Sunteți pe pagina 1din 14

Posted on august 14, 2008 by doctorulpilula

Sergei N. Lazarev – Unul care s-a gandit mult si a facut pentru medicina holistica, cam ce a facut Freud pentru psihanaliza. Solutia completa (la nivelul la care se afla lumea in momentul respectiv).

Practic cand am inceput sa vad limitele homeopatiei, cum ca este tot o metoda simptomatica si cum cu cat cauti mai adanc boala, cu atat se duce mai adanc incat te duce cu gandul la pacatul primordial… simteam ca numai prin credinta s-ar putea rezolva o asemenea problema la care adancimea evident nu poate fi atinsa prin metode clasice. Lazarev a venit cu solutia (care nu e noua, am intalnit-o si in tehnica iertarii la vracii din oceania) ca iubirea vindeca tot (parca si Isus spusese ceva similar – a spus el multe pentru cine a avut urechi sa auda).

Urmeaza sa citesc cartile lui pentru ca din cate am inteles are si o strategie de abordare a bolilor de care evident ar beneficia in primul rand omul bolnav.

Am gasit aici cateva marturii despre mecanismul acestei abordari, pe intelesul tuturor, marturii relatate la un congres de medicina alternativa la care oameni cu mintea deschisa si dorinta neobosita de a invata si a-si depasi limitele artificiale, prezinta o alta atitudine pe care pacientul chiar daca nu o sa adere la ea, e bine sa o cunoasca.

Atasez un articol care vad ca nu mai apare pe web (editat):

Interviu cu Sandu-Iulian Bergher, vicepresedinte al Societatii Romane de Acupunctura consemnat de Steluta Indrei

Sandu-Iulian BERGHER

Data nasterii: 25.06.1955

ACTIVITATE PROFESIONALA

- Vicepresedinte al Societatii Romane de Acupunctura

- Cercetator stiintific principal in Medicinile Extrem-Orientale

- Cadru didactic in invatamintul universitar

- Adept si promotor al acupuncturii traditionale

- A participat la numeroase congrese de acupunctura, fiind autorul unor lucrari stiintifice. La ultimul congres de la Sighisoara, subiectul lucrarii prezentate a fost Modificarea structurilor induse prin folosirea meridianelor extraordinare.

Fiinta umana are un tipar emotional deosebit, in sensul ca exista ideea de a fi legat de ceva care este dincolo de noi, care ne-a creat si care continua sa supravegheze ceea ce a creat in permanenta.

Atunci cind omul se apropie de acel centru fundamental din fiinta lui prin care face legatura cu creatorul devine mai putin rau, mai putin fricos, mai putin invidios, mai putin lacom, ceea ce inseamna ca este putin mai bun.

La ce se refera metoda de tratament Lazarev?

putin mai bun. La ce se refera metoda de tratament Lazarev? Este vorba despre lucrarile cercetatorului

Este vorba despre lucrarile cercetatorului rus Serghei Nicolaevici Lazarev 1 , care practica o metoda de terapie inedita si o popularizeaza de aproximativ 10 ani. La noi in tara, lucrarile lui au patruns de 5-7 ani, iar pina acum s-au publicat 8 volume 2 din opera sa. Metoda de tratament Lazarev consta in diagnosticarea acelor blocaje provocate de gândurile sau emotiile necontrolate. Emotiile negative au urmatoarele efecte asupra sanatatii:

- ingrijorarea afecteaza splina,

- mânia afecteaza ficatul,

- frica afecteaza rinichiul,

- melancolia afecteaza plaminul.

Cum se intimpla toate acestea?

Cercetatorul rus Lazarev a constatat in munca sa ca problemele de sanatate, de exemplu, o boala a ficatului sau o boala a rinichiului, apar cind anumite zone din biocâmp, numiti centri energetici nu functioneaza corespunzator. Buna functionare a centrilor energetici sau slaba functionare se datoreaza, conform observatiilor cercetatorului rus, sentimentelor, in special emotiilor, gândurilor necontrolate care paraziteaza anumite persoane, provocindu-le in timp perturbari energetice, care ulterior se traduc in perturbari functionale, iar in cele din urma chiar in modificari de structura ale organelor vizate.

Care este impactul terapiei Lazarev asupra celorlalte ramuri ale medicinii complementare?

Pentru acupunctori sau pentru practicantii de medicina complementara, aceasta conceptie este logica, fundamentata. Este si ceea ce sustineau si vechii chinezi sau alti practicanti ai unor medicini traditionale, fie din Extremul Orient, fie din locuri mai apropiate de zona in care locuim noi. De exemplu, in acupunctura se cunoaste faptul ca sentimentul de frica, daca este mentinut o perioada indelungata, creeaza disfunctii majore la nivelul organului energetic rinichi, asa cum il concepem noi in acupunctura, care este putin diferit de organul anatomic rinichi cunoscut in medicina moderna, care cuprinde si alte structuri, avind si alte functii in organism. De asemenea, vechii chinezi sustineau ca melancolia, tristetea, deprimarea afecteaza in mod profund functionarea plaminului si este cunoscut faptul ca bolnavii de TBC sint extrem de deprimati si tristi. Acest fapt era cunoscut

1 Sergey N. Lazarev, 195112, Russia, St. Petersburg, Box 69; Tel/Fax: St. Petersburg +7 (812) 444-30-54(10 a.m. - 4 p.m.), question-lazarev@rambler.ru 2 Peste 12 volume sunt traduse si publicate:

chiar inaintea secolului al XX-lea si de medicina occidentala. De asemenea, in acupunctura se cunoaste ca sentimentul de mânie afecteaza ficatul. In medicina moderna se stie ca o criza de hipertensiune poate fi provocata foarte usor de un acces de mânie sau de enervare. Pornind de la aceste observatii, Lazarev a creat un sistem de diagnoza si un sistem de tratament extrem de complex si in acelasi timp extrem de eficace, prin care reuseste sa-si ajute pacientul sa elimine anumite traume emotionale, unele dintre ele uitate, existind din copilarie, unele din urma cu mai multi ani, dar care continua sa fie active in structurile biocimpului, continua sa blocheze anumiti centri energetici vitali pentru buna functionare a organismului, creind in ultima instanta boala sau suferinta. Prin eliminarea blocajelor emotionale cu ajutorul terapiei Lazarev se reuseste reluarea unei bune circulatii a energiei in tot organismul care se manifesta printr-o stare de sanatate buna recistigata la cei bolnavi sau imbunatatita la persoanele care nu aveau suferinte prea mari, dar nu functionau la parametri pe care i-ar fi dorit.

Principiile de tratament sint aceleasi ca si in acupunctura?

Nu, in primul rind se identifica sentimentele pe care vi le-am spus la inceput.

Cum se identifica?

Exista mijloace specifice.

Va referiti la un fel de psihoterapie?

Este vorba despre o discutie cu pacientul si exista anumite mijloace de evaluare care tin mai putin de metodele medicale moderne, ci se apropie mai mult de tehnici energetice de nivel superior.

Dupa ce sentimentele negative au fost identificate, ce se intimpla in continuare?

In urmatoarea etapa se trece la efortul propriu-zis de a elimina aceste blocaje emotionale create de sentimentele patologice care paraziteaza persoana ani la rind si de care foarte greu se scapa.

Dati-ne un exemplu, un bolnav caruia terapeutul i-a identificat starea de mânie sa zicem.

Inainte de a discuta despre exemplu as vrea sa va mai spun un lucru despre tratament ca sa intelegem exact principiul. Cercetatorul Lazarev, care a fundamentat aceasta metoda, se documenteaza din vechile surse ale omenirii. In acord cu ceea ce sustineau autorii unor tratate medicale scrise cu multe mii de ani in urma apartinind traditiilor orientale sau occidentale, starile noastre negative, de genul: mânie, ingrijorare, invidie, gelozie, ura, provoaca perturbari in structurile noastre energetice si apoi in starile noastre fizice. De altfel este cunoscuta si in cartile fundamentale ale marilor religii aceasta conceptie conform careia pacatul creeaza boala.

Lazarev a observat, in cercetarile sale coroborate si cu cercetarile unor psihologi, cercetari moderne sau unele efectuate in urma cu mai multi ani, ca fiinta umana are un tipar emotional deosebit, in sensul ca exista ideea de a fi legat de ceva care este dincolo de noi, care ne-a creat si care continua sa supravegheze ceea ce a creat in permanenta. Legatura cu acest principiu suprem ar fi factorul fundamental al acestui tipar emotional profund, dupa care toate fiintele umane au fost create si care exista in fiecare dintre noi. Faptul ca noi ne-am indepartat foarte mult in ultimul timp de aceste resorturi psihologice fundamentale ale noastre, care exista in noi, inseamna ca ne- am indepartat de sursa care a creat totul, ceea ce a determinat o confuzie si o dezorganizare in tot tiparul nostru comportamental, in modul nostru de a reactiona, in insesi profunzimile fiintei noastre.

Din ce cauza se intimpla toate acestea?

Aceste dezordini de natura psihologica se datoreaza si dizarmoniei la nivel energetic, in ultima instanta este boala manifestata la nivel psihic. Prin reapropierea noastra de acest punct fundamental al psihicului nostru, care este legatura cu creatorul, cu forta suprema, se creeaza posibilitatea de a elimina blocajele care au aparut tocmai datorita departarii noastre de tiparul fundamental.

Dupa ce sentimentul negativ a fost tratat prin metoda Lazarev este posibil ca acesta sa reapara?

In general, tiparele comportamentale negative sint destul de profund inradacinate in fiinta noastra, pentru ca omul

nu se adreseaza terapiei de acest fel decit dupa ani si ani de suferinta, de incercari cu alte tipuri de tratament. Tiparul comportamental negativ fiind aprofundat, sint necesare mai multe sedinte si este nevoie de perseverenta

din partea pacientului, in sensul ca de cite ori are tendinta sa retraiasca acele emotii si ginduri pe care ar dori sa nu

le manifeste este invatat cum sa procedeze, este sfatuit ce tehnici sa adopte pentru a nu mai avea acele stari

patologice.

Care ar putea fi acele tehnici?

O tehnica simpla si la indemina oricui este rugaciunea.

Putem spune ca terapia cercetatorului Lazarev il face pe om sa fie mai bun?

N-am sa va raspund direct la aceasta intrebare, dar am sa va spun ca atunci cind omul se apropie de acel centru fundamental din fiinta lui prin care face legatura cu creatorul devine mai putin rau, mai putin fricos, mai putin invidios, mai putin lacom, ceea ce inseamna ca este putin mai bun.

A consemnat Steluta Indrei

CAUZELE BOLILOR

NOI CONSIDERAŢII ŞTIINŢIFICE: Ultimul congres medical anual de la Viena a răsturnat mai multe tabuuri medicale.

La ultimul congres anual medical de la Viena, desfăşurat la Hotelul Hilton din capitala Austriei, s- au răsturnat mai multe tabuuri referitoare la cercetarea medicală. Unul dintre cele mai semnificative aspecte relevate a fost cel legat de recunoaşterea importanţei unei trilogii în evoluţie, respectiv spiritualitatea, psihicul si cronobiologia (evoluţia organismului în timp). După cum se ştie, conform celei mai recente definiţii a stării de sănătate sau a stării de bine, furnizată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), sănătatea este o rezultantă a binelui fizic, psihic si social. La aceşti trei parametri, recentul congres medical de la Viena l-a adăugat pe cel de-al patrulea, respectiv binele spiritual. Parametrul spiritual se referă la credinţa omului în ceva ce îi dă motivaţie, de exemplu divinitatea, natura, umanitatea, profesia etc.

Reîntoarcerea la tratamentele naturiste şi la metodele de diagnosticare holistică.

În foarte multe ţări dezvoltate, s-a constatat necesitatea reîntoarcerii la produsele medicale pe baze naturiste care stimulează organismul în recâştigarea stării de sănătate. Iar în multe reviste de specialitate din ţări precum Franţa şi Germania sunt prezentate metode de diagnosticare holistică, foarte precise, bazate pe analiza vocii, a irisului ochiului sau a unui fir de păr, a hărţii energetice a

organismului, prin scanare şi analiză neliniară prin biorezonanţă, pe baza cărora se depistează afecţiuni foarte complexe.

Concluziile acestui congres au convers spre evidenţierea faptului că fiecare om are, cel mai adesea, viaţa pe care şi-o face. Pentru că soluţii există, unele chiar la îndemână. Dar, pentru ca oamenii să devină cât mai receptivi, este nevoie de multă educaţie, acest obiectiv revenindu-le într-o mai mare măsură medicilor, care vor trebui să pună un mult mai mare accent pe profilaxie decât pe tratament. Ceea ce se va întâmpla în viitorul apropiat şi după părerea noastră. Mult mai uşor este să previi decât să tratezi.

Sistemul de autocunoaştere şi autovindecare cristalizat în cele 10 volume şi videoconferinţele „KARMA” de Lazarev, se bazează pe câteva elemente de bază noi sau reactualizate. În lipsa armoniei faţă de ceilalţi, Lazarev descrie 3 tipuri de evenimente care vin succesiv spre noi spre atenţionare. Cea mai uşoară purificare vine prin intermediul oamenilor, ea umileşte sufletul şi spiritul şi este cea mai puţin dureroasă. Mult mai dură este purificarea prin intermediul bolilor. Sufletul suferă mai puţin însă trupul începe să se dezintegreze. Dacă nu putem să acceptăm purificarea faţă de Dumnezeu prin oameni, ni se dau bolile. Dacă nu acceptăm bolile, ni se dă moartea. În lucrările sale, Lazarev ne atrage atenţia asupra „cancerului”. Cancerul în general este boala tristeţii. Când celula încearcă să-şi subordoneze organismul precum individul societatea, atunci ea se transformă în celulă canceroasă. Boala nu trebuie privită ca fiind ceva rău. Sunt mecanisme de protecţie care ne taie pentru scurt timp legăturile cu viitorul, astfel cresc şansele de a ne îndrepta spre divinitate cu toată fiinţa. Mult mai simplu ar fi să previi decăt să tratezi, iar logica divină este mai presus de logica oamenilor şi chiar în situaţii defavorabile nouă putem fi ajutaţi şi mai mult. Important este că Dumnezeu are planuri de viitor cu noi şi gândeşte cu bătaie lungă. La şcoala vieţii, celor din gimnaziu li se cere mai puţin, iar cei din Universitate au examene mai grele. Spre deosebire de maestrul Serghei Lazarev care intră în foarte multe detalii corespunzătoare unor cazuri particulare, maestrul Ioan Muntean se concentrează asupra respectării anumitor legi ale iubirii şi armoniei.

Serghei Nicolaevici Lazarev

Dar vreau să mă întorc la evenimentele din 1991. Mi se stabilise diagnosticul: cancer cu metastaze. Dacă, în acel moment, fratele meu, care este chirurg, mi-ar fi spus că există totuşi o şansă de cinci la sută să supravieţuiesc, probabil, aş fi murit. Aş fi tremurat tot timpul pentru viitorul meu, mi- aş fi pus toate speranţele în el, m-aş fi agăţat cu disperare de ultimele procente, concentrându-mă tot mai mult asupra eului meu uman şi lăsându-mi tot mai puţine şanse de a supravieţui.

- Ai la dispoziţie opt luni, mi-a spus el atunci, nu ai nici o şansă să supravieţuieşti.

Timp de trei zile mi-am luat rămas bun, o dată pentru totdeauna, de la tot ce mi-a fost mai drag. Apoi am început să citesc Biblia. Acolo am dat peste cuvintele „Dumnezeu” şi „iubire” şi, din clipa aceea, am început să trăiesc doar cu aceste noţiuni. O lună mai târziu, medicii mi-au stabilit un diagnostic complet diferit de cel iniţial. Aşadar, în măsura în care suntem capabili să ne detaşăm de eul uman, percepând realitatea eului nostru Divin, alcătuit din iubire eternă, devin posibile schimbările benefice ample în corpul şi sufletul nostru. Dar, înainte de a păşi în Divin, se cuvine să lăsăm în urmă tot ce ţine de uman. Să ne detaşăm de toate acele lucruri de care ne agăţăm, de obicei, în viaţă şi, în primul rând, de acelea care ne sunt, în cel mai înalt grad, dragi şi apropiate. Apoi trebuie să ne eliberăm de toate supărările. De curând m-am convins încă o dată cum refuzul de a ne despărţi de eul uman blochează calea Divinului spre sufletele noastre. Mi-am dat seama că, atunci când te rogi, este interzis să speri la ceva. Căci speranţa în sine reprezintă deja un scop. Ea trăieşte în spaţiu şi în timp. Şi, dacă

ne rugăm sperând la ceva, ne rugăm, de fapt, pentru cele umane. Dacă, în timp ce ne rugăm, continuăm, în adâncul sufletului, să ne regretăm trecutul sau să tremurăm în faţa viitorului, nu facem decât să agităm în van aerul. Căci nu vom fi lăsaţi să stăm nici măcar la porţile celor Divine. De ce totuşi tindem spre Dumnezeu şi spre iubire ? Fiindcă este o fericire incomparabil mai mare decât orice fericire umană. Când ne gândim la viitor putem să-l influenţăm. Nu putem să influenţăm însă trecutul. În trecut nu există voinţa umană, există doar cea Divină. Agresivitatea împotriva trecutului, regretarea lui, este de fapt agresivitate împotriva voinţei Divine care se transformă repede în program de autodistrugere: încărunţire, chelire, îmbătrânire prematură şi boli. În ultima vreme, în presă apar tot mai multe articole în care este dovedită legătura dinte boală şi calităţile sufleteşti ale omului. Un om avar în interior este, de regulă, foarte bolnav, iar unul plictisitor trăieşte mai puţin şi răceşte foarte des. Bolnavii de cancer cad în depresie şi regretă trecutul. Dacă jignim prin cuvinte persoana iubită putem să ne alegem cu un cancer la buze, la limbă sau gingii, iar dacă vom critica în permanenţă ne vom îmbolnăvi de hepatită sau cancer hepatic. Dacă ne vom supăra în permanenţă pe persoana iubită, pe sine şi pe soartă ne vom îmbolnăvi de cancer la piept, iar dacă vom gândi agresiv despre cei apropiaţi riscăm un cancer la stomac. Când nu iubim lumea înconjurătoare au de suferit plămânii. Cauza oncologiei este incapacitatea de a accepta o situaţie traumatizantă, un protest interior continuu împotriva ei. Protestul interior împotriva oricărei situaţii este de fapt, împotriva destinului şi a voinţei Creatorului. Deseori ne supărăm pe situaţiile create de noi înşine. De regulă, cancerul este o crimă foarte gravă împotriva iubirii. Diabetul şi bolile cardio-vasculare de asemenea. Majoritatea pacienţilor mei o reprezintă bolnavii de cancer, cărora eu le explic: trebuie, la început să vă creaţi un reflex de păstrare a iubirii în suflet, ulterior trebuie să treceţi prin câteva situaţii reale pentru a vă confirma realitatea tendinţei dumneavoastră. Numai după aceasta veţi putea sa vă influenţaţi copiii, să le transmiteţi, prin rugăciuni, reflexul păstrării iubirii. Tumoarea canceroasă este sufletul deformat al copilului dumneavoastră. Purificaţi-i sufletul prin sine. Orientaţi-i corect sufletul şi atunci veţi putea fi sănătos. Cauza cancerului nu se află nici in interiorul organismului, nici la suprafaţa lui, ci în câmpul care-l înconjoară pe om. Deşi emoţiile noastre sunt nemijlocit legate de trup, ele au totuşi o origine spaţială, de câmp. Adică se îmbolnăvesc mai întâi sentimentele noastre, emoţiile. În acelaşi timp are loc o deformare a structurilor de câmp. Acolo unde acestea se apropie de corp, încep să se producă modificări ale învelişurilor epiteliale. După asta, peste un timp oarecare, tumoarea poate apărea deja în interior. De aceea, deformarea epiteliului protejează, într-o oarecare măsură, organismul de îmbolnăvire. Cu alte cuvinte, dacă omul are în locul respectiv o rană sau o eczemă, lucrul acesta reduce întrucâtva deformarea structurilor lui de câmp. În Saosalito, lângă San-Francisco, un medic a analizat câteva mii de cazuri de vindecare spontană de cancer şi toate cazurile aveau în comun un singur lucru: înainte de vindecare avuseseră loc schimbări radicale în destin, adică o rupere de regimul obişnuit de viaţă care sugea toată energia, şi din viaţa anterioară, şi din cea prezentă. Iar dacă în suflet există iubire, putem începe o nouă viaţă şi atunci boala rămâne în trecut. Umorul distruge percepţia obişnuită a lumii. Acel ceva pe care noi de obicei îl condamnăm, care ne deprimă, de care ne este frică sau de care ne este milă, în anecdotă stârneşte numai râsul. De aceea umorul este deseori mai aproape de logica Divină decât o morală trasă în mod serios. Acum, numeroşi medici încep să folosească umorul ca medicament. Deja a devenit arhicunoscut cazul unui bolnav de cancer fără speranţe care a hotărât în cele din urmă să vizioneze toate filmele de comedie, iar după aceasta s-a însănătoşit. Conform medicinei orientale, omul reprezintă, mai întâi de toate, un sistem energetic, în interacţiune cu întreaga lume. Dezvoltarea ulterioară a medicinei oficiale a dus la conştientizarea faptului că la baza maladiei stă scăderea imunităţii, inclusiv cancerul fiind provocat de tulburări ale sistemului imunitar. Sistemul imunitar este legat de energetica organismului şi depinde de aceasta. Diagnosticarea şi influenţarea sistemului energetic reprezintă domenii promiţătoare ale medicinei contemporane. Există însă şi alţi factori de care

depinde starea fizică a organismului. Cu multe sute de ani în urmă, Avicenna a făcut un experiment punând o oaie la o anumită distanţă faţă de un lup. Peste trei zile, oaia a murit deşi, din punct de vedere fizic, era sănătoasă. Este clar că ceea ce noi numim conştiinţă, psihic, poate determina într-o măsură considerabilă starea organismului. Păstorii din Asia Centrală aveau următoarea metodă de tratament. Când, după o naştere ratată, oaia bolnavă nu se mai putea ridica şi nici un fel de leacuri nu-i erau de ajutor, i se aducea, în locul mielului mort, unul viu, luat de la o altă oaie. Ea îl hrănea şi-l îngrijea, înzdrăvenindu-se. Înseamnă că ceea ce noi numim psihic poate fi de ajutor atunci când nu au efect medicamentele. La om, al cărui psihic este incomensurabil mai mare decât la animale, acest efect este în mod legic de câteva ori mai puternic. Fără cunoaşterea legilor existenţei psihicului uman nu mai este posibilă dezvoltarea armonioasă a medicinei contemporane. Omul este şi el o celulă a Universului. Şi ca orice celulă vie el trebuie mai întâi să lucreze pentru Univers şi după aceea pentru sine, iar pe Dumnezeu trebuie să-l iubească mai mult decât orice îl poate lega de Pământ. Fericirea supremă pe Pământ trebuie să fie iubirea pentru Dumnezeu, iar punctul său de sprijin nu trebuie să se afle printre valorile pământeşti, ci în iubirea pentru Dumnezeu. Acesta este lucrul cel mai important. În subconştientul nostru, adică în sufletul nostru, pătrunde tot ceea ce se fixează permanent în conştiinţă. Dacă omul se gândeşte numai la cele pământeşti şi se ţine numai de ceea ce este pământesc, uitând de Dumnezeu, atunci se ancorează în teluric nu doar o mică parte a sufletului său, ci sufletul în întregime. El se aseamănă celulei canceroase care, uitând de organism, lucrează doar pentru sine. De aceea dorinţa de a distruge ceea ce-i urât, impur duce la creşterea acestuia de zece ori. Sufletul se purifică numai atunci când acesta, în smerenie şi iubire, aspiră către Dumnezeu, ridicându-se deasupra a tot ceea ce este pământesc şi nu atunci când el încearcă să ardă tot ceea ce-i pământesc. Omul trebuie să fie pe Pământ, dar să nu-i aparţină acestuia. Pământul trebuie iubit, dar nu înaintea lui Dumnezeu. Întunericul, diavolismul înving atunci când sunt puse mai presus de Divin. În iubirea ancestrală faţă de teluric îşi are originea egoismul. De aici a apărut şi teza păcatului primordial. în condiţiile acestea mai e nevoie de iubirea faţă de Pământ ? Evident că da. Trebuie ca celula să lucreze pentru sine ? Desigur, însă pentru organism ea trebuie întotdeauna să muncească mai mult. În fiecare celulă există tendinţa de a lucra pentru sine, adică fatalitatea implacabilă. Toată problema stă în proporţie. Iubirea pentru Dumnezeu reprezintă aripile. Iubirea pentru cele pământeşti este lestul. Şi cu cât lestul este mai greu, cu atât mai puternice trebuie să fie aripile. Dacă este aruncat lestul, are loc un puternic salt în sus, însă, dacă lestul nu va fi repus la loc, aripile vor slăbi. De aceea desprinderea periodică de tot ceea ce este pământesc are o influenţă benefică asupra sufletului. Dezvoltarea traversează patologia. Cunoaşterea lui Dumnezeu trece prin renegarea lui. De trei secole încoace omenirea pierde logica Divinului şi funcţionează numai pe baza logicii teluricului. În secolul al XVII-lea, omenirea a creat forma clasică a tumorii canceroase: „Omul - stăpânul naturii”. în traducere în limbajul organismului asta înseamnă: „Celula - stăpânul organismului”. Acesta este principiul celulei canceroase. În prezent, structurile spirituale sunt atât de lipite de Pământ, încât omenirea poate fi salvată de la degenerare şi moarte numai prin aspiraţia multiplă către Dumnezeu. Când am fost în Israel mi s-a povestit următorul caz: un băieţel avea cancer şi se stingea încet. Medicii s-au arătat neputincioşi. Copilul avea un fotbalist preferat şi a rugat-o pe mama lui să-l ajute să-şi vadă idolul. Fotbalistul a venit şi a stat de vorbă cu băieţelul. Apoi şi-a adus toată echipa. Ei au început să-i facă vizite. Starea copilului s-a îmbunătăţit. Ulterior fotbaliştii l-au luat pe copil la meciurile lor. Şi copilul s-a însănătoşit. Sentimentele de bucurie, de dragoste au făcut ceea ce nu a putut nici un specialist.

- La dumneavoastră la consultaţie vrea să vină o femeie al cărei copil mic are o tumoare canceroasă, neuroblastom între rinichi şi ficat.

- Cum o cheamă pe femeie ? - întreb eu.

Colaboratoarea mi-a comunicat. Eu văd în câmpul acestei femei moartea copilului ei. Autoarea - mama. Dependenţa ei de nivelurile superioare de dorinţe este imensă. Este o idealistă incorigibilă. Critică în permanenţă oamenii şi mediul înconjurător.

- Transmite pacientei - o rog eu uitându-mă pe fereastră - să elimine judecarea oamenilor. Toţi

oamenii sunt copii. Noi toţi ne împiedicăm şi învăţăm să mergem. Pentru a păstra iubirea trebuie să înveţi să iubeşti imperfecţiunea.

O doamnă mi-a arătat la o consultaţie poza unui sfânt.

- A murit de cancer - mi-a spus.

Există o tendinţă stranie: mulţi dintre sfinţi mor tocmai din cauza cancerului. De ce se întâmplă aşa ceva ? Ei nu ştiau că nu te poţi gândi la tine însuţi cu umilire şi dispreţ. Isus Hristos spunea: Eu sunt în Dumnezeu şi Dumnezeu este în mine. Adică în El spiritul divin era mai mult decât umanul şi încetase de a mai depinde de ce e omenesc. Eul nostru suprem se regăseşte în Dumnezeu şi Dumnezeu se regăseşte în fiecare dintre noi. Nemulţumirea superficială faţă de sine şi faţă de situaţia în care te afli te îndeamnă la acţiune. Nemulţumirea de sine, în straturile de profunzime, dispreţul faţă de sine şi umilirea reprezintă o agresiune faţă de sine şi umilirea reprezintă o agresiune faţă de iubire şi Dumnezeu, şi ea trebuie stopată. Mi-am amintit că a mai avut loc ceva asemănător cu informaţiile mele. Cu un an şi jumătate în urmă, la New York, am consultat o persoană care suferea de cancer la gât. Acesta era un mare specialist în domeniul vindecării prin regim.

- Dumneavoastră aveţi cancer întrucât aţi hotărât că omul se vindecă prin regim şi spiritualitate.

Dar pe om îl vindecă de fapt iubirea. Dieta şi spiritualitatea contribuie doar la aceasta. Am mai discutat o vreme, apoi el a plecat. După aceasta a apărut şi îmbunătăţirea stării lui de sănătate. Există cazuri când cineva, aflând că are cancer, îşi schimbă atitudinea faţă de lumea înconjurătoare, renunţă la carne, adoptă un regim alimentar drastic şi se însănătoşeşte. Multă lume ştie ce este macro-biotica. O alimentaţie corectă a contribuit adesea la vindecarea afecţiunilor canceroase. Cu toate acestea, la New York m-a vizitat unul dintre cei mai fervenţi admiratori ai acestui curent, şi el avea diagnosticul: cancer la laringe. Soţia unuia dintre promotorii alimentaţiei corecte a murit de cancer, iar tumorile fiicei acesteia erau tratate cu apă magnetizată şi alte metode, şi nu cu ajutorul dietei. Prin urmare, dieta, şi alte metode de tratament creează doar un cadru care să contribuie la restructurarea interioară a omului. De ce, când unii oameni se adresează lui Dumnezeu, rugăciunile lor ajung la destinaţie, iar ei se vindecă ? De ce rugăciunile altora nu sunt auzite de Dumnezeu ? De ce unii oameni nu sunt în stare să se roage, iar alţii nu vor ? Nemulţumirea faţă de lumea înconjurătoare, faţă de propria soartă, permanenta inacceptare interioară a situaţiei generează cele mai profunde supărări, care, cel mai adesea, sfârşesc cu un cancer la plămâni. Cu puţin noroc, omul se alege doar cu o tuberculoză sau cu bronşite şi pneumonii permanente. În realitate, cancerul pulmonar este o formă de protest, de neacceptare a lumii înconjurătoare, dar este şi cea mai proastă variantă de luptă. Nu exterioară, ci lăuntrică. Şi, cu cât mai mult se supără cineva şi condamnă, în adâncul sufletului său, lumea înconjurătoare, cu atât mai puternic este paralizată apărarea lui din afară. Vorbind la modul general, cancerul este boala întristării. Deprimarea, nemulţumirea faţă de sine şi de soartă echivalează, aproape în toate cazurile, cu apariţia bolilor canceroase. Şi, în primul rând, sunt predispuse la cancer persoanele spiritualizate, fiindcă autoflagelarea, regretarea trecutului, criticarea neajunsurilor, inacceptarea lumii înconjurătoare se manifestă la ei mult mai pregnant decât la alţii.

- Aţi auzit vreodată ceva despre vieţile anterioare ?

- Da.

- Într-o viaţă anterioară aţi murit de cancer. Actualul dumneavoastră soţ în viaţa anterioară v-a fost

logodnic. Mama dumneavoastră v-a fost tot mamă. La dorinţa ei aţi rupt logodna şi nu v-aţi mai căsătorit cu el deşi l-aţi iubit extraordinar. În viaţa actuală v-au fost hărăzite aceleaşi încercări şi le-aţi

trecut cu bine. De aceea totul a avut o turnură fericită şi chiar blestemul involuntar al mamei nu v-a atins. Mama însă n-a trecut această a doua încercare. Opunându-se categoric dragostei şi căsătoriei dumneavoastră ea şi-a repetat greşeala. Când celula se luptă cu organismul ea încearcă să şi-l subordoneze. Ea se transformă în celulă canceroasă. Am decis să găsesc pe hartă locul care determină cele mai multe boli inclusiv cele canceroase şi l-am găsit. Aceste cercetări duc la ideea că suprafaţa Pământului este inegală pentru traiul locuitorilor: există zone nefavorabile şi zone favorabile şi nu sunt în legătură cu nici un fel de formaţiuni geochimice sau geotectonice. Acest mecanism îmi este deocamdată neclar însă el există şi are influenţă asupra vieţii oamenilor.

- Are un cancer gastric inoperabil, ajutaţi-l măcar să nu-l mai doară.

Mă uit să văd despre ce e vorba şi observ o uriaşă agresiune împotriva naturii. Ea se blochează prin intermediul oncomaladiilor. Cancerul gastric înseamnă ofense. Descopăr că este legat de muncă.

- Dacă nu vă veţi mai simţi ofensat de către oameni şi de tot ceea ce-i legat de serviciu, nu o să mai fiţi bolnav.

- Cu opt ani în urmă a început activitatea mea de vindecătoare, a zis doamna îngândurată, iar cu

trei ani în urmă am început să-i tratez pe pacienţi după sistemul Reiki. Nu demult mi s-a propus să trec prima treaptă de iniţiere, dar eu am refuzat. Înainte de a începe să practic sistemul Reiki, eu nu acceptam să-i tratez pe bolnavii de cancer şi de psoriazis. Acestea sunt boli karmice şi este mai bine să te ţii la distanţă de ele. Mi s-a spus însă că eu sunt doar un intermediar şi că vindecările nu se datorează energiei mele, şi atunci am prins a-i accepta pe toţi bolnavii.

- Păi, poţi spune orice, am zis eu; dacă de dumneavoastră n-ar depinde nimic, atunci oricine ar

putea deveni maestru Reiki. Pur şi simplu, atunci când vă gândiţi că aceasta nu este energia dumneavoastră, vă este mai uşor să vă detaşaţi de scopuri, dorinţe, de eul uman, iar lucrul acesta face ca energia dumneavoastră să fie mai pură. De vindecat însă vindecaţi totuşi cu energia dumneavoastră, şi aici există doar două posibilităţi: vindecaţi ori cu ajutorul eului Divin, ori cu ajutorul eului uman. Eul Divin nici nu se maculează, nici nu se epuizează, dar tratamentul prin Eul Divin acţionează numai atunci când vindecătorul este pregătit să-l simtă în interiorul său. Dacă însă nu simţiţi Eul Divin şi vă apucaţi de vindecat bolnavii cu eul uman, începeţi rapid să-l epuizaţi, lipsind de energie şi iubire vieţile dumneavoastră viitoare şi pe urmaşii dumneavoastră. Adevărata vindecare se produce astfel: mai întâi, pacientul îşi schimbă atitudinea faţă de lume şi faţă de sine şi renunţă pentru totdeauna la agresivitatea împotriva iubirii în sufletul său. Apoi, el învaţă să-şi păstreze iubirea, atunci când se năruie fericirea omenească şi se zguduie temeiurile eului uman, adică viaţa, dorinţa, conştiinţa. Şi iată că, la a treia etapă, vindecătorul îl poate ajuta pe un astfel de om, fără a aduce vreun prejudiciu deosebit sieşi şi pacientului. De fapt, atunci când aţi început să vă ocupaţi de vindecări, s-ar putea să vă fi fost date situaţii care să vă ajute să simţiţi mai intens eul dumneavoastră Divin. Îmi amintesc cum a venit la mine în urmă cu câţiva ani o terapeută:

- Eu vindec cu ajutorul plantelor, rugăciunilor, cuvintelor, povestea ea. La mine, într-o săptămână se resorbeau tumori grave. Primeam pacienţii într-o cămăruţă, n-aveam un moment de răgaz. Au început să-mi spună că trebuie să-mi dezvolt harul. Am plecat la Moscova, am urmat cursurile

academiei, am primit o diplomă internaţională de terapeut. Oameni influenţi m-au ajutat să-mi deschid un cabinet propriu. Acum am tot: reputaţie, diplomă, cabinet şi simt că sunt mai bună ca înainte, dar mi- au dispărut toţi pacienţii. Mă întâlnesc cu o cunoştinţă şi o întreb: de ce nu vii pe la mine ? Îmi explică, nu a putut găsi cabinetul meu, după care mi-a pierdut telefonul. Se întâmplă ceva cu oamenii şi eu nu înţeleg ce.

- Totul se petrece cu dumneavoastră, nu cu ei, îi explic eu. Înainte vindecaţi prin iubire iar acum prin reputaţie, diplomă, simţul datoriei etc. Energia exterioară a rămas, cea interioară însă a început să dispară. În momentul consultaţiei trebuie să uitaţi de diplomele, cabinetele, profesionalismul dumneavoastră şi chiar de dorinţa de a vă ajuta pacientul. Celebritatea, reuşita îl devoră pe terapeut destul de repede dacă nu reuşeşte să se trezească la vreme. Numai şarlatanii se simt excelent în aceste condiţii. Pentru ei banii şi cuvintele nu sunt periculoase. Cu cât mai mult dorinţele noastre sunt orientate spre Divinitate, cu cât mai puternică e în noi tendinţa spre iubire, cu atât mai repede orice dorinţă a noastră se va împlini fără nici o rugăciune. Ni se va da tot ce cerem atâta timp cât vom învinge în permanenţă ataşamentul faţă de ce e omenesc şi ne vom înfrâna periodic, îndepărtându-ne de conştiinţă şi dorinţe şi tinzând spre Divinitate atunci când tot ce e omenesc se destramă. Şi trebuie să înţelegem că în fiecare secundă noi facem o alegere, să mergem spre iubire sau s-o refuzăm. Iar rezultatele noastre depind numai de fermitatea tendinţelor noastre şi de permanentul lucru interior asupra sinelui.

- Dacă dependenţa de dorinţe depăşeşte de 3-5 ori limita normală atunci vor fi probleme de sănătate şi comunicare. Dacă dependenţa depăşeşte de 8-10 ori limita atunci e vorba de probleme cu bărbaţii, înjosiri, divorţuri, copii bolnavi etc. Cu o dependenţă care depăşeşte de 13-15 ori normalul mi se adresează bolnavii de cancer, astmaticii, femeile care suferă de sterilitate, fără de familie etc. Dacă dependenţa e şi mai mare atunci avem de a face cu homosexualitatea, schizofrenia, diabetul, SIDA ş.a. Pentru a vă ajuta urmaşii trebuie să eliminaţi minimum 5 forme de agresiune faţă de iubire:

1. Cele mai neînsemnate pretenţii faţă de părinţi, încă din copilărie.

2. De sute de ori să treceţi prin toate momentele de supărare pe oamenii iubiţi şi apropiaţi, să-i iertaţi, mai ales în perioada maturizării sexuale, a primei iubiri, a formării familiei şi a venirii pe lume a copiilor.

3. Nemulţumirea de sine, deprimarea, lipsa dorinţei de a trăi. La femei un astfel de program loveşte în primul rând copiii şi nepoţii. Să te ierţi pe tine este adesea mai greu decât a-i ierta pe alţii.

4. Toate regretele privind trecutul.

5. Orice temeri şi nelinişti în privinţa viitorului.

Dacă din aceste cinci puncte v-a rămas vreunul, veţi lucra, dar nu veţi avea, practic, nici un rezultat. Pentru a ierta omenescul trebuie să resimţiţi în dumneavoastră divinul şi să porniţi de la el; pentru a simţi în dumneavoastră divinul trebuie să învăţaţi să nu respingeţi iubirea, să n-o reprimaţi şi, în fiecare situaţie, să vă preocupe în primul rând păstrarea iubirii, abia pe urmă tot restul. Vă adresaţi lui Dumnezeu şi Îl rugaţi să menţină iubirea orice s-ar întâmpla.

Ioan Muntean: CE ESTE BOALA ?

Starea de sănătate este starea de armonie perfectă cu Întregul. Orice stare de dizarmonie este stare de boală şi creează încetiniri ale funcţionării pe subtil şi ulterior pe fizic. Şi un gând de vibraţie joasă are ca efect reducerea imunităţii. Bolile şi necazurile le văd ca semne ale insuficientei armonii

între sufletul nostru şi restul Creaţiei. Deşi medical clasic toate bolile sunt grupate sub diferite denumiri, din punct de vedere energetic şi informaţional fiecare boală este diferită de celelalte. Ori de câte ori apare o boală, cu până la şase luni înainte de a se manifesta pe corpul fizic sunt transmise continuu semnale. Schimbările apar mai întâi în sistemul energetic şi informaţional şi apoi se manifestă în corpul fizic. Care sunt cauzele bolilor ? Toxicitatea din gândurile negative, emoţiile negative nerezolvate, poluanţi, gunoaie, hrană necorespunzătoare etc., afectează câmpurile de energie ale corpului. Expunerea repetată sau prelungită la stres eliberează substanţe chimice hormonale, cum ar fi cortizonul, colesterolul şi adrenalina, care slăbesc sistemul imunitar şi cresc riscul apariţiei de cheaguri de sânge şi a întăririi arterelor. Stocarea de emoţii negative în corpul fizic creează blocaje de energie care, în caz că sunt nerezolvate, vor conduce la distrugere şi boală. Consider că toate bolile sunt ale sufletului. Una din principalele cauze ale bolilor este orgoliul. Cel orgolios nu se poate conştientiza ca parte a Întregului şi ca efect nu-şi poate primi corespunzător energia şi informaţia de care are nevoie. Aceasta creează dificultăţi sufletului chiar şi după plecarea din această viaţă. Să conştientizăm UNITATEA ! Corpul nostru este format din miliarde de celule care intră în diverse combinaţii până formează corpul. În mod similar fiecare dintre noi suntem o parte din Creaţia Divină, din Întreg. De la Dumnezeu Tatăl le primim pe toate şi prin intermediul fiecăruia Dumnezeu Îşi face lucrarea după cum ne spune Iisus. Când ne îndeamnă „toată grija cea lumească de la noi s-o lepădăm” ne arată că suntem o parte din Creaţia Divină şi să facem tot ce simţim nevoia să facem, dar, să lăsăm grijile în seama lui Dumnezeu. Când realizăm aceasta se rezolvă mai multe şi ne consumăm mai puţin. Aşa

cum demonstrează şi medicina, grijile au ca efect o auto otrăvire

Dumnezeu este pretutindeni. Tot ce

e, e divin. Dumnezeu înseamnă pur şi simplu întreaga existenţă, totalitatea, oceanul care ne înconjoară, oceanul vieţii. Să-l vedem în toate pe Dumnezeu. O dată ce putem să vedem asta, fericirea e doar produsul secundar, pacea se produce pur şi simplu. Primul lucru care trebuie ţinut minte: Divinul

este aici şi acum, însăşi existenţa, însăşi respiraţia, noi înşine. Până când Divinul nu este experienţa noastră, credinţa e zadarnică. Întreaga existenţă este armonie. Nu poate exista altceva decât un joc cosmic. Să privim lumea ca pe un ocean în care noi suntem valurile şi apoi să continuăm să unduim, să ne jucăm. Aşa cum arată şi dr. Janine Fontaine corpul nostru fizic reprezintă numai 5 – 10 % din ceea

ce este omul, restul fiind energie şi informaţie de vibraţie înaltă (suflet, spirit

acesteia suntem în legătură cu întreaga creaţie şi în primul rând cu cei apropiaţi nouă: copii, neamuri,

Suntem parte a tot ceea ce considerăm a fi lumea noastră, şi strâns întreţesuţi cu tot acest

Prin intermediul

).

prieteni

tot. Suntem toţi expresiile aceleiaşi vieţi. Nu contează unde ne aflăm, rugăciunile noastre sunt auzite de toţi. Cu toţi Una suntem. Suntem în rezonanţă – “acordaţi” la lumea noastră. Suntem parte a ceea ce percepem. Corpul nostru este un templu care ne adăposteşte sufletul. Orice se întâmplă cu lucrurile din această lume, este resimţit de corpurile noastre. Nu existăm decât ca Unul în această lume. Prin uşurarea durerilor altora, uşurăm şi durerile noastre. Iubindu-i pe ceilalţi ne iubim pe noi înşine. Cheia către unimea noastră este capacitatea pe care o avem de a transforma lumea în care trăim. Dar pentru aceasta trebuie în primul rând să ne acceptăm aşa cum suntem pe noi şi ceea ce este în jurul nostru. Transformându-ne pe noi, se transformă şi ceea ce este în jurul nostru, influenţa simţindu-se la nivel de întreg. Cu voinţă proprie, suntem un fragment care se luptă cu tot universul, având o cantitate infimă de energie. Şi acea energie este dată de univers. Universul este atât de jucăuş încât ne şi lasă să ne luptăm cu el, ne dă energie. Orice voinţă este împotriva naturii. Când spunem din toată inima “Facă-se voia Ta, nu a mea” - “Ta” se referă la divinitate, la totalitate, întreg - devenim pentru prima dată puternici. Dar această putere nu ne aparţine nouă - noi suntem doar un canal, un culoar. Această putere îi aparţine Cosmosului. Dumnezeu există pretutindeni - unul în toate. Singură unitatea există, cele multe sunt doar formele ei. Ele nu există în realitate împărţite, divizate, numai par divizate; în adâncime una sunt. Să trăim în prezent ! „Un altul dintre ucenici I-a zis: “Doamne, dă-mi voie întâi să

mă duc şi să îngrop pe tatăl meu”. Iar Iisus i-a zis: „Vino după Mine şi lasă morţii să-şi îngroape morţii lor”. [Evanghelia după Matei 8,21] Pentru conştiinţa obişnuită, ordinară, trecutul este timpul real, iar prezentul este doar trecerea de la trecut la viitor, este doar o trecere momentană. Trecutul este real şi la fel şi viitorul, dar prezentul este ireal pentru conştiinţa obişnuită. Pentru o fiinţă deşteptată numai prezentul este real. Numai atunci când omul se trezeşte, prezentul e real, iar trecutul şi viitorul devin amândouă ireale. Să fim în clipa prezentă. Prezenţa este necesară pentru a deveni conştienţi de frumuseţea, măreţia şi sfinţenia naturii. Clipa de acum poate fi considerată elementul principal. Aici şi acum, este singurul punct, din care putem ajunge la Dumnezeu. Îl descoperim pe Dumnezeu în momentul în care realizăm că nu este nevoie să-l căutam. El este în noi şi în tot ceea ce există. Numai Creaţia Divină există. Să ne aducem toată fiinţa în clipa prezentă. Tot ce există, există aici şi acum. Ori de câte ori ne dăm seama că ne ducem în trecut sau viitor să nu facem o problemă din asta. Să venim în prezent pur şi simplu. Niciodată să nu ne pară rău pentru trecut. Să trăim fiecare clipă ca şi cum ar fi ultima. Numai atunci o vom încheia. Trebuie să ne încheiem socotelile în fiecare clipă. Să ne spunem:

“Dacă trebuie să fac ceva, trebuie să fac aici şi acum, complet !” Să încercăm să acordăm atenţie acţiunilor în sine şi nu rezultatelor. Să acordăm atenţie deplină tuturor lucrurilor pe care ni le aduce în faţă prezentul. Să permitem lucrurilor să fie aşa cum sunt, atâta tot. Să locuim în prezent şi să vizităm din când în când trecutul şi viitorul, atunci când trebuie să facem faţă aspectelor practice ale unei situaţii. În acest mod percepem o cunoaştere care nu distruge sacralitatea şi misterul vieţii ci conţine o iubire şi un respect profund pentru tot ceea ce există. Nicodim l-a întrebat pe Iisus: „Învăţătorule, cum pot să intru în Împărăţia lui Dumnezeu?” Iisus a răspuns: „Adevărat îţi spun că dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea împărăţia lui Dumnezeu.” Această renaştere e un proces continuu. Trebuie să ne renăştem în fiecare clipă. Să murim în fiecare clipă pentru trecut, oricum a fost el, frumos sau un iad. Viaţa este o naştere continuă iar moartea e şi ea continuă. Să fim clipă de clipă proaspăt şi tânăr, să

renăştem în fiecare clipă. Iar dacă suntem proaspeţi nu putem decât să asistăm, să fim martori. Să fim conştienţi ! Să trăim clipă de clipă, atenţi, conştienţi de noi şi de tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru, şi să răspundem clipă de clipă. Conştienţa nu e ceva care trebuie cultivat; ea există deja, trebuie doar să fie trezită. Omul conştient este bun pentru că este conştient. Iar la lumina conştienţei, răul dispare la fel cum dispare întunericul la lumina zilei.Să fim totali în acţiunile noastre, să fim conştienţi. Aceasta înseamnă să nu avem alte gânduri. Corpul, mintea, sufletul să fie în armonie în timp ce facem orice lucru şi astfel lucrurile mărunte se transformă, devin acţiuni luminoase. Să semănăm ARMONIE ! Ceea ce semănăm aceea culegem. Când Iisus ne spune „întoarce şi celălalt obraz” încearcă să exprime simbolic secretul lipsei de rezistenţă şi de reacţie. Când ne îndeamnă „să ne rugăm pentru cei ce ne urăsc şi ne blestemă” Iisus ne transmite că dacă noi răspundem cu bine, indiferent de acţiunile

celorlalţi, ne ridicăm pe plan spiritual şi primim mult mai multe

ESTE LUMINĂ ŞI IUBIRE ! Iisus ne arată că „Dumnezeu este lumină şi iubire.” Când îl conştientizăm ca iubire ne putem apropia de el. Din acest punct de vedere este frumoasă şi pilda cu “fiul rătăcitor”. Când se întoarce nu-l întreabă tatăl nici de ce s-a îndepărtat, nici ce a păcătuit, ci este primit cu lumină şi iubire simbolizat prin tăierea viţelului cel gras. Aceasta este foarte important pentru că ne putem apropia mult mai uşor de Dumnezeu. Să învăţăm să ne rugăm ! Ca să se ducă încărcătura negativă care este în jurul nostru trebuie să ne rugăm. Dar aşa cum ne arată şi Iisus trebuie să învăţăm să ne rugăm. El ne transmite rugăciunea “Tatăl nostru” dacă nu suntem în stare să ne rugăm în linişte. Dacă mintea ar fi liniştită şi am putea conştientiza că suntem parte din Creaţia Divină şi că de la Dumnezeu le primim pe toate şi prin intermediul nostru Dumnezeu Tatăl este cel care-şi face lucrarea, aceasta ar fi cea mai puternică rugăciune. Dacă simţim nevoia să ne rugăm singurele rugăciuni bune cu cuvinte sunt cele în care mulţumim pentru ceea ce primim şi ce vom primi. Prin aceasta deschidem posibilitatea pentru a putea primi. Când Iisus ne spune “acestea toate le puteţi face şi altele pe deasupra” ne arată

Să conştientizăm că DUMNEZEU

că în noi este Dumnezeu care are puteri nelimitate, starea normală fiind de bogăţie, de sănătate, de bine. Noi trebuie să ne înălţăm cu sufletul spre Dumnezeu pentru a le putea primi pe toate. Când noi cerem, punem în evidenţă faptul că nu avem şi creăm condiţii ca să nu putem avea, sau să primim foarte greu ceea ce cerem. Să respirăm cu LUMINĂ ŞI IUBIRE ! Chiar şi numai transformarea respiraţiei dintr-un act inconştient într-un act conştient, are efect deosebit. Înţelegând că şi în aerul din jurul nostru este energie divină putem conştientiza cum o dată cu aerul pe care-l inspirăm intră şi energia divină care ajunge în toate părţile corpului, face bine peste tot, vindecă peste tot, înalţă peste tot şi apoi rămânând în continuare plini de energie divină când expirăm se duce energie divină şi spre toţi oamenii, spre întreaga creaţie. Pentru cei care pot, să conştientizeze această energie ca lumină şi

iubire divină. Cu cât semănăm mai multă energie divină, mai multă lumină şi iubire divină, cu atât mai multă culegem. Să ne descărcăm de energia greşelilor ! Să conştientizăm că viaţa este o şcoală a creşterii armoniei sufletului cu restul Creaţiei Divine şi se aseamănă cu şcoala clasică. Şi copilul până învaţă să tragă liniile drepte la începutul şcolii, câte exerciţii face şi, dacă se supără că nu le poate trage drepte de prima dată, nu ar învăţa niciodată să le tragă. Este important ca nici noi să nu ne punem cenuşă în cap dacă greşim pentru că amplificăm răul. Ceea ce avem de făcut este să ne rugăm la Dumnezeu să ne ierte, să ne lumineze şi să ne ajute să nu mai greşim.Cea mai mare greşeală a omului este orgoliul, egoul, pentru că atunci când omul crede că el face lucrarea şi nu se conştientizează ca parte a Creaţiei Divine prin care Întregul, Dumnezeu Tatăl îşi face lucrarea, se separă de Întreg şi nu poate primi energia şi informaţia de care are nevoie. În rest conform legii semănatului cu cât de la noi pleacă mai mult bine cu atât mai mult bine culegem. Să ne rugăm pentru ceilalţi în loc să-i compătimim ! Să conştientizăm că şi bolile şi necazurile sunt semne că trebuie să ne întărim armonia sufletului cu restul Creaţiei Divine. În loc să-i compătimim pe ceilalţi este important să ne rugăm pentru ei ca Dumnezeu să-i lumineze şi să-i ajute să-şi înveţe lecţiile pentru a ieşi din situaţia în care sunt. Prin aceasta le dăm energie care-i ajută să se deblocheze. Şi văd cum oamenii se pot recupera şi din cele

În general bolile sunt vindecabile. Sunt mai degrabă oameni

Energia de compătimire este energie de blocaj. Când îi compătimim le

facem rău şi lor şi nouă. Când îi compătimim că sunt bolnavi le întărim boala. Când îi compătimim că au necazuri atragem şi alte necazuri asupra lor. Mulţi au primit aceleaşi boli ca cei pe care îi compătimeau pentru a pricepe că nu-i bine să compătimească. Să ne bucurăm de binele celorlalţi în loc să judecăm ! Când ni se spune „să nu judecaţi” ni se atrage atenţia pe de o parte că nu suntem în stare să judecăm şi pe de altă parte că dacă judecăm atragem, prin rezonanţă, răul judecat asupra noastră. În momentul când judecata încetează, prin acceptarea realităţii, facem loc iubirii, bucuriei, păcii. Să nu ne mai judecăm nici pe noi şi nici pe ceilalţi, să renunţăm la pretenţiile faţă de noi şi de ceilalţi. Cel mai important catalizator al schimbării într-o situaţie este acceptarea completă a situaţiei aşa cum este ea, fără a simţi nevoia de a o judeca sau a o schimba în vreun fel. Când acceptăm starea prezentă, fiecare moment este bun. Prin înălţarea noastră interioară se înalţă şi ceea ce se află în legătură cu noi. Sufletul trebuie să fie în legătură numai cu Dumnezeu pentru a primi ceea ce avem nevoie. Pentru sănătatea sufletului nostru de orice ne ataşăm, fie că este vorba de familie, spiritualitate, bunuri , trebuie să le pierdem sau să nu putem dispune de ele. Starea normală este de bogăţie dar trebuie s-o înţelegem ca pe un decor divin în care ne aflăm şi pe care trebuie să-l folosim. Dacă credem că este al nostru şi un capăt de aţă ne face „bogaţi”. Să înţelegem că urmaşii sunt în primul rând daruri de la Dumnezeu şi abia apoi copiii şi nepoţii noştri. Să ţinem la Dumnezeu din ceilalţi şi abia apoi la ei ca oameni. Să ne bucurăm când suntem în legătură cu oamenii înalţi pe suflet. Dar să nu-i comparăm între ei, să nu judecăm. Să ne bucurăm ! Când Iisus ne spune că pentru a intra în Împărăţia Cerurilor trebuie să redevenim copii ne indică să fim în prezent precum copiii şi să ne bucurăm ca ei. Abia când ne bucurăm clipă de clipă merită să trăim. La ce ne-ar fi util dacă am avea toată bogăţia de pe pământ, şi

mai grele boli când îşi învaţă lecţiile

nepregătiţi să se vindece

dacă nu ne putem bucura. Starea normală este de bucurie că

suntem în această viaţă care este o şcoală a creşterii armoniei sufletului cu Dumnezeu, cu Întreaga Creaţie. Dar până ajungem la această stare de bucurie continuă, de extaz, este util să ne bucurăm de faptul că-l regăsim tot mai frumos pe Dumnezeu, că ne întărim tot mai mult legătura sufletului cu el, ne

şi de flori, şi de copaci şi de păsări

toate fac parte din Creaţia Divină, să conştientizăm frumuseţea şi măreţia Creaţiei Divine

bucurăm şi conştientizăm frumuseţea şi măreţia Creaţiei Divine creşte nivelul de vibraţie al sufletului, se curăţă de aspectele mai puţin bune, se luminează viitorul.

Ceea ce suntem este un rezultat a ceea ce gândim, vorbim sau facem. Pentru a ni se îmbunătăţi armonia cu restul Creaţiei Divine trebuie să plecăm de la starea în care suntem şi să facem paşii pe care-i putem face. Din acest motiv este foarte important ca făcând tot ce simţim că trebuie să facem, să fim întotdeauna mulţumiţi. Mulţumirea este cea care asigură o bază solidă pe care ne putem ridica. Din acest motiv Iisus ne spune că “trebuie construită casa pe stâncă solidă”. Trebuie să înţelegem că viitorul nu se poate baza decât pe starea de mulţumire. Dacă nu suntem mulţumiţi putem avea toate bogăţiile pe pământ şi să fim cei mai grozavi în toate domeniile că totul se destabilizează şi se pierde.

şi de orice. Să conştientizăm că

putem bucura de toţi şi de toate

Când ne

am fi cei mai grozavi artişti, sportivi

Să avem întotdeauna imaginea de bine spre care tindem ca şi cum Dumnezeu le rezolvă pe toate. În acelaşi timp să facem tot ce simţim nevoia să facem, lăsând grijile în seama lui Dumnezeu, bucurându-ne că se face voia Lui, şi primindu-le pe toate cu smerenie, cu bucurie, cu mulţumire, cu sufletul deschis; să ne bucurăm că Dumnezeu îşi face lucrarea cu noi şi cei apropiaţi nouă.