Evangheliile eseniene - Iuliana Harabagiu

Aceasta cale - ca si curent spiritual implicand de asemenea o forma de maturizare si ascensionare a fiintelor catre
lumi si fenomene creationale superioare celor actuale dar de orientare negativa - este un fenomen ce rezida in
formarea unor structuri compacte de suflete oranduite pe ierarhii stricte de putere si control. Unei astfel de
structuri, fiecare suflet component i s-a oferit printr-o forma de legamant, odata cu puterea, individualitatea,
energia si vointa sa. Sufletele, odata legate de structura, purced in a-i promova doctrina / ratiunile de a exista - in
general legate de iluzia unei puteri pe care doar structura ti-o poate oferi si in numele careia merita sa sacrifici
orice. Aceia care se leaga in felul acesta de o structura si aleg sa evolueze prin intermediul ei, se izoleaza de
intregul creational si se dedica unui joc in care se vad ei insisi drept centrul Creatiei, urmarind sa emuleze
Creatorul prin autoritate si dominatie. Tocmai pentru ca un astfel de Creator si o astfel de Creatie nu pot sa existe
decat in spatiul inchis si strict reglementat din interiorul respectivei structuri - in care legile Universului au fost
distorsionate special pentru a permite unei astfel de experiente sa aiba loc - aceasta cale se mai numeste si
Calea Falsitatii, o cale pe care se considera acceptabile toate practicile de manipulare a informatiei si energiei in
scopul directionarii unei puteri tot mai mari dinspre periferia structurii inspre nucleul sau. Macrostructura le poate
pune la dispozitie reprezentantilor sai parti importante din resursele conglomeratului atata timp cat indivizii
reusesc sa deserveasca structura de asa natura incat sa o dezvolte tot mai mult si in acelasi timp sa controleze
tot mai bine bucati importante din ea. Dupa ce structura careia i te-ai oferit in felul acesta ti-a luat in posesie
abilitatile si calitatile, darurile si harurile, ea te pune sa joci un rol mai mult sau mai putin important in cadrul ei,
oferindu-ti pentru asta si o bucata din puterea de care dispune, avand posibilitatea sa te faca mai puternic decat ai
fost tu singur vreodata. Deoarece beneficiile obtinute de indivizii dintr-o astfel de structura cresc odata cu
disponibilitatea si capacitatea lor de a manipula si controla, principiile pe care opereaza structura sunt obedienta
totala a celor aflati la polul cel mai de jos al ierarhiei, respectiv autoritatea si suprematia celor de la varful ei.
Ascensionarea in cadrul unor astfel de structuri reprezinta Calea Negativa a evolutiei fiintelor, o CALE DE
PUTERE in care ingredientul "compasiune" - specific emanciparii conditiei umane pe calea pozitiva - este complet
scos din ecuatie. Deasupra tuturor structurilor de putere cunoscute si popularizate regasim ELITA sau familiile de
suflete care si-au asumat din timpuri ancestrale aducerea principiului negativ in jocul creational de pe sfera
noastra planetara. "

Evangheliile gnostice. Deslusirea marilor adevaruri

ale vietii
In decembrie 1945 un taran arab a facut o descoperire arheologica extraordinara in Egiptul
central: o colectie de manuscrise initatice precrestine. Zvonurile fac nesigure circumstantele exacte
ale acestei descoperiri poate si pentru ca vanzarea lor pe piata neagra a fost considerata ilegala.
Chiar identitatea descoperitorului a ramas necunoscuta pentru multi ani.

Pe numele sau Muhammad Ali, acesta a recunoscut mai tarziu ca o parte din texte s-au pierdut
pentru totdeauna, fiind arse sau aruncate in perioada in care le-a depozitat la el in casa. Insa ceea
ce ramane este remarcabil: 52 de scrieri din primele secole ale erei crestine, inclusiv o colectie de
evanghelii crestine complet necunoscute pana la momentul respectiv. In afara de "Evanghelia dupa
Toma" si "Evanghelia dupa Filip", descoperirea incude Evanghelia Adevarului ca si Evanghelia
catre egipteni care este prezentata ca fiind "Cartea Sacra a Marelui Duh". Un alt grup de texte

este compus din scrieri atribuite adeptilor lui Isus, cum ar fi Cartea secreta a lui Iacob,
Apocalipsa lui Pavel, Epistola lui Petru catre Filip si Apocalipsa lui Petru.
Curand a devenit clar ca ceea ce a descoperit Muhammad Ali la Nag Hammadi erautraduceri
copte vechi de peste 1600 de ani ale unor documente inca si mai vechi, tratand dintr-o cu totul alta
perspectiva subiecte fierbinti din Vechiul si Noul Testament. Manuscrisele originale fusesera scrise
in greaca, limba traditionala a Noului Testament.
Varietatea larga a textelor merge de la evanghelii secrete, poeme si descrieri cvasi-filosofice ale
originii universului, pana la mituri, magie si instructiuni rituale. Irineus, episcop ortodox al Lionului
la vremea aceea (in sensul de apartinator al curentului religios care in timp va deveni crestinismul
oficial, auto-intitulat inainte de oficializare curentul drept-credincios), scriind in anul 180 dupa
Christos, declara ca "ereticii se falesc ca poseda mai multe Evanghelii decat exista".

Dupa convertirea imparatului Constantin al Romei la prima forma de crestinism decretata

realitate constitutionala a Imperiului Roman si deci de cand crestinismul a devenit religie oficiala,
aprobata si incurajata (in cel de-al patrulea secol dupa Christos), episcopii crestini care pana atunci
nu erau bine vazuti de autoritatile imperiale, acum le dadeau ordine. Incepand din acel moment
istoric, tot mai multe copii ale scripturilor gnostice au fost arse si distruse. Dar in Egiptul central,
cineva, posibil un calugar de la invecinata Manastire Sfantul Pachomius, a luat cartile interzise si lea ascuns de distrugere in ulciorul in care aveau sa reziste timp de 1600 de ani.

Multe dintre scrieri folosesc terminologie crestina, purtand inconfundabila pecete a stilului
derivat din ebraica. O parte din ele sustin ca prezinta traditii despre Isus care sunt secrete, ascunse
de "cei multi", de ochiul profan. Acesti crestini misteriosi sunt cunoscuti astazi drept GNOSTICI, de
la grecescul gnosis, tradus prin "cunoastere". Insa Gnosis NU ESTE o cunoastere preponderent
rationala. Limba greaca face distinctie intre cunoasterea stiintifica sau rationala (El stie
matematica) si cunoasterea prin observatie sau experienta personala directa (El ma cunoaste),
care este GNOSIS. Pentru gnostici termenul de cunoastere este similar INTUITIEI, intrucat gnosis
implica un proces intuitiv de auto-cunoastere. Si a-ti cunoaste Sinele, sustineau ei, inseamna a
cunoaste natura universului si destinul uman. Conform invatatului gnostic Teodotus, care a scris in
Asia Mica intre anii 140 si 160, gnostic este o persoana care a ajuns sa inteleaga cine a fost si ce a
devenit, unde se afla si incotro se indreapta, din ce a fost slobozita, ce este nasterea si ce este renasterea.

Conform manuscriselor gnostice cu titlu de evanghelie, Isus cel real, care a trait aievea dupa cum reiese din aceste texte - vorbea in vremea sa despre iluzie si despre iluminare, nici vorba
de pacat sau cainta dupa cum il prezinta in Noul Testament crestinismul oficial (prin vocea
institutiei sale - biserica). In loc de a veni sa ne salveze de asa zisul pacat, el a venit ca
un calauzitor menit sa deschida minti si suflete, sa lumineze calea spre intelegerea mecanismelor
spiritului. Iar cand discipolul, in urma unei astfel de invataturi, atinge starea de cunoastere, Isus nu
mai este maestrul sau spiritual: cei doi devin egali se intalnesc in spirit.
Biserica ortodoxa si cea catolica propovaduieste faptul ca Isus este Domnul si Fiul lui
Dumnezeu de-o maniera distanta: el ramane in veci diferit de restul lumii, o lume pentru care a
venit ca sa o "mantuiasca". Evanghelia gnostica dupa Toma ne spune ca din momentul in care
Toma il recunoaste pe Isus in el insusi, acesta, Isus, ii dezvaluie faptul ca amandoi sunt de-o
mama, avand acelasi "izvor". Isus ii transmite: Nu sunt maestrul tau. Intrucat te-ai adapat din
torentul involburat ce vine dinspre mine catre tine, ti-ai potolit setea. Acela care 'bea' din gura mea
devine ce sunt eu iar eu voi deveni ce este el si misterele vietii ii vor aparea in fata ochilor.

Gnosticii recurg necontenit la propria lor experienta de cunoastere - gnoza lor - pentru a
revizui si transforma traditiile anterioare in numele unei maturitati spirituale permanent
actualizabile.
"Evanghelia dupa Filip" - o
renumita scriere gnostica
descoperita la Nag Hammadi respinge viziunea care
interpreteaza invierea literal: "Cei
care spun ca mai intai vor muri si
mai apoi se vor ridica, gresesc."
In loc de aceasta, "ei trebuie sa
primeasca invierea cat timp sunt
inca in viata". Autorul precizeaza ca, intr-un anumit sens, "este necesar sa invii IN ACEST TRUP din
moment ce totul exista in el".

Precum in cercurile artistice din zilele noastre, gnosticii considerau ca inventia creativa
originala este semnul cuiva devenit viu din punct de vedere spiritual. In acest sens, fiecare dintre
discipolii gnostici intelegea sa-si exprime propriile perceptii, revizuind si transformand ceea ce
fusese invatat. Cine nu facea decat sa repete cuvintele invatatorului era considerat imatur.
Episcopul Irineus al bisericii crestine timpurii se plange ca "fiecare dintre ei produce zilnic
cate ceva nou, pe masura iscusintei sale; caci nici unul dintre ai lor nu este considerat initiat (sau
matur) daca nu da la iveala vreo uriasa plasmuire!". Cel mai jignitor din punctul sau de vedere este
ca "nimic nu le sustine scrierile in afara propriilor intuitii". Daca sunt contestati "ei fie mentioneaza
simple sentimente umane care ii calauzesc, fie se refera la armonia care se poate vedea in
Creatie".
Matei relateaza ca atunci cand Isus vorbea in public, el o facea in parabole. Cand discipolii
l-au intrebat asupra motivului, el a raspuns: "Pentru ca voua v-a fost dat sa cunoasteti tainele
Imparatiei Cerurilor iar lor nu le-a fost dat." Potrivit gnosticilor, discipolii au pastrat secreta o buna
parte din invatatura ezoterica a lui Isus: acestia au predat-o numai in particular, anumitor persoane
care s-au dovedit mature din punct de vedere spiritual si prin urmare calificate pentru "initierea in
gnoza" - altfel spus, in cunoasterea tainelor.
Invatatorul gnostic Valentinius (anii 150 dupa Christos) sustinea ca, pentru inceput, a deprins
invatatura secreta a lui Pavel. Apoi a avut experienta unei viziuni personale care a devenit sursa
propriei sale gnoze. El a vazut un copil nou nascut si cand a intrebat cine ar putea sa fie, copilul a
raspuns: "Eu sunt Logosul".
Marcus, un elev al lui Valentinius care a mers la fel de departe ca invatatorul sau si a devenit el
insusi invatator povesteste cum a ajuns sa aiba propria sa experienta de cunoastere. El spune ca o
prezenta feminina i-a dezvaluit adevaruri despre care prezenta sustinea ca nu le mai dezvaluise
nimanui altcuiva, fie om sau divinitate. Prezenta i-a spus: "Doresc sa-ti arat Adevarul insusi, caci
eu sunt cea care l-am adus de sus ca tu sa-l poti vedea fara vl si sa-i intelegi frumusetea."
In schimb, in sanul bisericii catolice, diversitatea invataturilor era considerata aproape fara
exceptie semnul distinctiv al ereziei. Pentru a preintampina diversitatea experientelor si pentru a
uniformiza diferentele de optica si de abordare, Irineus recomanda invariabil recurgerea la traditie,
adica la viziunea consfintita de biserica intemeiata si organizata la Roma. In "Apocalipsa lui Petru",
probabil printre cele mai tarzii scrieri descoperite la Nag Hammadi (datand din anii 200-300),
Christos ii explica lui Petru ca "aceia care se autointituleaza episcopi si diaconi" sunt in realitate
"canale fara apa". Desi "nu inteleg misterul", ei "se lauda ca misterul le apartine doar lor".

Toti crestinii admiteau in principiu ca numai Christos insusi sau Dumnezeu poate fi sursa ultima
a oricarei autoritati spirituale. Intrebarea care se pune este si era: CINE ADMINISTREAZA O
ASTFEL DE AUTORITATE?
Valentinius si adeptii sai au oferit un raspuns cu grad mare de universalitate: oricine vine in
contact personal, nemijlocit, cu "Cel ce este Viu". Ei sustineau ca numai experienta proprie ofera
criteriul ultim al adevarului, precumpanind asupra oricarei marturii indirecte si oricarei traditii! Ei
pretuiau orice forma de inventie creativa ca dovada a faptului ca persoana respectiva a devenit vie
spiritual. Conform acestei viziuni, structura autoritatii in randul "celor vii" nu poate fi niciodata
fixata intr-un cadru institutional. Ea poate fi organizata doar dupa modelul universal, in care este si
ramane spontana, carismatica si deschisa.
Diametral opusa cu invatura gnostica, cea crestin-oficiala a legitimat o ierarhie de persoane
prin a caror autoritate ar urma sa se apropie de Dumnezeu toti ceilalti. Fata de aceasta oranduire
instituita de biserica, invatatura gnostica era potential subversiva: ea pretindea sa ofere fiecarui
initiat o cale de acces direct la Dumnezeu, o cale personala, care nu apeleaza la intermediari din
afara.

Adept al gnosticismului din Asia Mica, predicatorul si invatatorul Marcion (anii 140 dupa
Christos) a fost frapat la vremea lui de ceea ce considera el a fi contrastul dintre Dumnezeul din
Vechiul Testament, care solicita in continuu "sa se faca dreptate" in numele unor pretentii personale
care nu iertau nimic din ce nu era conform cu ele, pedepsind orice asa zisa incalcare a
"poruncilor", si Tatal proclamat de Isus - Dumnezeul
iertarii si al iubirii din Noul Testament.
Marcion a ajuns la concluzia ca acestia trebuie sa
fie doi Dumnezei diferiti. Majoritatea crestinilor au
condamnat rapid aceasta viziune dualista. Principalul
repros al episcopilor crestini si in mod special al lui
Irineus era ca gnosticii au inventat un alt Creator in
afara de "Parintele Atotputernic" al Vechiului Testament,
cel in numele caruia se justificau sistemele
organizationale si doctrinare de la vremea respectiva.

Conform "Ipostazei Arhontilor" - o alta scriere gnostica descoperita impreuna cu celelalte

manuscrise la Nag Hamaddi - zadarnica pretentie a "Parintelui Atotputernic" de a detine monopolul
asupra puterii divine intr-un mod dictatorial si discretionar tradeaza stradania sa de a parea mai
mult decat este si a fost vreodata. Se arata ca acest Dumnezeu este orbit de putere, in ignoranta si
trufia sa. Conform Vechiului Testament, el marturisteste: "Eu sunt Dumnezeul vostru. Nu exista
altul in afara de mine." Si continua: "Sunt un Dumnezeu gelos". Spunand asta, el arata de fapt ca
exista si un alt Dumnezeu, caci daca nu ar mai exista nici unul, pe cine ar fi el gelos?
La intalnirile lor particulare, gnosticii insistau pe deosebirea dintre imaginea populista a lui
Dumnezeu - ca mestesugar, stapan, rege, judecator, executor - si principiul creator dumnezeiesc Dumnezeu inteles ca sursa primordiala a tururor fiintelor si fenomenelor din Creatie. Majoritatea
crestinilor, spun ei, confunda aceasta realitate misterioasa, incomprehensibila si sacra
cu plasmuirile mintii omenesti despe Dumnezeul mestesugar iscusit, judecator razbunator, stapan
gelos si rege care domneste autoritar in ceruri. Aceste imagini, mai spun ei, nu sunt compatibile cu
invatatura lui Isus conform careia "Dumnezeu este Duh" si "Tatal Adevarului".
Daca examinam felul in care functioneaza doctrina despre Dumnezeu in scrierile
crestine, vedem cum problema religioasa este intretesuta cu interesele economico-politice ale
clasei conducatoare, care se autoproclama "mana lui Dumnezeu", cea care ii face legea aici, pe
Pamant. Clement, episcop al Romei, explica in anii 90-100 - in calitate de purtator de cuvant al
curentului "drept-credincios" de la Roma - cum "Dumnezeu isi deleaga autoritatea domniei sale
unor carmuitori si conducatori de pe Pamant". Cine sunt acesti conducatori desemnati? Clement
sustine ca sunt episcopi, preoti si diaconi. Purtat de argumentatia sa, Clement ameninta ca acela
care nu se va supune autoritatilor divin instituite "va primi pedeapsa cu moartea"!
Viziunea publica a lui Clement marcheaza un moment dramatic din istoria crestinismului: separarea
comunitatii crestine in clerici si laici, adica in SUPERIORI si SUBORDONATI. Devine mai mult decat
evident acum, pentru prima data in istoria cunoscuta a omenirii, felul in care problema politica este
abil integrata in retorica religioasa.

Poetica si evocatoarea "Evanghelie a Adevarului", scriere gnostica de vaz atribuita lui

Valentinius, dezvaluie ca acela pe care crestinii il venereaza cu naivitate ca fiind Creatorul, nu este
decat un aspect creator restrans, cu posibiltati reduse, desprins din Creatorul tuturor lucrurilor.

Pentru a-l descrie mai bine, Valentinius foloseste termenul grecesc "demiurgos", sugerand ca este
vorba de o fiinta mai putin divina care serveste ca instrument strict delimitat si reglementat al
puterilor superioare. Acest Demiurg este cel care se autoproclama rege si domn, comandant militar,
judecator si executor, pe scurt el este "Dumnezeul lui Israel", adoptat, cosmetizat si promovat de
biserica.
Demiurgul imperfect sau Dumnezeul Vechiului Testament - botezat de israeliti Yahweh - este
considerat de gnostici un arhetip creator limitat care isi reclama propria lui lume si creatie limitata.
Gnosticii l-au numit Yaldabaoth. Numele simbolic Yaldabaoth desemneaza un prinicpiu creator care
in traducere libera inseamna "Dumnezeul celor orbi", echivalentul unui Dumnezeu al ignorantei,
urmarind sa foloseasca persistenta in ignoranta a oamenilor pentru a induce in lume degradarea
sistematica prin vina, sacrificiu, pedeapsa, ura,
moarte.
In textul gnostic "Apocriful lui Ioan" se
mentioneaza: "El este profan in nebunia lui.
Pentru ca el a spus: Nu exista un alt Dumnezeu in
afara de mine!". Vechiul Testament arata ca acest
asa zis Dumnezeu le-a interzis oamenilor accesul
la o orice alta sursa alternativa de cunoastere:
"Sa nu va duceti dupa alti dumnezei, dintre
dumnezeii popoarelor din jurul vostru!". Apoi si-a
blestemat poporul: "De faci asta, Domnul
Dumnezeul tau se va mania impotriva ta si te va
nimici de pe fata pamantului!" (Deuteronomul,
capitolul 6, versetul 15)
Pot fi puse pe seama acestor revendicari
halucinante sirul nesfarsit al crimelor sale abominabile (descrise literal in Vechiul Testament)? In
multe cazuri, oamenii sunt indrumati sa se macelareasca unii pe altii fara ca nici o victima sa fie
literalmente crutata (femeie, barbat, batran sau copil).

> Numeri - capitolul 31:

9. Copiii lui Israel au luat prinse pe femeile madianitilor cu pruncii lor si le-au jefuit toate vitele,
toate turmele si toate bogatiile.

10. Le-au ars toate cetatile pe care le locuiau si toate ocoalele lor.
11. Au luat toata prada si toate jafurile de oameni si dobitoace.
12. Si pe cei prinsi, prada si jafurile, le-au adus lui Moise, preotului Eleazar si adunarii copiilor lui
Israel, care erau tabarati in campia Moabului, langa Iordan, in fata Ierihonului.
13. Moise, preotul Eleazar si toti mai marii adunarii le-au iesit inainte, afara din tabara.
14. Si Moise s-a maniat pe capeteniile ostirii, pe capeteniile peste o mie si pe capeteniile peste o
suta, care se intorceau de la razboi.
15. El le-a zis: Cum? Ati lasat cu viata pe toate femeile?
16. Iata, ele sunt acelea care, dupa cuvantul lui Balaam, au tarat pe copiii lui Israel sa pacatuiasca
impotriva Domnului, in fapta lui Peor; si atunci a izbucnit urgia in adunarea Domnului.
17. Acum, dar, omorati pe orice prunc de parte barbateasca si omorati pe orice femeie care a
cunoscut pe un barbat culcandu-se cu el.
18. Dar lasati cu viata pentru voi pe toti pruncii de parte femeiasca si pe toate fetele care n-au
cunoscut impreunarea cu un barbat."
Evenimentul descris arata ca un ritual al mortii, un veritabil MASACRU, o comanda pentru sacrificii
umane in masa data de insasi "Dumnezeul lui Israel" asa zisului sau popor. Mai mult, femeile
crutate vor fi considerate prada sexuala, instrument de replicare si material de abuz.
> Leviticul - capitolul 26:
25. Voi face sa vina impotriva voastra sabie, care va razbuna calcarea legamantului Meu; si cand va
veti strange in cetatile voastre, voi trimite ciuma in mijlocul vostru si veti fi dati in mainile
vrajmasului.
26. Cand va voi trimite lipsa de paine, zece femei va vor coace paine intr-un singur cuptor si vi se
va da painea cu mijlocirea cantarului; veti manca, dar nu va veti satura.
27. Daca, dincolo de toate acestea, nu Ma veti asculta si daca va veti impotrivi Mie,
28. Ma voi impotrivi si Eu voua cu manie si va voi pedepsi de sapte ori mai mult pentru pacatele
voastre.
29. Veti manca pana si carnea fiilor vostri, veti manca pana si carnea fiicelor voastre.
30. Voi arunca trupurile voastre moarte peste trupurile moarte ale idolilor vostri, si sufletul Meu va
va uri.
Acest Dumnezeu vrea moarte, cere moarte si face tot posibilul sa obtina moarte prin indoctrinarea
extrema a poporului pe care pretinde ca il pastoreste.

Plina de cruzime, raportarea la oameni a Dumnezeului din Vechiul Testament este evidientiata si in
Exodul, atunci cand Yahweh il trimite pe Moise de cateva ori la faraon pentru a-i elibera pe israeliti
din sclavie. Faraonul in mod repetat declara ca va face acest lucru, dar Yahweh - dupa propriile
spuse - "ingheata" inima faraonului de fiecare data pentru a-si putea face "scamatoriile".
> Exodul - capitolul 10:
1. Domnul a zis lui Moise: Du-te la faraon, caci i-am impietrit inima lui si a slujitorilor lui ca sa fac
semnele Mele in mijlocul lor.
2. Si ca sa istorisesti fiului tau si fiului fiului tau cum m-am purtat cu egiptenii si ce semne am facut
pentru voi.
Yahweh insista "sa-si arate muschii" si sa trimita cele 10 urgii asupra Egiptului inainte ca
faronul sa-i lase pe israeliti sa plece. In final, acest asa zis Dumnezeu omoara primul copil nascut al
tuturor celor care nu i-au recunoscut semnele.
Prin initierea in gnoza oferita de Valentinius intr-un cerc restrans celor care sunt maturi
spiritual si capabili sa o asimileze, adeptul este invatat sa respinga autoritatea falsului creator si
toate cerintele sale. Ce stiu gnosticii este ca acest asa zis creator emite false pretentii de putere
("Eu sunt Dumnezeu si nu este altul"). A DOBANDI GNOZA inseamna sa recunosti adevarata sursa
a puterii divine - "ADANCUL" tuturor fiintelor. Oricine a reusit sa cunoasca aceasta sursa, ajunge
simultan la cunoasterea de sine si descopera originile sale spirituale: adevaratul Tata si adevarata
Mama.
Cel care a luat contact cu aceasta gnoza - cu aceasta introspectie - primeste sacramentul
secret numit "eliberare". Inainte sa fi obtinut gnoza, candidatul il venera pe demiurg, luandu-l
drept adevaratul Dumnezeu, ascultandu-i povestile si crezand ca se trage din el (vezi Geneza din
Vechiul Testament). Acum, prin taina izbavirii traita ca revelatie, candidatul experimenteaza ACTUL
ELIBERARII DE SUB PUTEREA DEMIURGULUI. El instiinteaza instantele superioare ale Creatiei ca nu
mai tine de sfera de autoritate si de judecata acestuia, pe care le transcende: "Sunt fiul al Tatalui,
imi trag fiinta din El care este preexistent si ma intorc la locul meu de unde am plecat."
Din acel moment initiatul raspunde pretentiilor episcopului din prea plinul autoritatii sale
spirituale drept-dobandite: "Pretinzi ca-l reprezinti pe Dumnezeu dar in realitate il reprezinti numai
pe demiurg, pe care il servesti si caruia i te supui orbeste. Eu, insa, am trecut dincolo de sfera
autoritatii lui - si, deci, dincolo de a ta!"
Ritualul izbavirii, care modifica in chip dramatic relatia initiatului cu demiurgul, modifica
simultan relatia sa cu episcopul. Inainte, credinciosul era deprins sa se supuna episcopului "ca lui

Dumnezeu insusi" caci, i se spunea, episcopul conduce, comanda si judeca "in numele lui
Dumenezu" care l-a delegat pentru aceasta sarcina aici, pe Pamant. Dar acum initiatul vede ca
astfel de restrictii se aplica doar credinciosilor naivi care continua sa se teama si sa-l venereze pe
demiurg. Initiatul ii vede acum pe reprezentantii clerului ca pe "conducatorii si puterile care
stapanesc pe Pamant in numele demiurgului".
Gnosticul admite ca episcopul, asemeni demiurgului, exercita o autoritate legitima asupra
celor mai multi crestini - ACEIA CARE NU SUNT INITIATI. Dar cerintele, avertismentele si
amenitarile preotului, la fel cu ale demiurgului insusi, nu il mai pot atinge pe acela care s-a eliberat.
Adeptul primeste in urma initierii sale in gnoza o relatie complet noua cu ierarhiile spirituale
ceresti. Acum el stie ca haina preoteasca isi trage autoritatea de la demiurg, nu de la Tatal. Atunci
cand un episcop precum Clement porunceste crediciosilor sai "sa se teama de Dumnezeu" sau sa
"marturiseasca pe Domnul", gnosticul interpreteaza toate acestea ca pe incercarea clerului de a
reafirma falsele pretentii ale puterii demiurgului asupra celor care ii iau in serios vorbele. In
avertismentul proferat de catre demiurg "sunt un Dumnezeu gelos" si preluat ca doctina in Vechiul
Testament, gnosticul sesizeaza corespondenta dintre gelozia demiurgului si gelozia episcopului
pentru cei aflati in afara autoritatii sale.

In continuare se pune intrebarea: daca acesti crestini gnostici criticau ierarhia bisericeasca,
atunci cum concepeau ei o forma de organizare sociala? Daca respingeau principiul rangului,
insistand ca toti sunt egali, cum puteau tine macar o intrunire?
Irineus povesteste despre practicile unui grup pe care il cunoastea din propria sa congregatie din
Lyon - grupul condus de Marcus, un discipol de-al lui Valentinius..

Toti membrii grupului fusesera initiati. Asta insemna ca fiecare fusese eliberat de sub puterea
demiurgului. Din acest motiv ei indrazneau sa organizeze intruniri de cunoastere fara autoritatea
episcopului, pe care il considerau purtatorul de cuvant al demiurgului - in cazul de fata Irineus
insusi. In al doilea rand, se presupunea ca fiecare initiat a primit darul carismatic al inspiratiei
directe prin Duhul Sfant. Asadar cum isi conduceau intalnirile membrii acestui cerc de initati
gnostici? Irineus ne spune ca atunci cand se intalneau, toti membrii lau parte mai intai la o tragere
la sorti. Unul dintre cei ales de sorti era desemnat sa preia rolul de preot oficiant. Un altul trebuia

sa ofere sacramentele ca episcop. Altul sa citeasca din scripturile gnostice pentru slujba si altii sa
se adreseze grupului ca profeti, oferind o invatatura spirituala improvizata in functie de probleme si
situatii. La urmatoarea intalnire a grupului se tragea din nou la sorti, astfel ca persoanele care isi
asumau fiecare
rol in parte se
schimbau mereu.
O astfel de
practica a creat
o structura
foarte
diferita a ceea
ce am putea numi "autoritatea" in cadrul grupului de intitati. Intr-un moment in care credinciosii
ortodocsi faceau o distinctie tot mai categorica intre clerici si laici (intre superiori si subordonati in
materie de autoritate religioasa iar mai tarziu politico-religioasa), grupul crestinilor gnostici a
demonstrat ca intre ei nu se aplicau delimitarile prin distinctii. In loc sa-si clasifice membrii pe
ordine superioare si ordine inferioare in cadrul unei ierarhii de initiati, ei urmau principiul strictei
egalitati si a neingraditului acces la experienta. Toti initiatii, barbati si femei de-o potriva, participau
in mod egal la tragerea la sorti, in urma careia oricine putea fi ales sa deserveasca intalnirea ca
preot, episcop sau profet. Mai mult, pentru ca se tragea la sorti la fiecare intalnire, nici chiar
distinctiile astfel stabilite nu puteau deveni ranguri permanente. In sfarsit, un alt aspect important
este ca, prin aceasta practica, ei intentionau sa elimine acel element de interventie umana care ar
fi putut ingradi inefabilul si spontanul din intalnirile initiatice, considerand ca, de vreme ce
Dumnezeu dirijeaza totul in Univers, sortii sunt expresia alegerii sale.
Se poate spune ca adeptii lui Valentinius impartaseau o conceptie spirituala a benevolentei,
disponibilitatii si generozitatii despre Dumnezeu si ordinea divina, pe care o gaseau incompatibila
cu dominatia preotilor si a episcopilor.

MARTURISIREA lui Christos

Heracleon (invatator gnostic activand in sudul Italiei in jurul anilor 170) examineaza intrebarea:
"Ce inseamna sa-l marturisesti pe Christos?". Potrivit explicatiei sale, oamenii il marturisesc pe
Christos in doua feluri diferite, cu implicatii diferite.
- Unii il marturisesc prin gand, cuvant si fapta,
adica prin calitatea spiritului lor slefuit de vreme.
Isus insusi spune: "Prin roadele lor ii veti
cunoaste!". Marturisirea nu este un act mecanic, ci
o proba continua a calitatii constiintei atestate in
mijlocul evenimentelor doveditoare.
- Un al doilea tip de marturisire practicata de majoritatea oamenilor este cea verbala "Sunt crestin". Pe aceasta din urma, "cei multi" (crestinii ortodocsi) - spune el - o considera singura
marturisire.
Heracleon explica faptul ca "toti ipocritii pot face al doilea tip de marturisire", care tocmai de
aceea nu inseamna nimic. Cerinta universala pentru toti crestinii gnostici, spune el, este primul tip
de marturisire. Discipoli precum Matei, Filip si Toma nu au "marturisit" niciodata inaintea
magistratilor, a prelatilor sau a vecinilor. Totusi, declara el, acestia l-au marturisit pe Christos prin
modul lor de a fi.
Biserica vine insa si consfinteste un al treilea tip de marturisire: MARTIRIUL. Ea face
legatura dintre patimile lui Christos si entuziasmul pentru autosacrificare al urmasilor sai: "Trebuie
sa-ti iei crucea si s-o porti in urma Domnului tau. Singura cheie ce are darul sa desferece cheile
Paradisului este propriul tau sange."
Gnosticii desconsidera serios acest tip de pretentii. Ei sustin ca a depune marturie prin
martiriu nu este catusi de putin necesar. "Eliberarea nu inseamna autodistrugere" spun ei, numind
indemnul la martiriu "nesabuinta si cruzime". Tocmai datorita faptului ca o gnoza autentica nu
inseamna repetarea mecanica de catre adept a vorbelor si actiunilor invatorului, gnosticul considera
ca ratiunile de a merge la crucificare ale lui Christos nu pot fi nicicand ale altcuiva. Oricine decide
sa mearga pe aceasta cale nu o poate face in numele lui Christos. Iar cum biserica invoca tocmai
acest motiv, scrierea gnostica "Evanghelia Adevarului" (atribuita lui Valentinius) ii ridiculizeaza pe
invatatorii ortodocsi care vad martiriul ca pe o jertfa adusa lui Dumnezeu sub pretentia ca
Dumnezeu doreste "sacrificii omenesti". O astfel de credinta face din Dumnezeu un canibal.
Si o intamplare sordida: cu numai cateva clipe inainte ca Rusticus (judecator roman) sa ordone
torturarea si executarea lui Justin (crestin-ortodox din Roma, persecutat inaintea instituirii

crestinismului ca religie oficiala), Rusticus l-a intrebat pe Justin: "Asculta, tu care esti considerat un
om invatat, iti inchipui ca vei invia si te vei ridica la cer?" Justin a raspuns: "Nu-mi inchipui asta, o
stiu cu siguranta si sunt pe deplin convins". Despre astfel de grozavii, "Marturia Adevarului" declara
ca entuziastii martiriului nu stiu cine este Isus si nu au nici cea mai vaga idee despre ratiunile
Christice. Astfel de crestini nu fac decat "sa se autodistruga pe ei insisi" sub forma de ofranda
sangeroasa adusa unui Dumnezeu pe care il adopta orbeste si in numele caruia se automaltrateaza
inutil si barbar.
Atitudinea gnosticilor fata de martiriu difera complet de atitudinea oficiala a bisericii si a
contemporanilor ortodocsi sau catolici. Heracleon insusi desconsidera entuziasmul pentru martiriu
al bisericii crestine, vazandu-l ca pe un ritual de proslavire prin tortura si moarte a unor asa zise
"izbanzi glorioase". El nu sugereaza nici un moment ca suferinta credinciosilor o imita pe a lui
Christos. Bineinteles ca aceasta conceptie a gnosticilor a incins spiritele in randul reprezentantilor
clerului, Irineus insusi declarand furibund ca "acesti gnostici arata dispret pentru martiri",
devalorizand ceea ce institutia bisericii considera "actul doveditor suprem".
In loc sa se identifice cu cei intemnitati, supusi la torturi si executii, crestinii gnostici isi
retrag sprijinul pentru tot ce considera ei ca fiind exces de zel, masochism si fanatism religios.
Chiar daca admit ca unii dintre cei care sufera ajung la o noua intelegere a semnificatiilor
vietii primind durerea si moartea ca pe o experienta de cunoastere suprema (Apocalipsa gnostica a
lui Petru), ei detesta iluzia in care traiesc cei mai multi crestini, conform careia "daca raman
credinciosi numelui unui om mort", marturisind prin sangele lor pe Isus cel rastignit, acestia "vor
deveni puri si eliberati". Gnosticii identifica aceasta poveste ca fiind PROPAGANDA ORTODOXA in
favoarea unei supuneri oarbe, mergand pana la sacrificiul suprem. Ei isi exprima oroarea vizavi de
odele si osanalele inchinate de institutia bisericii tuturor crimelor savarsite de aceasta in numele
asa zisei credinte si eliberari.
In tot acest context apare tot mai clar faptul ca textele descoperite la Nag Hammadi ne
dezvaluie povestea demascarii de catre gnostici a fundamentalismului catolic si ortodox din toate
timpurile. Gnosticii au demonstrat cum invataturile bisericii ii obisnuiesc pe ardentii lor cu FRICA,
TORTURA si SCLAVIA, incurajandu-i sa se supuna autoproclamatilor reprezentanti pamantesti ai
asa zisului creator al lumii care, in "gloria sa desarta", declara: "Eu sunt Dumnezeu si nu este altul
in afara de mine".
"Apocalipsa lui Petru" ii descrie pe crestinii catolici si ortodocsi drept aceia care au cazut "in
mainile unui demiurg rau si viclean, a carui invatatura are o multime de forme false". Autorul ia

fiecare dintre caracteristicile bisericii - pretins asezamant spiritual - drept o dovada ca aceasta este
doar o imitatie de asezamant, o contrafacere, atribuindu-si o falsa identitate, aceea de
corespondent pamantean al Creatorului tuturor lucrurilor - in numele caruia isi justifica pretinsa
legitimitate asupra vietii si mortii. In acest context, conducatorii bisericii precum si ai miscarilor
politice din diverse timpuri au creat impreuna un SISTEM compus din doctrina, ritual si structura
politica menit sa limiteze in cuget si-n fapta vietile tuturor celor care adera la el fara discernamant!

Numai cei care invata sa se elibereze de ignoranta - concluzioneaza gnosticii - au experienta

unei noi intelegeri, asemenea unei iluminari, a unei invieri. Fara un astfel de context, ritualurile
crestine comune - precum botezul si impartasania - devin irelevante, caci BOTEZUL ADEVARULUI si
IMPARTASIREA LUI sunt lucruri total diferite!
Gnosticii considera ca o persoana "salasluieste in neimplinire" atata timp cat ramane in
IGNORAN, "creatura a uitarii". "Cand omul se predispune catre cunoastere, ignoranta dispare
treptat si atunci neimplinirea se transforma in implinire." In acest sens devin elocvente cuvintele lui
Isus din "Evanghelia dupa Toma": "Daca vei da la iveala ce se afla inauntrul tau, ceea ce vei da la
iveala te va salva. Daca nu vei da la iveala ce se afla inauntrul tau, ce nu vei da la iveala te va
distruge."
O astfel de introspectie se obtine treptat, prin efort: "Recunoaste ce este in fata ochilor tai, si
ce este ascuns iti va fi dezvaluit". Acesti gnostici considerau ca a urmari sa dobandesti gnoza te
angajeaza intr-un proces solitar si dificil de lupta impotriva rezistentelor interioare. Ei caracterizau
REZISTENTA LA GNOZA ca dorinta de a dormi sau de a fi beat - altfel spus de a ramane inconstient
si usuratic. In "Evanghelia dupa Toma", Isus dezvaluie: "Cel ce cauta, sa staruie in cautare pana
cand va gasi. Cand va gasi, el va fi tulburat. Cand va fi tulburat, va fi uluit. Si dupa ce va fi uluit, va
fi stapan peste toate lucrurile."

Cum se poate realiza un astfel de potential? In "Evanghelia

dupa Toma", discipolii il intreba pe Isus ce trebuie sa faca: "Vrei
sa postim? Cum trebuie sa ne rugam? Ce trebuie sa facem?"
Isus le-a raspuns: "NU SPUNETI MINCIUNI si NU FACETI CEEA
CE URATI!" Raspunsul i-a intors catre ei insisi: cine sa judece
cand minti si cine sa inteleaga ce anume urasti daca nu tu
insuti? Urmand in fiecare clipa a vietii lui aceste instructiuni,
initiatul se umple treptat de o putere tainica: "L-am cunoscut
pe cel care exista in mine si am avut revelatia necuprinsului
sau".
Procesul de autodescoperire incepe atunci cand o persoana cunoaste "spaima, durerea si
confuzia" - ca forte oarbe care prevaleaza in Univers. Gnosticul insa doreste IZBAVIREA, eliberarea
de sub puterea acestor forte al haosului. CUM POATE FI OBTINUTA aceasta eliberare? Gnosticii au
ajuns la concluzia ca singura cale de iesire din suferinta este sa realizeze adevarul despre locul si
destinul omenirii in Univers. Convins ca un astfel de adevar poate fi descoperit doar prin stradanii
extrem de personale, coroborate ulterior cu stradaniile personale ale tuturor celorlalti, gnosticul s-a
angajat acum 2000 de ani intr-o pasionanta calatorie a cunoasterii de Sine si de Lume prin care sia propus sa ajunga la O NOUA PERSPECTIVA asupra existentei sale in acest Spatiu-Timp planetar si
universal.

ACTUALIZAREA GNOZEI la nivelul mileniului 3

In timp ce zeul imperfectiunii din Vechiul Testament le ordona oamenilor sa il adopte neconditionat
- savarsind in numele sau toate ororile imaginabile - Isus Christos vine sa rastoarne aceasta falsa
ordine pentru cine are ochi sa vada si urechi sa auda. El il aduce cu sine pe Creatorul tuturor
lucrurilor, esenta tuturor fiintelor, a ierarhiilor ceresti si a intregului joc creational, armonia
primordiala in care se scalda si orginineaza tot.

Ce stim azi despre marile taine? Sintetizand intreaga cunoastere dobandita de toti oamenii din
toate timpurile in directia deslusirii acestor taine, as putea incerca zugravirea unui tablou esential a
ceea ce traim aici si acum..

INCEPUTURILE A TOT CEEA CE ESTE

Inainte de tot ce exista, inainte de aparitia Universului fizic, intreaga constiinta si energie faceau
parte dintr-o totalitate infinit dimensionala, infinit creativa, traind intr-un taram al unitatii
desavarsite. Din aceasta stare de totalitate, Mintea Creatoare s-a intrebat cum ar fi sa treaca
printr-un proces de fragmentare, uitand de existenta integrata. Forta unui astfel de gand la un nivel
atat de mare a declansat fenomenul fragmentarii, generand unitati de macroconstiinta exterioare
Creatorului lor. Aceste macro-constiinte (forme-gand primordiale) s-au fragmentat in continuare,
bucatile rezultate indepartandu-se tot mai mult una de cealalta, pana cand a devenit extrem de
persistenta senzatia conform careia fiecare fragment este izolat de restul si foarte foarte singur.
Iluzia rezultata din aceasta fragmentare va deveni o uitare plina de provocari din care constiinta
unica va trebui sa creeze (uzand de propria sa natura divina) reamintirea dorintei fragmentelor de
a se reuni cu sursa si calea catre aceasta reuniune.
DEVOLUTIA SI EVOLUTIA CREATIONALA
Ceea ce putem numi Creatie reprezinta de fapt fragmentarea generata de gandul creator originar.
Sau, mai tehnic vorbind, infuzia dimensionala. Curiozitatea initiala a INTREGULUI cu privire la
existenta fragmentata a creat straturi peste straturi de realitati disparate. A fost nevoie de o
schimbare a perspectivei, a focalizarii si frecventei. Ca parte a Intregului, fiintele primordiale sau
fragmentele initiale de Costiinta desprinse din Intreg au fost responsabile de procesul dezasamblarii
lor in fragmente din ce in ce mai mici, precum si de stabilirea tiparului de reasamblare care sa le
ghideze evolutia prin planurile dense, inapoi, de la fragment la intreg.
SPATIUL si TIMPUL - ingredientele primordiale ale tuturor experientelor din Creatie
Pentru ca intregul proces al devolutiei si evolutiei sa genereze o experienta de cunoastere veritabila
(care sa aiba sens), era necesar ca partea generatoare a DEVOLUTIEI sa se delimiteze de partea
responsabila cu EVOLUTIA. De ce? Fiindca experienta EVOLUTIEI fragmentelor urma sa aiba loc de
abia dupa ce fragmentarea prin DEVOLUTIE s-a produs si s-a incheiat. Prin urmare trebuia realizata
o diferentiere clara a celor doua planuri ale intregului creational: planul in care se PLANIFICA
experienta fragmentelor (specific devolutiei, dezasamblarii) si cel in care se IMPLINESTE aceasta
experienta (caracteristic evolutiei, reasamblarii lor). Indiferent de nivelul dimensional (de
specificitate si detaliu) la care se deruleaza experienta la un moment dat, delimitarea planurilor
trebuia asigurata invariabil. Cum s-a intamplat acest lucru? Prin utilizarea in proportii diferite a
Spatiului si Timpului ca ingrediente fundamentale alimentand fiecare din cele doua medii
creationale. Fenomenul devolutiei urma sa utilizeze preponderent Timpul si foarte putin Spatiul,

mentinand experienta intr-o ZONA IMATERIALA, in care mintea creatoare devine din ce in ce mai
putin constienta de ea prin fragmentarea pe care singura si-o induce, fara sa intreprinda nici o
actiune in acest sens, doar gandind la cum sa se petreaca. In contrapartida, fenomenul evolutiei
urma sa utilizeze preponderent Spatiul si foarte putin Timpul, ducand experienta intr-o ZONA
MATERIALA, in care fragmentele mintii creatoare se densifica si urmaresc sa devina tot mai
constiente de ele ca urmare a interactiunilor cu alte fragmente, cautandu-le prezenta si facand
toate demersurile necesare ca interactiunile sa fie cat mai revelatoare cu putinta. Am denumit in
mod sugestiv aceste doua zone ale dinamicilor creationale: zona de Timp-Spatiu (planul metafizic,
corespunzator planificarii experientei, functionand dupa legi imateriale specifice predominantei
timpului in structura sa), respectiv zona de Spatiu-Timp (planul fizic, corespunzator implinirii
aceleiasi experiente, functionand dupa legi materiale specifice predominantei spatiului in structura
acestei zone).
SPATIU-TIMPUL 3D
Reprezinta realitatea curenta,
tridimensionala, cea pe care o cunoastem
si din care facem parte ca fiinta intrupata,
adesea referita ca realitatea FIZICA.
Aceasta realitate are trei dimensiuni ale
spatiului si o singura dimensiune a
timpului. Ceea ce inseamna ca in aceasta
realitate fizica ne putem misca in oricare
din cele 3 directii spatiale perceptibile si
suntem imobilizati intr-un singur punct de
timp: prezentul, acum-ul. Putem examina
lucrurile doar secvential, din aproape in aproape. Timpul se reduce la momentul prezent, odata
trait acest moment el nu mai poate fi reprodus sau reiterat vreodata.
TIMP-SPATIUL 3D
Reprezinta realitatea vietii si constiintei de dincolo de corpul fizic, zona in care activam ca si
principiu creator universal, infaptuindu-ne devolutia si planificandu-ne evolutia. Uneori ne amintim
aceasta realitate ca urmare a experientelor din preajma mortii, numind-o realitatea METAFIZICA.
Aceasta realitate are trei dimensiuni ale timpului si o singura dimensiune a spatiului. Ceea ce
inseamna ca in aceasta realitate ne putem misca in oricare din cele 3 directii temporale (reusind sa

examinam tot ce s-a intamplat, se intampla sau se va intampla pe diferite bucle de timp in evolutia
noastra din Spatiu-Timp), respectiv ne aflam intr-o omniprezentza spatiala, nepercepand miscarea
ca fiind in mod obligatoriu din punctul A in punctul B ci pe noi ca fiind mai degraba intr-o
superpozitie vizavi de orice fenomen sau dinamica pe care le dorim supuse atentiei.
REINCARNAREA sau PROCESUL INTRUPARILOR CONSECUTIVE in lumile din SPATIU-TIMP
Pentru ca lucrurile sa nu ajunga sa stagneze in procesele evolutive din planurile dense (spatiutimp), la nivel de legitate universala unitatile de constiinta vor experimenta de numarate ori si in
nenumarate circumstante densificarea lor din zona de existenta Timp-Spatiu in elemente
componente ale lumilor materiale din Spatiu-Timp: un atom, un microb, o furnica, un peste, un om,
o planeta, un sistem solar, o galaxie. Ramanerea in existenta din Spatiu-Timp este limitata la
intervalul de timp in care poate fi asigurata o cantitate si o calitate satisfacatoare a experientelor
de cunoastere in raport cu ceea ce inseamna evolutia unitatii de constiinta respective. Cand
conditiile nu mai sunt intrunite, entitatea isi retrage prezenta din Spatiu-Timp si revine la ceea ce
este ea in Timp-Spatiu. Chiar daca tranzitam constiinta si energie din Timp-Spatiu in Spatiu-Timp
pentru o perioada incarnationala mai lunga sau mai scurta, o parte din constiinta si energia noastra
ramane invariabil in Timp-Spatiu, asigurandu-ne o identitate permanenta acolo. Asa se explica de
ce ajungem sa ne intalnim rudele decedate atunci cand avem experiente in preajma mortii,
migrand temporar "in lumea de dincolo". Chiar daca cei care nu mai sunt printre noi de ceva timp
si-au inceput deja o experienta incarnationala in alta parte (intr-un alt loc din Spatiu-Timp), va
exista totusi o parte a lor ancorata in Timp-Spatiu (20-30-40%) care ne va intampina la sosirea
noastra acolo (in cazul in care ambele parti doresc acest lucru).
VLUL
Menirea masinariei genetice a vietii tridimensionale nu este aceea de a crea de-a gata forme de
viata perfecte, aflate intr-o miscare uniforma, imaculata si lina, dintr-un loc etern melodios, curat si
pur, pe care constiinta sa il populeze pentru a petrece o vreme intr-un fabulos deliciu de forme si
dinamici perfecte. Ceea ce este cu mult mai atragator pentru Mintea Creationala este varietatea,
contrastul, explorarea si intelegerea unor caracteristici ale aromoniei universale prin EXCLUDEREA
si mai apoi REGASIREA lor ca urmare a confruntarii cu evenimente provocatoare si unice. Din
aceasta cauza s-a decis ca este nevoie de un vl al uitarii care sa fie tras peste memoria ancestrala
a fiintelor din lumile fizice tridimensionale (precum omul pamantean). Acest vl urma sa creeze o
separatie artificiala intre ansamblul corp-minte si componenta suflet, tinand de amintirea existentei
noastre ca fiinta cosmica, multidimensionala, divina si nemuritoare. Drept urmare, ceea ce inainte

de vl era unica si singura cale ascensionala - pozitivitatea fara termen de comparatie - devine
dupa introducerea vlului o parte dintr-un ansamblu creational dual: Calea Pozitiva, respectiv Calea
Negativa a evolutiei sufletelor. Menit sa responsabilizeze unitatile de constiinta, sa le diversifice si
sa le accelereze procesul evolutiv prin participarea nemijlocita la un joc al binelui si raului plin de
contraste si de provocari, vlul le-a oferit fiintelor LIBER ARBITRU SPIRITUAL, constand in
posibilitatea sa aleaga moment de moment intre a se pune in serviciu fata de altii sau a persista in
serviciu fata de sine, intelegand totodata implicatiile acestor alegeri, cum arata, cum se simt si ce
inseamna efectiv.
KARMA
O regula de baza din tiparul universal al evolutiei fiintelor in lumile 3D aflate sub vl a fost aceea
conform careia fragmentele din INTREG vor fi in totalitate RASPUNZATOARE pentru actiunile lor
intreprinse din aceasta stare de amnezie. Fie ca ele isi vor intui sau nu conditia, fiecare actiune
intreprinsa va genera un raspuns din partea universului. Unii au definit acest lucru ca fiind karma
sau "dupa fapta si rasplata". Cu toate acestea, este mai mult decat ochi pentru ochi. In locul
pedepselor aplicate comportamentelor dizarmonioase, exista intotdeuna optiunea ca fiecare fiinta
sa isi largeasca orizontul de cunoastere. La nivel de legitate universala, asta inseamna ca odata cu
dobandirea de viziune spirituala asupra lucrurilor - atestata la nivelul experientelor de viata karma este neutralizata.
EXISTENTA in 3D
In lumile duale, dimensiunea de existenta 3D este considerata planul ALEGERII, o alegere prin
gand-cuvant-fapta intre doua ideologii sau curente spirituale diferite, dar esentiale unei evolutii pe
mai departe a fiintelor: curentul negativ dedicat cultului Sinelui (implicand controlul si dominatia a
tot ce nu este EU), respectiv curentul pozitiv dedicat conlucrarii Sinelor (implicand empatizarea si
colaborarea cu tot ce se vrea experimentat si aprofundat). De unde incepe acest proces al alegerii,
cum se deruleaza si care i este finalitatea? Imaginea de ansamblu ar putea fi rezumata in felul
urmator:

RECOLTA
Oamenii acestor timpuri se pare ca beneficiaza de o nemaintalnita oportunitate la sfarsitul actualei
lor vieti aici, concretizabila in functie de meritele spirituale acumulate in lucrul cu dramele dualitatii
aferente planului de existenta 3D: aceea de a fi "recoltati" in urmatorul plan al experientelor
creationale, imediat dupa moartea lor fizica. Recoltarea implica urcarea pe o treapta superioara a
existentei si experientei, foarte diferita de tot ce am trait in ultimii 25.000 de ani in planul
tridimensional de pe acest Pamant. Este nivelul 4D al fiinrii pe spirala evolutiva. Iesirea din ciclul
de intrupari 3D urmata de intrarea in ciclul de intrupari 4D prin procesul de recoltare se intampla
daca fiinta a reusit sa atinga pragul de 51% pozitivitate in gand-cuvant-fapta necesar pentru
graduarea pe ramura 4D pozitiva, respectiv 95% negativitate in gand-cuvant-fapta pentru
graduarea pe ramura 4D negativa. Orice individ care se afla intre aceste limite din punct de vedere
al realizarilor spirituale de la sfarsitul actualei lui vieti aici (in general omul relativ nepasator la ceea
ce se intampla cu el si in jurul lui, omul care isi face treaba lui si nu-l intereseaza alte lucruri), va
renaste pe o alta planeta de densitatea a 3-a unde va repeta ciclul de intrupari 3D pentru alte
cateva zeci de mii de ani, lucrand cu aceleasi lectii pe care nu a reusit sa le absolve pana acum aici.
Datorita faptului ca Pamantul a progresat inspre o pozitivitate articulata si matura mai mult decat a
facut-o inspre negativitate, populatia de pe Pamantul 3D se va tria din ce in ce mai mult, iar la
intrupare vor fi admise cu predilectie suflete manifestand o pronuntata orientare inspre pozitivitate

si benevolenta, acestea urmand sa contribuie decisiv la intrarea planetei intr-o perioada intensa de
refacere, vindecare si ridicare la o noua conditie civilizationala.
PLANUL DE EXISTENTA 4D
Dimensiunea de existenta 4D este considerata dimensiunea iubirii si corespunde celei de-a 4-a
densitati a lumilor din Creatie, acolo unde cele doua curente - pozitiv si negativ - deja s-au separat
iar fiintele traiesc in acord cu modul in care au atestat in 3D ca doresc sa experimenteze IUBIREA:
in slujba Sinelui sau in slujba Sinelor. Spatiul 4D este insesizabil din dimensiunea 3D a existentei,
corpurile 4D sunt complet diferite de corpurile 3D si in lumile 4D nu se poate ajunge decat prin
intrupare dupa moartea corpului fizic din 3D si doar ca urmare a calificarii (prin merite spirituale)
pentru inceperea etapei de cunoastere specifice nivelului 4-dimensional de pe spirala evolutiva
universala. In cea de-a 4-a densitate, valul din 3D este ridicat, fiinta isi recapata memoria sufletului
si este constient angrenata in alegerea pe care a facut-o in planul tridimensional, conform careia
experimenteaza densitatea a 4-a pe ramura pozitiva sau negativa a sa.
LUMILE 4D POZITIV
Fiintele celei de-a 4-a densitati pozitive sunt telepate, isi comunica direct gandurile, stralucesc si
iubesc. Armonia este cuvantul de ordine si o dorinta intensa de a servi pe celalalt. Corpurile sunt
pline de viata si radiaza energia iubirii. Este un plan al compasiunii si al intelegerii tristetii celei dea 3-a densitati.
LUMILE 4D NEGATIV
Conditiile de pe o planeta gazduind o civilizatie 4D negativ includ formarea si persistenta tiparelor
de manipulare a informatiei si energiei in acord cu raporturile de putere dintre entitati. O lume 4D
negativ in stadiile ei incipiente este a maximei straduinte si staruinte cu privire la impunerea unei
autoritati in cadrul conglomeratului, menita sa consfiinteasca raporturile de putere dintre fiecare
individ si toti ceilalti indivizi.
MULTI-DIMENSIONALITATEA CREATIONALA
Daca ajungem sa percepem Spatiu-Timpul ca find multitudinea manifestarilor fiintei noastre
materiale iar Timp-Spatiul constructorul tuturor manifestarilor posibile, vom constata ca asa cum
exista Spatiu-Timp si Timp-Spatiu 3D, exista de asemenea Spatiu-Timp si Timp-Spatiu 4D, 5D, 6D.
In 5D origineaza fenomenele de tip Magie Alba (5D pozitiv) si Magie Neagra (5D negativ) aferente
unor intelegeri esentializate asupra intunericului magnetic, respectiv luminii radiante. Este nivelul
intelepciunii, al informatiei-nucleu despre rosturile si randuielile fiecareia dintre cele doua polaritati.
Pe nivelul 6D iesim din jocul polaritatii si invatam despreiubirea ca legitate (caracterul perfect

integrat si consensual a tot ce se naste din Creator si ajunge sa interactioneze in cadrul Creatiei
sale). Pe nivelul 7D avem experienta Totalitatii Sinelui - emanatie primordiala diferentiata direct din
Creator si intorcandu-se inapoi in Creator, libera si neingradita de Spatiu si Timp, macro-identitatea
noastra incorporand intreaga cunoastere infuzata si respectiv acumulata in intregul nostru parcurs
creational. Imediat mai sus, in ceea ce am putea numi planurile 8D (in fapt principiul creator unic,
infinit dimensional), ne-am reunit cu INTREGUL din care am coborat, acest nivel fiind considerat
planul nemanifest al Creatorului - sursa si destinatia tuturor dinamicilor creationale 7D-1D-7D.
LOGOSI PLANETARI, STELARI si GALACTICI
Pe acest Pamant se intampla lucruri extrem de interesante daca intram un pic in metafizica
planetei, coroborand totodata aceste date cu informatii din domeniul fizicii si metafizicii cosmosului.

In plan fizic, adica in Spatiu-Timp, Pamantul este, dupa cum stim, o planeta tridimensionala, un
Logos (o structura cosmica) de tip Creatie Materiala. In plan metafizic, in Timp-Spatiu, planeta
noastra este un Logos de tip Minte Creatoare, o minte care proiecteaza si planifica harta cailor
posibile de a experimenta efectiv cunoasterea in planul fizic, o harta cu multe variabile a ceea ce ar
putea sa se intample aici ca drum evolutiv parcurs efectiv din nenumarate variante de drumuri
posibile.
PLANIFICATORUL evenimentelor
planetare potentiale,
desfasurabile pe Pamantul fizic
(din Spatiu-Timp) este asadar
entitatea Pamant din planul
metafizic (din Timp-Spatiu), in
timp ce IMPLINITORUL
dinamicilor planetare gandite ca
evenimente potentiale in planul
metafizic este insasi Pamantul
fizic prin ceea ce se petrece cu el, pe el si in el moment de moment.

Fiecare Logos de tip Minte Creatoare doreste sa asigure prin experienta creationala careia ii da
nastere o explorare cat mai semnificativa a Creatorului de catre Creator. De aceea, fiecare planeta,
fiecare sistem solar si fiecare galaxie sunt logosi din logosi in alti logosi, gazduind experiente ale

mintii creatoare universale in cadrul carora fiecare logos isi particularizeaza extrem de viu propria
sa experienta de cunoastere. In metafizica se vorbeste despre faptul ca experientele creationale
traite de fiintele din oricare alt Logos decat al nostru zdruncina capacitatile noastre de intelegere si
reprezentare cu privire la dinamicile creationale din acele locuri, in sensul ca, daca am calatori
acum pe o alta planeta, unde activeaza o alta civilizatie, judecand cu mintea de aici si de acum,
aproape sigur nu am reusi sa intelegem nimic din ce se intampla acolo. Acest lucru se datoreaza
faptului cafiecare Logos isi stabileste cadrul si scenariul experientelor de cunoastere din propriile
lumi cu o atat de mare VARIETATE si UNICITATE in comparatie cu oricare alta experienta logoica
din galaxie si din univers, incat subtilitatile mintii creatoare arhetipale particularizate pentru fiecare
Logos in parte sunt aproape de nedeslusit de catre alte Logosuri.
Galaxia Calea Lactee din care facem parte si pe care o vedem pe cer in actualul nostru SpatiuTimp este un Logos Creatie avand asociat un Logos Creator pe care nu-l vedem deoarece se afla in
Timp-Spatiu - zona hartilor si planurilor creationale, a drumurilor evolutive disponibile spre a fi
parcurse in Spatiu-Timp de catre aceasta entitate. Sistemul nostru solar este un sub-logos Creatie
al Galaxiei, planeta este un sub-sub-logos Creatie al sistemului solar, ansamblul individual corpminte-suflet al omului este un sub-sub-sub-logos Creatie asociat sferei planetare sau Logosului
pamantesc. Macro-logosurile incorporeaza in structura lor experienta creationala a sublogosurilor si invata ultimativ prin ele. Sub-logosurile imprumuta din experienta cumulata a macrologosurilor pentru construirea de strategii evolutive complexe si eficiente, facand apel la orice
potential element din tesatura macrocosmica de care considera ca au nevoie si care le poate fi
oferit. Macroconstiinta logoica reprezentata de structura galactica in care ne aflam alaturi de multe
alte sub-logosuri componente ale acesteia este o constiinta complexa care insumeaza intr-un
ansamblu multidimensional si extrem de ramificat constiinta tuturor partilor sale.
Se mai pune intrebarea daca Logosii stelari si sub-Logosii planetari au deja o polaritate
pozitiva sau negativa atunci cand proiecteaza lumi si experiente creationale in planul material
tridimensional in care ne aflam actualmente si noi. Se pare ca evenimentele traversate in SpatiuTimp si intelegerile pe care le genereaza traversarea evenimentelor de catre ansamblurile corpminte-suflet din 3D (fiintele tridimensionale de pe suprafata planetara - in cazul de fata oamenii)
sunt elementele esentiale in baza carora fiecare Logos / sub-Logos isi stabileste LA UN MOMENT
DAT polaritatea prin care doreste sa evolueze si sa experimenteze preponderent Creatia pe mai
departe. Logosii Creatori din Timp-Spatiu pregatesc in planul metafizic hartile ambelor variante, in
timp ce Logosii Creatie din Spatiu-Timp sunt cei care isi decid efectiv afinitatea la o cale sau la

cealalta prin traversarea ingenua a evenimentelor in planul fizic 3D. ACEL MOMENT - din ciclul de
experiente tridimensionale - de la care un logos a inceput sa-si consolideze disponibilitatea fie
pentru polaritatea pozitiva, fie pentru cea negativa, devine LIMITATORUL sau demarcatorul dintre
un amalgam pozitiv-negativ de situatii / evenimente si o experienta evolutiva derulandu-se
preponderent pe zona de Spatiu-Timp POZITIVA sau, dupa caz, NEGATIVA.
INVATATURILE GNOSTICE DIN PERSPECTIVA ORDINII UNIVERSALE
Isus Christos, prin mesajele cu grad ridicat de universalitate transmise peste timp, ne vorbeste
despre singurul Creator si Legea Unica. Personal consider aceste invataturi ca fiind o sursa de
cunoastere a esentei tuturor lucrurilor. Sintetizand mesajul Christic, consider ca acesta poate fi
redat astfel:

Creatorul este in fiecare, este in orice, este unul si este unic. Toate celelalte legi sunt
distorsiuni ale acestei legi, importante pentru ca mintea creatoare universala sa ajunga sa se
inteleaga mai bine pe ea prin intermediul a numeroase aspecte limitative derivate din aspectul
unic, infinit armonios. Calea Pozitiva si Calea Negativa de a experimenta Creatia sunt fiecare dintre
ele DISTORSIUNI ale acestei Legi a lui Unu. Prin intermediul lor, legea unica ajunge sa se
fragmenteze ca sa poata fi inteleasa cu ajutorul opozitiei si contrastului partilor. Prin constientizarea
treptata a fragmentelor si limitarilor, a particularizarilor si simplificarilor, experienta se reintregeste
progresiv pana cand, odata cu dobandirea unei vaste cunoasteri, toate redevin una, asa cum au
fost, sunt si vor fi.
Nu exista alternativa la Legea lui Unu. Totul pleaca din ea si se intoarce inapoi la ea.
MEDITATIA - ca si mijloc introspectiv de trezire a constiintei spirituale - ar trebui folosita moment
de moment pentru a ne revela profunditatea si aplicabilitatea Legii lui Unu in raport cu toate
fenomenele vietii de zi cu zi. Conform acesteia:
- Radacinile noastre sunt in unicul CREATOR al tuturor lucrurilor care ne
invita sa-l descoperim in tot ce ne inconjoara moment de moment.
- Suntem copiii LOGOS-ului Creator din aceasta regiune a galaxiei - care
ne-a plasmuit aici, in acest sistem solar, pe aceasta planeta, dupa
"chipul" si "asemanarea" sa, invitandu-ne prin actualul joc creational sa
ne descoperim si sa ne articulam atributele noastre divine.
- Cu totii ne aflam in acest Spatiu-Timp planetar cu scopul de a ne face
propria noastra ALEGERE spirituala, optand intre INTEGRITATE si

FALSITATE; ni se cere sa ne validam aceasta alegere nu atat prin actiuni intreprinse mecanic
(pentru ca asa am citit intr-o carte), cat prin trezirea constiintei personale a intreprinderii actiunilor
in cauza.
EVOLUTIA PE CALEA POZITIVA, RESPECTIV NEGATIVA
Ridicarea nivelului de constiinta necesar ajungerii bucatilor de Creatie (care suntem fiecare din noi)
pe trepte din ce in ce mai inalte ale evolutiei lor NU POATE AVEA LOC fara participarea la o
diversiune initiala - abil orchestrata de fortele creationale - in care doua curente diametral opuse de
gandire, simtire si actiune se provoaca unul pe celalat intr-un spatiu-timp comun, unde, prin
creearea de tensiune si contrast, obliga fiintele insuficient polarizate participante la un astfel de joc
sa decida si sa ateste cum doresc sa experimenteze Creatia.

Lasati sa traim linistiti intr-un paradis de forme si dinamici perfecte, lipsiti de orice fel de
provocari si dileme, COMPASIUNEA - ca element determinant pentru afirmarea constiintei fiintelor
pe CALEA POZITIVA a maturizarii si ascensionarii creationale - nu se trezeste ci ramane la stadiul
de potential, o energie modesta a benevolentei dar nicicand o remarcabila forta a iubirii, a
respectului, a integritatii. Din acest motiv portile dimensiunilor mai inalte nu se deschid pentru
fiinta care nu si-a deschis la randul ei mintea si sufletul catre o intelegere profunda si o manifestare
fara echivoc a valorilor spirituale de esenta pozitiva. Tocmai de aceea in dinamica planului 3D a fost
introdusa Calea Negativa
Aceasta cale - ca si curent spiritual implicand de asemenea o forma de maturizare si ascensionare
a fiintelor catre lumi si fenomene creationale superioare celor actuale dar de orientare negativa este un fenomen ce rezida in formarea unor structuri compacte de suflete oranduite pe ierarhii
stricte de putere si control. Unei astfel de structuri, fiecare suflet component i s-a oferit printr-o
forma de legamant, odata cu puterea, individualitatea, energia si vointa sa. Sufletele, odata legate
de structura, purced in a-i promova doctrina / ratiunile de a exista - in general legate de iluzia unei
puteri pe care doar structura ti-o poate oferi si in numele careia merita sa sacrifici orice. Aceia care
se leaga in felul acesta de o structura si aleg sa evolueze prin intermediul ei, se izoleaza de intregul
creational si se dedica unui joc in care se vad ei insisi drept centrul Creatiei, urmarind sa emuleze
Creatorul prin autoritate si dominatie. Tocmai pentru ca un astfel de Creator si o astfel de Creatie
nu pot sa existe decat in spatiul inchis si strict reglementat din interiorul respectivei structuri - in
care legile Universului au fost distorsionate special pentru a permite unei astfel de experiente sa
aiba loc - aceasta cale se mai numeste si Calea Falsitatii, o cale pe care se considera acceptabile

toate practicile de manipulare a informatiei si energiei in scopul directionarii unei puteri tot mai
mari dinspre periferia structurii inspre nucleul sau. Macrostructura le poate pune la dispozitie
reprezentantilor sai parti importante din resursele conglomeratului atata timp cat indivizii reusesc
sa deserveasca structura de asa natura incat sa o dezvolte tot mai mult si in acelasi timp sa
controleze tot mai bine bucati importante din ea. Dupa ce structura careia i te-ai oferit in felul
acesta ti-a luat in posesie abilitatile si calitatile, darurile si harurile, ea te pune sa joci un rol mai
mult sau mai putin important in cadrul ei, oferindu-ti pentru asta si o bucata din puterea de care
dispune, avand posibilitatea sa te faca mai puternic decat ai fost tu singur vreodata. Deoarece
beneficiile obtinute de indivizii dintr-o astfel de structura cresc odata cu disponibilitatea si
capacitatea lor de a manipula si controla, principiile pe care opereaza structura sunt obedienta
totala a celor aflati la polul cel mai de jos al ierarhiei, respectiv autoritatea si suprematia celor de la
varful ei. Ascensionarea in cadrul unor astfel de structuri reprezinta Calea Negativa a evolutiei
fiintelor, o CALE DE PUTERE in care ingredientul "compasiune" - specific emanciparii conditiei
umane pe calea pozitiva - este complet scos din ecuatie. Deasupra tuturor structurilor de putere
cunoscute si popularizate regasim ELITA sau familiile de suflete care si-au asumat din timpuri
ancestrale aducerea principiului negativ in jocul creational de pe sfera noastra planetara.

Cand fiintele nepolarizate, aflate la stadiul de potential, naive si adesea greu incercate in acest
proces al alegerii unei polaritati sau a celeilalte se trezesc din somnul mental, cand resping
negativitatea care le-a parazitat existenta si aleg sa se puna in serviciu fata de altii incepand sa isi
manifeste in mod constient latura pozitiva, potentialul compasiv, spiritualitatea universala trezita,
atestand toate aceste lucruri la nivel de gand-cuvant-fapta, atunci partea intunecata nu mai are
dreptul sa le conteste alegerile si sa le saboteze actiunile, pur si simplu pentru ca misiunea partii
intunecate nu implica o batalie a intunericului cu lumina, ci tocmai STIMULAREA PROCESULUI DE
FORMARE a INTUNERICULUI si respectiv a LUMINII ca si curente spirituale de sine statatoare,
maxim articulate, antrenand fiintele pe cai evolutive fundamental diferite ale cunoasterii universale
de aici si de mai departe.
CARANTINA
La inceputurile perioadei de dupa introducerea vlului uitarii memoriei sufletului si a dualitatii in
planurile 3D ale Pamantului, fiintele de pe aceasta planeta s-au trezit halucinate si nauce in mijlocul

unui mediu
neprietenos,
despre care nu
stiau mai nimic,
neavand nici o
experienta
anterioara la
care sa se
raporteze, toata
cunoasterea
urmand sa si-o
formeze prin
contactul treptat
cu evenimentele
de care erau
intampinate sau
pe care si le
generau singure.
Era inceputul
unui lung drum
prin iuresul
dinamicilor unei
lumi 3D duale,
urmand a fi
traversate toate stadiile unei descoperiri de sine si de lume pornind de la nivelul 3D incipient al
gandirii si simtirii omenesti, pana la un 3D superior apropiat de conditia de absolvire a ciclului
intruparilor umane aici si ascensionarea in lumile de pe nivelul dimensional imediat urmator, 4D
pozitiv sau 4D negativ.

Deoarece logosii planetari, stelari si galactici - asigurand cadrul acestor experiente comunica intre ei, se aspecteaza reciproc si se asociaza in structuri logoice complexe, acest
experiment creational pamantean aflat la inceputurile sale atragea invariabil atentia si preocuparea

din partea altor logosuri (implicit fiinte din alte lumi) in ceea ce priveste PARTICIPAREA la el si
INFLUENTAREA lui. Atata timp cat logosul pamantesc si ierarhiile superioare nu reglementau
extrem de strict acest proces, o multime de interventii se considerau permise implicit. Tocmai de
aceea, din momentul in care paradigma negativa a fost introdusa pentru ca oamenii acestui Pamant
SA POATA FACE ALEGERI suportandu-le consecintele si invatand de pe urma lor, a existat un
interes tot mai mare din partea populatiilor cosmice de orientare negativa de a oferi oamenilor de
la inceputurile acestei lumi duale invataturile negativitatii, tentatiile si ispitele, iluzia si cruzimea,
falsitatea si maleficitatea.
Vizitele care au fost facute din partea acestor populatii s-au realizat mai intai cu ajutorul
navelor sau prin materializari directe a diferite forme gand din dimensiunile superioare. Aceste
interventii au avut aproape fara exceptie o tendinta acuta de INCALCARE A LIBERULUI ARBITRU al
oamenilor, prin faptul ca aparitiile erau in cea mai mare parte a lor adevarate demonstratii de
forta care uluiau si infricosau naivele societati umane ale acelor vremuri de inceput, determinandule sa-si cedeze putinul discernamant unor fiinte pe care ajungeau sa le considere cu drept de viata
si de moarte asupra lor si pe care
le ridicau la rangul de Dumnezeu.
Aparitiile au fost multe,
agresive si manipulative. In
momentul in care au venit,
tocmai pentru ca apartineau
unor curente de negativitate
dezvoltate si perfectate in alte
logosuri si sisteme stelare, aceste
fiinte au oferit cu multa zarva
spectacole grandioase si infricosatoare, aratandu-si "muschii" in fata unei societati umane mult
prea simple, careia i-au pus in pericol liberul arbitru spiritual profitand de incapacitatea oamenilor
acelor vremuri de a manifesta vreo putere decizionala in baza careia sa ALEAGA - macar si la
nivelul celor mai elementare procese cognitive - intre "oferta" viziatatorilor veniti din spatiu si orice
altceva. Pamantenii acelor timpuri se uitau la fiintele coborate din cer ca la Dumnezeul Absolut si
vorbeau despre acestea ca si cum ar fi fost Dumnezeu. Faptul ca experimentarea dualtitatii de
catre acesti oameni era necesar sa se deruleze ca si EXPERIENTA PROGRESIVA DE CUNOASTERE,
care sa tina cont de fragilitatea liberului arbitru al societatilor timpurii de la inceputurile omenirii

cunoscute, nu a ramas un fapt neobservat de catre ierarhiile ceresti care supravegheau si

reglementau jocul creational din acest Spatiu-Timp pamantesc.
Felul in care se regizau respectivele aparitii de catre vizitatorii de orientare negativa si modul in
care erau percepute de populatiile semi-salbatice ale perioadei de inceput sunt foarte sugestiv
surprinse in Vechiului Testament:
Ezechiel - capitolul 1:
1. In al treizecilea an, in a cincea zi a lunii a patra, s-au deschis cerurile si am avut vedenii
dumnezeiesti.
4. M-am uitat si iata ca a venit de la miazanoapte un vant naprasnic, un nor gros si un snop de foc
care raspandea de jur imprejur o lumina stralucitoare, in mijlocul careia lucea ca o arama lustruita,
iesind din mijlocul focului.
5. Tot in mijloc se mai vedeau patru fapturi vii a caror infatisare avea o asemanare omeneasca.
6. Fiecare din ele avea patru fee si fiecare avea patru aripi.
13. In mijlocul acestor fapturi vii era ceva ca niste carbuni de foc aprinsi care ardeau;
15. Ma uitam la aceste fapturi si iata ca pe pamant, afara de fapturile vii, era o roata la fiecare din
cele patru fee ale lor.
16. Infatisarea acestor roti si materialul din care erau facute pareau de crisolit, si toate patru aveau
aceeasi intocmire. Infatisarea si alcatuirea lor erau de asa fel incat fiecare roata parea ca este in
mijlocul altei roti.
19. Cand mergeau fapturile vii, mergeau si rotile pe langa ele; si cand se ridicau fapturile vii de la
pamant, se ridicau si rotile.
22. Deasupra capetelor fapturilor vii era ceva ca o intindere a cerului care semana cu cristalul
stralucitor si se intindea in aer, sus peste capetele lor.
23. Sub cerul acesta, aripile lor stateau drepte, intinse una spre alta, si mai aveau fiecare cate
doua aripi care le acopereau trupurile.
24. Cand umblau, am auzit vajaitul aripilor lor ca vajaitul unor ape mari si ca glasul Celui
Atotputernic. Cand mergeau, era un vuiet galagios ca al unei ostiri; iar cand se opreau, isi lasau
aripile in jos.
Zaharia - capitolul 5:
1. Am ridicat din nou ochii si m-am uitat, si iata ca era un sul de carte care zbura.
2. El m-a intrebat: Ce vezi? Eu am raspuns: Vad un sul de carte zburand; are o lungime de
douazeci de coti si o latime de zece coti.

3. Si el mi-a zis: Acesta este blestemul care este peste toata tara; caci, dupa cum este scris pe el,
oricine jura stramb va fi nimicit cu desavarsire de aici."
Efeseni - capitolul 6:
12. Caci noi n-avem de luptat impotriva carnii si sangelui, ci impotriva stapanitorilor intunericului
acestui veac, impotriva duhurilor rautatii care sunt in locurile ceresti.
Doi Imparati - capitolul 2:
11. Pe cand mergeau ei vorbind, iata ca un car de foc si niste cai de foc i-au despartit pe unul de
altul si Ilie s-a inaltat la cer intr-un vartej de vant.
Pslami - capitolul 68:
17. Carele Domnului se numara cu zecile de mii; Domnul este in mijlocul lor, venind din locasul lui
cel sfant.
Ioel - capitolul 2:
4. Parca sunt niste cai si alearga ca niste calareti.
5. Vin uruind ca niste care pe munti si paraie ca o flacara de foc cand mistuie miristea; par o
puternica ostire gata de lupta.
Isaia - capitolul 60:
8. Cine sunt aceia care zboara ca norii?
Numeri - capitolul 9:
15. In ziua cand a fost asezat Cortul, norul a acoperit locasul cortului intalnirii; si, de seara pana
dimineata, deasupra Cortului era ca infatisarea unui foc.
16. Intotdeauna era asa: ziua, norul acoperea Cortul, iar noaptea, avea infatisarea unui foc.
Exodul - capitolul 13:
21. Domnul mergea inaintea lor, ziua intr-un stalp de nor, ca sa-i calauzeasca pe drum, iar noaptea
intr-un stalp de foc, ca sa-i lumineze, pentru ca ei sa mearga si ziua si noaptea.
Deuteronomul - capitolul 33:
26. Nimeni nu este ca Dumnezeul lui Israel, El trece pe ceruri ca sa-ti vina in ajutor, trece cu
maretie pe nori.
Datorita acestor grozavii si deoarece un experiment creational dual este in permanenta ajustat
de fiinte gardian aflate deasupra planurilor dualitatii, adica in planurile nepolarizate ale Creatiei in
care functioneaza iubirea ca legitate, cu ocazia unor astfel de evenimente repetate, a fost apelata
autoritatea ce reglementeaza in sistemul nostru solar auspiciile sub care se desfasoara jocul dual
de pe planeta Pamant - un consiliu de entitati existand, se pare, intr-un spatiu 7 dimensional pe

planeta Saturn. CONSILIUL SATURNIAN este o ierarhie de suflete care modereaza dinamicile vietii
din acest sistem solar din care si noi facem parte in acord cu legi mult mai generale ale galaxiei si
ale universului, emanate direct din Creator sau din Logosi Macrocosmici precum galaxii sau
constelatii de galaxii. Acest consiliu a decis impreuna cu forurile logoice ale planetei Pamant sa
impiedice perpetuarea unor astfel de interventii si a impus o CARANTINA FIZICA peste planeta
noastra, menita sa stopeze infiltrarea pe mai departe a oricaror influente din afara fara aprobarea
explicita a consiliului. Mai mult, s-a impus si o CARANTINA SPIRITUALA, in baza careia cei care au
ales sa joace un rol explicit in acest experiment al dualitatii pe planeta Pamant (in mod special
fiintele din afara planetei venite pentru a induce aici cat mai mult din paradigma negativa) sa
ramana in planurile astrale ale Pamantului pana la sfarsitul experimentului, fiind astfel determinate
sa-si asume responabilitatea pentru ceea au ales sa intreprinda. Participarea lor la jocul pamantesc
este decretata ca fiind posibila doar prin intrupare si doar sub auspiciile vlului, toate fiintele - 3D,
4D, 5D, pozitive sau negative, precum si cele sosite din 6D - urmand sa respecte acest criteriu
pentru a putea INTREPRINDE ACTIUNI in planul fizic al Pamantului. Ele se vor putea desprinde de
conditionarile planetei doar prin graduare la dimensiunea imediat superioara, fie intr-o perioada de
recolta (prin acumularea de merite legitime conform caii lor), fie daca au reusit sa realizeze - prin
aprofundarea extrema a stiintelor spirituale - o deschidere catre Infinitatea Inteligenta, constand in
sesizarea luminii dimensiunilor superioare. Carantina impusa avea sa dureze atata timp cat este
necesar ca oamenii din acest spatiu-timp sa ajunga sa aspire singuri la o cunoastere superioara, sa
exploreze misterele universului, sa creeze in acord cu legile universale, sa ceara indrumare din
planurile subtile si sa doreasca sa-si
cunoasca familia cosmica de suflete.
In prezent se admit ca si derogari de
la carantina defilari ocazionale ale
navelor apartinand fiintelor de orientare
pozitiva avand ca obiectiv lasarea de
urme vizibile pe cer si pe pamant purtatoare de mesaje simbolice menite sa
adanceasca aspiratia omului fata de
misterul creatiei, fata de tainele
universului, dorinta de cunoastere, de cautare, de contactare, de inaltare.

Similare dar de o cu totul alta provenienta sunt aparitiile fara mesaj ale unor dispozitive
asemanatoare OZN dar de provenienta pamanteana, experimente militare ale factiunii celor care
activeaza si guverneaza pe paradigma negativa. Mai exista de asmenea penetrari sporadice ale
carantinei (prin ferestre aleatoare) realizate de nave extraterestre de provenineta negativa care se
strecoara aici din alte sisteme solare, isi fac treaba repede (in general rapiri ocazionale de oameni
soldate cu studierea sau implantarea lor) si se intorc inapoi de unde au venit. Nu in ultimul rand se
permit periodic interventii din planuri superior dimensionale constand in proiectarea de forme-gand
in spatiul tridimensional pamantesc, menite fie sa transmita informatie despre transformarea
fiintelor pe calea negativitatii, in serviciu fata de sine (Kabala, spre exemplu, este o colectie de
informatii fizice si metafizice de esenta negativa transmise in acest fel), fie sa ofere inspiratie,
motivatie si raspunsuri la intrebari care framanta omenirea de secole sau chiar ajutor concret
constand in materializarea unor constructii sau dispozitive utile celor interesati de o evolutie a
populatiilor pe calea pozitivitatii, in serviciu fata de altii (cum ar fi lucrarile si realizarile de exceptie
in domeniul electricitatii ale lui Nikola Tesla, ascunse in mare parte mai bine de un secol).
Insa pentru ca tot mai multa dezlegare de la restrictiile carantinei sa fie acordata omenirii
acestor timpuri de catre instantele superioare care supravegheaza jocul creational de pe planeta
Pamant, este necesar sa existe un grup tot mai mare de indivizi (de polaritate pozitiva) care sa
depaseasca prin puterea chemarii lor rezistenta celor care nu sunt interesati sa caute sau sa invete.
In aceaste vremuri memorabile din istoria umanitatii in care Pamantul a graduat ca Logos planetar
in dimensiunea a 4-a pozitiva a experientelor creationale (ca urmare a meritelor de milenii ale
tuturor celor care s-au intrupat aici si s-au preocupat de inaltarea conditiei umane prin
generozitate, compasiune si benevolenta), chemarea de orientare pozitiva a oamenilor planetei
inregistrata la scara globala este cu mult mai ampla si mai persistenta decat chemarea de orientare
negativa a indivizilor intunecati care (inca) fac jocurile de putere. Mai ramane de vazut cat de mult
si cat de repede se va largi pe mai departe acest canal al benevolentei si luminozitatii, sursa de
transformari remarcabile a fiintelor din acest colt de Univers pe Calea Spirituala de Esenta Pozitiva,
in Serviciu fata de Altii.
ACTIUNILE POZITIVE SI NEGATIVE LA SCARA PLANETARA. IESIREA DE SUB
AUTORITATEA CURENTULUI DE NEGATIVITATE

Cand deja se ajunge la distrugeri de proportii epice - precum nivelul la care se distruge acum
biosfera planetara sau se decimeaza cultural, economic si chiar fizic populatii intregi - devine
oarecum evident faptul ca astfel de actiuni nu mai pot fi puse pe seama unei treziri spirituale a
pozitivitatii din oameni, ci, mai degraba, a oripilarii lor prin tentative furibunde de raspandire a
negativitatii la cote nemaintalnite, corespunzatoare unor incercari disperate din partea intunecatilor
planetei de limitare a fenomenului de polarizare pozitiva. Este un demers al maximei polarizari
negative posibile, realizat la cote proportionale cu ignoranta celor mai putin educati sau
spiritualizati, din care actiunile demonice isi trag seva si legitimitatea.
Un astfel de fenomen se intampla in acord cu permisiunile sau cu limitarile care se impun din
planurile cauzale (corespunzatoare ierarhiilor ceresti superior dimensionale) in ceea ce priveste
auspiciile sub care se deruleaza in plan tridimenional jocul dualitatii. Stabilirea acestor auspicii TINE
CONT intotdeauna de terenul pe care il castiga moment de moment constiinta colectiva pe curentul
pozitiv de gandire si manifestare, prin antiteza cu cel negativ. In functie de aceasta atestare a
pozitivitatii la scara planetara, se inchid - aparent de la sine - potentiale focare de razboi, se
permite o guvernare democratica in locul uneia dictatoriale, se opreste exploatarea cu cianuri de la
Rosia Montana sau pleaca Chevron din Romania - in aparen fara nici o explicatie. Este foarte
important de stiut ca intotdeauna LIBERUL ARBITRU al omului a fost parte integranta din ecuatia
jocului polaritatilor derulat in cadrul actualei oranduiri civilizationale, pe care acest om o
influenteaza semnificativ, chiar daca aparent poate avea impresia ca nu o face. Gandurile, vorbele
si faptele omului trezit au contat intotdeauna in scrierea si rescrierea regulilor jocului, desi partea
intunecata din existenta, prin mijlocitorii sai, a facut intotdeauna tot posibilul sa raspandeasca
informatia eronata conform careia noi nu contam.
Mijlocitorii partii intunecate continua sa puna pretinsa lor heghemonie pe seama faptului ca ei
detin armatele, mass media aservita si sistemele educationale distorsionate, generatoare de minti
adormite, considerand ca noi ar trebui sa intelegem ca ei au toate atuurile in timp ce oricine
altcineva nu este decat parte din masa de manevra. PARTEA PE CARE NU O SPUN este ca noi nu
am avut niciodata de luptat cu razboi impotriva razboiului, ci cu REFUZUL de a merge la razboi,
aceasta fiind CHEIA care a existat dintotdeauna sub ochii nostri, capabila sa inchida usa actiunilor
devastatoare ale curentului de negativitate asupra populatiilor de pe aceasta planeta.

Atrocitatea inceteaza sa mai

existe nu prin combaterea ei cu
atrocitate ci prin insasiinvalidarea
socopului spiritual al existentei
atrocitatii. Respingerea atrocitatii
de catre populatii intregi este
singura unealta capabila sa
diminueze iar in final sa stopeze la
scara planetara actiunile demonice
ale celor inca aflati in fruntea
guvernelor si administratiilor lumii.
ARMELE LUMINII nu au fost niciodata aceleasi cu ARMELE INTUNERICULUI. Atunci cand
intunericul convinge oamenii sa joace cu armele sale, acestia au trecut deja de partea sa. Cand
insa realizam ca intunericul nu poate fi combatut decat cu lumina, el va fi atunci retras din lume de
catre insasi cei aflati in structurile sale guvernatoare, nu pentru ca noi, ceilalti, am construit o
armata mai mare decat au avut-o acestia vreodata ci pentru ca existenta luminii intr-o masura tot
mai articulata face INUTILA si prin urmare NELEGITIMA existenta intunericului (conform legilor
universale aplicabile lumilor duale 3D).
Datorita faptului ca negativitatea se promoveaza pe ea prin nenumarate informatii
distorsionate si prin resurse materiale incomensurabile puse actualmente in slujba perpetuarii
falselor valori, ea inca mai reuseste sa ii pacaleasca pe cei mai putini spiritualizati, vigilenti sau
educati, urmarind sa dea impresia ca pe aceasta planeta prevaleaza raul, ca de fapt ce e rau este
bun si ca nu exista nici un fel de alte valori sau variante. In realitate, ESTE EXACT INVERS!
Pamantul - ca structura cosmica (logos planetar) - a facut deja saltul evolutiv catre
urmatoarea faza a existentei sale, devenind o planeta prezenta fizic nu doar in densitatea a 3-a
creationala (planul tridimensionalul in care ne aflam), ci si in dimensiunea creationala imediat
superioara, pe ramura pozitiva a sa, ceea ce inseamna ca Pamantul a capatat o identitate si o
consistenta de tip 4D pozitiv (o structura guvernata de legi corespunzatoare nivelului evolutiv al
compasiunii ca ratiune a existentei fiintelor). Pe aceasta cale, Pamantul este gata sa gazduiasca
fiinte si lumi de densitatea a 4-a pozitiva pentru prima data in istoria evolutiei sale cosmice.
Logosii planetari evolueaza impreuna cu sub-structurile lor (complexele corp-minte-suflet
care sunem fiecare din noi). Deoarece logosurile includ in dinamica lor sublogosurile si se devolta

prin mijlocirea acestora, planeta noastra a evoluat prin contributia fiintelor de pe suprafata ei. Desi
poate parea ca planeta noastra e plina de negativitate, in realitate trecerea la 4D pozitiv, dincolo de
toata ignoranta care inca exista in lume, se datoreaza acelor oameni care s-au remarcatde-a lungul
timpului pe PARADIGMA POZITIVA a existentei. Acestia sunt considerabili mai multi si mai
determinati sa persiste in aceasta explorare decat cei care au reusit sa se articuleze pana la un
anumit grad pe PARADIGMA NEGATIVA, participand la jocul de
putere al diversiunii si falsitatii.
Asadar Pamantul, ca si structura constienta de sine, a
trecut el insusi prin incercarile reprezentate de evenimentele
care s-au succedat pe suprafata sa. Si a evoluat, facand
trecerea catre un stadiu superior al experientei si existentei
sale. Urmeaza ca si oamenii care populeaza actualmente
planeta in planul tridimensional sa faca trecerea sau sa
paraseasca treptat jocul care s-a desfasurat pana acum aici
asa cum stim ca s-a desfasurat, si, in loc sa se mai intoarca
prin intrupari ulterioare in acest Spatiu-Timp planetar pentru a
continua ceea ce au inceput sa invete candva (si nu au reusit
sa duca la bun sfarsit), ei sa renasca pe o alta planeta din dimensiunea a 3-a unde sa continue
acelasi tip de joc pentru cel putin alte cateva zeci de mii de ani.
Cu cat planeta produce mai multa pozitivitate, cu atat nevoia spirituala a omului de rand de
trezire din somnul ignorantei se amplifica. Realizand ca nu are nevoie de barbarie si atrocitate, de
sange varsat si de manipulari in masa ca sa isi deschida mintea si sufletul, omul acestor timpuri
incepe sa functioneze la un standard superior de inteligenta si moralitate, polarizandu-se in serviciu
fata de altii si obligand structurile intunecate care au luat cu asalt planeta sa tina cont de acest
lucru chiar daca nu doresc sa o faca, diminuandu-si dramatic interventiile si actiunile. Toti acesti
oameni de o pronuntata orientare pozitiva care ajung sa descurajeze minciunile, abuzurile si
macelurile alimenteaza noua realitate asemenea bulgarelui de zapada care se rostogoleste! Iar
pentru ca manifestarile distructive nu pot fi justificate in numele unei multimi restranse care
castiga in polaritate negativa contra unor grupuri tot mai numeroase de polaritate pozitiva care nu
admit compromisul, intunecimea si carnagiul, deja vorbim de POSIBILITATEA SUSPENDARII DIN
SPATIILE CAUZALE a multor actiuni ale taberei intunecatilor in aceasta lume si realitate. A te
impotrivi unei astfel de suspendari atunci cand te afli la cel mai inalt si mai ocult nivel decizional din

lumea fizica echivaleaza cu a te pregati pentru o parasire prematura a planului material,

consfintindu-ti esecul in aceasta etapa a jocului care se incheie. Adica ultimul lucru dorit.
Respectarea liberului arbitru spiritual al populatiilor nu este optionala, este MANDATORIE,
de aceea o afirmare personala si de grup inspre o pozitivitate si o luminozitate remarcabila a
constiintei fiintelor este sansa cea mai mare a omului de a face pasul catre o noua era a existentei
sale ca individ si civilizatie!