Desprire

Cnd falfaisi nframa n albul steag al minii Se oglindea amurgul n apele fntnii; Alturi, sgetat n inim de fric, n clipa despririi gemu o turturic, O rodie necoapt cazu, de vierme roas, Crpnd, nbuit de iarb somnoroas i, trist, pe poarta serii spre umbrele pieirii Ieea, plit i rece, luceafrul iubirii, Trecnd ca peste-o ran, pe-un vnt cer ca fierea. Plecat peste fntn, vedeam n fund durerea Cum turbura adncul venind s se adape i prefcea n snge cletarul scump de ape, Cum se stingea amurgul i vetedul luceafr i cum porneai departe i singur tu, cea fr De mila, lund cu tine n albul steag al minii, Ca-n zri s mi le fluturi, nframele luminii, Lsndu-m, din golul fntnii cu balaur, S m priveasc noaptea cu ochii ei de aur, Pe cnd, cernd i dndu-i c-un bun rmas iertarea, Se-mbriau n umbr iubirea i uitarea.