Criticilor mei de Mihai Eminescu Multe flori sunt, dar puine Rod n lume o s poarte, Toate bat la poarta

vieii, Dar se scutur multe moarte.

E uor a scrie versuri Cnd nimic nu ai a spune, nirnd cuvinte goale Ce din coad au s sune.

Dar cnd inima-i frmnt Doruri vii i patimi multe, -a lor glasuri a ta minte St pe toate s le-asculte,

Ca i flori n poarta vieii Bat la porile gndirii, Toate cer intrare-n lume, Cer vetmintele vorbirii.

Pentru-a tale proprii patimi, Pentru propria-i via,

Unde ai judectorii, Ne'nduraii ochi de ghea?

Ah! atuncea i se pare C pe cap i cade cerul: Unde vei gsi cuvntul Ce exprim adevrul?

Critici voi, cu flori deerte, Care roade n-ai adus E uor a scrie versuri Cnd nimic nu ai de spus.