Prepelia i puii ei, de Lev Tolstoi

O prepeli i cloci oule ntr-un lan de ovz, scoase pui, dar se tot temea ca stpnul ogorului s nu nceap s coseasc ovzul. Plecnd dup hrana puilor, le porunci acestora s asculte bine i s-i povesteasc dup aceea tot ce i vor spune oamenii. Cnd se ntoarse pe nserate la cuib, puii i ddur urmtoarea veste: E ru de noi, micu. A trecut pe aici stpnul ogorului dimpreun cu feciorul su i i-a spus acestuia: Ovzul meu a dat n prg, trebuie cosit. S te duci, fiule, pe la vecini i prieteni, s le spui c-i rog s vin la coas." E ru de noi, micu, mut-ne de aici, cci mine dimineaa vecinii vor fi n lan. Btrna prepeli i ascult cu luare-aminte i spuse: - Nu v fie team, copii, stai fr grij ovzul nu va fi secerat att de repede. A doua zi n zori, prepelia zbur iar ntr-ale ei i iar le porunci puilor s asculte ce va mai spune stpnul lanului. Cnd se ntoarse la cuib, puii i spuser: - A dat iar stpnul pe aici, micu, a tot ateptat prietenii i vecinii, dar n-a venit nimeni. Atunci i-a spus feciorului: S te duci, fiule, pe la frai, pe la cumnai, pe la cumtri i s le spui c-i rog s vin neaprat mine la coas". - Nu v speriai, copii, nici mine nu va fi secerat ovzul, spuse btrna prepeli. n ziua urmtoare, ntorcndu-se iar la cuib: - Ei, ce-ai mai auzit? A venit iar stpnul cu fecioru-su pe aici, au tot ateptat rudele. Aceste nu s-au artat. Atunci i-a spus el feciorului: Se vede c degeaba ateptm, fiule, c ajutor n-om primi de nicieri. Ovzul e n prg. S pui n rnduial cele de trebuin, c mine, cum s-o crpa de ziu, venim aici i ne apucm singuri de coas". - Ei, puiorii mei, spuse prepelia, de vreme ce omul a hotrt s pun singur mna, fr s atepte ajutorul altora, treaba se va face. Se cade s ne mutm de aici.