ABANDONAREA

Izolarea de propriile sentimente nu este abandonare. In anumite situatii extreme, poate fi imposibil sa iti accepti prezentul. Dar intotdeauna ai o a doua sansa de a te abandona. Prima ocazie = abandoneaza-te in fiecare moment realitatii prezente. Nu poate fi anulat ceea ce exista = exista dj => spune da la ceea ce exista, sau accepta ca ceea ce nu exista nu exista. Atunci faci ceea ce trebuie sa faci, ceea ce iti cere situatia. Daca ramai in starea de acceptare nu mai creezi negativism, suferinta si nefericire. Traiesti intr-o stare a lipsei de rezistenta, o stare de gratie si de lumina, liber de orice tensiune. Daca nu poti face asta, daca pierzi aceasta sansa = creezi o forma de durere, o forma de suferinta. Rezistenta ta creeaza suferinta, nu situatia! A doua sansa de a te abandona = daca nu poti accepta conditiile externe, accepta conditiile interne = nu te opune durerii. Las-o sa existe. Abandoneaza-te suferintei, disperarii, fricii, singuratatii, oricarei forme imbracate de suferinta. Fii martorul ei, fara sa o etichetezi mental. Imbratiseaz-o. Suferinta profunda se va transforma in pace profunda. Aceasta este crucificarea ta. Las-o sa devina invierea si inaltarea ta. Cand durerea este profunda, este foarte probabil sa simti o dorinta puternica de a fugi de ea, in loc sa te abandonezi ei. Nu doresti sa simti ceea ce simti. Dar nu exista scapare, iesire. Cand negi durerea emotionala, tot ceea ce faci sau gandesti, inclusiv relatiile tale, devin contaminate de ea. O difuzezi, sub forma energiei pe care o emani, ceilalti o detecteaza subliminal. Daca sunt insconstienti se pot simti obligati sa va atace sau sa va raneasca intr-un fel sau ii poti rani tu, proiectand inconstient durerea ta asupra lor. Vei atrage si manifesta ceea ce corespunde starii tale. Asa ca nu intoarce spatele durerii, nu fugi de ea, nu te lupta cu ea, simte-o complet, las-o sa curga prin tine. Traieste-o nu te gandi la ea! Exprim-o daca

este nevoie, dar nu crea un scenariu mental in jurul ei. Acorda toata atentia sentimentului, nu persoanei, evenimentului sau situatiei care pare sa o fi produs. Nu iti lasa mintea sa foloseasca durerea pentru a crea in jurul ei o identitate de victima. Copmatimindu-te si spunandu-le altora povestea ta, vei ramane blocat in suferinta. Pentru ca este imposibil sa scapi de sentiment, singura posibilitate de al schimba este sa te adancesti in el, altfel, nimic nu se va schimba. = acorda atentie deplina sentimentelor si abtine-te de la etichetarea lor mentala. Fii extrem de atent. La inceptu ti se va parea un loc intunecat si terifiant. Cand vei simti dorinta intensa de a fugi observ-o fara sa ii dai curs. Continua sa te concentrezi asupra durerii, continua sa simti durerea, frica, groaza, singuratatea, oricare ar fi acel sentiment. Ramai vigilent, ramai prezent cu toata Fiinta, cu fiecare celula a corpului. Aceasta este flacara constiintei tale. In acest stadiu nu mai e nevoie sa iti faci griji in legatura cu abandonarea, aceasta s-a produs dj. Atentia deplina este acceptare deplina, este abandonare. Acordandu-i atentie deplina, folosesti puterea Clipei de acum, care este puterea prezentei tale. Niciun rest ascuns de rezistenta nu poate supravietui in ea. Prezenta elimina timpul. Fara timp, suferinta si negativismul nu pot supravietui.

Acceptarea suferintei este o calatorie in moarte. Confruntarea cu durerea profunda, acceptarea ei, mutarea atetiei asupra ei, inseamna a muri constient. Cand ai murit de aceasta moarte, realizezi ca nu exista moarte si ca nu ai de ce sa te temi. Numai sinele fals moare.
Atingerea Iluminarii prin suferinta calea crucii inseamna a fi fortat sa intri in imparatia cerurilor impotrivindu-te. In final te abandonezi pentru ca nu mai poti indura suferinta, dar suferinta ar putea continua mult timp pana sa se intample acest lucru. Iluminarea aleasa constient inseamna renuntarea la atasamentul fata de trecut si viitor si concentrarea asupra prezentului, inseamna sa ramai in starea de prezenta si nu in timp. Inseamna sa spui da starii de fapt. Atunci nu vei mai avea nevoie de durere.

Cat timp crezi a mai ai nevoie inainte de a putea spune: Nu voi mai crea durere, nu voi mai crea suferinta? De cata durere mai ai nevoie inainte de a putea face acesata alegere? Daca crezi ca ai nevoie de mai mult timp, vei primi mai mult timp si mai multa durere. Timpul si durerea sunt inseparabile.

Pana cand nu scapi de identificarea cu mintea si de tiparele ei conditionate, pana nu devii prezent, nu esti constient din punct de vedere spiritual. Esti fortat sa gandesti sa simti, sa actionezi in anumite feluri, in functie de conditionarea mentala. Nu are nicio legatura cu inteligenta in sensul conventional al cuvantului.

Daca dezvoltarea mentala si bagajul mai mare de cunostinte nu este contrabalansat de o dezvoltare corespunzatoare a constiintei, potentialul nefericirii si dezastrului este foarte mare.

Blocata intr-o relatie abuziva si nu e pentru prima oara? Nu are posibilitatea de a alege. Mintea, conditionata de trecut, incearca mereu sa recreeze ceea

ce ii este familiar. Mintea adera intotdeauna la cunoscut.

Necunoscutul este periculos, pentru ca nu are niciun control asupra lui. De aceea mintea uraste si ignora prezentul. Constiinta momentului prezent creeaza o bresa nu doar in fluxul gandirii dar si in continuumul trecut-viitor. Niciun lucru cu adevarat nou si creativ nu poate patrunde in aceasta lume decat prin acesta bresa, prin acest spatiu liber al posibilitatii infinite. Ea recreeaza un tipar invatat in trecut, in care intimitatea si violenta sunt legate inseparabil. Alternativ, ea poate pune in aplicare un tipar mental invatat

in copilaria timpurie, conform caruia ea este lipsita de valoare si

merita sa fie pedepsita. Este posibil si sa traiasca o parte importanta din viata prin corpul-durere care cauta mai multa durere cu care sa se alimenteze. Partenerul ei are si el tiparele lui care le completeaza pe ale ei. Desigur ea isi creeaza singura situatia, dar cine sau ce este cel care a creato cu adevarat este un tipar mental-emotional din trecut, nimic mai mult. Daca ii vei spune ca si-a ales singura starea sau situatia, ii vei intari starea de identificare cu mintea. Dar este tiparul sau mental, adevarata ei personalitate? E sinele ei adevarat? Imediat ce va fi capabila sa acceseze puterea prezentului si astfel sa rupa legatura cu trecutul ei conditionat, va avea posibilitatea de a alege. Nimeni nu alege disfunctionalitatea, conflictul, durerea. Nimeni nu alege nebunia. Ele se intampla pentru ca nu avem suficienta prezenta pentru a dizolva trecutul, nu am suficienta lumina pentru a alunga intunericul. Nu sunt aici in totalitate.

Nu m-am trezit complet inca. Intre timp, mintea conditionata (prost) imi conduce viata.
Daca esti unul dintre cei multi care au probleme cu parintii, daca mai nutresti inca resentimente in legatura cu un anumit lucru pe care l-au facut sau nu l-au facut, atunci inca mai crezi ca au avut posibilitatea de a opta, dar aceasta este o iluzie. Atata timp cat mintea ta cu tipareele ei conditionate iti conduce viata, atata timp cat esti mintea ta, ce optiuni ai? Niciuna. Nici macar nu esti acolo. Starea de identificare cu mintea este extrem de disfunctionala. Este o nebunie. Aproape toata lumea sufera de aceasta boala, in diferite grade. In momentul in care realizezi acest lucru nu mai ai resentimente. Cum ai putea fi suparat pe boala cuiva? Singura reactie potrivita este compasiunea. Cand realizezi in adancul sufeltului ca niciun lucru pe care l-ai facut vreodata sau care ti-a fost facut nu poate atinge catusi de putin esenta radianta a fiintei tale adevarate, intregul concept al iertarii devine inutil. Cum voi sti ca m-am abandonat? - Cand nu vei mai simti nevoia sa pui aceasta intrebare.