La Mangup, urmand calea lui Stefan cel Mare

Crimeea, prin asezarea sa geografica si conditiile climaterice deosebite, trezeste interesul oricarui impatimit de istorie si antichitati. Proximitatea muntilor si a marii constituie elementul de atractie pentru orice calator. Statiunile de odihna de pe litoral sunt in mare parte cunoscute in Republica Moldova. Bogatia si diversitatea naturala, precum si multitudinea monumentelor istorice uitate sau neglijate deliberat fac situatia din Crimeea asemanatoare cu cea din Moldova. Aceste platouri montane (al II-lea lant al muntilor Crimeii cu altitudine de pana la 700 m) au inceput sa fie populate cu vreo 5 mii de ani in urma. In secolele VI-VII aici au imigrat popoare care au constituit baza etnica - alanii iranofoni, germanii de rasarit, gotii, care cu totii au adoptat crestinismul. In a doua jumatate a secolului al VI-lea, pe timpul imparatului Iustinian I, Imperiul Bizantin, pentru a se apara de nomazi, zideste in partea de sud-est a peninsulei un sir de cetati, cea mai mare dintre ele fiind Gotia Crimeii, numita ulterior Doros, iar mai tarziu Mangup Feodora. Partea de sud a platoului formeaza o prapastie cu o adancime de circa 70 m. Portiunile neaparate natural au fost fortificate cu ziduri inalte, cu o lungime totala de 7 km. Aceasta linie externa de aparare, fara schimbari principiale de plan, a existat pana la inceputul secolului al XVI-lea. In centrul platoului a fost zidita o bazilica mare destinata crestinizarii populatiei locale aliate Imperiului (pe parcursul existentei sale constructia s-a reparat de mai multe ori. Ulterior, bazilica a devenit catedrala a eparhiei gotice, formate la finele secolului al VIIIlea - inceputul secolului al IX-lea, transformata in mitropolie in secolul al XIV-lea. In secolele XVI-XVII pe teritoriul bazilicii ruinate se afla cimitirul crestin, pietrele de mormant ale caruia astazi se afla sub peretii locasului). La sfarsitul secolului al VIII-lea cetatea a fost ocupata de hazari, care au detinut-o si in secolul urmator. Probabil, in aceasta perioada ea a primit noua denumire Mangup. Catre inceputul secolului al X-lea cetatea Mangup era inclusa in formatiunea militaro-administrativa bizantina Herson. In ultimul secol al primului mileniu dupa Hristos in activitatea agricola a populatiei tavride a avut loc schimbari esentiale. Prezenta in Mangup a teascurilor mari scobite in piatra ne vorbeste despre ponderea sporita a viticulturii si vinificatiei in viata economica a regiunii respective. In secolele X-XI se atesta un declin in viata economica, determinat de calamitatea naturala care a zguduit partea de sud-vest a Crimeii. In a doua jumatate a secolului al XIII-lea pe locul Feodosiei antice genovezii fondeaza orasul Caffa, capitala coloniilor genoveze. Ca rezultat al activitatii comerciale desfasurate de genovezi in acest teritoriu in secolul al XIV-lea viata pe platou renaste, Se formeaza orasul Feodoro - capitala principatului crestin cu acelasi nume, care s-a extins pe o mare parte a coastei. In vecinatatea de nord, din anii 40 ai secolului al XV-lea, s-a format cnezatul independent al Crimeii. La mijlocul anilor 90 ai secolului al XIV-lea, in timpul razboiului dintre hanul Hoardei de Aur Tohtamis si legiuitorul lui din Samarkand, Timur (Temerlan), orasul a fost prefacut in ruine. La inceputul secolului al XV-lea renaste, ca pasarea Phoenix si principatul intra in ultima, dar si cea mai infloritoare si cunoscuta perioada a existentei sale. Populatia lui numara cca 150 mii de oameni. Pe timpurile regelui Alexei, anii 20-30 ai secolului al XV-lea, in Feodoro infloreau meseriile bizantine provinciale, s-a construit din nou bazilica si palatul, s-a reconstruit citadela pe capul Teskli-Burun. Pentru a-si asigura iesirea la mare, Alexei a construit pe raul Negru cetatea Calamitu (Inkerman). In 1433 feodoritii au ocupat si golful Cembalo (Balaklava), insa peste un an el a fost din nou recucerit de genovezi. Pe timpul domniei principelui Isac (1471-1475) se largesc relatiile externe ale Feodorei. In 1472, Maria, sora principelui Isac, devine sotia domnitorului Moldovei, Stefan cel Mare. Casatoria aceasta nu numai conferea domnului Moldovei si intregii tari o deosebita importanta, venita de la stralucirea neamului imparatesc al Comnenilor, cat mai ales dadea lui Stefan si urmasilor sai posibilitatea de a pune candva stapanire pe Mangup. In adevar, tatal Mariei, Olobei Comnen, fiind batran, la moartea lui tinutul Mangupului urma sa se imparta intre fiul Isac si fata, Maria. Iar Stefan, a carui politica a fost mereu atintita asupra marii, care se luptase cu atata inversunare pentru mentinerea Chiliei si a Cetatii Albe, nu putea decat sa ravneasca la aceasta posesie bizantina din peninsula Crimeii, ale carei coaste erau stapanite de genovezi, cu care comertul nostru intretinea stranse legaturi. In primavara anului 1475 la carma Mangupului vine principele Alexandru, fratele lui Isac, dar domnia lui a fost scurta. Pe 31 mai 1475 turcii osmani au debarcat la Caffa. Dupa o rezistenta de o saptamana orasul s-a predat. In scurt timp au cazut si alte cetati genoveze. Numai Mangupul a opus o rezistenta darza. In ajutorul lui a sosit un detasament de 300 de valahi trimisi de Stefan cel Mare. Jumatate de an a durat asediul. Orasul a cazut doar la sfarsitul anului 1475, o data cu ultimii aparatori darji. Referitor la aceste evenimente istoricul Serban Papacostea scrie urmatoarele: ,,Pentru a influenta desfasurarile din Hanatul Crimeii, unde o lupta decisiva era in curs intre fractiunea prootomana si cea favorabila puterilor crestine, Stefan trimite un corp expeditionar si instaureaza la conducerea principatului Mangup pe principele Alexandru, cumnatul sau, inlaturandu-l pe fratele acestuia, Isaico, dependent de Poarta Otomana. Prin aceasta actiune, ca si prin efortul concomitent de a atrage Caffa in lupta antiotomana, el s-a straduit sa antreneze intreaga Crimee in lupta impotriva sultanului si sa consolideze alianta cu Uzun Hassan, cu care intretinea legaturi inca din anii anteriori. Paralel s-au desfasurat negocierile sale cu Polonia si Ungaria; dupa ce a constatat inca o data refuzul polon de a adera la coalitia antiotomana, Stefan incheie alianta cu regele Ungariei Matias Corvin (iulie

1475). Acceptand sa coopereze cu Matias Corvin impotriva tuturor adversarilor sai, din randul carora era insa exceptat regele Poloniei, Stefan a limitat in fapt tratatul cu Ungaria la o alianta antiotomana. Vechile pretentii ale Regatului ungar erau acum limitate la o suzeranitate nominala. Prin acest tratat, Stefan a realizat o pozitie echidistanta intre Ungaria si Polonia, asigurandu-si de fapt independenta in raport cu ele. Situatia creata in Crimeea de conflictele din sanul hanatului tataresc si de interventia lui Stefan l-au silit pe Mehmet al II-lea sa amane campania din Moldova si sa-si indrepte in aceasta directie efortul militar. Instalarea dominatiei otomane in regiunile nordice ale Marii Negre si transformarea Hanatului Crimeii intr-un stat vasal al Portii otomane a creat o situatie strategica noua, care a agravat considerabil pozitia lui Stefan in lupta sa impotriva colosului otoman. Observatorii straini ai evenimentelor din Europa Rasariteana au inteles de indata gravitatea acestei noi situatii. Ambasadorul ducelui de Milano la Venetia, informat de factorii de conducere ai republicii venetiene cu privire la evenimentele din Marea Neagra, raporta: ,,Signoria considera pierderea Caffei un fapt deosebit de insemnat si grav, din pricina intelegerii survenite intre turci si tatari". Moldova era acum prinsa in clestele aliantei turcotatare. Telul fixat de sultan noii campanii pe care a pregatit-o sistematic era de a elimina Moldova din coalitia fortelor antiotomane si de a indeparta primejdia care ameninta securitatea imperiului sau la Dunarea de Jos, pentru a putea relua apoi ofensiva impotriva Venetiei si a Ungariei. Intelegand caracterul decisiv al evenimentelor in curs de desfasurare in Moldova pentru evolutia generala a razboiului antiotoman, Senatul Venetian a acreditat un ambasador pe langa Stefan cu misiunea de a-l informa rapid si precis asupra evenimentelor din aceasta tara. In drum spre Moldova, ambasadorul Venetian trebuia sa-l convinga pe regele Ungariei sa intervina hotarat in ajutorul lui Stefan: ,,Nu e nimeni - afirma Senatul venetian in instructiunile sale - care sa nu inteleaga cat de mult poate influenta Stefan desfasurarea evenimentelor, atat intr-un sens, cat si intr-altul". La curtea papala, diplomatia venetiana sprijinea in acelasi timp argumentele prezentate de solii lui Stefan, care cerea sa fie subventionat direct din fondul general colectat pentru cruciada, nu prin intermediul regelui Ungariei. Afirmand raspicat autonomia actiunii militare a Moldovei, solii lui Stefan isi incheiau expunerea cu o punere in garda din partea domnului, care amintea aliatilor sai ca ,,daca i se va da satisfactie si va fi ajutat, va persevera in lupta si se va opune strasnic turcului, fie impreuna cu regele Ungariei, fie si singur"; in caz contrar insa, domnul isi rezerva intreaga libertate de actiune. Nicicand pana atunci Moldova nu isi facuse auzit astfel glasul in sferele superioare ale diplomatiei europene. Daca mergeti sa vizitati Mangupul, aveti de parcurs 30 km de la litoral pe drum asfaltat, dupa care, masina o puteti parca intr-o curte in satul Hadja-Sala, sau, si mai bine, la popasul turistic pe versantul muntelui Ciardakli-bair; tot aici puteti ramane peste noapte, sub cerul liber, la ceaihana, luand masa si beneficiind de ospitalitatea tatarilor localnici. Daca mergeti in vacanta in Crimeea si cititi si in limba rusa, gasiti in bibliotecile din Chisinau cartea lui Anatol Kogan ,,Regina de Mangup", un roman cavaleresc cu Voicu Cerbul in rolul principal - un DArtanian moldovean-, apoi faceti o excursie la Mangup. In acest loc frumos si retras de civilizatie se simte inca pulsul secolelor trecute