Sunteți pe pagina 1din 1

Cel mai bun prieten, de Victor Sivetidis

Un copil avea multe jucrii. S-a jucat ce s-a jucat cu ele i deodat a nceput s plng. Nu mai am ce face cu ele, i-a spus tatlui su, tergndu-i lacrimile. S-mi cumperi o sfrleaz. Vreau o sfrleaz! Bine. Am s-i cumpr o sfrleaz. Tii, grozav jucrie ! a spus el a doua zi, uitndu-se la sfrleaza cumprat de tatl su. Ce culori i ce sunete scoate!... Sfr, sfr... Cnd se nvrtete, parc ar fi un motan care toarce. ntr-o bun zi, biatul s-a plictisit i de ea i a spus : Tticule, vreau o alt jucrie ! Asta nu-mi mai place. Bine, bine! Am s-i cumpr o alt jucrie, dar pe asta n-ai s-o mai arunci, aa-i? N-am s-o mai arunc! a zis copilul. i a primit o cutie cu plastilin de toate culorile. Mult s-a mai minunat el cnd a luat o bucic i a frmntat-o n mini, de-a ieit repede-repede o minge rotund i drgu. Cu o alt bucat de plastilin a fcut un mr, cu o alta un puior micu-micu. S-a mai gndit c-o s mai fac neaprat i o cas cu grdin, o main cu motor, un avion i cte i mai cte. Iat c din ziua aceea n-a mai plns dup o alt jucrie i nici nu s-a mai plictisit. De ce nu m mai plictisesc? l-a ntrebat pe tatl su. Pentru c i-ai gsit cel mai bun prieten ! Pe cine? Plastilina? Nu se poate! Ea este doar un pmnt frmntat cu ulei i cu culoare. Dac nu-l modelezi s ias ceva, st cuminte n cutie. Atunci care s fie prietenul cel bun ? Munca ! i-a spus tatl su. Munca harnic de fiecare zi.