Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ştefan Augustin Doinaş
Ştefan Augustin Doinaş
sunt nite diletani ai morii... Noi ns, pasagerii cu vocaie, ne ndeletnicim cu diferite afaceri, dintre care cea mai bun e creterea. Da: cretem, devenind tot mai flmnzi de nemurire. Unii se i realizeaz. Ce plcere s-i vezi crescndu-i numele n lemnul de pin al luntrii!... Unii dintre ei pzesc copiii - s nu joace rica. Alii s-au instalat, cumini, la pup i studiaz drele. Exist chiar mnctori de ciocrlii, al cror gtlej o s le supravieuiasc. Dar cei mai muli i schimb-ntruna locul mprumutndu-i sculele, n tran. Cnd cte unul strig: "Hei, luntrae!", ecoul i rspunde lene: "Doarme..."; Dar asta este o poveste-n care muli nu mai cred. n general, n-avem nici parazii, nici boli molipsitoare. (Idei exist, ns nu fac pui.) Un singur lucru ne ngrijoreaz (dar cei ce-l spun sunt aruncai n ap): de-att amar de vreme n-am primit nici un mesaj - un porumbel, o trmba ca semn c vom vedea curnd uscatul. (Telegrafistul a murit, i nimeni nu-i amintete alfabetul Morse.) S fi greit direcia?... Nu cred: curentul bate-n dunga luntrii noastre, iar soarele-apucnd ne-arat locul de natere al petilor cu aripi. Ct mai avem pn acolo? Unii susin c, peste ctva timp, vom trece Meridianul Lunii, ajungnd pe-o mare care curge dedesubtul acesteia, de unde vom vedea pe cer cum navigheaz umbra noastr. E ora mesei. Se aud ipnd cei care-alei prin tragere la sori (cu zaruri msluite!) vor fi astzi exclui de la festin: sunt buctarii..