tefan Augustin Doina

Jurnal de bord
S nu vorbim de cei care-au srit
din luntre, ca s-ajung mai devreme
la rm: sunt niste diletani ai morii...
Noi ns, pasagerii cu vocaie,
ne ndeletnicim cu diferite
afaceri, dintre care cea mai bun
e creterea. Da: cretem, devenind
tot mai flmnzi de nemurire. Unii
se i realizeaz. Ce plcere
s-i vezi crestndu-i numele n lemnul
de pin al luntrii!... Unii dintre ei
pzesc copiii - s nu joace rica.
Alii s-au instalat, cumini, la pupa
i studiaz darele. Exist
chiar mnctori de ciocrlii, al cror
gtlej o s le supravieuiasc.
Dar cei mai muli i schimb-ntruna locul
mprumutndu-i sculele, n tran.
Cnd cte unul strig: ,,Hei, luntrae!",
ecoul i rspunde lene: ,,Doarme...";
Dar asta este o poveste-n care
muli nu mai cred. n general, n-avem
nici parazii, nici boli molipsitoare.
(Idei exist, ns nu fac pui.)
Un singur lucru ne ngrijoreaz
(dar cei ce-l spun sunt aruncai n ap):
de-att amar de vreme n-am primit
nici un mesaj - un porumbel, o tramb -
ca semn c vom vedea curnd uscatul.
(Telegrafistul a murit, i nimeni
nu-i amintete alfabetul Morse.)
S fi greit direcia?... Nu cred:
curentul bate-n dunga luntrii noastre,
iar soarele-apucnd ne-arat locul
de natere al petilor cu ripi.
Ct mai avem pn acolo? Unii
susin c, peste ctva timp, vom trece
Meridianul Lunii, ajungnd
 pe-o mare care curge dedesubtul
acesteia, de unde vom vedea
pe cer cum navigheaz umbra noastr.

E ora mesei. Se aud ipnd

cei care-alei prin tragere la sori
(cu zaruri msluite!) vor fi astzi
exclui de la festin: sunt buctarii...