CUVÂNT ÎNAINTE

Adunatu-s-au aci o seamă de cuvinte, - răs-

punsuri
punsu ri la atâtea
atât ea lacrimi..
lacr imi.... i unele !i altele
altel e se
adunau la măsu"a s#intei spovedanii, unde mila lui
$umne%eu strălucea &n ele, ca soarele &n picurii de
rouă.
'trălucirile acelea, prinse din lacrimi, &mpre-
ună le dăm - (ărinte !i părin"i - &nvă"ături din vreme
urma!ilor, &n neam !i-n neam, ca să nu mai or)e-
căiască !i ei &n noaptea ne!tiin"ei !i a lipsei de s#at,
de unde vin toate relele care c*inuiesc pe oameni,
&ntunecă vremile !i prea adesea cruntă pământul.
Este o sin+ură cale senină trăirea învăţăturii
creştine, în toată adâncimea ei şi în toată since-
ritatea noastră. Asta rămâne sin+ura cale si+ură, pe
care tre)uie s-o &nvă"ăm mereu, &n #iecare rând de
oameni.
Cu părintească iu)ire, tuturor ostenitorilor, !i
cu multă smerenie, la to"i cre!tinii.

Arsenie.
 I
C   A  E A

$E /A CÂ 0A 0IN1II ATÂN...

ATÂN...

$e la &nceput e )ine să plecăm cu câteva lucruri !tiute !i anume

că to"i oamenii, tară deose)ire, suntem &n aceea!i vreme !i #iii oameni-
lor !i #iii lui $umne%eu 2. Adică, după trup suntem #ăpturi pământe!ti,
iar după du*, #ăpturi cere!ti, care &nsă petrecem vremelnic &n corturi 3
pământe!ti. $e la $umne%eu ie!im 4, petrecem pe pământ o vreme !i
pământe!ti.
iară!i la $umne%eu ne-ntoarcem. 5ericit cine se-ntoarce !i a6un+e iar
Acasă, rotun6ind ocolul. Aceasta e cărarea.
Unii &nsă nu se mai &ntorc...
'unt cei ce ascultă de o vra6ă vră6ma!ă, care &i scoate din cale
!i, cu po#te pieritoare, &i &ncâlce!te &n lume. Vra6a aceea, a păcatului, cu
vremea le slă)e!te mintea !i &n a!a #el le-o &ntoarce, &ncât a6un+ să %ică
)inelui rău7 !i răului )ine !i din #iii lui $umne%eu se #ac vră6ma!ii lui
)inelui
$umne%eu. Vremea li se +ata, lumina min"ii li se stin+e... !i a!a &i
noaptea8 - moartea - răma!i rătăci"i de $umne%eu !i ne&ntor!i
prinde noaptea
Acasă.
Aci e toată drama omului că%ut &ntre tâl*ari pe când se po+ora
din Ierusalim la Ieri*on 9, adică a lui Adam cu to"i urma!ii, părăsind
aiul pentru lumea aceasta. $ar s-a po+orât din Ceruri 'amarineanul
milostiv. El e Cel ce ne-a #ăcut datori să !tim ce suntem, cine ni-s
(ărin"ii, de unde venim, ce-i cu noi pe-aicea !i, &ntr-o lume cu viclene
prime6dii
prime6dii,, cum să ne purtăm,
purtăm, cine ne c*eamă
c*eamă Acasă
Acasă !i cine ne-ntind
ne-ntindee
momele: - Că de la cârma mintii atârnă &ncotro pornim !i unde să
a6un+em.
2 7
loan 2,23-24. Isaia 8, 3;.
3 8
3 Corinteni 8, 2. loan <, 7.
4 9
2 loan 8, 2<. /uca 2;,4;.
 I
C   A  E A

$E /A CÂ 0A 0IN1II ATÂN...

ATÂN...

$e la &nceput e )ine să plecăm cu câteva lucruri !tiute !i anume

că to"i oamenii, tară deose)ire, suntem &n aceea!i vreme !i #iii oameni-
lor !i #iii lui $umne%eu 2. Adică, după trup suntem #ăpturi pământe!ti,
iar după du*, #ăpturi cere!ti, care &nsă petrecem vremelnic &n corturi 3
pământe!ti. $e la $umne%eu ie!im 4, petrecem pe pământ o vreme !i
pământe!ti.
iară!i la $umne%eu ne-ntoarcem. 5ericit cine se-ntoarce !i a6un+e iar
Acasă, rotun6ind ocolul. Aceasta e cărarea.
Unii &nsă nu se mai &ntorc...
'unt cei ce ascultă de o vra6ă vră6ma!ă, care &i scoate din cale
!i, cu po#te pieritoare, &i &ncâlce!te &n lume. Vra6a aceea, a păcatului, cu
vremea le slă)e!te mintea !i &n a!a #el le-o &ntoarce, &ncât a6un+ să %ică
)inelui rău7 !i răului )ine !i din #iii lui $umne%eu se #ac vră6ma!ii lui
)inelui
$umne%eu. Vremea li se +ata, lumina min"ii li se stin+e... !i a!a &i
noaptea8 - moartea - răma!i rătăci"i de $umne%eu !i ne&ntor!i
prinde noaptea
Acasă.
Aci e toată drama omului că%ut &ntre tâl*ari pe când se po+ora
din Ierusalim la Ieri*on 9, adică a lui Adam cu to"i urma!ii, părăsind
aiul pentru lumea aceasta. $ar s-a po+orât din Ceruri 'amarineanul
milostiv. El e Cel ce ne-a #ăcut datori să !tim ce suntem, cine ni-s
(ărin"ii, de unde venim, ce-i cu noi pe-aicea !i, &ntr-o lume cu viclene
prime6dii
prime6dii,, cum să ne purtăm,
purtăm, cine ne c*eamă
c*eamă Acasă
Acasă !i cine ne-ntind
ne-ntindee
momele: - Că de la cârma mintii atârnă &ncotro pornim !i unde să
a6un+em.
2 7
loan 2,23-24. Isaia 8, 3;.
3 8
3 Corinteni 8, 2. loan <, 7.
4 9
2 loan 8, 2<. /uca 2;,4;.
 CAEA Î0(1IEI

UN T=VA
T=VA NEV>UT
NE V>UT

Inaintea min"ii oamenilor se desc*id două căi una lată, plină de

ademeniri !i de aceea mul"i sunt cei ce mer+ pe dânsa 2? iar alta suitoare
!i &n+ustă !i pu"ini se a#lă care să mear+ă pe ea 3. Calea lar+ă e calea
pier%ării.
pier%ării. (e ea alear+ă de %or două #eluri de drume"i /uci#er,
/uci#er, cu toată
ceata lui de &n+eri, arunca"i pe pământ !i toată @lumea@ pe care o
&n!eală el4. i-i &n!eală a!a că-i &n"eapă cu acul plăcut al păcatului, care
le amor"e!te su#letul o vreme, sau c*iar toată vremea vie"ii pământe!ti.
Ace!tia pentru $umne%eu sunt mor"i, de!i lor li se pare că trăiesc 7, dar
sunt numai trupuri 8. To"i ace!tia, câtă vreme trăiesc, dar sunt mor"i,
ne!tiind de $umne%eu, sunt cu &n+erii cei răi &mpreună călători la iad 9
pe calea pier%ării.
pier%ăr ii. A!a au călătorit
călători t to"i nepo"ii lui Adam, mii de ani
de-a rândul.
$ar $umne%eu preamilostivul, din iu)irea de oameni, a #ăcut
totul din partea 'a, ca să-i &ntoarcă pe oameni din povârnirea pier%ării
&ntr-o cale nouă, &n calea mântuirii. $e aceea 5iul, a doua 5a"ă a lui
$umne%eu, '-a #ăcut =m desăvâr!it - a#ară de păcat - !i ne-a arătat
Cărarea. (rin urmare, calea mântuirii e c*iar cărarea pe care a mers
$umne%eu &nsu!i ca om adevărat, #ăcându-ni-'e pildă &ntru toate  !i
dându-ne &ndră%neală. (e cărarea mântuirii &ncă mer+ două #eluri de
călători, căci de-atunci... un Tovară! nevă%ut !i )un mer+e cu noi, cu
#iecare, &n toate %ilele, cu #iecare rând de oameni, până la s#âr!itul
veaculuiB $umne%eu &nsu!i !i cu s#in"ii 'ăi, &ntovără!ind nevă%ut pe
oameni...

N=E I II'U'
II' U'

Ceea ce odinioară era cora)ia lui Noe peste pu*oaiele potopului,

aceea e iserica lui Dristos - Cel cu cruce - peste pu*oaiele pier%ării.
2 2
0atei , Apocalipsă 4, 2. 8 0oan 24, 28.
24. ene%ă 9, 4. @Iov 32, B
0atei 3B,3;.
3
0atei , 27. 24.
4
Apocalipsă 23, <-24.
CAEA 28
$eose)irea e că aceea a #ost &nc*isă pe dina#ară de $umne%eu
!i nimeni n-a mai putut intra 2, pe când cora)ia isericii -
cora)ia cu crucea pe catar+ - are intrarea desc*isă !i mai pot intra
oameni &nvălmă!i"i de pu*oaie. Acolo era Noe, aci Dristos, iar &n
valuri uci+a!ul, &necând pe oameni.
'e &ntâmplă &nsă ceva de ne&n"eles că cei ce se c*inuiesc
&n valuri, de!i to"i "in să trăiască, totu!i nu to"i vor să scape &n
cora)ie. 0ai mult c*iar, scuipă mâinile ce li se-ntind de la intrarea
coră)iei. Iar mâinile sunt )ra"ele părinte!ti )ra"ele celor !apte
'#inte Taine ale lui $umne%eu care i%)ăvesc pe oameni din potop,
născându-i din trup &n $u* 3, din amărâta via"ă la via"a cerească.
Ace!tia, care nu vor să scape &n cora)ia cârmuită de Iisus Dristos -
Cel cu cruce - sunt #iii pier%ării 4, #iindcă n-au primit iu)irea
adevărului ca să se mântuiască. $e aceea $umne%eu &n+ăduie să
vină asupra lor amă+iri puternice, ca să dea cre%ământ minciunii !i
să cadă su) osândă to"i cei ce n-au cre%ut adevărul, ci au &ndră+it
nedreptatea7. Ast#el, după trecere de vreme, &n+ăduind $umne%eu,
vră6ma!ul mântuirii oamenilor s-a iscusit tot mai mult &n rele a
scornit !i el coră)ii !i cu ele dă târcoale peste apele potopului, ca
să culea+ă el pe cei ce-ntind mâinile să scape, dar scuipă iserica.
(entru ei, pentru #iii pier%ării, &n+ăduie $umne%eu amă+irea
nele+iută a 'atanei 8, care li s-a #ăcut până acum &n peste B;; de
*ris-to!i mincino!i9, care de #apt sunt diavoli. Căci până acum
nele+iuitul a scornit peste B;; secte , luntri sau )iserici mincinoase,
&n care pe mul"i &i ia de minte !i-i duce cu el. &n!elăciunea e u!or de
prins coră)ierul vră6ma! !i *risto!ii mincino!i nu au crucea pe
catar+, iar &nlăuntru nu au cele !apte Taine. &n!elăciunea e !i mai
vădită, &ntrucât oricare din *risto!ii mincino!i, luat &n parte, nu e
#iul Tatălui? dovadă că nu-!i lasă ucenicii să %ică @Tatăl nostru@,
de!i scrie @A!a să vă ru+a"i@ B. (rin urmare *risto!ii mincino!i &!i
scot ucenicii dintre #iii Tatălui !i-i #ac #iii pier%ării. Ace!tia sunt cei
nesi+uri &n adevăr, dar si+uri &n &n!elăciune. Apoi, oricare dintre
*risto!ii mincino!i, luat &n parte, nu e #iul '#intei

5acere , 29. 3Coloseni3, F 3 Tesaloniceni 3, 2;.

23. Floau 2, 23. 7 3 9
0atei 37, 37.
Tesalouiceni 3, 2;-23. 
B;; &n 2<79, acum cea. 4;;;.
B
0atei 9, <.
 29 CAEA Î0(1IEI

5ecioare, dovadă că-!i &nva"ă ucenicii să %ică rău de 0aica $omnului?

!i &n s#âr!it să ne +ândim la &ntre)area Apostolului (avel @=are s-a
&mpăr"it Dristos:@2
Cum a6un+e cineva pradă &n!elăciunii, se va lămuri la vreme.
Aci, răspun%ând celor ce se "in mai presus de iserică !i s#in"i, e destul
să le aducem aminte &n!elăciunea &n care au că%ut iudeii, uci+a!ii
drep"ilor, primii călători la iad cu 'criptura &n mână, &ntre)ându-i Nu
după 'cripturi3 au răsti+nit ei pe $umne%eu:

$ scoate din păcat, dacă vrem !i ostenim !i noi. $acă &nsă nu vrem, cu
IN sila, nu ne mântuie!te nimeni. A!a voie!te $umne%eu, ca darul
(C mântuirii4 'ale să #ie totdeodată !i roadă cuno!tin"ei, a voin"ei !i a
T=I,
'5IN1 dra+ostei noastre. $ar $umne%eu e a!a de milostiv, că tot El ne a6ută
I !i să vrem !i să lucrăm. Calea mântuirii, sau CărareaF, &ncepe când
omul vine - de cele mai multe ori a)ia viu din +âlceava cu moartea - !i
intră &n iserica vă%ută, cea adevărată, care e @Una, s#ântă,
0 so)ornicească !i aposto-lească iserică@. 0ântuitorul nostru a
ântuir &ntemeiat !i are numai o iserică cre!tină, nu opt sute. iserica aceasta,
ea e una, e s#ântă pentru că '#ânt e &ntemeietorul !i, ca atare, rămâne mereu
#apta s#ântă, )a c*iar s#in"e!te pe păcăto!i. Celelalte @)iserici@ - casele de
milost adunare ale sectelor - nu sunt s#inte, pentru că sunt &ntemeiate de
ivirii oameni ro)i"i ră%vrătirii !i, ca atare, nici nu s#in"esc pe nimeni.
lui iserica lui Dristos e so)ornicească, adică stă pe temelia celor !apte
$umn so)oare a toată lumea !i, prin #urtunile istoriei, e cârmuită nevă%ut de
e%eu, 0ântuitorul &nsu!i 7, nu de vreun &nlocuitor al 'ău, mai presus de
prin so)oare. iserica, &n care ne mântuim, e aposto-lească, adică &!i are
care slu6itorii urmând, ca dar, prin punerea mâinilor 8, unii de la al"ii &n !ir
ne ne&ntrerupt, suind până la Apostoli !i prin ei până

2 7
2 Corinteni 2, 24. 0atei 3B, 3;.
3
Ioanl<, . F5apte 9, 9.
4
E#eseni 3, B.
 CAEA 2

la Iisus Dristos. Toate celelalte @)iserici@ ivite după aceea, prin c*iar
aceasta sunt alăturea de cale, deci alăturea de mântuire.
(rin urmare, cei ce stăm su) semnul crucii 2, câtă vreme petre-
cem &n cortul pământesc, urmăm calea mântuirii &n o)!tea isericii
vă%ute sau luptătoare. @(e ea nu o &nne+re!te ru+ina răută"ii, produsă
de &mpre6urările pământe!ti. Ea rămâne nemic!orată !i ne!tir)ită, deoa-
rece, cu toate că e arsă din vreme &n vreme &n cuptorul pri+oanelor !i
&ncercată de #urtunile necontenite ale ere%iilor, ea nu su#eră su) povara
&ncercărilor nici o slă)ire &n &nvă"ătura, sau via"a, &n credin"a sau rân-
duială ei. $e aceea ea &ntăre!te prin *ar &n"ele+erea celor ce cu+etă la
ea cu evlavie. Ea c*eamă pe de o parte pe necredincio!i, dăruindu-le
lumina cuno!tin"ei adevărate? pe de alta păstore!te cu iu)ire pe cei ce
contemplă tainele ei, pă%ind nepătima! !i #ără )ete!u+ oc*iul &n"ele+erii
lor. Iar pe cei ce-au pătimit vreo clătinare &i c*eamă din nou !i, prin
cuvânt de &ndemn, le re#ace &n"ele+erea )olnavă.@ 3 Iar după de%le+area
noastră din cele pământe!ti, dacă am luptat aGoviHou lupta cea )ună 4
pe pământ, venim &n o)!tea isericii )iruitoare din ceruri, - desăvâr!i-
rea neavând *otar.
iserica de pe pământ se nume!te luptătoare, pentru că aci, su)
povă"uirea ei, in!ii din o)!te au de purtat o &ntreită luptă, care "ine o
via"ă &ntrea+ă lupta cu ei &n!i!i, cu patimile contra #irii, după trup !i
după du*? o luptă cu @lumea@ indi#erentă !i necredincioasă? !i lupta
&mpotriva uneltirilor vicleanului. (reo"ia isericii urmăre!te ca nici
unul din #iii Tatălui să nu se &nvră6)ească &n sine &nsu!i, sau să se rupă
din o)!te !i din du*ul dra+ostei lui Dristos. Căci El e Cel ce une!te o)-
!tea laolaltă, deci nimeni nu se mântuie!te ră%le"indu-se de iserică,
oricât ar crede că &ntr-&nsul sălă!luie!te $u*ul lui Dristos.
Iar iserica din Ceruri se nume!te )iruitoare, #iindcă e alcătuită
din o)!tea )unilor )iruitori mucenici, a s#in"ilor slu6itori !i cuvio!i !i
a tuturor s#in"ilor purtători !i mărturisitori de $umne%eu 7, unde sunt
a!tepta"i to"i ucenicii $omnului care vor mai #i până la s#âr!itul vea-

2
2 Corinteni 2, 2B.
1
'#. 0aim 0ărturisitorul, ăspunsuri către Talasie, &ntre)area 94, 5iloca-lia, 'i)iu,
2<7B, ed. I, voi. 4, p. 497. , 4 2 Timotei9, 23. 7Apocalipsă 23, 22.
2B CAEA Î0(1IEI

cului 2 . Unii s-au &nvrednicit &ncă de

aici să petreacă nevă%ut cu s#in"ii, să #ie
cerceta"i de 0aica $omnului !i de
(uteri cere!ti !i c*iar pe $omnul să-/
vadă. E cunoscută &ntoarcerea lui (avel
pe drumul $amascului3 !i răpirea lui &n
ai4.
Calea mântuirii, prin urmare, ne
desprinde de pământ spre Cer, ca pe unii
ce !tim că de la $umne%eu am ie!it !i
iară!i la $umne%eu ne-ntoarcem !i lăsăm
lumea.
5ericit cine se-ntoarce...

/U(TA 0ÂNTUIII

(e o asemenea mărită cale, nimeni nu poate mer+e sin+ur, de nu

va veni mai &ntâi &n o)!tea isericii ca să #ie condus de mâna nevă%ută
a 0ântuitorului prin preo"i, ucenicii 'ăi vă%u"i, trimi!i de El &n #iecare
rând de oameni. Căci au %is (ărin"ii de demult cuvântul acesta cine
vrea să se mântuiască cu &ntre)area să călătorească? pentru că omul,
care s-a *otărât să iasă din calea păcatelor sau din +âlceava #ărădele-
+ilor, se va tre%i deodată că i se vor ridica &mpotrivă 7 trei vră6ma!i,
unul după altul. Iar vră6ma!ii mântuirii sunt ace!tia lumea, trupul !i
diavolul. (e ace!tia &i arată ca atare to"i '#in"ii (ărin"i.
(rin @lume@ se &n"ele+e cate+oria păcatului, adică turma oame-
nilor necredincio!i 8, cei ce din toată voia s-au unit cu s#aturile draci-
lor9. E lumea pentru care nu s-a ru+at 0ântuitorul . E +ura satului,
+ura vecinului !i, de multe ori, +ura !i #aptele celor dintr-o casă cu
tineB. Ace!tia, sau lumea, &"i iartă orice ticălo!ie ai #ace, oricât ai &ndă-
răpta cu su#letul, dar nu te iartă nicidecum să le-o iei un pas &nainte !i
să te #aci mai )un. =amenii ace!tia ai lumii au o ciudată ru!ine de a #i
)uni. unătatea ta &i arde, !i se trudesc să te scoată de vină cu tot #elul
de ponoase. @/umea@ e veacul viclean <, placul oamenilor 2; !i slava
de!artă22. ura lumii +răie!te ale stăpânitorului ei 23. $e aceea avem
2 4
Apocalipsă 2, 27. 3 Corinteni 23, 7. 8
Ioan 2, 2;.
7
3 Timotei 4, 23. 9
2 Ioan 4, B.

3
5apte 39, 23-2B. Ioan 2, <.
B
0atei 2;,49. Falateni 2, 7. Ioan 3, 29. 2
E#eseni 9, 9. 2 Ioan 8, 2<.
 CAEA
2<

poruncă @Nu iu)i"i lumea, nici cele din lume po#ta trupului, po#ta
oc*ilor !i tru#ia vie"ii, care nu sunt de la Tatăl@ 2.
Cine vrea să )iruie această primă piedică &n calea mântuirii, are
la &ndemână aceste trei ră)darea, iertarea !i ru+ăciunea. Cu arătarea
ră)dării suntem datori &n primul rând pentru că, mai &nainte de a veni la
calea lui $umne%eu sau la ostenelele mântuirii, tăceam !i noi ale lumii,
um)lând &n #ărădele+i !i c*inuind pe al"ii, !i ast#el ne-am )ă+at datori?
deci acum tre)uie să plătim ale noastre cele de atunci, ca pentru
ră)dare să do)ândim mântuirea de la $umne%eu. A!a tre)uie să plătim
acum cu durere cele ce le-am #ăcut odinioară cu plăcere.
ândul acesta iată cum &l eprimă '#. 0aim 0ărturisitorul,
de#inind virtutea ră)dării @A sta neclintit &n &mpre6urări aspre !i a
ră)da relele? a a!tepta s#âr!itul ispitirii !i a nu da drumul iu"imii la
&ntâmplare? a nu vor)i ne&n"elept, nici a +ândi ceva din cele ce nu se
cuvin unui &nc*inător al lui $umne%eu. Căci %ice 'criptura @(ână la o
vreme va ră)da cel cu &ndelun+ă ră)dare !i pe urmai se va răsplăti lui
cu )ucurie...@ 3. Acestea sunt semnele ră)dării, dar mai presus de
acestea este a se socoti pe sine pricina &ncercării. Căci multe din cele
ce ni se &ntâmplă, ni se &ntâmplă spre &ndrumarea noastră, sau spre
stin+erea păcatelor trecute, sau spre &ndreptarea neaten"iei pre%ente,
sau spre ocolirea păcatelor viitoare. Cel ce socote!te a!adar că pentru
una din acestea i-a venit &ncercarea, nu se ră%vrăte!te când e lovit - mai
ales dacă e con!tient de păcatul său - nici nu &nvinovă"e!te pe acela
prin care i-a venit &ncercarea, căci #ie prin acela #ie prin altul, el a avut
să )ea pa*arul 6udecă"ilor dumne%eie!ti... Ne)unul &nsă roa+ă pe
$umne%eu să-l miluiască? dar venind mila nu o prime!te, #iindcă n-a
venit precum a vrut el, ci precum $octorul su#letelor a socotit că e de
#olos. i de aceea se #ace nesim"itor !i se tul)ură !i uneori se ră%)oie!te
aprins cu dracii, alteori *ule!te pe $umne%eu? ast#el, arătându-se ne-
mul"umit, nu prime!te decât )âta@ 4.
Cine vrea să )iruie lumea e dator să ia arma rar #olosită a iertării,
oricâte neca%uri ar pătimi de la oamenii lumii acesteia, ca unul ce vede

2
2 Ioan3, 28-29.
@ &n"elepciunea lui Isus 'ira* 2, 33-34.
'#. 0aim 0ărturisitorul, Cuvânt Ascetic, 5ilocalia, 'i)iu, 2<7, ed. I,
voi. 3, pp. 24-27.
20 CAEA 0(AATIEI

că #ra"ii săi stau le+a"i &ntr-o ro)ie străină, &n &ntunericul necuno!tin"ei
!■

de $umne%eu !i de ei &n!i!i.
Cine vrea să )iruie lumea se roa+ă Tatălui său &n ascuns sau &n
+ând, pentru orice #iu al lui $umne%eu, oricât de &ntunecată purtare ar
avea !i oricâte rele i-ar #ace. Căci ră)darea răului, iertarea #ra"ilor !i
ru+ăciunea &n ascuns au mare putere &naintea lui $umne%eu, căci
pentru ele )iruie El &n locul omului, &ntorcând spre )ine cele pornite de
la lume cu răutate. 'tăruind &n acestea te-ai #ăcut pricină de mântuire !i
pentru #ratele tău din lume. u+ăciunea nu 6udecă, ci se smere!te, adu-
cându-ne aminte +re!elile noastre, nu ale lumii. u+ăciunea adevărată
cere iertarea lumii, nu osândirea ei. Iar asupra smereniei vră6ma!ul nu
poate nimic. $eci, #ăcând a!a, ori de câte ori &ntâmplarea o cere - dar !i
când n-o cere - a6utat de $umne%eu, treci cu )ine peste prima piedică a
protivnicului pe care "i-o ridică &n cale prin #ra"ii tăi din lume, care sunt
mai sla)i de &n+er 2. Cine are darul dra+ostei, al ră)dării !i al +ândului
smerit, &n vremea de luptă - dacă luptă după le+e 3, iar le+ea este
dra+ostea - poate vedea lucruri minunate, &ntoarceri nea!teptate la
$umn mântu-ie!te din lume !i pe cine osânde!te. $acă pe cel ce se
e%eu. săl)ătice!te asupra ta, din pricina &ntunecimii sale, &l !tie $umne%eu că
A se va mântui, mântuirea lui o va #ace !i cu a6utorul tău, prin aceea că-
!a de "i dă darul ră)dării, al iertării din inimă 4 !i al ru+ăciunii. Ast#el pentru
pildă, smerenia ta &l va )irui $umne%eu !i va alun+a du*ul protivnic dintr-
noi &nsul. $acă &nsă #ratele acela mai are de c*inuit &n ro)ie străină, sau
nu c*iar &!i va pierde su#letul, la purtarea ta cea după $umne%eu,
!tim răutatea lui va cre!te !i se va săl)ătici cu totul &mpotriva oamenilor !i
tainel &mpotriva lui $umne%eu. (rin urmare, nicidecum să nu uităm că osta!i 7
e lui ai lui $umne%eu suntem. $eci #ii destoinic, su#lete, !tiind cui cre%i 8,
$umn cu ale cui arme )a"i ră%)oi 9, cine &"i a6ută, - ca să nu piardă $umne%eu
e%eu pe cineva pentru neiscusin"a ta. $e aceea au %is (ărin"ii, că pricina
pe mântuirii este aproapele. Cei ce )iruie lumea  nu sunt nicidecum o
cine adunare de nepu-

2 Tesaloniceni 8, 27. 8
3 Timotei 2, 23.
3 Timotei 3, 8. 0atei 2B, 48. 7 3 Timotei 3, 9
3 Corinteni 2;, 7.
4. 2 Ioan 8, 7.
CAEA 32

tincio!i, o turmă de inactivi, oricât s-ar părea ră)darea răului o slă)iciune a )inelui, ci ei
sunt osta!ii &mpăratului, care prin ră)darea Crucii a )iruit nu numai lumea, ci !i toată
stăpânia mor"ii. 0ântuirea e cununa acestei )iruin"e. Iar despre nevoin"a care dovede!te
ră)darea !i credin"a s#in"ilor 2, putem spune că e sin+ura cale &n+ăduită !i &n stare să mistuie
puterea răului !i să o #acă #ără rost !i #ără vla+ă &n lume.

@VJ0A 0I/='TIV I (IETEN VIC/EAN@

Când protivnicul mântuirii noastre se vede )ătut la prima piedică - cea mai u!oară - ce
o ridică &n calea ro)ilor lui $umne%eu prin lume, mândria nu-2 lasă să se dea )ătut, ci le
stârne!te a doua piedică prin viciile trupului, sau o iu)ire trupească de sine. /a o atare
&naintare a luptei pentru mântuire se tân+uie trupul, ca să te milostive!ti de el? e tân+uirea
vicleană a stricăciunii, care nu tre)uie ascultată, ci scoasă din rădăcină !i #irea #ăcută iară!i
curată. $e aceea (ărin"ii i-au %is trupului vră6ma! milostiv !i prieten viclean. &n vremea
ne+ri6ei de mântuire trupul se nărăvise cu patimile !i po#tele, iar acestea l-au des#rânat !i
l-au scos de su) conducerea min"ii, sau, mai )ine-%is, au scos mintea de la conducere,
&ncât se răscoală cu neru!inare &mpotriva su#letului, c*inuindu-2 &n tot #elul, !i se &ntărâtă
până !i &mpotriva lui $umne%eu. @Căci po#ta cărnii este vră6mă!ie &mpotriva lui $umne%eu,
#iindcă nu se supune le+ii lui $umne%eu, !i nici nu poate@ 3. A!a vine că #iecare ducem un
ateu, necredincios, &n spate - trupul de pe noi. $e la starea asta !i până la a-i #ace să #ie
templu sau iserică a $u*ului '#ânt 4 e de luptat de cele mai multe ori via"a &ntrea+ă.
5irea trupului #iind surdă, oar)ă !i mută, nu te po"i &n"ele+e cu el decât prin osteneală
!i #oame, acestea &nsă tre)uie conduse după dreapta socoteală, ca să nu dăune%e sănătă"ii.
Acestea &l &m)lân%esc, &ncât nu se mai "ine vră6ma! lui $umne%eu. u+ăciunea !i postul
scot dracii po#tei !i ai mâniei din trup. 5oamea &m)lân%e!te #iarele.
2
Apocalipsă 24, 2;.
3
omani B, .
4
2 Corinteni4, 29.

înnoiri r~i"M I BIIAI ' ■">'[

i

22 CAEA Î0(1IEI

Cu tot dinadinsul se atra+e luarea aminte că toată lupta aceasta

să nu se ducă #ără &ndrumarea unui du*ovnic iscusit care !tie cumpăni
pentru #iecare ins aparte măsura, tre)uin"a !i putin"a #iecăruia. (ostul
adică să #ie măsurat după vârstă, după sănătatea rămasă - de!i postul
pe mul"i i-a #ăcut sănăto!i - !i după tăria !i #elul ispitelor. A!a cere
dreapta socoteală. Cei ce s-au +ră)it #ără s#atul dreptei socoteli, to"i au
&ntâr%iat sau, &ndărăptând, au pierdut. $e aceea au %is (ărin"ii, +ândin-
du-se la cei +ră)i"i să stin+ă patimile, că mai mul"i s-au pă+u)it din
post, decât din prea multa mâncare, !i preamăreau dreapta socoteală,
ca virtutea cea mai mare 2. (re"uirea pătima!ă a trupului pe mul"i &i
&ntoarce &mpotriva du*ovnicului, de!i &nvră6)irea nu-i "ine mult, )oala &i
&ntoarce? pe al"ii, &nsă, mu!ca"i la minte de mândrie, nici nu-i lasă să
mear+ă vreodată la du*ovnic, de!i le tân6e!te cu+etul. /a vreme de
umilin"ă - care cearcă pe to"i - !i ace!tia )iruie piedica !i intră &n lupta
mântuirii.

(UIU/ NECUAT

'#ântul 0aim 0ărturisitorul nume!te iu)irea de sine @primul

pui al diavolului@. Ea e cealaltă parte din piedica a doua ce ne-o stâr-
ne!te protivnicul &n noi &n!ine iu)irea trupească de sine, &ncepătura
mândriei. &mpotriva ei ne-a cerut 0ântuitorul să ne *otărâm pentru
lepădarea de sine, %icând @=ricine voie!te să vie după 0ine să se
lepede de sine, să-!i ia crucea sa &n #iecare %i !i să-0i urme%e 0ie@ 3.
/epădarea aceasta &nsă o poate #ace numai cine s-a ridicat cu mintea
mai presus de cele de!arte !i s-a des#ăcut din toată dra+ostea lumească
!i !i-a strămutat puterea dra+ostei sale, toată, către $umne%eu. 'au, cu
alte cuvinte pe cine 2-a a6utat $umne%eu să iasă din le+ăturile iu)irii
de lume, &l a6ută să iasă !i din le+ăturile dinlăuntru ale iu)irii de sine.
Când vrei cu toată sinceritatea !i tăria să )irui piedica a doua, a
viciilor min"ii, despre care @credeai@ că e!ti tu &nsu"i, atunci !i $um-
'#. Ioan Casian, Cuvânt despre '#. (ărin"i din 'Kit, 5ilocalia, 'i)iu, 2<79, ed. I,
vol.l, p. 24;? !i ed. II, voi. 2, 'i)iu, 2<7, p. 23<. 3 /uca <, 34.
 CAEA

ne%eu spore!te dra+ostea 'a către tine !i cre!te !i dra+ostea ta către

$umne%eu, cu atât mai mult cu cât e !i piedica din cale mai mare. &ntr-
adevăr, această iu)ire trupească de sine !i plină de tru#ie, numai
dra+ostea aprinsă a lui $umne%eu o poate scoate !i desăvâr!it s-o #acă
scrum, prin umilin"ele cu care o arde. =)i!nuit noi nu prea putem !ti &n
câtă prime6die ne )a+ă iu)irea de sine, dar o putem deduce din purta-
rea de +ri6ă a lui $umne%eu, Care, cu iu)ire de oameni, a6ută mântui-
rea noastră, &n+ăduind &ncercări, certări !i ocări peste capul nostru, cu
rostul ca să ne scâr)im de noi &n!ine !i să ni se tocească tot +ustul de
cele de aici, căci alt#el nu putem muri nouă &n!ine ca să viem lui
$umne%eu2. $e aceea to"i (ărin"ii au #u+it de laudă !i au iu)it ocara !i
toată năpăstuirea, ca pe unele ce ucid puii vicleni !i aduc mult #olos de
la $umne%eu.
Cei ce, prin darul lui $umne%eu, se i%)ăvesc !i de le+ăturile din-
lăuntru ale iu)irii de sine, se poartă !i se mărturisesc pe ei &n!i!i străini
!i călători3 aici pe pământ. $e aceea @suspinăm &n acest trup, dorind să
ne &m)răcăm cu locuin"a noastră cea din Ceruri@ 4. Iată de ce, prin
s#atul dreptei socoteli, trupul tre)uie stins !i #aptele lui vicioase, omo-
râte7. In privin"a aceasta stau mărturie cuvintele 0ântuitorului, când
%ice @Cine "ine la via"a lui o va pierde? iar cine-!i pierde via"a lui
pentru 0ine, va +ăsi-o@ . &n"ele+em că-!i va pierde via"a cel ce "ine la
#elul lumesc !i trupesc al vie"ii. Iar su) altă #ormă au%im acela!i cuvânt,
+răind @Cine va voi să-!i mântuiască su#letul, &l va pierde? iar cine-!i
va pierde su#letul său pentru 0ine !i pentru Evan+*elie, acela &l va
mântui@9. 'u#letul are !i el o parte pătima!ă, care, prin ne+ri6ă, nărăvin-
du-se cu via"a cea trupească, a!a se &nvoie!te !i se lea+ă de tare cu
plăcerea din lumea aceasta, &ncât n-ar mai vrea să-i moară trupul, ci ar
vrea să #ie ve!nică via"a aceasta vremelnică. (oate că !i de aceea a
lăsat $umne%eu via"a aceasta a!a de necă6ită, ca să ne mai !i saturăm
de ea. $eci, ca ni!te de%le+a"i de plăcerile vie"ii, mai #erici"i sunt
săracii, ca )o+a"ii. Căci )o+atul %ice @Acum, su#lete, ai multe )ună-
tă"i, adunate pe mul"i ani mănâncă, )ea !i te vesele!te@. Iar pentru o

2
alateni3, 2<. 3Evrei F0atei 2;,4<. 90arcuB,
22, 24. 48.  /uca 9, 3;.
4
3 Corinten& 8, 3.
7
omani B, 24.
24 CAEA Î0(1IEI

atare socoteală $umne%eu i-a %is @ne)un@ 2. $eci, vca să ne mântuim

tre)uie să pierdem &nclinarea su#letului cea lunecoasă spre &mpătimirea
cu lumea, cu trupul !i cu avu"ia, care toate aici rămân. Iar dacă nu
ardem această &nclinare a su#letului spre lume,, su#letul &ntre+ se pierde.
i totu!i n-am scăpat de curse, căci sunt unii care-!i cură"esc su#letul
de patimi prin multe ostenele - !i su#letul are patimile lui părerea,
slava de!artă !i mândria - iar dacă scapă de aceste )ucurii mincinoase,
dăruindu-le $umne%eu &n sc*im) adevărate )ucurii du*ovnice!ti, cad
&n prime6die de a se &ndră+osti a!a de tare de propriul lor su#let, pentru
#aptul că se #ace curat, &ncât su#letele lor se stin+ !i se pierd. ucuria
ne&n#rânată, c*iar cea pentru daruri cu adevărat du*ovnice!ti, te poate
#ace să ui"i că &ncă n-ai ie!it cu totul din &mpără"ia ispitelor. 'u#letul
&nsă care se mântuie!te este acela care nu mai trăie!te pentru sine, ci
pentru $umne%eu - su#letul care s-a i%)ăvit de sine !i petrece ca un
dus din lumea aceasta. Via"a !i dra+ostea lui &ntrea+ă este numai
$umne%eu, care-/ #ace să uite de sine, iar când revine &n lumea
aceasta, se ură!te pe sine. Evan+*elistul Ioan prinde tocmai această a
treia treaptă a luptei cu sine &nsu!i după cuvântul $omnului, care %ice
@Cine-!i iu)e!te su#letul său &l va pierde? iar cine-!i ură!te
su#letul său, &n lumea aceasta, &l va pă%i spre via"a ve!nică . $eci,
de-am străluci du*ovnice!te ca soarele, ceea ce la pu"ini se &ntâmplă,
de una sa ne "inem că nu suntem din lumea aceasta !i nu tre)uie
"intuită @aici@ dra+ostea noastră. Când a6un+em, la o atare socoteală cu
noi &n!ine, atunci dra+ostea lui $umne%eu ne arde, !i arde !i piedeca a
doua din calea &ntoarcerii noastre Acasă... Cei ce !i-au adunat !i !i-au
strămutat unite toate puterile #ăpturii lor de la lume !i vicii spre
$umne%eu, ace!tia sunt cei ce au )iruit lumea !i pe ei &n!i!i.

'E0NU/
CUCII

Cre!tinismul nostru ar #i &n

mare parte de ne&n"eles, dacă n-am
considera !i realitatea personală a
demonului, a &n+erilor că%u"i. Cre-
2
/uca 23, 3;.
3
Ioan 23, 38.
CAEA 25

din"a noastră ar #i incompletă !i s-ar di%olva cu u

u!urin"ă, dintr-o reli+ie revelată, &ntr-o doctrină ma
nitară, sau, &n ca%ul cel mai )un, &ntr-un ra"ionalism se
protestant, #ără nimic supranatural !i personal. $ar m
nu e )ună nici etrema cealaltă, care, #ie că admite n
răul ca principiu paralel cu $umne%eu, #ie că vă
vor)e!te de demoni mult prea mult decât merită &n ap
realitate. A nu admite eisten"a personală a &n+erilor ăr
că%u"i !i a nu recunoa!te in#luen"a lor asupra vie"ii a"i
su#letului, asupra min"ii cu deose)ire, dovede!te #ie vo
un ra"ionalism sec !i tru#a!, #ie o i+noran"ă a i
su#icien"ei de sine. A admite răul ca pe un principiu de
paralel )inelui &nseamnă că ne cu#undăm &n di
adâncuri ne+uroase de istorie, când n-aveam o av
revela"ie precisă !i deplină a realită"ilor spirituale. ol
(entru vremea noastră, cu o revela"ie completă, a :M
mai %ă)ovi pe lân+ă elemente perimate din istoria Ei
reli+iilor, #ire!te că dovede!te multă &ndărăptare &ns
mintală. Iar a &m)lăti prea mult !i #ără socoteală ă
numele celui rău, #ire!te că arată lipsă de socoteală, n-
dacă nu c*iar de%ec*ili)rul min"ii. au
$e aceea, socotind piedicile mântuirii la se
6usta lor valoare, spunem că &n calea mântuirii sau m
a &ntoarcerii noastre Acasă se mai ridică o stavilă n,
vră6ma!ul &nsu!i, puterea răului &n persoană, sau că
&n+erul rău. 0ândria lui nu poate ră)da )ătaie? nu
acesta-i c*inul păcatului său, că totu!i tre)uie s-o -i
capete. $eci, dacă a #ost )ătut când se lupta cu noi las
din a#ară, prin +ura lumii, dacă a tre)uit să #u+ă ă
ru!inat, după %eci de ani de lupte dinlăuntru, din să-
trup !i din su#let, atunci su#letul !i mintea, #acându- l
se curate, &l prind &n pre%en"a nevă%ută. Atunci, ne- #a
maiavând ce #ace, vine &n persoană să se ră%)oiască că.
cu noi. $e acum &ncepe ră%)oiul min"ii omului cu N
mintea cea vicleană, sau ră%)oiul nevă%ut. 'pre u
ră%)oiul acesta &nsă să nu &ndră%nească nimeni, de &n
n-a #ost c*emat de $umne%eu cu rost de a ru!ina %a
puterea vră6ma!ă !i a mai &ntări neputin"a da
oamenilor spre ră%)oi, căci nu e un ră%)oi de r
+lumă. $eocamdată să ne mul"umim a !ti că asupra se
diavolului avem aceste trei arme Numele $omnului m
!i al 0aicii $omnului despre care %ice '#. Ioan nu
'cărarul că @Armă mai tare &n cer !i pe pământ nu l
avem, ca numele lui $umne%eu@. Iar a doua armă pe Cr
care o avem &mpotriva puterii vră6ma!e este '#. uc
Cruce2. LA! &ntre)a pe cei ce nu au cruce cu ce ii
&l nume!te iserica @Armă ne)iruită

2 Corintenil, 2B.
39 CAEA Î0(1IEI

asupra diavolului, Crucea Ta ne-ai dat@. Iar a treia armă de apărare este
smerenia su#letului. $eci c*iar &n ceasul tul)urării tale, să %ici &n adân-
cul inimii @(entru păcatele mele pătimesc acestea, $oamne, i%)ăve!-te-
mă de cel rău@. i &ntoarce-te cu inimă )ună către $umne%eu, orice
+ânduri rele ai avea, pălmuindu-"i mintea, căci vede Tatăl osteneala
#iului !i nicidecum nu-2 lasă.

IN (U'TIA CAANTANIEI

(ână aci se &n"ele+e !i nu se prea &n"ele+e drama desăvâr!irii

persoanei omene!ti. i #iindcă aceasta nu s-a prea putut &n"ele+e,
urmări !i reali%a, a #ost nevoie ca $umne%eu să cree%e omul a doua
oară !i, prin cre!tinism, să-l #acă &n stare de această &n"ele+ere !i
reali%are a desăvâr!irii sale personale. Această desăvâr!ire urmărită !i
a!teptată de $umne%eu de la om, ni s-a revelat, ni s-a dat de model &n
persoana clară !i reală a lui Iisus Dristos, a $umne%eu-=mului. $e
aceea El e Calea !i naturală !i supranaturală a desăvâr!irii. Iisus Dris-
tos nu avea nevoie de mântuirea 'a, dar tară po+orârea 'a, &n trup de
om re-creat, născut a#ară de calea păcatului, mântuirea noastră ar #i #ost
cu neputin"ă? ori noi eram !i suntem cei ce avem nevoie de mântuire.
$eci pentru iu)irea de oameni a lui $umne%eu, sim"ită de noi ca o
credin"ă ar%ătoare de mântuire, ni s-a arătat !i ni s-a dat ca model de
via"ă persoana reală a 0ântuitorului nostru Iisus Dristos. El e pentru
noi oamenii măsura desăvâr!irii. Atât doar că modelul revelat tre)uie
urmat. Căci, dacă $umne%eu a tăcut totul pentru mântuirea noastră,
aceasta nu &nsemnea%ă ca noi să ne dedăm lenei, pentru că a tăcut
$umne%eu totul !i noi nu mai avem de #ăcut nimic. $umne%eu a #ăcut
totul din partea 'a, anume '-a mic!orat pe 'ine !i '-a #ăcut om
adevărat2, &ntru totul asemănându-se nouă, a#ară de păcat, ca să ne
arate cărarea cu lucrul !i cu persoana 'a. El era !i $umne%eu adevărat,
dar a mers omene!te pe calea cea nouă. $e aceea, calea mântuirii o
numim calea lui $umne%eu, pentru că, cel dintâi, El a mers pe ea.

5ilipeni 3, .
CAEA 27

$eci, cei ce vrem să ne mântuim tre)uie să mer+em !i noi to"i

aceea!i cale, toată. i, #iindcă avem de a trece peste !erpi !i
peste scorpii !i peste toată puterea vră6ma!ă 2, iar noi nu suntem
decât numai oameni, Iisus Cel cu cruce ne a6ută, dăruindu-ne din
persoana !i via"a 'a cele tre)uitoare, dar mai presus de #irea
noastră. a mai mult, c*iar El &nsu!i se luptă pentru noi ca să-/
urmăm &ntocmai, pe toată calea pământească. $in )u%e mul"i &l
urmea%ă pe $omnul, dar când să treacă prin moartea de pe cruce -
desăvâr!ita lepădare de sine - mul"i se dau &napoi. To"i ace!tia
&ntâr%ie pe cale. $e aceea %ic, cine vrea să vadă pe $omnul &n
veacul #ără de s#âr!it, după &nviere, tre)uie să mear+ă cu El toată
calea, iar nu numai până la un loc, sau numai până la o vreme.
ăma!i &n urmă de #rică 3 sunt destui &n toate vremile, dar mai ales
&n %ilele noastre, temându-se ca nu cumva din cau%a credin"ei să-!i
prime6duiască via"a aceasta. Noi &nsă %icem unde e #ericirea aceea,
să cădem !i noi &n @prime6dia@, &n care a că%ut $umne%eu? iar de nu
ne pri-me6duim pentru $umne%eu e semn că nu suntem vrednici.
$acă avem &n vedere pe lân+ă cuno!tin"a mântuirii !i
nevoin"a,
sau caracterul ascetic al cărării spre desăvâr!ire, ne &ntâlnim cu
&nvă"ă
tura '#. 0aim 0ărturisitorul, una dintre cele mai luminate min"i ale
isericii. $epanăm deci #irul cărării &n spiritul Cuvântului ascetic al
'#.
0aim 0ărturisitorul4, atât pentru tre)uin"a documentării
patristice,
cât !i pentru adâncimea !i #rumuse"ea &nvă"ăturii '#ântului. '.
Iisus Dristos, $umne%eu prin #ire, primind să se #acă om,
pentru iu)irea de oameni, '-a co)orât su) le+e, ca pă%ind porunca
asemenea unui om, să des#iin"e%e osânda cea vec*e a lui Adam. Iar
!tiind $omnul că toată le+ea !i proorocii atârnă &n pomnca iu)irii
de $umne%eu !i de oameni, '-a +ră)it să le pă%ească asemenea
unui om, de la &nceput până la s#âr!it.
Aceste porunci, care re%umă 'criptura, tre)uie pă%ite
&mpotriva cuiva, care vrea să le surpe, tre)uie apărate, tre)uie
trăite &n ciuda #irii !i a unui protivnic, alt#el nu ne mântuim. Cu
acest protivnic a avut Iisus o luptă &ndoită, una prin ispitele
plăcerii !i a doua prin &ncercările

/uca 2;, 2<. , 3

Apocalipsă 32, B.
F0i+ne(.. <;,<2 3, 2-<8, &n 5ilocalia românească, 'i)iu, 2<7, ed. I, voi.
pp. 2-48.
28 CAEA Î0(1IEI
durerii. Iată prima ispitire prin plăcere diavolul l-a cre%ut om, vă%ân-
du-/ pe El mărturisit la )ote% de Tatăl !i primind, ca om, pe $u*ul
&nrudit, din ceruri, !i mer+ând &n pustie ca să #ie ispitit de el. &n!elân-
du-se !i cre%ându-/ ast#el, a pornit &mpotriva /ui tot ră%)oiul, doar va
putea cumva să-/ #acă !i pe El să pună mai presus materia lumii decât
iu)irea lui $umne%eu. $eci, !tiind diavolul că mâncările, avu"iile !i
slava sunt cele trei &ntre care se #rământă toate cele omene!ti, cu
acestea a ispitit !i pe $omnul &n pustie ca doar-doar &l va prăvăli !i pe
El &n prăpastia pier%ării, ca pe tot omul.
E )ine de o)servat că Iisus Dristos, &ntrupat &n om adevărat,
a )iruit pe diavolul ca om, iar nu ca $umne%eu? căci cu puterea de
$umne%eu, ca #ul+erul l-a aruncat din ceruri 2. Iisus a venit să se lupte
cu diavolul, ca om adevărat, &ntrucât numai a!a ne putea &mpin+e la
toată &ndră%neala câtă tre)uie? iar câ!ti+ând - ca om - o )iruin"ă desă-
vâr!ită asupra lui, )iruin"a ne-a dat-o nouă, &n dar, dar numai dacă ne
luptăm !i noi ca El. Cu )iruin"a 'a, 0ântuitorul ne-a &nvă"at !i pe noi
me!te!u+ul ră%)oirii, ne-a dat cuno!tin"a !i ne-a dat !i puterea. $eci
El e me!te!u+ul, cuno!tin"a !i puterea? El e modelul de luptă, cât "ine
cărarea. 0ântuitorul de aceea a !i venit, ca să s#ărâme lucrurile
diavolului 3 !i să surpe stăpânirea lui &n care "inea pe oameni. Ast#el,
când /-a ispitit, &n (ustia Carantaniei4, ca să #acă din pietre pâini, căci
#lămân%ise, El l-a )ătut cu 'criptura, %icând @ 'cris este că nu numai
cu pâine va trăi omul, ci cu orice cuvânt al lui $umne%eu@ $ar
diavolul n-a renun"at la luptă, ci /-a ispitit iară!i cu strălucirea tuturor
&mpără"iilor pământului - cu slava puterii politice - %icând $omnului
@1ie &"i voi da toată puterea !i strălucirea ei, căci mie-mi este dată !i o
dau cui vreau. $eci, dacă. Tu te vei &nc*ina mie, toată "i-o dau 1ie@.
(rivitor la aceste cuvinte seme"e ale ispititorului, '#. Ciril al
Ierusalimului se &ntrea)ă dacă a min"it 'atana atunci, sau, silit de
pre%en"a lui $umne%eu, a spus adevărul: 7 Ci răspun%ând Iisus, l-a
)ătut, +răind din 'cripturi @'cris este $omnului $umne%eului tău să
te &nc*ini !i numai pe El unul să-/

2
/uca 2;, 2B.
3
2 Ioan 4, B.
4
/uca 7, 2-24.
7
'#. Ciril al Ierusalimului, Cate*e%ele, I%voarele =rtodoiei, ucure!ti,
2<74, vol.9, Cate*e%a VIII, cap., pp. 3;8-3;9.
CAEA 3<

slu6e!ti@2. Când s-a vă%ut diavolul )ătut din 'cripturi a luat !i el

'criptura, căci !tie !i el 'criptura, &nsă diavole!te, deoarece mintea
lui, #iind ne)ună, strâm)ă &n"elesul oricărui cuvânt, de vreme ce el
nu stă &n adevăr, ci &n minciună. A!a, &l duce pe Iisus pe aripa
templului din Ierusalim, %icându-I @$acă e!ti Tu 5iul lui
$umne%eu, aruncă-Te de aici 6os, căci este scris că &n+erilor 'ăi va
porunci pentru Tine, ca să Te pă%ească !i Te vor ridica pe mâini,
ca nu cumva să Te i%)e!ti cu piciorul de vreo piatră@. Atunci
Iisus i-a tăiat scurt !i ispita aceasta, răspun%ându-i @'-a %is &n le+e
să nu ispite!ti pe $omnul $umne%eul tău@ i după ce s#âr!i toată
ispita, diavolul se duse de la El până la o vreme. 'emn că a mai
venit !i su) altă #ormă.

IUIEA E CAEA

(rotivnicul /-a &ncercat pe $omnul prin aceste trei prin

neputin"a trupului, prin slava de!artă !i prin ispitirea de $umne%eu.
Toate aceste ispite au ascunse &n ele momeala plăcerii, sau acul
păcatului3, &nsă &n c*ip #elurit. Toate la un loc alcătuiesc c*ipul
dintâi al ră%)oiului, sau, după '#. 0aim, ispita prin plăcere. $acă
Iisus s-ar #i )iruit de oricare dintre acestea, ar #i că%ut din
dra+ostea Tatălui, ar #i călcat El porunca primă din le+e, pe care
avea s-o propovăduiască, &ntre oameni ca nimeni altul porunca
dra+ostei de $umne%eu, ca Tată al oamenilor 4.
Tot ră%)oiul protivnicului acesta a #ost ca să-/ #acă pe
$omnul să calce dra+ostea către $umne%eu ca Tată. Căci !tie
vră6ma!ul că plăcerea pământească, pentru cine um)lă după ea,
are drăceasca putere să des#acă pe om de dra+ostea lui $umne%eu
!i să i-o &ntoarcă spre plăcerea a orice altceva a#ară de
$umne%eu. (rin urmare, dacă mai avem inima prinsă de ceva de
pe pământ, stăpânitorul lumii acesteia &ncă ne mai "ine le+a"i &n
&mpără"ia lui, de vreme ce dra+ostea noastră către $umne%eu &ncă
n-a ars !i a"a aceea.
F /uca 7, B.
Corinteni 28, 89.
0atei 8, 7B.
30 CAEA Î0(1IEI

$upă ce $omnul 2-a )ătut pe diavolul &n (ustia Carantaniei &n

s#ânt su#letul 'ău - curat de lumea aceasta ca o pustie - a venit să-/ )ată
!i &ntre oameni. Cuvintele Evan+*elistului ne descriu !i această latură a
ră%)oiului, căci %ice @i după ce s#âr!i toată ispita, diavolul se
depărta de la El, până la o vreme@ 2. 'emn că a mai venit iară!i, &nsă de
data aceasta ră%)oindu-se cu $omnul prin oamenii lumii acesteia. 'a-
tana a răsculat &mpotriva 0ântuitorului pe oamenii puternici de atunci,
viclenii vremii, cărturarii !i #ariseii lumii vec*i, unelte ale sale, oameni
sla)i dar cu putere mare, ca doară-doară Iisus &i va )lestema, sau &i va
ur&, !i a!a va +re!i măcar &mpotriva celei de-a doua porunci, porunca
iu)irii de oameni.
Aceasta e, cum %ice '#. 0aim, ispita a doua, prin durere, care e
stârnită
stârnită de protivnicul
protivnicul cu menirea de a &nvră6)i
&nvră6)i pe Iisus cu oamenii !i
pe oameni &ntreolaltă.
&ntreolaltă. Iată cuvintele
cuvintele '#. 0aim 0ărturisitorul
0ărturisitorul despre
acest numit al doilea #el de ispită pe care 2-a avut 0ântuitorul de &n-
vins @$upă ce, a!adar, prin )iruin"a asupra primei ispite, cea prin
plăcere, a %ădărnicit planul (uterilor,
(uterilor, Căpeteniilor
Căpeteniilor !i 'tăpâniilor
'tăpâniilor celor
rele, $omnul le-a &n+ăduit să-!i pună &n lucrare !i al doilea atac, adică
să vină !i cu &ncercarea ce le mai rămăsese, cu ispita prin durere@ 3.
'ă urmărim deci uneltirile protivnicului, să vedem metoda lui !i
metoda lui $umne%eu, tot după cuvintele '#. 0aim.
@Neputând vră6ma!ul să-/ #acă pe $omnul să calce porunca iu)i-
rii de $um
$umne%e
ne%eu,
u, prin cele ce I le-a #ă+ăduit
#ă+ăduit &n pustie,
pustie, s-a străduit
străduit pe
urmă, după ce a venit &n lume, cu a6utorul nele+iui"ilor
nele+iui"ilor iudei, să-/ #acă
să calce porunca iu)irii de oameni. 'atana Lcare &nsemnea%ă @protivni-
cul@M &i &ndemna pe cărturari !i #arisei la #eluritele me!te!u+iri &mpotriva
lui Iisus, ca, neputând ră)da &ncercările, cum credea el, să #ie adus să-i
urască pe cei ce-l &ntindeau curse !i a!a să calce porunca iu)irii de
oameni. $ar $omnul, ca un $umne%eu, cunoscând +ândurile protivni-
cului, n-a urât pe #ariseii pu!i la lucru de el Lcăci cum ar #& #acut-o, #iind
prin #ire )un:M ci, pe cei purta"i de el, nu &nceta să-i s#ătuiască, să-i
mustre, să-i &n#rico!e%e, să-i plân+ă, ca pe unii ce puteau să nu se lase
condu!i de el. lestemat de ei, se purta cu &ndelun+ă ră)dare. 0ântui-

2
/uca7, 24.
3
'#. 0aim 0ărturisitorul,
0ărturisitorul, ăspunsuri către Talasie, &ntre)area 32, 5ilo-
calia, 'i)iu, 2<7B, ed. I., voi. 4, p. 98.
CAEA 31

torul, e drept, i-a mustrat !i i-a certat ca nimeni altul 2, &nsă nu i-a
urât nici o clipă, de vreme ce pe diavolul din ei &l certa !i-2 umilea,
dându-2
dându-2 la iveală
iveală !i ar%ând
ar%ându-2
u-2 cu adevăr
adevărul,
ul, iar pe ei &i iu)ea
iu)ea !i-i
!i-i
3
&nvă"a &nainte . (ătimea cu &ndurare !i le arăta toate #aptele iu)irii?
&i &nvă"a căile vie"ii !i %u+răvea
%u+răvea prin #apte
#apte c*ipul vie"uirii
vie"uirii cere!ti?
cere!ti?
vest
ve stea
ea &nvi
&nvier
erea
ea mo
mor"r"il
ilor
or !i #ă+ăd
#ă+ăduiuiaa via"
via"aa ve
ve!n
!nic
icăă !i &mpă
&mpărără"i
"iaa
Cerurilor celor ce cred? iar necredincio!ilor LateilorM le vestea
&n#rico!atele pedepse ve!nice. Iar pe cel ce lucra prin ei Lprin ateiM
&l )ă
)ăte
teaa cu iu)i
iu)irea
rea de oa oame
meni
ni,, iu)i
iu)ind
ndu-i
u-i !i pe ei,
ei, de
de!i
!i-i
-i du
duce
ceaa
diavolul.
=, minunat ră%)oi &n loc de ură Iisus arată iu)irea !i răpune
pe tatăl
t atăl răută"ii prin )unătate. In acest scop, ră)dând atâtea rele
de la ei - mai adevăr adevărat
at vor)ind
vor)ind,, pentru
pentru ei - '-a strădui
străduitt până la
moar
mo arte
te,, &n c*c*ip
ip omenes
omenesc,
c, pepentr
ntruu po
porun
runca
ca iu)ir
iu)irii
ii !i,
!i, dodo)ân
)ândin
dindd
)iruin"a deplină &mpotriva diavolului,
diavolului, a primit cununa &nvierii
pentru noi.
noi. Ast#el
Ast#el Adam CelCel nou a &nnoi
&nnoitt pe
pe cel vec*i.@@ 4
cel vec*i.
$umne%eu &i prevenise pe mai marii templului prin vedenia
lui >a*aria proorocul, ca să ia aminte, că !i ei vor #i ispiti"i. Iată
cuvâ
cu vânt
ntul
ul @i mi-a arătat pe Iisus Iisus Lsau Ie*o!uaM,
Ie*o!uaM, marele
marele preot,
preot,
stând &naintea &n+erului $omnului !i 'atana la dreapta lui, ca să i
se-mpotrivească@7. (roorocul &l vede pe marele preot sc*im)ându-i-
se ve!mintele rele cu altele )une !i punându-i-se podoa)ă curată pe
cap, iar &n+erul atră+ân-, du-i luarea aminte @#ii luător aminte,
Iisuse, mare preot, tu !i so"ii tăi, care stau &naintea #e"ei tale căci ei
sunt
sunt c* c*ipipur
urii pe
pent
ntru
ru viit
viitor
or.. Căci
Căci iată
iată eu adaduc
uc pe 'erv 'ervuul 0eu
0eu
8
=draslă@ . Totu!i ei, &nvălui"i cu lumea aceasta, n-au putut pricepe
ispita &n care cădeau pi%muind pe Iisus.
Iu)irea de $umne%eu !i iu)irea de oameni &n care atârnă
toată /e+ea !i (roorocii 9, &mplinindu-le Iisus ca nimeni altul, prin
aceasta se vedea limpede că Iisus e $umne%eu !i $umne%eu este
iu)ire . (e acestea două ni le-a dat ca porunci. Aci stă taina pentru
care poruncile lui $umne%eu )at pe vră6ma!ul, când are cine le
trăi. Căci iată $um-

2
Ioan B,72-7.
3
Ioan B,7B-8<.
'#. 0aim 0ărturisitorul, Cuvânt ascetic, 5ilocalia, ed. I, voi. 3, 'i)iu
7
>a*aria 4, 2.
>a*aria 4, B.
2<7, pp. B-<.
F0atei 33, 4-7;. F 2
Ioan 7, B.
43 CAEA Î0(1IEI

■ - >

ne%eu se ascunde &n poruncile 'ale, după cum ne asi+ură '#in"ii 0arcu
Ascetul2 !i 0aim 0ărturisitorul 3.
Trăirea acestor porunci arde pe diavol a!a de cumplit, &ncât
acesta răscoală puterile iadului !i cu ele a"â"ă pe oamenii lumii, care-s
)irui"i de el, !i-i năpuste!te &mpotriva lui Iisus !i a oricărui ucenic al
/ui. Iar prin le+e, prin stăpânitorii lumii acesteia, prin slu6itorii tem-
plului
plului ar*ierei
ar*iereiii Arma
Arma !i Caia#a,
Caia#a, prin Iuda
Iuda vân%ătorul
vân%ătorul,, diavolul
diavolul nu-/ mai
putea ră)da să-i #acă &mpără"ia de 6a#, !i-I cere nedreapta răsti+nire
răsti+nire pe
cruce, &n rând cu tâl*arii.
Când ră%)oiul nevă%ut &ntre iu)ire !i ură a a6uns aci, Iisus )ate
pe diavol - tot ca om, să nu uităm - prin neputin"a !i nepre"uirea tru- tru -
4
pului . Adică prin desăvâr!ita lepădare de sine sau prin primirea de
)unăvoie a mor"ii. (lăcerea a alun+at-o cu *otărâre puternică, durerea
&nsă a primit-o cu dorire mare 7.
$in cele de până aci vedem că lupta 0ântuitorului cu protivnicul
pentru porunci !i pentru mântuirea noastră pre%intă câteva deose)iri
#a"ă de stadiile luptei pe care are să le &ntâmpine omul, când vrea să
urme%e pe $omnul. 0ântuitorul a &n#rânt &ntâi pe protivnicul &n du*, &n
apari"ia lui personală din pustie, )iruind prin dra+ostea de $umne%eu
ispita aceluia când &l &m)ia cu momeala plăcerii din materia lumii. Noi
muritorii &nsă n-avem de a &ncepe lupta de la arătarea #ă"i!ă !i perso-
nală a protivnicu
protivnicului?
lui? căci, după unii, ne-ar #u+i mintea
mintea de spaima ară-
ară -
tării lui &n#iorătoare. E lucru !tiut că sistemul nostru nervos, răvă!it de
atâtea vicii săvâr!ite de noi sau de un !ir &ntre+ de părin"i &nainta!i, nu
suportă impresii prea tari, ca peste toate acestea să rămână sănătos.
Noi tre)uie să &ncepem urmarea 0ântuitorului de la puri#icarea de
patimi, ca să a6un+em după multă multă vreme la o sănătate, #i%ică !i psi*ică,
psi*ică,
&n stare de a ne apropia, #ără prime6dii +rave, acolo de unde doar Iisus
a &nceput lupta. E lucru !tiut !i pro)at de medicină că spaimele Ltrau-
matismeleM
matismeleM peste puterea
puterea de ră)dare
ră)dare a sistemului
sistemului nervos, &l de%ec*ili-
de%ec*ili-
)rea%ă, !i, după slă)iciunea la care-2 +ăse!te,
+ăse!t e, poate să-l aducă până la
2
'#. 0arcu Ascetul,
Ascetul, $espre le+ea du*ovnicească, 5ilocalia, 'i)iu, 2<79,
ed. /, vol.l, p. 37<? !i ed. II, voi. 2, 'i)iu, 2<7, p. 37.
'#. 0aim 0ărturisitorul, Capete +nostice, 5ilocalia, 'i)iu, 2<7, ed. I,
voi. 3, p. 2<4.
4
Ioan 9, 94.
7
/uca 23, 8;.
 CAEA 44

)oala epilepsiei, care seamănă mult cu &ndrăcirea, descrisă de Evan-

+*elii.
5ire!te că !i noi &n lupta cu patimile - trea)ă de &ncepători, dar
care poate "ine o via"ă &ntrea+ă - tre)uie să dăm cu el o luptă &n du*. &n
această luptă &ncă suntem scuti"i prin rânduială dumne%eiască de a-i
vedea &n toată #ioroasa lui pre%en"ă.
$e la această deose)ire &ncolo, lupta pentru mântuire, atât a
0ântuitorului cât !i a ucenicului, urmea%ă aceea!i cărare !i stadii.
Ast#el, după ce Iisus 2-a )ătut pe protivnic &n pustie, a venit să-l )ată !i
&n lume, &n societatea omenească stăpânită de acela. $e aceea, urmând
pe $omnul, spunem că mântuirea nu se câ!ti+ă cu o #aptă ră%lea"ă, ci
presupune !i o #a"ă socială? nimeni nu se mântuie!te sin+ur? de mântu-
irea sa se mai lea+ă o mul"ime de oameni.
&n societatea omenească Iisus 2-a )ătut pe protivnic prin iu)irea
de oameni, oricât &l lovea vră6ma!ul printr-&n!ii cu ispita durerii. i pe
urmă de tot, a venit - prin orânduire dumne%eiască - ispita, tot prin
durere, asupra trupului $omnului, ispită pe care a )iruit-o, dându-!i
trupul ca @din neputin"ă@ 2 să #ie răsti+nit pe cruce ca un #ăcător de rele.
Nu-!i dădea G'atana seama că, răsti+nind @omul@ pe cruce, după ce-/
va &n+*i"i cu po#tă, sau cu ura cea mai mare, va a#la că prin cruce a
&n+*i"it pe $umne%eu. Nu-!i putea da seama vicleanul de Taina Crucii
care &i va rupe cele dinlăuntru, !i, Dristos Iisus, =mul-$umne%eu &i va
&nvia pe drep"ii cei din Vec*iul Testament, #ăcând )iruin"ă ve!nică
asupra răului pe care o va da omului, #ratelui 'ău 3 !i ucenic pe aceea!i
cale. Această )iruin"ă a lui Iisus, prin omul &n care se "inea ascuns, a
#ăcut resta)ilirea #irii omene!ti? a desc*is &mpără"ia lui $umne%eu, a
vestit &nvierea !i a dat mântuirea &n dar 4.

2
3 Corinteiii 24, 7.
3
0atei 3B, 2;.
4
E#eseni 3, B.
34 CAEA Î0(1IEI

CAEA '5ÂNTU/UI (AVE/

 A6un!i la acest loc al depanării cuvântului e )ine să mai lămurim
câteva lucruri, dintre care cel dintâi e &ndreptarea părerii +re!ite ce o au
unii cre!tini despre @mântuirea &n dar@, pe care a câ!ti+at-o Iisus Dris-
tos pentru noi. $in aceste cuvinte nu urmea%ă că noi tre)uie doar să
@credem@ că @suntem@ mântui"i !i cu asta am #ăcut totul ce ar atârna de
noi. Iată cum a &n"eles '#. (avel pe $omnul !i cum i-a urmat cărarea,
după cuvintele '#. 0aim @(avel a!a se lupta &mpotriva dracilor, care
lucrea%ă &n trup plăcerile, alun+âdu-i prin neputin"a trupului său. El,
(avel, ne arată cu #aptele !i c*ipul )iruin"ei &mpotriva vicleanului, care
luptă să aducă pe credincio!i la ură, stârnind &mpotriva lor La Aposto-
lilorM pe oamenii mai ne)ă+ători de seamă, ca, ispiti"i prin ei, să-i #acă
să calce porunca iu)irii. $ar '#. (avel %ice @=cărâ"i #iind, )inecuvân-
tăm? pri+oni"i, noi ră)dăm, *uli"i, noi mân+âiem? ca o lepădătură ne-am
#ăcut, +unoiul tuturora până astă%i@ 2. $racii au pus la cale ocărârea,
*ulirea !i pri+onirea lui, ca să-l mi!te la ura celui ce-l ocără!te, &l *ule!te
!i-2 pri+one!te. Ei aveau ca scop să-l #acă să calce porunca iu)irii. Iar
Apostolul, cunoscând +ândurile lor, )inecuvânta pe cei ce-l ocărau,
ră)da pe cei ce-l pri+oneau !i mân+âia pe cei ce-l *uleau, ca să depăr-
te%e Ldin caleM pe dracii care lucrau acestea !i să se unescă cu )unul
$umne%eu. $eci pe protivnicii care lucrau acestea &i %ădărnicea prin
acest c*ip al luptei, )iruind pururea răul prin )ine, după asemănarea
0ântuitorului. A!a a slo)o%it (avel mul"ime de lume de su) puterea
viclenilor !i a unit-o cu $umne%eu, el !i ceilal"i Apostoli, )iruind prin
@&n#rân+erile@ lor pe cei ce nădă6duiau să-i &nvin+ă. $acă deci !i tu,
#rate, vei urmări acest scop, vei putea să iu)e!ti pe cei ce te urăsc. Iar
de nu, e cu neputin"ă.@ 3 $arul mântuirii deci se do)ânde!te c*iar ca
dar, cu mare luptă.
(ilda 0ântuitorului i-a prile6uit '#. (avel multe !i adânci medi-
ta"ii.
2
2 Corinteni 7, 23-24.
O '#. 0aim 0ărturisitorul, Cuvânt Ascetic, 5ilocalia, 'i)iu, 2<7, ed. I,
voi. 3, p. 2;.
CAEA 35

Iată de data aceasta un om păcătos, &ntru totul asemenea nouă,

nă%uind spre "intă 2, #ără să se #i socotit că a a6uns 3, mărturisind a)ia la
capătul aler+ării @Calea am săvâr!it, credin"a am pă%it 4... de acum
a!tept cununa,F - unirea desăvâr!ită cu Dristos. $eci nu mai avem
motiv să spunem, scu%ându-ne lenea, că Iisus a #ost $umne%eu !i a!a a
)iruit puterile protivnice !i &ndărătnicia #irii, căci iată '#. (avel era om,
cu păcate +rele, )a !i )olnăvicios, !i iată-2, luptându-se după le+e 8
pentru le+ea care re%umă 'criptura !i mântuirea, că s-a arătat mai
presus de lunecu!ul plăcerii !i ascu"i!ul durerii. A ie!it din cercul vicios
al plăcerii !i al durerii, &n care de o)icei se &nvârte până la a)surd via"a
omenească.
Iată ce mare e s#atul '#intei Treimi ca Unul din Treime să se
#acă om pentru noi !i pentru a noastră mântuire, ceea ce e totuna cu
crearea #irii din nou. 0ântuitorul, omene!te, a mers !i mer+e &naintea
noastră, #ăcându-se cărare de la om la $umne%eu. Nu putem rămâne
decât uimi"i de dra+ostea pentru &n"elepciunea !i iu)irea lui $umne%eu,
personi#icate &n Iisus Dristos, $umne%eu-=mul.
Ca mărturii netre)nice &i !tim dra+ostea cu care ne iu)e!te El,
dar nimic de pe pământ n-o poate spune. El um)lă nevă%ut de oamenii
cu oc*i de lut, căutând mereu pe #ra"ii 'ăi 9, pândind !i aler+ând după
#iecare ins, @până-i va prinde pe to"i cei ce se vor mântui, ca pe (a-
vel@, !i neavând odi*nă până nu-i adună pe to"i Acasă. i aceasta o
#ace mereu, &n #iecare veac de oameni până la s#âr!itul lumii. Asta nu
se poate tăcea. Iar cine /-a !i vă%ut pe $omnul !i neasemănata-i
Cruce, pe care &ncă o tot duce printre oamenii ce-/ pălmuiesc cu ură
de #iară până la s#âr!itul veacului de-aFcum, unul ca acela sare ca ars
din orice iu)ire conservatoare de sine !i se roa+ă, stri+ând să ai)ă &n
lumea aceasta soarta lui $umne%eu. Unul ca acesta trăie!te ca un
de%le+at de via"ă !i nici o ur+ie a vremii nu-i poate #ace nimic, decât a-i
desăvâr!i, lămurindu-2 ca aurul.

7
3Timotei7,B.
2 Corinteni <, 3;.
9
0atei 3B, 2;.

p , 2 7 . 35ilipeni4, 24. 43Timotei7, .  '#. 0aim 0ărturisitorul,

Capete despre dra+oste, 5ilocalia, 'i)iu, 2<7,
ed. I,vol.3, pP.
49 CAEA Î0(1IEI

$acă sim"im su#erin"a #ără asemănare a lui $umr#e%eu 0ân-

tuitorul nostru, cea din iu)irea de oameni, aceasta cură"e!te !i via"a
noastră? căci acesta-i #ocul a%vârlit de $umne%eu pe pământ 2 pâr6olul
dra+ostei, care aprinde lumea, arde puterile răului !i străluce!te cu
lumină dumne%eiască pe smeri"ii 'ăi următori, ce se &ntorc Acasă. Cu
toate acestea, dorul lui $umne%eu după cel mai mare păcătos este
neasemănat mai mare, decât dorul celui mai s#ânt om după $umne%eu.
 n,

II I

ÎNV-1-0INTE/E
.EI/=.
 'AU/ I $AVI$

(e calea mântuirii nimeni nu poate mer+e sin+ur de nu se va lăsa

condus de mâna nevă%ută a 0ântuitorului, prin preo"ii isericii, slu6i-
torii 'ăi vă%u"i. Căci %ice @Cine vă prime!te pe voi pe 0ine mă pri-
me!te@2. $eci, &n calea $u*ului, nu po"i mer+e #ără ucenicie la du*ov-
nic. 0ul"imea ispitelor, vicleniile protivnicului nevă%ut, ră%)oindu-ne
prin lucrurile sau oamenii vă%u"i, oricând ar putea scoate pe ucenicul
$omnului din calea mântuirii !i să-l rătăcească, dacă du*ovnicul n-ar
avea me!te!u+ul, !tiin"a !i puterea de la $umne%eu, ca să &mpră!tie !i
mereu să strice lucrăturile protivnicului. (ricepem prin urmare că uce-
nicul sau credinciosul e dator cu ascultarea din dra+oste către du*ov-
nicul său, căci tară darul acestuia e cu neputin"ă i%)ăvirea de neca%uri
!i mântuirea.
'#ânta 'criptură ne &n!iră mul"i ascultători )uni, dar !i #oarte
mul"i neascultători. $intre cei ascultători ale+em spre &nvă"ătură pe
re+ele $avid, care stătea su) povă"uirea du*ovnicului său, Natan pro-
orocul, &l numim pe Natan du*ovnic !i nu s#etnic al re+elui, pentru
#aptul că era &ndreptător &n ale du*ului !i mi6locitor &ntre le+ea lui
$umne%eu !i #ărădele+ea omului, spre deose)ire de s#etnic, care mi6-
loce!te &ntre om !i om. Iar dintre neascultători &l ale+em pe re+ele 'aul,
care nu primea s#atul lui $umne%eu prin 'amuil !i, neascultând până &n
s#âr!it, a luat plata neascultării, desăvâr!it pier%ându-se.

2
0atei 2;, 7;.
40 CAEA Î0(1IEI

CU0 ÎNCE(E = $AT=IE

$avid, până a nu #i re+e, era al optulea copil la părin"i !i cio)ă-

na! cu slu6)a, trăind cu to"i #ra"ii săi o via"ă cumpătată. Când &nsă a
a6uns re+e, dând de trai )un, l-au năpădit po#tele. '-a &ntâmplat deci
odată că o vecină a sa, #emeia lui Urie, #ăcea )aie? $avid a vă%ut-o !i
s-a aprins de po#ta curviei. A a#lat cine e, a pus la cale cu #ă"ărnicie !i
vicle!u+ trimiterea )ăr)atului ei &n prime6die de moarte - unde a !i
murit - !i a!a i-a luat #emeia. Iată-2 pe $avid, cel uns de $umne%eu cu
cinste de re+e !i cu darul de prooroc, omorând )ăr)atul !i preacurvmd
cu #emeia rămasă. $upă slu6)ă era re+e, după dar, prooroc, trupul
&nsă... vră6ma! al lui $umne%eu 2 !i uci+a! de om. i %ice 'criptura
@5apta aceasta, pe care a #acut-o $avid, a #ost rea &naintea lui
$umne%eu@3.

VE0EA $E (/ATA

'ă vedem acum, spre &nvă"ătura noastră, &n ce c*ip &i rânduie!te
$umne%eu &ndreptarea. tim că era uns re+e de 'amuil proorocul, &nsă
acesta murise. Ast#el a trimis $omnul la $avid pe Natan proorocul,
care, printr-o asemănare, 2-a adus să-!i cunoască păcatul !i vinovă"ia
de moarte. @Un om simplu a vor)it &mpăratului. &mpăratul cel &m)răcat
&n purpură nu s-a mâniat, căci nu se uita la cel care vor)ea, ci la Cel ce
i 2-a trimis. Nu 2-a or)it pe $avid co*orta osta!ilor din 6urul său? dim-
potrivă, se +ândea la oastea &n+erească a $omnului !i tremura &n #a"a
@Celui nevă%ut, ca !i cum /-ar #i vă%ut@ 4... Avea cineva oare vreo do-
vadă contra lui: tiau oare oamenii de #apta lui: 5apta s-a săvâr!it
repede? proorocul &nsă &ndată a #ost de #a"ă să-l mustre.@ 7 (roorocul,
sau vă%ătorul &nainte al celor ce au să vie de la $umne%eu, i-a #ăcut
&n"eleasă le+ea care atârnă peste #ărădele+e. I-a arătat că, #ăcând
2
omani B, . FEvrei 22,3.
3
3 e+i 22,3. 2
'#. Ciril al Ierusalimului, op. cit., p. 9.
ÎNV10INTE/E EI/= 72

moarte de om, sa)ia va atârna &n veac asupra casei sale. Iar pentru că a luat #emeia
altuia, !i #emeia sa va #i luată de al"ii dinaintea oc*ilor săi. Ce-a #ăcut el altuia &n
ascuns, al"ii &i vor #ace lui pe #a"ă, &naintea a tot norodul. Asta e le+ea nestrămutată a
dreptă"ii lui $umne%eu care aduce peste capul tău ce ai adus !i tu peste capul
aproapelui tău. Ce ai #ăcut "i se va #ace? ce ai %is "i se va %ice? ce &ncarci pe altul ai să
duci !i tu.
Când dreptatea lui $umne%eu se &ntoarce asupra noastră a sosit vremea de plată
sau ispă!irea. Ispă!irea nu-i o pedeapsă de la $umne%eu, ci un mi6loc de &n"elep"ire, o
&ndreptare mai aspră. Iar #iindcă dreptatea lui $umne%eu mereu "ine cumpănă &ntre
#aptă !i răsplată, putem vor)i c*iar de le+ea dreptă"ii, ca de o le+e milostivă, prin care
ne cură"im de petele #aptelor rele. &n vremea ispă!irii, când vin asupra noastră
strâmtorările, dacă le ră)dăm de )unăvoie, neum)lând cu ocolirea, ne a6ută
$umne%eu? iar de nu vrem să primim cele ce vin peste noi, că nu le &n"ele+em, nu ne
a6ută $umne%eu, de!i El ar #i vrut.
Toată slu6)a aceasta a lămuririi ucenicului &n ale du*ului, &n ale celor nevă%ute
le+i, de unde vin peste oameni toate cele vă%ute, n-o poate #ace decât du*ovnicul.
/ui i s-a dat me!te!u+ul, cuno!tin"a !i puterea ca să a6ute omului &n &ncercări, să vrea
!i el leacul ce i-2 &m)ie $umne%eu, după #elul !i tre)uin"a )olii sale.

0-.TU.I'I.EA

Când $avid !i-a &n"eles +re!eala !i urmările ei, a spus celui ce a venit la el sau,
mai )ine-%is, Celui ce i 2-a trimis, mărturisindu-!i vinovă"ia !i %icând @Am păcătuit
&naintea $omnului@ 2. Iată smerenia &mpăratului. $e la această &n"ele+ere !i
recunoa!tere a păcatului, #ăcută &naintea du*ovnicului, atârnă !i &ncepe &ndreptarea.
Aceasta e mărturisirea după voia lui $umne%eu. i, #iindcă de+ra)ă !i-a mărturisit
+re!eala, de &ndată i-a venit !i iertarea de la $umne%eu. Iar proorocul care-2
&n#rico!ase, %ise &ndată @i $omnul a ridicat LacumM păcatul de

2
3 e+i 23, 23.
42 CAEA Î0(1IEI

deasupra ta !i tu nu vei muri@ 2. Iată cât de repede se sc*im)ă $umne%eu cu iu)ire de

oameni &n"ele+em de aici, că atâta vreme cât "inem păcatele nemărturisite, ascunse cu
voia, atâta vreme atârnă pedeapsa lor asupra noastră, ca o sa)ie care stă să cadă peste
via"a noastră. $e &ndată &nsă ce mărturisim păcatele !i vinovă"ia, prime6dia mor"ii o &nlă-
tură $umne%eu de deasupra noastră.

ÎNCE.C-.I/E

$umne%eu ne iartă u!or, &nsă noi, oamenii, #iind u!uratici cu #irea !i scur"i la
minte, tre)uie să ne &ntărim &n starea de pace cu $umne%eu, prin osteneală, sau prin
nevoin"ă multă. Vinovă"ia ne-o iartă $umne%eu &ndată după mărturisire. Cu o)i!nuin"a
de a păcătui tre)uie să ne luptăm noi, uneori, toată via"a. Această vreme de amărăciune
care ne &nva"ă minte ca să nu ne mai &ntoarcem la cele dintâi, e c*iar vremea de &ntărire a
sănătă"ii noastre su#lete!ti. Aceasta ne &nva"ă cel mai )ine calea lui $umne%eu.
'ă nu uităm &nsă că una e lupta !i su#erin"a omului mărturisit !i alta e su#erin"a
omului nemărturisit. Unul e luminat la minte, lini!tit !i câ!ti+ă din nou nevinovă"ia?
celălalt e &ntunecat, &ndărătnic !i mai rău se a#undă. Unul e ascultător de du*ovnic, - asta-i
u!urea%ă ră)darea &ncercărilor? celălalt nu ascultă de nimeni, ceea ce-i #ace &ndreptarea cu
neputin"ă.
$umne%eu, !tiind năravul #irii omene!ti, &l previne pe $avid prin prooroc,
pomenindu-i totdeodată !i de o c*eie a domniei pa!nice, %icând @Ai &ntărâtat mult pe
vră6ma!ii $omnului. Tu, &mpărate, aveai mul"i du!mani din pricina dreptă"ii tale?
nevinovă"ia LcastitateaM ta, &nsă, te &ntărea. $ar pentru că ai aruncat cea mai )ună armă, ai
răsculat pe vră6ma!i contra ta@ 3. Ast#el 2-a lămurit pro#etul pe $avid.
$e!i #ericitul $avid a au%it mai cu seamă cuvintele @$omnul a iertat păcatul tău@,
totu!i &mpăratul n-a lăsat pocăin"a, ci se &m)răca cu

2
3 e+i 23, 24.
3
'#. Ciril al Ierusalimului, op. cit., p. .
ÎNV10INTE/E EI/= 43

sac &n loc de por#&ră !i !edea pe cenu!ă !i pe 6os, &n locul tronului #erecat cu aur.
$ar nu numai că !edea pe cenu!ă, ci c*iar !i mânca cenu!ă precum &nsu!i ne spune
@Cenu!ă, ca pâinea am mâncat@ 2, &nal"ii săi s#etnici &l ru+au să mănânce pâine, dar el
nu-i asculta3. apte %ile a "inut postul 4.
Cu cât cineva stă mai sus pe scara răspunderilor o)!te!ti, cu atât &i poartă !i
$umne%eu o iu)ire !i o +ri6ă mai mare. Iată cum &l trece $umne%eu pe $avid prin
amărăciunile &nvă"ării de minte, sau cum &l duce pe calea su#erin"elor, care
statornicesc pe om &n )ine. 'a)ia ce ar #i atârnat asupra vie"ii lui - dacă nu !i-ar #i
mărturisit păcatul - se mută asupra copilului său, ca unul ce era &n #ărădele+i venit.
(roorocul &i preveste!te moartea copilului ce i se va na!te. &n casa re+elui, &ntre ceilal"i
#ii ai săi, &ncep să vie ispite peste ispite. (e unul din ei re+ele &l pedepse!te ca doi ani să
nu-i vadă #a"a, ceea ce era ne&nc*ipuit de +reu pentru un #iu de re+e. (edeapsa aceasta
&nsă dă roade tocmai contrare a!teptărilor? căci #iul său, prin su#erin"a pe care o &ndură,
câ!ti+ă dra+ostea poporului, dar +re!e!te cu ea, uneltind răsturnarea de pe tron a tatălui
său. (e de altă parte ispititorul, du*ul cel rău, cearcă !i pe re+e, &ndemnându-2 să
despartă poporul &n două ta)ere, una a lui !i alta a #iului său !i să se )ată &mpreună,
ca să-!i apere tronul, ceea ce ar #i pricinuit multă vărsare de sân+e.
Iată cum &n+ăduie $umne%eu ispititorului să se apropie, ca un vame! al
vă%du*ului, de ro)ii lui $umne%eu ca să-i cerce nu cumva să se mai a#le la ei ceva
iu)ire de sine, ceva mândrie, sau părere &naltă, !i prin acestea să-i &ntine%e iară!i &n
cele dintâi, sau &n mai mari să-i cu#unde. e+ele $avid Lsau dacă vre"i su#letulM se
săturase de vărsare de sân+e !i n-a mai vrut să-!i apere mândria de re+e, ci !i-a ales
mai )ine #u+a de pe tron umilin"a cea mai de pe urmă, ce poate veni unui re+e. 5u+a
lui dovede!te &nsă nu cea mai mare slă)iciune, ci cea mai mare putere a &n"elepciunii.
Căci primirea umilin"ei e cea mai mare putere a dreptului? pe când ră%)oiul pentru
mândrie e dovada celei mai mari neputin"e. $avid a pus mai presus câ!ti+area iertării
lui $umne%eu decât tronul său &mpărătesc !i ast#el s-a *otărât să-!i ispă!ească

F(salm 2;2,2;.
3
'#. Ciril al Ierusalimului, op. cit., p. .
3 e+i 23, 2-2B.
44 CAEA Î0(1IEI

deplin #ărădele+ea !i să nu se mai &ncâlcească iară!i &n acelea!i păcate. $rept aceea, #u+ind
de pri+onirea #iului său @'-a dus &n muntele Eleonului !i mer+ând plân+ea? capul &i era
acoperit La!a e 6alea la iudeiM, picioarele descul"e !i to"i oamenii care erau cu el &!i
acoperiseră #iecare capul !i mer+eau plân+ând@ 2.

(IN CU(T=U/ '0EENIEI

'u#erin"a aceasta mai are !i un alt rost. $e pildă prin ea &n+ăduie $umne%eu oricui,
ne&nsemnat la slu6)ă sau la c*ip, să-"i sară &n o)ra% !i să "i-2 pălmuiască cu ocările cele
mai de pe urmă. i cine ar putea să #acă mai )ine o trea)ă de asta, decât un om de
nimica, dar totu!i de vreo trea)ă lui $umne%eu. Ast#el, pe când re+ele trecea plân+ând,
un om oarecare, ca din senin, &ncepu să arunce cu pietre după el !i după tot poporul, !i
să-i %vârle &n o)ra% )lesteme @(leacă, pleacă, nele+iu-itule !i uci+a!ule@
Iată cum &n+ăduie $umne%eu să-"i au%i #aptele pe nume. Căci #oarte mari târcoale
dă vră6ma!ul &n 6urul celor &ncerca"i, pentru păcatele lor trecute, ca să-i scoată din calea
mântuirii, ispitindu-i să nu se smerească, ci să-!i apere @onoarea@. Ispititorul &nsă, dacă
n-a i%)utit să-l #acă pe $avid să-!i măcelărească poporul &n două ta)ere, era a-proape
si+ur că măcar o moarte de om tot va mai scoate de la el. i, #iindcă prin )lestemele cele
din senin nu 2-a putut scoate din lini!tea pocăin"ei, ca să aprindă &n el iu"imea mâniei
uci+a!e, s-a mul"umit vră6ma!ul să intre &ntr-unui din s#etnicii săi !i să ceară re+elui
moartea omului aceluia @$e ce acest câine le!inat )lestemă pe $omnul meu: 0ă duc să-i
tai capul@4 - $iavolul dă s#aturile lui la to"i, dar nu are putere peste cei ce nu-2 ascultă 7
 $avid &nsă, luminat de $umne%eu prin Natan proorocul, du*ovnicul său, era
prevenit !i avea cuno!tin"ă despre tre)uin"a &ncercărilor, precum că $umne%eu a &n+ăduit
!i cu a lui purtare de +ri6ă tre)uie să
F3 e+i 28,4;. 3 3 e+i 29, 4
3 e+i 29, <.
. 7
'#. Ciiil al Ierusalimului, op. cit. p. 9.
ÎNV10INTE/E EI/= 45

treacă - pentru păcatele sale - prin cuptorul smereniei 2, ca un )un ascultător de

$umne%eu. $e aceea re+ele, &n loc să asculte ispita vră6ma!ului, cea din &nso"itorul
său, o taie cu )lânde"e !i cu &n"elepciune, %icând @/ăsa"i-2 să )lesteme, căci $omnul
i-a poruncit să )lesteme pe $avid. Cine poate să-i %ică de ce #aci tu a!a:@ 3 &nso"itorul
re+elui &nsă, cuprins de du*ul rău, care cerea moarte de om, nu se lăsa )ătut u!or, de
aceea re+ele &i spune de mai multe ori acela!i cuvânt. LE !tiut că pentru a scoate un
+ând rău din mintea cuiva, tre)uie să i-o &nvălui de #oarte multe ori cu cuvântul )un,
ca s-o i%)ăve!ti din ro)ia +ândului străin. Asta-i calea cea mai lun+ă de la urec*i la
inimă.M Iar pentru că s#etnicul nu mai tăcea cu apărarea onoarei, re+ele destăinui, &n
s#âr!it, &nso"itorului său taina ră)dării sale, %icând FToate va căuta $omnul la umilirea
mea !i-mi va răsplăti cu )ine, pentru acest )lestem al lui@ 4. Cuvinte de #rumoasă
mărturie pentru re+ele care, &ntru cuno!tin"ă #iind, era smerit.
i a!a se duceau alături, #iecare &n calea lui re+ele &n calea ispă!irii sau a
ascultării de $umne%eu, ocărâtorul &n calea ocării? iar vră6ma!ul a pierit !i el,
ar%ându-se de smerenie !i lăsând s#etnicul &n pace.
Totu!i ne-am putea &ntre)a de ce &n+ăduie $umne%eu a!a palme peste #a"a
dreptului: ăspundem că nu este altă cale de s#in"ire !i că, &naintea lui $umne%eu,
nici cerul nu este destul de curat 7? iar s#in"ire #ără smerire nu este. (e noi &nsă, cei
păcăto!i !i +rei la pricepere, $umne%eu nu are cum ne aduce aminte de păcatele
noastre, !tiute sau ne!tiute, ca să ni le cunoa!tem !i să ni le mărturisim - de vreme ce
nu luăm aminte la predica isericii - decât luând, cu atât mai vârtos, pră6ina ocărilor.
$acă ne-am cunoa!te cât suntem de păcăto!i, ne-ar #i mult mai u!oară ispă!irea
vinovă"iilor. $ar când nu ne cunoa!tem vinovă"iile, ne &n!elăm după părerea noastră
cu @dreptatea@ pe care n-o avem, !i necunoscâdu-ne, nu ră)dăm cele ce vin peste noi,
cu rânduială lui $umne%eu. $rept aceea, când au%i pe cineva #ăcându-te to)ă de
ocări !i )lesteme, nu te pripi cu mintea !i nu sări cu +ura, răspun%ându-i ce nu
tre)uie. Nu-2 &ntre)a pe el de ce mă ocără!ti, ci &ntrea)ă-te pe tine oare de ce mă
ocăre!te omul acesta: &n orice ca%, răspunde ca $avid pentru păcatele mele
$omnul i-a poruncit să mă ocărască !i să mă
L
2
&n"elepciunea lui Isus 'ira* 3, 8. 3 e+i 29, 23. lIov 28, 28.
3
3 e+i 29, 2;.
79 CAEA Î0(1IEI

)lesteme? dar nădă6duiesc, pentru năpăstuirea ocării, mila lui $um ne%eu.
'ă %icem că, după părerea ta, ai avea o via"ă )ună după voia lui $umne%eu, so" !i
copii cumsecade !i, totu!i, a!a din senin, la o &ntâmplare oarecare, un vecin sau propriul
tău copil sau so", să-"i ardă o)ra%ul %vârlindu-"i vor)e +rele prăpădită, uci+a!ă, *oa"ă. Iar
tu, ne!tiindu-te de vină cu nici una din acestea !i nepricepând ce se lucrea%ă la mi6loc, se
poate &ntâmpla să sari, ca mu!cată de !arpe, cu !i mai +rele vor)e, apărându-te !i
&ndreptându-te, iar pe cel ce te cearcă, apăsându-2 !i uci+ându-2 cu mânia. Nu e )ine, nu te
+ră)i, ci socote!te cum tre)uie poate că nu "i-ai mărturisit, asupra ta, vreo +re!eală cu
propriul tău so", &nainte de vreme, iar so"ul tău &"i aduce aminte acum, &ntr-un !uvoi de
mânie, #ără să !tie că păcatul odată tot ră)u#ne!te, oricâtă uitare s-ar #& a!ternut peste el.
(oate că !i copilul &!i stri+ă &n ocara sa vreun păcat al părin"ilor, de care tre)uia cru"at, #ie
cu #apta, #ie cu +ândul. (oate că, pentru vreun +ând rău asupra vie"ii sale, el la vreme &"i
aduce aminte, su) #ormă de necuviin"ă, +re!eala ce era s-o #aci asupră-i. Uitase!i să "i le
mărturise!ti, să te de%le+i de vina lor, !i iată, "i se aduc aminte. Căci prin cei apropia"i
primim arsurile cele mai cură"itoare, - !tiut #iind că nu este nedreptate la $umne%eu. Iar pe
de altă parte, poate că pu"ine %ile mai avem !i, din &n+ăduirea lui $umne%eu, se răstesc la
noi viclenii, cei ce ne-au &ndemnat la păcate, !i, prin vreo +ură sla)ă, ne stri+ă vinovă"iile
uitate pe care mărturisirea !i lacrimile noastre nu le-au !ters.
$rept aceea, cu lumina cuno!tin"ei #iind, &n neca%uri )ucura"i-vă 2. Căci celui lămurit &n
căile lui $umne%eu tot ce i se &ntâmplă spre mai multă lumină i se #ace, ori pricepem, ori
nu pricepem aceasta. ri6a noastră să #ie de-a nu strica ce tocme!te $umne%eu.
@ânde!te-te la s#âr!itul oricărui neca% #ără voie !i vei a#la &n el pieirea păcatului. $e-ai
#ost pă+u)it sau ocărât sau pri+onit de cineva, nu lua &n seamă cele de acum, ci a!teaptă
cele viitoare. A!a vei a#la că omul acela "i-a #ost pricină de multe )unătă"i, nu numai &n
vremea de aici, ci !i &n veacul viitor.@ 3

2 Tesaloniceni 8, 29.
3
'#. 0arcu Ascetul, $espre le+ea du*ovnicească, 5ilocalia, 'i)iu, 2<79, ed. I, voi. 2, cap. 9, p.
34B, cap. 227, p. 373? !ied. II, vol.l, 'i)iu, 2<7, cap. 9, p. 349, cap. 227, p. 37;.
ÎNV10INTE/E EI/= 47

/U0INA 'U5EIN1EI

&ndreptarea prin &ncercări are o vreme a ei, care e mai lun+ă sau mai scurtă,
după cum prindem minte !i ne statornicim sau nu &n calea lui $umne%eu. $acă
su#letul se statornice!te &n )ine !i purtările dina#ară de asemenea, amărăciunile
&ncercărilor trec !i vremea iară!i se &ntoarce spre )ucurie, dimpreună cu toate lucrurile,
care nu ne mai stau &mpotrivă. Vremea de amărăciune "ine de o)icei cât "ine aplecarea
spre mândrie? căci celui smerit nimic nu-i poate sta &mpotrivă nici lucrurile, nici
oamenii !i nici dracii. &naintea lui $umne%eu adevărata virtute e smerenia care
tămăduie!te, cură"ă, apără !i &ntoarce toate spre pace. $eci, când amărăciunea
&ncercării !i-a &mplinit lucrul, iară!i &ntoarce $umne%eu toate spre )ucurie.
$espre o atare &ntoarcere a lucrurilor, când &ntr-un #el când &ntr-altul, ne &nva"ă
!i '#ântul 0aim 0ărturisitorul 2, %icând @'ă iu)im pe tot omul, din su#let? dar să nu ne
punem năde6dea &n nici unul dintre oameni. Căci câtă vreme ne sus"ine $omnul, ne
&ncon6oară mul"ime de prieteni !i to"i vră6ma!ii no!tri sunt #ără putere. Când &nsă ne
părăse!te $omnul atunci ne părăsesc !i to"i prietenii !i vră6ma!ii do)ândesc putere
&mpotriva noastră. $ar !i cel ce &ndră%ne!te, )i%uindu-se pe sine, va cădea cu cădere
6alnică. Cel ce &nsă se teme de $omnul iară!i se va &năl"a. $e aceea a %is $avid Lca
unul ce trecuse prin acesteaM @Nu voi nădă6dui &n arcul meu !i sa)ia mea nu mă va
mântui. Căci Tu, $oamne, ne-ai mântuit pe noi de cei ce ne necă6esc !i ai #ăcut de
ru!ine pe cei ce ne urăsc pe noi.@ 3
Iată &n via"a lui $avid cum nevă%uta Cârmuire a lucrurilor &ntoarce toate spre
)ine.
5iul ră%vrătit al re+elui a #ost omorât &ntr-o )ătălie. Tatăl său a vrut să-l cru"e,
&nsă a!a se plăte!te &naintea lui $umne%eu ră%vrătirea copiilor asupra părin"ilor.
$avid a6un+e iară!i re+e. (e drum, când acesta trece Iordanul, &i iese &nainte !i omul
acela care &l )lestemase !i tare i s-a ru+at de iertare, ca să nu-2 omoare pentru +re!eala
aceea. Iată cum, pentru ră)darea de atunci a re+elui, a &ntors $umne%eu !i pe cel
2
#. 0aim 0ărturisitorul, Cuvânt Ascetic, 5ilocalia, 'i)iu, 2<7, ed. I,
voi. 3, p. 47.
3
(salm 74, B-<.
 CAEA Î0(1IEI

ce 2-a amărât, ca să-!i ceară iertare, cunoscându-!i +re!eala. Iar &n locul
copilului ce-i murise, i-a dat pe 'olomon, cel mai &n"elept dintre #iii
ăsăritului2.
Calea, prin care 2-a &nvă"at !i 2-a cură"it $umne%eu pe $avid,
re+ele-prooroc, ne-a lăsat-o scrisă. E (saltirea. Toate cuvintele (saltirii
dovedesc cuno!tin"a cea din pă"anie, sau &nvă"ăturile din durere, sin-
+ura cale care poate &nvă"a ceva pe oameni. Tocmai a6unsese cu scri-
sul la psalmul 4 / &n el vedem ascunse &nvă"ămintele pe care le-a trăit
el &ndată după săvâr!irea celor două #ărădele+i. Cu cele descrise până
aici &n"ele+erea psalmului e mult a6utată. Totu!i o tâlcuire pe scurt nu
strică.

2. 5erice de acela căruia i s-au lăsat #ărădele+i

le !i ale cărui păcate i s-au acoperit.
3. 5erice de omul, căruia nu-i va socoti $om
nul păcatul !i &n su#letul căruia nu se a#lă vicle!u+

(salmul acesta 2-a scris după ispă!irea #ărădele+ii, când iară!i

avea &n su#let starea de #ericire, de pe urma &mpăcării cu $umne%eu.
$e aceea &ncepe #ericind pe omul, căruia i-a iertat $umne%eu păcatul.
Totu!i, &nvă"ătura din neca%uri e de a!a #el, &ncât !i &n vremea de
#ericire a su#letului nu po"i uita amărăciunile, cu care te-a &nvă"at $um-
ne%eu minte. i, ca aducere aminte, &n!iră stările su#lete!ti c*inuitoare
prin care trece omul, câtă vreme nu vrea să-!i mărturisească +re!elile.

4. Câtă vreme am păstrat tăcerea, mi se mistu

iau oasele !i suspinele nu-mi mai conteneau.
7. Că %iua !i noaptea mă apăsa mâna Ta !i seca
vla+a mea ca de ar!i"a verii.

$upă o vreme, când durerea de pe urma păcatelor se #ace nesu-

#erită, &i trimite $umne%eu du*ovnic, mi6locitor, &n #a"a căruia

8. 0i-am mărturisit &nsă păcatul !i +re!eala

mea n-am ascuns-o.

4 e+i 3, 48.
ÎNV10INTE/E EI/= 49
 9. >is-am @0ărturisi-voi $omnului
#ărădele
+ea mea i &ndată ai ridicat pedeapsa
păcatului
meu@.
Aci e )ine să luăm aminte &nsă!i mărturia proorocului
$avid, precum că &ndată după mărturisire $umne%eu ridică
pedeapsa păcatului? - totu!i &nduri &ncercări !i de multe ori ani de
%ile &n !ir. 'ă #im &n"ele!i &ncercările acestea nu-s pedeapsă, ci
!coală, lumină pentru minte !i milă de la $umne%eu. Că le sim"im
ca su#erin"e< $e nu le-am sim"i ca atare, n-am &nvă"a nimic. (recum
plăcerea e dascălul păcatelor, a!a durerea e dascălul &n"elepciunii?
iar din odi*nă, până acuma &ncă n-a ie!it ceva de #olos.
Iată apoi &nvă"ătura de mare pre" !i de mare năde6de, pe
care o dă proorocul !i pentru ispitele din vremea &ncercărilor,
precum !i pentru credin"a &n $umne%eu, care "ine cumpătul omului.

. $e aceea toată slu+a credincioasă să se roa

+e 1ie la vreme cuvenită, !i c*iar potop de
s-ar
stârni pe acela nu l-ar potopi.
B. Tu e!ti limanul meu !i Tu mă i%)ăve!ti la
vreme de neca%? Tu #aci să-mi răsune
&mpre6ur
cântări de mântuire !i-mi %ici
<. In"elep"i-te-voi !iQ"i voi arăta calea pe care
tre)uie să mer+i? s#ătuitorul tău voi #& !i
oc*iul
0eu va #i asupra ta.

i iară!i dă s#aturi la cei ce nu prea pricep rostul &ntăririi

su#letului &n vremea &ncercărilor, %icând

2;.Nu #i"i tară minte, cum e calul !i catârul, pe

care-i sile!ti la supunere cu #râu !i cu %ă)ale.
22.0ulte sunt )ătăile care a6un+ pe păcătos
Iar pe LpăcătosulM cel ce se teme de $omnul,
mila
&l va &ntâmpina.

(salmul s#âr!e!te cu stri+area de )ucurie, ca a unui i%)ăvit de

$umne%eu !i iară!i #ăcut drept
 CAEA Î0(1IEI

*oră 23. ucura"i-vă &n $omnul !i vă veseli"i, drep"ilor 'coate"i stri+ăte de

)ucurie, to"i cei drep"i la inimă.

Iar &n (salmul 44 )ucuria, cuno!tin"a !i s#atul iară!i se prind &n

i|

2. ine voi cuvânta pe $omnul &n toată vre

mea? lauda /ui va #i pururea &n +ura mea.
3. Cu $omnul se va lăuda su#letul meu audă
cei )lân%i !i să se veselească
4. 'lăvi"i pe $omnul cu mine !i să &năl"ăm
numele /ui &mpreună.
7. Căutat-am pe $omnul !i m-a au%it !i din
toate neca%urile m-a i%)ăvit.
8. Apropia"i-vă de $omnul !i vă ve"i lumina !i
#e"ele voastre nu se vor ru!ina.
9. Vreun necă6it de-/ stri+ă, l-aude $omnul !iQ2
mântuie!te din toate neca%urile lui.
. LCăciM &n+erul $omnului stră6uie!te &mpre6u
rul celor ce se tem de dânsul !i din toate neca%uri
le &i scapă.
B. usta"i !i vede"i că )un este $omnul 5erice
de omul care nădă6duie!te &ntr-Insul
<. Teme"i-vă de $omnul to"i s#in"ii /ui, că
nimic nu lipse!te celor ce se tem de $ânsul...

i a!a e toată (saltirea o mărturie strălucitoare a )unătă"ii lui

$umne%eu, "inută &n mână de $avid, ca o #ăclie, mân+âind orice su#let
%dro)it de pe urma păcatelor. /umina ei atra+e luarea aminte la cârmu-
irea lui $umne%eu asupra vie"ii omene!ti, &ndeamnă su#letul la asculta-
re !i smerenie, cu care oricine poate )irui toate protivniciile din calea
mântuirii !i poate ră)da toate palmele ispitelor.
CEN>UA INVI$IEI

Cele descrise până aci sunt numai o parte din &ncercările pe

care a avut $avid să le pătimească. >ilele cele mai amare &nsă i le-
a #ăcut re+ele 'aul, pe care $umne%eu &l &nlocuia cu $avid pe
măsură ce acesta deprindea me!te!u+ul de re+e.
@e+ele 'aul mai e !i un răsunător ca% de invidie &mpotriva
lui $avid. $in cople!irea sa cu )ine#aceri, 'aul a #ăcut pricină de
ră%)oi cu $avid. =dată, i%)ăvit de #urii, datorită cântării prea line
a strunelor lui $avid, acesta a &ncercat de mai multe ori să-!i
"intuiască cu suli"a de perete pe )ine#ăcătorul său. Altădată,
scăpându-2 cu oaste cu tot de ru!inea cu care-2 amenin"a oliat,
dăn"uitoarele, &n nerăutatea lor, cântând osanalele victoriei,
atri)uiră lui $avid câ!ti+area )ătăliei &n%ecit decât lui 'aul, %icând
@$avid a )ătut &n %eci de mii !i 'au &n miile sale@ 2 - pentru acest
sin+ur cuvânt !i a mărturiei date de adevărul &nsu!i, 'aul puse la
cale să-l prindă &n curse !i să-l ucidă cu propria sa mână. Acum
$avid era #u+ar? 'aul &nsă nu-!i potoli ura, ci pornind pri+oană cu
trei mii de osta!i &mpotriva lui, scormonea de!ertul. $acă ar #i #ost
&ntre)at de pricina acestei pri+oane, 'aul ar #i tre)uit să mărturi-
sească )ine#acerile lui $avid. In vremea pri+oanei &nsă lucrurile s-au
&ntâmplat &ntors $avid a prins pe 'aul, pe când acesta dormea.
$ar dreapta Celui (rea&nalt, pe unul 2-a pă%it de moarte !i pe
celălalt să nu-!i păte%e mâna. 'aul, totu!i, nu s-a &nduplecat - de!i
$umne%eu mi6locise &ntre ei - !i iară!i adună oaste să urmărească pe
$avid !i iară!i a #ost prins 'aul, &ntr-o pe!teră.@
@5aptele acestea arată virtutea pri+onitului !i mai
strălucitoare, iar răutatea pri+onitorului !i mai evidentă.@
@Invidiosul nu prime!te doctor pentru )oala sa !i nu poate
+ăsi leac tămăduitor al su#erin"ei, de!i 'criptura e plină de ele. El
a!teaptă u!urarea )olii numai &ntr-un sin+ur #el să vadă
pră)u!indu-se pe unul din cei invidia"i. Capătul urii lui este să vadă
pe cel invidiat din #ericit ne#ericit, din norocos nenorocit.@
@(e unii oameni, cu totul protivnici, )ine#acerile &i
&m)lân%esc. (e invidios &nsă, )ine#acerile mai mult &l &nrăiesc. Cu
cât invidiosul are

2 e+i 2B, .
CAEA Î0(1IEI
parte de mai mari )ine#aceri, cu atât mai tare #ier)e de
ciudă, .mai mult se supără !i se mânie. 0ul"umind
pentru darurile primite !i mai mult se cătrăne!te de
purtarea )ine#ăcătorului. Ce #iară nu &ntrec ei prin
răutatea năravului lor: Ce săl)ătăciune nu depă!esc ei
prin cru%imea lor< Câinii, cărora li se aruncă o coa6ă se
domesticesc? leii, cărora li se poartă de +ri6ă, se
&m)lân%esc. Invidio!ii &nsă, mai mult se irită când li se
arată &n+ri6ire !i aten"ie.@ 2
@ănile invidiei sunt adânci !i ascunse !i ele nu
su#eră vindecare, ca unele ce s-au &nc*is de durerea lor
oar)ă &n ascun%i!urile con!tiin"ei. Invidiosul e
du!manul propriei sale sănătă"i su#lete!ti. Cel invidiat
poate să scape !i să ocolească pe invidios? iar
invidiosul nu poate scăpa de sine &nsu!i. Tu,
invidiosule, du!manul tău e cu tine, vră6ma!ul "i-e
continuu &n inimă, prime6dia e &nc*isă &n adânc, e!ti
le+at cu un lan" ne&ndurat, e!ti pri%onierul invidiei !i
nici o mân+âiere nu-"i vine &n a6utor. A pri+oni pe un
om )inecuvântat de $umne%eu !i a ur& pe cel #ericit,
iată o nenorocire tară leac.@ 3

'=AE/E '0EENIEI

$avid, de!i a trecut cu )ine printr- e+al

atâtea &ncercări !i cen%uri, totu!i numai itat
om #iind, nu ne-a putut arăta ceva ea
desăvâr!it? cu toate acestea, dacă noi ne- 'a
am purta ca $avid &n vremea ispă!irii cu
păcatelor, am #i destul de spori"i &n calea $u
mântuirii. $avid era o icoană de mai mn
&nainte a lui Iisus, ce avea să vie. $ar e%e
numai Cel #ără de păcat poate să ne arate u,
!i să ne dea ceva desăvâr!it !i &n ispă!ire. ci
Adică ascultarea /ui !i ispă!irea /ui să '-a
&mplinească ceea ce lipse!te din
ascultarea !i din ispă!irea noastră a
păcăto!ilor.
&nvă"ătura desăvâr!ită o avem de la @Cel ce, #iind
&n c*ipul lui $umne%eu, n-a "inut ca la o pradă la
2 3
'#. Vasile cel 0are, $espre invidie (.. 42, col. 49-4.
 '#. Ciprian, $e %elo et livore c.<? &n Corpus 'criptorum
Ecclesiasticorum
/atinorum, Ed. . Dar"ei, Rien 2B9B.P Tete traduse de (ro#.
I. Coman &n
@Cen%ura invidiei la (lutarc*, '#. Ciprian !i '#. Vasile cel
0are@ &n volumul
@=ma+iu (atriar*ului Nicodim...@, p. 282.
ÎNV10INTE/E EI/= 84

+olit pe 'ine, a luat c*ip de ro), #acându-se cu

asemenea oamenilor, !i la &n#ă"i!are dovedindu-se ră
ca un om? '-a smerit pe sine, ascultător #acându-se "i"
până la moarte - !i &ncă moarte de cruce. (entru i,
aceea !i $umne%eu /-a prea&năl"at !i I-a dăruit /ui !c
numele care este mai presus de orice nume, ca, *i
&ntru numele lui Iisus, tot +enunc*iul să se plece, al op
celor cere!ti !i al celor pământe!ti !i al celor de ii
dedesu)t.@2 u
ă)darea răului sau umilin"a, &n credin"a lui m
$umne%eu, este cea mai uria!ă putere asupra răului )l
&n lumea aceasta. C*ip de umilin"ă desăvâr!ită ne-a au
dat 0ântuitorul pe cruce El, 5iul !i slava Tatălui, ,
$umne%eu adevărat, nu '-a &mpotrivit, ci a primit su
să treacă prin cea mai de pe urmă umilire cu r%
putin"ă pe pământ, căci !tia ce putere are umilin"a. ii
ă)dând )ătăi, scuipări &n o)ra%, cunună de spini, au
piroanele !i spân%urarea pe cruce, iar peste su#let %e
*ulirea celor #ărădele+e, toate acestea &ncă nu erau au
crucea cea mai +rea? pe aceasta o avea la spate. ,
Crucea cea mai +rea, pe care era răsti+nit cu #a"a, or
era neasemănata durere a milei 'ale #a"ă de )i
oameni. i
=amenii ace!tia, care )oleau de răi ce erau !i ve
care nu pricepeau nimic din dumne%eirea de
0ântuitorului, repre%intă acea coali"ie a veninului au
su#letesc contra 0ântuitorului. Ace!ti ,
contemporani otrăvi"i de răutate repre%intă culmea ia
invidiei omene!ti contra su)limului. Căci de ce a r
#ost invidiat 0ântuitorul: $in cau%a minunilor )i
sale printre cei sărmani !i oropsi"i, cei dintâi ne
c*ema"i la mântuire. @5lămân%ii erau *răni"i, #ă
*rănitorul du!mănit? mor"ii erau &nvia"i, invidio!ii că
mureau de ciudă? demonii erau alun+a"i, iar celui to
ce le poruncea &i &ntindeau curse? lepro!ii erau ru
l era pri+onit. In cele din urmă au osândit la 3
'#.
moarte pe dătătorul vie"ii, au )ătut cu )iciul pe Vasil
i%)ăvitorul oamenilor !i au 6udecat la moarte pe e cel
0ar
Judecătorul lumii.@3 i pentru ace!tia '-a ru+at e,
Tatălui de iertare. Iu)irea aceasta de oameni, a!a $es
cum sunt, !i care n-a avut niciodată vreo um)ră de pre
cădere, I-a pricinuit o cruce neasemănat mai +rea, invi
pe care-o poartă !i de care se "intuie!te 0ântuitorul die,
cu #iecare din răută"ile noastre până la s#âr!itul (. .
lumii. i noi suntem printre iudeii care-/ pironesc 42,
4,
pe cruce - #iecare &n veacul nostru - pentru că Iisus C.
e &n toate veacurile. $ar Iisus a #ost &n toate acestea
ascultător desăvâr!it Tatălui?

F5iiipeni3, 9-2;.
87 CAEA Î0(1IEI

cu smerenia 'a a )iruit atât pe pământ cât !i &n iad. Căci prin taina cru-
cii, rupând pântecele iadului care &n+*i"ise neamul omenesc cu neas-
cultarea, a &nviat dintr-&nsul pe Adam !i pe to"i drep"ii, !i de atunci este
mântuire. (rin urmare mântuirea e roadă ascultării până la umilin"ă a
0ântuitorului. Iisus s-a dat pe 'ine umilirii celei mai de pe urmă, nu-
mai să ne câ!ti+e pentru mântuirea cu care a venit. $e aceea El e (o-
mul vie"ii din ai, iar &ntoarcerea &n ai, sau mântuirea, e roadă acestui
(om, care dă via"ă ve!nică celui ce va mânca dintr-&nsul. (omul &l !tim,
roadă /ui ni-e dată, - dar dacă n-o mâncăm, nu ne mântuim.
Ar tre)ui să urmăm 0ântuitorului toată calea 'a pământească,
măcar tot a!a de %ornic, pe cât ne %ore!te #oamea !i setea după cele
pieritoare. $esăvâr!irea 0ântuitorului &n ascultare !i &n lepădarea de
'ine, pentru iu)irea de oameni, a ridicat &ntre cre!tini !irul #ără număr
de cuvio!i !i )uni )iruitori mucenici, care, pentru dra+ostea /ui, erau
#erici"i să su#ere !i ei c*inuri &n#rico!ate de la necredincio!ii vremilor
lor. i precum odinioară $avid a omorât pe oliat !i leul, a!a !i cre!-
tinii )iruiau leul nevă%ut, căci dra+ostea până la moarte de Cel ce ne-a
&nvă"at cărarea !i ne-a dat ca ne)iruită armă lepădarea noastră pe
cruce, aceea!i i-a #ăcut !i pe ei mai tari ca iadul care &n %adar vărsa
peste ei văpaie de ură, le &ndesa cununi de spini pe cap, le )ătea cuie
&nro!ite &n picioare, sau &i ardea &n cuptoare de vii. $e dra+ostea lui
Dristos nu-i mai putea despăr"i nimic, nici #rica de moarte, nici dra+os-
tea de via"ă. Ace!tia, s#in"ii, s-au arătat mai presus, nu numai de plăcere
!i durere, ci au covâr!it !i moartea !i via"a. &n ei se &ntâmpla !i moartea
!i &nvierea $omnului. Tinerii din a)ilon sunt numai o &ncepătură
timidă, dar !i acolo dra+ostea lor de $umne%eu stinsese văpaia cupto-
rului, ur+ia #ocului #u+ind de la #a"a lui $umne%eu, care &n rouă o pre-
#ăcuse !i mântuia pe s#in"i.
Tre)uie trecute vămile, ru!inând &ncă de aici, de pe pământ, pe
vame!ii vă%du*ului, ca la mutarea noastră dincolo, cunoscând ei #ocul
dumne%eiesc ce a ars lucrurile lor din noi, să nu ne poată opri cu vreo
datorie neplătită din vremea de acum, vreme rânduită &ncercărilor. Că
a!a %ic (ărin"ii, că vremea de acum spre pocăin"ă ne e dată. i nu le
tre)uie protivnicilor pustiire mai mare &n lucrăturile lor, decât ră)darea
cu dra+oste a neca%urilor, căci ea arde datoriile noastre !i toată stră-
dania lor.
ÎNV10INTE/E EI/= 88
 Nouă, neputincio!ilor, de!i cu+etăm ale lumii !i um)lăm &n
calea păcatelor, &ncă nu ne-a &ndesat nimeni cununa de spini pe
#runte !i nu ne-a )ătut piroanele &n tălpi. >ic &nsă cine vrea să
urme%e pe $omnul !i să se asemene cu El, &n cruce să se
asemene, !i, cât poate să cuprindă #irea omenească, asemenea cu
El va #i.

CEI CE N-AU NECA>UI

Nouă, toate neca%urile ne vin de la +re!eli, nu de la

$umne%eu. El numai le &n+ăduie !i spală cu ele vinovă"iile
noastre. =amenii &nsă tare +reu pricep că &ndreptarea prin neca%uri
dovede!te nu părăsirea lui $umne%eu, ci milostivirea /ui. a c*iar
prin aceea !tim că $umne%eu are +ri6ă de noi, dacă vom avea
neca%uri. 5iind atot)un !i atot&n"elept, ne poartă de +ri6ă !i ne spală,
cu milostivire, ori vrem, ori nu vrem, ori pricepem acum, ori vom
&n"ele+e pe urmă. Căci @$umne%eu este &ndelun+ ră)dător !i mult
milostiv, dar nepedepsit nimic nu lasă@ 2. El a!teaptă o vreme să
vadă ne +ră)im noi cu pocăin"a de )unăvoie sau nu? &nvă"ăm din
neca%urile altora sau a!teptăm să ne spar+em !i noi capul de ele,
ca !i ei:
$umne%eu vrea să a6ute pe to"i, dar nu to"i primesc purtarea
'a de +ri6ă. A!a se #ace că sunt oameni păcăto!i care n-au
neca%uri. (e ace!tia i-a lepădat $umne%eu. Căci !tiindu-le #irea,
precum că nu au leac !i nu pricep nimic din ocârmuirea 'a, &i
lasă &n păcatele lor. Ace!tia sunt cei de care %ice $avid că @N-au
nici o su#erin"ă până la moarte !i sunt plini de sănătate? cu oamenii
la ostenele nu iau parte !i nu sunt supu!i la )ătăi ca ceilal"i oameni.
âd de toată lumea !i +răiesc de sus. Iată, necredincio!ii *u%uresc
&n lumea aceasta !i-!i adună )o+ă"ii@. A!a &ncât mul"i din
ne!tiin"ă @âvnesc soarta Lpământească aM necredincio!ilor,
vă%ând propă!irea păcăto!ilor@? dar când &n"ele+ @s#âr!itul
păcăto!ilor@ - iar aceasta le vine numai când intră la @Altarul
$omnului@ - a)ia atunci nedumerirea li se &mpră!tie. Căci la Altarul
$omnului, unde @se a#lă ascunse toate comorile cuno!tin"ei !i
ale

0aurn J.
89 CAEA Î0(1IEI

&n"elepciunii@2, &n Iisus Dristos adică, ei a#lă că @(entru vicle!u+ul lor
&i pune $umne%eu pe căi alunecoase !i-i lasă să cadă &n prăpastie !i
a6un+ la pustiire@ 3.
Nu #erici"i, a!adar, pe cei ce n-au neca%uri &n lumea aceasta.
Căci, cunoscându-i $umne%eu că n-au minte să-l &n"elea+ă căile, nu le
mai rânduie!te o &ndreptare prin &ncercări &n lumea aceasta, ci osânda
&n cealaltă. Iată de ce $umne%eu preamilostivul, c*iar !i când osân-
de!te la iad tot milostiv se dovede!te !i ca un mai-nainte !tiutor din
veci a toate, nu le trimite neca%uri pe potriva păcatelor lor, căci
mândria lor cea peste măsură de mare nu ra)dă nicidecum umilirea
&ncercărilor. $impotrivă, &ncercarea lui $umne%eu de a-i spăla prin
neca%urile cele #ără de voie, lor li s-ar &ntoarce tocmai pe dos. Căci ei,
iu)ind mai tare mândria !i slava de!artă a vie"ii acesteia, decât
smerenia !i supunerea lui $umne%eu, tocmirea ne)ună a min"ii lor &i
aruncă &n de%năde6de, din care #ac cel mai mare !i mai de pe urmă
păcat &n lumea aceasta sinuciderea, omorârea de sine. =ri toate cele-
lalte păcate, ce le-ar putea #ace omul, adunate la un loc, sunt mai mici
decât acesta sin+ur. $e aceea, din milostivire mai presus de &n"ele+ere
pentru mul"imea neputin"ei lor, nu-i )a+ă $umne%eu &n cuptorul
smereniei, că nu ra)dă ne+*ina o pro)ă ca aceasta, ci vor mer+e &n
osândă, dar nu &n osânda cea mai mare, ca uci+a!ii de sine. @$eci dacă
cineva, păcătuind &n c*ip vădit !i nepocăindu-se, n-a pătimit nimic
până la moarte, socote!te că 6udecata lui va #i #ără milă acolo.@4

U>IEA C$EII

&naintea lui $umne%eu poate +re!i c*iar !i un popor &ntre+.

Ast#el primul re+e al iudeilor, 'aul, a #ost ales !i cerut de to"i )ătrânii
lui Israil, #ără plăcerea lui 'amuil proorocul !i #ără voia lui $umne%eu 7.
Totu!i $umne%eu i-a lăsat &n s#atul lor !i le-a dat lucrul după care-i
2 3
Coloseni 3, 3-4. (salm 3, 4-2<.
'#. 0arcu Ascetul, $espre le+ea du*ovnicească, 5ilocalia, 'i)iu, 2<79, ed. I,
voi. 2, p. 373? !i ed. II, voi. 2, 'i)iu, 2<7, p. 37;. 72 e+i B, 7? =seia B, 7.
ÎNV10INTE/E EI/= 8

tră+ea inima. @&naintea oamenilor - %ice &n"eleptul - este via"a !i

moartea, !i oricare le va plăcea, li se va da. $ar să lucre%e
pă+âne!te nimănui n-a poruncit, !i nimănui n-a dat li)ertatea să
păcătuiască.@2 /ăsân-du-i $umne%eu &n voile lor, iată pe )ătrânii
poporului, ei, cei datori cu cuno!tin"a, &nscriindu-se la o datorie
+rea, pe care vor avea să o &spă-!escă &mpreună !i re+e !i popor.
/a a!a s#at al lor @A %is $omnul către 'amuil @Ascultă +lasul
poporului, căci nu pe tine te-au lepădat, ci 0-au lepădat pe 0ine,
ca să nu mai domnesc Eu peste ei@ 3.
Iată momentul &n istorie când oamenii se depărtea%ă de
$umne%eu mai vârtos ca până acuma, &l i%+onesc din tre)ile
cetă"ene!ti, unde de acum &ncolo nu le mai tre)uie conducerea lui
$umne%eu. Acesta-i momentul căderii oamenilor de la Teocra"ie la
re+alitate.
'-a luptat 'amuil cu poporul, ca să nu-2 lase să #acă o
asemenea +re!eală? &nsă ei vă%useră slava de la cur"ile re+ilor
vecini !i a re+ilor pe care-i )ătuseră !i sclipirea aurului le-a luat
mintea din nou !i se răniseră la inimă cu mândria !i cu slava
de!artă. $e aceea n-au ascultat s#atul lui $umne%eu prin prooroc,
ci "ineau una @$ă-ne re+e, !i vom #i !i noi ca celelalte popoare@ 4
i a %is $omnul a doua oară către 'amuil @Ascultă +lasul lor !i
pune-le re+e@7
A!a &-a scos $umne%eu &nainte pe 'aul, care se a)ătuse pe
la 'amuil vă%ătorul, să-l &ntre)e de ni!te mă+ări"e rătăcite 8. (e
acesta 2-a uns re+e turnându-i mir pe cap. /-a sărutat !i i-a spus
datoriile !i drepturile de re+e, precum !i că se va sc*im)a !i se va
#ace alt om, dându-i $umne%eu altă inimă, până !i dar proorocesc 9.
$upă oarecare vreme, la &nnoirea pră%nuirii, 'amuil, ca să-i
le+e strâns de poruncile lui $umne%eu, din nou le-a adus aminte
cât de mare e păcatul pe care l-au #ăcut &naintea lui $umne%eu că
au cerut re+e. 'amuil !i-a &ntărit cuvântul acesta, cerând #ul+er
!i ploaie &n vremea seceri!ului, !i a #ost a!a, &ncât #rica de
$umne%eu !i de 'amuil cuprinsese tot poporul. A)ia la a treia
mustrare cu semn, poporul !i-a recunscut +re!eala, !i a %is
@oa+ă-te pentru ro)ii tăi &naintea $omnului $umne%eului tău, ca
să nu murim? căci la toate celelalte păcate ale noastre am mai
adău+at un păcat când am cerut re+e@ .
2
&n"elepciunea lui Isus 'ira* 28, 28-3;.
3 7
2 e+i B, . 2 e+i B, 33. 9
2 e+i 2;, 2,9, I
4 8
'' 2 e+i B, 2<-3;. 2 e+i <, 3;. e+i 23, 2<.
8B CAEA Î0(1IEI

Ar #i locul să ne &ntre)ăm oare de ce proorocul dădea mereu

poporului +re!eala peste nas: - Cu rostul ca să &n"elea+ă poporul că a
+re!it, sc*im)ându-!i teocra"ia cu re+atul? !i, &n"ele+ând, din adâncuri
să-!i ceară iertare, că alt#el nu vine iertarea. 0ul"i, până nu-!i &n"ele+
+re!elile, se cred cura"i apărându-se că n-au omorât, n-au dat #oc !i
a!a mai departe. $e #apt ei sunt &nc*i!i !i le+a"i la minte cu un văl de
&ntuneric care nu se rupe alt#el, decât numai când le i%)e!ti păcatele
peste o)ra%. Asta era osteneala proorocului să lucre%e cum va !ti
pocăin"a din adânc a poporului ca să vie de la #a"a lui $umne%eu cale
milostivă de &ndreptare, vremuri de re&nviorareF iar nu osândă !i ur+ie
mare.

PUTEREA CARE NU ASCULTA

&n vremea aceea 'amuil trimis a #ost de $omnul către 'aul să-i
spună @Adusu-mi-am aminte de cele ce a #ăcut Amalec lui Israil, cum i
s-a &mpotrivit &n cale, când venea din E+ipt. 0er+i acum !i )ate pe
Amalec... !i nimice!te toate ale lui. 'ă nu iei pentru tine nimic de la ei,
ci nimice!te !i dă )lestemului toate câte le are. 'ă nu-2 cru"i !i să dai
mor"ii de la )ăr)at până la #emeie, de la tânăr până la pruncul de "â"ă,
de la )ou până la oaie, de la cămilă până la asin@ 3.
Aceasta era porunca lui $umne%eu către 'aul, care, purtând
sa)ie, a primit &n ascultare o trea)ă de sa)ie. @$ar 'aul !i poporul
iară!i au #ăcut de capul lor au cru"at pe A+a+, re+ele lui Amalec, pe
cele mai )une din oi !i din vitele cornute, mieii &n+ră!a"i !i tot ce era
)un n-a vrut să piardă. Iar toate lucrurile ne&nsemnate !i rele, le-au
pierdut. Atunci a #ost cuvântul $omnului către 'amuil, %icând @&mi
pare rău că am pus pe 'aul re+e, căci el s-a a)ătut de la 0ine !i
cuvântul 0eu nu 2-a &mplinit.@ 4
Iată cum de la neascultare &ncepe căderea de la $umne%eu !i
+re!elile se "in lan", una după alta.
2
5apte 4, 2<.
3
2 e+i 28,3-4.
4
2 e+i 28, B-2;.
ÎNV10INTE/E EI/= 8<

=are pentru ni!te miei, !i ni!te vite cornute, !i

pentru că ră%)oinicii au cru"at pe căpetenia lui a
Am alee, să se #i supărat $umne%eu a!a de tare, c
&ncât să se tân+uie omului, că-i pare rău de ce a es
tăcut, punând pe 'aul re+e: ta
'#ânta 'criptură, Cartea lui $umne%eu, are al
literă !i are du*. $e aceea !i citiri sunt două. lu
$acă-ti de%lea+ă $umne%eu taina ascunsă &n i
litere o pricepi? dacă nu "i-o de%lea+ă nu pricepi $
decât litere. u
Ast#el, cu#undându-ne &n urma timpurilor, m
peste rosto+olul veacurilor, dăm de vedenia lui n
Avraam e
%
5acere 28 e
23. /a as#in"itul soarelui u
a că%ut pe Avraam s
somn +reu, !i iată 2-a p
cuprins &ntuneric !i #rică u
mare. s
24.Atunci a %is $omnul către lu
Avraam @'ă !tii i
)ine că urma!ii tăi vor A
nemernici &n pământ străin, vr
unde vor #i ro)i"i !i apăsa"i a-
patru sute de ani? a
27.$ar pe neamul acela, căruia m
vor ro)i, &l voi c
6udeca Eu, !i, după aceea, u
vor ie!i să vină aici cu s
avere mare. ut
28.Iar tu vei trece la părin"ii tăi &n e
pace !i vei #i
d
&n+ropat la )ătrâne"i #ericite.
e
29. Ei &nsă se vor
&ntoarce aici &n al patrulea a
veac de oameni, căci nu s-a ni
umplut &ncă măsura &n
nele+iuirilor Amoreilor@. ur
m
Ce să #ie cuvintele acestea: = descoperire ă,
#ăcută lui Avraam, un cuvânt al lui $umne%eu v
către om, care de%văluia purtarea 'a de +ri6ă, cu e
care ocârmuie!te neamurile peste veacuri, &nspre n
o ispă!ire !i o mântuire a neamurilor. Cuvântul e
a să se &mplinească &n %ilele lui 'aul. $e aceea,
a!a a #ost cuvântul $omnului către 'aul, prin
'amuil, %icând @Adusu-0i-am aminte de cele
ce a #ăcut Amalec lui Israil... când venea din
E+ipt. 0er+i acum2 !i )ate pe Amalec !i
nimice!te toate ale lui@.

I
2
2 e+i 28,3-4.
60 CAEA Î0(1IEI

Cuvântul acestei ocârmuiri a lui $umne%eu nu 2-a ascultat

re+ele? !i de aceea s-a supărat $umne%eu !i i-a părut rău că 2-a pus
re+e, căci nu i-a &mplinit porunca &ntocmai, cuvântul care arcuia voia
'a peste veacuri, !i @acum@ atin+ea din nou pe oameni.

(IN TA/CUII/E (IN1I/=

'#. 0aim 0ărturisitorul2 adânce!te sensul istoriei lui 'aul &n

elemenetele lui spirituale. Ast#el @'aul se tălmăce!te, după un &n"eles,
ca @iadul cerut@. (oporul iudeilor, adică, ale+ând via"a de plăceri &n
locul &mpără"iei !i a vie"ii trăite virtuos &n $u*ul lui $umne%eu, a cerut
să &mpărătească peste ei iadul, adică ne!tiin"a &n loc de cuno!tin"ă. Căci
tot cel ce a că%ut din iu)irea dumne%eiască e stăpânit, prin plăcere, de
le+ea care nu poate pă%i nici o poruncă dumne%eiască, sau nici nu vrea
s-o pă%ească... @Căci $u*, după cum s-a scris, este $umne%eu !i cei
ce se &nc*ină /ui tre)uie să I se &nc*ine &n $u* !i &n adevăr@ 3, nu &n
literă Căci e cu neputin"ă să eiste !i să lucre%e &mpreună partea
trupească !i partea dumne%eiască a le+ii, adică litera cu du*ul, odată ce
nu poate lucra &n armonie ceea ce nimice!te via"a cu ceea ce o *ără-
%e!te prin #ire.@
@$acă 'aul mai repre%intă !i tipul le+ii scrise, litera le+ii, $avid
repre%intă $u*ul ei, ra"iunea ei. Acest $avid spiritual, de!i e pi%muit
de 'aul, nu e )iruit. $impotrivă, dată #iind marea sa iu)ire de oameni !i
nepătimirea la care a a6uns, c*iar urât #iind, lini!te!te prin c*itara
du*ului pe du!manul c*inuit de du*ul cel rău !i-2 domole!te, scăpân-
du-2 ca de un drac viclean, de )oala cea rea a cu+etului pământesc.
Căci tot cel ce ură!te din invidie !i pone+re!te cu răutate pe cel ce e
mai tare &n nevoin"ele virtu"ilor !i mai )o+at &n cuvântul cuno!tin"ei
dumne%eie!ti e un 'aul c*inuit de du*ul cel rău, &ntrucât nu su#eră
#aima !i #ericirea celui mai )un &n virtute !i cuno!tin"ă, ci se &n#urie cu
atât mai tare cu cât nu-2 poate ucide pe )ine#ăcător. Adeseori &l repede
2
'#. 0aim 0ărturisitorul, ăspunsuri către Talasie, &ntre)area 98, 5ilo-calia,
'i)iu, 2<7B, ed. l, voi. 4, pp. 732, 744 !i 77-77<. 3
 ÎNV10INTE/E EI/=

cu ciudă c*iar !i pe prea iu)itul său Ionatan, adică +ândul tainic al con-
!tiin"ei, care osânde!te ura nedreaptă !i spune, cu respect de adevăr,
vredniciile celui urât. Invidiosul se poartă asemenea lui 'aul, ne)unul
de odinioară, către care a %is 'amuil, după ce a călcat poruncile dum-
ne%eie!ti @Ne)une!te ai lucrat, că ai călcat porunca mea, pe care "i-a
dat-o "ie $umne%eu@ 2 Iar 'aul este, cum am spus, le+ea scrisă, sau
na"ia iudeilor, care vie"uie!te după le+ea scrisă. Căci de la amândouă
acestea, care sunt &mpletite &ntreolaltă &n c*ip pământesc, se depărtea%ă
$u*ul $omnului, adică contempla"ia !i cuno!tin"a du*ovnicească, &n
locul lor venind du*ul rău, adică cu+etul pământesc care c*inuie!te cu
tul)urările !i %vârcolirile ne&ntrerupte, proprii celor supuse vremii !i
stricăciunii, ca pe unele ce-s scuturate de )oala nestatorniciei +ânduri-
lor.@ LTare se potrivesc acestea la &n#ă"i!area vremii noastre, când
oamenii s-au ră%vrătit &mpotriva $u*ului, de aceea nu mai e literă să-i
&mpace.M @Căci le+ea potrivită numai după literă !i &n"eleasă material e,
parcă, stăpânită de epilepsie, #iind scuturată de nenumărate contra%iceri
!i neavând nici o armonie cu ea &nsă!i? iar mintea iudai%antă, %ăpăcită
până la ne)unie de &nvârtirea !i nestatornicia celor materiale, &!i sc*im-
)ă &n c*ip necesar !i ea mereu dispo%i"ia.@
@E de adaus că pe cei scăpa"i de Iisus LNaviM &i omoară 'aul.
Căci pe cei pe care-i i%)ăve!te du*ul &i omoară litera. $e aceea $um-
ne%eu, care a uns pe 'au - &n"ele+ le+ea scrisă - ca să &mpărătească
peste Israil, se căie!te când o vede &n"eleasă trupe!te de către Iudei, !i
dă putere &mpără"iei $u*ului, care este aproapele literei, &nsă mai )un
decât ea. @i voi da, %ice, &mpără"ia aproapelui tău, care e mai )un
decât tine.@3 Căci precum $avid era aproape de 'aul, la #el $u*ul se
a#lă &n vecinătatea literei, având să se arate după moartea literei.@
$upă alt &n"eles, 'aul este tot omul, e toată mintea, e tot su#letul,
dăruit de $umne%eu, prin taina un+erii cu s#ântul 0ir, re+e peste Israil.
El prime!te poruncă să poarte ră%)oi cu Amalec, prin care se &n"ele+e
diavolul, !i să-l piardă dimpreună cu tot ce are el #emeile - plăcerile?
pruncii lor - puii de drac? do)itoacele - patimile contra #irii? cu un
cuvânt, toate ale lui Amalec, care a &mpiedecat ie!irea din ro)ia lui
5araon, care este o altă icoană a diavolului.
2
l e+i l8, 2<.
3
2 e+i 28, 3B.
93 CAEA Î0(1IEI

Nici 'aul al nostru, din noi din #iecare, n-ascultă, nu &mpline!te

porunca, ci cru"ă tocmai căpetenia !i câteva vite mai arătoase ale lui.
Nu omoară căpetenia relelor cu ascultarea de $umne%eu, nu omoară
do)itoacele cele mai arătoase - patimile cu c*ip nevinovat - dar care tot
patimi sunt, de!i poartă piele de miel sau c*ipul nevinovă"iei.
Noi, neamul cel cre!tinesc, noul Israil, &n cele trei Taine prin
care intrăm &n marea o)!te cre!tină '#. ote%, Un+erea cu '#. 0ir !i
'#. &mpărtă!anie, suntem un!i preo"i, re+i !i &mpăra"i peste patimi.
$eci, uni"i &nlăuntrul nostru !i &ntreolaltă &n cuvântul lui $umne%eu, am
primit porunca !i puterea de a omor& pe Amalec cel de du* !i toate ale
lui să le dăm pier%ării. Iar dacă #acem ca 'aul !i n-ascultăm să purtăm
ră%)oiul după porunca !i puterea dată nouă de sus, atârnă asupra
noastră, ca o sa)ie, părerea de rău a lui $umne%eu 2.

A(U'U/ UNUI EE

(roorocul, vă%ătorul dincolo de literă !i lucruri, având durere &n

inimă de +re!eala re+elui, caută să i-o &ndrepte. Căci, ca unul ce 2-a uns
re+e, era le+at !i răspun%ător du*ovnice!te de dânsul. Ast#el du*ovni-
cul &!i c*eamă re+ele la pocăin"ă, %icându-i @ău ai #ăcut că n-ai
&mplinit porunca $omnului $umne%eului tău, care "i s-a dat. Acum
domnia ta nu va mai "ine? $omnul &!i va +ăsi un )ăr)at după inima 'a
!i-i va porunci $omnul să #ie conducătorul poporului 'ău, deoarece tu
n-ai &mplinit ceea ce "i s-a poruncit de la $omnul@ 3. (e lân+ă cuvântul
acesta, &i mai a6ută #ăcând !i o noapte de ru+ăciune. 'e &ntâlne!te a
doua oară cu re+ele? &i spune din nou +re!eala sa, că @Nesupunerea e
un păcat la #el cu vră6itoria !i &mpotrivirea la #el cu &nc*inarea la idoli.
$eci, pentru că ai lepădat cuvântul $omnului !i $omnul te-a lepădat,
ca să nu mai #ii re+e peste Israil@ 4. /a acestea, 'aul #ace o pocăin"ă
mincinoasă, mai mult ca să scape de +ura proorocului, %icând @Am
păcătuit, călcând porunca $omnului !i cuvântul tău? dar m-am temut
2
5acere 9, 9.
3
2 e+i 24, 24-27.
4
2 e+i 28,34.
ÎNV10INTE/E EI/= 94

de popor !i am ascultat +lasul lui. idică dar $

păcatul de pe mine.@ 2 Iată, unde e apărare nu e e
smerenie, deci nici mărturisire !i nici iertare? c
mândria tot stăpână rămâne? cu $umne%eu nu i
po"i #ace diploma"ie sau compromis. ,
după cum !i era de a!teptat omul cu inima
&mpăr"ită toate le vede &mpăr"ite? )a c*iar !i
cele ce sunt una le desparte. Căci iată-2 #ăcând
despăr"ire &ntre porunca $omnului !i cuvântul
proorocului, - ca !i când aceasta n-ar #i una !i
aceea!i poruncă. a se mai !i &ndreptă"e!te,
aducându-!i &n spri6in temerea sa de popor.
Temerea sa &nsă era pricinuită de acea lepădare
de sus3, #rică pe care o sim"ea inima sa, ca una
ce nu omorâse de la sine pe re+ele cel de alt
neam, nu omorâse cornutele mâniei, nici
mielu!eii iu)irii de sine. $e aceea, când vine
din nou 'amuil !i vrea să-l aducă la pocăin"ă,
re+ele sare de la pocăin"ă la &ndărătnicia
mândriei, %icând @Am +re!it? dar dă-mi
acum cinste &naintea )ătrânilor poporului meu
!i &naintea lui Israil... @ 4. 'ăritură care #ace
pocăin"a cu neputin"ă? iar de la $umne%eu
vine, &n loc de &ncercări &n vederea ispă!irii,
*otărârea detronării.
Atunci a %is $omnul către 'amuil @(ână
când vei tân6i tu pentru 'aul, pe care l-am
lepădat, ca să nu mai #ie re+e peste Israil:
Umple cornul tău cu mir !i du-te la lesei din
etleem, căci dintre #iii lui mi-am ales re+e.@ 7
Tân6irea aceasta a proorocului, &ntre
*otărârile Cârmuirii de sus, !i &ndărătnicia
cârmuirii de 6os, a re+elui, prile6uie!te '#.
0aim 0ărturisitorul8 o scurtă &nvă"ătură
despre puterea !i măsura ru+ăciunii către
$umne%eu pentru oameni.
@= ru+ăciune e lucrătoare când e unită I
cu #aptele poruncilor. $eci, când ru+ăciunea
nu cade de pe lim)ă numai ca un cuvânt
simplu, sau ca o vor)ă +oală a +urii, %ăcând
lene!ă !i #ără consisten"ă, ci e &nviorată !i
&nsu#le"ită prin &mplinirea poruncilor, atunci e
lucrătoare, &ntr-alt#el Ladică #ăcută pentru al"iiM
e lucrătoare când cel ce are lipsă de
ru+ăciunea dreptului săvâr!e!te #aptele
ru+ăciunii, &ndreptându-!i via"a de mai &nainte
!i Last#elM #ăcând tare cererea dreptului,
&ntrucât o &mputernice!te prin purtarea sa de
)unăvoie. Căci nu #olose!te ru+ă-
Ue+i 28,37-38. 4
2
3
&n"elepciunea lui 'olomou 2, e+i
22-23. 28,
8 m
'#. 0aim 0ărturisitorul, op. 4;. 72
cit., 3<<-4;;. e+i
29, 2.
97 CAEA Î0(1IEI

ciunea dreptului celui care, având tre)uin"ă de ea, se des#ată mai mult
cu păcatele decât cu virtu"ile. $e pildă marele 'amuil plân+ea odini-
oară pe 'aul care păcătuise, dar nu putea să-/ #acă pe $umne%eu
&ndurător, neavând &n a6utorul plânsului său &ndreptarea cuvenită a
păcătosului. $e aceea $umne%eu, oprind pe slu6itorul 'ău de la plânsul
de prisos, &i %ice @(ână când vei plân+e pentru 'aul: Căci Eu l-am
lepădat pe el, ca să nu mai #ie re+e peste Israil.@ 2
@$e asemenea Ieremia, care su#erea mult pentru poporul iude-
ilor &nne)unit de amă+irea dracilor, nu e au%it când se roa+ă, &ntrucât
nu are ca putere a ru+ăciunii &ntoarcerea necredincio!ilor iudei de la
rătăcire. $e aceea $umne%eu 2-a oprit !i pe el de la ru+ăciunea &n
zadar, spunându-i @i tu nu te mai ru+a pentru poporul acesta !i nu
mai veni la 0ine pentru ei, că nu voi au%i.@ 3
@Cu adevărat e o mare nesim"ire, ca să nu %ic ne)unie, să ceară
mântuire prin ru+ăciunile drep"ilor acela care-!i răs#a"ă su#letul cu cele
stricăcioase, precum tot a!a de mare ne)unie e să ceară iertare pentru
#aptele cu care de #apt se laudă, &ntinându-se cu voin"a. Cel ce are tre-
)uin"ă de ru+ăciunea dreptului tre)uie să n-o lase nelucrătoare !i ne-
mi!cată - dacă ură!te cu adevărat cele rele - ci să o #acă lucrătoare !i
puternică, &ntraripând-o cu propriile virtu"i !i &n stare să a6un+ă Ia Cel
ce poate să dea iertare de +re!eli.@
Iar '#ântul 0arcu Ascetul spune toate acestea pe scurt @(ăcat
spre moarte este tot păcatul nepocăit. C*iar de s-ar ru+a un '#ânt
pentru un asemenea păcat al altuia, nu e au%it.@ 4
$rept aceea 'amuil a #ost trimis la $avid, care era un copil )ălai
cu oc*i #rumo!i !i plăcut la #a"ă. (e acesta cunoscându-2 'amuil prin
du*, a luat cornul cu mir !i 2-a miruit, &n mi6locul #ra"ilor săi, !i s-a
odi*nit $u*ul $omnului din %iua aceea asupra lui $avid. Atunci s-a
depărtat de la 'aul $u*ul $omnului, !i-2 tul)ura un du* rău, trimis de
$omnul, cât !i slu+ile lui 'aul i-au %is @Iată un du* rău trimis de
$omnul te tul)ură@7.

2 3
I e+i 29, 2. Ieremia , 29.
'#. 0arcu Ascetul, $espre cei ce cred că se &ndreptea%ă din #apte, 5ilocalia 'i)iu,
2<79, ed. I, voi. 2, p. 387? !i ed. II, 'i)iu, 2<7, voi. 2, p. 383. 72 e+i 29, 23-J8.
ÎNV10INTE/E EI/= 98

Tre)uie să arătăm că, dacă &n vremea

când avea $u*ul lui $umne%eu n-a vrut să
se &ndrepte, acum, muncit de diavol, &i va #i
cu atât mai +reu să se &ndrepte%e, dacă nu
c*iar cu neputin"ă. Aceasta e pedeapsa adusă
de $umne%eu peste &ndărătnicirea &naintea
unui trimis. $e aceea, din toate timpurile se
!tie că, atunci când puternicii vremii ridicau
mâna asupra slu6itorilor lui $umne%eu, n-a
mai dăinuit puterea lor. 'aul, stăpânit de
du*ul rău, se răscoală &mpotriva lui
$umne%eu !i a slu6itorilor /ui. 'aul, a6uns
&n stăpânirea dracilor, um)la să #acă moarte
de om - lucrul uci+a!ului de oameni - căci de
două ori a aruncat după $avid cu lancea,
cu+etând să-l pironească de perete2. 'e
săl)ăticea !i asupra lui 'amuil, căci ocrotea
pe $avid, dar n-a putut să-i #acă nimic.
0intea i se &ntunecă din ce &n ce mai mult? dă
poruncă să ucidă pe preo"ii $omnului, #iindcă
"ineau cu $avid, ceea ce slu+ile sale au !i
#ăcut, uci+ând &n %iua aceea opt%eci !i cinci de
preo"i3.
5apta aceasta a lui 'aul dovedea
ne)unia min"ii lui !i &nstrăinarea cu totul de
pocăin"ă, ceea ce &i atra+e de la $umne%eu
nenorociri !i neca%uri #ără oprire. 'amuil
proorocul moare, s#ătuitor nu mai are.
Asupra lui $avid se porne!te cu oaste, dar cu
orânduire dumne%eiască $avid &i cru"ă via"a
de mai multe ori? )a odată c*iar &i #ură suli"a
de su) cap, iar altădată &i taie un col" de
*aină, vrând să-i dovedească )unătatea sa.
$umne%eu &i arătase că nu-i vrea moartea, ci
&ntoarcerea. Căci prin ce l-ar #i putut %+udui
mai tare spre &ntoarcere, decât cu dove%ile
)unătă"ii lui $avid, celui ce-i cru"ase via"a de
mai multe ori: 4 $ar o minte ne)ună nu mai
&n"ele+e cele )une? nu se mai poate sui să
priceapă din cele vă%ute pe cele nevă%ute. =
minte &ntunecată n-o mai po"i crede, c*iar
când +răie!te de )ine nu mai are statornicie.
$e aceea vin nenorocirile cea mai de
pe urmă cale ce-o mai are $umne%eu la
&ndemână, ca să de%meticească pe om la
minte. @'-au adunat deci 5ilistenii@ 7
&mpotriva lui Israil, cu ră%)oi. 'aul a adunat
!i el tot poporul !i a #ăcut ta)ără. 'aul &nsă,
vă%ând ta)ăra 5ilistenilor, s-a spăimântat !i s-
a %+uduit tare &n inima lui 8. >+uduirea aceasta
are semni#ica"ie !i urmări? odată dovedea
de%ec*ili)rul lui nervos, iar al doilea, acest
de%ec*ili)ru cre!te &ntr-un moment de spaimă
!i, de-acum &ncolo,

Fle+i 2B, 2;-23? 2<, 2;. 32 e+i 7

2 e+i 3B, 7. 82
33, 2-2B, e+i 3B, 8.
4
2 e+i 37, 2-3;.
 CAEA Î0(1IEI

#aptele lui sunt din ce &n ce mai demente. $oar o ultimă licărire a lui
$umne%eu i-a mai rămas, pentru ca &ndată să se stin+ă !i aceea. Căci a
&ntre)at 'aul pe $omnul, dar $omnul nu i-a răspuns nici prin vis, nici
prin vedenie, nici prin prooroci. Atunci 'aul %ise slu+ilor sale @Căuta-
"i-mi o #emeie vră6itoare, ca să mer+ la ea !i s-o &ntre)@. Iar slu+ile i-au
răspuns @Este aci &n Endor o vră6itoare@. 'aul !i-a sc*im)at *ainele !i
s-a dus la vră6itoare 2.
$umne%eu, !tiindu-2 că va #ace aceasta, nu i-a răspuns? căci
mintea lui nu mai #ăcea deose)ire &ntre )ine !i rău, &ntre $umne%eu !i
diavol. Iată-2 acum pe 'aul, părăsit de $umne%eu !i mer+ând la vră6i-
toare, uceni"a diavolului.

'(IITI'0

/a vră6itoare, cere din mor"i pe 'amuil pe care nu-2 ascultase

când a tre)uit. Iată &n ce #el aduce $umne%eu strâmtoarea peste om, ca
odată, totu!i, a!a să pre"uiască s#atul, &ncât !i din mor"i ar #i &n stare să
c*eme pe aceia pe care nu i-a ascultat la vreme. $ar cei ce până acolo
se &ndărătnicesc, &ncât numai mor"ii i-ar mai putea &ntoarce, @c*iar de
va !i &nvia cineva din mor"i, tot nu vor crede@ 3. Neascultători, oamenii
tari de cap !i )ete+i la minte de #umul mândriei, nu au parte de darurile
s#atului. Căci, părăsind s#atul cel )un dat la vreme, !i $umne%eu &i
părăse!te !i-i lasă &n s#atul celui rău. A!a a pă"it 'aul, căci - după
tâlcuirea '#. ri+orie al Nissei, care lămure!te locul acesta - nu du*ul
lui 'amuil a ie!it din iad Lde!i &n iad au mers to"i drep"ii Vec*iului
Testament, a#ară de Eno* !i IlieM, ci a ie!it du*ul cel rău, cu care lucra
vră6itoarea, !i care a luat &n#ă"i!area lui 'amuil, ca desăvâr!it să-l &n!ele
pe 'aul.
Iată pe #ostul re+e că%ând cu &nc*inare &naintea me!te!u+irii dia-
volului, care &!i &ntinsese stăpânirea !i asupra vieţii sale, &ncât !i s#âr!i-
tul i 2-a proorocit. F

2
2 e+i 3B, 9-B.
3
/uca 29,42.
ÎNV10INTE/E EI/= 67
 2 e+i 3B
28.i a %is Lcel &n c*ipul luiM 'amuil către 'aul
@(entru ce mă tul)uri ca să ies:@ Iar 'aul
răspun
se @0i-e tare +reu? 5ilistenii se luptă
&mpotriva
mea, iar $umne%eu s-a depărtat de mine !i
nu-mi
mai răspunde nici prin prooroci, nici &n vis,
nici &n
vedenie? de aceea te-am c*emat ca să mă
&nve"i ce
să #ac:@
29.>is-a Lcel &n c*ipul luiM 'amuil @/a ce mă
&ntre)i pe mine, dacă $omnul s-a depărtat de
tine
!i s-a #ăcut vră6ma!ul tău:
2. $omnul #ace ceea ce a +răit prin
@mine@
Va lua $omnul domnia din mâinile tale !i o va
da
lui $avid, aproapele tău,
2B.$eoarece tu n-ai ascultat +lasul $omnului
!i n-ai plinit iu"imea mâniei lui asupra lui
Amalec,
de aceea $omnul #ace aceasta cu tine acum.
2<.i va da $omnul pe Israil &mpreună cu tine
&n mâinile 5ilistenilor? mâine tu !i #iii tăi ve"i #i
cu
mine@

A!adar, #ărădele+ea vor)irii cu mor"ii, sau spiritismul, are

vec*ime mare. &n %ilele noastre, a a6uns o adevărată modă de lume
mare, !i, #iind cea mai su)"ire dintre amă+iri, e !i cea mai
prime6dioasă rătăcire. 'ă #im &n"ele!i iserica nu tă+ăduie!te
spiritismul, ci-2 opre!te. Iată de ce
'piritul care vine nu poate aduce nici o pro)ă &ndea6uns de
convin+ătoare despre #iin"a sau identitatea sa. (oate &n!ira dove%i
după dove%i, arătând că !tie lucruri, pe care, ni se pare nouă,
numai răposatul putea să le !tie. $ar !i &n+erii răi sau spiritele pot
să le !tie tot a!a de )ine. &n nici un c*ip nu putem #i si+uri de
identitatea celui ce vor)e!te sau scrie &ntocmai ca răposatul. 'e-
ntâmplă, adică, cea mai me!te!u+ită su)stituire a persoanei, care e
&nlocuită !i copiată &ntocmai &ntru toate, cum o !tiam !i noi, ca
amă+irea noastră cea din )ună credin"ă să #ie desăvâr!ită iar noi
să credem o lucrare de amă+ire, ca pe cea mai adevărată
descoperire de dincolo. i, vă%ând că cele mai
 CAEA Î0(1IEI

multe descoperiri se &mplinesc mai pe urmă, prime!ti #ără control cea

mai de pe urmă &n!elare. Iar aceasta o pă"esc mai ales cei ce ocolesc
s#intele (redanii ale isericii !i um)lă după măiastră &n!elare ca să-i
povă"uiască aceia către lumea de dincolo. E !i mai u!or spiritismul nu
cere lupta cu sine &nsu!i, nu cere s#in"irea vie"ii, nu cere recunoa!terea
dumne%eirii 0ântuitorului, nu opre!te ispitirea de $umne%eu - căci
tocmai asta e spiritismul. a, dacă "ii neapărat la acestea, de teama să
nu te a#li &n +re!eală, "i le cere !i pe-acestea, dar numai ca, pe lân+ă
toate acestea, să mai cre%i !i &n spiritism, adică !i &n altceva pe lân+ă
iserica &ntemeiată de $umne%eu. Iar cu vremea, câ!ti+ându-"i &ncre-
derea, te po"i pomeni cu s#aturi &mpotriva mântuirii, sau pradă năluciri-
lor care clintesc mintea din dreapta socoteală.
Am putea #i &ntâmpina"i de adep"ii spiritismului cu cuvântul că
dintre s#in"i mul"i au +răit cu &n+erii, iar unii cu adevărat au +răit !i cu
cei muta"i de aici, )a !i la via"ă i-au &ntors? dar asta a #ost din &n+ădu-
in"a lui $umne%eu, ca o mărturie a nemuririi su#letului !i a &nvierii celei
de o)!te, !i ca o slavă cu care i-a cinstit pe s#in"i. $in când &n când se
arată &ntre oameni cât ascultă $umne%eu de s#in"i când arde &ntr-&n!ii
iu)irea de oameni !i voiesc să-i scape de vreo mare nedreptate năpăs-
tuită peste dân!ii ei cer de la $umne%eu mărturia celui de dincolo de
mormânt. $ar de la minunile lui $umne%eu prin s#in"i !i până la
descoperirile spiritiste e tot atâta depărtare, câtă de la s#in"i la ispititorii
de $umne%eu. Via"a '#. Ciprian, care &nainte de a #i cre!tin era mare
vră6itor !i &n!elător de oameni, ne poate sta mărturie !i &n privin"a spiri-
tismului.
Altă pricină, pentru care iserica &!i opre!te #iii de la calea lătu-
ralnică a spiritismului !i a vră6itoriei de toate treptele, e !i aceasta s-a
)ă+at de seamă că practica spiritismului duce la ne)unie. 5ăcându-se
cercetare undeva, &ntr-o casă de ne)uni, s-a +ăsit că ; de in!i la sută
#ăcuseră spiritism. Cum se a6un+e la ne)unie e u!or de priceput #iecare
!edin"ă se poate #ace numai dacă to"i cei din adunare se &nvoiesc să
&mprumute din ei o anumită putere nervoasă, tre)uitoare spiritului de
dincolo, care scrie sau vor)e!te printr-unul din cei aduna"i. Acela &!i
pierde con!tiin"a de sine &n vremea !edin"ei, cade &n transă. &mprumu-
tarea puterii nervoase pe care o solicită spiritele spre a putea comunica
dincoace e mai mult o &nvoire la 6a# pe socoteala sănătă"ii nervilor, 6a#
care duce, &ncetul cu &ncetul, pe unii mai repede, pe al"ii mai târ%iu la a
 ÎNV10INTE/E EI/= 9<

nu se mai putea slu6i de minte !i de nervi, căci tâl*ărite de spirite

slă)esc !i, oarecum %icând, &!i sc*im)ă #irea, &ncât toate le văd
printr-un du* străin, alt#el decât cealaltă lume normală. A!a &ncepe pe
&ncetul să se arate ne)unia, de cele mai multe ori #ără de &ntoarcere.
'pre documentarea celor de mai sus aducem &n spri6in cartea
unui medic despre Ştiinţele oculte şi dezechilibrul mintal 1. Cartea
aceasta are meritul că aduce !i răspunsurile oculti!tilor, spiriti!tilor !i a
câtorva orientali!ti de seamă. Toate s#aturile lor nu sunt decât stri+ăte
de alarmă &mpotriva navalei mul"imii spre de%ec*ili)rul mintal. Iată
câteva răspunsuri la &ntre)area @$acă !tiin"ele oculte - #aimoasa !tiin"ă
a )inelui !i răului - pot duce la de%ec*ili)rul mintal, sau nu:@ Unul
răspunde @Nu cred că !tiin"ele oculte, prin ele &nsele, duc la de%ec*ili-
)ru mintal, dacă cel ce le studia%ă sau le practică nu are tare intelectua-
le. $ar e un lucru si+ur că mul"ime de de%ec*ili)ra"i mintal sunt atra!i
spre practicarea !tiin"elor oculte !i nu-!i +ăsesc &n ele decât &nrăută"irea
tul)urării lor sau o temă pe care să delire%e@ L(ro#. Ala6ovanine, p.<3M.
Iată răspunsul unei orientaliste L$-na D. lavatsKGM @Cele mai
)une, cele mai puternice medii au su#erit de pe urma eperien"elor &n
su#letul !i &n trupul lor. Aminti"i-vă moartea - vrednică de plâns - a lui
C*. 5=rster, care s-a stins de ne)unie #urioasă &ntr-un a%il de aliena"i?
aduce"i-vă aminte de 'tade, care e epileptic, de E+linton, primul mediu
al An+liei din vremea noastră, care e atins de aceea!i )oală. Vede"i ce
via"ă a avut $ou+las Dome. ândi"i-vă apoi la soarta tristă a sărmanu-
lui Ras*in+ton Irvin+. Iată &n s#âr!it !i pe surorile 5o, cele mai vec*i
medii, &ntemeietoarele spiritismului modern, după peste 7; de ani de
@raporturi@ cu @&n+erii@, ele au &nne)unit #ără lecuire, mul"umită acelor
&n+eri... tiin"a )inelui !i a răului este plină de prime6dii !i plină de
curse@ Lp. <9M.
Un spiritist &ncercat L'tanislas de naitaM atra+e aminte @(o"i
vedea că nu tă+ăduiesc cu pre6udecată pre"ul spiritelor. Eu 6udec aspru
doctrina - una din cele mai &nsemnate &n +eneral - numai pentru conse-
cin"ele la care duce &n c*ip #atal promiscuitatea psi*ică !i anar*ia spi-
rituală. .. Eperimentatorul &ndră%ne" când vrea să intre &n trupul lui &l
poate +ăsi ocupat de o larvă, care s-a instalat acolo, a luat or+anele &n

'' F $r. (*ilippe Encausse, 'ciences occultes et deseSuili)re mental, (aris,

(aGot, 2<77, ed. II, 427p.
70 CAEA Î0(1IEI

stăpânire, s-a &ntărit ca &ntr-o cetate, ca să spunem ast#el. ... 'au el intră
#ără să #i putut da a#ară năluca? de aci ne)unia, monomania sau, pe
pu"in, posedarea. ... 'au rămâne larva stăpână pe trup, ca pe un câmp
de luptă de aci &nainte ea va ve+eta &n acest trup !i asta e idio"ia
Lp.223M.
ăspunsul acesta &ndeamnă la o le+ătură. =dată 0ântuitorul
atră+ea aminte celor ce se i%)ăvesc de rele, că du*ul cel rău Lrecunos-
cut de noi prin muncirea unei patimiM, #iind alun+at de pocăin"a omului
unită cu darul lui $umne%eu, neavând acela unde petrece, mai ia cu
sine alte !apte du*uri, mai rele decât sine !i se &ntoarce la casa de unde
a #ost alun+at. $eci, dacă a#lă casa curată, dar stăpânul - mintea,
su#letul - um)lă pustiu, plecat de-acasă prin cine !tie ce ecursii astrale
după in#orma"ii, lăsând +eamuri !i u!i desc*ise - că nu pot rămâne
alt#el - si+ur că cele de pe urmă ale omului aceluia vor #i mai rele decât
cele dintâi. Ar #i interesant de !tiut &ntocmai ce &n"ele+eau '#in"ii
(ărin"i, când &!i disciplinau ucenicii, deprin%ându-i să-!i ai)ă necon-
tenit su#letul &ntre+ aeolea unde le era !i trupul !i să se &mpotrivească
răpirii min"ii a#ară din trup. Tre)uie că aci e ceva mai mult decât sim-
pla &mpră!tiere a #ante%iei, care, nestăpânită, multă slă)ire aduce.
Alt spiritist LAllan ardecM răspunde cam acelea!i @Una dintre
cele mai mari prime6dii ale mediumită"ii L&nsu!irea ce-o au unele per-
soane de-a intra, c*iar #a6ă voie, &n le+ături cu spiritele - &nsu!ire care e
datorită unei inaderen"e nonnale a sistemului nervos la lumea realăM e
o)sesia, adică stăpânirea pe care anumite spirite o pot eercita asupra
mediilor... =)sesia are trei trepte principale.@ o)sesia simplă, #ascina"ia
!i su)6u+area@ Lp. 229M.
Un pro#esor L/aiSuel-/avastineM mai preci%ea%ă !i alte laturi
@'tudiul ocultismului... nu are nici un nea6uns &n ce prive!te sănătatea
morală a celor ec*ili)ra"i. $ar se &ntâmplă că la )a%a acestor studii să
stea o tendin"ă anormală, sau c*iar )olnăvicioasă. &n acest ca% ele pot
#i vătămătoare. Cu atât mai mult aplica"iile practice. Unele din aplica"ii
sunt eperimentele de disociere a personalită"ii. 'e poate &n"ele+e de
aci cât sunt de vătămătoare la su)iectele a căror sinte%ă mintală e mai
mult sau mai pu"in insu#icientă. (rintre mediile eistente se pot #ace
trei +rupe
 ÎNV10INTE/E EI/= 2

2. &n!elătorii !i escrocii, care intră &n 6urisdic"ia tri)unalelor?

2. ne)unii, care, &ntr-un delir sistematic, #ac spiritismul să inter-
vie ca un i%vor de elemente noi?
3. in!ii, de cele mai multe ori de)ili mintali, la care spiritismul
nu e decât pricina oca%ională a apari"iei delirului.
@'piritismul este prin urmare pă+u)itor, #iindcă &nlesne!te i%)uc-
nirea delirului. olul psi*iatrului este să arate nea6unsurile !i prime6diile
sale@ Lp.l 2BM.
Cel mai răspicat stri+ăt de alarmă &l dă un ma+ician !i orientalist
en+le% LC. R. /ead)eaterM, &n următoarele cuvinte @0i6loacele cele
mai &naintate de vră6itorie Lma+ie nea+răM pot da via"ă elementelor arti-
#iciale puternice, !i acest #el de via"ă este câteodată #oarte rău. $ar ele-
mentele acestea reac"ionea%ă cu o putere &n+ro%itoare asupra autorului
lor, dacă persoana vi%ată se a#lă, prin cură"ia #irii ei, la adăpost de
&nrâurirea lor. A!a că povestea cu vră6itorul s#â!iat de dracii pe care-i
c*emase nu-i numai poveste, ci poate avea o )a%ă de adevăr.
5ac, #oarte solemn, pe to"i aten"i, să nu se străduiască să de!tepte
ener+iile acestea de temut, dacă nu sunt călău%i"i de un om &ncercat,
căci am constatat personal, la ce urmări teri)ile se epune o persoană
ne!tiutoare !i cu călău%ă rea, când vrea să se 6oace cu aceste lucruri
#oarte serioase. A te arunca &n eperien"ele acestea, tară să ai price-
pere, este mult mai prime6dios decât 6ocul unui copil cu nitro+licerină@
LdinamităM Lp.l 2<M.

'emuind @motivele@ care ademenesc oamenii spre spiritism,

dintre cele mai serioase sunt durerile nemân+âiate pentru moartea câte
unuia din #amilie? iar dintre motivele mai pu"in serioase, curio%itatea !i
naivitatea.
Normal ar #i ca cei răma!i &n via"a aceasta să vrea să se re#acă !i
să se &mpace cu *otărârea cea mai presus de ei, care a orânduit a!a.
$ar ei #ac dimpotrivă nu vor să se &mpace, se revoltă, nu vor să &ntre-
rupă le+ătura cu cei muta"i dincolo, re#u%ă a se mul"umi numai cu
mi6locirea isericii pentru su#letul lor. Ei vor să treacă *otarul pus de
$umne%eu &ntre cele două &mpără"ii ale vie"ii su#letului. Neastâmpă-
rareâ lor &i pune &n con#lict cu (roviden"a divină? iar starea asta
72 CAEA Î0(1IEI

nenormală &i poate &mpin+e până la de%ec*ili)ru mintal - sau, socotind

&ntors, această neastâmpărare c*iar dovede!te de%ec*ili)ru latent, care
a)ia acum se mani#estă pe @motivul@ unei mor"i &n #amilie.
=mul tre)uie să ai)ă o cuno!tin"ă despre moarte !i via"ă? - !i
pentru asta are !i vreme !i oca%ii - pe urmă tre)uie să-!i stăpânească
durerea. Căci nestăvilind-o cu resemnarea !i cu &mpăcarea stării de
lucruri, a!a cum acestea se deapănă de la &nceputul omului, iar pe
deasupra, re#u%ând alinarea pe care o dă credin"a cre!tină, nu mai
rămâne )ietului &ndurerat nimic care să-i ocrotească mintea sănătoasă.
$ra+ostea măr+init &n"eleasă &nte"e!te !i prelun+e!te durerea, care pri-
cinuie!te o)sesii !i &ndrumă la spiritism? iar de acolo atârnă de sănăta-
tea nervoasă câtă a mai rămas, unde să se s#âr!ească totul. 'untem de
acord deci cu @dorin"a #ier)inte@ din conclu%ia unei te%e de doctorat &n
medicină, ca @5iin"ele de%nădă6duite, &mpinse de naivitate, teamă sau
ne)unie, să nu mai #ie ispitite la o eperien"ă costisitoare !i &n acela!i
timp periculoasă pentru su#letul lor tul)urat@ Lp.373M.
Tot cu acest prile6 se mai nimere!te o o)serva"ie asupra spiriti!-
tilor #ără voie, sau mai )ine-%is asupra celor poseda"i de spirite, mai
mult sau mai pu"in cu sau #ără voia lor sunt o seamă de oameni sănă-
to!i la aparen"ă, dar @lor le +răie!te du*ul@ multe prăpăstii. Ace!tia
simt &ntr-&n!ii o a doua persoană, care vor)e!te cu ei ca atare !i, cu tim-
pul, se tre%esc total a)sor)i"i, de un atare du*, care se dă pe sine, )a
@ar*an+*el@, )a cutare sau cutare s#ânt, )a c*iar !i numele lui Iisus
Dristos &l &mprumută. In alte ca%uri, când n-avem de-a #ace cu o per-
soană &nclinată spre credin"ă, acea a doua persoană #ace pe unul din
persona6ele mai de seamă ale istoriei. E limpede, #ără eempli#icări, că
unitatea persoanei omene!ti s-a s#ărâmat, cen%ura ra"iunii nu mai #unc-
"ionea%ă, tot con"inutul su)solului persoanei ră)u#ne!te #ără stăvilar? ne
a#lăm &n #a"a unei tra+edii din câmpul patolo+iei nervoase.

'#in"ii (ărin"i, &ntr-un +ând, previn turma credincio!ilor de

ispitele iscodirilor lăturalnice? ast#el '#ântul Ciril al Ierusalimului stri-
+ă @5u+i de orice lucrare diavolească... Nu da aten"ie la astrolo+i...
Nu primi nici măcar să au%i despre #armece, descântece !i de #aptele
 ÎNV10INTE/E EI/=

#oarte nele+iuite ale celor care c*eamă spiritele@ 2 Iată !i cuvântul

'#ântului ri+orie de Nissa, din scrisoarea sa. către Episcopul Teodo-
sie3 @'-a părut unora dintre &nainta!ii no!tri că acea vră6itoare ar #i
adus de #a"ă c*iar su#letul lui 'amuil, !i &n spri6inul acestei păreri aduc
#aptul că #iind #oarte impresionat 'amuil de lepădarea lui 'aul Lde către
$umne%euM !i c*iar căutarea vră6itoarei s-a #ăcut tot cu +ândul la
$umne%eu, adică prin aceea că a vrut să a#le, printr-o manevrare a
vră6itoarei, un răspuns &n!elător la &ntre)ările puse de el. 5iind, adică,
supărat proorocul pentru că nu voia ca păcătosul să #ie dat pier%ării,
drept aceea !i adau+ă că a permis $umne%eu ca să #ie c*emat su#letul
proorocului prin acea artă ma+ică, pentru ca să vadă &nsu!i 'amuil că
apărarea pe care a vrut s-o ia lui 'aul a #ost %adarnică, arătându-i prin
vor)irea pântecului că proorocul &i este protivnic, #ăcându-i să i-o
spună personal atunci când 2-a c*emat.@
@ândindu-mă &nsă la prăpastia, de care ne spune Evan+*elia, că
s-a căscat &ntre &mpără"ia celor )uni !i a celor răi, precum a %is acel pa-
triar*, sau mai curând &nsu!i $omnul patriar*ului L$umne%euM, Lpara-
)ola cu /a%ăr !i )o+atulM, anume că nimeni din cei condamna"i nu se
mai poate ridica până la cele cere!ti !i nimeni din cer nu mai poate
co)or& &n ceata celor răi - eu personal nu cred &n ast#el de concep"ii
ma+ice, ci cred că sin+urul adevăr e cel descoperit de '#. Evan+*elie.@
@(e cât !tim, cât de mare este 'amuil &ntre s#in"i !i de condamna-
)ilă e #ascina"ia ma+iei, pe atât sunt de convins că &n acea stare de
odi*nă completă &n care se a#la 'amuil, n-a putut nici cu voie, nici #ără
voie să treacă peste prăpastia care separă pe cei răi de cei )uni? - #ără
voie - nu, &ntrucât ar &nsemna că s-ar #i permis diavolului să treacă el
acea prăpastie !i să mute pe acel s#ânt prooroc din mi6locul cetei celor
s#in"i &n alt loc? de )ună voie, iară!i nu e posi)il, căci nici n-ar #i &n
stare !i nici n-ar vrea să se amestece &n cele rele. Căci cine odată petrece
&n )ine, e a)surd să se spună că ar trece de )ună voie Ia cele rele. $ar
c*iar dacă ar avea de +ând a!a ceva, mărimea acelei prăpăstii nu
permite ast#el de trecere.@

2
727. '#. Ciril al Ierusalimului, op. cit., p. 244.
3
'# ri+orie de Nissa, Epistola către Teodosie, 0i+ue, (.. 78, col. 7;-
74 CAEA Î0(1IEI

@Ce &nsemnea%ă, deci, pro)lema pe care o discutăm: &ntrucât

vră6ma!ul #irii omene!ti e protivnicul nostru al tuturor, el nu are alt
+ând !i altă +ri6ă decât să lovească pe om unde-2 doare, rănindu-2 de
moarte. i care altă rană poate #i mai mortală pentru oameni decât a-i
&ndepărta din apropierea $umne%eului celui #ăcător de via"ă !i lăsân-
du-i să se rosto+olească de )ună voie spre pier%are: Întrucât, deci,
mul"i se pasionea%ă, din cei ce se &n+ri6esc de cele trupe!ti, să cunoas-
că viitorul, nădă6duind să-l poată evita, dacă e rău, sau să !i-2 do)ân-
dească dacă e )un, de aceea, pentru a nu-!i anina oamenii privirile
numai spre $umne%eu, vicleana #ire a diavolului a iscodit o mul"ime de
c*ipuri mincinoase de a cunoa!te viitorul, cum sunt +*icitul din %)o-
rul păsărilor, tălmăcirea semnelor, oracole, cercetarea măruntaielor,
c*emarea mor"ilor, +*icirea &n momente de transă, incitarea LispitireaM
%eită"ii, inspira"ia !i alte multe. i &n ce #el e +*icirea prin care se lasă
omul ademenit ca să a#le adevărul, pe atâta e de si+ur că omul cade &n
+*earele vicleanului !i &n!elătorului diavol. $iavolul e cel care &ndeam-
nă pe cel ce o)servă %)orul vulturilor, să-!i le+e năde6dea de anumite
#âl#âiri mai deose)ite sau de palpitările anumite ale #icatului, )âl)âială
care reiese din m#lama"iuni ale +an+lionilor, ca !i clipirile din oc*i,
toate acestea vădesc tot atâtea moduri de &n!elare a omului de către
viclenia aceluia!i diavol !i aceasta cu scopul ca, depărtându-se oamenii
de $umne%eu, să caute vindecare prin diavol, de la care !i cred că o
do)ândesc.@
@Una din aceste #elurite &n!elări este deci !i vor)irea din stomac,
sau pitonia, prin care s-a cre%ut că s-ar putea evoca sau readuce la
via"ă su#letele celor mor"i. $isperat &n privin"a mântuirii sale, atunci
când &mpotrivă-i se răsculaseră străinii cu toate armatele lor, !i venin-
du-i atunci &n minte că 'amuil i-ar putea veni oarecum &n a6utor, 'aul
s-a dus la vră6itoare care-!i credea sin+ură !i-i credeau !i al"i oameni că
i se arată diavolul su) di#erite contururi, pe care de alt#el 'aul nu le-a
vă%ut, ci numai ea. Când deci s-a apucat să o#icie%e acel act ma+ic !i
au apărut &n oc*ii #emeii #antasmele acelea, atunci diavolul 2-a #ăcut pe
'aul să creadă că acele arătări ar #i &nsu!i realitatea lor, mai ales că
&nsă!i &m)răcămintea su) care i s-a spus că s-a arătat acea #i+ură La lui
'amuilM, - &m)răcăminte care nu era deloc necunoscută #emeii, se potri-
vea cu aceea pe care o cunoscuse 'aul, #apt care a #ăcut pe acesta !i
mai mult să se mire, cre%ând acum cu tărie că de #apt nu s-a &n!elat
 ÎNV10INTE/E EI/= 8

prin vi%iunea #emeii. $upă ce ea a %is că vede ni!te %ei &năl"ându-se !i

un )ăr)at &n picioare &m)răcat &n două *aine, atunci ce să %ică la
aceasta adevăratele slu+i ale tetului 'cripturii: Că s-ar #i arătat &nsu!i
'amuil !i că &ntr-adevăr vră6itoarea a vă%ut ni!te %ei ridicându-se &n
sus: Cunoa!te !i 'criptura pe diavol, atunci când %ice @To"i dumne-
%eii pă+ânilor sunt idoli@ L(s.<8, 8M. =ri su#letul lui 'amuil să #i petre-
cut &mpreună cu idolii: 'ă nu #ie Ci spiritul de care vră6itoarea era
continuu stăpânită, el a #ost acela care &mpreună a luat !i pe alte spirite
spre a &n!ela pe acea #emeie !i prin ea !i pe 'aul. &n acea vor)ire din
stomac acele spirite diavole!ti au #ăcut pe #emeie să spună că sunt %ei,
Ie-a descris !i *aina &n care ar #i &m)răca"i !i le-a &nvă"at !i +lasul lor !i
vor)irea &n c*ip pro#etic, anun"ând, printr-o con6unctură verosimilă, pe
care o indicau aparen"ele, viitorul, ca pe ceva ce reie!ea lo+ic din #ap-
tele ce se &ntâmplaseră. $e alt#el acel spirit dia)olic s-a dat de +ol #ără
să vrea, spunând adevărul atunci când a %is @0âine tu !i #iii tăi ve"i #i
cu mine@ LI e+i 3B, 2<M. $ar dacă ar #i #ost &nsu!i 'amuil, atunci cum
ar #i #ost posi)il să stea &mpreună cu el un om vinovat de atâtea crime
L'aulM:@
In vremea noastră circulă multe căr"i care cuprind comunicări de
dincolo. Aceste comunicări, mai ales cele care se dau pe sine a #i din
partea s#in"ilor sau c*iar ale 0ântuitorului &nsu!i, #ără voie ne conduc
la compara"ia lor cu '#intele Evan+*elii. /a o atare con#runtare se dau
de +ol. (use pe două coloane, aceste splendide platitudini !i mărun"i-
!uri, cu o pa+ină din Evan+*elii, su)limul !i ridicolul sunt !i mai evi-
dente. Calitatea literară, #ondul, &năl"imea +ândirii, totul dau de +ol un
#als neru!inat !i nemaipomenit de &ndră%ne", pe care nu cred să-l poată
#ace su#letele celor muta"i de la noi, ci numai tatăl minciunii 2 !i *risto!ii
mincino!i3.
iserica e datoare să-!i cru"e #iii de ispita căderii &ntre tâl*arii cei
de du*? de aceea opre!te lucrul acesta !i-!i previne credincio!ii cu s#a-
tul '#ântului (avel, dat Tesalonicenilor, iscoditori !i ei de taine

3 Tesaloniceni 3
. ... Taina #ărădele+ii se &n#iripea%ă...
2
IoanB, 77. 3
0atei 37, 8.
9
CAEA
Î0(1IEI

<. ...Ivirea @aceluia@ va #i prin lucrarea lui 'a-

tan, &nso"ită prin tot #elul de puteri !i de semne !i
de minuni mincinoase,
2;.i de amă+iri nele+iuite, pentru #iii pier%ă
rii, #iindcă n-au primit iu)irea adevărului, ca să se
mântuiască.
22.(entru aceea $umne%eu le trimite amă+iri
puternice, ca să dea LdarM cre%ământ minciunii,
23.i să cadă su) osândă to"i cei ce n-au cre
%ut adevărul, ci au &ndră+it nedreptatea.

Căci cale nedreaptă &ndră+esc to"i cei ce iscodesc lăturalnic tai-

nele lui $umne%eu, cele &nc*ise &n %ile viitoare.

(/ATA $IN U0A A NEA'CU/TII

Iar acum, mărturia 'cripturii despre vinovă"iile !i plata pe care

!i-a luat-o 'aul pentru neascultare !i osteneală la vră6itoare i se &mpli-
nesc cele %ise de du*ul minciunii, care lucra prin vră6itoare, &n!elându-2
cu c*ipul lui 'amuil. Ast#el

2 e+i 42
4. /upta contra lui 'au a6unsese cumplită, !i
arca!ii &l loviră pe acesta, care #u +reu rănit.
7. Atunci a %is 'aul purtătorului său de arme
@Tra+e-"i sa)ia !i mă străpun+e cu ea, ca să nu
vină ace!tia să mă ucidă !i să-!i )ată 6oc de
mine@. (urtătorul de arme &nsă n-a voit, căci se
temea cumplit. Atunci 'au !i-a luat sa)ia !i s-a
aruncat &n ea.
8. Vă%ând purtătorul de arme că 'aul a murit,
s-a aruncat !i el &n sa)ia sa !i a murit cu el.
9. ÎNV10INTE/E EI/= . 77
 B.

<. 9. A!a a murit &n %iua 24. I

aceea 'aul !i cei trei #ii ai săi, e%ec*
iil ,
!i purtătorul de arme, precum 39.
!i to"i oamenii lui. 27.

2;. 2 (aralipomena 2;

24.A!a a murit 'aul pentru
nele+iuirea sa, pe
care o #ăcuse el &naintea
$omnului pentru că n-a
pă%it cuvântul $omnului, a
aler+at la o vră6itoare
cu &ntre)area sa,
27.i n-a căutat pe $omnul. $e
aceea a !i #ost
el omorât !i domnia a #ost dată
lui $avid, #iul lui
lesei.

22. Iată cum, din neascultare !i

nepocăin"ă, &ncepe calea pier%ării care-2 duce până
&n #a"a mor"ii, lipsit de orice pietate, !i pră)u!indu-l
&n pier%area ve!nică. Iată cum cei cu mintea plină
de #umul mândriei !i al iu)irii de sine până la
moarte, neprimind luminile s#atului, cad din +re!eli
&n +re!eli, peste care vin neca%uri din ce &n ce mai
mari? iar su) povara durerilor, cei neascultători se
aruncă &n de%năde6de !i &n omorârea de sine, prin
care iadul &i &n+*ite tară de &ntoarcere. Căci
uci+a!ii de sine nu au iertare, nici &n veacul de
acum, nici &n veacul ce va să vie? iar iserica e
oprită să se roa+e pentru iertarea lor. Iată de ce au
%is (ărin"ii că plata neascultării e pierderea
mântuirii? dar !i aceea au mai %is, că pentru
&nmul"irea neascultării a ridicat $umne%eu s#atul
dintre oameni. Iar 'criptura, pentru aceea!i
pricină, mărturise!te că @(reotului &i va lipsi
cuno!tin"a le+ii !i )ătrânului s#atul@ 2.
23. i iară!i mărturisim că $umne%eu
n-are pe nimeni de pierdut. C*iar pe 'aul,
$umne%eu &l c*emase, dar, dacă n-a vrut să
&n"elea+ă. Iuda a &n"eles, dar n-a vrut să vie...
28. B CAEA Î0(1IEI

29. TIANI IN (=CIN1A

2. = mare parte de oameni cad &n de%năde6de &n privin"a

mântuirii lor. $e%năde6dea e un c*ip +re!it de medita"ie asupra relelor
#ăcute? c*ipul )un e, dimpotrivă, năde6dea. ăul, nimicul, păcatul,
diavolul nu sunt su)iecte sănătoase de +ândire, căci &m)olnăvesc
mintea prin asocia"ie de idei. (ocăin"a tre)uie să #ie o &nseninare din ce
&n ce mai mare a su#letului !i a sănătă"ii &ntre+i.
2B. 5iindcă vor)im de &nvă"ămintele re+ilor, iată cum '#ântul
Ciril al Ierusalimului ridică moralul credincio!ilor, vor)ind despre
a!teptarea ră)dătoare a lui $umne%eu după &ntoarcerea păcătosului.
2<. @i 0ânase a #ost un om al #ărădele+ii? a tăiat cu #erăstrăul
2
pe Isaia , s-a pân+ărit cu tot #elul de slu6iri idole!ti !i a umplut
Ierusalimul cu sân+e nevinovat. 3 Totu!i, când a #ost dus ro) &n a)ilon,
0ânase a #olosit &ncercarea nenorocirilor su#erite spre a se vindeca prin
pocăin"ă, &n adevăr 'criptura spune @0ânase s-a smerit &naintea lui
$umne%eu !i s-a ru+at, iar $omnul 2-a ascultat !i 2-a adus &napoi &n
re+atul său@4.
3;. @$acă cel care a tăiat cu #erăstrăul pe pro#et s-a mântuit
prin pocăin"ă, oare tu, care n-ai #ăcut un păcat atât de mare, să nu te
mân-tuie!ti:@
32. @Ce părere ai despre Na)ucodonosor: N-ai au%it din
'cripturi că era sân+eros, săl)atec !i că avea voin"ă de leu: 7 N-ai au%it
că a scos a#ară din morminte oasele &mpăra"ilor: 8 N-ai au%it că a dus &n
ro)ie poporul iudeu: N-ai au%it că a scos oc*ii &mpăratului 9, după ce
acesta !i-a vă%ut copiii &n6un+*ia"i: N-ai au%it că a s#ărâmat *eruvimii:
nu vor)esc de *eruvimii spirituali - departe de acest +ând? să nu
presupui aceasta, omule - ci de cei sculpta"i . N-ai au%it că a s#ărâmat
ilastiriul prin care vor)ea $umne%eu: B Că a călcat &n picioare
catapeteasma s#in"eniei: Că a luat altarul tămâierii !i 2-a dus &n templul
idolilor:< Că a #urat toate darurile: Că a ars templul din temelie:@
33. @$e ce pedeapsă era vrednic Na)ucodonosor, pentru că a
or)it pe &mpărat, pentru că a ars cele s#inte, pentru că a dus &n
ro)ie pe
2
34. Evrei 22, 4.
7 
7 e+i 38, 2-3;. Ie!ire 38, 2B-3;.
3
37. 7 e+i 32, 29. 8 Ieremia B, 2? aru* 3, 37.
B
Ie!ire 38, 33.
4
38. 3
9 <
(aralipomena 44, 23-24. 7 e+i 38, . $aniil 2, 3.
 39. ÎNV10INTE/E EI/= 3. 79

3B. poporul iudeu, pentru că a pus vasele s#inte &n templul

idolilor: =are nu era vrednic de mii de ori de moarte:@
3<. @Ai vă%ut mărimea nele+iuirilor: Vino acuma să ve%i
iu)irea de oameni a lui $umne%eu Na)ucodonosor s-a
săl)ătăcit, locuia &n pustie? se )iciuia ca să se mântuie. Avea
un+*ii ca de leu, căci răpise cele s#inte. Avea păr de leu, căci ca
un .leu răpea !i urla. 0ânca iar)ă ca )oii, căci era ca o vită, care
nu cuno!tea pe Cel ce i-a dat &mpără"ia 2. Trupul lui s-a vopsit cu
rouă3, pentru că, de!i a vă%ut mai-nainte rouă stin+ând #ocul, totu!i
n-a cre%ut.@4
4;. i ce se &ntâmplă: @i după trecerea acestei vremi, eu,
Na)ucodonosor, am ridicat oc*ii mei la cer, !i mintea &mi veni din
nou, !i am )inecuvântat pe Cel (rea &nalt !i Celui ve!nic viu i-am
adus laudă !i preamărire căci puterea lui este putere ve!nică, iar
&mpără"ia /ui peste vârste !i vârste. To"i locuitorii pământului sunt
socoti"i ca o nimica !i El #ace ce vrea cu o!tirea cerească !i cu
locuitorii pământului !i nimeni nu poate să-/ &mpiedece la lucrul
/ui !i să-l %ică @Tu ce #aci:@ &n acela!i timp mi-a venit mintea la
loc - !i spre #aima &mpără"iei mele mi-a venit iară!i măre"ia !i
strălucirea - !i s#etnicii mei !i dre+ătorii cei mari m-au c*emat !i
&mpără"ia mi-a #ost dată &n stăpânire, iar puterea mea a crescut !i
mai mult. Acum eu, Na)ucodonosor, laud, &nal" !i preamăresc pe
&mpăratul Cerului toate #aptele lui sunt adevărate !i căile lui
drepte, iar pe cei ce um)lă mândri poate să-i smerească.@ 7
42. A!adar, când /-a cunoscut pe Cel (rea &nalt, când i-a
&năl"at lui $umne%eu +las de mul"umire, când s-a căit de cele ce
a #ăcut, când !i-a cunoscut propria slă)iciune, atunci $umne%eu i-
a dat &napoi demnitatea &mpărătească.
43. @Cum oare: (e Na)ucodonosor, care a #ăcut atâtea
#ărădele+i, dar s-a mărturisit, l-a iertat !i i-a dat &mpără"ia, iar "ie,
care te pocăie!ti, nu-"i dă iertare păcatelor !i &mpără"ia Cerurilor,
dacă vei trăi &n c*ip vrednic: $omnul este iu)itor de oameni, este
+ra)nic a ierta !i %ă)av-nic a pedepsi. Nimeni să nu piardă
năde6dea mântuirii salei@ 8
44.

4. $aniil 4,
47. F$aniil 7, 3<. 4
48. 3 $aniil 7, 4;. 7
$aniil 7, 42-47.
8
49. '#, Ciril ar Ierusalimului, op. cit., pp. <-B;? B4-B8.