tefan Augustin Doina Jurnal de bord S nu vorbim de cei care-au srit din luntre, ca s-ajung mai devreme la rm:

sunt nite diletani ai morii... Noi ns, pasagerii cu vocaie, ne ndeletnicim cu diferite afaceri, dintre care cea mai bun e creterea. Da: cretem, devenind tot mai flmnzi de nemurire. Unii se i realizeaz. Ce plcere s-i vezi crescndu-i numele n lemnul de pin al luntrii!... Unii dintre ei pzesc copiii - s nu joace rica. Alii s-au instalat, cumini, la pup i studiaz drele. Exist chiar mnctori de ciocrlii, al cror gtlej o s le supravieuiasc. Dar cei mai muli i schimb-ntruna locul mprumutndu-i sculele, n tran. Cnd cte unul strig: "Hei, luntrae!", ecoul i rspunde lene: "Doarme..."; Dar asta este o poveste-n care muli nu mai cred. n general, n-avem nici parazii, nici boli molipsitoare. (Idei exist, ns nu fac pui.) Un singur lucru ne ngrijoreaz (dar cei ce-l spun sunt aruncai n ap): de-att amar de vreme n-am primit nici un mesaj - un porumbel, o trmba ca semn c vom vedea curnd uscatul. (Telegrafistul a murit, i nimeni nu-i amintete alfabetul Morse.) S fi greit direcia?... Nu cred: curentul bate-n dunga luntrii noastre, iar soarele-apucnd ne-arat locul de natere al petilor cu aripi. Ct mai avem pn acolo? Unii susin c, peste ctva timp, vom trece Meridianul Lunii, ajungnd pe-o mare care curge dedesubtul acesteia, de unde vom vedea pe cer cum navigheaz umbra noastr. E ora mesei. Se aud ipnd cei care-alei prin tragere la sori (cu zaruri msluite!) vor fi astzi exclui de la festin: sunt buctarii..