Quijote redivivus in terris Dambovitensis

SERILE DON QUIJOTE

ot Pietrosita
Editia a VIII-a

Ospat de muzica, imaginatie si literatura la poale de Bucegi

31 August 2013

Don Quijote credea ca morile de vnt sunt uriasi. Oamenii de rnd cred ca uriasii sunt mori de vnt. Titu Maiorescu
Dragi oaspei, Bine ai venit !
La nceput de secol XXI, ntr-o societate superinformatizat, o tnr familie din Pietroia i invit, la sfrit de august, prietenii i rudele la un festin cultural i culinar, la o ntlnire de suflet ntre

oameni de cultur i oameni ai muntelui, ntre veterani ai condeiului i ucenici n mnuirea instrumentelor muzicale tradiionale.

Familia Daniel Comni i Ana Maria Rducu, ntrit de curnd cu micua Maria Victoria, aduce spiritul spaniol al lui Don Quijote la umbra turlelor bisericii din Joseni, aceast bijuterie a arhitecturii munteneti. Gazdele vor fi ajutate, n demersul lor de: Printele Eugen Popescu, preot paroh la Parohia Pietroia 1, secondat de preoii comunei Prof. dr. ing. Radu Negoescu, Preedinte al Fundaiei Renaterea Pietroiei-Ruralia Prof. dr. George Coand, Professor Honorificus al Universitii Valahia din Trgovite. Mircea Ni, un fervent susintor al culturii dmboviene i, implicit, pietroiene

Conform tradiiei, oaspeii vor fi ntmpinai de buciumai, copii i tineri, membri ai ansamblului folcloric Doinitorii Runcului condui de inimosul profesor Octavian Pleea.

Vor urma momente lirice, miastru coordonate de profesorul Constantin (Vicu) Voicu, momente susinute de vechi prieteni ai gazdelor pietroiene: Emil Stnescu, Alex Vlcu, George Canache, Emil Petrescu. Mesenii vor fi invitai s roteasc hora mare pe melodiile reputatei cntree Rodica Voicu sau s ncing o srb ndemnai muzical de Daniela erban, o nou prieten a gazdelor. La ceas de sear, sub razele reci ale lunii, actorii George Buic i Mircea Silaghi vor relua simbolicul dialog al cavalerului Don Quijote i al scutierului su, Sancho Panza, cu morile de vnt medievale. Vocea cald a profesoarei Diana Chiescu fiic a Pietroiei va acompania strunele chitarei clasice, iar melodiile sale vor nclzi o minunat sear de var-toamn a comunitii pietroiene.

Momentul culinar

n sunetul buciumului, gazdele vor da startul festinului culinar. uica de prune din producia casei va dezlega limbile invitailor, iar aperitivul va fi format din: Mezeluri tradiionale Brnzeturi asortate (urd, telemea de oaie, brnz de burduf) Specialiti vntoreti (chiftelue de mistre/cprioar, salam de cprioar, pastram de mistre, crnai de mistre, pate vntoresc) Ou de prepeli

Vinul rece, aburind carafele de lut, se va contopi, printr-o alchimie special , cu bucatele alese gtite de maetrii buctari: Mistre la cuptor cu sos de fructe de pdure Cprioar la tav, ca la Pietroia, cu sos Berbecu la proap Garnituri sau salate speciale (orez basmati cu stafide, muguri de pin i fulgi de migdale/varz roie cu mere i vin rou, salat rucola cu roii cherry, salat de andive cu mutar, salat pietroiean)

Desertul, nsoit de ampanie i foc de artificii, va ncheia seara magic a periplului rtcitorului cavaler Don Quijote pe meleagurile pietroiene.

Intampinare de a 8-a Seara Don Quijote. Quijote si Maiorescu par personaje diametral opuse.

Maiorescu - un cumpatat, masurat, econom (isi tinea un jurnal al maruntisului cheltuit zilnic) si neintrecut gospodar de cariera proprie (unii ar spune egoist). Quijote - traitor numai pentru altii si altele, altii incepand cu - dar nelimitati la - Dulcineea, altele fiind ideile, avanturile generoase frizand nebunia din perspectiva hangiilor, fantasmele de tot felul - jarul arderilor sale tarzii. Unul - om real bio-bibliografiat in detaliu, inspirand respect si/sau ostilitate adversarilor dati la o parte in competitia vetii; celalalt - o inventie Don Cervanteasca intruchipand revolta timpurie a spiritului fata de bacania marunta a jurnalului de cheltuieli, rs de toti pentru ca prea slab fata de tacticoasele si imperturbabilele mori de vant macinand intru vecie intelepciunea malaiului biruitor al tuturor idealurile altruiste, tot in veci perdante. Quijote, fiind insa reabilitat odata cu scurgerea secolelor, s-a dovedit a fi nu singular si important ca Maiorescu, ci din ce in ce mai numeros, pana intr-atat incat exegeza-i tarzie in cultura noastra i-a identificat urme in mai toate sufletele romanesti contribuitoare la acel imaginar colectiv, concept care poate fi barfit de calp sau lemnos prin bacanii, dar nefiind mai putin decat opera carturarilor si artistilor ce modeleaza pentru viitor, pe bani firavi si viata adesea chinuita, simtirea nationala. Romania care conteaza, cea neperisabila si vesnic pregatita, chiar daca niciodata vadit biruitoare, sa lase in urma neputintele firii pentru a decola pe aripile duhului osarguitor, apare azi motorizata de elanurile lui Quijote. Alaturi de credinta in Dumnezeu. Sau poate ca vorbim de acelasi lucru, cum arata deunazi un ierarh ortodox. Aforismul lui Maiorescu de pe coperta ne spune, distantandu-se suveran, cum ca Quijote "credea" ca morile sunt uriasi. Nicidecum, morile erau chiar inamicii care-i populau constiinta, universul interior ce-i era suprema realitate, nenegociabila prin staulele hanurilor. Cine anume sunt oamenii de rand care, dimpotriva, cred ca uriasii sunt mori de vant Maiorescu nu ne spune. Aparent sunt ceilalti, altii decat DQ, criticulministru ne lasa sa fabulam cu riscul de a bate campii. Astfel, uriasii celor ne-la-rand cu Quijote ar putea fi morile izvoratoare de malai, cu atat mai mult - cu atat mai uriasi. Quijote se lupta asadar cu acesti uriasi pentru a nu lasa malaiul sa ne cotropeasca sufletele. Sigur ca fara o r de malai nu se poate, recunostem noi in dialect pietrositean, dar ra odata asternuta, malaiul se cuvine uitat ca stricacios (cu toate ca inerent folositor, cum ne mai invata Maiorescu) pentru a slobozi spiritul catre sublimul ce desfide firea malai-dependenta. Maiorescu a trait 77 ani, cucerind toate onorurile atrase de cumpatare, jurnalul de maruntisuri, imbrancirea altora in lupta vietii - adica de ceea ce conta in intocmirea firii timpului sau. Este insa sigur ca simbolistica lui Quijote l-a preocupat si, daca interpretarea data adineauri aforismului sau nu este vanare de vant, poate ca la 78 de ani Maiorescu ar fi abandonat

acele onoruri ca sa apuce lancea ruginita a Cavalerului cauzelor pierdute. Pentru ca Maiorescu avea intreg armamentarium-ul intelectual, poate insa nu si credinta trebuincioasa, sa apuce pe o asemenea cale. N-a fost sa fie... Maiorescu si Quijote sunt personaje diametral opuse. Unul - real, dar istorie de biblioteca, celalalt - fictiv, dar viu; si in crestere. * La Pietrosita, insa, ne putem apuca de Don Quijote, nu la 78, ci pe la vreo 20 de ani, asa cum demonstreaza experimentul Daniel Comanita, ce destina din Spania acum cu vreo 10 ani prima suta de dolari fara de care putea supravietui, nu familiei de toate lipsita, ci Fundatiei, pentru activitati comunitare caritabile... Sa dea Dumnezeu sa tina, viata e lunga iar nimeni nu stie ce s-ar mai fi intamplat cu Quijote daca insusi ar mai fi trait vreo 20 de ani. Poate si-are fi luat mintea cea de pe urma, si-ar fi cumparat niste oi, sau ar fi dat la pace cu morile de vant. Stiind cum devine firea omeneasca, ar trebui poate sa-l fericim ca n-a trait destul ca sa-si compromita nemurirea, facandu-se ... de bacanie. Deocamdata, insa, improprietarirea lui Don Quijote in Pietrosita spirituala pare durabila. Cavalerul isi plateste impozitele, da liturghie la Biserica, se bucura de adunarea Domniilor Voastre culturale la ospetele Serilor sale si vede ca, chiar daca lipseste un an de la rendez-vous, isi vad mai departe de treaba Zilele si Toamnele Pietrositei. Dar cand intre acestea intervin Serile, nadejdea noastra, a majoritatii de fata, ca dupa noi va fi nu potopul desfiintarii si uitarii, ci continuitatea prin sarguinta lui Dani si a generatiei lui intru cele infiripate in '99, capata temei mai apasat. Doamne ajuta. Si intru multi ani, Daniel. Radu Negoescu.