Mgarul i privighetoarea de Alecu Donici Mgarul au vzut pe o privighetoare.

- Prieteno, i-au zis, m rog s m asculi: Eu tot am auzit o vorb de la muli, C tu ntru cntri eti meteri mare, i iat, acum vreu De iscusina ta s judec singur eu. Iar buna psruic, pornit spre cntare, Cnd linitit, abia n sine ciripea, Cnd tare uiera, Cnd glasu-i tremura, Apoi, prin dulcea ei strigare, ntru a dragostei cei gingae plecare Pe amoraul su chema, i rediul desftat, cntarea-i rsuna; Iar lumea ascultnd Tcea i se mira. Mgarul ns de pmnt S-au rezemat cu fruntea, i au rcnit aa: "Tu versuri ai plcute, Dar cnd ai asculta Cucoul de la noi, mai bine ai cnta."

Acestea auzind n suflet s-au jignit Acea privighetoare i de atunci au contenit Pentru mgari a sa cntare. Dumnezeu s ne fereasc De judecata mgreasc.