Realitatea Cosmarului

Inconjurat de usi metalice din spatele carora rasunau sunetele iadului ce izbucneau intr-un ecou groaznic in creerul lui. Pareau infinite. Simtea mirosul propriei vome si transpiratii sustinut doar de propriul puls ce-l mai tinea in viata. Razamat de ultima usa, usa finala dupa cum credea el ultima usa din imensul castel in care se afla, usa de care ii era frica cel mai mult - E ultima statie domnule, va rog sa coborati din transport. Nu a fost pentru prima oara cand se trezea intr-un loc strasniu pe care nu-l cunostea, de fapt el insusi nu mai stia unde incepe realitatea si unde se termina iluzia u un tic nervos s-a uitat la ceasul de pe bordul microbuzului, era !"#"!. - $a puteti ajuta va rog% &nde ne aflam si cum am ajuns aici% - 'ti urcat cu un tip amabil acu ! ore, tineati un discrus legat de un proect grandios, dupa care, domnul va parasite si dumnevoastra ati continuat drumul