Coordonator ID: Prof. dr. Petru BEJAN Editura UniversitaNii Al. I. Cuza Iasi 2010 UNIVERSITATEA AL. I.

CUZA FACULTATEA IASI DE FILOSOFIE STIINlE POLITICE Volumul III nvaNamnt la distanNa Anul II Semestrul I

C U P R I N S C U P R I N S IDEOLOGII POLITICE ..........................................................7 Prof. dr. Anton CARPINSCHI TEORII ALE RELAlIILOR INTERNAlIONALE .................81 Prof. dr. George POEDE PARTIDE POLITICE SI GRUPURI DE INTERESE Conf. dr. Mioara NEDELCU STATISTICA APLICATA ...................................................205 Conf. dr. Virgil STOICA ISTORIE POLITICA ...........................................................261 Conf. dr. Mioara NEDELCU ....127

I. Despre ideologie II. De la liberalism la neoliberalism III. Conservatorismul. ntre traditie si modernitate IV. Socialismul. Origini si devenire IDEOLOGII POLITICE Prof. dr. Anton CARPINSCHI CUPRINS

O scurta istorie a ideologiei Identificarea idolilor, sau n cautarea unei preistorii a ideologiei O scurta istorie a ideologiei Identificarea idolilor, sau n cautarea unei preistorii a ideologiei I. Despre ideologie n majoritatea dezbaterilor privind problemele teoretice si metodologice ale filosofiei sau stiintelor sociale se pune n discutie si problema ideologiei. n ori zontul sociologiei, de pilda, ideologia este frontal abordata de sociologia cunoasterii care considera problematica ideologiei legata de "cadrele sociale", de conditionarea sociala a cunoasterii umane. n politologie si n toate celelalte stiinte sociale, problematic a ideologiei este, de asemenea, prezenta atunci cnd se discuta aspecte precum: angajarea sau neangajarea cercetatorului, obiectivitatea si partinitatea cunoasterii socia le, raportul dintre judecatile de constatare si cele de evaluare, dintre adevarul obiectiv si interesul personal sau de grup, etc. n cunoasterea umana, elaborarea unui nou concept presu pune deschiderea unui nou cmp epistemic nsotit de ntreaga sa preistorie. Astfel, contributii importante n studierea problematicii ideologiei pot fi semnal ate nca naintea aparitiei conceptului de ideologie de la nceputul secolului al XIX-lea, deoarece existenta fenomenului ideologic precede elaborarea conceptului de ideol ogie. n acest context trebuie sa remarcam ca forme ideologice ale constiintei umane au aparut n zorii civilizatiei umane, odata cu diviziunile sociale ale muncii si, n s pecial, cu separarea muncii fizice de munca intelectuala. Dar, preocuparile teoretice le gate de determinarea sociala a ideilor, de structura si functiile discursului ideologic, apar n epoca moderna n contextul revolutiei industriale si a revolutiilor politice, odat a cu intrarea n istorie a maselor umane din orase si, mai ales, odata cu constientizar ea rolului politic al noilor clase sociale. Att burghezia, ct si proletariatul, clase caracteristice societatii industriale moderne, sunt corpuri sociale cu interese economice si politice specifice a caro r motivare si activare necesita un nou tip de discurs: ideologia politica. Lui Francis Bacon (1561-1626) i datoram o preistorie a teoriei ideologiei sub forma studiului idolilor. Astfel, idolii tribului ("idola tribus") semnificau na tura antropomorfica a simturilor si a intelectului uman ce denatureaza realitatea. "S i intelectul omenesc, asemanator unei oglinzi cu suprafata inegala fata de razele lucrurilor, amestecnd propria sa natura cu aceea a lucrurilor, rastalmaceste si

Anton CARPINSCHI desfigureaza imaginea acestora"1. Pe lnga idolii tribului desemnnd erorile comune naturii umane, n general, exista idolii pesterii ("idola specus"), caci fiecare i ndivid are o natura proprie, adica " o pestera sau o vizuina a lui care refracta si tulbura lumina naturii". O mai pronuntata determinare sociala prezinta idolii forului ("idola f ori"), care se formeaza prin convietuirea oamenilor, din cauza relatiilor si a asocierii pri n vorbire. "Cuvintele sunt impuse lucrurilor potrivit cu felul de a gndi al multimii"2. La a cestia se adauga idolii teatrului ("idola theatri"), nradacinati n spiritul oamenilor prin d ogmele diferitilor filosofi acceptate necritic, prin traditie, credulitate sau neglijen ta. Daca prin ideologie ntelegem, n mare, ideile influentate de factori sociali, conce ptia lui Bacon despre idolii care distorsioneaza cunostintele umane ne apare ca o pri ma ncercare de identificare a discursului ideologic prin critica concomitenta a gndir ii de factura ideologica si a realitatii sociale. Identificarea tipurilor si formelor de idoli apare pentru noi, astazi, ca un pas spre localizarea si caracterizarea ideologiei ca g en de gndire si persuadare la nivel individual si colectiv. Ideologia ntre stiinta ideilor si "metafizica sinistra" Ter(175a cosi spmenul de "ideologie" a fost creat de filosoful francez Antoine D estutt de Tracy 4-1836), care, n cele cinci volume ale lucrarii sale intitulate lements d'idologie, nsiderat ca ideologia trebuie sa se ocupe cu studiul sistematic al originii, str ucturii ecializarii ideilor. Creatorul termenului proiecta ideologia ca o stiinta naturala a ideilor, fundame nt al gramaticii, logicii, instructiei, educatiei, moralei sau politicii. Reprezent ata de un grup cultural cuprinznd pe de Tracy, Cabanis, Volney, Garat, Daunou, Scoala ideologica a exercitat o mare influenta la sfrsitul secolului al XVIII-lea si ncep utul secolului al XIX-lea, constituind un bastion al materialismului senzualist franc ez si, n acelasi timp, un grup politic influent, initiator al reorganizarii nvatamntului si institutiilor stiintifice n cadrul Conventiei nationale care a fondat si guvernat prima Republica franceza. Termenul de ideologie a aparut n contextul politic al crester ii ngrijoratoare a autoritatii si prerogativelor lui Napoleon Bonaparte. Deziluziona ti de transformarea, sub Napoleon, a republicii democratice n dictatura imperiala, o se rie de filosofi si oameni de cultura grupati n jurul lui Destutt de Tracy s-au retras di n viata publica si s-au dedicat meditatiei. Exprimndu-si regretul ca a fost parasit de o parte di

n filosofii si intelectualii care n perioada ascensiunii l sprijinisera, ironiznd ret ragerea lor n sfere abstracte, Napoleon taxa ideologia drept "metafizica sinistra" folosi ta ca masca n planurile politice subversive ale adversarilor sai. 8 1 Francis Bacon, Noul Organon, Editura Academiei, Bucuresti, 1957, p.42. 2 Ibidem.

Ideologii politice aici, un sens restrictiv al ideologiei, termenul referindu-se doar la conceptia despre lume a clasei dominante. 3 K. Marx, F. Engels, Opere alese n doua volume, vol.2, Editura Politica, Bucures ti, 1967, editia a III-a, pp.465-466. 4 Ibidem, p.469. 5 K. Marx, F. Engels, Ideologia germana, n K. Marx, F. Engels, Opere, vol.3, Edit ura Politica, Bucuresti, Ideologia, doar o "falsa constiinta"? Karl Marx (1818-1883) si Friedrich Engels (1820-1895), creatorii materialismului istoric si ntemeietorii socialismului revolutionar, au preluat acceptiunea peiora tiva a termenului ideologie, aceea de gndire rupta de realitate, si au aplicat-o sistemelor de idei politice, morale, filosofice sau religioase. Distorsionare a realitatii sociale prin prisma intereselor specifice claselor sociale angajate n lupta politica, ideologia este pentru Marx si Engels "o falsa constiinta". O formulare explicitaa acestei afirmatii apare ntr-o scrisoare a lui Engels n care acesta vorbeste despre ideologia juridica. "Reflectarea relatiilor economice ca principii juridice scrie acesta , rastoarna, de asemenea, n mod necesar lucrurile cu capul n jos: ea are loc fara ca cei n cauza sa -si dea seama de acest proces; juristul si nchipuie ca opereaza cu teze apriorice, pe cnd a cestea nu sunt de fapt dect niste reflectari economice, asa ca totul e rasturnat cu capu l n jos. Si mi se pare de la sine nteles ca aceasta rasturnare, care, atta timp ct nu este desc operita, constituie ceea ce noi numim conceptia ideologica, actioneazala rndul ei asupra b azei economice si o poate modifica n cadrul anumitor limite"3 . ntr-o scrisoare catre Franz Mehring, Engels este si mai explicit: "Ideologia este un proces pe care asa-numitul cugetator l ndeplineste, ce-i drept, n chip constient, dar fals constient. Adevaratele forte motrice care-l pun n miscare i ra mn necunoscute, altfel n-ar fi un proces ideologic. Prin urmare, el si nchipuie forte motrice false, aparente. Dat fiind caeste un proces de gndire, el i deduce si continutul s i forma din gndirea pura, fie din propria sa gndire, fie din aceea a premergatorilor sai. El o pereaza cu un material pur intelectual, pe care, fara sa-l priveasca mai de aproape, l consi dera ca emanat din gndire si nu-i mai cauta vreo altaorgine mai ndepartata, independenta d e gndire"4 . Rezulta din aceste texte ca atunci cnd ntemeietorii marxismului au definit ideologia ca falsa constiinta, au avut n vedere ideologia burgheza, acel sistem d e idei a carui functie era legitimarea conducerii societatii de catre clasa dominanta, clasa care controleaza fortele materiale, resursele productiei

si reproductiei sociale. "Ideile clasei dominante scriu Marx si Engels , sunt n fiecare epocaideile dominante, ceea ce nseamna ca clasa care reprezinta forta materiala dominanta a societatii este totodatasi forta ei spirituala dominanta"5. Observam, 1958, p.47. sensul restrictiv al ideologiei, termenul referindu-se doar la conceptia despre lume a clasei dominante

Partinitatea si obiectivitatea ideologiei autoproclamate stiintifice Plecnd de la teza ca productia materiala a vietii nemijlocite constituie baza reala a ntregii istorii, Marx si Engels au adoptat un punct de vedere materialist asupra asupra ideologiei. Partinitatea si obiectivitatea ideologiei autoproclamate stiintifice Plecnd de la teza ca productia materiala a vietii nemijlocite constituie baza reala a ntregii istorii, Marx si Engels au adoptat un punct de vedere materialist asupra asupra ideologiei. Anton CARPINSCHI Analiza genezei ideologiei realizata n Ideologia germana, se refera la procesul coagularii ideologice a societatii burgheze, vazut de Marx si Engels ca un proce s de elaborare a iluziilor burgheziei, una dintre acestea fiind credinta ca lumea si societatea sunt guvernate de idei. De aceea, a vorbi despre critica ideologiei la Marx si E ngels nseamna a vorbi despre critica facuta de cei doi idealismului istoric, exacerbari i rolului ideilor si ruperii planului ideilor de cel al existentei sociale. Totodata, experienta activitatii stiintifice si politice i-a ndreptat pe Marx si Engels spre acceptarea existentei unei alte maniere de a concepe ideologia. Plecnd de la teza ca productia materiala a vietii nemijlocite constituie baza reala a ntregii istorii, Marx si Engels au adoptat un punct de vedere materialist asupra asupra ideologiei. "Nu constiinta determina viata, ci viata determina constiinta. Primul fel de a privi lucrurile porneste de la constiinta ca de la un individ viu; al doilea, care corespunde vietii reale, porneste de indivizii reali, vii, considernd constiinta numai ca fiind constiinta lor"6. Productia materiala a vietii nemijlocite constituie baza reala a ntregii istorii, dar produ ctia ca activitate sociala nu se reduce la crearea mijloacelor de productie, ci desemnea za orice activitate creatoare de bunuri materiale sau spirituale. Aceasta nseamna ca elaboratele constiintei sunt conditionate istoric, ca ideologi a poate fi vazuta ca ansamblul "productiei spirituale" cu caracter de clasa. "Ceea ce transforma o idee n ideologie este conexiunea ei cu natura conflictuala a

relatiilor economice si sociale ce caracterizeaza procesul muncii. ( ). Aceasta conexiune cu lupta de clasa, mpreuna cu baza ei economico-sociala este factorul c are confera anumitor idei forta lor ideologica"7. Acest sens, mai larg al termenului de ideologie, poate fi ntlnit si n Ideologia germana, dar mai ales n "Prefata" la Contributii la critica economiei politice sa u n Ludwig Feuerbach si sfrsitul filosofiei clasice germane. Dupa critica facuta de Marx si Engels idealismului istoric si ideologiei burgheze si dupa constituirea conceptiei materialiste asupra societatii si istoriei, acceptia initialasi restrnsa a ideologiei ca "falsa constiinta" a cedat locul acceptiei mai largi promovate de Vladimir Ilici Lenin (18701924), pentru care ideologia este un fenomen suprastructural complex. La Lenin si, n general, n textele canonice ale marxism-leninismului, termenul de ideologie desemneaza totalitatea ideilor, conceptiilor unei clase, ale unei paturi sociale, ale unei comunitati umane, ale unui grup 6 Ibidem, p.27. 7 David McLelan, Ideologia, CEU, Editura Du Style, Bucuresti, 1998, p.36.

Ideologii politice distinctia ntre ideologia progresistasi cea reactionara, ntre cea stiintific fundamentatasi cea nestiintificaIdeologii politice distinctia ntre ideologia progresistasi cea reactionara, ntre cea stiintific fundamentatasi cea nestiintifica social. Cunoasterea particular-clasiala este, n general, o cunoastere cu caracter ideologic. Criteriul delimitarii ideologiei este criteriul intereselor de clasa. "Exista scrie Lenin , o vorba latineasca: cui prodest, adica cui foloseste? Cnd nu este li mpede ce grupuri, forte, personalitati politice sau sociale apara anumite propuneri, m asuri etc , trebuie sa ne punem ntotdeauna ntrebarea: cui foloseste?"8. Aplicarea acestei reductii sociologice pune n evidenta corelatia dintre pozitia s i interesele de clasasi productiile ideatice care le exprimasi le apara. Referindu-se la conceptia materialista asupra istoriei, pe care Marx si Engels o calificau drept stiintifica, Lenin comenteaza: "definindu-si conceptia despre lu me, ei au denumit-o pur si simplu materialism. Ideea lor fundamentala ( ) e ca raporturile sociale se mpart n raporturi materiale si raporturi ideologice. Acestea din urma n u reprezinta dect o suprastructura a celor dinti, care, la rndul lor, iau nastere independent de vointa si constiinta omului, ca (rezultate) forme ale activitatii omului, urmarind ntretinerea propriei lui existente"9. n contextul polemicilor aprinse cu adversarii ideologici si politici, Lenin a dez voltat latura pragmatica legata de organizarea clasei muncitoare si a partidului comuni st ca avangarda politica a acesteia. El a accentuat rolul revolutionar al partidului u nic, comunist, locul ideologiei n lupta de clasasi n activitatea revolutionara a partid ului. n acest cadru politico-ideologic, pentru Lenin a devenit foarte limpede distincti a dintre ideologia progresistasi cea reactionara, dintre ideologia stiintific fund amentata si cea nestiintifica. De aceea, el putea sa scrie n Materialism si empiriocriticism: "conditionata din punct de vedere istoric este orice ideologie, dar neconditionat e faptul ca oric arei ideologii stiintifice (spre deosebire, de pilda, de cea religioasa) i corespunde adevarul obiectiv, natura absoluta"10. n ce consta obiectivitatea ideologiei? Cercetatorul angajat partinic pe pozitia unui anumit grup social

raspunde Lenin , se bucura de obiectivitate mai profunda dect a obiectivismului, ntruct nu se margineste sa arate necesitatea unui proces, ci lamureste care anume formatiune da continut acestui proces, care anume clasa da sens respectivei miscari. Nu numai ca obiectivitatea si partinitatea sunt compatibile, dar mai mult, partinitatea conditioneaza obiectivitatea si stiintificitatea teoriei clasei mun citoare pentru ca interesele acestei clase coincid cu sensul istoriei, cu legea progresu lui social. Opernd o distinctie ntre ideologia progresistasi cea reactionara, ntre cea stiintif ic fundamentatasi cea nestiintifica, Lenin considera ca irezistibila "putere de atractie pe 8 V.I. Lenin, Opere complete, vol. 23, Editura politica, Bucuresti, 1963, p.6. 9 V. I. Lenin, Continutul economic al narodnicismului si critica lui n cartea dom nului Struve, n Opere, vol.1, Editura politica, Bucuresti, 1958, p.142. 10 V.I. Lenin, Opere complete, vol.18, Editura politica, Bucuresti, 1963, p.136.

"Ideologii particulare" si "ideologii totale" ideologia este un sistem de idei legat de interesele unui grup economic, politic, etnic, religios sau de alt gen "Ideologii particulare" si "ideologii totale" ideologia este un sistem de idei legat de interesele unui grup economic, politic, etnic, religios sau de alt gen Anton CARPINSCHI care aceasta teorie o exercita asupra socialistilor din toate tarile consta tocmai n faptul ca ea mbina un nalt si riguros spirit stiintific (care constituie ultimul cuvnt al stiintei sociale) cu spiritul revolutionar, si le mbina nu n mod ntmplator, nu numai pentru motivul ca ntemeietorul doctrinei ntrunea calitatile unui om de stiinta si pe acelea ale unui revolutionar, ci le mbina chiar n cadrul teoriei ntr-un mod intrinsec si indisolubil"11. ncredintat n posibilitatea elaborarii unei ideologii stiintifice, Lenin a militat pentru fundamentarea educatiei ideologice concepute si administrate de p artidul unic, educatie capabila sa transforme proletariatul dintr-o clasa n sine ntr-o clasa pentru sine. n acest proces, ideologul este acela care "merge naintea miscarii spontane, aratndu -i calea, ( ) stie sa rezolve, naintea altora toate problemele teoretice, politice, ta ctice si organizatorice de care se lovesc n mod spontan <elementele materiale> ale miscarii"12. Dezvoltnd conceptia sociologica max-weberiana conform careia ideologia este un sistem de idei legat de interesele unui grup economic, politic, etnic, religios sau de alt gen, Karl Mannheim a analizat conceptele de ideologie si utopie ca aspecte corelate ale dimensiunii teoretice a constintei sociale. n lucrarea sa, Ideologie si utopie (1929), Karl Mannheim prezinta ideologia si raportul acesteia cu utopia din perspectiva sociologiei cunoasterii, stiinta menita sa traseze originile si cadrele sociale ale ideilor si credintelor omenirii, sa explice dinamica sociala a structurilor de gndire, mai precis, relatia dintre structurile de gndire si situatiile social-politice n schimbare. Odata cu "aparitia formei generale a conceptiei totale asupra ideologiei scrie Mannheim , simpla teorie a ideologiei se transforma n sociologie a cunoasterii. Ceea ce constituia odata armamentul intelectual al unui partid, devine o metoda de cercetare n istoria socialasi intelectuala"13. Gnditorul german considera ca propria sa contributie consta n transformarea teoriei ideologiei ntr-o sociologie a cunoasterii, ceea ce a permis trecerea de l a forma

speciala, particulara, la forma generala a ideologiei. Prin ideologii particulare, Mannheim ntelege ideologiile care servesc pentru indu cerea n eroare a grupurilor opuse, iar prin ideologii totale, totalitatea structurii gnd irii unei epoci, a unui grup social, a unei clase. 11 V.I.Lenin, Opere complete, vol.1, Editura politica, Bucuresti, 1960, p.329. 12 Vladimir Ilici Lenin, Opere complete, vol.5, Editura Politica, Bucuresti, 196 1, p.363. 13 Karl Mannheim, Essays on the Sociology of Knowledge, Routledge, London, 1957, p.69.

"Aparatele ideologice" si ideologia ca "raport trait al oamenilor fata de lumea lor" "Aparatele ideologice" si ideologia ca "raport trait al oamenilor fata de lumea lor" Ideologii politice n sensul "conceptiei particulare", ideologia este, n acord cu psihologia intereselor, o arma n lupta de idei si activitatea de propaganda. "Conceptia tota la" se refera la modalitatile de a gndi ale unei clase sau chiar a unei societati pe per ioade istorice determinate, cum ar fi de pilda, societatea medievala, epoca moderna, p erioada dintre cele doua razboaie mondiale etc. n acest sens larg, toate gndurile noastre despre societate si toate actiunile colective prezinta un caracter ideologic. "Forma ge nerala a conceptiei totale cu privire la ideologie este este utilizata de analisti sublin iaza Mannheim , atunci cnd acestia au curajul de a supune unei analize ideologice nu do ar punctele de vedere ale adversarului, ci si pe toate celelalte, inclusiv pe al lo r propriu"14. Asistam, aici, la o extindere a conceptului de ideologie la "ceva de genul unui sistem de credinte despre lumea sociala sau un Weltanschauung (perspectiva asupra lumii)"1 5, extindere ce i-a deschis posibilitatea conceperii ideologiei ca fiind "mai mult dect o pledoarie pentru interesul clasei conducatoare"16. Istoricitatea si caracterul s ocial al gndirii reprezinta pentru Mannheim sursele limitelor gndirii si cunoasterii social e. Teoria aparatelor ideologice a fost sustinuta de Louis Althusser17 care a reluat o idee a lui Antonio Gramsci despre hegemonia clasei la putere printr-un vast sist em civil (scoala, biserica) ce asigura supunerea "voluntara" a claselor exploatate. Spre deosebire de Gramsci, Althusser a considerat ca hegemonia clasei dominante si consensul nu se realizeaza, n principal, prin institutii civile si actiuni privat e, ci prin intermediul unor aparate ideologice de stat, printre care: aparatul religios, de nvatamnt, aparatul juridic, politic, sindical, de informatie etc. Gnditorul francez accentueaza asupra rolului deosebit al aparatelor ideologice n societatea contemporana. Asistam, astazi, la o adevarata insertie a ideologicului n toate structurile societatii. De aici, strnsa competitie ntre grupuri, partide, indivizi pentru ocuparea pozitiilor de comanda n aparatele ideologice, concurenta dintre diferitele institutii si aparate ideologice n dobndirea, transmiterea si manipularea informatiei. Indispensabila oricarei societati, ideologia ramne, totusi pentru Althusser, o reprezentare falsificata a realului, pentru ca este, n mod necesar, orientatasi tendentioasa, plina de enunturi eronate ce se pretind adevarate. Ea nu ofera oam

enilor o cunoastere obiectiva a sistemului social n care traiesc, ci dimpotriva o reprezen tare mistificata a acestui sistem social pentru a-i mentine "la locul lor" n sistemul 14 Ibidem, p.68. 15 Terence Ball, Richard Dagger, Ideologii politice si idealul democratic, Polir om, 2000, p.21. 16 Ibidem. 17 Louis Althusser, Idologies et appareilles idologiques d'tat, n "La Pense", nr.161/ 1970.

Anton CARPINSCHI exploatarii si manipularii. Asadar, Althusser, neaga orice continut obiectiv ide ologiei, definind-o ca "raportul trait al oamenilor fata de lumea lor"18, un "raport care exprima mai curnd o vointa (conservatoare, conformista, reformista sau revolutionara), ch iar o speranta sau o nostalgie, dect descrie o realitate"19 . Ideologia politica, un proiect ntre cunoastere si actiune centrat pe interese de grup O definire operationala a ideologiei politice Enciclopedia Blackwell a gndirii politice defineste ideologiile drept "moteazjustidele ale credintelor cu semnificatie simbolica si expresii ce prezinta, interprea si evalueaza lumea ntr-o maniera menita sa mobilizeze, orienteze, organizeze si fice anumite modalitati sau cursuri ale actiunii si sa anatemizeze altele"20 . Dictionarul Oxford de politica defineste, la rndul sau, ideologia drept "untraielucrdisticredpoatacee ansamblu cuprinzator de idei prin care un grup social interpreteaza lumea n care ste. ( ). O ideologie trebuie sa ofere anumite explicatii cu privire la desfasurar ea urilor si la finalitatea lor (asigurnd un ghid n planul actiunii), criterii de ngere a adevarului de fals, a rationamentelor valide de cele invalide, precum si o inta precumpanitoare n Dumnezeu, Providenta, sau Istorie, la care aderentii sa a apela n ultima instanta ori de cte ori sunt provocati de cei care nu mpartasesc asi ideologie"21 . n conceptia noastra22 , ideope iconaltaargulogia politica se prezinta sub forma unui proiect ntre cunoast ere si actiune centrat nterese si idealuri de grup, viznd cucerirea si exercitarea puterii, organizarea si ducerea societatii prin elaborarea si administrarea politicilor publice. Sau, ntr -o formulare, o ideologie politica este un sistem de idei si credinte, valori si mente ce exprima interese de grup si orienteaza actiunea politica a acestuia. 14 18 Louis Althusser, Citindu-l pe Marx, Editura politica, Bucuresti, 1970, p.59. 19 Ibidem, p.60.20 The Blackwell Encyclopaedia of Political Thought (edited by D avid Miller), Blackwell Reference, 1987. 21 Oxford Dictionar de politica, Univers enciclopedic, Bucuresti, 2001. 22 Anton Carpinschi, Ideologicul - proiect socio-uman ntre cunoastere si actiune, n: Cunoastere, Creativitate, Comunicare, vol.1, Universitatea "Al.I.Cuza" Iasi, 1981, pp.39-43; de asememea: Nivele ale gndirii. Limbaj ideologic. Comunicare politica, n volumul: Anton Carpinschi, Desch idere si sens n gndirea politica, Institutul European, 1995, pp.41-60.

Idei, doctrine, ideologii Functiile ideologiilor politice Ideologiile si doctrinele se constituie n suporturi pentru actiunea politica Idei, doctrine, ideologii Functiile ideologiilor politice Ideologiile si doctrinele se constituie n suporturi pentru actiunea politica Ideologii politice Generate de lupta pentru pozitii de conducere n societate si de ciocnirea intereselor divergente, ideile politice sunt elemente constitutive ale vietii po litice. n raport cu termenii de doctrinasi ideologie, cel de idee politica are o sfera mai larga. "Istoria doctrinelor arata Jean Touchard , face parte din istoria ideilor, dar ea nu reprezinta ntreaga istorie a ideilor, ea nu este, poate, nici chiar partea ei esentiala"23. Exegetul francez compara, de altfel, o idee politica cu o piramida cu mai multe etaje: cel al doctrinei, cel pe care marxistii l numesc praxis, cel al vulgarizarii, cel al simbolurilor si reprezentarilor colective. Provenind din latinescul "docere" nvatamnt, stiinta, doctrina) , termenul "doctrina" desemneaza un ansamblu de notiuni si idei coerente, despre care se af irma ca sunt adevarate si prin care se pretinde a se furniza o interpretare a faptelo r, o orientare a actiunii. Spre deosebire de ideologie, doctrina poate fi elaborata de un partid sau chiar de o persoana (doctrina lui Richelieu, doctrina Monroe, doctrina Brejnev, doctrina lui Mao etc.). Ideologia, n schimb, este o opera colectiva, prezinta un caracter mai larg , mai plastic si mai adaptabil la realitate. Ideologiile preiau din doctrinele politic e valori, concepte, argumente si ncearca sa le aplice diverselor familii politice angajate n praxis, comportamentelor actorilor politici individuali si colectivi. Ideologiile si doc trinele se constituie n suporturi pentru actiunea politica. Plecnd de la definirea ideologiei ca, "un set coerent si comprehensiv de idei care explicasi evalueaza conditiile sociale, ajuta oamenii sa-si nteleaga locul n societate si ofera un program pentru actiune socialasi politica"24, Terence Ball si Richard Dagger sistematizeaza patru functii ale ideologiei: explicativa, evaluat iva, orientativa

si programatica (prescriptiva). "O ideologie ofera o explicatie asupra cauzelor care fac conditiile sociale, pol itice si economice sa fie asa cum sunt, ( ), ofera un mod de a privi la evenimente si conditii pe care ncearca sa le nteleaga. Ideologii doresc, de obicei, sa convinga ct mai mul ti oameni si aceasta dorinta i conduce la a oferi explicatii simple, uneori simplist e, ale unor evenimente si circumstante complicate"25. 23 Jean Touchard (et les collaborateurs), Histoire des ides politiques, (troisime d ition), Presses Universitaires de France, Paris, 1967, pp.VI-VII. 24 Terence Ball, Richard Dagger, Ideologii politice si idealul democratic, Polir om, 2000, p.22. 25 Ibidem, p.23. 15

Anton CARPINSCHI Astfel, pentru liberali explicatiile sunt tipic individualiste, conditiile socia le fiind rezultatul optiunilor si actiunilor individuale. De pilda, liberalii considera c a aparitia unei crize economice este rezultatul neintentionat al deciziilor luate de indivizii rationali care raspund circumstantelor n care lucreaza sau, uneori, sunt opriti sa lucreze pe piata libera. Pentru conservatori, imperfectiunea naturii umane, a carei sursa se afla n pacatul origi nar, este baza explicatiei conditiilor sociale date. Pentru socialisti, conditiile sociale se explica, n general, prin relatiile economice de clasa. n loc sa apeleze la optiunile indiviz ilor, precum liberalii, sau la imperfectiunea naturii umane, socialistii considera ind ivizii prinsi n mecanismul relatiilor sociale care i modeleazasi le structureaza optiunil e. Pentru ideologiile de factura fascista, cauza relelor sunt strainii, indivizii t axati drept anormali, oamenii sau popoarele considerate inferioare din punct de vedere rasia l: evreii, negrii, hispanicii, slavii, arabii etc. Ideologii si propagandistii fasc isti, nazisti, fundamentalisti cauta, n permanenta, "tapul ispasitor". Functia explicativa Functia evaluativa Pe lnga explicatii, ideologiile ofera standarde de evaluare a conditiilor sociale. Daca explicatiile sunt cauzale sau conditionale, evaluarile se refera la gradul de bine sau rau, utilitate sau nonutilitate, justificare sau nonjustificabilitate a unui evenimen t, persoane politice sau proces social-istoric. Fiecare ideologie raspunde n functie de pozit ia si interesele emitentului respectiv. "Daca esti un libertarian, de exemplu, este ma i probabil sa evaluezi o anumita politica propusa ntrebnd daca aceasta sporeste sau nu rolul guvernului n vietile indivizilor. Daca sporeste rolul guvernului, aceasta este indezirabila. Daca esti feminist, te vei ntreba probabil daca politica propusa este sau nu n interesul femeilor si o vei aproba sau nu din acest motiv. Daca esti comunist, vei fi ndreptatit sa ntrebi cum va afecta aceasta propunere clasa muncitoare si daca ea v a creste sau descreste sansele victoriei n lupta de clasa. nseamna ca aceia care urm eaza o ideologie pot evalua favorabil un anume fapt ologii comunistii privesc lupta de clasa ca pe un lucru bun, n timp ce fascistii o vad rau. Oricare ar fi pozitia, este clar ca toate ndicatii care i ajuta pe oameni sa aprecieze, sa judece, sa care displace adeptilor altei ide ca pe ceva ideologiile ofera standarde sau i evalueze politicile si conditiile s

ociale astfel nct sa poata decide daca aceste politici sau conditii sunt bune, rele sau neutre"26. Precum hartile si busolele ce ajuta calatorilor orientarea n teritorii necunoscut e, ideologiile ofera adeptilor lor orientarea n spatiul social, localizarea pe esich erul politic. O ideologie poate ajuta pe cineva sa-si afle pozitia si identitatea politica, sa-si cristalizeze preferintele si antipatiile ntr-o Functia orientativa lume diversa, schimbatoare si complicata. "Daca esti comunist, de exemplu, proba bil te percepi ca un membru al clasei muncitoare, care apartine unui partid devotat eli berarii muncitorilor de exploatarea si oprimarea capitalista, si deci adversarul implaca bil al clasei conducatoare capitaliste. Sau daca esti nazist, te percepi probabil ca o persoana albasi ca membru al unui partid dedicat prezervarii puritatii rasiale, supunnd sa u 26 Ibidem.

Ce nu este o ideologie politicaFunctia programatica(prescriptiva) Ce nu este o ideologie politicaFunctia programatica(prescriptiva) Ideologii politice eliminnd rasele inferioare. Sau daca esti feminist, esti ndreptatit sa te autoeval uezi nainte de toate ca femeie (sau ca barbat simpatiznd cu problemele femeilor) apartinnd unei organizatii al carei scop este sa elimine opresiunea si exploatare a sexuala. Alte ideologii permit aderentilor lor sa se orienteze, sa-si cunoasca s ituatia sau pozitia n societate n alte moduri, dar toate ideologiile ndeplinesc functia de orientare"27. n sfrsit, orice ideologie ndeplineste o functie programatica sau prescriptiva, stabilind un program general de actiune socialasi politica prin care indica adeptilor sai strategia cuceririi si exercitarii puterii, precum si modalitatile organizarii s i conducerii societatii prin elaborarea si aplicarea politicilor publice. "Daca esti un comun ist, de exemplu, ti se pare important sa ntaresti constiinta de sine a clasei muncitoare pentru a putea nvinge capitalismul, a pune mna pe puterea de stat si, eventual, pentru a cr ea o societate cooperatista, societatea comunista. Daca esti un nazist, nsa, ti se par e important ca <superioara rasa alba> sa izoleze, sa separe, sa subordoneze si poa te chiar sa extermine evrei, negri si alte rase inferioare. Daca esti un libertarian, pro gramul tau politic va include propuneri pentru a reduce sau elimina interventia guvernului n vietile oamenilor. Dar daca esti conservator traditional, e posibil sa doresti ca statul sau guvernul sa intervina pentru a promova moralitatea si valorile traditionale"28. Fiecare ideologie prezinta o imagine asupra lumii politice si sociale, asa cum este si cum intentioneaza emitentul sa o transforme cu ajutorul adeptilor si simpatizantilor . Prin functiile ndeplinite, ideologiile politice leaga cunoasterea si actiunea, definindu-se ca ideologii, adica proiecte socio-umane centrate pe anumite interese de grup. Tocmai de aceea, o ideologie nu este o teorie stiintifica, nici o filosofie poli ticasi nici o religie. Desi unele ideologii politice contin elemente de cunoastere si de ade var, sau apeleaza la teoriile stiintifice, desi unele dintre ele se pretind stiintifice, sau chiar stiinte (socialismul stiintific, de pilda), ideologia politica, ca un gen anume de gndire, nu se confunda cu teoria politica. Teoriile stiintifice sunt explicative, se bazeaza pe cunoasterea empiricasi obiectiva; nu sunt prescriptive si normative. Chiar daca teoriile stiintifice au

implicatii practice, acestea nu nseamna ca ele sunt ideologii. Spre deosebire de ideolog, om ul de stiinta nu este implicat direct n praxis-ul politic. n cazul distinctiei dintre fi losofia politicasi ideologia politica, trebuie spus ca este vorba despre o diferenta de nivel si de grad. Mult mai preocupate de legarea gndirii de actiune, ideologiile sunt mai sim ple si 27 Ibidem, p.24.28 Ibidem.

Anton CARPINSCHI Anton CARPINSCHI mai accesibile, mai directe si mai partizane. Lucrarile de filosofie politica, n schimb, sunt mai elevate si mai profunde, cu argumente mai abstracte si mai pretentioase . n pofida complexitatii si complementaritatilor, o diferenta importanta existasi ntr e religie si ideologiile politice. Religiile sunt preocupate, n principal, de supranatural si de divin, de sacralitate si metamorfozele umano-divinului, de mntuirea sufleteascasi pacea vesnica a spiritelor n plan extramundan. Ideologiile, n schimb, se plaseaza n plan mundan, fiind centrate pe interesele materiale, profane, ale oamenilor n carne si oase, aici si acum. Dincolo de aceste distinctii, este important sa ntelegem ca oamenii au nevoie de toate formele de manifestare ale gndirii umane si ca ntre ideologii, teorii stiintifice, filosofie politica sau religii exista o complementaritate si o superba conlucrar e a spiritului. ? 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 18 Teme si probleme Identificarea idolilor, sau n cautarea unei preistorii a ideologiei. Ideologia ntre stiinta ideilor si "metafizica sinistra". Ideologia, doar o "falsa constiinta"? Partinitatea si obiectivitatea ideologiei autoproclamate stiintifice. "Ideologii particulare" si "ideologii totale". "Aparatele ideologice" si ideologia ca "raport trait al oamenilor fata de lumea lor". Idei, doctrine, ideologii. Functiile ideologiilor politice. Ce nu este o ideologie politica.

19 II. De la liberalism la neoliberalism Cadru general: definiri si sensuri Termenul liberal , a fost folosit pentru prima data pentru a desemna o miscare politica abia la nceputul secolului al XIX-lea. n acest context, el desemna un set de idei politice privind perfectibilitatea naturii umane, libertati si drepturi acordate individului, guvernare constitutionala, institutii democratice, progres social. Ca si conservatorismul sau socialismul, liberalismul a aparut ca un produs ideologic al modernitatii politice, ca un set de idei, valori si argumente plamadite prin conjugarea efectelor reformelor religioase, Iluminismului, revolutiei industriale si revolutiilor politice desfasurate pe parcursul secolelor al XVII-lea si al XVIII-lea. Marile dictionare surprind aspectele definitorii ale liberalismului. Astfel, dictionarul Lalande defineste liberalismul n felul urmator: A. Doctrina politica ce sustine cresterea pe ct posibil a independentei puterilor legislativasi judiciara n raport cu puterea executivasi acordarea celor mai mari garantii posib ile cetatenilor contra arbitrariului guvernamntului. ( ). Se opune autoritarismului. B. Doctrina po liticofilosofica conform careia unanimitatea religioasa nu este o conditie necesarapentru o bunao rganizare socialasi care reclama pentru toti cetatenii <libertatea de gndire>. C. Doctrinaeconomica conform careia statul nu trebuie sa exercite nici functii ind ustriale nici functii comerciale si nici sa intervina n relatiile economice dintre indivizi, clase sau natiuni. Se vorbeste, n acest sens, despre liberalismul economic. Se opune etatismului sau ch iar, ntr-o maniera mai generala, socialismului. D. Respect pentru independenta celuilalt; nc redere n efectele fericite ale libertatii 29 . Se poate constata astfel ca, dincolo de polisemia termenului, liberalismul desem neaza, n principal, doctrinele ce urmaresc cresterea libertatii individuale prin diminua rea rolului statului. 29 Vocabulaire technique et critique de philosophie, (17 -e dition), Presses Univ ersitaires de France, Paris, 1991. Aparut n Spania n anul 1812, termenul liberales desemna grupurile de burghezi, liber profesionisti, intelectuali ce se opuneau claselor privilegiate si traditionaliste (clerul, nobilimea), favorabile monarhiei absolute. Sub influenta revolutiei burgheze din Franta, Partidul Liberales se pronunta n favoarea ordinii constitutionale si a statului de drept, pentru drepturile naturale, libertatile politice s civile ale individului. Cadru general: definiri si sensuri

Termenul liberal , a fost folosit pentru prima data pentru a desemna o miscare politica abia la nceputul secolului al XIX-lea. n acest context, el desemna un set de idei politice privind perfectibilitatea naturii umane, libertati si drepturi acordate individului, guvernare constitutionala, institutii democratice, progres social. Ca si conservatorismul sau socialismul, liberalismul a aparut ca un produs ideologic al modernitatii politice, ca un set de idei, valori si argumente plamadite prin conjugarea efectelor reformelor religioase, Iluminismului, revolutiei industriale si revolutiilor politice desfasurate pe parcursul secolelor al XVII-lea si al XVIII-lea. Marile dictionare surprind aspectele definitorii ale liberalismului. Astfel, dictionarul Lalande defineste liberalismul n felul urmator: A. Doctrina politica ce sustine cresterea pe ct posibil a independentei puterilor legislativasi judiciara n raport cu puterea executivasi acordarea celor mai mari garantii posib ile cetatenilor contra arbitrariului guvernamntului. ( ). Se opune autoritarismului. B. Doctrina po liticofilosofica conform careia unanimitatea religioasa nu este o conditie necesarapentru o bunao rganizare socialasi care reclama pentru toti cetatenii <libertatea de gndire>. C. Doctrinaeconomica conform careia statul nu trebuie sa exercite nici functii ind ustriale nici functii comerciale si nici sa intervina n relatiile economice dintre indivizi, clase sau natiuni. Se vorbeste, n acest sens, despre liberalismul economic. Se opune etatismului sau ch iar, ntr-o maniera mai generala, socialismului. D. Respect pentru independenta celuilalt; nc redere n efectele fericite ale libertatii 29 . Se poate constata astfel ca, dincolo de polisemia termenului, liberalismul desem neaza, n principal, doctrinele ce urmaresc cresterea libertatii individuale prin diminua rea rolului statului. 29 Vocabulaire technique et critique de philosophie, (17 -e dition), Presses Univ ersitaires de France, Paris, 1991. Aparut n Spania n anul 1812, termenul liberales desemna grupurile de burghezi, liber profesionisti, intelectuali ce se opuneau claselor privilegiate si traditionaliste (clerul, nobilimea), favorabile monarhiei absolute. Sub influenta revolutiei burgheze din Franta, Partidul Liberales se pronunta n favoarea ordinii constitutionale si a statului de drept, pentru drepturile naturale, libertatile politice s civile ale individului.

Anton CARPINSCHI maximizarea libertatii individuale prin minimizarea puterii statale Anton CARPINSCHI maximizarea libertatii individuale prin minimizarea puterii statale n Encyclopaedia Britanica, liberalismul este definit drept: credo-ul, filosofia si miscarea orientate spre libertatea vazuta, ca metodasi pol itica de guvernare, principiu organizator al societatii si cale a vietii pentru individ si comunitat e.( ). Liberalismul devine, astfel, un mod de abordare esential pentru individul si colectivitatea lumii mod erne. ( ). n acest conditii, imaginea liberala a statului apare ca un reflex al echilibrului fizic pe care revolutia stiintific a l facuse deja familiar. n acelasi timp, modelul liberal al ratiunii umane pune acc ent pe primatul autointeresului ca impuls (egoism), primatul ratiunii ca instrument (intelectualism) si valoarea finala a eforturilor individuale spre auto-realizare (progres, fericire), or a lipsei de efort individual (laissezfaire) n starea naturiala 30. La rndul sau, Encyclopedia Americana apreciaza ca: elementul constant n liberalism este atitudinea, mai degraba dect doctrina. Liberal ii au fost, n mod constant, critici fata de extinderea institutiilor si instituirea autoritatilor politice sau religioase ce restrng libertatea individuala. Liberalii au ncredere n bunatatea omeneascasi n rati onalitatea acesteia. Ei cred, de asemenea, ca puterea si bogatia tind sa corupa omul, ca eg alitatea sanselor si educatia universala vor elimina relele sociale si politice crend, astfel, premise le unor societati a celor aproximativ egali.( ). Liberalii au fost n permanenta dispusi sa favorizeze reforma n aproape toate cazurile si sa priveasca cu optimism spre un viitor mai bun 31. Prin trecerea n revista a unora din definitiile de dictionar, se poate observa ca

liberalismul apare att ca doctrina sau ideologie politica, economica, ct si ca atitudine generala, credo filosofic, regim politic asumat de o societate globala. Ambele tipuri de ipostaze ale liberalismului sunt centrate, nsa, pe maximizarea libertatii individuale prin minimizarea puterii statale. Aceasta pare, pentru nceput, a fi si esenta doctrinei liberale. Dar, pentru a ajunge la un model cuprinzator si mai profund de ntelegere a doctrinei liberale, este necesara comentarea unora din principalele modalitati d

e abordare, definire si caracterizare a liberalismului existente n literatura de sp ecialitate. Astfel, nca din anii 30, George H. Sabine arata ca acest cuvnt a fost folosit, din ratiuni istorice, dar si teoretico-metodologice, n doua sensuri: unul mai res trns si altul mai general. ntr-un sens restrns, <liberalismul> este ntrebuintat pentru a desemna pozitia politica plasata ntre conservatorim si socialism, pozitie favorab ila reformei dar opusa radicalismului. n acest sens, el apartine unei perspective asu pra lumii, proprii clasei mijlocii mai degraba dect celei a aristocratiei interesata n pastrarea status quo ului, ori a clasei muncitoare preocupata de politica de reg lare sau chiar nlocuire a afacerilor antreprenoriale. Acest sens restrns al <liberalismului > este, probabil, mai caracteristic ntrebuintarii sale pe continent dect celei anglo-ameri cane; marxistii descriu n mod curent liberalismul ca o teorie politica capitalista avnd ca scop economic laissez faire-ul sau cea mai apropiata pozitie de acesta. ntr-un sens ma i larg, <liberalismul> a nceput sa fie folosit ca echivalentul cel mai apropiat la ceea ce este 30 Encyclopaedia Britanica, vol.13, Inc.William Benton, Publisher, 1972. 31 Encyclopedia Americana, vol.17, International Edition, New York, 1971.

Ideologii politice denumit n mod popular <democratie> n contrast, fie cu comunismul, fie cu fascismul . La nivel politic, acest sens al <liberalismului> presupune apararea institutiilo r populare ale guvernarii precum, votul universal, adunarile reprezentative si responsabili tatile executive pentru electorat; aceasta nseamna, de fapt, recunoasterea existentei in stitutiilor politice ca atare, mai mult dect cunoasterea anumitor principii generale de filosofie sociala ori moralitate politica. n acest sens extins, liberalismul nu p oate fi, desigur, identificat cu ideologia unei anumite clase ori cu un anumit program al unei reforme politice; el poate fi considerat ca o culminatie a ntregii <traditii poli tice occidentale>, ori ca o <forma seculara a civilizatiei occidentale>. Dar, ambele sensuri ale <liberalismului> sunt corelate n mod natural cu istoria liberalismului n polit ica moderna 32 . Pornind de la sugestia lui George H.Sabine, putem accepta ca termenul liberalides emneaza, stricto sensu, ideologia liberala, o ideologie cu o identitate doctridi ferita de alte ideologii politice: conservatorismul, socialismul, comunismul, fa mul etc. Lato sensu, acelasi cuvnt se refera la regimurile politice democrat-liberalinstitutiile, normele, mentalitatile si o biceiurile inculcate n diferiteoccidentale de-a lungul proceselor de dezvoltare e conomica si modernizare politica. le socism nara scise, la etati Pentru John Gray, liberalismul traditional, n toate variantele sale, este o teorie politica universalista. Continutul sau este un set de principii care prescriu re gimul cel mai bun, institutiile n mod ideal cele mai bune pentru ntreaga umanitate. ( ), continutul liberalismului traditional este un sistem de principii care functione aza ca norme universale pentru evaluarea critica a institutiilor umane 33. Dar, care ar f i acest set de principii si norme universale ce confera specificitate traditiei liberale si, n particular, liberalismului modern n toate formele sale conventionale ? n conceptia lui John Gray, paradigma liberala este individualista, n sensul ca afip rimatul moral al persoanei n fata revendicarilor oricarei colectivitati sociale; egalitarista, n masura n care atribuie tuturor oamenilor acelasi statut moral si n relevanta meritului moral al indivizilor umani pentru ornduirea legala sau polies te universalista, afirmnd unitatea morala a speciei umane si acordnd o importsecun dara formelor culturale si organizarilor istorice particulare; si este meliorist convingerile privind corigibilitatea si posibilitatea de a mbunatati orice instis ociala si orice tip de organizare politica. rma este eaga tica;

anta a n tutie Tocmai aceasta conceptie despre om si societate confera liberalismului o identitate clara, care transcende complexitatea si varietatea sa interna 34. Desci nznd dintr-o filosofie a istoriei si din ideea de progres ncorporate proiectului ilumi nist, acest 32 George H. Sabine, A History of Political Theory, (third edition), George G. H arap & Co. Ltd., London, 1963, (1937), p.741. 33 John Gray, Dincolo de liberalism si conservatorism, Editura All, Bucuresti, 1 998, p. 27. 34 John Gray, Liberalismul, ed.cit., p.24.

Anton CARPINSCHI set de principii si norme ce confera o anumita consistenta traditiei liberale de seneaza conturul paradigmei liberale moderne ca civilizatie universala, rationalasi cosm opolita. n calitate de orientare a spiritului, filosofie sociala printre altele , liberalismul este definit de Georges Burdeau prin contrast, adica prin raportarea libertatii individuale la opusele sale: n esenUn stat liberal nu e neaparat democratic O guvernare democratica nu conduce neaparat la un stat liberal ta, el (liberalismul -n.n.) se bazeaza pe convingerea ca omul este liber dar, de fapt, aceasta libertate se dezvaluie prin ceea ce i se opune. De aceea, cuvntul liberalism nu-si dobndeste deplina semnificatie dect nsotit de antonimele sale: despotism, totalitarism, autocratie, absolutism, etatism, corporatism, dirijism, colectivism. Toate aceste cuvinte care desemneaza ceea ce liberalismul refuza, contureaza n negativ acel loc comun la care ele continua sa se raporteze: resping erea constrngerilor prin care o autoritate exterioara, oricare i-ar fi originea sau fi nalitatea, urmareste paralizarea determinarilor individuale 35. Pe acest loc comun al libertatii persoanei, al determinarilor individuale ferite de constrngerile exterioare, n special etatice, s-a construit citadela individualismu lui liberal, tema-forte a doctrinei politice liberale. Din perspectiva raportului liberalism-democratie, Norberto Bobbio arata ca prin <liberalism> se ntelege o conceptie despre stat, si anume aceea conform careia statul are puteri si functii limitate; ca atare, el se opune fie statului absolut, fie statului numit, n zilele noastre, social. Prin <democratie> se ntelege n mod curent una dintre numeroasele forme de guvernare, aceea n care puterea se afla nu n minile unuia sau ale ctorva, ci n minile tuturor, sau mai bine zis ale majoritatii; ca atare, ea se opune formelor autocratice de guvernare, ca monarhia sau oligarhia. Un stat liberal nu e neaparat democratic: dimpotriva chiar, el a aparut, din punct de vedere istoric, n societati n care participarea la guvernare era foarte restrnsa, limitata la clasele nstarite. O guvernare democratica nu conduce neaparat la un stat liberal: dimpotriva, statul liberal clasic se afla n prezent n stare de criza, ca urmare a democratizarii progresive produse de extinderea treptata a sufragiului pna la sufragiul universal 36. Premisa filosofica esentiala a statului liberal, nteles ca stat limitat n opozitie cu statul absolut, o constituie doctrina drepturilor omului, elaborata de scoala dr

eptului natural (sau jusnaturalism). "Fara aceasta adevarata revolutie copernicana subli niaza Bobbio , pe baza careia problema statului nu a mai fost vazuta din perspectiva p uterii suverane, ci din aceea a supusilor, nu ar fi fost posibila doctrina statului lib eral, care este in primis doctrina limitelor juridice ale puterii statale. Fara individuali sm, nu exista liberalism 37. 35 Georges Burdeau, Le libralisme, Editions du Seuil, Paris, 1979, p.8. 36 Norberto Bobbio, Liberalism si democratie, Nemira, Bucuresti, 1998, p.27. 37 Ibidem, p.35.

Ideologii politice Produs spiritual al modernitatii, versiune a proiectului iluminist de justificar e rationalasi independenta a statusului individului, liberalismul traditional reprezinta ethos-ul capitalismului n ascensiune, paradigma careia i-a revenit misiunea istor ica de a forja doctrina politica a burgheziei. n aceasta calitate, n rezolvarea raporturilo r dintre societatea civila, stat si individ, liberalismul a pledat n favoarea libertatii i ndividului. Pentru realizarea acestui scop, doctrina liberala a apelat la ideile individuali smului si utilitarismului argumentate din perspectiva rationalismului contractualist, cons titutionalismului democratic, progresismului social si optimismului istoric38. Liberalismul este principala miscare politicasi intelectuala care, n perioada mod erna, a luptat mpotriva absolutismului politic si a diverselor forme de autoritarism ca re afecteaza libertatea individuala. Origini si evolutie n ceea ce priveste originile si evolutia liberalismului, semnalam existenta mai multe conceptii importante39. ncercnd o sistematizare, am putea remarca, de la nceput, ca fiecare dintre conceptiile avute n vedere aduce n prim plan din ratiuni ideologice si/sau teoretice , o anumita perspectiva analitica: dimensiunea nation ala; modelul cultural; baza economicasi structura de clasa; fundamentele spirituale s i filiatia ideatica. naninte de a le prezenta pe fiecare n parte, vom face mentiunea ca aceste perspective analitice pot constitui adevarate criterii pentru clasificare a si sistematizarea diferitelor variante si orientari ale liberalismului. Aparitia liberalismului si perspectiva nationala Autorii care aduc n prim plan perspectiva nationala localizeaza aparitia ideologiei liberale n contextul istoric occidental al emanciparii natiunilor-stat e. Limitndune la Europa Occidentalasi SUA, stim ca liberalismele britanic, francez, german, italian sau nord-american s-au dezvoltat n conditii specifice. Relativa izolare s i capacitatea conservativa a Marii Britanii, efectele radicale ale revolutiei de la 1789 n Fran ta, unificarea tardiva a Italiei si Germaniei (de abia la mijlocul secolului al XIXlea), crearea SUA ca stat federal au imprimat anumite trasaturi particulare liberalism elor din aceste tari. Din acest punct de vedere, nu ar exista o unitate generala a libera lismului, ci doar diferite evolutii national-liberale. Extinznd observatiile la Europa Central asi de Est, constatam decalajul de peste o jumatate de veac n raport cu Occidentul Europ ei. Tarile central si est-europene au prins trend-ul modernizarii, n orizontul libera

lismului, de abia n a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Referindu-se la miscarea ideilo r 38 Cf. Anton Carpinschi, Doctrine politice contemporane. Tipologii, dinamica, pe rspective, Editura Moldova, Iasi, 1992, pp.91-96. 39 Andrew Vincent, Modern Political Ideologies, Blackwell, Oxford and Cambridge, 1993, pp. 24 - 27. 23

Anton CARPINSCHI 24 politice din secolul al XIX-lea, Jean Touchard sublinia prezenta pe fondul struc turii de clasa burgheze , a dimensiunii nationale n ideologia liberala. "Liberalismul, nationalismul, socialismul scria el , sunt cuvintele cheie ale secolului al XIX-lea. Liberalismul este ideologia clasei burgheze ce a profitat de Revolutia franceza. Dar, n Germania, Italia, n Europa centralasi orientala, aristocratia guverneaza, iar unitatea nationala nu este nca realizata; liberalii sunt n opozitie si miscarea liberala, n prima jumatate a secolului, se confrunta cu miscarea nationala. Astfel, coexista mult timp doua forme distincte de liberalism: liberalismul confortabil, doctrina Manchester fiind cea mai reusita expresie a sa, si liberalismul militant ce inspira n Germania sau Italia miscarile revolutionare ce vor fi nvinse n permanenta. Unitatea germana, unitatea italiana nu sunt facute de liberali ci, ntr-o anumita masura, contra lor. Nationalismul si schimbanatura; din liberal devine conservator, iar uneori deschis reactionar"40 . n tanra societate americana, n schimb, dupa cum observase nca de la mijlocul secolului al XIX-lea Alexis de Tocqueville , se produce concilierea cea mai rapida ntre liberalism si democratie, libertate si egalitate, liberalism, grupuri le de imigranti de diverse nationalitati si constructia natiunii americane. Aceasta co nciliere are la bazacompromisul pragmatic dintre ideologia libertatilor individuale si re gimul democratic, n coordonatele guvernarii federale. "Planeta liberala" a secolului al XIX-lea este, asadar, diversasi plina de nuante sub aspectul evolutilor nationale si a drumului spre democratie. Ea se prezenta sub forma unei "ordini ce-si cauta calea", o ordine nca fragila n prima jumatate a secolului al XIX-lea cnd se afla n procesul tranzitiei spre democratie41. ntarita n a doua jumatate a secolului al XIX-lea n urma revolutiilor burghezo-democratice de la 1848, ordinea liberalaajunge sa se impuna ca putere e tatica. Daca liberalismele secolului al XIX-lea prezentau o puternica dimensiune nationala, "liberalismul transformat" al secolului al XXlea este, n schimb, cosmopolit si globalizant. Rezolvarea democrat-liberalaa problemelor de ordin national din interiorul marilor puteri si civilizatii occidentale, aventura totalitarasi militara esuata a nazsmului si fascismului, exacerbarea formei maligne a nationalismelor de factura etnica, tribala sau fundamentalista explica, credem noi, aceasta schimbare de temasi de accent. 40 Jean Touchard (et les collaborateurs), Histoire des ides politiques, T.2, (qua trime dition), Presses Universitaires de France, Paris, 1967, p.511.41 Nouvelle histoire des ides politi ques (ouvrage collectif sous la direction de Pascal Ory), Hachette, 1987, pp.177-226. Alexis de Tocqueville (1805-1859), scriitor politic francez, deputat, membru al Academiei, scurtaperioada ministru al afacerilor externe (iunieoctombrie 1849). Autor al unor carti de referinta: De la Dmocratie en Amrique,

L'Ancien Rgime et la Rvolution. Aristocrat lucid, Tocqueville considera ca umanitatea se ndreapta, n mod inevitabil, spre epoca egalitatii si democratiei. De aici, necesitateaa de a nvata lectia democratiei pentru a ntmpina pregatit sufleteste pasiunea egaltara, tirania majoritatii si alte necunoscute ale unui viitor n care egalitatea democratica, dar si posibilele derapaje ale democratiei, risca sa anihileze libertatea individului. miscarea liberala, n prima jumatate a secolului, se confrunta cu miscarea nationalaliberalismul confortabil liberalismul militant Anton CARPINSCHI 24 pe fondul struc politice din secolul al XIX-lea, Jean Touchard sublinia prezenta turii de clasa burgheze , a dimensiunii nationale n ideologia liberala. "Liberalismul, nationalismul, socialismul scria el , sunt cuvintele cheie ale secolului al XIX-lea. Liberalismul este ideologia clasei burgheze ce a profitat de Revolutia franceza. Dar, n Germania, Italia, n Europa centralasi orientala, aristocratia guverneaza, iar unitatea nationala nu este nca realizata; liberalii sunt n opozitie si miscarea liberala, n prima jumatate a secolului, se confrunta cu miscarea nationala. Astfel, coexista mult timp doua forme distincte de liberalism: liberalismul confortabil, doctrina Manchester fiind cea mai reusita expresie a sa, si liberalismul militant ce inspira n Germania sau Italia miscarile revolutionare ce vor fi nvinse n permanenta. Unitatea germana, unitatea italiana nu sunt facute de liberali ci, ntr-o anumita masura, contra lor. Nationalismul si schimbanatura; din liberal devine conservator, iar uneori deschis reactionar"40 . n tanra societate americana, n schimb, dupa cum observase nca de la mijlocul secolului al XIX-lea Alexis de Tocqueville , se produce concilierea cea mai rapida ntre liberalism si democratie, libertate si egalitate, liberalism, grupuri le de imigranti de diverse nationalitati si constructia natiunii americane. Aceasta co nciliere are la bazacompromisul pragmatic dintre ideologia libertatilor individuale si re gimul democratic, n coordonatele guvernarii federale. "Planeta liberala" a secolului al XIX-lea este, asadar, diversasi plina de nuante sub aspectul evolutilor nationale si a drumului spre democratie. Ea se prezenta sub forma unei "ordini ce-si cauta calea", o ordine nca fragila n prima jumatate a secolului al XIX-lea cnd se afla n procesul tranzitiei spre democratie41. ntarita n a doua jumatate a secolului al XIX-lea n urma revolutiilor burghezo-democratice de la 1848, ordinea liberalaajunge sa se impuna ca putere e tatica. Daca liberalismele secolului al XIX-lea prezentau o puternica dimensiune

nationala, "liberalismul transformat" al secolului al XXlea este, n schimb, cosmopolit si globalizant. Rezolvarea democrat-liberalaa problemelor de ordin national din interiorul marilor puteri si civilizatii occidentale, aventura totalitarasi militara esuata a nazsmului si fascismului, exacerbarea formei maligne a nationalismelor de factura etnica, tribala sau fundamentalista explica, credem noi, aceasta schimbare de temasi de accent. 40 Jean Touchard (et les collaborateurs), Histoire des ides politiques, T.2, (qua trime dition), Presses Universitaires de France, Paris, 1967, p.511.41 Nouvelle histoire des ides politi ques (ouvrage collectif sous la direction de Pascal Ory), Hachette, 1987, pp.177-226. Alexis de Tocqueville (1805-1859), scriitor politic francez, deputat, membru al Academiei, scurtaperioada ministru al afacerilor externe (iunieoctombrie 1849). Autor al unor carti de referinta: De la Dmocratie en Amrique, L'Ancien Rgime et la Rvolution. Aristocrat lucid, Tocqueville considera ca umanitatea se ndreapta, n mod inevitabil, spre epoca egalitatii si democratiei. De aici, necesitateaa de a nvata lectia democratiei pentru a ntmpina pregatit sufleteste pasiunea egaltara, tirania majoritatii si alte necunoscute ale unui viitor n care egalitatea democratica, dar si posibilele derapaje ale democratiei, risca sa anihileze libertatea individului. miscarea liberala, n prima jumatate a secolului, se confrunta cu miscarea nationalaliberalismul confortabil liberalismul militant

Ideologii politice Cele doua traditii liberale: continentala si britanica O alta perspectiva asupra devenirii ideologiei liberale pune n prim plan distinctia dintre cele doua modele culturale ce se afla la originea a doua traditii liberale importante: continentala si britanica. Cel care a deschis aceasta perspectiva comparativa este Alexis de Tocqueville. Prin analiza democratiei americane corolarul politic al liberalsimului anglo-american , si a revolutiei franceze laboratorul politic al liberalismului de extractie iluminista si rationalista , Tocqueville a conturat, de fapt, doua modele culturale si, implicit, cele doua marci ale traditiei liberale: libe ralismul de tip britanic si liberalismul de tip continental (francez). Spre deosebire de lib eralismul britanic, mai vechi, mai practic si mai temperat n ceea ce priveste caile si meto dele schimbarii sociale, liberalismul continental este mai radical. Traditia liberala britanica se bazeaza pe un model cultural empirist si evolutio nistaici, caracterul reformist, legalist, anti-etatist al acestei traditii liber ale. . De Traditia liberala continentala se origineaza n modelul cultural al rationalismcon structivist cartesian. Descinznd din iluminismul francez, liberalismul contineape leaza pentru reglarea problemelor politice ntr-o mai mare masura la ratiabstracta s i determinismul rationalist. De aici, voluntarismul constitutional radicalismul politic, atitudinea pro-etatica a liberalismului de tip francez. uului ntal si nea Testul politic al celor doua traditii liberale a fost ntlnirea istorica cu democratia. Explicarea celor doua moduri de a fi liberal depinde, n mare masura, de felul n care sunt concepute si practicate cele doua moduri de a fi democrat: democratrational sau democrat-empiric. Democratiile rationale sunt construite ntr-o maniera deductiva din marile concept eistoriei ideilor Popor, Suveranitate, Vointa generala etc.- , n timp ce democrae mpirice sunt efective, practice, concrete, preocupate de rezultatele guvernarii si nconcepte fondatoare sau principii ultime. ale tiile u de Plecnd de la ideea ca "democratiile empirice sunt realiste n mod natural, n timp ce democratiile rationale sunt apte pentru a fi anti-realiste"42, Giovanni Sartori asociaza democratia rationala cu democratia de tip francez, aparuta printr-o rup tura revolutionara, iar pe cea empirica cu democratia de tip anglo-american, rezultat al unui proces de dezvoltare istorica treptata. Liberalismul de tip anglo-american se ma nifesta sub forma unei democratii empirice, n timp ce liberalismul de tip continental est e, cu

precadere, o democratie rationala. Cele doua tradtii liberale au forjat, n ultime le doua secole, universul liberalismului n toate colturile lumii unde aceasta ideologie a reusit sa patrunda. 42 Giovanni Sartori, Teoria democratiei reinterpretata, Polirom, 1999, p.69.

Anton CARPINSCHI Anton CARPINSCHI O alta modalitate de cercetare a originilor liberalismului coreleaza aparitia acestei ideologii cu o serie de procese social-istorice importante legate de cri stalizarea sistemului capitalist; este vorba despre dezvoltarea capitalismului industrial s i a spiritului ntreprinzator n conditiile functionarii pietei libere de marfuri si cap ital. n acest context, are loc emanciparea politica a burgheziei, ideologiei liberale re venindu-i misiunea conceperii discursului prin care aceasta clasa viza metodele cuceririi si exercitarii puterii politice de stat. Capitalismul modern si are radacinile n comertul practicat n Europa ncepnd din secolul al XI-lea, n perioada de pace relativa ce a urmat invaziilor normanzi lor, arabilor sau hunilor. Atunci, negustorii au nceput sa croiasca marile drumuri comerciale, sa construiasca noile centre manufacturiere si comerciale crend, astfel, primele piete financiare si de marfuri, n special, n orasele Italiei si ale Tarilo r de Jos. Avntul comertului si expansiunea economica a unor orase precum Florenta, Genova, Venetia, Amsterdam sau Anvers au contribuit ncepnd din secolele al XIII-lea si al XIV-lea , la erodarea feudalismului deoarece au introdus sistemul de schimb monet ar nlocuind, treptat, economia autarhicasi de subzistenta praticata pe domeniile feu dale. Mestesugarii si taranii au nceput tot mai mult sa lucreze contra plata pentru comerciantii care i aprovizionau cu materii prime si care vindeau apoi produsele finite pe piete aflate la distanta. Dorinta acumularii profitului, acuta competitie pen tru avutie fac din capitalism un adevarat mecanism de crestere economica n cautare permanent a de piete de desfacere pe arii tot mai ntinse si ndepartate. Exigentele capitalismu lui stimuleaza revolutia industriala, iar performantele sale economice contribuie la edificarea civilizatiei industriale. Sintetiznd, am putea afirma mpreuna cu Peter Saunders ca: dreptul asupra proprietatii private, productia n vederea profitului si schimbul de marfuri n functie de pretul pietei echivaleaza cu o explicatie desfasurata a capitalismului si a modului n care el difera de alte sisteme cum ar fi feudalismul sau socialismul. Mai concis, am putea defini capitalismul ca un sistem n care indivizi sau asociatii de indivizi se afla n competitie reciproca ncercnd sa acumuleze avutie prin obtinerea dreptului de a exploata terenuri, forta de muncasi capital pentru a produce bunuri, cu intentia de a le vinde apoi pe piata si a obtine astfel un profit 43.

n contextul social-economic al ascensiunii capitalismului, ideile liberale au contribuit la prabusirea rnduielilor si mentalitatilor feudale si, totodata, la e manciparea spiritului capitalismului . Desi, ca ideologie politica deplin constituita liberali smul nu a existat naintea secolului al XIX-lea, aparitia sa a fost pregatitasi ceruta de importantele transformari social-economice declansate prin aparitia germenilor 43 Peter Saunders, Capitalismul. Un bilant social, CEU, Editura Du Style, Bucure sti, 1998, p. 31. Aparitia liberalismului si ascensiunea capitalismului spiritul capitalismului

Ideologii politice capitalismului: productia de marfuri; circulatia marfurilor si banilor; aparitia pietelor, bancilor, burselor de valori n orasele modernitatii, si implicit, a burgheziei in dustriale, comerciale, financiare, precum si a profesiunilor liberale, muncitorilor si mest esugarilor. Ideologia liberala a concentrat aspiratiile clasei mijlocii n ascensiune, interes ele burgheziei aflate n conflict cu puterea monarhiilor absolute si a aristocratiei latifundiare. Preconinznd schimbari revolutionare la acea epoca, ideile liberale apareau ca radicale. Revolutia burgheza din Anglia secolului al XVII-lea, revolutiile di n America si Franta de la sfrsitul secolului al XVIII-lea au avut un caracter liber al n pofida faptului ca, n epoca, cuvntul liberal nu era nca folosit cu un sens politic. Liberalii au rasturnat ntr-o serie de tari importante (Tarile de Jos, Anglia, Fra nta, Spania), puterea absoluta a monarhiei legitimata prin dreptul divin. n locul aces teia ei au institut guvernari laice, constitutionale si reprezentative. Liberalii au criticat privilegiile economice si politice ale aristocratiei funci are si nedreptatile sistemului feudal sustinnd, n schimb, libertatea de constiinta si expresie, de deplasare si participare la viata obsteasca. Secolul al XIX-lea a fost n multe privinte secolul liberalismului. Odata cu extinderea industrializarii n tarile occidentale, asistam la triumful ideilor lib erale. Liberalii acestei perioade au sustinut ordinea pietei libere bazata pe industria lizarea economiei si absenta interventiilor statului. Un asemenea sistem al capitalismul ui industrial s-a dezvoltat mai nti n Anglia, ncepnd cu mijlocul secolului al XVIII-lea. Dupa o perioada de circa 100 de ani de acumulare primitiva a capitalului acest s istem era deja bine reprezentat pe insula. Rapid, capitalismul industrial s-a raspndit n tr-o serie de tari occidentale de pe vechiul continent, de asemenea n SUA si, treptat, n tarile Europei centrale si de est. n secolul al XX-lea, capitalismul industrial a exercitat o puternica influenta n dezvoltarea unor tari din Asia, Africa si America Latina, n multe cazuri, stilul occidental si ideologia liberala fiind propuse ca modele cu lturale si politice. n ceea ce priveste expansiunea modelului demo-liberal occidental aceast a prezinta aspecte contradictorii. Japonia ramne, desigur, exemplul de succes cel m ai concludent. Asistam, la nivelul managementului economic, la o mbinare a modelului individualist-liberal cu unul corporatist. Economia japoneza este motivata de id

eile traditionale ale datoriei si loialitatii de grup, ca si de cele liberale ale int eresului individual. India ofera, pe de alta parte, exemplul unei democratii liberale con fruntata cu mari probleme de decalaj economic si social si cu clivaje religioase si cultu rale deosebit de periculoase. Se observa faptul ca sistemul democrat-liberal sufera c olapsuri acolo unde nu este sustinut economic prin dezvoltarea capitalismului. Se poate o berva, de asemenea, ca unele state n curs de dezvoltare au opus capitalismului liberal m odele culturale proprii, traditionale, comunitare si anti-individualiste, favorabile i mplementarii unor ideologii concurente: nationalismul, socialismul revolutionar, fundamentali smul religios.

Anton CARPINSCHI libertatea economicaeste un garant esential al libertatii politice Anton CARPINSCHI libertatea economicaeste un garant esential al libertatii politice Dupa cum am aratat, liberalismul a devenit ideologia politica dominanta a Occidentului industrializat dupa o lunga perioada de acumulare a capitalurilor s i polarizare sociala. O serie de gnditori politici adversari sau adepti ai liberali smului , au argumentat asupra strnsei si inevitabilei legaturi dintre liberalism si capita lism. Marxistii, de pilda, sustin ca ideile liberale reflecta pur si simplu interesele economice ale clasei conducatoare detinatoare a proprietatii n cadrul societatii capitalist e. Pentru analistii de factura marxista, liberalismul este exemplul clasic al ideologiei bu rgheze , expresia ideologica a intereselor capitalului. Pe de alta parte, doctrinarii liberali au ncercat sa argumenteze ca principiile si valorile liberale prezinta un caracter n atural si universal. Friedrich Hayek, de pilda, a sustinut ca libertatea economica dreptul de a folosi si dispune de proprietatea particulara , este un garant esential al libert atii politice. De aceea, un sistem politic demo-liberal grijuliu fata de libertatile civile se poate dezvolta numai n contextul ordinii economice capitaliste. Dezvoltata mai inti n Europa Occidentala si America de Nord, democratia liberala a patruns si a evoluat cu relativ succes n tarile Europei Centrale si de Est ncepnd cu a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Victoria Uniunii Sovietice dupa al II-lea razboi mondial urmata de comunizarea fortata a acestei regiuni a Europei au stopat, nsa, pentru multe decenii dezvoltarea capitalista ce ncepuse sa fie resimtita n Cehoslovacia, Polonia, Ungaria sau Romnia anilor 30 ai secolului al XX-lea. Prabusirea comunismului n Rusia, n centrul si estul Europei a facut ca aceasta regiune sa se confrunte din nou, dupa 1989, cu marile dileme ale modernizarii politice si econ omice. Transpus n fostele tari comuniste, modelul demo-liberal occidental a relansat, cu un pret social deosebit de ridicat, aventura acumularii primitive a capitalului. Oricum, devenirea istorica din secolele al XIX-lea si al XX-lea a influentat substanta ideologiei liberale. Caracterul liberalismului s-a schimbat n functie d e ascensiunea si evolutia generala a clasei mijlocii interesata n stabilizarea pozitiilor sale economice si politice. n acelasi timp, sub influenta amplificarii proceselor de industrializare si a cresterii complexitatii mecanismelor de piata, se constata o revizuire a conceptiei liberale n problema rolului statului n economie.

n timp ce liberalismul clasic al secolului al XIX-lea preconiza un stat minimal, o interventie etatica ct mai mica n viata economicasi privata a cetatenilor, "libera lismul transformat" al secolului al XX-lea se pronunta n favoarea interventiei guvernamentale moderate n viata economica. Dupa marea depresiune a anilor 1929-1933, sub influenta interventionismului etatic preconizat de John Maynard Keynes, statul devine responsabil pentru organ izarea si impulsionarea economiei si pentru furnizarea serviciilor bunastarii: locuinte , sanatate, educatie. Aceasta importanta transformare n strategia liberala a condus la conturarea a doua mari epoci n istoria liberalismului denumite, de obicei: liberalismul clasic, pen tru

Ideologii politice secolul al XIX-lea si liberalismul transformat sau neoliberalismul secolului al XX-lea. Conchiznd, trebuie sa remarcam ca realitatile capitalismului contemporan au determinat modificarea conceptiei liberale asupra statalitatii. Dovedindu-si, nca odata, utilitarismul funciar, liberalismul a trecut de la conceptia statului minimal la conceptia statului asistential-interventionist. n momentul n care statul a devenit un factor politic necesar reglementarii jocului pietei, liberalii au trecut de la un antietatism orgolios la un etatism moderat, functional. Etatismul neoliberal marcheaza noua atitudine a liberalismului, favorabila participarii statului n conditiile controlului democratic la organizarea vietii economico-sociale. Etatismul neoliberal este moderat prin democratia parlamentara, multiplicarea centrelor de decizie, descentralizarea puterii, cultivarea dialogului si compromisului politic 44. n sfrsit, o alta conceptie privind originile si evolutia liberalismului exploreaza filiatia unor concepte si evolutia unor teme majore n istoria ideilor politice: i ndivid, stare naturala, drepturile omului, libertate si libertati, libertate si legalita te, contract social, constitutionalism, rationalism etc. Aceste teme si concepte furnizeaza fundamentele spirituale si armatura ideatica ideologiei liberale. Fundamentele s pirituale ale liberalismului sunt unitare, dar ele pot fi prezentate si analizate din pers pective diferite. Una dintre acestea apartine istoriei ideilor politice. Astfel, cele zec e lectii de istorie intelectuala a liberalismului propuse de Pierre Manent45 se constituie ntr-o abordare polemica fata de interpretarea economicista de sorginte marxista. Perspectiva din care Manent reconstruieste genealogia liberalismului este socanta subliniaza Sorin Antohi -; el si propune sa demonstreze, mpotriva unui cliseu tenace, ca nu avem de-a face cu o doctrina preponderent economica, nici macar cu una dominata de combinatia celor doua inventii liberale guvernul reprezentativ si economia de piata. Istoria intelectuala a liberalismului e construita pe o teza neasteptata: ceea ce este central n constituirea liberalismului nu este economia, ci problema religioasa"46. n contextul spiritual generat de problema teologico-politica, Pierre Manent prezinta cititorului o suita de micro-monografii dedicate celor mai importanti gnditori politici care au pregatit aparitia ideologiei liberale. Astfel, primul apare Mac hiavelli47 cu 44 Cf. Anton Carpinschi, Doctrine politice contemporane. Tipologii, dinamica, pe rspective, Editura Moldova, Iasi, 1992, p. 96. 45 Pierre Manent, Istoria intelectuala a liberalismului, Humanitas, Bucuresti, 1 992. 46 Sorin Antohi, Introducere, la volumul: Pierre Manent, Istoria intelectuala a liberalismului, ed.cit., p.6. 47 Niccol Machiavelli (1469-1527), om de stat, istoric si gnditor italian nascut l

a Florenta. Secretar al Cancelariei din Florenta, Machiavelli a ndeplinit numeroase misiuni diplomatice. Operele sale politice, Il Principe si Discorsi sopra la prima Deca di Tito Livio (publicate postum, n 1532) , au devenit tratate clasice pentru studierea politicii, teoriei puterii si artei guvernarii. nchinata crearii statului national italian prin unificarea statelor-orase, inspirata de p bogata experientapoliticasi diplo matica, opera lui Machiavelli este expresia realismului politic n actiune. Pentru Machiavelli, poli tica este arta guvernarii, conservarii si dezvoltarii statelor n dinamismul lor natural. Prin forta analitic a a gndirii, prin optiunea politica laica, rationalasi nationala, Machiavelli s-a impus ca unul din fondato rii gndirii politice moderne. liberalismul a trecut de la conceptia statului minimal la conceptia statului asistentialinterventionist Fundamente spirituale si filiatie ideatica n liberalism ceea ce este central n constituirea liberalismului nu este economia, ci problema religioasa

30 Anton CARPINSCHI ideea fecunditatii politice a raului. Secretarul florentin este unul dintre prim ii moderni care are curajul sa scrie despre convertirea politica a raului prin transmutarea raului individual n bine comun , idee ce anticipeaza principiul "minii invizibile" din mecanismul autoreglarii spontane a pietei libere. Urmeaza Hobbes48 si noua arta politica . Aceasta este o mecanica politica bazata pe ideea ca ordinea sociala se na ste din frica si neputinta individului uman obligat, prin aceasta, sa semneze contra ctul cu Leviathan-ul, adica cu puterea absoluta a statului ordonator. Spre deosebire de Hobbes, Locke49 - "arhitectul liberalismului clasic" -, elaboreaza ideile individualismu lui liberal exprimnd pozitia indivizilor liberi si rationali, stapni pe viata, munca si propri etatea lor. Spre deosebire de autoritarismul etatic hobbesian, individualismul liberal preconizat de Locke viza limitarea puterilor statului monarhic prin normele si legile drept ului natural. Filosoful englez a contrapus, astfel, absolutismului monarhic, dreptul absolut al individului liber."Retras n citadela drepturilor omului si ale cetateanului, ale carei baze le-a pus Locke, individul trateaza cu statul de la suveran la suveran"50. n spiritul rationalismului propriu Iluminismului, Montesquieu51 propune contracararea abuzului de putere prin principiul separarii puterilor legislativa , executiva si judecatoreasca. Regula generala este aceea ca nici o putere nu poate ndeplini mai mult de o singura functie. Libertatea pentru Montesquieu nu este independenta individului n fata statului, ci dreptul de a face ceea ce legea permite. Preocupa rea gnditorului francez nu este direct aceea de a proteja individul n fata interventii lor statului, ci de a identifica acele legi pe care autoritatile trebuie sa le respe cte si care pot oferi cetatenilor "siguranta juridica". Odata cu aparitia primelor semne ale opo zitiei 48 Thomas Hobbes (1588-1679), filosof politic englez a carui opera cardinala, Le viathan (1651), a fost conceputa ntr-o perioada istorica plina de framntari sociale si politice pentru As nglia: razboiul civil, revolutia si rasturnarea monarhiei absolute. Hobbes este primul gnditor dupa Aris totel care dezvolta o noua teorie a asupra naturii si comportamentului uman. Fiinta umana nu mai este conce puta a sociabila de la natura; oamenii sunt, prin natura lor, fiinte egoiste urmarind n permanenta co nservarea vietii, procurarea binelui si evitarea raului pentru ei nsisi. Metodologia individualista si teoria contractului

social fac din Hobbes unul din premergatorii liberalismului timpuriu. 49 John Locke (1632-1704), filosof si om politic englez, Locke a studiat medicin a la Oxford nainte de a deveni secretarul lui Anthony Ashley Cooper, prim conte de Shaftsbury. Vederile sale politice s-au dezvoltat si au fost modelate n contextul Revolutiei engleze. Adversar al absolut ismului, apreciat ca filosof al "glorioasei revolutii" de la 1688 prin care s-a instituit monarhia co nstitutional-parlamentara, Locke este, totodata, "gnditorul-cheie" al liberalismuli timpuriu. Desi a accepta t ca, prin natura lor, oamenii sunt liberi si egali, prioritatea pe care a acordat-o dreptului la propr ietate l apara de sensurile pe care le-au capatat mai trziu egalitatea si democratia sub influenta curentelor so cialiste. Cele mai importante opere politice ale lui Locke sunt: A Letter Concerning Toleration (16 89) si Two Treatises of Government (1690). 50 Jean-Jacques Chevallier, Les grandes doctrines politiques, n: Encyclopdie polit ique de la France et du monde, Paris, 1951, p.80. 51 Charles-Louis de Secondat, baron de Montesquieu (1689-1755), filosof, jurist, personalitate publica implicata n viata politica a epocii sale, membru al Academiei franceze. Unul dint re cei mai studiati gnditori politici ai Iluminismului, ale carui idei rationaliste si anti-absolutis te au contribuit la declansarea Revolutiei franceze si au influentat conceptiile politice ale Parintilor fondato ri ai SUA. Lucrarea sa monumentala -De l'esprit des lois (1748) -, n pofida extinderii si diversitatii, are drept obiect "spiritul legilor", adica regulile sociale ale dreptului politic, sistemul rational al leg ilor, principiilor si procedurilor vietii politice. Clasificarea regimurilor politice si teoria separarii puterilor n stat sunt alte doua mari realizari ale lui Montesquieu si, implicit, ale filosofiei politice pregatitoare a ideologiei liberale.

Ideologii politice Ideologii politice dintre burghez si cetatean, Rousseau52 se impune ca unul din primii critici ai individualismului liberal. El sustine ca puterea legislativa nu poate fi exercit ata dect pe calea directa, prin votul ntregii natiuni. Inspirat de pasiunea pentru unitate si totalitate, Rousseau considera "vointa generala", adica suveranitatea poporului, ca indivizi bila, apartinnd ntregului social. Spre deosebire de individualismul lui Locke, n care fie care individ este liber sa faca contractul social, Rousseau vede n "vointa generala" contracararea voluntarismului ntreprinzatorilor particulari si a intereselor egoi ste. Benjamin Constant53 este, la rndul sau, un aparator al liberalismului de opozitie , ivit atunci cnd libertatea individuala ncepea sa fie amenintata n numele suveranitatii poporului, mult laudatasi sustinuta de Rousseau. Franois Guizot54 sustine liberal ismul de guvernamnt sau arta de a guverna prin puterea reprezentativa, adica nu prin aproprierea ntregii forte, ci prin folosirea integrala a celei existente. n sfrsit, Tocqueville, vizionarul liberalismului confruntat cu problemele si provocarile democratiei, nchide seria gnditorilor monitorizati de Pierre Manent. Din aceasta serie a ilustrilor "parinti spirituali" ai ideologiei liberale nu po ate lipsi, nsa, Immanuel Kant. O abordare alternativa a justificarii drepturilor libe rale ce evita orice referinta la drepturile naturale, la natura si bunastarea umana prov ine din filosofia lui Immanuel Kant, mai precis, din metafizica moravurilor nteleasa ca un sistem al conceptelor pure si universale. Conceptul kantian de metafizica a morav urilor cuprinde n sine att teoria asupra virtutii ct si teoria asupra dreptului, pe temeiul ca att dreptul ct si virtutea implica obligativitatea; obligativitatea supunerii fata de o lege exterioara n cazul dreptului, obligativitatea supunerii fata de legea morala interioara n cazul virtutii. Unirea virtutii cu dreptul explica viziunea lui Kant asupra ntregului social; att una ct si cealalta regleaza comportamentul fiintei sociale fa ta de sine si de semeni, ca si fata de formele institutionalizate ale existentei. D ualitatea sociala data de drept si de moralitate reproduce, n planul socialului, dualitatea filosofica fenomenal-noumenal a umanului: ca fiinta fenomenala, omul este supus normei juridice, dar e sanctionat de legea morala interiorizata sau de justitia divina. Asadar, <metafizica moravurilor> are sensul extins de sistem al principiilor rat ionale 52 Jean-Jacques Rousseau (1712-1778), gnditor cu puternica influenta asupra asupra vietii politice moderne, precursor al liberalismului social, dar si al socialismului. Postularea "bunului salbatic" si idilizarea starii naturale, sugerarea ideii ca proprietatea privata este sursa r

aului social, critica radicala a relelor societatii, preferinta pentru egalitatea socialasi "reconstructia social a completa" pregatesc ideile stngii politice si ale traditiei revolutionare. Opere politice principale: Discou rs sur l'origine et les fondements de l'ingalit (1755), Le contrat social (1762). 53 Benjamin Constant (1767-1830), scriitor, gnditor si om politic francez. Influe nt membru al partidului liberal; "principalul reprezentant al liberalismului sub Restauratie" (Jean Touc hard) si "unul dintre autorii care au expus n modul cel mai profund lectia esecului Revolutiei de a se stabiliz a ntr-o forma politica solida, unul dintre gnditorii cei mai patrunzatori ai tranzitiei democratice" (Ma rcel Gauchet). Este unul dintre criticii cei mai lucizi ai "suveranitatii poporului" n numele libertatii i ndividului. Principalele opere politice sunt reunite n: Collection complte des ouvrages publis sur le gouvernement reprsentatif et la constitution actuelle, formant une espce de cours de politique constitutionnelle (1818) si n Mlanges de littrature et de politique (1829). 54 Franois Guizot (1787-1874), om de stat si istoric francz. Ca ministru al instr uctiunii publice, a admis prinmcipiul libertatii nvatamntului primar. Ca sef al guvernului (18471848) a practicat o politica conservatoare care a favorizat declansarea revolutiei de la 1848. 31

Anton CARPINSCHI care ntretin viata sociala a indivizilor. De aceea, ei au datoria sa cultive si s a desavarseasca metafizica, ntruct omul este, prin natura sa, o fiinta metafizica ale carei potente spune Kant se manifesta n dovezile de decizie si actiune conforme unei legislatii universale, chiar si n lipsa unor principii morale a priori deprinse e xpres 55 . Din aceasta filosofie morala conceputa ca metafizica a moravurilor decurge definirea kantiana a dreptului ca totalitatea conditiilor, conform carora liberul arbitru al unui om se poate uni cu liberul arbitru al altui om, conform unei legi universal e a libertatii 56. La baza definirii kantiene a dreptului, sta principiul universal al dreptului care stipuleaza ca libunivntreconfertatea liberului arbitru al unui om poate coexista cu libertatea t uturor, dupa o lege ersala. ( ). Legea juridica universala este: actioneaza n exterior n asa fel, nct buintarea libera a liberului tau arbitru sa poata coexista cu libertatea tuturor , orm unei legi universale, ceea ce este o lege care mi impune obligativitatea 57 . Din metafizica moravurilor si principiul universal al dreptului decurge ideea conform careia oamenii sunt posesori ai unor drepturi fundamentale la libertate si dreptate deorece ei sunt ntotdeauna scopuri n sine si niciodata numai mijloace n sl ujba scopurilor altora. Numadicde isociscopai un principiu care confera maximum de libertate egala tuturor oamenilor a principiul clasic al liberalismului ar putea satisface cerinta universalitatii cerute mperativul categoric kantian. Societatea liberala apare, astfel, drept singura o rdine ala acceptabila pentru persoanele ce se considera agenti rationali autonomi si uri n sine. Pronuntndu-se asupra capacitatii argumentelor formal-universale kantiene de a justifica principiile liberale ca singurele potrivite pentru fiintele umane, Joh n Gray se arata extrem de rezervat. Este discutabil daca argumentele lui Kant scria el reusesc sa justifice principiile liberale. ntr-adevar, n masura n care ele sunt pur formale si fac apel exclusiv la presupozitiile ratiunii practice, este rezonabil sa presupunem ca vor realiza cu mult mai putin dect sperau Kant si neo-kantienii n ncercarea de a ntemeia principii substantiale. n masura n care argumentul lui Kant apeleaza n mod tacit la presupozitii antropologice, atunci el se abate de la propria metoda de a justifica etica. Conceptia despre noi nsine ca agenti autonomi si rationali si ca autori ai propri ilor noastre valori poarta semnul modernitatii si al individualitatii europene, si nu este o imagine universalizabila a vietii morale. n cazul lui Kant, ideea autonomiei este fundamentata pe conceptia metafizica a eului noumenal, n care se recunoaste cu usurinta umbra emaciata

a sufletului nemuritor din traditia crestina. O data abandonata 32 55 Rodica Croitoru, Studiu introductiv la volumul: Immanuel Kant, Scrieri moralpolitice, Edirura Stiintifica, Bucuresti, 1991, pp. 35-36. 56 Immanuel Kant, Introducere la teoria dreptului, n volumul Scrieri moral-politi ce, ed.cit., p.87. 57 Ibid., pp. 87-88.

Ideologii politice metafizica kantiana a eu-lui, nu mai ramne nimic n argumentul acestuia care sa impuna principiile liberale drept singurele potrivite pentru fiintele umane 58 . n consecinta, problema liberalismului analizat prin intermediul istoriei intelectuale, este una de reconstructie democratica a corpului social recunoasterea valorii centrale a libertatii individuale. Doctrina liberala ntemei azfond, legitimitatea politica pe drepturile individului. sale prin a, n n aceste conditii, putem aprecia ca proiectul liberal si afla, n mod paradoxal, fundamentele spirituale n raportul, mereu dinamic, deseori fragil, dintre liberta te si lege: libertatea individului trebuie garantata prin lege, legea este opera autor itatii statale, iar neutralitatea statului depinde, la rndul sau, de respectarea unor reguli, nor me si legi. Proiectul liberal se profileaza pe fundalul tabloului spiritual al modernitatii europene n care principalele tuse pun n lumina emanciparea spirituala a credinciosilor crest ini prin Reforma religioasa din secolul al XVI-lea, avntul capitalismului ca practica a libertatii, filosofia reusitei ca esenta a liberalismului, noul spirit al modernitatii bazat p e laicizare, legi naturale si rationalism, drepturile omului ca drepturi universal e ale persoanei umane. Liberalismul, ideologia politica a modernitatii burgheze Pozitia noastra n problema originilor si evolutiei liberalismului se ataseaza unei conceptii de sinteza. Din aceasta perspectiva, apreciem ca prin evaluarea si com binarea unor modele explicative provenind din planuri diferite economico-sociologic, cultural-ideatic, politic si al constructiei nationale , putem tinde spre nteleger ea procesului de importanta istorica care este: aparitia si evolutia liberalismului ca filosofie si ideologie politica n contextu l monitatii si a sistemului capitalist. derCa ideologie politica, liberalismul nu poate fi nteles n afara cunoasterii originilor spirituale, coordonatelor filosofice, religioase, stiintifice, dar si a circumstantelor politice, sociale, economice n care a aparut si a evoluat Caci, desi liberalismul nu are o natura sau o esenta unica si neschimbatoare, el este totusi definit de un set de trasaturi distinctive care poarta marca modernitatii si care, n acelasi timp, l di stinge de celelalte traditii intelectuale moderne si de curentele politice care le sunt as ociate. Toate aceste trasaturi sunt complet inteligibile numai n perspectiva istorica oferita d e cteva din crizele modernitatii disolutia ordinii feudale n Europa n secolele al XVI-lea si al XVII-lea, evenimentele din preajma Revolutiei franceze si a Revolutiei americane din ultima decada

a secolului al XVIII-lea, emergenta miscarilor de masa democratice si socialiste din cea de-a doua jumatate a secolului al XIX-lea si eclipsarea aproa pe totala 58 John Gray, op.cit., pp.78-79.

Anton CARPINSCHI Anton CARPINSCHI a societatii liberale de catre regimurile totalitare din zilele noastre. Astfel, trasaturile distinctive ce caracterizau conceptia liberala despre om si societate la nceputur ile acesteia, n Anglia secolului al XVII-lea, au fost alterate si redefinite, fara a deveni totusi de nerecunoscut, pe masura ce societatile individualiste care au dat nast ere ideilor liberale au fost obiectul unor provocari nnoite si variate 59. Printre provocarile si nnoirile la care au fost supuse societatile occidendale, exista anumite creatii si dezvoltari istorice care au influentat profund si deci siv filosofia moralasi politica, dreptul, precum si paradigma stiintifica a modernitatii prega tind, totodata, aparitia liberalismului. Una dintre acestea este Reforma protestanta d in secolul al XVI-lea care a antrenat spiritul de toleranta si pluralismul religios cu toate consecintele sale. O alta este dezvoltarea statelor moderne si a administratiei centrale prin monarhiile absolute. n sfarsit, progresul stiintei, de la astronomia lui Cop ernic si Kepler la fizica lui Newton si analiza matematica a lui Newton si Leibniz. Acest e dezvoltari istorico-spirituale si politico-administrative au introdus n modernita tea Europei Occidentale un set de idei, principii si valori care au schimbat fata lu mii: pluralismul spiritual proiectat n spatiul social; toleranta religioasa mpletita cu laicitatea civila si emanciparea individului; echilibrarea raportului dintre credinta religioasasi rationalitatea stiintifica; organizarea statului centralizat si administratia publica; proprietatea, productivitatea muncii si economia de piata. Acestea sunt ideile, principile si valorile care au familiarizat mentalul indivi dual si colectiv al europenilor secolelor al XVII-lea al XVIII-lea cu paradigma liber ala. n contextul social-economic al ascensiunii capitalismului, ideile liberale au contribuit la prabusirea rnduielilor si mentalitatilor feudale si, totodata, la e manciparea spiritului capitalismului . Desi, ca ideologie politica deplin constituita, liberal ismul nu a existat naintea secolului al XIX-lea, aparitia sa a fost pregatita din punct de vedere spiritual prin o serie de idei si teorii ncepnd cu secolul al XVI-lea. n multe priv inte, ideologia liberala a concentrat aspiratiile clasei mijlocii n ascensiune, interes ele

burgheziei aflate n conflict cu puterea monarhiilor absolute si a aristocratiei latifundiare. Preconinznd schimbari revolutionare la acea epoca, ideile liberale apareau ca radicale. Revolutia burgheza din Anglia secolului al XVII-lea, revolutiile di n America si Franta de la sfrsitul secolului al XVIII-lea au avut un caracter liber al n pofida faptului ca, n epoca, cuvntul liberal nu era nca folosit cu un sens politic. Liberalii au rasturnat ntr-o serie de tari importante (Tarile de Jos, Anglia, Fra nta, Spania), puterea absoluta a monarhiei legitimata prin dreptul divin. n locul aces teia ei au institut guvernari laice, constitutionale si reprezentative. Liberalii au cri ticat privilegiile economice si politice ale aristocratiei funciare si nedreptatile si stemului 59 John Gray, Liberalismul, CEU, Editura Du Style, Bucuresti, 1998, pp. 23-24.

Liberalismul modern si provocarea postmodernaideologia occidentului industrializat si secularizat meta-ideologie Liberalismul modern si provocarea postmodernaideologia occidentului industrializat si secularizat meta-ideologie Ideologii politice feudal sustinnd, n schimb, libertatea de constiinta si expresie, de deplasare si participare la viata obsteasca. n pofida celor doua razboaie mondiale si a dictat urilor totalitare de extrema stnga si extrema dreapta, sfrsitul secolului al XX-lea a mar cat triumful mondial al democratiei liberale. Modelul liberal al guvernarii reprezen tative si economiei pietei libere ce se impusese nca din secolul al XIX-lea n Occident a cunoscut o raspndire mondiala. Liberalismul ramne, asadar, principala miscare politicasi intelectuala care a lup tat n mod consecvent, n perioada moderna dar si n cea contemporana, mpotriva absolutismului politic si a tuturor formelor de dictaturasi autoritarism ce afec teaza libertatea individului. Ceea ce este comun tuturor ofensivelor anti-autoritariste declansate de liberali din secolul al XVII-lea si pna astazi, subliniaza Adrian-Paul Iliescu , este respinger ea etatismului, adica a concentrarii exagerate a puterii n minile aparatului de stat si deci a conducerii statului. Ei au nteles foarte devreme ca, indiferent daca puterea este exercitata de un monarh absolut, de o elita oligarhica (...), de reprezentanti alesi (chiar de majoritate) sau de un partid <popular> (ca cel comunist), exercitarea nelimitata a acestei p uteri duce la despotism; n consecinta, firul rosu al politicii liberale l-a constituit totdeaun a combaterea puterii nelimitate a autoritatii (de stat), limitarea stricta a influentei acest eia si apararea libertatilor individuale. Respectul contemporan pentru drepturile si libertatile omului, recunoasterea autonomiei cetatenilor n sfera vietii private si suspiciunea genera la fata de etatism sunt achizitii moderne pentru care meritul principal, n masura n care poat e apartine unei miscari politice anume, revine liberalismului 60. Liberalismul este, dintr-un anumit punct de vedere, ideologia occidentului industrializat si secularizat. Pe de alta parte, ideile liberale

au patruns att de profund n viata politica, economicasi culturala a tarilor industrializate, nct unii autori considera liberalismul mai mult dect o ideologie. Faptul ca liberalismul acorda prioritate dreptului asupra binelui il face pe Andrew Heywood sa-l defineasca ca metaideologie, adica un corp de reguli ce furnizeaza cadrele n care au loc dezbaterile politice si ideologice (...) Cu alte cuvinte, liberalismul ncearca stabilirea con ditiilor unei vieti ct mai bune, asa cum este aceasta nteleasa de fiecare, neurmarind impun erea nici unei notiuni particulare asupra binelui 61. Datorita acestei neutralitati mor ale, ideile si valorile liberale au capatat, potential, deschidere universala, iar liberalis mul a putut fi considerat o meta-ideologie. Avntul democratiei liberale n contextul geopolitic cr eat de caderea comunismului l-a facut pe teoreticianul american Francis Fukuyama sa 60 Adrian-Paul Iliescu, Liberalismul ntre succese si iluzii, Editura All, Bucures ti, 1998, p. 12. 61 Andrew Heywood, Political Ideologies. An Introduction, Macmillan Press Ltd., 1998, p. 27.

Anton CARPINSCHI 36 proclame n anul 1989, sfrsitul istoriei62, victoria democratiei liberale occidenta le conceputaca forma finala a guvernarii umane. Acest triumfalism liberal trebuie, n sa, temperat prin recunoasterea provocarilor interne si amenintarilor externe cu car e se confrunta, n continuare, democratia occidentala. n interior, civilizatia occidenta lasi ideologia liberala trebuie sa gaseasca un raspuns fezabil criticilor la adresa consumatorismului hedonic, individualismului cinic, depersonalizarii umane, atomizarii individului si masificarii societatii. Unul din raspunsurile asteptate a venit din directia liberalismului comunitar. Replicnd individualismului exacerbat, comunitarismul a redescoperit n ultimele decenii importanta comunitatii, valoarea moralasi sociala a vietii n colectivitatile sudate. Doi dintre cei mai importanti gnditori apartinnd familiei spirituale comunitariste Alisdair MacIntyre63 si Michael Sandel64 , au atras atentia asupra vacuum-ului moral pe care-l prespune individualismul liberal n formele sale radicale si extreme. Consecintele acestei situatii nu pot conduce dect la periclitarea coeziunii si normalitatii sociale si, n cele din urma, la dezintegrare sociala. n exterior, dupa ce a contribuit din plin la prabusirea fascismului si apoi a comunismului, democratia liberala trebuie sa faca fata unor noi provocari: incertitudinile postcomunismului, resur ectia hiper-nationalismelor degenerate n miscari de purificare etnica, decalajele nordsud, est-vest, fundamentalismul islamic si terorismul de stat. Departe de a se ndrepta spre unificare, lumea liberalasi devenirea politica n seco lul al XXI-lea par a fi caracterizate prin cresterea diversitatii ideologice si ascu tirea luptelor politice. Fundamentalismul religios si nationalismul autoritar apar ca adversari imediati n calea universalismului liberal-democrat si a rationalismului iluminist propriu ideologiei liberale. n acest context post-liberal, unii gnditori politici apreciaza ca transformarile mondiale din ultimele decenii nu confirma fezabilitatea fundamentelor spirituale ale liberalismului clasic. Aparut ca paradigma rationalista a modernitatii bazata pe convingerea ca omul este o fiinta perfectibila, funciarmente progresista, libera lismul se 62 Suntem martorii ... sfrsitului istoriei, adica al punctului final al evolutiei ideologice al omenirii si al universalizarii democratiei liberale occidentale ca forma finala a guvernarii um ane , Francis Fukuyama, The End of History, in National Interest, Summer, 1989. 63 Alisdair MacIntyre, After Virtue, Duckworth, London, 1981. 64 Michael Sandel, Liberalism and the Limits of Justice, Cambridge University Pr

ess, Cambridge, 1982. Comunitarismul este credinta conform careia persoana se formeaza n comunitate si depinde de aceasta. Indivizii sunt modelati n comunitatile carora le apartin si de aceea ei trebuie sa le datoreze respect si abnegatie. Desi opus individualismului liberal, comunitarismul a mbracat o varietate de forme politice. Astfel, aripa de stnga a comunitarismului sustine ca viata comunitarasolicita ntr-o maniera nelimitata lib ertatea si egalitatea indivizilor n efortul de a anihila ordinea etaticasi de status (anarhismul). Comunitarismul de centru consideracomunitatea drept entitatea sociala bazatape r ecunoasterea reciproca a drepturilor si responsabilitatilor indivizilor, grupurilor sau institutiilor (social-democratia, Tory paternalism ). Conform comunitarismului de dreapta, comunitatea solicita fiecarui individ respectarea puterii si autoritatii etatice, cultivarea valorile si institutiilor traditionale: familia, proprietatea, biserica, etnia, natiunea ( noua dreapta ). Comunitarismul se constituie, asadar, ntr-o adevaratacriticamorala a liberalismului clasic. Anton CARPINSCHI 36 proclame n anul 1989, sfrsitul istoriei62, victoria democratiei liberale occidenta le conceputaca forma finala a guvernarii umane. Acest triumfalism liberal trebuie, n sa, temperat prin recunoasterea provocarilor interne si amenintarilor externe cu car e se confrunta, n continuare, democratia occidentala. n interior, civilizatia occidenta lasi ideologia liberala trebuie sa gaseasca un raspuns fezabil criticilor la adresa consumatorismului hedonic, individualismului cinic, depersonalizarii umane, atomizarii individului si masificarii societatii. Unul din raspunsurile asteptate a venit din directia liberalismului comunitar. Replicnd individualismului exacerbat, comunitarismul a redescoperit n ultimele decenii importanta comunitatii, valoarea moralasi sociala a vietii n colectivitatile sudate. Doi dintre cei mai importanti gnditori apartinnd familiei spirituale comunitariste Alisdair MacIntyre63 si Michael Sandel64 , au atras atentia asupra vacuum-ului moral pe care-l prespune individualismul liberal n formele sale radicale si extreme. Consecintele acestei situatii nu pot conduce dect la periclitarea coeziunii si normalitatii sociale si, n cele din urma, la dezintegrare sociala. n exterior, dupa ce a contribuit din plin la prabusirea fascismului si apoi a comunismului, democratia liberala trebuie sa faca fata unor noi provocari: incertitudinile postcomunismului, resur ectia hiper-nationalismelor degenerate n miscari de purificare etnica, decalajele nordsud, est-vest, fundamentalismul islamic si terorismul de stat.

Departe de a se ndrepta spre unificare, lumea liberalasi devenirea politica n seco lul al XXI-lea par a fi caracterizate prin cresterea diversitatii ideologice si ascu tirea luptelor politice. Fundamentalismul religios si nationalismul autoritar apar ca adversari imediati n calea universalismului liberal-democrat si a rationalismului iluminist propriu ideologiei liberale. n acest context post-liberal, unii gnditori politici apreciaza ca transformarile mondiale din ultimele decenii nu confirma fezabilitatea fundamentelor spirituale ale liberalismului clasic. Aparut ca paradigma rationalista a modernitatii bazata pe convingerea ca omul este o fiinta perfectibila, funciarmente progresista, libera lismul se 62 Suntem martorii ... sfrsitului istoriei, adica al punctului final al evolutiei ideologice al omenirii si al universalizarii democratiei liberale occidentale ca forma finala a guvernarii um ane , Francis Fukuyama, The End of History, in National Interest, Summer, 1989. 63 Alisdair MacIntyre, After Virtue, Duckworth, London, 1981. 64 Michael Sandel, Liberalism and the Limits of Justice, Cambridge University Pr ess, Cambridge, 1982. Comunitarismul este credinta conform careia persoana se formeaza n comunitate si depinde de aceasta. Indivizii sunt modelati n comunitatile carora le apartin si de aceea ei trebuie sa le datoreze respect si abnegatie. Desi opus individualismului liberal, comunitarismul a mbracat o varietate de forme politice. Astfel, aripa de stnga a comunitarismului sustine ca viata comunitarasolicita ntr-o maniera nelimitata lib ertatea si egalitatea indivizilor n efortul de a anihila ordinea etaticasi de status (anarhismul). Comunitarismul de centru consideracomunitatea drept entitatea sociala bazatape r ecunoasterea reciproca a drepturilor si responsabilitatilor indivizilor, grupurilor sau institutiilor (social-democratia, Tory paternalism ). Conform comunitarismului de dreapta, comunitatea solicita fiecarui individ respectarea puterii si autoritatii etatice, cultivarea valorile si institutiilor traditionale: familia, proprietatea, biserica, etnia, natiunea ( noua dreapta ). Comunitarismul se constituie, asadar, ntr-o adevaratacriticamorala a liberalismului clasic.

Ideologii politice afla acum, la nceputurile post-modernitatii, n fata unor grave provocari si confli cte de anvergura malthusiana, etnica sau fundamentalista. n aceste conditii se ridica ntr ebarea, daca si cum ar putea reactiona liberalismul ideologie a modernitatii politice burgheze , n noul context istoric al nceputurilor postmodernitatii? Unul din raspunsurile rezonabile la aceasta ntrebare ni se pare a fi acela dat de John Gray: Sarcina gndirii politice postliberale este sa gaseasca termenii unei coexistente pasnidiferitelor forme culturale fara a face apel la b eneficiile care s-au dovedit ndoielnice unei perspective universaliste si la o conceptie a alegerii rationale pe care Ho bbes a putelabora n calitate de gnditor al Iluminismului timpuriu. n epoca post-mod erna, culturistatele liberale trebuie sa renunte la orice pretentie de autoritat e universala si sa nvettraiasca n armonie cu alte culturi si tipuri de politica, neliberale. Pr ovocarea adresata gnpostliberale este aceea de a gasi institutiile care pot ocrot i diversitatea culturala, atrelatiile dintre state ct si n interiorul acestora 65 . ce a ale ut-o le si e sa dirii t n Pentru a supravietui trebuie sa nvatam, asadar, lectia coexistentei n lumea relati vschimbatoare si derutanta a pluralismului valorilor, deseori, incomensurabile. ista, Dar, exista vreo specie de liberalism capabila sa proiecteze si sa implementeze institutiile diversitatii rezonabile n lumea pluralismului si conflictului valori lor? Ce specie de liberalism de liberalism post-iluminist , ar putea, oare, supravietui nt r-o astfel de lume a post-modernitatii? Raspunsul aceluiasi John Gray, inspirat de f ilosofia lui Isaiah Berlin, este unul deschis, un raspuns deschis la care subscriem si no i: liberalismul agonistic este acea specie a liberalismului care este ntemeiata nu pe alegrationala, ci pe limitele alegerii rationale limite impuse de alegeri radic ale pe care sunadesea constrnsi sa le facem, ntre anumite bunuri care sunt deopotr iva ntr-o inerrivalitate, iar adeseori ntr-o imposibilitate constitutiva de a fi c ombinate, sincomensurabile sau rational incomparabile. Liberalismul agonistic es te o aplicatiefilosofia politica a teoriei morale a pluralismului valorilor (sub l. aut.), teoria conform caexista o diversitate ireductibila a valorilor ultime (bunuri, perfectiuni, optiuni, motive actiunii s.a.m.d.) si care sustine ca atunci cnd aceste valori intra n conflict sa u compeuna cu cealalta nu exista nici un standard sau principiu global, nici o moneda sau macomuna cu ajutorul ca reia astfel de conflicte sa poata fi arbitrate sau rezolvate 66 . i unerea tem enta n reia ale titie sura

eori Conditia postmoderna se manifesta prin nmultirea centrelor de putere si disoorica rui gen de naratiune totalizatoare care pretinde sa domine integral domecomplex al activitatii si reprezentarii sociale. Liberalismul agonistic este acela carpl iaza pe una din temele preferate ale postmodernismului: pluralismul si incomsura bilitatea valorilor. lutia niul e se en65 John Gray, Liberalismul, ed.cit., p. 132. 66 John Gray, Dincolo de liberalism si conservatorism, ed.cit., p. 33.

Anton CARPINSCHI 38 Teme si probleme 1. Liberalismul: definiri si sensuri. 2. Liberalismul: origini si evolutie 3. Aparitia liberalismului si perspectiva nationala. 4. Cele doua traditii liberale: continentalasi britanica. 5. Aparitia liberalismului si ascensiunea capitalismului. 6. Fundamente spirituale si filiatie ideatica n liberalism. 7. Liberalismul, ideologia politica a modernitatii burgheze. 8. Liberalismul modern si provocarea postmoderna. ? Anton CARPINSCHI 38 Teme si probleme 1. Liberalismul: definiri si sensuri. 2. Liberalismul: origini si evolutie 3. Aparitia liberalismului si perspectiva nationala. 4. Cele doua traditii liberale: continentalasi britanica. 5. Aparitia liberalismului si ascensiunea capitalismului. 6. Fundamente spirituale si filiatie ideatica n liberalism. 7. Liberalismul, ideologia politica a modernitatii burgheze. 8. Liberalismul modern si provocarea postmoderna. ?

III. Conservatorismul ntre traditie si modernitate Multe carti si studii dedicate conservatorismului ncep prin a afirma ca termenii de "conservatorism", "conservator" nu se bucura de o imagine prea bunasi nici de una corecta. Supus unor critici si denigrari att din partea ideologiei liberale, ct si din aceea a ideologiei socialiste, conservatorismul a trebuit mereu sa-si clarifice, n repl ica, doctrina. O dificultate n plus pe drumul reabilitarii doctrinare se datoreazasi p olisemiei termenilor de "conservatorism", "conservator", ambiguitatii si confuziei, uneori special ntretinute, n utilizarea sensurilor acestora. Se vorbeste, de pilda, despre existe nta aripei conservatoare opuse celei liberal-reformiste din conducerea unor partide comunis te: autorii programului reformist al "Primaverii de la Praga", grupati n jurul lui Al eksandr Dubcek erau apreciati drept "liberali" n raport cu "conservatorii" anti-reformist i din jurul lui Gustav Husak, sustinuti de PCUS si tancurile sovietice. Reformistii "perestroikai" initiate de Mihail Sergheevici Gorbaciov erau opusi, la rndul lor, conservatorilor duri si anti-reformisti grupati n jurul lui Leonid Ilici Brejnev si a urmasilor acestuia. n aceste conditii, nainte de prezentarea conservatorismului ca ideologie, o precizare a sensurilor termenilor "conservatorism", "conservator", se impune cu necesitate. Cadru general: definiri si sensuri n opinia noastra, trebuie operata o prima distinctie semantica importanta care delimiteaza doua sensuri: sensul primar, substantival, al conservatorismului, ce desemneaza un curent ideo logic specific aparut n prima jumatate a secolului al XIX-lea, cu o tematica, un continut si o finalitate proprie, sensul derivat, secundar al termenului conservator asociat, ca adjectiv, unor fr actiuni din interiorul unor partide, sau unor comportamente, atitudini, mentalitati si personalitati ce pot apartine si altor familii ideologico-doctrinare liberale,

socialiste, comuniste , sau unor oameni si colectivitati a caror identitate politica nu intereseaza. 39

Anton CARPINSCHI CONSERVATORISM ideologie politicaaparuta ca reactie la procesele de modernizare declansate n Occident de revolutiile burgheze si revolutia industrialaconservatorism temperamental conservatorism posesiv conservatorism practic Anton CARPINSCHI CONSERVATORISM ideologie politicaaparuta ca reactie la procesele de modernizare declansate n Occident de revolutiile burgheze si revolutia industrialaconservatorism temperamental conservatorism posesiv conservatorism practic denumite de noi, primar si secundar, sau Persistenta acestor doua sensuri derivat , se datoreaza problematicii complexe si sferei largi de cuprindere a mentalitatilor si comportamentelor conservatoare ce nu se suprapun curentului ideologico-politic denumit conservatorism. Conservatorismul, ca ideologie politica, este un fenomen specific modern, o structura ideatica cu o identitate proprie, n timp ce fractiunile, comportamentele, atitudinile si mentalitatile conservatoare sunt caracteristici general umane ce pot fi ntlnite n institutii si organizatii politice de diverse orientari ideologico-politice. Atitudinile sau optiunile conservatoare dintr-o institutie de alta coloratura politica denota, nu o strategie si un program conservator ci, mai de graba, o preferinta conservatoare de ordin tactic si de metoda. De aceea, pot exista comportamente s i preferinte conservatoare, n grade variate, n organizatii si institutii declarat li berale, socialiste sau comuniste. Obiectul analizei noastre este, nsa, conservatorismul n sensul sau primar, propriu, de ideologie politica aparuta ca reactie la procesele de modernizare declansate n Occident de revolutiile burgheze si revolutia industrial a. n discutarea sensurilor conservatorismului, o contributie interesanta a adus Clinton Rossiter. Conferind conservatorismului patru sensuri temperamental, pose siv, practic si filosofic , profesorul american a deschis o perspectiva analitica cuprinzatoare67. Primul sens indica un temperament sau o atitudine bazate, n mod preponderent, pe obisnuinta, frica de necunoscut si de schimbare, de aici decurgnd, inertia, dorinta naturala de securitate si pace.

Conservatorismul temperamental este acea dispozitie naturala a omului de a se opune oricarei schimbari n modul sau de a trai si de a munci, de a se bucura de viata s au de a rezista diverselor ncercari. Psihologii sunt de acord ca toate fiintele umane pos eda trasaturi conservatoare, n ponderi diferite n anumite perioade ale vietii lor, si ca la multi oameni acestea apar ca dominante. Conservatorismul posesiv desemneaza acea trasatura a naturii umane prin care o persoana se auto-percepe prin proprietatea, puterea si status-ul detinut n societate. n aceasta ipostaza, fiinta umana actioneaza pentru conservarea puterii si averii sale. Conservatorismul practic si propune armonizarea conservatorismului temperamental si a celui posesiv la nivelul comunitatii rezultnd, de aici, o noua conjunctura n care omul ncepe sa vada, n calitate de membru al comunitatii, dincolo de proprietatea particularasi interesul propriu. n felul acesta, conservatorismul practic, un conservatorism prin excelenta politic, ncear ca sa protejeze ordinea comunitarasi sa se adapteze ct mai bine la situatiile diverse prentmpinnd, totodata, schimbarile imprevizibile, revolutionare, pline de riscuri s i de necunoscute. 67 Clinton Rossiter, Conservatism in America (second edition revised), Alfred A. Knopf, New York, 1968, pp.6-10.

Ideologii politice conservatorism filosofic Ideologii politice conservatorism filosofic Conservatorismul filosofic este sinteza principiilor si valorilor conservatoare. Centrate pe ordine, autoritate, traditie, principiile si valorile conservatorism ului se constituie ntr-un sistem cu iradieri n orizonturile existentei, cunoasterii sau ac tiunii. Din aceasta perspectiva, conservatorismul poate fi definit ca o conceptie asupra naturii umane si vietii sociale, ansamblu de credinte si valori n conformitate cu anumite modele culturale si metode de cunoastere, materializate ntr-un anumit stil de viata si ntr-un anumit regim politic. Dintr-o enumerare sumara a trasaturilor "stilului conservator" nu ar putea lipsi : nencrederea n perfectibilitatea naturii umane; preferinta pentru ordinea sociala pre-existenta, capabila de continuitate si, implicit, pretuirea stabilitatii si traditiei mai curnd dect a inovatiei; cunoasterea practica a naturii lucrurilor pe baza "instinctului educat" si nencrederea n reflectiile abstracte si deliberate; cultivarea responsabilitatii si loialitatii fata de familie, comunitate, breasla , natiune, biserica, stat. "A fi conservator arata Michael Oakeshott , nseamna a prefera familiarul necunoscutului, a prefera ceea ce s-a ncercat nencercatului, faptul misterului, realul posibilului , limitatul nemarginitului, ceea ce este aproape ndepartatului, ceea ce este ndeajuns supraabu ndentului, acceptabilul perfecului, rsul de azi beatitudinii utopice. Legaturile si fidelitatile familiare vor fi preferate seductiei unor atasamente mai profitabil e; a dobndi si a amplifica va fi mai putin important dect a pastra, a cultiva si a te bucura de ce ea ai; durerea unei pierderi va fi mai acuta dect atractia unei noutati sau promisiuni. nseamna a fi pe potriva soartei pe care o ai, a trai la nivelul propriilor mijloace, a te multum i cu acea nevoie de mai multa perfectiune care este pe masura omului si a imprejurarilor n care tr aieste"68. Plasndu-se tot ntr-un orizont filosofic, Adrian-Paul Iliescu opteaza pentru ntelegerea conservatorismului ca un tip de rationalitate. "Conservatorismul nu es te o doctrina printre altele, ci un mod de a vedea lumea; nu este (doar) o practica p olitica, ci este un tip de atitudine fata de viata. ( ) de fapt, conservatorismul este un tip

de rationalitate"69, o rationalitate prin adecvare. Revenind n planul ideologico-politic corelat, de altfel, cu celelalte mentionate pna acum, vom prezenta cteva definitii si caracterizari ale conservatorismului. n sens restrns, conservatorismul este o ideologie politica, adica un set de concep te, teme, argumente cu o anumita finalitate politica: conservarea ordinii sociale ex istente, apararea valorilor traditionale, respingerea schimbarilor sociale bruste si inco ntrolabile. Ca ideologie, conservatorismul este situational si reactiv, el aparnd ori de cte ori ordinea sociala este amenintata. Enciclopedia Britanica defineste termenul d e conservatorism ca: "un termen ntrebuintat ndeobste n politica pentru a desemna preferinta pentru ceea ce este vechi si ncercat deja de ordinea sociala civila, m ai 68 Michael Oakeshott, Rationalismul n politica, Editura All, Bucuresti, 1995, p.7 9. 69 Adrian-Paul Iliescu, Conservatorismul anglo-saxon, Editura All, Bucuresti, 19 94, p. 8.

Anton CARPINSCHI degraba dect pentru ceea ce este nou si nencercat"70. Enciclopedia Americana apreciaza, la rndul sau, ca, "punctul de plecare al teoreticienilor conservatori a fost ntotdeauna protestul mpotriva pericolelor declansate de inovatiile excesive. ntr-o forma sau alta, credinta n progres a fost iradierea ideologica a tuturor revolutiilor moderne. mpotriva acestei credinte, conservatorii au gasit de cuviinta sa apere o rdinea existenta prin accentuarea caracterului organic si gradual al evolutiei sociale. Modul lor tipic de argumentare a fost acela de a accentua cerintele simtului comun si ale experientei si de a minimiza potentialul creativ al teoretizarilor abstracte"71. Spre deosebire de definitiile de dictionar, preponderent tehnice si neutre, abordarile exegetilor conservatorismului sunt mai ample si mai complexe, ncercnd s a surprinda, din unghiuri diferite, teme, sensuri si semnificatii ale acestei ideo logii. Astfel, pentru Robert Nisbet, esenta conservatorismului consta, pe de o parte, n protejar ea n raport cu voluntarismul etatic, a drepturilor si intereselor "grupurilor si asoc iatiilor care mediaza ntre individ si stat"72 iar, pe de alta parte, n apararea drepturilor si i ntereselor acelorasi grupuri si asociatii "mpotriva pretentiilor ridicate de teoria drepturi lor naturale, ca si mpotriva nou aparutei doctrine utilitariste"73. Exegetul american scoate n evidenta, asadar, pozitia anti-centralistasi anti-etat ista dar si anti-individualistasi non-liberala, n egala masura, a conservatorismului. Terence Ball si Richard Dagger definesc, la rndul lor, conservatorismul prin grila interpretativa a explicatiei, evaluarii, orientarii si programului. "Pentru cei mai multi dintre conservatori arata autorii americani , imperfectiune a umana este baza explicatiei de ce conditiile sociale sunt asa cumn sunt. ( ). Conservatorii a preciaza, de obicei, conditiile sociale facnd apel la pace si stabilitate. ( ). Conservatorismul ui i spune individului ca el sau ea nu este doar un individ. Fiecare dintre noi este parte dintr-un ntreg mult mai mare si fiecare trebuie sa-si dea seama ca este nevoie sa actioneze pentru bine le comun. ( ). Programul politic pe care l urmeaza conservatorii variaza, desigur, de la o ep oca la alta si de la un loc la altul. nsa mesajul general al conservatorilor spune ca lucrurile trebuie luate ncet, trebuie procedat cu grija, pe motiv ca este mai bine sa faci binele cte puti n dect sa provoci foarte mult rau"74.

Este instructiv de amintit, n finalul acestei prime parti, si definirea doctrinei conservatoare facuta de un lider al Partidului Conservator din perioada modernizarii capitaliste a Romniei. "Doctrina conservatoare arata Alexandru Marghiloman ntr-o conferinta sustinuta n 1923 sub auspiciile Institului Social Romn , este aceea care tine drept un adevar istoric ca progresul real, durabil, nu se poate face prin s alturi; ca el nu poate fi dect rezultatul unei legaturi armonioase a trecutului cu prezentul. I nstitutiile viabile ale unei societati se dezvolta prin ele nsesi, prin traiul normal al soci etatii. 70 Encyclopaedia Britanica, vol., 6, Inc. William Benton, Publisher, 1972. 71 Encyclopedia Americana, vol.7, International Edition, New York, 1971. 72 Robert Nisbet, Conservatorismul, CEU, Editura Du Style, Bucuresti, 1998, p.45 . 73 Ibidem, p.46. 74 Terence Ball, Richard Dagger, Ideologii politice si idealul democratic, Polir om, 2000, pp.122-123.

Ideologii politice Dezvoltarea lor este ntelept s-o ajuti, s-o ndrumi catre progres. ( ), doctrina conservatoare este o doctrina care, n mersul nainte al unui stat, nu pierde din ve dere doua lucruri: nti, nvatamntul trecutului: traditia, si al doilea, starea reala a tar ii: realitatea. Deci, doctrina conservatoare, care nu admite progresul prin salturi, este doctrina eminamente a realitatilor pe care o opui doctrinei visatoare a teoriilo r si utopiilor"75. Traditionalasi realista, doctrina conservatoare era nca, pentru uni i lideri si gnditori politici romni la nceputul secolului al XX-lea, o alternativa viabila n rap ort cu discursurile teoretizante si viziunile ideologiste, nu rareori marcate de fan tezii utopice. Fundamentele spirituale ale conservatorismului Atunci cnd vorbim despre fundamentele spirituale ale conservatorismului avem n vedere, pe de o parte, descifrarea originilor ideatice si filiatia temelor cons ervatoare n istoria gndirii politice iar, pe de alta parte, identificarea sincronica a princ ipiilor conservatorismului. Fundamentele spirituale ale conservatorismului constituie, d e altfel, premisele de la care pornesc temele ideologiei conservatoare. Filiatia ideilor conservatoare: de la Platon la Edmund Burke Desi ideologia conservatoare apare n jurul anilor 1820-1830, originile ideatice ale conservatorismului sunt mult mai vechi, ele ntinzndu-se dupa Morton Auerbach . pe un lung traseu spiritual ce pleaca de la conservatorismul "autoritar" al lui Platon, trece prin conservatorismul "alienat" al stoicilor, prin cel "radical" al Sfntulu i Augustin si prin cel "pur" al lui John din Salisbury, pentru a se ncheia n conservatorismul postrevolutionar al lui Edmund Burke. "Valoarea transcendenta a ideologiei conservatoare este ideea platonica a armoniei, idee ce a cunoscut o larga varietate de forme istorice. ( ). Pentru Platon ca si pentru Edmund Burke, <viata cea buna> este una a armoniei si linistii. Armonia descrie o conditie de coeziune n care fiecare parte a ntregului are propriul sau loc, fara a se simti amenintata de vreo forta exterioara. Linistea este <testul> armoniei, ( ). Este absenta sau minimizarea tensiunilor si conflictelor, caci conflictul este esenta raului pentru un conservator76. Platon, armonia socialasi restaurarea autoritara a "cetatii ideale" Inspirat de modelul ordinii cosmice, Platon a imaginat ordinea cetatii ideale pe baza armoniei sociale. Cetatea s-a cladit printr-o conventie cauzata de imperfec tunea funciara a indivizilor izolati. Incompleti si fragili, indivizii s-au asociat n s

tat, entitate autosuficienta menita sa confere un anumit grad de stabilitate si securitate soc iala. O astfel de armonie este posibila prin minimizarea dorintelor individuale si maxim izarea 75 Al. Marghiloman, Doctrina conservatoare, n volumul: Doctrinele partidelor poli tice, Editura Garamond, Bucuresti, f.a., p.157. 76 M. Morton Auerbach, The Conservative Illusion, Columbia University Press, New York, 1959, pp.6-7.

Anton CARPINSCHI minimizarea dorintelor individuale si maximizarea principiilor si valorilor comunitare armonia comunitaraconservatorism autoritar Anton CARPINSCHI minimizarea dorintelor individuale si maximizarea principiilor si valorilor comunitare armonia comunitaraconservatorism autoritar principiilor si valorilor comunitare. Cu ct pragul dorintelor personale si, n spec ial al celor materiale, este mai mic, cu att vor fi mai putine motivele de dezamagire si tensiune pentru individ si, totodata, mai putine conflicte pentru societate. Des igur, o astfel de cetate nu poate functiona n afara legilor gndite n spiritul conservarii coeziunii sociale, caci, scrie Platon: "legea nu se sinchiseste ca o singura clasa sa o duca deosebit de bine n cetate, ci ea ornduieste ca n ntrega cetate sa existe fericirea, punndu-i n acord pe cetateni prin convingere si constrngere, facndu-i sa-si faca parte unul altuia din folosul pe care fiecare poate sa-l aduca obstii. Legea face sa fie n cetate astfel de oameni nu ca sa-l lase pe fiecare sa se ndrepte pe unde ar vrea, ci ca ea sa-i foloseasca pentru a ntari coeziunea cetatii"77. Este important de remarcat semnificatia social-istorica a idealului platonic al armoniei comunitare. Societatea armonioasa vazuta de Platon este societatea condusa de aristocratia rurala. Clasa mijlocie, urbana, dinamicasi ambitioasa, compusa din meseriasi, negustori, liber profesionisti, nu corespundea standardelor politice si morale impuse de Platon cetatenilor apti de a conduce cetatea. Descalificata din punct de vedere politic era si clasa inferioara nsarcinata cu munca fizicasi producerea bunurilor . Numai aristocratia ncarcata de onoare si virtuti, eliberata de scopuri materiale si int erese egoiste, se putea dedica dezinteresat si din vocatie treburilor publice si admin istrarii epoca eroica a dreptatii n cetate. Dar, deja pe vremea lui Platon, "era homerica" dominatiei aristocratiei n societatile tribale grecesti , apusese, urmata fiind d e o epoca noua caracterizata prin ascensiunea economica, politica, culturala a oraselor-st ate dominate de clasa mijlocie. Platon, nostalgicul aristocratiei tribale, se afla a cum n situatia de a cauta, n planul abstract al ideilor, principiile unui conservatoris m autoritar revolut pe care ncerca sa le aplice n conditii social-istorice schimbate. Conservatorismul "alienat" al stoicilor si lumea imperiilor antichitatii

Declinul oraselor-state grecesti, expansiunea imperiului macedonean si, ulterior , a celui roman, au condus la scaderea importantei comunitatilor restrnse si a guve rnarii prin participare directasi, implicit, la cresterea puterii statului monarhic baz at pe forta armatasi autoritatea legilor universale. Pierdut n spatiu si n timp, individul tra itor n imperiu nu mai avea aceleasi coordonate existentiale, aceleasi drepturi si respo nsabilitati precum cetateanul polis-ului. n contextul marilor sinteze politice, culturale, religioase proprii cosmopolis-ului elenistic si, ulterior, civilizatiei romane, filosofia stoica a nsemnat si ajustarea atitudinii conservatoare la noile conditii. Punnd accentul pe morala individului a carui natura este una rationalasi universa la, stoicii primei generatii de la sfrsitul secolului al IV-lea si nceputul celui de a l III-lea .H. au demonstrat ca esenta eticii ramne una conservatoare centrata pe capacitatea d e auto-control a fiintei umane. 77 Platon, Republica, 519 e - 520 a, n: Platon, Opere V, Editura Stiintificasi En ciclopedica, Bucuresti, 1986.

Ideologii politice Stoicismului perioadei de mijloc din secolul I .H., din perioada cuceririi romane a Greciei i revine, nsa, rolul de a concilia rationalitatea si universalitatea nat urii umane cu puterea coercitiva a statului n numele pacii, linistii si armoniei sociale. Datorita acestei ajustari ce-l apropie de de idealul armoniei sociale preconizat de filos ofia politica platoniciana, stoicismul perioadei de mijloc a devenit ideologia aristo cratiei romane si a clasei senatoriale, cel putin pna la nfrngerea Senatului de catre Caesar Augustus. Stoicismul trziu se ntinde din secolul I d.H. pna la caderea Romei. Existnd ntr-o perioada de decadere politica si degenerare morala, stoicismul trziu se manifesta ca un conservatorism al pesimismului si resemnarii, al alienarii individului de propria sa natura umana. Conservatorismul "radical" si militantismul Evului Mediu crestin. Sfntul Augustin Conservatorismul "alienat" al stoicilor trzii a fost preluat si radicalizat doctr ina crestina oficializata, pe fondul cristalizarii regatelor feudale ale Evului Medi u din Occidentul Europei. ncepnd cu secolul al V-lea d.H., conservatorismul "radical" al Sfntului Auguactiv s i militant, a ncearcat sa explice pierderea armoniei lumii si sentimenstrainarii p rin drama naturii umane ce sta sub semnul pacatului originar. stin, ntul Conceptia filosofico-politica augustiniana, asa cum este expusa n De Civitate Dei, este critica la adresa lucrurilor pamntesti. Incapabil sa atinga scopul si armonia lucrarii divine, omul traitor n "cetatea terestra" a "iubirii de sine" este supus greselilor si ncercarilor repetate. Civilizatia umana parcurge mereu ciclurile avntului si de caderii neputnd, sua sponte, depasi acest cerc la nivel terestru. De aceea, solutia nu po ate fi dect una de ordin spiritual, religios. Daca polis-ul grecesc a reprezentat "matri cea gndirii politice", iar cosmopolis-ul elenistic a initiat iradierea si europenizar ea acesteia, cosmopolis-ului crestin i va reveni misiunea naltarii cetatii terestre la altitudi nea morala si religioasa a Cetatii lui Dumnezeu78 . mntuirea crestina n "Cetatea lui Dumnezeu" nu poate fi dobndect la s Salvarea finala frsitul istoriei, de credinciosi, n urma unei ndelungate ucenicii constncultivarea v irtutilor crestine: iubirea, credinta, abstinenta, umilitatea, rabdasperanta etc . dita d n rea, Dar, pna atunci, muritorul crestin trebuie sa asculte de autoritatea civila de pe pamnt deoarece aceasta garanta coeziunea comunitatii si pacea sociala. Statul nu este

de drept sau moral de la sine; el este lumesc, consecinta a pacatului originar. Si, tocmai datorita pericolului generat de anarhie este absolut necesar statul. Dar, pentru a deveni 78 Anton Carpinschi, Deschidere si sens n gndirea politica, Institutul European, 1 995, p.21.

Anton CARPINSCHI moral si de drept, statul trebuie sa urmeze principiile crestine ale iubirii de Dumnezeu. n aceasta opera, un rol de prima importanta revine Bisericii. Destrebintei superioara prin natura si finalitate, Biserica nu se poate amesteca, nsa, n urile omenesti. Cu toate acestea, ea poate invoca puterea statului ca instrument de rventie. De aici, se vor naste de-a lungul ntregului Ev Mediu o serie de confuzii ce vor genera faimoasa problema teologico-politica si lupta dintre puterea laica a Statului si cea spirituala a Bisericii. Conservatorismul "pur" si apogeul doctrinei medievale crestine. John de Salisbury ncepnd cu secolul al XII-lea, lumea feudala ajunge la o anumita stabilitate prin institutionalizarea sistemului dependentelor personale raporturile de vasalitate suzeranitate , delimitarea starilor nobilimea, clerul, taranimea , specificarea drepturilor si ndatoririlor acestora printr-un sistem juridic bazat pe dreptul roman. Socde insticonprevietatea feudala cristalizata presupunea recunoasterea unei puteri te restre suficient autoritare, legitimata prin dreptul divin. ntr-o astfel de societate, att sistemul tutional si ct si cel ideatic trebuiau sa sustina conservatorismul, un servatorism "pur", conform caruia autoritatea puterii spirituale a bisericii aleaza asupra celei laice a statului. Aceasta nsemna, conform "doctrinei celor doua sabii", ca printul primeste "sabia materiala" de la autoritatile ecleziastice pentru ca ambele sabii apartin Bisericii care o foloseste, nsa, pe cea materiala prin intermediul printului. Printul este doar instrumentul puterii sacerdotale. Cel ce binecuvnteaza este deasupra celui binecu vntat, iar cel ce are autoritatea de a conferi o functie este deasupra celui caruia i es te conferita functia. Regele se afla n armonie cu justitia divina atunci cnd si ndeplin este ndatoririle de rege crestin. Viata sociala este definita de ratiune si credinta, societatea este o mbinare a entitatilor naturale si a celor spirituale, iar adevaratul condu cator manifestarea fizica a divinitatii pe pamnt , fie el rege sau papa, pentru a deveni un policraticus, trebuie sa fie un protector al justitiei si sa reprezinte echilibrul n societate, ntre parte si ntreg, ntre divin si natural. De aici, critica tiraniei si a tiranulu i, vazut ca cel mai nefericit sclav robit exceselor puterii si fricii de a o pierde. Nucredmai combinarea intereselor poporului, printului si bisericii, nsotite de di alogul intei si ratiunii, pot conduce la echilibru si armonie n organismul politic. 46 Observam ca, de-a lungul ntregii perioade de la Platon la John din Salisbury, esenta conservatorismului a ramas aceeasi: cautarea armoniei comunitatii prin fo ndarea acesteia pe relatii de solidaritate morala, spirituala, religioasa

si negarea sau estomparea importantei economicului; acceptarea puterii politice ca factor al ordinii socia le si

Ideologii politice optiune ideologicamodernitate Ideologii politice optiune ideologicamodernitate instrument de opresiune atunci cnd instabilitatea si dezordinea sociala o cer. Pna n epoca moderna, conservatorismul a nsotit istoria umanitatii n mod permanent si nezgomotos. Sunet de fond al unei civilizatii ce nu iesise nca din tempo-ul moder at al evolutiei, conservatorismul a existat n antichitate si evul mediu mai mult ca sta re difuza n mentalul comunitar. Atunci cnd devine optiune ideologica, conservatorismu l intra n modernitate. "Odata cu epoca moderna, gndirea conservatoare va estompa discursul despre ordinea naturala inegalitara care ar trebui pastrata cu orice pret, preocupndu-se n primul rnd de armonia sociala, de exercitarea autoritatii si a drepturilor politi ce n contextul unei libertati rezonabile. Daca gndirea conservatoare fusese din antichitate si pna n Evul mediu o apologie a inegalitatii si a supunerii, n epoca moderna conservatorismul devine o ideologie a libertatii temperate, a datoriei s i dreptatii, criticnd excesele rationalismului si ale spiritului revolutionar"79. Geneza modernitatii burgheze si conservatorismul moderat. Edmund Burke Pregatita de reforma religioasasi revolutiile burgheze, geneza modernitatii ncepe sa schimbe fata lumii odata cu secolul al XVII-lea. Geneza modernitatii si, n particular, a modernitatii politice, constituie factorul catalizator care aduce n primul planul istoriei, ca reactie politicasi replica ideologica, conservatorismul. Abi a spre sfrsitul secolului al XVIII-lea, puseele voluntariste ale Revolutiei franceze, er orile si ororile dictaturii iacobine declanseaza mecanismul reactiv al gndirii conservatoare. Nu ntmplator acest lucru se petrece n Anglia, tara ce consumase deja socul si efectele revolutiei burgheze cu un secol mai nainte. Anglia avea ce conserva: experienta p olitica si morala a tolerantei, concilierea intereselor divergente si arta compromisului rezonabil. Reactia conservatoare s-a integrat n atmosfera spiritualasi traditiona lista ce se confrunta cu rationalismul iluminist. De altfel, impactul Reflectiilor asupra revolutiei din Franta (1790) ale lui Edmund Burke nu ar fi putut fi nteles n afara curentului doctrinar traditionalist din Europa secolului al XVIII-lea ce ncerca sa se opuna si emotional , spiritului Luminilor. Captivanta mentalitate rationalist-iluminista a lui

Voltaire, Diderot sau d'Holbach a provocat reactia Bisericii si a numerosilor fi losofi si teologi devotati dreptei credinte, mai degraba dect eticii naturaliste izvorta din miscarea dreptului natural. Conservnd traditia liberala initiata nca din secolul al XVII-lea de contractualism ul lockean, gndirea politica engleza a generat, prin Edmund Burke, la sfrsitul secolului al XVIII-lea marile teme ale conservatorismului moderat, ce cunosc si astazi un puternic impact: imperfectibilitatea naturii umane; ordinea socialasi evolutia organica; puterea si autoritatea; ratiunea temperatasi prejudecatile sanatoase; valorile comunitatii si conservarea trecutului etc. 79 Cristian Bocancea, Istoria ideilor politice de la antici la moderni, Polirom, Iasi, 2002, p.

Anton CARPINSCHI "Rar se ntmpla n istoria gndirii arata Robert Nisbet , ca un ansamblu de idei sa fie ntr-o masura att de mare legat de un singur om si de un singur eveniment, precum conservatorismul modern de Edmund Burke si de reactia sa patimasa mpotriva Revolutiei franceze. Temele centrale ale conservatorismului din ultimele doua ve acuri nu sunt, n cea mai mare parte, dect dezvoltari ale temelor enuntate de Burke cu pr ivire la Franta revolutionara"80. De altfel, n tratatele de istoria ideilor politice, o pera lui Burke este plasata n ceea ce am putea denumi "locul geometric" al temelor origina re ale conservatorismului; este o pozitie privilegiata aflata, dupa parerea noastra , la intersectia a doua trasee spirituale: acela al originilor ideatice ale conservat orismului si acela al marilor teme fondatoare ale gndirii conservatoare. Potrivit conceptiei lui Burke, viziunea individualist-atomista asupra societatii este gresita. Societatea nu este doar o suma de indivizi, ci un organism viu, un ntreg n schimbare gradualasi dezvoltare naturala. Asemenea unei tesaturi, societatea tin e laolalta membrii sai, specializati n diferite munci si activitati. n acelasi timp, nsa, oamenii sunt imperfecti, att din punct de vedere intelectual, ct si moral, ntruct su nt marcati de pacatul originar. Datorita imperfectiunii naturii umane, este imposib ila realizarea unei societati perfecte. Aceasta nu diminueaza, nsa, rolul politic si educativ al statului care nu mai este conceput, ca n doctrina liberala, rezultatul unui co ntract social care oricnd ar putea fi anulat, ci ca un tip aparte de parteneriat ntre oam eni, ntre generatiile trecutului, prezentului si viitorului. Statul arata Burke , este o asociere n vederea cultivarii tuturor stiintelor; o asociere ce urmareste cultivarea tuturor artelor; o asociere n vederea virtutii s i a excelentei. Si cum scopurile unei asemenea asocieri nu pot fi atinse nici macar n cuprinsul mai multor generatii, el devine o asociere nu numai ntre cei care traie sc, dar si ntre cei care traiesc n prezent, cei care au murit si cei care se vor naste 81. Ostil fata de schimbarile violente si atent fata de traditii, poporul englez ave a nevoie, dupa cum arata Burke, de o guvernare realistasi echilibrata, de rezisten ta si larga respiratie istorica.

Principiile gndirii conservatoare Atunci cnd ne referim la principiile gndirii conservatoare, avem n vedere afirmatiile fundamentale n plan ontologic, cognitiv si moral pe care se bazeaza d octrina conservatoare. Avnd ca sursa spirituala imediata filosofia empirista engleza, pri ncipiile gndirii conservatoare alcatuiesc, mpreuna, un tot unitar deoarece se refera la nat ura umana ca temei existential pentru strategia cognitivasi conduita morala a omului . De felul n care doctrina conservatoare concepe natura fiintei umane, locul si rolul omului n lume, depinde si felul n care aceasta doctrina rezolva problema modalitatilor si limitelor cunoasterii omenesti, precum si problema morala a conduitei umane. 80 Robert Nisbet, op.cit., p.25. 81 Ed.Burke, Reflectii asupra Revolutiei din Franta, Editura Nemira, Bucuresti, 2000, p.140.

Ideologii politice realism politic n orice proiect de actiune socialatrebuie sa se plece de la caracterul naturii umane supusa pasiunilor si intereselor Ideologii politice realism politic n orice proiect de actiune socialatrebuie sa se plece de la caracterul naturii umane supusa pasiunilor si intereselor Fundamentul ontologic, strategia cognitivasi conduita morala se ntrepatrund, alca tuind mpreuna un adevarat sistem al principiilor gndirii conservatoare. Fundamentul ontologic realist Este stiut ca iluminismul britanic si, n particular, filosofia empirista, se deosebesc de iluminismul continental. Una din sursele importante ale acestor dif erente se refera la maniera specifica, anti-rationalista, n care iluminismul britanic, s pre deosebire de cel francez sau german, a conceput natura umana, existenta si deven irea sociala. Conform empirismului anglo-saxon, ratiunea umana, n sine, nu poate, nici produce nici prentmpina, o actiune sau un act de vointa, deoarece ea nu poate actiona de u na singura, izolata de interese si pasiuni. De aceea, "ratiunea este, si trebuie sa fie, arata David Hume , numai sclava pasiunilor si ea nu poate niciodata pretinde sa aiba o alta slujba dect aceea de a le servi si asculta"82. Omul nu este, deci, prin natura sa, o fiinta perfecta, guvernata n mod exclusiv de ratiune, asa cum stipulau iluministii francezi si germani si, ulterior, liberalismul continental. Desi rational n actele sale, omul ramne, n esenta sa, o fiinta naturala, funciarmente imperfecta, aflata sub spectrul pacatului originar si, de aceea, guvernata n permanenta de instincte, pasiuni, interese si nevoi. Din principiul esentei naturale a omului decurge principiul realismului politic, conform caruia n orice proiect de actiune sociala trebuie sa se plece de la caracterul naturii umane supusa pasiunilor si intereselor. De aici, caracterul realist, anti-speculativ al gndirii conservatoar e n ceea ce priveste organizarea politica. Nu principiile abstracte ale drepturilor omulu i si binelui general i-au ndemnat de oameni sa se organizeze din punct de vedere politic. Nu respectarea binelui public si iubirea aproapelui i-a calauzit pe acestia n organi zarea vietii lor colective. Daca am fi fost nzestrati cu un respect asa de puternic pen tru binele

general, nu am mai fi avut vreodata nevoie de aceste reguli. Condusi de instinct e si pasiuni, oamenii si-au construit ordinea sociala pe baza practicii si traditiilo r, a obisnuintelor si prejudecatilor, din necesitatea educarii permanente a naturii u mane si a armonizarii intereselor divergente. Pe acest fundament ontologic realist se sprijina principiile cognitive si cele morale caci, att strategia cognitiva ct si conduita morala nu pot fi separate de f elul n care este vazut omul, maniera n care este conceputa natura umana. Failibilitatea existentiala a persoanei umane conditioneazasi este conditionata de failibilitatea cognitiva, ct si de cea morala. 82 David Hume, Tratat despre natura omeneasca, n Adrian-Paul Iliescu, Conservator ismul anglo-saxon, Editura ALL, Bucuresti, 1994, p.156.

Anton CARPINSCHI Strategia cognitiva empirista Daca natura umana nu este infailibila, atunci nici capacitatea sa cognitiva nu e ste infailibila. Eroarea rationalismului modern a fost tocmai aceea de a exacerba cr edinta n puterea ratiunii umane, predicnd infailibilitatea acesteia, adica "impunerea unei conditii uniforme de perfectiune asupra conditiei omenesti"83. Dar, orice activi tate de impunere, inclusiv a celor mai nobile idealuri, a condus ntotdeauna dupa cum marturiseste istoria umanitatii , la tragice erori si neasemuite orori. Spre meri tul sau, conservatorismul moderat (britanic) a tras nvatamintele unei asemenea lectii a is toriei nca de la primele semne aparute n epoca moderna: derapajul revolutiei burgheze din Franta n perioada dictaturii iacobine, degenerarea principiilor rationalismului i luminist ntr-un rationalism dogmatic exprimat prin dictat ideologic si teroarea puterii. A ntiradical si anti-rationalist, conservatoriamul moderat anglo-saxon nu a cazut, nsa, nici n ispita irationalismului tenebros, retrograd si utopic. Replicnd rationalismului constructivist, ct si irationalismului elucubrant, conservatorismul moderat a opt at pentru alta maniera de a concepe rationalitatea: rationalitatea ca adecvare. Dinpragman punct de vedere cognitiv, conservatorismul ar putea fi definit ca o rezonabilita te matica ce se manifesta prin adecvarea raspunsurilor la problemele sociale ntr-o iera preonderent empirica si realista. Din aceasta perspectiva, decurg anumite trasaturi ale gndirii conservatoare: ignoranta si failibilitatea, ca premise ale cunoasterii realiste; nencrederea n abstractiile intelectualiste considerate surse de erori si, de asemenea, n experimentele sociale apreciate ca surse de orori; anti-istoricismul si imprevizibilitatea viitorului; compromisul rezonabil si suprematia experientei. Principiul ignorantei si failibilitatii strabate ntreaga filosofie empirista brit anica, de la Noul Organon al lui Francis Bacon la Rationalismul n politica al lui Michae l Oakeshott. Argumentele si concluziile ce se desprind din operele marilor gnditori empiristi induc constiinta ignorantei ce ne caracterizeaza ca fiinte umane limit ate si, implicit, failibilitatea cognitiva la care suntem condamnati. "Dar limitele pute rilor intelectului omenesc ne avertizeaza David Hume , sunt att de strmte nct nu putem nadajdui prea mult att n ceea ce priveste ntinderea, ct si certitudiena cuceririlor sale"84 . Un al fiprinambamestec de scepticism, relativism, prudenta si realism caracterizeaza stilul cognitiv losofiei empiriste britanice. De aceea, subscriem la opinia conform careia scopu

l cipiului ignorantei si failibilitatii este acela de a feri cunosterea umana de t entatii si itii nemasurate si de a o readuce, astfel, n limitele sale firesti. 50 83 Michael Oakeshott, op.cit., Editura ALL, Bucuresti, 1995, p.13. 84 David Hume, Cercetare asupra intelectului omenesc, Editura Stiintifica si Encliclopedica, Bucuresti, 1987, p.91.

Ideologii politice lectia prudentei si arta compromisului rezonabil Ideologii politice lectia prudentei si arta compromisului rezonabil Nencrederea n abstractii se leaga de nencredereea n experimentele sociale. Abstractiile, considerate de empiristi, produse ale imaginatiei, conduc oamenii la fictiuni si erori care pot deveni, astfel, foarte usor "arme" ideologice utiliza bile n violente si revolutii periculoase pentru ordinea socialasi, chiar, pentru destin ul umanitatii. Transpare, astfel, critica conservatoare la adresa producatorilor de abstractii, previziuni istoriste si profetii sociale caci sustine rationalitatea conservatoa re a adecvarii , viitorul nu poate fi modelat, nici construit si, cu att mai putin, pre vazut sau impus, deoarece este imprevizibil. Viitorul nu poate fi cunoscut si prevazut prin cuvinte si lozinci, sau prin abstractiile si generalizarile operate cu ajutorul intelectului omenesc, att de limitat si failibil. "Conservatorismul pledeaza pentru o cunoastere sociala condensata nu n generalitati, retete universale de actiune pol itica, proiecte <optime>, ci n exemple paradigmatice de felul celor oferite de experient a: nu n reguli, ci n cazuri particulare instructive"85. De aici, rezultasi principiul co gnitiv al suprematiei experientei, caci ntelepciunea experientei ne nvata cel mai bine si cu att mai mult n cazul cunoasterii si actiunii politice , lectia prudentei si arta compromisului rezonabil. Conduita morala traditionalista Caracterul realist-empirist al filosofiei conservatoare a impus o atitudine real ista si n ceea ce priveste obligatiile si posibilitatile moralei. Recunoscnd importanta traditiei si vietii comunitare, conservatorii considera ca morala este nradacinata n reguli si obisnuinte de conduita ce acorda prioritate obligatiilor si datoriilor , n detrimentul drepturilor si libertatilor. Existenta libertatii este conditionata de existenta multiplelor datorii si raspunderi. Ideea responsabilitatii, a respectarii ndatoririlor si angajamentelor, este o con stanta a gndirii conservatoare. n acest context, replica ideologiei conservatoare la ideile liberale si, mai ales , la cele de sorginte roussoista, nu a ntrziat. Omul nu s-a nascut liber, asa cum afirm a

Rousseau, ci ncrcat de datorii, iar exaltarea drepturilor n numele unei libertati "originare" este o greseala periculoasa. Datoriile au un caracter natural, n sens ul ca nu provin dintr-un contract deliberat; ele au, de asemenea, un caracter divin, n sen sul ca sunt pozitiv sanctionate de Dumnezeu. Datoriile decurg din puterea si autoritate a Creatorului, pe de o parte, si din lupta contra limitelor si slabiciunilor omene sti, menita sa contribuie la nfrnarea morala a naturii umane, funciarmente imperfecte. Conservatorismul se dovedeste sceptic n ceea ce priveste evaluarea conduitei uman e. Practic, moralistii de factura conservatoare nu cred n bunatatea umana. 85 Adrian-Paul Iliescu, op.cit., p.146.

Anton CARPINSCHI "n comparatie cu doctrinele socialiste si cele liberale, aici se acorda mai putin a ncredere ratiunii sau bunatatii inerente omului si exista, n mod corespunzator, ma i putin optimism cu privire la perspectivele de perfectionare a societatii"86. Rep licnd teoriei liberale a drepturilor naturale, doctrinarii conservatorismului de la Ed mund Burke la Russell Kirk , sustin ca guvernarea nu se constituie n virtutea drepturil or naturale, ci ca o creatie a ntelepciunii omenesti, sub inspiratie divina, menita satina sub control pasiunile si pacatele omenesti. Contracarnd, pe de alta parte, ideologia socialista n ceea ce priveste dezalienarea si libertatea omului n societatea viitoare lipsita de exploatare, conservatorismul taxeaza aceste idei ca iluzii lipsite de ntemeiere si sens, deoarece contrazic adevarul privind limitele inerente si insurmontabile ale naturii umane. O schimbare radicala a oamenilor nu este posibila. Consecinta politica a acestei eliberari de orice iluzii este reevaluarea rolului puterii, conducerii si autori tatii. "Ca urmare, se pune mai mult accent pe importanta conducerii, pe respectul pentru autoritate si institutiile existente, precum si pe nevoia de disciplinasi ordine "87. n contextul realismului moral conservator, se impune guvernamntul preponderent autoritar, conceput ca putere exterioara omului, menita sa-l conduc a pe calea ordinii si datoriei. Necesara, transformarea morala este un proces dificil , ndelungat, gradual si organic, cu rezultate partiale ce trebuie mereu raportate l a conditiile existente si nu la idealuri abstracte. Nu binele absolut, ci corectar ea raului trebuie sa stea n centrul moralei conservatoare. Ideologia conservatoare: geneza, evolutie, variante Cu sensul de ideologie axata pe apararea valorilor si intereselor familiei, ordi nii sociale, autoritatii traditionale si puterii legitime, termenul conservator a fost ntrebuintat, mai nti n Franta, n epoca ce a urmat caderii lui Napoleon. Ca aparatoare a stabilitatii si traditiilor, ideologia conservatoare a nceput sa se raspndeasca, apoi, n vestul Europei, n S.U.A., iar dupa 1860 si n Principatele Unite. Parintele spiritu al al conservatorismului modern este Edmund Burke (1729-1797). Lucrarea Reflectii asup ra revolutiei din Franta, rezultat al convingerilor sale cu privire la Revolutia di n 1789, reprezinta

Biblia conservatorismului moderat. Reactie la excesele terorii iacobine, critica lui Burke este ndreptata mpotriva modului n care revolutionarii francezi concepeau natura umana, si, mai ales, aplicau n practica politica conceptiile ilu ministe despre libertate, schimbare sociala sau guvernamnt. Conservatorismul moderat O data cu dezvoltarea istorica a diferitelor societati, conservatorismul a mbracat forme variate. Un curent care a pastrat foarte multe dintre elementele esentiale ale conservatorismului lui Burke este conservatorismul moderat care s-a dezvoltat, p e 86 Robert Leach, British Political Ideologies, Philip Allan, 1991, p.95. 87 Ibidem.

Ideologii politice parcursul secolelor al XIX-lea si al XX-lea, cu precadere n spatiul cultural angl o-saxon. n Anglia, partidul Tory denumit ulterior conservator prin politica practicata n ti mpul guvernelor Benjamin Disraeli (februarie decembrie 1868; 1874-1880) ofera un exemplu concludent de conservatorism moderat. Pe fondul luptei politice dintre l iberali (whigs) si conservatori, anticipnd pericolul generat de ascensiunea socialismului revolutionar marxist, Benjamin Disraeli si-a propus sa concilieze pozitiile aris tocratiei si ale clasei muncitoare n spiritul principiilor conservatoare si ale valorilor trad itionale ale poporului englez. Prin decizii inteligente n planul politicilor sociale drept de vot pentru muncitori, legalizarea sindicatelor, dreptul la greva, Disraeli a reusit sa atraga clasa muncitoare largind, astfel, baza electorala a partidului conservator. n pla nul teoriei politice, conservatorismul moderat a evoluat n a doua jumatate a secolulu i al XX-lea catre un discurs cu valente de filosofie politica si morala. Imperfectibilitatea naturii umane, primatul pasiunii si intereselor n fata ratiun ii abstrfailibilitatea cunoasterii omenesti, critica rationalismului intelectual ist si a istormului, prioritatea obligatiilor si datoriilor n detrimentul dreptur ilor si libertatilor, cteva dintre problemele si preocuparile acestui tip de discurs reprezentat, ntre de Michael Oakeshott, Russell Kirk, Clint Rossiter, Robert Nisbet. acte, icisiata altii, Conservatorismul reactionar Ca reactie radicala la Revolutia de la 1789, apare n Franta conservatorismul reactionar reprezentat, ntre altii, de Joseph de Maistre (1753-1821) si Louis de Bonald (1754-1840), iar n Germania de Justus Moser (1720-1794). La nceputul secolului al XIX-lea, spiritul conservatorismului reactionar se impune n Europa odata cu nfrnger ea lui Napoleon si punerea bazelor Sfintei Aliante ntre Austria, Rusia si Marea Britanie, cu ocazia Congresului de la Viena (1815). Apararea monarhiei ereditare si a vestigiilor relatiilor feudale, trasarea si re spectzonelor de influenta ale marilor puteri, combaterea liberalismului n ascensi une socialismului revolutionar sunt principalele scopuri ale regimurilor politice de facconservator-reactionara pna la primul razboi mondial. area si a tura Critici ai rationalismului abstract si ai secularismului sustinute de Iluminismu l continental, adeptii conservatorismului reactionar proiecteaza o viziune providentialista, legitimista si traditionalista asupra lumii si istoriei. Din aceasta perspectiva, n numele unei ordini naturale de sorginte divina, este proclamata "societatea de status", societate n care monarhia absoluta, ierarhia bisericii si statul ecleziastic, precum si ari

stocratia funciara sunt considerati actorii politici legitimi. Plecnd de la nencrederea n perfectibilitatea naturii umane, de la mitul caderii pacatului originar, conservatorii reactionari doresc reinstaurarea vechii ordini , cararizata printr-o structura sociala piramidala, absenta mobilitatii sociale, moralputernic influentata de religie. si al cteitate

Anton CARPINSCHI guvernari autoritare civile dictaturi militare Anton CARPINSCHI guvernari autoritare civile dictaturi militare Fireascasi providentiala, aceasta rentoarcere este considerata drept naturalasi, totodata, favorizata de o forta secreta ce actioneaza n mod creator 88. Providentia lismul, credinta n forta creatoare si ordonatoare a lui Dumnezeu este, de altfel, una dintre ideile calauzitoare ale gnditorilor conservatorismului contra-revolutionar . Suntem cu totii legati scria Joseph de Maistre , de tronul Fiintei supreme printro urzeala fina care ne tine fara a ne aservi. Ceea ce este cel mai admirabil n ordi nea universala a lucrurilor este actiunea fiintelor libere conduse de mna divina. Scl avi liberi, ele opereaza n acelasi timp n mod voluntar si necesar: fiintele libere fac cu adevarat ceea ce vor, fara a putea deranja, nsa, planurile generale 89. Conservatorismul reactionar al secolului al XX-lea a mbracat, fie forma guvernarilor autoritare civile, fie pe cea a dictaturilor militare, mai ales n unele tari din America Latina, Africa si Asia. n ceea ce priveste dictaturile militare, armata este aceea care si asuma rolul de a fi "sabia si scutul" regimurilor conservatoare. Dupa cum declara Juan J. Torres Gonzales, general si fost presedinte bolivian, "n tarile semicoloniale, nu exista nici o clasa suficient de puternica; nici proletariatul mai mult dect taranii, ia r clasele mijlocii sau burghezia nu au capacitatea de a apara tara de exploatarea imperial ista. n aceste tari numai armatele dispun de forta"90. Dar, nici armata nu poate detine exclusiv puterea pentru o lunga perioada de timp. Aproape nici o lovitura de stat nu a reusit fara sprijinul anumitor cercuri de interese apartinnd marii latifundii sau capitalului financiar. Armata nu a luat niciodata puterea singura; totdeauna ea s-a asociat cu cte un grup civil. Rolul special al armatei n dispozitivul fortelor politice din America latina, a obligat cercurile militare spre o intensa profesionalizare dar si o consecventa politizare. Neoconservatorismul n a doua jumatate a secolului al XX-lea apare neoconservatorismul, reprezentat de oameni politici precum Barry Goldwater sau Ronald Reagan n S.U.A., Margaret Thatcher n Marea Britanie. Printre doctrinarii neoconservatorismului se numara, D aniel Bell, Nathan Glazer, Jeanne Kirkpatrick, Daniel Patrick Moynihan si Irving Krist

ol. Partizanii neoconservatorismului se apropie, n planul politicii economice, de ati tudinea liberalismului neoclasic privind non-interventia statului. Ei sunt de parere ca societatea si indivizii asteapta prea mult de la guvern. Acesta ar trebui sa se retraga din economie, sa-si reduca cheltuielile sociale si sa fie activ doar n domeniul apararii. Ca si adeptii conservatorismului clasic, partizanii neoconservatorismului consid era ca oamenii trebuie, de fapt, sa se ajute mai nti singuri, la nivelul comunitatii, si sa nu astepte prea multe de la institutiile statului. n acelasi timp, n plan cultural, s unt criticate excesele si amoralitatea consumatorismului, exprimndu-se ncrederea n continuare n valorile credintei, familiei, comunitatii, traditiei, valori fundame ntale pentru mentinerea coezinii sociale 88 Joseph de Maistre, Considrations sur la France, apud Jean Imbert, Henri Morel, Ren-Jean Dupuy, La pense politique, des origines nos jours, Presses Universitaires de France, Paris, 1969, p. 328. 89 Ibidem, p. 328. 90 Cf. J.P.Lavaud, L'art du coup d'tat. Les militaires dans la socit bolivienne, n: "Revue franaise de sociologie", T.XXX-1, 1989, p.129.

Ideologii politice Conchiznd, putem aprecia ca, "neoconservatorismul a aparut la confluenta deschiderii spre liberalism a conservatorismului n politica economicasi sociala, si a reformarii, totodata, a liberalismului n sensul autoritatii si ordinii. De aici, un anume eclectism al reactiei neoconservatoare ce combina patriarhalismul si reformismul , traditionalismul si modernismul, autoritatea si democratia, n numele restaurarii valorilor si principiilor civilizatiei occidentale"91. Teme si probleme ? 1. Conservatorismul: definiri si sensuri. 2. Fundamentele spirituale ale conservatorismului. 3. Filiatia ideilor conservatoare: de la Platon la Edmund Burke. 4. Platon, armonia socialasi restaurarea autoritara a "cetatii ideale". 5. Conservatorismul "alienat" al stoicilor si lumea imperiilor antichitatii. 6. Conservatorismul "radical" si militantismul Evului Mediu crestin. Sfntul Augustin. 7. Conservatorismul "pur" si apogeul doctrinei medievale crestine. John de Salis bury. 8. Geneza modernitatii burgheze si conservatorismul moderat. Edmund Burke. 9. Principiile gndirii conservatoare. 10. Fundamentul ontologic realist. 11. Strategia cognitiva empirista. 12. Conduita morala traditionalista. 13. Ideologia conservatoare: geneza, evolutie, variante 14. Conservatorismul moderat. 15. Conservatorismul reactionar. 16. Neoconservatorismul. 91 Anton Carpinschi, Doctrine politice contemporane. Tipologii, dinamica, perspe ctive, Editura Moldova, Iasi, 1992, pp. 115-116. 55

56 IV. Socialismul. Origini si devenire Polisemia termenului "socialism" Una dintre dificultatile analizei socialismului constan faptul ca acest termen este nteles n mai multe sensuri, deseori corelate sau, pur si simplu, suprapuse. Dintr-un anumit punct de vedere, socialismul este un model, sau un sistem economic legat de o anumita forma de colectivizare si planificare. Alternativa la capitalism, socialismul este sistemul economic n care mijloacele de productie, distributie si schimb sunt n proprietatea colectiva a comunitatii, de obicei, prin intermediul statului. Sistemul economic socialist se caracterizeaza prin productia pentru subzistenta mai degraba dect pentru profit, egalizarea bogatiilor individuale, absenta competitiei economice, determinarea guvernamentala a nivelului investitiilor, preturilor si productiei. ntr-un alt sens, socialismul se referala ideologia conform careia bun astarea comunase dobndeste prin implementarea politica a sistemului economic socialist. Socialismul apare, n aceasta ipostaza, ca un corpus de idei, argumente si valori ce se constituie n instrumentul ideologico-politic al acelor forte sociale de obicei, clasa muncitoare si paturile salariale , interesate n amelioararea statusului social prin dobndirea puterii economice si politice sau, cel putin, a unor parti din acestea. n sfrsit, n doctrina marxista, socialismul desemneazaprima faza a societatii comuniste. Este stagiul de tranzitie n care distributia venitur ilor se face dupa muncasi nu dupanevoi, spre deosebire de faza superioara, comunismul, n care repartitia veniturilor se va face dupanevoi. Att n limbajul comun ct si n literatura de specialitate, fiecare dintre aceste sensuri si gaseste utilizarea specifica. Cuvntul socialism si afla radacinile n latinescul sociare care nseamnaa se asocia, a se ntovarasi, a fi mpreuna. Din aceeasi familie de cuvinte face parte si termenul societas, nsemnnd: societate, alianta, tovarasie, nsotire. Cu sens ideologico-politic, antiindividualist, desemnnd o teorie prin care individul se supune societatii si altruismul ia locul egoismului, termenul de socialism a aparut n Anglia si Franta n jurul anului 1830. n primul volum al lucrarii sale, History of Socialist Thought, G. D. H. Cole mentioneaza catermenul socialist a fost ntrebuintat pentru prima data n anul 1827 n revista Cooperative Magazine, pentru a descrie doctrina cooperatista a lui Robert Owen, iar n Franta a aparut n anul 1832 n jurnalul Le Globe, editat de Pierre Leroux. Din aceeasi familie de cuvinte face parte si termenul, societas, desemnnd comunitatea bazata pe relatii de tovarasie, camarederie si prietenie, dar si colectivitatea construita prin relatii contractuale si consensuale ntre oameni liberi. Observam aici doua sensuri distincte ale termenului social , sensuri care vor avea implicatii mai trziu n ntrebuintarea cuvntului socialism. Social prezinta, pe de o parte, un sens formal-contractual

atunci cnd se refera la relatiile legale dintre cetatenii liberi si, pe de alta parte, unul afectiv-comunitar atunci cnd se refera relatiile de prietenie si tovarasie ntr-o comunitate data. Pentru unii comentatori, sensul formal-contractual al termenului social implica ceva distinct de stat si politica, si anume societatea civilaconceputa ca o retea de relatii contractuale centrate pe activitatea economicasi culturala a marilor colectivitati umane. n sensul afectiv-comunitar, termenul societate contrasteaza cu cel de individualism, corelndu-se cu cei de popor, suveranitate populara, vointa sociala, proprietate sociala, bunastare sociala, democratie sociala. ntr-o maniera similara, sensul formal-contractual al termenului social a fost corelat cu individualismul moral si politic formnd unul din elementele constitutive ale teoriei reprezentarii n contextul democratiei liberale. Dupa 1840, conexiunea termenilor social si democratie , pe de o parte, liberal si democratie , pe de alta parte, si-au nceput prodigioasa cariera politica. Polisemia termenului "socialism" Una dintre dificultatile analizei socialismului constan faptul ca acest termen este nteles n mai multe sensuri, deseori corelate sau, pur si simplu, suprapuse. Dintr-un anumit punct de vedere, socialismul este un model, sau un sistem economic legat de o anumita forma de colectivizare si planificare. Alternativa la capitalism, socialismul este sistemul economic n care mijloacele de productie, distributie si schimb sunt n proprietatea colectiva a comunitatii, de obicei, prin intermediul statului. Sistemul economic socialist se caracterizeaza prin productia pentru subzistenta mai degraba dect pentru profit, egalizarea bogatiilor individuale, absenta competitiei economice, determinarea guvernamentala a nivelului investitiilor, preturilor si productiei. ntr-un alt sens, socialismul se referala ideologia conform careia bun astarea comunase dobndeste prin implementarea politica a sistemului economic socialist. Socialismul apare, n aceasta ipostaza, ca un corpus de idei, argumente si valori ce se constituie n instrumentul ideologico-politic al acelor forte sociale de obicei, clasa muncitoare si paturile salariale , interesate n amelioararea statusului social prin dobndirea puterii economice si politice sau, cel putin, a unor parti din acestea. n sfrsit, n doctrina marxista, socialismul desemneazaprima faza a societatii comuniste. Este stagiul de tranzitie n care distributia venitur ilor se face dupa muncasi nu dupanevoi, spre deosebire de faza superioara, comunismul, n care repartitia veniturilor se va face dupanevoi. Att n limbajul comun ct si n literatura de specialitate, fiecare dintre aceste sensuri si gaseste utilizarea specifica. Cuvntul socialism si afla radacinile n latinescul sociare care nseamnaa se asocia, a se ntovarasi, a fi mpreuna. Din aceeasi familie de cuvinte face parte si termenul societas, nsemnnd: societate, alianta, tovarasie, nsotire. Cu sens ideologico-politic, anti-

individualist, desemnnd o teorie prin care individul se supune societatii si altruismul ia locul egoismului, termenul de socialism a aparut n Anglia si Franta n jurul anului 1830. n primul volum al lucrarii sale, History of Socialist Thought, G. D. H. Cole mentioneaza catermenul socialist a fost ntrebuintat pentru prima data n anul 1827 n revista Cooperative Magazine, pentru a descrie doctrina cooperatista a lui Robert Owen, iar n Franta a aparut n anul 1832 n jurnalul Le Globe, editat de Pierre Leroux. Din aceeasi familie de cuvinte face parte si termenul, societas, desemnnd comunitatea bazata pe relatii de tovarasie, camarederie si prietenie, dar si colectivitatea construita prin relatii contractuale si consensuale ntre oameni liberi. Observam aici doua sensuri distincte ale termenului social , sensuri care vor avea implicatii mai trziu n ntrebuintarea cuvntului socialism. Social prezinta, pe de o parte, un sens formal-contractual atunci cnd se refera la relatiile legale dintre cetatenii liberi si, pe de alta parte, unul afectiv-comunitar atunci cnd se refera relatiile de prietenie si tovarasie ntr-o comunitate data. Pentru unii comentatori, sensul formal-contractual al termenului social implica ceva distinct de stat si politica, si anume societatea civilaconceputa ca o retea de relatii contractuale centrate pe activitatea economicasi culturala a marilor colectivitati umane. n sensul afectiv-comunitar, termenul societate contrasteaza cu cel de individualism, corelndu-se cu cei de popor, suveranitate populara, vointa sociala, proprietate sociala, bunastare sociala, democratie sociala. ntr-o maniera similara, sensul formal-contractual al termenului social a fost corelat cu individualismul moral si politic formnd unul din elementele constitutive ale teoriei reprezentarii n contextul democratiei liberale. Dupa 1840, conexiunea termenilor social si democratie , pe de o parte, liberal si democratie , pe de alta parte, si-au nceput prodigioasa cariera politica.

Ideologii politice Socialismul modern un produs al capitalismului industrial n calitate de ideologie politica, socialismul este un produs al lumii moderne si, n special, al dezvoltarii capitalismului industrial la nceputul secolului al XIX-l ea. Nascuta printr-o revolutie duala politicasi industriala , lumea moderna se caracter izeaza printr-un anumit grad de crestere autosustinuta n economie, o crestere suficienta, capabila sa mareasca regulat productia si consumul; o anumita participare publica n comunitatea politica, deci o reprezentare democratica n definirea si ale gerea alternativelor politice; o difuziune a normelor secular-rationale n cultura (...); o crestere a mobilitatii n societate, nteleasa ca libertate personala de miscare fizica, soci alasi psihica; o transformare corespunzatoare n personalitatea indivizilor, astfel nct ac estia sa fie capabili sa functioneze efectiv ntr-o ordine sociala ce opereaza conform caracteristicilor anterioare 92. Acumularea si circulatia capitalurilor n cadrele e conomiei de piata, n conditiile dezvoltarii marii productii industriale de marfuri, au con ferit un contur tot mai pregnant peisajului social al civilizatiei moderne occidentale : polarizarea sociala a amplasat burghezia si proletariatul industrial, n prima jum atate a secolului al XIX-lea, pe pozitii antagonice n structura sociala a sistemului capi talist. Revolutia industrialasi revolutiile politice burgheze au creat, asadar, conditii le economice, politice si culturale favorabile ascensiunii clasei muncitoare si ide ologiei acesteia: socialismul. Originile socialismului arata Michael Freeden , sunt strns legate de aparitia modului de productie capitalist si dezvoltarea societatilor urbane industriale.(...). Ascen siunea noului mod de productie centrat pe piata, cu o tehnologie facilitnd productia de masasi circ ulatia marfurilor , a contribuit la intensificarea legaturii dintre produs si producator si la controlul muncii de catre proprietarii de capital. n domeniul gndirii sociale si politice, a ceasta situatie a generat un set de raspunsuri complexe si radicale axate pe natura creativitati i umane, adncirea diferentelor de putere ntre membrii societatilor industriale, costurile s ociale ale saraciei, caracterul interconditionarilor ce se stabilesc ntre fiintele umane si cursul viitor al dezvoltarii sociale 93. Ideologia socialista s-a nascut ca reactie la conditiile economice si sociale di n Europa occidentala, generate de ascensiunea capitalismului si a proletariatului industr ial.

Intrarea pe scena istoriei a unei noi clase sociale muncitorii industriali liber i din punct de vedere formal-juridic sa-si vnda forta de munca posesorilor de capit al , a fost nsotita de aparitia unei ideologii politice specifice, aparatoare a interese lor acestora: socialismul. Constientiznd milioanelor de proletari conditia injustasi nesigura de dezmosteniti ai soartei, ideologii socialismului si propuneau sa-i ridice, n acela si timp, contra burgheziei profitoare si acaparatoare. Pentru aceasta era nevoie, nsa, de un mit 92 Daniel Lerner, Modernization (Social Aspects), n: International Encyclopedia o f the Social Sciences, David S. Shils editor, vol. 10, The MacMillan Company & The Freee Press, 1968, p . 386. 93 Michael Freeden, Ideologies and Political Theory. A Conceptual Approach, Clar endon Press, Oxford, 1998, pp. 420-421.

Anton CARPINSCHI politic mobilizator, cel al unei societati viitoare n care, muncitorii deveniti s tapnii puterii, vor distribui bunurile n functie de munca si nevoi, repartitia valorilor nemaifacndu-se dupa hazardul nasterii si al apartenentei la o clasa de bogati. Ca protun specumaideologie, socialismul se naste, asadar, sub forma unui anti-liberalism, a unui est moral, economic si politic la adresa ideologiei burgheziei n ascensiune. Este protest moral, o revolta a constiintei ce refuza relele induse de liberalism si, n ial, amoralismul n diversele sale forme de manifestare: lacomia, exploatarea na, dispretul fata de saracie si de cei mai slabi dotati sau mai putin norocosi. Este o critica economica, totodata, a primatului interesului privat n raport cu binele social, a proprietatii particulare si a dreptului de mostenire a averilor , vazute drept conditii ale agravarii inegalitatilor sociale. Din aceasta perspectiva, so cialismul reevalueaza teoria valorii-munca si teoria plusvalorii, considerate fundamente teoretice pentru explicarea mecanismului exploatarii capitaliste a muncii salariate si leg itimarea revolutiei politice. Revolta politica a socialistilor apare, asadar, ca o consec inta fireasca a protestului moral si a criticii economice la adresa liberalismului. Att sub aspe ct sentimental si moral ct si sub acela al criticii economice sau al revendicarii po litice, socialismul este o condamnare a liberalismului. Dar acest proces nu este facut, precum cel al contra-revolutionarilor conservatori, n numele trecutului; este vorba desp re prezentarea unei critici ndreptate spre viitor 94 . Dinideode capicolo de caracterul difuz al notiunii datorat, n special, ulterioarelor avatar uri logico-politice, n sensul sau de baza, generic, socialismul este reactia sociala fata ordinea moderna burgheza generata prin procesul acumularii primitive a talurilor. Din aceasta perespectiva, dincolo de evolutiile sale istorice utopic premarxista, revolutionar-marxista, reformist-antimarxista, socialismul apare, n acelasi timp, ca o expresie ideologica emancipatoare a miscarii muncitoresti, forma politica de opo zitie fata de capitalismul antreprenorial si liberalismul clasic, proces de socializar e a valorilor lansate lumii moderne de ideile revolutiei de la 1789 95 . O iegalprindeologie politica anume poate fi definita drept socialista, atunci cnd sustine itatea conditiilor prin suprimarea proprietatii particulare si socializarea econ omiei cucerirea sau participarea la puterea politica a reprezentantilor maselor salari ale.

58 Socialismul si propune nainte de toate egalitatea sociala, adica egalitatea reala a conditiilor de viata si nu numai egalitatea juridica, formala preconizata de reprezentantii liberalismului. Pentru a o atinge, ideologia socialista nu se multumeste cu mpartirea bunurilor; doctrinarii socialismului proiecteaza un sistem politic cons iderat fezabil n administrarea eficienta a proprietatii colective. 94 Marcel Prlot, Georges Lescuyer, Histoire des ides politiques, Dalloz, 12 e ditio n, 1994, pp. 459-460. 95 Anton Carpinschi, Doctrina social-democrata, n Doctrine politice. Concepte uni versale si realitati romnesti (volum coordonat de Alina Mungiu-Pippidi), Polirom, Societatea Academica din Romnia, Iasi, 1998, pp.175-176.

Ideologii politice Protosocialismul biblic Desigur, ideologia politica socialista este opera modernitatii. Socialismul este rezultatul ntlnirii spiritului laic si rationalist descinznd din materialismul si iluminismul secolului al XVIII-lea, cu discursul radical iacobin al Revolutiei f ranceze si cu aspiratiile proletariatului industrial de la nceputul secolului al XIX-lea. Cu toate acestea, unele idei de orientare socialista au existat cu mult timp naintea aparitiei ideologiei socialiste. Ca si n cazul liberalismului si conservatorismului, concep tul a devansat termenul. Unele premise esentiale ale socialismului , arata Bernard Crick9 6, dateaza din timpuri stravechi. Uluitoarea idee a unei transformari totale a societatii a fost formulata pentru p rima data de profetii evrei si ulterior popularizata de primii crestini, nu de Rousseau sau d e Marx. De asemenea, de la milenaristi vine conceptul conform caruia o crestere brusca a su ferintelor populare (...) este un semn clar ca, dupa o perioada de revolutii violente menit e sa rastoarne vechea ordine sociala, debutul unei Noi Ere este iminent. Deopotriva, ideea conf orm careia indivizii sufera o schimbare de ordin calitativ odata cu intrarea n rndurile clasei muncitoare si, n cele din urma, ntr-o societate lipsita de clase, ar fi fost de nenteles daca Apostolul Pavel nu ar fi caracterizat, cu mult nainte, convertirea la crestinism ca o brusc asi totala <renastere n Iisus Christos> 97. Preistoria ideologiei socialiste a nceput, asadar, odata cu revoltele saracilor mpotriva bogatilor, ale asupritilor contra asupritorilor si cu punerea n circulati e a unor aspiratii egalitare si justitialiste. Sustinerea si propagarea acestor idei si-a u gasit o prima sursa de legitimare n credintele religioase, n apelul la autoritatea absolut a a lui Dumnezeu. Astfel, anuntarea unei noi mparatii , propovaduirea dreptatii si fericirii pentru poporul lui Israel transpar din timpurile biblice. Atunci cnd profetul Isa iia fagaduia poporului ales slava noului Ierusalim , se nastea de fapt , credinta ntr-un viitor mai bun dobndit pe calea ascultarii lui Dumnezeu. Ascultati-Ma pe Mine, voi care umblati dupa dreptate, voi care cautati pe Domnul! (...). Dreptatea mea este aproape, vine mntuirea Mea si bratul Meu va face dreptate popo arelor, ntru Mine vor nadajdui tinuturile cele departate, ca de la bratul Meu asteapta scaparea. (...). Ascultati-Ma pe Mine, voi, cunoscatori ai dreptatii, popor care esti cu legea Mea n inima!

(...). Dar dreptatea Mea va ramne n veac si mntuirea Mea din neam n neam. (...). Curn d cel ferecat n catuse va fi dezlegat si nu va muri n temnitasi de pine nu va duce li psa 98. Acest pasaj extras din Cartea lui Isaiia, ca de altfel o serie de alte texte ale Vechiului Testament, concentreaza un ansamblu de credinte religioase si idei politice ce a nunta nasterea a ceea ce am putea denumi protosocialism biblic sau religios. Acesta es te o prima forma de socialism, un socialism etic potentat prin traire religioasa. Sfintele Evanghelii si epistolele apostolului Pavel din Noul Testament se constituie, la rndul lor, ntr-un imn nchinat saraciei apostolice, fratietatii comun itare, 96 Bernard Crick, Socialismul, CEU, Editura Du Style, Bucuresti, 1998, p. 27. 97 Ibidem, pp. 27-28. 98 Isaiia, 51, 1-14.

Fervor nsetFeriaceimpacuvvoasAnton CARPINSCHI dreptatii si egalitatii ntre oameni, inspirate de iubirea si credinta de Dumnezeu . Acestea sunt regulile ce trebuie urmate de oameni pe calea mntuirii sufletului, dobndirii pacii ceresti si vietii vesnice. Cum, altfel, ar putea fi interpretate Fericile propov aduite de Iisus n Predica de pe munte ? iciti cei saraci cu duhul, ca a lor este mparatia cerurilor. Fericiti cei ce plng, ca aceia se mngaia. Fericiti cei blnzi, ca aceia vor mosteni pamntul. Fericiti cei ce flamnzesc si eaza de dreptate, ca aceia se vor satura. Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui. citi cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu. Fericiti facatorii de pace, ca a fii lui Dumnezeu se vor chema. Fericiti cei prigoniti pentru dreptate, ca a lo r este ratia cerurilor. Fericiti veti fi voi cnd va vor ocar si va vor prigoni si vor zic e tot ntul rau mpotriva voastra, mintind din pricina Mea. Bucurati-va si va veseliti, ca plata tra multa este n ceruri, ca asa au prigonit pe proorocii cei dinainte de voi 99 . ntcrestranaparlnim aici deschiderea spre un orizont pe care-l putem denumi: protos ocialism tin. Acesta este un socialism etic de inspiratie crestina, un socialism al sfigurarii religioase si al mntuirii spirituale, n lipsa caruia este greu de conce put itia socialismului modern ca ideologie politica. Marele merit al miturilor si credintelor religioase, al crestinismului n particul ar, este acela de a se fi ntiparit de-a lungul secolelor n mintile oamenilor pregatind , astfel, constiinta umana la nivel individual si colectiv cu receptarea si trairea unor v alori si concepte morale purificatoare care, ulterior, au constituit premisele spirituale ale socialismul modern ca ideologie politica. Ideea, de pilda, a dreptatii sociale d obndita prin capacitate de renuntare la bogatie si adevarata iubire de Dumnezeu, se ntlnes te n parabola camilei ce i este mai usor sa treaca prin urechile acului, dect bogatului sa intre n mparatia lui Dumnezeu. Ca mai lesne este a trece camila prin urechile aculu i dect sa intre bogatul n mparatia lui Dumnezeu 100, spune Iisus criticnd pe cei bogati la punga dar saraci n suflet si credinta. Predicata si ascultata n mod repetat n marile comunitati umane, aceasta parabola a devenit pentru credincios, din pilda moralr eligioasa, nvatatura de viata si regula de conduita. Creati dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, nzestrati cu suflet rational, oamenii au nvatat ca au aceeasi natura si aceeasi origine bucurndu-se, n consecinta, de o demnitate egala, ca dreptatea soci ala nu poate fi obtinuta dect prin respectarea demnitatii persoanei umane, aceeasi pe

ntru toti. Egalitatea ntre oameni se refera, n conceptia crestina, la respectarea demni tatii lor personale de sorginte transcendenta si la drepturile care decurg din aceasta. Dreptatea sociala crestina consta, asadar, n administrarea rationala a binelui comun ntr-un climat de solidaritate umana, sub autoritatea legii morale de inspiratie divina. Denegaldoctcredconuntarea mbogatirii pe cai necinstite, iubirea fata de saraci si faptele caritabile, itatea ntre oameni ca egalitate n demnitate umana idei mereu prezente n rina sociala crestina , au asigurat acel fond aperceptiv de traire morala si de inta necesar crearii si receptarii ideologiei justitialist-egalitariste socialis te n ditiile istorice ale modernitatii. 60 99 Matei, 5, 3-12. 100 Luca, 18, 25.

Ideologii politice Milenarismul Dar, trecerea de la protosocialismul biblic de esenta etico-religioasa la social ismul modern de factura ideologico-politica nu poate fi nteleasa n absenta milenarismului. Mit apocaliptic iudeo-crestin, milenarismul este credinta n millenium, n imperiul de o mie de ani al lui Dumnezeu, instituit dupa a doua venire justitiarasi reparatori e , a Mntuitorului pe pamnt. Amestec de traditionalism conservator si fundamentalism religios, milenarismul iudaic a ramas, n esenta, cel putin n Antichitate, unul national, istoric si polit ic. Anuntat de profeti, precum Isaia sau Daniel, Mesia iudaic Unsul Domnului , este regele ideal ce avea sa elibereze poporul lui Israel din captivitate si mpilare. Evreii vor fi ntorsi din exil n Tara Sfnta (Canaan) de un rege, fiu al lui David si vor asculta Tora, legea morala data de Dumnezeu, n Templul renaltat si sfintit n cetatea recstigatasi reconstruita a Ierusalimului. Milenarismul crestin a reluat ntr-o forma spiritualizatasi universalizata mesajul justitialist al mesianismului iudaic, dnd u-i semnificatia escatologica: venirea lui Mesia anunta sfrsitul lumii si ziua judeca tii de apoi, nvierea mortilor si mparatia cerurilor pentru cei drepti si buni. Si am vazut cer nou si pamnt nou. Caci cerul cel dinti si pamntul cel dinti au trecut ; si marea nu mai este. Si am vazut cetatea sfnta, noul Ierusalim, pogorndu-se din cer de la Dumnezeu, gatita ca o mireasa, mpodobita pentru mirele ei. Si am auzit, din tron, un glas puternic care zicea: Iata, cortul lui Dumnezeu este cu oamenii si El va salaslui cu ei si ei vor fi poporul Lui si nsusi Dumnezeu va fi cu ei. Si va sterge orice lacrima din ochii l or si moarte nu va mai fi; nici plngere, nici strigat, nici durere nu vor mai fi, caci cele dinti au trecut 101 . Provocnd sentimentul iminentei celei de-a Doua Veniri, al asteptarii si sperantei, milenarismul crestin a exercitat o puternica atractie, augmentata din punct de vedere social de activismul sectelor si miscarilor pe care le-a inspirat. Credin ta n inevitabila ntuire dupa moarte, a conferit continut si sens vietii oamenilor, stimulndule existenta si conduita religioasa. Doctrina esentialmente colectivista, milenaris mul crestin a propovaduit dreapta credinta n comunitate si pentru comunitate. Existen ta religioasa exemplara la Qumran, aproximativ ntre anii 130 .H. si 70 d. H., a comunitatii iudaice a esenienilor , comunitatea Taboritilor din Boemia secolului al

XV-lea, taranii lui Thomas Mntzer (1490-1525) si anabaptistii din Germania secolului al XVI-lea, the Diggers miscarea radicala puritana engleza din secolul al XVII-lea ce sustinea proprietatea comuna asupra pamntului , Mormonii din America secolului al XIX-lea, Martorii lui Iehova sau Adventistii din Ziua a Saptea din secolul al XX-lea, sunt expresii practice ale fortei de atractie a milenarismului. 101 Apocalipsa Sfntului Ioan Teologul, 21, 1-4.

Anton CARPINSCHI Credinta milenarista s-a dovedit extrem de rezistenta si adaptabila diverselor cosmologii. Astfel se explica cum, n epoca secularizarii si ateismului datorate iluminismului rationalist si materialismului stiintific, milenarismul a putut mbr aca o haina laica fara sa-si piarda ingredientele sale fundamentale. Odata cu detronarea lui Dumnezeu, stiinta si revolutia au devenit substitute mesianice. Astfel, o serie de filosofi materialisti ai secolului al XVIII-lea Didrot, La Mettrie, Helvtius, d Alembert , au dorit sa ntemeieze o cetate divina pe baza mecanicii newtoniene. Unii dintre filoso fii secolelor al XVIII-lea al XIX-lea Saint Simon, Hegel si Marx , au reluat teze milenariste sub forma determinismului istoric sau a istoricismului. Societatea s tiintifica a lui Saint-Simon, epoca constiintei de sine a spiritului la Hegel, societatea p e deplin comunista a lui Marx poarta puternice reminiscente milenariste. Milenarismul cre stin a contribuit la diversificarea gndirii social-utopice stimulnd, totodata, numeroase miscari sociale. n multe cazuri, acest fenomen s-a produs n conditiile unor interf erente culturale, milenarismul crestin altoindu-se peste cultele tribale locale, ca n ca zul cargocultelor melanesiene, de pilda. Puternica dezvoltare a milenarismului islam ic, mai ales n forma siita, sta sub acelasi semn al interferentelor. n mileurmafara spatiului crestin, daoismul si budismul contin, de asemenea, elemen te nariste sub forma mntuirii mesianice n epoci viitoare de pace si fericire ce vor a unor catastrofe si molime nimicitoare. Desi nu se identifica cu utopia, milenarismul a contribuit la dezvoltarea fortei expresive a utopiei. Ordinea ideala propovaduita de milenarism se realizeaza pri n interventia divina. Milenarismul nu reprezinta, ca n cazul utopiei, o schema a perfectiunii realizabila prin actiunea umana rationala. Milenarismul este istori a relevata de credinta. Pentru gnditorii crestini, utopia nu poate fi mplinirea si limita des tinului uman; acest lucru poate fi valabil doar ntr-o alta lume. Utopianismul ramne, nsa, cupola nglobanta a lumilor imaginare propovaduite de milenarism si proiectate rational de mitul cetatii ideale. Utopianismul si mitul "cetatii ideale" Daca principala contributie a crestinismului la gndirea despre societatea ideala a fost milenarismul, cea a gndirii antice pagne si, n special a filosofiei politice clasice grecesti, a fost mitul cetatii ideale. Daca milenarismul invoca credinta si speranta, mntuirea omului credincios, iubitor de Dumnezeu si plin de speranta fiind asigura ta ntr-un viitor ndepartat dar inevitabil, cetatea ideala aduce elementul conceptiei si ideea ca o societate perfecta trebuie proiectata mental, construita rational. n loc de a se proteja n sfera religiei, precum popoarele Indiei si ale Iudeii, n loc de a

vedea aceasta lume n termenii credintei, grecii s-au plasat n regatul gndirii si, a vnd ndrazneala de a se mira de lucrurile vizibile, de a-si pune ntrebari asupra acesto ra, sau straduit sa conceapa universul n lumina ratiunii 102 . 62 102 Ernest Barker, Plato and His Predecessors, Methuen, London, 1948, p. 1.

Ideologii politice 63 n lumina ratiunii s-au straduit sa conceapasi universul politic. Cetatea idealaer a, asadar, o creatie rationala, o constructie a mintii umane prin care omul ncerc a sacopieze la nivel microcosmic ordinea macrocosmica. Cetatea ideala este contr ibutia filosofiei politice la domeniul utopiei. Inspirati de armonia cosmica, Socrate s au Platon au ncercat sa o reproduca n statul-cetate, prin amplasarea ct mai armonioasa a cladirilor, strazilor, pietelor si, mai ales, prin redactarea legilor si proiect area institutiilor capabile saasigure ordinea sociala. Reflex al ordinii divine, ordinea cetatii id eale este, nsa, rezultatul gndirii si actiunii umane. Mitul cetatii ideale va sta, de altfel, la baza conceperii utopiilor moderne ale secolelor al XVI-lea si al XVII-lea. Utopia lui Thomas Morus103 si Cetatea Soarelui a lui Tommaso Campanella104 sunt cele mai cunoscute. Mitul cetatii ideale se nscrie n vastul curent al utopianismului si al diverselor sale viziuni constructiviste privind societatile perfecte si viitorii posibili. Atunci cnd Thomas Morus a inventat termenul de utopie (1516), el a inventat mai mult dect un termen: a inventat o noua structura mentala, o noua maniera de analizasi critica a realitatii sociale si de proiectie a societatii perfecte. Specie seculara de gndire sociala, creatie a umanismului renascentist, utopia est e o lucrare de fictiune narativa n care subiectul principal este societatea buna, ceta tea omului si nu cetatea lui Dumnezeu , credinta n ratiunea umana si nu, n primul rnd, credinta n Dumnezeu. Gen literar dedicat proiectiei si criticii sociale, utopia trateaza ntr-o maniera proprie ce mbina argumentarea logica, discursul fictional si normativitatea legis lativa, teme ale teoriei sociale si scenarii ale actiunii politice: lupta pentru putere, organizarea comunitatii, distributia resurselor si gestionarea binelui public, raporturile c u alte state, etc. Trecnd din religie si mitologie Noul Ierusalim , Vrsta de Aur , Arcadia , Paradisul , Cetatea Ideala , n ideologie si din ideologie n proiectarea programelor de viata comunitara, utopia s-a constituit ntr-o forma a gndirii politice odata cu zorii modernitatii. Utopia arata Krishan Kumar , este, deopotriva, un loc care nu exista nicaieri (outopia) si un loc unde domneste binele (eutopia). A trai ntr-o lume fe ricita, dar imposibila: iata esenta utopiei. (...). Asadar, utopia cuprinde n sine doua i mpulsuri, 103 Thomas Morus (More; 1478-1535), jurist, filosof si om de stat, unul dintre c ei mai importanti reprezentanti ai umanismului englez. Aflat n strnse legaturi cu Erasmus din Rotterdam, a mpartasit acelasi spirit enciclopedic, progresist si anticlerical. O pera sa capitala, scrisasi editata n Flandra n anul 1516, se intituleaza: Cartea de aur a lui Thomas Morus, pe ct de utila pe att de placuta, despre cea mai bunantocmire a statului si despre nou a insulaUtopia. Adversar al despotismului monarhic, al abuzurilor si capriciilor lui Henric al VIII-lea,

Morus a sfrsit prin decapitare. Prin opera sa, Thomas Morus a ramas n istoria omen irii drept ntemeietorul socialismului utopic. 104 Tomaso Campanella (1568-1639), calugar dominican italian, atras de filosofie , angajat ntr-o conjuratie mpotriva ocupatiei spaniole. Conceptia sa este un amestec de teologie antiscolastica, misticism crestin, gnoseologie senzualistasi astrologie medievala. Martiriu de 2 7 de ani n nchisoare, urmat de un exil n Franta. Opera sa intitulataCetatea Soarelui este un roman fantastic scris sub forma unei naratiuni-dialog n care personajele discuta despre o societate imaginara bazata pe egalitarismul primitiv si ascetismul generalizat . Ideologii politice 63 n lumina ratiunii s-au straduit sa conceapasi universul politic. Cetatea idealaer a, asadar, o creatie rationala, o constructie a mintii umane prin care omul ncerc a sacopieze la nivel microcosmic ordinea macrocosmica. Cetatea ideala este contr ibutia filosofiei politice la domeniul utopiei. Inspirati de armonia cosmica, Socrate s au Platon au ncercat sa o reproduca n statul-cetate, prin amplasarea ct mai armonioasa a cladirilor, strazilor, pietelor si, mai ales, prin redactarea legilor si proiect area institutiilor capabile saasigure ordinea sociala. Reflex al ordinii divine, ordinea cetatii id eale este, nsa, rezultatul gndirii si actiunii umane. Mitul cetatii ideale va sta, de altfel, la baza conceperii utopiilor moderne ale secolelor al XVI-lea si al XVII-lea. Utopia lui Thomas Morus103 si Cetatea Soarelui a lui Tommaso Campanella104 sunt cele mai cunoscute. Mitul cetatii ideale se nscrie n vastul curent al utopianismului si al diverselor sale viziuni constructiviste privind societatile perfecte si viitorii posibili. Atunci cnd Thomas Morus a inventat termenul de utopie (1516), el a inventat mai mult dect un termen: a inventat o noua structura mentala, o noua maniera de analizasi critica a realitatii sociale si de proiectie a societatii perfecte. Specie seculara de gndire sociala, creatie a umanismului renascentist, utopia est e o lucrare de fictiune narativa n care subiectul principal este societatea buna, ceta tea omului si nu cetatea lui Dumnezeu , credinta n ratiunea umana si nu, n primul rnd, credinta n Dumnezeu. Gen literar dedicat proiectiei si criticii sociale, utopia trateaza ntr-o maniera proprie ce mbina argumentarea logica, discursul fictional si normativitatea legis lativa, teme ale teoriei sociale si scenarii ale actiunii politice: lupta pentru putere, organizarea comunitatii, distributia resurselor si gestionarea binelui public, raporturile c u alte state, etc. Trecnd din religie si mitologie Noul Ierusalim , Vrsta de Aur , Arcadia , Paradisul , Cetatea Ideala , n ideologie si din ideologie n proiectarea programelor de viata comunitara, utopia s-a constituit ntr-o forma a gndirii politice odata cu zorii modernitatii. Utopia arata Krishan Kumar , este, deopotriva, un loc care nu exista nicaieri (outopia) si un loc unde domneste binele (eutopia). A trai ntr-o lume fe ricita,

dar imposibila: iata esenta utopiei. (...). Asadar, utopia cuprinde n sine doua i mpulsuri, 103 Thomas Morus (More; 1478-1535), jurist, filosof si om de stat, unul dintre c ei mai importanti reprezentanti ai umanismului englez. Aflat n strnse legaturi cu Erasmus din Rotterdam, a mpartasit acelasi spirit enciclopedic, progresist si anticlerical. O pera sa capitala, scrisasi editata n Flandra n anul 1516, se intituleaza: Cartea de aur a lui Thomas Morus, pe ct de utila pe att de placuta, despre cea mai bunantocmire a statului si despre nou a insulaUtopia. Adversar al despotismului monarhic, al abuzurilor si capriciilor lui Henric al VIII-lea, Morus a sfrsit prin decapitare. Prin opera sa, Thomas Morus a ramas n istoria omen irii drept ntemeietorul socialismului utopic. 104 Tomaso Campanella (1568-1639), calugar dominican italian, atras de filosofie , angajat ntr-o conjuratie mpotriva ocupatiei spaniole. Conceptia sa este un amestec de teologie antiscolastica, misticism crestin, gnoseologie senzualistasi astrologie medievala. Martiriu de 2 7 de ani n nchisoare, urmat de un exil n Franta. Opera sa intitulataCetatea Soarelui este un roman fantastic scris sub forma unei naratiuni-dialog n care personajele discuta despre o societate imaginara bazata pe egalitarismul primitiv si ascetismul generalizat .

Anton CARPINSCHI care merg deseori n directii opuse. Ea e mai mult dect un tratat social sau politi c viznd o reforma, orict ar fi de cuprinzatoare sau adecvata n acest sens. Merge ntotdeauna mai departe de practicabilul nemijlocit, si poate ajunge att de departe nct minimul simt al realitatii o vede ca fiind absolut impracticabila. nsa ea nu e ni ciodata simpla reverie. Se afla ntodeauna cu un picior n real. Valoarea utopiei sta nu n legatura ei cu practicile actuale, ci n relatia ei cu un posibil viitor. Rolul ei <practic> este de a transcende conditiile realitatii imediate si a descrie altele, a caror dezirabilitate evidenta ne atrage ca un magnet. Tocmai n aceasta calitate a utopiei de a fi vizionarasi <inaccesibila> se gaseste puterea ei. La fel cum ideea unui Dumnezu nevazut care ramne ntotdeauna ascuns provoaca n noi dorinta de a ndeparta valul care ne desparte de El, de a descoperi adevarul suprem si moralitatea absoluta, tot asa calitatea utopiei de a fi <nicaieri> ne incita la a o cauta. (...). Utopia descrie o imposibila perfe ctiune care totusi, ntr-un anume sens, nu depaseste posibilul conditiei umane. Este aici, chi ar daca nu si acum 105. Produs al modernitatii, utopia mbina, asadar, traditia rationalismului antic grec esc, marca de gndire si actiune a Renasterii, impulsul justitialist, egalitarist si de mocratizator al Reformei protestante. Reprezentare pamnteana a tarmului atemporal al adevarului 106, utopia confruntata cu exigentele societatii industriale devine, tot mai mult n secolul a l XIXlea, din utopie literara, teorie utopiana. Pentru gnditorii epocii ratiunii, stii ntei si pozitivismului, importanta era nu zugravirea picturala a unor utopii ct mai convingatoare, ci elaborarea unei teorii social-stiintifice adevarate. Daca utop iile literare ale secolelor anterioare erau percepute ca speculative si fanteziste, utopia sec olului al XIX-lea este stiintificasi pozitivista. Sistemele de gndire ale lui Claude-Henri de Saint-Simon si Auguste Comte, de pilda, se autoprezinta drept teorii stiintifice deoarece se bazeaza pe modelul cognitiv al stiintelor naturii, pe relatia necesara cauzaefect si determinismul istoric. Astfel, societatea industriala este, n conceptia lui Saint-S imon, societatea bazata n ntregime pe industrie , avnd drept obiectiv primordial ameliorarea ct mai rapida a existentei clasei celei mai numeroase si sarace prin organizarea muncii si administrarea lucrurilor de catre clasa industriasilor si producatorilor narmati cu stiinta despre om si societate. Am primit misiunea afirma Saint-Simon n al sau Sistem industrial-, sa scot puterea politicasi ordine a

judiciara din minile Clerului si ale nobilimii pentru a o da industriasilor 107. Co ndusa de un cler stiintific aflat n serviciul religiei umanitatii , societatea pozitiva mode lata de Auguste Comte pe baza cunoasterii stiintifice si a sistemului de politica pozi tiva ( ridicarea politicii la rangul stiintelor observatiei ) este, la rndul sau, un model de societate perfecta spre care se ndreapta istoria omenirii dupa parcurgerea stadii lor anterioare ale dezvoltarii: teologic si metafizic. 105 Krishan Kumar, Utopianismul, CEU, Editura Du Style, Bucuresti, 1998, pp. 29, 31. 106 Ibidem, p. 94. 107 L OEuvre d Henri de Saint-Simon, textes choisis avec une introduction par C. Bou gl, Alcan, Paris, 1925, p. 167.

Ideologii politice Teoria utopiana sta, asadar, la baza uneia dintre tendintele socialismului timpuriu ; este vorba despre socialismul apolitic ce domina nceputul secolului al XIX-lea. Reprezentat de Claude-Henri de Saint-Simon (1760-1825), Charles Fourier (1772-1837), sau Robert Owen (1771-1859), acesta este un socialism al cooperativ elor orasenesti sau rurale si al controlului descentralizat exercitat de muncitorii i ndustriali sau agricoli. Este un socialism comunitar , un asa numit socialism fara stat , bazat doar pe spiritul justitialist, egalitarist si de autoconducere de care ar fi cap abil proletariatul industrial sau agricol. Pentru Saint-Simon, de pilda, revolutia in dustriala este cheia ce explica noile relatii sociale. Oamenii se asociaza pentru a produce si uniunea sociala se realizeaza n productie. Societatea trebuie, astfel, organizata nct sa creeze cele mai bune conditii productiei si producatorilor. Nu regii, ducii, con tii, ministrii de stat, cardinalii, episcopii, maresalii si generalii sunt indispensa bili Frantei arata Saint-Simon ntr-o celebra parabola dedicata organizatorilor si industriasilor108. Dimpotriva, primii 50 de reprezentanti din rndul fizicienilor, chimistilor, ingin erilor civili si militari, mecanicilor, arhitectilor, constructorilor, medicilor, banch erilor, cultivatorilor si ai altor categorii active de producatori sunt cei fara de care Franta ar disparea. Depasind democratia radicala a miscarii chartiste, fabricantul filantrop Robert Owen spera si el n crearea unui model cooperatist de existenta a sistemului manufacturier. El considera ca productia si prosperitatea generala pot fi asigurate cel mai eficient prin administrarea colectiva a fabricilor si atelierelor. Cooperativele rurale de productie si consum imaginate de Charles Fourier sub forma falansterelor sunt un alt exemplu de imaginatie utopica. Owen si Fourier ncercau sa contrapuna, astfel, controlului exercitat de stat, noi forme de comunitate sociala, de autoritate locala cu autonomie functionala. Daca Saint-Simon gndea n termenii stiintei, ai industriei bazata pe diviziunea sociala a muncii si ai ratiunii administrative, Fourier int entiona sa prentmpine raspndirea principiilor industrialiste percepute ca o amenintare la adre sa adevaratei individualitati si sociabilitatii. n timp ce socialismul preconizat de SaintSimon era socialismul scientist si industrialist ce atragea pe absolventii scoli lor politehnice si partizanii calificarii profesionale, cel proiectat de Fourier era unul agrarian si comunitar, un socialism n care se puteau regasi agricultorii, pravali asii si mestesugarii autodidacti amenintati de marile ntreprinderi industriale si diviziu nea sociala a muncii.

Referindu-se la locul si importanta socialismului comunitar, Bernard Crick face urmatoarea evaluare: cu toata aparenta sa disperare, cu toate excentricitatile sa le, ideea 108 L Organisateur (1819), L OEuvre d Henri de Saint-Simon, ed. cit., p. 125 si urm. Socialismul utopic modern Chartismul. Curent de gndire si miscare sociala reformista de orientare democrat radicala n Anglia mijlocului de secol al XIXlea, ce proconiza: reforma sistemului electoral prin introducerea sufragiului universal, promovarea unei societati de piata a micilor proprietari individuali, dar si ameliorarea conditiilor de viataale muncitorilor, asigurarea dreptului la educatie, crearea de locuinte pentru somerii saraci.

Anton CARPINSCHI ramnea un repros aspru adus exceselor autocratice si birocratice ale adeptilor centralismului. Totodata, era o imagine a unui mod de viata suficient de atragat or pentru a ne determina pe multi dintre noi sa renuntam la stat n favoarea comunitatii sau , mai degraba, a <comunitatilor>. Exprimat n termeni mai abstracti, avem de-a face cu debutul unei teorii si doctrine pluraliste privitoare la putere, si nu cu obsesi a la fel de puternica a partizanilor lui Hobbes, a leninistilor sau fabianistilor, referitoa re la statul centralizat 109 . Asadezprolindudar, nasterea socialismului comunitar modern este strns legata de a paritia si voltarea societatii industriale n secolul al XIX-lea, de aparitia si cresterea etariatului muncitoresc. Mai precis, este vorba despre denuntarea abuzurilor strialismului capitalist datorate liberei concurente si individualismului egoist . ntregul sistem economic si social liberal ce paruse rational pna atunci facea acum avea sa scrie mai trziu Elie Halevy110 , obiectul unei acuzatii rationale din partea tribunalului justitiei si utilitatii generale. Industrialismul fondat pe sistemul economic capitalist includea o doza considerabila de critica sociala si, implicit, de socialism, n masura n care demonstreaza Jean-Jacques Chevallier , munca este exaltata, orice bogatie nemeritata este denuntata, ameliorarea soartei proletari atului este asigurata prin sfrsitul exploatarii, regimul proprietatii este radical transforma t prin principiul egalitatii de la punctul de pornire ( egalitatea sanselor ), conducerea centralizata a economiei pune capat exceselor si slabiciunilor liberei concurent e 111. n acelasi timp trebuie sa reamintim observatia atenta a lui Franois Perroux112, con form caruia saint-simonismul este ambiguu pentru ca si fenomenul industrializarii este ambiguu caci, riguros si obiectiv analizat, acesta nglobeaza att capitalismul ct si socialismul pe care le depaseste, plasndu-se dincolo de ele. Socialismul insurectional n orizontul socialismului timpuriu s-a manifestat si o alta tendinta importanta, cea revolutionar-insurectionala bazata pe tezele cuceririi puterii de stat, inst aurarii dictaturii proletariatului si proprietatii comune. Spre deosebire de socialismul fara stat , un socialism esentialmente comunitar, eti c si apolitic, reprezentantii socialismului n stat supranumiti republicanii rosii , au sustinut si propagat tactica cuceririi puterii etatice prin violenta revolutiona ra, prin tehnica armata a loviturii de stat bine pregatite. 66 Camille-Gracchus Babeuf (1760-1797) creatorul organizatiei revolutionare clandestine, Conspiratia egalilor , si Louis-Auguste Blanqui (1805-1881) 109 Bernard Crick, op.cit., p. 64.110 Elie Halevy, Histoire du socialisme europen , rdige d aprs des notes de cours par un groupe d amis et d lves, Gallimard, Paris, 1948, p. 21.111 Jean-Jacques Chevallier, Histoire de la pense politique, ditions Payot & Rivages, 1993, p. 840. 112 Franois Perroux, Industrie et cration collective, Presses Universitaires de Fr

ance, Paris, 1964, pp. 11, 13.

Ideologii politice considerat de biograful sau Geffroy,

manifestarea politica a Revolutiei franceze n

secolul al XIX-lea , sunt reprezentantii bravi, duri si fanatici ai traditiei revo lutionare a comunismului premarxist. Pentru propaganda comunista si activitatea politica conspirativa contra regimului Babeuf avea sa plateasca cu viata, iar Blanqui un prototip al revolutionarului integral , a fost detinut politic ( l enferm ) treizeci si trei de ani. Activistii politici ai socialismului revolutionar-insurectional precum Babeuf si Blanqui au creat n Franta epocii un val al sentimentelor populare si o stare de spirit fa vorabile voluntarismului revolutionar, socialismului justitialist si comunismului egalita rist. Pe acest fond psihologic si cultural au aparut o serie de curente si tendinte ideol ogice dintre care babuvismul si blanquismul sunt numai o parte. Cunoscuta sub numele de babuvism, miscarea politica inspirata de ideile lui Babeuf este expresia revoltei maselor plebee sustinatoare a dictaturii iacobine. Ca revolutionari-practicieni, participanti la marile evenimente din perioada 1789-1 794, babuvistii au sustinut revenirea la Constitutia iacobina din 1793 si restaurarea egalitatii generale. Babuvismul proclama instituirea n republica a marii comunitati nationale ce va fi folosita n comun de toti membrii ei apti de munca, carora ea le va oferi deopotriva si n mod cinstit o bunastare medie . Babuvismul este manifestul transpunerii egalitatii de drept n egalitate de fapegalitat e reala si efectiva pentru toti oamenii angajati ntr-o munca sociala utila. t , o Noi nu avem nevoie numai de acea egalitate transcrisa n Declaratia drepturilor omu lale cetateanului; vrem egalitatea n mijlocul nostru, sub acoperisul tuturor casC onsimtim la orice n favoarea ei, chiar facnd tabula rasa, numai pentru a o obtine. Sa pdaca trebuie, toate artele, dar sa ne ramna egalitatea reala! (...). Noi tin dem spre ceva submai echitabil, binele comun, sau comunitatea bunurilor! Mai ale s n ceea ce privproprietatea individuala a pamnturilor: pamntul nu apartine nimanui . Cerem si vrem sbucuram mpreuna de fructele pamntului; fructele sunt pentru toata lumea 113 . n timp ce fiecare membru al colectivitatii trebuia n mod obligatoriu sa munceasca, ndeplinind o munca sociala, un proiect de lege special prevedea, sub amenintarea unor aspre pedepse, interzicerea practicarii comertului considerat o sursa ilicita de cstiguri si mbogatire. ui si elor. iara, lim, este a ne Potrivit documentelor Conspiratiei egalilor , n republica ideala a lui Babeuf treint erzis tot ceea ce nu putea fi pus la dispozitia tuturor. Deplina egalitate prevazuta pna n cele mai mici amanunte, mergnd pna la costume de acelasialimentatie

comuna si locuinte la fel de bine construite si mobilate. buia este fel, Acest egalitarism rudimentar si ascetism generalizat avea, de altfel, sa fie transpus n practica, ad litteram, n secolul al XX-lea, de comunismul stalinist n UR SS, 113 Manifeste des gaux, rdig par son ami le pote Sylvain Marchal en 1796, n: Jean Imbe rt, Henri Morel, Ren-Jean Dupuy, La pense politique des origines nos jours, Presses Universi taires de France, Paris, 1969, p. 413.

Anton CARPINSCHI comunismul chinez al lui Mao Tzedun, cel nord-corean al lui Kim Ir Sen sau de ce l khmerilor rosii ai lui Pol Pot n Cambodgia. Ca si Babeuf, Blanqui activa pentru narmarea si mobilizarea maselor conduse de un partid mic dar disciplinat, ntretinerea luptei dintre saraci si bogati, fin alizarea acesteia prin revolutie si instaurarea dictaturii proletariatului. Ordinea socia la preconizata era una strict egalitara, fundamentata pe proprietatea comuna. Consi dernd termenul socialism demonetizat datorita naivelor tentative de tip fourierist, Blanqui prefera sa denumeasca noua ordine sociala, comunism , iar pe sine, proletar . Adresndu-se Curtii cu juri a Departamentului Senei, n anul 1832, Blanqui facea un adevarat rechizitoriu de tip comunist sistemului capitalist: Domnilor jurati, sunt acuzat de a fi spus celor treizeci de milioane de francezi, proletari ca si mine, ca au dreptul sa traiasca. Daca aceasta este o crima, mi se pare ca ar fi trebuit s a fiu pus sa raspund unor oameni care sa nu fie judecatori si parte n aceasta chestiune. Or, domnilor, dupa cum observati, ministerul public nu s-a adresat nici pe departe echitatii si ratiunii voastre, ci pasiunilor si intereselor pe care le nutriti; nu v-a solicitat rigoarea ca sa analizeze un act contrar mor alei sau legilor; el ncearca doar sa va declanseze razbunarea contra a ceea ce voi considerati o amenintare la ad resa existentei si proprietatilor voastre. Nu sunt deci n fata judecatorilor, ci n fata dusmanilor; a r fi deci inutil sa ma apar (...). Totodata, datoria mea, de proletar privat de toate drepturile cetati i, este sa declin competenta unui tribunal al privilegiatilor (...); rolul de acuzator este singurul ce convi ne oprimatilor. Da, acesta este razboiul dintre saraci si bogati; bogatii l-au vrut caci ei sunt agresorii. Numai ca, ei considera drept rau faptul ca saracii opun rezistenta 114 . Blanqui este, dupa aprecierea lui Leszek Kolakowski, omul care a transmis generat iei de la 1848 si urmatoarei mostenirea babuvismului, cel care a asigurat continuita tea dintre stnga iacobinasi socialismul revolutionar al secolului urmator si care a transmis, totodata, miscarii muncitoresti ideea unei conspiratii revolutionare 115 . Socialismul guvernamental Daca Louis-Auguste Blanqui descindea din babuvism si era adeptul socialismului revolutionar-insurectional materializat n conspiratia armata, Louis Blanc (1811-1882), reprezentantul socialismului guvernamental si unul din precursorii statului-providential, se nscrie n traditia unui saint-simonism democratic si etat izat. Daca Babeuf si Blanqui sunt considerati reprezentantii socialismului n stat , Louis

Blanc este unul din precursorii

socialismului de stat . n opinia noastra, distinctia

dintre socialismul n stat si socialismul de stat este una de metoda politica: conflictualism versus consensualism. n timp ce socialismul n stat este un socialism esentialmente conflictualist, un socialism revolutionar, violent, insurectional, un precursor al revolutiei comuniste, socialismul de stat este un socialism esentialm ente 114 Auguste Blanqui, Pour une rvolution fiscale et le transfert des richesses, dcl aration au procs des amis du peuple eevant la Cour des assise de la Seine (1832), n: Jean Imbert, Henr i Morel, Ren-Jean Dupuy, op.cit., p. 429. 115 Leszek Kolakowski, Histoire du marxisme, T. 1, Les fondateurs, Marx, Engels et leurs prdcesseurs, Fayard, Paris, 1987, p. 307.

Ideologii politice consensualist, un socialism reformist, gradualist, precursor al social-democrati ei si statului bunastarii generale. Plecnd de la ideea ca reforma politica este mijlocul prin care se poate nfaptui reforma sociala conceputa ca scop, Louis Blanc este adeptul reformismului etatic , al transformarilor pasnice prin intermediul votului universal si al legilor date de statul protector. Este, totodata, adeptul parlamentului compus dintr-o singura camerasi al primordialitatii legislativului asupra executivului. Popularitatea lui Louis Blanc n mediile muncitoresti se datoreaza preocuparilor sale legate de organizarea muncii. Adversar al concurentei, Louis Blanc consider a ca orice sistem economic trebuie sa se sustina prin sistemul muncii asociative. n ac est sens, el preconiza nfiintarea de catre stat a atelierelor sociale , concepute ca nis te asociatii muncitoresti de productie grupnd muncitori din aceeasi bransa, dar deosebindu-se de un atelier obisnuit prin acea ca atelierul social era mai egali tar si mai democratic. n atelierele sociale, muncitorii oferind garantii de moralitate si put eau cumpara instrumentele de munca, caci ceea ce lipseste proletariatului pentru a se elibera scria Louis Blanc , sunt instrumentele de munca, iar functia guvernului e ste aceea de a i le furniza. Daca am dori sa definim statul, am raspunde: statul est e bancherul saracilor 116. El considera ca atelierele sociale create n principalele ram uri industriale vor putea concura, astfel, industria privata. Muncitorii auto-organi zati, dispunnd de mijloace de muncasi de salarii egale si vor putea permite, de asemenea , redistribuirea veniturilor si, astfel, ngrijirea batrnilor, bolnavilor, infirmilor . Atelierele sociale sunt, de fapt, niste cooperatii muncitoresti de productie. Spre deosebir e de falansterul imaginat Fourier sau de colonia comunista proiectata de Owen creatii ale socialismului utopic ce nu apelau la ajutorul statului , atelierul social preconi zat de Louis Blans nu putea fi nfiintat fara sprijin guvernamental. Louis Blanc este, ast fel, unul din cei dinti, daca nu primul socialist care sa se fi gndit sa se sprijine pe statul modern pentru a ntreprinde o reforma sociala. Rodbertus si Lassale vor adresa mai trziu statului un apel asemanator si scriitorul francez merita sa fie clasat mpreuna cu acestia, printre precursorii socialismului de stat 117. Socialismul cooperatist anti-etatic O alta tendinta importanta

n devenirea socialismului timpuriu este cunoscuta sub denumirea de socialismul contra statului . Spre deosebire de celelalte traditii socialiste prezentate pna acum utopica a socialismului fara stat , revolutionarinsur ectionala a socialismului n stat , realist-reformista a socialismului de stat , cea a socialismului contra statului este una complexa, an-arhizantasi democratica, n 116 Louis Blanc, L Etat banquier des pauvres ou l application des principes. L Organis ation du travail (1839), n: Jean Imbert, Henri Morel, Ren-Jean Dupuy, op.cit., pp. 430-431. 117 Charles Gide, Charles Rist, Istoria doctrinelor economice de la fiziocrati pn a azi, Editura Casa Scoalelor, Bucuresti, 1926, p. 360. 69

Anton CARPINSCHI acelasi timp. Socialismul utopic era socialismul micilor comunitati autarhice de muncitori industriali sau agrari. Socialismul revolutionar se prezinta drept cre do-ul politic al organizatiilor insurectionale mai mult sau mai putin clandestine ce-s i impun instaurarea socialismului n stat. Socialismul reformist de stat este socialismul birocratiei statale, al administratiei centrale si locale. Ideea fundamentala a tendintei socialiste cunoscute sub numele de socialism contr a statului este aceea ca economicul primeaza asupra politicului si ca, pentru a sch imba cu adevarat societatea, suprimarea proprietatii private trebuie nsotita de de sup rimarea statului si a puterii politice. Cel mai important reprezentant al acestei forme de socialism este Pierre-Joseph Proudhon118, criticul proprietatii private, al statului si al socialismului utop ic, fondatorul a doua traditii socialiste rivale de-a lungul istoriei, an-arhismul, pe de o par te, socialismul federalist si mutualist, pe de alta parte. Proudhon considera ca solutia problemei sociale nu este una politica, ci una economicasi, n particular, una a circulatiei monetare. Ca toti socialistii ce l-a u precedat, Proudhon estima ca numai munca este productiva, dar adauga imediat ca, munca fara capital si fara pamnt este neproductiva iar, pe de alta parte, nici pamntul, nici capitalul nu sunt productive fara munca. Prin urmare, proprietarul care cer e o dobnda drept pret al serviciului instrumentului sau pamnt sau capital , pretinde ceva ce nu i se cuvine. De aceea, proprietatea este definita de socialistul fran cez ca dreptul de a te bucura si a dispune dupa placul tau de bunul altuia, de fructul i ndustriei si al muncii altuia 119. n acest context, Proudhon sustinea ca solutia problemei so ciale este banca poporului , o banca de schimb bazata pe suprimarea dobnzii banilor. n felul acesta, s-ar ajunge la mprumutul gratuit ce ar permite muncitorilor procura rea imediata a capitalurilor utile. Desfiintarea dobnzii obtinuta prin bani nemunciti ar conduce la desfiintarea proprietatii, considerata un furt , de fapt, la transformarea acesteia n posesie. Astfel, capitalurile ar fi puse gratuit la ndemna tuturor, drep tatea economica s-ar instaura facnd posibila fuziunea claselor si guvernarea de stat in utila. De aici, dispretul socialistului francez pentru birocratia, centralismul si inef icienta aparatului etatic. Asadar, nu ntmplator, Proudhon avea sa estimeze ca exista o sti inta a societatii a carei cunoastere de baza este economia politica. Politica astazi est e

economia politica , afirma el n La guerre et la paix, n 1861. 118 Pierre-Joseph Proudhon (1809-1865), teoretician si militant socialist france z. Individualist cu tenta anarhica, el aspira spre o societate mutualista sub aspect economico-social si f ederalista sub aspect politic. A lasat o operastiintifica vasta, valoroasa, actuala, editatasi reedita ta n numeroase volume. Dintre titlurile cele mai cunoscute: Qu est-ce que la proprit? (1840), La philosophi e de la misre (Systme des contradictions conomiques, 1846-1847), Confessions d une rvolutionnaire ( 1850), De la justice dans la rvolution et dans l glise (1858), Du principe fdratif (1863), De la ca pacit politique des classes ouvrires (1865). 119 Piere-Joseph Proudhon, Premier mmoire sur la proprit, 1840, pp. 131-132, cf. Ch arles Gide, Charles Rist, op.cit., p. 406. 70

Ideologii politice Doctrina lui Proudhon este o doctrina a solidaritatii; n plan politic prin federalism; n plan social prin mutualism. Statul dezirabil este perceput ca o fed eratie de grupuri diferite prin naturasi obiect: familiale, economice, culturale, sociale. Federatia, la rndul sau, este conceputa ca o conventie prin care partile se angajeaza sa respecte reciproc si egal obligatiile contractuale. Ea se caracterizeaza prin autonomia e lementelor asociate, descentralizare, diviziunea muncii ntre indivizi sau organele specializ ate. Spre deosebire de contractul social , contractul federal presupune abandonarea limitata a libertatii individuale, contractantii rezervndu-si mai multe drepturi personale. Adevarat vizionar, Proudhon este un partizan al federalismului si n domeniul international . Pe de alta parte, mutualismul este conceput ca principiu si practica ce se bazeaza pe schimbul de servicii si reciprocitatea garantiilor. Asociatia mutualista confera, n viziun ea socialistului francez, posibilitatea rezolvarii pasnice a problemelor sociale, e vitarea violentelor si a luptei de clasa. n conceptia lui Proudhon, an-arhia si socialismul democratic nu sunt rivale. An-arhia este pentru socialistul francez starea de ne-guvernare prin ierahia de stat la care poate ajunge o societate evoluata dupa ce si rezolva problemele economicosoc iale. Rezolvarea conflictului dintre muncasi capital confera societatii capacitate de subzistenta; societatea nu mai are nevoie de guvern; sistemul guvernamental se t opeste n sistemul economic iar unitatea economica ia locul centralizarii politice; condu cerea oamenilor este nlocuita cu gestionarea lucrurilor; tranzactia voluntara nlocuieste arbitrajul de stat; justitia echitabilasi reciproca ia locul justitiei suverane si distributive. An-arhia este conditia de existenta a societatilor adulte, asa cum ierarhia este conditia societatilor primitive. An-arhia este ordinea sociala liber consimtita, n timp ce ierahia este ordinea im pusa prin puterea de stat. Societatile umane progreseaza necontenit de la ierarhie la anarhie, de la ordinea impusa la ordinea auto-impusa. Dar, ordinea auto-impusa n societatea matura nu nseamna altceva dect socialismul evoluat conceput ca ordine a societatii civile, ordinea sociala a clasei mijlocii. Or, acesta este socialismul n viziunea lui Proudhon: Ca toate marile idei care mbratiseaza integralitatea ordinii sociale, socialismul poate fi considerat dintr-o multitudine de puncte de vedere diverse considera gnditorul fr ancez;

socialismul nu este numai stergerea mizeriei, abolirea capitalismului si a explo atarii muncii salariate, transformarea proprietatii, descentralizarea guvernamentala, organiza rea votului universal, suveranitatea efectivasi directa a muncitorilor, echilibrul fortelor economice, substituirea regimului legii absolutiste cu regimul contractului liber etc. El ns eamna, riguros vorbind, constituirea averilor obisnuite si universalizarea clasei mijlocii. Est e aplicarea, n toate consecintele sale, a vechii axiome Suum cuique. Fiecaruia ct i se cuvine, s au dupa cum l-a interpretat prima scoala socialista, fiecaruia dupa capacitati, fiecarei cap acitati conform

Anton CARPINSCHI Libertatea nu este fiica ordinii, ci mama ei Anton CARPINSCHI Libertatea nu este fiica ordinii, ci mama ei produselor muncii sale: ceea ce indica utilizarea unei juste masuri naturale si providentiale pentru munci si recompense 120 . Gnditor original si profund, Proudhon a putut concilia an-arhismul si socialismul democratic, pentru ca a pus n centrul gndirii si actiunii politice, li bertatea omului. Republica ideala este o an-arhie pozitiva fondata pe libertatea reciproc asi nelimitata. Libertatea nu este fiica ordinii, ci mama ei . Pentru Proudhon, veritabi lul revolutionar este esentialmente liberal , deoarece ntr-o revolutie sociala autentic a nu este vorba de a suprima libertatea individuala ci de a o socializa . Astfel, pentr u a elimina arbitrariul capitalist, socialismul tinde spre eliberarea sociala, iar p entru a suprima arbitrariul etatic, el tinde spre eliberarea individuala. Eliberarea ind ividualasi eliberarea sociala sunt corelate si echilibrate deoarece aceeasi logica care transforma socialismul critic n socialism stiintific l conduce si spre socialismul liberal. Stiinta si libertate, socialism stiintific si socialism liberal, liberal pentru ca este stiintific si pluralist pentru ca este liberal: aceasta este, n fond, originalitatea gndirii lui Proudhon n raport cu socialistii utopici ai secolului sau, consecintele dogmatice ale gndiri i lui Marx si concluziile simpliste ale liberalilor traditional. (...). A diferentia pentru a dialoga si a autonomiza pentru a solidariza, acestea sunt mecanismele socialismului individua list ale carui componente dinamice sunt personalismul social, liberalismul asociativ si p luralismul organizatoric 121 . Om al celei de-a III-a cai, Proudhon a fost mereu n cautarea solutiei: o stare de echilibru dinamic ntre antiteze, ntre socialismul si liberalismul vazute ca doua j umatati ale opozitiei libertatii fata de autoritate; asadar, o colectivitate de oameni a uto-organizati dupa principii socialist-liberale, o colectivitate opusa autoritatii materializa te att n monopolurile capitaliste ct si n etatismul comunist. n acest spirit, cred ca trebui e sa ntelegem afirmatia lui Pierre-Joseph Proudhon din 1848: ntre proprietate si comunitate voi construi o lume (Solution du problme social).

O gndire att de complexasi de bogata n consecinte practice si filosofice nu putea sa nu exercite influente multiple, profunde si durabile. n planul actiunii, urmasii sai au practicat, simultan sau separat, cooperatismul, mutualismul, sindicalismu l, federalismul, regionalismul si descentralizarea, educatia populara, morala indep endenta. n planul ideologiei si filosofiei, o serie de gnditori si curente, socialiste, jus titialiste, umaniste se inspira, se raporteaza sau polemizeaza cu Proudhon si proudhonismul. Astfel, nca din timpul vietii, marxismul si social-democratia germana (Marx si Lassalle), anarhismul (Bakunin), socialismul liberal si sindicalismul francez (V ermorel si Varlin), iar mai trziu: pragmatismul francez (Maurice Blondel), solidarismul ( Fouille, Bourgeois), realismul sociologic (Bougl, Gurvitch), personalismul (Mounier), sindicalismul revolutionar (G. Sorel), laburismul englez (Sidney si Beatrice Web b). 120 Pierre-Joseph Proudhon, Qu est-ce que le socialisme? Confessions d un rvolutionna ire (1849), n: Jean Imbert, Henri Morel, Ren-Jean Dupuy, op.cit., p. 438. 121 Jean Bancal, Proudhon et son hritage, n: Nouvelle histoire des ides politiques (sous la direction de Pascal Ory), Hachette, 1987, pp. 264, 266.

Ideologii politice Socialismul revolutionar marxist Asadar, n anul 1844, atunci cnd Karl Marx si ncepea activitatea de teoretician al revolutiei proletare, ideile socialiste aveau deja un trecut bogat si purtato ri de cuvnt din cele mai diferite categorii: conspiratori si reformatori, romancieri si teoreticieni, democrati si revolutionari, conducatori ai clasei muncitoare si filantropi. Dincolo de diferentele de strategie si metoda, se pot discerne, nsa, anumite idei si presupozitii istoriosofice comune diferitelor forme ale socialismului premarxist preluate, de altfel, si de socialismul marxist: imposibilitatea transformarii profunde a sistemului repartitiei bunurilor n absenta transformarii totale a sistemului de productie, a relatiilor dintre cei angajati n procesul muncii; conditionarea tehnologica a transformarilor din sistemul capitalist; mentinerea salariului la un nivel minim de supravietuire ca tendinta naturala n sistemul muncii si exploatari i capitaliste; accentuarea exploatarii si mizeriei muncitorilor prin concurenta si anarhia productiei capitaliste manifestate prin crizele de supraproductie si somaj. De a ici concluzia, izvorta dintr-o fireasca aspiratie egalitarist-justitialista, a schimb arii radicale a formei de proprietate n viitoarea societate socialista. n ceea ce priveste proiectarea viitoarei societati, socialismul premarxist prezin taun tablou care, n linii generale, se va regasi n socialismul marxist: ..suprimarea proprietatii private asupra mijloacelor de productie; ..introducerea planificarii la nivel national si, treptat, la scara mondiala; ..subordonarea planificarii nevoilor sociale si suprimarea, astfel, a concurente i, anarhiei si crizelor periodice, specifice economiei de piata; ..asigurarea dreptului la munca ca unul din drepturile fundamentale ale omului; ..suprimarea claselor si a surselor contradictiilor sociale; ..cooperarea voluntarasi solidaritatea producatorilor asociati; ..educarea publicasi gratuitaa copiilor; ..orientarea nvatamntului n vederea pregatirii pentru muncasi productie; ..suprimarea diviziunii muncii si a consecintelor degradante ale specializarii n profitul creativitatii multilaterale si a dezvoltarii aptitudinilor individuale n tr-un Karl Marx (1818-1883), filosof, economist si gnditor politic german, considerat parintele spiritual al comunismului secolului al XX-lea. Dupa o scurta carierade profesor si jurnalist, si petrece restul vietii ca teoretician si activist revolutionar, n majoritatea timpului la Londra, sustinut financiar de colaboratorul sau Friedrich Engels. Opera sa se bazeaza pe deturnarea materialista a dialecticii si filosofiei hegeliene a spiritului, prelucrarea pozitivist-stiintifica a socialismului utopic si a

economiei politice engleze. Cea mai meritorie parte a operei sale ramne analiza critica a capitalismului. Ramne tributar viziunii teleologice asupra istoriei si determinismului istoricist care-l transforma, dintr-un analist al procesului acumularii primitive capitalului, ntr-un fals profet al victoriei inevitabile a comunismului, n primul rnd, n tarile capitaliste dezvoltate din Occident. Lucrarile cele mai importante: Manifestul Partidului Comunist (1848), Capitalul, n trei volume (1867, 1885 si 1894). Ideologii politice Socialismul revolutionar marxist Asadar, n anul 1844, atunci cnd Karl Marx si ncepea activitatea de teoretician al revolutiei proletare, ideile socialiste aveau deja un trecut bogat si purtato ri de cuvnt din cele mai diferite categorii: conspiratori si reformatori, romancieri si teoreticieni, democrati si revolutionari, conducatori ai clasei muncitoare si filantropi. Dincolo de diferentele de strategie si metoda, se pot discerne, nsa, anumite idei si presupozitii istoriosofice comune diferitelor forme ale socialismului premarxist preluate, de altfel, si de socialismul marxist: imposibilitatea transformarii profunde a sistemului repartitiei bunurilor n absenta transformarii totale a sistemului de productie, a relatiilor dintre cei angajati n procesul muncii; conditionarea tehnologica a transformarilor din sistemul capitalist; mentinerea salariului la un nivel minim de supravietuire ca tendinta naturala n sistemul muncii si exploatari i capitaliste; accentuarea exploatarii si mizeriei muncitorilor prin concurenta si anarhia productiei capitaliste manifestate prin crizele de supraproductie si somaj. De a ici concluzia, izvorta dintr-o fireasca aspiratie egalitarist-justitialista, a schimb arii radicale a formei de proprietate n viitoarea societate socialista. n ceea ce priveste proiectarea viitoarei societati, socialismul premarxist prezin taun tablou care, n linii generale, se va regasi n socialismul marxist: ..suprimarea proprietatii private asupra mijloacelor de productie; ..introducerea planificarii la nivel national si, treptat, la scara mondiala; ..subordonarea planificarii nevoilor sociale si suprimarea, astfel, a concurente i, anarhiei si crizelor periodice, specifice economiei de piata; ..asigurarea dreptului la munca ca unul din drepturile fundamentale ale omului; ..suprimarea claselor si a surselor contradictiilor sociale; ..cooperarea voluntarasi solidaritatea producatorilor asociati; ..educarea publicasi gratuitaa copiilor; ..orientarea nvatamntului n vederea pregatirii pentru muncasi productie; ..suprimarea diviziunii muncii si a consecintelor degradante ale specializarii n profitul creativitatii multilaterale si a dezvoltarii aptitudinilor individuale n tr-un Karl Marx (1818-1883), filosof, economist si gnditor politic

german, considerat parintele spiritual al comunismului secolului al XX-lea. Dupa o scurta carierade profesor si jurnalist, si petrece restul vietii ca teoretician si activist revolutionar, n majoritatea timpului la Londra, sustinut financiar de colaboratorul sau Friedrich Engels. Opera sa se bazeaza pe deturnarea materialista a dialecticii si filosofiei hegeliene a spiritului, prelucrarea pozitivist-stiintifica a socialismului utopic si a economiei politice engleze. Cea mai meritorie parte a operei sale ramne analiza critica a capitalismului. Ramne tributar viziunii teleologice asupra istoriei si determinismului istoricist care-l transforma, dintr-un analist al procesului acumularii primitive capitalului, ntr-un fals profet al victoriei inevitabile a comunismului, n primul rnd, n tarile capitaliste dezvoltate din Occident. Lucrarile cele mai importante: Manifestul Partidului Comunist (1848), Capitalul, n trei volume (1867, 1885 si 1894). climat de cooperare sociala;

Anton CARPINSCHI stergerea diferentelor dintre sat si oras; suprimarea puterii politice n profitul administratiei economice; lichidarea exploatarii omului de catre om; lichidarea progresiva a frontierelor nationale; egalizarea completa a drepturilor si a conditiilor de muncasi viata dintre barbati si femei; dezvoltarea libera a stiintei si artei. Observam ca socialismul este conceput ca o valoare universala, iar exploatarea proletariatului ca motiv determinant pentru lichidarea ordinii capitaliste si in troducerea, pe diverse cai, a ordinii socialiste. Dincolo de aceste asemanari, exista totusi anumite diferente importante ntre doctrina lui Marx si celelalte variante ale socialismului din prima jumatate a s ecolului al XIX-lea. Socialistii utopici a-etatici (Fourier, Owen), cei reformisti etatici ( Louis Blanc), reformisti anti-etatici (Proudhon), sau cei revolutionari-insurectionali (Babeuf, Blanqui) luau ca punct de pornire al reflectiilor lor de factura etica, normativ a sau politica, mizeria proletariatului pe care doreau sa o elimine pe diverse cai. Di scipol al unui filosof dialectician de talia lui Hegel, observator atent al istoriei capit alismului, al polarizarii sociale si acutizarii conflictelor de clasa, Marx considera ca socia lismul nu poate fi un dat, n sine, nici doar proiectul unei gndiri imaginative, orict de tale ntate si bine intentionate ar fi aceasta. Socialismul este rezultatul unui proces obiectiv, al unei evolutii social-istori ce necesare a antagonismului de clasa. Reprezentarea unei societati armonioase, lipsite de clase antagoniste, de exploatare si mizerie nu mai putea fi, asadar, visata, proiectata, proclamata, s au experimentata n mic, precum n scenariile naive ale socialistilor timpurii. Socialismul nu mai putea fi considerat acum ca descoperirea ntmplatoare a cutarei sau cutarei minti geniale, ci ca rezultatul necesar al luptei dintre doua clase nascute isto riceste, proletariatul si burghezia. Sarcina lui nu mai era de a fabrica un sistem social ct mai perfect, ci de a analiza evolutia isotrico-economica din care s-au nascut n mod n ecesar aceste clase si antagonismul dintre ele si de a descoperi, n situatia economica a stfel creata, mijloacele pentru rezolvarea conflictului 122. Prin urmare, spre deosebire de

adeptii lui Fourier, Owen sau Proudhon, ) sustineau ca socialismul este rezultatul unui proces timp a legii luptei contrariilor si ca, itoare este conditionata de lupta de clasa contra burgheziei, si filantropia burgezilor.

Karl Marx si Friedrich Engels (1820-1895 istoric, al desfasurarii necesare n n aceste conditii, eliberarea clasei munc nu de bunavointa statului sau

Pentru a oferi proletariatului industrial o arma ideologica care sa-i confere constiinta de clasa, rost politic si sens istoric, Marx avea nevoie, asadar, de un alt tip de 122 Friedrich Engels, Dezvoltarea socialismului de la utopie la stiinta, Editura P.M.R., Bucuresti, 1951, pp. 55-56.

Ideologii politice 75 demers analitic. Era nevoie de un demers analitic bazat pe o metodastiintifica, cu pretentii de obiectivitate, n stare saofere clasei muncitoare o solutie. Este vor ba despre o solutie ce se recomanda drept realista, realizabila, totodata, printr-un efort organizatoric bazat pe activarea constiintei de clasaa proletariatului. Prelund ntr-un climat spiritual scientist-pozitivist, ideea valorii-munca din economia politica clasic a engleza, metoda dialectica din filosofia germanasi modelul cetatii ideale din socialismul utopic francez, Karl Marx si Friedrich Engels au construit o doctrina politica s ocialistrevolutionarace s-a pretins a fi expresia saltului de la socialismul utopic la socialismul stiintific 123. Dar, pentru a face din socialism o stiinta, arata Friedrich Engels , el trebuie asezat mai nti pe un teren real 124. Care este terenul real pe care au aseza t fondatorii socialismului revolutionar, socialismul autoproclamat stiintific? Contradictia dintre caracterul social al productiei si caracterul particular al proprietatii, contradictie transpusa n plan istoric n universalitatea luptei de clasa, devine te renul pe care marxismul plaseaza socialismul stiintific. Istoria tuturor societatilor de pna azi este istoria luptelor de clasa. Omul liber si sclavul, patricianul si plebeul, nobilul si iobagul, mesterul breslassi calfa, ntr-un cuvnd, asupritorii si asupritii se aflau ntr-un permanent antagonism, duceau o lupta netrerupta, cnd ascunsa, cnd fatisa, o luptacare se sfrse a de fiecare dataprintr-o prefacere revolutionara a ntregii spocietati sau prin pieire a claselor aflate n lupta 125 . Prin urmare, lupta de clasa dintre burghezie clasa capitalistilor moderni, proprietari ai mijloacelor de productie sociala, care exploateazamunca salariata , si proletariat clasa muncitorilor salariati moderni, care, neposednd mijloace de productie proprii, sunt nevoiti sa-si vndaforta de mun ca pentru a putea trai 126 , capata la Marx forta unei legi istorice. Numai ca aceastalege ce atinge valentele determinismului istoric trebuia constientizat a de masele proletare. Ideologiei socialismului stiintific i-a revenit sarcina transpunerii legii lupte i contrariilor din dialectica hegeliana a spiritului n practica social-politica a luptei de clas a. Dar, pentru a aseza socialismul pe un teren real , Marx-filosoful trebuia sameargam ai departe dect Marx-economistul si Marx-sociologul. Dincolo de necesara analiza economico-sociologica a capitalismului, Marx avea nevoie de o premisa ma i amplasi mai profunda, o premisa filosoficade factura existentiala. El descopera aceasta123 Anton Carpinschi, Doctrine politice contemporane. Tipologii, dinamica , perspective, Editura Moldova, Iasi, 1992, p. 119. 124 Friedrich Engels, op.cit., p. 47.125 Karl Marx, Friedrich Engels, Manifestul Partidului Comunist, Nemira, 1998, p. 10. 126 Definitiile citate ale burgheziei si proletariatului sunt extrase din nota l ui Engels la editia engleza a Manifestului ... din anul 1888.

socialism stiintific lupta de clasaIdeologii politice 75 demers analitic. Era nevoie de un demers analitic bazat pe o metodastiintifica, cu pretentii de obiectivitate, n stare saofere clasei muncitoare o solutie. Este vor ba despre o solutie ce se recomanda drept realista, realizabila, totodata, printr-un efort organizatoric bazat pe activarea constiintei de clasaa proletariatului. Prelund ntr-un climat spiritual scientist-pozitivist, ideea valorii-munca din economia politica clasic a engleza, metoda dialectica din filosofia germanasi modelul cetatii ideale din socialismul utopic francez, Karl Marx si Friedrich Engels au construit o doctrina politica s ocialistrevolutionarace s-a pretins a fi expresia saltului de la socialismul utopic la socialismul stiintific 123. Dar, pentru a face din socialism o stiinta, arata Friedrich Engels , el trebuie asezat mai nti pe un teren real 124. Care este terenul real pe care au aseza t fondatorii socialismului revolutionar, socialismul autoproclamat stiintific? Contradictia dintre caracterul social al productiei si caracterul particular al proprietatii, contradictie transpusa n plan istoric n universalitatea luptei de clasa, devine te renul pe care marxismul plaseaza socialismul stiintific. Istoria tuturor societatilor de pna azi este istoria luptelor de clasa. Omul liber si sclavul, patricianul si plebeul, nobilul si iobagul, mesterul breslassi calfa, ntr-un cuvnd, asupritorii si asupritii se aflau ntr-un permanent antagonism, duceau o lupta netrerupta, cnd ascunsa, cnd fatisa, o luptacare se sfrse a de fiecare dataprintr-o prefacere revolutionara a ntregii spocietati sau prin pieire a claselor aflate n lupta 125 . Prin urmare, lupta de clasa dintre burghezie clasa capitalistilor moderni, proprietari ai mijloacelor de productie sociala, care exploateazamunca salariata , si proletariat clasa muncitorilor salariati moderni, care, neposednd mijloace de productie proprii, sunt nevoiti sa-si vndaforta de mun ca pentru a putea trai 126 , capata la Marx forta unei legi istorice. Numai ca aceastalege ce atinge valentele determinismului istoric trebuia constientizat a de masele proletare. Ideologiei socialismului stiintific i-a revenit sarcina transpunerii legii lupte i contrariilor din dialectica hegeliana a spiritului n practica social-politica a luptei de clas a. Dar, pentru a aseza socialismul pe un teren real , Marx-filosoful trebuia sameargam ai departe dect Marx-economistul si Marx-sociologul. Dincolo de necesara analiza economico-sociologica a capitalismului, Marx avea nevoie de o premisa ma i amplasi mai profunda, o premisa filosoficade factura existentiala. El descopera aceasta123 Anton Carpinschi, Doctrine politice contemporane. Tipologii, dinamica , perspective, Editura Moldova, Iasi, 1992, p. 119. 124 Friedrich Engels, op.cit., p. 47.125 Karl Marx, Friedrich Engels, Manifestul Partidului Comunist, Nemira, 1998, p. 10. 126 Definitiile citate ale burgheziei si proletariatului sunt extrase din nota l

ui Engels la editia engleza a Manifestului ... din anul 1888. socialism stiintific lupta de clasa

Anton CARPINSCHI alienare nstrainarea omului de propria naturasi esentaumanaconstiinta dezumanizari Anton CARPINSCHI alienare nstrainarea omului de propria naturasi esentaumanaconstiinta dezumanizari premisa atunci cnd vorbeste despre alienare , sau nstrainarea omului de propria naturasi esenta umana n conditiile societatilor bazate pe exploatarea fortei de m unca. Ideea ca proletarii devin constienti de faptul ca produsele materiale si spiritu ale ale muncii lor se nstraineaza de proprii lor producatori este ideea-forte a socialism ului umanist elaborat de Marx n prima parte a activitatii sale. Daca premisa filosofica a gndirii lui Marx alienarea omului n sistemul economic al concurentei de piata , apartine socialismului umanist, metoda propusa lupta de clasasi revolutia socialista , si solutia preconizata instaurarea dictaturii proletariatului , depasesc orizontul umanismului, plasnd ideologia politica a lui Marx n zona socialismului revolutionar, declansator de bulversari sociale si tragedii umane. n cadrul societatii capitaliste arata Leszek Kolakowski , nucleul socialismului rezida n constiinta dezumanizarii (subl. aut.) ce se naste n clasele muncitoare si nu n constiinta mizeriei. Aceasta constiinta apar e atunci cnd procesul dezumanizarii este mpins la extrem; de aceea se poate spune ca aceasta constiinta este un produs al dinamicii istorice nsasi. Totodata, este vor ba despre o constiinta revolutionara, constiinta de clasa a muncitorilor care (...), n lupta pentru emancipare, depind de propriile lor forte 127. Proletariatul nu poate, nsa, suprima sistemul salarial si al concurentei pe cai pasnice deoarece constiinta burghezie i, care este determinata n aceeasi maniera prin pozitia sa n procesul productiei, nu permi te burgheziei sa renunte voluntar la propriile pozitii si inteerse. Clasa posedanti lor, chiar daca ntr-o alta forma, este atinsa de acelasi proces de dezumanizare. n aceste con ditii, n masura n care aparitia constiintei revolutionare a proletariatului este o opera a istoriei, a maturizarii identitare a clasei muncitoare, Karl Marx considera si a paritia socialismului revolutionar, eliberator si justitiar ca opera a istoriei . Socialismul apare ca un act de libertate deoarece necesitatea istorica se realiz

eaza prin miscarea revolutionara a proletariatului conceputa ca o miscare sociala eliberat oare, ca un fapt al libertatii n actiune. Nu poate exista o activitate creatoare dect emannd de la constiinta de sine a acestei clase mesianice , capabila sa constientizeze alienarea si sa se angajeze n lupta revolutionara pentru dezalienarea individului si a ntregii soc ietatii. Este o constiinta demistificata, revolutionara, ce presupune asumarea unui efort organizat pentru transformarea lumii prin suprimarea violenta a institutiilor, rasturnarea burgeziei, dominatia proletariatului, lichidarea vechii societati burgheze bazat a pe antagonisme de clasasi ntemeierea unei societati noi, fara clase si fara propriet ate privata 128. 127 Leszek Kolakowski, op.cit., p. 318. 128 Statutul Ligii Comunistilor (1872), n: Karl Marx, Friedrich Engels, Manifestu l Partidului Comunist, ed.cit., p. 49.

Ideologii politice 77 Teme si probleme 1. Polisemia termenului "socialism". 2. Socialismul modern, un produs al capitalismului industrial. 3. Socialismul:orientari si variante. 4. Protosocialismul biblic. 5. Milenarismul. 6. Mitul "cetatii ideale" si utopianismul. 7. Socialismul utopic modern. 8. Socialismul insurectional. 9. Socialismul guvernamental. 10. Socialismul cooperatist anti-etatic. 11. Socialismul revolutionar marxist. 12. Socialismul reformist. ? Ideologii politice 77 Teme si probleme 1. Polisemia termenului "socialism". 2. Socialismul modern, un produs al capitalismului industrial. 3. Socialismul:orientari si variante. 4. Protosocialismul biblic. 5. Milenarismul. 6. Mitul "cetatii ideale" si utopianismul. 7. Socialismul utopic modern. 8. Socialismul insurectional. 9. Socialismul guvernamental. 10. Socialismul cooperatist anti-etatic. 11. Socialismul revolutionar marxist. 12. Socialismul reformist. ?

TEORII ALE RELATIILOR INTERNATIONALE TEORII ALE RELATIILOR INTERNATIONALE Prof. dr. George POEDE CUPRINS Capitolul I Evolutia sistemelor de securitate colectiva dupa 1945 Sistemul Natiunilor Unite Adaptarea Natiunilor Unite la schimbarile sistemice dupa 1945 Sistemul de securitate bazat pe Carta Natiunilor Unite Uniunea pentru mentinerea pacii Diplomatia preventiva Comparatii ntre cele trei sisteme de securitate Capitolul II Puterea n relatiile internationale Natura puterii si componentele acesteia Managementul puterii Capitolul III Teoria sistemica a relatiilor internationale Teoria normativist-idealista Teoriile insecuritatii

81 Capitolul I Evolutia sistemelor de securitate colectiva dupa 1945 Organizatia Natiunilor Unite au aparut dupacel de-al doilea razboi mondial din dorinta tarilor aliate de a apara generatiile viitoare de flagelul razboiului 1. n cei aproape 55 de ani, echilibrul puterilor sa modificat, au izbucnit noi conflicte, iar Natiunile Unite au fost criticate pentru modul sau de gestionare a situatiilor tensionate. Cu toate aceste, Natiunile Unite ca organizatie apare ca un instrument necesar al dialogului dintre state ntr-un context marcat de cautarea unei noi ord ini mondiale. Termenul de Natiuni unite apare pentru prima data n Declaratia Natiunilor Unite din 1 ianuarie 1942 prin care reprezentanti ai 26 de natiuni se angajeaza sa lupte mpreuna mpotriva puterilor Axei. Proiectul de a crea o Organizatie Internationala este expres formulat n Declaratia de la Moscova din 30 octombrie 1943 si n care se afirmanecesitatea de a pune ct mai repede posibil bazele unei organizatii internationale fondate pe principiul unei egale suveranitati a tuturor statelor. Statele fondatoare au tras nvataminte din erorile si lacunele Societatii Natiunilor nfiintata dupa primul razboi mondial si, reuniti la Conferinta quadripartita de la Dumbarton Oaks din august-septembrie 1944, elaboreazacadrul general al viitoarei organizatii. Conferinta de la Yalta din 11 februarie 1945 decide convocarea Conferintei Internationale asupra Natiunilor Unite la San Francisco n 25 aprilie 1945. Cele trei etape (Moscova, Dumbarton-Oaks si Yalta) demonstreaza cu claritate faptul ca initiativa nfiintarii acestei organizatii revine celor trei p uteri victorioase ceea ce explica rolul important al acestora asa cum este prevazut n C harta Natiunilor Unite. 1 Preambulul Cartei Natiunilor Unite Conferinta de la Yalta Capitolul I Evolutia sistemelor de securitate colectiva dupa 1945 Organizatia Natiunilor Unite au aparut dupacel de-al doilea razboi mondial din dorinta tarilor aliate de a apara generatiile viitoare de flagelul razboiului 1. n cei aproape 55 de ani, echilibrul puterilor sa modificat, au izbucnit noi conflicte, iar Natiunile Unite au fost criticate pentru modul sau de gestionare a situatiilor tensionate. Cu toate aceste, Natiunile Unite ca organizatie apare ca un instrument necesar al dialogului dintre state ntr-un context marcat de cautarea unei noi ord ini mondiale. Termenul de Natiuni unite apare pentru prima data n Declaratia Natiunilor Unite din 1 ianuarie 1942 prin care reprezentanti ai 26 de natiuni se angajeaza sa lupte mpreuna mpotriva puterilor Axei. Proiectul de a crea o Organizatie Internationala este expres formulat n Declaratia de la Moscova din 30 octombrie 1943 si n care se afirmanecesitatea de a pune ct mai repede

posibil bazele unei organizatii internationale fondate pe principiul unei egale suveranitati a tuturor statelor. Statele fondatoare au tras nvataminte din erorile si lacunele Societatii Natiunilor nfiintata dupa primul razboi mondial si, reuniti la Conferinta quadripartita de la Dumbarton Oaks din august-septembrie 1944, elaboreazacadrul general al viitoarei organizatii. Conferinta de la Yalta din 11 februarie 1945 decide convocarea Conferintei Internationale asupra Natiunilor Unite la San Francisco n 25 aprilie 1945. Cele trei etape (Moscova, Dumbarton-Oaks si Yalta) demonstreaza cu claritate faptul ca initiativa nfiintarii acestei organizatii revine celor trei p uteri victorioase ceea ce explica rolul important al acestora asa cum este prevazut n C harta Natiunilor Unite. 1 Preambulul Cartei Natiunilor Unite Conferinta de la Yalta

George POEDE George POEDE Complexitatea adoptarii articolelor Cartei precum si a Anexei cu 70 de articole referitoare la Statutul Curtii Internationale de Justitie reflecta tendintele po litice contradictorii si compromisul la care s-a ajuns pentru adoptarea sa. Actuala mod ificare a raportului de forte asa cum era acesta n perioada imediat urmatoare razboiului pr ecum si emergenta noilor puteri pun cu acuitate problema reforma repartitiei puterilo r n cadrul organizatiei. Carta este semnata n 26 iunie 1945 si intra n vigoare n 24 octombrie 1945, dupa ratificarea sa de cele cinci puteri membre ale Consiliului de Securitate si de catre majoritatea tarilor semnatare. Constituirea si punerea n f unctiune a diferitelor organe ale Organizatiei (Consiliul de Securitate, Consiliul Econom ic si Social, Curtea Internationala de Justitie) au avut loc chiar n prima sesiune a Ad unarii Generale de la Londra din 10 ianuarie pna n 14 februarie 1946. n cadrul acestei sesiuni este numit si Secretarul General al Organizatiei, Trygve Lie la 1 februa rie. Determinarea sediului Organizatiei a constituit obiectul unor ample dezbateri; candidaturile Genevei si San Francisco-ului au fost respinse n favoarea celei a New York-ului, ratiunea fundamentala fiind aceea a integrarii durabile a Statelor Unite n cadrul noii organizatii pentru a evita pericolul izolationismului american care a marcat momentele ulterioare fondarii Societatii Natiunilor. Fundamentele ideologice ale noii ordini internationale se regasesc n Carta Atlanticului si n Declaratia Natiunilor Unite. Ele se refera la: Afirmarea principiului securitatii colective drept garantie a securitatii individuale; Deyarmarea n cadrul securitatii colectve; Dreptul la auto-determinare a popoarelor; Dreptul fiecaurui stat la comert, dezvoltare economicasi protectie sociala; Libertatea marilor (esentiala pentru comertul liber); Libertatea religioasa; O ordine economica liberala. Prima sesiune a Adunarii Generale

Teorii ale relatiilor internationale Scopurile Natiunilor Unite sunt exprimate n primul articol din Carta: Mentinerea pacii si securitatii internationale; Dezvoltarea unor relatii amicale ntre tarile membre fondate pe principiul egalitatii de drepturi a popoarelor; Realizarea cooperarii internationale pentru a rezolva problemele internationale de ordin economic, social, intelectual si umanitar prin dezvolatarea si ncurajarea respectului drepturilor omului si a libertatilor fundamentale fara deosebire de rasa, sex, limba, religie; Instituirea organizatiei ca un centru de armonizare a eforturilor nationilor pen tru realizarea scopurilor comune. Articolul al doilea se refera la anumite principii care trebuie sa reglementeze actiunile Organizatiei printre care cele mei importante sunt: ndeplinirea de catre fiecare stat membru cu buna credinta a obligatiilor asumate prin termenii Cartei; Reglementarea diferendelor internationale prin mijloace pasnice; Abtinerea de la recurgerea la amenintarea sau folosirea fortei n relatiile internationale; Sprijinirea Organizatiei n toate actiunile acesteia precum si abtinerea de la a sprijini un Stat mpotriva caruia Organizatia ntreprinde o actiune. Organizatia nu poate interveni n acele probleme care tin de competenta nationala a unui stat (principiul non-ingerintei n treburile interne ale fiecarui stat). Fondata pe principiul universalitatii, Organizatia Natiunilor Unite cuprindea n i anuarie 1993, 180 de state membre. Statele membre originare ale Organizatiei sunt acele state care au participat la Conferinta de la San Francisco sau care au semnat Declarat ia Natiunilor Unite din 1 ianuarie 1942 si care au semnat si ratificat Carta. Cele 51 de state fondatoare sunt Africa de Sud, Arabia Saudita, Argentina, Australia, Belgia, Bie lorusia, Bolivia, Brazilia, Canada, Chile, China, Columbia, Costa Rica, Cuba, Danemarca, Egipt, Salvador, Ecuador, Statele Unite, Etiopia, Franta, Grecia, Guatemala, Hai ti, Honduras, India, Iran, Iraq, Liban, Liberia, Luxemburg, Mexic, Nicaragua, Norveg ia, Noua-Zeelanda, Panama, Paraguay, Olanda, Peru, Filipine, Polonia, Republica Dominicana, Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, Siria, Cehoslova cia, Turcia, Ucraina, URRS (Federatia Rusa i-a succedat acesteia din 24 decembrie 1991),

George POEDE Uruguay, Venezuela, Yugoslavia. Toate statele non-originare pot fi admise, n virt utea articolului al patrulea cu conditia respectarii unei serii duble de conditii: Conditii de fond: sa fie un stat pasnic, sa accepte obligatiile Cartei, sa fie capabil si dispus sa le ndeplineasca. Conditii de forma: admiterea se face prin decizia Adunarii generale la recomandarea Consiliului de Securitate. Anumite state beneficiaza de statutul de observator (Elvetia, Monaco, Vatican) c eea ce le permite sa participe la unele din activitatile organizatiei cu conditia respe ctarii principiilor ONU pentru mentinerea pacii si securitatii internationale. Sistemul Natiunilor Unite Potrivit termenilor Cartei, Natiunile Unite cuprind sase organe principale: Adunarea generala, Consiliul de Securitate, Consiliul Economic si Social, Curtea Internationala de Justitie Secretariatul. Adunarea Generala Adunarea Generala este compusa din reprezentantii statelor membre ale Natiunilor Unite si este fondata pe principiul un stat un vot stipulat n Carta la articolul 18. Adunarea se reuneste n sesiuni, sesiunea anuala (din septembrie n decembrie), sesiuni extraordinare sau sesiuni extraordinare de urgenta (convocate la cererea Consiliului de Securitate, a majoritatii statelor membre sau a unui singur membru al Consiliului dar cu sprijinul majoritatii Statelor membre). Adunarea generala functioneaza fie n sedinte plenare, fie n cele sapte mari comisii: Prima comisie este nsarcinata cu chestiuni politice si de securitate; Comisia politica speciala nsarcinata cu probleme politice particulare; Comisia nsarcinata cu chestiuni economice si financiare;

Teorii ale relatiilor internationale Teorii ale relatiilor internationale Comisia nsarcinata cu chestiuni sociale, umanitare si culturale; Comisia pentru teritorii sub tutela sau ne-autonome; Comisia administrativasi bugetara; Comisia juridica. Adunarea generala are un domeniu larg de competente ntruct ea dezbate toate problemele Organizatiei, de la mentinerea pacii la cele economice, culturale sau bugetare ori de numiri n diverse posturi. n domeniul mentinerii pacii, Adunarea ar e competenta de a studia principiile generale de cooperare pentru mentinerea pacii si securitatii internationale, inclusiv principiile de reglementare a dezarmarii sa u armamentelor, de a discuta toate problemele legate de mentinerea pacii si securi tatii internationale si de a face recomandari cu exceptia acelor situatii care se afla n dezbaterea Consiliului de Securitate si de a face recomandari pentru reglementar ea pasnica a oricarei situatii care e de natura a compromite relatiile amicale dint re state. ntr-un sens mai larg, Adunarea Generala studiazasi face recomandari pentru dezvoltarea cooperarii internationale n domeniul politic si pentru a ncuraja dezvo ltarea progresiva a dreptului international si a codificarii sale; de a dezvolta cooperarea internationala n domeniul economic, social, cultural, educational si n cel al sana tatii, precum si facilitarea afirmarii drepturilor omului si a drepturilor fundamentale , precum si studiul rapoartelor Consiliului de Securitate si ale altor organisme ale Nati unilor Unite. n domeniul functionarii interne, Adunarea Generala este nsarcinata cu examinarea si aprobarea bugetului Organizatiei, precum si a aranjamentelor finan ciare si bugetare ncheiate cu institutiile specializate. Adunarea Generala determina contributiile financiare ale fiecarui stat membru la bugetul Organizatiei (artic olul 17). Totodata, Adunarea generala alege membrii nepermanenti ai Consiliului de Securit ate, membrii Consiliului Economic si Social si ai Consiliului de Tutelasi, mpreuna cu Consiliul de Securitate, numeste membrii Curtii Internationale de Justitie, iar la recomandarea Consiliului de Securitate, pe Secretarul General (articolul 97). Carta stabileste o deosebire ntre deciziile ce vizeaza chestiunile importante care se iau cu o majoritate de doua treimi din voturile Adunarii si alte decizii care se iau cu o majoritate simpla. Potrivit articolului 18 se considera a fi decizii importante acele decizii referitoare la mentinerea pacii si securitatii internat ionale, alegerea membrilor nepermanenti ai Consiliului de Securitate, a membrilor Consil iului

Economic si Social si a membrilor Consiliului de Tutela. Tot cu o majoritate de doua treimi se iau deciziile ce privesc admiterea de noi state, suspendarea unor drep turi ale membrilor sai ori excluderea unora dintre ei precum si deciziile referitoare la unele probleme ale functionarii regimului de tutelasi bugetului. Din ce n ce mai mult, consensul s-a impus ca modalitate de luare a deciziei n locul procedurilor de vot

George POEDE George POEDE prevazute de Carta. Consensul ca practica ca desemneaza actiunea de a considera adoptate fara un vot formal acele decizii care nu au generat o opozitie declarat a n timpul discutiilor. Altfel spus, este vorba de un acord formal dobndit printr-un compromis ntre grupurile de state. Daca impactul politic al unor decizii poate fi important, forta lor juridica ramne slaba ntruct Adunarea Generala nu emite dect recomandari fara a avea un caracter obligatoriu pentru statele membre. Consiliul de Securitate Organ colegial, permanent si restrns, Consiliul de Securitate ocupa un loc aparte n cadrul organelor Natiunilor Unite att datorita responsabilitatii sale principale de mentinere a pacii si securitatii internationale conferite prin Carta ct si compozitiei, procedurilor de vote si puterilor de care dispune. Initial, Consiliul de Securitate cuprindea 11 membrii. Datorita amendamentelor adoptate de Adunarea Generala din 1963, Consiliul de Securitate s-a marit la 15 membri. Desemnati prin Carta, cinci dintre acestia (China, Federatia Rusa, Franta, Marea Britanicasi Statele Unite) sunt membri permanenti. Ceilalti zece sunt alesi pe o perioada de doi ani de catre Adunarea Generala datorita contributiei acestora la mentinerea pacii si securitatii inter nationale dar si criteriului geografic. Articolul 28 din Carta prevede exercitarea puteril or sale ntr-o maniera continua pentru a se putea reuni n orice moment n care pacea si securitate a internationala ar fi amenintate, motiv pentru care statele membre mentin delegat ii permanente la sediile din New York si Geneva. Fiecare membru al Consiliului disp une de un vot potrivit articolului 27, iar deciziile ce privesc chestiunile de proce dura au nevoie de un vot afirmativ a cel putin noua din cei cincisprezece membri ntre care trebuie sa fie si cei cinci membri permanenti. Functia principala a Consiliului de Securitate este aceea de mentinere a pacii si securitatii internationale n conformitate cu scopurile si principiile Cartei care defineste functiile si puterile acestui organ: Ancheteaza orice situatie susceptibile de a antrena un dezacord ntre natiuni (articolul 34);

Recomanda mijloacele de rezolvare a unui diferend ori stabilirea termenilor unei reglementari (articolele 36 si 38);

Teorii ale relatiilor internationale Teorii ale relatiilor internationale Elaboreaza planurile de stabilire a unui sistem de reglementare a armamentelor astfel nct sa nu fie alocate acestui domeniu dect un minimum de resurse umane si economice; Constata existenta unei amenintari la adresa pacii, a unei rupturi a pacii sau a unui act de agresiune precum si recomandarea masurilor necesare restabilirii pacii (articolul 39); Invita statele membre sa aplice sanctiuni economice ori alte masuri care nu implica utilizarea fortei armate pentru prevenirea agresiunii ori stoparii acesteia (articolul 41); Stabileste si ntreprinde masurile de ordin militar mpotriva unei agresiuni. Consiliul economic si social Principala instanta de dezbatere a chestiunilor economice si sociale, Consiliul economic si social (ECOSOC) se afla sub autoritatea Adunarii generale a Natiunilor Unite si constituie un organ consultativ n domeniul economic, social, educational, medical, cultural si n domenii conexe. Asigura coordonarea activitatilor economice si sociale ale Organizatiei precum si pe cele ale institutiilor ce compun sistem ul Natiunilor. CES elaboreaza studii, rapoarte, recomandari si ntreprinde actiuni n domenii legate de dezvoltarea sociala, comertul international, drepturile omului , stiinta si tehnologie, probleme demografice, industrializare, bunastare sociala ori cond itia femeii. CES cuprinde 54 de membri alesi de Adunarea Generala pe baza criteriilor geografice (Africa 14, America Latina 10, Asia 11, Europa de Est 6, Europa occid entala si alte zone 13). Reunit n sesiuni cu durata unei luni de doua ori pe an, la New York si Geneva, CES are trei tipuri de comitet si comisii ce lucreaza pe perioada unui a n ntreg; Sase comitete permanente: comitetul programului si coordonarii, Comitetul resurselor naturale, Comisia societatilor transnationale, Comisia asezarilor urbane, Comitetul nsarcinat cu organizatiile non-guvernamentale: Sase comisii tehnice: comisia de statistica, comisia pentru problemele populatie i, comisia dezvoltarii sociale, comisia drepturilor omului, comisia pentru conditia femeii, comisia nsarcinata cu problemele legate de stupefiante; Cinci comisii regionale: comisia economica pentru Africa (Addis Abbeba,

Comisia economicasi sociala pentru Asia si Pacific cu sediul la Bankok,

Consiliul este pe cale de disparitie ntruct din cele 11 teritorii existente initial nu mai exista dect unul, Insulele Palaos, toate celelalte accednd deja la statutul de tari independente ori au fuzionat cu alte state. Spre deosebire de alte organe, Consiliul nu a dispus niciodata de un numar determinat de membri. n misiunea sa de supervizare a a teritoriilor aflate sub tutela, Consiliul trebuie sa urmareasca progresul locuitorilor din acele teritorii, sa primeasca petitii si sa le analizeze mpreuna cu autoritatile nsarcinate cu administrarea lor si efectueze vizite periodice n ac ele teritorii. George POEDE Comisia economica pentru America Latinasi Caraibe (Santiago), Comisia economica pentru Asia de Vest (Bagdad). Scopul comisiilor regionale este acela de a facilita dezvoltarea economica a fiecarei regiuni si de a ntari legaturileeconomice dintre sarile ce apartin acestor regiuni. Comisiile studiaza problemele specifice regionale si recomanda masuri si actiuni guvernelor si institutiilor specializate. Consiliul pentru tutela Curtea Internationala de Justitie Organ judiciar permanent al Natiunilor Unite, cu sediul la Haga, Curtea functioneaza conform statutului stabilit pe baza celui al Curtii permanente de justitie din 1920, statut anexat la Carta Natiunilor Unite. Toate statele membre sunt ipso facto parti la statutul Curtii. Statele nonmembre pot deveni parti la Statut n conditii fixate de catre Adunarea Generala la recomandarea Consiliului de Securitate. Curtea este compusa din 15 judecatori, magistrati independenti fata de statele din care prov in, persoane care se bucura de cea mai nalta consideratie moralasi profesionala, cu competente internationale recunoscute ndreptul international. Avnd nationalitati diferite pentru a asigura reprezentarea marilor forme de civilizatie si a princi palelor sisteme juridice, judecatorii sunt alesi prin votul majoritar absolut al Adunari i Generale si Consiliului de Securitate. Eu sunt inamovibili, reeligibili si se bucura de i munitate

Teorii ale relatiilor internationale Teorii ale relatiilor internationale diplomatica. Curtea poate recurge la judecatori ad-hoc, special desemnati pentru un litigiu determinat, a caror misiune nceteaza atunci cnd ia sfrsit procesul care a motivat numirea lor. Curtea regleaza diferendele juridice dintre statele membre care au sesizat-o si emite avize consultative. Doar statele au calitatea de a se prezent a n fata Curtii potrivit articolului 34. Aceasta dispune de o competenta facultativa cu o arie ce cuprinde problemele pe care statele au decis sa o supuna analizei acestei instit utii. Doar 25% din statele care sunt parti la Statut au recunoscut jurisdictia obligatorie a Curtii. Curtea nu poate trata juridic dect diferende de ordin juridic avnd drept obiect interpretarea unui tratat, orice punct de vedere international, violarea unui an gajamet international, natura sau marimea unei reparatii. n ndeplinirea misiunii sale, Cur tea aplica n conformitate cu dreptul international: Conventii internationale ce stabilesc reguli expres recunoscute de statele aflate n litigiu; Cutuma internationala, dovada a unei practici generale acceptata a avea valoare juridica; Principii generale de drept recunoscute de natiunile civilizate; Decizii judiciare si doctrina celor mai calificati publicisti din diverse tari c a mijloc auxiliar de determinare a regulilor de drept. Curtea este de asemenea investita cu o functie consultativa; ea emite avize asupra unor probleme juridice la cererea Adunarii Generale, a Consiliului de Securitate sau a altor institutii ale Natiunilor Unite. Aceasta functie consultativa nu se extinde asupra Statelor membre. Secretariatul si Secretarul General Secretariatul este coordonat de catre Secretarul General care, n ciuda locului mo dest acordat de Carta, a dobndit progresiv o larga autonomie si spatiu de actiune, fap t ce i confera o autoritate superioara celei unui simplu conducator al administratiei Organizatiei. El este numit de Adunarea generala la recomandarea Consiliului de Securitate pentru o perioada de cinci ani, mandat ce poate fi rennoit. n aceasta calitate el participa la reuniunile Adunarii Generale, Consiliului de Securitate, Consili ului Economic si Social si Consiliului de tutela (articolul 98). El are un rol politi c, diplomatic si administrativ si poate atrage atentia Consiliului de Securitate as upra

oricarei situatii care n opinia sa poate constitui o amenintare la adresa pacii s i securitatii internationale. Din practica diferitilor titulari ai acestui post, s -a degajat un proces de extindere constanta a atributiilor Secretarului General care apare ade sea ca o instanta executiva fata de Consiliul de Securitate si Adunarea Generala. El poate

George POEDE George POEDE propune nscrierea unor probleme pe agenda de lucru a celor doua institutii, sa se informeze si sa exprime o pozitie publica asupra oricarei situatii de natura a c onstitui o amenintare pentru pacea si securitatea internationala, sa exercite bunele sale oficii sau medierea pentru reglementarea conflictelor dintre statele membre. Functionarii internationali Pentru a asigura Organizatiei o reala independenta fata de statele membre, indispensabila bunii functionari si continuitatii activitatilor sale, personalul se supune unei triple serii de conditii: 1. El nu trebuie sa solicite sau sa accepte nici o instructiune din partea guvernelor statelor membre sau a unor autoritati exterioare Organizatiei; el trebuie sa se abtina de la orice act incompatibil cu situatia sa de functionar international; 2. El trebuie sa posede cele mai nalte calitati profesionale, de competenta si integritate; 3. Personalul este recrutat pe o larga baza geografica. Secretar general al Natiunilor Unite 1946 1952 Trygve Lie Norvegia 1953-1961 Dag Hammarskjold Suedia 1961-1971 Sithu U Thant Birmania 1972-1981 Kurt Waldheim Austria 1982-1991 Javier Perez de Cuellar Peru 1992-1997 Boutros Butros Ghali Egipt 1997- Kofi Annan Ghana Adaptarea Natiunilor Unite la schimbarile sistemice dupa 1945 Potrivit teoriei securitatii colective se apreciaza ca securitatea statelor nu p oate fi asigurata prin echilibrul fortelor, ci prin angajamente comune prin care statele se angajeaza sa se alature actiunilor comune contra oricarui stat sau grup de state care practica politici agresive, amenintatoare. Un astfel de sistem impune respectare a unui numar de conditii: 1. Sistemul trebuie sa cuprinda un numar maxim de state precum si marile puteri;

Teorii ale relatiilor internationale Teorii ale relatiilor internationale 2. Statele trebuie sa mpartaseasca aceleasi valori; 3. Trebuie sa existe instante legitime de decizie capabile sa adopte sanctiuni; 4. Notiunea de agresiune trebuie sa fie definita n comun; 5. Toate statele trebuie sa aiba acelasi interes de a mentine statu quo-ul, altfel spus sistemul nu trebuie sa urmareasca politici revizioniste; 6. Toti actorii participanti la sistemul securitatii colective trebuie sa fie decis i sa faca fata riscurilor si obligatiilor implicate de raspunsul dat agresiunii; 7. Trebuie sa existe forte militare suficiente si disponibile pentru a descuraja un agresor; 8. Regulile trebuie sa fie aplicabile tuturor n aceeasi maniera astfel nct sa fie evitata situatia unor standarde duble. Natiunile Unite au fost concepute ca un instrument al securitatii colective, recunoscndu-se faptul ca pacea nu poate fi realizata dect prin acordul marilor put eri, motiv pentru care Carta a prevazut un organism special, cel al Consiliului de Se curitate. Carta interzice recurgerea la forta n articolul 2.4, obligatie ce a fost precizata prin diverse rezolutii ale Adunarii Generale n special Rezolutia din 24 octombrie 1970 referitoare la principiile de drept international ce fundamenteaza relatiil e amicale si cooperarea dintre Statele membre. Interdictia recurgerii unilaterale la forta nu prevede dect o exceptie, aceea a apararii legitime prevazuta de articolul 51 d in Carta. Dreptul la aparare legitima poate fi invocata de un stat care este victim a a unei agresiuni armate. Apararea legitima este precizata de Rezolutia 3314 a Adunarii Generale din 14 decembrie 1974. Carta cuprinde doua capitole importante ce privesc rolul Consiliului de Securita te n reglementarea diferendelor: capitolul al VI-lea (articolele 33-38) si al VII-le a (articolele 39-51). In capitolul al saselea se prevede necesitatea rezolvarii di ferendelor de catre statele implicate ntr-o asemenea situatie, Consiliul de Securitate neint ervenind dect cu titlu suplimentar. Daca intervine, Consiliul poate propune orice masura c are sa conduca la reglementarea diferendului. Capitolul al VII-lea prevede faptul ca existenta unei amenintari a pacii ori o ruptura a pacii sau un act de agresiune constituie conditii ale interventiei Consiliului de Securitate. n determinarea unei asemenea constata ri,

Consiliul se bucura de o putere discretionara iar masurile decise de Consiliul d e Securitate sunt obligatorii pentru toti membrii Natiunilor Unite. Un alt mijloc de aparare a pacii este diminuarea importantei instrumentelor ce conduc la razboi ntruct Cart a stabileste competenta Adunarii Generale si a Consiliului de Securitate n afirmare a principiului limitarii armamentelor. Dezvoltarea economicasi sociala constituie un al instrument important pentru apararea pacii, numeroasele organisme din interiorul

George POEDE George POEDE Natiunilor Unite reprezentnd o retea ce deserveste acest scop. Recunoasterea valo rii deosebite a Declaratiei Universale a Drepturilor Omului adoptata de Adunarea Gen erala n 1948 contribuie la evidentierea relatiei organice dintre dezvoltarea economicas i socialasi idealul politic al respectarii de catre statele membre a unui minim de elemente politice sociale, economice si culturale legate de afirmarea persoanei umane. Ac easta declaratie nu este juridic obligatorie dar ea a fost completata n 1966 prin doua conventii obligatorii din punct de vedere juridic: Pactul International referito r la drepturile economice, sociale si culturale si Pactul International referitor la drepturile civile si politice. n perioada razboiului rece, Natiunile Unite au trebuit sa faca fata unui set de patru tipuri de amenintari, rivalitatea dintre marile puteri, cresterea constant a a eterogenitatii organizatiei, finantarea insuficientasi birocratizarea. Ansamblul acestor probleme a generat o deceptie crescnda fata de rezultatele concrete ale functionarii Natiunilor Unite n sfera mentinerii pacii internationale. Cu toate acestea, nu tr ebuie negat rolul esential ndeplinit de Organizatie n diverse domenii ca sanatatea, dezvoltarea sociala sau cultura. Dupa redactarea si adoptarea Cartei, Natiunile Unite s-au confruntat cu unele consecinte negative al schimbarilor sistemice din domeniul vietii internationale . Aceste schimbari sunt reflectate n urmatoarele procese: 1. Sistemul international era marcat n 1945 de solidaritatea (de razboi) dintre mari le puteri; schimbarea sistemica este identificata n sfrsitul acestei situatii si nlocu irea ei printr-un conflict global razboiul rece dupa 1947. ntreaga viata international a este marcata de atmosfera razboiului rece si, evident, n aceeasi masurasi Natiuni le Unite. 2. Pe plan militar, sistemul international era caracterizat n1945 de armamentul clas ic; schimbarea sistemica se reflecta n aparitia armei nucleare. Irationalitatea razbo iului n conditiile existentei armelor de distrugere masiva a contribuit la mentinerea l a un nivel scazut (rece) a conflictului generalizat dintre Est si Vest. 3. Slabirea puterilor coloniale n timpul celui de-al doilea razboi mondial si confli ctul generalizat Est-Vest au dus la un proces rapid de decolonizare ce modifica radic al

sistemul international. Aceste trei schimbari se afla ntr-o strnsa relatie: irationalitatea razboiului n epoca nucleara contribuie la transformarea conflictului Est-Vest ntr-un razboi re ce si, datorita imposibilitatii gasirii unei solutii armate n cadrul acestui conflict, a ctorii principali cauta sa-l cstige prin atragerea de aliati din Lumea a treia determinnd un amplu proces de decolonizare.

Teorii ale relatiilor internationale Schimbarile intervenite dupa 1945 au repercursiuni asupra sub-sistemului Natiunilor Unite: 1. Echilibrul terorii determina blocarea functionarii sistemului de securitate colectiva a Natiunilor Unite; nici o forta internationala, chiar nucleara, nu poate atinge o superioritate zdrobitoare astfel nct sa descurajeze sau sa nvinga superputerile nucleare. 2. Epoca nucleara slabeste functia primara a Natiunilor Unite de aparare a pacii si securitatii; pacea nu mai este un rezultat al securitatii colective ci al echilibrului terorii. Descurajarea este mai putin un atribut al activitatii Natiunilor Unite si mai mult un rezultat al mediului tehnologic nuclear; 3. Contextul nuclear rezerva Natiunilor Unite un role major si aproape exclusiv n reducerea conflictelor periferice care nu intrau n configuratia conflictului dintre Est si Vest. 4. Constrngerile determinate de epoca nucleara asupra principalilor actori internationali ntareste necesitatea dezarmarii generale si aparitia unor institutii care sa contribuie la acest proces (Crearea Agentiei Internationale pentru Energia Atomica). Instalarea definitiva a atmosferei de razboi rece n lumea imediat postbelica infl uenteaza ntr-o maniera profunda sistemul Natiunilor Unite: Fondatorii Natiunilor Unite au prevazut posibilitatea aparitiei unui dezacord ntr e marile puteri, articolul al doilea referitor la dreptul de veto constituind dova da acesteia.Ceea ce nu s-a anticipat a fost caracterul sistematic al dezacordului n cadrul competitiei dintre Est si Vest. Razboiul rece blocheaza (veto) Consiliul de Securitate precum si functionarea Natiunilor Unite n spiritul Concertului. Majoritatea occidentala transfera functia de securitate spre Adunarea Generala c eea ce semnifica absenta posibilitatii manifestarii veto-ului si recurgerea la proce dura votului majoritar n materie de aparare a pacii si securitatii internationale prin rezolutia din 3 noiembrie 1950. Razboiul rece a contribuit la cresterea importan tei unui organ impartial al Natiunilor Unite Secretarul General si a unei noi politi ci de securitate initiata de Dag Hammarskjold cunoscuta sub numele de diplomatie preventiva. Esenta acestei politici este aceea de a mpiedica extinderea conflictu lui dintre marile puteri spre conflictele periferice din Lumea a treia (Suez, Congo. .). Razboiul rece impiedica totodata admiterea unor noi membri pna n 1955 (package deal). Deblocarea se datoreaza presiunii noilor state aparute ca urmare a proces

ului

George POEDE George POEDE de decolonizare. Marile puteri nu pot refuza accesul acestora n cadrul Organizati ei fara riscul de a pierde simpatia acestora; Extinderea abordarii conflictuale si ideologice spre toate chestiunile dezbatute n diverse organisme specializate reprezinta o atingere a ideologiei apolitice a functionalismului; Ca efect al razboiului rece, mediul extern al Organizatiei sufera o serie de transformari prin afirmarea unui proces de aparitii a unor organizatii militare si politice regionale. Blocul occidental rezolva problema veto-ului sovietic prin transferarea problemelor referitoare la securitate spre Adunarea Generala (Rezol utia din 3 noiembrie 1950) si prin constructia unor aliante sau organizatii regionale . Dezacordul generalizat dintre marile puteri conduce la blocarea Consiliului de Securitate si la gasirea solutiilor necesitate de evolutia proceselor internatio nale si, drept consecinta, Adunarea Generala este utilizata de blocul majoritar pentru a legitima pozitia uneia dintre marile puteri. Decolonizarea determina ncetarea opozitiei marilor puteri fata de noile admiteri. Package Deal-ul din 1955 permite intrarea n Organizatie a sase state afro-asiatic e din totalul de 16 noi admiteri, contribuie la afirmarea caraterului universal al ace steia, antreneaza o rasturnare a majoritatii occidentale si omarire a celor doua organe restrnse a Natiunilor Unite (de la 11 la 15 pentru Consiliul de Securitate si de la 18 la 27 pentru Consiliul Economic si Social prin revizuirea Cartei din 1963-1964). Ag enda ONU se modifica prin includerea preocuparile specifice noilor state. Tot ca efec t al acestei noi majoritati se remarca o politizare a institutiilor specializate si un nou tip de functionalism caracterizat prin orientarea mai accentuata spre actiune. Ajutorul pentru dezvoltare devine o tema majora a dezbaterilor din cadrul Organizatiei. Apare tr eptat evidenta tensiunea dintre o majoritate fara mijloace economice si militare care reuseste sa adopte rezolutii si o minoritate dotata cu mijloace economice si militare ce confera capabilitatea de a aplica aceste rezolutii. nvingatorii din cel de-al doilea razb oi mondial utilizeaza organizatia universala pentru asi impune ordinea lor ideologica ca or dine internationala dominanta. Organizatia este explicit articulata protectiei ideolo giei dominante. n acelasi timp, fortele revizioniste devenite dominante cauta sa sanct

ioneze prin Organizatie noua ideologie dominanta. Functia de legitimare intervine n cont extul eterogenitatii ideologice.

Teorii ale relatiilor internationale Razboi Tratat de pace Organizatii internationale Ideologia dominanta (a invingatorilor) Razboaie napoleoniene Tratatul de la Viena Concertul European Principiul de legi timitate monarhic ce justifica intn alte tari pna n 1822 erventii Primul razboi mondial Tratatul de la Versailles (si altele) Societatea Natiunilor Ordinea idealista wilsoniana:libertatea maautodeterminarea, securicolectiva rilor, tatea Al doilea razboi mondial Absenta unui Tratat de pace n afara de acela dintre SUA si Japonia, 1951. Organizatia Natiunilor Unite a)Carta Atlanticului, 194b)Pax americana, anticosi anticolonialista; c)Ordinea promovata de a treia:neutralista, anticolonialista. 1; Lumea munista n relatiile internationale, legitimitatea este cel mai adesea de tip politic conf erita prin organizatia politica universala, si mai putin una juridica. Noua legitimita te juridica se poate afla ntr-o opozitie flagranta cu vechea legitimitate juridica. Spre exem plu, legitimitatea recunoscuta a luptei anticoloniale declarata de Adunarea Generala legitimeaza utilizarea fortei de catre India pentru a recupera Guam-ul n 1961, n t imp ce articolul al doilea al Cartei interzice recurgerea la violenta. Noua legitimi tate politica implica o noua legitimitate juridica, un nou drept international. Pna a se ajunge la o concordanta ntre cele doua tipuri de legitimitati, exista o inadecvare ntre legiti mitate si legalitate. In cadrul Natiunilor Unite (a Adunarii generale), exista doua moment e ce exprima modul de exercitare a functiei de legitimare a noilor ideologii: 95 1. Declaratia Adunarii Generale asupra Accesului la Independenta (1960). 2. Declaratia asupra Instaurarii unei Noi ordini Economice Internationale (1974) . Ca urmare a schimbarilor sistemice observate, se poate constata faptul ca o orga nizatie internationala functioneaza n diverse modalitati ramnnd n acelasi timp juridic stabila. Se pot distinge trei tipuri de functionare a unei organizatii internati onale: A) sistemul Cartei adica functionarea Organizatiei internationale potrivit prevede rilor

Cartei. n acest caz, dreptul (carta) corespunde realitatii. Organizatia Natiunilo r Unite a cunoscut aceasta perioada ntre 1945 si 1947 (1950) nainte de instalarea definitiva a razboiului rece. n acest sistem de functionare, Natiunile Unite se sprijina pe ntelegerea dintre marile puteri, organul pivot fiind Consiliul de Securitate.

George POEDE George POEDE B) sisteme empirice posterioare sistemului Cartei . Sistemul Cartei este un sistem de functionare n care dreptul corespunde realitatii. Realitatea nsa evolueaza mai rap id dect dreptul si, dupa o perioada de timp se poate constata o ndepartare a functionarii reale a Organizatiei n raport cu dreptul (sistemul Cartei). Aceasta semnifica un sistem empiric de functionare n care dreptul se adapteaza sau ncearca sa se adapteze prin amendamente la Carta. Se pot identifica doua doua mari sisteme empirice de functionare: sistemul majoritatii occidentale a Adunarii Generale care a durat din 1947 pna n 1956 odata cu intrarea noilor state n Organizatie; sistemul majoritatii tarilor ce apartin lumii a treia din 1956 pna astazi exprimat pe doua plamuri, cel al securitatii prin operatiuni de mentinere a pacii n cadrul diplomatiei preventive si transformarea functionalismului clasic al ECOSOC-ului si altor institutii specializate n strategia dezvoltarii cu organele sale proprii, CNUCED (1964) si PNUD (1965). C) sisteme posibile prin imaginarea ipotetica a unei situatii empirice sau prin exagerarea logicii de functionare a Organizatiei asa cum este prevazuta prin Carta dar specifica situatiilor periferice, marginale. Ideologia securitatii colective dezvolta trei strategii de securitate: 1. solutionarea pasnica a diferendelor; 2. descurajarea prin superioritatea zdrobitoare a fortelor favorabile statu quo-ulu i; 3. dezarmarea. Evolutia sistemului de securitate stabilit prin Carta permite distinctia a trei etape, modele sau sisteme de securitate: sistemul propriu-zis al Cartei; sistemul Uniunea pentru mentinerea pacii ;

sistemul diplomatiei preventive. Sistemul de securitate bazat pe Carta Natiunilor Unite Daca sistemul international stabilit dupa pacea de la Westphalia se baza pe securitatea rezultata din descurajare prin echilibrul fortelor, securitatea cole ctiva semnifica descurajarea prin superioritatea fortelor favorabile statu quo-ului. I n acest context avem n vedere prevederile Cartei referitoare la obligatiile statelor lega te de

Teorii ale relatiilor internationale apararea pacii si securitatii internationale, renuntarea la amenintarea cu forta , punerea la dispozitia Consiliului de Securitate a fortelor armate (articolul 43) si delegar ea suveranitatii catre Consiliul de Securitate n materie de pace (articolul 24 si 25 ). Organul esential al acestui sistem de securitate este Consiliul de Securitate, a poi Comitetul Statului Major . Al doilea sistem de securitate este cel denumit Uniunea pentru

mentinerea pacii Semnifica aparitia unui nou mod de functionare a Natiunilor Unite datorita modificarii fundamentale a principalelor variabile constitutive ale sistemului a nterior n conditiile razboiului rece. Noul context international sau sistemic, pe de o par te, si institutional pe de alta parte, se caracterizeaza prin urmatoarele elemente: 1. climatul general de razboi rece (si superioritatea militara a Vestului) care a d at nastere sistemului misiunilor de observare ntre 1945-1950. Exemple ale acestor misiuni sunt cele din Palestina (1948, United Nations Truce Supervision Organization) si Kasmir (1948, United Nations Military Observers Group in Pakistan). Functia acestor misiuni este dubla, de a obtine si supraveghea ncetarea focului si de a cauta o solutie politica prin mediere. Sistemul medierilor anunta deja al treilea sistem sau diplomatia preventiva ntruct misiunea de observare depinde de Secretarul general care cauta sa obtina acordul beligerantilor asupra nationalitatii contingentelor militare care vor compune misiunea de observare ce va actiona pe teritoriul afectat de conflict. Consensualitatea nlocuieste delegarea puterilor catre Consiliul de Securitate. n cadrul natiunilor Unite, n aceasta faza intermediara Trygve Lie propune crearea unei Garzi a Natiunilor Unite, lovindu-se de opozitia Uniunii Sovietice. 2. Uniunea Sovietica paraseste Consiliul de Securitate pentru a protesta mpotriva refuzulului occidental de a accepta noi admiteri n Organizatie, n general si a Chinei continentale n special. Absenta este asimilata cu abtinerea fapt ce nu mpiedica adoptarea rezolutiilor Consiliului de Securitate. Uniunea Sovietica revine n Consiliu n timpul razboiului din Coreea. 3. Blocajul Consiliului de Securitate prin veto sistematic practicat de URSS. 4. Majoritatea blocului occidental din Adunarea Generala confera acestuia un rol aparte n conditiile sistemului de decizie pe baza majoritatii. 5. URSS devine ostila Rezolutiei din 3 noiembrie 1950 care submineaza politica sa permanenta de veto din Consiliul de Securitate.

George POEDE George POEDE Noul sistem se compune din urmatoarele elemente: Adoptarea de catre Adunarea Generala controlata de majoritatea prooccidentala a Rezolutiei 377 Uniunea pentru mentinerea pacii numitasi Rezolutia Acheson (Dean Acheson era secretar de stat sub mandatul lui Truman); Rezolutia semnifica o revizuire informala dar substantiala a Cartei ONU; Sistemul Cartei arata ca numai Consiliul de Securitate este abilitat sa utilizez e forta; acest lucru se modifica prin Rezolutia 377 n toate cazurile n care nu s-a ajuns la unanimitate iar Consiliul de Securitate nu si poate realiza misiunea sa de aparare a pacii si securitatii internationale Adunarea Generala va examina imediat chestiunea (asupra careia nu s-a ajuns la o pozitie comuna n Consiliul de Securitate) si va elabora recomandari pentru membri sai inclusiv utilizarea fortei armate . Prin acest text, Adunarea Generala infirma articolul 11.2 din Carta care prevedea dreptul de a recomanda utilizarea fortei doar pentru Consiliul de Secur itate. Pe plan institutional, Noua Rezolutie creeaza un Comitet pentru Masuri Colective ca organ de operationalizare a noii competente a Adunarii Generale. Se constituie de asem enea o Comisie de monitorizare a pacii, un fel de watchdog care supravegheaza barometru l tensiunilor internationale. Pe plan functional, rezolutia autorizeaza Adunarea G enerala de a se reuni n sesiune extraordinara de urgenta (n 24 de ore) pe modelul reuniunilor Consiliului de Securitate. Rezolutia are un efect descurajant asupra Consiliului de Securitate, orice aplicare a Rezolutiei conducnd la o scadere a recurgerii la vet o. Din perspectiva securitatii colective, Rezolutia Acheson reprezinta o largire a spat iului de aplicare a securitatii la conflictele generate sau sustinute de una din marile p uteri, spre deosebire de sistemul Cartei care limita interventia organizatiei la conflictele nesustinute de marile puteri. Aceasta largire a aplicabilitatii securitatii cole ctive la toate conflictele este conforma cu doctrina securitatii colective ce porneste de la pr incipiul indivizibilitatii pacii. Noul sistem care se bazeaza pe majoritatea occidentala a Adunarii Generale ntra n tensiune cu caracterul impartial al fundamentului subiectiv al securitatii colective prin utilizarea partizana a Natiunilor Unite. Catre sfrsitu l anului 1955, echilibrul militar se schimba, iar prin admiterea noilor state (package de al) Occidentul pierde controlul majoritatii Adunarii Generale. El se concentreaza ma i mult pe sistemul traditional al aliantelor: aderarea Germaniei la Nato n 1955, pactul

de la

Teorii ale relatiilor internationale Bagdad. Comitetul Masurilor Colective si Comisia de Monitorizare a Pacii nceteaza sa mai functioneze si dispar din geografia Organizatiei Natiunilor Unite. Al treilea sistem de securitate sau diplomatia preventiva Diplomatia preventiva sau operatiunile pentru mentinerea pacii nregistreaza un prim caz de aplicare n 1956 n timpul crizei Suezului. Se constituie Forta de Ur genta a Natiunilor Unite cu un efectiv de 20.000 de persone, militari si civili. Acest a noua situatie de asigurare a securitatii prin sistemul Natiunilor Unite i inspira secr etarului general Dag Hammarskjold principiile directoare ale diplomatiei preventive. Prin cipiul unei operatiuni pentru menntinerea pacii este decis de unul din cele doua organe principale aale Organizatiei, Adunarea Generala sau Consiliul de Securitate. Dupa decizia de ncetare a focului, se recomanda statelor membre sa contribuie la Forta de Urgenta a Natiunilor Unite. Apoi, se trimite o forta simbolica destinata suprave gherii unui armistitiu, a unei frontiere sau ncetarii focului. Scopul acestu nnou sistem este acela de a preveni confruntarea dintre marile puteri n contextul unui conflict mi nor (diplomatia preventiva). De aceea, fortele militare ale marilor puteri sunt excl use de la contributiile FUNU cu exceptia ajutorului logistic (mai ales al Statelor Unite). Sistemul diplomatiei preventive este deci contrar securitatii colective care se sprijina pe forta marilor puteri. FUNU are un caracter ad hoc, iar compozitia sa este fixata de Se cretarul General n functie de conflict. Secretarul General renunta la ideea unei forte internationale preconstituite, a unei Garzi a Natiunilor Unite (ideea lui Trygve Lie). Baza fortelor militare este oferita de statele neutre, iar contributiile militar e sau de alta natura sunt voluntare. Punerea n functiune a Fortei de Urgenta este un atribut al Secretarului General ajutat ntre 1956-1968 de consilierul sau militar. Forta este trimisa pe teren cu asentimentul partilor implicate n conflict. ncetarea prezentei fortei ONU este lasata la aprecierea statelor. Analiza sistemului de securitate bazat pe diplomatia colectiva permite reliefare a unor caracteristici: Baza consensuala generalizata n opozitie cu sistemul Cartei n care consensul este limitat la marile puteri; O mare suplete prin modalitatea ad hoc de compunere a fortei militare;

Gestiunea internationala integrata (rol important atribuit Secretarului General); adesea diplomatia preventiva este definita ca o operatiune pentru mentinerea pacii, o interventie conservatoare (non-coercitiva) organizata pe baza consensuala sub coordonarea Secretarului General.

George POEDE Aplicarea principiilor diplomatiei preventive ridica o serie de probleme. Prima este legata de finantarea operatiunilor de mentinere a pacii. Resursele militare (trupe) fara acordul marilor puteri nu pun probleme, dar cele financiare impun o rezolvare cu ajutorul acestora. Tarile mici si mijlocii care ofera contingente m ilitare nu au capacitatea de a sprijini financiar operatiunile de mentinere a pacii, astfel ca marile puteri sunt excluse din terenul confruntarilor directe fara ca acest fapt sa indice si absenta contributiilor lor financiare si logistice.De aceea, este nevoie de acor dul cel putin tacit al marilor puteri asupra operatiunilor militare pentru a obtine si c oncursul lor financiar si logistic. Spre exemplu, lipsa consimtamntului lor n cadrul operatiuni lor din Suez (Franta, Marea Britanie si URSS) si evolutiile neasteptate din Congo (U RSS) antreneaza refuzul lor de a finanta opratiunile respective, contribuind la adncirea crizei financiare si institutionale a Natiunilor Unite (1960-1965). O a doua problema d ecurge din caracterul consensual al diplomatiei preventive si a operatiunilor de mentin ere a pacii. Acordul necesar al tarilor n care se desfasoara trupe de mentinere a pacii implica adesea si potentialitatea retragerii deciziei a accepta trupe n anumite conditii legate de evolutia situatiei de pe teren. Astfel, presedintele Nasser decide unilateral re tragerea castilor albastre n 1967 fapt ce contribuie la declansarea razboiului arabo-israeli an din 1967 (razboiul de sase zile). n 1956, dupa razboiul Suezului, Israelul nu acc epta trupe FUNU pe teritoriul sau. Apoi, o alta limita provine din faptul ca diplomatia preventiva nu se aplica situatiilor conflictuale interne (Biafra, Republica Africa Centrala, Liban) gene rate de razboaiele civile si nici zonelor de influenta ale marilor puteri. Diplomatia pr eventiva a functionat n Suez dar nu si n Ungaria, Cehoslovacia (1968) ori Republica Dominican a (1965) fapt ce contravine prinicpiului esential al securitatii colective, indivi zibilitatea pacii. Criza institutionalasi financiara determina o quasi-ntoarcere la sistemul Ca rtei, adica la dispozitivul clasic al utilizarii prerogativelor Consiliului de Securit ate si la rolul primordial al Consiliului de Securitate, conservnd totodata anumite achizitii ale sistemelor anterioare. n cadrul sistemului international, diplomatia preventivasi operatiunile de mentinere a pacii determina anumite state sa creeze n mod volunta

r contingente special afectate nevoilor Natiunilor Unite. Actiunea complexa pe car e o presupune diplomatia preventiva conduce la instaurarea pacii fizice pe teren fara a contribui la solutionarea de fond a diferendului ntruct absenta amenintarii milita re prin prezenta trupelor ONU nu nseamna ntotdeauna si acceptarea unor concesii politice d in partea statelor implicate n conflict (Orientul Apropiat, Cipru).

Teorii ale relatiilor internationale Teorii ale relatiilor internationale Comparatii ntre cele trei sisteme de securitate Din perspectiva actorilor nationali, sistemul Cartei se sprijina pe marile pute ri membre ale Consiliului de Securitate (utilizarea veto-ului), sistemul Uniunii pe ntru mentinerea pacii se sprijina pe blocul majoritar occidental, puteri mari si mijl ocii si ndreptat contra blocului revizionist al Estului, iar sistemul diplomatiei prevent ive este sustinut de tarile mici si mijlocii, multe din ele neutre, ndreptat contra marilo r puteri n zonele de manifestare a tensiunilor si conflictelor internationale. Din punctul de vedere al organului-pivot, sistemul Cartei este centrat pe Consiliul de Securitate, cel al Uniunii pentru mentinerea pacii pe Adunarea Generala, iar sistemul diplomatiei preventive pe Adunarea Generala controlata de tarile din lumea a treia si pe Sec retarul General. Din punctul de vedere a actiunii, sistemul Cartei are n vedere actiunea constrngatoare inclusiv cea militara bazata pe superioritatea si solidaritatea ma rilor puteri, sistemul Uniunii pentru mentinerea pacii concepe actiuni militare n context ul superioritatii militare a blocului occidental asupra celui estic, iar diplomatia preventiva are n vedere prezenta fortelor internationale ca forta de stabilizare a unui conf lict minor si descurajarea redeschiderii ostilitatilor. Din perspectiva sistemului internat ional, sistemul Cartei se nscrie ntr-un sistem de solidaritate al marilor puteri sub form a coalitiei de razboi sau a concertului n timp de pace; sistemul Uniunii pentru mentinerea pacii se manifesta n cadrul creat de lupta dintre marile puteri (razboi ul rece), iar cel al sistemului diplomatiei preventive se nscrie ntr-un cadru stabili zat al axei Est-Vest. n primul caz, organizatia internationala este expresie a vointei m arilor puteri, n cel de-al doilea, a vointei partizane a unui bloc, iar n cel de-al treil ea Natiunile Unite reflecta interesele si vointa tarilor nealiniate de a se proteja contra extinderii razboiului rece n conflictele situate n afara opozitiei Est-Vest. Operatiuni de mentinere a pacii si misiuni de observare terminate n martie 1992 COSNUB FUNU II Comitetul special al Natiunilor Unite A doua forta de urgenta a Natiunilor Unite pentru Balcani, 1947-1951 n Sinai, partea vestica a Canalului de Suez, FUNU ntre Egipt si Israel, octombrie 1973-iulie Prima forta de urgenta a Natiunilor Unite 1979 n UNGOMAP Sinai, noiembrie 1956-iunie 1967 Misiunea de bune oficii a Natiunilor Unite ONUL n Afganistan si Pakistan, 1988-1990

George POEDE George POEDE Grupul de observatori ai Natiunilor Unite GOMNUII n Liban, iunie-decembrie 1958 Grupul de observatori ai Natiunilor Unite ONUC pentru Iran si Irak, august 1988-februarie Operatiuni al Natiunilor Unite n Congo 1991 iulie 1960-iunie 1964 ONUVEN FUNS Grupul de observatori ai Natiunilor Unite Forta de securitate a Natiunilor Unite n nsarcinat cu verificarea procesului Indonezia, octombrie 1962-aprilie 1963 electoral n Nicaragua MONUY GANUPT Misiunea de Observare a Natiunilor Grupul de asistenta a Natiunilor Unite n Unite n Yemen, iunie1963-septembrie Namibia, aprilie 1989-martie 1990 1964 ONUCA DOMREP Grupul de observatori ai Natiunilor Unite Misiunea reprezentantilor Secretarului n America Centrala (Honduras), noiembrie General n Republica Dominicana, mai 1989-ianuarie 1992 1965-octombrie 1966 MIPRENUC MONUIP Misiunea pregatitoare a Natiunilor Unite n Misiunea de observare a Natiunilor Unite Cambogia, octombrie 1991-februarie 1992 n India si Pakistan, 1965-1966

Capitolul II Capitolul II Puterea n relatiile internationale Natura puterii si componentele acesteia Una din cele mai comune definitii ale puterii n relatiile internationale se refer a la capacitatea unui actor international de a folosi resurse si bunuri ntr-un asem enea mod nct sa determine rezultatele evenimentelor internationale n propriul interes. Aceasta definitie evidentiaza cteva trasaturi ale relatiei de putere. 1. Puterea reprezinta mijlocul prin care actorii internationali trateaza diversele probleme ale relatiilor dintre ei. Puterea implica posesia sau un grup de posesii capabile de a creea capacitati; 2. Puterea nu reprezinta un rezultat mecanic al resurselor materiale si umane; 3. Puterea este un mijloc pentru a dobndi influenta asupra altor actori aflati n competitie pentru determinarea cursului relatiilor internasionale astfel nct sa obtina rezultate favorabile n raport cu obiectivele lor; 4. Folosirea rationala a puterii constituie un efort de a modela rezultatele evenimentelor internationale astfel nct sa mentina sau sa mbunatateasca satisfactia actorului n mediul politic international. Aceasta satisfactie reprezinta masura n care o elita politica influenta a unei natiuni percepe nevoile si obiectivele ei realizabile prin normele ce orienteaza actiunile internationale. Aceste caracteristici ale puterii sugereazasi alte elemente ce ilustreaza comple xitatea acestui fenomen. Astfel, puterea este considerata un instrument, un mijloc pus n miscare pentru atingerea unor obiective. Posesia puterii este mai putin importan ta daca aplicarea ei nu permite obtinerea unor rezultate care sa optimizeze capacitatea actorului de a realiza interesele sale. De asemenea, trebuie sa avem n vedere caracterul re lativ al puterii; atunci cnd doua state se afla n competitie n legatura cu un obiectiv

George POEDE George POEDE international, capacitatile lor de utilizare a puterii pot fi egale ca n relatia de putere simetrica sau inegale asa cum apar n configuratia puterii asimetrice. n acest cont ext este important sa se arate la cine sau la ce se refera puterea. Spre exemplu, Italia era destul de puternica n 1935 pentru a cuceri Etiopia, dar aceeasi tara nu a putut r ezista debarcarii aliate ctiva ani mai trziu. Unele modele militare arata ca folosirea pu terii poate avea beneficii diminuate. In Vietnamul de Sud, Statele Unite ale Americii au mobilizat toate resursele militare cu exceptia celor nucleare pentru a determina fortele inamice sa se retraga de pe teritoriul Vietnamului de Sud. Vietnamul de Nord si fortele Vietcong-ului erau mult mai putin puternice, dar mai abile n a folosi dorinta nat ionala precum si deteriorarea suportului popular fata de razboi n Statele Unite. Ei au d obndit politic ceea ce nu au reusit sa obtina prin mijloace militare, retragerea americanasi tipul de regim politic. Pe de alta parte, doar o parte a relatiilor de putere se masoara n armament.. Trebuie recunoscut faptul ca puterea nu nseamna n mod automat forta, iar capacitatea de a exercita puterea nu se reduce la situatiile de forta. Actorii internationali si exercita nencetat puterea, dar recurg rareori la forta datorita volumului mare de schimburi internationale a caror rationalitate descur ajeaza utilizarea fortei. De aceea se considera ca forta reprezinta o utilizare extrema a puterii. La cealalta extrema se gaseste persuasiunea sau obtinerea influentei prin mijloa ce rationale. Dobndirea influentei depinde de efectul relativ al sanctiunilor poziti ve sau negative care pot modifica formele de comportament ale celeilate parti din relat ia de putere. Sanctiunile pozitive sunt privite ca o rasplata, astfel ca un guvern poate sa ofere altuia o importanta concesie economica n schimbul sprijinului ntr-o alta problema. Atunci cnd aceasta concesie nu produce reultatele scontate, acelasi guvern poate recurge la sanctiuni negative pentru a schimba cursul politicii unui stat. n cadr ul sanctiunilor negative pot fi incluse reducerea relatiilor si schimburilor comerc iale, ruperea relatiilor diplomatice, nghetarea relatiilor stiintifice, militare, cultura le, impunerea unor conditii nasprite pentru acordarea vizelor, iar n situatii extreme poate sa ameninte cu cu forta sau chiar sa o foloseasca. Alegerea oricareia dintre ace ste forme depinde de mai multi factori ai relatiei de putere. Un alt element al relatiei d e putere pe plan international este gradul de asemanare a interpretarilor date evolutiei sit

uatiei internationale, evenimentelor care se produc pe plan mondial. Spre exemplu, n tim pul celui de-al doilea razboi mondial, Statele Unite si Marea Britanie au manifestat un grad mare de asemanare n evaluarea problemelor internationale. Cu toate aceste, n timpu l razboiului din Suez din 1956, Statele Unite s-au detasat de actiunea britanicasi franceza n Egipt printr-o condamnare publica. Toate aceste exemple ne arata ca un actor are putere atunci cnd se bucura de o pozitie avantajoasa n relatia de putere asimetrica.

Teorii ale relatiilor internationale Teorii ale relatiilor internationale Componentele puterii Studiile asupra puterii n relatiile internationale recunosc faptul ca puterea est e un rezultat sintetic de capacitati ce provin din surse interne si activitati int ernationale. Puterea decurge, dintr-o perspectiva larg mpartasita, din trei surse: naturale, s ociopsihologice si sintetice. Importanta fiecareia dintre ele depinde de tipul de schimb international si de tipul de putere care se exercita. Sursele naturale ale puterii se refera la factorul geografic, materii prime, populatie. Teritoriul este un element indispensabil al existentei unui stat. El cuprinde spatiul marcat de frontierele internationale, inclusiv fluvii, lacuri. Aici intr a spatiul aerian care nu se raporteaza dect la atmosfera. Tratatul asupra spatiului din 27 ianuarie 1967 considera ca spatiul extra-atmosferic si corpurile celeste nu pot face obie ctul unei nsusiri nationale. Subsolul face parte de asemenea din teritoriu. Resursele subso lului apartin statului, iar platoul continental, altfel spus portiunea de pamnt care pr elungeste continentul sub mare apartine statelor ntr-o oarecare masura. Aici joaca un rol important interesul economic legat de petrol sau de alte bogatii. Conventia Nati unilor Unite asupra dreptului marii de la Montego Bay din decembrie 1982 a fixat la 12 mile marine marimea apelor teritoriale. Statele nu evolueaza n acelasi cadru geografic. Lund n considerare ansamblul factorilor geografici ce influenteaza politica, suedezul R. Kjellen a creat n 186 9 termenul de geopolitica ce demonstreaza greutatea sau (dupa unii) determinismul fortelor geografice n politica1. Un exemplu concret care ne permite sa ntelegem diferenta dintre rusi si americani fata de Europa: americanii trebuie sa strabat a un ocean de 6.000 km n timp ce rusii sunt deja n Europa. De asemenea, suprafata unui actor international are semnificatie aparte pentru relatiile internationale. Un stat m ic fata de vecini cu o mare suprafata nu poate duce o politica independenta de considerente le geografice. O mare suprafata presupune abundenta unor resurse care va pune la dispozitia statului capacitati importante. Tot asa, n caz de agresiune, o ntindere mare permite statului atacat sa cedeze teren pentru a se reface n vedere contraataculu i. Perimetrul este un element strategic ntruct frontierele nu se pot apara n acelasi f el. Cu ct perimetrul este mai mare cu att mai mult vor fi necesare resurse mai importante pentru a asigura un grad determinat de protectie, trupe, fortificatii, armamente . Topografia unei tari nalta, joasa hidrografia sau calitatea solului contribuie ntr-o maniera specifica la determinarea securitatii unui stat, mai ales n ce priveste aprovizionarea sa. Tehnologia a modificat ntructva aceste date prin constructia un

or 1 K. Boulding, Conflict and Defence, New York, Harper and Row, 1962; P. Claval, Espace et Pouvoir, Paris, PUF, 1978; J. Gottmann, La politique des tats et leur gographie, Paris, Arm and Colin, 1952; Yves Lacoste, La gographie a sert, d abord, faire la guerre, Paris, Maspero, 1976;

George POEDE George POEDE cai de comunicatii tunele, canale, mijloace de transport (avioane, rachete) care au redus rolul oarecum traditional al unor obstacole naturale (fluvii, muntii). Res ursele naturale a unei tari sunt extrem de importante mpreuna cu tehnologia de exploatar e fara de care acestea nu ar fi pe deplin folosite ca element strategic. Lipsa sau prezenta unor materii prime scad sau maresc puterea de negociere a unui actor, capacitate a acestuia de a aplica sanctiuni pozitive si negative. Climatul este un factor a c arui semnificatie a fost deja aratata de filosofii antichitatii. n secolul al 18-lea, Montesquieu arata n L Esprit des Lois influenta climatului asupra temperamentului oamenilor ntr-un cadru determinist destul de simplist ce ndeamna la rezerve nu trebuie sa ne miram ca lasitatea oamenilor din climatul cald i-a transformat pe acestia n sclav i, n timp ce curajul popoarelor din climatul rece i-a mentinut pe acestia liberi . Treb uie sa acceptam totusi faptul ca un climat favorabil agriculturii va adauga elemente st rategice importante unui stat, autosuficienta alimentara, capacitate mai mare de rezisten ta la blocade. Pozitia geografica este deja un dat bine cunoscut: accesul la mari ori un port pentru comertul international sau pentru o escala militara. Un fluviu navigabil va permite nflorirea comertului mai ales n relatie cu un port la mare. Putem sa nteleg em politica dusa de tarii rusi de a capata acces la Mediterana. Marea nu este singu rul punct puternic al unei politici de comunicatii internationale. Controlul unor pozitii cum ar fi caile de trecere obligatorie este considerat ca un capital. Exemplul Canalului S uez sau Panama sau a unor trecatori alpine explica importanta acestui element. Factorul demografic trebuie interpretat dincolo de datele brute, n relatie cu evolutia populatiei, densitate, structura pe vrste. Demografii apreciaza ca n decu rs de un secol, populatia actuala de cinci miliarde s-ar putea dubla. Saracia absoluta , foametea, maladiile si analfabetismul afecteaza o cincime din populatia lumii, p este un miliard. Peste 60% din populatia rurala a Africii traieste n saracie absoluta. Att n Statele Unite ct si n tarile Uniunii Europene aproape 15% din populatie traieste s ub pragul de saracie. Femeile reprezinta 70% din totalul persoanelor sarace. Ca distributie a bogatiei, retinem ca 20% cei mai bogati din lume poseda 83 % din venitul mondi al fata de 1,5% ct au cei 20% cei mai saraci . Datoria externa a tarilor aflate n cur s de dezvoltare a ajuns la 1.500 de miliarde de dolari ceea ce greveaza asupra dezvol tarii

economico-sociale a acestora, contribuie la agravarea somajului si a saraciei. . Numarul absolut al populatiei reprezinta un element important dar nu singurul care trebu ie avut n vedere. Lumea nu a cunoscut o evolutie lineara a populatiei, perioadele de crest ere alternnd cu cele de declin. Tehnologia alimentarasi unele descoperiri stiintifice au determinat o crestere a numarului de locuitori, neuniforma n timp si n spatiu. Dup a o crestere spectaculoasa a populatiei n secolul al XIX-lea, tarile industrializate si-au stabilizat populatia, n timp ce tarile slab dezvoltate au cunoscut o explozie dem ografica asociata cu o situatie generalizata de sub-alimentatie.

Teorii ale relatiilor internationale Componenta militara intra de asemenea n ecuatia puterii alaturi de eficacitatea pregatirii militare, calitatea armamentului si rata de mobilizare. Primele zece tari din lume cu cea mai mare populatie (Dupa L Etat du Monde , Paris, Edition La Decouverte, 1985) 1950 1985 2020 1. China 557 1. China 1.021 1. China 1.441 2. India 368 2. India 7122. India 1.188 3. URSS 180 3. URSS 270 3. URSS * 346 4. SUA 152 4. SUA 2324. Statele Unite 299 5. Japonia 84 5. Indonezia 153 5. Brazilia 268 6. Indonezia 80 6. Brazilia 127 6. Nigeria 258 7. Brazilia 53 7. Japonia 118 7. Indonezia 238 8. Regatul Unit 51 8. Bangladesh 93 8. Bangladesh 209 9. Germania 50 9. Pakistan 87 9. Pakistan 194 10. Italia 47 10. Nigeria 82 10. Mexic 163 * URSS ca proiectie demografica asa cum era fosta configuratie poltica Densitatea populatiei este de asemenea importanta ntruct ea reprezinta un element al calitatii vietii si alimentatiei. Structura pe vrste este semnificativ a ntruct prea multi tineri semnifica o populatie instabila afectata de criza ocuparii loc urilor de munca. Migratia a devenit un fenomen accentuat mai ales dupa cel de-al doilea razboi mondial. Datele Natiunilor Unite arata ca n prezent o persoana din 115 este un mi grant sau un refugiat care a fost constrns sa paraseascatara de origine din motive econ omice, politice sau militare. Migratia genereaza n tarile de sosire fenomene de xenofobi e si rasism. Raportul dintre Nordul dezvoltat, industrializat si Sudul subdezvoltat, agrar comportasi o dimensiune demografica. Factorul economic Adesea se pune problema relatiei care exista ntre economie si capacitatea militara. O economie dominanta este acea economie care influenteaza considerabil economia unui numar anumit de tari, ntr-o regiune data. Marea Britanie a dominat n cea de-a doua parte a secolului al XIX-lea marile si a controlat un mare imperiu comercial. Exista totusi economii puternice care nu se transforma n puteri politi ce internationale cum este cazul Japoniei ntre 1945-1990. Interpretarea faptului eco nomic este marcata de abordari diverse. Astfel, curentul schimbului liber semnifica ac cesul

George POEDE George POEDE liber pe toate pietele, dar si generator de pace si evitare a tensiunilor intern ationale. Dimpotriva, autarhia este resimtita ca o retragere spre propriile resurse, asoci ata cu protectionismul si cu posibilitati mai mari de producere a riscurilor de conflic t. Schimburile economice sunt adesea influentate de evenimente care pot aparea n sistemele socio-politice ale partenerilor comerciali. De aceea, guvernele au un interes real n a asigura stabilitatea politica. Ele sunt preocupate de country risk, un i ndicator compus din mai multe aspecte: dependenta n raport cu o mare putere, fragmentarea spectrului politic, lingvistic si religios, repartitia bogatiilor, numarul de ma nifestatii, greve si asasinate politice, schimbari neconstitutionale. 2 Vnzarile de arme constituie un spatiu nsemnat al comertului international. n general, un stat nu vinde arme dect acelor tari pe care le sustine, iar cantitate a, calitatea si valoarea monetara a acestor vnzari de arme ofera importante informatii asupra politicii unei tari fata de alta. O analiza economica atenta va cauta sa aiba n v edere si compensatiile oferite n cadrul unor tranzactii importante de armament. Statul car e cumpara arme cauta sa primeasca n contrapartida comenzi pentru industria sa. Componentele socio-psihologice ale puterii Asa cum marimea populatiei este importanta pentru ecuatia puterii, tot asa imaginile, atitudinile si asteptarile popoarelor capata semnificatii deosebite n raport cu puterea. Imaginea nationala contribuie foarte mult la conceptualizarea rolului pe care l joaca o natiune. Imaginea altora este de asemenea importanta n spatiul politic.A tunci cnd popoarele au fata de alte popoare si guvernele lor o consideratie aparte, ati tudinile lor au un caracter de toleranta. Imaginile pe care unele popoare le au fata de a ltele sunt produsul socializarii politice, proces continuu, complex prin care aceste imagin i se fixeazasi se transmit n anumite etape ale existentei sau de la o generatie la alt a.. Imaginile nationale contribuie la evidentierea altor doua componente socio-psiho logice ale puterii, suportul public si coeziunea. Divizarile interne consuma resurse po litice si militare n vederea asigurarii coeziunii interne. Apare aici pericolul unei a cincea coloane prin care o fractiune interna se uneste cu dusmanul exterior. De exemplu, separatistii ucrainieni au trecut de partea invadatorilor nazisti n cel de-al doi lea razboi mondial n speranta eliberarii de sub dominatia rusa. O populatie caracterizata pr intr-o mare coeziune este capabila de mari eforturi n momente de confruntare internation

ala. Printre determinantii sociali ai puterii se numarasi calitatea conducerii, leade rship-ul. Calitatea ei este cea mai impredictibila componenta a puterii nationale. Ea pune n miscare celelalte componente, defineste scopuri si determina strategia. China 2 Frost, Sullivan, Political Risk Yearbook, Loughton, Cedar Tree House, 1989.

Teorii ale relatiilor internationale exemplifica faptul ca schimbarea conducerii poate sa mobilizeze energii latente si capacitati suficient de mari, transformnd-o dintr-o victima a puterilor internati onale ntr-o putere capabila de a exercita o influenta considerabila asupra relatiilor internationale. Acelasi popor cu acelasi teritoriu si bogatii poate fi slabasi f ara aparare sau puternica, dinamica n functie de calitatea conducerii. Cteodata, aparitia unui conducator ntr-un moment anume catalizeaza fortele unei comunitati nationale, schimbnd cursul evenimentelor. Napoleon, Bismarck, Hitler, de Gaulle, Castro, Sta lin, Mao sunt lideri harismatici, vizionari care au schimbat ecuatia puterii internat ionale si cursul istoriei universale. Componentele sintetice ale puterii ntre acestea, retinem capacitatea industrialasi pregatirea militara. Studiile cantitative ale puterii si capacitatilor externe au avut tendinta de a confirma importanta capacitatii industriale ca singur mare determinant al puterii n relatiile interna tionale. n teoria relatiilor internationale este comuna opinia potrivit careia natiunile bo gate au cstigat, de-alungul timpului, mai multe razboaie dect cele mai putin dezvoltate economic si tehnologic. Managementul puterii Discutia actuala asupra puterii n relatiile internationale a pus mai mult accentu l pe amenintare sau pe folosirea fortei ca mijloc de influentare. Problema care ap are n acest context consta n faptul ca statele gasesc capacitati militare inclusiv nuc leare si instrumente necesare ale actiunii diplomatice pentru a-si urmarii obiectivele n p lan international. Schimbarile tehnologice determina modificarea mediului conflictua l astfel nct utilizarea mijloacelor violente conduce la o amenintare grava pentru pacea si securitatea mondiala. Cercetarile din domeniul relatiilor internationale au iden tificat trei elemente de baza n ceea ce priveste controlul puterii: Prevenirea razboiului prin echilibrari regionale si globale ale puterii; recurgerea la razboi este descurajata. Prevenirea razboiului prin echilibrul terorii, o varianta a puterii; n acest cadru, adversarii au posibilitatea de distrugere reciproca. Agresiunea este descurajata de un anumit raspuns potential distructiv din partea unuia sau altuia din actorii internationali;

George POEDE George POEDE Prevenirea razboiului prin institutionalizarea medierii si a altor mijloace de rezolvare non-violenta aconflictului international, inclusiv prin autoritatea peace-keeping si dezarmarea statelor. Istoricii, oamenii politici si cercetatorii din domeniul relatiilor internationa le considera adesea ca singura modalitate de mentinere a pacii este asigurarea unui anumit ec hilibru al puterii. Acest fapt nu nseamna numai capacitati militare si posibilitati de di suasiune ci si o anumita structura a puterii si influentei ce guverneaza relatiile dintre state. n analiza echilibrului puterii trebuie sa se tina cont de (cel putin) cinci trasaturi ale sistemului international: Potentialul de conflict este permanent. n istorie, statele, conducatorii si popoarele au avut scopuri diferite, mijloace variate de atingere a acestora, fapt ce a condus spre conflicte si crize. Chiar la un nivel pre-conflictual de analiza, diferitele obiective si mijloace au amenintat sa evolueze spre razboi. Din aceasta cauza, ar fi irational sa se creada ca potentialul de razboi va scadea si este nevoie sa exploram elementele balantei puterii pentru a evalua capacitatea de reducere a frecventei sau intensitatii conflictului international; Permanenta puterii si strategia statelor de promovare a obiectivelor lor externe. Puterea este un element prezent n orice relatie politicasi, de aceea, sistemul international nu poate fi imaginat fara putere. Obiectivul echilibrului puterii nu este eliminarea ei ci controlul ei astfel nct sa devina constructiva, un factor de stabilitate. Puterea are un caracter relational. Desi un stat se poate considera puternic, acest fapt trebuie privit n relatie cu capacitatile altui stat. Varietatea surselor puterii. Puterea poate proveni din diferite surse, unele fiind naturale (resurse, populatie) altele sociale si psihologice ori sintetice. Pentru a evalua puterea si efectele vizibile asupra stabilitatii sau instabilita tii internationale trebuie sa avem n vedere ntregul potential al puterii statelor aflate n competitie. Dobndirea puterii este considerata ca un mijloc pentru realizarea unor scopuri. Folosirea judicioasa a puterii este elementul prin care orice guvern cauta sa influenteze alte state ori aliati. Unele mijloace sunt pasnice cum ar fi persuasiunea ori rasplata, altele sunt coercitive cum ar fi deprivarea de alte avantaje, amenintarea cu forta, desfasurarea vizibila a unor forte militare.

Teorii ale relatiilor internationale n lumina acestor clarificari, balanta puterii poate fi prezentata ca un concept analitic n vederea explorarii consecintelor practice ale echilibrulului ori dezec hilibrului n politica mondialasi analizei efectelor destabilizarii puterii. Distinctia dintre putere si putere potentiala este, de asemenea, importanta pen tru studiul balantei puterii . Multe state au o considerabila putere potentiala dar o m ica influenta asupra echilibrului regional si global. Teoria balantei puterii trebui e sa ia n considerare manifestarea reala a puterii. Posesia unor resurse ale puterii semnifica o putere potentiala, dar utilizarea, dezvoltarea si coordonarea acestora ne trimit la conceptul de putere de mobilizare. Atunci cnd un stat foloseste resursele sale n s ituatii concrete se considera ca acel stat are o putere activa. Forta este folosita pent ru a schimba balanta puterii n vederea modificarii mediului international n conformitate cu interesele unui stat. Cel mai ilustrativ exemplu de folosire a fortei pentru modificarea balantei puterii este preemptive war. Acesta poate fi nteles ca un conflict ntre d oua state, A si B, n care statul A va anticipa atacul statului B. Fara a mai astepta producerea acestuia, statul A distruge capacitatile statului B, lipsindu-l pe acesta de pos ibilitatea de a ncepe conflictul. Istoricii sistemului balantei puterii au identificat cteva elemente definitorii ale ale configuratiilor de putere n ultimii 150 de ani. El poate fi analizat numai ntr e cteva state dintr-o zona bine definita teritorial si poate functiona numai daca partic ipantii (relativi omogeni n cultura politica) au mijloace rationale de a se opune puterii celuilalt. Teoreticienii relatiilor internationale utilizeaza termenul de sistem polar pentru a mparti statele n functie de numarul si natura ideologica a actorilor; n ac est caz, sistemul international este mpartit n sisteme bipolare sau multipolare, omoge ne sau eterogene. n sistemul multipolar, competitia se desfasoara ntre o multitudine de state de putere comparabila. Nu exista o egalitate ntre ele dar nici o disproport ie flagranta, acesta fiind cazul Europei n ajunul celui de-al doilea razboi mondial. Raymond Aron (Paix et guerre entre nations, Paris, Calman- Levy) stabileste o distinctie clara ntre sistemul multipolar omogen n care state diferite se definesc ca parte a unei aceleiasi ideologii (economia de piata) si sistemul multipolar eter ogen avnd la baza ideologii contradictorii (economia de piata opusa ideologiei economiei

centralizate de stat). Sistemul omogen ar fi, n acelasi timp, mai moderat si mai stabil dect sistemul eterogen. n sistemul bipolar, doua puteri si constituie o clientela formata din state mai slabe. Acest sistem a functionat din 1945 pna la nceputul anilor 70. El apare ca fiind mult mai conflictual dect cel multipolar pentru ca cele doua superputeri cauta permanent sa exacerbeze divizarile existente ntre ele. Sistemul unipolar sau impe rial este cel n care un singur stat domina ntreaga lume.

George POEDE Din punct de vedere juridic, relatiile dintre state sunt reglementate prin trata te, institutii si tipuri specifice de drept. Una din primele sarcini ale dreptului i nternational public este aceea de a defini actorii oficiali internationali si de a reglementa relatiile dintre acestia. Atunci cnd se impune formalizarea acestor relatii se recurge la t ratate. Tratatele pot fi bilaterale sau multilaterale. Obiectul tratatelor poate acoperi un numar mare de domenii: astfel, exista tratate politice, militare (tratate de non-agres iune, de limitare a armamentelor, de cooperare militara), comerciale (comertsi navigatie) , culturale, de asistenta tehnica. Anumite tratate codifica un domeniu care ne intereseaza mai mult din perspectiva disciplineai noastre. Astfel dreptul referitor la razbo i este legat de conventiile de la Haga, Geneva si acordul de la Londra care defineste crimele de razboi, mpotriva pacii si umanitatii. Un alt domeniu denumit spatiul judiciar eur opean ca urmare a declaratiei din 5 decembrie 1977 a presedintelui Valery Giscard d Esta ing n fata Consiliului European reunit la Bruxelles vizeaza extradarea automata nsotit a de garantii necesare pentru crime grave, oricare ar fi mobilul lor. Pe scurt, se ur marea ntrarea n vigoare a unei Conventii Europene de Lupta mpotriva Terorismului semnata la Strassbourg n 27 ianuarie 1977, iar n decembrie 1979 ministrii de justitie din tarile membre au semnat la Dublin un acord de aplicare a Conventiei europene de lupta c ontra terorismului prin care se obtine a o Conventie de cooperare n materie penala pent ru tarile membre (extradare, transfer al detinutilor, transmiterea urmaririlor). Ac ordul de la Schengen se situeaza de asemenea pe aceasta linie. Dreptul international public are un caracter orizontal n sensul ca existasi se dezvolta prin consimtamntul statelor. Pentru ca un stat nu se supune dect regulilor pe care le-a acceptat si atta timp ct nu le reziliaza. Dreptul adevarat are un caracter vertical adica se aplica de la vrf pna l a baza fara a mai fi nevoie de acordul celor interesati n domeniul respectiv. n dreptul intern, legea este att verticala ct si asociata cu un aparat care are functia de implementare. Curtile internationale Este dificil sa separam curtile de justitie de restul dreptului international pu blic fara scopul declarat al prezentarii functiei particulare de reglementare sau chi ar de

prevenire a conflictelor. Curtea Internationala de Justitie apartine sistemului Natiunilor Unite si are sediul la Haga. Articolul 1 al Statutului sau explica fa ptul ca aceasta institutie are o competenta care cuprinde toate problemele pe care state le se hotarasc sa i le prezinte, altfel spus, Curtea nu este sesizata dect prin consensul partilor. Curtea Europeana a Drepturilor Omului se constituie ca un efect al semnarii la Roma n 4 noiembrie 1950 a Conventiei Europene a Drepturilor Omului.Curtea este sesizata de catre statele semnatare ori Comisia europeana a drepturilor omului. Aceasta

Teorii ale relatiilor internationale este o instanta proprie Europei, specializata n materie de drepturi ale omului. C urtea de justitie a comunitatilor europene are sediul n Luxemburg, iar misiunea sa principala este aceea de a rezolva anumite conflicte n interiorul comunitatilor europene. Tribunalul de Prima Instanta a intrat n functiune n octombrie 1989. Consiliul de Securitate al Natiunilor Unite are un rol deosebit n rezolvarea conflictelor internationale. Trasatura sa principala consta n faptul ca poate duce o politica coercitiva, adica sa ia masuri de natura militara. Din punct de vedere politic, relatiile internationale sunt dominate de relatii d e forta. Toate regulile juridice, politice sau militare sunt dominate de principiu l realist al dreptului celui mai tare . Daca ar fi sa reluam miezul gndirii lui Machiavelli si sa -l aplicam la abordarea realista, politica a relatiilor internationale atunci am sp une ca cel mai tare cstiga, nu exista morala n politica, scopul justifica mijloacele, soarta surde celor ndrazneti, iar atunci cnd nu se poate cstiga cu forta trebuie folosita viclen ia. Mizele relatiilor internationale sunt constituite de ratiuni ce sustin demersul unui actor international. Definirea unui scop particular al unui actor la un moment d at este conditionata de factori care se aplica acelui actor si puterii sale. Se poate fa ce distinctia dintre mize comune care se aplica mai multor actori si mize specifice unui singu r actor internationale. n rndul mizelor comune intra acele elemente ce vizeaza supravietuirea planetei, anume pacea, mediul, lupta mpotriva unor maladii si a foametei. Pacea reprezinta absenta unei agresiuni, directe sau indirecte, a oricarei interventii a unui stat mpotriva unui alt stat. Aceasta situatie pare usor utopic a ntruct pacea este n acelasi timp un mijloc de lupta. De aceea, pacea nu este o simpla nce tare a ostilitatilor dintre state sau grupari de state. n constituirea unei tipologii a pacii, Johan Galtung distinge pacea negativa ca absenta a razboiului si pacea pozitiva, pe ba za careia se realizeaza cooperarea internationala n vederea asigurarii justitiei soc iale. Exista apoi, o pace de echilibru si o pace imperiala. Pacea de echilibru apare c a urmare a unei situatii de echilibru ntre state n care actorii au capacitati milita re egale. Nici unul dintre ai nu au posibilitati de a nvinge prin declansarea unui conflict . Pacea imperiala este un rezultat al puterii maxime a unui stat care si impune pacea sa prin cuceriri, supunere si control al statelor din sfera sa. n acest context se vorbes te de o

pace romana, una americana postbelica pentru occident si una sovietica pentru Eu rope de Est. Factori ai pacii Primul criteriu este acela al ne-amestecului unui stat n problemele interne ale altui stat. Apoi respectarea dreptului popoarelor de a dispune de ele nsele, prin cipiu care a constituit un factor major al decolonizarii. Al treilea factor este cel r eferitor la

George POEDE George POEDE dezarmare ntruct, fara arme, razboiul are mai putine posibilitati de declansare. P entru a avea sanse de reusita, dezarmarea trebuie sa fie controlata la nivelul armelor ofensive. Al patrulea factor vizeaza instaurarea unei autoritati mondiale care sa fie capa bila de a impune pacea. Un asemenea rol a fost imaginat prin determinarea atributiilor con siliului de Securitate. Lupta mpotriva sub-dezvoltarii constituie o alta miza aparuta n relatiile internationale postbelice, mai ales dupa accelerarea procesului de decolonizare. Potrivit Natiunilor Unite, dezvoltarea constituie un proces prin care omenirea adapteaza instrumentele moderne ale stiintei si tehnologiei propriilor scopuri. Pentru a m asura dezvoltarea, se iau n calcul urmatorii indicatori: produsul national brut, consum ul de energie, speranta de viata, nutritia, alfabetizarea (scolaritatea). Tipologia su b-dezvoltarii poate fi caracterizata prin urmatoarele elemente: Produs intern brut scazut; venitul pe locuitor este slab, capitalurile sunt insuficiente; Consum scazut de energie pe locuitor; Crestere demografica rapida nsotita de o sub-utilizare a capitalului uman, iar eventualul progres n productia alimentarasi a bunurilor de consum este absorbit de cresterea numarului populatiei; Speranta de viata este scazuta iar mortalitatea infantila este ridicata; Populatia este sub-nutritasi se confrunta cu grave maladii; Alfabetizarea si scolaritatea cunosc un deficit semnificativ fapt ce mpiedica adoptarea si utilizarea tehnologiilor moderne. Preluarea problemei subdezvoltarii de catre Natiunile Unite (PNUD, CNUCED) universalizeaza acest demers, fapt care ne determina sa-l consideram ca o miza comuna n relatile internationale. Lupta pentru asigurarea conditiilor necesare sprijinir ii dezvoltarii se realizeazasi la nivel regional cu numeroase instrumente cum ar fi Banca pentru Dezvoltarea Asiei, Banca Interamericana pentru Dezvoltare. n literatura economicasi social-politica atasata domeniului dezvoltarii au aparut o serie de schimbari n modul de interpretare a dezvoltarii si modernizarii. Daca pna n 1990 dezvoltarea era conceputa n functie de modelul vestic, acum apar abordari care co ntesta literatura dominanta asupra dezvoltarii pna n anii 90. n acest efort de reinterpretare a modelului dezvoltarii au fost identificati unii factori care pot avea o influent a pozitiva asupra dezvoltarii: functionarea rationala a unei administratii care se supune o rdinii legale, stabilitatea regimului politic, pacea internasi externa, reducerea corup

tiei, o mna de lucru disponibilasi instruita, posibilitati de acumulare a capitalului aut ohton. O alta miza a relatiilor internationale este protectia drepturilor omului. n Carta

Teorii ale relatiilor internationale Natiunilor Unite, respectul pentru drepturile omului este un obiectiv principal. Protectia drepturilor omului si dezvoltarea economica sunt considerate drept con ditii necesare ale pastrarii pacii si securitatii internationale. Carta apreciaza ca p acea este amenintata atunci cnd exista mari discrepante economice si sociale n nivelul de vi ata a popoarelor sau atunci cnd se produc violari grave ale drepturilor omului. n timpul administratiei Carter, apararea drepturilor omului a devenit un element importan t al politicii sale externe. Adesea nsa, protectia drepturilor omului ese sacrificata unor interese considerate majore, aliante militare, relatii comerciale. Declaratia de independenta americana din 1776 si aceea a Revolutiei franceze din 1789 constituie primele mari texte din acest domeniu. n acest moment, Consili ul Europei si Organizatia Natiunilor Unite sunt extrem de active n promovarea dreptu rilor omului. Una din marile dificultati care apar n acest domeniu se refera la faptul ca drepturile omului tind sa fie considerate ca un concept universal, aplicabil tut uror actorilor internationali. Existenta unei Carte africane a drepturilor omului ado ptata de Organizatia Unitatii Africane la ntlnirea la nivel nalt de la Nairobi din 1981 demonstreaza unele diferente n interpetarea documentelor politice clasice n domeni u.

Capitolul III Capitolul III Teoria sistemica a relatiilor internationale Politica internationala nu trebuie interpretata ca fiind rezultatul cumulativ al unor acte de politica internationale izolate unele de altele; dincolo de actiuni le subiective si individuale ale statelor exista un sistem global cu reguli specifi ce de functionare. Morton Kaplan analizeaza n lucrarea System and Process in International Politics relatiile internationale ntr-o maniera sistematica. El doreste transform area teoriei relatiilor internationale ntr-o stiinta pura si adopta patru postulate sist emice (elaborate n cea mai mare parte de catre David Easton) ce constituie baza metodei sale stiintifice de analiza n relatiile internationale: Domeniul relatiilor internationale are reguli de functionare care se reproduc permanent dincolo de fenomenele individuale; Acest ansamblu de reguli ce asigura o anumita coerenta interna constituie un model ce corespunde exigentelor diferitilor actori internationali; Modelul include caracteristici diverse ale actorilor ce actioneaza pe plan international (state, organizatii internationale, supraputeri); Comportamentul actorilor n spatiul international poate fi adesea modificat de interventia unor factori mai putin sistemici ca cei demografici, resursele naturale, amplasarea geografica. Plecnd de la aceste postulate, Kaplan va degaja un ansamblu de reguli ce determina functionarea a sase sisteme: sistemul de echilibru, sistemul bipolar elastic, sistemul bipolar rigid, sistemul universal, sistemul ierarhizat si sistemul unit veto . Primele doua pot fi identificate n istorie, celelalte patru sunt teoretic posibile. 1. Sistemul de echilibru Acest model corespunde unei perioade istorice cuprinse ntre Congresul de la Viena si declansarea celui de-al doilea razboi mondial. Echilibrul european s-a realizat n aceasta perioada ntre puteri care au nregistrat, cu anumite variatii, numarul con stant de cinci dintre care trei au avut un statut permanent, Marea Britanie, Franta si Rusia.

Teorii ale relatiilor internationale Morton Kaplan identificasase reguli ce determina functionarea modelului de echilibru: 1. fiecare putere urmareste marirea resurselor sale, obiectiv pentru care va prefera negocierea dect lupta; 2. recurgerea la forta ca mijloc de marire a resurselor sale nu intervine dect n ultima instanta; 3. atasati sistemului de echilibru, actorii vor cauta sa opreasca o confruntare ce ar putea elimina unul din cei cinci actori; 4. necesitatea de a actiona mpotriva oricarei tentative de hegemonie a unuia din cei cinci ntruct hegemonia unuia ar antrenat distrugerea sistemului de echilibru; 5. marile puteri vor ncerca sa slabeasca procesul de constructie a unor organizatii internationale puternice, eficace; 6. atunci cnd unul din cei cinci actori a suferit o nfrngere, ceilalti vor cauta sa-l reintegreze n sistem. Aceste sase reguli sunt interdependente si vizeaza mpreuna echilibrul sistemului international. Dupa cel de-al doilea razboi mondial acest sistem a disparut, fapt explicabil pr in cinci factori: 1. tentativa reusita de hegemonie a uneia dintre cele cinci puteri; 2. lipsa informatiilor reale asupra masurii puterii unuia din actorii majori mondiali (informatii necesare pentru alegerea strategiei corecte n cazul declansarii unui razboi); 3. resurse economice disproportionate ntre marile puteri; 4. ntarirea organizatiilor internationale, element ce permite promovarea statelor mici; 5. dezvoltarea ideologiilor internationaliste. 2. Sistemul bipolar elastic Din punct de vedere istoric, sistemul bipolar a dominat relatiile internationale ntre 1948 si 1989. Aceasta perioada este caracterizata prin divizarea lumii n bloc uri opuse, fiecare avnd n fruntea sa o superputere (SUA, URSS). Ambele superputeri au aceleasi reguli si urmaresc un scop comun, cel al maririi puterii lor. La nivel international actioneaza numeroase state neutre n contextul n care organizatiile internationale si ntaresc influenta. Morton Kaplan gaseste noua reguli care define sc sistemul bipolar elastic:

George POEDE 1. fiecare bloc va ncerca nu numai slabirea adversarului, dar si distrugerea lui; 2. chiar daca dispune de mijloacele distrugerii adversarului, fiecare bloc va pune accentul pe negociere si va evita confruntarea directa militara; confruntarea se transfera n spatiul rezervat micilor razboaie locale ; 3. fiecare bloc va cauta sa-si mareasca resursele sale (demografice, economice, militare..) pe ct posibil n detrimentul partii adverse; 4. cele doua blocuri vor ncerca sa-si subordoneze organizatiile internationale intereselor lor, dar se vor alia cu organizatia internationala atunci cnd interesele acesteia sunt contrare intereselor urmarite de adversar; 5. tarile neutre vor duce o politica de sprijinire a organizatiei internationale si de ncadrare a obiectivele lor n cele ale organizatiei internationale. Ele ncearca sa aduca cele doua blocuri n planul organizatiei internationale, ncercare ncununata rar de succes; 6. cele doua blocuri se afla n competitie pentru extinderea zonei lor de influenta n spatiul tarilor neutre. Unul din blocuri va sustine activ neutralitatea unui stat atunci cnd acest fapt contribuie la slabirea adversarului (exemplul politicii Statelor Unite ale Americii fata de Yugoslavia lui Tito) 7. pentru a evita riscul declansarii unor noi conflicte, tarile neutre ncearca sa reduca, n masura posibilului, incompatibilitatea dintre cele doua mari puteri (exemplul rolului activ jucat de tarile neutre n succesul procesului de la Helsinki); 8. tarile neutre sustin una din cele doua puteri atunci cnd politica acesteia coincide cu aceea a organizatiei internationale; 9. organizatiile internationale (actori universali) se sprijina pe statele neutre pentru a bloca eventualele recurgeri la forta. Sistemul este definit ca bipolar pentru ca el se bazeaza pe divizarea n doua blocuri si elastic pentru ca nu poate ignora rolul organizatiei internationale s i pentru ca permite statelor neutre sa ramna ntr-o pozitie de rezerva fata de logica de confru ntare dintre cele doua mari puteri. n sistemul de echilibru, aliantele se creeaza ntr-un context caracterizat prin relatii de forta pentru a pastra echilibrul sistemului. n modelul bipolar elastic , aliantele se creeaza dintr-o perspectiva pe termen lung si se legitimeaza pe un factor ide ologic (comunism, anti-comunism, liberalism). n sistemul bipolar elastic razboaiele loca le se multiplica fiind compatibile cu supravietuirea modelului n masura n care acesta impiedica confruntarea nucleara directa dintre cele doua blocuri.

Teorii ale relatiilor internationale Teorii ale relatiilor internationale 3. Sistemul bipolar rigid Acest sistem este caracterizat prin reducerea numarului de actori internationali , iar tarile neutre lipsesc din sistem. Actorii universali (organizatiile internat ionale) nregistreaza o puternica pierdere de influenta concomitent cu afirmarea unui proc es puternic de ierarhizare n cadrul fiecarui bloc. Kaplan defineste aceasta rigidita te interna prin expresia monolitism . Rigiditatea sistemului determina instabilitatea lui fapt ce permite un grad redus de integrare a diferitelor procese internationale. 4. Sistemul universal Sistemul universal corespunde proiectului imaginat de Kant: o societate internationala unitara, pasnica a carei stabilitate politicasi juridica este det erminata de un sistem de organizare confederala n care toate statele, indiferent de forta, marimea si puterea lor ar fi pe picior de egalitate. n acest sistem solidar, organizatiile i nternationale ar juca un rol important. 5. Sistemul ierarhic Modelul ierarhic reprezinta un sistem autoritar n care unul din cele doua blocuri din sistemul bipolar flexibil l-a nvins pe celalalt. Ordinea internationala este organizata n jurul unei ierarhii monolitice, iar coerenta sistemului este asigurata de logic a puterii dominante. 6. Sistemul unit veto Acest model corespunde unui sistem de puteri nucleare capabile de a se distruge unele pe altele, dar constiente ca, n caz de agresiune, riposta ar fi imediatasi la fel de distructiva. Acest model teoretic permit o anumita stabilitate ntruct pericolul de a fi distrus ar impiedica orice stat sa recurga la prima lovitura nucleara Kenneth Waltz3 a ncercat sa dezvolte rezultatele dobndite de Kaplan si sa formuleze o adevarata teorie sistemica a relatiilor internationale. Elementele ori ginale ale abordarii sale constau n critica a ceea ce el a numit reductionismul lui Kaplan, vointa de a transpune demersul stiintific al stiintelor exacte n teoria relatiilo r 3 Man, the State, the War (1953); The Stability of Bipolar World (1964); Foreign Policy and the Democratic Politics (1967); Theory of International Politics (1979).

George POEDE George POEDE internationale si convingereea potrivit careia bipolarismul constituie forma pri n excelenta a stabilitatii internationale. Dincolo de elementele ce-l deosebesc de Kaplan, Kenneth Waltz mpartaseste cu acesta postulatele gndirii realiste si ale analizei sistemice. Din teoria realista a relatiilor internationale, abordarea sistemica a retinut trei elemente4: 1. statele reprezinta actorii fundamentali ai scenei internationale, iar logica evolutiei comportamentului lor vizeaza dobndirea puterii; 2. conceptul de echilibru: fiecare stat care urmareste afirmarea sa va pune n functiune toate elementele componente ale relatiei de putere pentru asi extinde dominatia; aceasta situatie mentinerea sau schimbarea statu quo-ului conduce la configurarea balantei puterii ; 3. Morgenthau subliniaza primordialitatea relatiilor internationale asupra politicii interne. Waltz l critica pe Kaplan pentru reductionismul sau n materie de echilibru international considernd ca acesta nu poate fi limitat doar la exemplul secolului al XIX-lea. Dimpotriva, trebuie sa avem n vedere sistemul international dintotdeauna ca bazat pe anarhie si autoaparare chiar daca puterile nu sunt n jur de cinci ca n mo delul lui Kaplan.. Reductionismul lui Kaplan poate fi depasit afirma Waltz numai print r-o cercetare profunda din perspectiva teoriei sistemice a regulilor eterne ale func tionarii politicii internationale. Elementele principale ale teoriei lui Waltz pot fi rez umate n felul urmator: Reactia mpotriva empirismului ca pura recoltare de date si vointa de a apropia metodologia sociologiei relatiilor internationale de aceea a unei adevarate teorii deductibile; Teoria relatiilor internationale trebuie sa depaseasca stadiul simplu al enuntarii legilor care, de altfel, nu sunt dect produsul identificarii regularitatilor; Primordialitatea sistemului international ca nivel de analiza. Prin aceste elemente, Kenneth Waltz apare ca un teoretician al realismului struc tural. Potrivit viziunii sale, structura sistemului international este caracterizata pr intr-o stare de anarhie permanenta, amendabila (prin contextul bipolaritatii) dar nu si reformabila. Este vorba de o anarhie structurata, constanta n timp. Waltz pledeaza pentru bipolarism ca o garantie a stabilitatii relatiilor internationale. 4 Hans Morgenthau, Politics mong Nations; the Struggle for Power and Peace.

Teorii ale relatiilor internationale Teorii ale relatiilor internationale Teoria normativist-idealista Aceasta abordare teoretica si are originea n lucrarile lui Kant, n mod deosebit n textul sau Zum ewige Frieden. n aceasta lucrare, Kant exprima patru teze fundamentale; pacea ca valoare n sine; pacea ca rezultat al afirmarii progresive a rationalitatii n Istorie; rolul fundamental al dreptului ntruct dobndirea pacii este legata de edificare unei ordini juridice internationale fondate pe coexistenta s tatelor suverane si independente, unite ntre ele printr-un pact de asociere; legatura din tre pace si constitutie pentru ca ordinea juridica internationala a statelor suverane si independente propusa de Kant are n vedere si constitutionalitatea lor. Legatura d intre pacea internationalasi regimul politic intern constituie punctul de plecare al r eflexiei teoretice ntreprinsa de intelectualii angajati n miscarile pacifiste contemporane. Demersul kantian este reluat si apreciat de gndirea internationalista reprezentat a de Stanley Hoffman.5 El critica teoriile lui Kaplan si ale lui Waltz desi i recun oaste acestuia din urma meritul de a transforma studiul relatiilor internationale prin utilizarea unei metodologii stiintifice. Opera lui Hoffman pune n relatie dreptul internatio nal si institutiile sale cu schimbarea istorica. Coneptul de schimbare istorica exte ex clus din teoria lui Waltz datorita viziunii sale bazate pe ideea relatiilor international e ca model etern anarhic. Hoffman considera ca unele concluzii ale lui Waltz provin dintr-o abordare caracterizata a fi prea generalasi ca sistemele internationale au oscilat ntotdeauna ntre o faza (sistem) stabilasi o faza (sistem) revolutionara. Hoffman s e ntreaba daca dreptul este rezultatul raporturilor de forta sau, dimpotriva, repre zinta o forta de transformare. Structura lumii, tehnologia, ordinea interna a statelor, cultur a lor politica constituie factori care influenteaza potrivit viziunii lui Hoffman natura dreptu lui international, forta si forma sa juridica. n felul acesta, Hoffman ncearca sa stab ileasca o distinctie ntre aspectul normativ si aspectul simplu ca produs al raporturilor de forta dintre state. Din perspectiva aspectului normativ, dreptul international decurge din anumite valori si principii n numele carora dobndeste o forta constrngatoare independent de raporturile de forta existente n relatiile internationale. Crearea unei

ordini juridice ncurajeaza sau interzice anumite comportamente internationale pen tru ca dreptul international trebuie sa asigure n acelasi timp securitatea si supravietu irea membrilor sistemului international si consensul asupra anumitor principii si val ori. Ordinea juridica trebuie sa aiba o anumitaflexibilitate pentru a permite integra rea Stanley Hoffman, Organizatiile internationale si puterea politica a statelor (1 954); Teoriile contemporane ale relatiilor internationale (1960); Sistemul international si dre ptul international.

George POEDE George POEDE schimbarilor care apar pe plan international. Stanley Hoffman distinge trei tipu ri de drept international: 1. dreptul structurii politice care stabileste regulile si conditiile jocului, angajamentele statelor, metodele de reglementare a diferendelor n sistemul international; 2. dreptul reciprocitatii care stabileste regulile reciproce ce reglementeaza anumite domenii ale relatiilor interstatale bilaterale (relatii diplomatice, reg lementari comerciale, vizite). Acest tip de drept are trasaturi mai realiste dect dreptul structurii politice. El permite cresterea gradului de previzibilitate a comportamentelor reciproce ale statelor; 3. dreptul comunitatii ce priveste domenii de interes ce depasesc politica individuala a statelor, suveranitatea Statului-natiune (colaborarea internationala n domeniul cercetarii tehnologice ori politica de mediu Din perspectiva aspectului produs al sistemului, dreptul international nu este dect o reflectare a structurii lumii, a starii de dezvoltare tehnologica, a cultu rii politice ori a regimului intern al statelor. Statele sunt initiatoare ale dreptului inter national, conturndu-i acestuia forma si oferindu-i competente n anumite domenii. Hoffman stabileste o serie de legaturi ntre sistemul international si sistemul intern al statelor. Spre deosebire de realisti care afirma clar primordialitatea sistemului internat ional, la Stanley Hoffman aceasta pozitie este mai nuantata, rezultat al studiului compara tiv al celor doua sisteme, intern si international. n acest sens, Hoffman admite o anumi ta influenta a factorilor interni asupra politicii internationale. Astfel, n istoria umanitatii este posibil sa identificam sisteme stabile si revolutionare: Sisteme stabile Relatiile dintre unitatile sistemului se bazeaza pe moderarea scopurilor si mijloacelor Unitatile tind sa limiteze pierderile reciproce potentiale chiar n timp de razboi, obiectivul fiind acela al diminuarii puterii adversarului Exista acorduri ntre actori pentru pastrarea sistemului, a regulilor de actiune Sisteme revolutionare Scopurile si mijloacele sunt impinse la extrem Obiectivul este acela de a revolutiona unitatile sistemului, de a destabiliza

adversarul. Orice situatie este folosita pentru a pune sub semnul ntrebarii celelalte unitati. Schimbarea este urmarita prin razboi (mai ales n secolul al 19-lea) si prin interventii n sectoarele vitale ale economiei adversarului.

Teorii ale relatiilor internationale Distinctia dintre sisteme stabile si sisteme revolutionare este urmarita de Hoffman de-a lungul istoriei moderne si contemporane: 1648 Pacea de la Westphalia cu recunoasterea reciproca a statelor natiuni europene. Geneza sistemului de echilibru 1789 Revolutia franceza si prima criza a sistemului de echilibru 1815 Congresul de la Viena cu noul sistem de echilibru Sfnta Alianta 1848 Revolutiile europene si nasterea noului sistem de echilibru Concertul European 1914-1939 Faza de tranzitie Al doilea razboi mondial 1945 1989 Sistemul de echilibru bipolar Hoffman estimeaza ca ncepnd cu anii 50- 60, o serie de miscari de eliberare nationala, partide si tari au nceput sa militeze pentru crearea unei noi ordini juridice internationale axata pe obiective comune ale comunitatii umane. Teoriile insecuritatii n lucrarea World Politics and Personal Security, Lasswell si fundamenteaza teoria insecuritatii pe psihologia maselor. Lasswell considera ca politica inter nationala este conditionata de teama unui atac advers sau a unei amenintari, fapt ce deter mina exprimarea de catre populatie a unei nevoi prioritare de securitate. Nevoia de s ecuritate poate fi exploatata de conducatori care folosesc uneori aceasta teama pentru a creea o anumita coeziune socio-politica n jurul lor. (Machiavelli a subliniat capacitatea unor printi de a folosi n scopul lor teama maselor pentru a-si pastra puterea. Mai multi teoreticieni ai relatiilor internationale au criticat si aratat valoar ea limitata a teoriei insecuritatii a lui Lasswell. Wickenfeld (Conflict Behaviour and International Politics) arata posibilitatile limitate de a exploata psihologia m aselor pentru a duce o politica destinata deturnarii atentiei de la problemele interne spre cele externe. Opinia publica a unui regim totalitar poate fi controlata mai usor n sco pul aratat dect n regimurile democratice. Arthur Stein, n The Nation at War (1980), analizeaza influenta psihologiei maselor n patru razboaie duse de Statele Unite primele doua razboaie mondiale, cel din Coreea si cel din Vietnam El arata ca n anumite cazuri, un razboi poate provoca un consens intern dacasi numai daca: 1. amenintarea priveste ntreaga populatie; 2. amenintarea este perceputa ca atare de majoritatea populatiei; 3. razboiul sa nu implice prea multe sacrificii mari.

George POEDE George POEDE Analizele lui au aratat ca aceste conditii au fost ntrunite doar n timpul celui de al doilea razboi mondial. n primul razboi mondial, americanii au protestat fata de numarul mare de morti pentru Europa si l-au dezavuat pe Wilson care a promovat ulterior o politica izolationista. n ceea ce privesten Vietnamul, de la nceputul razboiului o mare parte a opiniei publice a condamnat interventia americana

PARTIDE POLITICE SI GRUPURI DE INTERESE PARTIDE POLITICE SI GRUPURI DE INTERESE Conf.dr. Mioara NEDELCU C U P R I N S I. Partidele politice I.1. Conceptul partid politic. Multiplicitatea funcNiilor partidelor politice I.2. Dualismul dreapta stnga si tipologiile multidimensionale ale familiilor de partide politice I.3. Principalele familii de partide politice europene I.4. Tipuri de partide si sisteme de partide I.5. Sisteme de partide si moduri de scrutin n Romnia I.6. Rezultatele alegerilor europarlamentare din anul 2009 si actualele grupuri politice din parlamentul european II. Rolul grupurilor de interese n sistemele democratice contemporane II.1. Grupuri de interese grupuri de presiune. FuncNiile grupurilor de interese II.2. Grupuri de interese intrasocietale si extrasocietale II.3. Niveluri de acNiune ale pressingului politic II.4. Mijloace si tehnici ale acNiunii de pressing II.5. Sistemul european al grupurilor de interese II.6. Organizarea grupurilor de interese n Romnia II.7. Rolul specialistilor si al informaNiei n funcNionarea eficienta a grupurilo r de interese Biblioagrafie selectiva

Obiectivele generale ale unitaNii de curs nsusirea unor concepte semiologice de baza; nNelegerea comunicarii ca proces interactiv; deslusirea trasaturilor ctorva forme de comunicare; analizarea actelor de discurs prin prisma unor condiNii de reusita; Obiectivele operaNionale ale unitaNii de curs asimilarea principalelor definiNii ale semnului; determinarea unor categorii fundamentale de semne; identificarea componentelor de baza ale procesului de comunicare: emitentul, receptorul, mesajul, situaNia, canalul, obstacolele si retroacNiunea; parcurgerea etapelor procesului de comunicare; particularizarea unor forme de comunicare n funcNie de trei criterii remarcabile: tipul semnelor utilizate, natura situaNiei n care se realizeaza comunicarea si distanNa sociala stabilita ntre emitent si receptor; nNelegerea actului de discurs din perspectiva emitentului ca acNiune ternara: locuNionara, locuNionarasi perlocuNionara; recuperarea caracterului triadic al actului de discurs din perspectiva receptoru lui prin tratarea acestuia drept acNiune compusa din trei acte: actul de ascultare, actul inauditiv si actul perauditiv; caracterizarea diverselor categorii de enunNuri potrivit componentei ilocuNionar e pe care o ncorporeaza; raportarea actelor de discurs la anumite condiNii de reusita; Modalitatea de evaluare StudenNii vor fi notaNi n urma susNinerii unui examen oral.

I.1. Conceptul partid politic. Multiplicitatea funcNiilor partidelor politice I.1. Conceptul partid politic. Multiplicitatea funcNiilor partidelor politice I. Partidele politice ExistenNa partidelor instituNii politice care intra n competiNie pentru cucerirea puterii este una dintre caracteristicile fundamentale ale democraNiei pluraliste. Socialmente, scria George Burdeau, partidul este unul dintre agenNii cei mai activi ai coeziunii sociale; moralmente unul dintre ultimele refugii ale

idealului; din punct de vedere politic, partidul este motorul vieNii publice1. Etimologic, cuvntul deriva din latinescul pars, partis sau, conform opiniei unor autori (Daniel-Louis Seiler), dintr-o accepNiune disparuta a verbului partir care, n franceza veche, nsemna a mparNi, a diviza. Partid va nsemna mai nti un grup armat, mai exact o trupa militara neregulata, acNionnd la marginea grosului forNelor armate sau rupt de ele, deci un fel de corp liber. Cu timpul, cuvntul ajunge sa desemneze o facNiune armata iar apoi una politica. Aceasta etimologie explica acea conotaNie peiorativa conferita mult timp, att cuvntului, ct si realitaNilor acoperite de el. Formele moderne ale partidelor politice apar n Marea Britanie, la sfrsitul secolului al XVIII-lea. Cea mai mare parte a specialistilor leaga fenomenul partisan de edificarea unui sistem democratic, raliindu-se astfel concepNiei sociologului german Max Weber, potrivit careia partidele sunt copiii democraNiei si ai votului universal. Maurice Duverger foloseste criteriul raporturilor dintre organizaNiile protopartinice, Parlament si vot. Daca ntr-o perioada a sufragiului limitat partidele se nasc n Parlament, avnd o proiecNie externa limitata, pe masura extinderii dreptului de vot apar partidele extraparlamentare. n condiNiile consolidarii sistemului parlamentar sia sistemului de partide, se ivesc si partidele antiparlamentare (catolice, socialiste, fasciste si comuniste, n anii 20)2. ExperienNa particulara a unor Nari ca FranNa, unde sistemul de partide apare mai trziu, precum si cea contemporana a antrenat concluzia potrivit careia nu ntotdeauna partidele apar concomitent cu extensia dreptului de vot. Ele se nasc ca urmare a irumperii maselor pe scena politica. Diverse conflicte 1 G. Burdeau, op. cit., T III, La dynamique politique , R. Pichon, R. Durand-Auzias , Paris, 1968, p. 263 2 G. Pasquino, Curs de stiinNa politica, Ed. Institutului European, Iasi, 2002, p. 155

127

Mioara NEDELCU Mioara NEDELCU folosesc diverse modalitaNi de mobilizare: apelul la popor si recrutarea partizanilor pe baza voluntara3. Structurarea partisana se poate dezvolta chiar si n condiNiile n care practicile de vot sunt, de fapt, similare cu ale democraNiei. Multiplicarea organizaNiilor partisane n urma proliferarii statelor dupa cel de-al doilea razboi mondial sau dupa caderea zidului Berlinului sunt explicate prin mimetism instituNional si politic, imitaNiile fiind, deseori, destul de superficiale4. DefiniNiile date partidelor politice sunt numeroase, ele depinznd de elementele esenNiale reNinute de autorii lor pentru calificarea unei organizaNii de partid: interesul urmarit, cu diferite grade de generalitate naNionale, de clasa , de grup, particulare (E. Burke, A. D. Xenopol, D. Gusti s.a.); proiectul sau natura ideologica (B. Constant, H. Kelsen, G. Burdeau); modul de organizare (J. La Palombara, M. Wiener, M. Duverger); obiectivul cuceririi puterii (M. Weber, R. Aron, F. Goguel, F. Burdeau, G. Sartori, A. Giddens); alte faNete ale fenomenului partisan. Max Weber nNelegea prin partide asociaNiile bazndu-se pe un angajament (formal) liber, avnd ca scop sa procure sefilor lor puterea n snul unei grupari si militanNilor lor activi sanse ideale sau materiale pentru a atin ge Neluri, obiective, pentru a obNine avantaje personale sau pentru a le realiza pe amndoua 5. Dimitrie Gusti definea partidul asociaNie libera de cetaNeni, uniNi n mod permanent prin interese si idei comune, de caracter general, asociaNie ce urmareste n plina lumina publica a ajunge la puterea de a guverna pentru realizarea unui ideal etic social 6. n concepNia lui Petre P. Negulescu, partidele se nasc prin gruparea cetaNenilor n organizari politice diferite, dupa ideile lor cu privire la direcNia pe care trebuie sa o urmeze dezvoltarea statului respectiv si la mijloacele cele mai potrivite de a usura si dea grabi acea dezvoltare 7. Orientarea activitaNii politice a cetaNenilor, gruparea lor este determinata de motivaNii de ordin logic (n funcNie de valoarea generala a ideilor n jurul carora se formeaza grupurile politice) si de ordin psihologic (n funcNie de interesul personal, de care se poate beneficia direct sau indirect, individual sau ca unit aNi ale unei categorii sociale). Criteriul principal al valorii partidelor politice ar fi aportul lor la conservarea existenNei politice a naNiunii. Giovanni Sartori califica

partid orice grupare politica, identificata printr o eticheta oficiala, care se prezinta la alegeri (libere sau nu), este capabila sa-si prezinte prin intermediul lor candidaNii la funcNiile publice 8, iar Anthony 3 D.-L. Seiler, Les partis politiques, A. Colin, Paris, 1992, p. 19 4 Y. Mny, op. cit., p. 51 5 M. Weber, op. cit., p. 292 6 D. Gusti, Partidul politic. Sociologia unui sistem a partidului politic, n Doct rina partidelor politice, Ed. Cultura NaNionala, Bucuresti, 1925, p. 55 7 P. P. Negulescu, Partidele politice, Ed. Garamond, Bucuresti, 1995, p. 55-56 8 G. Sartori, Parties and Party Systems, New York, Cambridge, Cambridge Universi ty Press, 1976, p. 63

Partide politice si grupuri de interese Giddens orice organizaNie constituita n scopul obNinerii controlului legitim al guvernarii, n urma unui proces electoral 9. Pentru ca un grup sa poata fi considerat partid politic trebuie sa ndeplineasca, dupa parerea lui Joseph La Palombara si a lui Myron Wiener, patru condiNii principale: 1) continuitate n organizare, deci o organizare durabila, care nu este direct dependenta de conducatorii n funcNie; 2)o organizare vizibilasi permanenta la nivel local, implicnd relaNii sistematice ntre elementele locale si cele naNionale; 3) o determinare constienta a conducatorilor de a cuceri si pastra puterea de decizie, singuri sau n coaliNie cu alNii; 4) preocuparea constanta de a cstiga partizani la alegeri sau de a obNine prin orice mijloace sprijinul popular10 . Majoritatea specialistilor apreciaza partidul ca fiind organizaNie dotata cu o structura durabila, avnd rolul de susNinere a activitaNii membrilor lui si rezistnd mai mult de un ciclu electoral, nefiind deci un flash party , asa cum observa G. Pasquino. Elementul definitoriu fundamental, care l diferenNiaza net de alte organizaNii sau asociaNii este poziNia lui faNa de problema puterii. Ca instituNii politice principale implicate n lupta pentru putere, partidele au ca obiectiv cucerirea, deNinerea si exercitarea puterii n stat. Ele constituie o realitate dinamica. AcNiunea colectivasi pretenNia de a conduce sunt justificate printr-o concepNie particulara despre interesul general. Aici, conform opticii lui D.-L. Seiler, se nlanNuiesc trei tipuri de logici: 1) cea a voinNei de putere, n numele unei concepNii particulare despre interesul general, sau logica unui proiect; 2) cea a asocierii voluntare a unui grup de oameni care aleg sa se organizeze pentru a se dota cu mijloace raNionale, viznd realizarea mobilizarii celui mai mare numar posibil, n vederea ascensiunii concrete la putere, sau logica organizarii; 3) cea a unor cetaNeni care se mobilizeaza, aceasta fiind logica mobilizarii11 . Raportul dintre trasaturile definitorii ale unui partid depinde si de semnificaNia conferita acestora de activitatea lui practica. Un partid, este de parere Michel Offerl, trebuie analizat ca un cmp de forNe, ca un ansamblu de raporturi obiective, care se impun tuturor celor ce intra n acest cmp si ca un spaNiu de concurenNa obiectiva ntre agenNi astfel dispusi nct ei lupta pentru definirea legitima a organizaNiei si pentru dreptul de a vorbi n numele entitaNii simarcii colective la care contribuie prin competiNia lor12 . Ca instituNie politica, partidul se individualizeaza

prin intermediul doctrinei, programului, idealurilor si scopurilor urmarite. El este un loc de creaNie ideologica, subliniaza Pierre Brchon. Programul sau presupune:1) o analiza a societaNii si a politicii de aplicat n conjunctura momentului; 2) o actualizare si o adaptare a ideologiei partisane; 3) 9 A. Giddens, Sociologie, Ed. All, Bucuresti, 2000, p. 374 10 J. La Palombara, M. Wiener, Political Parties and Political Development, Prin ceton University Press, 1974, p. 6 11 D.-L-Seiler, op. cit., p. 22-23 12 M. Offerl, Les partis politiques, P.U.F., Paris, 2002, pp. 14-15 129

Mioara NEDELCU Mioara NEDELCU concretizarea si raNionalizarea sa13 . Analiza programelor diferitelor partide releva caracterul mai mult sau mai puNin structurat al ideologiei lor, care poate fi urmarita prin intermediul discursurilor candidaNilor si alesilor. Ideologiile nu mor, declara autorul francez, ele se transformasi se exprima de o maniera mai mult sau mai puNin absoluta, acordnd mai multa sau mai puNina valoare conflictului sau consensului si, uneori, deplasnd clivajele ideologice. Ideologiile blnde ale compromisului si negocierii, care oscileaza ntre viziuni de centru-stnga si viziuni de centru-dreapta nu ocupa tot spaNiul politic. Renasterea ideologiilor extremiste este totdeauna posibila cnd n dezbaterea politica devin centrale teme noi, purtatoare de conflicte. InstituNionalizarea partidelor politice este consacrata uneori prin prevederi constituNionale. De la apariNia lor si pna n prezent, rolul partidelor a variat sensibil, funcNie de epoci si de Nari. Daca primele partide au avut un rol relativ redus, astazi activitatea lor este indispensabila evoluNiei si echilibrului societaNilor contemporane. FuncNiile partidelor politice au fost configurate diferit, n legatura cu natura lor si a regimurilor politice, existnd mari deosebiri ntre regimurile care admit pluralitatea partidelor si cele cu partid unic. n vocabularul sociologic, o funcNie nseamna contribuNia adusa de un membru (individ sau grup) al unui corp social pentru a permite satisfacerea exigenNelor lui funcNionale, necesare conservarii, adaptarii sau dezvoltarii sale. Analiza funcNiilor duce la construirea unor modele care au n vedere diversitatea observabila n diferite Nari. David Apter (Comparative Politics, 1963) distingea 3 categorii de funcNii n sistemul politic democratic controlul executivului, reprezentarea intereselor, recrutarea candidaNilor si 2 n sistemul totalitar crearea solidaritaNii de grup si funcNia de conducere. Neil A. McDonald indica 5 tipuri de funcNii ale unui partid n societate: 1) partidul ca manager; 2) partidul ca un courtier, un intermediar ntre guvernanNi si guvernaNi; 3) partidul ca purtator de cuvnt al opiniei publice; 4) partidul ca selector de candidaNi; 5) partidul ca instrument de cucerire a puterii. Charles Debbasch si Jean-Marie Pontier (Introduction la politique, 1991) nscriu urmatoarele funcNii: 1) funcNia de organizare a alegerilor; 2) funcNia de educaNie politica; 3) funcNia de integrar e

sociala. Una dintre cele mai apreciate si mai elaborate clasificari i aparNine lui Peter Merkl: 1) funcNia de recrutare si de selecNionare a personalului conducator pentru posturile de guvernamnt; 2) funcNia de elaborare a programelor si politicilor de guvernare; 3) funcNia de coordonare si control a organelor guvernamentale; 4) funcNia de integrare sociala prin intermediul satisfacerii si concilierii cererilor grupului sau prin aportul unui sistem comun de credinNe si ideologii; 13 P. Brchon, Partidele politice, Eikon, Cluj-Napoca, 2004, pp. 83-90

Partide politice si grupuri de interese 5) funcNia de integrare sociala a indivizilor, prin mobilizarea sprijinului lor si prin socializare politica; 6) funcNia de contraorganizare sau de subversiune14 . Kay Lawson atribuie partidelor puterea de a stabili o conexiune (linkage) ntre cetaNeni si stat. Ca atare, ele ndeplinesc urmatoarele funcNii: 1) de formulare a unor programe diferite, pentru a agrega si articula interesele ansamblului electoratului; 2) de selectare a candidaNilor n vederea alegerilor si de autorizare a lor de a-i purta numele; 3) de organizare a campaniilor electorale; 4) de organizare a guvernamntului, n jurul unui program specific si coerent de executare a lui15 . Fiind instituNii politice care dau expresie unor relaNii de putere ntre membrii ce alcatuiesc un grup social, ntre grupuri si ntre acestea si puterea de stat, partidele se caracterizeaza printr-o organizare si o funcNionare normativa proprie. AsociaNii voluntare, cu o existenNa nedeterminata, ele se constituie si acNioneaza pe baza unor idei, idealuri, interese comune, exprimate ntr-o concepNie ideologica sau doctrinasi ntr-un program care legitimeaza partidele si obiectivele lor. Pentru a-si atinge Nelul, partidele politice organizeaza competiNia pentru cucerirea puterii n stat. Pregatirea si susNinerea campaniei electorale exprima n modul cel mai direct esenNa si rolul principal al partidelor. Aceasta presupune desemnarea candidaNilor la posturile elective, elaborarea si difuzarea platformelor si programelor, structurarea opiniei si eliminarea decalajului opinie-partid, ncadrarea acesteia si ncadrarea celor alesi. Partidele politice nu reprezinta niciodata complet opinia publica, subzistnd totdeauna un decalaj ntre aceasta si poziNiile lor. Dar, o opinie atomizata nu permite degajarea unei politici viabile. Partidele constituie mijloace principale de formare si promovare a conducatorilor, a personalului politic, de detectare si ierarhizare a valorilor ce dispun de capacitatea de investitura. Daca la nceputurile parlamentarismului personalitatea candidatului conta mai mult dect eticheta lui, astazi sunt rare cazurile n care un independent nvinge contracandidatul oficial al partidului. Exemplul cel mai elocvent este cel al Marii Britanii, unde este aproape imposibil de a fi ales fa ra sprijinul unuia dintre marile partide si unde exista instituNia whips-ilor (a biciuitorilor), nsarcinata cu pastrarea disciplinei n Parlament. Ch. Debbasch si J.-M. Pontier arata ca influenNa alesilor difera, n funcNie de tipul de partid si de modul de scrutin. Disciplina este mai rigida n interiorul unui partid de masa sau al unui partid ideologic, dect n interiorul unui partid de cadre. n

regimurile de partid unic, alesul este totdeauna subordonat directivelor partidului. n regimurile pluraliste, analiza trebuie nuanNata: daca influenNa partidului asupra celor alesi este mai mare n regimurile bipartisane (n special n cele cu bipartism veritabil), n regimurile multipartisane ea este considerabil 14 P. Merkel, Modern Comparative Politics, New York, Reinehaud & Winston, 1970, pp. 105 15 K. Lawson, Partis politiques et groupes d intrt 131 n Pouvoirs, no 79/1996, p. 37

Mioara NEDELCU Mioara NEDELCU mai mica, n cazul excluderii putndu-se trece usor de la un partid la altul. Datorita votarii sau respingerii unei liste ntregi, n cazul modului de scrutin al reprezentarii proporNionale, candidaNii se estompeaza n spatele partidelor. Scrutinul majoritar cu un singur tur tinde spre o bipolarizare a vieNii politice , ntarind partidele ramase n competiNie si avnd un efect de supunere faNa de partid. Dimpotriva, influenNa partidului este mai mica n cazul scrutinului uninominal majoritar cu doua tururi sau al reprezentarii proporNionale combinate16 . Rolul partidelor politice nu se limiteaza la perioada alegerilor. Ele desfasoarasi activitaNi de formare, constientizare si educare, propunnd o anumita concepNie privind raporturile politice, fundamentata pe o construcNie doctrinara structurala. Natura partidelor, platforma politica, poziNiile lor (partide de guvernamnt sau de opoziNie), scopurile urmarite condiNioneaza manifestarea n raport cu opinia publica, ca factori de informare sau dezinformare. Activitatea educatoare are drept Ninta att masa cetaNenilor, ct si anumite publicuri specifice. De exemplu, att miscarile naziste si fasciste din Germania si Italia ct si statele comuniste dar si cele democratice au acordat o atenNie speciala tineretului. Partidele apar ca un factor de integrare sociala la nivel individual, la nivelul grupului social si la cel al colectivitaNii. Ele pot fi un catalizator a l socializarii persoanei sau un instrument de depasire a conflictelor categoriale si a revendicarilor particulare. La scara colectivitaNii, partidele apar ca niste corpuri intermediare ntre putere si cetaNeni, permiNndu-le acestora agregarea ntr-o colectivitate care le exprima revendicarile. Aflate la conducere, partidele orienteaza politica generala a statului, pe baza programului sau a platformei electorale. Partidul de guvernamnt exercita un control direct asupra guvernului si unul indirect, prin intermediul grupului sau parlamentar. FuncNiile prezentate sunt funcNii ideale, partidele putnd sa nu le exercite pe toate, n mod obligatoriu. De asemenea, ntr-o Nara sau alta, accentul cade pe realizarea anumitor funcNii, n raport cu specificul evoluNiei si particularitaNil e momentului. EvidenNierea unor funcNii specifice depinde de urmatoarele elemente: forma de stat; caracteristicile dezvoltarii economice; caracteristicil

e structurii sociale si ale compoziNiei naNionale; raportul centralizaredescentral izare s.a. Spre exemplu, atunci cnd vorbesc despre funcNiile partidelor politice din Nara lor, mulNi autori americani se refera n primul rnd la o funcNie electorala (de cstigare a alegerilor), la o funcNie ideologica si la una de participare la guvernare. Cercetatorii belgieni menNioneaza distincNia ntre funcNiile manifeste (vizibile sau voluntar asumate) si funcNiile latente (ascuns e sau inconstient ndeplinite). O aceeasi funcNie poate fi manifesta sau latenta, potrivit partidului analizat sau nivelului luat n considerare n snul unui acelasi 16 Ch. Debbasch, J.-M. Pontier, op. cit., pp. 216-217

Partide politice si grupuri de interese Partide politice si grupuri de interese I.2. Dualismul dreapta stnga si tipologiile multidimensionale ale familiilor de partide politice partid. Plecnd de la ideea ca, n societaNile democratice n care exista mai multe partide, formaNiunile politice au unele comportamente care defavorizeaza buna funcNionare a regimului, specialistii belgieni au identificat o serie de contra-funcNii: a) politizarea unor instituNii oficiale teoretic neutre (administraNie, nvaNamnt, instituNii paraetatice, magistratura); b) exacerbarea unor divergenNe politice si a unor clivaje ale societaNii; c) prioritatea acordata intereselor unui partid, n raport cu cele ale sistemului politic naNional (cazul unor partide confesionale sau de clasa, care se identifica prea mult cu o anumita categorie de cetaNeni)17 . Teza dualismului care opune dreapta stngii si are originea n tradiNia parlamentara franceza, dar si Narile care cunosc organizarea parlamentara britanica, unde conceptele cele mai frecvent utilizate sunt cele de majoritate si opoziNie folosesc deseori termenii dreapta si stnga . Unii autori au propus trihotomizarea dualitaNii, prin introducerea conceptului centru , alNii neaga temeiul conceptelor dreapta si stnga. M. Duverger arata ca nu exista ntotdeauna un dualism al partidelor, dar exista ntotdeauna un dualism al tendinNelor. Putem avea un partid de centru, dar nu o tendinNa de centru. Oricare centru este divizat contra lui nsusi, ramnnd separat n 2 jumataNi: centru-stnga si centru-dreapta. Centrul nu ar fi dect gruparea artificiala aparNii drepte a stngii siaparNii stngi a dreptei18 . n secolul al XX-lea, s-au constatat unele oscilaNii ntre stnga si dreapta, care fac dificila ncadrarea corecta a partidelor reprezentnd diversele orientari. Astfel, liberalismul, nascut ca o ideologie de stnga a ajuns sa fie considerat n FranNa ca aparNinnd dreptei, n Anglia centrului, n S.U.A. stngii. SocialdemocraNia, aparuta n zona stngii, etichetata de dreapta n perioada postbelica este considerata astazi ca principal exponent al stngii. Recurgnd la practici totalitare, comunismul, care ntruchipa stnga, s-a deplasat la dreapta. Fascismul, care aparNinea dreptei, a vehiculat multe idei specifice ideologiei socialiste19 . Stnga si dreapta n politica

sunt pe moarte, anunNa John Naisbitt, aproape totul ne vine acum de la un centru radical20. Opinia sa nu este mpartasita, nsa, 17 18 19 20 Dossier du CRISP, nr. 44/dec. 1999, pp. 19-24 M. Duverger, Les partis politique, A. Colin, Paris, 1981, pp. 303-304 L. MihuN, Dreapta si stnga , n Alternative, nr. 11-12/1991, p. 20 J. Naisbitt, MegatendinNe, Ed. Politica, Bucuresti, 1989, p. 394

133

Mioara NEDELCU Mioara NEDELCU de unii politologi italieni ca G. Pasquino sau Norberto Bobbio, pentru care dreapta si stnga continua sa fie operaNionale. Dieter Fuch si Hans Dieter Klingemann ( The Left-Right Schema , 1990) constata ca schema dreapta-stnga este un reductor de complexitate, fiind o schema simpla, care permite nNelegerea dezbaterilor politice complexe. Discursul politic reduce conflictele complexe la o opoziNie simpla. n literatura occidentala de specialitate exista un grup de definiNii care ncearca sa depaseasca relaNia opoziNiei dreapta-stnga cu anumite contexte politice si culturale sisa surprinda esenNa ei printr-o alta diviziune, cum ar fi poziNia faNa de schimbare (dreapta se opune schimbarii) sau, dupa cum sugereaza Ron Ingelhart, faNa de schimbarea sociala ntr-o direcNie egalitariana. Ele au fost criticate pentru casi unele partide de dreapta susNin o anumita schimbare. Multe definiNii se concentreaza n jurul termenului de egalitate: stnga favorizeaza masuri care impun o mai mare egalitate sociala, n timp ce dreapta susNine inegalitatea. Prin folosirea combinata a 2 criterii fundamentale poziNia faNa de egalitate si dreptate, Norberto Bobbio justifica plasarea comunismului si socialismului democratic la stnga si a fascismului si conservatorismului la dreapta. El repartizeaza pe o schema n 4 parNi spectrul poziNionarii diferitelor doctrine si miscari politice: la extrema stnga miscarile egalitare si autoritare (iacobinismul, de exemplu); la centru-stnga miscarile si doctrinele egalitare si libertare, reunite sub denumirea de socialism liberal si incluznd partidele social-democrate; la centru-dreapta doctrinele si miscarile libertare si inegalitare, aparNinnd partidelor conservatoare, care se deosebesc de dreptele reacNionare prin recunoasterea si admiterea egalitaNii n faNa legii, un egalitarism minim; la extrema dreapta doctrinele si miscarile antilibertare si antiegalitare Gordon Smith identifica fascismul si nazismul21 .

4 teme principale care se subsumeaza problemelor economice care diferenNiaza stnga de dreapta: 1) proprietate privata vs proprietate statala asupra mijloacelor de producNie; 2) rol slab vs rol puternic al statului n planificarea economica; 3) opoziNie faNa de vs sprijin pentru redistribuirea veniturilor; 4) rezistenNa faNa de vs extinderea programelor guvernamentale privind bunastarea sociala. n timp ce dreapta doreste o ct mai mica intervenNie statala n economie pentru a extinde libertatea individuala, stnga impune acNiuni guvernamentale de sprijinire a legii si ordinii. Ron Ingelhart afirma ca dreapta este ntotdeauna naNionalista iar stnga susNine intervenNia statului n economie. O alta concepNie presupune existenNa a diferite dimensiuni dreapta-stnga, modul n care se combina una cu cealalta diferind, n funcNie de configuraNiile istorice concrete ale ordinii sociale si a instituNii lor politice. Herbert Kitschelt considera ca dreapta si stnga nu au un sens n sine, ci numai raportat la un sistem de partide, la un moment dat. 21 N. Bobbio, Dreapta si stnga, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1999, pp. 126-127

Partide politice si grupuri de interese ntr-o analiza a sistemelor de partide din Europa Centralasi de Est, Michael Roskin constata ca, n aceasta parte a Europei, dreapta este definita de valori tradiNionale biserica, naNiune, n timp ce stnga de opoziNia faNa de piaNa libera. Herbert Kitschelt s.a. arata ca termenii pot fi folosiNi si n Europa Centralasi de Est, dar asocierea cu diferite teme politice si modul n care acestea se coreleaza difera n funcNie de tipul de regim comunist, de procesul de tranziNie, de simbolurile si resursele pe care partidele succesorale ale partide lor comuniste le utilizeaza n competiNia democratica. n Bulgaria, de exemplu, observa autorii, partidele situate n stnga spectrului politic se caracterizeaza prin preferinNa pentru politici redistributive si particulariste, n timp ce acele asi politici economice n Ungaria, Cehia si Polonia reprezinta tot stnga, dar sunt asociate cu politicile universaliste. Ajungndu-se la concluzia ca teza clasica a dualismului dreapta-stnga nu poate constitui fundamentul teoretic al unei analize suficient de riguroase, s-a ncercat mbunataNirea ei. Unii autori au propus nlocuirea dualitaNii cu oaxa sau un continuum dreapta-stnga, ce ar permite stabilirea unei game de familii politice. Astfel, Jean Blondel propune o tipologie constituita din 6 familii ideologice: agrarieni, crestin-democraNi si conservatori la dreapta, liberalradi cali la centru, comunisti si socialisti la stnga22. PuNine partide nsa pot fi calificate conservatoare n sensul strict, dupa cum puNine partide ale stngii socialiste si comuniste s-au dovedit radicale. Tentativa de stabilire a unor distincNii ideologice transante este uneori riscanta, ea trebuind sa ia n considerare multiple nuanNe. De aceea, soluNia unei ncadrari corecte este cea a judecarii unui guvernamnt dupa rezultatele acNiunii lui, care modeleaza condiNia celui mai mare numar de cetaNeni. Cercetatorii care propun tipologii multidimensionale nu renunNa la principiul dualist, acestea rezultnd din suprapunerea unei multiplicitaNi de dualisme. n consecinNa, vizualizarea grafica a tezei nu mai are forma lineara a unui ax conflictual sau a unui continuum, ci forma unui spaNiu n care se ntretaie multiple dimensiuni. Tipologiile multidimensionale ale familiilor

politice si au originea n concepNia lui M. Duverger, dar dobndesc o forma clar conturata n lucrarile lui Seymour Martin Lipset, Stein Rokkan si ale discipolilor lor. Acest demers este parNial contestat de Richard Rose, Derek Urwin, Jean si Monica Charlot, pentru care partidele exprima, de cele mai multe ori, mai multe axe n acelasi timp. Inspirndu-se din teza suprapunerii dualismelor a lui M. Duverger si avnd ca model paradigma AGIL a lui Talcott Parsons, S. Rokkan sistematizeaza clivajele care stau la baza constituirii partidelor si a sistemelor de partide, plecnd de la analiza unor conflicte sociale. El afirma ca, n societaNile occidentale, conflictele se organizeaza n jurul a 4 clivaje fundamentale: doua dintre ele decurg din revoluNia naNionala, desfasurata n 22 J. Blondel, An Introduction to Comparative Government, Weidenfeld and Nichols on, 1969, p. 111 135

Mioara NEDELCU Mioara NEDELCU timpul Reformei si antreneaza clivajele biserica/stat, pe de o parte, centru/periferie, pe de alta parte; celelalte doua clivaje rezulta din revoluNia industriala clivajul urban/rural si clivajul posedanNi/lucratori. Ulterior, el adauga al cincilea clivaj, nascut din revoluNia internaNionala, care nu afecteaza dect latura muncitoreasca a clivajului posedanNi/lucratori: partizanii revoluNiei sovietice si cei care i se opun sau refuza sa o accepte23 . Rokkan analizeaza unele forme partisane specifice, constituind embrioane ale familiilor politice: 1) partidele de aparare religioasa; 2) partidele agrariene; 3) partidele sociali ste; 4) partidele comuniste; 5) partidele fasciste, poujadismul n FranNa sau radicalismul de dreapta n S.U.A.; 6) partidele autonomiste, federaliste sau separatiste. D.-L. Seiler aplica paradigma Rokkan la geneza partidelor europene, identificnd 8 familii, puternic ancorate n 4 clivaje (biserica/stat, centru/periferie, sector primar/sector secundar si terNiar, proprietari/muncitor i) si ntr-un subclivaj generat de revoluNia internaNionala (reformisti/comunisti). n ordinea importanNei lor politice n Europa, aceste familii ar fi: 1) partidele muncitoresti si aliaNii lor; 2) partidele patrimoniale; 3) democraNia crestina; 4) autonomistii; 5) centralistii; 6) ecologist-agrarienii; 7) anticlericalii; 8) producatorii24 . Potrivit teoriei cross-cutting cleavages susNinuta de Douglas Rae si Michael Taylor, emergenNa unui ansamblu de opNiuni, legate unele de altele, n cadrul unui regim democratic creeaza diviziuni durabile sau clivaje, care se pot transforma n consens daca nu se confunda, ci se intersecteaza. Cnd 2 clivaje se ntretaie, nu se confrunta 2 tabere ci 4, care vor putea stabili alianNe conjuncturale. Daca aceste clivaje adiNioneaza, ca n Irlanda de Nord, se poate ajunge la o situaNie de criza. Tipologia prezentata de Richard Rose si Derek Urwin (Social Cohesion, Political Parties and Strains in Rgimes, 1971) pune accentul pe factorul religios, clasa socialasi naNionalismul comunal. Ei disting: partide eterogene, al caror electorat nu are o caracteristica sociologica particulara (catch all party); partide cu fundament unic de natura religioasa

sau anticlericala,nascute din relaNia biserica/stat, avnd o baza sociala eterogena; partide cu fundament unic de natura sociala (partidele de clasa); partide rezultnd din identificari diferite care se consolideaza reciproc (partide muncitoresti-religioase, de exemplu). Jean si Monica Charlot introduc clivajul stat/societate civila, care opune partidele totalitare partidelor specializate, demers valoros n condiNiile n care revoluNiile din centrul si sud-estul Europei au adaugat clivajul stat/societate 23 S.M. Lipset, S. Rokkan (eds), Party Systems and Voter Alignments: Cross-Natio nal Perspectives, New York, The Free Press, 1967 24 D.-L. Seiler, Partidele politice n Europa, Ed. Institutului European, Iasi, 19 99, p. 24

Partide politice si grupuri de interese Partide politice si grupuri de interese I.3. Principalele familii de partide politice europene I.3.1. Extrema dreapta civila n axa teritorialasi maximalisti/minimalisti n axa funcNionala (privind ritmul trecerii la economia de piaNa)25 . Politologul olandez Arendt Lijphart reNine 7 clivaje: socio-economic, cultural-etnic, religios, rural-urban, susNinerea regimului, politica externa, materialisti contra post-materialisti. El insista asupra necesitaNii unei analize atente a programelor partidelor si a politicii lor guvernamentale, ndeosebi atunci cnd ele participa la guvernari de coaliNie26 . Pentru simplificarea analizei, ne vom referi n continuare, mergnd de la dreapta la stnga, la urmatoarele familii: extrema dreapta, conservatoare, liberala, democrat-crestina, ecologista, socialistasi comunista. Specialistii europeni denumesc partidele de extrema dreapta acele partide acaror ideologie include elemente de naNionalism, xenofobie, sovinism, apelul la lege si ordine, poziNie antidemocratica. Ele sunt situate n dreapta spaNiului ideologic si sunt caracterizate printr-o atitudine anti-sistem. Primele miscari de extrema dreapta sunt considerate a fi miscarile reacNionar-tradiNionaliste din Europa secolului al XIX-lea. n secolul al XX-lea, amestecata cu elemente de populism si alimentata cu noi veniNi de la stnga, extrema dreapta s-a impus ca o forNa dominanta n multe Nari europene: sub forma sa fascista a oprit procesul democratizarii Italiei iar sub forma nazista a instituit un regim de teroare; sub forma ei corporatista a guvernat n Spania si Portugalia mai multe decenii; aliata cu militarii a preluat conducerea n state ca Ungaria sau Polonia. Daca n anii `60-`80 extrema dreapta era peste tot n declin sau marginalizata datorita progreselor democraNiei si cresterii bunastarii, n anii `90 pulsiunile ei renasc, odata cu dificultaNile politice si economice, genernd tensiuni sociale. SusNinerea a ceea ce este popular, politica orientata spre electorat a determinat tendinNa folosirii etichetei populiste pentru astfel de partide. Temele preferate la care se recurge n alegeri sunt protecNionismul naNionalist, securitatea intern a, imigraNia, atitudinile antieuropene. Valorile democratice si liberale sunt

subordonate valorilor autoritaNii si securitaNii. Partidul libertaNii din Austria (Freiheitlische Partei esterrich -FPe), perceput ca populist si euronaNionalist, a devenit al doilea partid al Narii n ur ma alegerilor din octombrie 1999, avnd o baza electorala constituita din tineri sub 25 Charlot Jean et Monica, Les groupes politiques dans leur environment n M. Grawit z et J. Leca (eds.), Trait de science politique, tom 3, P.U.F., Paris, 1985 26 A. Lijphart, Modele ale democraNiei, Ed. Polirom, Iasi, 2000, pp. 88-94 137

Mioara NEDELCU Mioara NEDELCU 30 de ani, muncitori si patroni. ntre 1986-2001, figura centrala a partidului a fost Jorg Haider. Datorita faptului ca Narile occidentale si S.U.A. au redus la minimum relaNiile politice cu Austria, Haider si-a retractat multe dintre declaraNiile sale, angajndu-se sa respecte valorile democraNiei sisa nu se opuna extinderii UE. n anul 2004 este nlocuit cu Ursula Hubner, sora lui si, tot n acelasi an, partidul obNine 6% din voturi la alegerile pentru Parlamentul European. Vlaams Block, fondat n 1977 de flamanzii care susNineau independenNa Flandrei, idei antiimigraNioniste si legate de aplicarea stricta a legii n probleme de criminalitate a devenit al treilea partid al Belgiei n 1999. Alegerile legislative din mai 2003 au adus la conducerea Narii un guvern de coaliNie constituit din liberali si socialisti, Vlaams Block situndu-se pe locul al patrulea, dupa crestin-democraNi. n noiembrie 2004, judecatorii CurNii Supreme de JustiNie au hotart scoaterea acestui partid, etichetat rasist, n afara legii. La 14 noiembrie 2004, congresul Vlaams Block de la Antwerp a votat Vlaams Belang care autodizolvarea, dar a hotart constituirea unui nou partid prin programul sau si-a propus limitarea reNelei moscherilor, a scolilor coranic e s.a. O alta formaNiune ce reprezinta extrema dreapta este Frontul NaNional din Belgia. n ianuarie 2005, parlamentul belgian a adoptat o lege care permite retragerea subvenNiilor publice pentru partidele nedemocratice care nu respecta ConstituNia si ConvenNia Europeana a Drepturilor Omului. Partidul Popular Danez, creat n 1995, cu o baza electorala formata de pensionari, antieuropeni si muncitori dezamagiNi a reusit n 2001 sa devina al treilea partid al Narii, intrnd n coaliNia guvernamentala. Uniunea Democratica a Centrului, creata n 1971 si care n zona germana se numeste Partidul Popular ElveNian (SVP), cu o linie antiimigraNionista reusise n 1999 sa devina chiar primul partid al ElveNiei democrate. n Germania, n general, miscarea de extrema dreapta s-a manifestat ca o miscare neo-nazista de tineret. Ea este reprezentata de Uniunea Poporului German (Deutsche Volksunion -DVU), Partidul Neonazist (Nationale Partei Deutschland -NPD) si Republicanii (Republikaner -REP). n anul 2003, s-a ncercat interzicerea Partidului

Neonazist (fondat n 1960), prin argumentarea neconstituNionalitaNii, dar s-a renunNat, descoperindu-se ca o mare parte a leaderilor lui erau agenNi ai serviciilor secrete germane. Daca P. Neonazist a avut multe iesiri antisemite si naziste, Republicanii s-au dovedit mai puNin extremisti. n Marea Britanie, United Kingdom IndependenceParty (UKIP) este constituit dintr-un grup de ultraconservatori, care au abandonat Partidul Conservator si se pronunNa mpotriva unei Europe unite si a imigraNiei. Dar, principalul partid reprezentnd extrema dreapta britanica este British National Party (fondat n 1992), care afiseaza atitudini antiimigraNioniste si xenofobe. Conceptul de euronaNionalism susNinut de BNP are n componenNa sa idei precum abolirea discriminarii pozitive, retragerea din UE, masuri economice protecNioniste, prezervarea rasei britanice. Frontul NaNional (NF), fondat n

Partide politice si grupuri de interese 1967 prin fuziunea BNP de atunci si a League of Empire Loyalists a suferit n 1997 o sciziune care a dus la constituirea unei noi organizaNii DemocraNii NaNionali. n Italia, extrema dreapta este reprezentata de Lega Nord, partidul neofascist MSI Fiamma Tricolore si Alleanza Nationale. Lega Nord, condusa de Umberto Bossi, creata n 1991 militeaza pentru autonomia Padaniei. Unii specialisti sunt nclinaNisa o considere extremista de centru , n primul rnd datorita opoziNiei sale categorice faNa de fascism, sau de centrudreapta , datorita coalizarii sale cu Forza Italia si Alleanza Nationale. Unul dintre grupurile politice nascute n anii 60 n FranNa a fost EuropeAction, avnd o concepNie profund fascistasi nazista. El propunea distincNia ntre elita raselor (rasa alba) si rasele inferioare. Crestinismul era considerat motorul decadenNei occidentale, ameninNare a spiritului pozitivist si a rasei caucaziene. n 1967 se naste Noua Dreapta iar n 1972 Jean-Marie Le Pen pune bazele Frontului NaNional, miscare neopopulista, impregnata de xenofobie si rasism. Le Pen si-a atras electoratul ocupndu-se de probleme ca imigraNia, delincvenNa cartierelor, pierderea identitaNii naNionale ca rezultat al imigraNiei, locul FranNei ntr-o Europa unitas.a. Tresarirea democratica pe care Jaques Chirac a cerut-o naNiunii franceze a dus, nsa, la nfrngerea categorica a lui Le Pen si a partidului sau la alegerile prezidenNiale si legislative din anul 2002. Cas Mudde ( Right-wing Extremism Analyzed , 1995) dezvolta o tipologie genetica a partidelor de extrema dreapta n Europa post-comunista. Partidele de extrema dreapta care pastreaza caracteristicile celor din perioada interbelicasi pe care autorul le denumeste partide de extrema dreapta precomuniste sunt puNine la numar si nu au nregistrat succese electorale dect n Slovacia (Partidul NaNional Slovac -SNS) si CroaNia (Partidul Drepturilor HSP). Partidele de extrema dreapta comuniste combina o ideologie specifica extremei drepte interbelice cu nostalgia pentru perioada comunista sau sunt

partide care si au originile n perioada comunista aripi naNionaliste, desprinse din fostele partide comuniste. Aici sunt incluse PRM; PUNR, Partidul Socialist al Muncii. Partide de extrema dreapta post-comuniste ar fi Partidul Liberal Democratic Rus LDPR sau partidul Radical Srb SPS. Conform unei alte tipologii, n funcNie de originea partidelor ar exista partide ale rentoarcerii radicale si partide ale continuitaNii radicale. Ele se diferenNiaza prin legatura cu regimul comunist. Partidele continuitaNii radicale au avantajul continuitaNii organizaNionale. Ambele categorii fac apel la continuitatea istorica, dar partidele rentoarcerii resping orice legatura cu comunismul. Alte lucrari plaseaza partidele de extrema dreapta n dreapta spectrului politic, dar n categoria partidelor naNionalist-conservatoare. Profitnd de prezenNa scazuta la urne, speculnd efectele crizei economice si pierderea ncrederii electoratului n unele dintre partidele aflate la guvernare, formaNiunile de extrema dreapta au obNinut scoruri remarcabile n Austria, 139

Mioara NEDELCU Mioara NEDELCU Belgia, Danemarca, Finlanda, Italia Olanda, Ungaria la alegerile europarlamentare din anul 2009. Partidul NaNional Britanic (BNP), antiimigraNionist si xenofob, condus de Nick Griffin, (care promoveaza un naNionalism etnic ) si secondat de Andrew Brons (care si-a nceput cariera ntr-o miscare neonazista) a obNinut 8,3% din voturi si 2 locuri n PE. Lega Nord din Italia si-a dublat reprezentarea (de la 4 la 8 eurodeputaNi), ca si Partidul Poporului Danez, antiimigraNionist (de la un loc la doua locuri), iar Finlanda a trimis n PE primul sau eurodeputat de extrema dreapta, din formaNiunea eurosceptica AdevaraNii Finlandezi (Perussuomalaiset), care se opune Tratatului de la Lisabona si culturii pluraliste, dar din anul 2008 este a sasea forNa politica a Narii. n Olanda, recunoscuta pentru spriritul sau de toleranNa, Partidul LibertaNii, condus de Geerd Wilder, antiimigraNionist, antiislamist si care a susNinut ideea excluderii Romniei si Bulgariei din UE, precum si pe aceea a limitarii executivului european la un singur post de comisar a obNinut patru mandate, devenind, n urma alegerilor europene, a doua formaNiune politica a Narii. Daca gruparea Ataka din Bulgaria a cstigat numai doua mandate, faNa de cele trei dobndite n 2007, n Ungaria Miscarea pentru o Ungarie mai buna (JOBBIK), susNinuta de aripa paramilitara Garda Maghiara beneficiaza de 3 mandate, atragnd electoratul maghiar cu sloganul Ungaria pentru Unguri , cu denunNarea consecinNelor negative ale activitaNii bancilor si societaNilor multinaNionale si a pericolului infracNionalitaNii rrome . I.3.2. Familia conservatoare Contururile familiei conservatoare sunt greu de trasat datorita variantelor sale, numeroase si evolutive, precum si a faptului ca, spre deosebire de Marea Britanie, n celelalte Nari, ideologia nu este vehiculata de o singura formaNiune politica. Termenul conservator apare la nceputul secolului al XIX-lea. n 1817 Chateaubriand publica ziarul Conservatorul , iar n 1835 Sir Robert Peel proclama conservatives principles . Tories sunt cei care vor deveni Conservative Party, iar UK este, practic, singura Nara n care conservatorii si-au afirmat identitatea sub aceasta eticheta. Benjamin Disraeli (1804-1881) a elaborat liniile organizatorice si pragmatice ale conservatorilor. W. Churchill, Sir Anthony Eden, Harold Macmillan, Sir Alec Douglas-Home s-au aflat n fruntea unor guverne pragmatice de centru-dreapta avnd ca obiective apararea tradiNiilor si instituNiilor naNionale (Dumnezeu, rege, patrie-mama), garantarea

libertaNilor individuale, limitarea intervenNiei statului n economie. Liberalismu l economic a fost nsoNit de un paternalism motivat social, care legitima anumite corecturi social-politice, aduse economiei de piaNa. Edward Heath, care a introdus UK n UE a ncercat sa confere partidului un profil liberal-economic. Politica dusa de Margaret Thacher, bazata pe teoriile economistului american Milton Friedman a marcat anii 80, devenind simbol al acNiunilor pentru o economie de piaNa cu un aport minor sau chiar inexistent din partea statului.

Partide politice si grupuri de interese Actualul leader David Cameron considera caNara are nevoie de o economie dinamicasi competitiva, unde acNiunile de crestere trebuie mparNite ntre reducerile de taxe si investiNii publice suplimentare. O componenta a curentului conservator dar si o cauza a divizarilor lui interne a constituit-o problema naNiunii si naNionalismului. Mult timp, conservatismul s-a caracterizat prin atasamentul faNa de proprietatea privata, principiul autoritaNii si rezerva faNa de votul universal. Desi ostili intervenNionismului statal n viaNa economicasi aparatori ai dreptului de proprietate, conservatorii s-au adaptat exigenNelor lui Welfare State, n toate Narile occidentale27. Astfel, De Gaulle a procedat la naNionalizari dupa razboi si a practicat o politica dirijista n anii 60, V. Giscard d Estaing a naNionalizat siderurgia n 1979, democraNia crestina amarit patrimoniul industrial al statului, constituit de Mussolini. Dupa cum apreciaza specialistii italieni, democraNia crestina a fost totdeauna partidul conservator al Italiei contemporane, prin istoria si locul ocupat, prin baza sa socialasi interesele pe care le reprezintasi le apara. Au existat conservatori moderaNi dar si curente care au visat la o autoritate de necontestat, fie prin intermediul monarhiei, fie prin cel al dictaturii. Acolo unde circumstanNele istorice nu au permis unificarea, curentul conservator s-a exprimat n fracNiuni, uneori profund ostile unele faNa de altele gaulistii si extrema dreapta n FranNa, DemocraNia Crestinasi Miscarea Sociala Italiana, n Italia. Dupa razboi, n calitate de partide de guvernamnt, partidele conservatoare au acceptat anumite compromisuri: alianNa cu liberalii (practica de neconceput n secolul al XIX-lea) si extinderea electoratului n afara cercului tradiNional (mica burghezie si burghezia de mijloc). Astazi, exis ta un electorat popular muncitorii conservatori n FranNa, RFG, Italia, Marea Britanie (tory workers). ntre conservatorii contemporani notabili se numara Ronald Regan, Margaret Thatcher sau Jaques Chirac. Anii 90 au fost ani de ascensiune pentru conservatorii scandinavi, leaderii lor conducnd guverne de coaliNie. Din cele 649 de locuri in Parlament, disputate in Marea Britanie, ca rezultat al alegerilor din mai 2010, 306 au revenit conservatorilor (36,1%), 258 laburistilor (29,%), 57 liberal democraNilor (23%) si altor formaNiuni politice.

ntre partidele minore din aceastaNara cele mai bune rezultate au avut: Partidul Unionist Democrat (DUP protestant nord -irlandez, 0,6%), Partidul NaNionalist ScoNian (SNP 1,7%), Playd Cymru (partid naNionalist Galez 0,6%), Partidul NaNionalist Nord Irlandez (SDLP 0,4%), Verzii (1% -1 mandat), Alliance Party (partid nord-irlandez neconfesional 0,1%, 1 mandat). 27 Y. Mny, op. cit., p. 55 141

Mioara NEDELCU I.3.3. Familia liberalaMioara NEDELCU I.3.3. Familia liberala Termenul liberal apare n Spania, la nceputul secolului al XX-lea, pentru a-i desemna pe promotorii ConstituNiei de la Cadix, din 1912 si se raspndeste n Marea Britanie prin scrierile lui Jeremy Bentham si n FranNa, unde Benjamin Constant si Chateaubriand pledeaza pentru respectarea libertaNilor. La mijlocul secolului al XIX-lea, whigii britanici se transforma ntr-un partid liberal, puternic pna la primul razboi mondial. Liberalii au ntruchipat multa vreme stnga . n Europa, familia liberala se poate mndri cu un trecut glorios, democraNia occidentala, n filosofia si instituNiile sale datorndu-i mult. n secolul al XIX-lea, numitorul comun al liberalilor europeni a fost ostilitatea faNa de monarhia absolutasi poziNia de aparare a libertaNilor individuale si de extindere a dreptului de vot, susNinerea unui regim constituNional. Dar, ei s-au divizat n privinNa modalitaNilor, dimensiunii si ritmului reformelor. Au existat liberali-conservatori (orlanistii n FranNa), liberali radicali, ostili oricarei forme de monarhie, iviNi din curentele republicane (n special n FranNa si Italia), liberali anticlericali (n FranNa si Italia). Formula radicalului Eduard Herriot inima la stnga, portofelul la dreapta rezuma plastic dilema familiei liberale, la care au contribuit si contradicNiile din snul burgheziei care o compune, n principal. n multe Nari din Europa, partidele liberale sunt divizate. Partito Social Democrata din Portugalia este unul dintre partidele europene care a reusit sa formeze un guvern majoritar. Partidul Liberal din Germania (FDP), creat n 1948, a participat constant la putere si, n anumite perioade, a fost punctul de echilibru al politicii germane, n pofida taliei sale. ntre orientarile sale fundamentale se nscriu: o politica de deschidere spre Est, o rezerva accentuata faNa de apropierea prea mare ntre stat si biserica (n special n problemele scolii), ostilitatea faNa de politicile economice intervenNioniste, susNinerea libertaNilor si a statului de drept. n Italia, liberalii s-au divizat n doua partide de mica importanNa: Partidul Liberal Italian si Partidul Republican Italian. Cei mai influenNi dintre liberalii europeni au fost cei britanici. Pna n 1920, acest partid nfiinNat n 1859 ca o continuare a politicii duse de Whigs a fost cel de-al doilea mare partid politic al Narii. Obiectivele principale ale liberalismului secolului al XIX-lea, marcat de William Gladstone, au fost stimularea comerNului liber, reglementarea autonomiei Irlandei, protecNia copiilor siasaracilor s.a. Dupa primul razboi mondial, rolul de principala forNa de opoziNie a revenit laburistilor. n 1998, Partidul Liberal s-a unit cu Partidul

Social-Democrat, o facNiune de dreapta iesita din Labour Party, constituind formaNiunea numita Liberal Democrats, situata n multe domenii politice la stnga laburistilor. Tensiunile din snul societaNii britanice au dat un suflu nou ideologiei liberale n trei direcNii: 1) ncercarea de atenuare a concentrarii

Partide politice si grupuri de interese puterii la toate nivelurile; 2) respingerea a ceea ce se numeste adversary politics , a mecanismelor care perpetueaza bipartismul si reforma sistemului electoral; 3) susNinerea deschiderii U.K. spre lumea exterioara. Liberalii tind sa ia locul conservatorilor, ca principala forNa de opoziNie, dupa cum au demonstrat rezultatele obNinute la alegerile parlamentare din 2002. n anul 2004, liberal-democraNii au nvins laburistii la alegerile pentru guvernarea locala. n Danemarca, Liberale Venstre mediaza voinNa politica a agricultorilor si atrage voturile categoriilor celor mai religioase. Framntarile si dizidenNele din cadrul partidelor liberale sunt cel mai bine exemplificate de cazul belgian. Clivajele lingvistice specifice societaNii belgiene au facut ca Belgia, caracterizata pna n anii 60 printr-un sistem tripartidist (doua partide mari crestin democrat si socialist si unul de marime medie -liberal) sa treaca la unul multipartidist. n pofida diversitaNii traiectoriilor lor si a faptului ca nu constituie partide majoritare, partidele liberale europene exercita o deosebita influenNa politica, la guvernare sau n opoziNie. I.3.4. Familia partidelor democrat crestine Cu toate ca partidele democrat-crestine nu sunt exclusiv partide catolice (Uniunea Crestin-Sociala a Germaniei -CSU fiind un partid mixt, protestantcatolic, iar partidele democrat-crestine scandinave fiind de inspiraNie protestanta), democraNia crestina s-a impus n Nari cu predominanNa catolica precum Belgia, Italia, RFG, FranNa. IniNial, papalitatea a respins ideea organizarii si participarii catolicilor la lupta politica dar, sub conducerea Papei Leon al XIII-lea, Vaticanul ncepe sa contureze o concepNie proprie despre societate si politica, formulnd ceea ce s-a numit doctrina sociala a bisericii . Enciclica Rerum Novarum din 1891, considerata text de referinNa a democraNiei crestine, pune problema raportarii bisericii catolice la chestiunile sociale ale timpului. Papa recunoaste

muncitorilor dreptul de a se uni pentru a-si apara interesele, definind democraNia crestina acNiune benefica crestina, n mijlocul poporului . Au milieu des solicitudes, Enciclica din 1892 a Papei Leon al XIII-lea recomanda catolicilor francezi acceptarea republicii. Partidele dezvoltate prin voinNa catolicilor, organizate dupa modelul partidelor de masa, nradacinate ntr-o reNea de sindicate si organizaNii sociale, cooperatiste, culturale, au frnat expansiunea partidelor muncitoresti si au devenit apoi partide de guvernamnt n Belgia, Italia, larile de Jos. Succesul democraNiei crestine postbelice s-a datorat prabusirii regimurilor totalitare si autoritare din Germania, Italia, FranNa, atracNiei pentru formaNiuni politice no i si faptului ca a putut fi un receptacul pentru dreapta moderata. Ea a esuat nsa n Spania post-franchistasi este absenta n Irlanda, unde partidele si-au proclamat 143

Mioara NEDELCU Mioara NEDELCU libertatea faNa de biserica. Trasaturile ce constituie distinctivitatea democraNieicrestine sunt, dupa parerea lui D.-L. Seiler, interclasismul , orizontalitatea , poziNia balama si programul politic 28. Partidele de acest tip se sprijina pe organizaNiile sindicale puternice dar se caracterizeazasi printr-o supraprezentare a Naranimii, ntr-o asemenea masura nct, n Narile sau regimurile catolice, partidele agrariene nu au mai avut sanse de dezvoltare. Partidele clericale nu sunt (dupa cum considera O. Kirchheimer, J. Charlot) catch-all parties sau attrape-tout ci partide orizontale, care acopera ntreg esicherul politic, de la dreapta la stnga. n diferite grade, sub diferite denumiri , n Europa se regasesc cele trei ideologii existente n snul catolicismului francez, indicate de Etienne Borne, integrismul, democraNia crestinasi progresismul, n fapt o dreapta, un centru si o stnga. Partidele democratcrestine contrazic teoria matematica a partidului pivotal , ce atribuie funcNia de tip balama (charnire), unui partid mic, n Benelux si n Italia, de exemplu, ele constituind pivotul marii majoritaNi a guvernelor. Daca ntre 1945-1960 crestin-democraNii au urmarit alianNe guvernamentale cu liberalii, dupa 1961 ei s-au orientat spre centru-stnga, unindu-se cu partidele muncitoresti. Din perspectiva programului politic, partidele clericale scapa dihotomiei dreaptastnga. Desi, n special din anii 60-70, ntre doctrina conservatoare si cea a democraNiei crestine exista mai multe puncte comune (atasamentul faNa de dreptul de proprietate, faNa de autoritatea persoanelor legitim investite cu ea s.a.), anumite elemente le diferenNiaza net. O prima trasatura caracteristica este refuzul declarat faNa de doctrinele extreme, reprezentate de capitalism, pe de o parte, de marxism, pe de alta parte: si unul si celalalt ncarneaza doua forme de materialism contrare nvaNamntului bisericii. Programul elaborat de CDU (Uniunea CrestinDemocrata) n Germania n 1947 se intitula CDU depaseste capitalismul si marxismul . Aceeasi nencredere se reflecta n programele democraNiei-crestine italiene sau ale MRP francez. EchidistanNa ntre capitalism si socialism nu a durat mult. n Germania, de exemplu, CDU-CSU s-au convertit la economia de piaNa numita economie sociala

de piaNa. O alta trasatura a democraNiei crestine este importanNa acordata valorilor educaNiei si moralei. n FranNa, Italia, RFG nvaNamntul confesional ramne important, dar modalitaNile sale de organizare si finanNarea lui au fost adesea cauza unor vii conflicte. S-a constatat ca, n pofida unei afiliaNii religioase oficiale masive (aproape 90% dintre italieni, germani si francezi aparNin unei religii catolice sau protestante), practicanNii nu constituie dect o minoritate (10-15%). Ca atare, partidele au trebuit sa-si urmeze electoratul, devenit mai puNin docil faNa de nvaNamntul papal. n FranNa, legislaNia contracepNiei si avortului, usurarea procedurilor divorNului au fost realizate de guvernaminte n care figurau centristi ai democraNiei crestine, iar n Italia de guvernaminte dominate de democraNii crestini. 28 D.-L. Seiler, op. cit., pp. 67-72

Partide politice si grupuri de interese Partide crestin-democrate puternice au fost create n Germania, Austria, Belgia, Italia, Luxemburg, Olanda, ElveNia, Narile scandinave. CDU a Germaniei a fost nfiinNata n 1945 si se prezinta ca un partid de centru, promotor al valorilor fundamentale crestine iar CSU este partidul corespondent al CDU din Bavaria. n principal, ele urmaresc aceleasi obiective: respectarea valorilor crestine, a ordinii social-liberale, a economiei sociale de piaNa, n centrul careia stau garantarea si ncurajarea proprietaNii private, a libertaNii individuale sia concurenNei. La alegerile din 27 septembrie 2009 din Germania, CDU CSU au obNinut 33,8% din totalul voturilor, cel mai mic scor din istoria acestor partide, dar care a asigurat victoria taberei conservatoare. Partidul Social -Democrat (SPD, 23%), fost partener de coaliNie a pierdut peste 11 procente, nregistrnd cel mai scazut scor din ultimii 60 de ani, n mare parte determinat de ascensiunea formaNiunii Die Linke. Partid de extrema stnga, constituit n anul 2007 de fosti comunisti din RDG si disidenNi social-democraNi, care a obNinut 11,9%, faNa de 8,9% n 2005, Die Linke a promis alegatorilor germani retragerea trupelor din Afganistan, finanNarea educaNiei si nu a bogaNiei, introducerea unor taxe ridicate pentru oamenii bogaNi. Un procent de 0,7% din voturi a fost obNinut de partidul ecologist Die Grunen. Pentru coaliNia guvernamentala a fost preferat Partidul DemocraNilor Liberi (FDP, condus de Guido Westerwelle, care a obNinut 14,6% din voturi). La aceste alegeri legislative au primit drept de vot aproximativ 5,6 milioane de imigranNi, ntre care 2,6 milioane de imigranNi germani din fosta URSS (care voteaza , de obicei, pentru CDU) si imigranNi turci (de obicei, orientaNi spre SPD). Democrat-crestinii belgieni au o vechime mai mare, un adevarat partid catolic, organizat si deschis confesional constituindu-se n 1884. FormaNiuni neoclericale, nrudite cu democraNia crestina catolica prin programul lor apar n Narile scandinave. Partidul Popular Crestin Norvegian (antieuropean) apare n anii 30, dar Uniunea Crestin-Democrata din Suedia, Liga Crestina din Finlanda si Partidul Crestin Popular din Danemarca sunt creaNii ale anilor 60. n vederea participarii la alegerile europene din 1978, n 1976 s-a constituit la Luxemburg Partidul Popular European (PPE), deschis si unor adeziuni individuale. Nucleul sau ideologic este alcatuit din Christelijke Volkspartij (CVP) si Partidul Social Crestin (PSC) din Belgia, Christen Demokratische Appel (CDA) din Olanda, Partidul Crestin Social (PCS) din Luxemburg, Partidul Popular Italian (PPI), sterreichische Volkspartei (VP) din Austria, CDU, CSU, CDS. Membrii PPE sunt afiliaNi InternaNionalei Democrat Crestine. Alegerile din aprilie 2008 din Italia au fost cstigate de Partidul LibertaNii (Il Popolo della Liberta PdL), formaNiunea lui Silvio Berlusconi, coaliNie de centru-dreapta, crestin-democrata, liberal-conservatoare, constituit a n noiembrie 2007 din 20 de grupari, ntre care Forza Italia, si Alleanza

145

Mioara NEDELCU Mioara NEDELCU Nationale. n poziNia a doua s-a situat Partito Democratico, format n octombrie 2007 din fuziunea partidelor de centru-dreapta, avnd ca lider pe Walter Veltroni (fost comunist si primar al Romei ntre 2001-2008), iar n cea de a treia Unione di Centro, constituita n decembrie 2002, din grupari antiBerlusconi. Pe urmatoarele locuri s-au situat La Sinistra l`Arcobaleno (Curcubeul), coaliNie de extrema stnga, fondata n decembrie 2007, avnd n componenNa partide marxiste si verzi si Lega Nord, ntemeiata de Umberto Bossi n 1991, antiimigraNionista. Afiliata la Partidul Popular European este si formaNiunea cstigatoare a alegerilor din 5 iulie 2009 din Bulgaria, Partidul CetaNenilor pentru Dezvoltarea Europeana a Bulgariei (GERB), nfiinNat la 12 martie 2006, provenit dintr-un ONG si autodeclarat partid de centru-dreapta (39,7% din voturi). Pe locul al doilea s-a situat Partidul Socialist Bulgar (succesor al fostului Partid Social -Democrat Bulgar, creat n 1891, redenumit apoi Partidul Comunist Bulgar, pna n 1990), membru al InternaNionalei Socialiste din 2003, cu 17,7% din voturi (o scadere dramatica faNa 34%). de anul 2005 A treia formaNiune politica a Bulgariei este Miscarea pentru Drepturi si LibertaNi a etnicilor turci, care a obNinut 14,47% din voturi, calificata de unii specialisti ca un conglomerat de social-democraNi, liberali si conservatori, uni Ni prin anti-comunism si credinNa comuna a unei democraNii pluraliste, iar de catre alNii ca partid liberal. n Parlamentul bulgar a mai intrat Uniunea NaNionala Ataka (Nacionalno Obedinenie Ataka), cu 9, 37% din voturi (de fapt, o coaliNie de partide: Miscarea pentru Salvarea Patriei, Partidul NaNional Patriotic Bulgar, Uniunea ForNelor Patriotice Militare n Rezerva), CoaliNia Albastra (6,73%), de centru-dreapta si partidul populist Ordine, Legalitate, JustiNie (4,13%). Partidul Miscarea NaNionala Simeon II nu a trecut pragul de 4%. La alegerile din 11 si 25 aprilie 2010 din Ungaria, cstigatoare au fost AlianNa Tinerilor DemocraNi (,FIDESZ), formaNiune anticomunistasi de orientare liberal-conservatoare, nfiinNata n 1988 si Partidul Popular Crestin Democrat (KDNP), care au constituit AlianNa Electorala Uniunea Civica Maghiara (67,88% din voturi, 263 de mandate). ntre 1992 2000, FIDESZ, a fost membra a InternaNionalei Liberale, dar, transformarea sa n partid popular de centru si centru dreapta, cu ideologie politica oficiala

conservatoare, a facut ca, din anul 2000 ea sa devina un membru al Partidului Popular European. Pe locul al doilea, cu 15,28% din voturi si 59 de mandate s-a plasat Partidul Socialist Ungar (MSZP), nfiinNat n 1990, actor principal al perioadei de tranziNie. Ca urmare a efectelor anterioarei guvernari, electoratul socialist maghiar s-a deplasat n mediul rural catre dreapta (FIDESZ) si extrema dreapta (JOBBIK), iar n mediul urban, catre formaNiunea social-ecologista Miscarea pentru o alta Politica (LMP), 15%, 16 mandate. nfiinNata n 2009 de catre activisti ai organizaNiei nonguvernamentale Uniunea pentru LibertaNi Civice

Partide politice si grupuri de interese (HCLU), ea si datoreaza succesul erodarii electoratului socialist din mediul urban si imploziei politice a social liberalilor (SZDSZ). LMP, care este observer -member al FederaNiei Ecologiste Europene a obNinut 4,15% din totalul voturilor si 16 mandate n Parlamentul Ungar. A treia forNa politica din Ungaria, cu 12,8% din voturi si 47 mandate n Parlament este, actualmente, JOBBIK (radical -naNionalista), nfiinNata n anul 2007. Aceasta formaNiune politica, ce face parte din PPE, a optat pentru o platforma revizionista, avnd scopul restaurarii Regatului ungar, ciuntit n 1920 la Trianon, al revizuirii Tratatului de aderare la UE si al mai multor privatizari facute dupa 1990. Discursul JOBBIK n alegerile pentru parlamentul naNional a fost unul antisemit, rasist si populist. El a promis executarea a 20 de ani de nchisoare pentru clasa politica din ultimii 20 de ani. Liderul acestui partid, calificat adesea ca neofascist, Gabor Vona, recomanda mai multa mndrie naNionala, susNinnd ideea sprijinirii a tot ceea ce ntareste valorile naNionale si atacarii a tot ceea ce dauneaza naNiunii. Alte formaNiuni particiapante la alegerile din 2010 au fost Forumul Democratic Ungar, Miscarea Civica si Partidul Comunist Ungar. I.3.5. Partidele ecologiste Caracteristica principala a partidelor ecologiste, care recuza opNiunile tehnologice periculoase pentru planeta, pentru specia umana, modul de dezvoltare distrugator al naturii este melanjul ideologic conservator si radical . Teme specifice ca antimilitarismul, respectarea drepturilor omului, ale minoritaNilor, lupta mpotriva rasismului, emanciparea femeii au fost susNinute iniNial n Italia, de catre Partidul Radical. Ecologistii germani s-au declarat adepNi ai valorilor societaNii post-industriale. De la sfrsitul anilor 80, puterea si influenNa ecologistilor a crescut considerabil, n pofida dificultaNii transformar ii miscarilor iniNial protestatare n partide. Les Verts, Die Grnen, Federazione dei Verdi au obNinut reprezentari n parlament iar diferite fracNiuni ecologiste a u reusit sa ncheie diverse alianNe electorale. De acum nainte, Verzii sunt capabili nu numai sa-si transmita mesajele ci sa influenNeze si procesul de policy-making (toate partidele nverzindu-si programul , dupa cum remarca Yves Mny) sisa apara ca parteneri potenNiali ai unor coaliNii locale, regionale

si chiar naNionale. Liga Verde din Finlanda, cu radacini n tradiNia acNiunii directe din anii 70 precizeaza n programul sauca responsabilitatea pentru fiinNele umane si mediu se extinde peste graniNele naNionale. Construirea unei societaNi social sustenabile, care sa creeze premisele necesare controlului vieNii si unui stil de viaNa n armonie cu natura nu antreneaza reducerea bunastarii ci o schimbare ecologica structurala. Cresterea verde este o crestere a calitaNii, know-how-ului si bunastarii. Liga sprijina participarea activasi inovativa a Finlandei la politica environmentala de nivel internaNional si, n primul rnd, n cadrul UE. 147

Mioara NEDELCU n pofida succeselor lor, ecologistii sufera de cteva slabiciuni: persistenNa tendinNei iniNiale de susNinere a formelor de democraNie pura , nencrederea faNa de leadership si profesionalismul politic, dificultatea transformarii miscarilor iniNial protestatare n veritabile partide29 . n urma alegerilor europarlamentare din anul 2009, ecologistii si-au consolidat prezenNa n PE, nregistrnd un usor progres n Finlanda, Luxemburg, Marea Britanie, dar un regres n Cehia, Austria si Malta. Este notabil progresul coaliNiei Europe Ecologie, condusa de Daniel Cohn Bendit (16,2% din voturi), precum si cel al Verzilor germani (12,1%). I.3.6. Familia partidelor socialiste Partidele socialiste, nascute n Europa secolului al XIX-lea s-au dorit a fi organizaNii ale clasei muncitoare si s-au organizat ntr-o InternaNionala. nca de la constituire, partidele socialiste s-au confruntat cu disensiuni interne, ideologice si programatice, att la nivelul fiecarei Nari, ct si la nivel internaNional, determinate de multiplicitatea doctrinelor de referinNa sia parinNilor fondatori ai socialismelor, de modul practic n care socialismul s-a implantat n fiecare Narasi de maniera n care teoriile marxiste au fost cunoscute. Partidul Socialist-Democrat German (SPA) s-a ntemeiat n 1869, prin eforturile lui August Bebel si Karl Liebknecht. Partidul Socialist Italian se nfiinNeaza n 1891 iar SFIO (Section Franaise de l Internationale Ouvrire), n 1905. Sindicatele s-au organizat n confederaNii n 1907 n Italia (Confederazione Generale del Lavoro) si n 1906 n FranNa(Confdration General du Travail). Carta de la Amiens din FranNa a respins instituirea unor legaturi ntre sindicate si partid, ceea ce nu s-a ntmplat n Marea Britanie. n Marea Britanie, constituirea unui partid al lucrarilor rezulta direct din acNiunea sindicatelor. n 1899, Trade Union Committee decide nfiinNarea unui Labour Representation Committee, care se organizeaza n 1900 si coordoneaza grupurile politice, pentru a asigura o reprezentare a lucratorilor n Parlament. Independent Labour Party, Marxist Social-Democratic Federation si Fabian Society si-au pus amprenta asupra doctrinei partidului. Partidele de tip laburis t, considerate a fi partide de tip indirect sunt o emanaNie politica a miscarii sindicale, iniNial cu rol de motor dar care, ulterior, n multe cazuri, se transforma ntr-un factor inhibator. n Marea Britanie, laburismul a fost criticat pentru ndepartarea de sindicate si pentru orientarea spre centru ( a treia cale , susNinuta de Tony Blair), ceea ce ar face ca el sa-si piarda conNinutul ideologic si chiar eticheta de partid socialist. New Labour (noul laburism) si are originea ntr-un slogan de conferinNa desfasurata n 1994 si este prezent n manifestul publicat de partid n 1996, intitulat Noul laburism, o noua

viaNa pentru Marea Britanie . Cei mai cunoscuNi arhitecNi ai New Labour, Tony Blair, Peter 29 Y. Mny, op. cit., p. 69

Partide politice si grupuri de interese Madelson si Alastair Campbell au pledat pentru schimbarea spre dreapta a social-democraNiei europene din anii 90, cunoscuta sub numele a treia cale . Noul laburism este caracterizat de multe ori ca o credinNa n care nu exista drepturi fara responsabilitaNi, ntr-o societate responsabila. Cea de-a treia cale a lui Blair a fost conceputa ca o strategie pragmatica, o cale de mijloc ntre extremele reprezentate de capitalismul cu snge rece si de statul social , care s-a impus cu prea multa putere. Obiectivul iniNiativelor statale este de a ajuta societatea, indivizii, familiile, comunitaNile sa devina capabile sa se ajute singure. n lucrarea sa A treia cale, A. Giddens analizeaza deosebirile dintre vechea stnga (social-democraNia clasica) si noua stnga, care trebuie sa adopte valorile celei de-a treia cai: egalitatea, protecNia celor vulnerabili, libertat ea ca autonomie, drepturile corelate cu responsabilitaNile, autoritatea corelata cu democraNia, pluralismul cosmopolit si conservatorismul filosofic. Dupa ce a fost criticat pentru lipsa unui sens concret, termenul a treia cale n-a mai fost utilizat. Dupa modelul britanic, s-a constituit Partidul Laburist Irlandez, cel mai mic dintre partidele muncitoresti ale UE, cu rol de partid-balama, care guverneaza cnd cu unul cnd cu altul dintre cele 2 mari partide alternante la putere si Partidul Laburist Maltez. n Scandinavia s-au organizat Partidul Muncitoresc Social-Democrat Suedez (SAP), asemanator Partidului Laburist britanic, dar fiind mai moderat n privinNa relaNiei partid-sindicate si Partidul Laburist Norvegian (DNA), odinioara membru al InternaNionalei Comuniste. Partidele social-democrate au fost divizate n 3 categorii: 1) partide majoritare (SAP suedez, SPD german, SP din Austria, DNA din Norvegia); 2) partide minoritare (partidele social-democrate din Danemarca, Irlanda, Islanda, Finlanda); 3) partide consociative (cele din Benelux)30 . PS-D al Germaniei (SDP), iniNial un partid al muncii, cu radacini n mediul clasei muncitoare s-a transformat dupa 1949 ntr-un partid de centrustnga, cu o ideologie moderata. Profilul sau politic este marcat de o puternica preferinNa pentru intervenNia statului, cooperare neo-corporatista ntre stat si grupurile organizate de interese, nivel ridicat de bunastare si protecNia mediului. SPD a realizat coaliNii cu FDP, CDU/CSU si Die Grnen. Partidul Socialismului Democratic din Germania (PSD), succesor al fostului Partid Socialist Unificat al Germaniei din RDG este un partid socialist de stnga, cu vederi sociale, ecologiste, feministe, antinaziste, dar ale carei tentative de

cooperare cu alte partide din spectrul stngii s-au lovit de rezerve, att din partea social-democraNilor, ct si a verzilor. PS-D din Austria (SP), rennoit n anii 60 corespunde tipului de partid cu majoritate absoluta. n 1953, el a renunNat la austro-marxism si anticlericalism, situndu-se pe poziNii reformiste. Dintre partidele socialdemocra te consociative, care s-au confruntat cu segmentarea societaNii n 30 D.-L. Seiler, op. cit., pp. 38-41 149

Mioara NEDELCU Mioara NEDELCU grupuri datorita religiei, Partij van de Arbeid din Olanda (PvdA) si-a schimbat denumirea dupa razboi n Partidul Laburist si a organizat 3 comunitaNi de lucru catolica, protestantasi laica umanista. n Olanda, majoritatea partidelor se situeaza la stnga sau la centru-stnga: Partidul Socialist (SP) la stnga; Partidul Ecologist (GL) la stnga; Apelul Crestin-Democrat (CDA) la centru-stnga; PvdA la centru-stnga; DemocraNii 66 (D 66) la centrustnga. Exista un singur partid de centru-dreapta Partidul Poporului pentru Libertate si DemocraNie si un partid care a fost calificat de dreapta -Lista Pim Fortuyn (LPF). Partidul Laburist nu are o legatura de filiaNie cu sindicatele, iar programul lui se fundamenteaza pe ideea egalitaNii sociale, politice, economice. n Belgia, la origini, socialismul a fost o doctrina revoluNionara, anticlericala, antimonarhista, antimilitarista, fundamentata pe gndirea lui Fourier, Proudhon si Marx. La Congresul de la Bruxelles din 1885 se ntemeiaza Partidul Muncitoresc din Belgia (POB) care va fi dizolvat n 1940 si nlocuit cu un partid socialist nascut n clandestinitate Partidul Socialist din Belgia. n 1978, n urma unei sciziuni, se constituie un partid francofon Parti Socialist (PS) si unul flamand, denumit n 1980 Socialist Partij (SP). n mod tradiNional, socialistii constituie forNa politica a Valoniei. n Luxemburg exista un Partid Muncitoresc Socialist, moderat, anticlerical si guvernamental. La 4 octombrie 2009 au avut loc alegeri anticipate n Grecia. Costas Karamanlis (Noua DemocraNie) a solicitat un scrutin anticipat, datorita problemelor generate de criza economicasi financiara, propunnd combaterea evaziunii fiscale, ngheNarea salariilor si pensiilor, blocarea timp de un an a posturilor din administraNia publica. Cstigatoarea alegerilor a fost formaNiunea PASOK Miscarea Socialista Panelena, nfiinNata n 1974 de Andreas Papandreou, condusa actualmente de fiul sau, GIorgios Papandreou, care a cstigat 44% din voturi si 160 din cele 300 de locuri ale Parlamnetului unicameral grec. Nea Democratia, partid conservator, fondat dupa 1974, a obNinut numai 33,5% din voturi, Partidul Comunist al Greciei (KKE) 7,5% (faNa de 8,15 n 2007), Adunarea Populara Ortodoxa (L.A.O.S.) 5,6 faNa de 3,80% n 2007, CoaliNia Stngii (SRA) 4,6%, iar Verzii Ecologisti (OP, partid fondat n 2002) 2,5%. I.3.7. Familia partidelor comuniste Una dintre problemele cruciale care au separat mult timp socialistii de

comunisti a fost problema modurilor de acces la putere si a exercitarii sale. Daca pentru socialisti cucerirea puterii se face pe calea legalitaNii si a alegerilor , pentru comunisti, cel puNin pna la al doilea razboi mondial, competiNia electoralasi accesul la parlament releva, mai ales, voinNa subminarii instituNiilor burgheze. Idealul suprem ramnea revoluNia dupa modelul rus. Razboiul si rezistenNa au permis partidelor comuniste francez si italian sa se integreze n noile instituNii. PCF si PCI au jucat un rol activ la guvernare pna

Partide politice si grupuri de interese la criza din 1947 si declansarea razboiului rece, cnd PCF (primul partid al FranNei) si PCI (al doilea partid din Italia) vor fi ndepartate de la guvernarea centrala. Abia n 1981 comunistii francezi obNin cteva locuri ntr-un guvern dominat de socialisti. Criza care a afectat PCI nu a fost att de profunda ca aceea care a marcat partidele comuniste din Grecia, FranNa, Spania. Strategia compromisului istoric a desavrsit integrarea PCI n sistem, astfel nct, desi exclus de la putere, el a continuat sa fie prezent n viaNa politica italiana. La paritate cu democraNia crestina, la nceputul anilor 80, PCI a reusit sa cucereascasisa menNina un loc de prim partid de stnga (cu aproape 25% din voturi), a progresat sub conducerea lui Bettino Craxi (15% n 1989) dar, n urmatorii ani a cunoscut mari dificultaNi. ncepnd cu Congresul de la FlorenNa din 1989, PCI a trecut printr-un proces de transformari instituNionale si ideologice, abandonnd referirile la comunism. Sub noua sa denumire din 1990 Partidul Democratic al Stngii (PDS), el se va integra n InternaNionala Socialista. n urma unei secesiuni provocata de stnga partidului se creeaza n 1991 Rifondazione Comunista iar n 1998 din noua formaNiune se desprinde Partito dei Comunisti Italiani. Desi si-a modificat forma de organizare, Partidul Comunist Franceza ramas fidel modelului comunist. El a ncercat sa evite nfrngerile sub conducerea lui George Marchais, s-a stabilizat, ntr-o oarecare masura, sub aceea a lui Robert Hue, dar la alegerile din 2002 a fost sancNionat de electorat ul francez. Ultimul partid comunist european important care s-a ndepartat de marxism-leninism Partidul Catalan (PSUC) a fuzionat cu socialistii autonomi din Frontul Popular si, la iniNiativa lui Rafael Rib, coaliNia electoral a Initiativa per Catalunya, grupnd PSUC, dizidenNi socialisti si autonomisti de stnga, a constituit un partid politic cu acelasi nume, aliat stngii unite spaniole. n 1978, D.-L. Seiler aprecia ca Partidul Comunist si aliaNii lui joaca n Finlanda rolul partidului socialist de stnga. n februarie 1997 P.C.F., activ din 1918, s-a renscris n registrul partidelor politice. Programele sale condamna capitalismul global, neoliberalismul, politica imperialista de mare putere si fac apologia socialismului si comunismului. Alternativele viitorului omenirii, se afirma, sunt barbarismul si socialismul. Originalitatea miscarilor socialiste s-a exprimat, nca de la origini, n fenomenul gruparii n cadrul unei InternaNionale Muncitoresti, constituita la Londra, n 1864, sub denumirea AsociaNia InternaNionala a Lucratorilor. Nesfrsitele conflicte cu proudhonienii, mazinistii si bakunienii l determina pe Marx sa transfere n 1872 sediul InternaNionalei I de la Londra la New York. Slabirea InternaNionalei I duce la constituirea, n 1889, a InternaNionalei a II-a

, al carei faliment este total n momentul declansarii primului razboi mondial. InternaNionala a III-a (1919) a scindat definitiv miscarea socialista n socialdemocraNi si comunisti. n anii 70, legaturile dintre partidele comuniste occidentale si Moscova slabesc. Represiunile de la Berlin si Budapesta, raportul Hrusciov, invazia din Cehoslovacia si Afganistan, represiunile din 151

Mioara NEDELCU Mioara NEDELCU Polonia s.a. au facut ca alinierea partidelor fraNesti sa nu mai aiba loc n mod mecanic. Tentativa comunistilor spanioli, italieni si francezi de creare a unui eurocomunism, indicnd o strategie autonoma a alarmat Moscova. Sfrsitul anilor 80 a fost marcat de un bilanN catastrofal. InternaNionalismul comunist nu mai are astazi nici un sens, China, Cuba si Coreea de Nord fiind prea puNin numeroase si prea eterogene pentru a fonda un nou centru internaNional. n afara familiilor menNionate, exista unele partide mai greu clasificabile: partidele regionaliste/naNionaliste si partidele americane. Desi partidele regionaliste difera de cele ecologiste n privinNa organizarii si a influenNei politice si electorale, ele au n comun faptul ca interesele lor sunt aproape exclusiv orientate spre o singura problema, intrnd astfel n categoria single issue parties, toate celelalte fiind percepute si tratate prin prisma ei. Fenomenul regionalismului european, legat de supravieNuirea unor minoritaNi n snul anumitor state-naNiuni, a cuprins aproape toate Narile Europei Occidentale, n special Spania, Belgia, U.K., FranNa, Italia. n unele Nari, partidele regionaliste sunt insignifiante, dar dovedesc un comportament electoral particularist (Alsacia, Bretagne); n altele, au o buna organizare regionalasi pot contribui la erodarea statului-naNiune (Belgia). ntre aceste doua poziNii, sunt posibile multiple situaNii intermediare: poziNie dominanta (Alto Adige, Valle d Aoste, lara Bascilor) sau de concurenNa (ScoNia, Corsica). La nceputul anilor 70, sistemul de partide din Irlanda de Nord s-a desparNit de cel din Marea Britanie. Aici exista Ulster Unionist Party, reprezentnd partea unionistasi protestanta, moderat, aparut din rndurile Partidului Conservator, Democratic Unionist Party, cu o direcNie radicala, Social Democratic and Labour Party din partea naNionalistasi catolica (unionistii moderaNi),cu radacinile n miscarea pentru drepturi civile din anii 60 si Sinn Fein aripa radicala a naNionalismului. n ScoNia si lara Galilor, n afara Partidului Conservator, Laburist si Liberal-Democrat existasi partide naNionaliste ca Scottish National Party, care a nlocuit conservatorii n cea de-a doua poziNie si Plaid Cymru, influent numai n regiunile provinciale n care se vorbeste limba galeza, situat pe poziNia a patra. n ceea ce priveste partidele americane, ntre cele doua formaNiuni dominante Republican si Democrat nu exista dect o slaba distanNa ideologica, explicabila, ntre altele, prin compoziNia populaNiei, evoluNia istorica, adeziunea la valorile americane, la virtuNile capitalismului si misiun ea

universala a SUA. I.4. Tipuri de partide si de sisteme de partide Diversitatea si complexitatea fenomenului partidist face dificila construirea unei tipologii exhaustive. Prelund de la Max Weber distincNia partide de notabili si partide de masa, M. Duverger distinge:

Partide politice si grupuri de interese 1) partidele de cadre, de creaNie interioara (cu varianta europeanasi cea americana), care au puNini membri, o conducere de elita, o slaba comunicare ntre membri; 2) partidele de masa, de creaNie exterioara (socialiste, comuniste, fasciste), cu un numar mare de membri, o conducere birocraticasi centralizata, puternice legaturi de comunicare n interiorul partidului; 3) partidele intermediare (indirecte n curs de dezvoltare). de tip laburist si partidele din Narile

Jean Charlot propune urmatoarea distincNie: 1) partide de notabili, care sunt partide de cadre n sens strict; 2) partide de electori, puNin ideologizate, care nu sunt elitiste n concepNie si esenNa, sunt ndreptate spre electoratul lor, fiind exclusiv preocupate de cstigarea alegerilor; 3) partide de militanNi, n care militanNii au un rol esenNial n funcNionarea lor. A. Parisi si G. Pasquino ne ofera o tipoligie inspirata de concepNia lui Weber si fondata pe modalitaNile relaNionale partid-electori: 1) partide de opinie, supuse conjuncturii politice, instabile si fluctuante; 2) partide de apartenenNa, cu slaba dependenNa faNa de conjunctura, caracterizate printr-o atitudine a electoratului marcata de o puternica determinare n favoarea partidului; 3) partide de schimb, primind electorii al caror vot este ndreptat spre partidele sau oamenii care ofera sau pretind ca ofera avantaje n schimbul votului. Siegmund Neumann introduce categoria partid de integrare sociala (Sozialghettopartei), care grupeaza un numar important de militanNi activi, dezvolta vaste reNele de organizaNii paralele, urmarind ncadrarea cetaNenilor de la leagan, pna la mormnt , iar Otto Kirchheimer categoria catch-all party (capcana, nsfaca tot)31, n terminologia franceza parti-attrape-tout sau partide rassemblement (de uniune). Acest partid este unul mare, pragmatic, preocupat de adaptarea structurilor sale organizatorice si a programelor la cerinNele momentului. Peter Meyr vorbeste de apariNia unui nou ideal-tipcartelparty, o forma

exacerbata a lui catch-all-party, partid legat de stat, de la care primeste partea esenNiala a subsidiilor, este mai mult un agent semipublic, care explica societaNii politicile decise de stat, prin campanii de opinie profesionalizate, foarte centralizate si finanNate prin mijloace statale. Partid elecartel se nNeleg ntre ele, pentru a-si repartiza subsidiile si anumite funcNii, limitnd competiNia dintre ele. Acest model ar corespunde situaNiilor din democraNia consociativa. G. Almond si Jean Coleman divizeaza partidele n 3 tipuri: 1) partidul pragmatic-afacerist, cumulnd interese avnd ca scop un singur set de valori; 31 G. Pasquino susNine ca cea mai adecvata traducere este nu partid-prinde-tot , trimite la ideea acumularii resurselor 153

prin negocieri; 2) partidul ideologic, 3) partidul particularitaNii, care se ceea ce ar necesare, ci

partid-prinde-pe toNi .

Mioara NEDELCU Mioara NEDELCU identifica cu interesele unui anumit grup social. David Apter sugereaza o tipologie similara, identificnd n naNiunile subdezvoltate partidele de reconciliere si partidele de solidaritate. Kay Lawson adaugasi alte categorii: 1) partidele politice participative, care si ajuta membri sa participe direct la procesul politic (Partidul Laburist Australian, de exemplu); 2) partidele responsabile, ce urmaresc modelarea politicii n interesul membrilor lor (partidele olandeze); 3) partide ale clienNilor, care promit beneficii materiale (Partidul Crestin Democrat Italian); 4) partide direcNionale, ce unesc alegatori i cu guvernul, ajutndu-l sa menNina un control strict asupra lor (Miscarea RevoluNionara Populara din Zair). Yves Mny semnaleaza existenNa partidelor cu statut pozitiv si a unor partide interzise (cazul partidului neonazist Sozialistische Reichpartei sia partidului comunist KPD, n 1951 sau a partidului radical basc Herri Batasuna, n 2002). Partidele politice au mai fost divizate n partide de guvernamnt si partide de opoziNie, partide centralizate si partide descentralizate. Politologi i belgieni identifica 4 tipuri principale de descentralizare interna, n snul partidelor: 1) descentralizare locala, constnd n acordarea unei autonomii si a unei influenNe, n special n procesul desemnarii conducatorilor partidelor si mandatarilor publici la structurile locale si subregionale; 2) descentralizare ideologica, semnificnd posibilitatea diverselor tendinNe de a se exprima si organiza; 3) descentralizare sociala, legata de preocuparile de dozare si ponderare n reprezentarea partidului; 4) descentralizare federala, caracteriznd n Belgia primele partide cu structura naNionala, pna n momentul n care dau nastere, prin sciziune, unor formaNiuni francofone si flamande, total autonome. Politologii britanici arata ca activitatea partisana comporta 3 scene: 1) party on the ground organizaNia partisana de la bazasi legaturile dintre partid

si electorat; 2) party in public office activitatea partisana din parlament si de la guvernare; 3) party in central office activitatea instanNelor naNionale si aceea a permanenNelor din centrul dispozitivului. Tipului de partid stratarhic propus de Samuel Eldersveld si ilustrat de partidele americane i este specifica existenNa unei structuri organizatorice ierarhizate, fiecare nivel sau strat putnd influenNa programul partidului, putnd genera un numar de lideri legaNi ntre ei pe verticalasi urmarind sa cstige aderenNi n masa alegatorilor lor. Fiecare partid fiind constituit n SUA dintr-o coaliNie de organizaNii etatice si locale, unii autori au estimat ca sistemul american are cel puNin 4 partide (corespunznd aripilor liberale si conservatoare), iar alNii ca are, probabil, 102 (doua partide principale pentru fiecare stat si 2 organizaNii naNionale pentru alegerile prezidenNiale).

Partide politice si grupuri de interese Din punct de vedere structural, afirmau R. Kolodny si R.S. Katz, partidele naNionale din SUA sunt, pe de o parte, federaNii de partide organizate n fiecare stat al uniunii si, pe de alta parte, conglomerate (destul de slabe) ntre 3 organizaNii independente, nradacinate n fiecare dintre ramurile alese ale corpurilor politice Presedinte, Senat, Camera ReprezentanNilor. Frank Sorauf si Paul Allen Beck le numesc The Tree-headed Giants (giganNii politici cu trei capete), capetele reprezentnd trei alianNe diferite ale membrilor: 1) party-asorg anization; 2) party-in-the electorate, cuprinzndu-i pe toNi cei care au vrsta de vot, intenNioneaza sa voteze pentru candidaNii preferaNi si contribuie chiar la campaniile lor; 3) party-in-government, compus din persoanele alese sau numite ntr-un post guvernamental oficial, sub sigla partidului. Aceste capete colaboreaza uneori, alteori trag n direcNii diferite32 . Ansamblul partidelor aflate n interacNiune ntr-o societate data constituie un sistem de partide, rezultat al combinarii mai multor factori: structura si intensitatea clivajelor, importanNa diverselor evenimente istorice, interne si internaNionale (razboaie, revoluNii), natura regimului (prezidenNial, parlamentar), tipul de sistem electoral, capacitatea partidelor de a se adapta s i de a mpiedica apariNia si dezvoltarea de noi concurenNi s.a. Exista o interacNiune orizontala, ntre cel puNin doua partide si o interdependenNa verticala, ntre mai multe elemente: alegatori, partide, parlamente si guverne. M. Duverger propunea o tipologie fondata pe numar si o explicaNie n termenii modului de scrutin. Sistemul majoritar cu un tur de scrutin tinde spre bipartism, reprezentarea proporNionala tinde spre multipartism, iar scrutinul majoritar cu doua tururi spre un multipartism temperat de alianNe. Dar, s-a dovedit ca modul de scrutin nu este un factor chiar att de important, nsusi M. Duverger scriind ulterior ca ...realitaNile naNionale, ideologiile si,mai ales, structurile socio-economice au, n general, acNiunea cea mai hotartoare n aceasta privinNa 33 . Dihotomiei prin care autorul francez opunea bipartismul multipartismului, Jean Blondel i-a adaugat un al treilea termen sistemul cu doua partide si jumatate. Demipartidul perturba jocurile dintre cele doua partide mari si antreneaza adesea guvernari minoritare, n coaliNie cu el. La Palombara si Wiener fac deosebirea ntre sistemele competitive si cele necompetitive (concurenNiale si neconcurenNiale, n formularea lui G. Pasquino), care sunt denumite monopartidiste si pluraliste, daca se foloseste criteriul fundamental al stabilirii tipologiei sistemelor de partide numarul.

Sistemele necompetitive sunt sistemele cu partid unic, avnd program ideologic sau pragmatic (asa cum s-a ntmplat n China si Coreea de Nord, la sfrsitul anilor 90) si sistemele cu partid hegemon, numite de Samuel Huntington cu partid exclusiv . 32 F.J. Sorauf, P. A. Beck, Party Politics in America, 6th ed., Scot, Foresman, 1988, p. 9 33 M. Duverger, op. cit., p. 292 155

Mioara NEDELCU Expresia partid unic , inventata de teoreticienii fascismului, folosita nca din anii 30 a fost aplicata partidelor fasciste, comuniste si celor din unele Nari subdezvoltate. Aparut de regula dupa o revoluNie sau o lovitura de stat, partidul unic exercita singur puterea, impunndu-si legile n toate relaNiile sociale, economice, politice, n condiNiile interzicerii partidelor opuse. De obicei, este asociat cu o guvernare autoritara sau cu asumarea puterii personale. Sistemele cu partid hegemon (existente n Polonia, Bulgaria, Cehoslovacia, de la sfrsitul deceniului al cincilea si pna n deceniul al noulea) au fost plasate de specialisti la jumatatea drumului, partid unic si cele cu partid dominant. Ele s-au caracterizat catre partidul comunist, care avea rol central sau hegeman, a multor partide democrate, reprezentate simbolic n parlament, puteau nvinge n alegeri.

ntre sistemele cu prin tolerarea de unuia sau mai dar care nu

Expresia partid dominant , lansata n 1951 implica astazi un sens mai restrns dect accepNiunea originala, care indica o varianta de sistem intermediar, ntre pluralism si partidul unic. Sistemul de partid dominant exista n Nara n care sunt mai multe partide, unul dintre ele este mai mare dect celelalte, obNine n mod regulat, pe parcursul a mai multor alegeri libere si concurenNiale un numar suficient de voturi pentru a guverna singur, deNine majoritatea absoluta a locurilor n parlament si menNine dialogul cu opoziNia (nainte sau dupa cel de-al doilea razboi mondial n Italia, Suedia, Norvegia, Islanda, Danemarca, India si, dupa unele opinii, n Romnia, ntre 1990-1996). G. Pasquino identifica sistemele de partide atomizate, nestabilizate, fluide, n formare, n care nici un partid nu obNine un procent nsemnat de voturi si nu demonstreaza ca ar putea rezista n timp (n Polonia, Rusia, Ukraina, dupa 1989). Astfel de sisteme, aparute de obicei dupa o perioada de autoritarism totalitarism ar fi produsul sistemului electoral. Sistemele pluraliste, constituite dintr-un numar mai mare sau mai mic de partide care intra n competiNie pentru cucerirea si exercitarea puterii au fost clasificate, n mod tradiNional, n sisteme bipartiste si multipartiste. ntr-o Nara

cu sistem bipartist pot exista mai multe partide, dar numai doua dintre ele, mari si puternice, ajung la guvernare (U.K., SUA, Canada, Australia, Noua Zeelandas.a.). Sistemele bipartiste simbolizeaza, n opinia lui A. Lijphart, sistemul majoritarist al democraNiei, iar sistemele multipartidiste modelul consensualist. Ele ofera alegatorilor posibilitatea de a opta ntre doua seturi alternative de politici publice, propunnd politici moderate, centriste, ducnd la formarea unor cabinete monocolore, stabile si eficiente. Sistemele bipartiste pure sunt extrem de rare (Marea Britanie, Noua Zeelanda, Barbados). Daca pe lnga cele doua partide mari exista un partid mai mic, dar cu potenNial de coaliNie si care joaca un rol politic semnificativ, se poate vorbi atunci despre un sistem de doua partide si jumatate (liberalii n Germania si Luxemburg, Partidul Laburist Islandez, Noii DemocraNi din Canada). Jean Charlot mparte si el bipartismele n sisteme pure si integrale, n care numai doua partide ajung

Partide politice si grupuri de interese la putere (existente n Narile mai sus menNionate) si sisteme imperfecte sau cu doua partide si jumatate, n care unul dintre cele doua mari partide are nevoie de un al treilea pentru a forma guvernul (Germania, Austria)34 . M. Duverger deosebea bipartismul veritabil de pseudobipartism. Marea Britanie, caracterizata prin disciplina de vot a parlamentarilor ar fi exemplul tipic al bipartismului veritabil. Bipartismul suplu, de tip american (pseudobipartism) este considerat a fi mai aproape de multipartism, dect de bipartismul rigid, britanic, n Congresul de la Washington votndu-se dupa preferinNele personale. Chiar si n puNinele Nari considerate prototipuri ale bipartismului, se constata numeroase excepNii, fie datorita existenNei unor mici partide minoritare, fie datorita unor faze de tripartism. n consecinNa, ar fi mai corect sa vorbim, considera Yves Mny, folosind terminologia economica, de duopoluri. Numai sistemele SUA si U.K. ar raspunde acestei definiNii. Sistemele multipartidiste se caracterizeaza prin numarul mare al partidelor care intra n competiNia electoralasi participa la exercitarea puterii. Cele mai mari partide obNin, de regula, ntre 20% si 40% din totalul voturilor. Deci, multipartismul se fondeaza pe absenNa sau extrema raritate a unor guverne majoritare monopartiste si, n consecinNa, pe pluralitatea partidelor reprezentate n guvern. ExperienNe mai lungi de multipartidism au existat n Belgia, Italia, ElveNia, Columbia s.a. M. Duverger distingea multipartismele nordice, ordonate (n Scandinavia, larile de Jos), caracterizate prin partide puternic organizate, disciplinate, alianNe guvernamentale solide si multipartidismele neordonate, haotice, meridionale (FranNa, Italia), n care partidele sunt mai puNin organizate si disciplinate, alianNele fragile si guvernarile mai puNin stabile. A. Lijphart divizeaza sistemele multipartisane n sisteme cu sau fara partid dominant, de exemplu Italia pre-1990, cu crestin-democraNii dominanNi si cele trei Nari scandinave, cu puternicele lor partide socialiste. Prelund de la M. Duverger conceptele bipartism si mutipartism, Giovani Sartori care opereaza distincNia ntre polaritate si polarizare, le aprofundeaza prin intermediul conceptelor relevanNa , poli , competitivitate 35 . El considera ca, n afara numarului, existasi un alt criteriu (de fapt, decisiv) pe care se fondeaza cele 2 tipuri de pluripartidism: cel al partidelor care influenNeaza ntr-adevar jocul parlamentar relevant parties. n sprijinul

acestei concepNii, D.-L. Seiler identifica multipartismul simetric sau asimetric, polarizat sau nepolarizat. Ar putea exista, n opinia sa, sase forme teoretice: 1) simetric nonpolarizat; 2) asimetric polarizat; 3) simetric bipolarizat; 4) asimetric bipolarizat; 5) simetric multipolarizat; 6) asimetric multipolarizat. Dintre acestea, n viaNa politica a democraNiilor occidentale se ntlnesc numai 3 cazuri: o forma simetrica polarizata, n care un partid cu vocaNie quasi 34 J. Charlot, Les partis politiques, A. Colin, Paris, 1971 35 G. Sartori, Parties and Party Systems, Cambridge, Cambridge University Press, 1976 157

Mioara NEDELCU Mioara NEDELCU I.5. Sisteme de partide si moduri de scrutin n Romnia majoritara se opune diferitelor partide mici si mijlocii, care se lupta ntre ele; 2) o forma simetrica bipolarizata, n care doua partide ar putea aspira la vocaNia majoritara,cautnd permanent sa se extinda; 3) o forma simetrica multipolarizata, n care mai multe partide medii sau mici corespund unor poli distincNi, caz n care guvernamntul de coaliNie devine norma, iar coaliNiile au numeroase configuraNii. G. Pasquino analizeaza multipartismele limitate sau pluralismul moderat (ntre 3-5 partide) si multipartismele extreme sau pluralismul polarizat (mai mult de 5 partide). n pluralismul polarizat, competiNia este centrifuga, partidel e situate la polii extremi urmarind consolidarea , erodeaza centrul coaliNiei iar opoziNiile nu sunt responsabile. n Romnia, fenomenul partidist s-a conturat n a doua jumatate a secolului al XIX-lea, n forma sistemului bipartid, alcatuit din Partidul Liberal, nfiinNat la 24 mai 1875 si a Partidului Conservator, constituit oficial la 3 februarie 1880. Dar, ideea adoptarii unor legi si a unor practici democratice, dupa model occidental, este mai veche dect crearea partidelor politice, dupa cum o demonstreaza ConstituNia n 77 de puncte a lui Ionica Tautu, din 1822, Memoriul Unionist din 1829 sau Idee pe scurt asupra tuturor formelor de obladuire a lui Simion Marcovici, din 1829. n timpul domniei lui Al. I. Cuza, Romnia a avut un sistem electoral majoritar, cu doua tururi de scrutin36 . Drepturile electorale prevazute n ConstituNia din 1866 se bazau pe cens, alegatorii fiind mparNiNi n 4 colegii electorale, n funcNie de venit, profesiune si demnitaNile deNinute. Revizuirea ConstituNiei si adoptarea noii Legi electorale din 1884 au fost apreciate ca nsemnnd un pas nainte spre introducerea votului universal: numarul colegiilor electorale s-a redus de la patru la trei pentru Camera DeputaNilor, a scazut censul necesar pentru a avea drept de vot. Dupa formarea n 1918 a statului naNional-unitar, avnd drept consecinNa intrarea pe scena politica romneasca a partidelor din Transilvania, Basarabia si Bucovina, vechiul sistem de partide (dominat de numai doua formaNiuni politice) este nlocuit cu unul multipartid. Apar partidele minoritaNilor etnice (maghiara, germana, evreiasca, ukraineana) si alte partide, cu titulaturi democratice (Partidul Poporului, Partidul laranesc, Partidul Muncii s.a.). Se produce iesirea din scena a Partidului Conservator si apariNia a noi curente

ideologice si politice

comunismul si legionarismul.

Din a doua jumatate a primului deceniu interbelic se poate sesiza o tendinNa de polarizare, de reducere a numarului formaNiunilor politice. Etapa 36 Cf. F. Costiniu, P. D. Serban, Aspecte ale evoluNiei sistemului electoral n Ro mnia, Regia Autonoma Monitorul Oficial, Bucuresti 2000, p. 25

Partide politice si grupuri de interese simplificarii tabloului politic este ncheiata odata cu nfiinNarea n 1926 a PNl, care va umple vidul politic lasat de conservatori, ca partid de alternanNa la guvernare cu liberalii. Este astfel restabilit sistemul bipartit de guvernare (rotativa guvernamentala). Inspirata din legea belgiana, noua lege electorala adoptata n noiembrie 1918 stipula reprezentarea proporNionala, n speNa sistemul d Hondt. Alegerile desfasurate n 1919, 1920 si 1922 s-au bazat pe aceasta lege, n Transilvania si Bucovina aplicndu-se sistemul majoritar37 . Datorita acestei situaNii, sistemul electoral existent n acea perioada a fost calificat ca un sistem mixt38, folosind cele doua moduri de scrutin, majoritar si proporNional. n 1923 este adoptata o noua ConstituNie si n 1926 o noua lege electorala, inspirata din legea italiana a regimului fascist. Partidul care obNinea cel mai mare numar de voturi (cel puNin 40% din numarul total) era declarat partid majoritar, primind 50% din mandate. Cealalta jumatate era distribuita tuturor partidelor, inclusiv celui cstigator, n raport cu procentul votului obNinut. nainte de aceasta mparNire proporNionala, mandatele erau distribuite candidaNilor care obNinusera majoritatea absoluta n circumscripNiile lor. n sistemul bipartit romnesc, alternanNa se realizeaza ntre PNL si Partidul Poporului (1920-1927), ntre PNL si PNl (1927-1937). FaNada democratica dispare n 1938. ConstituNia lui Carol al II-lea anuleaza pluripartidismul, consacrnd un regim autoritar, reintroducnd votul cenzitar si restrngnd drepturile si libertaNile cetaNenesti. Romnia cunoaste sistemul partidului unic, n forma Frontului Renasterii NaNionale, la nceput, apoi n aceea a Partidului NaNiunii. Prin decretul 3053 din 15 septembrie 1940 Parlamentul este declarat dizolvat iar ConstituNia din 1938 suspendata, n perioada septembrie 1940 august 1944 guvernndu-se fara activitatea publica a partidelor politice. Legea nr. 560/15 iulie 1946 a dat drept de vot femeilor si militarilor, alegerile desfasurndu-se pe baza votului universal, egal, direct si secret, a scrutinului de lista sia reprezentarii proporNionale. Acapararea puterii de catre P.C.R. a echivalat cu eliminarea pluripartidismului si a pluralismului. La nceputul guvernarii comuniste, pluralismul politic este formal recunoscut dar, la puNin timp, partidele sunt desfiinNate si este consacrat sistemul partidului

unic. Decretul-lege nr. 8/31 decembrie 1989 privind nregistrarea si funcNionarea partidelor politice si a organizaNiilor obstesti din Romnia pune capat regimului de partid unic, crend bazele dezvoltarii pluralismului politic. Revenirea la valorile politice democratice, bruscasi cu accente violente a avut ca urmare explozia fenomenului partidist. ApariNia a peste 200 de partide, de diverse orientari ideologice nu a avut un suport real n structurile sociale sia fragmentat n mod excesiv electoratul. Pluripartidismul romnesc s-a definit prin labilitate, exprimata n numeroase disidenNe, fracNionari, alianNe 37 M. Dogan, op. cit., p. 141 38 G. Voicu, op. cit., p. 156 159

Mioara NEDELCU Mioara NEDELCU conjuncturale. Al. Radu, Gh. Radu si I. Porumb afirmau ca pluripartidismul specific anului 1990 a fost mai curnd pluripartidism hipertrofiat39 . Lund n considerare numarul foarte mare al partidelor reprezentate n Parlament (18 partide alese) si puternica forNa a FSN, Gh. Voicu l-a apreciat ca multipartidism cu sistem dominant sau hiperdominant 40 . n 1992, numarul partidelor parlamentare scade si primele doua forNe politice totalizeaza fiecare peste 20% din numarul voturilor, ceea ce antreneaza calificativul de sistem multipartid pur pentru susNinerea caruia pleda si dispunerea celor doua forNe politice pe axa stnga-dreapta (FDSN la centrustnga, CDR la centru-dreapta). Analizele efectuate au constatat ca n Parlamentul romnesc nu se gasesc cel puNin doua partide care sa deNina minimum 20% din sufragii, dupa cum cere, n opinia lui Jean Blondel un sistem multipartid pur, ci numai unul FDSN (ulterior PDSR si apoi PSD), al doilea partid de importanNa electorala PNlCD deNinnd sensibil sub 20% din voturi si o medie de 12,9% din mandatele celor doua Camere. CerinNa multipartidismului pur nefiind ndeplinita, s-a afirmat ca n Romnia, ntre 1992-1996 a existat un sistem multipartid cu defect 41 . FundaNia pentru DemocraNie, Freedom House din New York l-a catalogat sistem de partid dominant. O tendinNa pozitiva a dinamicii sistemului multipartidist, sesizabila de la o alegere la alta a fost aceea a simplificarii esichierului politic. Alegerile d in 1996 aduc o schimbare politica esenNiala: alternanNa la putere. Defectul constitutiv de la precedentele alegeri este n mod evident diminuat. n urma alegerilor din anul 2000, au rezultat doar cinci partide parlamentare PDSR, PRM, PNL, PD si UDMR, primele doua avnd fiecare peste 20% din voturi si mandate, satisfacnd cerinNa lui Blondel pentru un sistem multipartid pur si democratic. Adrian Miroiu atragea atenNia asupra faptului ca structura parlamentului, n forma aparuta dupa alegerile din noiembrie 2000 este semnificativa nu numai la scara unei legislaturi; ea stabileste cadrul evoluNiei sistemului de partid romnesc ntr-o perioada de 12-16 ani. Conform configuraNiei evoluNiei sistemului de partide schiNata

de el si numita configuraNia cu doua opoziNii , exista doua partide majore PDSR (PSD) si PRM, si trei mai mici UDMR, PNL si PD, grupate n opoziNia democratica . n afara unei mari instabilitaNi a configuraNiei, existasi o mare problema: cea a posibilitaNii alternanNei la guvernare, o lunga perioada de timp cel de-al doilea partid major PRM avnd de ntmpinat dificultaNi n constituirea unei majoritaNi parlamentare din care sa faca parte42 . n anul 2004, n formula electorala Uniunea NaNionala PSD+PUR, partidul condus de Dan Voiculescu 39 Al. Radu, Gh. Radu si I. Porumb, Sistemul politic romnesc, un sistem entropic? , Ed. Tehnica, Bucuresti 1995, p. 53 40 Gh. Voicu, op. cit., p. 215 41 Idem, p. 226 42 L. Vlasceanu, A. Miroiu, DemocraNia ca proces. Alegerile 2000, Ed. Trei, Bucu resti 2001, pp. 70-75

Partide politice si grupuri de interese (Partidul Conservator, n noua titulatura) a reusit sa patrunda n Parlament pe ultima poziNie ca numar de reprezentanNi, dar a avut un rol important n noua configurare a scenei politice, deciznd sa guverneze alaturi de AlianNa PNLPD si UDMR. ConfiguraNia sistemului de partide n urma alegerilor parlamentare din 2004 confirma doar parNial formula multipartismului cu partid dominant diminuat.43 TendinNa de evoluNie catre un multipartidism bipolarizat reprezinta o dovada a evoluNiei sistemului, n cautarea unui echilibru funcNional.44 Scena politica s-a simplificat si mai mult n urma alegerilor parlamentare din anul 2008, n legislativul romnesc intrnd numai reprezentanNi ai 5 formaNiuni politice (PDL, PSD + PC, PNL, UDMR) si 18 reprezentanNi ai minoritaNilor naNionale. PRM nu a reusit sa treaca pragul electoral. Decretul-lege nr. 92/14 martie 1990 pentru alegerea Parlamentului sia Presedintelui Romniei restabilea sistemul electoral al reprezentarii proporNionale specific perioadei interbelice, dar fara prima electorala. Alegerile din 1992, 1996 si 2000 s-au desfasurat n temeiul Legii nr. 68/15 iulie 1992 pentru alegerea Camerei DeputaNilor si a Senatului, modificata prin Legea nr. 115/1996 pentru alegerile din 1996 si prin OrdonanNa de UrgenNa nr. 129/2000 pentru alegerile din noiembrie 2000. Decretul-lege din 1990 si legea nr. 68/1992 au stipulat principiul reprezentarii proporNionale si metoda scrutinului de lista. Conform reprezentarii proporNionale adoptate, ntr-o prima etapa se aplica regula coeficientului electoral simplu, iar n cea de-a doua etapa regula d Hondt. Pentru alegerile din 1992 si 1996 pragul electoral stabilit a fost de 3% dar OrdonanNa de UrgenNa nr. 129/30 iunie 2000 a modificat Legea organica 68/1992 stabilind pragul electoral la 5% pentru partide si un prag pentru coaliNii, care se calculeaza plecnd de la nivelul de 5%, dar nedepasind 10%. Legea nr. 35 din 13 martie 2008 a introdus o noua formula electiva, potrivit careia deputaNii si senatorii se aleg n colegii uninominale, prin scruti n ninominal, conform principiului reprezentarii proporNionale (art. 5, alin. 1). Pentru alegerile europarlamentare din anul 2009, partidele politice romnesti au decis prin consens sa aplice vechea regula a reprezentarii proporNionale pe liste blocate.

43 Buti, Daniel, Sistemul de partide romnesc n cautarea unei formule funcNionale , n www.sfera politicii.ro 44 C. Prvulescu, CompetiNie si bipolarizare. Noi tendinNe n sistemul politic romnesc , n Sfera Politicii, nr. 110-111/ 2004, pp. 8-12 161

Mioara NEDELCU Mioara NEDELCU I.6. Rezultatele alegerilor europarlamentare din anul 2009 si actualele grupuri politice din parlamentul european n tratatul de la Maastricht se afirma ca partidele politice la nivel european sunt importante ca factor de integrare n Uniune, contribuind la formarea unei constiinNe europene si la exprimarea voinNei politice a cetaNenilo r Uniunii. O prima condiNie pentru constituirea unui grup politic la nivel european este organizarea dupa criteriul afinitaNii politice. De-a lungul a patru zile (4 7 iunie 2009), n cel mai mare scrutin electoral transnaNional, 375 de milioane de alegatori europeni i-au ales pe cei 736 de deputaNi ai Parlamentului European, care reprezinta 500 de milioane de cetaNeni ai UE. Partidele de dreapta si de centru dreapta au obNinut victoria n 20 de Nari (n 11 dintre acestea fiind la guvernare), iar cele de stnga n numai 7 (Slovacia, Malta, Danemarca, Grecia, Romnia, Suedia, Estonia). Numarul minim de deputaNi necesar constituirii unui grup politic este 25. n cadrul unui grup trebuie reprezentate cel puNin o patrime din statele membre. Grupul politic adopta o poziNie, n urma consultarilor din cadrul sau. Niciunui membru nu i se poate impune o anumita varianta de vot. DeputaNii care nu fac din niciun grup politic sunt deputaNi neafiliaNi. n prezent, exista 7 grupuri politice n cadrul PE. 1. Grupul Partidului Popular European (Crestin -Democrat) European People s Party, EPP, 265 membri; 2. Grupul AlianNei Progresiste a Socialistilor si DemocraNilor din Parlamentul European Group of the Progressive Alliance of Socialists&Democrats in the European Parliament, S&D, 184 membri; 3. Grupul AlianNei Liberalilor si DemocraNilor pentru Europa -Alliance of Liberals and Democrats for Europe, ALDE, 84 membri; 4. Grupul Verzilor/AlianNa Libera Europeana The Greens/European Free Alliance in the European Parliament, GREEN-EFA, 55 membri; 5. Conservatorii si Reformistii Europeni European Conservatives and Reformists Group in the European Parliament, ECR, 54 membri; 6. Grupul Confederal al Stngii Unite Europene/Stnga Verde Nordica European United Left (GUE, Gauche Unitaire Europeenne)-Nordic Green Left (NGL), GUE/NGL, 35 membri; 7. Grupul Europa LibertaNii si DemocraNiei Europe of Freedom and Democracy, EFD, 32 membri;

-27 neafiliaNi -Total 736 membri ai PE. Majoritatea care continua sa domine Parlamentul European si dupa alegerile din 2009, este produsul asocierii ntre centru

dreapta si centru

Partide politice si grupuri de interese stnga, si n toate Narile europene, aprobarea unui text pe cale parlamentara sau prin referendum se realizeaza printr-o astfel de conjugare. EPP este cel mai mare grup politic din Parlament, avnd o contribuNie substanNiala la elaborarea Tratatului de la Lisabona. El susNine ideea unei Europe a valorilor, unita, deschisa, diversa, mai umanasi promoveaza dialogul si moderaNia. S&D uneste partidele socialiste, social democrate si laburiste din UE. Acest grup a jucat un rol esenNial n redactarea Cartei Drepturilor Fundamentale, ce garanteza europenilor drepturi civile, politice, sociale. ALDE considera ca UE trebuie sa asigure o crestere economica echilibratasisa creeze condiNii pentru o protecNie sociala eficienta a cetaNenilor ei. Redistribuirea bogaNiei, n concepNia ALDE, trebuie realizata prin intermediul Fondurilor Sociale si al Fondurilor de Dezvoltare Regionala, n vederea eliminarii inegalitaNilor dintre regiuni. GREENS/EFA se pronunNa pentru reforme economice si sociale care sa asigure o dezvoltare durabila a fiinNei umane sia naturii, pentru norme ecologice, sociale si democratice la standarde nalte, care sa asigure calitatea vieNii s.a. EFD acNioneaza pentru construirea unei Europe fondata pe libertatea de decizie a naNiunilor, pe democraNie. 163

Mioara NEDELCU 164 CLASIFICAREA ORGANIZAlIILOR PARTIZANE (MATRICEA ORGANIZAlIEI PARTIZANE PRIN NTRETAIEREA A 2 AXE TELEOLOGICA SI MEDIOLOGICA) CREAlIE INTERIOARA CREAlIE PARLAMENTARA CREAlIE PREZIDENlIALA P. JEFFERSONIAN P. JACKSONIAN P. MASINA P. CADRE SUPLU RIGID P. DE ELECTORI P. INDIRECT P. DE NOTABILI PALIER 1 PALIER 2 PALIER 3 CREAlIE EXTERIOARA P. DE MASE SUPLU RIGID P. DE MILITANlI P. DE INTEGRARE

Partide politice si grupuri de interese 165 SCHEMA ORGANIZARII PARTIDELOR POLITICE AMERICANE (Tipul stratarhic) COMITETUL NAlIONAL SI PRESEDINTELE NAlIONAL COMITET ELECTORAL AL SENATULUI SI PRESEDINTE COMITET DE STAT SI PRESEDINTE COMITETE ALE COMITATELOR PRESEDINTE ORGANIZAlII URBANE (WARDS) SEClII DE BAZA (PRECINCTS) SI RESPONSABILI LOCALI COMITET ELECTORAL AL COMISIEI REPREZENTANlILOR SI PRESEDINTE COMITETE DE DISTRICT (DISTRICTE COMPUSE DIN DIVERSE TIPURI DE COMITATE SI ALTE INSTANlE) ORGANIZAlII RURALE DE BAZA

Mioara NEDELCU Mioara NEDELCU LOCALIZARI SUGERATE ALE CELOR 4 CLIVAJE N PARADIGMA AGIL POLITICA G SECTOR PRIMAR/ CULTURA DOMINANTA/ SECTOR SECUNDAR CULTURA DOMINATA BISERICA/ STAT LUCRATORI/ PATRONI, ECONOMIC -A POSEDANlI I -INTEGRARE L LOCAL -FAMILIAL

Partide politice si grupuri de interese PARTIDE SI FORMAlIUNI NSCRISE PE LISTELE ELECTORALE DIN ROMNIA N MAI 1990 Nr. Crt. Denumire partid 1 ALIANlA PENTRU UNITATEA ROMNILOR (AUR) = PUNR+PARTIDUL REPUBLICAN 2 ASOCIAlIA FOSTILOR DElINUlI POLITICI SI A VICTIMELOR DICTATURII 3 COMUNITATEA LIPOVENILOR DIN ROMNIA 4 FRONTUL DEMOCRAT AL GERMANILOR DIN ROMNIA (FDG) 5 FRONTUL SALVARII NAlIONALE (FSN) 6 GRUPAREA DE CENTRU "NOUA ROMNIE" 7 GRUPAREA DEMOCRATICA DE CENTRU (GDC) 8 MISCAREA ECOLOGISTA DIN ROMNIA (MER) 9 PARTIDUL "ALIANlA PENTRU DEMOCRAlIE" 10 PARTIDUL "CASA ROMNA A EUROPEI DEMOCRATE" 11 PARTIDUL COOPERATIST 12 PARTIDUL DEMOCRAT AGRAR DIN ROMNIA (PADR) 13 PARTIDUL DEMOCRAT AL MUNCII (PDM) 14 PARTIDUL DEMOCRAT CONSTITUlIONAL DIN ROMNIA 15 PARTIDUL DEMOCRAT CRESTIN AL RROMILOR DIN ROMNIA 16 PARTIDUL DEMOCRAT ECOLOGIST 17 PARTIDUL DEMOCRAT PROGRESIST 18 PARTIDUL DREPTAlII SOCIALE/NOUA DEMOCRAlIE DIN NORD-VESTUL ROMNIEI 19 PARTIDUL ECOLOGIST ROMN (PER) 20 PARTIDUL ECOLOGIST UMANIST 21 PARTIDUL INDEPENDENT MAGHIAR 22 PARTIDUL LIBERAL (AL LIBERTAlII) DIN ROMNIA 23 PARTIDUL LIBER SCHIMBIST (PLS) 167

Mioara NEDELCU Mioara NEDELCU Nr. Crt. Denumire partid 24 MISCAREA "DEMOCRAlIA MODERNA" 25 MISCAREA "TNARA DEMOCRAlIE" 26 PARTIDUL MUNCII SI DREPTAlII SOCIALE DIN ROMNIA 27 PARTIDUL MUNCII 28 PARTIDUL NAlIONAL LIBERAL (PNL) 29 PARTIDUL NAlIONAL PROGRESIST 30 FRONTUL POPULAR ROMN 31 PARTIDUL NAlIONAL REPUBLICAN 32 PARTIDUL NAlIONAL ROMN 33 PARTIDUL NAlIONAL lARANESC-CRESTIN SI DEMOCRAT 34 PARTIDUL PENTRU CINSTIREA EROILOR REVOLUlIEI DE SALVARE NAlIONALA 35 PARTIDUL RADICAL DEMOCRAT 36 PARTIDUL RECONSTRUClIEI NAlIONALE DIN ROMNIA (RPNR) 37 PARTIDUL PENTRU RECONSTRUClIA NAlIONALA SI DEMOCRAlIEI 38 PARTIDUL REPUBLICAN CRESTIN 39 PARTIDUL ROMN PENTRU NOUA SOCIETATE 40 PARTIDUL SOCIAL DEMOCRAT CRESTIN ROMN 41 PARTIDUL SOCIALIST AL DREPTAlII 42 PARTIDUL SOCIALIST DEMOCRAT ROMN (PSDR) 43 PARTIDUL lARANESC ROMN 44 PARTIDUL lIGANILOR DIN ROMNIA 45 PARTIDUL TINERETULUI LIBER DEMOCRAT DIN ROMNIA 46 PARTIDUL UMANITAR AL PACII 47 PARTIDUL UNIT AL RROMILOR, CALDARARILOR SI LAUTARILOR DIN ROMNIA 48 PARTIDUL SOCIAL-DEMOCRAT ROMN (PSD) 49 PARTIDUL "UNIUNEA REPUBLICANA" 50 PARTIDUL UNITAlII DEMOCRATICE 51 PARTIDUL "VIITORUL DEMOCRATIC AL PATRIEI"

Partide politice si grupuri de interese Nr. Crt. Denumire partid 52 UNIUNEA ARMENILOR DIN ROMNIA 53 UNIUNEA BULGARA DIN BANAT (SI) ASOCIAlIA CULTURALA BULGARA 54 PARTIDUL "UNIUNEA CRESTIN-ORTODOXA" 55 PARTIDUL UNIUNII CRESTINE DIN ROMNIA 56 UNIUNEA DEMOCRATICA CRESTINA 57 UNIUNEA DEMOCRATICA MAGHIARA DIN ROMNIA (UDMR) 58 UNIUNEA DEMOCRATICA A RROMILOR DIN ROMNIA (UDRR) 59 UNIUNEA DEMOCRATICA A SRBILOR DIN ROMNIA 60 UNIUNEA DEMOCRATICA A SLOVACILOR SI CEHILOR DIN ROMNIA 61 UNIUNEA ELENA DIN ROMNIA 62 UNIUNEA LIBERALA "BRATIANU" (ULB) 63 UNIUNEA POLONEZILOR DIN ROMNIA "DON POLSKI" 64 UNIUNEA UCRAINENILOR DIN ROMNIA 65 PARTIDUL UNITAlII DEMOCRATE DIN MOLDOVA 66 ALIANlA MUNCITOREASCA ANTICOMUNISTA SI ANTIFASCISTA "LIBERTATEA" 67 PARTIDUL DEMOCRAT DIN CLUJ 68 UNIUNEA DEMOCRATA "lARA OASULUI" 69 FORUMUL DEMOCRAlIEI SI UNITAlII NAlIONALE DIN ROMNIA 70 UNIUNEA DEMOCRATA TURCO-MUSULMANA 71 UNIUNEA LIBER DEMOCRATA A RROMILOR DIN ROMNIA 72 CANDIDAlI INDEPENDENlI 73 74 75 169

Mioara NEDELCU *** ntrebari de verificare a cunostineNelor: 1. Cum a fost definit partidul politic? 2. Care sunt elementele conceptului? 3. Ce funcNii realizeaza partidele politice? 4. ComentaNi teza dualismului dreapta-stnga. 5. AnalizaNi tipologiile multidimensionale ale partidelor politice. 6. Ce elemente noi introduce n staseologie paradigma Rokkan? 7. Cumaaparut si cum au evoluat familiile de partide politice? 8. Care sunt tipurile de partide politice identificate de specialisti? 9. Ce sisteme de partide exista? 10. Care a fost evoluNia sistemului partidist romnesc si care este ncadrarea sa actuala?

II.1. Grupuri de interese grupuri de presiune. FuncNiile grupurilor de interese II.1. Grupuri de interese grupuri de presiune. FuncNiile grupurilor de interese II. Rolu grupurilor de interese n sistemele democratice contemporane Element devenit indispensabil funcNionarii structurii politice, grupurile de interese instituie un nou sistem de reprezentare, distinct de reprezentarea clasica, prin intermediul partidelor. Fenomenul nu este de data recenta, n orice societate interesele particulare avnd tendinNa coalizarii n vederea obNinerii unor avantaje din partea guvernamintelor. Desi realitatea istorica a grupurilor de interese este mult mai veche dect cea a partidelor, recunoasterea calitaNii lor de componente esenNiale ale structurii politice a statelor este relativ recenta, cel puNin n Europa. n 1908, n SUA, Arthur F. Bentley45 vorbea deja de grupuri de interes (Interest Groups) si de presiunile exercitate de acestea, dar consacrarea termenului se produce abia n primii ani de dupa cel de-al doilea razboi mondial. n aceasta perioada, se dezvolta un puternic curent de cercetare si reflecNie stiinNifica, grupul de interes devenind o categorie de analiza a stiinNei politice, care creeaza un instrument de interpretare si explicare a vieNii politice cu valoare cognitivasi un concept uzual. Grupul de interes, format si dezvoltat n comunitaNile istorice primare este constituit dintr-un numar de persoane, unite de unul sau mai multe interese comune. Orice grup uman poate fi un grup de interes, formal sau informal, de situaNie, de adeziune etc. n condiNiile trecerii de la societatea feudala la capitalism, apar premisele politizarii anumitor interese. ntre factorii favorizanNi ai dezvoltarii grupurilor de interese, au fost menNionaNi: libertate a si dreptul de asociere, regimul reprezentativ, industrializarea si consecinNele antrenate de progresul tehnic. Necesitatea exprimarii intereselor si revendicarilor diferitelor categorii de indivizi a fost determinata de: evoluNia societaNii industriale si a funcNiilor statului; transformarile care au afectat instituNiile parlamentare; dezvoltarea aparatului administrativ si birocratic s. a. Grupul uneste persoane ntre care exista relaNii specifice, suficient de frecvente pentru ca de aici sa se degajeze un mod colectiv de conduita46. ntre factorii de adeziune la un grup, considerarea intereselor ocupa un loc 45 A. F. Bentley, The Process of Government. A Study of Social Pressures, Chicag o, 1908 46 G. Burdeau, op. cit., p. 210 171

Mioara NEDELCU Mioara NEDELCU important. Ca atare, studiul grupurilor de interese este unul al intereselor organizate. Roger-Grard Schwartzenberg scria ca nu exista nici un grup de interes care sa nu fie tentat sau forNat sa exercite o presiune. Variabile sunt numai frecvenNa, amploarea sau stilul de recurs la pressing. Orice grup de interes este, virtualmente, un grup de presiune, cele doua expresii fiind sinonime47 . Charles Debbasch, Jean-Marie Pontier, Lon Dion s.a. considera ca asimilarea grupurilor de interes cu grupurile de presiune nu este n ntregime justificabila. Grupul de interes nu se identifica exact cu grupul de presiune, care nu acNioneaza numai pe calea pressingului siacarui influenNa nu este unidirecNionala. Un grup de interes este un grup de presiune potenNial, care se transforma n momentul acNiunii sale asupra autoritaNilor abilitate sa ia decizii n favoarea intereselor aparate. MulNi specialisti identifica fenomenul grupului de presiune n prezenNa a 3 elemente principale: 1) existenNa unui grup sau a unei comunitaNi mai mult sau mai puNin organizate (ceea ce l deosebeste de o miscare spontanasi efemera); 2) noNiunea de interes si apararea acestui interes; 3) elementul presiunii, al influenNei exercitate. Chiar si acele grupuri de inte res situate la o distanNa mai mare de zonele n care influenNa asupra guvernului reprezinta o necesitate se pot transforma, n anumite situaNii, n organisme de pressing, astfel nct distincNia grup de interes grup de presiune este destul de dificila. O serie de autori folosesc alternativ termenii grup de interes si grup de presiune , unii (ndeosebi cei anglo-saxoni) l prefera n mod evident pe cel dinti. AlNi termeni propusi grup financiar , grup organizat , interese organizate , corpuri intermediare nu au avut o consacrare internaNionala. n ceea ce ne priveste, avnd n vedere faptul ca obiectul cursului l formeaza acele grupuri de interes care recurg la acNiunea de pressing , mai mult sau mai puNin frecvent, optam pentru utilizarea alternativa a termenilor consacraNi. Robert Salisbury si Kay Lawson sunt de parere ca indivizii adera la un grup urmarind trei categorii principale de avantaje: 1) materiale (bunuri si servicii); 2) de solidaritate (datorita sentimentului solidaritaNii, sansei socializarii sau a unui statut mbunataNit); 3) de scop/acNiune n numele unor valori sau cauze oferind satisfacNii ce suplinesc recompensele personale48 .

Oricare ar fi natura lui, interesul dobndeste semnificaNie, relevanNa, n momentul n care membrii sai, prin anumite strategii si mijloace se straduiesc sa-l exprime sisa-l promoveze. n studiul grupurilor de interese, noNiunea pressing , aparuta n literatura americana la nceputul secolului al XX-lea este cu deosebire importanta, marcnd momentul n care grupurile de interes se manifesta presnd asupra autoritaNilor abilitate sa ia decizii. Pressingul este starea prin care un grup de interese cauta sa si realizeze obiectivele, prin modificarea comportamentului sistemului politic n favoarea sa. Exercitnd 47 R.-G. Schwartzenberg, Sociologie politique, dition Montchrestien, Paris, 1971, p. 419 48 K. Lawson, op. cit., pp. 93-95

Partide politice si grupuri de interese prin cererile lor un pressing, grupurile declanseaza n snul sistemului politic un fenomen de retropressing (retroacNiune). Din acest ansamblu de cereri si de raspunsuri vor rezulta anumite decizii. Grupul de interes se delimiteaza de miscarile sociale si de partidele politice. Miscarea sociala acNioneaza uneori ca un grup de presiune si unele grupuri de presiune sunt miscari sociale. Dar, n general, grupurile de interes acNioneaza ca miscari sociale numai ocazional. O miscare sociala include adesea una sau mai multe asociaNii dar, n mod obisnuit, include mulNi suporteri care nu sunt membri ai respectivelor asociaNii. Unele miscari sunt total neorganizate. Miscarea sociala a fost definita ca ncercare colectiva de a promova un interes comun sau de a atinge un scop comun prin acNiune colectiva, n afara sferei instituNiilor existente 49 , sau colectivitate acNionnd cu o anumita continuitate pentru a promova schimbarea sau a rezista schimbarii n societatea sau n grupul careia i aparNine 50. Ea grupeaza indivizii interesaNi n atingerea unor obiective precise, se preocupa de sensibilizarea publicului si a cercurilor conducatoare. Unele miscari pot numara milioane de oameni, altele au dimensiuni reduse; unele si desfasoara activitatea ntr-un cadru legal, altele sunt grupuri ilegale sau conspirative. Scopurile si mijloacele folosite de aceste miscari pentru atingerea lor cunosc o mare varietate, putnd merge de la simpla publicitate pna la presiunea moralasi chiar violenNa fizica. Spre deosebire de instituNii, elemente relativ permanente si stabile ale societaNii, miscarile soc iale sunt foarte dinamice si au o durata de viaNa variabila. ntre funcNiile principale ale miscarilor sociale, Alain Touraine51 enumera: 1) funcNia de mediere; 2) funcNia de clarificare a constiinNei colectiv e; 3) funcNia de presiune. Miscarile sociale sunt agenNi activi ai medierii si socializarii, care dezvoltasi ntreNin o constiinNa colectiva combativa. Recursul la presiunea exercitata n diferite moduri asupra persoanelor investite cu autoritate, asupra puterii nu este dect una dintre formele acNiunii lor, desi uneori o forma principala. Numarul si importanNa miscarilor sociale constituie un indicator de baza

al importanNei lor. David Aberle distinge 4 tipuri de miscari sociale, 2 dintre ele miscarile transformatoare si miscarile reformatoare urmarind realizarea unor schimbari n societate; celelalte 2 mntuitoare si alteratoare vizeaza schimbarea unor obisnuinNe sau concepNii ale indivizilor52. Miscarile sociale au un caracter contestator si n societaNile totalitare, constituind un obiectiv esenNial al atenNiei regimului, care se simte permanent ameninNat. n pofida 49 A. Giddens, op. cit., p. 549 50 R. H. Turner, L. M. Killian, Collective Behaviour, Prentice-Hall, Inc., New J ersey, 1957, p. 51 A. Touraine, Sociologie de l action, Ed. du Soleil, Paris, 1965 52 Apud A. Giddens, op. cit., p. 551 173

Mioara NEDELCU Mioara NEDELCU politicii sale represive, astfel de miscari au tendinNa de a renaste si de a sch imba ordinea stabilita. Grupurile de interese se deosebesc de partidele politice, n principal datorita faptului ca ele nu au ca obiectiv cucerirea puterii sau participarea la guvernare ci, numai obNinerea unei influenNe asupra celor ce deNin puterea si constrngerea lor de a satisface, direct sau indirect, cerinNele grupului. Deci, diferite ca marimi sau nfaNisare, partidele si grupurile au si obiective diferite. Ca si partidele, grupurile de interese: faciliteaza participarea cetaNenilor la viaNa politica; servesc ca legatura organizaNionala ntre membrii lor si oficialii guvernamentali, alesi sau numiNi; pot determina guvernamntul sa fie mai receptiv la interesele diverselor categorii de cetaNeni. Dar, partidele politice se bazeaza pe o solidaritate generala, specifica Maurice Duverger, n timp ce grupurile au ca fundament solidaritaNile particulare. Primele acNioneaza n cadrul societaNii globale, careia omul i aparNine n calitate de cetaNean, celelalte acNioneaza pentru apararea unor interese particulare. n timp ce partidele se bazeaza pe coaliNii, ale caror politici acopera o gama larga de probleme, grupurile si limiteaza setul de cereri. Desi uneori ncearca sa influenNeze rezultatul anumitor alegeri, prima lor preocupare nu este aceea de a candida pentru funcNii. Grupurile de interese pot lucra prin intermediul partidelor (totdeauna n cautare de bani si de ajutor pentru mobilizarea sprijinului votanNilor) si pot influenNa modelarea programelor partidelor sau a rezultatelor alegerilor. Pe scurt, principalele caracteristici ale grupurilor de interese sunt urmatoarele: desi nu sunt structuri sau instituNii politice, activitatea lor se desfasoara n strnsa corelaNie cu cea a instituNiilor statului si a partidelor politice; ele nu exercita ntr-un mod direct puterea politica dar acNioneaza asupra ei ca intermediari, pentru realizarea unor decizii luate de o instituNie sau

un organ politic, fiind astfel un element al producerii deciziei; ele se definesc prin caracterul lor colectiv si printr-o acNiune colectiva; ele trebuie sa prezinte un anumit grad de unitate, sa se caracterizeze prin sentimentul apartenenNei la grup si prin adeziunea la anumite valori comune; interesul care uneste membrii lor poate fi mai mult sau mai puNin puternic dar, n orice caz, este sursa unei acNiuni comunitare si agregative. Deci, grupul de interese exprima anumite interese, dispune de o organizare si exercita o presiune pentru a-si atinge scopurile. Ca atare, el poate fi definit ca un grup de persoane unite ntr-o structura specifica de unul sau mai multe interese comune, care si realizeaza obiectivele prin presiunea

Partide politice si grupuri de interese exercitata asupra autoritaNilor abilitate sa ia o decizie 53. ForNa sa depinde de: importanNa gruparii; locul n societate; calitatea leaderilor. Ea este influenNata de nivelul coeziunii sale, care presupune absenNa unor disensiuni interne. Cnd unui grup i lipseste unitatea n susNinerea unei probleme, influenNa lui asupra procesului elaborarii politicii scade, chiar daca grupul are dimensiuni considerabile. ntr-o perspectiva funcNionala, grupul de interese este definit ca entitate care ncearca sa reprezinte interesele unor secNiuni particulare ale societaNii, n scopul de a influenNa procesul politic . Cu alte cuvinte, el ndeplineste att funcNii faNa de stat, n masura participarii la procesul decizional, informeaza guvernul si celelalte instituNii asupra starii reale a societaNii, produce exper tize, ct si faNa de societate, articulnd aspiraNiile si interesele grupurilor sociale particulare. Grupurile de interese faciliteaza elaborarea politicilor publice. Deci, ele sunt att actori politici, ct si actori sociali54 . Cadru de solidaritate, de informare si de acNiune, grupul este, n opinia lui Ch. Debbasch, o riposta normala a cetaNenilor , care se pot simNi slabi si nesiguri n faNa extinderii mijloacelor de guvernare ale puterii. El este un instrument de echilibrare a acNiunii statului, o forma de contraputere. nsa,asa cum trebuie evitata tendinNa statului de a deveni atotputernic, trebuie evitatasi tendinNa naturala spre hegemonie a grupurilor, aservirea statului faNa de ele. Grupurile n stat si nu statul n grupuri 55 . Impulsionarea cercetarii fenomenului grupurilor de interese s-a datorat n buna parte teoriei pluraliste, care a facut din pluralitatea si competiNia lor elemen te esenNiale ale consolidarii si dezvoltarii democraNiei. Treptat, grupurile de interese ajung sa fie considerate expresie a unei manifestari naturale a vieNii politice, care nu contravine principiilor democraNiei ci, dimpotriva,o stimuleaza. Cercetatorii din SUA au ajuns la concluzia ca grupurile de interese ofera americanilor si o alta cale de participare ntr-o democraNie reprezentativa, n afara exercitarii dreptului de vot. n opinia americana, grupurile de interes servesc ca legaturi organizaNionale ntre membrii lor si oficialii alesi sau numiN i ai guvernamntului. Ceea ce le justifica existenNa este rolul lor de a face ca

membrii executivului, legislativului si ramurii judiciare a guvernamntului sa fie mai constienNi de nevoile si preocuparile diferitelor segmente ale populaNie i. Un aspect particular al teoriei americane a grupurilor de interese l constituie atenNia deosebita acordata grupurilor de cetaNeni activisti (citizen activist groups) si practicii lobbyingului, analizata att n context naNional, ct si la nivelul statelor uniunii. 53 Ch. Debbasch, J.-M. Pontier, op. cit., p. 387 54 Cf. A. M. Dobre, R. Coman, coord., Romnia si integrarea europeana, Institutul European, 2005, pp. 163-164 55 Ch. Debbasch, L tat civilis, Contre le pouvoire sauvage, Libraire Arthme, Fayard, 1979, pp. 119, 127 175

Mioara NEDELCU Treptat, dupa cel de-al doilea razboi mondial, grupurile nu mai sunt considerate nici n Europa ca devianNi , ci ca un mijloc firesc de exprimare a indivizilor, recunoscndu-se astfel pluralitatea intereselor si legitimitatea exprimarii lor. n anii 60, valul scriitorilor pluralisti aduce n atenNia publicului fenomenul grupurilor (group process) care domina politica moderna din Marea Britanie, constituind un suport real pentru democraNie. n anii 70- 80 s-a constatat o brusca proliferare a grupurilor britanice, n special a celor interesate de problemele protecNiei mediului si a animalelor, dar si a unor grupuri reprezentnd interese secNionale (materiale). Ele au nceput sa influenNeze politicile publice formulate de conducerea centrala sau localasi de Comunitatea Europeana. n R.F.G., rolul grupurilor a devenit att de important nct H. W. Ehrman vorbea deja n 1965 despre democraNia intereselor de grup de la Bonn 56. n aceastaNara, este greu de gasit vreo sfera sociala sau vreo activitate privata care sa nu fie reprezentata n diverse forme de organizare. Lista Publica a OrganizaNiilor nregistrate si a ReprezentanNilor lor nu nscrie toate organizaNiile, asociaNiile, societaNile, lobbyurile si alte grupuri de interese existente n Germania dar, conform estimarilor, ar fi active peste 2500 de grupuri independente organizaNional. Unele grupuri se prezinta n forma organizaNiilor umbreala , cuprinznd mai multe organizaNii n interiorul unei federaNii. Cele mai multe dintre grupurile de interese naNionale sunt afiliate l a organizaNii internaNionale-umbrela. Si n democraNia elveNiana grupurile de interes57 au ajuns sa exercite o mare influenNa, guvernul si parlamentul neputndu-le ignora. Ele ndeplinesc urmatoarele roluri: 1) contribuie la finanNarea unui partid politic sau a altuia ; 2) influenNeaza alegerea candidaNilor de catre partide; 3) influenNeaza direct formarea voinNei alegatorilor; iniNiaza referendumuri populare58 . n ElveNia, grupurile de interese au dobndit att posibilitatea de a participa la pregatirea legilor, ct si pe aceea de a fi asociate la executarea lor. ConstituNia a nscris obligativitatea ascultarii asociaNiilor nainte de edictarea unei legi (procedura de consultare) si a implicarii lor n formularea unor proiecte de legi aflate ntr-un stadiu pre-parlamentar. Frecvent, reprezentanNii grupurilor se afla n comisiile de experNi si au acces direct la guvern.

Paradoxal, FranNa,o Nara n care s-au manifestat poate cele mai mari rezerve n privinNa caracterului benefic pentru democraNie al grupurilor de presiune, ele fiind, dupa cum constata Georges Lavau, obiect de scandal si provocnd o reacNie moralizanta a adus, prin specialistii ei, o contribuNie notabila la dezvoltarea teoriei grupurilor. Analizele si tipologiile lui M. Duverger, George Burdeau, Jean Meynaud, Jaques Basso, Jean Charlot s.a. au o larga utilizare n sociologia si politologia contemporana. 56 H. W. Ehrman, Democracy in a Changing Society, London, 1965, pp. 130-132 57 Termenul preferat de elveNieni este acela de asociaNii 58 Th. Fliner-Gerster, op. cit., p. 203

Partide politice si grupuri de interese Partide politice si grupuri de interese II.2. Grupuri de interese intrasocietale si extrasocietale n conNinutul funcNiilor grupurilor de interese propuse de Jean Meynaud se nscriu: a) activitatea de furnizare a unei informaNii complete si circumstanNiale; b) funcNia de consimNire-participare (consimNamntul exprimat faNa de miscarile proiectate); c) canalizarea revendicarilor (rolul moderator)59 . ntre principalele funcNii ale grupurilor, ntr-un raport care privilegiaza parteneriatul etatic, Jaques Basso si Michelle Ruffat menNioneaza: a) funcNia de reprezentare; b) funcNia de gestiune; c) funcNia de revendicare; d) funcNia de aparare, n profitul membrilor lor60 . Variatele forme de organizare se concretizeaza n adunari, asociaNii, centre, camere, confederaNii, consilii, federaNii, grupari, ligi, miscari, socie taNi, sindicate, uniuni. Clasificarea lor s-a facut prin aplicarea a zeci de principii , criterii, grupari etc. ntr-o perspectiva sistemica, specifica ndeosebi stiinNei politice americane, grupurile de interese au fost analizate n calitatea lor de element al sistemelor componente ale sistemului social global (exclusiv sistemul politic) s i de element al sistemului politic. n primul caz, au fost identificate grupuri de tip profesional, confesional, cultural, cu ponderi diferite n diferite Nari; n cel de-al doilea, grupuri confesionale implicate direct n politica (germane, americane, japoneze s.a.). n calitate de element al subsistemului partidelor politice, grupurile de interese profesionale, etno-culturale, confesionale se po t politiza atunci cnd interesele lor o cer. Ca modele de pressing, pentru atingerea obiectivelor urmarite, grupurile pot acNiona la nivel intrasocietal (local, zonal, naNional) si la nivel extrasoc ietal (regional internaNional, global internaNional), delimitarea avnd mai mult caracter analitic, n realitate existnd o strnsa interdependenNa a celor doua niveluri. Urmatorul tabel prezinta o ncercare de sistematizare a principalelor tipuri, care utilizeaza cele mai relevante criterii propuse de sociologi si politologi. 59 J. Meynaud, Les groupes de pression, P.U.F., Paris, 1965, pp. 116-118 60 J.-D. Basso, M. Ruffat, Nouveau regards sur les groupes , n Problmes politiques et sociaux, Paris, mai 1985, p. 4 177

Mioara NEDELCU Tipuri de grupuri de interese CRITERIUL UTILIZAT TIPUL GRUPULUI DE INTERESE Gradul de integrare al membrilor grupului *Grup neinstituNionalizat *Grup instituNionalizat Interesul aparat sau promovat *Grup de interes unic (cu obiectiv limitat) *Grup cu interese (scopuri) multiple *Grup de aparare a intereselor materiale (economic, secNional) *Grup de vocaNie ideologica (non economic, de idei, ideologic, non profesional, cauzal) *Grup de vocaNie globala *Grup de vocaNie specializata Natura activitaNii membrilor cercului conducator al grupului *Grup privat *Grup public *Grup semipublic Natura activitaNii grupului *Grup exclusiv (primar, de acNiune politica) *Grup parNial (secundar, intermitent) *Pseudo-grup de presiune Structura grupului *Grup de cadre *Grup de masa Strategiile grupului si receptivitatea guvernului faNa de ele *Grup intern *Grup extern *Grup intermediar Natura presiunii permise *Grup-client *Grup-stapn Durata existenNei grupului *Grup provizoriu (ad hoc) *Grup permanent (cu vocaNie permanenta) Caracterul acNiunii *Grup oficial *Grup secret II.2.1. Nivelul intrasocietal al grupurilor de interese A) Lund n considerare gradul de integrare a membrilor lor, G. Burdeau distinge grupurile neinstituNionalizate si grupurile instituNionalizate. AcNionnd n afara oricarui cadru formal si fiind mai greu de identificat, cele neinstituNionalizate sunt calificate mai curnd o tendinNa exprimnd opinia unui mediu net delimitat (universitar, agricol). Datorita organizarii, grupurile instituNionalizate au un grad mai mare de constanNa a scopurilor urmarite sio

Partide politice si grupuri de interese mai mare eficienNa n utilizarea tehnicilor de pressing. n organizarea grupurilor, doi factori sunt foarte importanNi: calitatea conducatorilor si amploarea relaNiilor lor cu mediile parlamentare, birourile ministeriale, organele de formare a opiniei publice. Utiliznd criteriul gradului de specializare si, mai ales, criteriul organizaNional propus n 1961 de Allen Potter (Organized Groups in British National Politics), G. A. Almond si G. B. Powell disting patru tipuri de grupuri de interes: 1) anomice (formaNiuni spontane si efemere, deseori violente manifestaNii, razmeriNe); 2) non asociative (grupuri informale, intermitente si non voluntare, bazate pe afinitate, religie sau regiune si caracterizate prin li psa continuitaNii si organizarii); 3) instituNionale (organizaNii formale partide, adunari, administraNii, biserici) care se pot transforma n corpuri sau partide; 4 ) asociative (organizaNii voluntare, specializate n articularea intereselor ca sindicatele, gruparile oamenilor de afaceri, asociaNiile etnice sau religioase, gruparile civice)61. n concepNia autorilor, numai ultimele doua grupuri poseda un grad de organizare suficient pentru a fi considerate adevarate grupuri de presiune, care urmaresc sa acNioneze asupra puterii politice. B) Aplicnd criteriul interesului aparat sau promovat, cei mai mulNi specialisti americani subdivizeaza grupurile n doua categorii: 1) grupuri de interes unic (single-issue groups); 2) grupuri cu interese multiple (multipleiss ue groups). Grupurile de interes unic urmaresc Neluri de interes public dar se particularizeaza prin preocuparea lor pentru o singura problemasi, n general, pentru realizarea unor compromisuri. (National Rifle Association sau Abortion Right Action League)62 . ntre grupurile avnd interese multiple sau care promoveaza cauze multiple se pot afla grupuri religioase (The National Council of Churches, Christian Right), grupuri care acNioneaza pentru protecNia mediului (Friends of the Earth, Greenpeace) sau grupuri care urmaresc mbunataNirea activitaNii guvernamentale (Common Cause). Grupurile catolice au fost active n miscarile anti-avort si anti-nucleare iar grupurile evreilor s-a u implicat frecvent n lobbyinguri pe teme liberale ca drepturile muncitorilor si ale minoritaNilor. Grupurile de interese pot avea un interes material sau pot urmari un scop dezinteresat. n funcNie de aceasta, tipurile identificate au fost denumite grupur i de aparare a intereselor materiale si grupuri de promovare sau de vocaNie ideologica (J. Meynaud), grupuri economice si grupuri non economice sau sociale (S. Erlich), grupuri de interese profesionale si grupuri de idei, ideologice, nonprofesionale (R.-G. Schwartzenberg), grupuri secNionale si cauzale (W. Grant).

61 G. A. Almond, G.B. Powell, Comparative Politics. A Developmental Approach, Bo ston, Little Brown and Co., 1966, p. 72 62 S. Welch s.a., Understanding American Government, West Publishing Company, 19 91, p. 106 179

Mioara NEDELCU Conform interpretarii lui W. Grant, grupurile secNionale cauta sa organizeze un numar ct mai mare de membri, iar poziNia lor faNa de guvernamnt depinde de validitatea pretenNiei de a vorbi n numele unei industrii particulare, grup de patroni sau profesie. Grupurile cauzale reprezint a unele principii sau credinNe care acNioneaza n numele unor astfel de cauze. Ele se divizeaza n 2 categorii: 1) cele care cauta sa foloseasca n campanii un numar mare de membri; 2) cele n cazul carora numarul restrns este compensat de loialitate si angajamentul faNa de cauza al unor membri care lucreaza n organizaNie fara a pretinde remunerare. Unele grupari cauzale pot avea si interese secNionale63 . Grupurile formate n jurul unui interes material sunt preocupate mai nti de eficacitatea acNiunii lor. Acest interes poate fi unul direct financiar (subvenNii, cresteri de preNuri sau de salarii), sau poate consta n diverse avantaje (masuri de protecNie sociala, limitarea concurenNei, etc.). Grupurile ideologice sau cu scop dezinteresat, care apara un interes non material, calificat deseori ca interes moral (bisericile, gruparile umanitare, unele grupari filosofice) sunt mai numeroase n SUA. ntre organizaNiile profesionale, afacerile, lumea muncii, grupurile profesionale si agricole reprezinta tipurile cele mai puternice si de durata. OrganizaNiile patronale se implica n finanNarea partidelor si a oamenilor politici, n sprijinirea campaniilor electorale, ndeosebi a celor prezidenNiale. AsociaNiile din industrie si afaceri, organizaNiile patronale au avut ntotdeauna un grad relativ ridicat de organizare n Germania, unde cele mai puternice organizaNii antreprenoriale sunt FederaNia Industriilor Germane si principalele organizaNii ale bancherilor si comercianNilor. OrganizaNii patronale puternice se gasesc si n celelalte Nari europene: n Italia Camerele de ComerN, Confindustria, Intersind; n Anglia ConfederaNia Industriei Britanice; n FranNa Consiliul NaNional al Patronatului Francez, Camerele de ComerN. n SUA, U.S. Chamber of Commerce, Business Roundtable, National Association of Manufactures si alte asociaNii americane sunt direct interesate n legislaNia referitoare la impozite, subsidii guvernamentale, tarifele pentru bunurile importate si produsele de consum, reglementarile privind protecNia mediului s.a. Mai mult de 3000 de corporaNii individuale si de afaceri angajeaza lobbyisti, purtatori de cuvnt pentru corporaNii si afaceri n Washington, ei nsisi reprezentaNi de propria lor organizaNie American League of Lobbysts. Alaturi de patronate, sindicatele sunt unele dintre cele mai influente

grupuri de interese. Sunt Nari n care miscarea sindicala se caracterizeaza prin unitate si coeziune si Nari n care ea este fragmentatasi slabita de rivalitaNi. Sindicatele britanice au jucat un rol foarte important n desfasurarea vieNii economice si politice, din secolul al XVIII-lea si pna n prezent. Trade Union 63 W. Grant, Pressure Groups, Politics and Democracy in Britain, Ph. Allan, 1989 , p. 12

Partide politice si grupuri de interese Congress continua sa fie o forNa si astazi. Cele 24 de mari uniuni sindicale britanice reprezinta toate categoriile socio-profesionale, dar existasio organizare pe ramuri, sau combinnd cele doua criterii. Pentru reglementarea raporturilor patronat-sindicate, n Marea Britanie a fost instituita o comisie naNionala de arbitraj, conciliere, sfaturi, cu rolul de a rezolva disputele din sectorul particular si cele din sectorul public, prin cooperarea patronilor, muncitorilor si a reprezentanNilor lor. n FranNa, procesul de sindicalizare este mai redus. ViaNa sindicala a cunoscut dominaNia a 4 mari organizaNii ConfederaNia Generala a Muncii, ConfederaNia Franceza Democratica a Muncii, ForNa Muncitoreascasi ConfederaNia Franceza a Muncitorilor Crestini. RFG se individualizeaza prin extensia libertaNii de adeziune, ca urmare a recunoasterii dreptului de sindicalizare a tuturor persoanelor care au o profesie, chiar sia celor care au relaNii de munca prin statute de drept public funcNionari, judecatori, militari etc. Cele mai importante organizaNii sunt FederaNia Germana a Sindicatelor, Uniunea Germana a Personalului Salariat, cu aproximativ 500.000 de mebri si un numar de organizaNii mai mici, care coopereaza cu uniunile F.G.S. si FederaNia Germana a FuncNionarilor Civili, cu mai mult de 1 milion de membri. Sindicalismul american este influent n calitate de lobby organizat si dispune de mari resurse, care i permit sa se implice n susNinerea unor campanii electorale, prin intermediul unor comitete de educaNie politica. mpreuna cu United Automobile Workers, Teamsters si alte organizaNii, AFLCIO (American Federation of Labour si Congress of Industrial Organizations, unite n 1955), organizaNie umbrela ce cuprinde 96 de sindicate, reprezinta de mulNi ani interesele lumii muncii n capitalele statelor si la Washington. Exista si o serie de sindicate individuale care fac lobby independent de grupurileumbre la. OrganizaNiile agricole, care mprumuta o serie de trasaturi, att de la organizaNiile patronale, ct si de la cele sindicale au reusit, n pofida unei scaderi continue a populaNiei ocupate n agricultura,sa-sipastreze influenNa. n RFG, Deutsche Bauernverband s-a manifestat activ ca grup de presiune, folosind o gama larga de mijloace, de la mobilizarea opiniei publice cu ajutorul mass-media, retragerea suportului financiar pentru unele partide politice si

pna la mari ntruniri si demonstraNii, greve politice si boicoturi. n momentele de criza ale sectorului agricol, n FranNa si Italia organizaNiile agricole si-au facut simNita puterea, uneori ntr-o forma dura: bararea unor sosele, cai ferate, deversarea recoltelor nevndute pe drumurile publice etc. OrganizaNii agricole puternice existasi n Marea Britanie (National Farmers Union reuneste 90% din agricultorii britanici), sau n SUA, unde Camerele americane de agricultura au o importanNa deosebita iar American Farm Bureau Federation este considerata un puternic lobby. Categoria grupurilor de presiune non profesionale (de promovare, de idei, ideologice, de vocaNie ideologica, de interese morale, cauzale etc.) este o categorie eterogena, unind grupuri mari si foarte diverse. 181

Mioara NEDELCU Unele grupuri apara, n acelasi timp si interesele materiale si cauzele morale (sindicatele nvaNamntului, grupurile de femei care nu sunt unite prin comunitatea profesiei, de exemplu); altele disimuleaza obiective foarte concrete, n spatele unor teme moralizatoare (apararea liberei iniNiative de catre grupurile patronale, elogiul proprietaNii familiale de catre sindicatele agricol e, etc.). Toate grupurile, inclusiv bisericile, au nevoie de resurse materiale. Prelund optica lui R.-G. Schwartzenberg, putem vorbi despre grupuri ideologice si religioase, grupuri cu obiectiv specializat, grupuri de condiNie, grupuri civice, societaNi de gndire si cluburi. Grupurile cu obiectiv specializat acNioneaza pentru apararea unor cauze particulare mai largi (drepturile omului, lupta mpotriva rasismului, antisemitismului, pentru dezarmare, pace, integrare europeana, etc.), sau, mai limitate: temperanNa, respectarea repaosului duminical, protecNia animalelor. Grupurile de condiNie unesc persoane cu aceeasi condiNie sociala: miscarile de tineret, organizaNiile de femei si miscarile feministe. n categoria grupurilor civice pot fi incluse societaNile de gndire, gruparile intelectuale, filosofice si cluburile. C) n funcNie de natura activitaNii membrilor cercului conducator al grupului, M. Duverger, G. Burdeau, J. Basso s.a. fac deosebirea ntre grupurile de presiune private si grupurile de presiune publice. M. Duverger (Sociologie Politique) indica doua categorii principale de grupuri publice: a) serviciile oficiale ale statului care acNioneaza cu metodele grupurilor de presiune pentru a apara interesul de serviciu, identificat mai mult sau mai puNin cu interesul general; b) corpurile de funcNionari care formeaza n cadrul serviciilor un fel de coaliNii, mai mult sau mai puNin oculte, cu scopul acapararii posturilor de conducere si al exercitarii unei influenNe, caz n care predomina interesul corporativ, asimilat cu interesul general. n tipologia politologilor americani A. Gitelson, R. Dudley si M. Dubnick este inclusa categoria government-related interest groups64 . Guvernele nsele acNioneaza ca niste lobbyuri asupra Congresului, presedintelui sau legislaturilor statelor, ndeosebi pentru asistenNa financiara. n plus, un anumit numar de asociaNii ale oficialilor guvernului reprezinta interesele colective ale membrilor lor. Cercetatorii americani realizeaza o distincNie clara ntre grupurile al caror scop principal este obNinerea unor beneficii economice pentru membrii lor private interest groups si grupurile care fac lobbying pentru beneficii, care nu sunt si nu pot fi limitate sau restrnse la membrii lor public interest groups. Grupuri de interes public precum Common Cause aparNin si categoriei citizen activist groups, avnd ca

scop reprezentarea a ceea ce ei considera a fi interesele publicului , n privinNa unor probleme ca drepturile civile, protecNia consumatorilor, diverse reforme sau reglementari pentru ocrotirea mediului. Alte advocacy groups sunt 64 A.R. Gitelson s.a., American Government, Houghton Mifflin Company, 1991, p. 1 42

Partide politice si grupuri de interese focalizate pe drepturile homosexualilor, ale diferitelor grupuri religioase si etnice, ale populaNiei n vrsta. Sociologul francez R.-G. Schwartzenberg divizeaza grupurile publice n grupuri civile si grupuri militare, armata ncercnd uneori sa influenNeze acNiunea puterilor publice n alianNa cu interesele private. D) Aplicnd criteriul naturii activitaNii grupurilor de interese, M. Duverger analizeaza grupurile exclusive si grupurile parNiale (de acNiune politica si intermitente n terminologia lui G. Burdeau, primare si secundare, n cea a lui W. Grant). Ch. Debbasch si J.-M. Pontier contesta nsa valabilitatea acestui criteriu, subliniind ca orice activitate este mai mult sau mai puNin politica. Grupurile de presiune exclusiva sau de acNiune politica (lobbyurile, miscarile pentru reforma electorala, pentru descentralizare, integrare europeana, organizaNiile antirasiste s.a.) si concentreaza acNiunea numai n domeniul politic, pressingul asupra puterii avnd scopul adoptarii anumitor reforme sau al unei anumite orientari a politicii. Apreciate de unii autori ca organizaNii tehnice reprezentnd grupurile de interese si exercitnd pressingul n contul lor (M. Duverger, care le considera pseudo-grupuri de presiune, Stanislas Ehrlich), de alNii ca o tehnica de acNiune (Ch. Debbasch, J.-M. Pontier), lobbyurile cunosc o puternica dezvoltare n SUA si la Bruxelles. Fenomenul lobbysmului desemneaza att practica de influenNare a procesului legislativ, ct si persoanele sau organizaNiile care acNioneaza n vederea promovarii sau a mpiedicarii adoptarii unei legislaNii. n cazul grupurilor de interese parNiale sau intermitente, mult mai numeroase dect cele exclusive, presiunea politica este sporadica, intermitenta, nefiind dect o parte a activitaNii unor organizaNii care au si alte raNiuni de a fi (sindicatele, grupurile inspirate de o credinNa religioasa, societaNile pentru protecNia animalelor, diverse ligi cu obiective culturale etc.). n categoria pseudo-grupurilor de presiune, M. Duverger include organizaNiile formate din tehnicieni, care exercita o presiune politica n folosul altor grupuri si nu n acela al organizaNiei din care fac parte: a) birourile tehn ice

de presiune (cassele electorale, lobbyurile, oficinele de propaganda); b) ziarel e si organismele de informare (presa scrisasi audiovizuala). n mare parte, organismele de informare nu au caracterul unui grup de presiune, fiind simple ntreprinderi comerciale dornice sa cstige ct mai mulNi bani. Daca nu preseaza, ele pot beneficia de un public larg si de un sprijin din partea puteri i. Nu intra n aceasta categorie ziarele de scandal , care traiesc din atacurile asupra puterii. Unele dintre organismele care exercita presiuni asupra puterii sunt mijloace de exprimare deschisa ale anumitor grupuri determinate (ziarele sindicatelor, ale organizaNiilor patronale, ale gruparilor Naranesti), altele se adreseaza marelui public, mascndu-si dependenNa de grupuri, prin simularea autonomiei. Acestea din urma au fost numite presa industriei (finanNata de banci, mari industriasi, alte grupuri puternice), pentru a le deosebi de industri a 183

Mioara NEDELCU Mioara NEDELCU presei , avnd ca unic scop vinderea informaNiei. Sunt nsasi ziare care alterneaza cele doua roluri. E) Transpunnd distincNiile stabilite n analiza structurii partidelor politice, M. Duverger, G. Burdeau, J. Meynaud s.a. identifica grupurile de cadre si grupurile de masa. Ca si partidele de cadre, grupurile de cadre nu se fundamenteaza pe criteriul cantitaNii, ci pe acela al calitaNii, adresndu-se notabililor sociali , cadrelor . OrganizaNiile patronale, asociaNiile nalNilor funcNionari, sindicatele nvaNamntului superior, diverse asociaNii ale artistilor, scriitorilor, societaNile de gndire, Francmasoneria, cluburile politice, se ncadreaza n aceasta categorie. Numarul scazut al membrilor acestui tip de grup de interes este compensat de influenNa personalitaNilor aderente sau de puterea intereselor materiale aflate n cauza. Sindicatele muncitoresti, organizaNiile Naranesti, confederaNiile mestesugaresti sau ale micilor ntreprinzatori, miscarile de tineret, asociaNiile veteranilor, organizaNiile de femei, societaNile sportive sau culturale sunt tot attea exemple de grupuri de masa. F) Lund n considerare strategiile grupului si receptivitatea guvernului faNa de aceste strategii, Wynford P. Grant distinge grupurile interne (insider groups) si grupurile externe (outsider groups). Insider groups, considerate de guvern legitime sunt consultate regulat. Outsider groups, care nu pot cstiga, dintr-un motiv sau altul, recunoasterea guvernului sau nu doresc sa ntre n relaNii consultative cu oficialii, pot fi calificate si ca grupuri de protest , avnd obiective n afara curentului principal al opiniei publice. Multe grupuri interne, precizeaza W. Grant, sunt grupuri secNionale iar unele grupuri cauzale pot cstiga statutul de grupuri interne. Att grupurile interne ct si cele externe sunt subdivizate n 3 categorii: 1) prisoner groups; 2) low profile groups; 3) high profile groups. Prisoner groups, dependente de tipul de relaNii grup intern-guvern datorita diverselor forme de asistenNa acordata sau faptului ca reprezinta parNi ale sectorului politic, (asociaNii ale autoritaNilor locale, de exemplu), chiar daca ncearca sa se elibereze de aceasta dependenNa nu pot supravieNui prea mult n afara . n forma sa externa, strategia low profile presupune accentul pus pe contactele cu guvernul, realizate n spatele scenei , fara a implica prea mult

mass-media. n schimb, o strategie high profile se bazeaza pe cultivarea opiniei publice pentru ntarirea contactului cu guvernul. Outsider groups sunt subdivizate n potential outsider groups, outsider groups by neccesity si ideological outsider groups. Potential outsider groups sunt acele grupuri externe care ar dori sa devina grupuri interne, dar care nu au cstigat nca acceptarea guvernamntului. Outsider groups by neccesity pot deveni si ele insider groups, dar aceasta presupune o crestere a nivelului cunoasterii politic e, prin deprinderea limbajului si procedurilor constituNionale. Ideological outside r groups nu accepta posibilitatea unei schimbari n cadrul sistemului politic

Partide politice si grupuri de interese existent, ele adoptnd tactici care le plaseaza n afara a ceea ce este privit ca spectru normal al activitaNii politice. T. May si N. Nugent propun o categorie intermediara ntre grupurile interne si cele externe thresholders groups, care oscileaza ntre strategiile interne si cele externe, mergnd de la o strnsa relaNie cu guvernul, pna la una mai distanta, sau chiar de adversitate. Sindicatele, dupa parerea lor, grupuri secundare, caracterizate printr-o acNiune politica ocazionala ar putea fi analizate n acesti termeni. P.F. Whiteley si S.J. Winyard sugereaza utilizarea distincNiei open/focused (deschis/centrat), pentru a descrie strategiile grupului si accepted/non accepted (acceptat/neacceptat), pentru a descrie statusul grupului. Prin ncorporarea distincNiei bazate pe accentul de reprezentare sau de servicii ale grupului si a celei conform careia grupul este unul care vorbeste n numele saracilor sau este constituit chiar din saraci, Whiteley si Winyard construiesc 4 clasificari dimensionale pentru fiecare grup. Cele mai comune profiluri ar fi OPAL (open-promotional-acceptable-lobbyng) si FRAS (focused-representational-acceptable-service)65 . G) n funcNie de natura presiunii permise de instituNiile existente, au fost identificate groupes-client (grupurile-client), mai mult sau mai puNin organizate, care ncearca sa obNina avantaje de la guvern si groupes-matre (grupurile-stapn) care nu sunt obligatele puterii, nu solicita ci comanda, nu exploateaza puterea ci tind sa devina ele nsele puterea66. Unul dintre grupurile care, n anumite mprejurari, evolueaza de la situaNia de grup-client la aceea de grup-stapn este armata, care acNioneaza pentru obNinerea unor credite mai mari sau adoptarea unor masuri cu influenNe deosebite asupra potenNialului industrial al unei Nari. H) n funcNie de caracterul conjunctural sau permanent al acNiunii lor, grupurile de interese au fost divizate n grupuri provizorii si grupuri permanente (grupuri ad hoc, fondate pe un obiectiv unic si net circumscris si grupuri de vocaNie permanenta, cu obiective multiple, n terminologia lui Jean si a Monicai Charlot), iar n funcNie de caracterul mai mult sau mai puNin deschis al acNiunii lor n grupuri oficiale si grupuri secrete. II.2.2. Nivelul extrasocietal al grupurilor de interese Demersul clasificarii grupurilor internaNionale releva mai nti existenNa unor grupuri private si a unor grupuri publice. Grupurile de interese private

internaNionale sunt reprezentate de ntreprinderile si organizaNiile cu o acNiune internaNionala, care s-au multiplicat n ultimii ani. Cele publice ar fi constitui te din organizaNiile internaNionale, ndeosebi organizaNiile specializate ale ONU. 65 P.-F. Whiteley, S.J. Winyard, Pressure for the Poor, Metheun, 1987, pp. 31-33 66 G. Burdeau, op. cit., p. 222 185

Mioara NEDELCU Mioara NEDELCU OrganizaNiile nonguvernamentale sunt o categorie intermediara. Statele pot acNiona ele nsele ca grupuri de interes, fie n raport cu unele organizaNii internaNionale, fie n raport cu alte state. Exista grupuri ce apara interese materiale (grupuri economice, calificate multinaNionale , din domeniul producNiei de baza) si grupuri dezinteresate (organizaNiile de ntrajutorare, gen Caritas International si organizaNiile umanitare, gen Amnesty International). Numeroase studii au semnalat multiplicarea si ntarirea lobbyiurilor europene care, dupa unele opinii, ar fi menite sa joace rolul de pivot: pe de o parte, vis-vis de clienNii sau de membrii lor, de la care primesc cereri de informare, iar pe de alta, vis--vis de instituNiile comunitare care au nevoie de expertizele pe car e acestea le pot transmite. Bruxelles a devenit centrul lobbyingului european, unde acesta este instituNionalizat si profesionalizat. Aici pot fi reprezentate ntreprinderi, organizaNii, sectoare s.a. FederaNia Europeana a AsociaNiilor NaNionale grupeaza reprezentantele naNionale ale diferitelor profesii. La Bruxelles sunt prezenNi adevaraNi giganNi: UNICE Uniunea Industriilor ComunitaNii Europene, CES ConferinNa Europeana a Sindicatelor, COPA Comitetul OrganizaNiilor Profesionale Agricole, CEEP Centrul European al ntreprinderilor Publice. Dupa modelul siderurgistilor (gruparea Eurofer) sau cel al constructorilor de automobile, industriasii Narilor membre ale comunitaNi i se grupeaza uneori pe sectoare, n structuri nsarcinate cu apararea intereselor comune. n ultimul timp, s-a extins practica delegaNiilor unor colectivitaNi locale, n special ale regiunilor. Un mare numar de reNele europene ale sferei nonprofesionale exista n domeniile social, sanatate, consum si mediu. Ele variaza ca marime si organizare; unele sunt formal constituite, eventual dotate cu un birou la Bruxelles si un numar mic de membri, altele, mai numeroase, pot fi informale (The European Anti-Povery Network, cu membri n diferite zone ale Europei). Deseori, reNelele se grupeaza n jurul unor programe sau politici ale Comisiei Europene. Un grup de reNele ca NGO Liaison Committee acNioneaza n Nari mai puNin dezvoltate si beneficiaza de statutul consultativ la Comisie. The Euro Citizen Action Service, care reprezinta o larga coaliNie numita VOICE (Voluntary Organizations in a Citizen s Europe) face pressing la instituNiile europene care se ocupa de bunastarea socialasi drepturile cetaNenesti. n ultimii ani, s-a constatat o crestere brusca n ceea ce priveste volumul si diversitatea intereselor reprezentate la Bruxelles. Unele grupuri au o larga

baza comunitara, altele au domenii de activitate mai restrnse. Oficialii grupurilor, care trebuie sa aiba relaNii cu persoanele din cele 3 instituNii care modeleaza politica europeana Consiliu, Comisie si Parlament sunt mai mult dect simpli lobbysti, mulNi crendu-si reputaNia de experNi n probleme tehnice importante sau de persoane cu intuiNie si idei. Doua dintre cele mai importante grupuri de la Bruxelles, interesate n politica sociala a Uniunii Europene sunt ConfederaNia Sindicala Europeanasi Uniunea ConfederaNiilor Industriale si Patronale ale Europei, asociaNii-umbrela

Partide politice si grupuri de interese pentru sindicatele naNionale ale muncii si asociaNiilor patronale. A crescut numarul si importanNa grupurilor de interes preocupate de politica ecologista. Unele au o existenNa limitata, fiind constituite pentru a influenNa o anumita propunere, aflata n studiu. Altele sunt confederaNii ale grupurilor de interese naNionale care au o prezenNa permanenta la Bruxelles. Existasi grupuri constituite pentru a influenNa un alt tip de politica, dar care sunt interesate si de masurile privind mediul, cum ar fi ConfederaNia Europeana a Sindicatelor sau grupuri internaNionale ecologiste precum Greenpeace sau World Wildlife Foundation. Biroul European al Mediului, constituit din grupuri de interese din statele membre, dar si din statele nemembre ale Uniunii, are contacte internaNionale cu ONU, cu OCDE si realizeaza programe pentru susNinerea dezvoltarii n Narile subdezvoltate. Un tip aparte de grup de interese EC Committe of American Chamber of Commerce in Bruxelles, reprezentnd companiile americane care activeaza n Europa, se ocupa de politicile de mediu ale UE care le afecteaza ntr-un mod direct. n ultimii ani, autoritaNile locale si regionale din UE si-au deschis noi birouri la Bruxelles, iar n 1998 Comisia a luat iniNiativa crearii unui Consiliu Consultativ n privinNa implementarii politicilor regionale ale Uniunii. Sindicatele muncitoresti, asociaNiile patrona le, gruparile ecologiste fac si ele lobbying la Bruxelles, n legatura cu politicile regionale. The Euro Citizen Action Service colecteaza nemulNumirile cetaNenilor referitoare la afectarea drepturilor de libera miscare. Michel Petite ( Les lobbies uropens ) sesizeaza cteva tendinNe n spaNiul european: a) ndeplinirea unui rol comunitar de catre anumite organisme reprezentative naNionale; b) dezvoltarea unor receptacule de afinitate , precum Roundtable, care grupeaza unele dintre cele mai mari multinaNionale europene n jurul unei structuri axata pe probleme sectoriale, dar care reprezinta o forNa considerabila; c) dezvoltarea unui adevarat lobbyism dupa modelul american, cu firme de servicii specializate (cabinete juridice, consultaNii, organizatori de conferinN e); d) cresterea numarului ntreprinderilor care intervin pe lnga instituNiile comunitare. II.3. Nivelurile de acNiune ale pressingului politic Pressingul nu este, n general, o particularitate permanenta a activitaNii grupului, ci numai un recurs ocazional n situaNii critice, atunci cnd interesele aparate sunt n joc. El se determina

n raport cu Nelurile vizate si cu actorii instituNionalizaNi sau noninstituNionalizaNi. O mare importanNa pentru acNiunea directa sau indirecta, deschisa sau discreta, o are identificarea punctelor de acces , de intervenNie sau a punctelor de aplicare a presiunii . Grupurile de interese vizeaza instituNii si organizaNii avnd caracter etatic, interetatic si nonetatic. Punctele de aplicare a presiunii si intensitatea acNiunii difera de la un sistem la altul, de la o Nara la alta, grupurile orientndu-se catre acele centre de 187

Mioara NEDELCU Mioara NEDELCU putere care deNin supremaNia n momentul respectiv n sistemul democraNiei. Conform amplitudinii intereselor, nivelurile de intervenNie vor fi: locale, sectoriale, generale sau naNionale. Puterea legislativa a fost punctul iniNial de ntlnire a grupurilor unui stat. Pressingul asupra acesteia este condiNionat de urmatoarele elemente: 1) autonomia parlamentului faNa de executiv; 2) strategia grupului (acNiune deschisa sau discreta); 3) accesul mai facil sau mai puNin facil la comitetele parlamentare. n SUA, trei elemente particularizeaza relaNiile parlament grupuri de interese: transparenNa, diferenNierea ntre organele legislative ale statului fede ral si cele ale statelor federate, considerarea Congresului ca loc al armonizarii si arbitrajului diferitelor interese67 . Unii autori americani apreciaza adunarile legislative ale statelor ca fiind mai deschise si mai sensibile la influenNa grupurilor, situaNie datorata, n opinia lui S. Ehrlich influenNei localismului si spiritului provincial. Si n Europa, contactul parlamentarilor cu grupurile de interese a nceput sa se realizeze treptat ntr-un cadru organizat, printr-o colaborare a comitetelor si comisiilor parlamentare cu experNi din diferite domenii si chiar cu reprezentanNi ai grupurilor care acNioneaza asupra puterii cnd obiectivele lor sunt opuse n raport cu obiectivele puterii executive sau atunci cnd se considera neglijate de putere. n Marea Britanie, nu se poate vorbi despre o interdependenNa totala ntre grupuri si partidele politice, dar partidul ramne un agent natural al reprezentarii grupului, chiar daca unele intervenNii sunt realizate de catre deputaNi izolaNi. ReprezentanNii parlamentari ai laburistilor au strnse legaturi cu sindicatele muncitoresti iar partidul conservator este purtatorul de cuvnt firesc al intereselor industriei si afacerilor. n Camera Comunelor, deputaNii reprezinta direct unele organizaNii profesionale si constituie grupuri interpartide (laburisti, conservatori, liberal-democraNi), practica asemanatoare celei a blocurilor din Congresul american. n Marea Britanie s-au constituit firme de lobbyisti profesionisti, specializate n acNiune a de influenNare a parlamentului si anumite grupuri organizeaza lobbyinguri presiuni de masa, una dintre principalele Ninte fiind amendamentele la legislaNie. n FranNa, parlamentarii alesi pot depune diverse proiecte de legi inspirate din propunerile grupurilor, pot apara poziNiile lor n dezbaterile

parlamentare fiind, ntr-un anume sens, agenNi de intervenNie si reprezentanNi ai grupurilor. DeputaNii francezi pot acNiona n contul grupurilor de interese si n cursul desfasurarii lucrarilor unor comisii parlamentare. Grupurile franceze au si acces direct la comisii. n Italia, grupurile sunt interesate de problema candidaturilor parlamentare, ncercnd sa favorizeze alegerea candidaNilor dispusisa le reprezinte revendicarile. Practica legginelor (legiferarea, n 67 J. A., Basso, op. cit., pp. 44-46

Partide politice si grupuri de interese anumite condiNii, n cadrul consiliilor) a facilitat exercitarea influenNei lor. n Germania lobbyismul este considerat ca fiind mai mult simbolic, parlamentul pierzndu-si din importanNa n raport cu administraNia si guvernul. Cu toate acestea, cunostinNele furnizate de experNii grupurilor sunt foarte importante pentru Bundestag, la comisiile de audiere, sau cnd se desemneaza comisii de cercetare. Contactele de termen lung cu parlamentarii sunt mai eficiente n aceastaNara dect ncercarile pe termen scurt de a influenNa legislaNia. Dar, cea mai mare eficienNa o are acNiunea de infiltrare a partidelor parlamentare din Bundestag. Spre exemplu, Comitetul Muncii si al Afacerilor Sociale este dominat de reprezentanNi ai sindicatelor, n special ai celor din aria de influenN a a PSD. ntr-o perioada de ntarire a executivului, grupurile si ndreapta pressingul asupra aparatului executiv, n primul rnd asupra guvernului. n unele state occidentale, practica recurgerii de catre administraNie la serviciil e grupurilor este curenta, funcNionarii unor departamente folosindu-se de informaNiile, statisticile si documentaNia furnizate de grupuri. Consultarile sistematice ofera administraNiei posibilitatea de a avea o buna informare, iar pe aceea de a patrunde n inima aparatului de stat. n Germania, de grupurilor exemplu, principalele Ninte ale grupurilor de interes sunt departamentele specializate ale ministerelor federale dar elementul-cheie al acNiunilor l constituie nivelul-top al ntlnirilor la cabinetele ministrilor si, n special, cu Cancelarul Federal. Grupurile sunt interesate si de modul de funcNionare al justiNiei din doua motive principale: a) pe de o parte, datorita deciziilor sale, care apar sinonime interesului public; b) pe de alta parte, datorita faptului ca, pe baza unei legislaNii sau a unui drept, ea contribuie la dezvoltarea puterii anumitor grupari sau organizaNii profesionale. Multe grupuri de interese din SUA, n special public interest groups si advocacy groups folosesc curNile (tribunalele, instanNele) pentru a influenNa politica prin intermediul practicilor litigaNiei (litigation introducerea acNiunii judecatoresti de catre o parte ntr-un proces). Ele aduc cererile directe, pun n discuNie legile existente sau rezuma dosarele pentru a susNine un caz aflat deja n faNa tribunalului68 . O alta cale o reprezinta influenNarea filosofiei instanNei, prin propunerea sau susNinerea nominalizarii unor judecatori. n Europa, instanNele judecatoresti sunt folosite mai puNin de grupuri, datorita costului, n timp si bani. n Marea Britanie, de exemplu, procesul judiciar este folosit mai mult ca oportunitate de politizare a unui subiect sau de exercitare a presiunii, pentru schimbarea vreunei legi si, mai ales, atunci cnd obiectivele propuse nu pot fi atinse prin mijloace convenNionale. Grupurile de interese transmit partidelor diverse cereri iar partidele

asteapta sau obNin ajutor si asistenNa, ndeosebi financiara. M. Duverger, J. 68 R.A. Gitelson s.a., op. cit., p. 225 189

Mioara NEDELCU Mioara NEDELCU II.4. Mijloace si tehnici ale acNiunii de pressing politic Meynaud, J. Basso disting 5 situaNii n derularea relaNiilor dintre partide si grupuri: 1) SituaNia de neutralitate a grupului faNa de partide, care nu propune absenNa totala a oricaror relaNii ci, mai ales, absenNa subordonarii. 2) Neutralitatea activa, n care grupurile de interese stabilesc relaNii cu un anumit partid, indiferent de angajamentul sau ideologia sa. 3) RelaNiile privilegiate, n cazul carora partidul susNine revendicarea grupului, iar grupul susNine partidul, dndu-i, n special, ajutor financiar (ceea ce nu exclude relaNiile conflictuale). 4) Subordonarea partidului faNa de grupul de interese, care poate determina chiar formarea partidului (cazul partidelor indirecte). 5) Subordonarea grupului n raport cu partidul, al organizaNiilor anexe ale partidelor de masa (culturale, sportive, educative), n special socialiste si comuniste. Colaborarea egalitara are fie un caracter durabil, permanent, structural, fie un caracter provizoriu. DependenNa partidului faNa de grup poate fi una oficiala, nscrisa n statute, sau o dependenNa oculta, discreta, constatata n special n cazul partidelor de dreapta, uneori instrumente ale puternicelor grupuri economice sau financiare (banci, mari ntreprinderi, sindicate patronale) si care creste ntr-o proporNie inversa cu dimensiunile si gradul de organizare al partidului69. DependenNa grupurilor de interese faNa de partid poate fi si ea o dependenNa manifesta sau una negata. Unele grupuri evolueaza n direcNia transformarii lor n partide politice (exemplul miscarii Poujade, n FranNa). Mijloacele si tehnicile folosite de grupurile de interese depind de urmatoarele elemente: a) locul ocupat n societate; b) natura intereselor; c) natura obiectivelor aparate; d) regulile care guverneaza funcNionarea politica a societaNii; e) particularitaNile sistemului politic; f) tipul organului asupra c aruia se exercita presiunea, etc. n opinia lui M. Duverger (Sociologie politique), mijloacele de acNiune, condiNionate de structura interna a grupului pot fi materiale (resurse financiare), mijloace constnd n personal si psihologice.

Jean Meynaud (Les groupes de pression) reNine 5 categorii de procedee: 1) persuasiunea; 2) ameninNarile; 3) banii; 4) sabotarea acNiunii guvernamentale (refuzul de a coopera cu autoritaNile administrative, de exemplu); 5) acNiunea directa (manifestaNii publice, defilari, baraje, greve, nesupunere civila). Jaques Basso (Les groupes de pression) propune o clasificare ce ia n considerare tehnicile si mecanismele, Nintele si 69 R.G. Schwartzenberg, op. cit., pp. 458-459

Partide politice si grupuri de interese interlocutorii faNa de care se dezvolta acNiunea: 1) consultarea si negocierea; 2) influenNa si persuasiunea; 3) intervenNia si acNiunea directa. Pressingul se exercita la 2 niveluri distincte, grupurile folosind cu predilecNie unul dintre ele: presiunea directa, la nivelul organismelor puterii; presiunea indirecta, la nivelul publicului, care prin atitudinea lui acNioneaza el nsusi asupra guvernanNilor. Se pot iniNia acNiuni deschise, uneori publice, sau acNiuni discrete, oculte. Persuasiunea, directa sau indirecta presupune folosirea unor resurse financiare, cu ajutorul carora se recurge, n primul rnd, la specialisti, care permit grupului folosirea cunostinNelor lor. Unul dintre cele mai curente si mai eficiente procedee ale persuasiunii este transmiterea unor documentaNii privind o anumita problema diversilor parlamentari. InformaNia dirijata sau structurata este o arma puternica a grupurilor de interese. Lipsa informaNiilor si a expertizelor afecteaza eficacitatea unui grup. Grupul poate persuada autoritaNile competente prin remiterea unei informaNii detaliate, pregatite de experNi calificaNi si prezentate pe un ton moderat, cu o aparenNa de obiectivitate. InfluenNarea opiniei publice urmareste influenNarea indirecta a puterii. Opinia publica poate fi influenNata printr-un mod forte, prin greve, manifestaNii, bararea drumurilor etc., dar si prin apelul la tehnicile de acNiune psihologica. Persuadarea publicului se realizeaza fie printr-o acNiune de propaganda, fie printr-o acNiune de informare. Propaganda, urmarind valorizarea revendicarilor si a punctelor de vedere ale grupurilor se face prin intermediul unor ziare care constituie presa specializata a grupurilor de interese dar si prin acela al presei de informare generala. Cele mai puternice grupuri poseda propriul lor serviciu de presasi, uneori, chiar un serviciu de relaNii publice. Se adauga practica unor conferinNe de presa, a unor emisiuni la posturile de radio si televiziune. Pressingul direct asupra presei are drept scop influenNarea conNinutului ei. n practica, se folosesc diferite tipuri de lobbying: Lobbyingul tehnic necesita activitatea unor profesionisti specializaNi pe domenii.

 Lobbyingul punctual se realizeaza pe un text particular. Graasroots lobbying presupune utilizarea petiNiilor, scrisorilor, telegramelor, a apelurilor telefonice, a presei etc. Lobbyingul de imersiune (dominant n FranNa, ca si tipul urmator) presupune un transfer de oameni, fiind practicat n special de banci si companiile de asigurari. Statul si ntreprinderile recruteaza n aceleasi corpuri, n aceleasi mari scoli, instituindu-se, astfel, ntr-un mod natural un sistem de schimburi. Aceasta schema de infiltrare prin anticipare ofera grupurilor posibilitatea unei bune cunoasteri a mecanismelor administraNiei si un acces direct la centrele de decizie politica. 191

Mioara NEDELCU Prin lobbyingul de cogestiune, organizaNiile agricole rezolva situaNiile de criza mpreuna cu puterile publice, n schimbul unei politici sistematice de subvenNionare70 . Lobbyurile sunt considerate o rotiNa a democraNiei contradictorii sau conflictuale americane adversary democracy. Supranumita guvernul invizibil sau a treia camera , practica lobbyismului s-a generalizat treptat n SUA. n 1887, Congresul a cerut pentru prima data lobbyistilor sa se nregistreze la Camera ReprezentanNilor. Prin legi adiNionale, li s-a impus: furnizarea listei clienNilor, descrierea activitaNilor desfasurate, declararea sumelor de bani folosite. Lobbyismul a fost reglementat la nceput numai n statele principale. Prin legea din 2 august 1946, reglementarea juridica s-a realizat si la nivel federal. Federal Regulation of Lobbying Act (legea La Follette -Monroney), parte a celui de-al treilea capitol al Legislativ Reorganization Act defineste lobbyiurile ca grupuri de interese particulare care cauta sa influenNeze procesul de decizie legislativa a Congresului. Aceasta lege prevede consultarea obligatorie a grupurilor n cadrul procedurii legiferarii. Pentru limitarea abuzurilor si transparenNa lobbyingului, grupurile au obligaNia de a se nregistra, de a indica numele persoanelor care se folosesc de el si cel a l publicaNiilor utilizate, de a specifica remuneraNiile primite sau platite, care trebuie raportate trimestrial. Lobbyingul se exercita n capitalele statelor dar, n primul rnd, la Capitoliu, unde numarul lor este foarte mare iar plata lor este foarte ridicata. Henrick Smith face distincNia ntre lobbyiul de moda veche si lobbyiul de noua generaNie sau noul joc al lobbyiului . n timp ce vechiul lobby se sprijinea pe o munca de socializare , pe detaliu, pe ntlniri, telefoane, mici favoruri, noul lobby, dezvoltat n anii 60-70 se fundamenteaza pe marketingul de masa, pe gruparea tematica a problemelor si lobbyingul de tip en-gross , mprumutnd mult din tehnicile campaniilor electorale71 . Masuri de reglementare a lobbyingului au mai fost luate n Canada, Germania, Marea Britanie, Australia, Turcia, Israel. Despre necesitatea unei reglementari s-a discutat si n Narile Europei Centrale si de Est, fara a se lua vreo masura. n literatura de specialitate spaniola se pot ntlni si alte doua concepte exemption lobby si subsidy lobby. Exemption lobby este o metoda folosita

atunci cnd apare o noua propunere legislativa la nivelul Uniunii Europene si ea nu se poate bloca. Se recurge atunci la adaugarea unui articol adiNional, car e sa ofere Spaniei o excepNie de la regula, pentru mai mulNi ani. Subsidy lobby este utilizat de grupurile de interese sectoriale, care acNioneaza indirect si informal n interiorul Comisiei Europene, pentru a influenNa obiectivele si condiNiile de subvenNionare a unor viitoare programe. Prin aceasta, se ncearca o crestere a sanselor de a cstiga o suma mai mare de euro. 70 D. Pinel, B. Morin, Les lobbies visage decouvert , Science et vie conomique, Pari s, avril 1987, pp. 30-32 71 H. Smith, Jocul puterii, Ed. All, Bucuresti 1998, pp. 247, 252

Partide politice si grupuri de interese n ceea ce priveste finanNarea campaniilor electorale de catre grupurile de interese, exista doua modele: support models si exchange models. n cazul primului model, sprijinul are forma unor finaNari, distribuiri de scrisori, contacte permanente, graasroots activities (activitaNi de teren ale organizaNiei ). Mai aplicabil, la nivel european, este exchange models, n funcNie de sansele de reusita ale candidatului. La acest model recurg ndeosebi grupurile ce apara interesele patronilor, sindicatelor, consumatorilor (ETUC, UNICE, BEUC). ntre activitaNile specifice de lobby, R. A. Gitelson menNioneaza: Depunerea de marturii la audierele congresionale. Contactarea directa a oficialilor guvernamentali n vederea prezentarii propriului punct de vedere. Angajarea unor contacte informale cu oficialii. Prezentarea rezultatelor unor cercetari sau a informaNiei tehnice. Ajutorul dat la schiNarea diferitelor proiecte de legi. Amplificarea eforturilor pentru realizarea unor grassroots lobbyinguri. Avertizarea reprezentanNilor congresionali cu privire la efectele unor legi asupra districtelor lor. Adresarea unor rugaminNi sau angajarea n litigaNii. Publicarea listelor de vot ale candidaNilor. ContribuNii n muncasi personal la campaniile electorale. AnunNarea sprijinului dat candidaNilor la o anumita funcNie. Angajarea n manifestaNii de protest sau demonstraNii. Furnizarea de subiecte pentru presasi media electronice72 . ClienNii importanNi nu apeleaza la o singura firma de lobbying ci la o echipa: o firma de avocaNi, un departament de relaNii publice, o firma de specialisti n politica locala etc. O tactica recenta a grupurilor este coalition building, unirea diferitelor grupuri ntr-un efort comun de lobbying, pentru a influenNa procesul de policy-making. Ele pot fi variabile ca durata, unele fiind ncheiate pe termen scurt, altele permanente. n SUA, un rol decisiv n campaniile elctorale revine activitaNii desfasurate de Comitetele de AcNiune Politica (Political Action Commitees PACs), a caror prima funcNie este aceea de a colecta contribuNiile pentru candidaNii cu sanse de victorie. PAC-urile, inventate de sindicatele muncitorest i americane n anii 40 au cunoscut o extensie considerabila, devenind ramura financiara a lobbyingului dupa 1970. Conform Federal Election Compaign Act,

fiecare PAC reprezentnd un grup este autorizat sa alimenteze cassele electorale ale unui candidat pna la suma de 5000 dolari dar statul, care publica lista contribuabililor, poate dubla suma, permiNnd astfel candidatului cu cei mai mulNi suporteri sa dispuna de mijloacele cele mai importante. PAC-urile pot susNine mai mulNi candidaNi, neexistnd o limita a numarului de campanii la 72 Cf. R. A. Gitelson s.a., op. cit., p. 219 193

Mioara NEDELCU Mioara NEDELCU care ele pot participa73. O crestere notabila au cunoscut PAC-urile legate de lumea afacerilor si cele ideologice. ntre cele mai generoase s-au dovedit a fi comitetele sindicatelor, ale industriei asigurarilor si a celei energetice, PACu rile industriei petrolului si a gazelor naturale. Pac-urile faciliteaza accesul la oficialii alesi si la stafful acestora, cu scopul prezentarii si argumentarii poziNiilor grupurilor n privinNa anumitor probleme. Ele sunt cu deosebire eficiente atunci cnd este vorba de legi speciale, care nu intereseaza majoritatea alegatorilor. Doua fenomene specifice zilelor noastre reNin n mod deosebit atenNia: 1) confederarea PAC-urilor, unele dintre ele constituind perechi n industrie; 2) nmanuncherea, prin care PAC-ul central al unei industrii solicita directorilor din domeniu sa contribuie cu donaNii pentru politicieni. Pentru a corecta inegalitatea de acces la lobbying, americanii au introdus sistemul audierilor hearings, organizate de unele comisii si subcomisii ale Congresului si de agenNii administrative si instituNia Public Interest Advocacy, n vederea reprezentarii si apararii unor interese generale ale societaNii, subreprezentate n procesul lobbyingului: drepturile minoritaNilor, protecNia consumatorului, a mediului s.a. II.5. Sistemul european al grupurilor de interese Lobbyistul este persoana platita pentru a reprezenta un grup de interese specifice, sau care serveste ca purtator de cuvnt al unui set de interese specifice. El se angajeaza ntr-un act de lobbying, susNinnd anumite politici sau legislaNii, ncercnd sa afecteze procesul de luare a deciziilor de catre guvern, influenNnd legislatorii, membrii executivului sau ai ramurii judiciare. Pe masura profesionalizarii lobbyingului, meseria de lobbyist devine ocupaNia permanenta nu numai a unor avocaNi, ci si a unor diplomaNi n economie, istorie, stiinNe politice, sociologie. Profesionistii sunt recrutaNi, n general, din mediile politice si guvernamentale, sunt fosti membri ai ramurilor executive si legislative, atasaNi politici. Numarul persoanelor care au trecut din sfera publ ica n sfera privata afacut ca aceasta practica sa fie numita the revolving door . Daca n 1980 existau numai 9 lobbyisti la Bruxelles, n 2005 erau 15.000, reprezentnd 1400 de grupuri de interes religioase, ecologice, firme medicale, din domeniul producNiei de automobile etc., nscrisi ntr-un registru special. Existasi unele cabinete de consultanNi, dar si lobbyisti care nu aparNin vreunei

structuri organizate, de obicei fosti funcNionari europeni sau ziaristi. Wynford Grant identifica 3cai principale de abordare a grupurilor, n ncercarea lor de influenNare a Uniunii: 1) AcNiunea la nivel naNional pentru a influenNa decizia guvernului n discuNiile purtate n cadrul Uniunii si implementarea hotarrilor ei. 73 Idem, pp. 214-215

Partide politice si grupuri de interese Partide politice si grupuri de interese II.6. Organizarea grupurilor de interese n Romnia 2) AcNiunea grupurilor naNionale prin intermediul federaNiilor de nivel european. 3) Reprezentarea directa la Bruxelles. Grupurile de interes utilizeaza contactele lor obisnuite de la nivelul naNional pentru a influenNa dezvoltarea legislaNiei Uniunii, dar au si posibilit atea de a folosi federaNiile de nivel european ale grupurilor naNionale, pentru a influenNa asociaNiile similare din celelalte Nari membre. O etapa importanta n dezvoltarea lobbyingului european a fost marcata de adoptarea n 1986 a Single European Act, care a avut ca efect extinderea orizontului strategiilor Uniunii, incluznd sectoare de care altadata erau responsabile guvernele naNionale si micsorarea influenNei acestora n procesul european de nivel decizional74 . O mare parte a atenNiei grupului de nivel european este concentrata asupra Comisiei Europene sau, mai exact, asupra serviciilor ei, oficialii constituind diferite directorate generale. Comisia doreste contacte cu multe grupuri de interese din Europa, avnd nevoie de informaNii despre varietatea poziNiilor si aspiraNiilor eurogrupurilor si grupurilor naNionale, ca si de informaNie factual a, care vine mai ncet de la guvernele naNionale. Asemenea informaNii constituie un material esenNial n construirea propunerilor si politicilor de aplicare comunitara. Dupa 1987, procedura de cooperare menita a redresa deficitul democratic din interiorul Uniunii a facut ca Parlamentul sa devina un instrument folosit pentru introducerea amendamentelor la legislaNia UE. Cel mai puternic organ decizional ramne, nsa, Consiliul de Ministri, organ interguvernamental n care oficialii naNionali si ministrii cauta sa asigure cea mai buna poziNie pentru guvernamintele lor. Grupurile de interese vizeazasi Curtea de JustiNie a UE, responsabila pentru interpretarea sau impunerea legislaNiei comunitare. Ea este folosita, ndeosebi, de organizaNiile de mediu si grupurile feministe, ca mijloc de a forNa guvernamintele naNionale recalcitrante la implementarea legislaNiei UE. ExistenNa diferitelor agende politice naNionale contribuie la intensificarea competiNiei pentru stabilirea agendei Uniunii. Nu trebuie subestimata nici forNa sentimentelor naNionaliste si capacitatea lor de a influenNa stabilitatea politicilor comunitare transnaNionale.

n societatea romneasca, grupurile de interese sunt organizaNii neguvernamentale, reprezentnd o forma specifica de articulare, agregare si exprimare a varietaNii intereselor, avnd ca rol principal pe acela de a raspunde unor nevoi ale comunitaNii, neacoperite de celelalte sectoare ale societaNii, 74 S. P. Mazey, J. J. Richardson, Enviromental Groups in the EC , n A. Green Dimensi on for the European Community, London, 1993, p. 92 195

Mioara NEDELCU Mioara NEDELCU precum si de a oferi sansa participarii unui numar mai mare de cetaNeni la elaborarea politicii publice. Dupa caderea regimului comunist, a nceput derularea unui amplu proces de refacere a Nesutului asociativ romnesc, n deceniul 1990-2000 constituinduse o serie de asociaNii si organizaNii culturale, ecologice, profesionale, de aparare a drepturilor si libertaNilor omului, etnice, religioase s.a., o parte a lor fiind susNinuta, inclusiv material, de organisme externe occidentale. n anul 2000, Institutul NaNional de Statisticasi Studii Economice constata existenNaa 23.000 de organizaNii neguvernamentale, dintre care numai 2000 realmente active. Dintre acestea, 10% si desfasurau activitatea la scara naNionala, 10% la nivel internaNional, 20% -la nivel guvernamental si restul la nivel regional si local. Densitatea lor era mare n capitalasi mprejurimi si n judeNele din vestul Romniei (peste 40%). n perioada 1990-1992, asociaNii civice precum Grupul pentru Dialog Social sau AlianNa Civica s-au implicat n dezbaterea unor probleme fundamentale ale procesului reconstrucNiei democratice romnesti sau n supravegherea desfasurarii alegerilor, constituind o contraputere eficace, n condiNiile existenNei unei opoziNii insuficient conturate si organizate. CoaliNia adusa la putere de ConvenNia Democrata n 1996 a ameliorat, ntr-o anumita masura, relaNiile diverselor organizaNii si asociaNii cu puterile politice. La presedinNie s-a constituit un departament al societaNii civile, cu rolul difuzarii informaNiei si al intermedierii ntre asociaNii si autoritaNile statului , la guvern un birou de legatura cu ONG-urile, cu misiunea de a lucra la perfecNionarea cadrului juridic si de a susNine crearea unor birouri regionale d e legatura ntre judeNe, la acestea adaugndu-se formarea unui grup de consilieri si experNi ai vieNii asociative. Procesul de adeziune la UE n care s-a angajat noul guvern a dus la o mai strnsa conlucrare a puterilor publice cu forNele considerate drept garanNii ale democratizarii si dialogului social. Pna n anul 2000, crearea asociaNiilor romnesti a fost reglementata de Legea nr. 21/6 feb. 1924. Paragraful 1 al articolului 37 din ConstituNia Romniei (adoptata n 1991 si revizuita n anul 2003) nscrie dreptul de libera asociere a cetaNenilor n partide politice, sindicate, patronate si alte forme de asociere. Paragraful al doilea declara neconstituNionale partidele sau organizaNiile care militeaza mpotriva pluralismului politic, principiilor statului de drept, suveranitaNii, integritaN ii sau

independneNei Romniei, iar paragraful al 4-lea interzice asociaNiile cu caracter secret. Potrivit articolului 1 al OrdonanNei nr. 26/30 ian. 2000, persoanele fiz ice sau juridice care dezvolta o activitate de interes general sau n interesul unei colectivitaNi locale sau, dupa caz, n interesul lor personal fara scop lucrativ, se pot constitui n asociaNii sau fundaNii. Noua reglementare prevede posibilitatea organizarii n federaNii, dotate cu personalitate juridica, stabileste o procedura de nregistrare mai simplificatasi mai transparenta, instituind obligaNia autoritaNilor locale de a coopera cu organizaNiile neguvernamentale.

Partide politice si grupuri de interese Unele dintre organizaNiile romnesti au exercitat presiuni permanente sau temporare asupra guvernului, parlamentului, partidelor politice, n vederea apararii unor scopuri colective, materiale, morale si au folosit diverse mijloac e precum greve, manifestaNii, demonstraNii, petiNii, scrisori etc. Mai activ s-au manifestat sindicatele. Restructurarea sindicalismului n Romnia s-a nscris n procesul general al democratizarii societaNii. Conform Legii nr. 54/1991, sindicatele romnesti sunt organizaNii fara caracter politic, constituite pentru apararea si promovarea intereselor lor profesionale, economice, sociale, culturale si sportive ale membrilor lor si ale drepturilor acestora, prevazute n legislaNia muncii si contractele colective de munca. Ele sunt persoane juridice, independente n raport cu partidele politice, care se pot grupa pe ramuri sau profesii n federaNii, sau pe ramuri diferite n confederaNii. Mijloacele lor comune de acNiune sunt urmatoarele: a) negocierea si ncheierea contractelor colective de munca; b) intentarea unei acNiuni n justiNie pentru apararea intereselor salariale. Procedurile de soluNionare a litigiilor cu patronatul con stau n: mediere sau conciliere; petiNii; acNiuni de protest; greva. Desi solidaritatea sindicala s-a manifestat n diferite carteluri, blocuri si confederaNii, salariaNii fiecarui sector economic au urmarit n acNiunile lor de pressing, pe lnga propriile interese si interese sociale generale (cresterea nivelului de trai, privatizarea etc.). Baza miscarii sindicale din Romnia de dupa 1990 au constituit-o ConfederaNia sindicatele de ntreprindere. Cea mai mare confederaNie NaNionala a Sindicatelor Libere din Romnia a fost o versiune reformata a predecesoarei sale comuniste UGSR. ConfederaNia Sindicatelor Independente FraNia a fost constituita tot n 1990. n 1993, cele doua confederaNii au fuzionat, reunind infrastructura solida a CNSLR cu reputaNia pozitiva n Occident a CSI FraNia, formnd cel mai mare bloc sindical CNSLR-FraNia. Urmatoarele confederaNii aparute au fost CNS Cartel Alfa, Blocul NaNional Sindical (BNS) si CSDR, desprins din CNSLR-FraNia. n 1991, cele 3 confederaNii principale CNSLR-FraNia, Cartel Alfa si BNS au creat Consiliul NaNional Consultativ al Sindicatelor din Romnia, care reprezenta la acea data 4 din cele 5 milioane de sindicalisti romni. Fiecare confederaNie are preponderenNa n anumite sectoare economice: CNSLR-FraNia este cea mai puternica n domeniul serviciilor publice si al industriei petroliere; Cartel Alfa n companiile industriale proprietate de stat; BNS n ambele domenii; CSDR n agriculturasi alimentaNie. Alte domenii au fost reprezentate de ConfederaNia Sindicatelor Neafiliate. FundaNiile Christian s Children , Copiii nostri si Sfntul Stelian au facut presiuni asupra Ministerului Muncii si ProtecNiei Sociale, Ministerului de

FinanNe, Ministerului SanataNii, Parlamentului si Guvernului, obNinnd ajutoare banesti si nlesniri si folosirea gratuita a reNelei sanitare si de asistenNa sociala. Alte asociaNii care s-au manifestat ca grupuri de presiune au fost LADO (Liga Apararii Drepturilor Omului), GRADO (Grupul Romn pentru Apararea 197

Mioara NEDELCU Mioara NEDELCU Drepturilor Omului), Societatea de EducaNie Cotraceptivasi Sexuala, OrganizaNia pentru ProtecNia Consumatorilor, diverse asociaNii pentru protecNia animalelor s.a. Prima organizaNie nonguvernamentala din Romnia care si-a propus ca misiune participarea activa la crearea unei societaNi mai bune pentru minoritaNile sexuale, asociaNia Accept, constituita la 25 octombrie 1996, s-a dovedit a fi si un eficient grup de lobby. Principalul proiect de lobby, informa re si networking derulat de Accept, intitulat Catre o Romnie libera pentru cetaNenii sai LGBT , finanNat de Open Society Institute a urmarit, n principal, abrogarea articolului 200 din Codul Penal al Romniei si reducerea gradului de homofobie manifestat n societate, printr-o campanie publicasi activitaNi educaNionale. Prin OrdonanNa de UrgenNa a Guvernului nr. 89/21 iunie 2001, care a abrogat articolul 200 al Codului Penal, care ncrimina homosexualitatea, Ordinul Guvernului nr. 137/31 aug. 2000 privind prevenirea si sancNionarea tuturor formelor de discriminare, adoptate de Parlament n decembrie 2001 si promulgate de Presedinte n ianuarie 2002, precum si prin hotarrea de organizare a Consiliului NaNional pentru Combaterea Discriminarii din 27 nov. 2001, Romnia si-a aliniat legislaNia la cerinNele UE. Dezbaterea asupra activitaNii de lobby n Romnia a fost lansata n anul 2000, cnd 2 deputaNi PSD introduc o propunere legislativa. Propunerea este amnata, dezbaterea relansndu-se la 21 martie 2001. n paralel, asociaNiile societaNii civile au organizat o larga dezbatere n care s-au implicat AsociaNia Pro DemocraNia, Academia Advocacy, Centrul de Resurse Juridice. Proiectul de lege formulat de deputaNii PSD conNinea 10 articole care descriau: activitate a de lobby, scopurile ei, definirea termenilor client , reprezentant al autoritaNilor sau al instituNiilor publice , contract de lobby , activitatea unui lobbyist, lobbyistul persoana fizica, lobbyistul societate comerciala, remunerarea lobbyistului, nregistrarea activitaNii de lobby n Registrul Lobbyistilor, eventuale sancNiuni. n textul propunerii au fost inserate definiNii le termenilor grup de interese si activitate de lobby . Astfel, un grup de interese este un ansamblu de indivizi cu interese comune, al carui scop este susNinerea si apararea acestora, prin influenNa exercitata asupra proceselor decizionale, politice, economice, profesionale, morale ale anumitor autoritaNi n stat, instituNii publice, persoane care ocupa funcNii n cadrul acestora , iar activitatea de lobby desemneaza practica de comunicare specifica de realizare a dezideratelor de mai sus 75. Dezbaterea acestei propuneri n sedinNa plenara a Camerei DeputaNilor a avut loc la 12 februarie 2004 si a fost respinsa la 17 februarie 2004, motivndu-se ca activitatea de lobby este o noutate pentru societatea romneasca, ridica multe probleme teoretice si practice si nici la

nivel european nu exista reglementari prea clare. 75 Propunere legislativa privind activitatea de lobby, PI 211/2001, Expunerea motivelor

Partide politice si grupuri de interese Partide politice si grupuri de interese II.7. Rolul specialistilor si al informaNiei n funcNionarea eficientagrupurilor de interese Doua serii de factori amprenteaza rolul jucat de grupurile de interese, dupa parerea lui S. Ehrlich: a) structura, dinamica si raporturile reciproce ale grupurilor; b) structura si dinamica sistemului politic. ntre elementele care sporesc sansele de succes ale grupului, Gianfranco Pasquino menNioneaza: a) dimensiunea lui; b) reprezentativitatea pentru un sector sau altul; c) plasarea strategica n procesul productiv sau n activitaNi de baza pentru funcNionarea sistemului politic naNional si/sau local76 . W. Grant77 propune urmatoarea tipologie a factorilor care afecteaza eficacitatea grupurilor: 1. Trasaturi ale mediului imediat al grupurilor, domeniile pe care ele cauta sa le organizeze: a) caracteristicile potenNialilor membri organizaNi sau reprezentaNi; b) competiNia dintre grupuri pentru membri si influenNa; 2. a) de b) c) d) e) Resursele disponibile grupurilor: Structurile interne ale grupului, precum luarea deciziei si mecanismele rezolvare a conflictului; resurse financiare; resurse de personal; capabilitaNi de sancNionare; alegerea strategiei.

3. Trasaturi ale mediului economic si politic extern: a) opinie publica/atitudini; b) partidul politic n exerciNiu; c) circumstanNe economice; d) autoritate delegata. n calitate de elemente de succes ale grupurilor de interese pot fi indicate: 1) numarul mare al membrilor grupului (condiNie care nu este ntotdeauna obligatorie, numarul putnd fi compensat printr-o mai buna organizare); 2) distribuNia geografica (concentrata sau dispersata); 3) nivelul educaNional al membrilor grupului; 4) intensitatea si coeziunea reprezentarii; 5) resursele financiare si specializarea unor leaderi ntr-un domeniu sau altul; 6) imaginea pozitiva sau negativa a grupului de interese; 7) termenii competiNiei si Nelurile vizate. PuNine grupuri dispun de toate elementele de succes menNionate dar, cu ct un grup dispune de mai multe, cu att cresc sansele de a obNine rezultatul 76 G. Pasquino, op. cit., pp. 90-93

77 W. P. Grant, op. cit., p. 117 199

Mioara NEDELCU Mioara NEDELCU scontat. Campaniile de schimbare sau de inovare vor gasi un suport n prezenNa a 4 factori importanNi: compatibilitatea (schimbarea produsa trebuie sa fie n acord cu valorile existente si cu atitudinile publicului, cu o anumita capacitate de nNelegere politicasi tehnica); superioritatea (identificarea schimbarii cu o mbunataNire a starii existente sau cu obNinerea unor avantaje); simplitatea (schimbarea trebuie sa fie usor de nNeles si de realizat); leadershipul (promovarea sau susNinerea schimbarii de catre persoanele pe care publicul le respecta sau cu care se identifica)78 . ForNa nu este un mijloc de pressing utilizat n mod curent, dar ea poate fi recursul ultim al grupului pentru atingerea obiectivelor lui. Ca modalitate a constrngerii, greva are o larga utilizare. Sindicatele folosesc o gama larga de tipuri de greva. n funcNie de natura revendicarilor, greva este economica sau politica (nsoNita deseori de mari demonstraNii de strada sau manifestari de solidaritate ale altor categorii de salariaNi). Dupa amploarea ei, greva este parNiala, locala sau generala (naNionala). Conform metodelor aplicate si Narilor n care au fost iniNiate, se deosebesc cteva tipuri de greva importante. Greva de tip italian se particularizeaza prin: continuarea activitaNii, dar ncetinirea ritmului ei; ntreruperea succesiva a procesului de producNie n secNii si ateliere, timp de o ora sau doua pe zi (greva n sah); ncetarea de cteva ori, timp de 530 minute a lucrului, pe parcursul unui schimb (greva perlata); refuzul de a lucra suplimentar sau de a efectua munci care nu corespund calificarii angajaNilor, sau nu sunt prevazute n contractele colective de munca (grevele de noncolaborare); efectuarea unor lucrari de interes public, prevazute dar neexecutate de guvern sau municipalitaNi(greva inversa)79. Existasi alte tipuri de greva: greva de tip polonez (ocuparea ntreprinderilor, dar continuarea producNiei pna la satisfacerea revendicarilor); greva de tip japonez, practicata n Europa ca greva de avertisment; grevele constnd n ocuparea locului de munca si ntreruperea lucrului; grevele salbatice sau neoficiale, neacceptate sau interzise de conducerea sindicatului; grevele turnante (oprirea, prin rotaNi e, a muncii, n secNiile unei ntreprinderi); grevele-surpriza (declansate brusc, fara

preaviz si, uneori, fara revendicari dar conturate); grevele de uzura, greve ale foamei, greve de solidaritate s.a. Modurile de influenNare si de persuasiune pot fi legale, legitime sau ilegitime. CorupNia, prin intermediul banilor, ameninNarilor, intimidarilor, presiunilor morale si fizice, starea de subordonare nascuta din teama pierderii unei situaNii sau a urmatoarelor alegeri, sunt mijloace de acNiune care trec dincolo de persuasiune, desi diversi specialisti ca Jean-Marie Domenach sau Monica Charlot semnaleaza dificultatea momentului n care o acNiune de persuasiune ajunge la gradul n care poate fi considerata o atingere a autonomiei individului. Alaturi de corupNia individuala (cumpararea de voturi, 78 Apud M. Lattimer, The Campaigning Handbook, Directory of Social Change, Londo n, 1994, pp. 330-332 79 S. Tamas, DicNionar politic, Ed. Academiei Romne, Bucuresti 1993, p. 119

Partide politice si grupuri de interese decizii ca urmare a primirii unor cadouri, servicii facute unui membru al familiei, voiaje, subvenNionarea unui ziar, prin cumpararea de abonamente s.a.), existasio corupNie colectiva (finanNarea partidelor sau a campaniilor electorale). n aprecierea eficienNei reale a acNiunii grupului de interese, pot fi luate n considerare: a) relaNiile dintre rezultatul concret obNinut si obiectivul declar at si aparat; b) caracterul durabil sau temporar al rezultatului pressingului; c) natura rezultatului (un obiectiv punctual, precis sau obiective globale, mai largi). Instituirea unor relaNii de excluziune presupune condamnarea parNiala a acNiunii grupurilor care nu sunt implicate n mod colectiv la sistemul de guvernamnt. Tehnica agrearii sau cea a integrarii-cooptarii indicasio atitudine pozitiva a statului, un schimb de legitimare ntre stat si grupurile de interese. Agrend un grup, statul l recunoaste ca reprezentativ si legitim, iar grupul, asociindu-se acNiunii statului, obNine respectabilitate sporita80 . *** ntrebari de verificare a cunostinNelor: 11. AnalizaNi conceptul grup de interese 12. Care sunt trasaturile esenNiale ale grupurilor de interese si ce funcNii realizeaza acestea? 13. Ce tipuri de grupuri de interese exista n societaNile democratice? 14. Prin ce se caracterizeaza pressingul politic? 15. Care sunt tendinNele de evoluNie ale grupurilor de interese n spaNiul european? 16. Cum s-au constituit grupurile de interese n Romnia? 17. Care este eficacitatea activitaNii grupurilor de interese? 80 Y. Mny, La lgitimation des groupes d intrt par l administration franaise , n Revue franaise d administration publique, Paris, no 39/1986, pp. 96-106 201

Mioara NEDELCU BIBLIOGRAFIE 1. Bobbio, Norberto, Stnga si dreapta, Editura Humanitas, Bucuresti, 1999 2. Brechon, Pierre, Partide politice, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2004 3. Goodin, Robert E., Klingemann, Hans-Dieter (coord.), Manual de stiinNa politica, Polirom, 2005 4. Lijphart, Arendt, Modele ale democraNiei, Editura Polirom, Iasi, 2000 5. Nedelcu, Mioara, Pluralismul reprezentarii, Editura TipoMoldova, Iasi, 2002 6. Pasquino, Giovanni, Curs de stiinNa politica, Institutul European, Iasi, 2002 7. Preda, Cristian, Soare, Sorina, Regimul, partidele si sistemul politic din Romania, Editura Nemira, 2008 8. Poede, George, Puha, Elena, Concepte fundamentale n stiinNa politica, TipoMoldova, Iasi, 2004 9. Seiler, Daniel, Partidele politice din Europa, Institutul European, Iasi, 1999 10. Teodorescu, Gheorghe (coord), Alegeri 2008, Vol. I, II, Polirom, 2009 11. Voicu, George, Pluripartidismul, O teorie a democraNiei, Editura All, Bucuresti, 1998 ***

STATISTICA APLICATASTATISTICA APLICATA Conf. dr. Virgil STOICA CUPRINS Introducere I. Masurare si esantionare II. Statistica descriptiva. Tabele si grafice III. Statistica descriptiva. Masuri ale tendintei centrale si ale variatiei IV. Probabilitatea si distributia probabilitatii V. Distributia normalasi distributia esantioanelor

Introducere De ce avem nevoie de statistica? n ultimele decenii, se poate observa o crestere a utilizarii metodelor statistice n toate stiinNele sociale. Exista mai multe motive pentru acest lucru. Cercetarea n stiinNele sociale a capatat o orientare tot mai cantitativa. RevoluNia produsa de calculatoarele personale la sfrsitul secolului XX a facut ca att cercetatorii ct si indivizii obis nuiNisa aiba acces la o cantitate foarte mare de informaNii. n plus, calculatoarele au facut c a metodele statistice sa fie mai usor de folosit. Utilizarea tot mai frecventa a statisticii este evidenta pentru cineva care urmareste conNinutul articolelor unor jurnale stiinNifice prestigioase (American Political Science Review, American Journal of Political S cience sau American Sociological Review). AnunNurile de angajari pentru specialisti n st iinNele sociale enumera statistica printre cunostinNele absolut necesare. Din aceste motive, un student care se pregateste n domeniul stiinNelor sociale trebuie sa fie familiarizat macar cu noNiuni de baza de statistica. Strngerea informaNiilor se afla n centrul oricarei stiinNe. StiinNele sociale utilizeaza o larga varietate de tehnici de culegere a informaNiilor care sa fie utilizate n analiza statistica: experimente, anchete de diferite tipuri, analiza de conNinut a unor documente, etc. n plus, sunt analizate informaNii produse pentru alte scopuri, cu m ar fi rapoarte ale poliNiei, date din recensaminte sau informaNii medicale. Un cerceta tor foloseste metodele statistice pentru: proiectarea unei cercetari, descrierea, rezumarea si explorarea datelor, producerea de inferenNe (predicNii sau generalizari pornind de la un set de date). n secolul XXI, nu doar un analist politic, ci orice persoana cu funcNie de

conducere are acces la o mare cantitate de informaNii. Problema majora consta n modul n care este utilizata aceasta cantitate enorma de informaNii pentru a lua cele mai bune decizii. Din aceasta perspectiva orice persoana care are o funcNie de raspundere ar trebui sa nNeleaga statistica din umatoarele motive: 1. pentru a sti cum sa prezinte sisa descrie informaNiile ntr-un mod corespunzator 2. pentru a sti cum sa traga concluzii despre o populaNie pornind doar de la informaNiile obNinute de la un esantion 3. pentru a sti cum sa mbunataNesca procesul de producNie 4. pentru a sti cum sa obNina previziuni de ncredere

Virgil STOICA Virgil STOICA Metodele statistice sunt utilizate nu doar n cercetarile sociale ci si n domeniul afacerilor, in contabilitate, finanNe, magement si marketing. De aceea, acest cu rs va oferi exemple nu doar din stiinNele sociale ci si din alte domenii n care statistica es te absolut necesarasi n special din management. Dezvoltarea statisticii moderne Exista trei motive principale care au dus la dezvoltarea statisticii: nevoia guvernelor de a colecta informaNii despre cetaNenii lor, dezvoltarea matematicii si a teoriei probabilitaNii si evoluNia calculului electronic. Culegerea informaNiilor despre cetaNeni este o activitate specifica oricarei civilizaNii. n Egiptul antic, in cetaNile-stat grecesti sau n Imperiul Roman, astfel de informaN ii erau utilizate n special pentru impozitare si pentru recrutarea militara. n evul mediu, biserica Ninea registre despre casatorii, nasteri si decese. n epoca moderna (SUA, 1790) a aparut ideea recensamntului populaNiei la fiecare 10 ani. Nevoia de informaNii la nivelul unui stat a fost strns legata de dezvoltarea statisticii descriptive, metoda care se concentreaza pe colectarea, prezentarea si caracterizarea unui set de date, cu scopul de a descrie diferitele trasaturi ale acelui set de informaNii. n paralel cu aceasta evoluNie s-a desfasurat si dezvoltarea PopulaNie totalitatea matematicii despre teoria probabilitaNilor. Aceasta a pornit de la itemilor sau elementelor studierea jocurilor de noroc n perioada Renasterii, bazele teoriei luate n consideraNie probabilitaNilor fiind puse la mijlocul secolului al XVII-lea de Parametru omasura care descrie corespondenNa dintre matematicianul Pascal si jucatorul caracteristicile unei Chevalier de Mere. mbunataNirile aduse de matematicieni ca populaNii Bernoulli, DeMoivre si Gauss au pregatit apariNia statisticii Esantion inferenNiale. Aceasta face posibila estimarea caracteristicilor unei

o porNiune dintr-o populaNii doar pe informaNiile culese de la un esantion. populaNie, care este selectata pentru analiza Statisticieni precum Pearson, Fisher, Gosset, Neyman, Wald si InformaNie staistica o Tukey au dezvoltat statistica inferenNiala care este astazi larg masura calculata pe baza raspndita n orice domeniu. Nevoia unor astfel de metode a unui esantion, care este provenit din nevoia de esantionare. Cu ct o populaNie devine mai utilizata pentru a descrie mare, cu att este mai dificil si mai costisitor sa se strnga sau pentru a estima ntreaga populaNie informaNii despre ea, luata ca ntreg. Deciziile despre caracteristicile populaNiei trebuie luate pe baza informaNiilor culese de la un esantion. Teoria probabilitaNii prezintasansele ca anumite infor maNii extrase din esantion sa reflecte n mod corect caracterisiticile ntregii populaNii. Aceste dezvoltari au fost puternic susNinute de evoluNia calculatoarelor, care a sigura astazi posibilitaNi de calcul la care primii statisticieni nici macar nu visau. n cepnd cu anii 60 si 70 au nceput sa apara programe de statistica. n anii 80 au aparut programele statistice utilizate si astazi, cum ar fi SAS, SPSS sau Minitab. Alte programe, utilizate iniNial n scopuri diferite (Microsoft Exel), au capatat abili taNi statistice. Disponibilitatea actuala a softului statististic a dus la o raspndire fara precedent a utilizarii metodelor statistice n cercetare, n afaceri sau n luare deci ziilor.

I. Masurare siesantionare 1. Tipuri de variabile Metodele statistice asigura o modalitate de a gestiona variabilitatea. VariaNia apare ntre oameni, ntre scoli, ntre orase, ntre diverse obiecte care ar putea sa constituie obiectul nostru de interes n viaNa de zi cu zi. De exemplu, variaNia a pare de la o persoana la alta n funcNie de caracteristici precum venitul, inteligenNa, preferinNa politica, credinNa religioasa, statusul marital, etc. Natura simarimea variabili taNii are consecinNe importante att pentru statistica descriptiva, ct si pentru cea inferenN iala. O variabila este o caracteristica ce poate varia ntre subiecNii unui esantion sau a unei populaNii. Fiecare subiect are anumite valori pentru o variabila, nsa subiecNi diferiNi pot avea valori diferite. Exemple de variabile: gen (cu valorile masculin si fem inin), vrsta (cu valorile 0, 1, 2, 3, etc), religia (cu valorile: ortodox, catolic, prot estant, mozaic, musulman, etc), numarul de copii n familie (0, 1, 2, etc), preferinNa pol itica (PNL, PD, PSD, PRM, PPCD, etc) Modul de analiza a unei variabile depinde de modul n care acea variabila este masurata. Variabilele numerice, cum ar fi venitul, trebuie tratate n mod diferit de variabilele care sunt masurate prin intermediul unor etichete, cum ar fi preferi nNa pentru un anumit partid. Daca n primul caz putem discuta despre medie ca o masura a venitului, n al doilea caz, acest lucru este absurd. Mai departe vor fi introduse doua metode de clasificare a variabileleor. Variabile calitative si variabile cantitative InformaNiile sunt numite calitative atunci cnd pentru masurarea lor se foloseste un set de categorii care nu sunt ordonate n nici un fel. Exemple de date calitati ve: statusul marital (necasatorit, casatorit, divorNat, vaduv), localitatea de resed inNa, apartenenNa religioasa, preferinNa politica, etc. Pentru variabilele calitative, categoriile difera ntre ele prin calitate si nu prin cantitate sau magnitudine. Atunci cnd posibilele valori ale unei variabile difera difera n magnitudine, variabila este numita cantitativa. Fiecare valoare posibila a unei variabile cantitative este mai mare sau mai mica

dect orice alta valoare posibila. Astfel de comparaNii sunt cu putinNa pentru variabile masurate pe o scala numerica. Exemple de variabile cantitative: venitul

Virgil STOICA Virgil STOICA anual, numarul de ani de educaNie, numarul de fraNi, de cte o ori o persoana a fost condamnata, etc. Setul de categorii pentru o variabila calitativa este numit scala nominala, iar setul de valori numerice pentru o variabila cantitativa se numeste scala interval. Scalele interval au o anumita distanNa sau un anumit interval ntre fiecare pereche de niveluri. Venitul lunar este masurat pe o astfel de scala interval; intervalul dintre 2000 si 3000 RON, de exemplu, este de 1000 RON. Astfel se pot face comparaNii ntre niveluri diferite a le venitului, comparaNii care nu au nici un sens pentru o scala nominala. ntr-un anumit sens existasi un al treilea tip de scala, situata ntre scala nominalasi cea interval. Este vorba despre o scala categorica, avnd o ordine naturala a valorilor, dar fara a putea identifica distanNa dintre valori. Aceasta este scala ordinala. De exemplu: pozi Nia n specrul politic (stnga, centru-stnga, centru, centru-dreapta, dreapta), opinia faN a de marimea cheltuielilor cu protecNia sociala (prea mici, normale, prea mari), etc. Principalul motiv pentru care se face distincNia dintre datele cantitative si ce le calitative este ca,asa cum s-a mai spus, pentru fiecare tip de date se aplica metode statistice diferite. Variabile discrete si variabile continue O alta modalitate de a clasifica variabilele Nine cont numarul de valori cuprinse n scal a de masurare. O variabila este numita discreta daca ea poate lua doar un numar finit de valori si este numita continua daca poate lua ca valori un numar infinit de numere reale. Exemple de variabile discrete: numarul de copii ai fiecarei familii, numarul de infracNiuni ntr-un an, numarul de vizite la medic n ultimul an, etc. Oricare dintr e variabilele anterioare numite numarul de... este o variabila discreta, ntruct poate lua

doar valori din mulNimea {0, 1, 2, 3, 4, }. Exemple de variabile continue: nalNimea, greutatea, vrsta, venitul, etc. Este impo sibil de precizat toate valorile posibile ale unei variabile continue. Greutatea unei persoane poate fi 73,82035... kg, funcNie de precizia cu care este facuta masuratoarea. n cazul variabilelor discrete nu se poate subdiviza unitatea de masura. Numarul d e copii ntr-o familie poate fi 2 sau 3, dar n nici un caz, 2,57. Pe de alta parte, o colecNie de valori ale unei variabile continue poate fi oricnd redefinita ntre doua valori posibile. Orice vrsta cuprinsa ntre 20 si 20,5 ani, de exemplu, poate fi rotunjita la 20 de ani, iar orice vrsta cuprinsa ntre 20,5 si 21 de ani poate fi rotunjita la 21 de ani. Variabilele calitative sunt discrete, ele avnd un set finit de categorii. Variabi lele cantitative pot fi att discrete ct si continue.

Statisticaaplicata2. Esantionare si tipuri de esantioane Statisticaaplicata2. Esantionare si tipuri de esantioane Statistica inferenNiala utilizeaza esantioanele pentru a face predicNii despre parametrii populaNiilor din care acestea au fost extrase. Calitatea inferenNei d epinde n mod esenNial de modul n care esantionul reprezinta populaNia. Procesul de esantionare ncepe prin definirea cadrului de esantionare. Acesta cuprinde o lista completa sau parNiala a itemilor care compun populaNia. Cadrul de esantionare poate fi o lista de un anumit tip a populaNiei: lista alegatorilor, lista abonaNilor telefonici dintr-o localitate sau cea a locuinNelor conectate la reNe aua de electricitate. SubiecNii unei populaNii pot fi indivizi, familii, scoli, locuinN e, orase, spitale,etc. Daca anumite grupuri din populaNie nu sunt incluse n cadrul de esantionare, atunci esantionul nu va fi corect. Exista doua mari grupuri de esantioane: probabilistice si neprobabilistice. Un esantion probabilistic este acela n care subiecNii sunt Motive pentru a alesi pe baza unei probabilitaNi cunoscute. Un esantion utiliza un esantion n locul neprobabilistic este acela n care elementele componente sunt unui alese fara sa se Nina cont de probabilitatea apariNiei lor. recensamnt al Pentru anumite studii, esantioanele neprobabilistice, asa ntregii populaNii: 1. necesita mai puNin cum sunt cele pe cote, cele intenNionate sau cele convenabile sunt timp suficiente. Aceste esantioane au unele avantaje faNa de cele 2. costa mai puNin 3. este mai usor de probabilistice, cum ar fi usurinNa si viteza cu care poate f i administrat construit, precum si costul scazut. Pe de alta parte, ele au doua dezavantaje majore: lipsa de acurateNe si imposibilitatea generalizarii. Din aceste motive, esantioanele neprobabilistice pot fi utilizate doar atunci cnd dorim o aproximare grosiera la un cost scazut pentru a ne satisface o curiozitate personala sau atunci cnd dorim sa

realizam un studiu pilot, care va fi urmat mai trziu de o cercetare mult mai riguroasa. Esantioanele probabilistice trebui utilizate ori de cte ori este posibil, deoarec e doar ele asigura o corecta inferenNa statistica de la esantion la populaNie. Exista patru tipuri de esantioane probabilistice: esantionul aleatoriu simplu, esantionul sis tematic, cel startificat si cel de tip cluster. Aceste tipuri difera ntre ele prin cost, acurateNe si complexitate. Un esantion aleator simplu este acela n care fiecare element din cadrul de esantionare are aceeasi sansa de a fi selectat. Pentru a putea utiliza un astfel de esantion este necesar, n primul rnd, sa existe o lista completa a populaNiei. Apoi de pe aceasta lista se poate extrage esantionul dorit utiliznd metoda loteriei sau un tabel cu numere aleatoare sau un calculator care sa genereze numere aleatoare.

Virgil STOICA n cazul unui esantion sistematic, cei N indivizi care formeaza cadrul de esantionare (populaNia) sunt mparNiNi n k grupuri, prin mparNirea populaNiei la mar imea dorita aesantionului n. Apoi este ales, n mod aleator, un individ din primul grup, iar restul esantionului este obNinut prin selecNia al fiecarui k element din fiecare grup. De exemplu, daca vrem sa extragem un esantion sistematic de 40 de indivizi dintr-o populaNie de N=800, populaNia va fi mparNita n 800/20=20 de grupuri. Este ales an mod aleator un numar din primul grup, sa spunem 9, apoi fiecare al 20-lea de dupa acesta: 29, 49, 69,..., 769 si 789. Desi sunt usor de utilizat, esantionarea aleatorie simplasiesantionarea sistematica sunt n general mai puNin eficiente dect alte metode mai sofisticate si nu se poate sti daca esantionul este ntr-adevar reprezentativ. n cazul esantioanelor sistematice, posibilitatea de eroare este chiar mai mare, n cazul n care cadrul de esantionare este organizat dupa un model. n cazul unui esantion stratificat, cei N indivizi ai populaNiei sunt mparNiNi n cteva subpopulaNii, sau staruri, n conformitate cu anumite caracteristici. Este ex tras cte un esantion aleator simplu din fiecare strat, iar esantioanele rezultate sunt combinate. Aceasta metoda de esantionare este mai eficienta dect cele anterioare, deoarece asigura reprezentarea indivizilor din ntreaga populaNie, ceea ce ofera o mai mare precizie n estimarea parametrilor populaNiei. Pentru a construi un esantion de tip cluster, cei N indivizi care formeaza populaNia sunt mparNiNi n cNiva clusteri, astfel nct fiecare dintre acestia este reprezentativ pentru ntreaga populaNie. Apoi este extras un esantion aleator simp lu din fiecare cluster. Clusterele sunt zone n care populNia este grupata n mod natural, cum ar fi judeNe, localitaNi, cartiere, strazi, etc. Aceasta metoda poate fi mai eficace si mai puNin costisitoare dect cea a esantionarii simple aleatoare, mai ales cnd populaNia este raspndita peste o arie geografica larga.

ExerciNii 1. Urmatoarele variabile sunt cantitative sau calitative? a. Numarul de animale de casa b. JudeNul de resedinNa c. Autoturismul ales (de producNie interna sau de import) d. DistanNa (n km) pna la locul de munca e. Dieta (vegetariana sau nevegetariana) f. Timpul petrecut saptamna trecuta pe internet g. DeNinerea unui calculator personal (da, nu) h. Numarul de persoane bolnave de SIDA pe care le cunoasteNi personal 2. Care din scalele de masura (nominla, ordinala sau interva) este mai potrivita pentru:

Virgil STOICA Virgil STOICA IdentificaNi tipurile de variabile. Daca variabila este numerica, detrerminaNi daca este discreta sau continua. 6. Pentru un studiu care consta n interviuri cu participanNii, explicaNi de ce un esantion simplu aleator poate fi mai puNin practic dect alte metode. 7. Rectorul unei universitaNi cu N=4000 de studenNi solicita biroului de evaluare academica sa efectueze o ancheta prin care sa masoare satisfacNia studenNilor. Urmatorul tabel conNine o clasificare a studenNilor, funcNie de gen si de anul d e studii. Genul Anul 1 Anul 2 Anul 3 Anul 4 Total Femeie 700 520 500 480 2200 Barbat 560 460 400 380 1800 Total 1260 980 900 860 4000 Biroul de evaluare intenNioneaza sa extraga un esantion de n=200 de studenNi. a. Daca universitatea dispune de o lista alfabetica a celor 4000 de studenNi (ceea ce reprezinta cadrul de esantionare), ce tip de esantionare poate fi folosita? DiscutaNi. b. Care este avantajul utilizarii unui esantion aleator simplu la punctul a? c. Care este avantajul utilizarii unui esantion sistematic la punctul a? d. n cazul n care cadrul de esantionare este reprezentat de opt liste separate, n ordine alfabetica, pe gen si an de studiu, ce tip de esantion ar trebui folosit? DiscutaNi. e. Sa presupunem ca toNi studenNii respectivei universitaNi locuiesc n 20 de camine. Fiecare camin are patru niveluri, cu 50 de paturi pe nivel, deci poate primi 200 de studenNi. Sa presupunem n continuare ca politica universitaNii este de a integra studenNii, deci pe fiecare etaj al afiecarui camin vor fi camere de baieNi si camere de fete, de la specializari diferite si din ani diferiNi. Daca biroul de evaluare reuseste sa

construieasca un cadru de esantionare constnd ntr-o lista cu toNi studenNii asa cum sunt ei dispusi n fiecare camin si pe fiecare etaj, ce tip de esantion ar trebui utilizat. DiscutaNi.

II. Statistica descriptiva. Tabele si grafice 1. Organizarea datelor numerice Daca pentru un set de date compus doar din cteva observaNii nu este o problema observarea trasaturilor majore, acest lucru devine tot mai dificil pe masura ce numarul de observaNii devine mai mare. De aceea este nevoie de organizarea informaNiilor . Pentru acest lucru sunt folosite doua metode: sirul ordonat si dispunerea sub forma de creangasi frunze . Un sir ordonat reprezinta o secvenNa ordonata de informaNii, aranjate de la cea mai mica la cea mai mare. De exemplu, sa presupunem ca durata de sedere, n zile, a unor pacienNi ntr-un centru de dezalcoolizare este urmatoarea: 11, 37, 22, 6, 20, 9, 61, 16, 24, 16, 13, 4, 39, 13, 44, 19 si 7. Sirul ordonat va fi n acest caz: 4, 6, 7, 9, 11, 13, 13, 16, 18, 19, 20, 22, 24, 37, 39, 44, 61. Un astfel de sir face mai usoara observarea extremelor, a valorilor tipice si a zonelor n care valorile se concentreaza. Dispunerea sub forma de creangasi frunze este o unealta utila pentru organizarea unui set de date si pentru nNelegerea modului n care valorile sunt distribuite si grupate. O astfel de dispunere separa n cifra/cifrele de intrare ( creanga ) si celelalte cifre ( frunzele ), fiecare n ordine crescatoare. Daca ne referim la exemplul anterior, atunci o distribuNie creangasi frunze arata asa: Creanga Frunzele 0 4, 6, 7, 9 1 1, 3, 3, 6, 8, 9 2 0, 22, 24 3 37, 39 4

4 5 6 1 2. Tabele si grafice pentru date numerice DistribuNia frecvenNelor Indiferent de modul n care sunt ordonate datele, fie n sir crescator, fie sub forma de crengasi frunze , atunci cnd numarul de cazuri creste, informaNia trebuie sa fie condensatasi mai mult pentru a putea fi prezentata, analizatasi interpretata n

Virgil STOICA Virgil STOICA mod corespunzator. Astfel, informaNiile pot fi grupate n categorii ale caror limi te sunt stabilite funcNie de mprastierea observaNiilor. O astfel de aranjare a datel or sub forma de tabel se numeste distribuNia frecvenNelor. Atunci cnd observaNiile sunt grupate ntr-o distribuNie de frecvenNe, procesul de analizasi interpretare a datelor devine mai usor. Principalele caracteristici al e datelor pot fi aproximate, ceea ce compenseaza faptul ca prin grupare informaNia iniNiala, legata de fiecare observaNie individuala, este pierduta. Atunci cnd se construieste o distribuNie de frecvenNe sunt cteva etape care trebuie parcurse: punerea datelor n ordine, stailirea numarului de categorii, de clase, n care sunt grupate datele, stabilirea marimii fiecarei clase, stabilirea frontie relor fiecarei categorii si, n final, punerea fiecarei observaNii n categoria corespunza toare. Alegerea numarului de clase n care se va grupa informaNia depinde n primul rnd de numarul de observaNii. Un numar mai mare de obdervaNii permite un numar mai mare de categorii. n general, o distribuNie de frecvenNe are ntre 5 si 15 clas e. Daca sunt prea puNine clase nu se poate observa nici o distribuNie iar daca sunt prea multe clase, unele dintre ele nu vor avea nici o observaNie. ntr-o distribuNie de frecvenNe, laNimile claselor trebuie sa fie egale. Pentru a determina laNimea unei clase se mparte amplitudinea variaNiei observaNiilor (din cea mai mare valoare se scade cea mai mica) la numarul dorit de clase. Frontierele fiecarei categorii categorii tr ebuie sa fie foarte clare, astfel nct sa nu ramna date neacoperite sau suprapuneri. Exemplu: trebuie construita o distribuNie a frecvenNelor pentru urmatoarele date obNinute la un test de cunostinNe: 16, 2, 16, 29, 15, 7, 25, 16, 5, 19, 1, 12, 2 2, 10, 29, 20. 1. Punerea datelor n ordine: 1, 2, 5, 7, 10, 12, 15, 16, 16, 16, 19, 20, 22, 25, 29, 29. 2. Stabilirea numarului de categorii: 3 3. Calcularea laNimii fiecarei categorii: (29-1)/3 =9,333; se poate aproxima la 10. 9; 10 19; 20 29. 4. Stabilirea frontierelor fiecarei categorii: 0 5. Punerea fiecarei observaNii n categoria corespunzatoare: Categoria FrecvenNa 0 9 4 10 19 7

20 29 5 Total 16 Principalul avantaj al unui astfel de tabel l reprezinta faptul ca principalele caracteristici ale informaNiei devin clare foarte usor: scorurile variaza ntre 0 si 29, dar cele mai multe sunt n categoria de mijloc. Pe de alta parte, dezavantajul major al

Statistica aplicata distribuNiei frecvenNelor este ca,fara acces la datele originale, nu se poate cunoaste distribuNia valorilor n interiorul unei anumite clase. DistribuNia frecvenNelor relative si distribuNia procentuala Pentru a mbunataNi analiza, se pot utiliza fie distribuNia frecvenNelor relative, fie distribuNia procentuala. DistribuNia frecvenNelor relative este formata prin mparNirea frecvenNelor din fiecare clasa la numarul total de observaNii. DistribuNia procentuala rezulta prin nmulNirea fiecarei frecvenNe relative cu 100. Categoria FrecvenNa FrecvenNa relativa Procentul 0 9 4 0,25 25 10 19 7 0,4375 43,75 20 29 5 0,3125 31,25 Total 16 1 100 Utilizarea proporNiei sau a procentajului are mai mult sens dect utilizarea doar a frecvenNelor. De fapt, utilizarea distribuNiei frecvenNelor relative si a distri buNiei procentuale devine esenNiala atunci cnd se compara doua seturi de date, si mai ales cnd numarul observaNiilor din cele doua seturi de date difera. Histograma Plecnd de la expresia foarte cunoscuta n jurnalism ca o imagine face ct 1000 de cuvinte si transfernd-o n statistica, ajungem la tehnicile grafice. Acestea sunt deseori utilizate n locul tabelelor, pentru a avea o descriere mai vie a seturilo r de date. Unul dintrte graficele cele mai utilizate este histograma. O histograma este un grafic n care pe graniNele fiecarei clase sunt construite dreptunghiuri a caror na lNime este proporNionala cu frecvenNa, frecvenNa relativa sau procentajul. Atunci cnd se construieste o histograma, variabila de interes se amplaseaza pe orizontala, iar pe verticala se noteaza

frecvenNa, proporNia sau procentajul observaNiilor din fiecare clasa.

Virgil STOICA Histograma 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 19 29 categoria Frecventa Virgil STOICA Histograma 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 19 29 categoria Frecventa Poligonul frecvenNelor sau procentajelor Punctul de mijloc al unei clase reprezinta punctul aflat la jumatatea distanNei dintre frontierele fiecarei clase si este reprezentativ pentru datele din acea c lasa. Poligonul frecvenNelor sau procentajelor este format prin unirea tuturor punctel or de mijloc ale claselor analizate. La fel ca si la histograma, variabila de interes este amplasta pe orizontala. 3. Tabele si grafice pentru variabile nominale Tabelul rezumativ Un tabel rezumativ pentru variabile nominale este similar, ca forma, cu un tabel pentru date numerice. Urmatorul tabel prezinta rezultatele primului tur de scrutin al alegerilor prezidenNiale desfasurate pe 28 noiembrie 2004. Candidatul Numarul de voturi Procentajul Adrian Nastase Traian Basescu Corneliu Vadim Tudor Marko Bela Restul candidaNilor 4278864 3545236 1313714

533446 780945 40,94 33,92 12,57 5,10 7,47

Statistica aplicata Graficul bara Pentru a exprima informaNia prezentata ntr-un tabel ca cel anterior se utilizeaza graficul bara al frecvenNelor, al frecvenNelor relative sau al procentajelor. ntr-un astfel de grafic, fiecare categorie este reprezentata de o bara acarei lungime este proporNionala cu frecvenNa sau procentajul observaNiilor din acea categorie. n general, variabi la de interes este amplasta pe axa verticala, iar valorile pe axa orizontala. n cazul variabilelor nominale nu conteaza ordinea n care sunt amplasate categoriile. n plus, spre deosebire de histograme, barele sunt separate ntre ele, tocmai pentru a sublinia faptul ca variabila este nominala (calitativa) si nu interval (cantitativa). Procentajul 40,94 33,92 12,57 5,1 7,47 0 10 20 30 40 50 Adrain Nastase Traian Basescu Corneliu Vadim Tudor Marko Bela Restul candidaNilor Procentajul Graficul tort Graficul tort se bazeaza pe faptul ca un cerc are 360 de grade. Acesta este mparNit n felii a caror marime este proporNionala cu fiecare categorie. Procentajul 40.94 33.92 12.57 5.1 7.47 Adrain Nastase Traian Basescu Corneliu Vadim Tudor Marko Bela Restul candidaNilor

Virgil STOICA Scopul unui grafic este sa prezinte datele cu precizie. Unele cercetari asupra percepNiei umane au ajuns la concluzia ca graficele tort au performanNe mai slabe dect graficele bara. Aceasta deoarece s-a observat ca ochiul uman apreciaza mai usor o lungime n raport cu o scala, ca n cazul graficelor bara, si mai greu un unghi, ca n cazul graficelor tort. Astfel, un grafic bara permite o comparare mai usoara a categoriilor. Pe de alta parte, graficele tort arata cu claritate faptul ca suma tuturor categoriilor este 100%. n consecinNa, alegerea tipului de grafic este subiectivas i depinde de scopurile utilizatorului: daca este mai importanta comparaNia, atunci este mai bine sa se utilizeze un grafic bara; daca este mai importanta observarea unei porNiuni n raport cu ntregul, atunci este mai bine sa se utilizeze un grafic tort. ExerciNii 1. FormaNi un sir ordonat din urmatorul esantion de 10 note la un examen de statistica: 8,8; 7,8; 7,8; 7,3; 9,1; 7,8; 8,5; 6,4; 6,2; 7,5. ConstruiNi o dispu nere creangasi frunze . 2. FormaNi un sir ordonat din urmatorul esantion de 10 salarii (n RON) din cadrul unei companii: 755, 490, 648, 832, 710, 590, 576, 627, 915, 839. ConstruiNi o dispunere creangasi frunze . 3. Urmatoarele date reprezinta un esantion de 23 de sume de bani extrase de la un bancomat: 26, 28, 20, 20, 21, 22, 25, 25, 18, 25, 15, 20, 18, 20, 25, 25, 22, 30, 30, 30, 15, 20, 29. a. PuneNi datele ntrt-un sir ordonat. b. PuneNi datele sub forma creangasi frunze . c. Care dintre cele doua forme de prezentare ofera mai multe informaNii?. DiscutaNi. d. n jurul carei valori par sa

se concentreze sumele retrase? ExplicaNi. 4. Urmatoarea distribuNie creangasi frunze reprezinta cantitatea de motorina cumparata (n litri), de un esantion de 25 de camioane de la o staNie de alimentare de la periferia Bucurestiului. a. PuneNi datele ntr-un sir ordonat. b. Care dintre cele doua forme de prezentare ofera mai multe informaNii?. DiscutaNi. c. Care este cantitatea de motorina care are sansele cele mai mari de a fi cumparata? 9 1,4,7 10 0,2,2,3,8 11 1,3,5,5,6,6,7,7,7,7 12 2,2,3,4,8,9 13 0,2

Statistica aplicata d. Exista o concentraNie spre mijlocul distribuNiei a cantitaNii de motorina cumparata? e. CredeNica esantionul de 25 este reprezentativ pentru o populaNie mai larga? DiscutaNi. 5. Plecnd de la aceeasi distribuNie creangasi frunze de la exerciNiul 3 a. ConstruiNi distribuNia de frecvenNe si distribuNia procentajelor b. TrasaNi histograma procentajelor c. TrasaNi poligonul procentajelor 6. Cele douasiruri ordonate din tabelul urmator prezinta durata de viaNa, n ore, a doua esantioane de cte 40 de becuri de 100W, esantioane extrase din producNia a doua fabrici. Fabrica A Fabrica B 684 697 720 773 821 819 836 888 897 903 831 835 848 852 852 907 912 918 942 943 859 860 868 870 876 952 959 962 986 992 893 899 905 909 911 994 1004 1005 1007 1015 922 924 926 926 938 1016 1018 1020 1022 1034 939 943 946 954 971 1038 1072 1077 1077 1082 972 977 984 1005 1014 1096 1100 1113 1113 1116 1016 1041 1052 1080 1093 1153 1154 1174 1188 1230 a. ConstruiNi distribuNia frecvenNelor pentru cele doua fabrici, utiliznd clase de 100 de ore laNime. b. ConstruiNi alte distribuNii ale frecvenNelor, utiliznd urmatoarea schema: Fabrica A: de la 650 pna la 750, de la 750 inclusiv la 850, samd Fabrica B: de la 750 pna la 850, de la 850 inclusiv la 950, samd c. SchimbaNilaNimea intervalelor de la 100 la 50 (650 700, 700 750, etc). ComentaNi rezultatele acestei modificari. d. ConstruiNi distribuNia procentajelor din distribuNia frecvenNelor de la punctul b. e. TrasaNi separat histogramele procentajelor. f. TrasaNi poligoanele procentajelor.

g. Becurile carei fabrici au o speranNa de viaNa mai lunga? ExplicaNi. 7. O variabila nominala are patru categorii, cu urmatoarele procentaje: Categoria Procentajul A 12 B 29 C 35 D 24 a. ConstruiNi un grafic bara b. ConstruiNi un grafic tort

III. Statistica descriptiva.Masuri ale tendinNei centrale si ale variaNiei 1. Masuri ale tendinNei centrale, ale variaNiei si formei Cele mai multe dintre seturile de date arata o tendinNa clara a datelor de a se grupa n jurul unui punct central. Din acest motiv, pentru orice set de date, o an umita valoare tipica poate fi utilizata pentru a descrie ntregul set. O astfel de valoare descriptiva se numeste masura a tendinNei centrale. Exista trei astfel de masuri ale tendinNei centrale: media aritmetica, mediana si modul. Media aritmetica Media aritmetica reprezinta cea mai utilizata masura a tendinNei centrale. Media aritmetica se calculeaza prin mparNirea sumei tuturor valorilor numerice ale unei variabile dintr-un set de date la numarul de date din acel set. Pentru un esantion care conNine n observaNii, notate X1, X2,..., Xn, media aritmetica aesantionului, notata X si numita X barat se calculeaza dupa formula: n . X X + X + X + ... + Xi 123 ni=1 X == nn Pentru o populaNie care conNine N observaNii, notate n acelasi mod, media aritmetica a populaNiei se noteaza

cu litera greceascasi se calculeaza dupa o formula similara: n . X X + X + X + ... + Xi 123 ni=1 m= = NN Trebuie subliniat faptul ca reprezinta un parametru, iar X barat este doar o informaNie statistica. Sa luam n considerare urmatorul exemplu:

Statistica aplicata Tabelul 3.1. Activitatea economica a femeilor n Europa; Angajarea n munca a femeilor ca procent din angajarea n munca abarbaNilor Europa occidentala Europa centrala si de est lara Activitatea economica lara Activitatea economica Austria 60 Bulgaria 88 Belgia 47 Cehia 84 Danemarca 77 Polonia 77 ElveNia 60 Romnia 77 FranNa 64 Slovacia 81 Irlanda 41 Ungaria 70 Italia 44 Marea Britanie 60 Norvegia 68 Olanda 42 Portugalia 51 Spania 31 Suedia 77 Pentru a calcula media aritmetica a angajarii n munca a femeilor din Europa centralasi de est, nti se calculeaza suma valorilor (88+84+77+77+81+70=477), care apoi se mparte la numarul de cazuri (477/6=79,5). Media, ca si ceilalNi indicator i ai tendinNei centrale, permite compararea ntre grupuri. n cazul exemplului anterior, valoarea mediei aritmetice pentru Europa centralasi de est (79,5) poate fi compa rata cu cea pentru Europa occidentala (55,53), iar diferenNa poate fi analizata. ProprietaNile mediei: -media este o masura potrivita doar pentru datele cantitative -media este puternic influenNata de observaNiile care sunt foarte departate de restul datelor, care sunt numite observaNii excentrice. Mediana Mediana este masura care mparte exact n doua un sir ordonat de date. Mediana = a (n+1)/2 observaNie Daca exista

un numar impar de observaNii, mediana reprezinta valoare numerica ce este poziNionata exact n punctul de (n+1)/2. Daca exista un numar par de observaNii, atunci mediana se situeaza ntre cele doua observaNii din mijloc si este egala cu media lor.

Virgil STOICA n cazul datelor din tabelul 3.1, pentru Narile din Europa occidentala, sirul ordonat al datelor este urmatorul: 31, 41, 42, 44, 47, 51, 60, 60, 60, 64, 68, 7 7, 77. Numarul observaNiilor fiind impar, observaNia a 7-a mparte sirul n doua parNi egale, deci Mediana = 60. n cazul datelor pentru Europa centralasi de este, sirul ordonat al datelor este: 70, 77, 77, 81, 84, 88. Pentru ca numarul observaNiilor este par, Mediana = (77+81)/2 = 79 Principala calitate a medianei n raport cu media consta n faptul ca nu este afectata de valorile excentrice. Dar, pe de alta parte, pentru seturi de date relativ mici, distribuNii diferite pot avea aceeasi mediana. Modul Modul este valoarea care are frecvenNa cea mai mare ntr-un set de date. Spre deosebire de media aritmetica, modul nu este afectat de valorile extreme. Modul este utilizat doar pentru scopuri descriptive, deoarece el este mult mai variabil de la un esantion la altul dect dect celelalte masuri ale tendinNei centrale. Pentru variab ilele continue, asa cum ar fi venitul, deoarece sunt extrem de multe valori posibile p e care variabila le poate lua, sunt sanse foarte mari ca nici o valoare sa nu apara de doua ori. n consecinNa, pentru variabilele continue nu putem discuta despre mod. n exemplul datelor din tabelul 3.1, pentru Narile din Europa occidentala, valoare cu frecvenNa cea mai mare este 60, deci Modul = 60. Pentru Narile din Europa cen tralasi de est, Modul =77. Quartilele Quartilele reprezinta cea mai utilizata masura a locaNiei necentrale si sunt utilizate pentru a descrie proprietaNile unor seturi mari de date. n vreme ce med iana este valoarea care mparte n doua un set ordonat de date (50% dintre observaNii sunt mai mari dect aceasta iar 50% mai mici), quartilele sunt masuri descripitve care mpart un si ordonat de date n patru sferturi.

Prima quartila, Q1, este valoarea pentru care 25% dintre observaNii sunt mai mici, iar 75% sunt mai mari: Q1 = a (n+1)/4 observaNie A treia quartila, Q3, este valoarea pentru care 75% dintre observaNii sunt mai mici, iar 25% sunt mai mari: Q1 = a 3(n+1)/4 observaNie Pentru calcularea quartilelor se folosesc urmatoarele reguli: 1. Daca numarul rezultat din formula este ntreg, atunci observaNia corespunzatoare numarului rezultat reprezinta quartila.

Statistica aplicata 2. Daca numarul rezultat din formula este la jumatatea dintre doua numere ntregi, atunci quartila reprezinta media dintre valorile observaNiilor ntre care se situeaza. 3. Daca numarul rezultat din din formula nu este nici ntreg si nici la jumatatea distanNei dintre doua numere ntregi, atunci quartila reprezinta valoarea observaNiei cea mai apropiata. Utiliznd datele din tabelul 3.1, pentru Narile din Europa occidentala, sirul ordo nat al datelor este urmatorul: 31, 41, 42, 44, 47, 51, 60, 60, 60, 64, 68, 77, 77 n acest caz, Q1 = a (13+1)/4 observaNie = a 3,5 observaNie. Utilizand a doua regula, prima quartila va fi media dintre a 3-a si a 4-a observaNie: Q1 = (42+44)/2 = 43 Q1 = a 3(13+1)/4 observaNie = a 10,5 observaNie. Utiliznd a doua regula, a treia quartila va fi media dintre a 10-a si a 11-a observaNie: Q3 = (64+68)/2 = 66 Masuri ale variaNiei O a doua proprietate imortanta care descrie un set de date este variaNia. VariaNia reprezinta dispersia sau mprastierea datelor. Doua seturi de date pot diferi att n ceea ce priveste tendinNa centrala ct si variaNia, dupa cum se poate observa n figurile 3.1 si 3.2. Fig. 3.1. Doua distribuNii simetrice care difera doar n privinNa tendinNei centrale Fig. 3.2. DouadistribuNii simetrice care diferadoar prin variaNie

Virgil STOICA Amplitudinea reprezinta diferenNa dintre cea mai mare si cea mai mica observaNie dintr-un set de date: A = Xmax-Xmin Exista cinci masuri ale variaNiei: Amplitudinea, amplitudinea interquartilica, varianNa, deviaNia standard si coeficientul de variaNie. Utiliznd datele din tabelul 3.1, pentru Narile din Europa occidentala, A = 77-31 = 46 Amplitudinea masoara mprastierea totala a unui set de date. Desi amplitudinea este o masura simpla a variaNiei totale a datelor, slabiciunea ei principala este ca nu Nine cont de modul n care datele sunt mparstiate ntre cea mai mare si cea mai mica valoare. Astfel, atunci cnd exista cel puNin o valoare excentrica, folosirea amplitudinii nu este corespunzatoare. Amplitudinea interquartilica reprezinta diferenNa dintre a treia quartilasi prima quartila dintr-un set de date: Aiq = Q3-Qmin Aceasta masura ia n considerare mprastierea a 50% dintre date si de aceea nu este influenNata de valorile extreme. Utiliznd sirul ordonat rezultat din datele din tabelul 3.1, pentru Narile din Europa occidentala, Aiq = 66-43 = 23 VarianNa si deviaNia standard Desi att amplitudinea ct si amplitudinea interquartilica masoara mprastierea, nici una dintre aceste masuri nu ia n considerare modul n care observaNiile sunt distribuite sau grupate. Cele doua masuri ale variaNiei care iau n considerare modul de distribuNie al observaNiilor sunt varianNa (numitasi dispersie) si deviaNia. Ace ste masuri apreciaza cum fluctueaza valorile n jurul mediei. VarianNa unui esantion ar putea fi astfel considerata ca media patratelor diferenNei dintre fiecare observaNie si medie. Astfel, pentru un esantion care conNine n observaNii, notate X1, X2,..., Xn, var

ianNa esantionului este: S2 = [(X1-Xm)2+(X2-Xm)2+...+(Xn-Xm)2]/(n-1) n . (xi - x)2 S S i=1 Sau 2 = n -1

StatisticaaplicataStatisticaaplicata Cea mai practicasi cea mai utilizata masura a variaNiei este deviaNia standard. n . (xi - x)2 S S i=1 Aceasta masura reprezinta radical din varianNa: = n -1 Continund exemplul cu datele din tabelul 3.1. pentru Narile din Europa occidentala, n tabelul 3.2. sunt prezentaNi pasii necesari calcularii varianNei s i deviaNiei standard. Astfel, varianNa este S2 = 2431,23/(13-1) = 202,6 Iar deviaNia standard S = (202,6)1/2 = 14,23 Tabelul 3.2. Calcularea lui S2 siS 1.Se calculeaza diferenNele dintre fiecare observaNie si medie 2.Se ridica la patrat fiecare diferenNa 3.Se aduna diferenNele ridicate la patrat 4.Rezultatul se mparte la n-1 Pentru a calcula S se extrage radacina patrata din S2 lara Xi Xm (Xi-Xm) (Xi-Xm)2 Austria 60 55,53 4,47 19,98

Belgia 47 55,53 -8,53 72,76 Danemarca 77 55,53 21,47 460,96 ElveNia 60 55,53 4,47 19,98 FranNa 64 55,53 8,47 71,74 Irlanda 41 55,53 -14,53 211,12 Italia 44 55,53 -11,53 132,94 Marea Britanie 60 55,53 4,47 19,98 Norvegia 68 55,53 12,47 155,51 Olanda 42 55,53 -13,53 183,06 Portugalia 51 55,53 -4,53 20,52 Spania 31 55,53 -24,53 601,72 Suedia 77 55,53 21,47 460,96 Total 0,00 2431,23 Calculnd S2 si S, diferenNele dintre fiecare observaNie si valoare medie au fost nNelegerea variaNiei 1.cu ct datele sunt mai mprastiate, cu att mai mare vor fi amplitudinea, amplitudinea interquartilica, varianNa si deviaNia standard. 2.cu ct datele sunt mai concentrate si mai omogene cu att mai mici vor fi amplitudinea, amplitudinea interquartilica, varianNa si deviaNia standard. 3.daca datele sunt aceleasi (adica nu exista nici un fel de variaNie), amplitudinea, amplitudinea interquartilica, varianNa si deviaNia standard vor fi nule 4.nici una dintre masurile variaNiei (amplitudinea, amplitudinea interquartilica, varianNa si deviaNia standard) nu pot fi vreodata nule. ridicate la patrat. De aceea, niciodata varianNa si deviaNia standard nu pot fi negative. Singura situaNie n care S2 si S sunt zero este atunci cnd nu exista nici un fel de variaNie n interiorul setului de date. Datele numerice sunt n mod inerent variabile, nu constatnte, fiecare variabila care este studiata lund mai multe valori. Tocmai datorita acestei variabilitaNi, pentru a sumariza un set de date este

important de precizat nu doar masurile tendinNei centrale, ci simasurile care reflecta modul n care datele sunt dispersate. DeviaNia standard este folositoare la nNelegerea modului n care un set de date este grupat n jurul mediei. Pentru cele mai multe seturi de date, majoritatea observaNiilor sunt

Virgil STOICA Virgil STOICA n intervalul plus minus o deviaNie standard faNa de medie. n cazul exemplului cu angajarea n munca a femeilor din Europa occidentala, media era 55,53, iar deviaNia standard 14,23. Deci majoritea cazurilor se vor gasi n intervalul 55,53 14,23 = 41,3 si 55,53 + 14,23 = 69,76. Verificnd acest lucru pe sirul ordonat al datelor, se observa ca 10 din 13 cazuri sunt cuprinse n acest interval. Coeficientul de variaNie Spre deosebire de masurile anterioare ale variaNiei, coeficientul de variaNie es te omasura relativa a acesteia. El este exprimat n procente si nu ntr-o anumita unitate de masura. Coeficientul de variaNie se calculeaza pein mparNirea deviaNiei standard la media aritmeticasi nmulNind totul cu 100. S CV = 100% X Coeficientul de variaNie este folositor cnd se compara doua sau mai multe seturi de date, si n special cnd aceste date sunt masurate n unitaNi de masura diferite. Forma O a treia proprietate importanta a unui set de date o reprezinta forma, adica modul n care sunt distribuite datele. O distribuNie poate fi simetrica sau asimetrica. Cele asimetrice se mai numesc si nclinate. Pentru a descrie forma se poate compara media cu mediana. Daca aceste doua masuri sunt egale, atunci distribuNia este considerata simetrica. Daca media este mai mare dect mediana, distribuNia este conisderata pozitiva sau nclinata spre dreapta. Daca mediana este mai mare dect media, atunci distribuNia este conisderata negativa sau nclinata spre stnga. Media < Mediana

Fig. 3.3. DistribuNie nclinataspre stnga

StatisticaaplicataMedia > Mediana StatisticaaplicataMedia > Mediana Fig. 3.4. DistribuNie nclinata spre dreapta Media = Mediana Fig. 3.5. DistribuNie simetrica 2. ObNinerea unui rezumat descriptiv al unei populaNii n secNiunea anterioara au fost prezentate proprietaNile tendinNei centrale, variaNiei si formei pentru un esantion. Sa presupunem ca datele nu reprezinta un esantion, ci o ntreaga populaNie. n acest caz nu mai discutam despre date statistice ci despre parametrii ai tendinNei centrale, variaNiei si formei. Ele se calculeaza dupa formule similare celor pentru esantioane, dar se noteaza diferit. Media populaNiei se calculeaza prin mparNirea sumei tuturor valorilor din populaNie la marimea populaNiei, N. n . Xi X + X + X + ... + X 123 m= ni=1 = NN VarianNa populaNiei se calculeza prin nsumarea patratului diferenNei dintre fiecare valoare si media aritmetica a valorilor populaNiei, urmata de mparNirea acestei sume la marimea populaNiei. n

. (Xi -m)2 s2 i=1 = N DeviaNia standard a populaNiei este radacina patrata din varianNa popuaNiei: i=1 s= N n . (Xi -m)2

Virgil STOICA Trebuie notat faptul ca formulele pentru varianNa populaNiei si pentru deviaNia standard a populaNiei difera de cele pentru esantion prin faptul ca, n cazul populaNiei, numitorul este N si nu n-1. Regula empirica n cele mai multe seturi de date, o mare parte a datelor tinde sa se concentreze n jurul medianei. n seturile de date nclinate spre dreapta, aceasta grupare apare la stnga medianei (valori mai mici dect mediana), iar n seturile de date nclinate spre stnga, observaNiile se grupeaza la dreapta medianei (valori mai mari dect aceasta). n seturile de date care sunt simatrice, n care median a este egala cu media, observaNiile tind sa fie distribuite n mod egal n jurul masurilor tendinNei centrale. Atunci cnd ntr-un set de date nu este vizibila o nclinaNie puternica, se poate utiliza regula empirica pentru a examina variabilitatea datelor si pentru a avea nNelegere mai buna a ceea ce masoara deviaNia standard. Regula empirica afirma ca pentru o distribuNie simetrica, n forma de clopot, aproximativ doua treimi din toate observaNiile (67%) sunt concentrate la o distanNa de o deviaNie standard faNa de medie, iar aproximativ 95% dintre observaNii sunt concentrate n intervalul de doua deviaNii standard faNa de medie. Astfel, deviaNia standard, ca o masura a variaNiei medii n jurul mediei, ajuta la nNelegerea modulului n care sunt distribuite observaNiile deasupra si dedesubtul m ediei, permiNnd concetrarea asupra valorilor anormale, excentrice, atunci cnd este analiz at un set de date numerice. 3. Coeficientul de corelaNie Coeficientul de corelaNie, .,masoara puterea unei relaNii sau a unei asocieri ntre doua variabile ale unei populaNii. Valorile acestuia pot varia de la corelaNie negativa perfecta, la +1, pentru o corelaNie pozitiva

1, pentru o

perfecta. n acest caz, perfect nseamna ca tote punctele de pe o diagrama care reprezinta cele doua variabile ar putea fi unite de o linie dreapta. Astfel, coeficientul de corelaNie masoara gradul de asociere liniara ntre doua variabile. Semnul pozitiv al coeficientului de corelaNie arata ca valorile variabilei X cresc n acelasi timp cu cele ale variabilei Y, iar semnul n egativ arata ca valorile mari ale variabilei X sunt asociate cu valori mici ale variabilei Y. Atunci cnd coeficientul de corelaNie este apropiat de zero, se poate considera ca nu exista nici un fel de corelaNie ntre cele doua variabile. Figura 3.6. ilustreaza trei tipuri de asociere ntre variabile.

StatisticaaplicataStatisticaaplicata Fig. 3.6.a) CorelaNie perfect negativa (. = -1) Fig. 3.6.b) CorelaNie perfect pozitiva (. = 1) Fig. 3.6.c) Nici un fel de corelaNie In cazuri reale, este foarte puNin probabil sa existe corelaNii perfecte de un anumit fel. n figura 3.7. sunt prezentate o corelaNie pozitiva puternica (. = 0,75) si o corelaNie negativa puternica (. = -0,75).

Virgil STOICA Virgil STOICA Fig. 3.7 n ambele situaNii, relaNiile sunt descrise ca tendinNe si nu ca relaNie cauza efect. Doar corelaNia nu poate sa dovedeasca existenNa unei relaNii de cauzalitate, ca o modificarea unei variabile provoaca modificarea celeilalte variabile. O corelaNie puternica se poate produce doar datorita ntmplarii, datorita neluarii n considerare a ueni a treia variabile sau datorita relaNiei cauza efect. Este necesara o analiza suplimentara pentru a determina care dintre cele trei situaNii a provocat corelaNia. Coeficientul de corelaNie pentru un esantion se calculeaza dupa urmatoarea formula: n . (Xi - X )( Yi - Y ) i=1 r = nn . (Xi - X )2 . (Yi - Y )2 i=1 i=1 ExerciNii 1. Managerul unei firme de curierat trebuie sa cumpere un set de camioane. Atunci cnd pachetele sunt puse n camioane pentru livrare, exista doua constrngeri majore: greutatea si volumul fiecarui item. Daca ntr-un esantion de 200 de pachete, greutatea medie este de 26 kg cu o deviaNie standard de 3,9 kg, iar volumul mediu este de 8,8 litri, cu o deviaNie standard de 2,2 litri, cum poate fi comparata variaNia greutaNii sia volumului? 2. Fie urmatorul set de date dintr-un esantion de marimea n=5 elemente: 7, 4, 9, 8, 2.

Statistica aplicata a. CalculaNi media, mediana si modul. b. CalculaNi amplitudinea, amplitudinea interquartilica, varianNa, deviaNia standard si coeficientul de variaNie. c. DescrieNi forma datelor. 3. Fie urmatorul set de date dintr-un esantion de marimea n = 6 elemente: 7, 4, 9, 7, 3, 12. a. CalculaNi media, mediana si modul. b. CalculaNi amplitudinea, amplitudinea interquartilica, varianNa, deviaNia standard si coeficientul de variaNia. c. DescrieNi forma datelor. 4. Fie urmatoarele doua seturi de date, fiecare formnd un esantion de 7 elemente: Setul 1: 10, 2, 3, 2, 4, 2,5 Setul 2: 20, 12, 13, 12, 14, 12, 15 a. Pentru fiecare set de date calculaNi media, mediana si modul b. ComparaNi rezultatele. c. Pentru fiecare set de date calculaNi amplitudinea, amplitudinea interquartilica, varianNa, deviaNia standard si coeficientul de variaNie. d. DescrieNi forma fiecarui set de date. e. ComparaNi rezultatele de la punctele c si d. 5. Urmatorul set de date reprezinta informaNii despre o populNie cu N = 10: 7, 5, 11, 8, 3, 6, 2, 1, 9, 8 a. CalculaNi media populaNiei b. CalculaNi deviaNia standard a populaNiei 6. Urmatorul set de date reprezinta informaNii despre o populNie cu N = 10: 7, 5, 6, 6, 6, 4, 8, 6, 9, 3 a. CalculaNi media populaNiei b. CalculaNi deviaNia standard a populaNiei 7. Urmatoarele date reprezinta informaNii de la un esantion cu n = 11 elemente: X7 5 8 3 6 10 12 4 9 15 18

Y 21 15 24 9 18 30 36 12 27 45 54 a. CalculaNi coeficientul de corelaNie b. Ct de puternica este relaNia dintre X si Y? ExplicaNi. 231

IV. Probabilitatea si distribuNia probabilitaNii 1. Concepte fundamentale n probabilitate Probabilitatea reprezintasansa ca un anumit eveniment sa se produca. Probabilitatea poate sa se refere la sansa de a nimeri o anumita culoare cnd se alege o carte dintr-un pachet de carNi de joc, la sansa ca un anumit individ sa aleaga un candidat n dauna altuia, ori la sansa ca un nou produs sa aiba succes pe piaNa. n oricare dintre aceste exemple, probabilitatea reprezinta o proporNie sau o fracNie si ia valori ntre 0 si 1. Evenimentul care este imposibil sa apara are probabilitatea 0, iar cel care apare cu certitudine are probabilitatea 1. Probabilitate de apariNie = X/T, unde X = numarul de cazuri n care evenimentul poate sa apara, iar T = numarul total de rezultate. Elemente de vocabular Elementele de baza ale teoriei probabilitaNii sunt rezultatele procesului sau fenomenului studiat. n limbajul statisticii, un experiment reprezinta un proces al carui rezultat este imprecis. SpaNiul de probabilitate (S) reprezinta toate rezultatele posibile ale unui experiment. Fiecare rezultat posibil este numit eveniment. Dac a evenimentul poate fi descris n funcNie de o singura caracteristica, atunci el este un eveniment simplu. Daca un eveniment are doua sau mai multe caracteristici, atunci el se numeste eveniment reunit. Complementul unui eveniment A, notat A , include toate evenimentele din spaNiul S care nu sunt parte a evenimentului A. Probabilitatea (P) sau probabilitatea simpla este un numar real din intervalul [0,1], corespunzator unui unui subset de rezultate din spaNiul de probabilitate. Exemplu: sa presupunem ca aruncarea unui zar reprezinta experimentul. SpaNiul de probabilitate, n acest caz este S = {1,2,3,4,5,6}. Evenimentul A este reprezentat de cazurile n care rezultatul aruncarilor sunt numere impare, A = {1,3,5}, iar evenimentul B este reprezentat de cazurile n care

rezultatul aruncarilor este mai mic dect 3, B = {1,2}. Presupunnd casansele de apariNie a oricarei faNete a zaruli sunt aceleasi, P(1) = 1/6, atunci probabilitatea de apariNie a evenimentului A este P(A) = 3/6 = 0,5, iar probabilitatea de apariNie a evenimentului B este P(B) = 2/6 = 0,33 Daca probabilitatea simpla se refera la apariNia unor evenimente simple, probabilitatea reunita se refera la situaNii care implica doua sau mai multe evenimente, reprezentnd intersecNia evenimentelor.

StatisticaaplicataStatisticaaplicata Exemplu: Pentru cazul anterior, evenimentul reunit (A si B) = {1 }, iar P(A si B ) = 1/6 = 0,16 Reguli ale probabilitaNii 1. 0 = P(A) = 1, pentru orice A n S Probabilitatea oricarui eveniment A ntr-un spaNiu de probabilitate S este cuprins a ntre 0si 1. 2. P(spaNiu de probabilitate vid) = 0, pentru orice S Probabilitatea unui eveniment care nu are nici un element este nula. 3. Daca A si A sunt evenimente complementare n spaNiul S, atunci P (A ) = 1 P(A) Exemplu: Daca experimentul consta n aruncarea unui zar, si evenimentul A = {1,3,5}, atunci complementarul sau este A = {2,4,6}. P (A ) = 3/6 = 0,5 1 P(A) = 1-3/6 = 0,5 n cazul aceluiaNi experiment, daca B = {1,2}, atunci complementarul sau este B = {3,4,5,6}. P(B )= 1 P(B)=1 2/6 =0,67 4. Daca A si B sunt evenimente din spaNiul S, iar A este un subset al lui B, atunci P(A) = P(B) Exemplu: Daca experimentul consta n aruncarea unui zar, si evenimentul B reprezinta elementele mai mari sau egale cu 3, B = {3,4,5,6}, iar A reprezinta elementele mai mari sau egale cu 5, A = {5,6}, atunci A este un subset a lui B, iar P(B) = 4/6 = 0,67 si P(A) = 2/6 = 0,33, ceea ce verifica regula. O diagrama Venn a exemplului anterior este prezentata n figura 4.1. S 1,2 B 3,4 A 5,6 Fig. 4.1 5. Regula de nsumare: probabilitatea lui A sau B este egala cu probabilitatea

evenimentului A plus probabilitatea evenimentului B minus probabilitatea lui A si B: P (A sau B) = P(A) + P(B) P(A si B) Exemplu: Daca experimentul consta n aruncarea unui zar, si evenimentul A reprezinta obNinerea lui 3 sau 4, iar evenimentul B reprezinta obNinerea lui 1, 2 sau 3, atunci P(A) = 2/6 = 0,33, iar P(B) = 3/6 = 0,5.

Virgil STOICA Diagrama Venn a acestui spaNiu de probabilitaNi este prezentata n figura 4.2. Fig. 4.2 A sau B reprezinta reunirea celor doua evenimente: A U B = {1,2,3,4}, P (A U B) = 4/6 = 0,67 A si B reprezinta intersecNia celor doua evenimente: A n B = {3}, P(A n B) = 1/6 = 0,16 n aceasta situaNie, aplicnd regula de nsumare se obNine: P (A U B) = 2/6 + 3/6 1/6 = 4/6 = 0,67 2. Probabilitate condiNionala Fiecare dintre situaNiile de pna acum au implicat probabilitatea unui eveniment particular atunci cnd acesta este selectat dintr-un cmp de probabilitate. Dar cum ar putea fi determinata probabilitatea daca anumite informaNii despre evenimentele petrecute ar fi deja cunoscute? Atunci cnd se calculeaza probabilitatea unui anumit eveniment A, data fiind informaNia despre apariNia unui alt eveniment B, aceasta probabilitate se numeste probabilitate condiNionala si se noteaza P(AB). Probabilitatea lui A dat fiind B este egala cu probabilitatea evenimentului A si B mparNita la probabilitatea evenimentului B. P(AB) = P(A si B)/P(B) Probabilitatea lui B dat fiind A este egala cu probabilitatea evenimentului A si B mparNita la probabilitatea evenimentului A. P(BA) = P(A si B)/P(A) Exemplu: Sa presupunem ca

avem urmatorul tabel care prezinta rezultatele unui sondaj efectuat n 1000 de gospodarii cu privire la cumpararea unui televizor nou. Tabelul 4.1 Au cumparat IntenNioneaza sa cumpere Da Nu Total Da 200 50 250 Nu 100 650 750 Total 300 700 1000

Statistica aplicata ntrebarea la care se doreste raspuns este urmatoarea: care este probabilitatea ca ntr-o gospodarie sa se cumpere un televizor nou? n acst caz, scopul este de a calcula P(au cumparatintenNioneaza sa cumpere). Astfel, spaNiul de probabilitate nu mai este ntregul esantion de 1000 de gospodarii, ci doar gospodariile n care se intenNionea za sa se cumpere un televizor, adica 250. Din cele 250 de astfel de gospodarii, doar n 200 sau cumparat televizoare. Astfel, probabilitatea ca ntr-o gospodarie sa se cumpere un televizor dat fiind intenNiile de cumparare este: P(au cumparatintenNioneaza sa cumpere) = P(au cumparat si intenNioneaza sa cumpere)/ P(intenNioneaza sa cumpere) P(au cumparatintenNioneaza sa cumpere) = (200/1000)/(250/1000) = 200/250 = 0,8 IndependenNa statistica n exemplul anterior, probabilitatea ca ntr-o gospodarie sa se cumpere un televizor dat fiind intenNiile de cumparare este de 200/250 = 0,8. Probabilitate a simpla ca ntr-o gospodarie sa se cumpere un televizor este doar de 300/1000 = 0,3. Aceste rezultate ofera informaNii importante. Cunoasterea prealabila a intenNiei de cumparare a afectat probabilitatea ca ntr-o gospodarie chiar sa se cumpere un televizor. Rezultatul este condiNionat de o informaNie prealabila. Atunci cnd rezultatul unui eveniment nu afecteaza probabilitatea apariNiei altui eveniment, se spune despre cele doua evenimente ca sunt independente din punct de vedere statistic. Doua evenimente A si B sunt statistic independente dacasi numai daca P(AB) = P(A). Exemplu: Sa presupunem ca

avem urmatorul tabel care prezinta rezultatele unui sondaj efectuat n 300 de gospodarii cu privire la cumpararea unui televizor cu ec ran normal sau cu ecran plat si daca sunt mulNumiNi de ceea ce au cumparat. Tabelul 4.2 SatisfacuNi de achiziNie? Tipul de televizor Da Nu Total Cu ecran normal 64 16 80 Cu ecran plat 176 44 220 Total 240 60 300 Trebuie sa se determine daca a fi satisfacut de achiziNie si tipul de televizor achiziNionat sunt independente din punct de vedere statistic. P(satisfacNieecran normal) = P(satisfacNie si ecran normal)/P(ecran normal) = (64/300)/(80/300) = 64/80 = 0.8, care este egal cu P(satisfacNie) = 240/300 = 0,8

Virgil STOICA De aici rezulta ca relaNia privind independenNa evenimentelor este satisfacuta: cunoasterea unui eveniment nu afecteaza probabilitatea celuilalt eveniment. Regula de multiplicare Formula probabilitaNii condiNionale poate fi tranformata algebric, asfel nct probabilitatea reunita P(A si B) sa fie determinata funcNie de probabilitatea condiNionala. P(A si B) = P(AB)P(B) Deci regula de multiplicare afirma ca probabilitatea lui A si B este egala cu probabilitatea lui A dat fiind B nmulNita cu probabilitea lui B. Exemplu: Stim ca 80 de familii au cumprat un televizor cu ecran normal. Din tabelul 4.2 se poate observa ca 64 sunt satisfacuNi iar 16 nu. Sa presupunem ca sunt alesi, n mod aleatoriu, doi clienNi dintre cei 80. Care este probabilitatea ca amn doi sa fie satisfacuNi de achiziNie? n acest caz se poate utiliza regula de multiplicare. Daca A = al doilea cumparator este satisfacut, iar B = primul cumparator este satisfacut, atunci: P(A si B) = P(AB)P(B) Probabilitatea ca primul cumparator sa fie satisfacut de achiziNie este de 64/80. Probabilitatea ca al doilea cumparator sa fie satisfacut depinde de rezultatul primei selecNii. Daca primul cumparator nu pus la loc n esantion (esantionare fara nlocuire), atunci numarul cumparatorilor ramasi este de 79. n acest caz, probabilitatea ca s i al doilea cumparator sa fie satisfacut este de 63/79. Atunci, P(A si B) = (63/79)(64/80) = 0,638 n cazul n care dupa extragerea primului cumparator, acesta este introdus la loc

n esantion (esantionare cu nlocuire) probabilitatea celui de-al doilea cumparator de a fi satisfacut este egala cu cea a primului. De aceea, P(A si B) = (64/80)(64/80) = 0,64 Exemplul anterior demonstreaza ca a doua extragere este independenta de prima, deoarece a doua probabilitate nu este influenNata de prima. De aceea, nlocuind P(AB) cu P(A), obNinem regula de multiplicare pentru evenimente independente: daca A si B sunt independente din punct de vedere statistic, probabilitatea evenimentului A si B este egala cu produsul dintre probabilitatea lui A si probabilitatea lui B. P(A si B) = P(A)P(B) Rezulta de aici ca sunt modalitaNi de determinare a independenNei statistice:

Statistica aplicata 1. Evenimentele A si B sunt independente dacasi numai daca P(AB) = P(A). 2. Evenimentele A si B sunt independente dacasi numai daca P(A si B) = P(A)P(B). 3. DistribuNia de probabilitate pentru o variabila aleatoare discreta Asa dupa cum s-a discutat n capitolul 1, o variabila numerica este aceea pentru care raspunsurile sunt exprimate prin cifre. Variabilele numerice pot fi discret e sau continue, primele rezultnd dintr-un proces de numarare, iar celelate dintr-un pro ces de masurare. DistribuNia de probabilitate pentru o variabila aleatoare discreta este o lista exhaustiva a tuturor rezultatelor numerice posibile ale acelei variabile, construita astfel nct fiecarui rezultat i este asociata proabilitatea de apariNie. De exemplu, sa consideram numarul de cereri aprobate saptamnal de catre rectorul unei universitaNi, asa cum sunt prezentate n tabelul 4.3. Deoarece toate rezultatele posibile sunt incluse n tabel, lista este exhaustiva, iar suma probab ilitaNilor este 1. Tabelul 4.3. Numar de cereri aprobate saptamnal Probabilitatea 0 0,10 1 0,10 2 0,20 3 0,30 4 0,15 5 0,10 6 0,05 Valoarea asteptata a unei variabile discrete () reprezinta media ponderata a tuturor rezultatelor posibile, ponderea fiind probabilitaea rezultatului respect iv. Aceasta

medie ponderata se obNine prin nmulNirea fiecarui rezultat posibil X cu probabilitatea corespunzatoare P(X), urmata de nsumarea rezultatelor. m= E ( X ) = . X iP( Xi ) i=1 Pentru distribuNia de probabilitate a numarului de cereri aprobate saptamnal, valoarea asteptata este calculata dupa formula anterioara: = (0)(0,1) + (1)(0,1) +(2)(0,2) +(3)(0,3) +(4)(0,15) +(5)(0,1) +(6)(0,05) = = 0 + 0,1 + 0,4 + 0,9 + 0,6 + 0,5 + 0,3 = 2,8

Virgil STOICA Virgil STOICA Trebuie notat faptul ca valoarea asteptata a numarului de cereri aprobate, 2,8, nu are neaparat sens, pentru ca numarul de cereri aprobate trebuie sa fie unul ntreg. Valoarea asteptata reprezinta o medie. VarianNa unei variabile aleatoare discrete (s2) reprezinta media ponderata a patratului diferenNelor dintre fiecare reultat posibil si medie, ponderea find r eprezentata de probabilitatea respectivului rezultat. N s2 = S[Xi - E(X )] 2 P(Xi ) i=1 DeviaNia standard a unei variabile aleatoare discrete (s) este obNinuta prin extragerea radicalului din varianNa. N s= S[Xi - E(X )] 2 P(Xi ) i=1 VarianNa si deviaNia standard pentru cererile aprobate pe saptamna se calculeaza astfel: s2 = (0 2,8)2(0,1) + (1 2,8)2(0,1) + ( 2 2,8)2(0,2) + (3 2,8)2(0,3) + (4 2,8)2(0 ,15) + (5 2,8)2(0,1) + (6 2,8)2(0,05) = 0,784 + 0,324 + 0,128 + 0,012 + 0,296 + 0,484 + 0,512 = 2,46 s = 1,57 4. DistribuNia binomiala Atunci cnd exista o expresie matematica pentru o variabila aleatorie, poate fi calculata probabilitatea de apariNie a unui anumit rezultat. n astfel de cazuri ntreaga distribuNie de probabilitate poate fi calculatasi prezentata. De exemplu, funcNi a de distribuNie a probabilitaNii de selecNie a unui numar dintr-un tabel cu numere a leatoare este uniforma. Principala caracteristica a unei distribuNii uniforme este ca orice rezultat

al unei variabile aleatorii are aceeasi sansa de apariNie. Astfel, probabilitatea extragerii unui numar de o cifra este aceeasi 1/10 deoarece sunt posibile 10 rezultate. Au fost dezvoltate mai multe modele de distribuNii a diverse variabile care apar n stiinN ele sociale, n stiinNele naturale sau n administrarea afacerilor. Unul dintre cele mai utilizate modele este reprezentat de distribuNia binomiala. ProprietaNile distribuNiei binomiale: 1. Esantionul consta ntr-un anumit numar de observaNii, n. 2. Fiecare observaNie obervaNie poate fi clasificata doar n doua categorii, care sunt mutual exclusive si colectiv exhaustive, care n general sunt numite succes si ese c.

Statistica aplicata 3. Probabilitatea ca o observaNie sa fie clasificata ca succes, p, este constanta de la o observaNie la alta. La fel, probabilitatea ca o observaNie sa fie clasificata ca esec, 1 p, este constanta pentru toate observaNiile. 4. Rezultatul (succes sau esec) uneiobservaNii este independent de rezultatul or icarei alte observaNii. Unde: Formula distribuNiei binomiale: -CXn reprezinta combinaNii de X nX n- X P(X ) = CX p (1- p) n! luate cte n: CXn = X!(n - X )! -n reprezinta marimea esantionului, iar n! (numit n factorial) este produsul n(n-1)(n-2)....1 -p reprezinta probabilitatea de succes a fiecarei ncercari -1-p reprezinta probabilitatea de esec a fiecarei ncercari -X reprezinta numarul de succese din esantion ! n Xn- X Atunci, P(X ) = p (1- p) X!(n - X )! Caracateristicile unei distribuNii binomiale De fiecare data cnd un set de parametrii (n si p) este specificat, se genereaza o anumita

distribuNie binomiala. Forma. O distribuNie binomiala poate fi simetrica sau nclinata. Atunci cnd p = 0,5, distribuNia binomiala va fi simetrica, indiferent de valoarea lui n. Atunci cnd p . 0,5, distribuNia va fi nclinata. Cu ct p este mai apropiata de 0,5 si cu ct este mai mare numarul de observaNii n, cu att mai puNin nclinata va fi distribuNia. Media unei distribuNii binomiale se obNine prin nmulNirea celor doi parametrii, n si p. = E(X) = np DeviaNia standard a unei distribuNii binomiale se calculeaza dupa formula: s= s2 = np (1- p) Exemplu: Daca experimentul consta n aruncarea o singura data a unei monede si suntem interesaNi de obNinerea stemei, atunci, aplicnd formula distribuNiei binomiale P( X=1) = 0,51(1-0,5)1-1 1!/[1!(1-1)!] = 0,5(1)(1) = 0,5 DistribuNia binomiala poate fi scrisa sub forma urmatorului tabel X P(X) Rezultat 0 0,5 ban 1 0,5 stema

Virgil STOICA Daca experimentul consta n aruncarea de doua ori a unei monede si suntem interesaNi de obNinerea unei steme, atunci P(X=1) = 0,51(1-0,5)2-1 1!/[1!(2-1)!] = 0,5(0,5)2(1)/1 = 0,25(2) = 0,5 DistribuNia binomiala poate fi scrisa sub forma urmatorului tabel X 0 1 2 P(X) 0,25 0,50 0,25 Rezultat ban, ban stema, stema ban, ban

Deci sunt 50% sanse ca din 2 aruncari ale unei monede sa obNinem o stema. Care este probabilitatea ca din 12 aruncari ale unei monede sa se obNina de 5 ori stema? n aceasta situaNie sunt 792 de posibilitaNi de a obNine 5 steme din 12 aruncari (combinaNii de 12 luate cte 5) Astfel: n = 12, X = 5, p = 0,5 P(X = 5) = [(121110987654321)/(54321)(7654321)]0,55(1 = 7920,031250,0078124 = 0,19335 Deci probabilitatea de a obtine 5 steme din 12 aruncari ale unei monede este de aproximativ 19%. Daca vom ncerca sa construim o distribuNie a probabilitaNii pentru 12 aruncari ale monedei vom obNine: X P(X) Rezultat 0 0,00024 de 12 ori ban 1 0,00292 o data stema, de 11 ori ban 2 0,01611 de 2 ori stema de, de 10 ori ban 3 ... de 3 ori stema de, de 9 ori ban 4 ... de 4 ori stema de, de 8 ori ban 5 0,19335 de 5 ori stema de, de 7 ori ban 6 0,22558 de 6 ori stema 0,5)7 =

de, de 6 ori ban 7 0,19335 de 7 ori stema de, de 5 ori ban 8 ... de 8 ori stema de, de 4 ori ban 9 ... de 9 ori stema de, de 3 ori ban 10 0,01611 de 10 ori stema de, de 2 ori ban 11 0,00292 de 11 ori stema de, o data ban 12 0,00024 de 12 ori stema Care este probabilitatea de a obNine cel puNin 10 steme? P(X=10) = P(X=10) + P(X=11) + P(X=12) = 0,016 + 0,0029 + 0,0002 = 0,019 Adica sunt 1,9% sanse ca din 12 aruncari sa obNinem cel puNin 10 steme.

Statistica aplicata Media unui experiment care consta n aruncarea unei monede de 12 ori este: = np = 0,5(12) = 6 DeviaNia standard este: s = [np(1-p)]1/2[120,5(1-0,5)]1/2 = 31/2 = 1,73 Cum se interpreteaza aceste rezultate? Daca se repeta experimentul de foarte multe ori, cea mai probabila medie, adica cel mai probabil rezultat dupa 12 aruncari ale monedei este de 6 ori stemasi de 6 ori ban. Conform regulii empirice, sunt 68% s anse rezultatul sa se afle n intervalul medie deviaNia standard, adica 6 1,73. nsemana este o probabilitate de 68% ca dupa 12 aruncari ale monedei sa obNinem 5, 6 sau 7 steme, care sunt valorile cuprinse ntre 4,27 si 7,73. ExerciNii 1. Se da urmatorul tabel: B B Total A 10 20 30 A 20 40 60 Total 30 60 90 Care este probabilitatea: a. Evenimentului b. Evenimentului c. Evenimentului d. Evenimentului e. Evenimentului f. Evenimentului g. Evenimentului A B A A siB A si B A si B A sau B

h. Evenimentului A sau B i. Evenimentului A sau B 2. n ultimii ani, bancile au facut eforturi deosebite pentru ca studenNii sa si deschida conturi. Sa presupunem ca am extras un esantion de 200 de studenNi care poseda un card de credit obisnuit si/sau un card de credit pentru calatorii: Card de credit pentru calatorii Card de credit obisnuit Da Nu Total Da 60 60 120 Nu 15 65 80 Total 75 125 200 a. DaNi un exemplu de eveniment simplu b. DaNi un exemplu de eveniment reunit c. Care este complementul evenimentului de a avea un card de credit obisnuit? d. De ce a avea un card de credit obisnuit si un card de credit pentru calatorii este eveniment reunit?

Virgil STOICA Virgil STOICA Daca este selectat la ntmplare un student, care este probabilitatea ca: a. studentul sa aiba un card de credit? b. studentul sa aiba un card de credit pentru calatorii? c. studentul sa aiba un card de credit si un card de credit pentru calatorii? d. studentul sa nu aiba nici card de credit si nici card de credit pentru calatorii? e. studentul sa aiba un card de credit sau un card de credit pentru calatorii? f. studentul sa nu aiba un card de credit sau sa aiba un card de credit pentru calatorii? 3. Sa presupunem ca avem un pachet de carNi de joc. n interiorul sau sunt patru suite (pica, trefla, cupasi caro), fiecare avnd 13 valori (as, 2, 3, ..., regina, popa) . Acest pachet de carNi de joc este amestecat, iar dumneavoastra primiNi primele doua carNi, fara nlocuire. a. Care este probabilitatea ca ambele carNisa fie regine? b. Care este probabilitatea ca prima carte sa fie un 10 si a doua carte sa fie un 5 sau un 6? c. Daca extragerea ar avea loc cu nlocuire, care ar fi raspunsul la punctul a_ d. n jocul numit Blackjack, figurile (valet, dama, popa) au cte 10 puncte, asul are fie 1 fie 11 puncte, iar celelalte carNi au attea puncte cte indica cifra de pe ele. Realizezi un blackjack daca

cele doua carNi pe care le ai totalizeaza 21 de puncte. Care este probabilitatea de a realiza un blackjack n aceasta problema? 4. Tabelul urmator prezinta distribuNia probabilitaNii accidentelor de circulaNie dintr-un oras. Numar zilnic de accidente P(X) 0 0,10 1 0,20 2 0,45 3 0,15 4 0,05 5 0,00 a. calculaNi media sau numarul asteptat de accidente dintr-o zi b. calculaNi deviaNia standard 5. Un student trebuie sa susNina un examen sub forma de grila, n care la fiecare ntrebare trebuie sa aleaga ntre patru raspunsuri posibile. Presupunnd ca nu are nici cea mai mica idee despre raspunsurile corecte, el hotaraste sa marcheze aleator raspunsul de la fiecare ntrebare. La acel examen exista cinci ntrebari. a. care este probabilitatea ca toate cele cinci raspunsuri sa fie corecte?

Statistica aplicata b. care este probabilitatea de a obNine cel puNin patru raspunsuri corecte? c. care este probabilitatea ca nici unul dintre raspunsuri sa nu fie corect? d. care este probabilitatea de a obNine cel mult doua raspunsuri corecte? e. care este media si deviaNia standard a acestui experiment? f. presupunnd ca grila de examinare conNine 50 de ntrebari si trebuie 30 de raspunsuri corecte pentru a lua examenul, care va fi probabilitatea de a trece examenul urmnd aceeasi strategie? 6. Pentru cei care au magazine electronice, pe internet, sa aiba un vizitator pe site nu este suficient. Vnzatorii trebuie sa-si persuadeze clienNii online pentru ca aces tia sa cumpere. ExperNii estimeaza ca 88% dintre cumparatorii de pe internet abandoneaza tranzacNia nainte de terminarea ei. Conisdernd un esantion de 20 de cumparatori ca re viziteaza un magazin electronic, iar probabilitatea ca unul dintre acestia sa abandoneze site-ul nainte de a cumpara ceva, utilizaNi modelul binomial pentru a raspunde la urmatoarele ntrebari: a. care este valoarea asteptata sau media distribuNiei binomiale? b. Care este deviaNia standard a distribuNiei binomiale? c. Care este probabilitatea ca toNi cumparatorii sa plece de site nainte de a finaliza tranzacNia? d. Care este posibilitatea ca cel puNin 18 cumparatorii sa plece de site nainte de a finaliza tranzacNia? e. Care este probabilitea ca cel puNin 15 cumparatorii sa plece de site nainte de a finaliza tranzacNia? f. Daca site-ul este mbunataNit si doar 70% dintre clienNi nu ncheie tranzacNia, cum va modifica acest lucru raspunsurile la ntrebarile a e?

V. DistribuNia normalasi distribuNia esantioanelor Acest capitol trateaza cea mai importanta distribuNie din statistica, distribuNia normala, care implica o variabila continua. DistribuNia normala, numita uneori si distribuNie gaussiana, este una dintre multele distribuNii continue rezultate di n procesul de masurare a variabilelor. Histogramele datelor obNinute de la un esantion sunt de multe ori apropiate de forma unui clopot. n asemenea cazuri se spune ca variabila este aproximativ normal distribuita. Principalul motiv care face din aceasta curba cea mai importanta distribuNie din statistica este faptul ca cele mai multe metode ale inferenNei statistice utilizeaza proprietaNile distribuNiei normale chiar si atunci cnd datele din esantion nu sunt distribuite sub forma de clopot. 1. DistribuNia normala Atunci cnd exista o expresie matematica pentru a reprezenta o variabila continua, se poate calcula probabilitatea ca anumite valori sa apara n anumite intervale. Cu tote acestea, probabilitatea exacta a unei anumite valori dintr-o distribuNie continua este zero. ProprietaNi ale distribuNiei normale: 1. Are o forma simetrica, de clopot. 2. Toate masurile tendinNei centrale (media, mediana si modul) sunt egale ntre ele. 3. DistanNa interquartilica este cuprinsa ntre doua treimi de deviaNie stanadard sub medie si doua treimi de deviaNie standard dincolo de medie. 4. Este asociata cu o variabila aleatoare care are o amplitudine infinita

(-8 <X< 8). Expresia matematica a funcNiei de densitate a probabilitaNii este notata cu f(x) si este data de urmatoarea formula: 1 -(1/ 2)[( X -m)/ m]2 f (X ) = e 2ps n care: e = constanta matematica 2,71828 p = constanta matematica 3,14159 = media populaNiei s = deviaNia standard a populaNiei X = orice valoare a variabilei continue, unde -8 <X< 8

Statistica aplicata Deoarece e si p sunt constante matematice, probabilitaNile asociate unei vatiabile aleatoare sunt dependente doar de doi paramatrii ai distribuNiei normale: media populaNiei, , si devoianNa standard a populaNiei, s. De fiecare data cnd exista o anumita combinaNie de si s, va rezulta o distribuNie normala diferita, dupa cum se poate observa n figura 5.1. Curbele A, B si C au aceasi medie, dar au deviaNii st andard diferite. Curba D difera de celelelate att n privinNa mediei ct si n cea a deviaNiei standard. Fig. 5.1. Din pacate, expresia matematica a distribuNiei normale este greu de calculat. Pentru a evita astfel de calcule s-ar putea folosi un set tabele care sa ofere probabilitaNile necesare. Deoarece exista un numar infinit de valori pentru combinaNiile dintre si s, ar fi necesar un numar infinit de astfel de tabele. nsa prin ceea ce se numeste standardizare este necesar doar un singur tabel. Prin utilizarea formulei de tra nsformare, orice variabila aleatoare X este transformata ntr-o variabila normala standardizata Z. Formula de transformare afirma ca valoare lui Z este egala cu diferenNa dintre X si media populaNiei mparNita la deviaNia statndard s. Z = (X -)/ s Desi forma originala a variabilei X avea media si deviaNia standard s, variabila standardizata Z are ntotdeauna meida =0 si deviaNia standard s = 1. Astfel, orice set de date normal distribuite pot fi convertite ntr-o forma standardizata, iar orice

probabilitate poate fi determinata dintr-un tabel al distribuNiei normale standardizate, ca cel din anexa 1. Pentru a nNelege modul de aplicare a formulei de transformare sa consideram urmatorul exemplu: o firma de comerN elecronic, care este interesata de un acces ct mai rapid la propriul site, a constatat ca downloadarea paginii sale de acces dureaza n medie

Virgil STOICA 7 secunde, cu ca fiecarui X de i corespunde Fig. 5.2.

Virgil STOICA o deviaNie standard de 2 secunde. Din figura 5.2. se poate observa pe scala iniNiala un Z obNinut prin formula de transformare.

Astfel, pentru un timp de downloadare de 9 secunde, echivalentul standardizat este 1 (cu o deviaNie standard deaupra mediei) deoarece Z = (9 7)/ 2 = 1. Iar pe ntru un timp de downloadare de o secunda (3 deviaNii standard sub medie) Z = (1 -7)/ 2 = -3. Astfel, deviaNia standard a devenit unitatea de masura. Sa presupunem acum ca se doreste sa se afle care este probabilitatea ca timpul de downloadare a site-ului sa fie mai mic de 9 secunde. Pentru ca 9 secunde se afla la o deviaNie standard deasupra mediei, este necesar sa aflam pentru care timpul de downloadare este mai de o deviaNie standard. Tabelul din anexa 1 probabilitaNile cumulative sau aria de sub aria de sub curba normala standardizata calculata pentru un anumit Z. Pentru a utiliza acest tabel, Z trebuie nregistrat cu doua zecimale. Astfel, pentru a determina probabilitatea sau aria de sub curba pentru Z = +1,00, trebuie cobort pe prima coloana pna se ajunge la valoarea ntreaga a lui Z, adica 1. Apoi, la intersecNia liniei Z = 1, cu coloana .00, se va gasi brobabilitatea cautata: 0,8 413. Adica sunt 84,13% sanse ca downloadarea sa dureze mai puNin de 9 secunde. Aceasta este suprafaNa de sub curba normala de la -8 la 1s (figura 5.2). Exemplul 1. Daca se doreste aflarea probabilitaNii ca timpul de dowloadare sa fie mai mic de o secunda, se procedeaza n mod similar. Trebuie calculata aria de sub curba normal standardizata aflata la stanga valorii lui Z calculata

cu ajutorul formulei de

Statistica aplicata transformare (Z = -3,00). Folosind tabelul din anexa 1, la intersecNia liniei Z = -3 cu coloana .00 se va afla P(X <1) = 0,0013. Cu alte cuvinte, sunt 0,13% sanse ca ti mpul de downloadare sa fie mai mic de o secunda. Exemplul 2. Care este probabilitatea ca timpul de downloadare sa fie mai mare de 9 secunde? Pentru ca probabilitatea ca timpul de downloadare sa fie mai mic de 9 secunde a fost deja determinata, privind figura 5.2 se opoate observa ca valoarea cautata este complementul acesteia, adica suprafaNa de sub curba normala de la X = 9 (Z = 1) pna la 8: P(X > 9) = 1 8413 = 0,1587. Exemplul 3. Care este probabilitatea ca timpul de downloadare sa fie mai mare de o secunda, dar mai mic de 9 secunde? n acest caz, probabilitatea cautata va fi egala cu suprafaNa de sub curba normala cuprinsa ntre X = 1 si X = 9. Pentru ca P(X <1) si P(X > 9) au fost deja calculate, probabilitatea ce trebuie calculata va fi complementul sumei celor doua probaiblitaNi: P(1 < X < 9) = 1-[P(X <1) + P(X > 9)] = 1 (0,0013 + 0,1587) = 0,84 Pentru a gasi o anumita valoare asociata cu o probabilitate cunoscuta, se procedeaza n modul urmator: 1. Se schiNeaza curba normalasi se plaseaza valorile pentru medie pe scalele lui X si Z. 2. Se gaseste aria cumulativa situata pna la X. 3. Se hasureaza acea arie. 4. Utiliznd tabelul din anexa 1 se determina valoarea lui Z

corespunzatoare ariei de sub curba normala de pna la X. 5. Se calculeaza X din ecuaNia de transformare: Z = (X -)/s. X= +Z s Exemplul 4. Ct timp va dura (n secunde) pentru ca 10% dintre pagini sa se downloadeze? Pentru ca n 10% din cazuri este de asteptat ca pagina sa se downloadeze n mai puNin de X secunde, aria de sub curba normala pentru acest Z trebuie sa fie mai mica de 0,1000. Utiliznd tabelul din anexa 1, se observa ca cea mai apropiata valoare de 0,1000 este 0,1003, care se gaseste la intersecNia liniei Z = -1,2 cu coloana 0,08. Deci Z = -1,28. n aceasta situaNie, X = 7 + (-1,28)(2) = 4,44 secunde. Astfel, ne putem astepta ca n 10% din cazuri pagina de internet sa se downloadeze n mai puNin de 4,44 secunde. Exemplul 5. Care sunt valoarele minimasi maxima a lui X, valori situate simetric faNa de medie, care vor include 95% dintre timpii de donloadare? Pentru ca 95% dintre valori sunt situate ntre Xmin si Xmax, si Xmin si Xmax se af la la distanNe egale de medie, nseamna 2,5% dintre valori sunt mai mici dect Xmin. Cautnd n tabelul din anexa 1 valoarea 0,0250, o gasim la intersecNia lui liniei Z = -1,9 si coloanei 0,06. Deci Zmin = -1,96. Rezulta ca X = 7 + (-1,96)(2) = 3,08 secunde.

Virgil STOICA Virgil STOICA Pentru a afla Xmax, trebuie gasit Z pentru care sub curba normala se afla 97,5% dintre cazuri. Din tabel, aceasta valoare o gasim la intersecNia cliniei Z = 1,9 si a coloanei 0,06. Deci Z = 1,96. Prin urmare, X = 7 + (1,96)(2) = 10,92 secunde. nseamna ca n 95% dintre cazuri, timpul de downloadare va fi ntre 3,08 si 10,92 secunde. 2. DistribuNia esantioanelor Un scop important al analizei statistice este de a face inferenNe, adica de a utiliza media esantionului sau proporNia esantionului pentru a estima parametrii corespu nzatori ai ntregii populaNii. Principala problema n utilizarea inferenNei statistice este sa se traga concluzii despre populaNie si nu despre esantion. De exemplu, un sondaj de opini e despre intenNia de vot a cetaNenilor foloseste esantionul doar ca o cale de a af la cum vor fi distribuite voturile n rndul ntregului electorat. Valorile determinate doar pent ru esantion nu au o valoare prea mare n sine. n mod ipotetic, utilizarea datelelor statistice ale unui esantion pentru estimare a parametrilor populaNiei ar necesita examinarea tuturor esantioanelor posibile di n acea populaNie. Cnd o astfel de selecNiede esantioane este facuta, distribuNia rezulta telor astfel obNinute este numita distribuNia esantioanelor. Spre deosebire de distribuNiile studiate pna n acest moment, o distribuNie a esantioanelor nu se refera observaNii individuale, ci la valori statistice calculate n urma culegerii observaNiilor, es antion dupa esantion. ConstrucNia unei distribuNii a esantioanelor Cteodata este posibil de construit o distribuNie de asantioane fara a recurge la simulari matematice complexe. Pentru a ilustra aceasta, se va construi distribuN ia esantioanelor de patru persoane dintr-o populaNie n care jumatate favorizeaza candidatul liberal la presedenNie, iar cealalta jumatate favorizeaza candidatul socialdemocrat. Pentru fiecare subiect se va defini variabila X care reprezinta preferinNa pentru un anumit candidat:

X = 1, daca subiectul prefera candidatul libaral X = 0, daca subiectul prefera candidatul social-democrat Cele patru rezultate posibile dintr-un esantion vor fi plasate ntr-o paranteza, dupa modelul urmator: (1,0,0,1). Aceasta ar nsemna ca primul si ultimul respondent

Statistica aplicata prefera candidatul liberal, iar al doile si al treilea l prefera pe cel social-democrat. Sa presupunem ca s-au extras 16 esantioane: (1,1,1,1) (1,1,1,0) (1,1,0,1) (1,0,1,1) (0,1,1,1) (1,1,0,0) (1,0,1,0) (1,0,0,1) (0,1,1,0) (0,1,0,1) (0,0,1,1) (1,0,0,0) (0,1,0,0) (0,0,1,0) (0,0,0,1) (0,0,0,0) Esantioanele ar fi corecte daca jumatate din populaNie l-ar prefera pe fiecare dintre candidaNi. Acum se poate construi distribuNia de esantioane pentru proporNia celor care l prefera pe candidatul liberal. Pentru un esantion de 4, aceasta proporNie poate fi 0, 0,25, 0,5, 0,75 si 1. ProporNia 0 rezulta doar pentru unul dintre cele 16 esantioane, (0,0,0,0), asaca probabilitatea acestui esantion este de 1/16 = 0,0625. ProporNia de 0,25 apare n patru esantioane, (1,0,0,0), (0,1,0,0), (0,0,1,0) si (0,0,0,1), asaca probabilitatea unui astfel de esantion este de 4/16 = 0,25. n mod similar se poate construi probabili tatea fiecarei proporNii, asa cum se poate vedea n tabelul urmator. ProporNia n esantion Probabilitatea 0,00 0,0625 0,25 0,2500 0,50 0,3750 0,75 0,2500 1,00 0,0625 DistribuNiile de esantioane reflecta variabilitatea care apare atunci cnd se colecteaza date de la esantioane si se utilizeaza informaNiile statistice pentru a estima parametrii. Daca patru organizaNii de sondare a opiniei publice ar face patru anchete, fiecare cu esantionul ei, ar trebui sa obNina rezultate diferite, pentru ca esantioanele sunt diferite. n practica, daca se lucreaza profesionist, rezultatele nu ar trebui sa

fie foarte diferite. O distribuNie esantioanelor unei informaNii statistice bazate pe n obs ervaNii reprezinta distribuNia frecvenNelor relative ale acelei informaNii statistice rezultata n urma extragerii repetate a unor esantioane de dimensiunea n, de fiecare data calculnduse valoarea statistica de interes. Este posibil de construit o astfel de distribuNie n mod empiric, la fel ca n exemplul anterior. n practica, nu este necesar sa se extraga esantioane n mod repetat pentru a genera distribuNii de esantioane. Forma distrib uNiei esantioanelor este cunoscuta din punct de vedere teoretic, astfel nct se pot face afirmaNii despre valorea unei informaNii statistice pornind doar de la un singur esantion de o anumita dimensiune.

Virgil STOICA Virgil STOICA 3. DistribuNia mediei esantioanelor n capitolul 3 au fost discutate cteva masuri ale tendinNei centrale. Cea mai utilizata dintre acestea este media aritmetica. Media aritmetica este si cea mai buna masura pentru o distribuNie care se presupune ca este normala. Atunci cnd se colecteaza informaNii si se calculeaza media unui esantion, X , nu se stie ct de aproape se situeaza aceasta valoare de media populaNiei, , pentru ca nu se cunoaste aceasta valoare. Totusi, folosind distribuNia esantioanelor se poate prezice eroarea de estimare. De exemplu, distribuNia esantioanelor poate indica faptul ca este o probabilitate mare ca X sa se situeze la, sa zicem, 10 unitaNi nainte sau dupa. Media esantionului, X , este o variabila, care si modifica valoarea de la esantion la esantion. Pentru esantioane aleatorii, ea fluctueaza n jurul mediei populaNiei, , cteodata fiind mai mare, alteori fiind mai mica. De fapt, media distribuNiei esantioanelor este egala cu media populaNiei, . Daca se extrag n mod repetat esantioane, pe termen foarte lung, media mediilor esantioanelor va egala media populaNiei. Eroarea standard a distribuNiei mediei esantioanelor descrie mprastierea acestor valori de la un esantion la altul. Valoarea ei rezulta din extragerea repetata a unor esantioane, calcularea mediei X pentru fiecare esantion si apoi prin calcularea deviaNiei standard mediilor. Simbolul utilizat, sXn loc de s, si terminologia utilizata, eroare standard n loc de deviaNie standard, disting aceasta masura statistica de deviaNia standard a unie distribuNii obisnuite. Eroarea standard a mediei, sX, este egala cu deviaNia standard a populaNiei, s, mparNita la radacina patrata amarimii esantionului, n:

s = sX n Astfel, mprastierea distribuNiei esantioanelor depinde de marimea esantionului si de mprastierea existenta n cadrul populaNiei. De aceea, pe masura ce dimensiunea esantionului creste, eroarea standard a mediei descreste cu un factor egal cu radacina patrata amarimii esantionului (figura 5.3.). Fig. 5.3.

Statistica aplicata Teorema limitei centrale, care se bazeaza pe constatarile anterioare, afirma ca pe masura ce marimea esantionului, n, creste, distribuNia mediilor esantioanelor, X , se apropie de distribuNia normala. Aceasta terema are cteva consecinNe foarte importante: -DistribuNia aproximativ normala a mediei esantioanelor este valabila indiferent de forma distribuNiei populaNiei (figura 5.4.) -DistribuNia esantioanelor ia o forma din ce n ce mai apropiata de cea normala pe masura ce n creste. Ct de mare trebuie sa fie esantionul pentru ca distribuNia mediilor sa se apropie de cea normala, depinde de gradul de nclinare a distribuNiei populaNiei. Cu ct nclinarea este mai mare, cu att este necesar un esantion mai mare. n cele mai multe cazuri, un esantion de 30 este suficient pentru o buna 25 aproximaNie. Figura 5.4. -Desi un esantion de aproximativ 30 este n general sufiecient de mare pentru ca distribuNia mediilor sa fie apropiata de normal, acest lucru nu nseamna ca 30 de cazuri sunt suficeinte pentru inferenNa statistica suficient de precisa. ObNinerea lui Z pentru distribuNia mediilor esantioanelor. Valoare lui Z este egala cu diferenNa dintre media esantionului X si media populaNiei , mparNita la eroarea standard a mediei s : XZ = X X X s m- = X s mn

Virgil STOICA Virgil STOICA Exemplul 1. Sa presupunem ca suntem managerul unei firme alimentare, iar echipamentul de ambalare umple cutiile de creale dupa o distribuNie normala, cu o medie de 358g pentru fiecare cutie. Din experienNa anterioara se stie ca deviaNia standard a populaNiei n procesul de umplere este de 15g. Daca se extrage un esantion aleator de 25 de cutii si este calculata greutatea medie, ce rezultat ar fi de asteptat? Ct credeNica va fi media esantionului: 368g, 200g, 365g? Esantionul este ca o reprezentare n miniatura a populaNiei, iar daca valorile populaNiei sunt normal distribuite, valorile din esantion ar trebui sa fie si ele aproximativ normal distribuite. Astfel, daca media populaNiei este de 368g, media esantionului are sanse mari de a fi apropiata de 368g. Mai departe, cum s-ar putea determina probabilitatea ca greutatea medie a celor 25 de cutii sa fie mai mica de 265g? De la distribuNia normala se stie ca aria mai mica dect orice valoare a lui X poate fi determinata convertind pe X n valori standardizate Z sigasind valoare corespunzatoare din tabelul distribuNiei normale: X -m 365 - 368 - 3 Z = = ==-1,00 s 15 3 n 25

Aria corespunzatoare lui Z = -1 din tabelul anexei 1 este 0,1587. Aceasta nseamna ca 15,87% din toate esantioanele posibile de 25 de cutii au o medie pe esantion de sub 365g. Nu este acelasi lucru cu a spune ca acesta ar fi procentul cutiilor cu o greutate mai mica de 365g. Acest procent poate fi calculat astfel: X -m 365 - 368 Z == =-0,20

s 15 Aria corespunzatoare lui Z = -0,20 este de 0,4207. Deci este de asteptat ca 42,07% dintre cutii sa aiba mai puNin de 365g. Comparnd rezultatele se poate observa ca mai multe cutii dect media esantioanelor vor avea mai puNin de 365g. Acest rezult at poate fi explicat prin faptul ca procesul de calcul al mediei dilueaza importanNa valorilor individuale. Astfel, sansa ca media unui esantion de 25 de cutii sa fie departe de media populaNiei va fi mai mica dect sansa unei anumite cutii. Exemplul 2. Cum este afectata eroarea standard a mediei de cresterea esantionului de cutii de la 25 la 100 de bucaNi? Daca n = 25, atunci: s 15 15 s== == 3,0 Xn 25 5 Daca n = 100, atunci:

StatisticaaplicataStatisticaaplicata s 15 15 sX == == 1,5 n 100 10 Se poate observa ca urmare a cresterii marimii esantionului de la 25 la 100, eroarea standard a scazut la jumatate: de la 3 la 1,5 grame. Aceasta demonstreaz a ca extrtagerea unor esantioane mai mari va duce la o variabilitate mai redusa a mediilor esantioanelor de la un esantion la altul. Exemplul 3. Daca este extras un esantion de 100 de cutii, care este sansa de a obNine o medie aesantionului mai mica de 365g? X -m 365 - 368 - 3 Z = = ==-2,00 s 15 1,5 n 100 Din tabelul anexei 1, aria pentru un Z mai mic dect 2 este 0,0228. Aceasta nseamna ca ne putem astepta ca 2,28% dintre cutiile unui esantion de 100 de bucaNisa aiba mai puNin de 365g, comparativ cu 15,87% pentru un esantion de 25. Cteodata este necesar sa se afle intervalul n care va cadeo o proporNie de medii ale esantioanelor.Similar exemplelor de la secNiunea anterioara, distanNa dintre valoarea inferioara mediei si cea superiaora mediei va conNine aria de sub curba normala care trebuie determinata. XI -m Z = unde ZI = -Z I s n X -m ZS = S unde ZS =+Z s

n s Astfel, XI = m- Z , iar n s XS = m+ Z n

Exemplul 4. Sa se determine un interval situat n jurul mediei populaNiei care va include 95% dintre mediile esantioanelor, pentru un esantion de 25 de cutii. Daca 95% este divizat n doua parNi egale, situate simetric dedesubtul si deasupra mediei, valoarea lui ZI corespunzatoare unei arii de 0,0250 este, conform tabelu lui din anexa 1, -1,96, iar valoare lui ZS, corespunzatoare unei arii de 0,975 este +1,9 6. Atunci, valorile inferioarasi superioara ale lui X vor fi:

Virgil STOICA Virgil STOICA 15 XI = 368 -1,96 = 368 - 5,88 = 362,12 25 15 XS = 368 +1,96 = 368 + 5,88 = 373,88 25 Astfel, 95% dintre mediile esantioanelor bazate pe esantioane de 25 de cutii vor fi situate ntre 362,12 g si 373,88g. 4. DistribuNia proporNiei esantioanelor Atunci cnd se lucreaza cu variabile categorice, situaNie n care fiecare individ sau fiecare item din cadrul populaNiei este clasificat ca avnd sau nu o anumita caracteristica (sa fie barbat sau femeie, sa prefere candidatul A sau candidatul B) cel doua rezultate posibile sunt 1 sau 0, care reprezinta prezenNa sau absenNa respectivei caracteristici. Daca este disponibil un singur esantion de n indivizi, atunci media esantionului pentru o astfel de variabila va fi obNinuta prin nsumarea tuturor cifrelor de 1 si0 si mparNirea rezultatului la n. De exemplu, daca ntr-un esantion de 5 indivizi, 3 l prefera pe candidatul A si 2 nu l prefera, atuci suma scorurilor va fi 3, mparNita la 5 va rezulta 0,6. Aceasta este proporNia indivizilor din esantion care l prefera pe candidatul A. De aceea, atunci cnd se lucreaza cu variabile categorice, media esantionului (rezultate din scoruri 1 si 0) reprezinta proporNia esantionului pe. Astfel, proporNia esantionuui este: X = pe n ProporNia unui esantion are o proprietate speciala: ia valori ntre 0 si 1. Daca toNi indivizii poseda aceeasi proprietate, fiecare avnd astfel scorul 1, pe va fi 1. Daca jumatate din esantion poseda acea proprietate si jumatate nu o poseda, pe va fi 0,5, iar daca nici un individ nu poseda

proprietatea, pe va fi 0. Prin analogie cu distribuNia mediei esantioanelor, eroarea standard a proporNiei se poate calcula cu urmatoarea formula: p(1- p) sp = en Atunci cnd se exrag esantioane dintr-o populaNie finita, cu nlocuire, distribuNia proporNiei esantioanelor este binomiala. Totusi, distribuNia normala poate fi utilizata pentru a aproxima distribuNia binomiala atunci cnd np si n(1-p) sunt cel puNin 5. n cele mai multe cazuri n care se fac inferenNe despre proporNii, marimea esantionului e ste suficient de mare pentru ca distribuNia sa poata fi aproximata ca fiind normala. Astfel, n multe cazuri, distribuNia normala poate fi utilizata pentru a evalua distibuNia proporNiei esantioanelor.

StatisticaaplicataStatisticaaplicata X -m X - s Daca n ecuaNia Z = X = se nlocuieste X cu pe, cu p si cu s n sX n p(1- p) , atunci n pe - p Z = p(1- p) n Exemplu Sa presupunem ca directorul unei banci a constatat ca 40% dintre cei care si pastreaza economiile la acea banca poseda mai multe conturi. Daca ar selecta un esantion aleator de 200 de clienNi, care este probabilitatea ca proporNia esanti onului de clienNi ce au mai multe conturi sa fie mai mica de 0,30? Deoarece np = 200(0,40) = 80 > 5 si n(1 p) = 200(0,60) = 120 > 5, distribuNia

proporNiei esantionului poate fi considerata ca aproximativ normala. n acest caz, pe - p 0,30 - 0,40 - 0,10 - 0,10 Z = = ===-2,89

p(1- p) (0,40)(0,60) 0,24 0,0346 n 200 200 Utiliznd tabelul din anexa 1, aria de sub curba normala de pna la Z = -2,89 este de 0,0019. Astfel, probabilitatea de a obNine o proporNie a esantionului ma i mica de 0,30 este de 0,19%, ceea ce nseamna ca evenimentul este foarte puNin probabil. ExerciNii 1. Data fiind o distribuNie normala cu media de 50 si deviaNia standard de 4, care este probabilitatea ca: a. X > 43? b. X < 42? c. 42< X<48? d. X > 57,5? e. X < 40 sau X > 55? f. 5% dintre valori sa fie mai mici dect X? g. 60% dintre valori sa afle ntre doi X, situaNi simetric faNa de medie? h. 85% dintre valori sa fie mai mari dect X? 2. O firma de transport a determinat ca, anual, distanNa parcursa de fiecare camion este normal distribuita, cu o medie de 50000 km si o deviaNie standard de 12000 km. a. Care este proporNia camioanelor care ar putea face ntre 34000 si 50000 km ntrun an?

Virgil STOICA Virgil STOICA b. Care este probabilitatea ca un camion ales aleator sa faca ntre 34000 si 38000 km pe an? c. Care este procentul camioanelor care vor face ntre 30000 si 60000 km pe an? d. CNi km vor face cel puNin 80% dintre camioane? e. Care vor fi raspunsurile la ntrebarile a d daca deviaNia standard ar fi 10000km? 3. Se constata ca notele finale la un examen de statistica sunt normal distribuite si cu o medie de 7,3 si o deviaNie standard de 0,8. a. Care este probabilitatea de a obNine cel mult 9,1 la acest examen? b. Care este procentul de studenNi cu note ntre 6,5 si 8,9? c. Care este procentul de studenNi cu note cuprinse ntre 8,1 si 8,9? d. Doar 5% dintre studenNi obNin o nota mai mare dect ce valoare? e. n ce situaNie esti mai bine situat faNa de colegii tai: atunci cnd obNii 8,1 puncte la acest examen sau atunci cnd obNii 6,8 puncte la un examen a carui medie este 6,2 iar deviaNia standard este 3? 4. Timpul utilizat pentru consultarea e-mailului este normal distribuit, cu = 8 minute si s = 2 minute. a. daca sunt extrase esantioane aleatorii de 25 de sesiuni, care este proporNia mediilor esantioanelor care sunt cuprinse ntre 7,8 si 8,2 minute? b. daca sunt extrase esantioane aleatorii de 25 de sesiuni, care este proporNia mediilor esantioanelor care sunt cuprinse ntre 7,5 si 8 minute? c. daca sunt extrase esantioane aleatorii de 100 de sesiuni, care este proporNia mediilor esantioanelor care sunt cuprinse ntre 7,8 si 8,2 minute? d. explicaNi diferenNa dintre rezultatele de la punctul a si punctul c e. ce are sanse mai mari de apariNie: o anumita sesiune de consultare a e-mailului care sa fie mai lunga de 11 minute, o medie a unui esantion care sa fie mai mare de 9 minute dintr-un esantion de 25 de sesiuni sau o medie a unui esantion care

sa fie mai mare de 8,6 minute dintr-un esantion de 100 de sesiuni. ExplicaNi rezultatul. 5. Un cadru de conducere al unei banci trebuie sa estimeze suma medie de bani pe care a mprumutat-o clienNilor n ultimul an, pentru ca acestia sa-si finanNeze studiile superioare. Din experienNa trecuta el crede ca 240 este o presupunere rezonabila pentru deviaNia standard a distribuNiei mprumuturilor. El doreste sa estimeze media mprumuturilor ntr-un interval de 50 faNa de media reala. AflaNi care probabilitatea ca acest lucru sa se ntmple daca: a. extrage un esantion de 36 de dosare de mprumut. b. extrage un esantion de 64 de dosare de mprumut. c. extrage un esantion de 144 de dosare de mprumut.

Statistica aplicata 6. O firma de transport a determinat ca, anual, distanNa parcursa de fiecare camion este normal distribuita, cu o medie de 50000 km si o deviaNie standard de 12000 km. a. daca este extras un esantion de 16 camioane, care este probabilitatea ca distanNa medie parcursa sa fie mai mica de 45000 km pe an? b. daca este extras un esantion de 16 camioane, care este probabilitatea ca distanNa medie parcursa sa fie ntre 44000 si 48000 km pe an? c. daca este extras un esantion de 64 de camioane, care este valoarea distanNei parcurse anual pentru care exista 95% sanse ca media esantionului sa fie mai mica dect aceasta? d. c, daca care sunt raspunsurile la ntrebarile a deviaNia standard este 10000 km? 7. O instituNie de sondare a opiniei publice analizeaza rezultatele unui exit-poll pentru a face predicNii n seara alegerilor. Presupunnd ca este vorba de o competiNie electorala ntre doi candidaNi sica unul dintre acestia a primit 55% din voturi n cadrul esantionului, atunci acel candidat va fi anunNat ca si cstigator al alegerilor. D aca esantionul este de 100 de persoane a. care este probabilitatea ca acel candidat sa fie ntr-adevar nvingator atunci cnd adevaratul procent de voturi primite este de 50,1%? b. care este probabilitatea ca acel candidat sa fie ntr-adevar nvingator atunci cnd adevaratul procent de voturi primite este de 60%? c. care este probabilitatea ca acel candidat sa fie ntr-adevar nvingator atunci cnd adevaratul procent de voturi primite este de 49% (adica de fapt a pierdut alegerile)? d. daca marimea esantionului creste la 400, care vor fi raspunsurile la punctele a c?

ISTORIE POLITICAISTORIE POLITICA Conf. dr. Mioara NEDELCU CUPRINS I. Periodizarea istoriei universale moderne. Principalele probleme si procese politice ale epocii moderne II. nceputurile constituirii regimurilor politice democratice III. Tarile scandinave si Elvetia n secolele XVII - XIX IV. Revolutiile de la 1848 si echilibrul european de forte V. Evolutia vietii politice n Japonia si China n epoca moderna VI. Primul razboi mondial. Tratatele de pace si consecintele lor VII. Instalarea bolsevismului n Rusia. Valul revolutionar din Europa VIII. Regimurile totalitare n perioada interbelica IX. SUA si politica New Deal X. Constituirea marii aliante. Sfrsitul celui de al doilea razboi mondial si nceputul reconstructiei XI. Expansiunea comunismului. Lumea socialista dupa Stalin. XII. Noul echilibru mondial. Razboiul rece si formarea blocurilor militare

I. PERIODIZAREA ISTORIEI UNIVERSALE MODERNE. PRINCIPALELE PROBLEME SI PROCESE POLITICE ALE EPOCII MODERNE Periodizarea istoriei universale moderne Istoria moderna universala are ca obiect una dintre cele mai importante etape ale evoluNiei umanitaNii, cuprinsa n intervalul dintre sfrsitul Evului Mediu si nceputul Epocii Contemporane. Epoca moderna, care pregateste n toate manifestarile sale epoca con temporana, se caracterizeaza n primul rnd prin apariNia si dezvoltarea relaNiilor capitaliste. nsa, desprinderea lumii moderne de cea medievala se realizeaza treptat, elemente de feudalism coexistnd multa vreme cu cele capitaliste, iar n unele regiuni ramnnd chiar preponderente pna spre sfrsitul epocii. Problema periodizarii a suscitat vii discuNii. Desi o serie de cercetatori, ntre care si savantul romn Nicolae Iorga, au susNinut ideea imposibilitaNii unei diviziuni a i storiei omenirii, caracterul si complexitatea evoluNiei istorice au facut necesara o sistematizare n spaNiu si timp. Propunerile privind data de nceput a Evului Mediu au fost numeroase, ntinzndu-se pe o perioada de 200 ani, una dintre acestea viznd si anul caderii Imperiului Bizantin (1453). Avndu-se n vedere faptul ca pentru nceputul epocii moderne nu exista un eveniment sau un grup de evenimente cu largi consecinNe, soluNia a fost aceea a stabilirii unei p erioade de tranziNie, n care transformarile sa fie suficient de consistente pentru a marca sfrsitul incontestabil al lumii medievale. O astfel de perioada este reprezentata de secolul al XVI-lea, caracterizat prin mutaNii semnificative n toate domeniile vieNii sociale, dintre care unele ncepute n secolul anterior. Procesul transformarilor social-economice din secolul al (Highlight comment re 06.02.2013 22:13:02 blank) XVI-lea este nsoNit de procesul modernizarii instituNionale a Europei. Centralizarea statala se realizeaza n strnsa legatura cu procesul formarii naNiunilor. Statul centralizat creeaza condiNii favorabile dezvoltarii industriei si comerNului, consolidnd astfel puterea economica

a burgheziei. Modernizarea interna influenNeaza modernizarea relaNiilor internaNionale, principiul dominant fiind acela al echil ibrului de forNe. Apare diplomaNia permanenta, necunoscuta dect ca excepNie nainte de secolul al XVI-lea. Principalele caracteristici ale acestui secol sunt: (Highlight comment re 06.02.2013 22:12:45 blank) Reforma (apreciata drept revoluNia numarul unu a burgheziei); (Highlight comment re 06.02.2013 22:12:51 blank) cultura Renasterii (produs al lumii urbane dezvoltate); marile descoperiri geografice (ncepute n secolul anterior). apariNia si dezvoltarea relaNiilor capitaliste modernizarea relaNiilor internaNionale

Mioara NEDELCU 262 Procesul moderniz rii se va accentua n secolul urm tor, avnd ca principal rezultat triumful revolu iei din Anglia, prima mare revoluNie moderna, considerat revolu ie european i, din anumite puncte de vedere, chiar mondial . Necesitatea sistematiz rii determin tratarea epocii moderne de la mijlocul secol ului al XVII-lea i pn la sfr itul primului r zboi mondial. Dar, transform rile cunoscute d e societatea uman n Epoca Modern fac necesar i o diviziune intern a acesteia, cupri nznd trei perioade, relativ distincte: Principalele probleme ale epocii moderne Principalele probleme ale Epocii Moderne sunt fenomenele de nsemn tate universal i modul lor specific de manifestare n diverse regiuni. Problema fundamental o constituie apari ia, r spndirea i impunerea relaNiilor capitaliste, preponderent comerciale n prim faz , apoi industrial-comerciale. Dezvoltarea rela iilor capitaliste este legat de apari ia i consolidarea burgheziei si muncitorimii, de sc derea rolului categoriilor legate de agricultur , paralel cu producerea unor importante muta ii n domeniul rela iilor sociale. O problem fundamental a Epocii Moderne este i problema naNionala. Procesul form rii na iunilor, nceput n Vest, continu n secolul al XVI-lea i se extinde treptat spre Centru i Est, i n afara Europei, ducnd la realizarea statelor na ionale. Procesul moderniz rii este nso it de transformari politice instituNionale. Parlamentarismul condi ie a democra iei se extinde treptat din Anglia, via a politic se intensific datorit apari iei partidelor politice. 1) 1642 - 1789, perioad n care rela iile capitaliste nu se impun complet dect ntr-o parte a Europei i n America de Nord, n rest continund s domine feudalismul sau continundu-se existen a pe trepte inferioare ale evolu iei; 2) 1789 1870-71, perioad n care se produce extinderea capitalismului, ca urmare a revolu iilor burgheze din Europa, America Latin , Japonia, cu importante conseci n e sociale i na ionale i afirmarea mi c rii muncitore ti, avnd loc o prim insurec ie (Comuna din Paris); 3) 1870-71 1919, cnd rile capitaliste intr ntr-un nou stadiu, denumit imperialist, se intensific mi c rile sociale i na ionale, avnd ca deznod mnt situa ia de la sfr itu l primului r zboi mondial. relaNiile capitaliste burgheziei si muncitorimii problema naNionala transformari politice instituNionale

Istorie politica Monarhia centralizata, absolutistaRepublica Absolutismul luminat Istorie politicaMonarhia centralizata, absolutistaRepublica Absolutismul luminat O problema esenNiala a Epocii Moderne este cea a expansiunii expansiunii coloniale coloniale. Pe de o parte, aceasta determina o serie de transformari, pozitive si negative, n societaNile ajunse sub dependenNa coloniala; pe de alta parte, ea acNioneaza material si spiritual asupra colonialistilor, modificnd relaNiile dintre ei. Are loc un proces de dezvoltare a culturii, un avnt dezvoltarea culturii impresionant al tehnicii. Secolul al XVII-lea inaugureaza era statistica, aparnd era statistica preocupari demografice, recensamintele devenind sistematice. transformare CondiNiile de viaNa cunosc o transformare rapida, dar inegala. condiNiilor de viaNa

RelaNiile internaNionale dobndesc o tot mai mare importanNa relaNiile internaNionale iar sfera lor se largeste. Organizarea politicasi evoluNia vieNii politice n epoca moderna La nceputul Epocii Moderne, cea mai dezvoltata regiune este Europa, dar majoritatea statelor continentului se gasesc nca n ultima faza a feudalismului. Predominanta este Monarhia centralizata,

absolutista, aflata n diverse stadii, n diverse zone ale continentului. n Provinciile Unite si n ConfederaNia Helvetica forma de stat este Republica, la fel ca n orasele libere din Italia si Germania. n ceea ce priveste Absolutismul luminat el este, asa cum remarca istoricul francez Albert Soboul, o experienNa a modernizarii feudalismului prin ntarirea centralizarii puterii de stat, avntul economiei, ntarir ea armatei, expansiunea economica. n acest sens, monarhia absolutista a contribuit la dezvoltarea capitalismului, dar nici un monarh luminat nu a limitat privilegiile aristocraNi ei si nu a schimbat sistemul feudal. Se pot menNiona reformele lui Friederic al II-lea n Pru sia, cele ale lui Iosif al II-lea n Austria, ale Ecaterinei a II-a n Rusia, sau cele ale lui Con stantin Mavrocordat. Provinciile romnesti incluse n Imperiul Habsburgic (Transilvania, Ban at, Bucovina), ca si cele iugoslave (CroaNia, Slovenia, Voivodina), au beneficiat de reformele lui Iosif al II-lea. ViaNa politica a secolului al XIX-lea a fost dominata de cele trei congrese europene (cel de la Viena 1815, cel de la Paris arile Puteri si-au impus punctele de vedere.

1856 si cel de la Berlin -1878) la care M

Congresul de la Viena (1815) nu a Ninut seama de principiul naNionalitaNilor (ad optat de americani si de revoluNionarii francezi). Cu toate acestea, romnii, germanii, italienii s.a siau ntemeiat statele lor naNionale. La 1815, Europa era formata din monarhii absolutiste si constituNionale, ElveNia fiind singura republica (o confederaNie a 22 de cantoane, cu o constituNie adoptata n 1815), cu

Mioara NEDELCU excepNia celor patru orase germane libere n sia Cracoviei, ncorporata n 1846 n Austria. Hamburg, Bremen, Lbek, Frankfurt pe Mai

Germenii revoluNiei franceze se raspndesc n Europa, care este cuprinsa de un val de miscari sociale si naNionale: o cele din ducatul Saxa Weimar (1817), o revoluNia din Spania, condusa de Rafael de Riego (1820), o cele din Italia (cea condusa de generalul Guliemo Pepe din 1820, spre exemplu), o revoluNia romna condusa de Tudor Vladimirescu (1821), o revoluNia greaca (1821), o miscarea decembrista din Rusia (1825), o revoluNiile din 1830 (FranNa, Belgia, Polonia), o revoluNiile din 1848. O serie de gnditori precum Saint-Simone, Charles Fourier, Robert Owen elaboreaza sisteme teoretice socialiste si comuniste care trebuiau impuse prin forNa morala , nu prin lupta politica. Dar, rascoalele Nesatorilor din Lyon (1831, 1834), miscarea chartista (1837-1848), rascoalele Nesatorilor din Silezia (1844) s.a au demonstrat utopia acestor teori i. Dupa Congresul de pace de la Paris (1856), este nlaturata influenNa ruseasca din Marea Neagrasi Peninsula Balcanica, Imperiul Otoman este primit n dreptul public european, problemele Italiei si ale Principatelor Romne, puse n discuNie de Napoleon al II-l ea, par sa-si gaseasca rezolvarea. Victoriile franco-italiene de la Magenta si Solferino silesc Austria sa ncheie pacea de la Villafranca (1859). Piemontul obNine numai Lombardia, dar n 1861 se constituie Regatul Italian iar n 1870 se desavrseste unificarea. Prin Tratatul de la Frankfurt (mai 1871), trupele prusace ies nvingatoare n razboi ul declarat de FranNa n 1870. FranNa pierde Alsacia si Lorena si este obligata la plata unei despagubiri de 5 miliarde franci-aur. n cea de a doua jumatate a secolului al XIX-lea, evoluNia cea mai rapidasi mai semnificativa o cunosc n Europa -Prusia iar n afara ei SUA, dupa

razboiul de secesiune din 1861-1865 si Japonia

din 1868.

Dupa razboiul cu FranNa din 1870-1871, Prusia va unifica statele germane din jurul ei si va reusisa dobndeasca hegemonia n Europa. ConvenNia de la Londra (martie 1871) va permite totusi Rusiei sa aiba flota militara n Marea Neagra, fortificaNii si arsenaluri. n 1873 blocul Puterilor Nordului Germania, Rusia, Austro-Ungaria -vor realiza AlianNa celor trei mparaNi . Sistemul politic european este puternic influenNat de c riza orientala redeschisa n 1875, prin rascoalele din Bosnia si HerNegovina. Ca urmare a Congresului de la Berlin (etichetat de Andr Maurois cel mai perfect blci de vanitaNi ), Turcia pierde Bosnia si HerNegovina n favoarea Austro-Ungariei, Ciprul n favoarea Angliei. Romnia, Serbia si Muntenegru devin independente iar bulgarii si creeaza un Principat autonom. Prin cresterea impetuoasa a industriei, Anglia ajunge atelierul lumii . Aceasta duce la extinderea comerNului si a mijloacelor de comunicaNie. Procesul destabilizari i lumii rurale

Istorie politica 265 alimenteaz unul de emigrare a europenilor spre celelalte continente. Conform doc umentelor, emigra ia european din secolul al XIX-lea nsuma un total de 3.600.000 persoane britanici, germani, italieni, slavi. Semnalul ubrezirii pozi iilor europene este dat de r zboaiele americano-spaniol (1898) i ruso-japonez (1904-1905). Crizele din anii 1846, 1848, 1857, 1873, 1882 , 1900 antreneaz perturb ri sociale, dar nu compromit progresul general. Din 1871, Europa suport preponderen a Germaniei. La 28 septembrie 1879 se ncheie alian a defensiv germano-austro-ungar , baz a tuturor atitudinilor Puterilor Cen trale n problemele politice de pn la 1918. La 20 mai 1882 Italia ncheie un tratat cu Austro-Ungaria, la care ader i Germania , constituindu-se astfel Blocul Puterilor Centrale, cunoscut i sub denumirea de Tr ipla AlianNa. n replic , n 1893 se creeaz Blocul Ruso-Francez. n timpul r zboiului ruso-japonez e ste ncheiat alian a anglo-francez Antanta Cordiala (1904), iar n 1907 sunt puse bazele celui de al doilea bloc militar Tripla nNelegere (Anglia, Fran a, Rusia). Primul razboi balcanic, declan at n 1912 de Bulgaria, Serbia, Muntenegru i Grecia , duce la nfrngerea Turciei. Interven ia Romniei n cel de al doilea razboi are ca efec t restabilirea echilibrului n sud-estul Europei. n urma Tratatului de pace de la Buc uresti (10 august 1913), Romnia dobnde te posibilitatea de a se manifesta n politica european . Primul Razboi Mondial se sfr e te prin capitularea Germaniei la 11 noiembrie 1918 . Tratatul ncheiat la Versailles (28 iunie 1919) impune acesteia mari repara ii de r zboi i retroced ri teritoriale. Tratatele de la Saint Germain (10 septembrie 1919) i Tr ianon (4 iunie 1920) semnate cu Austria i Ungaria consfin esc dezmembrarea Imperiului i constituirea unor state na ionale independente (Cehoslovacia, Polonia, Austria, Ungaria) sau des vr irea unit ii altora (Romnia, Serbia, Italia). Tratatul de la Svres (11 august 1920) consacr dezmembrarea Imperiului Otoman, nerecunoscut ns de patrio ii turci, condu i de generalul Kemal Pa a. n urma r zboi ului, au disp rut cele patru imperii europene arist, german, austro-ungar i otoman. Balan a victoriei a nclinat n favoarea Antantei datorit contribu iei SUA care intr n r zboi din 1917. Japonia, aflat n tab ra Antantei, ocup noi pozi ii n Extremul Orient, preg t indu-se att economic ct i militar pentru nl turarea europenilor din Asia. ntrebari de verificare 1. Indica i factorii distinctivi utiliza i n periodizarea Epocii Moderne. 2. Care sunt principalele probleme ale Epocii Moderne? 3. Ce regimuri politice caracterizeaz aceast epoc ? 4. Care sunt consecin ele practice ale hot rrilor Congreselor de la Viena (1815), Paris (1856) i Berlin (1878)?

5. Ce state sunt antrenate n constituirea celor dou blocuri militare? ? ? ?

Mioara NEDELCU 266 II. NCEPUTURILE CONSTITUIRII REGIMURILOR POLITICE DEMOCRATICE RevoluNia din Anglia sau marea rebeliune prima mare revoluNie moderna Revolu ia englez de la mijlocul secolului al XVII-lea este un moment fundamental n afirmarea lumii moderne. Consecin ele acestei revolu ii europene s-au repercutat la scara ntregii planete. Etichetat de istorici ca revolu ie burghez timpurie, Marea Rebel iune s-a desf urat ntr-o epoc n care rela iile capitaliste erau dezvoltate numai n Olanda, n cteva state italiene i zone ale Angliei. OpoziNia religioasa a constituit prima form a opozi iei fa de absolutism. Ca rel igie de stat, anglicanismul a fost prima int a atacurilor burgheziei. De i opozi ia f a de biserica anglican instrument important al organiz rii de stat are la baz ra iuni social-economice, religia apare ca o manifestare ideologic a luptei politice duse n Anglia de categoriile interesate n dezvoltarea ei capitalist . Puritanismul urm rea purificarea tuturor r m i elor catolicismului i introducerea calvinismului n forma sa exact . Cele dou mari curente care se pronun au n problema organiz rii bisericii engleze Presbiterianismul (devenit n 15 60 religie dominant n Sco ia) i Brownismul (devenit ulterior curentul Independen ilo r) aveau n comun att scopul transform rii bisericii anglicane, ct i pe cel al modific rii ca racterului statului englez. Revolu ia din Anglia s-a manifestat mai mult n domeniul politic dect n cel social. Exist i autori care au apreciat-o ca fiind mai nti de toate o revolu ie religioas , puri tan . Ea a nl turat absolutismul dinastiei Stuart i a contribuit la crearea premiselor unei libere dezvolt ri economice, afirmarea politic a burgheziei i nl turarea constrngerii religioase. absolutism puritanism Paralel cu acest conflict religios se desf oar i o lupta politica ce opune Regel e i Parlamentul. Chiar i aristocra ia i manifest adversitatea fa de anumite m suri a le Coroanei. Dar, principalii adversari r mn burghezia i noua nobilime, interesate nt r-o dezvoltare economic liber . Sprijinul masiv dat Parlamentului de categoriile de jos ale popula iei poate fi explicat prin speran a mbun t irii situa iei lor ca urmare a n l tur rii arbitrariului administrativ i nobiliar, specific absolutismului.

Istorie politica Conform unor lucrari, RevoluNia engleza a nceput o data cu declansarea Razboiului Civil (23 august 1642); conform altora, conflictul intrase n faza revoluNionara anterior acestei date. Se apreciaza ca a doua convocare a Parlamentului (n 1640) a fost urmata de continuarea luptei mpotriva absolutismului ntr-o maniera revoluNionara, beneficiind de un larg suport social. Instaurarea Republicii Razboiul civil, desfasurat n doua etape 1642-1646, 1647-1648 a desfiinNat organizarea aristocratica a Angliei, primul pas n aceasta direcNie fiind judecarea, condamnarea si decapitarea lui Carol I (primul rege executat de o revoluNie) la 30 ianuarie 1649 n faNa palatului regal Whitehall. Noile forme de stat Republica si Protector atul au reprezentat o continuare fireasca a RevoluNiei. La 19 mai 1649 Anglia este declarata republica libera, guvernata de reprezentanNii poporului n Parlament . Camera Lorzilor ramura a tiraniei este desfiinNata. Noua pecete a Angliei, reprezentnd Camera Comunelor, poarta inscripNia: Anul I al libertaNii instaurate prin binecuvntarea divina . Puterea executiva este exercitata de un Consiliu de Stat. Protectoratul n 1653 Republica engleza este nlocuita cu o noua forma de guvernare Protectoratul, un regim de dictatura burghezo nobiliara. Potrivit documentului redactat de generalul Lambert Instrumentul de guvernare , puterea n stat era mparNita de Lordul Protector, Parlament si Consiliul de Stat. Puterea legislativa aparNinea Parlamentului unicameral n care se gaseau 400 de deputaNi englezi, 30 irlandezi, 30 scoNieni, d ar actele sale erau aprobate de Lordul Protector. Cu toate acestea, ele puteau intra n vigoare d upa douazeci de zile si fara aprobarea lui. Drepturi electorale aveau cei cu un venit anual de cel puNin 200 de lire sterline. Majoritatea prerogativelor aparNineau Lordului Protector Cromwwell, de la 16 decembrie 1653. El va refuza titlul de rege, dar va reinstaura Camera Lorzilor.

Moartea sa imprevizibila (la doar 59 de ani), survenita la 3 septembrie 1658, a nsemnat sfrsitul Protectoratului, chiar daca acesta va continua sa existe un timp (pna n aprilie 1659) sub un succesor desemnat de el fiul sau Richard. RestauraNia StuarNilor. Glorioasa RevoluNie Gruparile radicale considerau Protectoratul o uzurpare a Republicii, un regim de restrngere a libertaNilor cucerite anterior. Regalistii vedeau n Lordul Protector principala piedica n calea revenirii la monarhie si a recapatarii vechilor poziNii social-politice. Ambele tabere considerau necesara revenirea la o monarhie cu prerogative limitate. Readucerea

Mioara NEDELCU 268 regelui este condi ionat de respectarea prevederilor DeclaraNiei de la Breda, pr in care erau recunoscute drepturile noilor proprietari asupra bunurilor confiscate de la Coro an , Biseric i nobilimea regalist , se acorda amnistie fo tilor revolu ionari, se recuno tea li bertatea de con tiin . Stuar ii revin la tron dup dou decenii revolu ionare prin fiul lui Carol I , pro clamat regele Carol al II-lea la 8 mai 1660. ApariNia partidelor politice Revolu ia a determinat o sporire a interesului pentru chestiunile politice, disp utele politice ducnd treptat la forme de organizare. n sensul lor modern, partidele apar n timpul Restaura iei. Partidul Whig reune te aderen i burghezi, elemente ale nobilimii vechi i noi, adversari ai Stuar ilor i catolicismului. Titulatura i este acordat de adversari i reprezint abrevierea numelui unei secte puritane de stnga din Vestul Sco iei Whigamores. Teoreticianul lor a fost John Locke iar conduc torul Anthony Cooper, conte de Schaftesbury. Whigii vizau limitarea puterii regale i extinderea prerogativelor Parlamentului. Ei numesc cealalt partid Tory, denumire atribuit n timpul Revolu iei unor r scula i irlandezi, monarhi ti i catolici fanatici, avnd i n elesul de briganzi (Tories = tl hari irlandezi). n cadrul ei se g seau nobili, mari proprietari funciari fideli Stuar ilor, partizani ai ideii cre terii puterii regale, ap r tori ai bisericii anglicane, dar cu o anumi t simpatie fa de catolicism. Tory sunt condu i de Thomas Osborne, conte de Danby. Whigii i Tory vor realiza o apropiere n 1688 urm rind nl turarea urma ului lui Carol al II-lea, Iacob al II-lea, adept al absolutismului i partizan al catolici smului. Ca urmare a fugii acestuia n Fran a (noiembrie 1688), tronul este decretat vacant i sunt de clara i monarhi fiica lui Iacob al II-lea Maria i so ul acesteia Wilhelm de Orania (febr uarie 1689). Ei accept prevederile stipulate ntr-un act al Parlamentului Declara ia Dre pturilor, transformat n acela i an n Bilul Drepturilor care garanta: n concluzie, se poate remarca faptul c revolu ia englez a asigurat victoria capit alismului n Anglia, ar care a influen at dezvoltarea capitalismului mondial. Pe plan politi c ea a nsemnat sfr itul absolutismului. Ca urmare a unor vaste cuceriri coloniale, Anglia va imp une rela iile capitaliste n diferite regiuni ale lumii. Gndirea politic englez a secol ului al XVII-lea va constitui un punct de plecare al iluminismului. Se apreciaz ns c acea st revolu ie nu a avut acela i grad de maturitate ca cea din Fran a, atribuindu-i-s e chiar un anumit caracter conservator, datorit mp r irii beneficiilor ei de c tre burghezie i nobilime. n 1679 Parlamentul cu o majoritate de Whigi voteaz Habeas Corpus Act unul

dintre cele mai importante documente ale constitu iei britanice, care asigura libertatea individului.

Istorie politica 269 convocarea regulat a Parlamentului; libertatea dezbaterilor; drepturile acestuia n materie financiar ; imposibilitatea regelui de a suspenda sau abroga, total sau par ial o lege. Sunt puse astfel bazele unui regim constitu ional parlamentar. Evenimentele din 1688 1689 (mai mult o lovitur de stat) au r mas cunoscute sub numele de Glorioasa RevoluNie , i au fost considerate ca un epilog al revolu iei de la mijlocul secolului al XVII-lea. ntre 1689 1789 Anglia devine principala putere a Europei i a Lumii. Forma de stat ajunge la un clasic regim parlamentar constitu ional, model pentru burghezia european . Secolul al XVIII-lea este considerat de unii istorici secolul de aur al Angliei. Prin Actul de Succesiune la Tron (Act of Settlement), votat de Parlament, este e xclus definitiv de la domnie ramura direct a Stuar ilor, n favoarea dinastiei Hanovra, care n timpul primului r zboi mondial, datorit conflictului cu Germania, i va schimba numele n Windsor. Constituirea Regatului Unit al Marii Britanii Domnia reginei Ana (cea de-a doua fiic a lui Iacob al II-lea 1702-1714) a fost marcat de dou evenimente importante: unirea cu Sco ia i participarea la r zboiul pentru succesiunea la tronul Spaniei. Ca urmare a nfrngerii ndelungatei opozi ii a marii nobilimi sco iene, o comisie mixt stabile te: scutirea sco ienilor de unele impozite pentru o anumit perioad ; recunoa terea bisericii presbiteriene; extinderea n Sco ia a drepturilor politice i garan iilor juridice engleze; renun area de c tre sco ieni la Parlamentul propriu i reprezentarea lor n Parlame ntul de la Londra de c tre 16 lorzi i 45 deputa i. Din data de 16 ianuarie 1707, cnd u nirea a fost acceptat la Edinburgh, cele dou state cap t oficial denumirea Regatul Uni t al Marii Britanii. Consolidarea regimului parlamentar (1714-1760) Domnia primilor regi ai dinastiei Hanovra George I (1714-1727) i George al II-le a (1727-1760) a marcat organizarea i consolidarea definitiv a regimului constitu i onal parlamentar. n timpul guvern rii lui Robert Walpole (1720-1742) personajul cel ma i important al regatului devine primul ministru. regim parlamentar -constituNional Sistemul Constitu ional Britanic prezint o particularitate deosebit : Anglia nu are o constitu ie propriu-zis . Func ionarea ei este ndeplinit de diferite legi general e ca Magna Charta (1215), PetiNia Dreptului (1628), DeclaraNia Drepturilor (1689), c rora li se adaug diferite cutume rezultat al cre rii unor precedente i al tradi iei, cu aproximativ aceea i putere ca i legile.

Mioara NEDELCU 270 Principiul care st la baza guvern rii statului este separarea puterii, mp r it ntr e Rege, Cabinet i Parlament. Parlamentul principala putere n stat poate nl tura la n evoie Cabinetul. Ini iativa legislativ apar ine Camerei Comunelor, Regele neputnd abrog a sau suspenda legile. Teoretic, parlamentul reprezint ntregul popor (Camera Lorzilor = categoriile superioare ale societ ii episcopi, arhiepiscopi, lorzi ereditari, lorzi numi i de rege; Camera Comunelor = deputa i ale i de ora e i comitate), dar corpul electoral ce alege Camera Comunelor nu dep e te 16.000 de aleg tori (2% din totalul popula iei). Se adaug inechit ile n alc tuirea circumscrip iilor electorale, neschimbate de secole. Astfel a fost posibil ca un ul dintre burgurile putrede Old Sarum, avnd cinci case i un aleg tor, dar dispunnd de dou mandate de deputa i, s -l trimit n Parlament pe William Pitt. n perioada primei guvern ri a lui William Pitt Jr. (1784-1801), partidul Tory se distan eaz de majoritatea partidelor conservatoare continentale impunnd politicii sale accente conservatoare i reformatoare n acela i timp. Formarea imperiului colonial britanic Constituirea celui mai mare imperiu colonial cunoscut n istorie a fost favorizat de poten ialul economic i pozi ia geografic favorabil a arhipelagului britanic. ntr-o prim perioad , ac iunile britanice sunt aproape exclusiv de explorare a uno r teritorii, a a cum a fost cea a lui John Cabot, care n 1497 ntreprinde o expedi ie spre America de Nord, atingnd probabil Terra Nova. Astfel de ac iuni au dus la apari i a primelor colonii britanice (n prima jum tate a secolului al XVII-lea). n 1606, Coroana acor d patente de colonizare unor companii din Londra i Plymouth. Coloniile din America de Nord au fost numite colonii de emigraNie, fiind organiz ate n comunit i nchise (indigenii fiind exclu i). Au existat ns i colonii de exploatare, n care se folosea for a de munca a b tina ilor, n special negrii (coloniile din Marea Carai bilor Barbados, Barbuda, Antigua, ntemeiate n a doua jum tate a secolului al XVIII-lea). Revolu ia de la mijlocul secolului al XVII-lea a impulsionat politica expansioni st britanic , colonialismul devenind problem de stat. n timpul Republicii i al Protectoratului sunt cucerite Anguilla i Jamaica. Expansiunea colonial este continuat n perioada Restaura iei. De la olandezi se cucere te colonia Noul Amsterdam, care devine New York. De altfel, ntreaga coast a Atlanticului, din Canada i pn n Florida, va deveni posesiune britanic . Englezii se vor orienta i spre emisfera estic , n 1662 fiind puse bazele viitoare i penetra ii din India prin ob inerea Bombay-ului, cedat n 1688 Companiei Indiilor Orientale. separarea puterilor n prima faz a imperiului colonial britanic (numit Vechiul Imperiu sau Primul Impe

riu), care dureaz pn n a doua jum tate a secolului al XVIII-lea, baza politicii Angliei fa de posesiunile sale de peste m ri este orientarea mercantilista. Interesul major este acordat acum coloniilor de exploatare (n special din Marea Caraibilor), mai renta bile

Istorie politica 271 n 1688 se construie te Fort-William, devenit ulterior Calcutta. La nceputul secolu lui al XIXlea India devine principala colonie a Imperiului Britanic. De o aten ie special beneficiaz Africa, Zambia, Sierra Leone i insula Sf. Elena fiind importante puncte de sprijin n drumul spre India. Gibraltarul i insula Mallorca s unt ob inute n urma particip rii la r zboiul de succesiune la tronul Spaniei. Englezii practic i un nfloritor comer cu sclavi, ndeosebi n Golful Guineii. Prin Tratatul de la Paris 1763, Canada devine colonie englez . Din a doua jum ta te a secolului al XVIII-lea, statul englez se va implica mai activ n politica de tip colonial. Dac ncerc rile de a p trunde n China i Japonia au e uat, s-au pus n schimb bazele infil tr rii n Oceania i Australia. Colonizarea Australiei ncepe din p r ile r s ritene (1788), care devin un loc de deportare a delincven ilor. Dar, Anglia va suferi o grea lovitur prin pie rderea celor 13 colonii din America de Nord. Razboiul pentru independenNa a coloniilor engleze din America de Nord. Formarea S.U.A. Revolu ia american a avut ca urmare constituirea primei na iuni independente alc tuit din europeni, n afara Europei. R zboiul revolu ionar s-a derulat ca o ad ev rat revolu ie, sociala si naNionala. Fostele colonii au format o societate nou , avnd o Constitu ie naintat . Prima colonie englez ntemeiat pe continentul american a fost Virginia. n 1607 cor biile companiei engleze din Londra aduc 106 coloni ti care ntemeiaz a ezarea Jamestown. Num rul acestora va cre te, ntre 1629-1640 nfiin ndu-se coloniile Massachusetts, Rh ode Bos Island, Connecticut, New Haven, toate gravitnd n jurul unei a ez ri importante ton. Aceste colonii (prototipul coloniilor de emigra ie) sunt populate cu persoane ve nite din metropol , n general europeni. Treptat, pe coasta Atlanticului se constituie 13 colonii cea mai veche Virginia (1607), cea mai nou Georgia (1732), avnd o popula ie eterogen (englezi, germani, suedezi, olandezi), nsumnd circa 2.500.000 persoane n ajunul declan rii r zboiului. Primul l ot de sclavi negri (20 de persoane) este adus n Virginia n 1619. La sfr itul secolului al XVII-lea, pe primele locuri se situeaz emigran ii din statele germane, Irlanda, Sco ia, Fr an a, Elve ia, Italia, statele nordice i slave. Hugheno ii francezi s-au ndreptat i ei spre colo niile engleze n plin nflorire. Baza unei noi orient ri n politica colonial britanic (Noul Imperiu) va deveni de acum industria i nu comer ul, iar baza teritorial va avea ca centru Oceanul Indian ( i nu Antilele). Mercantilismul va fi nlocuit cu libera concurenNa i se va institui sis temul

autoguvern rii coloniilor.

Mioara NEDELCU 272 n 1636 n Massachusetts se nfiin eaz Colegiul Harvard, n jurul c ruia se constituie localitatea Cambridge, iar n 1642 se legifereaz obligativitatea nv mntului. Benjami n Franklin este acela care va nfiin a n 1731 Biblioteca din Philadelphia. Primul zia r va ap rea la Boston (News Letters) n 1704. Istoricul francez Rne Rmond ( Histoire des tats Unis ) remarca faptul ca revolu ia american este prima n care presa a jucat un rol major n formarea unui curent de opinie mpotriva metropolei. Congresul convocat la Philadelphia n septembrie 1774 (expresie a sentimentului de revolt provocat de aplicarea unor legi considerate injuste, a unor taxe pe acte legale, periodice, cambii, c r i de joc .a) grupeaz delega i din toate coloniile, cu exc ep ia Georgiei. Declara ia este redactat de John Adams, devenit pre edinte al SUA dup George Washington, i sintetizeaz concep iile politice ale burgheziei americane. Guvernu l britanic respinge cererile Congresului (respectarea dreptului la via , libertate, proprie tate, liber i exclusiv putere legislativ , armat permanent n timp de pace, separarea puterilor n stat .a) i ordon represiuni sngeroase. R zboiul desf urat ntre 1775-1783 a antrenat aliaNi europeni Fran a, Olanda, Spania i importante personalitaNi marchizul La Fayette, contele Segur, ducele de Lauzun, baronul Kalb, Tadeusz Kossciuszko, Kazimir Pulaski, Benjamin Franklin. El s-a pu rtat n Europa, America de Nord i de Sud, Marea Caraibilor i Asia. Delega ii Congresului american semneaz cu englezii preliminariile p cii n noiembr ie 1782. Se recunoa te independen a celor 13 colonii, se cedeaz o vast regiune dinc olo de Alleghani, pn la Mississippi, inuturile nordice, pn la Canada i cele sudice, spre Florida. R zboiul s-a ncheiat cu Tratatul de la Versailles (septembrie 1783), n urma c ruia spaniolii ob in Minorca i o mare parte din Florida, iar francezii Tobago, Santa Lucia, dreptul de a pescui n Terra Nova i de a fortifica Dunkerque. Ca urmare a desp r irii de Anglia, s-a creat posibilitatea instituirii unui sistem republican de guvernare a unei mari na iuni: guvernatorii erau ale i de popor; legile cerute de popula ie erau la ad post de dreptul de veto; votul devenea liber i reprezentarea mai echitabil ; se creea un fond funciar pentru vnzarea de parcele c tre cei s raci; erau sprijinite colile publice gratuite .a. Pre edintele era eful suprem al armatei, flotei i poli iei diferitelor state, n t impul r zboiului avnd puteri dictatoriale. Fa de puterea legislativ , pre edintele are drept de veto, dar legea putea intra n vigoare dac ntrunea 2/3 din voturile fiec reia din ambele camere ale Congresului. sistem republican de guvernare ConstituNia elaborat n 1787 legifera separarea puterii n cadrul statului federal u

nional. Puterea executiv apar inea Presedintelui, ef al Statului i al Guvernului, care t rebuia s aib 35 ani mplini i i s fi locuit 14 ani n S.U.A. Pre edintele i mini trii nu r spundeau n fa a Congresului puterea legislativ , compus din Camera Reprezentan ilor (ai c rui membri trebuiau s aib cel pu in 25 ani i 2 ani de reziden ) i Sen at (30 ani i 6 ani de reziden ).

Istorie politica 273 Vicepresedintele S.U.A. era Pre edintele Senatului. Membrii Cur ii Supreme, care judecau constu ionalitatea legilor i puteau suspenda Pre edintele n cazul unor ac te neconstitu ionale erau ale i pe via . De i B. Franklin aprecia Constitu ia ca fiind aproape de perfec iune, trebuie ob servat faptul c , datorit prevederii unui cens ridicat, ea nu d drept de vot dect unei m ici p r i a popula iei 120000 de persoane la un total de 3 milioane locuitori. La 4 iulie 1788, Philadelphia organizeaz o mare procesiune pentru a s rb tori acceptarea noii forme de guvern mnt. Ales n unanimitate Pre edinte al S.U.A., Geor ge Washington, nving torul n b t lia de la Yorktown (19 octombrie 1781), depune jur mn tul la New York, n diminea a zilei de 30 aprilie 1789. Primul guvern este alc tuit di n 3 mini trisecretari de stat (finan e externe, r zboi). Dup exercitarea mandatului timp de dou legislaturi (1789-1793, 1793-1797), G. Washington se retrage pe domeniul s u din Mont Vernon, refuznd o a treia candidat ur . John Adams, fost vicepre edinte n dou legislaturi, va fi primul Pre edinte care va loc ui, din noiembrie 1800, la Casa Alb (proiectat de arhitectul irlandez James Hoban), n nou l ora sediu al Guvernului i institu iilor federale, Washington (proiectat de inginerul militar francez Pierre l Enfant). RevoluNia franceza de la 1789. Instaurarea monarhiei constituNionale n FranNa n opinia unor istorici francezi, ntregul secol al XIX-lea nu a f cut dect s realizeze i s termine par ial ceea ce au creat marii revolu ionari francezi. Revolu ia francez din 1789 a inaugurat o nou epoc n istor ia universal . Ea a avut un caracter popular, masele participnd cu revendic ri propr ii i lichidnd pn la cap t feudalismul. Prin sarcinile, ei revolu ia francez s-a desf ur at ca o revolu ie burghezo-democratica, ce a tiut s - i apere revendic rile mpotriva unei Europe conservatoare i care a lansat ideea unei noi ordini mondiale. Prin ConstituNia sa, America a dep it ca structur politic fosta Metropol , iar i deile sale liberale s-au r spndit n Europa, America Central i de Sud. n Fran a se na te mitul valorii universale a exemplului american , iar n unele crize sociale i politice, pr ecum cele din Irlanda catolic (1782-1785), Provinciile Unite (1783-1787), rile de Jos Austriece i Transilvania (1784-1785), exemplul american a fost mobilizator. mitul valorii universale a exemplului american Istoriografia francez vorbe te de trei revoluNii ale anului 1789: 1. Revolu ia st rii a treia; 2. Revolu ia ora elor, exemplul Parisului fiind mobilizator; 3. Revolu ia r neasc i La Grande Peur . revoluNie burghezo-democratica

Mioara NEDELCU 274 n speran a vot rii unor noi impozite, Ludovic al XVI-lea convoac la 15 mai 1789, la Versailles, Adunarea Statelor Generale, avnd n compunere 170 nobili, 291 clerici, 578 Starea a treia. Dac votarea s-ar fi f cut pe ordine, clerul i nobilimea unite ar fi fost nving toare; dac se vota pe persoane, ar fi nvins Starea a treia. Clerul i nobilim ea cer votarea pe ordine, Starea a treia se opune, se declar Adunare Generala, care jur c va da rii o Constitu ie. Avocatul Camille Desmoulins cheam la arme poporul, care la 14 iulie 1789 ia cu asalt Bastilia. Poporul narmat se declar Garda NaNionala, avndu-l n frunte pe Marie Joseph Motier, marchiz de La Fayette, iar la Paris este instalat ca primar astro nomul Bailly. R scoala parizienilor a fost un moment decisiv n desf urarea Revolu iei franceze. La propunerea vicontelui Louis Marc Antoine, viconte de Noailles, se proclam Adunarea Constituanta, care la 4 august 1789 voteaz desfiin area pentru totdeaun a a privilegiilor feudale. Un alt moment important l reprezint votarea (la 12 iulie 1790) a ConstituNiei Civ ile a Clerului, prin care biserica devenea independent fa de pap sau rege, iar episcop ii s i erau ale i de cet eni, la fel ca ceilal i func ionari. n aceast perioad n saloane sau n bibliotecile m n stirilor ncep s func ioneze cluburi politice (embrioane ale viitoarelor partide), n care se expun opiniile no bilimii liberale, ale marii burghezii i elementelor radicale ale poporului. n 1791 Clubul Iacobin (cu peste 400 filiale n provincie) devenise cea mai puternic organiza ie politic a Re volu iei. La 26 august 1789, Adunarea NaNionala Constituanta voteaz DeclaraNia Drepturilor Omului si ale CetaNeanului, inspirat din Declara ia Drepturilor de la 1689 (Angl ia) i Declara ia de Independen american (1776). Declara ia francez , care va avea o puternic rezonan universal , stabilea bazele juridico-politice ale ornduirii burg heze i abolea practic vechiul regim. Conform acesteia: oamenii se nasc i r mn liberi n drepturi; nici un om nu poate fi acuzat, arestat, de inut dect n cazuri stabilite prin lege; nimeni nu poate fi tras la r spundere pentru opiniile sale, fie ele chiar religioase; comunicarea liber a gndurilor i opiniilor este unul dintre drepturile cele mai de pre ale omului;

Istorie politica 275 Conform ConstituNiei din 1791, acceptat de Ludovic al XVI-lea la 13 septembrie, Fran a devine monarhie constituNionala: regatul este mp r it n 83 departamente (art.1); guvernul este monarhic (art. 4); puterea executiv apar ine regelui i se exercit sub autoritatea lui de c tre mini tri (art. 4); puterea legislativ apar ine Adun rii Na ionale, compus din reprezentan i temporari; nu exist autoritate superioar celei a legii. La 27 august 1791, Austria i Prusia lanseaz DeclaraNia de la Pillniz , prin care Fran a revolu ionar este amenin at cu interven ia armat . n acest context, apare principiul interven iei contrarevolu ionare, cunoscut sub formula dreptul de interven ie , ado ptat definitiv la Congresul de la Troppau(1820). La Paris, Iacobinii instituie Comuna InsurecNionala, n frunte cu George Jaques Danton (acuzat de Saint Just i ghilotinat n 1974, mpreun cu Desmoulins), Jean Paul Marat (asasinat de Charlotte Corday) i Maximilian de Robbespierre, supranumit Incorupt ibilul (ghilotinat n 1974). Se produce o amplificare a conflictului dintre Girondini mod era i, favorabili unei monarhii constitu ionale bourbonice, i Iacobini ndrji i republican i. La 6 aprilie 1793, n Fran a - amenin at de Austria, Prusia, Spania i trupele Sard e se formeaz Comitetul Salvarii Publice, avnd puterea executiv i conducerea politic ii externe n minile lui Danton, favorabil unei politici de conciliere cu puterile str ine. Dup insurec ia din 21 mai 2 iunie 1793, puterea este preluat de iacobini, care instituie Dictatura revoluNionara. Este format un nou Comitet al Salv rii Public e, Danton este nl turat i trimis la e afod de noua autoritate suprem Conven ia. n iunie 1793 se a dopt o alt Constitu ie: to i cet enii sunt admi i n mod egal n func iile publice (art.5); insurec ia este decretat necesitate pentru to i (art. 22); se garanteaz egalitatea, libertatea, proprietatea, datoria public (art. 122). De i pe plan extern victoria nclina n favoarea Fran ei, la 27 iulie (9 Thermidor) 1794 dictatura iacobin este r sturnat , lund sfr it faza democratic a Revolu iei, prin instaurarea unei noi forme de guvern mnt Directoratul, pn n 1799. Ca urmare a loviturii militar e din 18-19 Brumar (9-10 noiembrie) 1799, Republica este nlocuit cu regimul de dict atur militar al Consulatului, perioad apreciat de istorici ca cel mai trainic i de ne contestat titlu de glorie al Primului Consul Napoleon. ntr-adev r, n decursul a patru ani: Monarhie constituNionala La 21 septembrie 1792, n prima zi a anului I al libert ii, ConvenNia NaNionala vo teaz abolirea monarhiei i proclamarea Republicii. n urma unui proces n care discursul e ste rostit de Robbespierre, Regele este condamnat la moarte i executat la numai 38 d

e ani, pe data de 21 ianuarie 1793. Se spune c studen ii au plimbat toat noaptea capul s u pe cheiurile Senei. Dictatura revoluNionara

Mioara NEDELCU 276 este promulgat o nou Constitu ie (24 decembrie 1799); este instituit Consiliul de Stat (26 decembrie 1799); sunt introduse o serie de legi juridice, administrative; este promulgat Codul Civil etc. La 28 Florial (aprilie) 1804, printr-un Senatus Consultum, Bonaparte este ales mparat al FranNei (n acel moment cel mai bogat i mai nfloritor stat al continentulu i), sub numele de Napoleon I i ncoronat la 2 decembrie, n prezen a lui Pius al VII-lea. Pe rioada imperial va lua sfr it n aprilie 1814, cnd Ludovic al XVIII-lea intr n Paris, restau raNia ncepnd din 1815. ntrebari de verificare 1. Analiza i caracterul primei mari revolu ii moderne. 2. Care a fost scopul principal al opozi iei religioase din Anglia? 3. Ce forme de regim politic a cunoscut Anglia n perioada 1640 1760? 4. Prin ce se caracterizeaz sistemul constitu ional britanic? 5. Prin ce se deosebesc cele dou faze ale constituirii imperiului colonial brita nic? 6. Care a fost modul de constituire a coloniilor britanice din America de Nord? 7. Ce particularit i prezint sistemul republican american de guvernare? 8. Enumera i principalele prevederi ale Declara iei Drepturilor Omului i Cet eanului din 1789. 9. Care este principiul lansat prin Declara ia de la Pillniz (1791)? ? ? Lordul Protector Cromwell George Washington Revolu ia Francez

Istorie politica 277 III. lARILE SCANDINAVE SI ELVElIA N SECOLELE XVII-XIX Suedia: absolutism scandinav si modernizare fara revoluNii De la nceputul secolului al XVII-lea i pn la sfr itul celui urm tor, Suedia a cunoscut o evolu ie interesant i agitat . De i fr mntat de dispute interne i conf licte externe, Suedia se dezvolt n sensul moderniz rii structurii social politice. Anumite particularit i (cointeresarea nobilimii n industrie i comer , existen a u nei r nimi libere, structura politic a statului) au f cut ca Suedia s se ndrepte spre capitalism pe o cale particular , f r a fi necesar o revolu ie burghez . Rezultatele aceste i evolu ii ncep s devin mai vizibile n primele decenii ale secolului al XIX-lea, anticipnd afirmar ea unuia dintre cele mai dezvoltate state ale lumii moderne i contemporane. n prima jum tate a secolului al XVII-lea expansiunea teritoriala a Suediei este considerabil . Ea dobnde te Ingria i Carelia de la Rusia (1617), Livonia de la Po lonia (1629), insulele Gotland i sel de la Danemarca (1645), iar la sfr itul R zboiului de 30 de ani importante posesiuni n nordul Germaniei (Stettin, Vismar, Verden, Bremen), ca re se adaug Finlandei i Estoniei, dobndite anterior. Marea Baltic devenise practic o ma re suedez . Puterea central n stat era reprezentat de trei organe: Regele, Consiliul de Stat, Dieta. Dieta (Riksrad) era o adunare a st rilor n care nobilii, clerul, or enii i ranii trimiteau reprezentan i. Ea formula legile, decidea impozitele, declara r zboi i ncheia pac e. Consiliul de Stat (Riksdag), format din 4-5 nal i func ionari i reprezentan i ai marilor fa milii, i d dea avizul pentru rezolvarea acestor probleme. Cele dou organisme (care nu sunt perm anente) sunt convocate de Rege. Monarhia (care devine ereditara) are prerogative mai lim itate, dar i posibilitatea de a le limita pe cele ale Riksdag-ului. La urcarea pe tron, Monar hul trebuia s dea un act de garan ie, o CapitulaNie (numit impropriu Constitu ie), n care speci fica drepturile Riksrad-ului i ale Riksdag-ului. Rolul celor trei organe a variat de la o epoc l a alta. Spre exemplu, n timpul reginei Christina (1634-1654), minor , aristocra ia a impus per manen a Suedia a evoluat de la ornduirea gentilica direct la feudalism, f r a cunoa te sclavagismul. Principala particularitate a feudalismului scandinav a fost persis ten a unei Naranimi libere care participa chiar i la via a politic . Nobilimea era mai pu i n puternic dect n alte ri europene, prerogativele ei limitate, iar for a economic restrns , nefiind cunoscute nici proprietatea latifundiar de tip occidental i nici domina ia autoritar de tip iob gist. Satul primeaz n raport cu ora ul. Nobilii sunt ac iona ri principali ai Companiei Suedeze i ai B ncii din Stockolm (1668).

Mioara NEDELCU Riksrad-ului. n timpul regelui Carol al XI-lea (1660-1697), de asemenea minor, co nducerea reala n stat revine aristocraNiei, dar proasta sa administrare duce Suedia n pragul fali mentului si faciliteaza consolidarea puterii politice a monarhiei. Carol al XI-lea reduce puterile Riksrad-ului, instaurnd absolutismul care se va accentua n timpul lui Carol al XII -lea. Razboiul nordic (1700-1721) purtat mpotriva Rusiei, Prusiei, Danemarcei antreneaz a pierderi teritoriale si afectarea situaNiei interne si a poziNiei internaNionale a Suediei. n 1719 ea cedeaza Hanovrei Verden si Bremen, contra unei sume de bani, la fel ca n 1720 cnd cedeaza Prusiei Pomerania Orientala si Sttetin. Prin pacea de la Nystadt, Suedia renunNa la Livonia, Estonia, Ingria, o parte a Careliei si a Finlandei meridionale, n favoarea Rusiei . Era libertaNilor (1718-1722) Perioada de peste o jumatate de secol ce urmeaza morNii lui Carol al XII-lea este considerata o Era a libertaNilor datorita completei limitari a autoritaNii regale si transferarii puterii catre Dieta. Ea este n acelasi timp si o perioada de decadere a Suediei, de accentuare a imixtiunii marilor puteri n treburile ei interne. Contemporanii vad n Suedia mai m ult o Republica, dect un Regat. Noul raport al puterilor n stat este reglementat de ConstituNia din 1719, n conformitate cu care: regele nu putea hotar nimic fara avizul Consiliului de Stat; n probleme importante, parerea sa n Senat era egala cu doua voturi; Senatul era dependent de Dieta principala autoritate n stat, care se reunea la 3 ani. Cu timpul, n Dieta se formeaza doua partide, diferenNiate sub raportul compoziNiei sociale, spre mijlocul secolului: 1) Partidul Palariilor, grupnd marea nobilime si vrfurile burgheziei, filofrancez si dorind o politica externa activa; 2) Partidul Bonetelor (Scufiilor), reunind nobilimea mica si mijlocie, avnd sprijinul burgheziei si Naranimii nstarite, cu atitudini mai puNin energice, rusofil si ang lofil.

Disputele celor doua partide au contribuit la dezvoltarea vieNii politice, dar, acutizndu-se, ele au creat o situaNie de instabilitate politica. Ultimii ani ai E rei libertaNilor au constituit si perioada celei mai accentuate decaderi a Suediei, caracterizata prin situaNie financiara dezastruoasa, anarhie administrativa, saracirea populaNiei etc. Puterile vecine n cep sa-si puna problema mparNirii ei. Absolutismul luminat Profitnd de aceasta criza, Gustav al III-lea (1771-1790) restabileste absolutismul, prin lovitura de stat din 1772: vechile organe ale puterii de stat sunt menNinute, dar cu atribuNii limitate; Senatul redevine dependent de Rege si are rol consultativ; Dieta pierde majoritatea prerogativelor ei.

Istorie politica Istoricii vad n Gustav al III-lea un despot luminat. Reformele sale: au avut scopul dezvoltarii economice; au dat o mai mare libertate ntreprinderii capitaliste; au ntarit drepturile de proprietate ale Naranimii nstarite; au refacut puterea militara; au introdus toleranNa religioasa; au dus la dezvoltarea culturii. ConstituNia din 1772 (fundamentata pe experienNa proprie si pe doctrina lui Montesquieu) este primul document suedez ce prevede separarea puterilor n stat1. Treptat nsa, politica financiara a lui Gustav al III-lea, ntreNinerea unei curNi luxoase duc la cresterea impozitelor si, implicit, la intensificarea opoziNiei. Ca urmare a unei noi lovi turi de stat, Regele impune Dietei Actul de Uniune si SiguranNa (1789) prin care reduce drepturile acesteia si aproape ca desfiinNeaza Senatul. Un reprezentant al nobilimii l asasineaza dar politica sa este continuata de Gustav al IV-lea (1792-1809). Danemarca n epoca reformelor La mijlocul secolului al XVII-lea puterea regelui devine ereditara, iar Frederic al III-lea si urmasul lui Cristian al V-lea (1670-1799) instaureaza absolutismul n Danemarca si Norvegia. Principiile organizarii monarhiei absolutiste au fost nscrise n Legea Regala, elab orata de Schumacher, conte de Griffenfeld, devenit ulterior Cancelar al Statului. Prim ele legi publicate Legea Daneza (1683) si Legea Norvegiana (1687) uniformizeaza organizarea administrativasi juridica a diferitelor provincii si proclama egalitatea tuturor n faNa legii. Frederic al IV-lea (1699-1730) si Cristian al VI-lea (1730-1746) ntaresc absoluti smul, dar urmasii lor Frederic al V-lea (1746-1766) si Cristian al VII-lea (1766-1808) sunt partizani ai absolutismului luminat, fapt demonstrat de reformele din plan socio -economic,

politic si cultural. Ajuns prim-ministru (1770) n timpul lui Cristian al VII-lea, doctorul german Struensee, cu sprijinul reginei Matilda: epureaza Consiliul Secret al Nobilimii, reorganizeaza justiNia si administraNia, introduce libertatea presei, permite libertatea comerNului cu grne si cea a practicarii meseriilor, repune n drepturi copii proveniNi din casatorii nelegitime. El va fi nsa executat n urma complotului din 1772, iar o parte din reformele sale -anulata. 1 Sunt desfiinNate cenzura, tortura, tribunalele extraordinare, sunt scutite de impozit familiile sarace, cu cel puNin 4 copii, se nfiinNeaza grnare publice pentru nevoiasi, se distribuie gratuit medicamente, este cultivata limba suedeza literarasi se nfiinNeaza Academia Suedeza (1786).

Mioara NEDELCU Era reformelor va continua sub Frederic al VI-lea (1808-1839). ntre cele mai importante reforme dinainte si din timpul lui se pot aminti: abolirea serbiei (1788); interzicerea comerNului cu sclavi n coloniile daneze din Indiile Apusene; anularea pedepsei corporale; introducerea judecatoriilor de pace; legi pentru protejarea saracilor (1803). Norvegia Codul din 1687, favorabil clasei rurale loveste nobilimea daneza aflata n Norvegia. Miscarile Naranesti din secolul XVIII au marcat o renastere intelectuala, sentim entul naNional ndreptndu-se mpotriva Danemarcei. Cu excepNia unui LocNiitor cu sediul la Akershuse, statul norvegian nu poseda or gane centrale. n 1784 si n Norvegia s-au luat masuri favorabile afirmarii burgheziei si Naranimii locale. Islanda n secolele XVII-XVIII, Islanda este dependenta economic faNa de Danemarca. Nobilimea era inexistenta iar bastinasii erau argaNi sau pastori. Abia n secolul al XIX-lea se desfasoara un proces de emancipare naNionala: n 1854 se elibereaza de monopolul comercial danez; n 1859 obNine dreptul de a-si edita legile n islandeza, paralel cu daneza;

n 1889 limba islandeza este declarata unica limba de stat pe insula; n 1845 se nfiinNeaza Adunarea Consultativa (Althing); n 1874 obNine autonomia. Finlanda Din 1581 Finlanda este Mare Ducat, n cadrul statului suedez. Prin pacea de la Nystadt (1721) rusii ncorporeaza o fsie din sud-estul Finlandei n Imperiul larist. Se spune ca la ridicarea Petersburgului Petru I a folosit muncitori finlandezi. AristocraNia din Finlanda era formata n majoritate din nobili veniNi din Suedia, ntre care germani si scoNieni.

Secolul al XVII-lea este pentru Finlanda secolul dezvoltarii constiinNei naNiona le si al ideii separarii Narii de Suedia, prin crearea unui stat independent. n urma razbo iului din 18081809, ncheiat prin pacea de la Fredriksham, rusii obNin Finlanda si arhipelagul Aaland, Finlanda formnd un Mare Ducat n cadrul Imperiului Rus (Marele Duce fiind larul). nt re 1808-1899 Finlanda are o larga autonomie, un Guvernator autonom si un Senat propriu. n 1812 capitala ei este mutata de la Turku la Helsinki.

Istorie politica 281 Cantoanele elveNiene de la pacea westfalica pna la izbucnirea revoluNiei franceze Formarea confedera iei elve iene este datat la sfr itul secolului al XIII-lea, at unci cnd cantoanele Uri, Schwytz i Unterwald grup ri de comunit i rurale, se desprind de sub st pnirea Imperiului German. La 1 august 1291, ranii liberi din aceste zone p duroase i cu p uni alpine ncheie un pact, considerat actul de fondare a Comunit ii Elve iene, prin care se oblig s - i apere n comun libert ile, litigiile s fie judecate de c peteniile lor, cunosc toare ale tradi iilor i obiceiurilor. n 1315, Cantoanele ob in victoria n b t lia de la Morgarten mpotriva Habsburgilor1. Aceast victorie a avut ca urmare cre terea num rului cantoanelor la 8 i apoi la 13, n jurul Confedera iei constituindu-se o re ea de state aliate (Zugewandte Orte). Istoricul William Martin (Histoire de la Suisse. Essai sur la formation d une confdration d tats) scria c la sfr itul secolului al XV-lea, cnd n Europa se formau statele moderne, Elve ia era o putere militar respectabil care practica serviciu l militar obligatoriu , poseda armat na ional , avea o infanterie invincibil . Mercenarii elve ieni intrau n slujba diferi ilor regi i principi europeni, de la Versailles i pn la arskoe Sel o. O parte a cantoanelor elve iene va adopta Reforma Religioasa predicat de preotul Huldreich Zwingli (1484-1531), declan ndu-se astfel un r zboi ntre ele i cele r ma se catolice. Prin pacea de la Kappel (1531), ntre cantoanele catolice i cele protest ante se ncheie un acord fundamentat pe principiul libertaNii religioase pentru fiecare ca nton. Francezul Jean Cauvin (Calvin 1509-1564), stabilit n Elve ia, mai nti la Basel i apoi la Geneva, devine conduc torul Republicii Teocratice Geneveze (1541-1564). Secolele al XVII-lea i al XVIII-lea au fost secole de prosperitate pentru cantoa ne. Influen a absolutismului secolului al XIII-lea va p trunde i n aceast zon , oliga rhia acaparnd puterea i n cantoanele rurale din Elve ia Central . Au continuat ns s exis te i forme exterioare de democra ie direct . Cele 13 cantoane suverane erau conduse de un organism complicat. Dieta Centrala adopta hot rrile numai dup consim mntul fiec rui canton. Deciziile se luau prin Referendum. Hot rrile erau luate de Marile Consilii (100-200 de membri), probleme le curente fiind rezolvate de Micul Consiliu. Nu exista o armat federal , fiecare c anton avnd propriile organiza ii militare. 1 Conform vechilor cronici, la originea conflictului s-a aflat r zvr tirea celor 32 arca i condu i de Wilhelm Tell ntrebari de verificare 1. Ce particularit i caracterizeaz Suedia n evolu ia ei spre capitalism? 2. Ce a nsemnat pentru Suedia Era Libert ilor ? 3. Care sunt reformele aplicate n Danemarca n perioada absolutismului luminat?

4. Cum au evoluat Norvegia, Islanda, Finlanda n secolele XVII 5. Care este modul de organizare al Confedera iei elve iene? ? ?

XIX?

Mioara NEDELCU 282 IV. REVOLUlIILE DE LA 1848 SI ECHILIBRUL EUROPEAN DE FORlE Izbucnirea revolu iilor din anii 1848-1849 a afectat ntregul sistem al rela iilor interna ionale dintr-o Europ monarhic , instituit la Viena n 1815. Ele se declan eaz din ianuarie 1848 n Sicilia i Milano, dar se amplific dup ce valul revolu ionar cupri nde dou centre importante ale Europei Parisul i Viena. Revolu ia se propag la Torino (5 martie), Roma (14 martie), Viena (13- 15 martie). C derea lui Metternich a impulsionat lupta popoarelor din Imperiul Habsburgic: romni, maghiari, croa i, cehi, slovaci, srbi, sloveni, polonezi. ocul revolu ionar a ocolit Rusia, Spania, Portugalia i rile scandinave. n aprilie 1848 Anglia cunoa te o puternic manifesta ie a Charti tilor, care cer reforme democratice. n FranNa, n condi iile unui regim relativ liberal, muncitorii , micii func ionari, studen ii impun pentru a doua oar n istoria rii Republica. Decretare a votului universal duce la cre terea num rului aleg torilor de la 240.000 la 9 milioane. Se decreteaz de asemenea libertatea presei, a ntrunirilor .a. Au existat mai mul i candida i la conducerea Republicii burgheze: poetul Alphons e de Lamartin, generalul Louis Eugne de Cavaignac, avocatul Alexandre Auguste Ledru-Ro llin, socialistul Raspail i prin ul Ludovic-Napoleon Bonaparte, nepotul marelui mp rat, care i specula cu mult abilitate gloria. Ca rezultat al votului, pre edintele noii Repu blici devine prinNul Ludovic (5 milioane voturi), care va restaura imperiul n 1852. Ajuns ministru de externe, Lamartin refuz ajutorarea revolu iilor declan ate n al te ri (deci i pe cea a romnilor), argumentnd c evit astfel formarea unei coali ii mon arhice n Europa, care s atace Fran a. n acea vreme numai la Paris se aflau circa 15000 de emigran i revolu ionari (polonezi, italieni, germani, irlandezi, romni, srbi, span ioli), care organizau manifesta ii i legiuni na ionale. Valul revolu ionar pornit n februarie 1848 din Paris cuprinde pe rnd Roma, Viena, Frankfurt pe Mein, Pesta, Praga, Ia i, Bucure ti, Blaj .a. Desf urarea revolu ii lor prezint diverse caracteristici, n func ie de condi iile specifice, de stadiul dezvolt rii socialeconomice i politice a fiec rei ri n parte, dar nl turarea rela iilor feudale (predominante n rile din Sud-Estul Europei) este unul dintre obiectivele principale ale for elo r naintate ale societ ii. n plus, ca element specific, popoarele din aceast zon luptau i pen tru eliberarea de sub jugul str in otoman sau habsburgic, i unificare na ional .

Istorie politica 283 RevoluNia din lara Romneasca este n bu it de for ele represive externe otomane i ariste, n septembrie 1848. Generalul Alfred Windischgraetz reprim sngeros insure c ia din Cehia, iar generalul Iosif Venceslas Radetzky i nfrnge pe italieni la Custozza (iulie 1848), ocup Milano i l oblig pe regele Piemontului s cear armisti iu. Rusia trimite 130.000 de militari condu i de feldmare alul Ivan Petrovici Paschi evici, salvnd astfel Imperiul Habsburgic de la dezmembrare i silindu-i pe revolu ionarii condu i de generalul Bem s capituleze. O parte, n frunte cu Bem i Kossuth, va trece la su d de Dun re, n Imperiul Otoman. Sfr itul anului 1849 a marcat victoria total a for elor monarhice i conservatoare , cu ajutor extern. Austria i-a restabilit hegemonia n Germania i a instaurat un Prote ctorat asupra unei jum t i a Italiei. Prusia ncepe s aib o tot mai mare preponderen econ omic , dar echilibrul european r mne n cea mai mare parte nemodificat n aceast zon a Europ ei. Prin ministrul s u de interne Alexander von Bach, Austria va promova o politic d e germanizare i de reprimare. Salvnd Austria, punnd la punct Prusia, intimidnd Piemontul, oprind valul revoluiona r din Sud-Estul Europei i impunnd Turciei ConvenNia de la Balta Liman (1849), Rusia apare acum arbitrul incontestabil al Europei. Pe baza conven iei ruso-turce, domnitorii romni nu mai sunt ale i, ci numi i pe 7 ani de c tre cele dou Imperii. Prezen a a doi comisari rus i turc i a trupelor de oc upa ie (1851) are ca scop stingerea complet a oric rui focar revolu ionar. Principatul Transilvaniei redevine o unitate administrativ distinct , depinznd di rect de Viena. mpreun cu Voivodina srbeasc , Banatul formeaz o provincie, cu sediul la Timi oara. Bucovina devine Mare Ducat, sub jurisdic ia direct a Vienei. Pericolul domina iei ruse n Europa determin apropierea Angliei i Fran ei. Nicolae I va aproba lovitura de stat a lui Napoleon din 2 decembrie 1851 care a dus la rep rimarea libert ilor republicane, dar va considera sfidare la adresa monarhilor legitimi proclamarea Imperiului n 1852. ntrebari de verificare 1. Care este obiectivul principal al revolu iilor de la 1848 din Europa? 2. Ce consecin e are Conven ia de la Balta-Liman (1849) pentru principatele romne ? ? De i nfrnt , revolu ia romn din anii 1848-1849 a ar tat scopul for elor revolu iona re: unirea Moldovei i a rii Romne ti ntr-un stat independent, recunoa terea na ionalit ii romne din Transilvania, Banat i Bucovina, apoi unirea ntr-un singur stat.

V. EVOLUlIA VIElII POLITICE N JAPONIA SI CHINA N EPOCA MODERNA Japonia n cadrul procesului de centralizare, n Japonia se instaureaza un regim de dictatura militara. Din anul 1603, marele feudal Tokugawa devine Shogun ereditar (comandan t suprem), funcNie deNinuta de familia sa pna n 1868. Rolul mparatului este mult diminuat, ponderea principala avnd-o casta marilor seniori feudali Daimyo (aproximativ 250.000), de regula mici feudali, Samuraii, constituiau forNa armata a acestor Daimyo. Pentru a evita suprapopularea, factorul demografic este dirijat de stat nca din secolul al XVIII-lea. n ansamblul populaNiei japoneze de la mijlocul secolului al XIX-lea 28 milioane de locuitori, 2 milioane alcatuiau clasele privilegiate: Daimyo, Samura i, Cler. Negustorii si meseriasii din marile centre urbane (Osaka, Yekko, Nagasaki) erau organizaNi n bresle si corporaNii. Dar, majoritatea populaNiei o forma Naranimea,careia isead auga treapta cea mai de jos Eta, acele persoane care prestau munci interzise de religia budis ta (gropari, calai, cei ce sacrificau vite s.a). Europenii ncep sa viziteze Japonia nca din epoca marilor descoperiri geografice, dar numai olandezii, care se stabilesc din 1540 pe o insula izolata, aproape de Nagasaki, reusesc sa stabileasca legaturi permanente. ApariNia unei escadre militare americane n 1853 sileste practic Japonia sa iscaleasca un tratat comercial cu americanii n 1854. Curnd si Anglia, Rusia, FranNa, Olanda, Prusia vor ncheia astfel de tratate cu japonezii care, dat orita lipsei armelor moderne, sunt nevoiNisa la acorde concesii comerciale. Dezvoltarea forNelor de producNie si criza sistemului feudal, invazia marfurilor straine, ruinarea breslelor si a mestesugarilor particulari, ura faNa de straini au dus la declansarea unui conflict armat cu puterile europene. n 1863 la Yeddo sunt incendiate consulatele englez si american. nfrngerea japonezilor are drept consecinNa diminuarea poziNiei Shogunului si cresterea puterii mparatului. n 1867, cu sprijinul Daimyoilor din zonele sudice ale Narii, mparatul de numai 15

ani Mitsu Hito forNeaza Shogunul sa-si dea demisia si i retrage toate rangurile. Practic, n anii 1867 1868, n Japonia a avut loc o revoluNie cu caracter burghez care: a lichidat instituNia feudala a Shogunatului, a desfiinNat parNial relaNiile feudale, a efectuat centralizarea statala, a reorganizat armata si flota dupa model european, a anulat barierele dintre provincii, a desfiinNat corporaNiile si breslele, a introdus nvaNamntul obligatoriu etc.

Istorie politica La 16 noiembrie 1868, Curtea Imperiala se stabileste la Yeddo (viitorul Tokyo). RevoluNia si reformele au primit denumirea

Era Meiji

(de lumina).

n 1871, Daimyoii au renunNat la drepturile lor ereditare asupra pamnturilor, care trec n proprietatea statului. Ca urmare a preluarii tuturor prghiilor de comanda de catre stat, Japonia face progrese considerabile. Industria ei, care profita de progresele tehnicii moderne, are nca de la nceputuri un caracter internaNional. n 1862 se nfiinNeaza prima fabrica de filatura de bumbac, n 1870 prima de matase, n 1871 prima uzina de fonta, n 1872 se da n folosinNa calea ferata Yokohama Tokyo, iar n 1884 Tokyo este iluminat electric. n scurt timp, mna de lucru ieftina, crearea de specialisti n strainatate, concentra rea de trusturi din iniNiativa statului (Mitsui, Mitsubishi), cresterea reNelei de c ai ferate si a unei flote comerciale au compensat capitalurile insuficiente sisaracia rezervelor de carbune si fier. Se adauga o armata moderna, puternica, bazata pe serviciul obligatoriu, cu ofiNeri recrutaNi dintre fostii samurai si avnd specialisti prusieni, o flota militara moderna, construita n parte n arsenalurile britanice si iniNiata de ofiNerii britanici, toate acestea facnd din Japonia o forNa redutabila. Japonia nu a cazut sub controlul puterilor europene, ca India, Indonezia, China. n 1875, japonezii anexeaza arhipeleagul Ryu-Kyu, Kurile, se amesteca n invazia din China (1895), distrug flota rusa la lusima (1905), anexeaza Coreea (1910), exploateaza Manciuria, iar n ajunul primului razboi mondial patrund n economia chineza. Daca n 1890 populaNia ajunsese la 40 milioane de locuitori, n ajunul razboiului ea se cifra la 53 milio ane. Ca urmare a politicii sale de modernizare si occidentalizare, Japonia devenise p ractic un stat capitalist si reusise sa-si pastreze independenNa faNade influenNa politica

a Europei si Americii de Nord. China n urma primului razboi al opiumului Tratatul de la Nankin (1842) da Angliei n proprietate vesnica insula Hong Kong si lasa deschise 5 porturi.

(1839-1842), reprimat brutal de britanici,

n timpul celui de al doilea razboi al opiumului , declansat de britanici n 1857, Mari le Puteri Anglia, FranNa, S.U.A., Rusia impun Chinei noi tratate nrobitoare (1858-18 69). n 1884, n porturile deschise (precum Kanton, Shangai s.a) traiau circa 4000 straini care realizau cstiguri fabuloase de pe urma localnicilor. Existau peste 450 firme come rciale, majoritatea dominate de capital strain. n 1874, navele japoneze, pe care se aflau si ofiNeri americani invadeaza Taiwanul. n urma razboiului chino francez dintre 1884-1885, FranNa obNine noi avantaje terit oriale si, n plus, impunerea obligaNiei folosirii inginerilor francezi la construirea cailor ferate.

Mioara NEDELCU 286 n 1900 China se afla ntr-un razboi inegal cu Anglia, Fran a, SUA, Italia, Germania , Austro-Ungaria i Japonia, care i impun condi ii umilitoare prin Protocolul din 190 1 . Sosit din Europa, dr. Sun Yat Sen va crea n 1905 Liga RevoluNionara, prin contopi rea a trei organiza ii, cunoscute sub denumirea Liga Unional . Sub conducerea lui, n 19 11 are loc n China o revoluNie burghezo-democratica ce r stoarn monarhia feudal , depose deaz pe nobili de majoritatea bunurilor i a privilegiilor i alc tuie te o ConstituNie pr ovizorie. Recunoscut de S.U.A i unele state europene, Sun Yat Sen se men ine la putere 2 a ni (1911-1913), dup care este obligat s emigreze. ntrebari de verificare 1. Prin ce se caracterizeaz Era Meiji din Japonia ? 2. Enumera i factorii determinan i ai ascensiunii economice i militare ai Japoni ei. 3. Care a fost evolu ia Chinei n perioada 1842-1913 ? ? ? mp ratul Mitsu-Hito

VI. PRIMUL RAZBOI MONDIAL. TRATATELE DE PACE SI CONSECINlELE LOR Declansarea primului razboi mondial Razboiul declansat n august 1914 este un rezultat al tensiunilor internaNionale ntreNinute de marile puteri si de clientela acestora. n 1890 disparuse sistemul in ternaNional conceput de cancelarul Bismarck cu scopul asigurarii supremaNiei germane pe cont inentul european si al mpiedicarii unei revanse franceze. Responsabilitatea principala revine AustroUngariei si Rusiei, dar nici celelalte mari puteri europene grupate n Tripla Alia nNa (Germania, Austro-Ungaria, Italia) si Tripla nNelegere (FranNa, Rusia, Anglia) nu au fost straine de criza. FranNa si Germania se confruntau n problema Marocului. Austro-U ngaria si Rusia si disputau influenNa n Balcani, criza regionala din aceasta parte a Europei transformndu-se ulterior n conflict regional. n preajma declansarii razboiului, marile puteri si consolideaza blocurile militare. n 1912 este rennoita Tripla AlianNa (ncheiata n 1882). Tot n acest an sunt ncheiate noi acorduri militare franco-ruse. Se elaboreaza un plan de cooperare militarasi navala francobritanic. Psihoza razboinica din Europa este ntreNinuta de cursa narmarilor si de cresterea efectivelor militare. Astfel, Germania si majoreaza bugetul militar din 1911-1912, decide cresterea efectivelor militare n timp de pace de la 600000 la 800000 de oameni, i ntensifica programul de narmare a flotei. Austro-Ungaria adopta n 1912 si 1913 un pachet de legi militare sisi consolideaza dispozitivul defensiv. Parlamentul francez voteaza n 1913 Legea celor 3 ani , care permitea mobilizarea a 750000 oameni. Rusia trece la un progra m de reorganizare a armatei. Pe 28 iunie 1914, arhiducele mostenitor Franz-Ferdinand este asasinat la Sarajevo de studentul bosniac Princip, membru al unei societaNi secrete, legata de miscarea naNionalista iugoslava. Serbia respinge ultimatumul austriac ce pretindea determinarea responsabilitaNilor atentatului cu participarea funcNionarilor austrieci (art.6) si Austria declara razboi Serbiei la 28 iulie. n ziua de 30 iulie, Rusia decreteaza mobilizare generala. Pe data de 31 iulie 1914, naNionalistul Raoul Villain l asasineaza

pe socialistul Jean Jaurs, unul dintre principalii fondatori ai Partidului Socialist si ai ziarului L Humanit, cunoscut pacifist. Tot n acesata zi, Germania someaza Rusia sa-si revoce mobilizarea si adreseaza FranNei un ultimatum. Pe 1 august Germania (ca si FranNa, de altfel) decreteaza mobilizare si declara Rusiei razboi, la 2 august cere Belgiei drept de libera trcere pe teritoriul ei, iar la 3 august ncepe ostilitaNile mpotriva FranNei. Invadarea Belgiei de catre trupele ger mane

Mioara NEDELCU determinaintrarea n razboi a Marii Britanii mpotriva Germaniei, la 4 august. Astfe l, n mai puNin de 2 saptamni, criza balcanicase transforman conflict generalizat. ncadin toamna anului 1914, dupaesecul marilor ofensive din Est si din Vest, se va risipi iluzia unui razboi scurt. Frontul se stabilizeazasi fiecare tabarancearcasacstige noi aliaNi. Puterile Centrale primesc ajutorul Imperiului Otoman n 1914 si al Bulgariei n 1915. De partea Antantei trec Japonia (1914), Italia (1915), Romnia (1916), Grecia (1917), S.U.A. (1917), China (1917). Teatrul operaNiunilor se extinde n Extremul Orient, Japonia atacnd posesiunile germane din Pacific (insulele Marchal l, Caroline, Mariane), n Africa, franco-englezii ocupnd coloniile germane (Togo, Came run, Africa de Sud-Vest germana), si n Orientul Mijlociu unde englezii atacaposesiunil e turcesti din Mesopotamia si Palestina. n economia cursului, nu intenNionam saexpunem problema desfasurarii razboiului. Vom insista numai asupra condiNiilor n care ia sfrsit prima mare conflagraNie mond iala, a tratatelor de pace si a consecinNelor pe care acestea le-au antrenat. Sfrsitul razboiului determinaintrarea n razboi a Marii Britanii mpotriva Germaniei, la 4 august. Astfe l, n mai puNin de 2 saptamni, criza balcanicase transforman conflict generalizat. ncadin toamna anului 1914, dupaesecul marilor ofensive din Est si din Vest, se va risipi iluzia unui razboi scurt. Frontul se stabilizeazasi fiecare tabarancearcasacstige noi aliaNi. Puterile Centrale primesc ajutorul Imperiului Otoman n 1914 si al Bulgariei n 1915. De partea Antantei trec Japonia (1914), Italia (1915), Romnia (1916), Grecia (1917), S.U.A. (1917), China (1917). Teatrul operaNiunilor se extinde n Extremul Orient, Japonia atacnd posesiunile germane din Pacific (insulele Marchal l, Caroline, Mariane), n Africa, franco-englezii ocupnd coloniile germane (Togo, Came run, Africa de Sud-Vest germana), si n Orientul Mijlociu unde englezii atacaposesiunil e turcesti din Mesopotamia si Palestina. n economia cursului, nu intenNionam saexpunem problema desfasurarii razboiului. Vom insista numai asupra condiNiilor n care ia sfrsit prima mare conflagraNie mond iala, a tratatelor de pace si a consecinNelor pe care acestea le-au antrenat. Sfrsitul razboiului Anul 1917 a fost un an de criza generalizata, apreciata ca rezultat al oboselii popoarelor n faNa unui conflict aparent interminabil. n Rusia se prabuseste regimu l Narist. Europa Occidentala cunoaste o serie de miscari de indisciplina militara (FranNa, Germania, Italia) si de miscari sociale sub forma grevelor (FranNa, Marea Britanie, German ia). Noul Carol I, lordul Lansdowne, papa Benedict al XV-lea si a mparat al Austro-Ungariei

lte personalitaNi ncep sa se manifeste ca partizani ai negocierilor. Peste tot, crizele sunt soluNionate de guverne de mna forte: n Germania puterea reala trece n minile sefilor militari Hidenburgh si Ludendorff ( dictatura statului-major ), n Anglia n ale lui Llo yd George, n Italia n cele ale lui Vittorio Emanuele Orlando, iar n FranNa artizanul c onducerii razboiului devine George Clemanceau (supranumit Tigrul ). n ianuarie 1918 presedintele S.U.A., Thomas Woodrow Willson, defineste obiectivel e sale de razboi n cele Paisprezece puncte , care prevad ntre altele: o diplomaNie deschisa; libertatea navigaNiei maritime; libertatea economica; respectarea principiilor autodeterminarii popoarelor n reglementarea litigiilor teritoriale si problemele coloniale; dezarmare generala; crearea unei organizaNii a naNiunilor. n condiNiile prabusirii economice si militare a Germaniei si ale unor puternice a gitaNii sociale, Antanta s-a impus pe toate fronturile. A fost deschis un nou front n Sib eria, trupele

Tratatele de pace Tratatele de pace Istorie politica germane din Rusia fiind blocate cu trupe japoneze si fosti prizonieri cehi. n Pal estina englezii zdrobesc trupele turce care cer armistiNiul la 31 octombrie 1918. Bulgaria depun e armele la sfrsitul lui octombrie. Austriecii sunt nfrnNi la Vittorio Veneto (octombrie 1918) si pe 3 noiembrie semneaza armistiNiul. La nceputul lui noiembrie, mparatul Wilhelm al II-lea cere presedintelui american un acord, pe baza celor Paisprezece puncte . Ca raspuns la cererea lui de a constitui un guvern pe baze parlamentare, Wilhelm al II-lea l nsarcineaza pe prinNul Max de Bade sa formeze un guvern din reprezentanNii diferitelor partide din Reichstag, ntre care si sociali sti, exclusi pna atunci de la guvernare. La 9 noiembrie 1918, la Berlin izbucneste revoluNia, se formeaza sfaturile muncitoresti si se proclama Republica. PrinNul Max de Bade transmite puterea sefului miscarii socialiste Friedrich Ebert. Kaiserul se refugiaza n Olanda si la 11 noiembrie guvernul noii Republici Germane semneaza armistiNiul de la Rethondes. Tratatele din 1919-1920 vor duce la realizarea unei paci de compromis. Dupa cum remarca istoricul Serge Bernstein ( Istoria secolului XX ), ele vor fi rezultatul nfruntarii dintre idealismul willsonian si realismul moderat sau intransigent al democraNii lor europene. Presedintele american nNelegea sa puna bazele unei noi ordini internaNionale fondata pe drept. lari ca FranNa sau Italia opuneau moralismului willsonian principiul nvingatorilo r. La 18 ianuarie 1919, se deschid la Paris lucrarile ConferinNei de Pace, la care participa 27 state plus 4 dominioane (Canada, Australia, Noua Zeelanda, Africa de Sud) si India -care nu fusese stat beligerant, dar susNinuse eforturile de razboi. Presedintele ConferinNei este declarat primul minisru al Narii gazda George Clemanceau. Rusia Sovietica, ce ncepuse publicarea unor documente secrete care compromiteau si Narismul si celelalte puteri, nu este invitata. Statele participante sunt mparNite n 4 categorii:

1) statele nvingatoare beligerante, avnd interese cu caracter general si dreptul d e a participa la toate comisiile si ntrunirile; 2) statele beligerante avnd interese cu caracter special (ntre care si Romnia), ce participau la problemele de interes direct; 3) si 4) statele care rupsesera relaNiile diplomatice cu Quadrupla AlianNa, statele neutre si cele n curs de formare. Au existat 3 consilii: Consiliul celor 4 (presedintele S.U.A., prim-ministri ai FranNei, Marii Britanii, Italiei), Consiliul celor 10 (2 delegaNi ai SUA, FranNei, Marii Britanii, Italiei, Japoniei) si Consiliul celor 5 (5 ministri de externe ai FranNei, SUA, Marii Bri tanii, Italiei, Japoniei).

Mioara NEDELCU 290 Istoricii apreciaz c , de fapt, hot rrile au apar inut lui Clemenceau, Willson, L loyd i Orlando. Delega ia romn a fost condus de Ion C. Br tianu ( eful guvernului), din ea f cnd parte exper i politici, militari, economi ti. Cea mai important problem a Conferin ei de Pace de la Paris a fost problema frontierelor n Europa i problema redistribuirii coloniilor. La 28 iulie 1919, este isc lit Tratatul de pace dintre Antant i Germania, la Versailles (coninnd 440 articole), care mic ora teritoriul ei cu 1/8 i popula ia cu 1/10. Fran a prime te Alsacia i Lorena, Belgia Eupen, Malmedy i Merlanot. Poloniei i se recunoa te independen a i prime te de la Germania teritoriile ocupate i o parte din Silezia Superioar . Gdansk-ul se transform n ora liber, sub jurisdic ia Societ ii Na iunilor. Schleswing-ul de Nord trece la Danemarca n urma plebiscitului din 1920, iar o parte din Silezia Superioar la Cehoslovacia, c reia i se recunoa te independen a. Trupele Antantei ocup malul stng al Rhinului, pe care se oblig s -l elibereze treptat ntre 1925-1935. Ti mp de 15 ani, regiunea Saar beneficia de jurisdic ia Societ ii Na iunilor. Coloniile germ ane sunt mp r ite ntre Anglia, Fran a, Japonia, Belgia, Portugalia. Efectivul militar germa n este limitat la 100.000 oameni pentru trupe + 4.000 ofi eri. Serviciul obligatoriu es te interzis, iar flota militar i avia ia sunt preluate de Antant . Germania este obligat la plata unei uria e desp gubiri de r zboi. Prin pacea de la Saint - Germain en Laye, Austria devine un mic stat (84.000 km), care trebuia s respecte independen a i teritoriile vecinilor ei. Romniei i se rec unosc Banatul i Bucovina. Ca urmare a ncheierii Tratatului de la Neully (noiembrie1919), Bulgaria cedeaz Greciei teritorii din Tracia Apusean i Jugoslaviei unele p r i din Macedonia. Si tua ia Turciei este reglementat de Tratatul de la Sevres (august 1920). Anglo-franco-it alienii devin st pni absolu i ai Imperiului Otoman. Revolu ia na ional condus de Mustafa Kemal Atatrk a determinat modificarea acestuia, prin semnarea la Lausande (1923), a unu i nou tratat. n iunie 1920 se ncheie Tratatul de Pace de la Trianon. Conform prevederilor acestu ia, Ungariei, care devine stat de sine st t tor, i se fixeaz grani ele cu Austria, C ehoslovacia, Jugoslavia i Romnia. n baza articolului 4, Romnia prime te Transilvania, Banatul, Cri ana i Maramure ul teritorii care se alipiser rii la 1 Decembrie 1918.

Istorie politica ConsecinNele razboiului. Formarea SocietaNii NaNiunilor Germanii au considerat tratatul de pace ca fiind un Diktat , italienii o victorie mutilata . Primul razboi mondial a afectat profund Narile beligerante, ndeosebi sta tele europene, provocnd mari pierderi umane (8 milioane morNi, 6 milioane invalizi), u n mare deficit al natalitaNii, pierderi materiale si financiare. Europa intra ntr-o perioada de inflaNie, agravata de dezechilibrul dintre producNia ineficientasi cererea ridicata de produse. Principalele monede europene nceteaza de a fi convertibile n aur, depreciindu-se n raport cu dolarul. Continentul european pierde supremaNia economica n materie de industrie si comerNsi devine debitorul S.U.A., care l nlocuiesc n rolul de bancher mondial, mprumutnd noile Nari ce cauta sa se dezvolte si care n trecut apelau la europeni. Slabirea Europei faciliteaza expansiunea SUA si a Japoniei cei doi mari beneficiari ai razboiului. S.U.A. si dezvolta industria, n special ramurile ce necesitau mna de lucru foarte calificata. Oamenii de afaceri americani stabilesc un program de cucerire a pieN elor externe, asociind industria, comerNul, bancile. Se dezvolta flota comerciala americana, care n numai 2 ani ajunge pe locul al doilea n lume, prelund transporturile ce nu mai puteau fi a sigurate de flota britanica. Expansiunea comercialaNinteste America de Sud piaNa cndva rezervata europenilor. New York-ul ia locul Londrei, devenind prima piaNa financiara a lumii, iar dolarul concureaza lira sterlina ca moneda a tranzacNiilor internaNionale. Cel de-al doilea beneficiar al razboiului Japonia si dezvolta considerabil producNia datorita cererilor europene, ndeosebi n domeniul armamentului. Din postura de client al Europei, ea ajunge n aceea de concurent al ei, diversificndu-si industria si prelun d noi pieNe. Ca urmare a dezvoltarii flotei, expansiunea comercialasi politica japoneza

n Pacific, Sud -Estul Asiei, China, se extinde n defavoarea europenilor. Exporturile Japonie i cresc din 1913 n 1918 de la 700 milioane yeni la mai mult de 2 miliarde, ea putnd astfel dev eni o Nara creditoare, plasatoare de capitaluri, n special n FranNa si n Marea Britanie. Sume datorate de Narile straine Statelor Unite la 8 februarie 1919 (n dolari) MAREA BRITANIE 4.429.000.000 (46,70%) FRANlA 2.705.000.000 (28,52%) ITALIA 1.051.000.000 (11,08%) Total 9.483.000.000

Mioara NEDELCU 292 ComerNul exterior al SUA Importuri Exporturi Excedent al exporturilor faNa de importuri 1914 1915 1916 1917 1918 1893 1674 2197 2659 2946 2329 2716 4272 6227 5838 + + 436 + 1042 + 2075 + 3568 + 2892 Valoarea producNiei manufacturate Japoneze (indice 100 = 1910 - 1914) 1919 1920 - 1924 1915 Textile Metale Chimice Industrie alimentar Electricitate i gaz Diverse 152 162 186 123 198 248 185 244 252 170 356 190 Sursa: P. Milza, S. Berstein, Histoire du 20 sicle , Tome 1, Hatier, Paris, 1987, p. 103 R zboiul modific locul femeii n societate. Femeile ncep s activeze nu numai n agricultur i industrie (35% din personalul industrial al Germaniei i Angliei fii nd la sfr itul r zboiului constituit din femei), ci i n birouri, n profesiunile liberale, uneori ocupnd posturi de conducere. n Rusia, Marea Britanie, Germania femeile ob in dreptul de vot. Feminismul face progrese. De i democra iile au c tigat r zboiul, sunt amenin ate de modele autoritare i tot

alitare: bol evismul i fascismul. Imperiile Austro-Ungar, German i Rus se pr bu esc, fiin d nlocuite cu regimuri parlamentare n Germania i Austria, cu un regim proclamat marxist n Rusia.

Istorie politica 293 Fostele minorit i na ionale eliberate formeaz noi state ce adopt regimuri parlam entare bazate pe votul universal, devenind Republici ca Polonia i Cehoslovacia, sau monarhii constituNionale ca Romnia i Jugoslavia. n adun rile legislative care dobnd esc atribu ii sporite p trund noi categorii sociale rani, muncitori. Curentul bol evismului antreneaz un val de mi c ri revolu ionare n Europa i creeaz speran a declan rii unei revolu ii dup model rus. Dup r zboi, regimuri au toritare s-au instalat n Europa Central i de Est (Ungaria, Polonia), iar n Italia i Germani a regimuri fasciste. n 1919 se ntemeiaz Societatea NaNiunilor, ai c rei membri trebuiau s fac s prevaleze regulile dreptului interna ional, bazate pe no iunile de arbitraj n cazul unui conflict ntre statele membre i dezarmare . Pactul Societ ii Na iunilor este ncorporat n tratatele de pace. Ea i avea sediul la Geneva i dispunea de o Adunare General a statelor membre (cu o sesiune anual ), un Consiliu format din 5 delega i permanen i Fran a, Anglia, Italia, SUA, Japonia, din 4 i apoi 8 membri temporari care se reuneau de 3 ori p e an i un Secretariat permanent. S-au creat i organisme specializate: Biroul InternaNional al Muncii, Banca InternaNionala, Curtea InternaNionala de JustiNie, cu sediul la Haga. n pofida clauzelor tratatului de la Versailles, Germania i-a p strat armamentul. n iulie 1920 ea va ob ine o reducere cu 43% a livr rilor de c rbune. Se reface sid erurgia german din regiunile Ruhr, Westphalia i Marea Nordului. ncercarea sa de a ie i di n izolare o apropie de URSS cu care ncheie Tratatul de la Rapallo (16 aprilie 1922), un aco rd secret viznd trimiterea de tehnicieni germani n URSS i folosirea de c tre Germania a teri toriului sovietic pentru experimentarea unor materiale de r zboi interzise. C derea francului, ntre inut de bancherii germani, l sile te pe Raymond Poincar s accepte ideea american de reglementare a repara iilor germane, n schimbul ob iner ii ajutorului b ncii Morgan. ntrebari de verificare 1. Care sunt premisele declan rii primului r zboi mondial? 2. Ce obiective cuprindeau Cele 14 puncte ale pre edintelui Willson? 3. Ce prevederi includ tratatele de pace de la Versailles (1919) i Trianon (1920 )? 4. Analiza i consecin ele primului r zboi mondial. ? ?

VII. INSTAURAREA BOLSEVISMULUI N RUSIA. VALUL REVOLUlIONAR DIN EUROPA InsurecNia bolsevica Desi n 1914 Rusia avea o populaNie de 170 milioane de locuitori si era a 5-a pute re economica a lumii, ea era o putere fragila Uriasul cu picioare de lut , datorita caracterului sau multinaNional (40 milioane alogeni finlandezi, baltici, polonezi s.a.), slab iciunilor economiei, tensiunilor sociale si autoritarismului regimului. Primul razboi mond ial agraveaza factorii de fragilitate ai Rusiei, iar nfrngerile grabesc dezagregarea regimului i mperialist. InsurecNia pregatita de TroNki trebuia sa izbucneasca la deschiderea Congresului Sovietelor din ntreaga Rusie, n seara zilei de 7 noiembrie. n noaptea precedenta (24/25 oct.), miliNiile conduse de comisari bolsevici iau n stapnire fara varsare de snge punctele strategice ale Capitalei. n cursul zilei este cucerit sediul Guvernului (Palatul de Iarna), iar seara Congresul Panrus al Sovietelor, cu o majoritate bolsevica aproba RevoluNia din Octombrie si destituie Guvernul Provizoriu. La 8 noiembrie 1917, cel de-al doilea Congres Panrus aproba constituirea unui nou guvern, prezidat de Lenin Consiliul Comisarilor Poporului, compus exclusiv din bolsevici, cu Lev Davidovici TroNki la externe si Stalin nsarcinat cu problema naNionalitaNilor. El va vota doua decrete redactate de Lenin: Decretul asupra Pacii, care propunea beligeranNilor o pace fara conexiuni si despagubiri si Decretul asupra Pamntului, care aboleste marea proprietate funciarasida pamntul sovietelor de Narani. n urmatoarele saptamni, noul guvern adopta o serie de reforme: Decretul asupra NaNionalitaNilor, care recunoaste egalitatea si suveranitatea popoarelor Rusiei, inclusiv dreptul la separare, egalitatea cetaNenilor,casatoria civila, separarea bisericii de sta t, controlul muncitoresc n ntreprinderi, naNionalizarea unor fabrici s.a. Ofensiva lui Kerenski asupra Capitalei este oprita de TroNki cu ajutorul Garzii Rosii si al marinarilor din Kronstadt. Duma municipala din Petersburg, dominata

de socialisti, cheama populaNia la rezistenNa si formeaza un Comitet pentru Salvarea larii si a RevoluNiei. Ea are sprijinul sindicatelor feroviare si al postasilor. FuncNionarii ministere lor si ai Bancii de Stat declara greva. Guvernul va depasi situaNia prin concesii facute feroviarilor, naNionaliz ari

Istorie politicaale bancilor, arestarea conducatorilor Dumei municipale. Soviete le Naranesti sunt atrase prin acceptarea n guvern a trei reprezentanNi ai socialistilor revoluNionari (S.R.) Puterea bolsevicantre 1918-1921 Alegerile pentru Adunarea Constituantadin ianuarie 1918 demonstreazaslabiciunea numericaa bolsevicilor, care nu obNin dect 25% din voturi, spre deosebire de S.R.-isti care cstiga58%. Bolsevicii pronunNadizolvarea Adunarii, acuzatacaserveste drept acoperire contra-revoluNiei burgheze. Al V-lea Congres Panrus al Sovietelor din iulie 1918 adoptaConstituNia care consacrarolul atotputernic al Partidului bolsevic, numit de acum Partid Comunist. n martie 1918 Moscova devine capitala statului. Prin pacea de la Brest-Litovk (martie 1918) Rusia pierde 800 000 km-Finlanda, larile Baltice, Ucraina, Polonia s.a..ntre 1918-1921 bolsevicii se confruntacu o puternicacriza, primordial de naturapolitica. Ei interzic partidul K. D., i prigo nesc pe S.R.-isti si determinaexcluderea mensevicilor din soviete. Sprijinite din exterior, o serie de naNionalitaNi devin libere si constituie sta te independente: Finlanda, Polonia, balticii. Rada (Consiliul) ukrainianaproclamaRepubl ica si ncheie o pace separatacu Germania si Austria. Rusia nfruntaatt razboiul de la grani Ne ct si razboiul civil intern. Fostii aliaNi si mpart Nara n zone de influenNa: Anglia Marea Alba, Caucaz, Asia Centrala; FranNa Marea Neagra, Polonia, Crimeia, Ukraina; Japonia Siberia Orientala. La Arhanghelsk, Murmansk, Odessa, Vladivostock debarcacorpuri expediNionare. Prizonierii cehi eliberaNi formeazao legiune care pune stapnire pe Siberia Occide ntala. n 1920 polonezii declanseazao ofensivafulgeratoare. Aceste forNe sprijinacu arme, materiale, fonduri generalii albi ce conduc razboiul civil mpotriva bolsevicilor: n Ukraina-A nton Denikin si Piotr Nikolaevici Vranghel, n Siberia Alexandr Vasilievici Kolceak si n larile baltice generalul Iudenici. Se adaugarevolta S.R.-istilor, care formeazala Samar a un guvern si iniNiazaatentate teroriste n zonele afectate controlate de bolsevici si anarhi stii lui Machno care, dupace au luptat mpotriva germanilor si albilor n Ukraina, opun acum rezistenN afaNade puterea bolsevica. SituaNia descrisai sileste pe bolsevici saia masuri dure, ceea ce s-a numit Comunismul de razboi . O primacaracteristicaa acestuia a fost teroarea politica. La sfrsitul anului 1917 bolsevicii creazapoliNia secretaCEKA. Libertatea presei este desfiinNata, adversarii regimu lui sunt arestaNi, Narul si familia lui sunt asasinaNi n ianuarie 1918. Ca raspuns, S.R.-i stii organizeazacomploturi. n august 1918, Fanny Kaplan l raneste pe Lenin, atenta tul avnd ca urmare accentuarea represiunii. Teroarea politicase coreleazacu teroarea economica. Pentru combaterea foametei, Lenin ordonaformarea unor Comitete ale Partidul Comunist teroarea economicapartidul unic teroarea politicaIstorie politicaale bancilor, arestarea conducatorilor Dumei mu nicipale. Sovietele Naranesti sunt atrase prin acceptarea n guvern a trei reprezentanNi ai socialistilor revoluNionari (S.R.)

Puterea bolsevicantre 1918-1921 Alegerile pentru Adunarea Constituantadin ianuarie 1918 demonstreazaslabiciunea numericaa bolsevicilor, care nu obNin dect 25% din voturi, spre deosebire de S.R.-isti care cstiga58%. Bolsevicii pronunNadizolvarea Adunarii, acuzatacaserveste drept acoperire contra-revoluNiei burgheze. Al V-lea Congres Panrus al Sovietelor din iulie 1918 adoptaConstituNia care consacrarolul atotputernic al Partidului bolsevic, numit de acum Partid Comunist. n martie 1918 Moscova devine capitala statului. Prin pacea de la Brest-Litovk (martie 1918) Rusia pierde 800 000 km-Finlanda, larile Baltice, Ucraina, Polonia s.a..ntre 1918-1921 bolsevicii se confruntacu o puternicacriza, primordial de naturapolitica. Ei interzic partidul K. D., i prigo nesc pe S.R.-isti si determinaexcluderea mensevicilor din soviete. Sprijinite din exterior, o serie de naNionalitaNi devin libere si constituie sta te independente: Finlanda, Polonia, balticii. Rada (Consiliul) ukrainianaproclamaRepubl ica si ncheie o pace separatacu Germania si Austria. Rusia nfruntaatt razboiul de la grani Ne ct si razboiul civil intern. Fostii aliaNi si mpart Nara n zone de influenNa: Anglia Marea Alba, Caucaz, Asia Centrala; FranNa Marea Neagra, Polonia, Crimeia, Ukraina; Japonia Siberia Orientala. La Arhanghelsk, Murmansk, Odessa, Vladivostock debarcacorpuri expediNionare. Prizonierii cehi eliberaNi formeazao legiune care pune stapnire pe Siberia Occide ntala. n 1920 polonezii declanseazao ofensivafulgeratoare. Aceste forNe sprijinacu arme, materiale, fonduri generalii albi ce conduc razboiul civil mpotriva bolsevicilor: n Ukraina-A nton Denikin si Piotr Nikolaevici Vranghel, n Siberia Alexandr Vasilievici Kolceak si n larile baltice generalul Iudenici. Se adaugarevolta S.R.-istilor, care formeazala Samar a un guvern si iniNiazaatentate teroriste n zonele afectate controlate de bolsevici si anarhi stii lui Machno care, dupace au luptat mpotriva germanilor si albilor n Ukraina, opun acum rezistenN afaNade puterea bolsevica. SituaNia descrisai sileste pe bolsevici saia masuri dure, ceea ce s-a numit Comunismul de razboi . O primacaracteristicaa acestuia a fost teroarea politica. La sfrsitul anului 1917 bolsevicii creazapoliNia secretaCEKA. Libertatea presei este desfiinNata, adversarii regimu lui sunt arestaNi, Narul si familia lui sunt asasinaNi n ianuarie 1918. Ca raspuns, S.R.-i stii organizeazacomploturi. n august 1918, Fanny Kaplan l raneste pe Lenin, atenta tul avnd ca urmare accentuarea represiunii. Teroarea politicase coreleazacu teroarea economica. Pentru combaterea foametei, Lenin ordonaformarea unor Comitete ale Partidul Comunist teroarea economicapartidul unic teroarea politica

Mioara NEDELCU Naranilor saraci , cu scopul supravegherii si judecarii dusmanilor poporului, adic a a celor care refuzau predarea surplusurilor de cereale si a condamnarii lor la cel puNin 10 ani de nchisoare. Muncitorii devotaNi cauzei erau nrolaNi n Falangele de Fier pentru a organ iza marsuri mpotriva Naranilor bogaNi (culacii) si pentru a rechiziNiona cereale. n domeniul industriei, decretele de naNionalizare din 1918 au lovit marile ntreprinderi. n 1920 ele sunt extinse asupra tuturor celor care depaseau 10 muncit ori sau 5 muncitori si un motor. n 1918 se instituie munca obligatorie pentru persoanele de 16-50 de ani, iar muncitorii sunt platiNi la norma. Datorita Armatei Rosii, creata de TroNki n ianuarie 1918, si care ajunge de la 100.000 voluntari la 5,5 milioane dupa introducerea serviciului militar obligatoriu, generalii albi sunt nfrnNi .AliaNii parasesc Rusia si acordurile de la Riga marcheaza sfrsitul razboiului ruso-polon. Crearea Kominternului Climatul revoluNionar se perpetueaza n Europa postbelica pna n 1921. Dorind extinderea revoluNiei, Lenin a proiectat constituirea unei organizaNii care sa nlocuiasca InternaNionala a II-a, considerata falimentara pentru ca nu a putut mpiedica razboiul, si sa-i ajute pe revoluNionarii europeni. La 2 martie 1919, Lenin a convocat al Moscova o conferinNa internaNionala care decide constituirea InternaNionalei a III-a Comunista (Komintern) cu sediul la Moscova si care va adopta principiile de organizare proclamate de Lenin. Valul revoluNionar din Europa (1917-1921) n 1918 Europa a cunoscut un sir de explozii revoluNionare, prima dintre acestea producndu-se n Germania. mpotriva guvernului socialistului Ebert se ridica spartakistii (stnga revoluNionara a social-democraNiei germane) condusi de Roza Luxemburg si Karl Liebknecht. Ca si Lennin, ei vor sa declanseze o revoluNie sprijinita pe consiliile de muncitori, soldaNi si marinari aparute peste tot n Nara . Aceste consilii, nsa, i susNin pe socialistii aflaNi la putere si nu pe spartakisti (care n decembrie1918 fondeaza Partidul Comunist German) RevoluNionarii sunt influenNi n porturile de la Marea Nordului, n Ruhr, Saxonia, Bavaria, alaturi de socialistii de stnga condusi de Kurt Eisner. La nceputul lui i anuarie 1919, ei se plaseaza n fruntea miscarii populare din Berlin. Guvernul de la Berlin ncheie un acord

cu armata si sub conducerea ministrului socialist Gustav Noske fracNiuni armate fidele zdrobesc insurecNia berlineza n timpul saptamnii nsngerate (6-13 ianuarie1919). Liebknecht si Luxemburg sunt ucisi. n mai 1919 este nfrnta Republica Sfaturilor din Bavaria. n toata Germania, miscarile rvoluNionare sunt anihilate. n Ungaria, devenita n noiembrie 1918, Republica se formase un guvern de coaliNie ntre democraNi si socialisti condus de contele Miha ly Karoly, adept al unor reforme sociale profunde. Dar el va fi atacat de ministri burghezi adversari ai

Istorie politica 297 reformelor i de fostul ziarist Bela Kun, adept al ideilor bol evice din timpul p rizonieratului s u n Rusia. ranii iau n st pnire marile propriet i. n ora ele nfometate propaganda comunist ncepe s aib priz . Cehii, srbii i romnii amenin frontierele. La 21 martie 1919, sfaturile muncitorilor i solda ilor proclam dictatura proletariatului. Noul guvern condus de Bela Kun nu are autoritate dect n zona central a rii.Foametea, lipsa de sprijin din partea ranilor ostili colectiviz rii, intrarea trupelor romne ti n Budapesta la 6 august scurteaz la 133 zile durata guvernului l ui Bela Kun. El va fi nlocuit cu un regim autoritar, condus de amiralul Miklos Horthy (pn n 1944). ntre anii 1919-1920 multe sindicate din Europa au recurs la grev . n vara anului 1920 consiliile muncitoresti din Milano, ap rate de mili ii au ocupat chiar uzin ele. Denun nd oportunismul sociali tilor tr d tori , care au dat ordin s se trag n revolu ionarii germani, dar i aventurismul stngi tilor (Stngismul boala copil riei comunismului, 1920), Lenin va stabili la cel de-al doilea Congres al Kominternul ui (iulieaugust 1920) condi ii riguroase de adeziune: obliga ia de a se conforma necondi ionat programului i deciziilor Interna ionale i a IIIa (punctul 21); obliga ia de a crea, al turi de organiza iile legale, organisme clandestine; obliga ia de a acorda sprijin oric rei mi c ri de emancipare a coloniilor; organizarea strict centralizat a partidelor comuniste; disciplina de tip militar. Unele partide socialiste vor renun a la aderare, altele se vor scinda n partizani i adversari ai ader rii, a a cum s-a ntmplat la Congresul de la Tours (decembrie 192 0) i la cel de la Bucuresti (mai 1921). ntrebari de verificare: 1. Care sunt partidele burgheze i partidele revolu ionare din Rusia anului 1917? 2. Ce a nsemnat Comunismul de r zboi ? 3. Care este scopul cre rii Kominternului ? 4. Prin ce s-a caracterizat valul revolu ionar-european dintre anii 1917-1921 ? ? ?

VIII. REGIMURILE TOTALITARE N PERIOADA INTERBELIC dictaturamilitarapartid dominant regim corporatist siautoritar A. TOTALITARISMUL N ITALIA FASCISTA. STATUL RASIST SI TOTALITAR NAZIST Valul autoritarist din Europa Dupa razboi, n urma unor lovituri de stat, n Ungaria, Polonia si Portugalia se vor instaura regimuri militare care spera sa restaureze cadrele societaNii tradiNionale. n Ungaria, dupa esecul Republicii Sfaturilor, se instaureaza n august 1919 prima dictatura militara de dupa razboi, un regim conservator (un fel de monarhie fara suveran). Adunarea aleasa n 1920 ncredinNeaza puterea regentului Horthy, fost comandant al marinei austro-ungare. n cazul Ungariei, nu este vorba despre u n regim de partid unic, ci de unul cu partid dominant, care reprezinta cele doua fracNiuni ale clasei conducatoare maghiare: marii proprietari, ostili reformei agrare, si mica nobilime. Din 1921 alegerile sunt libere, la sate fiind chiar pu blice. n 1922 social-democraNii obNin 15% din totalul voturilor. Primul ministru dintre anii 1 932-1936, Gla Gmbs, va promova o politica de colaborare cu Italia si Germania. Dupa 1936, regimul corporatist si autoritar instaurat de el se va confrunta cu miscarea Crucile de sageNi ale fascistului Szalasi Ferenc, devenit n 19441945 seful naNiunii , cu sprijinul hitleristilor. AmeninNarea recuceririi Poloniei de catre Armata Rosie a alimentat anticomunismu l maselor, n special al celor rurale. Maresalul Joseph Pilsudski-erou naNional dupa nfrngerea rusilor n faNa Varsoviei permite funcNionarea normala a regimului parlamentar instaurat n 1921, dar n 1922 renunNa la exercitarea funcNiei. nsa, ca urmare a unei perioade de instabilitate politica, Pilsudski iniNiaza un mars asupra Varsoviei n mai 1926, pentru a mpiedica lovitura de stat a dreptei.

Noul regim, care revizuieste ConstituNia sporind puterile executivului, are spri jinul maselor si al partidelor de stnga. Desi n aparenNa pastreaza formele democraNiei pluraliste (partide si presa de opoziNie), el se va orienta n practica spre dictatura militara tradiNionala. Dupa moartea lui Pilsudski (1935) se va instaura asa numitul regim al coloneilor . O evoluNie asemanatoare cunoaste si Lituania, unde Woldemaras (un fost profesor de istorie) pune bazele unui regim de stare de asediu. n Letonia, seful Uniunii laranesti Karlis Ulmanis instaureaza n 1934 un regim autoritar care i exclude att pe social-democraNi ct si pe fascistii din Perkan-Krus t (Crucile Tunetelor).

Istorie politica Generalul spaniol Primo de Rivera (mare admirator al lui Musolini) este ajutat d e regele Alfons al XIII-lea sa instituie un regim condus de militari. n 1926 puterea trece n mna unui guvern civil, controlat nsa de militari. Dictatura clasei conducatoare tradiNionale din Spania s-a caracterizat prin aspe cte paternaliste, legaturi cu biserica, incapacitatea de a soluNiona problemele soci ale. ncercarea lui Rivera de a-si alia muncitorimea antreneaza caderea sa (1930). n 1933 n Spania se fondeaza partidul Falanga Spaniola (transformat n 1958 n Miscarea NaNionala ). Dictatura lui Franco (1939-1975) a fost mai degraba un regim autoritar si corporatist de tipul celui din Portugalia. Partidul unic devine curea de transmisie a direct ivelor lui Caudillo. n 1974 Franco se proclamasef al statului pe viaNa. n urma loviturii de stat conduse de generalul Gomes da Costa, n Portugalia se instaureaza o dictatura reacNionara. Ideile reacNionare ale lui Charles Maurras sigasesc expresia n Estado Novo instituit de dr. Oliviera Salazar. Statul corporatist port ughez a fost un stat autoritar (si nu totalitar), care a respectat familia, individul si princip iile crestine. n 1934, n Bulgaria, generalul Gheorghiev dizolva partidele tradiNionale si miscarile de extrema dreapta, punnd bazele unei dictaturi monarho-militare. Acest gen de dictatura se ntlneste n Grecia, unde generalul Ioannis Metaxas, fondator al Partidului Monarhist Liberal devine dictator (1936-1941). n Austria, cancelarul Engelbert Dollfuss, unul dintre liderii Partidului SocialCrestin, va conduce un stat reacNionar si tradiNionalist. El se va opune Anschlu sului si va fi ucis de nazistii austrieci. Succesorul sau a fost social-crestinul Kurt von S chuschnigg (1934-1938). n Romnia, n faNa ascensiunii fascismului reprezentat de Miscarea Garda de Fier, regele Carol al II-lea a recurs la o lovitura de stat (1938), urmata de dizolvarea tuturor partidelor si asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu-liderul Garzii. n Narile Europei de Nord sau de Vest, partidele fasciste sau fascizante cunosc un

succes spectaculos, dar nu reusesc sa cucereasca puterea. Astfel, n Anglia, British Union of Fascists a lui Oswald Mosley ajunge la 20.000 aderenNi, proveniNi n mare parte di n clasa de mijloc. n Belgia, Miscarea Rexista a lui Leon Degrelle, susNinuta financiar de Mussolini, obNine 11% din voturi si 26 deputaNi la alegerile din 1937. Miscarea naNional-socialista a lui Anton Mussert din Olanda, apropiata de modelul hitlerist, are 40000 aderenNi n 1933 si obNine 8% din voturi n 1935. n 1933, n Norve gia se naste miscarea Naszional Samling condusa de Vidkun Quisling, executat dupa razboi pentru contribuNia sa la reprimarea patrioNilor norvegieni. Instaurarea fascismului n Italia Italia postbelica a cunoscut o puternica criza economicasi morala. ncurajaNi de exemplul revoluNiei ruse, n primavara anului 1919 muncitorii nscrisi n C.G.L. (apro ximativ 2 milioane n 1920) recurg la greve spontane. n vara, socialistii si catolicii se o rganizeaza n

Mioara NEDELCU cooperative impunnd agrarienilor (mari proprietari) contracte mai avantajoase si cresteri salariale .Conflictul de la Alfa-Romeo din Milano, din august 1920, inaugureaza o vasta miscare grevista cu ocuparea uzinelor, ce a durat apoape 2 luni si s-a extins n toata Italia de Nord. Se aleg sfaturi , se organizeaza miliNii narmate, se ncearca o experienNa de autoconducere. La 23 martie 1919, Benito Mussolini, mpreuna cu cNiva naNionalisti si anarho-sindicalisti fondeaza Fasci italiani di combattimento care la sfrsitul anului numara numai 17.000 membri. Fascistii vor constitui Scuadre armate, motorizate, conduse de fosti ofiNeri ce se vor pune n slujba marilor proprietari din regiunile agricole din Nord si Centru (VeneNia, Valea Padului, Emilia, Toscana). ExpediNiile punitive sunt ndreptate mpotriva Naranilor, conducatorilor de cooperative rurale, membrilor municipalitaNilor socialiste, iar de la sfrsitul anului 1920. mpotriva sediilor sindicatelor, redacNiilor ziarelor de stnga s.a. Comunisti, socialisti, catolici sau liberali sunt loviNi, asasinaNi sau siliNisa bea ulei de ricin. Statul liberal ncredinNa fascistilor ntr-un mod tacit sarcina restabilirii ordinii. Din 1921, fascistii ncep sa nregistreze progrese, n primavara anului 1922 numarul lor ajungnd la 700 000. n noiembrie 1921 se nfiinNeaza Partidul NaNional Fascist, avnd un program ultranaNionalist. n 1922 se creaza grupe de autoaparare Arditi del popolo . Dar, la alegerile din 1921, fascistii nu obNin dect 32 de mandate. Pentru a forNa ajungerea la conducere, Mussolini va conduce Marsul asupra Romei (aproximativ 30000 participanNi). Victor Emanuel al III-lea apeleaza la el pentru formarea unui nou guvern n 29 octombrie 1922. Pna n 1926 va exista un fel de dictatura legala, dupa care vor fi puse bazele unui nou regim dictatorial fundamentat pe partidul unic si nregimentarea maselor. La 10 iunie 1924, deputatul si secretarul general al Partidului Socialist, Giaco mo Matteotti, este ucis de squadisti. O parte a deputaNilor se retrage din Parlamen t (acNiunea Aventin) si o parte a fascistilor din partid. n condiNiile acestei crize, Mussoli ni anunNa proclamarea dictaturii (3 ianuarie 1925). Ca urmare a unui atentat mpotriva lui Mussolini, ministrul justiNiei, Rocco, pregateste lansarea legilor apararii statului fascistissime , votate de parlament n 192

6. Conform acestora: puterile presedintelui Consiliului se largesc; el poate legifera prin decrete si nu mai este responsabil dect n faNa Regelui; dispare iniNiativa parlamentara; sunt suprimate consiliile municipale; administraNia este epurata; creste puterea prefecNilor; presa si radioul sunt cenzurate; se interzic sindicatele si organizaNiile politice nefasciste; poliNia politica OVRA poate urmari inamicii regimului.

Istorie politicaMonarhiei nu i se rezervadect un rol reprezentativ. Este menNinut Senatul, care nsanu are nici o putere. Conform unei proceduri din 1928, Camera D eputaNilor devine strict dependentade Partid. n 1938, ea este nlocuitacu o adunare consultativa Camera fasciilor si corporaNiilor , ai carei membri sunt conducatorii corporaNiilor fasciste. Ducele (conducatorul): este Ministrul CorporaNiilor si seful suprem al armatei; numeste si revocaministrii care sunt simpli mandatari; poate legifera prin decrete-legi; este asistat de Marele Consiliu al Fascismului (compus din caNiva vechi camarazi, ministri si nalNi funcNionari). Partidul fascist devine partidul unic, MiliNia ajunge sanumere 700 000 membri. P rin acordurile de la Latran (1929) se recunoaste suveranitatea Papei asupra Vaticanu lui si se reglementeazaprin concordat situaNia bisericii catolice. Instaurarea nazismului n Germania Instaurarea nazismului n Germania Hitler si naNional-socialistii au profitat de criza din 19301932, care a afectat aproape 60% din populaNia germana. n Germania postbelica existau mai multe formaNiuni naNionaliste. Partidul Muncitoresc German, influent doar n Munchen si cu o ideologie destul de clara, avea n 1919 numai 60 de membri. Hitler va ajunge la conducerea sa n 1921, atunci cnd el se numea Partidul NaNionalSocialist German al Muncitorilor (NSDAP), numara 3000 membri, avea o miliNie armata (SA), grupe de asalt (Sturmabteilungen) si un saptamnal (devenit ulterior cotidian) -Volkisther Beobachter. La nceput, trupele naziste s-au recrutat dintre membrii formaNiunilor paramilitar e, militarii demobilizaNi, declasaNi si marginali. Puciul de berarie din Munchen esue azasi Hitler ajunge la nchisoare, unde dicteaza secretarului sau Rudolf Hess primele capitole ale carNii Mein Kampf (Crezul meu), publicata n 1925. Dupa eliberare, Hitler reorganizeaza partidul si nfiinNeaza o miliNie proprie -SS (Schutzstaffeln = brigazile de protecNie), cu rolul de a contracara influenNa SA . El are de nfruntat curentul stngist din partid, avndu-i ca promotori pe fraNii Stresser, acNi une n care este ajutat de Joseph Goebbels (responsabil cu propaganda), Hermann Goering (as al aviaNiei n timpul razboiului) si Heinrich Himmler (ajuns n 1929 n fruntea S.S.). n 1930, partidul are 200000 membri. Alegatorii lui sunt Narani, burghezie micasi mijlocie, speriata de pericolul revoluNionar, someri, tineri si din 1932, femei. n 1932, Hitler si asigura sprijinul marelui patronat german (Thyssen, Kirdof, Krup s.a.). Cu ajutorul lui ocupa n 1933 (30 ianuarie) funcNia de cancelar al Reich-ului.

Prima etapa n instaurarea dictaturii naziste a constituit-o lichidarea opoziNiei comuniste, d upa

Mioara NEDELCU incendierea la 27 februarie 1933 a Reichstag-ului. Prima baza legala a dictaturii este decretul Pentru protejarea poporului german (28 februarie 1933) care are urmatoarele consec inNe: libertaNile publice sunt suspendate; 4 000 militanNi de extrema stnga (si socialisti) sunt arestaNi; Partidul Comunist este interzis. La alegerile din martie 1933, Partidul NaNional-Socialist obNine 44% voturi si 2 88 deputaNi, majoritatea absoluta realiznd-o prin invalidarea celor 81 deputaNi comunisti. Avnd sprijinul Centrului Catolic care astepta un Concordat, Hitler obNine pe 23 marti e depline puteri pentru 4 ani. Urmeaza nfaptuirea RevoluNiei NaNional-Socialiste. n numai cteva luni: sunt suprimate partidele politice; NSDAP este proclamat partid unic; sunt dizolvate sindicatele; se organizeaza Frontul Muncii; administraNia este epurata; puterile statului sunt transferate Reich-ului; n fiecare land, Fuhrerul numeste un staathalter care depinde direct de el; SA si Gestapo (poliNia secreta a statului) urmaresc opozanNii si i trimit pe unii n lagare (n special la Dachau); se aplica o politica ostila protestanNilor si evreilor; este semnat un Concordat cu Vaticanul care stabileste statutul bisericii catolic e. Plebiscitul din noiembrie 1933, la care participa 96% din populaNie, 95% pronunNnduse afirmativ, nseamna ruptura de Societatea NaNiunilor. n noaptea de 29 spre 30 iunie 1934, majoritatea opozanNilor sunt represaNi n acNiunea numita

Noaptea cuNitelor lungi , condusa de Goering si de Himmler. La 2 august 1934, maresalul Paul von Beneckendorff von Hindemburg moare. Guvernul decide contopirea funcNiilor de presedinte al Reich-ului, cancelar si s eful armatei n perioada lui Hitler. Aceasta lovitura de stat constituNionala este aprobata de 90% din populaNie n cadrul plebiscitului din 19 august 1934. Totalitarismul interbelic Cuvntul totalitar si are radacinile n Italia. Mussolini l foloseste primul n discursul din 22 iunie 1925, n care, atacnd resturile opoziNiei din Camera, se ref era la nostra feroce volunta totalitaria . Dar nu el a inventat cuvntul. Giovanni Gentile, devenit filosof oficial al fascismului, vorbea n discursul sau din 8 martie de fascism ca despre o concepNie totala asupra vieNii. OpozanNii liberali ai fascismului l-au folosit pentru a-si exprim a oprobiul faNa de dictaturasi practicile politice necinstite. n decursul urmatorilor ani, termen ul este utilizat de Mussolini pentru a descrie sistemul pe care pretindea ca l-a creat - la stato totalitario .

Istorie politica 303 n Germania, folosirea termenului total sau totalitr de c tre na ional-sociali ti a fost de scurt durat . El este ntrebuin at mai nti cu sensul militar al mobiliz rii totale de c tre Ernst Juenger ( Mobilizarea total , 1930). n 1931, avocatul Carl Schmitt, unul dintre principalii ideologi ai Na ional-Socialismului, punea n discu ie n cadrul eseului Die Diktatur ideea na ional-socialist a statului totalitar. Hitler a folosit destul de rar ac est termen i numai cu prefixul a a-numitul , probabil pentru a evita vreo datorie ideologic fa de Muss olini. Cuvntul lui preferat era autoritr . n Rusia, termenul este folosit n 1940 i este aplicat exclusiv regimurilor fasciste . n Anglia, poate fi g sit ntr-un articol din Quarterly Review din 1928, dar este preze nt nc din 1926, ntr-o traducere englezeasc a lucr rii lui Luigi Sturzo Italy and Fascis mo. n 1929, ziarul american The Times l aplic i Germaniei i Rusiei. Unii autori fac distinc ia ntre stnga i dreapta totalitarismului, varianta comunis t , derivat n principal de la Rousseau i Marx fiind plasat la stnga, varianta fascist , de la Hegel i Nietzsche - la dreapta. Dar, ntre totalitarismul comunist i cel fascist exist cel pu in 5 tr s turi comun e: 1) folosirea violen ei ca principal metod de guvernare; 2) partidul unic militarizat sau organiza ie militar-birocratic ; 3) dispre ul fa de mul ime; 4) elogierea clasei politice guvernante, singura de in toare a adev rului i, dec i, singura ndrept it s revendice puterea; 5) extinderea abuziv a politicului asupra tuturor activit ilor sociale1. n continuare, vom ncerca s analiz m principalii piloni ai totalitarismului. Leader-ul Unul dintre pilonii totalitarismului a fost Leader-ul. i fascismul i na ional-so cialismul au fost esen ialmente produsele ambi iei i energiei unui singur om, care a mo te nit puterea sau a acaparat-o. Stalin a mo tenit de la Lenin un mecanism embrionar cu care i-a construit propria sa putere. Ca urmare a eforturilor propagandei, Mussolini, Hitler, Stalin au avut pozi ia d e Leader cu preten ia de a fi nzestrat cu calit i ce erau mai presus de nivelul omu lui obi nuit. Fiecare a crezut n calit ile lui unice. Hitler declara c nu are un succesor de va loare; 1 L. Scharpio, Totalitarianism, The Pall Mall Press, London 1981. Sistemul totalitar apare ca o consecin a disfunc ionalit ilor i crizei societ il or respective, a crizei democra iei liberale, acutizate de r zboi. El se manifest d iferit de la o ar la alta, n func ie de condi iile de loc, de timp, de raportul concret de for e, intern i interna ional.

Mioara NEDELCU 304 Mussolini i m rturisea lui Emil Ludwig c , dup p rerea sa, nu poate exita un al d oilea Duce. Dup spusele lui Hrusciov, Stalin se temea de ceea ce ar fi putut face succesorul s u. n cazul lui Mussolini, un rol important l-au jucat Squadrele sale. Stalin a debut at cu ajutorul re elei sale din partid i din aparatul de poli ie. Hitler pare s fi pos edat ntr-adev r calit ile magnetice care i-au atras pe germani.Dar nici el nu ar fi ajuns la put ere f r re eaua sa din S.A., care a desf urat o larg activitate manipulativ . Dup moartea lui Le nin (1924), pozi ia lui Stalin era destul de vulnerabil . El se confrunta cu opozi ia unor o ameni mai ndrept i i ca el s aspire la statutul de noul conduc tor. Stalin i-a creat o re e a format din oficiali ai partidului i delega i mitui i, care i-au oferit sprijinul i c rora l i s-a cerut s p streze fa ada democratic a deciziilor partidului. Punctul culminat l-a constit uit cel de-al XIV-lea Congres (dec. 1925), la care preten ia unei dezbateri libere era nc men i nut . Kamenev l-a atacat direct pe Stalin i a rugat Congresul s ia o decizie pe baze ra ionale.Delega ii s-au ar tat ultragia i, spontan indigna i, locotenen ii lui St alin au ghidat lamentarea general spre ova ii scenice pentru secretarul general. Folosind manipularea, Stalin a f cut ca adula ia i puterea s ajung la o extensie necunoscut pn atunci n Rusia. ns ini iatorul tehnicii manipularii de masa a fost Lenin. Nu numai Stalin, ci i Mussolini i, in direct, prin comuni tii germani i Hitler, au nv at-o de la el. n aceste trei prototipuri de societ i, leader-ul nu poate fi privit numai ca un conduc tor care a acaparat puterea n stat, de i aceasta este prima mi care a jocu lui. Odat cucerit puterea, partidul sau mi carea care l-a ajutat s apar ca o personalitate proeminent devine un rival poten ial la puterea sa personal , ca orice alt institu ie (trib unalele, spre exemplu). Folosind partidul pentru a ajunge la putere, Mussolini, Hitler i Stali n s-au str duit s distrug natura institu ional a Partidului lor, s -l subordoneze, s -l trasform e ct mai mult posibil dintr-o institu ie ierarhic a vie ii politice ntr-o band de discipoli obe dien i. Dintre cei 3 leaderi, Mussolini a fost cel mai pu in preg tit s foloseasc metode crude. n teoria fascist , partidul a fost subordonat statului, al c rui ef de fac to s-a instituit el nsu i. n statutul partidului fascist din 1938, Partidul este definit ca mili ie civ il voluntar , sub ordinele Leader-ului i n serviciul statului fascist . Secretarii partidului s-a u succedat cu o mare frecven i to i au fost oameni de o calitate ndoielnic . Aceasta a fost o p recau ie normal a lui Mussolini, care era Leader-ul statului i al partidului, care i putea deveni rival i o amenin are la adresa pozi iei sale. A fost o ironie faptul c Marele Consiliu

al Partidului Fascist, creat de Mussolini n 1928, i care nu a avut nici un rol important n decur sul n concep ia lui Max Weber, charisma Leader-ului ar consta n aparenta posedare a un or calit i supranaturale sau supraumane, ie ite din comun, care l fac s apar ca un e misar al lui Dumnezeu sau ca un Leader predestinat. Oricare ar fi calit ile celor trei , nimeni nu poate nega extraordinara lor influen asupra unor largi categorii de oameni. n afa ra de aceasta, trebuie analizate metodele si procedeele prin care fiecare din cei trei leaderi au ajuns la putere i i-au nceput ascensiunea. manipularea maselor

Istorie politica 305 existen ei sale pn n iulie 1943, s-a ntors mpotriva creatorului s u i l-a izgonit de la putere. Pozi ia lui Hitler a fost diferit . Pe de o parte, Partidul era, n teorie, ntruchi parea voin ei poporului, deci superior statului, pe de alt parte, Hitler nu a ezitat s foloseasc teroarea. Dup cucerirea puterii, Noaptea cu itelor lungi i declara iile lui Hitler din urm toarele luni nu au l sat nici o urm de ndoial n leg tur cu faptul c Partidul t rebuia s fie un corp disciplinat, autoritatea Leader-ului suprem i de necontestat. Spre deosebire de ceilal i, Stalin a mo tenit un partid pe care nu el l-a creat. n plus, el s-a confruntat cu o problem serioas : n ideologia comunist , autoritatea supre m se fundamenteaz pe ntregul partid, ca o avangard a proletariatului; teoria despre Le ader-ul suprem, a a cum a propagat-o Na ional-Socialismul pe baza tradi iei germane, sau pe care Mussolini a ncercat s-o sus in f cnd o paralel cu Vechea Rom , nu exista deloc n doctrina marxist . Lupta lui Stalin mpotriva ncerc rilor de supravie uire a Partid ului Comunist ca institu ie a fost lung i nsngerat i a culminat cu holocaustul dintre a nii 19361938, n care peste 1 milion de membri de partid i majoritatea ierarhiei au pierit . El a realizat n final ceea ce realizase Hitler n pu ine luni. Confiscarea statului a fost un preliminariu al ncerc rii de a stabili puterea per sonal suprem asupra lui i asupra partidului. n 1926 Mussolini era: prim-ministru, pre e dinte al consiliului, ministru de externe, ministru de interne,ministru pentru corpora ii , comandant- ef al mili iei, leader al Partidului fascist. n practic , puterea a fost dispersat p rintr-o multipl confuzie a autorit ilor subordonate. Statul corporativ a r mas mai mult pe hrtie. M onarhia, biserica, poli ia, armata i-au men inut existen a n mod separat. C tre sfr itul vi e ii, Mussolini m rturisea unui prieten: Dac ai putea m car s - i imginezi efortul care m-a costat s fac un fel de echilibru n care coliziunile s poat fi evitate, ntre puterile anta gonice care se preseaz una pe alta: guvernul, partidul, monarhia, Vaticanul, armata, mili ia, p refec ii ministerele marile interese de monopol Vei n elege bunul meu prieten c aceste lucru ri sunt indigestia totalitarismului1. Cazul lui Hitler a fost diferit. Statul a fost recunoscut ntotdeauna ca subordona t partidului, ambele existnd pentru a ndeplini voin a poporului. Titlul de Fhrer i Cancelar al Reich-ului au fost asumate de Hitler dup moartea lui Hindenburg, indicn d c autoritatea sa deriva din alte surse dect constitu ia. Ea nu deriva nici din stat , nici din partid, ci din voin a unit a poporului. Hitler a r mas supremul arbitru al autorit ilor

aflate n conflict:stat, partid i S.S., armat i industrie etc. 1 A. Aqvarone, L organizzazione dello Stato Totalitario, Torino, 1965, p.302 Statul totalitar - suprema autoritate n teoria fascist - nu a fost n practic nici tot alitar, nici stat; el a fost haosul i confuzia cauzate de ambi ia unui singur om, bazat pe demagogie. Mussolini nu a fost capabil s creeze un Fhrerstaat , n care leader-ul s aib autoritate absolut . Regele a r mas formal capul statului i acest fapt a avu t o mare importan n c derea lui Mussolini i renvierea libert ii n Italia.

Mioara NEDELCU Stalin a nNeles foarte bine pericolul instituNiilor rivale. Stilul sau oficial a fost ntotdeauna cel al unui modest slujitor si purtator de cuvnt al partidului. A vorbi despre altceva dect conducerea colectiva, spunea el la Congresul al XIV-lea (1925), ar f i stupid. Cum ar fi condus partidul fara Rkov, fara Molotov, fara Kalinin, fara Tomski, fara Buharin? FaNada statului si a masinariei legale create de Lenin au fost numai perfecNiona te de Stalin. Sovietele (create de Lenin) au ajuns sa fie dominate de partid si alegerea lor regizata. Si ele si celelalte instituNii, garanNiile oferite de ConstituNia din 1936, au a vut rolul unei faNade menite sa nsele strainatatea si teoreticienii idealisti. n ceea ce priveste Partidul, pna n 1936 el a fost complet subjugat. Stalin a ajuns Secretar general al Partidului Comunist n 1922, Presedinte al Consiliului Comisar ilor Poporului n 1941, Comandat suprem al Armatei n 1942, Maresal n 1943. Regimul totalitarist este, n esenNa., un Leadership Rgime . Mussolini a fost mai puNin violent cu ordinea legala dect Hitler. Dar, au existat miscari de intervenNie n drepturile tradiNionale de a acuza, nsoNite de bombastica ideologica a apogeNilor oficiali ai fascismului n astfel de termeni nct statul totalitar ajunge sa dispreNuiasca drepturile individului sau sa ignore maxima nulla crimen sine lege, atunci cnd nalta justiNie a interesului de stat o cerea. MagistraNii si judecatorii pledau c u incantaNii fasciste. Sub Mussolini, cazurile de injustiNie au fost destul de frecvente dar,n practica, nu a existat o deplinasi completa subjugare a ordinii legale ci, asa cum specifica Alberto Aqvarone, numai o zgomotoasa exprimare a intenNiei de a proceda astfel. Reforma sistemului legal rusesc din 1864 dotase Nara cu o Curte de Juri si un ba rou ce funcNionau la cele mai nalte standarde n absenNa amestecului executivului. n per ioada Noii Politici Economice , dupa 1921, au fost date Narii noi coduri-civil si penal si un nou sistem de tribunale. Codurile reflectau nalta lege a RevoluNiei . Tribunalele, n toat e cazurile

de acte sociale periculoase, erau prezidate de comunisti sau dirijate de instruc Niunile secrete ale serviciului de securitate. Noul sistem de tribunale creat de Stalin era decl arat oficial garant al drepturilor civile si independenNei juridice. Dar el s-a asigurat ca independ enNa juridica sa fie surclasata de politica partidului si puterile serviciului de securitate sa creasca substanNial. n Germania, Hitler pretindea ca juristii sa scrie articole sau volume ntregi de explicitare a adevaratei esenNe a legii germane: voinNa Fhrer-ului. Ordinea legalaNici Hitler si nici Stalin nu au considerat ordinea legalaca un se rios obstacol n calea planurilor lor; dar ordinea legalaputea deveni unul. Fiecare componentaa sistemu lui stabilit de norme, obiceiuri, instituNii, trebuia nlaturataprintr-o legiferare speciala. Pentru a eluda ordinea legalasi a-si justifica actele imorale, leader-ul recurge deseori la cuvinte ca istoria , legea sau Inalta Lege Suprema , Supremul interes al Partidului

s.a

Istorie politica 307 Controlul moralitaNii private n 1920, Lenin declara tinerilor comuni ti: Nu recunoa tem nimic privat Morala noastr este n ntregime subordonat intereselor luptei de clas a proletariatului. No i nu credem n morala etern (Opere alese, vol. 31). Deoarece lupta de clas era condus d e Partidul Comunist, problemele morale nu puteau s r mn la nivelul individului, ci priveau for a ce ghida societatea Partidul. Filosoful fascismului Giovanni Gentile explica teoria fascist a individului astf el: A adar nimic privat i nici o limit n ac iunea statului 1. Preten iile na ional-socia li tilor i ale comuni tilor sovietici au mers n aceea i direc ie. Mussolini nu a reu it s neutralizeze sau s st pneasc Biserica, aceasta r mnnd un Paznic ferm al con tiin ei private, ntr-o ar n care catolicismul era o for influen t . n Germania, nici biserica luteran i nici cea catolic nu au fost capabile s p strez e o independen asem n toare bisericii romane din Italia, fie din cauza marii abilit i al lui Hitler, a cruzimii lui sau din alte motive. Mobilizarea si legitimitatea de masa Mobilizarea intensiv a popula iei caracterizeaz cele trei prototipuri de regim, n primul rnd pentru r zboi (cazul lui Mussolini i Hitler), n al doilea rnd pentru con struc ia comunismului (cazul lui Stalin). Un aspect important al mobiliz rii totale este controlul complet, fundamental al propriet ii private, avnd drept consecin totala aservire a ntregii popula ii. Hitl er i Mussolini au fost mari mae tri ai model rii emo iilor unor imense mul imi pentru a da ac iunilor lor un suport popular. Ideologia Leader-ul curteaz , lingu e te, vr jeste i orbe te masa, cu toate instrumentele p e care ndemnarea sa, imagina ia i mai presus de toate, stilul s u le face posibile , scrie L. 1 apud A. Aqvarone, op. cit. , p.340 Ideologia fascist , na ional-socialist i sovietic au afirmat ntr-un mod asem n to r c individul nu se poate realiza cu adev rat dec t prin identificarea sa cu Statul sau cu Partidul. Ideologia trebuia s apeleze la instinctele profunde ale poporului, la tradi iile , urile, temerile i speran ele lui. Ideologiile totalitare au apelat la na ionalism emo i a profund i primitiv a masei i au avut o tr s tur comun : indicarea inamicului-evr eu, capitalist, imperialist. Reac iile provocate au fost asem n toare isteria de mas i capitularea n fa a leader-ului.

Mioara NEDELCU Schapiro1. Mussolini a fost etichetat show man. Hitler a folosit metodele necrom enNiei pentru a mobiliza isteria de masasi a provoca hipnoza masei, ntr-o proporNie necunoscuta pna atunci. Stalin, un bun organizator, nu a fost un bun orator dar si-a folosit din plin talentele manipulative. Fiecare Leader totalitar a utilizat ideologia pentru a-si susNine legitimitatea. ExperienNa naNional-socialista ofera un exemplu particular al mnuirii ideologiei n scopul acceptarii unei largi scale de atrocitaNi. El consta n folosirea de catre Leaderii naNional-socialisti, n special de catre Hitler si Himmler, a unor argumente bazate pe superioritatea rasiala sau a apelurilor la istorie pentru a convinge germanii sa comita acte de violenNa mpotriva evreilor sia bolsevicilor. Partidul Toate cele 3 prototipuri de regimuri totalitare s-au caracterizat prin rolul imp ortant jucat n fiecare dintre ele de un partid. nainte de a elimina toate partidele, Leni n si Mussolini au guvernat n numele unor coaliNii. Mostenind un partid pe care nu l-a creat, Sta lin a vrut sa-l transforme ct mai mult. Lenin a luptat mpotriva sovietelor si a sindicatelor care au ncercat sa manifeste o oarecare independenNa n raport cu partidul si, din 1921, le-a nfrnt. n acest proces, partidul devine centralizat si mai disciplinat, partidele rivale sunt ndepartate de pe sce na politica. Pna n 1921, n partid a fost tolerata opoziNia libera. Chiar si dupa aceasta data, partidele funcNioneaza ca o instituNie ce tolereaza o oarecare libertate a dezbaterilor. Ridicarea funcNiei de secretar la poziNia de prima importanNa n ntregul regim a fost opera lui Stalin si metoda prin care el si-a construit propria putere. Eliminarea opoziNiei serioase din partid are ca rezultat executarea sau trimiterea n lagare de munca a mai mult de 1 milion de membri.Din 1939, conducerea partidului revine unor oameni tineri, recrutaNi dupa

1929, care si datoreaza educarea si avansarea acceptarii necondiNionate a lui Stalin si pentru care Leni n, revoluNia sirazboiul civil nu sunt dect o amintire. Se pare ca pna n 1952 Stalin a fost suficient de ncrezator n acestia pentru a nu mai repeta operaNia din 1936-1938. n URSS, clasa politica s-a confundat cu Partidul Comunist. Noua clasa (cum o numea Milovan Djilas) sau Nomenklatura (Mihail Volenski), aparuta la nceputul anilor 20 sau 30, compusa din persoanele ocupante ale posturilor-cheie, aprobate de comitetele de partid de la diferitele niveluri, poate fi considerata clasa dominanta, clasa politica fiind nivelul ei dur, ce monopolizeaza decizia. Pilonii de susNinere ai puterii politice a nomenklaturii au fost K.G.B., nomenklatura militara, nomenklatura organelor de propagandasi cea a serviciilor externe. Referindu-se la procesul formarii Nomenklaturii, M. Voslenski1 distinge 3 etape: 1) Crearea de catre Lenin a organizaNiei revoluNionarilor de profesie -embrion al n oii clase. Conform planului lui Lenin, au luat nastere 2 organizaNii: organizaNia re volu Nionarilor de profesie si organizaNia partidului, subordonata celei dinti. Desi cu origini si reguli de funcNionare diferite, ele au fost numite mpreuna Partidul. 1 L. Schapiro, op. cit., p.52 1 M.Voslenski, La Nomenklatura.Les privilgs en U.R.S.S., Pierre Belfond, Paris 198 0

Istorie politica 309 2) Formarea, dup cucerirea puterii n 1917, a unei conduceri la doua nivele: nivel ul superior al vechii g rzi leniniste i nivelul inferior al Nomenklaturii stalinist e 3) Lichidarea vechii g rzi leniniste de c tre Nomenklatura. Eliminarea s-a produs ntr-o manier dur . Semnalul este dat de asasinarea lui Kiro v, din ordinul secret al lui Stalin. Marile procese dintre anii 1936-1938 au fost d e fapt efectul de suprafa al unei lupte interne pentru putere. Primul proces de la Moscova, din au gust 1936, vizeaz centrul terorist Tro ki - Zimoviev , al doilea (ianuarie1937) - centrul parale l antisovietic tro kist iar al treilea (martie 1938) - blocul antisovietic de dreapt a . Dupa procesele nscenate de Piotr Iagoda ( eful NKVD) i Andrei V inski (procurorul ef al URSS) mpotriva lui Kamenev i Zimoviev, i vine rndul i lui Iagoda de a fi acuzat de tr dare i lichidat de urma ul s u la conducerea NKVD - Alexandr Ejo v. Acesta dezlan uie o noua faz n desf urarea Marii Terori -Ezovcina, sistem tor ionar de interogatorii i drog ri ce ducea la autodenun area public i autoncriminarea n fa a tribunalelor poporului. n al doilea val de procese politice le vine rndul lui Tomski, Buharin, Rkov, Radek, Piatakov, Serebrianikov, Sakalnikov. Pn n februarie 1937, 70% din membrii C.C. ale s la Congresul al XVII-lea (1934), cnd se ncercase promovarea lui Serghei Kirov n frunte a partidului, fuseser epura i i nlocui i cu tineri. Stalin i-a fixat apoi ca obiectiv armata, singurul corp care i se mai putea opun e, intind capul generalului Tukacevski i al celor din jurul lui, adep i ai unei ac iuni militare cu caracter preventiv mpotriva Germaniei, nainte ca armata ei s devin prea puternic . A urmat diabolica nscenare n care a fost amestecat f r voie i pre edintele cehoslova c Edvard Bene . Executarea lui Tukacevski i a altor generali, n iunie 1937, a fost semnalul marii epur ri ce a urmat. Se apreciaz c au fost extermina i 30-37.000 ofi eri ai armat ei, iar ntre 1937-1938 nc 3.000 ofi eri de marin . n ajunul mor ii lui Stalin se preg teau noi procese, ca urmare a complotului doctorilor evrei acuza i de a fi conspirat la uciderea membri lor ierarhiei supreme a Kremlinului. Num rul total al victimelor lui Stalin sunt cifrate la 20 -40 milioane. Ac iunea sngeroas a lui Hitler mpotriva ntregii opozi ii poten iale din 1934 a cople it partidul, ct i restul rii, asigurndu-i ascensiunea. Mussolini a inten ion at subordonarea partidului fa de stat i de Leader-ul lui. ntrebari de verificare : 1. Ce ri sunt afectate de valul autoritarist postbelic? 2. Analiza i contextul ascensiunii lui Mussolini.

3. 4. 5. 6. ? ? ?

n ce a constat Revolu ia Na ional Socialist German ? Indica i tr s turile comune ale regimurilor totalitare. Care sunt pilonii totalitarismului? De ce este considerat totalitarismul un Leadership Rgim?

Mioara NEDELCU 310 IX. SUA SI POLITICA NEW DEAL Primul New Deal Criza economic dintre anii 1929-1933 a determinat e ecul administra iei republic ane condus de Herbert Hoover. Noul pre edinte ales n noiembrie 1932 ncearc s combat criza printr-un intervenNionism moderat al Statului n materie economic i social . Dup 1935, sunt adoptate m suri sociale de relansare, specific keynesiste. Ca urmare a politicii New Deal se prefigureaz un nou echilibru al puterilor economice, sociale i politice, o redefinire a democra iei americane. Caracterul impopular al politicii republicane n condi iile crizei a facilitat vic toria candidatului democrat F. D. Roosevelt la alegerile preziden iale din 1932. n disc ursul inut n Conven ia Democrat de la Chicago din 2 iulie 1932, Roosevelt lanseaz ideea unui New Deal (Noul Curs formul preluat de la scriitorul Stuart Chase). Noul pre edinte formeaz o echip eterogen de absolven i ai unor universit i de prestigiu ca Harvard sau Columbia a a numitul Brain Trust. Unii dintre ace tia, numi i Planers (planificatori), sus ineau necesitatea unor reforme structurale, dar nu acceptau costul social implicat de liberul joc al for elor economice. Ceilal i Spenders (conjunc turi tii) apreciau c pentru ie irea din criz ar fi fost necesar sporirea masiv a puterii d e cump rare, ceea ce ar fi antrenat redresarea produc iei. n primele 100 zile ale mandatului lui Roosevelt sunt adoptate 16 legi ce reorgani zeaz via a economic a SUA, printr-o politic de concertare ntre statul federal i diferi tele for e economice i sociale. ntre acestea au fost: Gold Reserve Act, Banking Act, A griculture M surile ini iale ale New Deal, care vizau relansarea economic , preg tite n iarn a lui 1932-1933, s-au bazat pe un compromis ntre tendin ele men ionate i s-au concretiz at n 2 orient ri principale: 1) o acNiune conjuncturala, presupunnd o injectare de credite publice, cu scopul relans rii pompei (Pump Priming), deficitul bugetar provizoriu urmnd s fie recuperat prin resursele fiscale furnizate de relansarea economiei; 2) o reforma structurala a capitalismului american, ce urm rea subordonarea strategiei economice a marilor trusturi nevoilor na ionale pentru o mai echitabi l repartizare a veniturilor i bog iei ntre diferi i agen i ai vie ii economice i sociale. Ini iatorii acestei politici au vizat salvarea economiei liberei ini iative afec tat de criz printr-o interven ie programatic i limitat a statului.

Istorie politica Adjustment Act, National Industrial Recovery Act, legi ce prevedeau masuri mpotri va somajului s.a. Cu toate slabiciunile primului pachet de masuri, depresiunea ncepe sa fie stopata: venitul naNional creste cu 20% ntr-un an, numarul locurilor de munca sporeste. Ramneau nsa fara lucru aproximativ 11 milioane de someri. Dupa criza din 1935 s-a impus o remaniere a politicii New Deal, Curtea Suprema invalidnd mare parte a masurilor menNionate. Sindicatele organizeaza mari greve la Minneapolis, Toledo, San Francisco. Al doilea New Deal Republicanii au calificat politica lui Roosevelt dirijista sau de inspiraNie socialista. Acesta se orienteaza spre soluNiile Spenderilor (Mariner Eccles, Felix Frankfurter s.a.). Ei propun o relansare economica prin metode bugetare (Deficit Spender) si o redistribuire mai pronunNata a veniturilor n direcNia celor defavorizaNi. Noua orientare sociala (care anunNa Statul ProvidenNial) se concretizeaza n 1935 printr-un pachet de masuri precum: sporirea puterilor de control al sistemului Rezervei Federale asupra marilor ban ci; supravegherea stricta a tarifelor companiilor de servicii publice care distribuie apa, gazul, electricitatea; Wagner Act ce impulsioneaza sindicalismul; National Labour Relation Board care da statului putere de arbitraj si control n domeniul libertaNilor sindicale si al convenNiilor colective; Work Progress Administration lupta mpotriva somajului; intensifica

Youth Administration care faciliteaza folosirea n munci intelectuale a 750.000 absolvenNi fara lucru; Social Security Act iniNiaza un sistem de asigurari n caz de somaj, batrneNe, invaliditate. Zeci de milioane de someri vor fi folosiNi pentru munci pe durate limitate. Aceasta vasta

politica sociala este finanNata cu preNul unui mare deficit bugetar 3,5 miliarde dolari n 1936. Al treilea New Deal n 1936, Roosevelt a fost reales. n 1938 a fost lansat un al treilea pachet de masu ri, de inspiraNie keynesista ce urmareau combaterea declinului economic de la sfrsitul anului 1937. Prin aplicarea acestuia: se efectuau mari cheltuieli bugetare pentru finanNarea construcNiei de locuinNe (deficitul este mpins la 4 miliarde dolari); se promova o politica de susNinere a puterii de cumparare printr-o legislaNie a muncii favorabila cresterii salariale si de mai buna indemnizare a mediilor cu riscuri sociale; se intensifica controlul marilor societaNi.

Mioara NEDELCU 312 New Deal este considerat ncheiat n 1938. Renarmarea a oferit alte posibilit i de dep ire a crizei. ConsecinNe sociale si politice ale New Deal Ca urmare a aplic rii politicii New Deal i a mbun t irii condi iilor de via , s-a constatat o u oar cre tere a natalitaNii (de la 125 milioane la 123 milioane ntre 1930-1940) i o mai bun integrare etnica. Miscarea sindicala a devenit mai activ , num rul aderen ilor ei triplndu-se (de l a 3 la 9 milioane), ns American Federation of Labour s-a scindat rezultnd: Committee for Industrial Organization (CIO), fondat de John Lewis, sus in tor al sindicalismului de mas , deschis i celor necalifica i i adept al grevelor cu ocu parea uzinei, transformat n 1938 n Congress of Industrial Organization; American Federation of Labour, condus de William Gree. New Deal a avut ca efect i integrarea defavorizaNilor n comunitatea na iunii: a fermierilor, c rora li se asigur un venit minim, a omerilor angaja i sau indemni za i de stat, a invalizilor, femeilor singure .a care devin beneficiari ai Asisten ei Sociale. Totu i, negrii (10% din totalul popula iei) r mn n continuare marginaliza i. Politica Brain Trust duce la valorizarea intelectualilor. n domeniul economic i social, New Deal a fost apreciat ca liberalism renovat, ce a respins att dirijismul planificator al marxi tilor ct i autoritarismul autarhic al regimurilor fasciste1. Scopul atragerii electoratului negru i a maselor muncitoare urbane n vederea realegerii sale l oblig pe Roosevelt s imprime o not progresist Programului Partidului Democrat. Se poate observa o cre tere a intervenNiei statului n via a economic i social i a statului federal n ansamblul teritoriului. Puterea politic i impune arbitrajul asupra Big Business i Big Labour. Prin politica New Deal, Roosevelt impulsioneaz progresul democraNiei de mas americane, fondat pe adeziunea la obie ctivele comune. 1 S. Berstein, P. Milza, op. cit., vol.1., cap.21 ntrebari de verificare 1. Care este con inutul m surilor specifice celor trei etape ale politicii New D eal? 2. Ce consecin e sociale a antrenat aceast politic ? 3. Care sunt implica iile ei n plan politic? valorizarea intelectualilor liberalism renovat intervenNia statului ? ?

Istorie politica 313 X. CONSTITUIREA MARII ALIANlE. SFRSITUL CELUI DE-AL DOILEA RAZBOI MONDIAL SI NCEPUTUL RECONSTRUClIEI Desf urarea celui de-al doilea r zboi mondial a impus ntre 1940-1941 apropierea Londrei i Washingtonului. n septembrie 1940, se semneaz un acord ntre cele dou ri, prin care Marea Britanie cedeaz SUA prin contract de nchiriere unele baze din Ter ra Nova i Marea Antilelor, primind n schimb 50 distrug toare vechi americane. n urma adopt rii Legii contractului de mprumut (martie 1941), americanii pot mprumuta material de r z boi Angliei, care trebuia s -l restituie la sfr itul ostilit ilor. Drept consecin a a cestor n elegeri, Marea Britanie ob ine credit nelimitat, iar pre edintele american sprijinit de C ongres ob ine controlul produc iei de armament. n cursul anului 1941, axa Londra Washington ini iaz primele contacte cu URSS, c reia i ofer oficial sprijinul la 23 iunie. O etap important a consolid rii alia n ei a constituit-o ntlnirea din Atlantic dintre Churchill i Roosevelt din 9-12 august 19 41, n largul Terra Novei, la care sunt proclamate principii democratice n sfera rela ii lor internaionale pentru a orienta politicile pe aceea i cale . ConferinNa Arcadia de la Washington (22 decembrie 1941 14 ianuarie 1942) d publicit ii o Declara ie a Na iunilor Unite , prin care Anglia i SUA se angajeaz s i mobilizeze toate resursele mpotriva Axei i s nu semneze p ci separate. Aici se la nseaz i ideea unei debarc ri n Africa de Nord, n 1942. La 26 mai 1942, Churchill, care se temea de o eventual pace separat sovietogerma n , semneaz mpreun cu Stalin un pact ce promitea URSS o colaborare complet timp de 20 de ani. SUA includ URSS printre beneficiarii contractelor de mprumut. Se produce i o reglementare a raporturilor anglo-ruse n Iran, unde cele dou ri debar caser n august 1941. Carta Atlanticului , semnat de toate na iunile aliate i care se dorea un program de reconstruc ie pa nic a lumii prevedea, ntre altele: nici unul dintre semnatari nu va ncerca s - i extind teritoriile i nu va face nic i o modificare de frontier f r acordul celor interesa i; fiecare popor avea dreptul s - i aleag liber forma sa de guvernare, s aib acces la materiile prime i s colaboreze la progresul economic i social; libertatea m rilor trebuia garantat ; urma s aib loc o reducere general a armamentului; n cazul intr rii n r zboi, SUA acorda prioritate luptei mpotriva Germaniei.

Mioara NEDELCU 314 n ianuarie 1943, la ConferinNa de la Casablanca (la care Stalin nu a participat), Roosevelt lansa ideea capitul rii necondi ionate a puterilor Axei, singura ans d e a restabili pacea durabil n lume. Pentru a da un semn de bun voin alia ilor, n iunie 1943 Stalin dizolva Kominternu l. n august 1943, este semnat la Qubec proiectul de declara ie a celor patru mari put eri SUA, Marea Britanie, URSS i China iar n octombrie 1943, Anthony Eden, Cordell Hal l i Veaceslav Molotov (mini tri de externe) decid la Moscova crearea dup r zboi a un ei Comisii consultative europene, cu sediul la Londra. Dar, prima mare ntlnire la vrf ntre angl osaxoni i sovietici are loc la Teheran, ntre 20 noiembrie 1 decembrie 1943. n cadrul acest ei ntlniri au devenit foarte evidente inten iile lui Stalin privind Balcanii, m rile calde din Asia, deplasarea frontierelor Poloniei spre Vest, n detrimentul unei Germanii dezmembra te n 5 state autonome (Churchill propune 3). Se convine asupra dot rii viitoarei Organi za ii a Na iunilor Unite. ConferinNa de la Yalta (4-11 februarie 1945) se desf oar n condi iile n care to i principalii alia i se g sesc n Europa. Discu iile s-au purtat n jurul a 2 probleme esen iale: viitorul Europei i cel al Na iunilor Unite. Inspirndu-se din concep ia politic a lui W. Willson, Roossevelt i exprim dorin a de a construi o ordine mondial c l uzit de legile p cii, temele libert ii i bun starea general a umanit ii. n ceea ce prive te O.N.U, URSS prime te 3 mandate (URSS, Ukraina, Bielorusia). n afara problemelor de procedur , n orice chestiune func iona dreptul de veto al me mbrilor permanen i ai Consiliului de Securitate. Na iunile Unite i puteau spune cuvntul n leg tur cu viitoarea organizare a Europei, sub egida celor 3 mari puteri. Este reamintit dreptul tuturor popoarelor de a- i alege forma de guvern mnt n spiritul Cartei Atlanticului. La do rin a lui Churchill, Fran ei i se asigur o zon de ocupa ie i un loc n Consiliul de Control Interaliat. URSS trebuia s primeasc de la Germania 20 milioane dolari i s organizeze alegeri libere n rile aliate. Frontiera ruso-polonez urma s fie deplasat pe linia Curzon. Ultima mare ntlnire a marilor puteri are loc la ConferinNa de la Postdam (17 iulie - 2 august 1945), care i reune te pe Stalin, Churchill i apoi Clement Richart Attlee (primul ministru laburist) i Harry Truman. Aici se va hot r dezarmarea complet i denazifi carea Germaniei, care trebuia descentralizat i democratizat , colectarea desp gubirilo r, fiecare n zona sa de ocupa ie. Conform unor opinii, Yalta a fost o mp r ire a lumii, Roosevelt i Churchill fiind n ela i

de Stalin; conform altora, ea a constituit o tentativ de realizare a ordinii n st area militar de fapt, deci ceva temporar. Dup Yalta, rela iile alia ilor se deterioreaz . URSS i impune legea Romniei, refu z l rgirea guvernului procomunist de la Lublin, i extinde influen a n Cehoslovacia i Austria. La 5 martie 1946 Churchill observa instalarea unei Cortine de Fier n Eur opa.

Istorie politica 315 BilanNul razboiului Cel de-al doilea r zboi mondial s-a soldat cu 50 milioane mor i, mare parte civi li, 30 milioane str muta i din ra iuni politice sau rasiale. Din cei 8.300.000 evrei tr itori n Europa n 1938 au disp rut n lag rele mor ii 5.978.000. Aceasta va determina rile nving toa re s defineasc o nou no iune de drept interna ional cea de crime de razboi . Cheltuielil e militare ale r zboiului s-au ridicat la 1.100 miliarde dolari, iar pagubele prov ocate la peste 2 miliarde. Ca rezultat al r zboiului, au crescut impozitele pe venit (de la 20 la 40% n Euro pa, la peste 50% n Germania) i s-au aplicat noi impozite1. Recurgerea la mprumut i infla ia au drept consecin o cre tere masiv a pre urilor i datoriilor publice. Europa apare n declin fa de URSS i SUA. Ruinat , ea nu mai poate avea rolul anterior. n 1945, att n Europa ct i n Asia polii s r ciei i puterii nu mai sunt aceea i ca n 1939. Situa ia economic i social genereaz importante muta ii politice, ntre acestea fiind i convertirea par ial a unor economii liberale la interven ionismul de stat (Marea Britanie, SUA, Fran a). oc ul moral al r zboiului va produce att o dorin de nnoire, ct i o acutizare a antagonismelor. Chile, Argentina, Brazilia i Australia au profitat de pe urma r zboiului. URSS i SUA apar adev ratele nving toare i alegerea ntre ajutorul american i modelul rus dezbi n Europa. Locul statelor mijlocii, toate europene, este luat de marile puteri i de economiile mari. Aceasta genereaz ideea uniunii europene. O astfel de idee existase i nainte . Dar, proiectul Statelor Unite ale Europei (Aristide Briand, 1929-1930), sau al PanEur opei (Coudenhove-Kalergi) au e uat. i mi c rile de rezisten occidentale au elaborat d iferite proiecte, ncepnd cu anul 1944. Spre exemplu, Proiectul de declaraNie a miscarilor d e rezistenNa europene prevedea o uniune federal ntre popoarele Europei. Mi c ri mai ample apar dup r zboi: Uniunea europeana a federalistilor, United Europe Mouvement . a . n Europa Occidental , influen a URSS este contrabalansat de imaginea atr g toare a SUA. nceputul diviz rii ideologice face dificil reconstruc ia politic n Europa. n 1 944, n Italia i Fran a se pune problema particip rii comuni tilor la guvernare. n Fran a ei vor reu i chiar s intre n guvern. Aproape pretutindeni, dup r zboi se produce un reviriment al partidelor populare , care ajung la guvernare. n Europa de Est, ocupat de Armata Ro ie, se instaleaz gu verne comuniste. n Asia i Africa are loc un proces de rede teptare a na ionalismului au

tohton. 1 ntre acestea - impozitul pentru victorie n SUA, taxe pentru c s torie n Italia, t axe pe consum n Germania. ntrebari de verificare 1. Care sunt etapele constituirii Marii Alian e? 2. Ce hot rri sunt adoptate la Conferin a de la Yalta? 3. Indica i consecin ele politice ale celui de-al doilea r zboi mondial. 4. Ce proiecte sus in ideea uniunii europene? ? ?

Dupa razboi nsa, sub pretextul eforturilor pentru reconstrucNia economica si a te nsiunilor dintre lumea capitalista si cea socialista, Stalin restabileste sistemul represi v si climatul de suspiciune dinainte de razboi. intimidare a intelectualilor contaminaNi de ideile occidentale Duparazboi nsa, sub pretextul eforturilor pentru reconstrucNia economicasi a tens iunilor dintre lumea capitalistasi cea socialista, Stalin restabileste sistemul represiv si climatul de suspiciune dinainte de razboi. intimidare a intelectualilor contaminaNi de ideile occidentale XI. EXPANSIUNEA COMUNISMULUI. LUMEA SOCIALISTA DUPA STALIN n timpul razboiului, n URSS, cu scopul realizarii coeziunii naNionale, se aplica o politica de liberalizare exprimata n tolerarea renasterii sentimentelor naNionale, autonomia relativa a clerului ortodox care si alege un nou Patriarh, emanciparea Naranilor care si cu ltiva loturile proprii, neglijnd producNia colectiva. ncepe o perioada de persecutare a minoritaNilor de orice fel naNionale, intelectuale, religioase. Poporul rus, care jucase rolul principal n razboi, este calificat a f i naNiunea cea mai avansata, ndreptaNita sa exercite rolul de popor conducator. NaNiuni ntregi, acuzate de colaborare cu germanii, sunt deportate: cecenii, germanii de pe Volga, tatarii d in Crimeea, calmucii, ingusii, karatchii, balcarii. Si opozanNii sovietici ai colectivizarii suporta deportari parNiale. n 1948 1949 sunt deportaNi 400.000 lituanieni, 150.000 letoni, 35.000 e stoni. Era nfrnta o miscare de rezistenNa a kirghizilor, iar n 1952, sub conducerea lui Lavrenti Beria, sunt epurate aparatele de partid locale din Gruzia. Din vara anului 1946 ncepe o acNiune de intimidare a intelectualilor contaminaNi de ideile occidentale si este interzisa orice urma de cultura nerusa. Printr-un decret, este reformat nvaNamntul de partid care trebuia sa impuna realismul socialist . Jdanovscina,

dictatura ideologica iniNiata de secretarul C.C. care devine si ideolog al partidului continua si dupa moartea sa (1948).

Jdanov, va

n 1953, populaNia din lagarele administrate de GULAG numara ntre 15-20 milioane. Stalin i va ndeparta si pe unii generali gloriosi ca Jukov, nvingatorul de la Berli n, si va reintroduce pedeapsa cu moartea, suprimata n 1947. Se intensifica Cultul PersonalitaNii, InternaNionala este nlocuita cu un imn naNional care-l glorifica pe Stalin, numit de acum Parintele Popoarelor . Moartea lui Stalin (5 martie 1953) nu a fost imediat anunNata de teama unei revolte populare. ncercnd sa evite ntoarcerea la dictatura personala, liderii comunisti revin la conducerea colegiala preconizata de Lenin. La 14 martie 1953, Malenkov, care conducea Secretariatul C.C. si prezida Consiliul de Ministri, este obligat sa renunNe la cumulul de funcNii, Secretariatul revenindu-i lui N.S. Hrusciov, asistat de Beria, Molotov, Bulganin si Kaganovici. Lor li se adauga Mikoian, devenit ulterior presedinte al Consiliului, si2 economisti Saburov si Pervuhin.

Istorie politica 317 Colaborarea lor nu a presupus absen a rivalit ilor. n iunie 1953 are loc ultima lichidare fizic (cu ajutorul armatei), cea a lui Beria. Malenkov este silit s de misioneze n 1955 iar n 1957, Molotov este condamnat, f r ns a fi nchis. Noii conduc tori au restabilit legalitatea socialista . Este dizolvat Secretariatul particular a lui Stalin; func ionarii administra iei sau partidului vinova i de abuzuri sunt demi i sau muta i; se decreteaz o amnistie par ial , pentru cei cu pedepse mai m ici de 5 ani nchisoare (femei cu copii, adolescen i, vrstnici, bolnavi); G.U.L.A.G-ul esta pus sub tutela Ministerului de Justi ie; medicii acuza i de complot sunt reabilita i; se consti tuie Comitetul Securit ii Statului (K.G.B.); n 1955 sunt amnistia i prizonierii colabora ioni ti . n 1957, numai 2% din totalul de inu ilor erau de inu i politici. Destinderea econ omica i sociala este nso it de o destindere politica i culturala. Sunt recunoscute gre elile trecutului (iunie 1955), dar sunt puse pe seama lui Beria. Ideologia relevat de Congresul XX (februarie 1956) este diferit de cea de pe vre mea lui Stalin. Hru ciov subliniaz importan a destinderii interna ionale i a respect rii unor principii: a) coexisten a pa nic ; b)caracterul evitabil al r zboiului ntre state cu sisteme diferite; c) pluralitatea c ilor de construire a socialismului. Sunt expuse lini ile celui de-al 6necesar progresul lea cincinal (1956-1960), avnd scopul cre terii avu iei sociale ui pe calea comunismului. Este denun at cultul personalit ii i sunt condamnate abuzurile car e au nsemnat o nc lcare a legalit ii socialiste. Textul Raportului c tre comuni ti, apreciat ca un proces al lui Stalin, nu i al stalini tilor, nu a fost publicat dect spre sfr itul anilor '80. Esecul tentativei reformiste Pilonii de sprijin ai lui Hru ciov au fost partidul i armata. El i plaseaz oamen i devota i n posturile de r spundere. n 1956 jum tate din cei cu drept de vot n Congr es i datorau promovarea. Timp de aproape 7 ani el reu e te s domine via a politic . n 1955 Malenkov (odinioar num rul 1) este obligat s - i fac autocritica i pierde postul de Pre edinte al Consiliului, fiind nlocuit de Bulganin. Dar la prezidiul din 18 iunie 1957, 7 membri titulari (Molotov, Kaganovici, Malenkov, Pervuhin, Saburov, Vero ilov, Bulganin) cer demisia lui Hru ciov. Acesta convoac o plenar a C.C. la care cei 7 antipartinici sunt exclu i. Este ndep rtat i Jukov, care l sprijinise pe Hru ciov n 1957, iar Bulganin este determinat s -i cedeze pre edin ia Consiliului (martie 1958). Destalinizarea ini iat de Hru ciov a vizat n special descentralizarea sistemului puterii i reducerea privilegiilor Nomenklaturii, dar nu a atins principiile cole ctiviz rii i ale planific rii economice. Destalinizarea este relansat la Congresul XXII (octombrie 1961): sunt denun ate crimele lui Stalin, Stalin este expulzat din Mausoleul lui Lenin, localit ile ce

-i purtau numele sunt rebotezate, scriitorilor i cinea tilor li se d libertatea de a denun a cultul personalit ii.

Mioara NEDELCU La Congresul XXII (1961) sunt adoptate noi statute ale Partidului prin care se i mpune o rotire periodica a cadrelor si se diminueaza rolul C.C. Prin Reforma nvaNamntului se introduc gratuitatea nvaNamntului superior, sistemul de burse pentru cei saraci, cursurile serale, locurile pentru candidaNii din pro ducNie. Partidul este reformat de Hrusciov n noiembrie 1962, el fiind organizat, asemenea producNiei, pe ramuri: una agricola si una industriala. Aceasta iniNiativa a alimentat acuzele aduse lui Hrusciov de a fi rupt alianNa clasei muncitoare cu Naranimea. Leznd pri vilegiile nomenklaturii, el strneste o opoziNie generala, n octombrie 1964 fiind obligat sasi dea demisia din Prezidiu. Prim-secretar al Partidului este desemnat Leonid Brejnev, sef al guvernului Kosghin si sef al statului, de al sfrsitul anului 1965 Podgorni. n 1966, conducerea colegiala formata din 3 membri ai Prezidiului C.C. capata denumirea de Politbiuro. Criza lumii socialiste (1953-1957) n Berlinul de Est si alte orase germane au loc rascoale sau greve n iunie 1953, n semn de protest faNa de politica de instaurare a socialismului, a Leader-ului stalinist Walter Ulbricht. Desi iniNial refuza solicitarea de intervenNie, sovieticii trimit ulterior 2 divizii blindate, urmnd o represiune sngeroasa. n 1953 sunt reluate relaNiile cu Jugoslavia. Hrusciov recunoaste suveranitatea si egalitatea statelor socialiste, diversitatea formelor de dezvoltare socialista. Jugoslavia refuza nsa aderarea la tratatul militar de la Varsovia, semnat de sovietici pe data de 14 m ai 1955, alaturi de 7 democraNii populare. n 1956 va fi dizolvat Kominformul, creat n 1947. n cautarea unor cai naNionale catre socialism (1957-1964) Raportul secret a lui Hrusciov, care a dezvaluit crimele si abuzurile lui Stalin (difuzat celorlalte partide si vndut occidentalilor de polonezii ostili URSS), a avut efec tul unui soc n Narile Europei de Est. Pentru a apara calea poloneza catre socialism, polonezii au cerut ntoarcerea la putere a lui Wladislaw Gomulka si ndepartarea adepNilor unei nNeleger i cu Moscova. Ungurii l-au destituit pe stalinistul Rakosi si au contestat tutela Mos covei. InsurecNia a fost nabusita de tancurile rusesti. NemulNumiri au manifestat si chinezii si albanezii. n schimbul menNinerii trupelor sovietice n Polonia, Gomulka obNine avantaje economice si financiare si o oarecare marja de autonomie pentru Nara sa. n Ungaria, rusii l

nlocuiesc pe Rakosi cu adjunctul sau Geri si apoi cu Janos Kadar. Conducerea guvernului trece n minile lui Imre Nagy care va permite refacerea partidelor ostile socialism ului, denunNarea tratatului de la Varsovia, neutralitatea Ungariei. n aceste condiNii, Kadar s-a desolidarizat de el. ToNi sefii democraNiilor populare, inclusiv chinezii, cer i ntervenNia armatei sovietice pentru restabilirea ordinii. RevoluNia de la Budapesta este zdrobita de tancurile sovietice, Nagy se refugiaza la ambasada iugoslava, iese cu promisiunea libertaNii, dar este nchis n Romnia unde tribunalul sovietic l condamna la moarte n iunie 1958.

Istorie politica 319 Chinezii, ostili destaliniz rii, doreau nlocuirea URSS la conducerea lumii social iste. Mao Zedong ob ine n noiembrie 1957 redactarea unei declaraNii comune, elaborat de toate partidele aflate la putere, care afirma unitatea lag rului socialist (monolitism ul). Tito refuz semnarea ei i redacteaz n replic un program al caii iugoslave, n care erau nscrise egalitatea, independen a partidelor, neamestecul n treburile interne i erau conda mnate stalinismul i monolitismul. Acesta apare ca un manifest policentrist i atrage acuz a iile de comunism na ional i revizionism. n perioada 1957-1964, se produce o degradare a rela iilor sovieto-chineze. Soviet icii critic Comunele Populare i Marele salt nainte , apreciate neortodoxe n raport cu mode lul sovietic. Chinezii, consecvent antiimperiali ti, critic ideea coexisten ei pa ni ce. Se adaug diziden a albanez . Deoarece i-a permis s critice destalinizarea, apropierea de Tito, noile tendin e ale politicii externe a URSS, Albania este exclus din blocul comunist e uropean. Ea va trece n tab ra Chinei. Devenise evident o cale chinez c tre socialism. Ruptura cu China este anun at public la Congresul XII. Marea diversitate de abord ri a problemelor de politic extern sau economic a ril or socialiste este tolerat de URSS atta timp ct nu se discut apartenen a la tratatul de la Var ovia i ideologia politic . ns , n 1968, Partidul Comunist Cehoslovac condus de A. Dubcek ncearc o conciliere a socialismului cu libertatea, este autorizat libera d iscutare i exprimare a tendin elor politice. Temndu-se de contagiunea Primaverii de al Praga , URSS, Polonia i RDG decid interven ia militar a trupelor tTatatului de la Var ovia, n august 1968. Leaderii comuni ti liberali sunt ndep rta i sau chiar aresta i. n aprilie 1969 noul lider Gustav Husa k, trece la epurarea partidului. Cu ocazia problemei cehoslovace, este proclamat doctrina Bre jnev , care nu recunoa te rilor socialiste dect o suveranitate limitat n raport cu intern a ionalismul prioritar, ceea ce nsemna, de fapt, tutela sovietic . Romnia i afirmase o anumit independen nc din 1961, n timpul lui Gheorghiu-Dej, cnd ea s-a opus specializ rii sarcinilor n cadrul CAER (ceea ce ar fi plasat-o ntr-o s itua ie de inferioritate fa de Cehoslovacia i RDG), a stabilit rela ii diplomatice cu ri avn d rele raporturi cu URSS, a anulat obligativitatea nv rii limbii ruse. Ceau escu a conti nuat aceast cale a dezvolt rii na ionale, probabil cu sacrificii economice neoficiale. ntrebari de verificare 1. Care a fost scopul liberaliz rii staliniste? 2. Analiza i direc iile politicii de restabilire a sistemului represiv. 3. Prin ce s-a caracterizat politica hru ciovist a destaliniz rii? 4. Cum au evoluat rela iile dintre rile socialiste n perioada 1953-1957?

5. Ce reac ii a antrenat experien a cehoslovac ? ? ?

Mioara NEDELCU 320 XII. NOUL ECHILIBRU MONDIAL. RAZBOIUL RECE SI FORMAREA BLOCURILOR MILITARE nceputul razboiului rece Dup o scurt perioad de colaborare a statelor membre ale Marii Alian e, lumea se scindeaz n doua tabere opuse. Se instaleaz un climat de suspiciune i nencredere re ciproc , alimentat pe de o parte de monopolul SUA asupra bombei atomice, iar pe de alta d e ac iunea de sovietizare a rilor n care sta ionau armatele URSS, nc lcndu-se astfel prevederi le Declara iei de la Yalta din 1945. SUA se v d nevoite s adopte m suri de stopare a expansiunii sovietice. Paternitatea termenului razboi rece este atribuit finan istului american Bernard Barouch, care l folose te la nceputul anului 1947. Termenul va fi popularizat de z iaristul Walter Lippman i se va r spndi curnd n mediile europene. Andre Fontaine (Istoria razboiului rece) plaseaz debutul acestui r zboi imediat dup revolu ia bol evic , iar sfr itul lui o dat cu criza rachetelor din 1962. n opinia m ultor cercet tori, nceputul razboiului rece este marcat de cuvntarea de la Fulton (1946) a lui W. Churchill, rostit n prezen a pre edintelui american H. Truman, n care el s-a pronu n at n favoarea cre rii unei uniuni militare anglo-americane, cu scopul st vilirii comu nismului de r s rit. R zboiul cunoa te o faz ncordat ntre 1947-1953 i continu ntr-o form atenua t pn spre mijlocul anilor 60. Perioada ce a urmat invaziei sovietice n Afganistan, renghe area rela iilor interna ionale ntre anii 1978-1980, repune n circula ie conc eptul sau l lanseaz pe cel de pace calduNa . O data cu pr bu irea blocului estic i dispari ia U RSS ca superputere, r zboiul rece poate fi considerat cu adev rat ncheiat. Primele dezacorduri au fost determinate de chestiunea viitorului Germaniei (pe c are ru ii o vedeau eminamente agricol ) i de mareea comunist din Eropa de Est i Asia . Ini iat n martie 1947, politica de ndiguire sau doctrina Truman va avea ca efect stabilire a unei puternice influen e americane n Iran, Turcia i Grecia. Aplicarea acestei doctrine n rile Europei de Vest a fost opera planului Marshall. n discursul rostit la Harvard la 5 iunie 1947, secretarul de stat Marshall propune un vast plan de asisten american pentru redr esarea Europei (ERP- EUROPEAN RECOVERY PROGRAM). El caracterizeaz raporturile conflictuale dintre actorii jocului interna ional, a l c ror obiectiv este acela de a- i asigura domina ia sau securitatea prin folosirea ori c rui mijloc de care dispun-intimidare, propagand , cucerirea de teren ideologic i cultural, subversiune,r zboaie locale i periferice, duse prin clien i interpu i cu excep i a confrunt rii directe i generalizate .

Istorie politica Sovieticii riposteaza prin instituirea tutelei economice si politice asupra Narilor ocupate de Armata Rosie si prin creearea Kominformului. La baza politicii sale externe, URSS pune acum doctrina Jdanov , conform careia: lumea este divizata n doua lagare ireconciliabile; URSS este leader al lagarului democraNiei sipacii; pretutindeni, partidele comun iste trebuie sa preia puterea. Criza Berlinului si schisma iugoslava au dus la trecerea de la razboiul rece de miscare la razboiul rece de poziNie . n Europa se instaleaza durabil o mparNire a influenNei sovietice si a celei occidentale. Ruptura dintre cele 2 Germanii este proclamata n Berlinul de Est la 30 mai 1949. SUA pierde monopolul bombei atomice n 1949, cnd sovieticii declara ca deNin secretul ei. n anii 50, URSS depune eforturi considerabile pentru construirea arme i termonucleare si a mijloacelor sale de raspndire-rachetele balistice intercontine ntale. Scopul stabilirii unei paritaNi militaro-strategice cu SUA este atins la sfrsitul anilor 60, nceputul anilor 70. Desi fusese realizat echilibrul militaro-strategic, cursa narmarilor a continuat. Constituirea blocurilor militare n aprilie 1949, la Washington este semnat Tratatul Atlanticului de Nord, la care adera SUA, Canada, Marea Britanie, FranNa, Belgia, Olanda, Luxemburg, Danemarca, Norvegia, Islanda, Portugalia si Italia, iar ulterior Grecia si Turcia (1952), RFG (1955). El se distanNeaza de alianNele de tip tradiNional prin organele permanente care au menirea de a-I asigura nfaptuirea si care constituie OrganizaNia Tratatului Atlanticului de Nord NATO. Acesta va fi adaptat unei strategii frontale n Europa, spre deosebi re de strategia periferica, dezvoltata de sovietici n lumea a treia, ncepnd din 1955. Articolul 5 al acestui Tratat prevede obligativitatea ajutorului tuturor parNilo r semnatare, inclusiv a folosirii forNei armate, n cazul atacarii unuia sau a mai multor state membre, n Europa sau n America de Nord.

Razboiul din Coreea (1950-1953) a provocat o adevarata psihoza anticomunista. Sub influenNa senatorului MacCarthy, n interiorul Narii ncepe vnatoarea de vrajitoare , ia r n exterior se intensifica acNiunea de atragere a noi aliaNi din rndul tuturor Narilor ameninNate de comunism.Pactul Pacificului (ANZWS), semnat n septembrie 1951 de Australia, Noua Zeelandasi SUA este nlocuit n 1954 de SEATO (organizaNia Tratatului Asiei de S-E), care grupeaza n afara Narilor amintite si Pakistanul, Filipinele, Thailanda, Marea Britanie si FranNa. n mai 1952 americanii si francezii semneaza la Paris tratatul de constituire a ComunitaNii Europene de Aparare (CEA), la care se raliaza,fara a face parte Anglia, tratat neratificat nsa

Mioara NEDELCU de Parlamentul francez. n 1955, Pactul de la Bagdad, care reuneste Anglia,Turcia, Iran, Irak, Pakistan, ncheie ncercuirea prin sud a blocului comunist. Moartea lui Stalin a marcat nceputul dezgheNului. Malenkov lanseaza o campanie favorabila coexistenNei pasnice, iar presedintele Eisenhower, un plan de folosire pasnica a energiei atomice. O data cu armistiNiul din Coreea si acordurile de la Geneva, care pun capat primului razboi din Indochina (iulie 1954), pacea este restabilita provizoriu n Orientul Extrem si n Asia de Sud-Est. Sovieticii au motivat costituirea blocului politico-militar al Narilor est-europ ene prin nasprirea situaNiei internaNionale ca rezultat al ratificarii, n mai 1955, a Acord urilor de la Paris ce prevedeau creearea Uniunii Vest Europene si intrarea RDG n NATO. La 14 m ai 1945, la Varsovia, URSS, Albania, Bulgaria, Cehoslovacia, RDG, Polonia, Romnia, U ngaria semneaza Tratatul de prietenie, colaborare si asistenNa mutuala . La ConferinNa participasi un reprezentant al Chinei. n 1968, datorita amestecului unor state semnatare n problemele interne ale Cehoslovaciei, Albania paraseste OrganizaNia tratatului de la Varsov ia. Preambulul tratatului cuprinde hotarrea Narilor semnatare de a lua masuri pentru a-si asigura securitatea si a menNine pacea n Europa si de a lupta pentru creearea unu i sistem colectiv de aparare europeana, cu participarea tuturor Narilor, indiferent de orn duirea lor social-politica. Prin articolul 1 parNile se angajau sa-si rezolve litigiile pe cale pasnica, iar prin articolul 2 -sa participe la acNiuni de asigurare a pacii n lume, de reducere a narmarii si interzicere a folosirii bombei atomice. Criza din Marea Caraibilor, supranumita criza nucleara , din 1962, a constituit un nou moment de nrautaNire a relaNiilor sovieto-americane. Ca urmare a intervenNiei Consiliului de Securitate (convocat de urgenNa la iniNiativa URSS la 20 noiembrie 1962), SUA ridica blocada mpotriva Cubei, iar la 21 martie URSS si scoate armata din alerta. Este de pasit astfel unul dintre cele mai dramatice evenimente din istoria lumii. Destinderea relaNiilor internaNionale Stabilirea echilibrului militaro-strategic ntre SUA si URSS, ntre NATO si OTV,

creeaza premisele trecerii de la confruntare la destindere. La nceputul anilor 70 raportur ile Est-Vest se mbunataNesc, un rol principal avndu-l n acest proces W. Brandt, care se mneaza n 1970 un tratat bilateral RFG-URSS si unul RFG Polonia, recunoscnd realitaNile postbelice europene. n 1971 se ncheie Acordul Cvadripartit cu privire la Berlinul Occidental. Ca rezultat al convorbirilor sovieto-americane este semnat un sir de tratate bil aterale (LAS, LAS2) ce conduc att la extinderea relaNiilor ct si la limitarea cursei narmar ilor n domeniul armelor de distrugere n masa. Acordul sovieto-american privind prentmpinar ea razboiului nuclear nsemna recunoasterea inadmisibilitaNii acestuia ntre cele 2 par Ni. Schimbarile favorabile n climatul internaNional au creat posibilitatea elaborarii bazelor juridice ale securitaNii si colaborarii interstatale pe continentul european. ntr e 30 iulie 1august 1975 se desfasoara la Helsinki lucrarile ConferinNei pentru Securitate si Cooperare n Europa (CSCE). Sefii a 33 de state europene, SUA si Canada semneaza Actul Final, care

Istorie politica fixeaza principiile ce vor sta la baza relaNiilor reciproce dintre state. Procesul iniNi at la Helsinki a continuat si prin alte ntlniri ale conducatorilor Narilor membre. n anii 70 intervin schimbari pozitive si pe continentul asiatic. Racirea relaNiilor internaNionale la sfrsitul anilor 70 Procesul destinderii relaNiilor internaNionale este frnat la sfrsitul anilor 70 de iniNiativa sovietica de a nlocui n secret rachetele cu raza medie de acNiune SS4, SS5 din zona europeana a URSS cu rachete SS20. Dezechilibrul creat n Europa alarmeaza conducatorii statelor occidentale, care n 1979 aproba Hotarrea dubla a blocului NATO , ce prevede eforturi sporite din partea SUA n cadrul tratativelor bilaterale de la Geneva, pe ntru a-i convinge pe sovietici sa-si demonteze noile rachete. n cazul unui esec, pentru a restabili echilibrul, americanii urmau sa amplaseze n Europa de Vest rachete suplimentare cu raza medie de acNiune si rachete de croaziera. IntervenNia URSS n Afganistan n 1979 a agravat si mai mult situaNia internaNionala . Tratatul sovieto-american cu privire la limitarea armamentelor strategice (SALT II), elaborat pe parcursul a 6 ani si semnat n 1979, n-a fost ratificat si nu a intrat n vigoare , cu toate ca ambele parNi respectasera limitarile prevazute. Sporirea forNelor nucleare sovietice n vestul URSS a provocat reacNia hotarta a statelor occidentale. La 10 decembrie 1979, conducerea NATO ia decizia amplasari i a 108 rachete balistice Pershing 2 si a 464 rachete de croaziera americane n statele europene occidentale, la sfrsitul anului 1983, pentru a neutraliza superioritatea militara sovietica. Presedintele Reagan propune n noiembrie 1981 varianta zero : lichidarea rachetelor americane din Europa, n condiNiile lichidarii rachetelor sovietice cu raza medie de acNiune. Atitudinea sovieticilor la convorbirile purtate cu americanii la Geneva fac ca t ratativele sa intre n impas. Conducerea NATO trece la amplasarea rachetelor suplimentare n Europ a de Vest, iar cea de la Kremlin la amplasarea rachetelor mobile SS20 n RDG si Cehoslo vacia, la care se adauga desfasurarea unor submarine cu armament atomic n regiunile apropiate SUA. n martie 1983, Reagan expune programul IniNiativa de aparare strategica ( Razboiul Stelelor ), un plan pe termen lung de construire a apararii anti-racheta cu elemente de bazare n Cosmos. SituaNia internaNionala devine si mai ncordata

dupa doborrea de catre avioanele militare ale URSS a unui avion sud-coreean civil (1983), care patrunsese n spaNiu l sau aerian. SUA proclama Africa, Orientul Apropiat si Oceanul Indian sfere ale intereselor sale vitale . Omenirea se ndrepta spre o catastrofa nucleara. Sfrsitul razboiului rece ConcepNiile n tratarea problemelor internaNionale s-au schimbat dupa Plenara din aprilie 1985 a C.C al PCUS. Tezele fundamentale ale unei noi mentalitaNi sunt pu se la baza politicii externe promovate de M. Gorbaciov. n cadrul primei ntlniri sovieto-americ ane la nivel nalt de la Geneva (1985) ambele parNi ajung la urmatoarea concluzie: un raz boi nuclear

Mioara NEDELCU 324 nu trebuie dezl n uit niciodat , ntr-un astfel de r zboi neputnd exista nving tori; URSS i SUA nu vor tinde spre realizarea suprema iei militare. Urmeaz ntlnirea din capital a Islandei, unde este semnat Tratatul sovieto-american cu privire la lichidarea ra chetelor cu raz mic i medie de ac iune, intrat n vigoare n iunie 1988. n urm torii trei ani ace ste rachete sunt distruse. Rela iile sovieto-americane s-au mbun t it considerabil ca urmare a proceselor democratice din rile Europei Centrale i de Est, de la sfr itul anilor 80 i nceputul anilor 90, care au dus la pr bu irea dictaturilor comuniste. Zidul Berlinului, simbol al r zboiului rece , al separ rii lag rului comunist de lumea liber , ridicat n noaptea de 12-13 august 1961, este demolat n 1989. BIBLIOGRAFIE SELECTIVA 1. S. Berstein .a, Le premier 20 sicle, Hatier, Paris 1987 2. S. Berstein, P. Milza, Istoria Europei, Institutul European, Ia i 1998 3. H. Bogdan, Histoire des pays de l Est. Des origines nos jours, Perrin 1982, ree d. 1991 4. Gh. Buzatu, Din istoria secreta a celui de-al doilea razboi mondial, Editura tiin ific i Enciclopedic , Bucure ti 1988 5. G. Castelann, Histore des peuples de l Europe Centrale, Fayard 1994 6. H. Fish, Pearl Harbour, Yalta si tradarea Europei, Editura Venus, Bucure ti 1 993 7. M. Lynch, Stalin si Hrusciov, URSS ntre 1924-1964, Editura All, Bucure ti 1994 8. M. McCauley, Rusia, America si razboiul rece, 1949-1991, Polirom, Ia i 1999 9. C. Olteanu, CoaliNii politico-militare: privire istorica, Editura Funda iei Ro mnia de mine , Bucure ti 1996 10.M. Perry, Western Civilization, A Brief Surrvey, vol. I-II, Houghton Mifflin Company, Boston 1990 ntrebari de verificare 1. Analiza i contextul izbucnirii r zboiului rece. 2. Care a fost con inutul planului Marshall? 3. Cnd se constituie cele dou blocuri militare (NATO, OTV) i care este scopul acestora? 4. Ce a determinat r cirea rela iilor interna ionale la sfr itul anilor 70? 5. Ce prevede Tratatul sovieto-american din iunie 1988? ? ? ?