Str. Crvunarilor nr. 2, sect. 6, Bucureti bisericabelvedere@yahoo.

com
Cuvnt pen ru suflet
Duminica dup Botezului Domnului
{nceputul propovduirii Domnului)
Sfnta Evanghelie dup Matei 4, 12-17
,i auzind Iisus ca Ioan a fost ntemni[at, a plecat n
Galileea. i parasind Nazaretul, a venit i a locuit n Capernaum,
langa mare, n hotarele lui Zabulon i ale lui Neftali, ca sa se
mplineasca ce s-a spus prin Isaia proorocul, care zice:
Pamantul lui Zabulon i pamantul lui Neftali, spre mare,
dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; poporul care statea n
ntuneric a vazut lumina mare i celor ce edeau n latura i n
umbra mor[ii lumina le-a rasarit.
De atunci a nceput Iisus sa propovaduiasca i sa spuna:
Pocii-v, cci s-a apropiat mpria cerurilorl"
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumne:eu, iart-m pe mine, pctosul'
De-atta vreme auzi chemarea - de Traian Dor:
De-atata vreme auzi si tu chemarea Tu stii si de la tine ce asteapta
spre ceruri, spre lumina si spre rai de-ata|ia ani si astazi Dumnezeu!
dar tot n-ascul|i nici plansul nici cantarea cunosti chemarea sfanta si-n|eleapta,
si nu-|i ntorci nici gandul nici cararea cunosti si calea rea si calea dreapta
- pana cand, o pana cand mai stai? - o, pana cand, nehotarat mereu?
vazut-ai si tu lacrimi mari si care A mai trecut un an din scurta-|i via|a
pe al|ii mul|i i-a-ntors din calea rea, si-acesta-i poate ultimul ce-l ai
dar tu ramai mereu n nepasare o smulge-te din neagra mor|ii ceata
n cea mai grea si cea mai trista stare, si rupe-|i valul mor|ii de pe fa|a
- o, pana cand, o pana cand asa? o, pana cand, o pana cand mai stai?
O, tu cunosti ca moartea nu-i departe Curand solia mor|ii o sa te cheme
ca iadu-|i sta mereu la capatai rasplata vesnica si grea sa-|i iei,
si totusi tu ramai pe cai desarte, E vremea hotararilor supreme,
ramai si-astep|i asa sa pleci n moarte acum e-a mantuirii tale vreme -
- o, pana cand, o pana cand ramai? o, pana cand, o pana cand mai vrei?
Despre pcatele fcute din obiynuinj
Obiceiul face ca pcatul svrit astfel s par mai puin grav, iar omul
sfrete prin a crede c ceea ce face nici nu mai poate fi considerat pcat; el s-a
nvartoat i a pierdut sensul pocain[ei, al regretului pentru ce a facut.
Cand un membru al corpului nostru este complet cangrenat, el nu mai doare, dar
absena suferinei nu poate fi interpretat ca semn de nsntoire, ci de moarte.
{Fericitul Augustin)
POCIJI-J!
"Poci|i-v i crede|i n Evangheliel Poci|i-v c s-a apropiat mpr|ia
Cerurilor" (Narcu 1, 1S). Acestea au fost cele dintai cuvinte ale propovaduirii Dumnezeului -
Om. Aceleasi cuvinte ni le graieste si acum prin mijlocirea Evangheliei. Atunci cand pacatul a
prins n lume cea mai mare putere, s-a pogorat n ea Doctorul Cel Atotputernic.
Puterea pocain|ei este ntemeiata pe puterea lui Dumnezeu: Doctorul este Atotputernic si
doctoria data de El este atotputernica. Atunci, n vremea propovaduirii Sale pe pamant, Domnul
i-a chemat la tamaduire pe to|i cei bolnavi de pacat si n-a recunoscut nici un pcat ca fiind
de netmduit. $i acum continu s-i cheme pe to|i; fgduiete i druiete iertarea
oricrui pcat, tmduirea oricrei boli a pcatului.
Se ostenesc, se grabesc oamenii sa se mboga|easca n cunostin|e - nsa numai cu cele
de pu|in pre|, potrivite numai pentru vremelnicie, care sunt bune doar pentru a plini nevoile,
nlesnirile si poftele vie|ii pamantesti. Cunoasterea si lucrarea cu adevarat trebuincioase,
singurele pentru care ne-a fost daruita via|a pamanteasca - cunoastrerea lui Dumnezeu si
mpacarea cu El prin mijlocirea Rascumparatorului - le dispre|uim cu desavarsire. Pocai|i-va!
Fra|ilorl S aruncm fr patim, n lumina Evangheliei, o privire n via|a
noastr. Deart e eal Toate bunata|ile i sunt luate prin moarte - si adeseori, prin felurite
ntamplari neasteptate, chiar nainte de moarte. Nevrednice sunt aceste bunata|i stricacioase,
asa degraba pieritoare, a fi numite bunata|i! Ele sunt, mai degraba, amagiri si curse. n ce
orbire cumplita ne aflam! Cat de limpede dovedeste aceasta orbire caderea noastra! Dumnezeu e
uitat! Uitata este vesnicia cea marea|a si totodata nfricosatoare! Pocai|i-va!
Numai un singur bun vesnic si nemincinos poate omul sa dobandeasca pe pamant:
adevarata cunostin|a a lui Dumnezeu, mpacarea si unirea cu Dumnezeu care ne sunt daruite de
Hristos; nsa pentru primirea acestor bunata|i trebuie sa lasam via|a pacatoasa. Pocai|i-va!
Ce nseamn a te poci? nseamn a-|i da seama de pcatele tale, a te mhni
pentru ele, a le prsi i a nu te mai ntoarce la ele. n acest chip mul|i pacatosi s-au
prefacut n sfin|i, mul|i nelegiui|i au devenit drep|i. Pocai|i-va! Lepada|i de la voi nu doar
pacatele nvederate - omorul, furtul, desfranarea, clevetirea, minciuna -, ci si distrac|iile cele
pierzatoare, ci si nchipuirile nelegiuite, ci si gandurile cele fara de lege - tot, tot ce este oprit de
Evanghelie.
via|a pacatoasa dinainte spala|i-o cu lacrimile pocain|ei nefa|arnice. Nu-|i spune ntru
deznadejdea si mpu|inarea ta sufleteasca: Am cazut n pacate grele; am dobandit deprinderi
pacatoase de multa vreme prin via|a mea pacatoasa: cu timpul, ele s-au prefacut ntr-o a doua
fire, mi fac pocain|a cu neputin|a. Aceste cugete ntunecate |i le insufl vrjmaul tu,
pe care tu nc nu l-ai priceput: el tie puterea pocin|ei, se teme ca pocain|a te va
scoate de sub puterea lui si se straduieste sa te rupa de pocain|a, punand o neputin|a nascocita
de el pe seama doctoriei atotputernice a lui Dumnezeu.
Fra|ilor! Sa cunoastem negraita iubire a lui Dumnezeu fa|a de firea omeneasca ce a
cazut. Sa ncetam a sovai! Umplandu-ne de credin|a, de ravna si recunostin|a, sa ne apropiem
de pocain|a: prin mijlocirea ei sa ne mpacam cu Dumnezeu. Cel fara de lege, daca se va
ntoarce de la toate faradelegile sale pe care le-a facut si va pazi toate poruncile Nele, si va face
judecata, dreptate si mila, cu via|a va trai si nu va muri: toate nedrepta|ile lui, cate le-a facut, nu
se vor pomeni, ci ntru dreptatea sa, pe care a facut-o, va fi viu (Iezechia 18, 21-22). Aceasta e
fagaduin|a pe care Dumnezeu i-o face pacatosului prin gura marelui Sau proroc. S
rspundem, dup msura slabelor noastre puteri, marii iubiri pe care o are Domnul
fa| de noi, aa cum pot rspunde iubirii Ziditorului zidirile Lui, i nc nite zidiri
czute: s ne pociml
Sa ne pocaim nu numai cu gura; sa dovedim pocain|a noastra nu doar prin cateva lacrimi
vremelnice, nu doar luand parte de ochii lumii la slujbele Bisericii, mplinind randuielile bisericesti
din afara - lucru cu care se mul|umeau fariseii. Sa aducem mpreuna cu lacrimile, cu evlavia cea
din afara, si roada vrednica de pocain|a: sa ne schimbam via|a pacatoasa cu o via|a evanghelica.
De ce muri|i, casa lui Israel? (Iezechia 18, 31). De ce pieri|i, crestinilor, cu moarte
vesnica, din pricina pacatelor voastre? De ce se umple de voi iadul, ca si cum n-ar fi fost randuita
n Biserica lui Hristos atotputernica pocain|a? Acest dar este un dar nesfarsit de bun pentru casa
lui Israel - crestinii -, si n orice vreme a vie|ii, asupra oricaror pacate, el lucreaza cu aceeasi
putere: cur| orice pcat, mntuiete pe oricine alearg la Dumnezeu, chiar dac
asta s-ar ntmpla n ultimele clipe dinainte de moarte.
De ce muri|i, casa lui Israel? Crestinii mor pentru totdeauna cu moarte vesnica
fiindca n toata vremea vie|ii pamantesti nu se ndeletnicesc cu altceva decat cu ncalcarea
fagaduin|elor de la botez, cu slujirea pacatului; pier fiindca nu iau aminte catusi de pu|in la
Cuvantul lui Dumnezeu, ce le vesteste despre pocain|a. Nici n clipele dinaintea mor|ii nu sunt n
stare sa se foloseasca de ea fiindca nu si-au facut nici cea mai mica idee despre crestinism sau
si-au facut cea mai nendestulatoare si gresita parere despre el.
Cunotea Dumnezeu neputin|a oamenilor, tia c ei i dup botez vor cdea n
pcat: din aceast pricin a rnduit n Biseric Taina Pocin|ei {a Spovedaniei), prin
care se cura|a pacatele savarsite dupa botez. Atunci cand din Ierusalim si din toata Iudeea
oamenii veneau n numar mare la Ioan, propovaduitorul pocain|ei, ca sa se boteze n Iordan, si
marturiseau pacatele - le marturiseau, spune unul dintre sfin|ii scriitori, nu fiindca Sfantul
Botezator ar fi avut nevoie sa afle pacatele celor ce veneau la el, ci fiindca era nevoie ca ei,
pentru a face o pocain|a temeinica, sa uneasca parerea de rau pentru caderea n pacat cu
marturisirea pacatelor.
Pcatele nemrturisite, svrite ca n ntuneric, cu nlesnire se ntmpl
iari. Prin marturisirea pacatelor se strica prietenia cu pacatele. Ura fa|a de pacate este semn
al adevaratei pocain|e, al hotararii de a trai ntru virtute. Daca ai dobandit deprindere cu pacatul,
marturiseste-te des si degraba vei fi slobozit din robia pacatului, cu usurin|a si cu bucurie vei
urma Domnului Iisus Hristos. De la cel ce-si marturiseste pacatele, acestea se departeaza, fiindca
pacatele se ntemeiaza si se ntaresc pe trufia firii cazute, nesuferind sa fie date n vileag si
rusinate.
Cel care i ngduie s pctuiasc de bunvoie i ntr-adins n ndejdea c se
va poci apoi, acela viclenete fa| de Dumnezeu. Pe unul ca acesta l va lovi fara de veste
moartea, fara sa-i lase vremea pe care socotea el ca o va nchina faptei bune.
Prin Taina Narturisirii se cura|a cu desavarsire toate pacatele facute prin cuvant, prin
fapta si prin gand. Pentru a sterge din inima deprinderile pacatoase nradacinate n ea e nevoie
de timp, e nevoie de pocain|a staruitoare. Pocain|a staruitoare nseamna a avea mereu duhul
nfrant, a lupta necontenit cu patimile s sim|irile cu care te mpresoara patima pacatoasa ascunsa
n inima, a-|i nfrana sim|urile trupesti si pantecele, a te ruga cu smerenie, a te marturisi des.
Fra|ilorl Pctuind de bunvoie, am pierdut sfnta neprihnire - neprihnirea
care nu numai c este neatins de fapta pctoas, dar nu are nici mcar cunotin|a
rului; neprihanirea ntru a carei stralucire duhovniceasca am venit la fiin|a din mainile
Ziditorului. Am pierdut si acea neprihanire pe care am dobandit-o rezidi|i fiind prin botez; n calea
vie|ii noastre, ne-am ntinat prin feluritele pacate vesmintele albite de Rascumparatorul. Ne-a
mai ramas o apa pentru a ne spala: apa pocain|ei. Ce se va ntampla cu noi daca vom fi
nepasatori si fa|a de aceasta spalare? va trebui sa ne nfa|isam lui Dumnezeu cu sufletele slu|ite
de pacat - si cumplit va privi El la sufletul spurcat, la focul gheenei l va osandi.
Spla|i-v, cur|i|i-v, terge|i rut|ile din sufletele voastre dinaintea ochilor
Mei, prsi|i-v rut|ile voastre. i veni|i s ne judecm. Cu ce se va sfarsi nsa
aceasta judecata a lui Dumnezeu - judecata pocain|ei, la care Dumnezeu l cheama nencetat pe
pacatos n timpul vie|ii sale pamantesti? Cand omul si recunoaste pacatele sale, cand se
hotaraste sa se pocaiasca si sa se ndrepte cu adevarat, Dumnezeu ncheie judecata Sa cu omul
prin urmatoarea hotarare: De vor fi pacatele voastre precum purpura, ca zapada le voi albi; si de
vor fi precum carmazul, ca lana le voi albi (Isaia I, 16-18). Iar de va fi nepasator crestinul fa|a de
aceasta ultima chemare a multmilostivului Dumnezeu, i se vesteste din partea Lui pierzania
vesnica.
Buntatea lui Dumnezeu te ndeamn la pocin| (Romani 2, +). Dumnezeu vede
pacatele tale: cu ndelunga-rabdare priveste pacatele pe care le faci naintea Lui, la sirul de
pacate care alcatuieste via|a ta; El asteapta pocain|a ta si totodata lasa la libera ta voie sa alegi
mantuirea sau pierzania. $i tu folosesti n chip rau bunatatea si ndelunga-rabdare a lui
Dumnezeu! Creste n tine nepasarea atat fa|a de Dumnezeu, cat si fa|a de soarta ta vesnica!
Singura ta grija este sa-|i nmul|esti pacatele, sa adaugi la pacatele tale de mai nainte pacate
noi si ndoite!
"Dup nvrtoarea ta i dup inima ta nepocit |i aduni mnie n ziua
mniei i artrii dreptei judec|i a lui Dumnezeu, Care va rsplti fiecruia dup
faptele lui: celor ce prin rabdarea n fapta buna cauta slava, cinste si nestricaciune - via|a
vesnica; iar celor ce din ndarjire se mpotrivesc adevarului si se supun nedrepta|ii - manie si
urgie, necaz si stramtorare vesnica peste tot sufletul omului facator de rau (Romani 2, S-9).
Amin.
{Sfntul Ignatie Briancianinov)
S plngem pierderea mntuirii noastre
Aa cum e firesc s ne plngem mor|ii, tot aa trebuie s
plngem i pierderea mntuirii noastre, ca sa nu spunem mai
mult. Cu o asemenea dorin|a si un asemenea curaj ar trebui ca to|i sa
aiba ochii sufletului ndrepta|i spre aceasta |inta i totul sa ne fie o
chemare si aducere-aminte.
Cei care i-au pierdut so|iile sau copiii au mereu n suflet
chipul celor pleca|i de aici; n timp ce noi, care am pierdut mpr|ia Cerurilor, ne
gndim la orice numai la ea nu. Nici unul din aceia, fie el si de neam mparatesc, nu s-ar
rusina sa se supuna legii doliului - se va arunca la pamant, va plange cu amar, si va
schimba vesmintele, se va supune din toata inima tuturor celorlalte datini potrivite cu acest
moment, fara sa |ina seama nici de educa|ia sa, nici de neputin|ele ce ar putea urma acestei
mahniri adanci - , va suporta totul cu cea mai mare usurin|a.
Noi ns, care nu suntem n doliu pentru so|ie sau copil, ci pentru un suflet,
i nu pentru suflet strin, ci pentru al nostru, ne scuzm pretextnd slbiciunea
snt|ii i fine|ea educa|ieil $i slava Domnului, asta sa fie singura nenorocire! nsa noi
nu facem nici macar ceea ce nu cere un efort fizic. Caci de ce for|a fizica e nevoie, spune-
mi, atunci cand e vorba de strapungerea inimii, de rugaciunea veghetoare, de cugetarea la
pacate, de combaterea exagerarilor si preten|iilor prostesti si de smerirea min|ii? Acestea
ni-L fac pe Dumnezeu milostiv, ns noi nu le facem nici mcar pe acestea...
{Sfntul Ioan Gur de Aur)
Istorioar- Pianul i credina
,Dupa ce am cumparat un pian, povestea odata un iubitor de muzica
clasica, mi-am pierdut nadejdea ca am sa nva[ vreodata sa cant la el.
Degetele mele erau nendemnatice i melodiile ieeau tare chinuit. Dar acum,
dupa mai multe lec[ii, pot canta piese simple cu destula ncredere. Poate ca
exerci[iile nu ma vor face sa ajung perfect, dar cu siguran[a ele mi vor
mbunata[i considerabil aptitudinile.
Faptul de a aparine Bisericii nu nseamn c automat o via
cretineasc va fi uor de mplinit, la fel cum cumprarea unui pian nu este o
garanie c vei ajunge un mare muzician. Este un pas necesar, dar e abia nceputul.
Exersarea la pian n fiecare zi, chiar atunci cand criza de timp este vizibila, se simte uneori
ca o corvoada. i poate rezultatele nu sunt totdeauna satisfacatoare, dar deja se poate
ntrezari momentul cand visul de a canta la acel instrument se va mplini.
La fel i n urcuul duhovnicesc. nceputul este dificil uneori fiindc nu se
vd rapid rezultate spectaculoase. Dar cu rbdare, schimbrile n bine ale vieii
noastre vor fi cu neputin de observat.
Conform rezultatelor ultimului recensamant al popula[iei din [ara noastra, 86,S din
locuitorii Romaniei sunt ortodoci. E un fapt mbucurator ca ata[ia oameni sunt fra[i ntru
credin[a. Dar nu suficient. Ca sa ajungem cretini adevara[i e nevoie de silin[a. Dupa cum
privitul pianului cu duioie nu te face un muzician mai bun, tot aa, admirarea numelui tau
nscris pe certificatul de botez nu te face un cretin mai ravnitor.
Cine se declar un bun cretin, nseamn c s-a cit pentru toate nelegiuirile
mai mult sau mai pu|in inten|ionate comise pe parcursul vie|ii, ca merge la Biserica
frecvent, face lucruri placute Domnului, i urmeaza Cuvantul, posteste, nu fura, nu minte, nu
vorbeste urat, |ine cont de toate poruncile biblice, este milostiv si iertator cu semenii sai,
inclusiv cu cei care i-au gresit, nu se ataseaza de lucrurile lumesti si asteapta cu nerabdare
venirea lui Iisus recunoscand n acelasi timp ca Nantuitorul este Fiul lui Dumnezeu.
Lucrarea, druirea, dragostea i rugciunea, toate practicate zilnic cu
credincioie sunt singurele mijloace care ne vor aduce mai aproape de elul
nostru: dobndirea Duhului Sfnt. Amin.
{ziarullumina.ro)
Tco Tvon i.iv Tov - c. J22 2J JJ
Contul bisericii: BCR, Sect. 4, PAROHIA BELVEDERE - RO41RNCB0069007665720001