Desprire

Cnd falfaisi nframa n albul steag al minii Se oglindea amurgul n apele fntnii; Alturi, sgetat n inim de fric, n clipa despririi gemu o turturic, O rodie necoapt cazu, de ierme roas, Crpnd, nbu!it de iarb somnoroas "i, trist, pe poarta serii spre umbrele pieirii #e!ea, plit !i rece, luceafrul iubirii, $recnd ca peste%o ran, pe%un nt cer ca fierea& 'lecat peste fntn, edeam n fund durerea Cum turbura adncul enind s se adape "i prefcea n snge cle!tarul scump de ape, Cum se stingea amurgul !i e!tedul luceafr "i cum porneai departe !i singur tu, cea fr( De mila, lund cu tine n albul steag al minii, Ca%n zri s mi le fluturi, nframele luminii, )sndu%m, din golul fntnii cu balaur, S m pri easc noaptea cu oc*ii ei de aur, 'e cnd, cernd !i dndu%!i c%un bun rmas iertarea, Se%mbri!au n umbr iubirea !i uitarea&