Sunteți pe pagina 1din 3

Idei si mentalitati - Curs 5

Amploarea afacerilor (pe care le desfasoara lumea burgheza) criteriu. Potrivit acestui criteriu se face impartire intre marea burghezie si mica burghezie. Este o distinctie care se impune incepand cu secolul al XIX-lea. Este un criteriu foarte relativ; trecerea de la marea burghezie la mica burghezie se realizeaza defapt in trepte, existand multe pozitii intermediere sau, altfel spus, in cadrul unei categorii (mare/mica burghezie) sunt introduse persoane cu tipuri de afaceri destul de variate ca dimensiuni, structura, in functie de locul anume, momentul in istorie. Criteriul este mai ales relevant pentru imaginea asupra lumii burgheziei, pentru anumite distinctii care se pot face cu privire la modul de viata, atitudinea fata de afaceri si modul in care este privita lumea burgheza din afara ei (o serie intreaga de atitudini, aprecieri venita dinspre lumea muncitoare sau aristocratica, variaza atunci cand e vorba de marea burghezie si mica burghezie). Marea burgheziei burghezia care desfasoara afaceri de mare amploare, detine mari capitaluri, investeste mult in afaceri, este preocupata in mod deosebit de inovatie, de sporirea continuu a dimenisunilor afacerii. Marea burghezie poate detine societati private sau poate participa la societati pe actiuni (mai ales astazi). Sub raportul mentalitatilor, a atitudinilor, marea burghezie intruchipeaza cel mai bine caracteristicile atribuite in genere burgheziei : cutezanta, perseverenta, spirit activ, spirit de initiativa. Evident pot fi cei mai activi, cutezanti, implicanti in dezvoltarea afacerilor; ei pot suporta mai usor un eventual esec si de aceea sunt dispusi sa isi asume asemnea riscuri. Specific acestei burghezii este faptul ca in timp (mai alex sec XIX), marea burghezie a construit adevarate burghezii. Generatie de generatie a dezvoltat afacerea, a sporit averea, a sporit forta si prestigiul afacerii respective. Evident, reprezentatii acestei mari burghezii care castiga mult, duc si o viata de mare lux; in secolul al XIX-lea stilul lor de viata s-a apropiat tot mai mult de stilul de viata al aristocratiei, si chiar in societati (societatea engleza) se realizaza o unitate intre burghezie si aristocratie, unitate considerata structura stabila, de referinta, pentru identitatea lumii engleze, ordinea specifica lumii engleza. Ideea de dinastii si de lux (consum, modernitate) specifice lumii aristocratice a facut ca pe buna dreptate sa se vorbeasca de o aristocratie burgheza (categorie de alesi ai societatii, care prin continuitate se apropie de structurile de tip aristocratic, ce ramane sa ii deosebeasca : aristocratii raman in afara vietii active, sau implicati mai putin decat burghezia.) Marea burghezie este si o categorie inalt instruita. Din marea burghezie s-au desprins fie elitele intelectuale din cele mai diverse domenii ale societatii si sau alaturat din acest punct de vedere traditiilor aristocratice. Si tot din aceasta mare burghezie s-au desprins conducatorii personalizati ai afacerilor (managerii). De la inceputul secolului XX, afacerile sunt conduse intru-un mod cat mai pronuntat de specialisti (care devin cu timpul participanti la capital). D.p.d.v. al ocupatiilor, marea

burghezie este in primul rand legata de activitatea industriala; dar marea burghezie poate cuprinde si membrii asa numitei burghezii intelectuale.

Mica burghezie implicata in afaceri de mai mica amploare. Aceasta mica burghezie constituie o parte foarte insemnata a structurii civilizatiei de secolul XIX XX, ei reprezinta cea mai mare parte a societatii. Se caracterizeaza printr-un stil de viata mult mai modest, de multe ori mai apropiat de stilul de viata al categoriilor muncitoare. Se caracterizeaza printr-o atitudine activa, munca, dar in acelasi timp mult mai pridenti in afaceri, mai putin dispusi sa riste, pentru ca un eventual esec poate insemna o catastrofa. Aceasta categorie isi asigura relativ usor ziua de maine, dar in subconstientul ei n-a disparut teama de ziua de maine (nu sunt atat de bogati, de nstrii) un esec poate insemna pierderea resurselor de existenta si mai ales poate insemna declasarea starii sociale, pierderea rangului. Aceasta teama de pierdere a rangului este mai mare decat teama pierderii resurselor de existenta. De multe ori aceasta prudenta a micii burghezii a fost interpretata ca fiind expresia lasitatii, expresie a unui spirit limitat si de aceea, de multe ori, mica burghezie a facut obiectul unei critici foarte acide legate de aceasta lipsa de orizont, de deschidere, de cutezanta. Pe de alta parte, atiudinea echilibarata, respectoasa fata de familie, o anumita ordine a vietii private a facut din mica burghezie un anumit model pentru lumea muncitoare. Atat marea burghezie cat si mica burghezie reprezinta reperele in jurul carora s-au dezvoltat structurile tipic capitaliste : rolul esential al capitalului (al fondului de baza pentru orice afacere), piata libera, separatie intre munca salariata si capital. Sistemul de valori : viata activa, cultul muncii, pretuirea individului, recunoasterea meritului personal, cultivarea libertatii de gandire, de expirmare, de actiune; increderea in ratiune, in stiinta, in posibilitatile tehnologiei dezvoltate pe baza cunoasterii stiintifice. Toate acestea au fost valori afirmate de lumea burgheza dar care treptat au dobandit un grad mare de universalitate (au fost apreciate ca valori ce pot fi recunoscute si de altii). Pe aceste valori sau afirmat si consolidat societatile de tip liberal si democratic. Liberalismul insemana nevoia de a respecta proprietatea privata, libertatea de actiune si nevoia de a respecta libertatea de gandire si exprimare. De liberalism se leaga dezvoltarea spiritului de toleranta politica, religioasa, intelectuala. Ca urmare a liberalismului, societatea moderna se dezvolta ca o societate fara caste si prin pretuirea spiritului moral, liberalismul isi justifica pledoaria pentru o societate deschisa, dinamica, in care meritul personal, competentele detinute, realizarile infaptuite sa permita indivizilor sa se miste liber sau relativ liber pe scara sociala.

Prin promovarea libertatii de acitune in plan economic, liberalismul contureaza elemente esentiale pentru societatea moderna in ceea ce priveste raportul dintre agentii economici si stat. Revolutia franceza a fost o adevarata calamitate, considera ca o societate normala si sanatoasa nu poate functiona decat dupa normele lumii aristocratice si dupa normele religiei.

Din aceste perspective probleme ansamblului social sunt importante, sunt importante mecanisme diferite ale societatii si in mica masura sau deloc este luat in calcul individul.