Cristobal Balenciaga- “părintele haute-couture”.

Abstract: Cristobal Balenciaga - personaj care a schimbat pentru totdeauna viziunea întregii
lumi asupra a ceea ce înseamnă haute-couture, tendinţă, model, podium, preţ sau material. Talentul său
s-a manifestat de timpuriu caracterizându-se prin linii inspirate din Renaştere, materiale cadrilate, talii
lăsate, tunici lungi sau scurte, broderii, mâneci „lasate“, umeri pătraţi cu talie strânsă, rochii sac sau
fuste cloche (celebrele „bubble“), Balenciaga a reuşit să provoace atâtea tendinţe încat puţine sunt
hainele de astăzi care să nu aibă măcar o trasatură adusă în premieră de creatorul spaniol.

Cuvinte cheie: haute-couture, rochie, tendinţe, creator, talent, modă, atelier, casă de modă.

În 1895, în provincia bască Gipuzkoa, mai exact în satul uitat de lume numit Getaria, în sudul
Spaniei se naşte Cristobal Balenciaga. După ce îşi pierde tatăl la o varstă fragedă, Cristobal petrece
mult timp în atelierul de croitorie al mamei sale, unde învaţă totul despre haine, cusături, accesorii.
Începe să îşi ajute mama şi în scurt timp se dovedeşte un designer talentat şi cu o imaginaţie bogată,
care nu ezita să încerce orice i se parea interesant. La 17 ani, întreaga provincie privea cu invidie
hainele pe care le croise pentru familia sa. La 20 de ani, reuşeşte să fuga din provincie şi deschide
primul magazin sub nume propriu în San Sebastián.
Fără niciun fel de atracţie către hainele de serie şi fără vreo intenţie de a crea haine în
conformitate cu moda, şi transformă atelierul de croitorie în laborator de creaţie după doar trei ani
(1918). Într-o societate în care toţi nobilii care îşi permiteau hainele sale se întalneau regulat, nu a
trecut multa vreme până când numele casei Balenciaga s-a raspândit în întreaga Spanie şi a ajuns chiar
în Franţa. Aproape forţat de piaţa, deschide ateliere de haute-couture în Madrid şi Barcelona. În 1937,
face singurul compromis din întreaga sa viaţă: acceptă dictatura Parisului în lumea modei şi se mută în
Avenue George V, unde se află şi astazi cel mai important magazin al firmei. Considerat unul dintre
cei mai promiţători tineri designeri din industria modei pariziene, o lume în care competiţia ducea la
cele mai ridicate standarde, Balenciaga reuşeşte să se impună şi să fie mereu cu un pas înainte
rivalilor.
Se specializează în rochii de seară şi genţi. Îl vor inspira cele mai frumoase femei ale vremii,
printre care si prinţesa Grace de Monaco pentru care a lucrat.
Spectaculozitatea ţinutelor pe care le semnează uimeşte şi încantă. Se adaptează apoi uşor
schimbarilor întervenite în moda după razboi şi inovează continuu, devenind maestru pentru mulţi
dintre designerii care vor avea succes mai târziu. Toată lumea modei îl consideră un perfecţionist. În
1953 creează celebra jacheta balon, cu mâneci bufante, iar în 1957, rochia-balon, care va fi apreciata
mai ales in America. Astăzi, casa de modă care îi poarta numele continuă să fie respectată şi să aiba
succes.
În scurtă vreme, Balenciaga devenea simbolul eleganţei pariziene. Intraductibilul „couturier“,
care înglobează atât meşteşugul celui care taie şi coase, cât şi forţa creaţiei, era definit de Balenciaga
în felul următor: „Un couturier trebuie să fie arhitect pentru design, sculptor pentru forme, pictor
pentru culori şi muzician pentru armonie. Dar trebuie să fie, în primul rând, un filosof, pentru a
tempera ansamblul“[1].
Prima sa colecţie a fost inspirată de Renaşterea Spaniolă, numele designerului fiind corelat după
aceea, de-a lungul carierei, cu pasiunea pentru arhitectură şi geometrie. Haina-patrătă, jacheta-ou,
fusta-gogoşar, fusta-balon, rochia-balon, volumele de genul gulerelor sau umerilor supradimensionaţi,
poartă semnatura Balenciaga, revenind sub diverse înterpretari pe podiumuri. Dacă primele haine
Balenciaga purtau amprenta creatorului, prin folosirea câtor mai puţine tăieturi şi cusături în îmbinare
şi prin eliminarea liniei taliei - care a stârnit controverse în era New Lookului propus de Dior (cu
siluete feminine, talie de viespe, umeri mici şi şolduri ample), după terminarea celui de-al Doilea
Razboi Mondial, designerul iberic incepe sa fie atras de “geometria” corpului feminin, pe linii fluide,
curate, apropiindu-se de silueta clepsidră. Urmează rochia-tunică, chemise, jachete sferice, rochia-sac,
culminând cu o intoarcere la “jocul” inceputurilor - fascinaţia pentru modificarea liniei taliei. De la
eliminarea completă a taliei, Cristobal Balenciaga ajunge la rochii-balon, elogiind stilul Empire, în
care linia taliei este mult ridicată. Tot acum iau naştere şi hainele şi jachetele cu tentă de kimono.
Pentru schimbările aduse ţinutelor feminine, prin modificarea permanentă a liniei taliei, spaniolul a
fost numit cel mai inovator designer, creaţia sa fiind considerată un omagiu adus feminităţii, şi
expresie a pasiunii pentru silueta şi modificarea ei prin croială.
 Proporţiile şi “arhitectura” corpului şi a hainelor, mai cu seamă modificarile aduse siluetei prin
vestimentaţie, n-au constituit singurele sale preocupări creative. Texturile, îmbinarea şi prelucrarea lor
- faimoasele gulere supradimensionate sau volumele arhitecturale erau atent studiate şi în ceea ce
priveşte materialele - broderiile minuţioase au transformat creaţiile Balneciaga în adevarate opere de
artă şi măiestrie. Nume cunoscute în industria fascinantă a modei s-au conturat sub îndrumarea lui
Balenciaga: Oscar de la Renta, vizionarul Andre Courreges, Ungaro şi Hubert de Givenchy.
Coco Chanel spunea despre creatorul basc: „Doar Balenciaga este un adevarat couturier. Doar el
este în stare să taie materialul, să-l asambleze şi să-l coase cu mâna lui. Noi, ceilalţi, abia dacă ne
numim meşteşugari“[1]. Nici Christian Dior nu l-a scutit pe Cristobal Balenciaga de flatări excesive.
După ce l-a numit „maestrul tuturor couturier-ilor“, i-a înscris în cartea de onoare urmatoarele rânduri:
„Haute Couture este ca o orchestră al cărei dirijor nu poate fi decât Balenciaga. Noi suntem bieţi
muzicieni, care îi urmarim instrucţiunile“. Hubert de Givenchy, chiar când era în culmea gloriei, iar
Balenciaga părăsise de mult lumea, recunoştea că „Balenciaga nu este doar un stil, ci o tehnică. El a
fost arhitectul Haute Couture“[1].
Din pacăte, industrializarea renăscută după Al Doilea Razboi Mondial a avut efecte perverse în
lumea modei. Ţesăturile odinioară scumpe erau la îndemână, imediat ce China, Coreea si America de
Sud au început sa le producă la preţ de dumping. Maşinile de taiat reproduceau cele mai grele tipare
fără nicio ezitare. Ceea ce fusese destinat unui public restrâns intra într-o eră a consumului de masă. În
plus, aerul de libertate al anilor ’60 dadea frâu liber experimentării, iar hainele care se purtau pe
vremuri doar la ocazii speciale erau văzute în orice club de noapte, restaurant sau chiar la plimbarea de
seară a câinelui familiei.
Obosit sa creeze doar pentru a-şi vedea opera redusă la noile haine de stradă, Balenciaga declară
public: „Sunt dezgustat. Pręt-a-porter-ul este o mizerie şi prea multi oameni o preferă“[1]. În 1968, îşi
închide atelierele şi se retrage pentru a muri senin în Spania natală, în 1972. Se spune că, la închiderea
atelierelor, contesa Mona Bismark s-a încuiat în casă şi a jelit vreme de trei zile dispariţia firmei sale
preferate. Pauline de Rothschild, Mellon Bunny, Gloria Guinness si protejatul lui Balenciaga, Hubert
de Givenchy, îşi exprimă în repetate rânduri intenţia de a-l readuce pe Balenciaga în lumea modei, însă
toate eforturile râman zădarnice.
După moartea lui Cristobal, nepoţii au preluat afacerea, încercând să o readucă la viaţă. Dovada
că nu doar eticheta vinde hainele, toate încercarile lor de pâna în 1978 se transformă în eşecuri
răsunătoare. În 1978, Balenciaga este preluată de Hoechst, cu tot cu divizia de parfumuri, care încă
funcţiona bine, apoi ajunge parte din grupul Jacques Bogart, în 1986. Firma rămâne într-un
semianonimat până în 1997, când, disperat, directorul de creaţie Josephus Timister încearcă o
„cascadorie“ şi aduce pe podium o formaţie de rock atât de dură, încât toată lumea părăseşte sala.
În acelaşi an, Balenciaga îşi asumă un risc enorm şi îi oferă un post de conducere lui Nicolas
Ghesquičre, un ucenic deosebit care, la doar 25 de ani, fusese deja apreciat în marile case pariziene,
inclusiv Jean Paul Gaultier şi Agnes B. Ghesquičre lucra de doi ani în Balenciaga, însa nu avusese
ocazia să-şi demonstreze calităţile.
Prima sa linie prezentată oficial intră pe podium alături de cei mai mari designeri ai anului: John
Galliano (Dior), Alexander McQueen (Givenchy), Marc Jacobs (Louis Vuitton) şi Stella McCartney
(Chloé), iar rezultatul nu este fabulos. Continuă însă şi, în 2001, cu şapte colecţii unanim considerate
„interesante“, dă marea lovitura. Atât de mare, încat este singurul om din modă care intră în topul
„Times“ - 100 de personalităţi influente ale anului.
Prin urmare Cristobal Balenciaga poate fi considerat, făra nicio ezitare, părintele haute-couture.
Simbolurile adoptate universal din moda secolului XX, Coco Chanel şi Christian Dior, il recunoşteau
drept sursă de inspiraţie. A fost singurul designer care şi-a închis singur o casă de succes pentru că „îi
era dezgustător de pręt-a-porter“-ul care începea să domine lumea. După mai bine de treizeci de ani,
urmaşul stilului său intră în galeria celor mai influente 100 de personalităţi ale secolului XX.

Bibliografie:
1. www.fashionandbeauty.ro
2. www.wall-street.ro
3. www.infofashion.ro
4. http://doinaberchina.blog.com