" Iubirea este singura pasiune care te rasplateste cu o moneda fabricata de ea insasi... jertfa.

" Tocmai cnd credeam c m-am lecuit definitiv de inventat poveti pe care doar frma de noroc lips le-a oprit s coboare n real, cea mai bun prieten mi zice c-i absurd s nu mai visezi. S nu mai ncepi poveti creznd c nu vor dura. S -i spui dup ce se termin, mai devreme sau mai trziu, c mai bine n-ar fi fost. Eu am renunat s mai risc i s mizez totul pe o poveste de dragoste dup ce am avut una n care mi s-a ntmplat tot ce mi-am dorit. Ba i ceva n plus. A inut 5 ani, dar niciun premiu, articol, concurs ctigat, nicio emisiune, carte, revist, laud, cltorie nu m-a fcut mai fericit dect perioada cu pricina. Deci toate motivaionalele conform crora fericirea adevrat e n tine, n lucrurile pe care le faci din inim i nu in de alii, n realizrile tale, sunt uor ipocrite, zic eu. Fericirea e atunci cnd iubeti pe cineva de nu mai poi i respectiva persoan simte la fel exact n acelai timp. De ndat ce ai avut asta i s-a dus, intri ntr-un sevraj atroce. Caui atta vreme ct mai crezi c aa ceva exist. Cnd nu mai poi, militezi din nou pentru fericirea care vine din tine i din realizrile tale. Trebuie s trieti cumva! Era vara, vesnicul anotimp al iubirii, mai exact sfarsitul lunii august, a doua zi dupa majoratul meu. Eram fericita, plina de viata, cu capul in nori,fara griji...doar ce implinisem 18 ani.... Si iata... ca in acea seara de august... ca din senin... ca o raza de soare aparuta printr-un geam spart intr-o camera intunecata a aparut el... omul care avea sa ma aduca cu picioarele pe pamant,omul care avea sa ma faca sa rad, sa plang, sa fiu fericita dar sa vad si partea trista a vietii. Ne cunosteam de multi ani doar ca nu am realizat pana atunci cat de mult insemn pentru el. Timp de o luna seara de seara trecea in parcul in care stia ca ma gaseste cu amicii doar ca sa ma vada. Ma privea intr-un fel care mi se parea ciudat...pentru ca nimeni nu ma mai privise asa pana atunci. Cred ca vro doua luni mi-a tot lasat flori in poarta...si il vedeam mereu trecand insa ne priveam si doar atat. Nu iam daruit nici macar un zambet. Probabil ca a faurit un plan prin care sa ajunga la mine, pentru ca intr-o zi, mam pomenit cu el in grupul meu de prieteni. Se imprietenise cu unul dintre vecinii mei,cu care eu imi petreceam timpul liber. Nu stiu de ce m- a ofticat situatia aceea, dar l-am ignorat, ca sa-i arat ca nu se ajunge prea usor la mine. Numai ca, el era asa de dragut, atat de cuminte si atat de bun, incat mi-ar fi fost imposibil sa nu il indragesc. Asa ca pana la urma ne-am imprietenit. Era evident ca el era indragostit de mine pe cand eu doar il simpatizam. Venea in fiecare seara la mine indiferent de cum era vremea. EL a fost al doilea barbat din viata mea care m-a tratat ca pe o printesa, primul fiind TATA, care m-a rasfatat foarte mult. Si desi a facut orice sa imi castige inima timp de cateva luni a ramas doar un amic, pana intr-o seara cand ne am sarutat in joaca iar de atunci totul a devenit un vis.

De atunci am trecut impreuna prin multe lucruri grele la care viata ne-a supus dar am reusit sa invingem orice.Asa au trecut cinci ani de iubire, suferinta, gelozie, certuri...si multe altele dar orgoliul si certurile destul de dese ne au indepartat. Mereu treceam cu brio peste incercarile acestea pana intr-o zi cand am decis ca e mai bine pentru noi sa ne vedem amandoi de drum. Acum, consider ca el a fost o parte frumoasa din viata mea, o perioada care cu siguranta nu o voi uita. Poate c fericirea a fost pur i simplu bucuria de a tri, tinereea, cheful de a ncepe un drum n doi. Poate m-am maturizat i, dei am ncercat s o caut n alte locuri, n alte drumuri, n-am mai gsit-o niciodat dupa ce ne-am despartit. Nici nu tiu dac mi-am dat prea multe anse. Nu stiu unde l-a dus vantul soartei pe el,nu stiu daca acum este fericit, stiu doar ca, oricat de departe ar fi, noi doi impartim impreuna acelasi cer si o prima poveste de dragoste....