Sfantul Nicolae Cabasila Talcuirea Dumnezeiestii Liturghii

Sf.
Nicolae Cabasila
Tlcuirea dumnezeietii liturghii
Traducere din limba greaca de Pr. Prof. Dr. Ene Braniste Editia I: 1946 Editia II: 1989 Editia III: 1997
Editura r!ie"isco"iei Bucure#tilor 1989
' T$lcuirea dumne%eie#tii &iturg!ii
Cuprins
Capitolul I ....................................5 Despre scopul Sfintei Liturghii n general..........................................5 Capitolul II ...................................9 Pentru ce cinstitele daruri nu se pun de la nceput pe Sfnta Masa..........9 Capitolul III ................................1 Darurile sunt nchinate lui Du!ne"eu ca o prga a #ietii o!enesti Dar care este for!a $!ateria% darururilor&. .1 Capitolul I' ................................1 De ce se cu#ine ca darurile sa fie o prga a #ietii o!enesti&................1 Capitolul ' .................................11 De ce nu se afieroseste o pine $prescura% ntreaga ci nu!ai o parte& ....................................................11 Capitolul 'I ................................1( Pentru ce preotul nscrie $ntipareste% pari!a lui )ristos n pine...........................................1( Capitolul 'II ...............................1* Ce ntelege! prin +po!enirea Do!nului,....................................1* Capitolul 'III ..............................1Despre cele ce se sa#rsesc n pinea de la prosco!idie..............1Capitolul I. /................................15 Pentru ce a poruncit Do!nul sa face! acestea ntru po!enirea Lui15 Capitolul . .................................15 Despre cele ce se rostesc $la% prosco!idie0 dupa po!enirea
( T$lcuirea dumne%eie#tii &iturg!ii
Do!nului 1ducerea darurilor este de !ultu!ire si totodata de cerere....15 Capitolul .I ................................12 Pentru ce se acopera darurile si despre cele ce se rostesc atunci....12 Capitolul .II /...............................13 Despre sla#irea lui Du!ne"eu de la nceputul Liturghiei $si ectenia cea !are%...........................................13 Capitolul .III................................(1 Ce nsea!na ruga +Doa!ne !iluieste&,...................................(( Capitolul .I' ..............................(* Despre nde!nul +...4oata #iata noastra lui )ristos Du!ne"eu sa o da!5,...........................................(* Capitolul .'.................................(Despre asa nu!itele +1ntifoane, si despre rugaciunile din ti!pul lor...(Capitolul .'I................................(6 Si!7olis!ul Sfintei Liturghii0 pe scurt............................................(6 Capitolul .'II...............................(2 4lcuirea pri!ului antifon.............(2 Capitolul .'III..............................(3 Ce nse!nea"a cntarile din profeti de la nceputul Liturghiei $e8plicarea antifonului al doilea%.....................(3 Capitolul .I.................................* 4lcuirea antifonului al treilea.......* C1PI49L:L .. ............................*1 Despre iesirea cu Sfnta ;#anghelie si i!nul 4risaghion.......................*1 C1PI49L:L ..I.............................*( Despre rugaciunea trisaghionului si despre sfintele nde!nuri.............*( C1PI49L:L ..II............................**
4 T$lcuirea dumne%eie#tii &iturg!ii
Despre citirile din Sfnta Scriptura0 ordinea si si!7olis!ul lor.............** C1PI49L:L ..III...........................*Despre rugaciunile de dupa ;#anghelie...................................*C1PI49L:L ..I'...........................*5 Despre aducerea cinstitelor daruri la sfnta Masa..................................*5 C1PI49L:L ..'............................*6 Despre rugaciunile de dupa intrarea cu cinstitele daruri si despre nde!nurile preotului catre popor. *6 C1PI49L:L ..'I...........................*2 Despre !arturisirea credintei0 despre nde!nurile si rugaciunile preotului pentru credinciosi si despre raspunsurile acestora........*2 C1PI49L:L ..'II..........................*3 Despre rugaciunea de !ultu!ire si despre sfintirea darurilor..............*3 C1PI49L:L ..'III.........................*9 De ce crede! cu tarie n aceasta taina............................................*9 C1PI49L:L ..I............................Despre cele ce ne o7iectea"a unii latini cu pri#ire la sfintirea darurilor si raspuns la o7iectiunea lor.........C1PI49L:L ...............................-* Sfintirea darurilor se sa#rseste si n 7iserica latin< la fel ca la noi.........-* C1PI49L:L ...I...........................-5 Pentru ce la sfintirea darurilor preotul in#oca pe 4atal0 iar nu pe =iul&.............................................-5 C1PI49L:L ...III.........................-6 Despre rugaciunile de dupa >ertfa si pentru ce po!eni! acu! pe sfinti0
) T$lcuirea dumne%eie#tii &iturg!ii
!ai ales pe Prea Sfnta ?ascatoare de Du!ne"eu...............................-2 C1PI49L:L ...I'.........................-3 Despre sfrsitul anaforei si ectania ur!atoare....................................-3 C1PI49L:L ...'..........................-9 Despre rugaciunea cea de Du!ne"eu data $rugaciunea do!neasca%0 plecarea capetelor si despre !ultu!irea0 cererea si sla#irea aduse lui Du!ne"eu0 dupa aceea...5 C1PI49L:L ...'I.........................5 Despre naltarea sfntului trup si despre cntarea +unul sfnt...,.....5 C1PI49L:L ...'II........................51 Ce nsea!na apa calda care se toarna n sfintele taine.................51 C1PI49L:L ...'III.......................5( @n ce fel Sfintele 4aine ntruchipea"a Aiserica........................................5( C1PI49L:L ...I..........................5( Despre che!area credinciosilor la !partasire si raspunsul lor..........5( C1PI49L:L .L...............................5* Despre rugaciunea preotului pentru credinciosi0 dupa !partasirea acestora.......................................5* C1PI49L:L .LI..............................5Despre !ultu!irea si sla#irea ur!atoare....................................5C1PI49L:L .LII.............................55 Cei !orti sunt si ei sfintiti de catre sfintele daruri0 ca si cei #ii&...........55 C1PI49L:IL .LIII...........................56 Sfintirea se efectuea"a ndeose7i n sufletul celui ce se !partaseste. . .56 C1PI49L:L .LI'............................53
Despre !i>locirea lui )ristos.........53 C1PI49L:L .L'.............................53 Sfintirea celor ador!iti e !ai deplina $dect a celor #ii%.........................53 C1PI49L:L .L'I............................59 Cu! sunt pri!ite sfintele daruri totdeauna de catre Du!ne"eu......59 C1PI49L:L .L'II...........................61 Ct de !ult $7ine% sunt pri!ite sfintele daruri..............................61 C1PI49L:L .L'III..........................6( De ce prin aceste daruri cinsti! si #enera! si pe sfinti......................6( C1PI49L:L .LI.............................6* @!potri#a celor care pretind ca po!enirea sfintilor la liturghie ar fi o rugaciune a preotului catre Du!ne"eu0 pentru dnsii..............6C1PI49L:L L.................................62 De cte ori se face po!enirea sfintilor n liturghie si care e deose7irea dintre ele....................62 C1PI49L:L LI................................69 Pentru ce preotul nu!este >ertfa +slu>7a cu#ntatoare,...................69 C1PI49L:L LII...............................69 Pentru ce sfnta >ertfa se nu!este nu!ai +;uharistie,&......................69 C1PI49L:L LIII..............................21 Despre o7steasca !ultu!ire pentru !partasirea cu sfintele taine si despre rugaciunile de la sfrsitul liturghiei......................................21
Tlcuirea dumnezeietii Liturghii

Capitolul I Despre scopul Sfintei Liturghii n general
Savrsirea Sfintei Liturghii are ca obiect prefacerea darurilor n dumnezeiescul Trup si Snge, iar ca scop sfintirea credinciosilor, care, prin acestea, dobndesc si nlesnesc mplinirea acelui efect si acelui scop, sunt rugaciunile, cntarile, citirile din Sfnta Scriptura si, n general, toate cele ce se savrsesc si se rostesc, cu Sfnta rnduiala, nainte si dupa sfintirea darurilor. Este adevarat ca Dumnezeu ne da n dar toate cele sfinte, fara ca noi sa i dam nimic n schimb! totusi, El ne cere neaparat sa ne facem vrednici de a le primi si a le pastra, caci nu face parte de sfintire dect celor ce s au pregatit n felul acesta. "sa se cuvine sa primim botezul si ungerea cu sfntul mir, aa sa gustam din ospatul infricoatei #ine. cest lucru l*a aratat Domnul +n "ilda semanatorului, c$nd a s"us: -Iesit*a semanatorul. nu ca sa are tarina, ci ca sa -semene.', d$ndu*ne sa +ntelegem ca aratura si toata "regatirea trebuie facute mai dinainte. /e cu0ine deci ca, la "rimirea /fintelor Taine, sa ne +nfatisam "regatiti si cu 0rednicie. De aceea, trebuie sa e1iste si +n slu2ba /fintei &iturg!ii mi2loace de "regatire +n acest sco": sunt rugaciunile, c$ntarile si tot ce se sa0$rseste sau se rosteste +ntr*+nsa, du"a r+nduiala sf$nta. cestea ne sfintesc si ne fac +n stare, "e de o "arte ca sa "rimim cu 0rednicie sfintirea, iar "e de alta ca sa o "utem "astra si sa ram$nem cu ea. Ele ne sfintesc +ntr*un +ndoit sc!i".
13igne, P.4., t. 1)5, col. (68 * 49'. '3atei 6III, (7 3arcu I8, ( #i &uca 8III, )
In "rimul r$nd ne sfintesc "rin +nsasi "uterea "e care o au rugaciunile, c$ntarile si citirile. stfel, rugaciunile ne +ntorc g$ndul catre Dumne%eu, mi2locindu*ne iertarea "acatelor7 c$ntarile, de asemenea, +l fac sa /e milosti0easca si sa /e +ndure de noi, "recum ne s"une Psalmistul: -Inalta lui Dumne%eu 2ertfa de lauda 9c$ntare:... si te 0oi i%ba0i si 3a 0ei "reamari.7 ( +n sf$rsit, citirile din Sfnta Scriptura, care ne nvata att bunatatea si iubirea de oameni a lui Dumnezeu ct si dreptatea si $udecata Lui, sadesc si aprind n sufletele noastre nu numai iubirea ci si teama fata de El, facndu ne astfel mai zelosi ntru pazirea poruncilor Sale. Iar toate la un loc, +mbunatatesc sufletul si a"ro"ie de Dumne%eu at$t "e "reot c$t si "e "o"or, fac$nd si "e unul si "e celalalt destoinici "entru "rimirea si "astrarea cinstitelor daruri care este sco"ul /fintei &iturg!ii. Dar ele "regatesc +ndeosebi "e "reot sa sa0$rseasca cu 0rednicie ;ertfa 9sfintirea darurilor:, care este efectul /fintei &iturg!ii, du"a cum am s"us7 de aceea 0edem, +n multe din rugaciunile sfintei slu2be, cum "reotul se roaga +n taina ca sa nu fie socotit ne0rednic de a aduce ;ertfa ci sa slu2easca Tainei cu suflet curat, cu limba si m$ini curate. Iata deci cum suntem "regatiti "entru lucrarea sf$nta de +nsasi "uterea cu0intelor rostite si c$ntate. In al doilea r$nd, c$ntarile si toate cele ce se sa0$rsesc +n sf$nta slu2ba, lucrarea si "atimile &ui "entru noi. Intr*ade0ar, at$t +n c$ntari si +n citire, c$t si +n toate cele sa0$rsite de sfintii liturg!isitori +n cursul +ntregii slu2be, este simboli%ata lucrarea i%ba0itoare a 3$ntuitorului: "artea +nt$i a sfintei slu2be ne arata +nce"utul acelei lucrari, cea de a doua "e cele urmatoare, iar cea de la sf$rsit "e cele de du"a aceea. sa +nc$t, urmarind cu "ri0irea aceste "arti ale slu2bei, "utem a0ea +n fata oc!ilor toata lucrarea m$ntuirii. #aci sfintirea darurilor % adica &ertfa nsasi % aminteste moartea, nvierea si naltarea 'ntuitorului, deoarece cinstitele daruri se prefac n nsusi dumnezeiescul Trup, cu care El a fost rastignit, a nviat si S a nalta la cer! cele dinainte de &ertfa nchipuiesc cele petrecute nainte de moartea Domnului, adica ntruparea, iesirea la
(Psalmul 6&I6, 14*1)
propovaduirea si aratarea cea deplina n lume! iar cele de dupa &ertfa arata (fagaduinta Tatalui), cum a numit o Domnul *nsusi4, adica pogorrea Sfntului Duh peste sfintii "postoli si ntoarcerea neamurilor la Dumnezeu si partasia lor cu El, printr nsii. stfel, +ntreaga slu2ba este ca o icoana care ar +nfatisa un singur tru" al lucrarii 3$ntuitorului +n lume, fac$nd sa se "erinde "e dinaintea "ri0irilor noastre toate "artile ei, de la +nce"ut "$na la sf$rsit, du"a r$nduiala si urmarea lor fireasca. sa de "ilda, antifoanele care se c$nta la +nce"utul sfintei &iturg!ii, "recum si cele ce se sa0$rsesc si se rostesc mai +nainte, la "roscomidie, +nc!i"uiesc cea dint$i trea"ta din lucrarea m$ntuitoare a lui <ristos7 iar cele de du"a antifoane, adica citirile din /f$nta /cri"tura si celelalte, +nc!i"uiesc trea"ta urmatoare. Dar s*ar "utea sa s"una cine0a ca aceste citiri si c$ntari ar a0ea un alt rost si anume ca au fost alese ca sa ne +ndemne s"re 0irtute sau ca sa faca "e Dumne%eu +ndurator s"re noi. Totusi, nu le +m"iedica sa "oata face si una si alta, adica "e de o "arte sa +ndemne "e credinciosi s"re 0irtute, iar "e de alta sa +nc!i"uie lucrarea m$ntuitoare a lui <ristos. E ca si cu !ainele: acestea satisfac +n "rimul r$nd ne0oia de +mbracaminte, aco"erind tru"ul7 dar, fiind croite +ntr*un fel sau altul, ele oglindesc adesea si +ndeletnicirea, felul de 0iata sau rangul celor ce le "oarta. Tot asa si cu r$nduiala /fintei &iturg!ii: fireste ca /fintele /cri"turi, cu"rin%$nd cu0inte de Dumne%eu insuflate si laude "entru Dumne%eu, +ndeamna la 0irtute si sfintesc "e cei ce le citesc si le c$nta7 dar fiind alese si or$nduite +ntr*anumit fel, ele au si un alt rost, adica "ot sa +nc!i"uiasca +ntru"area si lucrarea "am$nteasca a lui <ristos. celasi lucru se "oate s"une nu numai des"re c$ntari si citiri, ci si des"re sfintele ceremonii: fiecare din ele se sa0$rseste +n 0ederea unei anumite trebuinte, dar +n acelasi tim" simboli%ea%a si ce0a din lucrarile, fa"tele sau "atimile lui <ristos. Sa luam, de pilda, intrarea cu sfnta Evanghelie n altar sau intrarea cu cinstitele daruri. +iecare din acestea se savrseste cu un scop practic, una ca sa citeasca Evanghelia,
48e%i &uca 66I8, 49 #i =a"te I, 4
T$lcuirea dumne%eie#tii &iturg!ii
1 5
cealalta ca sa se savrseasca &ertfa. "mndoua nchipuiesc nsa iesirea si aratarea 'ntuitorului n lume, cea dinti, aratarea nca nedeslusita si nedeplina de la nceput, cea de a doua pe cea desavrsita si deplina. >e0a mai mult: +ntre cele ce sa sa0$rsesc la &iturg!ie sunt c!iar unele lucrari care nu +nde"linesc nici o trebuinta, ci au numai un rost simbolic. sa sunt, de "ilda: 2ung!ierea "rescurei si +nti"arirea crucii "e ea, forma de sulita +n care e facuta co"ia, sau turnarea a"ei calde +n /fintele Daruri. >!iar si +n celelalte /finte Taine "utem gasi multe de acest fel. sa de "ilda, +n r$nduiala bote%ului, cei ce 0in la bote% trebuie sa se descalte, sa se de%brace si, st$nd cu fata s"re "us, sa*si +ntinda m$inile si sa sufle7 aceasta ne +n0ata aici c$t de mult trebuie sa ur$m "e dia0olul si cum trebuie sa*l alunge cel ce 0a sa fie un ade0arat crestin. /i toate cele de acelasi fel din r$nduiala /fintelor Taine au fiecare +nsemnarea lor. Dar c$nd este 0orba de cele ce se sa0$rsesc la /f$nta &iturg!ie toate ne duc cu g$ndul la lucrarea m$ntuitoare a lui <ristos, "entru ca "ri0elistea ei fiind +n fata oc!ilor nostri, sa ne sfinteasca sufletele si astfel sa de0enim 0rednici de "rimirea sfintelor Daruri. >aci du"a cum odinioara aceasta lucrare a i%ba0it lumea de moarte, tot asa si acum, fiind mereu contem"lata, ea +mbunatateste si a"ro"ie de Dumne%eu sufletele celor ce o au +n fata oc!ilor. /au, mai bine %is, nici odinioara ea n*ar fi folosit nimic, daca n*ar fi fost 0a%uta si cre%uta. De aceea a si fost "ro"o0aduita si de aceea a facut Dumne%eu mii de semne, "entru ca sa fie cre%uta7 caci n*ar fi "utut sa*si +nde"lineasca rostul, adica sa m$ntuiasca "e oameni, daca odata sa0$rsita, ar fi ramas necunoscuta de cei ce trebuiau sa se m$ntuiasca "rintr* +nsa. ?umai ca, atunci c$nd era "ro"o0aduita, ea sadea +n sufletele celor ce nu o cunoscusera, cinstirea lui <ristos, credinta si iubirea, "e care aceia nu le a0usesera mai +nainte7 "e c$nd acum, fiind contem"lata, cu toata os$rdia, de catre cei ce de2a au cre%ut, nu creea%a +n suflet acele frumoase simtiri, ci numai "astrea%a "e cele e1istente, le +m"ros"atea%a si le s"oreste, fac$ndu*ne mai tari +n credinta si mai fierbinti +n e0la0ie si iubire.
1 1
>aci daca a facut sa rasara simtaminte noi, cu mult mai usor "oate sa le "astre%e, sa le +ntretina si sa le +n0iore%e "e cele 0ec!i. Dar tocmai acestea sunt simtamintele cu care se cu0ine sa ne a"ro"iem de cele sfinte cu e0la0ie, credinta si dragoste fierbinte fata de Dumne%eu si fara de care ar fi o nelegiuire c!iar si numai sa le "ri0im. De aceea, trebuia sa se +nfatise%e +n r$nduiala sfintei &iturg!ii o astfel de contem"latie, care sa "oata sa sadeasca +n noi aceste simtiri, +nc$t sa ne faca nu numai sa ne +nc!i"uim cu mintea, ci oarecum sa 0edem cu oc!ii saracia >elui ce sta"$neste, "ribegia "e "am$nt a >elui ce este +n tot locul, ocarile +ndurat de >el binecu0$ntat, "atimile >elui fara "atima7 sa 0edem c$t de mult ne*a iubit >el care a fost ras"latit cu at$ta ura, c$t /*a smerit "e /ine >el ce este necu"rins de fire, c$te a "atimit si c$te a facut, "entru ca sa ne "regateasca noua 3asa dumne%eiestilor Daruri. /i astfel, cutremurati de maretia m$ntuirii noastre, "atrunsi de marea +ndurare a lui Dumne%eu fata de noi, sa 0eneram "e >el ce /*a milosti0it si ne*a m$ntuit +n acest c!i", sa*i +ncredintam sufletele, sa*i daruim 0iata si sa ne +nflacaram inimile cu focul iubirii &ui7 si asa "regatiti sa ne a"ro"iem cu credinta si cu dragoste de focul /fintelor Taine. Iar "entru aceasta nu e dea2uns numai sa +n0eti o data si a"oi sa cunosti cele ce a facut <ristos, ci trebuie ca +n tim"ul sfintei &iturg!ii sa ne atintim s"re ele oc!ii cugetului si sa le contem"lam, alung$nd cu tarie orice g$nd strain, daca 0rem sa dob$ndim "regatirea sufleteasca des"re care am 0orbit, +n 0ederea sfintirii. >aci c!iar daca am cunoaste asa de bine drea"ta credinta +nc$t sa "utem ras"unde cu siguranta la orice +ntrebare, +nsa atunci c$nd luam "arte la sf$nta slu2ba nu le contem"lam "e toate du"a cu0iinta, ci g$ndul ne %boara s"re alte lucruri, cunoasterea ceea nu ne este de nici un folos +ntruc$t ea nu este +n stare sa ne insufle nici una din starile sufletesti des"re care am 0orbit. Pentru ca noi suntem +nr$uriti de g$ndurile ce ne sta"$nesc si traim acele stari sufletesti "e care le "ot naste acele g$nduri. De aceea s*a si i%0odit o astfel de re"re%entare simbolica 9a fa"telor 3$ntuitorului:, care "e de o "arte sa ni le aminteasca nu numai "rin cu0inte, ci sa ni le
1 '
aduca "e toate sub oc!i, iar "e de alta sa se 0ada de*a* lungul +ntregii slu2be7 "entru ca, "rin ea, sa se lucre%e mai usor asu"ra sufletelor si sa ni se ofere nu numai o sim"la "ri0eliste, ci sa ne insufle si o simtire, deoarece acea 0edere se +nti"areste mai ad$nc +n noi datorita oc!ilor, dar +n acelasi tim" sa nu se dea loc uitarii si nici mintea sa nu fie lasata sa alerge s"re alte lucruri, "$na ce ne 0om a"ro"ia de dumne%eiasca 3asa. /i astfel, cu sufletele "line de aceste g$nduri si a0$nd amintirea 0ie 9a fa"telor 3$ntuitorului:, sa ne +m"artasim cu /fintele Taine, adaug$nd sfintirea Tainelor la cea dob$ndita "rin contem"latie si -"resc!imb$ndu*ne din sla0a +n sla0a.), adica dintr*una mai mica +n cea mai mare dec$t toate. Iata deci care este, "e scurt, sco"ul sfintei &iturg!ii +n general. Iar acum sa o luam de la +nce"ut, "e c$t e cu "utinta, cu de*amanuntul: mai +nt$i rugaciunile, binecu0$ntarile, sfintele c$ntari si citiri dinainte de sfintirea darurilor7 a"oi c!iar lucrarea sf$nta adica ;ertfa +nsasi, iar du"a aceasta, sfintirea "e care o ca"ata "rin ea, sufletele credinciosilor 0ii si morti7 +n sf$rsit, c$ntarile si rugaciunilor "o"orului si ale "reotului din cursul /fintei &iturg!ii, +ntr*at$ta c$t au ne0oie de 0reo cercetare sau lamurire. Dar mai +nainte de toate, sa urmarim iconomia 3$ntuitorului, care se 0ede +n +ntreaga slu2ba: sa 0edem anume cum este ea +nfatisata "rin cele ce se sa0$rsesc la sf$nta &iturg!ie.
Capitolul II !entru ce cinstitele daruri nu se pun de la nceput pe Sfnta "asa

/a +nce"em cu cercetarea celor ce se sa0$rsesc si se rostesc la "roscomidie si anume cu +nsasi aducerea si oferirea darurilor. De ce, oare, "$inea si 0inul nu se duc "e sf$nta 3asa si nu se 2ertfesc +ndata ce sunt aduse de credinciosi, ci mai +nt$i sunt +nc!inate lui Dumne%eu ca daruri@ Pentru ca +n 0ec!ime se aduceau lui Dumne%eu nu numai 2ertfe s$ngeroase, adica 2ung!ieri de 0ietati
)>f. II >or. III, 18
1 (
necu0$ntatoare, ci si daruri, ca de "ilda 0ase de aur sau de argint. Dar tru"ul lui <ristos a fost 2ertfa si dar. Antr* ade0ar, la sf$rsit el a fost 2ertfa, 2ertfindu*/e "entru sla0a Tatalui7 dar c!iar dintru +nce"ut era +nc!inat lui Dumne%eu ca un dar de "ret, at$t ca "$rga a neamului omenesc c$t si du"a &ege, "entru ca era un +nt$i*nascut6. -ri, darurile aduse la proscomidie nchipuiesc Trupul Domnului. De aceea ele nu se aduc si nu se $ertfesc de la nceput pe sfnta 'asa, ci mai trziu! mai nti se afierosesc, adica se numesc si devin (cinstite daruri) nchinate lui Dumnezeu. sa a facut si 3$ntuitorul 9la >ina cea de taina:. &u$nd +n m$ini "$inea si 0inul, El le*a aratat mai +nt$i lui Dumne%eu*Tatal, +nc!in$ndu*I*le ca daruri. De unde se 0ede aceasta@ * Din +nsusi fa"tul ca Biserica le face si le numeste "e d$nsele daruri. >eea ce n*ar fi facut, daca n*ar fi stiut ca <ristos +nsusi a facut acest lucru. Dar Ea &*a au%it "oruncind: - ceasta sa faceti 9+ntru "omenirea 3ea:.7. /i &*a imitat, fac$nd la fel.
Capitolul III Darurile sunt nchinate lui Dumnezeu ca o prga a #ietii omenesti Dar care este forma
$materia% darururilor& >ei 0ec!i aduceau ca 2ertfa "$rga roadelor si a turmelor lor, sau din alte lucruri. .oi nsa aducem lui Dumnezeu ca daruri pine si vin, ca pe o prga a vietii noastre nsine. #aci pinea si vinul alcatuiesc hrana omului, prin care se ntre/ine via/a trupeasc0. Iar 0iaBa nu numai cC se susBine "rin !rana, dar e si simboli%ata "rin ea. stfel, ca sa arate ca &*au 0a%ut "e <ristos 0iu, sfintii "ostoli %iceau des"re D$nsul: ->a m$ncam si beam +m"reuna cu D$nsul, du"a +n0iere....8. De asemenea, Domnul a "oruncit sa se dea de m$ncare unui
6>f. &uca II, ''*'4 7&uca 66II, 19 si I >or. 6I '4, ') 8=a"te 6, 41
1 4
mort "e care*l +n0iase9, ca sa arate 0iata "rin !rana. sa +nc$t nu e nimic nefiresc daca, aduc$nd "rinos din !rana, socotim ca aducem ca "rinos +nsasi 0iata noastra. Dar "oate ar %ice ca si 2ertfele aduse de cei 0ec!i lui Dumne%eu mai toate alcatuiau !rana omului, caci erau fie roade sau fructe cu care se ostenesc agricultorii, fie animale din cele care se man$nca. * DaD Ansa toate acelea erau "rinoase ale 0ietii omenesti@ * ?icidecumD ?imic din toate acelea nu era o !rana "ro"rie numai omului, ci erau comune si celorlalte 0ietuitoare. stfel, fructele si roadele sunt !rana %buratoarelor si a ierbi0orelor, iar carnea de animale este !rana carni0orelor. Prin -omeneasca. +ntelegem +nsa ceea ce a"artine numai omului7 ori ne0oia de a*si "regati "$inea "entru m$ncare si 0inul "entru baut, este ce0a "ro"riu numai omului. ceasta este e1"licatia formei 9materiei: darurilor noastre.
Capitolul I' De ce se cu#ine ca darurile sa fie o prga a #ietii omenesti&

Dar din ce "ricina si "entru care moti0 trebuie sa aducem lui Dumne%eu darurile acestea tocmai ca "e o "$rga a 0ietii noastre@ 1entru ca Dumnezeu ne da viata n schimbul lor. Se cuvine deci ca darul nostru sa nu fie de tot nepotrivit cu darul care ni se da n schimb, ci sa fie macar n parte nrudit cu el. 1rin urmare, darul ce ni se da n schimb fiind viata, atunci si darul nostru trebuie sa fie oarecum viata, mai ales ca #el ce a stabilit darul si mparte contradarul, este 2nul si "celasi, Dreptul &udecator, #are pe toate le pune n cumpana si n cntar. El Ansusi ne*a "oruncit sa aducem ca dar "$ine si 0in si tot El ne daruieste, +n sc!imbul acestora, P$inea cea 0ie15 si Pa!arul 0ietii celei 0esnice. An locul menirii de "escari, Domnul le*a dat "ostolilor "e aceea de a fi "escari de oameni11, iar bogatului care*l +ntrebase des"re +m"aratia cerurilor, i*a
9E 0orba de fiica lui Iair 9&uca 8III, )): 15>f. Ioan 8I, )1 11>f. &uca 8, 15
1 )
recomandat bogatia cereasca +n locul celei "am$ntesti1'. Tot asa si aici, +n sc!imbul 0ietii celei 0esnice, adica al sf$ntului /au Tru" si /$nge de 0iata facator "e care ni*l da, El ne*a "oruncit sa*I aducem !rana "roducatoare a 0ietii celei trecatoare, ca sa "rimim 0iata "entru 0iata: sa dob$ndim "e cea 0esnica +n sc!imbul celei 0remelnice, iar <arul "e care ni*l daruieste sa "ara o ras"lata, "entru ca astfel milosti0irea cea nemasurata a lui Dumne%eu sa satisfaca +ntruc$t0a si dre"tatea si sa se +m"lineasca cu0$ntul /cri"turii: -Pune*0oi milosti0irea mea +n cum"ana.1(. &ucrul acesta se +nt$m"la nu numai +n /f$nta &iturg!ie ci si la bote% unde sc!imbam o 0iata cu alta: "e una o dam, "e cealalta o dob$ndim +n sc!imb. Ansa, daruirea 0ietii noastre este o moarte numai +n simbol si +n +ntruc!i"are, "e c$nd renasterea 9"rin bote%: este o 0iata ade0arata. >aci murind si +n0iind din morti, 3$ntuitorul a bine0oit sa ne faca si "e noi "artasi la 0iata lui cea noua, cu conditia sa*I aducem si noi ce0a +n sc!imbul acestui ne"retuit dar. /i ce anume@ * /a imitam moartea &ui. >um@ * fund$ndu*ne tru"ul +n a"a, ca +ntr*un morm$nt si scot$ndu*l, de trei ori. Pentru ca, "rimindu*ne astfel ca "artasi ai mortii si ai +ngro"arii /ale, sa ne faca 0rednici de 0iata &ui cea noua .
Capitolul ' De ce nu se afieroseste o pine $prescura% ntreaga ci numai o parte&

Sa vedem acum pentru ce nu se afierosesc toate prescurile aduse ci numai o parte, pe care, taind o preotul nsusi dintr una din ele, o face dar i o nchina lui Dumnezeu, apoi ducnd o la $ertfelnic o sfintise. 9Anainte de <ristos:, darurile de 2ertfa erau alese c!iar de aducatorii lor: ei le aduceau la altar si le "uneau +n m$inile "reotilor, iar acestia le "rimeau, le binecu0$ntau, le 2ertfeau sau faceau ceea ce se cu0enea, cu fiecare din cele aduse. ;ertfa lui <ristos se deosebeste
1'1 3atei 6I6, 16 sE 1(F Isaia 668III, 17 9du"a /e"tuaginta:
1 6
+nsa "rin aceea cC 9materia de 2ertfa:, adica tru"ul Domnului, a fost ales, adus si +nc!inat lui Dumne%eu, iar +n cele din urma 2ertfit, de catre El +nsusi ca "reot. =iul lui Dumne%eu /i*a ales singur tru"ul din mi2locul firii omenesti, El l*a dar ca dar lui Dumne%eu care "un$ndu*l +n s$nurile Tatalui ca unul care, nefiind des"artit niciodata de acele s$nuri, /i*a creat si a +mbracat acest tru" acolo, +nc$t odata %amislit, era si daruit lui Dumne%eu. /i +n cele din urma tot El +nsusi l*a dus si l*a 2ertfit "e cruce. De aceea, pinea 3"gnetul4 care se va preface n sfntul Trup14 este aleasa si taiata din prescurile aduse, de catre preotul nsusi, care o afieroseste lui Dumnezeu punnd o pe sfntul disc, iar mai apoi o duce la sfnta 'asa si o $ertfeste.
Capitolul 'I !entru ce preotul nscrie $ ntipareste% parima lui (ristos n pine
"tta timp ct sta la proscomidiar, pinea taiata este simpla pine, numai ca a primit nsusirea de a fi nchinata si facuta dar lui Dumnezeu! n acest timp, ea nchipuie pe 5ristos din vremea ct El era dar. /i du"a cum am s"us1), era !ara%it ca dar c!iar de la nastere, "otri0it &egii, +ntruc$t era un +nt$i*nascut16. Dar "atimile, "e care Domnul le*a +ndurat mai "e urma +n sf$ntul /au Tru" "entru m$ntuirea noastra, adica crucea si moartea( fusesera "re+nc!i"uite cu mult mai +nainte, +n &egea 8ec!ea. De aceea, mai +nainte de a duce "$inea la sf$nta 3asa si a o 2ertfi, "reotul se sileste sa arate +ntr*+nsa mai +nt$i acele "re+nc!i"uiri. >um@ * /cot$nd din "rescura +ntreaga "artea "e care o face dar, +nscrie "e ea "atima si moartea, ca "e o tablita. Toate c$t sa0$rseste "reotul atunci * unele du"a trebuinta, altele
14 >f. Gomani 8I, ( sE * 8e%i o de%0oltare mai "e larg a acestei idei, +n Des"re
0iata lui <ristos, cartea II 9col. )(' si trad. rom. "ag. )(':. >abasila nu +ntrebuintea%a, +nsa niciodata acest termen, ci "e acela, mai 0ag, de "$ine 9a"1oa: sau sf$nta "$ine. dica agnetul, sau 3ielul 9o Hm0oa:, cum i se s"une +n limba2ul liturgic actual. 1)8e%i ca". II. 168e%i E1od 6III, '7 &uca II, ''*'4.
1 7
+ntr*adins *, au aceasta semnificatie. Ele alcatuiesc o istorisire, "rin acte simbolice, a "atimilor si a mortii lui <ristos. E 0ec!i obiceiul de a istorisi, a "o0atui sau a "rooroci "rin acte simbolice. Bunaoara, "rofetul 9Ieremia:, 0oind sa 0esteasca robia E0reilor, s*a legat singur cu lanturi717 acelasi lucru a facut mai t$r%iu ga0, "re0estind +nc!isoarea sf$ntului a"ostol Pa0el18. /e "o0esteste, de asemenea, ca unul dintre de Dumne%eu "urtatorii Parinti, fiind +ntrebat ce este un calugar, n*ar fi ras"uns nimic, ci scot$ndu*si !aina, si*a calcat*o +n "icioare19. Tot asa si moartea Domnului, ca si +ntreaga /a lucrare m$ntuitoare, era "roorocita si aratata de catre Dumne%eu, celor de demult, nu numai "rin cu0inte ci si "rin "re+nc!i"uiri7 asa au fost de "ilda, des"artirea 3arii Gosii cu toiagul'5, rugul cel de foc'1 sau aducerea la 2ung!iere a lui Isac de catre tatal sau'', "recum si altele, "rin care se +nc!i"uiau dintru +nce"ut taina m$ntuirii. Tot asa nchipuieste si preotul $ertfa 'ntuitorului, istorisind o prin cuvinte si nfatisnd o prin acte simbolice, atta ct se poate nfatisa asa ceva ntr o astfel de materie. 1arca ar spune, astfel venit a Domnul spre patima, astfel a murit, asa a fost mpuns n coasta, asa a curs snge si apa din coasta cea nsulitata. 1recum am spus, el face acestea mai nti ca sa arate ca adevarul si realitatile acestor lucrari au fost precedate si prenchipuite oamenilor mai dinainte prin simboluri si figuri, tot asa cum si el 3preotul4, mai nainte de a duce pinea pe sfnta 'asa si a o $ertfi, ntipareste ntr nsa &ertfa. 6n al doilea rnd, le face ca sa arate ca pinea aceea se va preface n curnd n 1inea cea adevarata, adica n Trupul cel rastignit si $ertfit. 1e lnga toate acestea, preotul trebuie sa vesteasca nsasi moartea Domnului, lucru pentru care ne ar trebui mii de guri! de aceea, ca sa nu i ramna
17Ieremia 668II, 1 sE 18=a"te 66I, 15*14 19E 0orba de 00a Ia!aria, 8e%i Patericul, ed. G$mnic 19(5, ". 79. '5E1od 6I8, 16 sE. '1E1od III. ''4ene%a 66II.
1 8
nefolosit nici un chip de vestire si istorisire, o e7prima si prin grai si prin acte amintitoare.
Capitolul 'II Ce ntelegem prin )pomenirea Domnului*

'ai nti, lund preotul prescura, din care trebuie sa scoata Sfnta 1ine zice, (6ntru pomenirea Domnului Dumnezeului si 'ntuitorului nostru *isus 5ristos) mplinind astfel porunca 'ntuitorului, ("ceasta sa faceti ntru pomenirea 'ea)'(. El rosteste aceste cu0inte nu numai "entru "$inea de la "roscomidie, ci "entru toata /f$nta &iturg!ie, +nce"$nd slu2ba sf$nta ca si cum ar fi la sf$rsitul ei. >aci si Domnul, numai du"a ce "linise toata taina, a adaugat "orunca: - ceasta faceti +ntru "omenirea mea.. Dar +n ce consta aceasta -"omenire.@ >um "omenim adica "e Domnul +n &iturg!ie@ >e Al 0edem fac$nd si cum@ 8reau sa s"un, cu alte cu0inte, ce fa"te "omenim, ce lucruri istorisim des"re El@ Jare ca a +n0iat din morti si ca a dat 0edere orbilor@ >a a certat c$nturile si ca din "utine "$ini a !ranit mutimile "$na la +ndestulare@ Po0estim adica minunile, care Al aratau "e El Dumne%eu atot"uternic@ * ?icidecumD >i, dim"otri0a, amintim lucrurile care "ar ca arata slabiciunea &ui: crucea, "atima si moartea. Antr*acestea ne*a "oruncit El sa*I sa0$rsim "omenirea. /i de unde se 0ede aceasta@ * Din aceea ca asa a +nteles /f$ntul "ostol Pa0el, care a cunoscut bine +n0atatura lui <ristos. nume, scriind el >orintenilor des"re taina sfintei Eu!aristii, du"a ce le aminteste "orunca Domnului: - ceasta sa faceti +ntru "omenirea 3ea., adauga: ->aci ori de c$te ori m$ncati "$inea aceasta si beti "a!arul acesta, moartea &ui 0estiti.'4. "celasi lucru l a aratat Domnul nsusi, atunci cnd a ntemeiat taina sfintei Euharistii. #aci zicnd ucenicilor Sai, ("cesta este trupul 'eu... acesta este sngele 'eu... ) n a adaugat minunile, adica n a spus ca a nviat morti sau ca a curatit leprosi, si asa mai
'(&uca 66II, 19 si I >or. 6I, '). '4I >or. 6I, '6.
1 9
departe. #i a amintit numai patimile si moartea Sa, (... care pentru voi se frnge... care pentru voi se varsa.'). Dar de ce s a pomenit nu de minuni, ci de patimi8 1entru ca patimile erau mai necesare dect minunile! prin ele s a savrsit mntuirea noastra si fara ele omul n ar fi dobndit izbavirea. 'inunile nsa sunt numai semne doveditoare! ele au fost facute pentru ca oamenii sa creada ca Domnul era cu adevarat 'ntuitorul fagaduit.
Capitolul 'III Despre cele ce se sa#rsesc n pinea de la proscomidie

sadar, +n felul acesta trebuie sa facem -"omenirea Domnului.. De aceea, du"a ce %ice: -Antru "omenirea Domnului...., "reotul adauga cele ce +nc!i"uiesc crucea si moartea. Taind "rescura, el rosteste "roorocia de demult des"re "atima 3$ntuitorului: ->a o oaie s"re 2ung!iere /*a adus....'6 si celelalte, istorisind "atima Domnului at$t "rin acte amintitoare, "e c$t e cu "utinta. #aci taierea prescurii e facuta n vederea unei anumite trebuinte, adica pentru a se scoate "gnetul! dar totodata ea este si o prenchipuire si pregatire a &ertfei, nchipuind plecarea Domnului din lume, calea Sa catre Tatal, prin moarte, pe care a robit o, dupa cum a zis chiar El, (Las lumea si la Tatal 'a duc)'7. De aceea, nfignd de mai multe ori copia, preotul taie astfel pinea si mparte cuvintele profetice n tot attea parti, potrivind fiecare parte a lor n fiecare taietura, ca sa arate ca actul simbolic nu este dect traducerea n fapta a acelor cuvinte. 9rea sa spuna ca, dupa cum acest "gnet, pentru a fi afierosit lui Dumnezeu si sfintit, a fost mai nti despartit de restul prescurii, tot asa si Domnul S a osebit de oameni, la a caror fire S a facut partas prin iubirea Sa de oameni si (ca o oaie spre $unghiere S a adus) si ca (aa s a luat de pe pamnt viata Lui)'8.
')3atei 668I, '6, '87 3arcu 6I8, '', '47 &uca 66II, 19*'57 I >or. 6I, '4 '6 Isaia &III, 7 '7 Ioan 68I, '8 '8 Isaia &III, 7*8.
' 5
"daugind apoi si restul proorociei si aseznd "gnetul pe sfntul disc, preotul savrseste si rosteste cele prin care se vestesc nsasi $ertfa si moartea Domnului, (&unghie se 'ielul '9 #el ce ridica pacatul lumii...)(5. :ostind si savrsind acestea, preotul arata felul mortii 'ntuitorului, el ntipareste n pine crucea, aratnd astfel ca &ertfa s a savrsit prin cruce. Dupa aceea mpunge "gnetul n partea dreapta, amintind n chipul acesta mpungerea sfintei coaste! de aceea, cutitul cu care se face mpungerea, se numeste sulita 3copie4 si e facut chiar n forma de sulita, aducndu ne aminte de sulita de la rastignire. 6nfatisnd mpungerea prin acte amintitoare preotul citeste si cuvintele istorisirii, (*ar unul din ostasi cu sulita a mpuns coasta Lui)(1. De asemenea, istoriseste prin grai despre sngele si apa care au curs din rana, aratndu le si prin acte simbolice,toarna adica vin si apa n sfntul potir, zicnd, (Si ndata a iesit snge si apa...)('. #aci si acestea sunt tot o (pomenire a Domnului).
Capitolul I+ , !entru ce a poruncit Domnul sa facem acestea ntru pomenirea Lui

Dar "entru ce ne*a "oruncit Domnul sa facem acestea si la ce /*a g$ndit El c$nd ne*a obligat sa*I sa0$rsim "omenirea@ 1entru ca sa ne aratam recunostinta. #aci pomenirea binefacatorilor nostri, adica aducerea aminte de ei si de binefacerile lor, este un fel de rasplatire fata de ei. De aceea au nascocit oamenii multe mi2loace de a "omeni "e binefacatori: mausolee, statui, columne, sarbatori, cu0$ntari de lauda, lu"te 92ocuri: si altele. Gostul tuturor acestora e unul singur:
'9 An te1tul grec din ed. 3igne 9P.4., t. >&, col., (8)
9/f$ntul:, +n loc de o Hi0oa 93ielul:. (5 Ioan I, '9. (1 Ioan 6I6, (4. ('Ioan 6I6, (4. : e scris gresit: o aKioa
' 1
sa nu lase +n +ntunericul uitarii, fa"tele bune 9marete: ale oamenilor. "celasi scop l are si porunca 'ntuitorului. E ca si cum ne*ar fi s"us: unul cauta una, altul alta, ca leacuri +m"otri0a uitarii, "entru ca sa*si "oata aduce mereu aminte de binefacatorii lor. 9oi nsa, (aceasta sa faceti ntru pomenirea 'ea.((. /i du"a cum cetatile +n0esnicesc "rin inscri"tii biruintele eroilor care le*au sal0at din "rime2dii sau care au lucrat s"re mai binele lor, tot asa si noi +nscriem "e darurile "roscomidiei moartea lui <ristos, "rin care s*a c$stigat biruinta de"lina +m"otri0a celui rau. Ba +nca, +n statui, cetatile au numai c!i"ul tru"esc al eroilor lor7 noi +nsa, "rin aceasta aducere de daruri nu a0em numai imaginea tru"ului, ci "e Ansusi Binefacatorul nostru, +nsusi tru"ul /au. /i +n &egea 8ec!e Dumne%eu "oruncise sa se faca, "rin "re+nc!i"uiri, acelasi lucru care acum se face +n realitate. >aci ce altce0a era Pastele e0reiesc cu 2ung!ierea mielului "ascal, dec$t o aducere aminte de 2ung!ierea mielului si de s$ngele care ferise de moarte "e cei +nt$i*nascuti ai E0reilor, +n Egi"t@ cesta este rostul "omenirii Domnului.
Capitolul +
Despre cele ce se rostesc $la% proscomidie- dupa pomenirea Domnului .ducerea darurilor este de multumire si totodata de cerere #ontinund proscomidirea, preotul scoate cte o mirida 3particica4 din celelalte prescuri aduse si o face dar sfnt. El nu mai sa0$rseste si nu mai rosteste +nsa aceleasi de "$na aici, "rin care se +nc!i"uiau moartea Domnului: acelea au fost s"use odata des"re toata slu2ba, +ntruc$t toata aducerea darurilor se sa0$rseste s"re "omenirea lui <ristos si +n tot cursul ei se 0esteste moartea &ui. Dar ce zice acum preotul8 (6ntru slava 1rea sfintei 'aici a Domnului), spre mi$locirea(4 unuia sau
((&uca 66III, 19 si I >or, 6I, '4. (4Eia ""ea"eia0 . >abasila citea%a "robabil din memorie, caci de fa"t formula
e1acta din &iturg!ier este: eia TiHirH0 Lai m0!m!0 9-Antru cinstea si "omenirea....:, at$t la mirida /fintei =ecioare c$t si la cele ale celorlalti sfinti "omeniti la "roscomidie.
' '
altuia dintre Sfinti), sau, (spre iertarea pacatelor sufletelor celor vii sau ale celor morti)... >e +nsemnea%a aceste cu0inte@ * 6nsemneaza ca pricina si motivele aducerii darurilor sunt, recunostinta 3multumirea4 fata de Dumnezeu si cererea 3rugaciunea4. >aci asa e. ?ici un dar nu se da fara rost, fie ca +l aducem lui Dumne%eu fie ca +l dam oamenilor, ci se da "entru un lucru "e care ori l*am dob$ndit, ori +l nada2duim. >u alte cu0inte, "rin daruri ori ras"latim unui binefacator "entru cele ce am "rimit de la el, ori cinstim "e cine0a care are "uterea sa ne dea, ca sa dob$ndim astfel un lucru "e care are "uterea sa ne dea, ca sa dob$ndim astfel un lucru "e care nu*l a0em. Darurile de la "roscomidie sunt aduse lui Dumne%eu si "entru una si "entru alta, adica at$t "entru cele ce am "rimit de la D$nsul c$t si "entru ca sa mai "rimim. Printr*+nsele multumim lui Dumne%eu si totodata +l im"loram: +i multumim "entru cele ce am dob$ndit si Al rugam sa ne mai dea si altele. sa +nc$t aceleasi daruri sunt at$t de multumire c$t si de ruga. Dar care sunt bunatatile pe care le am primit8 Si care sunt cele pe care le cerem 6ntr un cuvnt, sunt unele si aceleasi, iertarea pacatelor si mostenirea mparatiei cerurilor. 1e acestea ne a poruncit Domnul 6nsusi sa le cautam nainte de toate (), pe acestea le a primit ;iserica si tot pentru ele se si roaga. Dar cum le*a dob$ndit@ /i cum, "e de alta "arte, cum nu le*a dob$ndit, de se roaga lui Dumne%eu ca sa le dob$ndeasca. * dob$ndit "e cel dint$i dintre ele, "rin aceea ca a "rimit +m"uternicire "entru ele. Antr*ade0ar, Biserica a "rimit "uterea de a ne face fii ai lui Dumne%eu: (6 e un dar obstesc facut noua, tuturor crestinilor, "rin moartea 3$ntuitorului si +l ca"atam "rin mi2locirea bote%ului si a celorlalte /finte Taine, "rin care suntem +nfiati de Dumne%eu, de0enind mostenitori ai +m"aratiei cerurilor. An al doilea r$nd Biserica a si mostenit aie0ea +m"aratia cerurilor, "rin nenumaratii ei fii "e care i*a trimis ca "e o colonie +n cer si "e care dumn%eiescul Pa0el i*a numit -Biserica celor +nt$i*
() 8e%i 3atei 8I, ((. (6 >f. Ioan I, 1' si I Ioan III, 1.
' (
nascuti, care sunt +nscrisi +n ceruri.(7. Iata cum a dob$ndit Biserica aceste mari bunuri. Ansa Biserica "omeneste "e Domnul si "entru fiii ei care alearga si acum du"a cununa(8, care se afla +n 0iata si al caror sf$rsit e +nca necunoscut, ca si "entru cei care au ra"osat fara "rea multa siguranta si nade2de de m$ntuire. Ea "omeneste "e /fintii cei sa0$rsiti din 0iata, ca si "e credinciosii +nca nedesa0$rsiti7 "entru cei dint$i multumeste, "entru ceilalti se roaga. "sa nct primele particele ale proscomidiei precum si cele de al doilea sunt de multumire, iar cele urmatoare sunt de cerere. (6ntru pomenirea Domnului), (ntru slava cinstitei lui 'aici), sau (spre mi$locirea Sfintilor). E ca si cum am spune, ('ultumimu ti Tie ca prin moartea Ta usile vietii ne ai deschis, ca Ti ai ales 'aica dintre noi, ca noi oamenii am dobndit atta marire nct avem mi$locitori pe Sfintii cei de aceeasi fire cu noi si ca ai daruit atta trecere celor de acelasi neam cu noi). >aci acel -s"re sla0a. si -s"re mi2locirea. e tot una cu -"entru sla0a si mi2locirea., du"a cum si -s"re iertarea "acatelor. e acelasi lucru cu -"entru iertarea "acatelor., ceste cu0inte au adica o +ndoita +nsemnare, e1"rim$nd si ceea ce a0em si ceea ce nada2duim. /i cine nu stie ca sla0a Prea /fintei =ecioare "recum si mi2locirea, trecerea de care se bucura /fintii +n cer, sunt bunuri dob$ndite de noi@ /i ca a aduce daruri "entru cele ce am dob$ndit nu e nimic altce0a dec$t o do0ada de recunostinta@ Din cele spuse pna acum reiese si mai limpede ca spusele (6ntru 3spre pomenirea Domnului) nsemneaza un fel de rasplata adusa Lui, sau un act de recunostinta 3multumire4 pentru moartea Lui. Tocmai de aceea, la proscomidirea darurilor aceste cuvinte se rostesc naintea tuturor celorlalte, pentru ca moartea Domnului a fost pentru noi pricinuitoarea tuturor bunatatilor. *ar la urma de tot, preotul face rugaciunea de cerere, cernd iertarea pacatelor, odihna sufletelor si altele de acest fel. >aci asa se cu0ine: c$nd ne adresam lui Dumne%eu, sa nu 0orbim numai dec$t des"re ne0oile
(7 8e%i 3atei 8I, ((. (8 >f. I. >or I6, '4*') si Iaco0 I, 1'.
' 4
noastre sau sa*I cerem ceea ce ne li"seste. >i mai degraba sa ne aducem aminte mai +nt$i de cele ce am "rimit de la d$nsul, adica sa*I multumim si sa*& sla0im. Deci, nainte de a cere cele ce ne trebuiesc, sa dam slava lui Dumnezeu.
Capitolul +I !entru ce se acopera darurile si despre cele ce se rostesc atunci

#ele rostite si savrsite pna acum n pine 3"gnet4, prin care se nchipuie moartea Domnului, au numai valoarea de figuri si de simboluri! pinea a ramas tot pine, nsa a primit nsusirea de a fi consfintita ca dar lui Dumnezeu si prin aceasta ea poarta chipul trupului Domnului n prima Sa vrsta, Trup care dintru nceput era harazit ca dar, dupa cum am spus mai nainte(9. De aceea "reotul istoriseste si arata +n c!i" intuiti0 "este "$ine, minunile +nt$m"late cu acel Tru" c$nd era de cur$nd nascut si ase%at +nca +n iesle. "seznd deasupra pinii asa numitul asterisc 3steluta4, zice, (Si iata, venind steaua, a statut deasupra unde se afla 1runcul)45. "poi rosteste si cele ce spusesera cu mult mai nainte 1roorocii despre 1runc ca despre un Dumnezeu, pentru ca nu cumva, din pricina ntruparii si a nfatisarii omenesti, oamenii sa si nchipuie lucruri mici si nevrednice de dumnezeirea Sa, (#u cuvntul Domnului cerurile s au ntarit...)41! (Domnul a mpartit, ntru podoaba S a mbracat...)!4' (;unatatea Lui a acoperit cerurile si de ntelepciunea Lui 4( este plin tot pamntul)44. <icnd acestea, preotul
(98a%i ca". 8I. 453atei II, 9. 41 Ps. 666III, 6 9nu se mai +ntrebuintea%a a%i la r$nduiala "roscomidiei: 4' Ps. 6>II, 1 sE. 4( An te1tul grecesc din ed. 3igne 9col. (89 D: * au0eaeoa 9+ntele"ciune ca si la
/imeon al Tesalonicului, Des"re /f. liturg!ie, c. 96 9tr. rom. ". 151:. 3a2oritatea manuscriselor Diata1elor liturgice ale "atriar!ului =ilotei al >onstantino"olului Msec. 6I8: au +nsa +n acest loc termenul ai0eaeNa 9de lauda: 0arianta "e care au ado"tat*o si traducatorii liturg!ierului rom$n. 44 0acum III, ( * mintim * ca, +n liturg!ierul actual 9at$t cel grecesc c$t si cel rom$nesc:, aceasta ultima formula a suferit o usoara modificare, "entru a fi adresata direct 3$ntuitorului: - co"erit*a cerurile bunatatea Ta, <ristoase, si de
' )
acopera darurile, adica pune sfintele acoperaminte peste disc si potir si tamiaza peste tot! caci acoperita 3necunoscuta4 era atunci si puterea lui Dumnezeu ntrupat, pna la vremea minunilor si a marturiei celei din cer4). Dar cei ce stiau ca El este acela des"re >are s* a %is: -Domnul a +m"aratit, +ntru "odoaba /*a +mbracat.46 si ca des"re El 0orbeau toate "roorociile dumne%eiesti de mai sus Al cunosteau si Al cinsteau ca "e Dumne%eu, caut$nd la D$nsul aco"eram$ntul. La acestea se gndeste preotul cnd zice peste darurile acoperite, ("copere ne pre noi cu acoperamntul aripilor Tale), 47 si tamiaza peste tot. "stfel, rostind si savrsind acestea si dupa care s a rugat pentru mplinirea scopului sfintei slu$be, vine la sfnta 'asa si stnd naintea ei, ncepe Sfnta Liturghie.
Capitolul +II , Despre sla#irea lui Dumnezeu de la nceputul Liturghiei $si ectenia cea mare%
#a orice slu$ba sfnta, Liturghia ncepe cu slavirea lui Dumnezeu, (;inecuvntata este mparatia Tatalui si a +iului si a Sfntului Duh...) >on0orbirea cu Dumne%eu "oate fi: multumire, sla0ire, marturisire sau cerere. Antre acestea, locul cel dint$i +l ocu"a sla0irea 9do1ologia:. sa se cu0ine unor casnici +ntele"ti, c$nd se +nfatisea%a +naintea sta"$nului lor7 sa nu 0orbeasca mai +nt$i des"re cele ce*i interesea%a "e ei +nsisi, ci des"re cele ale sta"$nului. sa facem c$nd sla0im "e Dumne%eu. >aci cel ce cere, cere ca sa*si +nmulteasca sau sa*si +mbunatateasca "ro"ria a0utie7 cel ce se marturiseste, "e sine +nsusi se 0adeste, caut$nd sa sca"e de rele, iar cel ce multumeste,
+ntele"ciunea 9lauda: Ta este "lin tot "am$ntul. 4) lu%ie la cele "etrecut la Bote%ul Domnului. 8e%i 3atei III, 17. 46 Ps. 6>II, 1 sE. 47 Ps. 68I, 8.
' 6
multumeste "entru bucuria de a fi "rimit ce0a. Ansa cel ce sla0este, nu se mai g$ndeste la sine +nsusi sau la ale sale, el "reamareste "e /ta"$nul, "uterea si sla0a &ui, fara sa caute 0reun folos. 1e lnga acestea, nsasi firea si logica lucrurilor impun slavirea lui Dumnezeu la nceputul Liturghiei. #aci atunci cnd ne ndreptam gndul spre Dumnezeu, ne vine ndata n minte slava cea mai presus de cuget, puterea si marirea Lui, din care decurg uimirea si admiratia noastra fata de El adica slavirea. 'ergnd mai departe, cugetam la bunatatea si la iubirea Lui de oameni, din care decurge recunostinta 3multumirea4 noastra fata de El. Dupa aceasta, gndul ne duce la nemarginita Sa bunatate si la bogatia iubirii Sale de oameni, comparata cu rautatea noastra, a oamenilor, carora El nu nceteaza de a ne face bine. #aci cugetnd la rautatea omeneasca, ne putem da seama, mai bine dect prin alte mi$loace, ct de mult iubeste Dumnezeu pe oameni, pentru ca ea e mai aproape de noi, ba e chiar n noi nsine si o avem ntotdeauna n fata ochilor nostri. *ar a pomeni pacatele noastre n fata lui Dumnezeu, este ceea ce se cheama marturisire. bia +n al "atrulea r$nd 0ine cererea. Intr*ade0ar, +ncrederea ca 0om dob$ndi cele ce cerem c$nd ne rugam o ca"atam numai du"a ce ne*am g$ndit mai +nt$i la bunatatea si iubirea lui Dumne%eu fata de noi, oamenii. >aci daca Dumne%eu e bun c!iar si cu cei rai, cu at$t mai mult 0a fi cu cei ce s*au sc!imbat si cu cei ce s*au +ndre"tat mai dinainte "rin marturisirea "acatelor du"a cum a %is "roorocul: -3Crturiseste*ti mai +nt$i "acatele, ca sa te +ndre"te%i.48. Iata de ce sla0irea, 9do1ologia: are cel dint$i loc +n con0orbirile noastre cu Dumne%eu. De aceea, la +nce"utul oricarei rugaciuni sau slu2be, "reotul aduce, +n "rimul r$nd, sla0a lui Dumne%eu. Dar pentru ce binecuvnteaza preotul treimea Dumnezeirii iar nu unitatea Ei8 #aci nu zice, binecuvntat este Dumnezeu sau binecuvntata este mparatia lui Dumnezeu, ci pomeneste fiecare persoana a Sfintei Treimi, n parte, (;inecuvntata este mparatia Tatalui si +iului si a Sfntului Duh...)
48 >f. Ps. 666II, ) 9666:, 6.
' 7
1entru ca prin ntruparea Domnului, oamenii au nvatat mai nti ca Dumnezeu e n trei fete. Si cum Sfnta Liturghie este taina acestei ntrupari a Domnului, la nceputul ei se cuvine sa fie pusa n lumina si sa fie propovaduita Treimea. Dupa cuvntare, preotul 3diaconul4 ncepe rugaciunea49 zicnd (#u pace, Domnului sa ne rugam=) ?oi nu stim sa ne rugam cum se cu0ine )5 si, "entru ca sa nu 0orbim +n %adar )1, Biserica ne +n0ata cele ce se cu0in des"re rugaciune, arat$ndu*ne, mai +nt$i, cum sa ne rugam7 ->u "ace.. Dar de ce +ndata du"a binecu0$ntare ea ne*a "oruncit sa facem rugaciunea de cerere, +nainte de a ne fi marturisit si a fi multumit lui Dumne%eu@ Pentru ca, atunci c$nd s"une: ->u "ace., ea "resu"une si marturisirea si multumirea, daca "ri0im lucrurile mai +n ad$nc. Antr*ade0ar, "ace +n suflet nu "oate a0ea omul care este 0esnic nemultumit de cele ce i se +nt$m"la +n 0iata, ci numai acela care cu recunostinta multumeste lui Dumne%eu "entru toate, du"a cum ne +n0ata /f$ntul a"ostol Pa0el)'. Pace nu "oate a0ea, de asemenea, nici acela care n*are constiintC curata7 ori constiinta curata fara marturisire e cu ne"utinta. Iata de ce am s"us ca cine se roaga -cu "ace., +nseamna ca +n sufletul lui a multumit mai +nt$i si s*a marturisit. De altfel, c!iar lucrul "e care*l cerem, "resu"une ca am adus multumirie si ca ne*am marturisit. >aci ce cerem@ * /a fim miluiti: 9-Doamne, miluieste*neD.:. Dar aceasta e cererea unor 0ino0ati, care c$nd nu mai au nici un cu0$nt de +ndre"tatire, li"siti de orice a"arare, +nalta acest ultim strigat catre 2udecatorul lor, nada2duind sa dob$ndeasca ceea ce cer, nu "entru meritele lor, ci "rin milosti0irea aceluia. E ruga unor oameni care recunosc c$t de mare este bunatatea ;udecatorului si c$t de grea este 0ino0atia lor. ceasta +nseamna at$t marturisire c$t si recunoastere.)(
49
dica Ecteria cea mare. >abasila nu +ntrebuintea%a acest termen te!nic u%itat a%i, ci "e acela, mai general si mai 0ag, de aiTOaia 9rugaciune de cerere:. 9n.ed.: )5 8e%i 3atei 66, ''7 &uca 6I, 1 si Gom. 8III si Gugaciunea a sa"tea de la Ptrenie: -Dumne%eule, ... da*ne dar s"re desc!iderea gurilor noastre... "entru ca a ne ruga "recum se cu0ine nu stim, de nu ne 0ei +ndre"ta Tu, Doamne, cu Du!ul Tau cel /f$nt. )1 lu%ie la 3atei 8I, 7. )' Efes. 8, '5 si I Tes. 8, 18. )( cest aliniat e re"rodus si +n Ti"icul /f. /a0a, ". (. 9n.ed.:
' 8
Preotul +ndeamna dintru +nce"ut "o"orul la rugaciune, ca unul care e or$nduit "entru aceasta, caci de aceea si sade el +n fata "o"orului, dar si ca un +m"uternicit si mi2locitor al credinciosilor, "entru ca -rugaciunile lui staruitoare sa aiba multa "utere., cum %ice /f$ntul "ostol Iaco0)4. >aci rugaciunea dre"tului lucrea%a atunci c$nd toti aceia "entru care se face dre"tate si rugaciunea, aduc toate cele cu0enite din "artea lor: curatia fa"telor, rugaciuni, orice alta 0irtute care "lace lui Dumne%eu. Dar care e cea dinti cerere8 (1entru pacea de sus si pentru mntuirea sufletelor noastre). Dupa ce ne a nvatat mai nti cum trebuie sa ne rugam, ni se spune acum si ce trebuie sa cerem n primul rnd, mparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui)). #aci (mntuirea sufletelor) nseamna mparatia lui Dumnezeu, iar (pacea de sus) este tot una cu dreptatea Lui. ceasta este -"acea lui Dumne%eu care co0$rseste toata mintea., des"re care 0orbeste /f$ntul "ostol Pa0el)6 si "e care Domnul a dat*o sfintilor /ai "ostoli, +nainte de a /e sui la Tatal, %ic$nd: -Pace las 0oua, "acea 3ea dau 0oua.)7. Du"a cum +n /f$nta E0ang!elie, cu0$ntul dre"tate nu +nseamna numai a da fiecaruia ce este al sau, ci 0irtute +n general, tot asa si aici cu0$ntul "ace este luat +n +ntelesul larg si +nsemnea%a rodul tuturor 0irtutilor si al unei +ntele"ciuni desa0$rsite. >aci o singura 0irtute de*ti 0a li"si, nu "oti a0ea "ace desa0$rsita7 cel ce 0rea sa a2unga la aceasta, trebuie sa fi atins toate 0irtutile. 1rin urmare, trebuie sa ne srguim a dobndi mai nti pacea care sta n putinta noastra si dupa aceea sa cerem de la Dumnezeu pacea Lui! si tot asa trebuie sa facem cu orice virtute. #aci e7ista o ntelepciune care se capata prin stradania noastra si alta pe care Dumnezeu o da sufletului! tot asa si cu dragostea, rugaciunea, stiinta si toate celelalte. De aceea ne 0orbeste "reotul mai +nt$i des"re "acea care sta +n "utinta noastra, adica "e care o "utem dob$ndi noi +nsine, atunci c$nd ne +ndeamna sa ne rugam lui
)4 Iaco0 8, 16. )) 3atei 8I, ((. )6 =ili"eni I8, 7. )7 Ioan 6I8, '7.
' 9
Dumne%eu -cu "ace.7 iar du"a aceea "omeneste de "acea "e care ne*o daruieste Dumne%eu, +ndem$ndu*ne sa o cerem de la El: (1entru pacea de sus... Domnului sa ne rugam=). "ici este vorba nu numai despre pacea dintre noi, cnd adica nu ne urm unii pe altii, ci si despre cea din noi nsine, pe care ne o da cugetul curat. /i de c$t folos ne este aceasta "aceD /au, mai bine %is, aceasta 0irtute ne este nea"arat trebuitoare. >aci unui cuget tulburat, +i este absolut cu ne"utinta sa se a"ro"ie de Dumne%eu, deoarece +l +m"iedica +nsasi natura tulburarii. Pe c$nd "acea face totdeauna din mai multi unul, tulburare dim"otri0a, +m"arte "e unul singur +n mai multi7 cum am "utea atunci sa ne asemuim lui Dumne%eu, >el unul si sim"lu@ Jmul care se roaga fara "ace +n suflet, nu "oate sa se roage cum se cu0ine si nici nu foloseste nimic dintr*o asemenea rugaciune. >aci ori +l tulbura m$nia si ura, care*i alunga din suflet "acea * si atunci rugaciunea nu*i 0a aduce nici iertarea "acatelor si cu at$t mai mult nu 0a dob$ndi nici 0reun alt dar7 ori +l mustra cugetul si* l os$ndeste inima "entru "acatele facute si atunci aceasta neliniste care*l fram$nta, +l face sa n*aiba nici o +ndra%neala fata de Dumne%eu, "recum %ice /cri"tura)8. Pnul ca acesta se roaga fara +ndra%neala, adica fara +ncredere7 dar cine se roaga fara +ncredere, se roaga +n %adar si fara nici un folos. Iata deci "entru ce ni se "orunceste sa ne rugam lui Dumne%eu -cu "ace. si sa cerem, +nainte de toate, -"acea de sus.. *ar dupa aceasta, suntem ndemnati sa ne rugam din tot sufletul si pentru alte lucruri, nu numai pentru ;iserica si pentru stapnire, pentru crmuitorii bisericesti si cei lumesti, pentru cei ce sunt n prime$dii, n necazuri si n nevoi, ci pentru toti oamenii din toata lumea. .e rugam (pentru pacea a toata lumea...), ca unii care stim ca Dumnezeu este stapnul obstesc al tuturor faptuirilor Sale si ca El are gri$a de toate, ca un ziditor al lor! iar acela care poarta gri$a acestora l cinsteste mai bine dect daca * ar aduce $ertfa)9.
)88e%i I Ioan III, '1*'' si 8, 14*1). )9 lu%ie la Jsea 8I, 6 si 3at. I6, 1(7 6II, 7 9n.ed.:
( 5
6n al doilea rnd, ne rugam pentru ca, n

pacea si linistea lor tihnita si netulburata si noi sa putem duce o viata tihnita si netulburata n toata cucernicia si vrednicia, dupa cum ne ndeamna sfntul 1avel 65. .e rugam nu numai pentru cele sufletesti, ci si pentru bunurile materiale de care avem nevoie, pentru bun0 ntocmirea vazduhului, pentru mbelsugarea roadelor pamntului, ca sa ne aducem aminte ca Dumnezeu este izvorul si datatorul a toate si ca numai spre El sa ne ndreptam privirea. #aci 'ntuitorul nsusi ne a poruncit sa cerem de la Dnsul chiar pinea cea de toate zilele61, odata cu celelalte lucruri.
Capitolul +III Ce nseamna ruga )Doamne miluieste&*6'

/a 0edem acum "entru ce "reotul 9diaconul: ne +ndeamna sa ne rugam "entru multe si felurite lucruri, "e c$nd credinciosii din biserica se roaga numai sa fie miluiti, +nalt$nd catre Dumne%eu la toate cererile, una si aceeasi rugaciune: 9Doamne 'iluiesteD: * 'ai nti pentru ca, asa cum am spus6(, aceasta rugaciune cuprinde ntr nsa o multumire si o marturisire. "l doilea, fiindca a cere de la Dumnezeu mila, nsemneaza a cere mparatia Lui! iar daca o cerem pe aceasta 5ristos a fagaduit ca toate celelalte de care avem trebuinta ni se vor adauga64. Pentru aceasta e de a2uns cererea de mai sus, ca una ce "oate sa dob$ndeasca toate dintr*o data6). Dar de unde se "oate 0edea ca mila lui Dumne%eu e tot una cu +m"atatia &ui@ * Din aceea ca
65I Tim. II, 1*'. 61 8e%i 3atei 8I, 11 si &uca 6I, (. +n te1tul e0ang!elic se %ice: ."$inea cea s"re
fiinBC., adicC de 0iaBC dCtCtoare, cu referire la /f. Eu!aristie, /f. Tru" #i /f. /$nge ale Domnului nostru Iisus <ristos. 6' >f. cu /f. /imeon Tes., Des"re /f. GugCciune, ca". ('1. 6( 8e%i ca". "recedent. 64 3atei 8I, (( &uca 6II, (1. 6) >f. /f. Ioan <risostom, care referindu*se la e1teniile si rugaciunile "entru energumeni "entru "enitenti si "entru credinciosi, le numeste rugaciunea cea "lina de mila 9euc!0 Tf20 eleo0 Kemouaa0: fiindca at$t ma2oritatea cererilor 9care formea%a cu"rinsul lor c$t si in0ocatia cu care se asocia%a la ele "o"orul 9Doamne miluieste:, im"lora mila lui Dumne%eu 9Jmilia 68III, ( la II >or. si Jmilia 71, 4 la 3atei, P.4. )8, 666 si 61, )'7, citate la <ansseus, III, '4(*4):.
( 1
<ristos, 0orbind des"re ras"lata cu care El 0a +ncununa "e milosti0i, odata s"une ca acestia 0or fi miluiti, iar altadata ca 0or mosteni +m"aratia. stfel, +ntr*un loc %ice: -+ericiti cei milostivi, ca aceia vor fi miluiti.667 iar +n alta "arte, ca si cum s*ar talmaci "e /ine Ansusi si ar lamuri ce +nseamna a fi miluit s"une: (Si va zice mparatul celor de a dreapta Lui 3adica celor milostivi4, 9eniti, binecuvntatii Tatalui 'eu si mosteniti mparatia cea gatit0 voua de zidirea lumii)67.
"sa ca a dobndi mila de la Dumnezeu e tot una cu a primi mostenirea mparatiei ceresti.
De altfel, daca cine0a ar 0oi sa +nteleaga +n ce consta mila dumne%eiasca, "rin asemanare cu mila omeneasca, 0a gasi ca ea nu e nimic altce0a dec$t +nsasi +m"aratia cerurilor. #aci sa vedem ce au facut cei milostivi8 * -+lamnd am fost si mi ati dat sa mannc, nsetat am fost si mi ati dat sa beau> le va zice Domnul ?@ . De aceea si <ristos +i 0a milui, "rimindu*i "artasi la masa &ui. /i care e acea masa@ * (... #a sa mncati si sa beti la masa 'ea, ntru mparatia 'ea)68, %ice D$nsul. Iar ca sa ne dam seama de stralucirea acelei mese, care nu 0a fi o masa de robi, ci una +m"arateasca, sa a0em +n 0edere ca cel ce 0a slu2i la ea 0a fi +nsusi /ta"$nul a toate: (#aci se va ncinge, i va aseza la masa si, apropriindu se va slu$i lor)69. Jri, >el ce e din fire +m"arat, nu are nimic din ale robului, du"a cum noi, care suntem robi, nu a0em nimic +m"aratesc din fire. Tot El 0a +mbraca "e cei goi, "e care +i 0a milui. /i "rin urmare, nu le 0a da !aina +m"arateasca "entru ca de la El si din ale /ale +i 0a +mbraca. ceasta este !aina de nunta "e care cei ce 0or +mbraca*o trebuie sa fie "rimiti +n aceasta +m"aratie. >aci +m"aratul cercet$ndu*i nu 0a a0ea nici o "ricina ca sa*i alunge din camara de nunta. Ba ce0a mai mult: le 0a desc!ide casa &ui si aduc$ndu*i +nlauntru, le 0a da loc de odi!na: (#aci strain eram si ' ati primit la voi.75. Dar cei 0rednici de un asemenea !ar nu mai sunt robi, ci
66 3atei 8, 7. 67 3atei 668, (4. 6869 3atei 668, ().
&uca 66II, (5.
69 &uca 6II, (7. 75 3atei 668, ().
( '
fii: (#aci robul nu ramne pururea n casa pe cnd fiul ramne pe veci), %ice Domnul 71. Iar fiii sunt si mostenitori, mostenind nu numai +m"aratia, ci si "e /ta"$nitorul ei: (#aci mostenitorii lui Dumnezeu sunt mpreuna mostenitorii lui 5ristos... ., %ice /cri"tura7'. Prin urmare, cnd cerem de la 5ristos
mila, nseamna ca ne rugam sa dobndim de la El mparatia.

Capitolul +I' Despre ndemnul )...Toata #iata noastra lui (ristos Dumnezeu sa o dam/*
Dupa ce s a rugat pentru toate preotul 3diaconul4 ne ndeamna sa ne dam pe noi nsine lui Dumnezeu, zicnd, (1e 1rea sfnta, #urata, 1rea binecuvntata, slavita Stapna noastra de Dumnezeu .ascatoarea si pururea +ecioara 'aria, cu toti Sfintii pomenind o, pe noi nsine si unii pe altii si toata viata noastra lui 5ristos Dumnezeu sa o dam=)7( ?u este dat oricui sa se +ncredinte%e "e sine +nsusi lui Dumne%eu. >aci nu e de a2uns sa o 0oim noi, ci trebuie sa a0em +ncu0iintarea lui Dumne%eu. Pentru aceasta este +nsa ne0oie de +ncredere desa0$rsita, iar +ncrederea ne*o da cugetul curat, atunci c$nd inima noastra nu ne os$ndeste74, c$nd ne +ngri2im de cele dumne%eiesti, c!iar uit$nd "e ale noastre +nsine7 caci atunci ne*am eliberat cu ade0arat de gri2a de noi +nsine si am +nc!inat fiinta noastra lui Dumne%eu, cu toata +ncrederea, cre%$nd cu tarie ca El "rimeste si "astrea%a
71 Ioan 8III, (). An te1tul grec din ed. 3igne 9col. (97 >*D:, al doilea membru
al citatului biblic li"seste, dar el se afla +n te1tul din 3s. gr. 1'1( din Bibl. ?at. Paris, fiind de altfel cerut im"erios de sensul logic al conte1tului 90e%i /ala0ille, tr. fr. ". 158, n. ':. 7' Gom. 8III 17. 7( An liturg!ierele grecesti si sla0onesti, ca si +n toate editiile liturg!ierului rom$nesc dinainte de anul 195', formula -Pe Preasf$nta... . este unita cu, -Pre noi +nsine...., form$nd am$ndoua un singur aliniat. Gas"unsul -Prea sf$nta ?ascatoare de Dumne%eu, miluieste*ne "e noi., care des"arte asta%i aceste doua formule, constituie o "articularitate locala a Bisericii ". '). 74>f. I Ioan III, '1.
( (
acest dar al nostru. &ucrul acesta cere deci multa 0irtute si multa ne0ointa. De aceea chemam ntr a$utor spre aceasta pe 1rea Sfnta 'aica Domnului cu toata ceata Sfintilor, caci cuvntul (pomenind o) nseamna a o chema, a o ruga. "stfel, dupa ce am cerut mai nti unitatea credintei si mpartasirea Sfntului Duh, ne ncredintam lui Dumnezeu pe noi nsine si unii pe altii si toata viata noastra. Dar ce este unitatea credintei@ * Iice /cri"tura: -Barbatul +ndoielnic este nestatornic +n toate caile sale.7), numind -+ndoielnic. "e omul ne!otar$t, care nu e deloc sigur. Pnul ca acesta, so0aind c$nd +ntr*o "arte, c$nd +ntr*alta, nu se !otaraste niciodata "entru un singur lucru. J"usul acestei +nsusiri este !otar$rea, siguranta, statornicia, care se arata "rin unitate. >aci cel ce crede cu tarie, crede +ntr*un singur fel des"re orice lucru: sau ca e, sau ca nu e. Pe c$nd cel +ndoielnic crede c$nd una c$nd alta, ceea ce se 0ede din +nsusi cu0$ntul -+ndoielnic. 9care 0ine de la doi:. Iata deci ce e unitatea credintei: o credinta neclinitita, fara nici un "ic de +ndoiala. *ar mpartasirea Sfntului Duh nseamna 5arul dumnezeiesc. Se numeste mpartasire, pentru ca dupa ce 5ristos a surpat prin cruce zidul despartitor al vra$bei ce era ntre Dumnezeu si oameni, trebuia ca acei ce odinioara erau straini si n aveau nimic comun, de aici nainte sa fie una si sa aiba partasie!76 acest lucru l a mplinit pogorrea Sfntului Duh peste "postoli. #aci de acolo a izvort oamenilor 5arul sfntului botez si tot rul dumnezeiestilor daruri, prin care a$ungem partasi dumnezeiestii firi, precum spune Sfntul "postol 1etru77. >el ce 0rea sa se dea "e sine, du"a cum se cu0ine, lui Dumne%eu, are deci ne0oie at$t de unitatea credintei c$t si de +m"artasirea /f$ntului Du!. /i ne dam lui Dumne%eu nu numai fiecare "e noi +nsine, ci si unii "e altii, caci legea iubirii ne "orunceste sa ne +ngri2im nu numai de noi +nsine, ci si de ceilalti.
7)Iaco0 I, 8. 76>f. Efes. II, 14*16 si >olos. I. '5*''. 77II Petru I, 4.
( 4
Capitolul +' Despre asa numitele ).ntifoan e* si despre rugaciunil e din timpul lor
6n timp ce diaconul glasuieste ectenia, iar poporul cucernic se roaga, preotul se roaga nlauntrul altarului n taina, pentru cei de fata si pentru sfntul lacas, ca Dumnezeu sa reverse peste ei milele si ndurarile Sale cele bogate. El adauga e1"licatia ca cere acestea si ca Dumne%eu daruieste dre"tatea &ui nu "entru ca cei ce se roaga ar fi 0rednici de ea sau "entru ca noi am fi +ndre"tatiti sa "rimim, ci "entru ca (Tie se cuvine toata slava, cinstea si nchinaciunea)... "dica, 1entru slava Ta ne rugam Tie. #aci pentru slava Ta ne ai aratat noua, nevrednicilor, atta iubire de oameni. 1entru aceasta se cuvine sa ti aducem slava, dupa cuvntul 1salmistului, (.u noua, Doamne, nu noua, ci numelui Tau se cuvine slava=)78. De aceea, sf$rsind rugaciunea cea tainica, "reotul rosteste cu glas tare, +n au%ul tuturor, * acest ecfonis, "entru ca este si o +nc!eiere a rugaciunii si +n acelasi tim" "entru ca toti cei de fata sa ia "arte la c$ntare si Dumne%eu sa fie sla0it de toata adunarea. /i +n ade0ar, ascultatorii se asocia%a "reotului la c$ntarea de sla0a. >aci du"a ce acesta rosteste cu glas tare ecfonisul, toti credinciosii adauga -amin.7 rostind acest cu0$nt, ei +si +nsusesc astfel toate s"usele lui. "oi "reotul +nce"e sfintele c$ntari ale antifoanelor, iar cei de fata continua79 c$nt$nd cu0intele,
78 Psalmul >6III, 9 9>68, 1:. 79 >$ntarea antifoanelor era deci +nce"uta, "e 0remea lui >abasila, de "reot
+nsusi. cest u% este confirmat si de fa"tul ca unele din 0ec!ile manuscrise cu r$nduiala &iturg!iei, care de obicei cu"rindeau numai rugaciunile "reotului 9cu sau fara ectenieile diaconale: +nscriau si +nce"utul antifoanelor. Precum e1"lica Pr. Prof. 8intilescu 9>$ntarea "o"orului +n biserica, Buc, 194), ". 15, nota 8: inaugurarea c$ntarii antifoanelor de catre "reot, era o "articica similara celei +n u% "$na asta%i, c$nd diaconul sau, +n li"sa, "reotul rosteste in0itatia -Toata suflarea
( )
de Dumne%eu insuflate, ale sfintilor Prooroci: -Bine este a ne marturisi Domnului si a c$nta numele Tau, Prea AnalteD.85. ceste cu0inte sunt dintru +nce"ut foarte "otri0ite, +ntruc$t ele s"un des"re c$ntarea antifonica ceea ce trebuie sa stim des"re orice c$ntare bisericeasca, +n general: ca este buna7 caci -a ne marturisi. +nseamna a multumi, a c$nta lui Dumne%eu. Du"a ce se c$nta acestea si cele ce urmea%a, diaconul +ndeamna "e credinciosi la rugaciune, "oruncindu*le sa ceara aceleasi ca si mai +nainte. An tim" ce se c$nta antifonul iar credinciosii se roaga, "reotul se roaga lui Dumne%eu +nlauntrul altarului "entru "linirea Bisericii +n general si +ndeosebi "entru cei ce iubesc "odoaba sf$ntului lacas, fiind totdeauna "lini de r$0na "entru stralucirea lui7 se roaga ca si ei, la r$ndul lor sa fie sla0iti de Dumne%eu, adaug$nd si e1"licarea: (#a a Ta este stapnirea si a Ta este mparatia...). "dica slava si puterea de a nalta pe oricine, sta n mna mparatilor! iar Tu esti 6mparatul cel vesnic si a Ta este stapnirea si a Ta este mparatia. :ostind acest ecfonis cu glas tare, n auzul tuturor credinciosilor ca pe un imn de slava, si lund, ca si mai nainte, partasia poporului la slavirea adusa lui Dumnezeu, preotul ncepe ndata al doilea psalm antifonic, pe care credinciosii l continua. "poi credinciosii nalta lui Dumnezeu rugaciunile pe care le conduce diaconul, dupa cum am spus mai nainte. 6n acest timp, preotul se roaga iarasi, n taina, pentru credinciosii ce se roaga mpreuna cu el, ca fiecare n parte sa dobndeasca de la Dumnezeu cele de trebuinta, n veacul de acum, si viata vesnica n veacul ce va sa fie. Sfrsind, adauga e7plicatia, (#a bun si iubitor de oameni Dumnezeu esti...), pe care o
sa laude "e Domnul., +nainte de citirea E0ang!eliei de la Ptrenie, sau -/f$nt este Dumne%eul nostru., +nainte de s0etealna. 9n.ed.: 85 Psalmul 6>I, 1 * Pe 0remea lui >abasila, la Tesalonic, se +ntrebuintau +nca numai "salmi antifonici +n aceasta "arte a &iturg!iei: +n loc de /la0a... /i acum... , Binecu0$ntea%a suflete al meu "e Domnul... 9Ps. >II, 1: asa cum se c$nta de obicei asta%i la liturg!ia din Duminici si sarbatori, se c$nta ntifonul I, adica Ps. 6>I 9Bine este a ne marturisi Domnului... : +n +ntregime, sau un numar oarecare de 0ersete7 +n loc de Pnul ?ascut... se c$nta ntifonul II, adica Ps 6>II 9Domnul a +m"artit...:, iar +n loc de tro"ar sau =erici se c$nta ntifonul III, adica Ps. 6>I8 98eniti sa ne bucuram de Domnul...:. 8e%i Pr. P. 8intilescu, &iturg!iile bi%antine "ri0ite istoric +n r$nduiala si structura lor. Buc. 194(, "". )1*)'. &ucrul acesta trebuie a0ut +n 0edere "entru a "utea +ntelege "artile din Erminia lui >abasila relati0e la e1"licarea antifoanelor si anume ca". 68, 68III*6I6.
( 6
rosteste n auzul tuturor ca pe o ncheiere ncepnd ndata cntarea antifonului al treilea. 6n timpul acestei cntari, se face intrarea cu sfnta Evanghelie, care este nsotita de faclii si de cadelnite, ntovarasita de toti slu$itorii altarului si purtata de diacon nsusi, sau de preot, daca nu este diacon. *ar preotul nainte de a intra n altar, oprindu se la o mica distanta naintea sfintelor usi pna sa se termine cntarea psalmului antifonic, se roaga lui Dumnezeu ca intrarea lui n altar sa fie nsotita de sfintii ngeri, care sa ia parte cu el la sfnta slu$ba si la slavirea lui Dumnezeu. Si adauga e7plicatia, ca Dumnezeu se cuvine sa fie slavit de oameni si de ngeri. #aci aceasta nsemneaza, 3(#a tie se cuvine toata slava, cinstea si nchinaciunea...), din partea tuturor celor care stiu sa slaveasca pe Dumnezeu si sa i se nchine. :ugndu se astfel, intra n altar si pune Evanghelia pe sfnta 'asa.
Capitolul +'I Simbolismul Sfintei Liturghii- pe scurt

Trebuie +nsa sa re0enim mai t$r%iu, cu de* amanuntul. m s"us mai dinainte ca taina iconomiei lui <ristos este simboli%ata "rin +nsasi 2ertfa /fintei &iturg!ii. Dar ea este simboli%ata si "rin cele ce se sa0$rsesc si se rostesc at$t +nainte c$t si du"a ;ertfa. "nume &ertfa vesteste moartea, nvierea i naltarea Domnului, deoarece cinstitele daruri se prefac n nsusi dumnezeiescul Trup, cu care El a nviat si S a naltat la ceruri! cele dinainte de &ertfa nchipuiesc cele petrecute nainte de moartea Domnului, adica ntruparea, iesirea la propovaduiresi aratarea cea desavrsita n lume! iar cele de dupa &ertfa amintesc (fagaduinta Tatalui) cum am numit o Domnul 6nsusi, adica pogorrea Sfntului Duh peste "postoli81 si aducerea neamurilor lui Dumnezeu si partasia lor cu El, printr nsii. stfel, +ntreaga slu2ba este ca un curs unitar de istorie 9sf$nta: ce "astrea%a de la +nce"ut "$na
818e%i &uca 66I8, 49 si =a"te I, 4.
( 7
la sf$rsit armonia si +ntregimea, +nc$t fiecare din cele ce se sa0$rsesc sau se rostesc aduce "artea sa de +m"linire la +ntregul slu2bei. De pilda, psalmii antofonici, care
se cnta la nceputul Liturghiei, nchipuiesc cea dinti treapta a iconomiei lui 5ristos! iar cele urmatoare, adica citirile din Scriptura si celelalte, nchipuiesc treapta a doua.
/*a s"us desigur, ca un altul ar fi rostul c$ntarilor si al citirilor din /f$nta /cri"tura: ele ar fi adica mi2loace de curatire si de "regatire "entru "rimirea /fintelor Taine. Dar nimic nu se o"une ca ele sa "oata face si una si alta, adica "e de o "arte sa sfinteasca "e credinciosi, iar "e de alta sa simboli%e%e iconomia lui <ristos. Du"a cum !ainele +m"linesc, +n "rimul r$nd, ne0oia de +mbracaminte, aco"erind tru"ul, dar "rin felul cum sunt croite arata si +ndeletnicirea, felul de 0iata si rangul celor ce le "oarta, tot asa si aici. /e +ntelege ca, +ntruc$t c$ntarile si citirile sunt, +n general, scri"turi dumne%eiesti si cu0inte de Dumne%eu insuflate, ele sfintesc "e cei ce le citesc si c$nta7 dar +ntruc$t au fost alese si or$nduite +ntr*un anumit fel, au si cealalta menire, adica +nc!i"uiesc 0enirea si trairea +n lume a lui <ristos. "celasi lucru este nu numai cu cntarile si citirile, ci si cu sfintele ceremonii, fiecare din ele se savrsesc n vederea unei anumite trebuinte dar totodata simbolizeaza si ceva din faptele, din lucrurile sau patimile lui 5ristos. Sa luam, de pilda, intrarea cu Sfnta Evanghelie n altar sau intrarea cu cinstitele daruri. +iecare din acestea se savrseste cu un scop practic, cea dinti sa se citeasca Evanghelia, cea de a doua ca sa se savrseasca $ertfa. Dar si una si alta nchipuiesc iesirea sau aratarea n lume a lui 5ristos, una nchipuieste aratarea, nca nedeplin0 si nedeslusita, de la nceput, cealalta pe cea desavrsita si deplina. Ba +nca, +ntre cele ce se sa0$rsesc +n tim"ul /fintei &iturg!ii, sunt c!iar unele lucruri care nu cores"und nici unei trebuinte, ci au doar un sco" simbolic. sa sunt, de "ilda, forma de sulita a co"iei, +m"ungerea "rescurei si +nti"arirea crucii "e ea, "recum si turnarea a"ei calde +n sfintele Daruri. De altfel si +n
( 8
alte sfinte slu2be gasim multe de acestea. stfel, +n r$nduiala bote%ului, cei ce 0or sa se bote%e trebuie sa se descalte, sa se de%brace si st$nd cu fata s"re a"us sa*si +ntinda m$inile si sa sufle. cestea si altele de acest fel nu cores"und nici unei trebuinte +n sa0$rsirea tainei, ci +n0ata "e cel bote%at ura si de%gustul ce trebuie sa nutreasca fata de cel rau si cum trebuie sa*l alunge cel ce 0a sa fie un ade0arat crestin. sa st$nd lucrurile, sa urmarim cu "ri0irea &iturg!ia +ntreaga, "arte cu "arte, ca sa 0edem cum cu"rinde +ntr*+nsa c!i"ul iconomiei lui <ristos. /a +nce"em cu c$ntarile "salmilor antifonici.
Capitolul +'II Tlcuirea primului antifon

"sadar, cel dinti pas, cuvenit celor ce ncep 3sa cnte lui Dumnezeu4, este spre slavire. (;ine este a ne marturisi Domnului...), zice imnul catre Dumnezeu si Tatal si despre 2nul .ascut. (;ine este a ne marturisi Domnului si a cnta numelui Tau, 1rea 6nalte...)8'. 1rea 6nalt numeste imnul acesta pe Tatal, iar Domn pe +iul 2nul .ascut deci, bine este a lauda pe +iul si pe Tine Tatal. >e +nseamna aceste cu0inte@ * Ele fac introducerea la cele ce urmea%a, 0r$nd sa s"una ca imnul este +naltat at$t lui Dumne%eu*Tatal c$t si =iului@ * >$nt$ndu*se lucrurile =iului, "rin care a fost "reamarit si Tatal. >aci care e motivul 3cuprinsul4 imnului8 #oborrea +iului din slava Dumnezeirii si smerenia Sa, faptele si patimile ndurate de El prin ntrupare. 1e acestea 1salmistul le numeste mila si adevar, 3(... Sa vestim dimineata mila Ta, iar noaptea adevarul Tau)48(. &e numeste mila, "entru ca =iul, "rin multa /a bunatate si iubire de oameni, nu a dis"retuit "e oameni, care "atimeau cum"lit si*i erau straini si 0ra2masi7 si nu numai ca /*a milosti0it de ne"utinta noastra, ci /*a facut
8'Psalmul 6>I, 1. 8(Psalmul 6>I, '.
( 9
"artas c!iar si suferintelor noastre, stricaciunii si mortii7 nu numai ca ne*a i%ba0it din greaua "ier%anie, ci ne*a +n0rednicit si de +m"aratia cerurilor si de cele mai mari bunatati. De aceea %ice /f$ntul "ostol Pa0el: (#nd s a aratat bunatatea si iubirea de oameni a 'ntuitorului nostru Dumnezeu...)84 vrnd sa spuna ca atunci s a vazut pentru prima oara ct e de mare aceasta bunatate. *ar Domnul zice, ("sa a iubit Dumnezeu lumea...)8), aratnd prin aceste cuvinte nemarginirea iubirii Sale. "stfel, pe drept cuvnt imnul numeste iconomia mntuirii (mila). *ar adevar o numeste, pentru ca toate cele din Legea veche erau fata de ea ca niste umbre si prenchipuiri. De aceea zice 1roorocul despre ea, (&uratu S a Domnul adevarul, lui David...)86. Si ce S a $urat8 #a 5ristos va veni si va trai pe pamnt, n trup, (Din roada pntecelui tau voi pune pe scaunul tau...)87, zice Domnul, prevestind pe 'ntuitorul 6nsusi. Si de unde se vede aceasta8 " spus o sfntul arhanghel Aavril, cnd a binevestit unde se vede aceasta8 " spus o sfntul arhanghel Aavril, cnd a binevestit +ecioarei nasterea cea mai presus de minte, aratnd ct de mare va fi #el ce avea sa se nasca, (Si i va da Lui, Domnul Dumnezeu tronul lui David, tatal Lui, si va mparati peste casa lui *acov n veci si mparatia Lui nu va avea sfrsit)88. Dar ade0arul +nsusi este si 2udecata si dre"tate. De ce@ * Pentru ca 3$ntuitorul, +nlatur$nd "acatul si %drobind "e dia0olul n*a facut aceasta "rin forta, adica n*a biruit "rin taria tru"easca, ci "rin 2udecata si "rin dre"tate, du"a cum a %is Psalmistul: -Dre"tatea si 2udecata sunt temeliile tronului Tau.89 si du"a cum si noi +n tribunale biruim "e "otri0nicii nostri "rin !otar$rea 2udecatorilor. De aceea %ice Domnul: - cum este 2udecata lumii acestei, acum sta"$nitorul 0eacului acestuia 0a fi aruncat afara.95. /tiind acestea, =ericitul Dionisie 9 reo"agitul: %ice ca netarmuita iubire de
84Tit. III, 4. 8)Ioan III, 16. 86Psalmul >666I, 11. 87Psalmul >666II, 11. 88 &uca I, ('*((. 89 Psalmul &6668III, 14. 95 Ioan 6II, (1.
4 5
oameni a bunatatii dumne%eiesti a nimicit "uterea cetei a"ostatice, adica a demonilor asu"ra noastra, nu "entru ca +i este su"erioara +n "utere, ci "entru 2udecata si dre"tate, du"a cum graieste cu0$ntul "redat noua +n c!i" tainic91. sadar, noi cntam n acest imn nu numai mila si adevarul, ci si dreptatea si $udecata lui Dumnezeu. De aceea 1salmistul continua, (#a drept este Domnul Dumnezeul nostru si nu este nedreptate ntr 6nsul)9'. Iar ceea ce a s"us mai +nainte: -Bine este a 0esti dimineata mila Ta si noa"tea ade0arul Tau...., +nsemnea%a ca trebuie sa laudam "e Dumne%eu nu numai %iua ci si noa"tea. >aci aici dimineata si noa"tea sunt tot una cu -+n toata 0remea., cum gasim +n alt "salm9(. ceasta este t$lcuirea "rimului antifon.
Capitolul +'III Ce nsemneaz a cntarile din profeti de la nceputul Liturghiei $e0plicare a antifonulu i al doilea%
"l doilea antifon cnta nsasi mparatia, stralucirea si puterea +iului lui Dumnezeu, cstigata de El prin pogorrea din slava Dumnezeirii si prin umilire. Dar care este rostul acestor cu0inte "rofetice
91 8e%i Des"re Ierar!ia bisericeasca, ca". III, ( 93igne, P.4., t. III col. 441B:.
>f. si traducerea rom$neasca de Pr. >ic. Iordanescu 9>!isinau, 19(': "". 15'* 15(. 9' Psalmul 6>I, 1). 9( Psalmul 666I8, 1 -Binecu0$nta*0oi "re Domnul +n toata 0remea, lauda &ui 0a fi "ururea +n gura mea..
4 1
care se c$nta acum@ /i ce +nsemnare au ele +n legatura cu iconomia 3$ntuitorului@ * Ele nchipuiesc nceputul venirii 'ntuitorului, cnd "cesta venise pe pamnt, dar nca nu se facuse cunoscut multora, cnd era n lume, dar lumea nu L cunostea pe Dnsul! cu alte cuvinte, nchipuiesc vremea de dinainte de *oan ;otezatorul, mai nainte de a se aprinde lumina94. An acea 0reme era +nca ne0oie de cu0intele Proorocilor7 dar du"a aceea, arat$ndu*/e Ansusi >el "roorocit, nu mai era trebuinta de Prooroci. >aci Ioan Bote%atorul si, c!iar Tatal +n fata lui Ioan, &*a marturisit "e Ansusi >el 0enit. De aceea %ice /cri"tura ca -toti Proorocii au "roorocit "$na la Ioan.9). Deci c$ntarile "rofetice +nc!i"uiesc 0remea aceea dinainte de Ioan7 de aceea, si cinstitele daruri, care +nc!i"uiesc "e <ristos, +nca nu sunt aduse la aratare, ci stau "use deo"arte si aco"erite. Dar sa 0edem acum cu0intele "salmului "rofetic. * -Domnul a +m"aratit, +ntru "odoaba /*a +mbracat.96. Ansusirea sub care oamenii au cunoscut "e Dumne%eu si careia ei s*au su"us, au numit*o +m"aratie, "entru ca &* au cunoscut "lin de stralucire, de "odoaba si de "utere, asa cum se si cu0enea sa*& cunoasca. ceasta 0rea sa s"una si 3$ntuitorul, c$nd %ice: -Datu*mi*s*a toata "uterea +n cer si "e "am$nt...97 ca si "am$ntenii, +m"reuna cu "uterile ceresti, au cunoscut "e /ta"$nul cel ade0arat. >ercet$nd a"oi cele ce urmea%a, 0om gasi acelasi +nteles. &amurind felul +m"aratiei si al "uterii, Profetul continua: ->a a +ntarit lumea, care nu se 0a clati.98. Prin +ntarire, trebuie sa +ntelegem credinta7 "rin ea a +ntarit Dumne%eu "e oameni, care se clatinau +n ratacire, si i*a unit cu El. >aci asa e cel ce se clatina: nu "oate sa se statorniceasca de fel. Iar c$nd Domnul %ice: -3erg$nd, +n0atati toate neamurile, bote%$ndu*le +n numele Tatalui si al =iului si al /f$ntului Du!....99, 0orbeste des"re "ro"o0aduirea credintei.
94 Ioan I, 8*1, >f. si Ioan 8, (). 9) 3atei 6I, 1(. 96 Ps. 6>II, 1 * 8e%i nota 8'. 97 3atei 668II, 18. 98 Psalmul 6>II, '. 99 3atei 668III, 19.
4 '
Dar credinta singura nu e dea$uns pentru a cstiga mparatia lui Dumnezeu si, numai prin ea, neamurile n ar fi fost mntuite pe deplin! ci era nevoie sa se adauge si 3faptele, adica4 pazirea poruncilor lui Dumnezeu. De aceea continua 1roorocul, ('arturiile Tale au fost crezute foarte)155 si de aceea Domnul, pe lnga porunca botezului, adauga si ndemnul pazirii poruncilor, zicnd, (... nvatndu le pe ele sa pazeasca toate cte am poruncit voua). #aci ceea ce 'ntuitorul numeste porunci, 1roorocul numeste marturii! acest lucru se vede pretutindeni n Sfnta Scriptura, care numeste poruncile lui Dumnezeu marturii. Dupa aceasta, 1salmistul adauga, (#asei Tale se cuvine sfintenie Doamne, 3ntru lungime de zile)4151, ntelegnd prin sfintenie, $ertfele, darurile si toata nchinarea cuvenita lui Dumnezeu. 8orbind astfel des"re casa lui Dumne%eu, Psalmistul arata ca aceasta casa nu e goala si nici "arasita de Dumne%eu, ci ea are +ntr*+nsa "e +nsusi /ta"$nul. >aci daca ar fi goala, nu i s* ar da ei cinstea cu0enita numai lui Dumne%eu. De aceea, /f$ntul "ostol Pa0el numeste biserica -lacas al Dumne%eului celui 0iu., c$nd %ice: -... ca sa stii cum trebuie sa te "orti +n casa lui Dumne%eu, care este biserica Dumne%eului >elui 0iu.15'. "cest lucru l a adaugat si 'ntuitorul la cele spuse mai sus fagaduind ca va fi de a pururea cu ;iserica Sa, (*ata Eu sunt cu voi...> Si ceea ce 1roorocul spusese prin cuvintele (ntru lungime de zile) 'ntuitorul o spune prin cuvintele, (... n toate zilele, pna la sfrsitul veacului)15(. Iata de ce aceasta "salmodie este o "roorocire e1acta a celor sa0$rsite de 3$ntuitorul "rin cruce si moarte.
Capitolul +I+ Tlcuirea antifonului al treilea

155 Psalmul 6>II, 6 97:. 151 Psalmul 6>II, 6 97:. 15'I. Tim. III, 1). 15(3atei 668III '5.
4 (
"ntifonul al treilea este ca o ntmpinare a lui 5ristos, #are Se apropie si Se arata! tocmai de aceea este asezat si se cnta nainte de iesirea si intrarea cu Sfnta Evanghelie, prin care e nchipuit 5ristos. >$nd a c$ntat acest "salm, Proorocul a a0ut +n fata oc!ilor sufletesti "ri0elistea sosirii lui <ristos7 o do0edeste mai ales bucuria si 0eselia de care se 0ede ca e cu"rins si la care c!eama si "e altii sa ia "arte: (9eniti sa ne bucuram de Domnul 3si sa strigam lui Dumnezeu, 'ntuitorul nostru. Sa ntmpinam fata lui ntru marturisire si n psalmi sa cntam Lui, ca Dumnezeu mare este Domnul si mparat mare peste tot pamntul4....154. Jmul n*ar fi a0ut "arte de bucurie daca n*ar fi 0enit Domnul, caci bucuria cea ade0arata numai <ristos ne*a adus*o7 iar daca sunt si unii care s*au bucurat +nainte de 0enirea &ui "e "am$nt, acestia s*au bucurat numai "entru ca li s*a desco"erit de sus des"re <ristos, "recum %ice 3$ntuitorul: - 0raam a saltat de bucurie ca 0a 0edea %iua mea si a 0a%ut*o si s*a bucurat.15). /au cum s"unea Da0id +nsusi: -Da*mi mie bucuria m$ntuirii Tale....156, c$nd se ruga lui Dumne%eu sa dob$ndeasca iarasi bucuria, "e care o a0ea +ntru <ristos +nainte de a fi "acatuit si "e care o "ierduse "rin "acat. /i du"a cum daca ar fi %is: -8eniti sa ne luminam... . ar fi 0estit sosirea luminii, tot asa, atunci c$nd %ice: -8eniti sa ne bucuram de Domnul...., 1salmistul arata ca se va ivi nsusi 1ricinuitorul bucuriei. Du"a aceea Al numeste si -3$ntuitor. si -Domn.. 3$ntuitor si m$ntuire Al numeste /cri"tura "e <ristos, "entru ca dintre "ersoanele Treimii dumne%eiesti numai =iul /*a facut "e /ine sa0$rsitor al m$ntuirii noastre, si toate le*a facut "rin /ine Ansusi, du"a cum %ice sf$ntul a"ostol Pa0el: -... "rin /ine +nsusi sa0$rsind curatirea "acatelor noastre..157 cest lucru l*a si do0edit El Ansusi, ca un bun "astor, care nu a trimis sa caute oaia cea "ierduta, ci a cautat*o El singur,a gasit*o si a adus*o "e
154Ps. 6>I8, 1*(. 15)Ioan 8III, )6. 156Psalmul &, 1'. 157E0rei I, 8.
4 4
umerii /ai158. De aceea a si "rimit un nume care arata aceasta, fiind numit Iisus 9care "e e0reieste +nsemnea%a m$ntuitor:. -.../a +nt$m"inam fata lui +ntru marturisire... . Prin -fata. +ntelegem 0enirea &ui +n lume. dica sa nu aste"tam sa*& 0edem sosit acasa, ci sa*& +nt$m"inam, de de"arte, +ntru marturisire, adica +n c$ntari de sla0a. -/i +n "salmi sa c$ntam &ui...., adica sa*I dam cinstea cu0enita lui Dumne%eu. El, +ntr*ade0ar, a bine0oit sa se arate +n c!i" de rob7 noi +nsa sa nu uitam ca El e /ta"$nul nostru, sa nu*& nesocotim din "ricina tru"ului omenesc, sa nu fim is"ititi a g$ndi des"re >el Prea*Analt ce0a ne0rednic, din "ricina +nfatisarii. >aci >el ce /e ascunde sub 0alul acestui tru", este Domnul: -mare este Domnul si +m"arat mare "este tot "am$ntul.. >elelalte 0ersete ale "salmului adauga toate cele ce se cu0in lui Dumne%eu. Iata deci care sunt c$ntarile "rofetice si +n c!i"ul acesta ele se c$nta la tim"ul cu0enit.
C.!IT1L2L ++ Despre iesirea cu Sfnta 3#anghelie si imnul Trisaghion

#nd se termina cntarea antifoanelor, preotul stnd n mi$loc cu fata spre altar, ridica n sus Sfnta Evanghelie si o pune n vazul poporului, amintind astfel iesire n lume a Domnului, cnd a nceput sa se faca cunoscut. >aci /f$nta E0ang!elie +ntruc!i"ea%a "e <ristos, du"a cum si scri"turile Proorocilor se numesc Prooroci, ca +n cu0$ntul lui 0raam catre bogatul nemilosti0: - u "e 3oise si "e Prooroci.159, +nteleg$nd adica scrierile acestora. Iar du"a ce >el "roorocit a 0enit si /*a i0it El Ansusi +n lume, nimeni nu mai 0oieste sa ia aminte la s"usele Proorocilor7 de aceea, dupa ce s a aratat Sfnta Evanghelie, cntarile profetice nceteaza si ncepem a cnta din ale .oului "sezamnt 3troparele4, ori
158>f. &uca 68, 4*6 #i 3atei 68III, 1', 1(. 159&uca 8I, '9.
4 )
laudam pe 1rea Sfnta .ascatoare de Dumnezeu sau pe vreun Sfnt, ori slavim pe 5ristos 6nsusi, pentru salasluirea Lui ntru noi, ori pentru cele ce a facut sau a patimit pentru noi, ct a trait pe pamnt caci pe acestea ;iserica le sarbatoreste totdeauna. "poi cntam pe 6nsusi Dumnezeu #el n Treime, asa cum am nvatat din aratarea 'ntuitorului 3la ;otezul Domnului, (Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fara de moarte, miluieste ne pe noi=)4. #ntarea aceasta e mprumutata parte din cntarea ngerilor, parte din cartea sfintilor psalmi ai 1roorocului si este alcatuita de ;iserica lui 5ristos, fiind nchinata Sfintei Treimi. 6ntr adevar, cuvntul (sfinte), cntat de trei ori, este din imnul serafimilor115! iar cuvintele (Dumnezeule, tare, fara de moarte) sunt din acel psalm al lui David, n care el spune, (6nsetat a sufletul meu de Dumnezeu #el tare, #el viu)111. "legerea si mpreunarea acestor cuvinte precum si adausul cererii (miluieste ne pe noi=) este fapta ;isericii, care cunoaste si propovaduieste pe 2nul Dumnezeu n Treimea Sa. 1rin aceasta, ea vrea sa arate, pe de o parte, legatura dintre 9echiul si .oul Testament iar, pe de alta, ca ngerii si oamenii s au unit ntr o singura ;iserica si o singura ceata, prin venirea lui 5ristos11', >el ce e mai "resus de ceruri si totodata e si "e "am$nt. De aceea, du"a ce /f$nta E0ang!elie a fost aratata si a"oi dusa la altar, c$ntam imnul acesta cu glas tare, "entru ca >el ce /*a salasluit +ntre noi ne*a ase%at +m"reuna cu +ngerii, fac$ndu*ne loc +n ceata lor.11(
C.!IT1L2L ++I
1158e%i Isaia 8I, 1*(. >f. si "roc. I8, 8. 111 Psalmul 6&I, '. 11' >f. Efeseni I, 15. 11( >f. /f. >!iril al Ierusalimului cat. 8. mKst., 6, Quasten ((M151 si trad. rom.
de D. =ecioru, ". )69 * Ideea aceasta a unei singure bisericii sau a unui singur cor alcatuit de +ngeri si de oameni datorita +ntru"arii si rascum"ararii este foarte familiara 0ec!ilor liturgisti rasariteni. J gasim de e1. +n sec. 8 la Pseudo Dionisie reo"agitul, +n sec. 8II la /f. 3a1im 3arturisitorul, a"oi, mult mai bine reliefata la comentatorii nestorieni ai &iturg!iei, "rintre care unul din sec. I6 si +n E1"ositio liturgicae a e"isco"ului sirian Barsalibi, +n sec. 6I 9>f. /. /ala0ille, tr. fr. ". 1'8 n.1:.
4 6
Despre rugaciunea trisaghionului si despre sfintele ndemnuri114

Anainte de c$ntarea +ntreit*sf$nta, "reotul se roaga +n taina lui Dumne%eu sa "rimeasca aceasta c$ntare a noastra si sa dea !ar celor ce o c$nta. >e !ar@ *Potri0it c$ntarii +ntreit*sfinte, preotul roaga pe Dumnezeu sa ne sfinteasca sufletele si trupurile, daruindu ne iertare de greseli, pentru ca sa putem slu$i Lui cu sfintenie n toate zilele. :ugaciunea se sfrseste cu ecfonisul, (#a sfnt esti Dumnezeul nostru si ntru Sfinti Te odihnesti...)11). "dica a se bucura ntre Sfinti si a sfinti este dat numai #elui cu adevarat sfnt. Alasuind acest ecfonis, si naltnd slava lui Dumnezeu, preotul da astfel poporului credincios semnalul de nceperea cntarii celei ntreit sfinte! iar aceasta, raspunznd, ca de obicei, "min, ncepe cntarea116. Terminndu se cntarea ntreit sfnta, preotul ndeamna pe toti sa nu fie neatenti si cu nepasare, ci sa ia aminte la cele ce se savrsesc si se cnta! aceasta vrea sa spuna ndemnul (Sa luam aminte=). El ureaza apoi (1ace tuturor=), iar dupa aceea aminteste credinciosilor de ntelepciunea cu care se cuvine sa ia aminte la Sfintele taine. >are e aceasta +ntele"ciune@ * /unt g$ndurile ce se cu0in sa le a0em +n tim"ul sfintei slu2be si cu care trebuie sa "ri0im si sa ascultam cele ce se sa0$rsesc si se rostesc, g$ndurile cele "line de credinta, cele ce nu au nimic omenesc +ntr*+nsele. ceasta e +ntele"ciunea crestina si asa se t$lcuieste +ndemnul -Antele"ciuneD., adresat credinciosilor de catre "reot 9diacon: de mai multe ori +n cursul slu2bei, ca un mi2loc de a le aduce aminte des"re acele g$nduri. >aci cu c!i"ul acesta ni le aducem aminte unii altora, deoarece un singur cu0$nt redestea"ta adesea +n sufletele celor ce*l asculta, 9tot ce au +n g$nd:.
114 Des"re +ndemnuri cf. /imeon al Tesalonicului, Des"re /f. rug. ca". (''. 11) >u0intele -si +ntru Te odi!nesti. nu mai figurea%a a%i +n ecfonisul
rugaciunii Trisag!ionului. Ele se gasesc +n multe manuscrise 0ec!i ale &iturg!iei grecesti 90e%i P. Trembela, >ele trei liturg!ii du"a ciducuu din tena 9+n grec.: tena 19(), "" 45*41. 116 Precum se 0ede, "e tim"ul lui >abasila 9sec. 6I8:, rugaciunea Trisag!ionului era citita +nainte de c$ntarea Trisag, iar +n tim"ul ei, ca a%i. G$nduiala descrisa de >abasila este confirmata, de altfel de multe din manuscrisele 0ec!i ale &iturg!iei 90e%i P. Trembela, o". cit., "" 41*4', nota 9: 9n. ed.:.
4 7
Dar "entru ce e necesara aceasta reamintire@ * =iindca "uterea uitarii e mare si nici una dintre slabiciunile omenesti nu "une, asa de des si asa de usor, sta"$nire "e om, ca aceasta. ?oi +nsa trebuie sa stam si sa luam "arte la slu2ba, la c$ntarile si la ceremoniile ei, cu g$nduri cu0iincioase daca 0rem sa nu luam degeaba "arte la ele si sa ne "ierdem tim"ul +n %adar. sa ce0a nu e tocmai usor. De aceea s*ar cu0eni, desigur, ca noi, "rin "ro"ria noastra 0ointa, sa stam tre%i si cu mintea +ncordata7 dar 9fiindca nu "utem:, e necesara o reamintire din afara de noi, "entru ca sa "utem "une iarasi sta"$nire "e g$ndul nostru, care e necontenit furat de uitare si ademenit s"re desartele gri2i. "celasi lucru vrea sa spuna si cntarea ce se cnta atunci cnd cinstitele daruri sunt gata sa fie aduse la sfnta 'asa, (Toata gri$a lumeasca sa o lepadam=). 'ai este, n sfrsit, si e7clamatia (Drepti=), care cuprinde tot un ndemn. #e ne ndeamna8 .e cere ca noi, care ne apropiem de Dumnezeu si de Sfintele Taine, sa fim n stare de veghe si nu cu lenevire, ci cu nfiorare si cu toata cucernicia sa petrecem aceasta convorbire 3cu Dumnezeu4, fie ca privim, fie ca graim, fie ca ascultam ceva din cele sfinte! iar cea dinti dovada a rvnei si a evlaviei noastre este statura dreapta a trupului, adica sa facem aceasta nu stnd $os, ci n picioare. "ceasta e tinuta celor ce se roaga, asa se cuvine sa stea niste robi care si au atintit luarea aminte la semnul stapnilor, pentru ca sa alerge cu grabire spre a i slu$i, ndata ce li s ar porunci117. *ar noi nu suntem dect tot niste robi facuti pentru orice slu$ire si care ne rugam lui Dumnezeu pentru lucrurile cele mai de pret. Iata deci care este +ntelesul sfintelor +ndemnuri.
C.!IT1L2L ++II Despre citirile din Sfnta Scripturaordinea si simbolismul lor

Dupa cntarea ntreit sfnta, se citeste "postolul apoi si Evanghelia dupa ce adunarea
117>f. Ps. >66II, '*4 91'(,':.
4 8
credinciosilor a cntat, mai nti, un imn de slava lui Dumnezeu, 3(Slava Tie, Doamne, slava Tie)4 Dar de ce +nainte de citirile din /cri"tura laudam "e Dumne%eu@ * Pentru ca acest lucru se cu0ine sa*l facem ori de c$te ori El ne daruieste ce0a si deci cu at$t mai mult atunci c$nd e 0orba sa dob$ndim un bun asa de "retios, cum este au%irea cu0intelor dumne%eiesti. Anainte de "ostol, c$ntarea 9+ntreit*sf$nta: e amestecata cu cererea, caci se termina "rin cu0intele -miluieste*ne "e noiD.. Dar +nainte si du"a E0ang!elie +naltam o c$ntare ade0arata, de lauda, fara cerere, ca unii care stim ca /f$nta E0ang!elie +ntruc!i"ea%a "e <ristos si ca daca &*am aflat "e <ristos, am dob$ndit totul. >aci +ntr*+nsa se afla 3irele si a0$ndu*& "e el, nu mai a0em ne0oie sa* I cerem nimic. >aci nu se cade ca fiii 3irelui sa "osteasca, at$ta 0reme c$t 3irele este cu d$nsii, ci numai sa*l cinsteasca si sa*& laude118. Pentru acelasi moti0, si imnul serafimilor, asa cum +l redau Proorocii 1'1 , este tot o c$ntare de lauda curata, fara cerere. Dar ce rost au citirile din Scriptura n acest moment al slu$bei8 Daca vrei sa stii folosul lor, l am spus,119 ele ne pregatesc si curatesc mai dinainte, pentru sfintirea cea mare a Sfintelor Taine. *ar daca vrei sa afli care este nsemnarea lor, afla ca ele nchipuiesc aratarea n lume a Domnului prin care El s a facut cunoscut, pe ncetul, dupa nvierea Sa. De aceea mai nti ni se arata sfnta Evanghelie nchisa, nchipuind prima aratare1'5. Tatal a marturisit "e =iul, care era +nca necunoscut1'1, c$nd =iul, negraind nimic des"re /ine, a0ea ne0oie de glasul unui 0estitor. Dupa aceea, citirile din Scriptura nchipuiesc aratarea mai vadita a 'ntuitorului, cnd El vorbea tuturora, n public si S a facut cunoscut nu numai prin cele ce a grait El 6nsusi, ci si prin ce a nvatat pe "postoli sa propovaduiasca, trimitndu i catre oile cele pierdute ale casei lui *srael1''. De aceea se citeste att din
118 >f. 3atei I6, 16. 119 8e%i ca". I si 68I. 1'5 An te1tul original R ! emfa0eia 9e"ifania: numele sarbatorii de la 6 Ian. 9la
+nce"ut nasterea si Bote%ul, a"oi numai Bote%ul:. 1'1 lu%ie la e0enimentele de la Bote%ul Domnului. 8e%i 3atei III, 1(*17. 1''1'18e%i Isaia 8I, 1*(, >f. si "oc I8, 18 >f. 3atei 6, 6.
4 9
cartile sfintilor "postoli, ct si din Sfnta Evanghelie nsasi. Dar de ce nu se citeste mai +nt$i E0ang!elia@ * Pentru ca cele graite de Domnul Ansusi ne +nfatisea%a aratarea &ui mai lamurit dec$t cele s"use de "ostoli. /tim +nsa ca 3$ntuitorul nu a aratat oamenilor dintr* odata si "e de*a*ntregul marimea "uterii si a bunatatii /ale 9aceasta o 0a face la a doua /a 0enire:, ci a +naintat tre"tat de la ceea ce era mai ne0adit la ceea ce era mai 0adit. De aceea este "otri0it sa se citeasca "ostolul +naintea E0ang!eliei, 0r$nd sa se arate astfel ca manifestarea Domnului +n lume s*a facut tre"tat. Tot "entru acest moti0, lucrurile care amintesc aratarea &ui de"lina, sunt "astrate "entru "artea de la urma a slu2bei, du"a cum se 0a 0edea din cele ce urmea%a.
C.!IT1L2L ++III Despre rugaciunile de dupa 3#anghelie

Dupa ce s a citit sfnta Evanghelie, diaconul ndeamna multimea sa se roage, iar n altar preotul se roaga si el, n taina, ca rugaciunile credinciosilor sa fie primite de Dumnezeu! apoi, slavind cu glas mare pe Dumnezeu, i ia si pe ei partasi la slavire. Dar care e rugaciunea obsteasca cea mai "otri0ita, +ndata du"a E0ang!elie@ * E rugaciunea "entru cei ce "a%esc cu0$ntul E0ang!eliei, "entru cei ce imita iubirea de oameni a lui <ristos, >el simboli%at "rin E0ang!elie. /i care sunt acestia@ * Pastorii Bisericii si ca"eteniile "o"oarelor, adica cei ce c!i0ernisesc treburile obstesti. >aci daca acestia +si tin fagaduiala, "ro"o0aduind bine si "a%ind cele scrise +n E0ang!elie, +m"linesc si li"sa lui <ristos, du"a cum %ice /f$ntul "ostol Pa0el 1'(, "asc$nd turma &ui, du"a +n0atatura data de El. An r$ndul acestora sunt trecuti a"oi, ca 0rednici sa fie "omeniti +n rugaciunile obstei, si ctitorii, +ngri2itorii sfintelor lacasuri, +n0atatorii 0irtutii si toti cei ce, +n 0reun fel oarecare, fac bine obstei bisericesti si celor sfinte.
1'(>oloseni I, '4.
) 5
"cum nsa ne apropiem de sfnta &ertfa, la care nu se cade sa fie de fata cei nebotezati, pe care i numim (catehumeni) 3cei chemati4, ntruct ei au primit crestinismul numai din auzite si, att ct se poate, din nvatatura. Pe acestia "reotul +i +nde"artea%a acum din ceata credinciosilor crestini, citind mai +nt$i o rugaciune "entru d$nsii, +n care se roaga ca ei sa se desa0$rseasca, +n0rednicindu*se de bote% la 0remea cu0enita. *ar motivul acestei rugaciuni este slavirea lui Dumnezeu, (#a si acestia sa slaveasca mpreuna cu noi ntru tot cinstitul si de mare cuviinta numele Tau... ) Dupa ce rosteste acest ecfonis ca pe o slavoslovie, lund astfel ca partasi la slavire multimea credinciosilor, preotul zice n taina o alta rugaciune1'4, n care mai nti multumeste lui Dumnezeu ca l a nvrednicit pe deplin sa stea naintea Lui si sa si nalte minile spre El, pentru sine si pentru credinciosi, iar dupa aceea se roaga sa se nvredniceasca a face acest lucru n toata vremea, cu cuget curat. *ar ncheierea acestei rugaciuni este tot slava lui Dumnezeu, (#a tie se cuvine toata slava... ) Slavind astfel pe Dumnezeu, dupa obicei, mpreuna cu poporul, preotul se roaga din nou, n taina1'), pentru sine si pentru norod, ca fara de osnda sa stea naintea sfntului &ertfelnic, nepatat de nici o ntinaciune trupeasca sau sufleteasca, iar pe credinciosii care se roaga mpreuna cu el sa i nvredniceasca a se mpartasi cu Sfintele Taine fara vinovatie si fara osnda si, pe lnga aceasta, sa mosteneasca mparatia cerurilor. /i aceasta rugaciune se +nc!eie tot "rin sla0irea lui Dumne%eu, s"re care ne*a +ndemnat sf$ntul a"ostol Pa0el, %ic$nd: (Toate spre slava lui Dumnezeu sa le faceti=)1'6. "dica preamarirea lui Dumnezeu sa fie telul nostru de totdeauna. gricultorii au ca sco" al muncii lor "rodusul roadelor c$m"ului, "entru care se trudesc bucurosi7 negutatorii urmaresc c$stigul, altii altele si asa mai de"arte. ?oi +nsa, +n toate c$te facem, sla0a lui Dumne%eu sa o cautam. >aci noi suntem niste robi care datoram /ta"$nului nostru aceasta slu2ire, ca
1'4Gugaciunea +nt$i "entru credinciosi. 1')Gugaciunea a doua "entru credinciosi. 1'6I >or 6, (1.
) 1
unii care "entru ea am fost %iditi de D$nsul dintru +nce"ut si tot "entru ea am fost rascum"arati din nou. De aceea 0edem cum Biserica se +ngri2este necontenit de sla0a lui Dumne%eu, "ro"o0aduind*o +n toata lumea c$nt$nd*o +n toate slu2bele sfinte, socotind*o totul si toate fac$ndu*le "entru ea: rugaciunile si cererile, sfintele slu2be, +ndemnurile si orice lucrare sf$nta.
C.!IT1L2L ++I' Despre aducerea cinstitelor daruri la sfnta "asa

Laudnd cu glas mare pe Dumnezeu, preotul merge la procomidiar si, ridicnd cu evlavie cinstitele daruri n dreptul fruntii, iese din altar! purtndu le astfel, le duce la sfnta 'asa, ocolind prin snul bisericii, pasind ncet si solemn. iar credinciosii cnta si ngenuncheaza naintea lui cu tot respectul si cucernicia, rugndu se sa i pomeneasca la aducerea darurilor, n timp ce el nainteaza nsotit de faclii si de cadelnite, intrnd astfel n altar, n timp ce el nainteaza nsotit de faclii si de cadelnite, intrnd astfel n altar. cestea se sa0$rsesc du"a trebuinta: darurile, care 0or fi +n cur$nd 2erfite, trebuiau aduse si "use "e 2ertfelnic. Iar acest lucru se face cu toata cinstea si cu0iinta "osibile, caci asa se aduceau daruri lui Dumne%eu7 c!iar si +m"aratii, c$nd trebuiau sa aduca daruri lui Dumne%eu, nu +ncredintau altora acest lucru, ci ei +nsisi, a0$nd coroana "e ca", mergeau si le aduceau singuri. cestea +nfatisea%a +nsa si aratarea cea din urma a lui <ristos, "rin care mai ales a a"rins ura iudeilor, c$nd a facut drumul din "atrie 94alileia: la Ierusalim, unde trebuia sa se 2ertfeasca, intr$nd calare "e asin +n oras, escortat si aclamat de multimi. 6n acest moment, trebuie sa ngenunchem naintea preotului si sa l rugam ca sa ne pomeneasca n rugaciunile &ertfei. #aci nu e7ista o alta forma de rugaciune care sa poata att de mult si care sa ne dea nade$di mai tari ca aceea adusa prin aceasta
) '
nfricosata &ertfa, care a curatit, fara nici o plata, pacatele si faradelegile lumii. *ar daca unii dintre cei ce ngenuncheaza naintea preotului, cnd acesta intra cu cinstitele daruri, se nchina darurilor purtate, socotindu le drept Trup si Snge al lui 5ristos, acestia fac confuzie cu Liturghia darurilor mai nainte sfintite, nestiind deosebirea dintre aceste Liturghii. #aci Liturghia Sfntului *oan 3si cea a Sfntului 9asile4, la acest vohod, au darurile ne$ertfite si nca nesfintite, pe cnd Liturghia darurilor celor mai nainte sfintite le are slu$ite mai dinainte si prefacute n Trupul si Sngele Domnului1'7.
C.!IT1L2L ++' Despre rugaciunile de dupa intrarea cu cinstitele daruri si despre ndemnurile preotului catre popor
1reotul aseaza cinstitele daruri pe sfntul 1restol. "poi, ca unul ce e aproape de sfintirea darurilor si e gata sa se atinga de nfricosata &ertfa, se pregateste pe sine si se curateste prin rugaciuni, srguindu se sa fie destoinic pentru lucrarea sfnta. Dar se pregateste nu numai pe sine, ci si pe poporul ce sta nainte, cautnd sa l faca vrednic de primirea 5arului, prin rugaciune, prin iubirea dintre dnsii, si prin marturisirea credintei. 3(Sa ne iubim unii pe altii, ca ntr un gnd sa marturisim...)4. *ar n acestea consta toata pregatirea pe care ne a impus o Domnul, cnd a zis, (+iti pregatiti=...)1'8. #aci prin ele se e7prima credinta si faptele, credinta se arata prin marturisirea ei, iar faptele prin iubire, care este coroana oricarei fapte bune si culmea a toata virtutea. Dar acestea vin la urma. #eva mai nainte, preotul ndeamna pe credinciosii prezenti sa se roage
1'7Des"re acest amCnunt 0e%i lCmuriri su"limentare, +n lucrarea E1"licarea
/fintei &iturg!ii du"C ?icolae >abasila, Bucure#ti, 194(, "". 19)*197. 1'8 3atei 66I8, 44.
) (
pentru cele ce se cuvin atunci, (1entru cinstitele daruri ce sunt puse nainte, Domnului sa ne rugam=). Sa rugam adica pe Dumnezeu pentru darurile puse nainte, ca sa le sfinteasca si ca aducerea noastra de la proscomidie sa a$unga la mplinire. "daugnd acum si celelalte lucruri pentru care trebuie sa ne rugam lui Dumnezeu, preotul ne ndeamna (pe noi nsine si unii pe altii si toata viata noastra lui 5ristos Dumnezeu sa o dam). "poi, rostind ca de obicei, , n auzul tuturor, sfrsitul rugaciunii rostite n taina si slavind astfel pe Dumnezeu mpreuna cu poporul, se roaga si ndeamna pe toti credinciosii la pace ntre dnsii. "nume, dupa ce zice, (1ace tuturor=), adauga, (Sa ne iubim unii pe altii... ) *ar pentru ca porunca apostolica ne ndeamna sa ne rugam unii pentru altii1'9 poporul se roaga si el pentru pacea preotului, raspunzndu i, (Si duhului tau)1(5. Dar din iubirea noastra unii fata de altii, decurge si iubirea fata de Dumne%eu, iar de iubirea catre Dumne%eu e str$ns legata credinta desa0$rsita si 0ie +n El. De aceea, dupa ce preotul ne a adus aminte de porunca iubirii, ndemnndu ne sa ne iubim unii pe altii, adauga ndata datoria marturisirii credintei, (... ca ntr un gnd sa marturisim...). *ar credinciosii proclama cu glas tare pe Dumnezeu #are se cuvine sa L marturiseasca, adica pe Sfnta Treime, 3(1e Tatal, pe +iul si pe Sfntul Duh, Treimea cea de o fiinta si nedespartita)4.
C.!IT1L2L ++'I Despre marturisirea credintei- despre ndemnurile si rugaciunile preotului pentru credinciosi si despre raspunsurile acestora
1'9 8e%i Efes. 8I, 187 >olos I8, (7 II. Tes. 8, ')7 I Tim.II, 1 Iaco0 8, 16 etc. 1(5 >f. /f. Ioan 4ura de ur, Jmilia 68III, ( la II >or. 93igne, P.4., t. &6I,
col. )'7:: -Precum se roaga "reotul "entru "o"or, asa si "o"orul se roaga "entru "reot +n tim"ul +nfricosatoarelor Taine7 caci aceasta si nimic altce0a nu +nseamna cu0intele: /i cu du!ul tau..
) 4
"poi preotul ndeamna pe toti sa marturiseasca ceea ce au nvatat sa creada despre Dumnezeu, adica ntelepciunea cea adevarata, despre care "postolul zice, (1ropovaduim o ntelepciune celor 1(1 desavrsiti...) "ceasta ntelepciune nu a cunoscut o lumea, adica nteleptii lumii, care nici nu cunosc si nici nu cred ca e7ista ceva mai de pret si mai presus dect cunoasterea lucrurilor sensibile. "cestei ntelepciuni ne ndeamna preotul sa i deschidem toate usile 3(2sile, usile, cu ntelepciune sa luam aminte=)4, adica gurile si urechile noastre, ca si cum ar spune, nsusiti va aceasta ntelepciune, graind o si ascultnd o necontenit, dar nu cu lenevire, ci cu luare aminte si concentrndu va n voi nsiva. *ar credinciosii rostesc ntreaga marturisire, adica simbolul credintei. Dupa aceea, preotul zice, (Sa stam bine, sa stam cu frica...=) "dica sa staruim cu tarie n credinta pe care am marturisit o si sa nu ne lasam ademeniti de vorbaria ereticilor. /a stam cu frica, "entru ca e mare "rime2dia "entru cei ce lasa sa le "atrunda +n suflet 0reo +ndoiala des"re aceasta credinta. /taruind astfel neclintiti +n credinta, 0om "utea aduce darurile noastre, lui Dumne%eu, "otri0it cu0$ntului. >are cu0$nt@ * -An "ace.. #aci preotul continua, (... sa luam aminte, sfnta $ertfa n pace sa o aducem). "dica sa ne amintim de cuvintele 'ntuitorului, (Daca aduci darul tau la altar si ti aduci aminte ca cineva are ceva mpotriva ta, mpaca te mai nti cu el, apoi ntorcndu te, adu darul tau)1('. *ar credinciosii raspund, 3'ila pacii, $ertfa laudei=4 adica nu numai sa aducem &ertfa n pace, dar aducem pacea nsasi n chip de dar, ca pe o a doua $ertfa. ducem lui Dumne%eu mila, caci El a %is: -3ila 0oiesc, iar nu 2ertfa.1((. Iar mila este roada "Ccii celei trainice si curate, caci daca nici o "atima nu tulbura sufletul, nimic nu*l +m"iedica sa fie "lin de mila. Dar 9"o"orul adauga: aducem: si -2ertfa de lauda.1(4.
1(1 I >or. II, 6 sE. 1(' >itat liber du"a 3atei 8, '(*'4. 1(( Jsea 8I, 67 3atei I6, 1( si 6II, 7. 1(4 8e%i Ps. 6&I6, 14,'(7 >8I 98II:, ''7 >68, 8 9An /e"tuaginta. An celelalte
editii R Ps. >68I, 17:7 E0rei 6III, 1).
) )
Dupa ce s au rostit acestea, preotul ureaza credinciosilor, lucrul cel mai dumnezeiesc si mai mare dect toate, (5arul Domnului nostru *isus 5ristos si dragostea lui Dumnezeu Tatal si mpartasirea Sfntului Duh sa fie cu voi, cu toti=). *ar credincosii, potrivit poruncii care ne ndeamna sa ne rugam unii pentru altii1() si ei ureaza acelasi lucru preotului, raspunzndu i, (Si cu duhul tau). Prarea de mai sus este luata din e"istolele /f$ntului "ostol Pa0el 1(6. Printr*+nsa, "reotul cere "entru noi, de la /f$nta Treime, toata darea cea buna, tot darul desa0$rsit1(7, "e care +l numeste felurit, du"a fiecare din fericitele fete treimice: de la =iul cere !ar, de la Tatal dragoste, iar de la Du!ul +m"artasire. >aci =iul /*a 2ertfit "e /ine, ca sa m$ntuiasca "e oameni, care nu*i dadusera nimic +n sc!imb, ba erau +nca si os$nditi: ->a a murit "entru noi, care eram +nca "acatosi., %ice /cri"tura1(87 de aceea, gri2a aceasta a &ui fata de noi se numeste !ar 9dar gratuit:. Iar Tatal /*a milosti0it iarasi de neamul omenesc, datorita "atimilor =iului /au, si a iubit "e cei ce*I erau 0ra2masii1(97 "entru aceea, +ndurarea &ui fata de noi se numeste dragoste. "oi, fiindca se cadea ca >el bogat +n +ndurare145 sa +m"artaseasca din ale /ale "e 0ra2masii "resc!imbati +n "rieteni, lucrul acesta &*a +nde"linit /f$ntului Du!, "ogor$ndu*/e "este sfintii "ostoli7 de aceea, bunatatea Du!ului fata de oameni se numeste +m"artasire. Dar 0a %ice cine0a ca toate aceste bunuri s*au dat oamenilor "rin 0enirea 3$ntuitorului7 "rin urmare, de ce ne mai rugam "entru niste lucruri care ni s*au dat odata@ * Pentru ca, du"a ce le*am "rimit, sa nu le "ierdem ci sa le "astram "$na la sf$rsit. De aceea nu se %ice: -sa 0i se dea 0oua, tuturor ca unele ce 0*au si fost date., ci: -sa fie cu 0oi, cu totiD., adica sa nu se de"arte%e de la 0oi <arul care 0i s*a dat. 6nvrednicindu i pe credinciosi de o asemenea urare si naltndu le astfel sufletele, preotul cauta sa
1() 8e%i nota 159. 1(6 8e%i II >or. 6III, 14. 1(7 >f. Iaco0 I, 17. 1(8 Gomani 8, 8. 1(9 >f. Gomani 8. 157 >oloseni I, '5*'1. 145 >f. Efes II, 4.
) 6
ridice gndul lor de la cele pamntesti, zicnd, (Sus sa avem inimile=) Sa cugetam adica cele de sus, iar nu cele de pe pamnt).141 *ar credinciosii ncredinteaza si raspund ca inimile lor sunt acolo unde este comoara noastra14', unde se afla 5ristos seznd de a dreapta Tatalui, ( "vem 3inimile naltate4 catre Domnul=).
C.!IT1L2L ++'II Despre rugaciu nea de multum ire si despre sfintire a daruril or
Pregatiti astfel +n c!i"ul cel mai frumos si mai sf$nt, ce ne mai ram$ne dec$t sa +nce"em a multumi lui Dumne%eu, 8istierul tuturor bunatatilor@ De altfel, imit$nd "e Preotul >el dint$i, care mai +nainte de a ne lasa Taina, +nainte de rugaciunea sfintitoare, "rin care sfinteste sfintele Daruri, +nalta multumire catre Dumne%eu si Tatal Domnului nostru Iisus <ristos: -multumim DomnuluiD.. >eea ce credinciosii +ncu0iintea%a adaug$nd: ->u 0rednicie si cu dre"tate.... 1reotul aduce n taina multumire lui Dumnezeu, slavindu L, laudndu L cu ngerii, marturisind darurile tuturor bunatatilor pe care ni le a dat noua de la nceputul veacului amintind n cele din urma, despre nsasi negraita si cea mai presus de cuvnt iconomie a 'ntuitorului. "poi sfinteste cinstitele daruri si &ertfa este nfaptuita. Dar cum@ * Preotul istoriseste acea +nfricosatoare >ina: cum, c!iar +nainte de "atimi, Domnul a +ncredintat Taina sfintilor /ai ucenici, cum a "rimit "a!arul, a luat "$inea si a
141 >olos III, 6. 14'8e%i 3atei 8I, '1.
) 7
sfintit Eu!aristia si cum a grait cu0intele "rin care a aratat Taina aceasta re"et$nd +nsesi acele cu0inte ale 3$ntuitorului, "reotul cade a"oi +n genunc!i, se roaga si se cucereste, a"lic$nd acele dumne%eiesti cu0inte ale Pnuia*?ascut =iului /au si 3$ntuitorul nostru, la darurile "use +nainte, ca "rimind ele "e Prea sf$ntul si atot"uternicul /au Du!, sa se "refaca: "$inea +n +nsusi cinstitul si sf$ntul /au Tru", iar 0inul +n +nsusi curatul si sf$ntul /au /$nge. Gostind acestea, tot mie%ul sfintei slu2be s*a +m"linit: darurile s*au sfintit si ;ertfa s*a sa0$rsit, iar marea 8ictima, adica 3ielul cel 2ung!iat "entru lume, se 0ede %ac$nd "e /f$nta 3asa. >aci acum "$inea nu mai este doar o +nc!i"uire a tru"ului Domnului sau numai o icoana a ade0aratului Dar, care ar a0ea doar o +nti"arire a m$ntuitoarelor "atimi ca "e o tablita, ci este +nsusi Darul cel ade0arat, +nsusi Tru"ul /ta"$nului >el atotsf$nt: Tru"ul care a "rimit cu ade0arat toate acele umiliri, ocari si lo0iri, Tru"ul care a fost rastignit si 2ertfit, care a dat marturia cea buna +naintea lui Pilat din Pont14(, Tru"ul care a fost biciuit si bat2ocorit, care a +ndurat scui"ari si a gustat fiere. sisderea si 0inul este acum +nsusi /$ngele care a t$snit din Tru"ul cel +m"uns cu sulita. Este Tru"ul si /$ngele care s*a %amislit de la Du!ul /f$nt, s*a nascut din /f$nta =ecioara, a fost +ngro"at, a +n0iat a treia %i, s*a +naltat la ceruri si sade de*a drea"ta Tatalui.
C.!IT1L2 L ++'III De ce credem cu tarie n aceasta taina

#are ne este temeiul credintei8 Este ca 6nsusi Domnul a spus, ("cesta este trupul 'eu... "cesta este sngele 'eu...)144. "poi, El 6nsusi a poruncit sfintilor "postoli, iar prin ei ;isericii
14(3atei 668II, 1*'4. 1443atei 668I, '6*'87 3arcu 6I8, ''*'47 &uca 66II, 17*'5 si I >or 6I, '(*
').
) 8
ntregi, sa savrseasca aceasta taina, zicnd, ("ceasta sa faceti ntru pomenirea 'ea)14). /i nu le*ar fi "oruncit acest lucru, daca nu le*ar fi dat si "uterea de a*l face. >are e aceasta "utere@ * E /f$ntul Du!, "uterea care a +narmat de sus "e /fintii "ostoli, "recum le fagaduise Domnul: -Iar 0oi ram$neti +n cetatea Ierusalimului, "$na ce 0a 0eti +mbraca cu "utere de sus.146. 1refacerea darurilor este lucrarea acelei pogorri a Sfntului Duh. >aci 3$ng$ietorul nu /*a "ogor$t o data "entru ca du"a aceea sa ne "araseasca, ci este si 0a fi cu noi "$na la sf$rsit, deoarece 3$ntuitorul &*a trimis ca sa ram$na cu noi +n 0eci: (Duhul "devarului, pe #are lumea nu poate sa L primeasca, pentru ca nu L vede si nici nu l cunoaste! voi nsa 6l cunoasteti, caci cu voi ramne si ntru voi este)147. El sa0$rseste tainele, "rin m$inile si limba "reotilor. Dar Domnul ne*a trimis nu numai "e /f$ntul Du!, ca sa ram$na cu noi, ci a fagaduit ca si El Ansusi 0a ram$ne cu noi "$na la sf$rsitul 0eacului148 . 3$ng$ietorul sta +nsa de fata +n c!i" ne0a%ut, "entru ca El nu /*a +ntru"at, "e c$nd 3$ntuitorul /e 0ede si "oate fi "i"ait, +n +nfricosatele si /fintele Taine, ca unul >are a luat firea noastra si o "oarta +n 0eci. ceasta e "uterea "reotiei, El e Preotul 92ertfei noastre:. >aci nu /*a adus "e /ine si nu s*a 2ertfit o data, ca a"oi sa*/i lase "reotia, ci necurmat +nde"lineste "entru noi aceasta slu2ire, "rin care este si mi2locitor al nostru catre Dumne%eu, +n 0eci149. De aceea I s*a si s"us: -Tu esti "reot +n 0eac.1)5. Iata "entru ce credem, fara "ic de +ndoiala, ca sfintirea darurilor, ca si celelalte taine se +nfa"tuiesc +ntocmai du"a dorinta si rugaciunile "reotului.
C.!IT1L2L ++I+ Despre cele ce ne obiecteaza unii latini cu pri#ire la sfintirea darurilor si raspuns la obiectiunea lor
14)&uca 66I, 49 si I >or 6I, '4. 146&uca 66I8, 19 si =a"te I, 4. 147Ioan 6I8, 17. 1488e%i 3atei 668III, '5. 149>f. E0rei 8II, '4*'). 1)5Psalmul >6. 4 si E0rei 8II, 17.
) 9
ici +nsa unii &atini res"ing +n0atatura noastra. Ei sustin ca, du"a, ce s*au rostit cu0intele 3$ntuitorului: -* &uati, m$ncati.... si celelalte, n*ar mai fi ne0oie de nici o rugaciune "entru sfintirea darurilor, +ntruc$t aceasta sfintire s*ar sa0$rsi "rin +nsesi cu0intele de mai sus. Prin urmare * %ic ei mai de"arte cei care, du"a rostirea acelor cu0inte, numesc darurile tot "$ine si 0in, rug$ndu*se "entru sfintirea lor ca si c$nd ar fi +nca nesfintite nu numai ca sunt atinsi de boala necredintei, dar mai fac si un lucru oarecum %adarnic si de "risos. >a darurile se sfintesc "rin cu0intele 3$ntuitorului * "retind ei *, o do0edeste sf$ntul Ioan 4ura de ur. cesta %ice ca, asa "recum cu0intele: -cresteti si 0a +nmultiti... . au fost rostite o singura data de catre Dumne%eu, la facerea lumii1)1, dar sunt de*a*"ururea lucratoare, tot asa si cu0intele de la instituirea /fintei Eu!aristii, desi rostite o data de catre 3$ntuitorul, +si fac totdeauna efectul 1)'. Prmea%a de aici ca cei ce se bi%uiesc mai mult "e "ro"ria lor rugaciune dec$t "e cu0intele 3$ntuitorului, mai +nt$i dis"retuiesc acele cu0inte ca li"site de orice "utere7 al doilea, ei do0edesc ca se +ncred mai mult +n ei +nsisi7 si, al treilea, ei fac ca un lucru asa de mare, cum este taina "refacerii, sa at$rne de efectul +ndoielnic al unei rugaciuni omenesti. stfel, unii ca acestia fac sa "ara "lina de nesiguranBC tocmai taina +n care trebuie sa credem cu cea mai mare tarie7 caci nu totdeauna cel ce se roaga este si ascultat, c!iar daca ar fi un Pa0el +n 0irtute. ?u e greu +nsa sa res"ingem toate aceste critici ale &atinilor. /a +nce"em c!iar cu s"usele dumne%eiescului Ioan 4urC de ur, "e care ei se +ntemeia%a at$t de mult7 sa 0edem daca cu0intele de la >ina ale 3$ntuitorului au aceeasi "utere ca si cu0intele de la creatie. Antr*ade0ar, Dumne%eu a %is: ->resteti si 0a +nmultitiD.... Dar ce@ ?u cum0a du"a rostirea acestor cu0inte nu mai a0em trebuinta de nimic altce0a "entru ca sa crestem si sa ne +nmultim@ Jare nu a0em ne0oie
1)1 8e%i =acere I, '8. 1)' 8e%i /f. Ioan 4ura de
ur, Jmilia I des"re tradarea lui Iuda. 4 9P.4., t. 6&I6:, col (85 si trad. Gom. din 0olumul -/ase%eci si "atru cu0inte sau "redice ale celui dintru sfinti Parintelui nostru Ioan <risostomul., traduse de 3elc!isedesc, e"isco"ul Gomanului, 9Buc., 189(, ". 449:.
6 5
de casatorie, de familie, si de at$tea altele, fara de care neamul omenesc nu "oate dainui si +nainta@ >aci "entru a naste fii, trebuie mai +nt$i sa ne casatorim, iar du"a casatorie sa ne si rugam "entru acelasi lucru, fara ca "rin aceasta sa credem ca dis"retuim cu0intele de la creatie: stim ca ele sunt "rinci"iul nasterii, dar +si fac efectul numai "rin casatorie, "rin !rana si celelalte. Tot asa si la sfintirea darurilor, noi credem ca nsesi cuvintele 'ntuitorului savrsesc taina prefacerii, nsa numai prin mi$locirea preotului,adica la cererea si prin rugaciunea lui. #aci acele cuvinte nu lucreaza de la sine, prin oricine sau oricum, ci sunt multe conditiuni care se cer ndeplinite si fara de care ele nu si fac efectul. De pilda, cine nu stie ca moartea Domnului este singura care a adus lumii iertarea pacatelor8 Dar mai stim si altceva ca, n afara de ea, mai e nevoie si de credinta, de spovedanie si de rugaciunea preotilor! fara acestea nimeni nu e dezlegat de pacate. Dar ce8 "sta nseamna ca dispretuim noi moartea Domnului sau o credem lipsita de orice putere, daca socotim ca la roadele ei trebuie sa adaugam, neaparat, si conlucrarea noastra nsine8 .icidecum= Prin urmare, nu e deloc dre"t sa criticam "e cei ce se roaga "entru sfintirea darurilor7 bi%uindu*se "e rugaciune, acestia nu se +ncred +n ei +nsisi 9cum "retind &atinii:, ci +n Dumne%eu, >are a fagaduit ca ne 0a da1)(. >aci ideea de rugaciune "resu"une tocmai contrariul 9a ce cred &atinii:: ceea ce face "e oameni sC se roage, este ca nu se bi%uiesc "e ei +nsisi, ci cred ca numai Dumne%eu ar "utea sa le +m"lineasca ruga. ceasta o s"une cel ce se roagC, atunci c$nd, uit$ndu*se "e sine, alearga la Dumne%eu, ca unul care +si recunoaste ne"utinta si de aceea +si "une toata nade2dea +n >el de sus. -?u*mi este dat mie acest lucru * %ice el * si nici nu sta +n "utinta mea, ci al Tau este si +n Tine +mi "un toata +ncrederea... . Deci, cu at$t mai mult, atunci c$nd ne rugam "entru niste lucruri mai "resus de fire si de orice "rice"ere, cum sunt /fintele Taine, trebuie nea"arat sa ne "unem +ncrederea numai si numai +n Dumne%eu. >aci omul n*ar fi fost nici macar sa*i treaca "rin minte
1)(>f. 3atei 8II, 7: ->ereti si 0i se 0a da.... etc.
6 1
asemenea lucruri daca nu l*ar fi +n0atat Dumne%eu, nici sa le doreasca daca nu*l +ndemna El, si nici nu s*ar fi aste"tat sa le "rimeasca, daca >el fara minciuna1)4 nu l* ar fi facut sa le nada2duiasca. sa +nc$t nimeni n*ar fi cute%at macar sa se roage "entru ele, daca n*ar fi aratat lim"ede El Ansusi ca +ntr*ade0ar 0oieste sa I le cerem si ca le 0a da celor ce I se roaga cu staruinta. *ata de ce rugaciunea noastra pentru sfintirea darurilor 3epicleza4 nu poate fi nici ndoielnica si nici cu efect nesigur. #aci 6nsusi Domnul, #el ce totdeauna a aratat ca voieste sa dea, o mplineste. De aceea, noi credem ca sfintirea darurilor se savrseste prin rugaciunea preotului, ca unii care ne bizuim nu pe puterea omeneasca, ci pe puterea lui Dumnezeu. Si credem, aceasta nu pentru omul care se roaga, ci pentru Dumnezeu, #are asculta rugaciunea si nu pentru ca o cere omul, ci pentru ca "devarul a fagaduit ca va da. 6ntr adevar, 5ristos a aratat ca voieste sa dea totdeauna acest dar, ceea ce nici nu mai e nevoie sa dovedim. #aci pentru aceasta a venit El pe pamnt, S a $ertfit si a murit! de aceea e7ista altare, preoti, attea mi$loace de curatire si toate poruncile, nvataturile si ndemnurile, ca sa ne puna la ndemna 'asa aceasta 3a Sfintelor Taine4. De aceea %icea Domnul ca dorea at$ta Pastele Iudeilor1)), "entru ca 0oia sa +ntemeie%e atunci si sa lase ucenicilor /ai, Pastele cel ade0arat, 9al nostru:7 de aceea a "oruncit7 - ceasta sa faceti +ntru "omenirea 3eaD.1)6, ca unul >are 0oieste ca noi sa sa0$rsim totdeauna aceasta lucrare sf$nta. sadar, ce +ndoiala ar "utea a0ea cei ce se roaga lui Dumne%eu, c$nd, "e de o "arte, ei stiu ca 0or dob$ndi ceea ce cer si c$nd, "e de alta, >el ce are "uterea de a da, doreste sa dea@ Prin urmare, cei ce cred ca sfintirea darurilor se sa0$rseste "rin rugaciunea "reotului, nu nesocotesc cu0intele 3$ntuitorului, nici nu se bi%uiesc "e ei +nsisi si nici nu fac ca aceasta taina sa at$rne de efectul +ndoielnic al unei rugaciuni omenesti, cum ne +n0ino0atesc "e nedre"t latinii. >aci si "rea sf$ntul mir, des"re care fericitul Dionisie 9 reo"agitul: %ice ca este
1)4>f. Tit. I, '. 1))8e%i &uca 66I, 1). 1)6 &uca 66II, 19 si >or. 6I, ').
6 '
"e aceeasi trea"ta cu dumne%eiasca Am"artasanie1)7, se sa0$rseste si se sfinteste tot "rin rugaciune. Iar cine are credinta nu se +ndoieste c$tusi de "utin ca rugaciunea are "utere sa0$rsitoare si sfintitoare. De asemenea, !irotonia "reotului si a ar!ierelui se sa0$rsesc +ntr*acelasi c!i", adica tot "rin rugaciune: -/a ne rugam "entru aceasta, ca sa se "ogoare "este d$nsul !arul Prea /f$ntului Du!... . glasuieste, catre cler, ar!iereul care !irotoneste, du"a "unerea m$inilor. >!iar si +n Biserica &atinilor, la !irotonia "reotului, du"a ce s*a turnat mir "e ca"ul celui ce se !irotoneste, ar!iereul slu2itor se roaga ca !arul cel bogat al /f$ntului Du! sa se "ogoare "este acela. &a fel, iertarea "acatelor se da, celor ce se "ocaiesc, tot "rin rugaciunea "reotilor si tot "rin ea se sa0$rseste si taina /f$ntului 3aslu, care "oate sa dea, celor ce o "rimesc, at$t tamaduirea bolilor tru"esti c$t si iertarea "acatelor, "recum ne s"une "redania a"ostolica: -De este cine0a bolna0 +ntre 0oi, sa c!eme "reotii Bisericii si sa se roage "entru d$nsul, ung$ndu*l cu untdelemn +n numele Domnului7 si rugaciunea credintei 0a m$ntui "e cel bolna0 si*l 0a ridica "e el Domnul si de 0a fi facut "acate, se 0or ierta lui.1)8. >e 0or ras"unde la aceasta, aceia care res"ing rugaciunea "entru sfintirea darurilor@ >aci daca aceasta rugaciune ar a0ea efect nesigur * asa cum "retind ei * atunci nesigura ar fi si !irotonia, +ndoielnica ar si "uterea sfintitoare a sf$ntului mir. =iindca altarul 9sf$nta 3asa:, "e care trebuie sa ase%e "$inea eu!aristica, se sfinteste "rin sf$ntul mir, care, la r$ndul lui, se sfinteste tot "rin rugaciuni.1)9 Dar daca si "reotia si altarul sunt "use la +ndoiala atunci nici Taina /fintei Am"artasanii n* ar mai "utea sa fiinte%e. >aci nici &atinii n*ar "utea s"une ca cu0intele 3$ntuitorului ar sfinti darurile c!iar si atunci c$nd sunt rostite de un laic, sau fara altar. /i cum am fi siguri de iertarea "acatelor noastre, daca n*am a0ea +ncredere +n "reoti si +n rugaciunile lor@ tunci, celor ce dau cre%are unor astfel de nascociri, nu le*ar mai ram$ne nimic altce0a de facut dec$t sa desfiinte%e, cu totul, crestinismul. /e "are deci ca 0irtutea e "usa la
1)7 8e%i Des"re ierar!ia bisericeasca, ca". I8, 1 si ( 93igne P.4., t. III, col 47'
D., 476 > si trad. Gom. de Pr. >ic. Iordac!escu, >!isinau, "". 157*111:. 1)8 Iaco0 8, 14*1). 1)9 >f. /imeon al Tesalonicului, T$lcuirea des"re /f. lacas, ". '64.
6 (
+ndoiala +n"rimul r$nd la aceia care g$ndesc astfel de lucruri7 si aceasta e foarte "rime2dios "entru cei ce scornesc lucruri straine de "redaniile /fintilor Parinti si %druncina +ncrederea +n ele. >um ca Dumn%e%eu asculta rugile noastre, ca El trimite Du!ul /au cel /f$nt acelora care*l cer si ca nimic nu e cu ne"utinta celor ce I se roaga cu credinta, a s"us* o El Ansusi165 si nimic nu ne face sa credem ca fagaduinta &ui n*ar fi ade0arata. Dar ca asa ce0a ar dob$ndi si cei care recita niste cu0inte dumne%eiesti, nu e s"us nicaieri. >um ca /fintele Taine, adica at$t /f$nta Eu!aristie c$t si celelalte "e care le*am "omenit, se sa0$rsesc +ntr*ade0ar "rin rugaciune, ne*au lasat*o "rin traditie /fintii Parinti, care au +n0atat de la /fintii "ostoli si de la urmasii lor7 "rintre multi altii, 9au s"us*o: si 8asile cel 3are161 si Ioan 4ura de ur, marii dascali ai Bisericii. Iar "e cei ce se +m"otri0esc acestora, nu trebuie sa*i +n0redniceasca de nici un ras"uns aceia care tin sa fie dre"tcredinciosi. Dar ca cu0intele 3$ntuitorului, rostite +n forma de istorisire, ar fi de a2uns "entru sfintirea darurilor, n*a s"us*o nici unul dintre "ostoli sau dintre An0atatorii Bisericii. >a aceste cu0inte, rostite o singura data de Domnul, sunt necurmat acti0e, ca si cu0intele creatiunii, numai "entru ca au fost rostite de D$nsul, o s"une si /f$ntul Ioan 4ura de ur716' dar ca ele ar a0ea aceeasi "utere si acum c$nd sunt rostite de "reot * cum sustin &atinii * nu o aflam de nicaieri. >aci nici cu0intele creatiunii nu*si fac efectul fiindca ar fi rostite de un om oarecare, ori de c$te ori ar fi, ci "entru ca au fost rostite odata de Dumne%eu Ansusi.
C.!IT1L2L +++ Sfintirea darurilor se sa#rseste si n biserica latin4 la fel ca la noi

165 8e%i mai ales 3atei 8II, 77 66I, ''7 3arcu 6I, '4 etc. 161 8e%i /f. 8asile cel 3are, Des"re /f. Du!, ca". '7 93igne, P.4., t. 666II,
col. 188 .... >are dintre /finti ne*a lasat +n scris cu0intele e"icle%ei 9in0ocarii: la sfintirea "$inii Eu!aristiei si "a!arului binecu0$ntat@ >a nu sunt suficiente cele scrise +n "ostol sau +n E0ang!elie, ci rostim * at$t +nainte c$t si du"a ele * si altele, "rimite din +n0atatura nescrisa, ca unele ce au mare "utere "entru sa0$rsirea Tainei... . 16' 8e%i nota 1)).
6 4
Dar ceea ce le astu"a de tot gura &atinilor, este ca si Biserica lor, "e care s*ar "area ca se +ntemeia%a, nu +ncetea%a de a se ruga "entru cinstitele daruri, du"a ce s* au rostit cu0intele 3$ntuitorului. Ei nu*si dau +nsa seama de acest lucru, "entru ca nu se roaga +ndata du"a aceste cu0inte si "entru ca nu cer de*a*dre"tul sfintirea si "refacerea darurilor +n Tru"ul Domnului, ci +ntrebuintea%a alte cu0inte, care s"un acelasi lucru si care au acelasi re%ultat. Dar care e rugaciunea &or@ * -Porunceste 9Doamne: ca darurile acestea sa fie duse de m$na +ngerului la altarul Tau cel mai "resus de ceruri.16(. >e +nsemnea%a oare cu0intele -sa fie duse darurile acestea@ * Jri o stramutare a darurilor dintr*un loc +ntr*altul, adica de 2os de "e "am$nt la ceruri, ori o transformare de calitate a lor, adica o "refacere, din ce0a mai umil +ntr* altce0a mai de "ret. Daca admitem "rimul +nteles al acestor cu0inte, ce rost ar a0ea o rugaciune "rin care am cere sa se ia de la noi sfintele Daruri, c$nd noi stim ca, dim"otri0a, ne rugam "entru ele si credem ca sunt ale noastre si ca ram$n +ntre noi@ 9>aci doar aceasta a 0rut <ristos sa s"una, c$nd ne*a fagaduit ca 0a fi cu noi "$na la sf$rsitul 0eacului:164. Dar daca &atinii cred ca darurile sunt Tru"ul lui <ristos, cum nu stiu ei ca acest Tru" este si +ntre noi, dar totodata si mai "resus de ceruri, se%$nd de* a drea"ta Tatalui, +ntr*un c!i" "e care numai El +l stie@ 9Daca nu: cum ar "utea fi mai "resus de ceruri ceea ce +nca n*a de0enit +nsusi Tru"ul, cel mai "resus de ceruri, al lui <ristos@ 9Iar daca da, atunci: cum 0a fi "urtat +n m$na de +nger ceea ce e -mai "resus de toata domnia, sta"$nirea si "uterea si dec$t tot numele ce se numeste@.16). Daca, dim"otri0a, 9"rin cu0intele de mai sus: &atinii s*ar ruga "entru sc!imbarea darurilor +n ce0a mai de "ret, nu stiu de nu 0or cadea +ntr*o nelegiuire si mai mare, c$nd ei stiu ca darurile sunt +nsusi Tru"ul lui
16(
>abasila citea%a aici, trad. e1act, urmatoarea fra%a din >anon missae al liturg!ierului romano*catolic: -/u""lices Te rogamus, omni"otens Deus, 2ube !aec, "erferii "er manus sancti ngeli Tui, in sublime altare Tuum, in cons"ectu di0inae ma2estatis Tuae.. 98e%i de e1. 3issale romanum... Editio Gatisbonensis se"tima, Gatisbonae 1869, ". '16:. 164 3atei 668III, '5. 16) Efeseni I, '1.
6 )
<ristos si, totusi, cred ca ele s*ar "utea "reface +n altce0a mai bun si mai sf$nt. Deci se 0ede ca ei stiu "rea bine ca darurile sunt +nca "$ine si 0in care n*au "rimit sfintirea si de aceea se roaga "entru ele, ca "entru unele ce au +nca ne0oie de rugaciune: numai ca ei se roaga ca -sa fie ridicate ca unele care sunt +nca ase%ate 2os si sa fie duse "e 2ertfelnic, "entru ca, fiind 2ertfite, cer unele ce sunt +nca ne2ertfite. Pentru aceasta e ne0oie de o m$na de +nger, caci * du"a cum s"une marele Dionisie 9 ero"agitul: * ierar!ia secundara, adica cea omeneasca 9sau bisericeasca:, e a2utata de ierar!ia "rimara, adica a +ngerilor 9sau ierar!ia cereasca:166. Gugaciunea "omenita nu cu"rinde deci altce0a dec$t o cerere "entru "refacerea darurilor +n Tru"ul si /$ngele Domnului. >aci altarul, de care e 0orba aici, nu trebuie sa ni* l +nc!i"uim ca "e un loc ase%at mai "resus de ceruri, +n care ar trebui sa aducem 2ertfe7 daca am crede asa ce0a, nu ne*am deosebit "rea mult de cei care "retindeau ca locul unde ar trebui sa ne +nc!inam lui Dumne%eu ar fi numai +n Iersualim sau +n muntele /amariei167. Dar care sunt cele ce mi2locesc "entru noi si "ot sa ne sfinteasca@ * /unt: "reotul, 0ictima de 2ertfa si altarul 9caci si altarul sfinteste materia de 2ertfa, du"a cu0$ntul Domnului: - ltarul este cel ce sfinteste darul.:168, deoarece, du"a cu0$ntul /f$ntului "ostol Pa0el, -unul este Dumne%eu, unul e si mi2locitorul +ntre Dumne%eu si oameni: Iisus <ristos.169 numai 3$ntuitorul este singurul nostru mi2locitor si i%0or de sfintire. Jri, +ntruc$t deci <ristos este singurul nostru sfintitor, El trebuie sa fie +n acelasi tim" si "reot si 0ictima de 2ertfa si altar. >a este "reot si 0ictima de 2ertfa, a s"us*o El Ansusi, %ic$nd: -Pentru ei, eu 3a sfintesc "e 3ine Ansumi....7175 iar cum ca e si altar o marturiseste "rea sf$ntul Dionisie 9 ero"agitul:, care +n cu0$ntul -Des"re 3ir., %ice ->aci daca Iisus este altarul nostru "rea dumne%eiesc care este dumne%eiasca afierosire a sfintelor celor dumne%eiesti, +ntru care *
166 8e%i Des"re ierar!ia bisericeasca, ca". I si 8 93igne, P.4., t. III, col. (69
sE., si trad. rom. citata, "" 68 sE si 118 sE:. 167 8e%i Ioan I8, '5. 168 8e%i 3atei 66III, 19. 169 I Tim, II, ). 175 Ioan 68II, 19.
6 6
du"a cu0$ntul /cri"turii * noi cei afierositi si adusi ca ardere*de*tot, +n c!i" tainic, a0em aducerea 9a"ro"ierea: 171 cu oc!i su"ralumesti sa contem"lam acel "rea dumne%eiesc altar.17'. Pe acest ltar su"raceresc se roaga "reotul 9latin: sa fie +naltate darurile, adica nu sa* si sc!imbe locul sau sa fie ridicate de "e "am$nt la cer 9caci du"a rugaciune le 0edem ca ne ram$n tot noua si cu nimic +m"utinate, ci sa fie sfintite si sa se "refaca +n +nsusi Tru"ul Domnului, cel mai "resus de ceruri. >aci daca altarul sfinteste darurile "use "e el, atunci "unerea darurilor "e altar +nsemnea%a, de fa"t, a se ruga "entru sfintirea lor. Dar care e sfintirea "e care o da altarul@ * Este aceea a darurilor "use "e el. Este cea cu care <ristos* Preotul s*a sfintit "e /ine Ansusi, "rin aceea ca /*a afierosit si /*a adus 2ertfa lui Dumne%eu. >aci +ntruc$t El este +n acelasi tim" si "reot si 0ictima si altar, +nseamna ca sfintirea darurilor de catre acel Preot, sau "refacerea lor +n acea 8ictima, sau +naltarea lor "e acel ltar su"raceresc, este unul si acelasi lucru. Prin urmare, daca te rogi "entru unul din aceste trei lucruri, te rogi "entru tustrei deodata, ruga ti s*a +m"linit: ai sa0$rsit 2ertfa. Jr "reotii 0ostri +l numesc "e <ristos altar,17( rug$ndu*se "entru "unerea darurilor "e D$nsul7 asadar, ei cer unul si acelasi lucru ca si noi, numai ca se roaga +n cu0inte si forme deosebite. Despre "ltarul cel mai presus de ceruri pomenesc si preotii nostri, dupa ce s au rugat pentru prefacerea darurilor n dumnezeiescul Trup si Snge. Dar ei nu se roaga ca darurile sa fie ridicate pe acel "ltar, caci sunt de$a naltate si primite acolo 3prin sfintire4, ci se roaga ca sa ni se trimita de sus harul si darul Sfntului Duh. (1entru cinstitele daruri ce s au adus si s au sfintit, Domnului sa ne rugam=), zicea diaconul. .e rugam pentru sfintirea lor8 .icidecum= #aci sunt de$a sfintite. #i ne rugam ca sa ne fie noua sfintitoare ca Dumnezeu, #are le a sfintit pe dnsele, sa ne sfinteasca pe noi printr nsele.
171 >f. Gomani 87 Efeseni II, 18. 17' Des"re ierar!ia bisericeasca, ca". I8 9Des"re 3ir:, ( 93igne, P.4. t. III,
col. 484 D*47) . >f. si trad. rom. citata ". 117:. 17( An te1tul grecesc din editia 3igne 9P.4, t. >&, col. 4(7 : * te"eio0 90ictima de ;ertfa: ceea ce nu "oate fi dec$t o eroare de transcriere sau de ti"ar, caci din conte1t reiese foarte clar ca trebuie aici BoaiaaTr"io0 9altar sau 2ertfelnic:.
6 7
E 0adit deci ca nu +nsasi Biserica latina +n general dis"retuieste rugaciunea "entru sfintirea darurilor de du"a cu0intele 3$ntuitorului, ci numai c$ti0a &atini mai noi, care au "agubit acea Biserica si cu alte nascociri, ca unii care cu nimic altce0a nu*si "etrec tim"ul dec$t sa scorneasca si sa mai auda c$te ce0a nou, 9ca atenienii de "e 0remea /f$ntului "ostol Pa0el:174.
C.!IT1L2L +++I !entru ce la sfintirea darurilor preotul in#oca pe Tatal- iar nu pe 5iul&
Daca, precum am spus, 1reotul si Sfintitorul 3$ertfei4 este +iul17), atunci de ce preotul liturghisitor nu invoca pe +iul ca sa sfinteasca darurile ci pe Tatal8 #a sa stii, ca 'ntuitorul are puterea de a sfinti nu ca om, ci ca Dumnezeu, 3El sfinteste, adica4 prin puterea dumnezeiasca pe care o are comuna cu Tatal. Tocmai aceasta 0oia El sa arate la >ina cea de Taina, c$nd si*a +naltat oc!ii s"re cer si a +nc!inat Tatalui "$inea. De aceea, +l si 0edem fac$nd unele din minunile /ale tot asa, +n atitudinea de rugaciune catre Dumne%eu176, ca sa arate ca asemenea "uteri nu sunt date firii omenesti, du"a care El a a0ut 3aica "e "am$nt, ci firii /ale dumne%eiesti, "rin care a a0ut ca tata "e Dumne%eu. De asemenea, cnd se apropiase vremea sa fie rastignit pe cruce, voind sa arate cele doua vointe ale Sale, adica pe cea dumnezeiasca si pe cea omeneasca, iar Siei pe cea omeneasca, zicnd, (+ie nu cum
1748e%i =a"te 68II, '1.
daosul dintre "arante%e, luat du"a tr. fr. a lui /ala0ille, ". 171, care l*a gasit "robabil +n te1tul din ms. gr. 1'1( din Bilblioteca ?ationalC din Paris. 17) 8e%i ca". 668III si 666. 176 8e%i de e1: saturarea multimilor 93atei 6I8, 19 si 3arcu 8I, 41: 0indecarea surdo*mutului din Deca"ole 93arcu 8II, (4: +n0ierea lui &a%ar 9Ioan 6I, 41*4': etc.
6 8
voiesc eu, ci cum voiesti Tu=)177 si (+aca se nu voia mea, ci a Ta=)178. Dar chiar din aceste cuvinte, din care s ar parea ca voia Lui se deosebeste de a Tatalui, se vede ca voia Tatalui era si a Lui, caci pe ea a mplinit o. Antr*ade0ar, cu0intele7 -faca*se nu 0oia mea, ci a Ta. sunt ale >elui ce +ncu0iinta si 0oia acelasi lucru 9ca si Tatal:. cest lucru l*a do0edit lamurit c$nd a mustrat "e Petru, care*& con2ura sa nu "rimeasca crucea si moartea179, "recum si atunci c$nd s"unea ucenicilor /ai: ->u dor am dorit sa man$nc Pastele acesta +m"reuna cu 0oi, +nainte de "atima meaD.185. m dorit 2ertfa ade0arata: caci "$inea se "reface nu +ntr*un simbol, ci c!iar +n obiectul 2ung!ierii, adica +n +nsusi Tru"ul, >el 2ertfit, al Domnului. ': Daca "$inea ar fi 2ertfita ram$n$nd "$ine, ar +nsemna ca ea este cea care a "rimit 2ung!ierea si atunci ;ertfa ar consta din 2ung!ierea "$inii. m 0a%ut +nsa ca, at$t "e 4olgota c$t si la sfintirea darurilor, materia de 2ertfa a suferit o "refacere7 atunci, 3ielul ne2ertfit s*a "refacut +ntr*unul 2ertfit, iar acum "$inea s*a "refacut +n Tru"ul lui <ristos. De aceea 2ung!ierea, ca una care este socotita nu +n "$ine, ci +n Tru"ul lui <ristos, aflat +ntr*+nsa, este si se numeste, "e buna dre"tate, 2ertfa 3ielului lui Dumne%eu, iar nu a "$inii. (: Daca asa stau lucrurile, atunci se +ntelege de la sine ca nimic nu ne mai obliga sa "resu"unem ca ar e1ista mai multe 2ertfiri ale Tru"ului Domnului. 6ntr adevar, &ertfa nsasi consta nu din $unghierea 'ielului n clipa sfintirii darurilor, ci din prefacerea pinii n 'ielul cel $unghiat! nu e vorba de o noua $unghiere a 'ielului, ci de un act de prefacere. Prin urmare darurile ce se "refac "ot fi c$t de multe, iar "refacerea se "oate re"eta ori de c$te ori7 Tru"ul lui <ristos, +n care se "refac darurile, ram$ne totdeauna unul si acelasi. /i du"a cum e1ista un singur Tru" al Domnului, tot asa si o singura 2ung!iere a &ui.
C.!IT1L2L +++III
177 3atei 668I, (9 si 3arcu 6I8, (6. 178 &uca 66II, 4'. 179 8e%i 3atei 68I, ''*'(7 3arcu 8III, (1*((. 185 &uca 66II, 1).
6 9
Despre rugaciunile de dupa 6ertfa si pentru ce pomenim acum pe sfintimai ales pe !rea Sfnta Nascatoare de Dumnezeu
Dupa ce &ertfa s a savrsit, preotul are n fata chezasia iubirii de oameni a lui Dumnezeu, adica pe nsusi 'ielul cel $ertfit! deci, lundu l de aici nainte ca pe un mi$locitor si avnd cu sine pe 'ngietorul 3Sfntul Duh4, da glas cererilor sale catre Dumnezeu cu o mai buna si o mai sigura nade$de El roaga acum ca darurile primite sa si faca efectul asupra celor pe care i a pomenit la proscomidie si pentru care a facut rugaciunile pregatitoare si a adus darurile rugndu se ca ele sa fie primite. 3Si care sunt aceste efecte8 Sa se dea, n schimbul Darurilor, de la Dumnezeu, #el ce le a primit pe dnsele, harul Sau ndeobste celor vii si celor morti! si aparte 3sa se dea4 celor adormiti odihna sufletelor si mostenirea mparatiei dimpreuna cu Sfintii cei desavrsiti, iar celor vii sa se faca partasi sfintei 'ese, sa se sfinteasca si sa nu cada niciunul sub osnda! 3pentru ei4, preotul cere de la Dumnezeu iertarea pacatelor, pace, mbelsugare, dobndirea celor de trebuinta si, n sfrsit, sa se arate vrednici de mparatia cerurilor. Dar 2ertfa noastra nu este numai de cerere, ci si de multumire. m 0a%ut astfel, cum la "roscomidie, c$nd "reotul +nc!ina lui Dumne%eu darurile aduse de credinciosi, e1"rima si multumirea si cererea. Tot asa si acum, c$nd darurile sunt 2ertfite si sfintite, "rin ele "reotul multumeste lui Dumne%eu, dar +l si roaga7 el e1"rima si moti0ele multumirii, dar adauga si obiectele cererii. Pentru cine multumeste@ * Pentru /finti, "recum am s"us si mai +nainte, caci +ntr*+nsii Biserica si*a a2uns telul ei si a 0a%ut +m"linita rugaciunea "entru +m"aratia cerurilor. /i "entru cine se roaga "reotul@ * Pentru cei +nca nedesa0$rsiti, care au ne0oie de rugaciune. Despre Sfinti preotul spune, (6nca aducem Tie aceasta slu$ba cuvntatoare pentru cei adormiti ntru
7 5
credinta, parintii, stramosii, patriarhii, proorocii, evanghelistii, apostolii, propovaduitorii, m0rturisitorii, pustnicii si pentru tot sufletul care s a savrsit ntru buna credinta! mai ales pentru 1reasfnta, #urata, 1reabinecuvntata, slavita Stapna noastra de Dumnezeu .ascatoarea si pururea +ecioara 'aria...), si nsira mai departe toata ceata Sfintilor. "cestia sunt pricinuitorii multumirii pe care ;iserica o aduce lui Dumnezeu. 1entru ei se aduce aceasta (slu$ba cuvntatoare), ca multumire lui Dumnezeu si n primul rnd pentru Sfnta +ecioara, ca una ce este mai presus de toata sfintenia. De aceea, preotul nu cere nimic pentru acestia, ci mai degraba se roaga ca el nsusi sa fie a$utat de dnsii n rugaciunile sale! aceasta pentru ca precum am spus $ertfa adusa pentru dnsii este de multumire, iar nu de cerere. Dupa acestea, preotul rosteste si cererea, nsirnd cele pentru care se roaga. El se roaga pentru mntuirea tuturor si pentru toate cele bune si de folos fiecaruia. 6n care spune si acestea, (6nca aducem Tie aceasta slu$ba cuvntatoare pentru toata lumea, pentru sfnta soborniceasca si apostoleasca ;iserica, pentru cei ce n curata viata deobste petrec, pentru prea credinciosii si iubitorii de 5ristos mparatii nostri...), si asa mai departe. 9An &iturg!ia sa:, /f$ntul Ioan 4ura de ur, 0oind sa arate ca sco"ul acestei slu2be e +ndoit, adica si de multumire si de cerere, asea%a, deosebit, de o "arte cele "entru care multumeste, iar de alta cele "entru care se roaga. Dar dumne%eiescul 8asile cel 3are, amesteca multumirea cu cererea, lucru "e care +l face "este tot +n &iturg!ia sa, asa ca mai toate rugaciunile lui cu"rind si una si alta. Pomeneste si el aceia#i sfinBi ca #i /f. Ioan, #i +n acelasi loc al &iturg!iei, dar nu +n acela#i c!i". nume, du"a ce se roaga ca toti credinciosii sa se +n0redniceasca de +m"artasirea cu /fintele Taine -nu s"re 2udecata sau s"re os$nda, adauga: ->i sa aflam !ar dim"reuna cu toti /fintii, care din 0eac ti*au bine"lacut Tie: cu stramosii, "arintii, "atriar!ii... . etc., a"oi: -3ai ales cu Prea sf$nta... ?ascatoarea de Dumne%eu.. ceste cu0inte cu"rind o cerere, dar e1"rima si o multumire7 "rin ele sla0im "e Dumne%eu ca binefacator al neamului
7 1
omenesc, aduc$ndu*ne aminte de cei ce s*au sa0$rsit si au fost sfintiti de El, ca si cum am %ice: ->a sa ne daruiesti si noua <arul, "e care l*ai dat mai +nt$i /fintilor, ca sa ne sfintesti "recum ai sfinti mai +nainte "e altii de aceiasi fire cu noi.. Dar a2unga c$t am 0orbit des"re aceasta.
C.!IT1L2L +++I' Despre sfrsitul anaforei si ectania urmatoare181

Dupa ce s a rugat pentru cele de trebuinta tuturor, preotul se roaga si pentru sine nsusi sa fie sfintit de catre sfintele Daruri. Si cum sa fie sfintit8 Sa primeasca, adica iertarea pacatelor! caci acesta este efectul de capetenie al sfintelor Daruri. De unde se vede acest lucru8 Din cele ce a spus Domnul catre "postolii Sai, cnd le a ntins pinea, ("cesta este trupul meu, carele pentru voi se frnge, spre iertarea pacatelor). Si tot asa, cnd le a ntins paharul. De aceea, preotul se roaga astfel, ("du Ti aminte, Doamne, si de a mea nevrednicie! iarta mi toata greseala cea cu voie si cea fara de voie si sa nu opresti, pentru pacatele mele, harul Sfntului Duh de la darurile ce sunt puse nainte)18'. *ertarea pacatelor o da Sfntul Duh celor ce se mpartasesc cu sfintele Daruri. Sa nu fie oprit 5arul de la sfintele Daruri, din pricina pacatelor mele se roaga preotul. 1entru ca se spune ca 5arul lucreaza ntru ndoit chip n cinstitele daruri, ntr unul prin care se sfintesc ele nsele si ntr altul prin care 5arul ne sfinteste pe noi, printr nsele. >$nd e 0orba de cel dint$i c!i", adica de lucrarea darurilor, nimic din slabiciunile omenesti nu o "oate +m"iedica7 ci, asa "recum sfintirea lor de cCtre Domnul nu e o"era 0irtutii omului, tot asa nu "oate fi +ntru nimic o"rita din "ricina "acatelor omenesti. Ansa, al doilea c!i"
181
m ado"tat acest titlu mai sim"lu, +n locul celui com"licat, din original, care este: -Des"re cele ce se roaga "reotul "entru sfintele Daruri din "ricina sa 9+n legatura cu sine: si des"re cele s"re care +ndeamna "e credinciosi sa se roage.. 18' ceasta rugaciune figurea%a asta%i numai +n "artea finala a anaforei sf$ntului 8asile, "recum si +n r$nduiala "roscomidiei, la "articia "e care "reotul liturg!isitor o scoate "entru sine. Pe 0remea lui >abasila, ea se afla +nsa si +n &iturg!ia /f. Ioan, de unde a dis"arut cu 0remea. * 8e%i P. Trembela, o". cit., ". 1'4 >f. si /. /ala0ille, tr. fr. ". 19), nota 1.
7 '
de lucrare a <arului, adica sfintirea credinciosilor, cere si nea"arat r$0na 9sau conducerea: noastra +nsine7 de aceea "oate sa fie +m"iedicata de reaua noastra 0ointa. >aci <arul ne sfinteste "rin sfintele Daruri, numai daca ne*a gasit "regatiti "entru sfintire7 +nsa daca ne*a aflat ne"regatiti, nu ne aduce nici un c$stig, ci dim"otri0a, ne "ricinuieste o nemasurata "aguba. Pentru <arul acesta, * fie ca e numai iertarea "acatelor, fie ca e si alt dar ce se da, odata cu ea, celor ce, cu cuget curat, se os"atea%a la aceasta >ina sf$nta *, se roaga "reotul ca sa nu fie o"rit de la sfintele Daruri, deoarece am 0a%ut ca el ne "oate fi refu%at, din "ricina rautatii omenesti. El face aceasta rugaciune, "utin du"a aceea, si cu +ntreg norodul laolalta: se roaga "entru unirea tuturor, astfel +nc$t cu o gura si cu inima sa sla0im "e Dumne%eu., si in0oca "entru credinciosii "regatiti astfel, milele marelui Dumne%eu si 3$ntuitorul nostru Iisus <ristos. "poi 3diaconul4 porunceste sa se adreseze lui Dumnezeu rugaciunea prescrisa pe care el nsusi a rostit o, chemnd ntr a$utor pe toti Sfintii! caci a pomeni pe toti Sfintii nseamna a i invoca, a i ruga. Si ce zice preotul8 (1entru 3cinstitele4 daruri ce 3s au adus si4 s au sfintit, Domnului sa ne rugam=). .e rugam, deci, nu pentru ca darurile sa primeasca sfintirea, 3caci de aceea le am spus, (ce s au sfintit), ca sa nu crezi asa ceva4 ci ca sa ne mpartaseasca si pe noi dintr nsa. #aci aceasta vor sa spuna cuvintele, (#a iubitorul de oameni Dumnezeul nostru, #el ce le a primit pe dnsele... sa ne trimita harul... ) etc. 1entru 3cinstitele4 Daruri sa ne rugam=) zice diaconul. "dica, sa ne rugam ca ele sa lucreze asupra noastra si sa nu li se ia puterea 5arului, dupa cum atunci cnd 'ntuitorul traia printre oameni, erau unele cetati n care mna Sa cea atotputernica nu putea sa faca minuni din pricina necredintei lor.18( "stfel dupa ce a glasuit acestea catre popor, preotul se roaga si el nsusi n taina implornd pe Dumnezeu pentru credinciosi ca acestia sa se mpartaseasca din Sf. Taine cu cugetul curat si sa se bucure de roadele sfintei mese, dobndind iertarea pacatelor,
18( 8e%i 3atei 6III, 68 si 3arcu 8I, )*6.
7 (
mpartasirea Sf. Duh si mostenirea mparatiei cerurilor, iar nu sa le fie spre $udecata sau spre osnda. Dupa aceea, cernd pentru toti a$utorul si paza lui Dumnezeu, preotul 3diaconul4 i ndeamna sa se roage ca sa petreaca ziua toata desavrsita, sfnta, cu pace si fara de pacate, avnd ca pazitor credincios pe ngerul pacii, care sa ne fereasca de ngerul 3cel rau4 al minciunii, n care nu trebuie sa ne ncredem. .e rugam, pentru ngerul pazitor, nu ca sa ni se dea noua acum, caci dintru nceput s a dat fiecarui credincios cte un nger ci ca sa vegheze si sa si ndeplineasca menirea lui, adica sa ne ocroteasca, sa ne ndrume pe calea cea dreapta si sa nu ne paraseasca mniindu se pentru pacatele noastre. 1e lnga acestea, cerem (iertarea pacatelor) si toate (cele bune si de folos sufletelor noastre, pace lumii) si apoi siguranta pentru viitor, ca sa petrecem (n pace si n pocainta restul vietii noastre, pentru ca, astfel, sfrsitul vietii sa ne fie crestinesc! apoi cernd unitatea credintei si mpartasirea Sfntului Duh, pe noi nsine si unii pe altii si toata viata noastra lui Dumnezeu sa o dam. Iar ce +nseamna unitatea credintei si +m"artasirea /f$ntului Du! si "entru ce cerem astfel de lucruri, am s"us*o "e larg mai +nainte184.
C.!IT1L2L +++' Despre rugaciunea cea de Dumnezeu data $rugaciunea domneasca%- plecarea capetelor si despre multumirea- cererea si sla#irea aduse lui Dumnezeu- dupa aceea
Antarind astfel "e credinciosi si +ndemn$ndu*i +n toate c!i"urile s"re cele bune "reotul roaga "e Dumne%eu sa*i +n0redniceasca a %ice cu +ndra%nire rugaciunea +n care cute%am a*& c!ema "e El -Tata., ca unii ce suntem desa0$rsiti si am a2uns 0rednici de +nfierea cea dumne%eiasca. Gostind toti aceasta
184Ioan 6I8, 1( si 6I8, '(.
8e%i ca". 6I8 si 668I * ici s*ar +ncadra logic "artea din ca". 6I8, care +nce"e de la semnul 1, "arte care se ocu"a cu e1"licarea formulei -Pnitatea credintei si +m"artasirea /f$ntului Du!... .
7 4
rugaciune +m"reuna cu "reotul acesta +nc!eie glasuind tare sf$rsitul 9ecfonisul: s"re sla0irea lui Dumne%eu. Du"a aceea urea%a: -Pace tuturorD.. "stfel, dupa ce le a adus aminte de originea lor nobila, prin rugaciunea domneasca, n care au invocat pe Dumnezeu ca tata, preotul i ndeamna sa L recunoasca si ca stapn si sa si ndeplineasca fata de El datoria de robi, plecndu si capetele n fata Lui si marturisindu si astfel supunerea. .e plecam Lui nu numai ca 2nuia ce ne este din fire Stapn, <iditor si Dumnezeu, ci si ca niste robi rascumparati. #elui ce ne a rascumparat prin chiar sngele +iului Sau 2nul .ascut, prin care ne a cstigat de doua ori robi si ne a facut fii ai Sai. #aci unul si acelasi Snge a sporit robia noastra, facnd o mai mare, dar a nfaptuit si nfierea noastra. Plec$ndu*si toti ca"etele, "reotul aduce +n taina multumiri lui Dumne%eu "entru ridirea tuturor si se roaga "entru cele ce sunt de trebuinta fiecaruia, "omenind "entru aceasta numele Pnuia*?ascut, !arul si iubirea &ui de oameni, caci cesta este >el care "rimeste cererile, du"a cum a marturisit El +nsusi: -Toate c$te 0eti cere de la Tatal +n numele 3eu, 0a 0a da 0ouaD.191 "poi rostind ecfonisul n auzul poporului ce sta n fata, preotul slaveste 1rea Sfnta Treime, lundu i pe credinciosi partasi la slavire. Dupa aceea, preotul se roaga iarasi, n taina, invocnd pe nsusi 5ristos, #el ce este 9ictima de &ertfa, 1reot si 1ine 3cereasca4B@C, sa se mparta El nsusi pe Sine robilor Sai, prin preot.
C.!IT1L2L +++'I Despre naltarea sfntului trup si despre cntarea )unul sfnt...*
cum "reotul este gata sa se a"ro"ie el +nsusi de 3asa eu!aristica si sa c!eme si "e credinciosi. Dar cum +m"artasirea nu este +ngaduita absolut tuturor, el nu*i c!eama "e toti7 ci lu$nd P$inea cea facatoare de 0iata si arat$nd*o,
>f. Ioan 8I, 48, )1.
7 )
3ea@.18) ?umai =iul /Cu Pnul*?ascut I*a dat &ui sla0a cu0enita7 "entru aceea, atunci c$nd era a"roa"e de "atima, graia catre Tatal: -Eu Te*am "rosla0it "e Tine "e "am$nt.186. /i cum &*a "rosla0it@ * rat$nd oamenilor sfintenia Tatalui, 0adindu*/e sf$nt, ca si Tatal Ansusi. >aci daca +l socotim "e Dumne%eu ca Tatal acestui /f$nt 9al /fintilor:, atunci stralucirea =iului este sla0a Tatalui7 iar daca ni*& +nc!i"uim ca Dumne%eu, fata de omenitatea 9>elui +ntru"at:, atunci 0rednicia sau 0irtutea fa"tuirii este sla0a =acatorului a toate187
C.!IT1L2L +++'II Ce nseamna apa calda care se toarna n sfintele taine

#hemnd astfel pe credinciosi la #ina cea sfnta, preotul se mpartaseste el cel dinti, mpreuna cu cei care fac parte din cinul preotesc si cei ce slu$esc altarului, dupa ce a turnat mai nti apa calda n potir, nchipuind pogorrea Sfntului Duh peste ;iserica. -dinioara, 'ngietorul S a pogort dupa ce toata lucrarea lui 5ristos fusese mplinita, iar acum se salasluieste n cei ce se mpartasesc dupa ce cu vrednicie &ertfa a fost adusa si darurile s au sfintit. 6n rnduiala sfintei slu$be de pna acum, s a nscris n pine, ca pe o tablita, ntreaga iconomie a lui 5ristos, L am vazut pe Dnsul, ca ntr o icoana, mai nti prunc, apoi dus la moarte, rastignit si mpuns n coasta, dupa aceea am vazut cum pinea s a prefacut n nsusi preasfntul Trup, care a patimit cu adevarat cele de mai sus si apoi a nviat, S a naltat la ceruri si sade de a dreapta Tatalui. Dupa toate acestea, trebuia sa se nchipuie si sfrsitul lor, pentru ca savrsirea Tainei sa fie deplina, adaugndu i se aceasta ncheiere a ntregii lucrari si iconomii dumnezeiesti. >aci, care este re%ultatul si urmarea "atimilor, +n0ataturii si fa"telor 3$ntuitorului@ * ?imic altce0a dec$t 0enirea /f$ntului Du! +n Biserica, daca le "ri0im
18) 3alea!i I, 6. 186 Ioan 68II, 4. 187 >f. 3atei 8. 167 Ioan 68, 87 =ili"eni I, 11 * 8e%i ideea din acest ultim
aliniat, de%0oltata mai "e larg +n Des"re 0iata +n <ristos, cf. I8, col. )88 * )89.
7 6
"e acestea +n legatura cu noi. 1rin urmare, dupa cele dinainte, se cuvenea sa se nfatiseze, n Sfnta Liturghie, si aceasta venire. Ea este nfatisata prin turnarea apei calde n Sfintele Taine. #aci aceasta apa, fiind prin firea ei apa, dar avnd si caldura focului, nchipuieste pe Sfntul Duh, care e numit si apa188, dar care S a aratat si n chip de limbi de foc cnd S a revarsat peste Sfintii "postoli189, iar momentul acesta din Liturghie aminteste ziua pogorrii Sfntului Duh! atunci S a pogort dupa ce se mplinisera toate cele privitoare la 5ristos, iar acum, apa aceasta se adauga dupa ce Darurile s au desavrsit. >aci +n /fintele Taine este +ntruc!i"ata Biserica, deoarece ea e tru"ul lui <ristos 9+n "arte tru" si madular al lui <ristos:195. Jdinioara Biserica a "rimit "e /f$ntul Du! du"a +naltarea lui <ristos la ceruri, iar acum ea "rimeste darul /f$ntului Du!, du"a ce sfintele Daruri au fost "rimite +n altarul cel mai "resus de ceruri, deoarece ni*& trimite +n sc!imb Dumne%eu, >are le*a "rimit "e d$nsele du"a cum am s"us mai +nainte191. Pentru ca 3i2locitorul e acelasi, atunci ca si acum: +nsusi /f$ntul Du!.
C.!IT1L2L +++'III 7n ce fel Sfintele Taine ntruchipeaza 8iserica

Biserica e +ntruc!i"ata +n /fintele Taine nu +n c!i" simbolic, ci ca madularele +n inima, ca ramurile +n radacina "lantei sau, "recum s"une 3$ntuitorul, ca mladitele de 0ita19'. dica nu e 0orba numai de o comunitate de nume sau de o sim"la asemanare +ntre ele, ci c!iar de o identitate de fa"t. >aci /fintele Taine sunt
188 8e%i Ioan 8II, (8*(9. 189 8e%i =a"te II, (. 195>f. I >or. 6II, '7. 1918e%i ca". 666III. 19'8e%i Ioan 68, ) sE.
7 7
Tru"ul si /$ngele Domnului, dar sunt totodata !rana si bautura cea ade0arata a Bisericii lui <ristos7 iar "rin +m"artasire, nu Biserica le "reface "e ele +n tru" omenesc ca "e oricare alta !rana, ci Biserica se "reface +n ele, deoarece cele mai tari biruiesc, "recum si fierul 0$r$t +n foc se "reface el +n foc, nu focul +n fier, si du"a cum fierul +nrosit +n foc ni se arata aie0ea ca foc nu ca fier, deoarece +nsusirile fierului sunt absorbite cu totul de cele ale focului, tot asa si cu Biserica lui <ristos: daca ar "utea cine0a sa o cu"rinda cu "ri0irea, n*ar 0edea dec$t +nsusi Tru"ul Domnului, "rin aceea ca e unita cu El si ca se +m"artaseste din Tru"ul &ui. Pentru acest moti0, scrie /f$ntul "ostol Pa0el: -8oi sunteti Tru"ul lui <ristos si fiecare +n "arte madularele &ui.19(. /i c$nd acelasi /f$nt "ostol Al numeste "e <ristos ca"ul nostru iar "e noi tru"ul &ui194, oare 0oieste el sa arate, 9"rin aceste cu0inte:, sim"la "urtare de gri2a a lui <ristos "entru noi sau +n0atatura &ui sau su"unerea noastra fata de El, ca atunci c$nd numim noi "e "rietenii sau "e rudele noastre madularele, 0orbind la figurat@ * =ereasca Dumne%euD Sfntul "postol ntelege ntocmai ce spune, ca, adica prin mpartasirea cu sfntul Snge, credinciosii traiesc chiar viata cea ntru 5ristos, fiind cu adevarat alipiti de #apul acela 35ristos4 si ncorporati n Trupul Lui. *ata de ce nu e nimic de mirare ca n Sfintele Taine este ntruchipata n acest moment ;iserica 3ntreaga4.
C.!IT1L2L +++I+ Despre chemarea credinciosilor la mpartasire si raspunsul lor

Dupa ce s a mpartasit, preotul se ntoarce spre popor si aratndu i sfintele Daruri cheama pe cei ce voiesc sa se mpartaseasca, ndemnndu i sa se apropie cu frica lui Dumnezeu si cu credinta! adica sa nu nesocoteasca sfintele Daruri, din pricina nfatisarii lor la vedere, si sa nu se ndoiasca pentru ca taina credintei este mai presus de minte, ci sa recunoasca
19(I >or. 6II, '7 * si Gom. 6II, )7 Efes. 8, '(, (5 etc. 1948e%i Efes. I, .''7 I8, 1)7 8, '(7 >olos. I. 18. etc.
7 8
maiestatea Darurilor si sa se apropie cu credinta tare ca ele sunt izvoare de viata vesnica pentru cei ce se vor mpartasi dintr nsele. *ar credinciosii, aratndu si evlavia si credinta, se nchina, binecuvntnd si cinstind dumnezeieste pe *isus, pe care 6l vad cu mintea, n sfintele Daruri. Si pentru ca sa dea slavirilor mai multa stralucire, ei se folosesc de cuvintele profetice, (;ine este cuvntat cel de vine ntru numele Domnului! Dumnezeu este Domnul si S a aratat noua)19). " lauda pe Tatal e propriu Stapnului Legitim, +iului 2nul .ascut, pe cnd ncrederea n sine si lepadarea de stapn, robului fugar. (Eu am venit n numele Tatalui 'eu si nu ma primiti! dar daca unul vine n numele sau nsusi, pe acela l primiti), a spus 'ntuitorul196. /tiind Proorocul aceste lucruri si cunosc$nd deosebirea dintre Pastorul cel Bun si lu"ul ra"itor, a binecu0+ntat mai dinainte "e >el ce 0ine +ntru numele Domnului, numind Domn "e Tatal si %ic$nd ca >el ce /*a aratat 9<ristos: este Dumne%eu Ansusi. De aceea credinciosii, re"et$nd cu0intele Proorocului, binecu0$ntea%a acum "e <ristos, ca "e >el ce 0ine si /e arata lor.
C.!IT1L2L +L Despre rugaciunea preotului pentru credinciosi- dupa mpartasirea acestora

"poi preotul cere, pentru cei ce s au mpartasit cu Sfintele Taine, mntuirea si binecuvntarea de la Dumnezeu. Si care i rugaciunea8 ('ntuieste, Dumnezeule, poporul Tau si binecuvnteaza mostenirea Ta=) /i aceasta rugaciune este +m"rumutata tot din cu0intele Proorocului1977 iar +n altC "arte, acelasi Prooroc graieste ca din "artea Tatalui catre =iul: -8oi da Tie neamurile mostenire si sta"$nirea Ta "$na la
19)Psalmul >68II 9>68III:, ')*'6. 196Ioan 8, 4(. 197Psalm 66I, (.
7 9
marginile "am$ntului198. dica ceea ce =iul "oseda din 0esnicie ca Dumne%eu ce era, a mostenit mai "e urma, ca om. Daca deci El este Iiditorul nostru, de ce nu %ice "reotul: -Binecu0$ntea%a fa"turile Tale, "e care le*ai %idit., ci: -Binecu0$ntea%a mostenirea Ta.@ * Pentru ca sa*& +ndu"lece mai bine, aduc$ndu*I aminte de smerenia cu care /*a smerit "entru noi. 1reotul vrea sa spuna, ('a rog pentru robii Tai acestia, printre care Te ai ndurat sa cobori si sa vietuiesti laolalta cu ei, Tu care stapnesti toate, si sa fii numit mostenitor Tu, pentru #are nimic nu e cstigat 3caci ale Tale sunt toate, din veci4). >$nd amintim de o legatura a noastra mai str$nsa, cu Dumne%eu, Al facem "e El mai +ndurator s"re noi. Iar -mostenirea. este tocmai aceasta legatura mai str$nsa dec$t credinta: cu mult mai de a"roa"e si mai bine ne*a luat =iul +n sta"$nire ca mostenitor, dec$t a0usese mai*nainte +n calitate de creator al nostru. Antr* ade0ar, "rin creatie El a0ea sta"$nire doar asu"ra firii oamenilor7 "rin mostenire +nsa, =iul /*a facut sta"$n al mintii si al 0ointei oamenilor ceea ce +nsemnea%a cu ade0arat a sta"$ni "e oameni. >aci +nsusirea de creaturi este comuna si fiintelor necu0$ntatoare ca si lucrurilor ne+nsufletite7 "rin fire, toate sunt su"use lui Dumne%eu, ca niste fa"turi, %iditorul lor7 */u"un$nd noi +nsine, de buna 0oie, mintea si 0ointa noastra, >elui ce /*a "ogor$t "e "am$nt, /*a rastignit "entru noi si a +n0iat7 mintea I* am su"us*o, fiindca am recunoscut ca Dumne%eu ade0arat si /ta"$n a toata fa"tura7 iar 0oia, fiindca &*am iubit si am "rimit cu bucurie sta"$nirea si 2ugul &ui "e umerii nostri199. "sa i a mostenit Dumnezeu pe oameni, asa i a luat cu adevarat n stapnire. "ceasta stapnire o dorea de demult 1roorocul *saia, cnd se ruga, (Doamne Dumnezeul nostru, mosteneste ne pre noi=)'55. Iata deci ce +nsemnea%a mostenirea des"re care Psalmistul ne s"une ca a "rimit*o =iul Pnul*?ascut de la Tatal si de care se 0orbeste +n rugaciunea de mai sus.'51
198Psalm &666I6, ). 199>f. 3atei 6I, '9*(5. '55Isaia 668I, 1( 9te1tul citat du"a /e"tuaginta:. '518e%i ca". 666III.
8 5
C.!IT1L2L +LI Despre multumirea si sla#irea urmatoare

Dupa mpartasirea credinciosilor, sfnta slu$ba e ndeplinita n ntregime si slavirea dumnezeiestii Euharistii ia sfrsit. "cum Darurile s au sfintit! 3la rndul lor4, ele au sfintit pe preot si toata ceata slu$itorilor, iar prin acestia au desavrsit si au sfintit si pe ceilalti membri ai ;isericii. De aceea, nu numai preotul nsusi, ci si credinciosii care sunt de fata, ncheie multumind lui Dumnezeu si slavindu L! glasuieste preotul (;inecuvntat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum si pururea si n vecii vecilor). *ar poporul cnta nceputul cntarii, laudndu L din cuvintele proorocesti, (Sa se umple gurile noastre de lauda, Doamne, ca sa laudam slava Ta...)'5'. >u alte cu0inte: noi nu suntem +n stare, /ta"$ne, nici sa*Ti aducem c$ntare de multumita "entru toate bunatatile de care ne*ai +n0rednicit, ci Tu da*ne "utere "entru aceasta. /i cum sa ne*o dai@ * Pm"l$nd gurile noastre de lauda. dica asa "recum celor ce se roaga le insufli ce anume si cum trebuie sa ceara, tot asa da si bu%elor noastre "utere "entru c$ntarea ce Ti se cu0ine. 'ai departe, credinciosii se roaga ca, a$utati de mna Lui, sa pastreze sfintirea pe care au primit o, sa nu le lepede 5arul sau sa piarda darul, (6ntareste ne pre noi ntru sfintenia Ta=). *ar cum pentru aceasta e nevoie si de conlucrarea noastra, ce trebuie sa facem8 (Toata ziua sa ne nvatam dreptatea Ta=). Prin dre"tate +ntelegem +ntele"ciunea si iubirea de oameni "e care Dumne%eu ni le*a aratat "rin /fintele Taine, du"a cum s"une /f$ntul "ostol Pa0el: -?u ma rusine% de E0ang!elia lui <ristos, caci "rintr*+nsa se desco"era dre"tatea, lui Dumne%eu tuturor celor ce cred...'5(. An0at$ndu*ne aceasta 0om "utea sa "astram +n noi sfintenia. >aci ea s"ore#te credinta +n Dumne%eu,
'5' Psalmul &66 9&66I:, 8 * Imnul acesta 9%is a lui /erg!iu:, +n u% general la
ortodocsi, "e 0remea lui >abasila, asta%i mai e +n u% numai +n unele manastiri si biserici de tara la /la0i si la Gomani, unde 0ec!iul ti"ic al &iturg!iei s*a "astrat mai riguros. El a de0enit de altfel mai mic "rin fa"tul ca la liturg!iile din duminici si sarbatori obisnuite, "o"orul nu se mai +m"artaseste, ca odinioara. '5( Gomani I, 16 9citat liber:.
8 1
a"rinde iubirea fata de El si nu lasa sa se furise%e +n suflet nimic rau. Iata deci "entru ce s"uneam mai*nainte ca, fara g$ndurile cu0enite /fintelor Taine, nu e cu "utinta ca sfintenia sa se salasluiasca sau sa ram$na +n noi.'54
C.!IT1L2L +LII Cei morti sunt si ei sfintiti de catre sfintele daruri- ca si cei #ii&
Pe l$nga cele s"use, trebuie sa cercetam si "e aceasta: Dumnezeieasca si Sfnta &ertfa sfinteste n doua feluri, ntr un fel prin mi$locire, deoarece Darurile aduse lui Dumnezeu, prin nsasi aducerea lor sfintesc att pe cei ce le au adus ct si pe cei pentru care s au adus, atragnd ndurarea lui Dumnezeu fata de ei! n al doilea fel prin mpartasire, ntruct ele sunt pentru noi adevarata hrana si bautura, potrivit cuvntului Domnului '5). Dintre aceste doua chipuri de sfintire, cel dinti e comun si celor vii si celor morti, caci &ertfa se aduce si pentru unii si pentru altii! celalalt este posibil numai pentru cei vii, deoarece mortii nu mai pot sa mannce si sa bea. >e urmea%a de aici@ Jare cei morti n*au si ei "arte de sfintirea care se dob$ndeste "rin +m"artasire si ca sunt mai "re2os dec$t cei 0ii +n aceasta "ri0inta@ * Ba nicidecumD <ristos /e +m"arte si lor, +ntr*un c!i" "e care +l stie El +nsusi. /i ca sa do0edim acest lucru, sa 0edem care sunt conditiile sfintirii si daca sufletele mortilor nu le au ca si cele ale 0iilor. 6ntr adevar, care sunt conditiile sfintirii8 -are sa ai trup8 Sau sa alergi pe picioare spre Sfnta 'asa8 Sa primesti Sfintele n mini si sa le introduci n gura8 Sa mannci sau sa bei8 .icidecum= caci la
'54
E de mirare ca ?icolae >abasila nu "omeneste nimic des"re ras"unsul "o"orului. -8a%ut*am lumina cea ade0arata... . etc. cu un foarte accentuat caracter de e0!ologie trinitara si eu!aristica 9>f. /. /ala0ille, tr. fr., ". ''5*''1:. '5) 8e%i mai ales Ioan 8I, )(*)7.
8 '
multi din cei ce ndeplinesc aceste conditii si care s au apropiat numai cu trupul de Sfintele Taine, nu le a fost de nici un folos, ba dimpotriva, au plecat mpovarati si de mai multe pacate. Dar care sunt atunci cauzele sfintirii, la cei ce se sfintesc8 Si care sunt conditiile pe care 5ristos le cere de la noi8 #uratia sufletului, iubire de Dumnezeu, credinta, dorirea Sfintelor Taine, rvna de a se mpartasi cu Dnsele, zel fierbinte, alergarea cu sete catre 5ristos, iata virtutile care ne aduc sfintirea= #u acestea trebuie sa se apropie cei ce vor sa fie partasi lui 5ristos! ca fara de ele e cu neputint0= Dar toate aceste nu sunt nsusiri trupesti, ci tin numai de suflet! prin urmare nimic nu mpiedica sufletele mortilor sa aiba si ele aceste virtuti, ca si ale viilor. Daca aceste suflete sunt pregatite dupa cuviinta pentru primirea Tainelor si daca 5ristos, Sfintitorul si Savrsitorul &ertfei, voieste totdeauna sa sfinteasca si doreste oricnd sa se mparta pe Sine, atunci ce ar putea sa mpiedice mpartasirea lor8 "bsolut nimic= Dar "oate se 0a +ntreba cine0a: daca si 0reunul dintre cei 0ii are sufletul +m"odobit cu 0irtutile "omenite, dar nu se a"ro"ie de /fintele Taine dob$ndeste el astfel, aceeasi sfintire@ * ?u, oricineD >i numai acela care /e gaseste, ca si sufletele mortilor, +n im"osibilitatea de a se a"ro"ia cu tru"urile. sa erau, de "ilda, cei ce rataceau "rin "ustie, "rin munti si "rin "esteri sau "rin 0agaunile "am$ntului'56 si care nu "uteau a0ea la +ndem$na nici un altar si nici un "reot. Pe unii ca acestia +i sfintea <ristos Ansusi, +n c!i" ne0a%ut. /i de unde se 0ede aceasta@ * Din aceea ca aveau viata ntr nsii! daca nu s ar fi mpartasi cu Sfintele Taine, n ar fi putut vietui, caci 5ristos 6nsusi a spus, (De nu veti mnca Trupul +iului -mului si de nu veti bea Sngele Lui, nu veti avea viata ntru voi=)'57. Tocmai ca sa arate aceasta, multora dintre acesti Sfinti, Dumnezeu le a trimis ngeri care sa le aduca sfinte Daruri'58.
'56 >f. E0rei 6I, (8. '57 Ioan 8I, )(. '58 /f. 3acarie le1andrinul 9Egi"teanul, sec, I8: ne informea%a ca un "ustnic,
cu numele de 3arcu, a2unsese la un at$t de +nalt grad de 0irtute, +nc$t un +nger +i aducea sfintele Daruri, la 0remea +m"artasirii. * 8e%i Palladius, Istoria lausiaca, ca". '5 93igne, P.4., t. 666I8, col. 196*197 si 156)B:.
8 (
Daca +nsa cine0a are "utinta de a se a"ro"ia de /f$nta 3asa, dar nu se a"ro"ie, nu 0a dob$ndi nicidecumm sfintirea sfintelor Daruri7 si aceasta nu "entru ca nu s*a a"ro"iat, ci "entru ca i*a stat +n "utinta si nu s*a a"ro"iat, de unde se 0ede lamurit ca sufletul sau e li"sti de 0irtutile necesare "entru "rimirea /fintelor Taine. >aci ce dorinta si r$0na "entru /f$nta 3asa are unul care ar "utea sa alerge fara nici o greutate s"re ea, dar nu 0oieste@ /au ce credinta +n Dumne%eu are cel ce nu se teme de amenintarea din cu0intele Domnului "ri0itoare la cei ce ne socotesc >ina aceastaD'59. /i cum sa credem ca iubeste /fintele Taine cel care, a0$nd "utinta sa le "rimeasca, nu se osteneste sa le "rimeasca@ De aceea, nu*i nimic de mirare daca <ristos face "arte, la 3asa /f$nta, si sufletelor eliberate de tru"uri, carora El nu are sa le "una la socoteala nici o asemenea 0ina. >i mai de mirare si "este fire este c$nd omul, su"us stricaciunii, gusta din Tru"ul cel fara de stricaciune7 dar ca sufletul, care e substanta nemuritoare, se +m"artaseste din ceea ce e nemuritor, +n c!i"ul care*i este, ce e de mirare@ Dara, deci, "rin nes"usa*I iubire de oameni si "rin negraita*I +ntele"ciune, Dumne%eu a gasit cum sa se faca acel lucru minunat si "este fire 9+m"artasirea celor 0ii:, de ce sa nu credem ca "oate face ceea ce e firesc si logic@
C.!IT1L2IL +LIII Sfintirea se efectueaza ndeosebi n sufletul celui ce se mpartaseste

Sfintele Daruri se dau, ntr adevar, prin trup, celor ce nca vietuiesc n trup, dar ele patrund mai nti n substanta sufletului si prin suflet trec n trup. De aceea zice apostol 1avel, (#el ce se lipeste de Domnul, e un singur duh cu El)'15, ca sa arate ca unirea si contopirea aceasta au loc ndeosebi n suflet. #aci sufletul alcatuieste fiinta prin e7celenta a omului! aici si are sfintenia dobndita prin virtuti si
'59 8e%i Ioan 8I, )(: min, amin, graiesc 0oua, de nu 0eti m$nca Tru"ul =iului Jmului si de nu 0eti bea /$ngele &ui, nu 0eti a0ea 0iata +ntru 0oiD. '15 I >or. 8I, 17.
8 4
prin srguinta omeneasca, aici se afla nceputul pacatului si deci tot se simte mai nti nevoia de vindecare prin sfintele Daruri. Toate +i 0in tru"ului din suflet7 si cum "rin g$ndurile cele rele, care 0in din inima, se s"urca tru"ul'11 tot de acolo i se trage sfintenia, at$t cea din 0irtute, c$t si cea din /fintele Taine. Pnor oameni li se +nt$m"la boli tru"esti care au la ob$rsie ticalosia sufletului7 tocmai aceasta 0oia sa arate 3$ntuitorul, c$nd "entru a 0indeca "e unul care era bolna0 sufleteste, adica "entru a*i libera sufletul de "acate, i*a tamaduit tru"ul de ne"utinta'1'. 1rin urmare, sufletul n are nevoie de trup pentru primirea sfintirii, ci mai de graba trupul are nevoie de suflet. tunci, ce c$stiga +n "lus, din sf$nta ;ertfa, sufletele care sunt +n tru", fata de cele care s*au eliberat de el@ * Dar si sufletele mortilor au "e Preotul >el 8esnic, care le da lor toate acestea si care /e +m"arte si acelora dintre 0ii c$ti se +m"artasesc cu ade0arat. >aci nu toti cei carora le da "reotul liturg!isitor se +m"artasesc cu ade0arat ci numai aceia carora le da Ansusi <ristos. 1reotul mpartaseste, ntr adevar pe toti cei ce vin la mpartasanie! 5ristos nsa, numai pe cei vrednici de partasanie. De aici se vede ca savrsitorul Tainei si sfintitorul sufletelor, att ale viilor ct si ale mor/ilor, este unul si acelai, 'ntuitorul 6nsusi. Prin urmare, din cele s"use reiese ca toate c$te tin de sa0$rsirea /fintei Taine sunt comune si celor 0ii si celor morti. >aci mai +nt$i conditiile sfintirii fiind 0irtutile sufletesti, stau +n "utinta si a unora si a altora7 al doilea, substanta sufletului * conditia de ca"etenie si "ro"rie "entru sfintire * este identica: al treilea, Preotul sfintitor e unul si acelasi. Pn singur lucru e "ro"riu celor ce 0ietuiesc +n tru" si "e care cei adormiti nu*l "ot face: anume, s*ar "area ca se sfintesc si cei ne0rednici de /fintele Taine, c$nd se +m"artasesc cu ele, "e c$nd +n lumea cealalta nimeni nu "oate 0eni la >ina daca se afla ne"regatit, ci acolo +m"artasirea e +ngaduita numai celor 0rednici. Dar aceasta "utinta nu adauga deloc celor 0ii la
'11 8e%i 3atei 68, 11*'5. '1' 8e%i de e1. 0indecarea slabanogului din >a"ernaum, 3atei I6, 1 sE.: 3arcu
II, ( sE. si &uca 8. 17 sE.
8 )
sfintire, ci dim"otri0a le atrage "edea"sa cea mai grea7 de aceea e de"arte de a fi un a0anta2 "entru cei 0ii. Dealtfel, "entru acelasi moti0, e 0adit ca +m"artasirea cu sfintele Daruri a sufletelor mortilor nu numai ca e "osibilC si ca nimic nu i se +m"otri0este, dar se si im"une cu necesitate. >aci daca ar e1ista acolo o alta desfatare si odi!na "entru suflete, ar fi o ras"lata "entru cei 0rednici de curatire si atunci acestia n*ar mai a0ea nea"arat ne0oie de aceasta 3asa. cum +nsa, +ntreaga si cea mai mare desfatare si fericire "entru cei de dincolo nu e nimic altce0a dec$t acest "otir si aceasta P$ine, fie ca %icem rai ori s$nul lui 0ram, ori locuri "line de lumina si de 0erdeata, unde nu este durere, nici +ntristare, nici sus"in, sau c!iar +m"aratia cerurilor. cestea sunt 3i2locitorul'1( si Anainte*mergatorul nostru +n /f$nta /fintelor'14, singurul >onducator catre Tatal'1) singurul soare al sufletelor. Este cela care acum se arata si se +m"arte celor tinuti de legaturile carnii, +n felul acesta 9sacramental:7 "recum a 0oit El Ansusi7 dar +n 0eacul ce 0a sa 0ie 0a fi 0a%ut si se 0a +m"arti fara 0al, atunci c$nd, "recum %ice /cri"tura * Al 0om 0edea asa cum este'16, c$nd ne 0a str$nge ca "e 0ulturi la st$r0'17, c$nd /e 0a +ncinge si, ase%$nd "e ai /ai la 3asa, /e 0a a"ro"ia si 0a slu2i lor'18, c$nd 0a lumina ca fulgerul "e norii cerului si "rin El dre"tii 0or straluci ca soarele'19. Iar cei neuniti cu El asa cum 9numai: /f$nta 3asa ne "oate uni, e absolut cu ne"utinta sa dob$ndeasca odi!na "e lumea cealalta sau sa "rimeasca acolo 0reun bun oric$t de mic sau mare.
C. !IT 1L
'1( E0rei 8I, '5. '14 E0rei 8III, 67 I6, 1)7 6II, '4. '1) >f. Ioan 6I8, 67 E0rei II, 15. '16 >f. I. >or. 6III, 1'. '17 >f. 3atei 66I8, '8 si &uca 68II, (7. '18 &uca 6II, (7. '19 >f. Daniil 6II, (7 3atei 6III, 4( si 66I8, '7.
8 6
2L +LI ' Des pre mi6l ocir ea lui (ris tos

>aci <ristos este 3i2locitorul "rin care ne*au 0enit toate bunatatile date noua de la Dumne%eu, sau, mai bine %is, "e care Dumne%eu ni le da +ntotdeauna. >aci El n*a mi2locit numai o data, dCruindu*ne toate cele "entru care a mi2locit, "entru ca a"oi sa ne "araseasca, ci mi2loceste +n 0eci, nu "rin oarece cu0inte sau "rin rugaciuni, cum fac mi2locitorii 9solii: de r$nd, ci cu fa"ta. Dar cum mi2loceste@ * Pnindu*ne cu /ine si +m"artasindu*ne El +nsusi darurile "ro"rii, du"a 0rednicia si du"a masura curatiei fiecaruia. /i asa "recum atunci c$nd li"seste lumina soarelui, care +nlesneste 0ederea c!iar cei care au oc!i nu "ot 0edea nimic, tot asa si unirea sufletelor cu <ristos trebuie sa fie necurmata "entru ca ele sa "oata trai si ca"ata odi!nC de"lina7 dupa cum ochiul nu poate sa vada fara lumina, tot asa nici sufletele nu pot vietui si nu pot avea pace adevarata, fara 5ristos. #aci El e singurul #are ne mpaca cu Dumnezeu, dndu ne pacea fara de care am ramne tot straini lui Dumnezeu, fara de nici o nade$de de a ne mpartasi din bunatatile Lui. "sadar, daca cineva nu s a unit dintru nceput cu 5ristos 3prin botez4, sau daca dupa ce s a unit n a ramas la unire cu El, acela este tot vra$mas si nepartas la bunurile cele dumnezeiesti. #aci ce a mpacat firea omeneasca cu Dumnezeu8 +ara ndoiala, faptul ca a vazut pe +iul Sau facut om. Tot asa si Dumnezeu Se ndura de orice om, care poarta chipul 2nuia .ascut
8 7
si care mannca Trupul Lui si se face un duh cu El! fara de acestea, orice om ramne tot omul cel vechi, cel urt de Dumnezeu si neavnd nimic comun cu El. Daca, deci, credem ca, "rin rugaciunea "reotilor si "rin aducerea sfintelor Daruri, se aduce sufletelor o oarecare usurare, a"oi aceasta nu "oate fi dec$t +n acelasi c!i" +n care se "oate aduce usurarea omului. Iar care e c!i"ul de a ne +m"aca cu Dumne%eu si de a nu*I fi dusmani, am s"us: cum sa fim sta"$niti de Dumne%eu si sa de0enim un du! cu =iul >el iubit, singurul +ntru >are Tatal a bine0oit''5. Dar tocmai acesta e efectul /fintei Am"artasanii, care e comun si celor 0ii si celor morti, "recum am s"us''1.
C.!IT1L2L +L' Sfintirea celor adormiti e mai deplina $dect a celor #ii%
>e0a mai mult7 sufletele de%legate de tru"uri au ce0a mai "rielnic "entru sfintire dec$t cele ce +nca traiesc +n tru". 6ntr adevar, prin rugaciunile preotilor si prin mi$locirea sfintelor Daruri, ele se curatesc cu adevarat si primesc iertarea pacatelor deopotriva cu cei vii. Dar n afara de aceasta, ele nu mai pacatuiesc cu nimic si n adauga nici o vina noua la cele vechi, dupa cum se ntmpla cu cei mai multi dintre vii, ci sunt fie iertate pe deplin de orice pedeapsa, fie macar scutite pentru totdeauna de pacat. Prin urmare, ele sunt mai "regatite si mai 0rednice de "artasia cu 3$ntuitorul, nu numai fata de cei mai multi dintre cei ce traiesc +n tru", ci si fata de ele +nsele dacC ar fi +n tru"uri. /i tocmai fa"tul ca sunt eliberate de tru", le face sa fie cu mult mai destoinice "entru +m"artasirea cu /fintele Taine, dec$t daca ar fi +m"reunate cu tru"ul. >aci +n cer e1ista locasuri multe si felurite, "entru ca sa "oata fi cinstita orice trea"ta de 0irtute si sa nu ram$na nimic neras"latit de catre ;udecatorul >el dre"t si de oameni iubitor. stfel, /f$ntul "ostol Pa0el si altii ca el, care ca niste desa0$rsiti, s*au +n0rednicit de cele mai mari cununi si au mostenit fericirea cea mai
''5>f. 3atei III, 177 3arcu 17 &uca III, ''. ''18e%i ca". 6&II.
8 8
de"lina, du"a ce au fost de%legati de tru", se bucura mult mai mult dec$t +n 0iata aceasta7 tot asa si cei r$nduiti +ntr*o stare mi2locie +n asemenea odi!na, o data "lecati de aici, era firesc sa dob$ndeasca si ei ce0a mai bun dec$t c$nd traiau +n tru". "m aratat nsa ca toata odihna sufletelor si toata rasplata virtutii de orice treapta, nu e nimic altceva dect aceasta 1ine si acest 1otir, care se mpart cu masura si unora si altora, adica si viitor si mortilor. De aceea a si numit Domnul (cina) bucuria Sfintilor n veacul ce va sa vie''', ca sa arate ca acolo nu e nimic altceva mai de pret dect aceasta 'asa. *ata de ce dumnezeiasca &ertfa a Euharistiei se aduce si pentru cei morti ca si pentru cei vii! si dupa cum cei vii sunt sfintiti n doua feluri, precum am spus''( se sfintesc si cei raposati, nefiind ntru nimic mai pre$os dect cei vii, ba dimpotriva, stnd oarecum chiar mai bine dect ei.
C.!IT1L2L +L'I Cum sunt primite sfintele daruri totdeauna de catre Dumnezeu
3ai de"arte, sa cercetam si aceasta. #a deci, dumnezeiasca Euharistie sfinteste pe toti credinciosii, se ntelege din cele spuse ca merita sa cercetam acum si daca acestia se sfintesc totdeauna 3adica la fiecare Liturghie4. Sfnta Liturghie este o aducere de daruri. Dar darurile nu sunt primite totodeauna de catre Dumnezeu, ci sunt si unele pe care El nu le voieste ci le refuza, din pricina pacatoseniei aducatorilor. >a%uri de acest fel sunt multe, nu numai la cei 0ec!i, ci si la cei ce traiesc sub <ar''4. De aceea sa 0edem daca nu cum0a si darurile aduse la altar se slu2esc uneori %adarnic si nu se sfintesc, adica nu sunt "rimite du"a e1"resia sfintei
'''8e%i &uca 66II, (5. ''(8e%i ca". &6II. ''4 8e%i de e1. 2ertfa >ain 94en. I8, ): * >f. si Ps. &, 8*97 Isaia I, 11*147
mos 8, ''7 3i!ea 8I, 77 =a"te 8, 15 9 nania si /afira: etc. 8e%i >onst. "ost. cart. I8, ca". 6*15 unde se enumera diferitele categorii de "acatosi, ale caror daruri 9ofrande: nu trebuie "rimite de Biserica.
8 9
slu2be, ca unele ce "ot fi aduse c$teodata si de crestini rai, iar nu numai de buni. >a Dumne%eu refu%a c!iar darurile daca aducatorul lor e ne0rednic, se 0ede din "redania Bisericii. >aci "e cei ce +i stie ca au sa0$rsit "acate de moarte ea +i o"reste sa aduca daruri7 c!iar daca ei ar cute%a sa faca aceasta, ea nu le "rimeste, ci*i res"inge o data cu darurile lor. Dar Biserica nu "oate cunoaste bine "e toti cei de acest fel, caci cei mai multi sunt fatarnici7 de aceea se "rimesc uneori si darurile lor la /f$nta 3asa. >e se +nt$m"la atunci cu astfel de daruri@ Jare ram$n ele ne"rimite de Dumne%eu si deci nesfintite deloc@ * De ar fi asa, n*am "utea fi niciodata siguri daca darurile de "e /f$nta 3asa sunt sfintite, deoarece curatia celor ce le aduc este de cele mai multe ori nesigura sau cu totul necunoscuta7 "rin urmare, credinciosii cu"rinsi de o astfel de +ndoiala, a"ro"iindu*se de /fintele Taine fara nici o +ncredere si siguranta, nu s*ar alege cu nici un folos. tunci, ce sa credem@ "ducerea darurilor este ndoita, cea dinti este cnd aducatorul lor le depune n minile preotului, iar cea de a doua cnd ;iserica le aduce lui Dumnezeu. #ea dinti e ntr adevar zadarnica, daca aducatorul este pacatos, adica nu i aduce nici un folos pentru ca el nsusi e necredincios! dar darurile prin ele nsele nu sunt neplacute lui Dumnezeu, caci orice faptura a lui Dumnezeu e buna''). #t despre a doua aducere, fiind savrsita de sfintii slu$itori, spre slava lui Dumnezeu si a Sfintilor, spre mntuirea a toata lumea sau pentru cerere dreapta, nimic n o mpiedica sa fie bine primita. #aci minile celui ce a adus darurile la altar n au pngarit darurile cu nimic! n nici una din fapturile nerationale sau dintre cele nensufletite nu se poate ncuiba necuratenia pacatului, caci pacatul este o boala a vointei si deci pngarirea prin pacat apartine numai fiintelor rationale. Deci, ramnnd curate si fiind afierosite de mini curate, darurile se sfintesc si, la rndul lor, sfintesc si pe cei ce se aproprie de ele. Dar daca darurile aduse de cei rai sunt +ntotdeauna curate, "entru ce r$nduiala Bisericii nu le "rimeste@ * Pentru ca sa faca "e aducatorii lor sa se
'') I Tim, I8, 4.
9 5
cutremure si sa +n0ete m$nia cea fara de margini a lui Dumne%eu "ornita +m"otri0a lor, El care, 9din "ricina lor: res"inge si uraste c!iar si fa"turile /ale desi acestea nu sunt 0ino0ate cu nimic7 si +n0at$nd ei acestea, sa se +nfricose%e si sa se +ndre"te%e. Dar darurilor +nsesi, Dumne%eu nu le gaseste nici o 0ina. De aceea, nimic nu se o"une ca ele sa fie "rimite si sfintite, atunci c$nd a doua aducere e sa0$rsita de "ersoane 0rednice. /i totusi, s*ar "utea s"une ca nu toti "reotii care aduc 2ertfa sunt curati, ba unii "atimesc c!iar de cele mai grele "acate. Iata*ne deci iarasi "usi +n +ncurcaturaD >$nd se +nt$m"la ca am$ndoi aducatorii sa fie 0ino0ati +n fata lui Dumne%eu, caci sunt si ca%uri de acestea, de unde 0a 0eni "uterea darurilor de a fi sfintite si sfintitoare, "lacute lui Dumne%eu si "rimite de El@ De nicaieriD /i 9s*ar "area:, +ntr*ade0ar 9ca: atunci darurile nu sunt "rimite. Ba +nca, ele sunt totdeauna nesigure, deoarece moralitatea, at$t a aducatorilor c$t si a slu2itorilor, e nesigura: ->aci nimeni nu cunoaste cu ade0arat cele ale omului, dec$t du!ul din el.''6. r urma de aici ca nu "utem a0ea nici o siguranta asu"ra sfintei ;ertfe, ci numai ne+ncredere si +ndoiala7 iar +m"artasirea cu /fintele Taine nu 0a aduce nici un folos credinciosilor care se +m"artasesc fara credinta. "semenea ndoieli ar putea sa aiba numai cine crede ca aducerea darurilor depinde numai si numai de preotul liturghisitor. Dar nu e deloc asa= #i cel ce savrseste de fapt aceasta aducere e 5arul sfintitor 3caci aducerea darurilor nu nseamna altceva dect sfintirea lor4, iar preotul liturghisitor nu este dect un slu$itor al 5arului. El nu aduce nimic de la sine nsusi si nici nu cuteaza sa faca sau sa rosteasca ceva din propria i minte sau parere! ci, fie ca e vorba de gesturi, de cuvinte sau de lucruri, el aduce napoi lui Dumnezeu dupa rnduiala statornicita numai ce a primit de la El. 1rin urmare, darurile fiind aduse totdeauna dupa voia lui Dumnezeu, se ntelege ca 6i sunt placute si ca le primeste totdeauna. >aci ce +nsemnatate are daca aducatorul 9sau slu2itorul: este "acatos ca om@ Pacatosenia lui nu "$ngareste cu nimic darurile si nici nu face %adarnica ;ertfa, asa "recum nici
''6I. >or. II, 11.
9 1
leacul doftoricesc nu*si "ierde "uterea tamaduitoare atunci c$nd este ser0it de 0reun "rofan care nu cunoaste nimic din tainele medicinei daca acesta l*a alcatuit la "orunca si +ntocmai du"a reteta medicului. El 0indeca nu "rin nestiinta ne"utincioasa a celui ce administrea%a, ci "rin "rice"rea medicului care l*a "rescris. Pentru ca leacul nu "rimeste nimic din nestiinta celui ce l*a ser0it, ci toata "uterea lui se datore#te "rice"erii medicului. Tot asa si aici, <arul e acela care lucrea%a totul, "e c$nd "reotul este numai un slu2itor7 nici macar "uterea de a slu2i nu o are de la sine +nsusi, ci +i 0ine tot de la <ar. =iindca "reotia nu e altce0a dec$t "uterea de a slu2i 9administra: cele sfinte. "sadar, e limpede din cele spuse, ca Darurile sfintesc toate si totdeauna pe credinciosi, fiind totdeauna primite de Dumnezeu.
C.!IT1L2L +L'II Ct de mult $bine% sunt primite sfintele daruri

An continuare, sa 0edem +n ce masura sunt "rimite Darurile de catre Dumne%eu. >e +nseamna, omeneste 0orbind, a "rimi un dar@ >$nd %icem ca darurile sunt "rimite@ Jare atunci c$nd le luam +n m$ini si le str$ngem la "ie"t@ *?icidecumD >aci "e multe din ele nici nu le*am "utea "urta sau lua +n brate, ca de "ilda atunci c$nd darul e o casa, o bucata de "am$nt, sau altce0a de acestea. tunci ce +nseamna, +n general, a "rimi daruri@ * le ase%a +ntre ale tale, a ti le +nsusi: atunci se numesc ele "rimite. Dar Dumne%eu +si +nsuseste darurile noastre +n asa fel +nc$t le "reface c!iar +n Tru"ul si /$ngele =iului /au Pnul*?ascut. /i cum noi nu "utem afla cu mintea nimic care sa fie deo"otri0a acestei +m"ro"rieri, nu se "oate masura nici c$t de mult sunt "rimite sfintele Daruri de catre Dumne%eu. #t de mult pretuiete primitorul ceea ce i s a dat, se vede si din valoarea contradarului pe care l da n schimb. Si care este darul pe care l primim noi n schimb8 Este tot Trupul si Sngele lui 5ristos 6nsusi. #aci Dumnezeu, primind pinea si vinul nostru, ne da n schimb chiar pe +iul Sau. Si de unde se vede ca
9 '
sfntul Trup si Snge ni se dau de catre Dumnezeu, ca daruri, n schimbul celor aduse de noi8 Din cele ce ne spune chiar "cela care a fost mbracat cu acest Trup si Snge, (Luati...)''7 a zis El. "sa se arata darul! cu acest cuvnt se e7prima si cine da si cine primeste si ceea ce se da. #aci mai e7ista un alt chip de a primi ceva si anume atunci cnd primim, pentru pastrare un lucru de care n avem voie sa ne folosim. Dar pentru ca sa nu credem ca e vorba de asa ceva, ci ca sa fim siguri ca darul e chiar al nostru, Domnul ne a poruncit sa ne si folosim de el, zicnd, ('ncati...>. *ata ct de bine si de mult sunt primite Darurile noastre de catre Dumnezeu. De aceea, ele sfintesc totdeauna toate sufletele credinciosilor, att ale viilor si ale mortilor care sunt nedesavrsiti si mai au nca nevoie de sfintire. #aci Sfintii, adica cei desavrsiti, cu ngerii mpreuna sezatori si trecuti de mult n rndul ierarhiei ceresti, nu mai au nevoie de a$utorul ierahiei pamntesti.
> PITJ&P& 6&8III De ce "rin aceste daruri cinstim si 0eneram si "e sfinti
An legatura cu aceasta, sa cercetam cele ce urmea%a. Daca sfintele Daruri "e de o "arte sunt aduse lui Dumne%eu, iar "e de alta sfintesc "e cei ce au trebuinta de sfintire, de ce credem ca, "rin aducerea lor, cinstim si "e cei de2a sfintiti si +ntru totul desa0$rsiti 9adica /finti:@ /i de ce, atunci c$nd +i c!emam +ntr*a2utor, rug$ndu*ne lor "entru 0reun lucru, le fagaduim &iturg!ia acestor Daruri, ca si cum am 0rea sa le +nc!inam lor sau sa le aducem "entru ei, ca sa*i +mbunam@ * Pentru ca, du"a cum am s"us mai +nainte, aducerea Darurilor are si alt rost, potrivit caruia Darurile devin ale Sfintilor atunci cnd ele sunt aduse lui Dumnezeu ca multumire pentru slava cu care El i a slavit si pentru desavrsirea cu care i a fericit. Darurile sunt ntr adevar, ale lui Dumnezeu, ca unele ce sunt aduse Lui! ele sunt si ale
''73atei 668I, '6 si locurile "aralele.
9 (
credinciosilor care au nevoie de a$utor, ca unele ce sunt a$utatoare! dar totodata sunt si ale Sfintilor, deoarece sunt aduse lui Dumnezeu din pricina lor. Antr*ade0ar, darul !ara%it mie este al meu, oricare ar fi "rimitorul 9c!iar daca +l "rimeste altul:. >aci nu toate darurile le "rimim c!iar +n m$inile noastre, ci "e unele le "rimim si "rin "rieteni, "rin ai casei, sau, +ntr* un cu0$nt, "rin orice "ersoana careia daruitorul le +ncredintea%a, ca sa ne faca "lacere. De aceea 3$ntuitorul %ice ca El +nsusi e cela >are "rimeste c$nd dam ce0a saracilor''8, "entru ca cei ce dau de "omana la sarmani, "entru Domnul fac aceasta. semenea si /fintii "rimesc Darurile noastre, "entru ca datorita lor se aduc lui Dumne%eu7 adica du"a cum "omana la saraci se face din iubirea "entru <ristos, tot asa si aducerea Darurilor se face din iubirea "entru /finti. Deoarece +i iubim "este masura de mult, noi socotim bunurile lor ca ale noastre si ne bucuram +m"reuna cu ei de fericirea lor, ca si cum noi +nsine am fi "artasi ai acestei fericiri. Bucur$ndu*ne astfel "entru bunatatile ce le*a dat lor Domnul, multumim Datatorului sa*i aducem daruri +n semn de recunostinta. Dar /fintii "rimesc Darurile, nu numai "entru ca aducerea Darurilor se face din iubire "entru ei, ci si "entru ca ei se bucura si se 0eselesc foarte, c$nd noi aducem lui Dumne%eu multumire si sla0a "rin aceste Daruri. >aci, du"a cum cel mai greu "acat al nelegiuitilor e ca, din "ricina lor, Dumne%eu e !ulit +ntre neamuri''9, tot asa cea mai mare bucurie si dorintC a /fintilor este ca, "rintr*+nsii sa fie sla0it Dumne%eu. Pentru aceasta s*au ne0oit fara +ncetare c$t au trait +n tru" si tot aceasta le este +ndeletnicirea necurmata, "ricina de desfatare si cea mai mare fericire du"a ce s*au mutat de "e "am$nt la cer. >aci daca "etrecem multumind necontenit lui Dumne%eu si fac$nd toate numai s"re sla0a &ui'(5 c!iar si atunci c$nd abia nada2duim la aceasta fericire, cu at$t mai mult acum,c$nd recunostinta le e cu mult mai mare, c$nd sunt de2a desa0$rsiti, c$nd nu mai nada2duiesc bunurile ci simt darnicia lui Dumne%eu c!iar +n c!i" nemi2locit,
''83atei 668, 45. ''98e%i Ie%ec!il 6668I, '5*(5 si Gom. II, '4. '(5>f. I. tes. 8, 18.
9 4
c+nd au a2uns luminatori ca soarele'(1 din sim"li "am$nteni ce erau, fii mariti si mosteni ai +m"aratiei cerurilor din robi netrebnici, mi2locitori 9ocrotitori: ai nostri, din "$r$ti 0ino0ati, "rin trecerea "e care o au +naintea ;udecatoruluiD "sa se face ca Sfintii nu se mai satura slavind pe Dumnezeu si li se pare ca singuri nu * multumesc dea$uns! de aceea ei doresc ca toti ngerii si oamenii sa ia parte la imnul lor de lauda, pentru ca datoria lor de recunostinta sa fie platit0 lui Dumnezeu ntr un chip mai vrednic de maretia Lui, fiind ea sporita prin nmultirea laudatorilor. 3arturii "entru aceasta sunt sfintii tineri cei dim"reuna cu %aria care au iesit ne0atamati din cu"torul cel de foc'('7 simtindu*se datori sa aduca multumire I%ba0itorului lor si sa*& laude "entru minunea "e care o facuse cu ei, nu s*au multumit sC c$nte numai ei singuri si au socotit ca glasul lor nu e dea2uns "entru aceasta7 ei c!emau +ntr*a2utor "e +ngeri, "e tot neamul omenesc si c!iar cerul cu soarele si cu stelele, "am$ntul, muntii si toate lucrurile necu0$ntatoare si ne+nsufletite, cu un cu0$nt toata fa"tura'((. Iata c$t de mare era r$0na /fintilor de a lauda "e Dumne%eu +nca de "e c$nd traiau "e "am$nd si deci cu at$t mai mult acum, c$nd sunt eliberati de tru". De aceea, daca cineva, aducndu si aminte de Sfinti, de cinstea, de fericirea si de slava lor, lauda pe Dumnezeu, #el ce i a ncununat pe dnsii, acela le pricinuieste bucuria si desfatarea cea mai curata dect toate bucuriile, mai cu seama atunci cnd lauda pe Dumnezeu nu numai prin simple cuvinte, ci aducndu * si daruri si multumire si nca niste daruri care * plac asa de mult si care sunt pretuite cu cea mai nalta cinste. #aci atunci, 'ntuitorul 6nsusi, primind Darurile noastre cu bunavointa, ne da n schimb mult mai mult dect se cuvine'(4, adica chiar Trupul si Sngele Sau! iar Sfintii bucurndu se de Daruri mai mult dect de orice alt lucru cu care i am putea cinsti
'(1>f. Daniil 6II, (7 3atei 6III, 4(. '('8e%i Daniil III. '((8e%i >$ntarea 9a"ocrifa: a celor trei tineri, 4( sE. '(4literal R "este orice cult legal 9Kne" "acca0 0o9:2LrH0
ateia0:.
9 )
pe ei, se ofera cu totul sa ne dea a$utorul lor la orice nevoie avem. #aci ei imita ntru toate pe Stapnul lor.
C.!IT1L2L +LI+ 7mpotri#a celor care pretind ca pomenirea sfintilor la liturghie ar fi o rugaciune a preotului catre Dumnezeu- pentru dnsii
Dar +n aceasta "ri0intC unii au ca%ut +n ratacire, socotind ca "omenirea /fintilor 9la &iturg!ie: ar +nsemna o rugaciune catre Dumne%eu "entru d$nsii, iar nu o aducere de multumire'(). Eu nu stiu de unde au luat ei moti0e "entru astfel de "areri. >aci nici logica lucrurilor si nici cu0intele din acest loc al &iturg!iei nu*i +ndre"tatesc sa creada asa ce0a. #a 3mai nti, firea lucrurilor 3logica4 e departe de a ngadui o asemenea parere, se vede de acolo ca, daca ;iserica s ar ruga pentru Sfinti, ar trebui sa ceara pentru ei aceleasi lucruri pentru care se roaga de obicei. -r, ce cere ea pentru cei adormiti8 *ertarea pacatelor, mostenirea mparatiei 3cerurilor4 si odihna n snul lui "vraam, dimpreuna cu Sfintii cei desavrsiti. "cestea alcatuiesc obiectul rugaciunii ;isericii! n afara de acestea, ea nu cere nimic altceva pentru cei raposati. La aceasta se margineste n general rugaciunea noastra de cerere catre Dumnezeu. 1entru ca nu orice ar dori cineva, poate sa si ceara n rugaciune, ci e7ista si o lege si o limita peste care nu putem trece. #aci (noi nu stim sa ne rugam cum se cuvine, zice Sfnta Scriptura, ci nsusi Duhul mi$loceste pentru noi...'(6, adica ne nvata ce trebuie sa cerem cnd ne rugam. "sa au nteles si 6nvatatorii ;isericii. #erceteaza, deci, toate tainele si toate sfintele slu$be si vei gasi ca ;iserica nu cere nimic altceva n afara de cele de mai sus. Prin urmare, 9daca "reotii s*ar ruga "entru /finti:, ar +nseamna ca ei cer de la Dumne%eu iertarea "acatelor
'()J astfel de "arere e1"rimase, +ntre altii, e"isco"ul Teodor al
ndidelor 9sec. 6I*6II:, +n comentariul sau liturgic, intitulat n"oBeNma Lefa aiNS!a..., ca". '7* '9 93igne, '58 Gomani 8III, '6:. '(6 Gomani 8III, '6.
9 6
"entru cei ne0ino0ati, ca "entru niste 0ino0ati ce s*ar afla +nca sub os$nda7 ar cere odi!na +m"reuna cu /fintii, ca "entru unii +nca nesfintiti * si desa0$rsirea, ca "entru unii +nca nedesa0$rsiti, desi /fintii sunt desa0$rsiti. sadar, cei ce cred astfel de lucruri, gresesc si +ntr*un ca% si +ntr*altul. >aci ori recunosc fericirea si desa0$rsirea /fintilor si atunci au "ofta sa glumeasca de buna 0oie cu Dumne%eu si sa +nsire "e nerasuflate o rugaciune %adarnica "entru /finti, ceea ce s*ar ierta mai degraba unor oameni care*si bat 2oc de lucrurile dumne%eiesti dec$t unor "reoti7 ori se roaga cu toata serio%itatea cre%$nd ca +ntr*ade0ar ar aduce 0reun folos /fintilor, dar atunci tagaduiesc sla0a acestora, ceea ce +nseamna ca*i !ulim nu numai "e d$nsii ci si "e Dumne%eu Ansusi, >are nu /i*a tinut fagaduielile7 caci El a fagaduit ca*i 0a sla0i si ca le 0a face "arte de +m"aratia cerurilor'(7. /au, mai bine %is, si una si alta sunt o 0aditC blasfemie: cea din urma ca a unora care se "oarta ca si tagaduitorii7 caci ei stiu ca /fintii sunt fericiti si ase%ati +n r$ndul fiilor si ai mostenitorilor +m"aratiei, totusi +i tratea%a ca si cum ar f i neras"latiti, li"siti de sla0a si su"usi os$ndei, "retin%$nd ca se roaga "entru d$nsii. Iata, deci, cum +nsasi ratiunea sau firea lucrurilor ne do0edeste c$t de absurda este "arerea ca ;ertfa adusa de Biserica lui Dumne%eu ar f i o rugaciune de cerere "entru /finti. roaga, iar <ristos +m"lineste rugaciunile7 3$ntuitorul da, iar "reotul multumeste "entru cele date7 "reotul ofera darurile noastre, iar Domnul le "rimeste. /i Domnul aduce daruri lui Dumne%eu Tatal, dar El se aduce "e /ine, odata cu darurile noastre, c$nd acestea au de0enit El Ansusi, adica atunci c$nd s*au "refacut +n Tru"ul si /$ngele &ui. iar "entru ca /e ofera "e /ine, "entru aceasta %icem ca El este >el ce aduce, si >el ce /e aduce si >el ce "rimeste'(8: aduce si "rimeste ca Dumne%eu si /e aduce ca om. 1reotul aduce darurile, iar Domnul primeste, pe cnd ele sunt nca pine si vin. Si cum le primeste8 Sfintindu le, prefacndu le n Trupul si Sngele Sau! caci a primi nseamna a si
'(7 >f. Ioan 6I8, (7 68II, '47 I Tes. I8, 177 II. Tes. II. 14 etc. '(8 -... >aci Tu esti >el ce aduci si >el ce Te aduci, >el ce "rimesti si >el ce Te
+m"arti, <ristoase, Dumne%eul nostru.... 90e%i Gugaciunea din tim"ul <eru0icului, +n &iturg!ier:.
9 7
nsusi 3a si mpropria4, dupa cum am spus'(9. "cesta e chipul n care 5ristos savrseste aceasta sfnta slu$ba! n aceasta consta sacerdotiul Lui. Iar cine +si +nc!i"uie ca nu numai cele s"use "$na aici, ci si toate cu0intele rugaciunilor din /f$nta &iturg!ie * sau macar o "arte din ele * ar f i tot ale lui <ristos, unul ca acela nu se deosebeste "rin nimic de nelegiuitii care au cute%at sa +n2oseasca sla0a 3$ntuitorului. /a citim +n +ntregime si 0om 0edea ca absolut toate cu0intele din ele sunt graiuri ale unor robi7 sa citim si cu0intele +n care sunt "omeniti /fintii si "e care "otri0nicii nostri cutea%a sa le atribuie lui <ristos, si 0om 0edea ca ele nu cu"rind nimic care ne*ar face sa credem ca 0orbeste =iul >el de o sla0a cu Tatal, ci toate sunt rugi ale unor ser0i. >aci, mai +nt$i, nu se aduce multumire ca din "artea unui singur ins, ci din "artea a tot "o"orul7 credinciosii multumesc ca niste "acatosi "e care Dumne%eu, cu a /a iubire de oameni, nu*i trece cu 0ederea. Iar multumirea e adusa nu numai Tatalui, ci si =iului si /f$ntului Du!. Ei "omenesc si "e 3aica Domnului * ca niste robi "e o sta"$na * rug$ndu*se ca, "rin mi2locirea ei si a /fintilor, sa dob$ndeasca cercetarea si "urtarea de gri2a a lui Dumne%eu. Dar ce au acestea comun cu Pnul Domn, =iul Pnul*?ascut al lui Dumne%eu, >el ce este fara de "acat si /ta"$n al tuturor@ -3ultumim Tie si Pnuia*?ascut =iului Tau...., %ice "reotul. 9Daca acestea ar f i cu0intele lui <ristos:, ar +nsemna ca <ristos multumeste =iului Pnul*?ascut, al lui Dumne%euD /i iata, ar f i atunci doi dumne%ei, ca +n eresul lui ?estorie. sa ca ar f i o nelegiuire si o nebunie sa credem ca <ristos mi2loceste "entru /finti si sa*I "unem +n seama o astfel de inter0entie si mi2locire. m aratat +nsa ca nici "reotii'45 nu f a c asa ce0a. Gam$ne deci stabilit ca aceste cu0inte nu trebuiesc +ntelese ca o cerere, ci ca o multumire.
'(9 8e%i ca". 6&8II. '45 An te1tul original din ed. 3igne 9col. 485
: R TT8 te"N0, +n loc de te"eN0 9"robabil greseala de ti"ar, sau c!iar de transcriere, daca e1ista si +n ms.:. /alacille, +n trad. sa fr. 9". '75: lu$nd de buna deductia din col. grec. de mai sus, traduce fortat: -... telle nFest "oint la "ensee des formules sacrees .... ?oi am "referat trad. lui <e0et din col. latina "aralela la locul res"ecti0 9!aec ne esse uidem sacerdotum: care ni se "are mai logica si mai +n concordanta cu te1tul.
9 8
BineD * ras"und "otri0nicii nostri * dar nu ne lasa forma 9e1"resia: care indica lim"ede cererea. >aci "re"o%itia "entru 9u"e": aceasta 0rea sa +nsemne. Ba nicidecumD ceasta "re"o%itie nu arata totdeauna numai rugaciunea de cerere7 caci de ea ne folosim nu numai c$nd ne rugam, ci si c$nd multumim. &ucrul acesta se 0ede +n multe ca%uri si c!iar +n rugaciunea amintita care s"une: -Pentru 9u"e": toate acestea, multumim Tie si Pnuia*?ascut =iului Tau si Du!ului Tau >elui /f$nt, "entru toate c$te stim si c$te nu stim... si "entru slu2ba aceasta "e care ai bine0oit sa o "rimesti din m$inile noastre.... 8e%i ca -"entru. 9u"e": se +ntrebuintea%a si c$nd aducem multumire@ Si iata ca n a mai ramas n picioare nici o dovada n spri$inul acestei rataciri. 1rin urmare, pomenirea Sfintilor nu poate fi nteleasa nicidecum ca o rugaciune de cerere. *ar daca nu este de cerere, trebuie sa fie euharistica, adica de multumire. >aci nu "oate fi dec$t una din doua: ori de cerere, ori de multumire, deoarece numai +n aceste doua feluri amintim lui Dumne%eu de bunurile ce "rimim de la D$nsul: ori ca sa le "rimim, ori "entru ca le*am "rimit. An "rimul ca% +l rugam sa ni le dea, +n al doilea +i multumim ca ni le*a dat. - dovada este si faptul ca desavrsirea Sfintilor este cel mai mare dintre darurile facute de Dumnezeu oamenilor! de aceea nu e nepotrivit ca ;iserica sa * aduca multumiri pentru dnsii. Dar ce zic eu ca desavrsirea Sfintilor este cel mai de pret dintre darurile lui Dumnezeu8 #i, mai bine zis, este tot darul lui Dumnezeu. #aci cetele Sfintilor alcatuiesc culmea si cununa tuturor bunatatilor harazite neamului nostru. De aceea s a zidit cerul si pamntul si toata lumea vazuta, de aceea e7ista raiul, de aceea au trait 1roorocii, de aceea S a ntrupat 6nsusi Dumnezeu si de aceea #uvntul lui Dumnezeu, faptele, patimile si moartea Lui, pentru ca oamenii sa fie trecuti de pe pamnt la cer'41 si sa a$unga mostenitori ai mparatiei celei de acolo. Daca deci +n &iturg!ie e1ista cu ade0arat o eu!aristie 9multumire: si daca sfintele Daruri sunt
'41 >f. /f$ntul Ioan Damasc!inul, >anonul Pastilor, "easna I, irmos: -... >a din
moarte la 0iata si de "e "am$nt la cer <ristos Dumne%eu ne*a trecut "re noi..
9 9
deo"otri0a de multumire ca si de cerere, +nseamna * negresit * ca ob$rsia si moti0ul de ca"etenie al mulBumirii noastre sunt +nsisi /fintii cei desa0$rsiti. >aci +n general, care este cau%a multumirii noastre@ ?u fa"tul ca am dob$ndit ceea ce am cerut@ /i ce cere Biserica de la Dumne%eu@ * >eea ce i s*a "oruncit sa ceara, adica +m"aratia &ui'4', ca s*o mosteneasca credinciosii si sa a2unga sfinti, du"a cum sf$nt e >el >are i*a c!emat'4(. Dar daca "e acestea le cere lui Dumne%eu c$nd se roaga, urmea%a ca tot "entru ele +i si multumeste. stfel, daca se roaga ca fiii ei sa se desa0$rseasca +n sfintenie, trebuie ca, "entru /fintii care s*au desa0$rsit, sa multumeasca >elui ce i*a desa0$rsit. Din "ricina multumirii "e care o aducem "entru /finti, aceasta slu2ba se si numeste Eu!aristie 9multumire:. >aci cu toate ca +n cursul ei "omenim si de alte multe lucruri, totusi, /fintii sunt cununa tuturora si "entru ei le cerem "e toate7 de aceea, atunci c$nd multumim "entru ele, multumim "entru desa0$rsirea /fintilor. Du"a cum tot ce a facut 3$ntuitorul a a0ut ca sco" ultim sa +ntemeie%e ceata /fintilor, tot asa si Biserica, atunci c$nd Al lauda "e D$nsul "entru tot ce a facut, Al lauda a0$nd +n 0edere ceata /fintilor. Pentru aceasta atunci c$nd 3$ntuitorul a +ntemeiat aceasta taina, a +ntemeiat*o multumind Tatalui, "entru ca "rintr* +nsa El trebuia sa ne desc!ida cerul si sa str$nga acolo aceasta adunare a celor +nt$i nascuti. *mitnd pe Domnul, ;iserica aduce &ertfa nu numai pentru a cere ci si pentru a multumi, ceea ce se vede din multe locuri, dar mai ales din rugaciunea n care se e7prima oarecum scopul sfintei slu$be. "nume, dupa ce istoriseste toate cte a facut Dumnezeu pentru noi, multumind pentru ele, si dupa ce la urma aminteste de ntruparea Domnului, de ntemeierea Tainei si cum ne a poruncit ca si noi sa facem aceasta 3ntru pomenirea Sa4, adauga, ("ducndu ne aminte, asadar, de aceasta porunca mntuitoare si de toate cele ce s au facut pentru noi, de #ruce... ) si de celelalte, pe care le enumeram, apoi continua, ("le Tale dintru ale Tale, Tie aducem de toate si pentru
'4' 8e%i 3atei 8I, ((. '4( >f. mai ales I Petru I, 1)*16.
1 5
toate). 9ezi8 <ice ca aducem aceste daruri pentru ca ne aducem aminte de binefacerile primite. Dar a cinsti cu daruri pe un binefacator, pentru cele ce el ne a dat, nseamna a i multumi. "poi, talmacind si mai lamurit multumirea, 3poporul4 cnta, "ducnd &ertfa aceasta, (pre Tine Te laudam, pre Tine Te binecuvntam, Tie Ti multumim, Doamne, si ne rugam Tie, Dumnezeul nostru=) #u alte cuvinte, scopul &ertfei este, a lauda pe Dumnezeu sau a * multumi si n acelasi timp a L ruga, adica ea este si de multumire si de cerere, precum am spus de la nceput'44. +acem aceasta vrea sa spuna ;iserica pentru ca ne aducem aminte de doua lucruri, nti de porunca pe care ne a dat o cnd a zis, ("ceasta sa faceti ntru pomenirea 'ea), si al doilea, de toate cele ce a facut pentru noi. Antr*ade0ar, amintirea binefacerilor "rimite ne +ndeamna +n c!i" firesc sa fim recunoscatori si sa dam si noi ce0a +n +ntregime7 celui ce ni s*a facut noua astfel "ricina a nenumarate daruri. Iar amintirea "oruncii, "e care ne*a dat*o 3$ntuitorul, ne +n0ata c!iar si cum sa ne aratam recunostinta, adica ce anume daruri trebuie sa aducem. Ati aducem aceeasi 2ertfa "e care Ti*a adus*o si =iul Tau Pnul*?ascut, ca unui Dumne%eu si Parinte7 iar aduc$nd*o, Ati multumim, "entru ca si El Ti*a multumit c$nd Ti*a adus 2ertfa si "entru ca nimic din cele ce*Ti aducem nu e al nostru. >aci 9mai +nt$i:, darurile nu sunt lucrurile noastre * ci ale Tale, =acatorul tuturor7 si 9al doilea:, nici aceasta forma de adorare nu e o nascocire a noastra7 noi n*am dorit*o si n*am fost +m"insi s"re ea din "ro"riul nostru +ndemn, ci tot Tu, "rin =iul Tau Pnul*?ascut, ne*ai insuflat*o si ne*ai +ndemnat sa o sa0$rsim. De aceea, darurile "e care Ti le aducem, dintr* ale Tale ni le*ai dat noua, ale Tale sunt +ntru toate si "entru toate 9c$te ai facut noua:. Prin urmare, c!iar si "entru ;ertfa de multumire datoram, +nca o data, multumire lui Dumne%eu, fiindca nimic din ea nu e al nostru, ci e "e de*a*ntregul un dar al &ui7 +nsusi fa"tul ca o 0oim si ca o sa0$rsim, tot El +l lucrea%a +n noi, "recum %ice dumne%eiescul "ostol'4).
'448e%i ca". 6 Ui 666III. '4)=ili" II, 1(.
1 5
De aceea se si afla scris +n /f$nta &iturg!ie: -3ultumim Tie si "entru slu2ba aceasta, "e care ai bine0oit a o "rimi din m$inile noastre... . Iata deci do0e%ile care ne arata ca "omenirea /fintilor la &iturg!ie nu este o cerere catre Dumne%eu "entru d$nsii, ci o multumire.
C.!IT1L2L L De cte ori se face pomenirea sfintilor n liturghie si care e deosebirea dintre ele
/a 0edem acum de c$te ori si unde anume se face aceasta "omenire +n &iturg!ie. Ea are loc de doua ori, odata la proscomidie, cnd se afierosesc darurile, si a doua oara cnd acestea sunt $ertfite. >aci, du"a cum am s"us mai* nainte'46, aducerea darurilor e +ndoita: +nt$i ca o sim"la aducere de daruri si de "rinoase, a"oi ca o aducere de 2ertfa. De aceea trebuia ca si cei "entru care se aduc darurile sa fie "omeniti at$t la cea dint$i c$t si la cea de a doua aducere. "stfel, la cea dinti, preotul zice, (6ntru pomenirea 3amintirea4 Domnului si Dumnezeului si 'ntuitorului nostru *isus 5ristos)! iar a doua, ("ducndu ne deci aminte de cele ce s au facut pentru noi, de #ruce...) si de celelalte, pe care 5ristos le a ndurat pentru noi. #aci pomenirea Domnului de la proscomidie corespunde cu amintirea #rucii si a celorlalte fapte care au urmat #rucii, de la sfintirea darurilor. "dica aici preotul pomeneste pe 'ntuitorul nu ca pe un facator de minuni, ci ca pe #el rastignit si mort, asa precum s a aratat pe larg, n acel loc'47. "oi, la cea dint$i aducere, "reotul %ice: (6ntru slava 1reasfintei .ascatoare de Dumnezeu, ntru cinstea sfintilor... ) etc.7 iar la a doua: (1entru toti sfintii... , mai ales pentru 1reasfnta... etc.). Deci,
'468e%i ca". 6&8I. '478e%i ca". 8II.
1 5
du"a cum la "roscomidie a aratat +nt$ietatea 3aicii Domnului, ase%$nd*o +naintea tuturor celorlalti sfinti, tot asa si la sfintirea Darurilor, desi o "omeneste +n urma altor sfinti, totusi "une +nainte cu0intele -mai ales.. De asemenea, at$t la "rima c$t si la a doua aducere, du"a ce a "omenit, Biserica "omeneste si "e credinciosii 0ii si morti, "entru care ea se roaga si care au trebuinta de +ndurare dumne%eiasca. Este +nsa o deosebire +ntre cele doua "omeniri. nume, la sfintirea Darurilor, "reotul arata, "rin cu0inte, actul de aducere, %ic$nd: - ducem Tie aceasta slu2ba cu0$ntatoare..... &a care cu0inte adauga moti0ele aducerii, ase%$nd +naintea lor "omenirea "atimilor 3$ntuitorului, iar du"a ele "omenirea sfintilor. &a "rima aducere, dim"otri0a, "reotul arata doar "entru cine se aduce, %ic$nd: -Antru "omenirea Domnului, +ntru sla0a Preasfintei ?ascatoare.... etc., adica "omenind at$t "e sfintii "entru care aduce multumiri, c$t si "e credinciosii "entru care se roaga. /i care e moti0ul 9"entru care nu s"une ca aduce:@ * Pentru ca aici liturg!isitorul arata c!iar +n fa"t 9"rin act: ca aduce daruri. * >aci el afieroseste lui Dumne%eu 9 gnetul si miridele: c!iar taindu*le din "$ine si, de aceea, nu mai e ne0oie s*o arate si "rin cu0inte. Dar la cea de a doua aducere, noi nu*l 0edem "e "reot fac$nd ce0a. ducerea se sa0$rseste, +ntr*ade0ar, dar se sa0$rseste +n c!i" ne0a%ut, caci <arul efectuea%a ;ertfa +n c!i" tainic, "rin rugaciunile sfintitoare ale "reotului. De aceea era ne0oie de cu0inte care sa e1"rime aducerea cea ne0a%uta.
C.!IT1L2L LI
1 5
!entru ce preotul numeste 6ertfa )slu6ba cu#ntatoare*

De aceea se si numeste &ertfa si (slu$ba cuvntatoare), pentru ca preotul nu face nici o lucrare fizica, ci desavrseste aducerea darurilor slu$indu se numai de cuvinte sfintitoare. >ea dint$i aducere este un lucru "osibil omului si, de aceea, fiind sa0$rsita de "reot, ea s*ar "utea numi o -slu2ba lucratoare. 9acti0a:, +nsa "e cea de a doua, adica "refacerea darurilor +n dumne%eiescul Tru" si /$nge * care constituie ;ertfa si care este mai "resus de "uterea omeneasca * o +m"lineste <arul, "e c$nd "reotul doar se roaga. Deci, cu toate ca ;ertfa este, +ntr*ade0ar, o lucrare reala dar, cum "reotul conlucrea%a la +m"linirea ei nu "rin fa"ta, ci numai "rin cu0intele rugaciunii, "e dre"t cu0$nt %ice el ca nu aduce darurile +n c!i" acti0, ci ca sa0$rseste o -slu2ba cu0$ntatoare..
C.!IT1L2L LII !entru ce sfnta 6ertfa se numeste numai )3uharistie*&

/i +ntrebarea aceasta e 0rednica de cercetare. "nume, daca sfnta &ertfa se aduce si ca multumire si n chip de cerere, atunci de ce se numeste Euharistie 3adica multumire4, iar nu si una si alta8 9/e numeste asa: du"a ceea ce e mai mult, adica: sunt mai multe moti0ele de multumire dec$t cele de cerere. >aci, lucrurile "e care le*am "rimit de la Dumne%eu, sunt mai multe dec$t cele ce ne li"sesc. ceste din urma sunt o "arte, "e c$nd celelalte sunt totul7 adica, cele ce ne rugam sa "rimim nu sunt dec$t o "arte din cele ce am "rimit. >aci din "artea /a, Dumne%eu ne*a dat totul,+nc$t n*a ramas nici un lucru "e care sa nu ni*l fi dat. ?umai ca, "e unele nu mai a0em tim"ul sa le dob$ndim, cum sunt: nestricaciunea tru"ului, nemurirea sufletului sau +m"aratia cerurilor7 "e altele, desi le "rimim, nu le "astram, ca, de "ilda, iertarea "acatelor si celelalte daruri !ara%ite noua "rin
1 5
/fintele Taine7 iar "e altele, ca "acea, sanatatea si a0utia, "entru ca le*am folosit rau, le*am "ierdut, ca sa nu de0enim si mai rai, fac$nd din ele mi2loace de desfatare si de stricaciune7 sau uneori ni se iau, "entru ca sa ni se dea +na"oi, ca lui Io0, bunuri mai mari si mai de "ret 9+n locul celor trecatoare:'48. 1rin urmare, Dumnezeu nu ne a lasat nici un motiv ca sa * mai cerem ceva, pe cnd pentru a * multumi avem toate motivele! noi nsa ne pricinuim singuri lipsa, prin nesocotinta noastra si 3de aceea4 avem nevoie sa cerem. 6ntr adevar, sa vedem ce lucruri cerem cnd ne rugam8 *ertarea pacatelor8 Dar am primit o cu prisosinta si nca fara nici o osteneala din partea noastra, prin Sfntul ;otez. "tunci, de ce o mai cerem din nou8 +iindca din pricina pacatelor, ne am facut din nou vinovati. Si a cui e vina8 " noastra nsine. 1rin urmare, noi singuri suntem pricina cererii 3pentru iertarea pacatelor4. .e rugam apoi sa mostenim mparatia cerurilor8 Dar si aceasta mostenire ni s a dat o data, pentru ca am a$uns fii ai lui Dumnezeu 6nsusi, #el ce stapneste mparatia. >aci cine e mostenitor, daca nu fiul@ /i e ce0a din bunurile "am$ntesti, care sa nu ram$na mostenitorului@'49 * ?imicD tunci, de ce mai cerem ceea ce ni s*a dat o data@ * Pentru ca am facut lucruri ne+ngaduite unor fii, du"a ce fuseseram nascuti din Dumne%eu si +naltati la acea 0rednicie: din fii, am rede0enit robi nemernici si, de aceea, ne rugam ca "entru un lucru "e care nu l*am mai fi a0ut si care n*ar sta deloc +n "utinta noastra. Prin urmare, tot noi +nsine ne suntem "ricina si a acestei cereri. #t despre bunurile materiale, Domnul a poruncit, (#ereti mai nti mparatia lui Dumnezeu si toate acestea se vor adauga voua)')5, sau, (.u va ngri$iti de hrana si de mbracaminte, caci Tatal vostru #el ceresc va va ndestula toata trebuinta)')1. Daca se ntmpla nsa sa nu le avem totodeauna din destul, lipsa se datoreste fie nechibzuintei si necredintei noastre, pentru ca n am respectat porunca
'488e%i Io0 6&II, 15. '49>f. 4alateni I8, 1*7. ')5&uca 6II, (1 >f. si 3atei 8I, ((. ')13atei 8I, ')*(' si &uca 6II, ''*(1 9citat liber:.
1 5
dumnezeiasca privitoare la ele si atunci lipsa e opera noastra, ca si cererea pricinuita de ea, fie providentei lui Dumnezeu si iubirii Sale de oameni ca sa dobndim ca *ov, alte bunuri mai mari si mai de pret! n acest caz, lipsa aceea se datoreste, ntr adevar, lui Dumnezeu, dar este un motiv nu de rugaciune sau de cerere, ci de slavire si de multumire, precum zicea *ov, (+ie numele Domnului binecuvntat, de acum si pna n veac)')'. Iata deci ca toate cele ce face Dumne%eu "entru noi ne duc numai s"re sla0ire si s"re multumire, iar c$t "ri0este cererile si rugaciunile noi le suntem cau%a. De aceea, c$nd "omenim de orice fel de bunuri * fie din cele tru"esti, fie din cele sufletesti * +n rugaciunile adresate lui Dumne%eu le "omenim "e toate numai multumind, fie ca le*am dob$ndit "e toate, fie ca nu, caci Dumne%eu ni le*a dat o data "e toate si c$t des"re El n*a lasat nimic la o "arte. /tiind acestea, Sfntul "postol 31avel4 ne ndeamna sa multumim pentru toate, scriind, (;ucurati va pururea... si multumiti ntru toate=)')(. Pentru aceste moti0e era dre"t ca taina Am"artasaniei * cel mai desa0$rsit si cel mai intim mi2loc de legatura cu Dumne%eu, +n care amintim nu de cutare sau cutare dar, ci, +n general, de toate bunurile, at$t cele "e care le a0em +n fa"t c$t si cele "e care le 0om a0ea de la Dumne%eu * sa se numeasca Eu!aristie 9multumire: ca"at$ndu*si numele nu de la cele ce cerem noi cei str$mtorati, ci de la binefacerile "e care ni le face Dumne%eu, deci nu de la saracia sau li"sa noastra, ci de la bogatia bunatatii &ui. >aci cu toate ca, "rin ea, ne si rugam lui Dumne%eu si Ai si multumim, totusi * "recum am s"us * multumirea se datoreste lui Dumne%eu, "e c$nd cererea, ne"utintei omenesti. /i +nca multumirea I se aduce "entru mai multe, "e c$nd cererea "entru mai "utine7 caci cea dint$i se aduce +n general "entru toate bunurile, "e c$nd cealalta numai "entru unele. Iata de ce se cu0enea ca ;ertfa sa fie numita Eu!aristie 9multumire: lu$ndu*si numele de la menirea ei de ca"etenie 9asa cum si omul se numeste: fiinta rationala, du"a "artea cea mai de frunte si mai de "ret a
')'Io0 I, '17 >f. si Ps. >6II 9>6III:, ' si Daniil II, '5. ')(I Tes. 8, 16*18.
1 5
fiintei lui, desi are ce0a comun si cu cele nerationale:. De altfel, 9se numeste asa: si "entru fa"tul ca Domnul nostru Iisus <ristos, >are a sa0$rsit*o cel dint$i, si ne*a "redat sa0$rsirea ei nu cer$nd, ci numai multumind Tatalui')4. De aceea, numind*o Eu!aristie, Biserica e1"rima +ntocmai ceea ce a "rimit 9de la Domnul: ca este ea.
C.!IT1L2L LIII Despre obsteasca multumire pentru mpartasirea cu sfintele taine si despre rugaciunile de la sfrsitul liturghiei'))
3Dupa mpartasire4, preotul ndeamna pe credinciosii care s au mpartasit cu Sfintele Taine, sa multumeasca lui Dumnezeu #el ce i a mpartasit, iar lucrul acesta sa l faca nu cu lenevie sau cu nepasare, ci din toata inima. >aci aceasta 0rea sa s"una cu0$ntul -dre"ti.: adica nu culcati sau se%$nd 2os, ci si a0$nd tru"ul si sufletul atintite s"re Dumne%eu. "oi, dupa ce ne ndeamna sa ne rugam lui Dumnezeu si pentru celelalte lucruri obisnuite, iese din altar si, stnd naintea usilor, citeste rugaciunea cea pentru toti')6. /e cu0ine sa luam acum seama cum, la sf$rsitul sfintei slu2be si al sla0irii de +nc!eiere, * c$nd, "rin urmare, s*au +nde"linit toate cele cu0enite fata de Dumne%eu * "reotul se desface oarecum din acea +m"reuna*"etrecere cu Dumne%eu si "arca se coboara, "utin c$te "utin, +n mi2locul oamenilor, din +naltimea 9la care se suise:. Iar aceasta o face asa cum se cade "reotului, adica rug$ndu*se. ?u numai felul, ci si locul rugaciunii arata ca el coboara. >aci "$na acum s*a rugat +nlauntrul altarului, +n taina, fara sa*l auda nimeni adres$ndu*se numai lui Dumne%eu7 acum +nsa, rosteste rugaciunea obsteasca "entru Biserica si "entru toti
')48e%i 3atei 668I, '6*'77 3arcu 6I8, ''*'(7 &uca 66I, 17, 197 I. >or 6I,
'4.
'))An ordinea r$nduielii liturg!iei, acest ca"itol ar trebui sa urme%e imediat du"a
ca". 6&I. ')6 dica Gugaciunea m0onului.
1 5
credinciosii, iesind din altar, st$nd +n mi2locul "o"orului si +n au%ul tuturora. "poi, taind n multe bucatele pinea proscomidita, din care s a scos Sfntul "gnet, preotul o mparte credinciosilor, ca pe una ce e sfnta, prin faptul ca a fost slu$ita si nchinata lui Dumnezeu! iar ei o primesc cu toata evlavia, sarutnd dreapta preotului, care, cu putin mai nainte, s a atins de 1reasfntul Trup al 'ntuitorului 5ristos si pe care o credem ca a si primit de acolo sfintire si ca o mparte celor ce se ating de ea. An acest tim", credinciosii sla0esc "e Princinuitorul si Datatorul acestor bunuri, cu cu0inte luate din /f$nta /cri"tura: (+ie numele Domnului binecuvntat...) si celelalte')7. Dupa ce cnta astfel de mai multe ori, rostesc apoi un psalm plin de slava si de multumire. #are este acel psalm8 (;inecuvnta voi pre Domnul n toata vremea... . *ar dupa ce s a mpartit anafura si s a terminat psalmul de mai sus, preotul nalta cea din urma rugaciunea pentru popor, 3de asta data4 nu numai stnd n afara altarului si n auzul tuturor, ci si rostind cuvintele rugaciunii chiar cu fata spre popor, aratnd astfel si mai bine dect nainte comuniunea sa cu multimea. #e cere el n aceasta rugaciune8 Sa fim mntuiti noi cei miluiti ca unii care, de la noi nsine, nu putem aduce nimic vrednic de mntuire, ci ne ntoarcem privirea numai spre iubirea de oameni a #elui ce, singur poate sa mntuiasca. De aceea pomeneste acum preotul pe multi sfinti, care ne stau ntr a$utor mi$locind pentru noi naintea tuturor, 1reasfnta .ascatoare de Dumnezeu, prin care am dobndit nceputul milostivirii. *ar nceputul rugaciunii este, (5ristos, adevaratul Dumnezeul nostru...)! adica nu unul dintre dumnezeii cei multi, mincinosi si nchipuiti, pe care i am cinstit oarecnd, ci (adevaratul nostru Dumnezeu), pe care L am aflat abia mai la urma. 1entru aceea, se si cuvine Lui singur, ca unul Dumnezeu, toata slava, cinstea si nchinaciunea, dimpreuna cu Tatal #el fara de nceput si cu
')7Ps. >6II 9>6III:, ' si Daniil II, '5.
1 5
1reasfntul si bunul si de viata facatorul Sau Duh, acum si pururea si n vecii vecilor, "min=
?icolae >abasila
=olositi te1tul doar daca a0eti certitudinea ca este conform cu originalul romanesc editat de editura r!ie"isco"iei Bucurestilor,in anul 1989. &a corectarea te1tului s*a urmarit si te1tul editiei din anul 1997. Pentru aceasta "rocurati*0a lucrarea doar de la "ersoane de incredere care au 0erificat integritatea te1tului sau descarcati*o de "e site*ul urmator:
http;<<===.angelfire.com<space><carti<detalii<?>?@.htm
:ugati va pentru cei ce au trudit la realizarea acestei versiuni digitale.

Sfantul Nicolae Cabasila Talcuirea Dumnezeiestii Liturghii

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Sfantul Nicolae Cabasila Talcuirea Dumnezeiestii Liturghii

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Sf.

Tlcuirea dumnezeietii liturghii

Editura r!ie"isco"iei Bucure#tilor 1989

' T$lcuirea dumne%eie#tii &iturg!ii

( T$lcuirea dumne%eie#tii &iturg!ii

4 T$lcuirea dumne%eie#tii &iturg!ii

) T$lcuirea dumne%eie#tii &iturg!ii

6 T$lcuirea dumne%eie#tii &iturg!ii

7 T$lcuirea dumne%eie#tii &iturg!ii

Tlcuirea dumnezeietii Liturghii

8 T$lcuirea dumne%eie#tii &iturg!ii

9 T$lcuirea dumne%eie#tii &iturg!ii

T$lcuirea dumne%eie#tii &iturg!ii

T$lcuirea dumne%eie#tii &iturg!ii

T$lcuirea dumne%eie#tii &iturg!ii

Capitolul II !entru ce cinstitele daruri nu se pun de la nceput pe Sfnta "asa

T$lcuirea dumne%eie#tii &iturg!ii

T$lcuirea dumne%eie#tii &iturg!ii

Capitolul I' De ce se cu#ine ca darurile sa fie o prga a #ietii omenesti&

T$lcuirea dumne%eie#tii &iturg!ii

Capitolul ' De ce nu se afieroseste o pine $prescura% ntreaga ci numai o parte&

T$lcuirea dumne%eie#tii &iturg!ii

T$lcuirea dumne%eie#tii &iturg!ii

T$lcuirea dumne%eie#tii &iturg!ii

Capitolul 'II Ce ntelegem prin )pomenirea Domnului*

T$lcuirea dumne%eie#tii &iturg!ii

Capitolul 'III Despre cele ce se sa#rsesc n pinea de la proscomidie

T$lcuirea dumne%eie#tii &iturg!ii

Capitolul I+ , !entru ce a poruncit Domnul sa facem acestea ntru pomenirea Lui

T$lcuirea dumne%eie#tii &iturg!ii

T$lcuirea dumne%eie#tii &iturg!ii

() 8e%i 3atei 8I, ((. (6 >f. Ioan I, 1' si I Ioan III, 1.

T$lcuirea dumne%eie#tii &iturg!ii

T$lcuirea dumne%eie#tii &iturg!ii

Capitolul +I !entru ce se acopera darurile si despre cele ce se rostesc atunci

T$lcuirea dumne%eie#tii &iturg!ii

T$lcuirea dumne%eie#tii &iturg!ii

T$lcuirea dumne%eie#tii &iturg!ii

T$lcuirea dumne%eie#tii &iturg!ii

T$lcuirea dumne%eie#tii &iturg!ii

T$lcuirea dumne%eie#tii &iturg!ii

6n al doilea rnd, ne rugam pentru ca, n

Capitolul +III Ce nseamna ruga )Doamne miluieste&*6'

T$lcuirea dumne%eie#tii &iturg!ii

69 &uca 6II, (7. 75 3atei 668, ().

T$lcuirea dumne%eie#tii &iturg!ii

mila, nseamna ca ne rugam sa dobndim de la El mparatia.

T$lcuirea dumne%eie#tii &iturg!ii

7)Iaco0 I, 8. 76>f. Efes. II, 14*16 si >olos. I. '5*''. 77II Petru I, 4.

T$lcuirea dumne%eie#tii &iturg!ii

T$lcuirea dumne%eie#tii &iturg!ii

T$lcuirea dumne%eie#tii &iturg!ii

Capitolul +'I Simbolismul Sfintei Liturghii- pe scurt

T$lcuirea dumne%eie#tii &iturg!ii

T$lcuirea dumne%eie#tii &iturg!ii

Capitolul +'II Tlcuirea primului antifon

T$lcuirea dumne%eie#tii &iturg!ii

T$lcuirea dumne%eie#tii &iturg!ii

T$lcuirea dumne%eie#tii &iturg!ii

T$lcuirea dumne%eie#tii &iturg!ii

Capitolul +I+ Tlcuirea antifonului al treilea

T$lcuirea dumne%eie#tii &iturg!ii

T$lcuirea dumne%eie#tii &iturg!ii

7)Iaco0 I, 8. 76>f. Efes. II, 1416 si >olos. I. '5''. 77II Petru I, 4.