Sunteți pe pagina 1din 11

ACTIUNILE IN FATA CURTII

1. ACTIUNEA IN ANULARE :
-sediul materiei : art.263 (fostul art.230 TCE), art.264 (fostul art.231), 278 si 279 din TFUE
titularii actiunii (calitate procesuala activa) :
-trei categorii de autori :
a) autorii super privilegiati se numesc asa deoarece nu trebuie sa demonstreze interesul pentru
introducerea actiunii (interesul este prezumat in cazul lor) :
statele membre
-toate institutiile si autoritatile pulice nationale au obligatia de a monitoriza in permanenta
actele UE publicate in JO al UE in domeniul lor de activitate sau care le sunt notificate
Parlamentul European
Consiliul
Comisia
b) autorii semi-privilegiati pentru ca pot introduce actiune in anulare doar pentru salvgardarea
prerogativelor lor (impotriva actelor care le lezeaza atributiile, statutul, reglementarea etc.), nu trebuie
sa demonstreze interesul :
Curtea de Conturi a UE
Banca Centrala Europeana
(nou) Comitetul Regiunilor
c) autorii neprivilegiati trebuie sa demonstreze interesul pentru introducerea actiunii :
resortisantii (orice persoana fizica sau juridica din statele membre)
-au cea mai ingrata pozitie, au acces cel mai greu la Curte
-pot ataca trei categorii de acte :
. acte al caror destinatar sunt resortisantii (in special decizia,
poate si directiva)
acte care nu li se adreseaza, dar care ii privesc pe resortisanti
direct si individual (pot intra decizii, directive, regulamente)
actele normative care nu li se adreseaza dar care ii privesc pe
resortisanti direct si care nu presupun masuri de executare (regulamente)
> acte care pot fi atacate printr-o actiune in anulare :
actele legislative (regulamentul, directiva sau decizia adoptate de Parlament si Consiliu potrivit
procedurii legislative ordinare sau unei proceduri speciale) art.293 si urmatoarele din TFUE
actele fara caracter legislativ :
acte ale Consiliului, Comisiei si ale Bancii Centrale Europene (altele decat avizele si
recomandarile)
acte ale Parlamentului European sau ale Consiliului European destinate sa produca efecte fata de
terti
actele organelor, oficiilor sau agentiilor UE menite sa produca efecte fata de terti
! pentru a stabili daca un act este atacabil sau nu, potrivit jurisprudentei Curtii, aceasta va lua in
considerare natura si continutul actului si nu forma acestuia
! avizele si recomandarile nu pot face obiectul unei actiuni in anulare
-nu pot face obiectul actiunii in anulare (enumerare exemplificativa) :
acte adoptate de guvernele statelor membre
actele preparatorii sau masurile intermediare
actele confirmative
comunicari informale sau instructiuni interne (daca nu au efecte juridice)
-in legatura cu notiunea de acte normative (prevazuta de 263 paragraful 4 tfue) exista o incertitudine de
interpretare data de absenta oricarei definitii in tratat
-exista mai multe tipuri de interpretari :
=>o prima interpretare este in sensul asimilarii actelor normative cu toate actele avand destinatie
generala si efecte juridice impersonale
=>o alta interpretare este mai stricta si este in sensul asimilarii actelor normative doar cu actele
nelegislative (regulamentele nelegislative), adica acelea care nu pot fi incadrate la art.289 TFUE care
reglementeaza procedura legislativa
-potrivit interpretarii Curtii [C-16/62], actele legislative sunt reprezentate de orice masura care este
formulata in termeni generali si abstracti aceasta definitie a Curtii este diferita de prevederile art.289
alin.(3) din TFUE, care spune ca actele juridice adoptate prin procedura legislativa constituie acte legislative
-interesul direct si individual :
pentru a demonstra interesul direct sunt necesare doua conditii date de jurisprudenta :
a) situatia juridica a reclamantului sa fie afectata direct de actul atacat
b) sa nu existe marja de discretie (actul atacat sa nu iti dea optiuni)
-direct inseamna ca actul se impune resortisantului fara intermediari, deci este vorba de regulament sau decizie
-in practica dificultatea apare cu privire la intermediari atunci cand de exemplu actul este adresat cuiva, insa el
vizeaza direct si individual pe altcineva
ex: Comisia Europeana a sanctionat un stat pentru ca a acordat ajutoare ilegale uneia dintre regiunile sale
decizia Comisiei este in mod formal adresata statului respectiv, iar teoretic regiunea afectata nu ar putea
introduce actiune in anulare impotriva deciziei pentru ca aceasta nu i se adreseaza, insa avand in vedere ca
decizia priveste regiunea in mod direct si individual aceasta poate ataca decizia in temeiul art.263 paragraful 4
ipoteza 2
ex: importatorii dintr-un stat membru ai unui produs dintr-un stat tert in privinta caruia exista un
regulament(care prin definitie se adreseaza tuturor statelor membre, avand aplicabilitate generala) care
interzice importul acelui produs nu pot introduce actiune in anulare impotriva regulamentului deoarece acesta
are caracter general cu toate acestea, daca importatorul are deja doua vapoare incarcate cu produsul
respectiv care se deplaseaza spre o destinatie fixa din statul membru, Curtea a considerat ca regulamentul nu
trebuie aplicat marfurilor deja expediate in baza unui contract care trebuie executat in termen de 10zile
-se considera ca dispozitiile regulamentului privesc in mod individual importatorul deoarece acesta se gaseste
intr-o situatie care il individualizeaza in raport cu o categorie generala
interesul individual [Plaumann C-25/62 ] : alte persoane decat destinatarii unei decizii nu pot pretinde ca
sunt in mod individual interesati decat in cazul in care aceasta decizie le aduce atingere din cauza anumitor
calitati care le sunt specifice datorita unor circumstante care le caracterizeaza in raport cu orice alta persoana si
le individualizeaza in mod asemanator cu destinatarul
ex: un producator de masini din Germania care este condamnat de Comisie la plata unei amenzi unor dealeri
italieni poate introduce actiune in anulare impotriva acestei decizii (ii este adresata individual)
-in cazul unui regulament care introduce cote de lapte pentru fermieri, ei nu se pot adresa individual Curtii
deoarece regulamentul nu li se adreseaza individual
-potrivit doctrinei, pentru a fi in mod individual vizat de o decizie adresata altei persoane, reclamantul trebuie sa
demonstreze ca face parte dintr-un cerc restrans de persoane care erau cunoscute in momentul adoptarii
actului

termenul in care poate fi introdusa actiunea : este de 2 luni
-este prelungit in mod invariabil cu 10 zile, numit termen de distanta
-curge de la :
publicarea actului in J.O.
notificarea actului catre destinatar
data la care institutia sau autoritatea publica a luat cunostinta de continutul exact si de motivele actului,
in cazul in care actul nu a fost publicat si nici nu i-a fost notificat, cu conditia sa fi cerut comunicarea
acelui act intr-un termen rezonabil din momentul in care a aflat de existenta actului
-pentru cazurile exceptionale in care actul este considerat ca inexistent, actiunea in anulare poate fi introdusa
oricand
-un act este considerat inexistent de Curte daca este atins de o neconformitate atat de grava si de evidenta,
incat nu poate fi tolerata de dreptul UE si, deci, actul este tratat ca neavand efect juridic nici macar provizoriu
(Hotararea BASF)
-in aceasta situatie este vorba despre o actiune pentru declararea inexistentei actului respectiv

motivele pentru care se poate cere anularea unui act :
-sunt enumerate limitativ de art.263 paragraful 2
a) necompetenta lipsa competentei de a adopta actul respectiv
ex: -necompetenta UE in tratate nu exista nici o baza juridica pentru adoptarea respectivului act
-necompetenta unei institutii ex: adoptarea de catre Comisie a unor masuri de punere in aplicare care
depasesc cadrul stabilit prin actul de baza, incheierea unui acord international de catre Comisie desi era
competent Consiliul, nerespectarea de catre Comisie a conditiilor delegarii
b) incalcarea unor norme fundamentale de procedura
ex: -lipsa motivarii, motivarea insuficienta sau contradictorie ; nu au fost consultate institutii sau organe
ale UE al caror aviz este prevazut de tratat
-potrivit jurisprudentei Curtii nu au fost acceptate ca motive de anulare :
-recurgerea la procedura de urgenta de catre Parlamentul European in conditii care nu
justifica urgenta
-motivarea sumara a unei decizii, daca exista o practica constanta a autorului actului la
care acesta face
referire
c) incalcarea tratatelor sau a altor acte adoptate in aplicarea acestora
ex: -incompatibilitatea actului atacat cu dreptul primar sau cu dreptul derivat; incalcarea principiului
increderii legitime sau eroarea manifesta de apreciere
-nu au fost acceptate drept cauze de anulare :
-incompatibilitatea actului UE cu actele nationale
-dificultatile de aplicare a actului
-incalcarea principiului reciprocitatii
d) abuzul de putere
-este un motiv invocat frecvent in practica, dar foarte rar acceptat de Curte
ex: -pe baza unor indicii obiective, pertinente si concordante, actul apare ca fiind adoptat in scopul
exclusiv sau cel putin determinant de a atinge alte obiective decat cele prevazute sau de a eluda o
procedura (ex: alegerea unei baze legale gresite)
-nu poate fi invocat abuzul de drept de exemplu in cazul in care se urmaresc mai multe obiective, chiar
daca exista un motiv nejustificat alaturi de cele valabile, atata timp cat scopul esential nu este
compromis

-motivele pot fi invocate pentru intregul act sau pentru anumite parti din acesta
-in cererea introductiva trebuie cuprinse toate motivele de anulare avute in vedere, fiind exclusa posibilitatea de
a introduce motive noi in timpul procedurii
-caracterul intemeiat sau nu al motivelor invocate se apreciaza prin raportare la momentul adoptarii actului

unde se poate introduce actiunea :
-la Curte se pot introduce actiunile in anulare pentru actele Consiliului si/sau ale Parlamentului European atacate
de statele membre sau de institutii (exceptie : actele in domeniul ajutorului de stat si anti-dumpingului care sunt
atacabile la Tribunal)
-la Tribunal se pot introduce actiuni in anulare impotriva actelor Comisiei, actiunea putand fi introdusa de statele
membre, de institutii sau de resortisanti

efecte :
a) efectele introducerii actiunii in anulare :
-introducerea actiunii in anulare nu suspenda executarea actului (art.278 TFUE)
-instantele UE, avand in vedere circumstantele cauzei, au posibilitatea de a suspenda executarea actului sau de
a dispune masuri provizorii in conditiile prevazute de art.278, 279 TFUE

b) efectele adoptarii hotararii in sensul anularii actului atacat :
-inainte de hotarare, potrivit jurisprudentei, actul se bucura de prezumtia de validitate
-potrivit art.264 din TFUE, daca actiunea este intemeiata, instanta de la Luxemburg declara actul nul si
neavenit => actul dispare din ordinea juridica a UE ex tunc, de la data intrarii in vigoare => partile trebuie
puse in situatia anterioara adoptarii actului
-anularea poate fi partiala sau totala
-in baza art.264 instanta poate declara ca anumite efecte ale actului vor subzista
-de asemenea, instanta poate sa limiteze efectele retroactivitatii
-instanta poate anula actul, dar sa-l mentina pana cand institutia competenta adopta unul nou se recurge la
aceasta solutie cand nementinerea actului ar provoca prejudicii pentru particulari
-executarea hotararii in sensul anularii partiale sau totale a actului atacat - art.266 TFUE : institutiile al caror
act a fost anulat, partial sau total, trebuie sa ia masurile necesare pentru punerea in executare a hotararii CJUE


2. EXCEPTIA DE ILEGALITATE :
-reglementata de art.277 din TFUE
-este o procedura indirecta si singura instanta competenta este instanta de la Luxemburg
-nu sunt competente instantele nationale
-potrivit art.277, sub rezerva expirarii termenului de 2 luni prevazut de art.263 paragraful 6 pentru actiunea in
anulare, in cazul unui litigiu privind un act cu caracter general adoptat de o institutie, un organ, un oficiu sau o
agentie a UE, orice parte se poate prevala de motivele de drept prevazute in art.263 din TFUE pentru a invoca
in fata Curtii de Justitie a UE inaplicabilitatea acestui act

avantaje fata de actiunea in anulare :
lipsa termenului de 2 luni
-pe cale de exceptie pot invoca ilegalitate unui act oricand
exceptia poate fi invocata de orice parte, nemai trebuind demonstrarea interesului

diferente :
efectul admisibilitatii exceptiei este inter partes litigantes si nu erga omnes
CJUE declara actul neaplicabil in speta, spre deosebire de actiunea in anulare in care actul este declarat
nul si neavenit

-exceptia de ilegalitate nu este admisa daca actul putea fi atacat potrivit art.263 TFUE exceptia pe care o
consacra Curtea in jurisprudenta sa de la regula este valabila doar pentru titularii privilegiati atunci cand actul in
cauza este un regulament
-noutatea adusa de tratatul de la Lisabona : exceptia de ilegalitate nu se aplica doar la regulamente, cum
prevedea expres fostul art.241 din TCE, ci se aplica oricarui act cu caracter general adoptat de o institutie,
organ, oficiu sau agentie a UE - aceasta noutate codifica o jurisprudenta veche a CJUE, in care se extindea
aplicabilitatea fostului art.241 la toate actele care aveau efecte similare regulamentului

-scopul exceptiei este de a compensa imposibilitatea de a actiona in mod direct (de a cere prin actiune
directa anularea actului)


3. ACTIUNEA IN CARENTA :
-este reglementata de art.265 si 266 TFUE
-este o actiune mai rar intalnita in practica
= consta in posibilitatea pusa la dispozitia statelor si a institutiilor, precum si a resortisantilor, de a ataca, in
anumite conditii, abtinerea sau decizia de a se abtine a Parlamentului European, a Consiliului, a Consiliului
European, a Comisiei sau a Bancii Centrale Europene, precum si a organelor, oficiilor, agentiilor, in materii in
care acestea au, conform tratatelor, obligatia de a lua o anumita masura
-fiind un mijloc de control jurisdictional, actiunea in carenta are un rol important, garantand exercitarea puterilor
UE conferite institutiilor prin tratate si urmarind sa le oblige sa actioneze
-scopul actiunii este obtinerea unei hotarari a CJUE care sa constate ca institutia a actionat nelegal prin neluarea
unei decizii

titularii actiunii :
a) titularii privilegiati : statele membre si institutiile
-instantele de la Luxemburg nu au drept de actiune
b) orice persoana fizica sau juridica care poate introduce o actiune in fata CJUE cu o plangere impotriva
unei institutii a UE care a omis sa ii adreseze un act, altul decat o recomandare sau un aviz
-resortisantul trebuie sa demonstreze interesul direct sau, cel putin, indirect in actul ce nu a fost adoptat de
parat
-omisiunea reclamata de resortisant trebuie sa fie in legatura cu un act obligatoriu din punct de vedere
juridic

legitimare procesuala pasiva :
Consiliul
Comisia
Parlamentul European
Consiliul European
Banca Centrala Europeana
organele, oficiile, agentiile UE

> procedura actiunii in carenta :
1. faza administrativa :
-cu caracter prealabil
-fara caracter contencios
-actiunea in carenta nu poate fi exercitata decat daca institutia in cauza a fost, in prealabil, invitata sa actioneze
si daca, la expirarea unui termen de 2 luni de la aceasta invitatie, institutia nu a luat atitudine, nu si-a precizat
pozitia
-in cadrul acestei etape, partea interesata trebuie sa solicite institutiei competente sa puna capat inactivitatii sale
-cererea aceasta reprezinta o punere in intarziere => trebuie sa fie clara, precisa si sa avertizeze institutia
ca perseverarea in inactiune va conduce la declansarea etapei contencioase (actiunea propriu-zisa)
-cererea :
-trebuie sa precizeze data de la care curge termenul de 2 luni, in decursul caruia institutia trebuie sa
puna capat inactiunii
-se adreseaza numai institutiei competente si obligata de tratate la o anumita actiune
-traseaza limitele in care va putea fi introdusa o eventuala actiune in carenta
-daca institutia in cauza a luat atitudine, o eventuala actiune in carenta ramane fara obiect

2. faza judiciara :
-daca institutia nu actioneaza sau decide sa nu actioneze, aceasta poate fi adusa in fata CJUE intr-un nou termen
de 2 luni
-CJUE, in jurisprudenta sa, apreciaza in general ca orice act sau actiune a institutiei, chiar fara a imbraca un
caracter formal si obligatoriu, trebuie considerat/a o luare de pozitie, punand capat carentei

motivul actiunii in carenta : incalcarea obligatiei de a actiona prevazuta de tratate
-nu reprezinta cauza pentru invocarea acestei actiuni, potrivit jurisprudentei CJUE, incompetenta institutiei sau
incalcarea normelor substantiale
-inactiunile pot fi in legatura cu un act de drept derviat, cu un acord international, cu un act legat de bugetul UE,
cu lipsa unei propuneri legislative

efectele hotararii :
-CJUE constata ilegalitatea inactiunii si obliga institutia respectiva sa actioneze
-institutia a caror abtinere a fost declarata contrara tratatelor este obligata sa ia masurile impuse de executarea
hotararii
-hotararea are efecte limitate => obliga institutia sa actioneze, dar nu ia locul actului
-Curtea poate indica ce act este necesar sa fie adoptat pentru conformarea cu hotararea sa
-art.266 din TFUE precizeaza ca institutia a carei abtinere a fost declarata contrara tratatelor este obligata sa ia
masurile impuse de executarea hotararii acest lucru nu aduce atingere obligatiei rezultate din aplicarea art.340
paragraful 2 din TFUE privind raspunderea extracontractuala a UE
=>UE este obligata sa repare conform cu principiile generale comune ordinilor juridice ale statelor membre
prejudiciile cauzate de institutii sau de agentii sai


4. CEREREA PRELIMINARA :
-este o procedura necontencioasa
-art.19 alin.(3) din TUE + art.267 din TFUE (fostul art.234 TCE) :
CJUE este competenta sa se pronunte cu titlu preliminar cu privire la:
-interpretarea tratatelor
-validitatea si interpretarea actelor adoptate de institutiile, organele, oficiile sau agentiile UE
-in cazul in care o asemenea chestiune se invoca in fata unei instante dintr-un stat membru, aceasta instanta
poate, in cazul in care apreciaza ca o decizie in aceasta privinta ii este necesara pentru a pronunta o hotarare, sa
ceara Curtii sa se pronunte cu privire la aceasta chestiune
-in cazul in care o asemenea chestiune se invoca intr-o cauza pendinte in fata unei instante nationala ale carei
decizii nu sunt supuse vreunei cai de atac in dreptul intern, este obligata sa sesizeze Curtea
-CJ detine monopolul interpretarii uniforme a dreptului UE potrivit art.19 alin.(1) primul paragraf TUE care spune
ca instanta de la Luxemburg asigura respectarea dreptului in interpretarea si aplicarea tratatelor

> conditiile cererii preliminare :
sa existe un litigiu pendinte in fata unei jursdictii nationale indiferent de grad care sa sesizeze Curtea
cerand interpretarea sau aprecierea validitatii unui act al UE
-reprezinta un mecanism necontencios de cooperare intre CJ si instantele nationale
-nu exista relatie ierarhica intre cele doua jurisdictii (a UE si cele nationale)

cine poate adresa intrebarea preliminara : instantele judecatoresti din statele membre (nu partile)
-partile pot sugera judecatorului ca este utila o asemenea intrebare

cerinte pentru notiunea de instanta :
sa fie un organ stabilit prin lege
sa aiba caracter permanent
sa aiba jurisdictie obligatorie
sa aiba o procedura contradictorie
sa aplice dreptul
sa fie independenta
intrebarea preliminara sa apara in exercitarea functiei judiciare

obiectul intrebarii preliminare :
-intrebarile adresate de instantele nationale privesc interpretarea tratatelor UE (dreptul primar) sau
interpretarea ori validitatea actelor adoptate de institutii, organele, oficiile si agentiile UE
-instanta de la Luxemburg nu poate fi intrebata cu privire la aplicarea sau compatibilitatea cu dreptul UE a actelor
normative interne, nationale

in ce regim adreseaza instantele intrebarea :
-sunt doua categorii de instante care adreseaza intrebarea preliminara :
1. instantele pot adresa cererea preliminara daca apreciaza ca raspunsul CJ este necesar adoptarii
hotararii in litigiul de la nivel national

2. instantele ale caror decizii nu mai pot fi atacate potrivit dreptului intern sunt obligate sa sesizeze CJ

procedura :
a) procedura scrisa :
-judecatorul national care adreseaza o cerere preliminara suspenda procesul pendinte
-comunica cererea sa CJ, care, daca o considera admisibila, o traduce in toate limbile oficiale si o publica in J.O.
-Curtea notifica, prin grefier, partilor in cauza, statelor membre, Comisiei Europene, Consiliului (daca actul in
cauza emana de la acesta), eventual BCE (daca actul respectiv este din domeniul Uniunii economice si monetare)
si, daca este o problema de drept relevanta pentru Spatiul Economic European, notifica si statelor din afara UE
dar parte la SEE (Norvegia, Islanda, Lichtenstein)
-in termen de 2 luni de la comunicarea intrebarilor preliminare, partile, statele membre, Comisia si, daca a fost
anuntat, Consiliul, au dreptul sa depuna observatii scrise

b) procedura orala (audierile) :
-in cadrul acestei proceduri, exista audierea partilor, se asculta opinia Avocatului General
-cei care au depus observatii scrise sunt intrebati daca vor sa participe si la audieri
-are loc deliberarea si, apoi, adoptarea hotararii
-hotararea se publica in J.O., pe site, apare si un comunicat de presa

cererea preliminara in aprecierea validitatii :
-tratatele nu prevad motivele de neconformitate pe care sa le invoce instanta nationala => jurisprudenta Curtii a
umplut aceasta lacuna si stabileste drept motive posibile pe cele enumerate la actiunea in anulare
-sunt enumerate limitativ de art.263 paragraful 2
a) necompetenta lipsa competentei de a adopta actul respectiv
b) incalcarea unor norme fundamentale de procedura
-potrivit jurisprudentei Curtii nu au fost acceptate ca motive de anulare :
-recurgerea la procedura de urgenta de catre Parlamentul European in conditii care nu
justifica urgenta
-motivarea sumara a unei decizii, daca exista o practica constanta a autorului actului la
care acesta face referire
c) incalcarea tratatelor sau a altor acte adoptate in aplicarea acestora
-nu au fost acceptate drept cauze de anulare :
-incompatibilitatea actului UE cu actele nationale
-dificultatile de aplicare a actului
-incalcarea principiului reciprocitatii
d) abuzul de putere
-este un motiv invocat frecvent in practica, dar foarte rar acceptat de Curte
-nu poate fi invocat abuzul de drept de exemplu in cazul in care se urmaresc mai multe obiective, chiar
daca exista un motiv nejustificat alaturi de cele valabile, atata timp cat scopul esential nu este
compromis

-motivele pot fi invocate pentru intregul act sau pentru anumite parti din acesta
-in cererea introductiva trebuie cuprinse toate motivele de anulare avute in vedere, fiind exclusa posibilitatea de
a introduce motive noi in timpul procedurii
-caracterul intemeiat sau nu al motivelor invocate se apreciaza prin raportare la momentul adoptarii actului
-instanta nationala nu poate declara ea insasi actul UE nevalid, ea putand doar suspenda aplicarea in speta a
actului UE considerat nevalid conditiile pentru a face acest lucru :
-daca instanta nationala are dubii serioare cu privire la conformitatea
actului cu dreptul UE
-daca exista urgenta, in sensul evitarii unui prejudiciu ireparabil

drepturile si obligatiile CJ :
-in principiu, CJ trebuie sa raspunda tuturor intrebarilor preliminare si doar intrebarilor puse de instanta nationala
-Curtea nu trebuie sa se pronunte cu privire la faptele spetei
-ea este competenta sa se pronunte asupra dreptului UE
-ea are unele prerogative in ceea ce priveste intrebarea preliminara, care reies din jursprudenta sa :
-poate reformula intrebarile
-poate completa intrebarile
-poate raspunde partial
-poate transforma o intrebare privind interpretarea intr-una privind aprecierea validitatii
-cazuri de inadmisibilitate (exemple din jurisprudenta) :
-cand nu exista baze faptice sau legale suficiente pentru a justifica intrebarea preliminara
-cand intrebarile preliminare sunt in mod evident nerelevante
-cand cererea preliminara solicita o opinie consultativa cu privire la o problema de drept generala
sau ipotetica
-cand constata ca cererea reprezinta un abuz de procedura
-cand nu exista o disputa reala in litigiul national

drepturile si obligatiile partilor :
-nu pot introduce ele cererea la Curte si nu il pot forta pe judecatorul national sa faca acest lucru (pot pleda in
favoarea introducerii)
-ele pot fi ascultate de instanta nationala si pot trimite observatii scrise si orale in fata Curtii

efectele cererii preliminare si efectele hotararii Curtii :
-cererea preliminara are drept efect suspendarea procedurii la nivel national
-judecatorul national are dreptul sa aprecieze daca este cazul sa adopte masuri conservatorii, mai ales daca este
vorba despre o cerere in aprecierea validitatii
-hotararea Curtii in care se da raspunsul la intrebarile preliminarii este obligatorie, nu are valoare de aviz
consultativ sau de opinie
-instanta nationala este legata de interpretarea data de Curte
-interpretarea este obligatorie si pentru alte instante nationale in fata carora se ridica aceeasi problema de drept
-in principiu, efectele hotararii sunt ex tunc (retroactive)
-totusi, Curtea are dreptul sa limiteze efectele hotararii sale pentru trecut pentru a respecta principiul securitatii
juridice

- potrivit art.256 alin.(3) din TFUE, Tribunalul are competenta de a judeca cereri preliminare, insa in domenii
specifice stabilite de statutul sau un astfel de document nu a fost adoptat inca => CJ este, in prezent, singura
competenta sa judece trimiteri preliminarii
- in urma examinarii cererii preliminare, reiese cu claritate regula conform careia rolul principal al Curtii este
de a oferi interpretarea (obligatorie) a dreptului UE, fiind singura autoritate competenta in acest sens, in scopul
asigurarii unei aplicari uniforme a dreptului UE in toate statele membre
-se remarca importanta judecatorului national privit de jursiprudenta Curtii ca judecator de drept comun in
dreptul UE

5. ACTIUNEA IN CONSTATAREA NEINDEPLINIRII OBLIGATIILOR DE CATRE STATELE MEMBRE
(PROCEDURA DE INFRINGEMENT)
-baze legale : art.258 TFUE (Comisia vs. statele membre) , art.259 (alt stat membru vs. stat membru)
-art.258 TFUE :
In cazul in care Comisia considera ca un stat membru a incalcat oricare dintre obligatiile care ii revin in
temeiul tratatelor, aceasta emite un aviz motivat cu privire la acest aspect dupa ce a oferit statului posibilitatea
de a-si prezenta observatiile. In cazul in care statul in cauza nu se conformeaza acestui aviz in termenul stabilit
de Comisie, aceasta poate sesiza Curtea de Justitie a UE.
-art.259 :
Oricare dintre statele membre poate sesiza CJUE in cazul in care considera ca un alt stat membru a
incalcat oricare dintre obligatiile care ii revin in temeiul tratatelor. Inainte ca un stat membru sa introduca
actiunea, trebuie sa sesizeze Comisia. Comisia emite un aviz motivat dupa ce a oferit statelor posibilitatea de a-si
prezenta in contradictoriu observatiile scrise si orale. In cazul in care Comisia nu a emis avizul in termen de 3 luni
de la introducerea cererii, absenta avizului nu impiedica sesizarea Curtii.