Sunteți pe pagina 1din 14

ORIGINEA sI CARIERA POLITIC A LUI TRAIAN

Traian era nascut n Italia din provincia hispanica Baetica,localitate pe care romanii o
colonizasera masiv nca din 206 .e.n.1[1]
Stramosii lui Traian ar fi fost de origine hispanica,iar tatal lui Traian ar fi fost din familia Traius,
ulterior fiind adoptat de Ulpii. Tatal lui Traian a fost primul din familie care s-a remarcat ntr-o
cariera politica romana, fiind un senator apreciat.
Tatal sau s-a nascut in jurul anului 30, a intrat de tnar an armata romana.A primit
comanda unei legiuni romane n deceniul al saptelea al primului secol, sub comanda lui Corbulo,
apoi a fost Legat al legiunii a-x-a Fretensis, pe vremea cnd Vespasian era guvernator al
provinciei Iudaea. S-a remarcat n timpul razboilui iudeo-roman din anii 66-70, find rasplatit prin
acordarea functiei de consol n anul 70.inndu-se cont de originea sa, a fost numit guvernator al
provinciei natale Baetica. Dupa putin timp, datorita calitatilor sale politice si militare i s-a
ncredintat conducerea uneia dintre cele mai importante provincii, Syria, mpiedicnd, cu succes,
planurile partilor de a anexa provincia respectiva. n anul 79 a fost numit proconsul al Asiei iar
apoi cariera s-a ncheiat fiind un om respectat, care s-a bucurat de toate onorurile cuvenite.si-a
crescut fiul n mijlocul soldatilor, la scoala aspra a campaniilor militare, a dorit mult ca fiul saau
sa ajunga mparat,murind n jurul anului 100.
Traian s-a nascut,n Italia,provincia Baetica,la 18 septembrie 53,mama sa numindu-se
Marcia. A avut o sora mai mare,nascuta cu cinci ani iaintea sa. A fost mai nti, dupa o evolutie
obligatorie pentru cetatenii romani, tribun militar,adica ofiter numit de mparatul Vespasian(69-
79) n Syria, pe cnd tatal lui era numit acolo guvernator (75-76). O cariera militra initiata de
vreo zece ani(71-81), i-a adus, prin meritele cstigate, dupa Syria, n Germania, functiile de
cvestar si pretor. S-a casatorit cu Pompeia Platina, originara din cetatea Nemausus, din Gallia
Narboncesis. Dupa anul 86 este numit Legat al legiunii a-VII-a Gemina, n Hispania
Tarraconensis. n anul 89,la ordinul mparatului Domitian, merge pna n regiunea Rinului,n
fruntea legiunii sale, pentru a zdrobi rebeliunea lui Antonius Saturninus. A luptat apoi mpotriva
unor triburi germane de-a lungul Rinului si a Dunarii, fiind rasplatit cu functia de consol n anul
91. A fost numit apoi guvernator al provinciei Moesia inferior si al provinciei Germania



Superior, cu resedinta la Naguntiacum. Aflat acolo,Hadrian i aduce vestea ca mparatul Nerva l-
a adoptat, numindu-l co-mparat si declarndu-si publi intentia de a-l desemna drept succesor.
La 27 octombrie 97 p.Chr, mparatul l-a adoptat pe Marcus Ulpius Traianus,guvernator n
acel moment al provinciei Germania Superior, i-a acordat titlul de Ceasar si i-a transmis
mputernicirea de tribun al poporului. Astfel Traian a devenit "mparat si asociat la putere" iar
aceasta dubla gestionare a problemelor imperiului a durat trei luni pentru ca la 25 sau 27
ianuarue 98 p.Chr.mparatul Nerva a murit2[2].
Dupa alegerea sa ca mparat, Traian a ramas n continuare pe Rin si apoi a realizat un turneu de
inspectie de-a lungul frontierei danubiene, n Pannamia si ulterior, n Moesia3[3]. Apoi spre
sfrsitul anului 99 e.n, Traian s-a ntors la Roma. Romanii l-au primit nsa cu entuziasm sincer.
Traian a strabatut pe jos Roma, a mratisat pe senatori, a salutat pe cavaleri si pe clientii sai, a
abordat modestia, accesibilitatea, contactul viu cu poporul si chiar cu populatia Romei. "Populus
Romanus" poporul Romei, incudea pe toti cetatenii si n primul rnd pe senatori si pe cavaleri.
Populatia ngloba plebea cetatenilor, categoriile intermediare, multimea care bntuia pe stazi,
peregrinii.
Un alt mod de viata modest a fost statornicit n palatul imperial4[4]. Traian promite n
mod solemn sa nu utilizeze legea vatamarii maiestatii, lege folosita adesea de mparatii anteriori.
Traian nu o suprima, dar asigura pe senatori ca nu va ucide nici un membru al ordinului
senatorial5[5]. n acelasi timp Traian refuza titlul de pater patrial" parinte al patriei" si o serie de
onoruri costisitoare,nu accepta dect statui modeste, facute din bronz6[6]. Traian ia masuri










mpotriva delatorilor marunti , cei care urmareau cu rapacitate fraudele fiscale, i lasa pe corabii
n voia valurilor sau pe stnci golase si pustii7[7]. Traian expulzeaza din Roma pantomimii, care
suscitau dezordini. Pe de alta parte ia masuri economice n sprijinul plebei din Capitala,
organizeaza jocuri de circ somptuoase,creeaza noi locuri n tribune pentru spectatorii de conditie
modesta. Devenit consol n anul 100 e.n pentru a treia oara, Traian se prezinta n persoana
naintea comitiilor, jura n picioare pe maiestatea poporului roman si n fata consulilor.
Monedele batute n primii ani de domnie ilustreaza limpede aceasta politica de general n
jurul lui Traian,al institutiilor traditionaliste din partea Cezarului de conciliere si solidaritate n
disciplina si demnitate. Pe monede apare Traian n vesmnt militar ncoronat de o femeie care e
Fortun.
De asemenea pe monede apar si zeul Marte, al razboiului sau Hercules Gaditanus8[8].
Relatiile lui Traian cu senatul constituie o problema cheie a domniei cuceritorului Daciei.
Senatul alcatuia n acea vreme un corp numeros si bine articulat.
O moneda batuta n 101 sau 102 ilustreaza raporturile dintre Traian si senat la n ceputul
secolului al doilea. Pe de o parte moneda reprezinta bustul ncununat al mparatului, pe cealalta
parte, reversul medaliei ,sunt fatisati Traian si un senator, ambii n picioare si nvesmntati ntr-
o toga. Aceasta moneda ilustreza cu pertinenta raporturile dintre Traian si senat. Senatul l-a
numit pe Traian optimus, nainte de octombrie 98 e.n.
Legendele monedelor proclama si ele pe Traian drept optimus princeps, din ce n ce mai frecvent
dupa 103 e.n9[9]. Senatul i confera titlul de optimus, devenit agnomen imperial n timpul
campaniei partice. Traian devenea oficial cel mai bun mparat roman. Imaginea lui ca optimus








princeps,definitiv consacrata, formeaza cheia ntelegerii sistemului politic preconizat n timpul
domniei lui Traian. Optimus princeps era cel mai bun dintre monarhi. Monarhia reprezenta
structura politica ideala, att pentru o cetate ct si pentru ntrega lume. Traian ndeplinea aproape
toate calitatile de bun monarh: onestitate, lealitate, generozitate, etc...10[10]
Plinius subliniaza ca el depasesete toate asteptarile; "Este competent n timp de razboi,
ca si n vreme de pace, ngaduitor, dar demn,departe de orice viciu, posesor al unei serii de virtuti
opuse,variate: servitatea, veselia, seriozitatea, accesibilitatea, majestatea dar si omenia"11[11].
Se acrediteaza astfel o imagine foarte traditionalista a lui Traian. mparatul avea nevoie de ea,
caci era primul Cezar nascut n afara Italiei, ntr-o familie ce parasise de multa vreme peninsula.
Traian trebuia sa se impuna ca un ciuis, iar ciuilitas urma sa devina centrul vital al propagabdei
sale traditionaliste, conceptul care sa defineasca prioritar fatada ideologica a politcii sale interne,
natiunea menita sa deschida calea explicarii politicii interne mparatului. Un ciuis atesta n
primul rnd "pietate" fata de traditiile si zeii Romei. Legendele si imaginile consemnate pe
monede, n tot cursul domniei lui Traian, reliefeaza pietatea imperiala.
Ciuilitas creaza obligatii nu numai pentru optimus princeps,ci si pentru concetatenii sai. Ciulitas
se bazeaza n primul rnd pe virtutea si moravurile exemplare ale lui Traia, nsusi titlul de
optimus izvoraste din aceste moravuri.
Traian respecta legile caci stie, cum spune si Plinius, ca "nu este principele deasupra
legilor, ci legile deasupra principelui"12[12]. Ciulitas defineste astfel o ideologie, construieste
fatada trditionalista a regimului, adecvata politicii de echilibru,de compromis ntre fortele
politico-sociale. Forutido ncuraja politica externa. Traian modifica n profunzime politica
externa, renunta la defensiva practicata de Flavieni si chiar la politica prea senatoriala, dupa
parerea lui, si prea axata pe problemele interne, care fusese adoptata de Nerva.







Traian n-a ezitat sa inoveze curajos n multe privinte, cum ar fi dezvoltarea
administratiei pe baza utilizarii ordinului ecvestru, diminuarea rolului Italiei, stabilirea carierei
cavalerilor, schimbarea compozitiei senatului. El impune senatorilor, indiferent de originea lor,
sa investesca cel putin o treime din averea lor n bunuri imobiliare aflate n Ialia, fapt care
comporta n acelasi timp rentalizarea economica si sporirea prestigiului peninsulei13[13].
Autoritatea administratiei senatoriale si locale este sensibil micsorata prin masuri care pregatesc
procesul de asimilare a Italiei cu restul imperiului, proces ce se va preciza sub Hadrian. Sub
Traian, agenti ai puterii imperiale ncep sa controleze finantele municipale din mai multe cetati
italice.
Legislatia lui Traian se inspira din principiile umanitare lerg difuzate n rndurile
juristilor. Astfel se protejeaza bunurile minorilor, se inerzice vnzarea ca sclavi a copiilor
abandonati, dar condamnarea rapida a acuzatilor si numai n temeiul unei simple banuieli.
Umanitarismul mparatului apare astfel ca indubitabil, dar el vine sa sprijine dorinta lui de a
mentine echilibrul si reconcilierea interna. Toate aceste masuri traduc si tendinta administratiei
centrale imperiale de a amesteca necontenit n viata oamenilor si de a dirija precaut dar foarte
autoritar sistemul social. El largeste pomeriumului, incinta sacra a Romei, si asigura calatorii
rapide n tot cuprinsul imperiului14[14]. Traian renunta la confiscarea consulatului n profitul
puterii imperiale.
El nu a fost dect de sase ori consul, lasnd de o parte primele trei consulate, nu si-a asumat
magistratura suprema dect n momentele politce cardinale : n 101, anul primului razboi dacic,
n 103, cnd trebuia pregatita a doua campanie mpotriva lui Decebal si a consolidat echilibrul
inern, n 112, care marca n acelasi timp cotitura n consolidarea absolutismului si prepararea
marii expeditii mpotriva partilor. Daca anterior numai cu totul exceptiopnal un consul putea sa-
si exercite ndatoririle departe de Roma, sub Traian, att el nsusi ct si altii, ramn uneori pe
frontiera n tot cursul mandatului consular.
Traian si-a mentinut multa vreme eforturile de a-si concilia simpatia, sprijinul diferitelor
forte sociale, consensul general, ndeosebi cel al claselor dominante.





n ceea ce priveste politica economica, paturile sociale suprapuse beneficiau de o viata deosebit
de confortabila, de un lux stralucitor, n limitele civilizatiei epocii. S-au dezvoltat diferite
industrii, n continuarea unui proces mai vechi si ndeosebi cea a constructiilor, stimulata de
ridicarea a numeroase edificii, apeducte, poduri si sosele, ori cea a produselor de ceramica, de
sticla, metal sau lemn, la Roma dar mai ales n provincii. nfiinta o anumita industrie alimentara,
centrata pe fabricarea unor condimente si sosuri, chiar a unor conserve de peste. De asemenea, n
ateliere se dezvolta o modesta industrie textila.
Se constituie adevarate asociatii de comercianti, cetateni romani sau greco-orientali, si
devin foarte activi armatorii, bancherii, organizatorii marilor ntreprinderi comerciale. Minele,
padurile si pasunile apartineau statului imperial. La conducerea minelor, carora regimul le
acorda o atentie deosebita, se aflau uneori procuratori imperiali, alteori publicani. Dupa cucerirea
Daciei au fost intens exploatate minele de aur de aici. Dar n aceasta bogata provincie si n altele,
ca Illyria, Pannonia, Moesia, n zonele hispanice si asiatice sau n Egipt, se organiza de asemenea
extragerea altor metale ca : fierul, sarea, granitul, marmura15[15].
Agricultura ramne principala sursa de venituri n Italia. Regimul lui Traian se amesteca
masiv n problemele agricole si de aprovizionare spre a asigura hranirea satisfacatoare a
populatiei si sprijinirea proprietatilor mici si mijlocii. Problema cresterii si productivitatii
muncilor agricole se punea cu acuitate. Regimul paternalistic al lui Traian s-a straduit sa
protejeze agricultura italica si simultan, sa redreseze demografia deficitara. Aaceasta nu numai
pent ru a mbunatati situatia minii de lucru libere, echiparea tehnica a taranilor si statul
proprietatii de dimensiuni moderate, ci si ca sa amelioreze recrutarea mai multor cadre pentru
armata din Italia. Initiativa fundatiilor sau institutiilor alimentare de stat a apartinut lui Nerva,
dar structurarea clara a revenit lui Traian. n linii mari institutii rezidau n mprumuturi acordate
de fiscul imperial unor proprietari de pamnturi care depindeau de cetatile italice. Aceste
mprumuturi urmareau sa stimuleze o mai buna cultivare a ogoarelor: agricultorii isi ipotecau o
mare parte din proprietati sau imobile care erau nscrise n registrul cetatilor cu titlul de garantie.
Varsarea sumelor n general, supravegherea institutiilor alimentare revenea unor functionari
locali, controlati de comisii senatoriale sau curatori de drumuri ori chiar de prefecti specializati.



Dobnzile erau ncasate de administrtia cetatilor, care le transforma n ajutoare banesti destinate
copiilor, de oameni liberi si saraci. Aceste ajutoare distribuite de magistrtii municipali, erau
primite de baetii pna la 18 ani si de fetele pna la 12 ani.
Numeroasele monede, emise n cursul domniei lui Traian, glorifica crearea acestor
fundatii, cu manifeste, accente propagandiste si ilustreaza astfel impotanta asumata de "alimenta"
n politica imperiala16[16].
Elementele cele mai importante si mai circumstantiate sunt furnizate de incriptii. Cea mai
celebra, tabula de la Veleia, contine foarte multe detalii, truct nregistreaza proprietarii care au
contractat mprumuturi si statueaza normele burselor. Baetii primesc 16 sesterti pe luna, iar fetele
12; copiii nelegitimi dobndesc ajutoare mai mici, respectiv 12 si 10 sesterti, dupa sex.
Razboaiele dacice au adus Romei o prada bogata si n general cresterea masei de
contribuabili. Exploatarea minelor si a domeniilor imperiale s-a intensificat si a adus Imperiului
noi venituri si o masa de numerar, care va stimula inflatia. Regimul lui Traian ncerca sa-si
procure venituri sporite printr-o politica monetara adecvata, care implica reducerea valorii
intrisece a monedelor puse n circulatie.
Dupa 107 si sfrsitul razboaielor dacice, mparatul a trecut la devalorizarea monedelor si mai
ales de aur (5%). n acest fel viata economica a primit un impuls sensibil si statul si-a acoperit
mai usor cheltuielile.
Functionarii principelui se transforma din slujitori particulari ai monarhului n adevarati
functionari de stat. Dealtfel, n pofida atentiei acordata plebei de la Roma si menajarii senatului,
regimul lui Traian nu ezita sa loveasca masiv n vechile institutii, de de sorginte republicana.
Dispar pentru totdeauna stravechile tipuri de legislatie romana, dar disparitia lor reprezinta
corolarul dizolvarii n fapt chiar a adunarilor populare, functiile lor electorale sunt preluate de
centuriile prerogative ale senatorilor si cavalerilor care decid si ele dupa recomandarile
mparatului17[17].




Atributiile primului cavaler al statului, prefectul pretoriului, sporesc, deoarece, ca si n vremea
lui Domitian, el participa la razboaiele de pe frontiera si asista direct pe mparat. Libertii
imperiali se mentin partial n cabinetul imperial unde conduc n anumite birouri si ca, n limite
moderate, Traian reduce numai atributiile concrete ale senatului, dar nu si cele ale senatorilor.
Traian cauta sa le sigure o participare majorata n aparatul imperial si ntelege sa se sprijine n
aceeasi masura pe cavaleri si pe senatori pentru a obtine consensul general.
n cadrul administratiei centrale, consiliul imperial detinea un stat privilegiat. Sub Traian
continua procesul de eroziune a rolului senatului ca organ eliberativ n marile probleme, n
favoarea consiliului imperial, care pregateste toate actelepolitico-administrative ale regimului si
urmareste ndeaproape ntreaga funstionare a sistemelor politic si social din imperiul lui
Traian18[18].
Consilierii actioneaza n anturajul mparatului, se recruteaza printre cei mai importanti si
mai competenti. Dintre consilieri faceau parte rudele Cezar 818q1624i ului, prefectii pretoriului,
generalii lui Traian, principii functionari, personajele influente n cercurile cultural politic si cei
mai buni juristi ai epocii. Problemele de politica interna si externa erau amplu dezbatute de
consilieri, iar Traian le ncredinta fara rezerve solutionarea aspectelor juridice ale masurilor sale
si alcatuirea legislatiei. Membrii consiliului nu fusesera nca diferentiati pe domenii de activitate:
judiciar, administrativ, legislativ, dar Traian nu putea pune n practica nici o initiativa importanta
sau minora, fara avizul consilierilor. Consilium principis devenise cel mai important organ
colectiv de stat.
Traian a controlat riguros functionarii imperiali din provincii. mparatul trimite comisari
speciali, care supravegheaza toate cetatile dintr-o provincie senatoriala, n domeniul financiar
nsa si alte sectoare ale gestiunii locale .
n toate provinciile se ntreprind lucrari publice utile, adesea de proportii impresionante, orasele
vechi si vad sporite populatia si dimensiunile, locuintele pariculare devin mai frumoase si mai
confortabile dect n trecut. Multe cetati si schimba de altfel statutul, devenind din municipii
colonii onorarii sau dobndind o autonomie locala sporita.




Traian creeaza de asemenea orse complet noi cu statutul de colonia Romana, populate de
veterani, mai ales n regiunile vitale pentru apararea, extinderea si municipalizarea Imperiului, ca
pe Rin, n cele doua Germanii, n Arabia recent cucerita, n Africa, n provinciile asiatice, care
alcatuiau spatele frontului partic, si, desigur, n Dacia. Pretutindeni prolifereaza colonii cu
numele mparatului. Pe Rin lnga tabara de la Vetera, ia nastere Colonia Ulpia Traiana, n Africa
se creaza n anul 100 e.n la Thamugadi Colonia Marciana Traiana si chiar n Mesopotamia
vremelnic ocupata monedele atesta o colonie romana la Ninive. n general, Traian creeaza noi
provincii nu numai pe teritoriile recent cucerite de el ca Dacia, Arabia, n Iordania actuala,
Armenia, Assyria si Mesopotamia, n zonele efemer smulse Arsacizilor ci si n interiorul
imperiului mostenit de el; de fapt n zone vitale pentru politica lui externa si interna.
n 106-107, el divide Pannonia n doua provincii, Inferior si Superior, conduse de catre
un legat fiecare. Thracia trece de la administratia precuratoriana la statutul de provincie
guvernata de un legatus pro praetore. n spatiul asiatic, proxim partilor, intervin alte
schimbari, pendinte de planurile mparatului pentru zona respectiva. Galatia si Cappadocia,
anterior reunite ntr-o singura provincie, se separa, iar granita dintre Bithynia si Asia se
deplaseaza spre nord19[19].
Traian si administratia sa se ocupa ndeaproape nu numai de Bithynia ci si de toate
provinciile vechi. Administrtia ajuta la nceputul domniei Egiptului, provincia cu statut specific,
grnar al Romei, temporar afectat de seceta. Egiptul, important pentru Traian deoarece se afla n
jumatatea orientala a Imperiului, este guvernat de prefecti destoinici, cei mai nsemnati
functionari ecvestri dupa praejecti praetoria. Prezenta romana, masiva, nsa mereu contestata din
exterior si interior, este ntarita n Africa si n provinciile vecine ei.
Administratia lui Traian telegea ca si predecesoarele sale ca nu numai extinderea, ci si
mentinerea Imperiului depindeau de forta de lupta si de organizarea eficace a armatei. Traian
doreste ca soldatii sa fie permanent antrenati pentru lupta, sa nu fie ntrebuisasi pentru paza
nchisorilor ori pentru escortarea masiva a functionarilor20[20].





Traian s-a dovedit capbil sa-si pastreze neabatut popularitatea pentru militari, a
dezvoltat constant disciplina militara si a ameliorat substantial tehnica de lupta si organizarea
armatei, fara de care n-ar fi fost posibile victoriile sale. mparatul soldat, desi a redactat personal
regulamentele militare, n-a adus n nici o privinta inovatii cardinale, dar a tinut soldtii n taberele
lor departe de confortul oraselor, a stimulat legaturile afective ntre ostasi si ofiterii lor, fara sa
slabeasca disciplina. A stiut sa ncurajeze asprimea soldatilor, psihologia lor mai degraba dura, i-
a supus unor exercitii si pregatiri de lupta necomtenite, le-a insuflat dorinta de a purta razboi ca
sa dobndeasca o prada bogata. Daca Domitian nu izbutise sa modifice substantial conditia
militarilor si starea de spirit, Traian a reusit sa faureasca o noua armata romana.
Modul de recrutare al soldatilor nu s-a modificat simtitor. n Italia, unde fundatiile alimentare
vizau largirea bazei de nrolare, se recrutau militiile destinate Romei, centurionii si cadrele
militare medii sau superioare si destul de putin soldati de rnd.
Traian a acordat o deosebits atentie trupelor auxiliare, de sprijinul carora legiunile nu se
puteau lipsi; efectivele auxiliare au fost sensibil sporite. Auxiliarii au fost mai bine organizati si
distribuiti: s-au creatnoi alae, detasamente de cavalerie si cohorte auxiliare, unitati tactice usor de
manevrat, care au contribuit la cresterea mobilitatii si capacitatii ofensive a fortelor militare
romane. Traian includea printre ei cetateni romani, dar si peregrini, uneori chiar barbari, toti
primeau cetatenia romana la eliberare, dar unii au dobndit-o chiar n cursul serviciului
miltar21[21]. Se constata aparitia a cel putin cincisprezece noi unitati auxiliare, de cavalerie,
infanterie sau mixte22[22].
Traian a urcat numarul legiunilor la treizeci, a creat legiunea a treizecea, XXX Ulpia
Vietrix. Numarul semnifica probabil intentia de a fixa totalul legiunilor la treizeci.
mparatul nu a neglijat trupele de elita. A folosit pretorieni din plin n razboaiele sale, caci nu i-a
lasat doar sa pazeasca Roma: de aceea antrenamentul lor a fost intensificat. De asemenea
mparatul-soldat a creat equites singulares, recrutati printre auxiliari, ndeosebi germani si
comandati de un tribun militar, ofiter superior. Acesti calareti constituiau garda personala a





mparatului, el a fiintat acest corp de garda ntre 98 si 100. Traian a participat personal la
principalele campanii ntrprinse n timpul doniei sale, fapt care i-a sporit sensibil popularitatea.
n ceea ce priveste politica religioasa, administratia lui Traian a ncurajat n primul rnd
cultul imperial, regimul imperial ncuraja masiv cultul Romei asociat mparatului pe tron, ca
simbol al unitatii lumii romane si al potentarii autoritarismului: Traian Kosmokrator, fiinta
providentiala, mandatar al zeilor beneficia de o favoare religioasa, sistematic impusa. Statui si
sanctuare i se ridica pretutindeni mai ales n Orient.
La 26 aprilie 116, la Kusis n Egipt, ntr-un templu recent edificat, locuitorii se roaga
pentru sanatatea mparatului.
Administratia lui Traian , tolereaza, fara a ncuraja anumite culte orientale, amplu raspndite si
neprimejdioase din punct de vedere politic.
Traian a fost simtitor influentat de sotia sa Platina, care se amesteca n administrare statului si
facea presiuni asupra consiliului principelui. Ea a decis ntr-o anumita masura persoana
succesorului lui Traian si mai cu seama modalitatile ntronarii acestuia. Era de altfel o femeie
cultivata, inteligenta, care a stimulat preocuparile teoretice ale sotului sau.
Nimeni n-ar putea totusi pretinde ca Traian a fost un filosof. nsa s-au recunoscut n
virtutile exaltate de politologii sai conotatii filosofice, de fapt stoice. Nu numai modelul sau
ideologic, si natura sa autentica releva un caracter bun, nzestrat cu susiri pe care apologetii sai
doar exgerat: simplitate, generozitate, noncoformism, omenie. Traian era bine proportionat, nalt,
nzestrat cu ochi frumosi si cu o figura placuta, nobila, energica, dar lipsita de asprime. Cu
soldatii se purta ferm, dar afabil, traia printre ei le cunostea numele, dicuta des cu ei, i ncuraja
cnd erau bolnavi sau obositi, participa la jocurile si exercitiile lor, sufera alaturi de ei de foame
si de sete. n timpul marsurilor si bataliilor, descaleca, lasa calul sau n urma, mergea si lupta pe
jos n fruntea legiunilor23[23]. n timpul razboaielor dacice a luat parte la batalii alaturi de
militarii sai. Era curajos, drz, inteligent abil si totodata autoexigent, sever cu el nsusi,
constiicios si muncitor, dar autoritar, ambitios si vanitos, de nenduplecat n anumite situatii,
dornic sa-si traiasca viata.




POLITICA EXTERN DUP RZBOAIELE DACICE
n cinstea lui Traiansi a victoriilor sale se ridica monumente comemorative chiar n
provincii ndepartate, cade pilda n Asia Mica.
ncurajat de regimul imperial, si afla nsa deplina mplinire n jocurile de gladiatori si n
spectacolele ordinare si extraordinare, organizate sub egide Dacicului. n 107 mparatul a
organizat jocuri si spectacole de o prodigalitate exceptionala, care au durat o suta douazeci si trei
de zile si au prilejuit uciderea a unsprezece mii de fiare, ca si participarea a zece mii de
gladiatori. Timp de trei ani s-au desfasurat spectacole si si s-auridicat constructii gigantice, care
sa permita reprezentatii simultane n trei teatre. S-au desfasurat mai multe lusiones, jocuri mai
modeste, dar si munera, ntreceri majore. Cel mai important munus, dupa cel din 107, pare pare
sa fi avut loc n 109 e.n, si s-a ncheiat n noiembrie a acelui an.
Intensitatea acestor jocuri, care reclamau prezenta fizica a mparatului, asezat printre numerosii
spectatori, explica de ce principalele masuri politice si initiative ideologice se situeaza dupa 109
e.n. Traian era prea ocupat cu organizarea si conducerea faimoaselor munera. Chiar cele mai
importante constructii sunt inaugurate dupa 110 e.n. n realitate nsa Dacicus nu se marginea sa
se distreze, pentru ca participarea sa la lusiones, la munera si la alte spectacole, ca si timpul
consacrat organizarii lor, asumau si o finalitate politica. Popularitatea mparatului rezulta sensibil
sporita, persoana sa complexa, dobndea noi valente, primea un relief exceptonal, n ochii
contemporanilor.
Aceasta persoana i reclama dealtfel primirea fastuoasa a ambasadorilor straini veniti la
Roma sa-l felicitepentru victorie, caci mparatul nu nu suspenda orice activitate staina jocurilor.
Xiphilin noteza ca Traian invita pe ambasadori la spectacole si le acorda locuri de onoare, n
rndul senatorilor24[24].
La Alexandria se dezvolta o colonie de indieni si romanii ocupau tara arbilor nabateeni,
instalndu-se astfel n golful Akaba. Relatiile comerciale cu India preocupau n mod deosebit



administratia lui Traian. Este posibil ca Dacicus sa fi stabilit cu indienii contacte, daca nu o
adevarata alianta, n cadrul pregatirii campaniei mpotriva partilor.
URMRILE ECONOMICE ALE CUCERIRII DACIEI
Toate aceste spectacole erau costisitoare, impuneau statului cheltuieli neobisnuite.
Constructiile grandioase impuneau statului multe cheltuieli, ca si pregatirile militare
intensificate.
Desigur Traian se bizuia pe veniturile pe care urmau sa le aduca minele dacice, noua provincie n
general, dar el nu ar fi putut lansa brusc attea cheltuieli daca n-ar fi fost n posesia unei
considerabile cantitati de aur. Oricum cresterea numerarului la Roma si prodigalitatii lui Traian
n-ar fi fost posibile fara o foarte bogata prada de razboi. mparatul ar fi adus romanilor din
razboiul cu Decebal cinci milioane de libre de aur, treizeci de milioane de libre de argint, cupe si
vase pretioase, fara numar, turme de animale domestice, arme de lupta si cinci sute de mii de
prizonieri daci, cu armele lor cu tot. Dar victoria asupra dacilor si corolarul sau economic au avut
consecinte si n cmpurile politicii interne si al ideologiei.
Dupa 106 aparent nimic esential nu se schimba n subsistemul politicii interne si al ideologiei.
n 108 si mai trziu monedele senatoriale exalta AQVA TRAIANA si contin imaginea
divinitatii fluviale ca numen, asociata de fapt mparatului.
COTITURA POLITIC DIN 112
Aceasta cotitura era mult mai generala dect se crede, organic prescrisa de structura
nsasi a absolutismului. Ea nu a antrenat un amplu conflict, nu a mobilizat n rndurile senatului
o opzitie viguroasa.
Traian continua sa menajeze senatul si din campania politica i trimite mesaje care
enumera toate semintiile foarte numeroase, supuse de el Romei. La rndul sau, senatul i
pregatea mpatatului celebrarea ntoarcerii. Cotitura nu se realizeza deci, mai ales n domeniul
relatiilor principe-senat, desi unele tensiuni n-au putut fi complet evitate, ci n sectorul
continutului esential si conottiilor ideologice ale puterii absolute.
Senatul, n ansamblul sau nu a reactionat mpotriva cotiturii. Dealtfel Traian a plecat
curnd din Roma mpotriva partilor, limitnd astfel prilejurile de confruntare directa si chiar de
tensiune majora.
Accesul lui Lusius Quietus la consulat atesta concomitent afirmarea absolutismului, care
promoveaza si va promova asemenea barbari, deteriorarea vechilor institutii, estomparea
civilitatii n subsistemele politicii lui Traian si deplasarea accentului de la conceptele
taditionaliste, aplicate vietii interne Imperiului, spre fortitudo. n 116 senatul multumeste pentru
nstiitarile lui Traian relative la nenumaratele triburi subjugate, i ridica arcul de triumf de la
intrarea noului for, arc, care nu fusese construit n 112, ai i confera dreptul sa triumfe asupra
oricaror si orictor popoare ar dori. De asemenea, ca o marca a potentarii absolutismului si
conferirea consulatului n 116 lui Terentius Gentianus, fiul fostului guvernator al Daciei. Dar
Gentianus nu avea dect treizeci de ani, asumarea consulatului la aceasta vrsta era nsolit si
ilustra interventia imperiala a lui Traian.
Anul 112 semnifica intensificarea prepararii expeditiei partice si inugurarea principalei
constructii a lui Traian, Farul, ca si al altor realizarimai putin nsemnate, din aceeasi categorie.
De fapt chiar actul inaugurarii Farului contribuia la atenuarea urmarilor cotiturii n ochii opiniei
publice. nsa Traian a ales 112 ca an pentru un nou consulat eponym tocmai pentru a-si
transforma puterea reala n sensul consolidarii ei si afirmarii ideologice congruente, altfel dect
printr-o somtuoasa inaugurare a farului sau.
n 111-113 jocuri n onoarea mparatului se desfasoara si n alte provincii microasiatice,
iar cultul imperial progresaeaza pretutindeni. Dar dovada cea mai importanta ca mutatia s-a
produs n 112 si totodata ca manifestarea cea mai pertinenta a cotiturii n anul respectiv a fost
lansarea unei politici dinastice, de care pna atunci Traian ramasese strain.
Dupa 112 se dezvolta pretutindeni o adevarata mistica a lui Traian, putin compatibila cu
idealurile de ciuilitas. Omoneda din 114 sugereaza asocierea dintre Traian si Jupiter, care l
protejeaza pe mparat, iar o inscriptie din 115, descoperita la Roma, mentioneaza daruri aduse
fortei divine a casei mparatului, numen, asociata celui al lui Silvanus. n Orient, Traian este
ostentativ proclamat zeu, caci o inscriptie din Cythera l celebreaza pri 116-117 ca pe un zeu
nenvins si salvator al ntrgii lumi.
Dupa cotitura din 112 vocatia civica a mparatului este aproape uitata si Traian devine
egalul lui Jupiter. Absolutismul teocratic si recupereaza valentele pierdute dupa moartea lui
Domitian.