NICCOL PAGANINI

CREATII MUZICALE
A fost un violonist, chitarist si compozitor, fiind unul dintre cei mai populari
virtuozi ai viorii, lasandu-si amprenta pe tehnica moderna a viorii.
Paganini si-a compus propriile lucrari muzicale pentru a le canta exclusiv in
concerte. Cele 24 de capricii au fost compuse in perioada 1805-1809 in timp ce
servea la curtea Boccherini. Tot in aceasta perioada a compus majoritatea
pieselor solo, sonate duble, tripe si cvartete la chitara.
In general, lucrarile sale erau imaginative, iar timbrul instrumentelor era foarte
extins. Sunetele diferitelor animale erau adesea imitate, cum ar fi in compositia
sa numita Dansul Spaniol, in care sunt regasite sunetele scoase de niste
animale de ferma.
Cu toate acestea, lucrarile sale au fost criticate pentru lipsa caracteristicilor
polifonismului., puncteaza Eugene Ysaye
Partile sale orchestrale din concerte erau elegante, neaventuroase si de sustinere
pentru solist.
BIOGRAFIE
S-a nascut la Genova la 27 octombrie 1782. Tatal sau asigura bugetul familiei
cantand la mandolina. La varsta de 5 ani a inceput sa invete sa cante la
mandolina de la tatal sau, dar a trecut apoi la vioara la varsta de 7 ani. A studiat
vioara cu numerosi violonisti locali. A calatorit cu tatal sau la Parma pentru a
obtine indrumare de la Alessandro Rolla, care l-a recomandat propriului sau
profesor Ferdinando Paer, care l-a recomandat mai apoi la randul sau lui
Gasparo Ghiretti. In 1976 Franta a invadat nordul Italiei, familia s-a mutandu-se
langa Bolzaneto. In 1800 Pagani si tatal sau au calatorit la Livorno, unde
Paganini a cantat in concerte. In 1805 a devenit violonist la curtea Baciocchi,
unde locuia chiar sora lui Napoleon.
In 1809 a parasit curtea si a inceput sa cante pe cont propriu.
Faima lui s-a raspandit in Europa, iar in 1828 la Viena a inceput un tur european, pe
care l-a incheiat la Strasbourg in 1831. Au mai urmat concerte in Paris si
Anglia.
S-a considerat ca Paganini a avut sindromul Marfan. In 1822 a fost diagonisticat cu
sifilis, remediile afectandu-l fizic si psihic. In 1834 a fost tratat la Paris de TBC.
La 1835 se duce la Parma la curtea Arhiducesei Maria Luiza, dar se intoarce dupa
un an in Paris.
In 1838 s-a dus la Marsilia, ca apoi sa plece la Nice.
In mai 1840 i-a fost trimis un preot pentru a-i da ultimul rit, dar a refuzat spunand
ca este prematur.
O saptamana mai tarziu la 27 mai 1840 moare, dar Biserica Catolica refuza sa-l
inmormanteze la Genova. Au durat 4 ani pentru a ii fi trimis corpul la Genova,
unde cu toate astea n-a fost ingropat.
Intr-un final a fost inmormantat in 1873 la Parma.