Constructia si dinamica universului social

Principalii mediatori implicati in constructia universului social sunt:

-categorizarile
-stereotipurile
-prejudecati
-reprezentari sociale
-procesul atribuirii
CATEGORIZARILE Fiintele umane, in mod spontan, categorizeaza informatii si evenimente pe care le
traiesc in experienta lor. Pentru a reduce si simplifica procesul prelucrarii de informatie pe plan mental,
grupam: idei, evenimente, ce au proprietati si caracteristici comune. Aceasta tendinta naturala de a
categoriza se aplica, de asemenea, celor din jurul nostru. Acest fenomen purtand numele de
categorizare sociala.
STEREOTIPUL Reprezinta o serie de caracteristici considerate relevante pentru a descrie membrii unui
grup sau a unei categorii sociale. Stereotipurile influenteaza semnificativ felul in care procesam
informatia sociala. Cel care a introdus pentru prima oara termenul de stereotip a fost
Lieppman.Interpretarea realitatii cotidiene este facilitata de filtrele cognitive, a schemelor mentalesi nu
doar de mostenirea socio-culturala.Imaginea profund negativa asociata stereotipurilor(30-70) au fost
din cauza ca obiectivele studiilor din perioada respectiva s-au concentrat pe dimensiunea descriptiv-
evaluative. A fost ignorat impactul stereotipurilor asupra perceptiei sociale in elaborarea de inferente,
atribuiri cauzale si formarea impresiilor. Ulterior, stereotipurile au fost considerate cadre explicative
pentru construirea relatiilor cauza-efect in situatiile sociale. De asemenea, ele pot fi privite prin
intermediul unor scheme mentale structurate care contribuie la perceptia, realizarea de inferente,
rationalizarea (justificarea) conduitei observatorului social in relatie cu tinta evaluata.
Inertia stereotipurilor stereotipurile folosite excesiv ppot deveni destructurante in relatie cu realitatea,
inducand confuzie si interpretari eronate. Principalul aliat in facilitarea si dezvoltarea relatiilor
interpersonale este destereotipizata. Folosirea sterotipurilor in procesarea informationala este
determinata de:
a. aspecte intraindividuale(mecanismele cognitive, trairile afective, motivatia celui care prelucreaza
datele)
b. aspecte interindividuale(dimensuinile contextuale, variabilitatea grupului, ierarhiile grupale, stututul
si puterea observatorului sau actorului social)
Stereotipizarea este un fenomen complex determinat de:
a.cantitatea info despre tinta sociala-cu cat reprezentarile sunt mai sarace despre un grup, cu atat mai
mult atribuirile cauzale sau impresiile despre membrii grupului vor fi influentate de constructele
stereotipe care pot avea valenta pozitiva sau negativa.
b.schemele mentale preexistente
c.profetia auto-realizatoare consta in selectarea acelor comportamente ale tintelor care se potrivesc
cu expectantele anterior formate.
PREJUDECATA- reprezinta reactia afectiva fata de membrii unui grup sau a unei categorii sociale.
Prejudecata influenteaza atat natura continuturilor cognitive activate (elementele stereotipurilor), cat si
directia procesarii acestora. Prejudecata este un predictor puternic pentru directia si natura proceselor
cognitive, comportamentul in relatie cu grupul respectiv si discriminarea.
REPREZENTARILE SOCIALE Emil Durkheim este primul care foloseste conceptul de reprezentare
colectiva,semnificatia acestuia fiind de realitate psihosociala de sine statatoare. Conform acestui autor,
reprezentarile colective sunt o clasa generala de fenomene psihice si sociale ce inglobeaza ideologii,
mituri,credinte, sentimente impartasite de membrii unei societati intr-un moment al dezvoltarii sale
istorice. Reprezentarile colective sunt pe de o parte sociale, deoarece rezulta ca urmare a unui proces
colectiv in care intervin caracteristicile comune ale unui grup, iar pe de alta parte sunt psihologice,
intrucat perceptia realitatii si desfasurari ale gandirii sunt procese individuale.
S. Moscovici redefineste conceptul acordandu-i conotatii operationalesi pragmatice cu totul deosebite.
Astfel, pentru S.Morcovici, reprezentarea sociala este un ansamblu structurat de valori, notiuni, aspecte
sau dimensiuni ale domeniului social, un sistem socio-cognitiv ce permite supravietuirea individului in
societate, directionarea comunicarilor si comportamentelor, precum si selectia raspunsurilor la stimulii
din mediu. Pornind de la aceasta definitie, reprezentarile sociale devin una din preocuparile centrale ale
psihologiei sociale moderne.
Jean Claude Abric , in 1994, defineste reprezentarea sociala ca o viziune functionala a lui ce permite
individului sa dea un sens conduitelor, sa inteleaga realitatea din propriul sistem de referinte, deci sa se
adapteze si sa isi defineasca locul. Ele sunt adevarate constructii socio-cognitive ce inglobeaza si
structureaza elementele cognitive ce rezulta dintr-un context relational si actional, pe fondul unei
interactiuni dinamice dintre individual, social, dintre cognitie si interactiune. Ele impregneaza aproape in
totalitate raporturile interpersonale grupale si institutionale.
Reprezentarile sociale implica trei dimensiuni principale pe directia carora se obiectiveaza
a.dimensiunea cognitiva-ce asigura transformarea informatiei perceptive si a celei de comunicatie in
adevaruri consensuale, impartasite si avand functionalitate sociala
b.dimensiunea axiologica- ce fundamenteaza atitudinile implicite si care deriva din valorile, normele si
modelele socio-culturale specifice unui anumit spatiu social.
c.dimensiunea actionala- consta din schemele relationale acreditate socio-cultural prin care se
desfasoara raporturile individ-grup-mediu.
Functiile reprezentarilor sociale:
1.Functia de cunoastere- reprezentarile permit intelegerea si interpretarea realitatii; de asemenea, el
faciliteaza cunoasterea celorlalti si comunicarea. Ele se instituie ca repere in intelegerea si atribuirea de
semnificatii evenimentelor si contextelor in care evolueaza relatiile dintre oameni. Desi actioneaza ca
filtre si facilitatori ai dialogului si inter-cunoasterii, ele contin insa in egala masura si constrangeri,
limitari si rigidizari, in special in raport cu evenimentele sau manifestarile imprevizibile, marginale sau
originale.
Adica in raport cu tot ceea ce surprinde prin diferenta, prin inedit, prin socant, prin nonconformism.
Inclusiv reprezentarea sociala asupra nonconformismului este departe de a-l intelege, cunoaste si evalua
adecvat, dar mult mai aproape de a-l eticheta, bloca si controla la nivel social.
2.Functia de orientare- presupune orientarea, ghidarea comportamentelor si a practicilor.
Reprezentarile sociale intervin direct in definirea finalitatii situatiei, prescrierea reactiilor, a tipului de
demers congnitiv, adapatat la momente si persoane. Reprezentarea conduce la definirea scopului unei
sarcini, determinand implicit tipul de compertament . Ele joaca un rol important in explicarea si
sustinerea de tip argumentativ a unor actiuni grupale. Reprezentarile sociale pot sa intareasca pozitia
sociala a unui grup, sa mentina si sa justifice diferenta sociala sau chiar discriminarea dintre grupuri.