Fundamente ale cercetarii clinice

DESPRE STIINTA
Stiinta este un proces, o modalitate metodologica de
abordare a unui fenomen care duce la cunoasterea lui reunita
intr-un sistem. Astfel ca desi nu avem cunostintele necesare abordarii
stiintifice a unui fenomen, acesta faca obiectul stiintei daca poate fi
abordat prin mijloace stiintifice.

Asumptiile sunt idei fundamentale care sunt acceptate ca

fiind adevarate, desi ele nu se pot testa empiric direct sau
destarea
lor
este
foarte
dificila
(ex:
asumptia
determinismului ca psihicul uman este un sistem de prelucrare a
informatiilor). Valoarea lor este judecata pragmatic daca duc la
generarea de teorii, modele eficiente sunt bune, daca nu, se va
renunta la ele.

Teoriile sunt formulari derivate din asumptii care pot fi

testate empiric pentru a se afla valoarea lor de adevar. O
teorie este adevarata cand cee ace afirma corespunde realitatii si
este falsa cand nu corespunde. Functiile unei teorii sunt:

Functia descriptiva descrie un fenomen

Functia explicativa explica un fenomen

Functia predictiva reuseste sa faca predictii asupr unui

fenomen

Functia de sistematizare organizeaza totalitatea

informatiilor asupra unui fenomen intr-o structura coerenta

Modelele sunt cazuri particulare, concrete ale unei teorii.

Uneori se intampla ca modelul sa fie descoperit inaintea teorie
insa situatia ramane aceiasi.

Adesea in stiinta asumptiile sunt protejate si nu se discuta explicit

pentru a nu declansa un razboi sangeros in domeniu si pentru a
directiona resursele pe teorii si modele. Protejarea unei teorii insa poate
genera probleme exprimate in cercetari recesive nu mai produc
cunoastere.
Exista doua mari traditii cu privire la abordarea stiintei, fiecare
avand mai multe scoli:
I.

Prima traditie este una normativa care ne arata modul

correct in care stiinta functioneaza sau ar trebui sa
functioneze.

1. Pozitivismul si pozitivismul logic - utilizeaza analiza

(adesea logico-matematica) pentru a clarifica teoriile
construite de stiinta asupra fenomentelor.
Termenul de pozitiv nu este opus celui de
negative ci celui de speculative. Termenul de empiric
se refera in stiinta la date de observatie sistematica
culese prin metode stiintifice. Astfel, suport empiric
inseamna intemeiat stiintific.
Elementul fundamental al abordarii pozitiviste
este conceptul de verificabilitate o teorie este
verificabila daca poate fi redusa la propozitii de
observatie.
Propozitiile de observatie sunt acele propozitii
a caror valoare de adevar se stabileste confruntand-o cu
datele observate. Daca propozitiile sunt adevarate
teoria e adevarata, daca nu, este falsa. Uneori
verificarea este posibila doar in principiu, atunci cand
numarul de propozitii este prea mare.
De asemenea, toate propozitiile trebuie sa
respecte sintaxa logica pentru a fi stiintifiice, altfel tin
de alte domenii cum este arta (ex: Daniel David este
numar prim nu este nici adevarata, nici falsa, ci nu
respecta sintaxa logica).
2. Doctrina operationalismului a aparut ca reactive a
criteriilor pozitiviste mutl prea severe si sustine ca
constructele
sau
teoriile
trebuie
sa
fie
operationalizate pentru a descrie o secventa de
proceduri. Propozitiile acopera doar o parte a
conceptului investigat pe baza carora putem trage
concluzii (ex: biopsie - tumora).
3. Rationalismul critic (Popper) O teorie stiintifica se
deosebeste de una pseudostiintifica prin falsificabilitate
(daca produc fenomenul X de 3 ori, efectele Y trebuie sa
apara de 3 ori). Se trece la un rationament de tip
ipotetico-deductiv in care teoria este testate indirect.
(ne dam seama de existent unei tumore pe baza
efectelor ei).
4. Empirismul pragmatic intre teoria testate si
predictiile derivate din ea se intrepun o serie de ipoteze
auxiliare. Astfel orice teorie in cazul in care este
infirmata, poate fi salvata prin modificarea ipotezelor
auxiliare (ex: Pornind de la teoria lui Newton, s-a
incercat sa se prezica orbita lui Uranus. Aceasta nu a
fost confirmata insa teoria nu a fost infirmata ci s-a
2

modificat o ipoteza auxiliara probabil exisa o alta

planeta, Neptun). Orice sistem teoretic contine un
nucleu tare (care contine aspectele centrale ale
teoriei) si o zona de protectie (formata din ipoteze
auxiliare). Daca modificarea ipotezelor auxiliare nu duce
la progresul cunoasterii ci doar la salvarea nucleului tare
al teoriei, atunci programele de cercetare respective
sunt unele regressive.
II.

A doua traditie este una descriptive ce ne arata cum ar

trebui sa functioneze stiinta si cum functioneaza adesea in
mod concret.
In aceasta traditie se neaga existent unei realitati
independente de subiect, realitatea insasi fiind contruita de
acesta. Datele empirice nu sunt obiective si imuabile, astfel
demersul unui studiu poate fi controlat astfel incat sa obtinem
datele pe care le asteptam conform teoriei.
Vom prezenta doua orientari in cadrul acestei traditii:
1. Cadrul paradigmic (Thomas Kuhn) afirma ca istoria
unui domeniu al stiintei parcurge mai multe etape.
Paradigma reprezinta o colectie de procedure si idei
specifice unei discipline prin care cercetatorii sunt
instruiti ce sa create, cum sa realizeze studiile si ce
rezutlate ar trebui acceptate.
a) Perioada preparadigmica datele obtinute sunt
intamplatoare si superficiale, cercetarea se
bazeaza pe observatie iar datele combina simplul
cu complexul, adevaratul cu falsul.
b) Stiinta normala elaborarea unei paradigm
stiintifice, elaborarea teoriilor si modelelor,
aparitia ipotezelor stiintifice testabile
c) Etapa de criza atunci cand vechea paradigm
este confruntata cu numeroase predictii eronate
sic and aapr brese ale teoriilor si modelelor sale
explicative.
d) Aparitia unei noi paradigme cand vechea
paradigm nu poate explica nuemroase fenomene
relevante pentru stiinta, apare o noua paradigm
inceperea revolutiei stiintifice.
e) Revolutia stiintifica - considerarea vechilor idei
ca fiind false, rescrierea cartilor de stiinta in
spiritual noii paradigm
f) Reintoarecerea la faza de stiinta normala
cand una dintre abordari castiga, explicand
majoritatea aspectelor stiintifice neexplicate de
catre vechea paradigma.

2. Impotriva metodei exista o logica in stiinta si

oamenii de stiinta creaza si Adera la teorii stiintifice din
motive subiective si chiar irationale. Stiinta este un mit
acceptat social, este religie iar oamenii de stiinta,
semeni preotii, fac orice este necesar penru a avasna
ei si domeniul lor.

CERCETARE VS. CERCETARE STIINTIFICA

Cercetarea de simt comun din cauza unei metodologii mai
putin riguroase si sistematizate, produce adesea o atribuire a
valorile de adevar lipsite de validitate (ex: pamantul este plat).
Cercetarile stiintifice arata ca orice infroamtie primita este
codata in sistemul nostru cognitive ca fiind adevarata, abia apoi,
in pasul al doilea urmeaza sa decidem critic daca intr-adevar ea
este sau nu adevarata.

Cercetarea teologica atribuie valori de adevar informatiilor din

textele sacre ce necesita in primul rand credinta.

Cercetarea filosofica atribuie valori de adevar prin mijloace

logice. Acestea nu sunt insa dublate de o investigatie stiintificoempirica, astfel ca in timp ce stiinta este interesata de cee ace
este adevarat si ce este fals, filosofia este interesata de natura
conceptelor de adevarat sau fals.

In Cercetarea stiintifica, validitatea atribuirii valorii de adevar

este data de metodologia utilizata.
In principiu, avem doua mari clase de metode stiintifice
prin care abordam fenomenele din realitate: metodele
cantitative si metodele calitative.
Realitatea este constituita dintr-o serie de variabile
(caracteristica ce poate lua diferite forme) si relatiile dintre
ele. Daca valorile sunt exprimate numeric, se va apela la o
metoda cantitativa, daca sunt categoriale se va apela la o
metoda calitativa.
Unele valori permit ambele tipuri de metode, caz in care se
va utiliza o una dintre ele sau combinatie intre ele. Nici o
metoda de cercetare nu este superioara alteia ci are
anumite constrangeri in functie de tipul valorii. Pentru o
cercetare cat mai eficienta insa, valorile calitative trebuie
cantitativizate in vederea procesarii lor (ex: grila de
observatie).
4

Problema reprezinta o discrepanta intre o stare

prezenta (ce stim) si o stare-scop (ce vrem sa stim).
Demersurile stiintifice realiste sunt acelea in care discrepanta
dintre starea prezenta si starea-scop poate fi redusa prin prisma
metodologiei actuale. Daca aceasta discrepanta nu poate fi
abordata nici macar potential prin prisma metodologiei actuale,
atunci nu este o problema stiintifica.
In cercetarea stiintifica se face diferenta intre:

Cercetarea
fundamentala

atunci
cand
constintele se refera la reguli si principia. Rezultatul
apare in publicatii.

Cercetarea aplicata procedure sau aplicarea

cunostintelor
ca
rezultat
al
unor
cercetari
fundamentale. Rezultatul apare in publicatii.

Cercetarea pentru dezvoltare atunci cand

cunostintele sunt sufficient de proceduralizate pentru
a se exprima in tehnologii si servicii. Rezultatul se
exprima in brevete de inventive si prototipuri.
Stiinta vs. filosofie
Abordarile filosofice se suprapun adesea, ca tematica, cu
abordarile stiintelor iar aceasta suprapunere poate genera probleme
majore. Temele din stiinta sunt abordate in filosofie pe linia
cunoasterii veritabile, metafizic.
Nici un filosof serios nu isi permite sa discute astazi despre concept
precum timp, materie, determinism, fara a cunoaste cercetarile din fizica.
Lucru de neinteles inca privind discutiile pe teme psihologice precum:
intelect, iubire, vointa si decizie. Uneori in discursul filosofic pe teme
psihologice se aluneca la implicatii psihologice pragmatice care
raportate la produsele stiintei psihologice, sunt niste banalitati
spuse solemn.