Filocalia 3

FILOCALIA
SAU CULEGERE DIN SCRIERILE SFINILOR

P!RINII CARE ARAT! CUM SE POATE OMUL
CUR!I, LUMINA $I DES!VR$I

Volumul III

MAXIM M!RTURISITORUL
R'spunsuri c'tre Talasie

Traducere, introducere )i note
de Pr. Prof. Dumitru St'niloae

Edi+ie electronic'

APOLOGETICUM
2005
Filocalia
2

Volumul poate fi distribuit liber pentru uz personal.

Aceast' lucrare este destinat' tuturor iubitorilor de spiritualitate cre)tin'
ortodox'. Ea poate fi utilizat', copiat' )i distribuit' LIBER.

Lucrarea face parte din patrimoniul spiritual al Bisericii Ortodoxe.

Edi+ia I-a la Tipografia Arhidiecezan', Sibiu, 1947
Edi+ia a II-a la Editura Harisma, Bucure)ti, 1994
Edi+ia a III-a la Editura Universalia, New York, 2001

2005 APOLOGETICUM.
http://apologeticum.net
http://www.angelfire.com/space2/carti/
Sfntul Maxim M'rturisitorul
3

PREFAA TRADUC!TORULUI,
la Edi$ia a doua a primelor patru volume

~ntruct primele patru volume din Filocalia s-au
tiprit la Sibiu n anii 1947-1948 ntr-un numr de
exemplare restrns #i de aceea s-au epuizat curnd, mi-am
dat acordul editurii "Harisma" s le tipreasc ntr-o a doua
edi&ie. Scrierile cuprinse n colec&ia Filocalia, ajuns pn la
volumul 12, au fost foarte cutate prin faptul c descriu un
drum progresiv al vie&ii duhovnice#ti, cu recomandri din
cele mai concrete. Drumul acesta este cel al cur&irii omului
de patimile ce-l nchid `n egoismul satisfac&iilor trectoare,
nchis orizontului vie&ii spirituale mereu mai bogate #i
ve#nice. 'i el nu este un drum inventat de om ci este calea
nf&i#at de via&a lui Iisus Hristos #i n care poate nainta cel
ce crede n El. Hristos nsu#i este personificarea acestei
ci sau, mai bine spus, El nsu#i este calea #i a nainta
n ea e una cu a nainta n El spre &inta desvr#irii la care a
nl&at El umanitatea asumat prin biruirea cu rbdare a
slbiciunilor #i patimilor noastre primite de bunvoie #i a
suportrii cu iubire a du#manilor pn la rstignire avnd ca
rezultat nvingerea mor&ii #i ve#nicia ca via& fericit a Lui
ca om #i a celor care se vor alipi Lui prin credin&.
Programul vie&ii descrise n Filocalia este un
program hristologic. Este trirea lui Hristos din puterea lui
Hristos pe care l au tritorii n ei prin rugciune tot mai
Filocalia
4
deas. Este calea spre cea mai nalt noble&e omeneasc,
este singura cale care promoveaz unirea oamenilor ntre ei
n Hristos, opus dezbinrilor care aduc atta suferin&
omeneasc.
Separarea operei lui Hristos de lucrarea Lui ca om
-unit cu colaborarea omului - a nceput s fie fcut mai
trziu de scolastic prin mpr&irea prea strict n Teologia
Dogmatic #i Moral. S-a spus c Dogmatica are s
reprezinte ce e Dumnezeu n Sine #i ce a fcut El pentru om,
iar Morala ce are de fcut omul. S-a trecut peste faptul c
ceea ce face omul nu face singur, ci face ntrit de Hristos #i
de Duhul Lui cel Sfnt. De aceea n sensul teologic apusean
nu exist nici un fel de scrieri care s descrie, asemenea
celor Filocalice, drumul omului n Hristos sau al lui Hristos
n om, de felul Filocalie. ~n catolicism nu se #tie de o
energie necreat a lui Hristos lucrnd n om #i ntrind
lucrarea omului spre a-1 face s nainteze tot mai mult n
Hristos. Despre o astfel de via& n Hristos nu se vorbe#te
nici n Reforma&iune nici n gruprile neoprotestante. Dup
catolicism Hristos ne-a mntuit, dnd prin cruce satisfac&ie
lui Dumnezeu pentru jignirea adus Lui de pcatele oame-
nilor, terminndu-#i cu aceasta lucrarea mntuitoare #i
retrgndu-se n cer, lsnd pe pmnt un nlocuitor care s
mpart oamenilor meritele c#tigate de Hristos prin
satisfac]ia adus\ de El.
~n Reforma]iune se merge mai departe negndu-se
aproape complet Tainele n care catolicismul nu mai vede
lucrarea necreat a lui Hristos. Iar n gruprile
neoprotestante se neag chiar crucea lui Hristos ca mijloc de
mntuire #i de biruire a mor&ii, ba i se refuz lui Iisus chiar
numele de Hristos contrar faptului c #i L-a dat El nsu#i
(Mt. 16,16-17), nume care-L arat ca Fiul Lui Dumnezeu.
5
De aceea toate aceste forme apusene ale cre#tinis-
mului se mul&umesc s laude pe Iisus ca pe cineva distant
care le-a adus sau le va aduce iertarea de pcate, fr s
vad n El pe lucrtorul mntuirii #i al sfin&irii n El, trit
ntr-o unire tot mai mare prin rugciune, dar #i prin efortul
lor de a se asemna tot mai mult Lui prin #tiin&a lor de a
folosi puterea Lui spre a cre#te n unire #i asemnare cu El.

Preot Prof. Dr. D. Stniloae
Sf. Pa#ti ale anului 1992

Filocalia
6

Cuvnt nainte

Cu ajutorul bunului %i atotputernicului Dumnezeu,
iese la lumin( al treilea volum din Filocalia. Cerem iertare
cititorilor c( volumul acesta e o hran( duhovniceasc(mai grea.
Dar nsemn(tatea acestei scrieri a Sf. Maxim M(rturisitorul
e prea mare ca s( nu ne fi sim$it ispiti$i s( o public(m.
Volumele urm(toare vor fi aproape toate cu mult mai
u%oare.
Volumul de fa$( cuprinde una din cele dou( opere
mai mari ale Sf. Maxim M(rturisitorul, intitulat(: "Despre
diferite locuri grele din Sf. Scriptur(", scris( pe la anul 631-
633
1
%i adresat( egumenului Talasie, din care pricin( i
spunem pe scurt "R(spunsuri c(tre Talasie".
Motivul care ne-a ndemnat s( d(m n Filocalia
aceast( oper( este urm(torul: n Filocalia greac( se cuprinde
din opera Sf. Maxim, pe lng( Capetele despre dragoste,
Tlcuirea la Tat(l nostru %i Capetele gnostice, nc( o scriere
n Cinci sute de capete intitulat(: "Diferite capete teologice,
economice %i despre virtute %i p(cat".
2
Dar ntruct prin

1
Vezi introducerea la vol. II al Filocaliei romne.
2
Migne P. G. 90, 1177-1400. ,-./2030 0-42463,/ 7- ,08 oiiovoiio
,03 9-:3 op:+q; ,03 ,0,80;. ~n Filocalia greac( ele formeaz( un corp
cu Capetele gnostice, alc(tuind la un loc 700 capete, dintre care
Capetele gnostice sunt date ca suta nti %i a doua, iar acestea ca suta a
treia pn( la a %aptea. Filocalia ed. II, p. 232-256, 256-316. Dar titlul
celor 200 capete prime e deosebit de al celor 500 din urm(, de unde se
vede c( sunt dou( opere adunate la un loc. Titlurile coincid cu cele din
P. G.
7
cercet(rile lui W. Soppa
3
%i M. Th. Disdier
4
a stabilit c( din
aceste Cinci sute de capete 422 sunt extrase literale sau
aproape literale din "R(spunsuri c(tre Talasie" %i din
Scoliile ce-o nso$esc, ne-am gndit c( e preferabil s( d(m
aceast( scriere n ntregime pentru a n$elege mai bine
cugetarea Sfntului.
La aceasta ne-am sim$it ndemna$i cu att mai
mult, cu ct n urma acestor constat(ri sunt puternice motive
s( se cread( c( nu Sf. Maxim nsu%i a alc(tuit cele Cinci sute
de capete, compilndu-le din operele sale, ci lucrarea aceasta
a ntreprins-o un autor de mai trziu, poate chiar pe la
nceputul veacului 12. P(rerea aceasta se ntemeiaz( pe
faptul c( Scoliile la "R(spunsurile c(tre Talasie", care au
furnizat nu mai pu$in de 221 capete din cele cinci sute, nu e
probabil s( fie ale Sf. Maxim, ci ale cuiva care a tr(it dup(
el. E drept c( n "Cuvntul nainte" al Scoliilor - care e de-o
obscuritate pe care Sf. Maxim n-a egalat-o poate niciodat(
5
-
autorul lor %i afirm( identitatea cu autorul "R(spunsurilor
c(tre Talasie".
6
Dar uitnd de aceasta, adeseori prezint(, n
diferite Scolii, ideile din "R(spunsuri" cu cuvntul: "zice"
("zice Sf. Maxim", adic(), ar(tnd deci pe autorul
"R(spunsurilor" ca deosebit de sine. Apoi autorul Scoliilor
laud( uneori limpezimea, adncimea, elegan$a explic(rilor
din "R(spunsuri", ceea ce n-ar fi putut face nsu%i Sf.
Maxim. De multe ori apoi Scoliile se reduc la dou( trei
cuvinte, care nu aduc nici o contribu$ie la n$elegerea ideilor
din "R(spunsuri". Prin aceasta ele se v(desc ca simple not(ri

3
Die diversa C(pita unter den Schriften des hl. Maximus, in deutscher
und quellenkritischer Beleuchtung, Dresda, 1922, in 8, p. 135.
4
Une oeuvre douteuse de Saint Maxim le Confesseur, Les cinq
Centuries Thologiques, in Echos d'Orient, 34, 1931, p. 160 -178.
5
M. Th. Disdier, o. c., p. 164
6
Vezi P. G. 90, 265: Filocalia romn(, vol, III, p. 18.
Filocalia
8
pe care le-a f(cut un cititor atent, dar nu ca explic(ri reale,
cum ar fi trebuit s( fie dac( nsu%i Sf. Maxim s-ar fi gndit
apoi s( fac( prin ele mai de n$eles anumite pasaje din
scrierea sa.
7

Afar( de aceste motive, scoase din textul
Scoliilor, mai sunt %i unele indicii externe care ne nt(resc
propunerea c( ele sunt de mai trziu. Patriarhul Fotie
cuno%tea "R(spunsurile c(tre Talasie", cum arat( descrierea
ce le-o face
8
dar se pare c( nu cuno%tea Scoliile. Deci e
probabil ca Scoliile s( fi fost alc(tuite dup( 857, cnd a scris
Fotie.
Apoi patru din Scolii mustr( pe Nil cel tn(r,
9
personaj care trebuie identificat cu discipolul lui Ioan Italul
(de pe la 1040) %i de care spune Ana Comnen, c( a fost
condamnat la Constantinopol de un Sinod pe timpul
mp(ratului Alexie Comnen (1108-1118), pentru c( sus$inea
teza monofizit( c( omenitatea lui Hristos a fost
ndumnezeit( _prin fire (.< =-3 <-><? @03 7A 9:A=2?BB0)
nen$elegnd nimic din uniunea ipostatic(.
10
Deci sau aceste
patru Scolii sunt ad(ugate ulterior, lucru care s-ar cere
dovedit printr-o cercetare a manuscriselor, sau Scoliile n
ntregimea lor sunt scrise abia pe la sfr%itul veacului 11. ~n
acest caz nici cele cinci sute de Capitole nu sunt scrise

7
Disdier, o. c., p. 165.
8
Biblioteca, cod. 192, P. G. 103, -637A-645C.
9
Scolia l la R(sp. 42, p. 149 (P. G. 90, 409); Scolia 9 la R(sp. 53, p. 232
(P. G. 90. 508); Scolia l la R(sp. 62, p. 360 (P. G. 90, 661); Scolia 14
la R(sp. 64, p. 415 (P. G. 90, 729).
10
Alexiada, cartea X, P. G. 131, 697-700. ~n acest sens trebuie corectat(
traducerea Scoliei l la R(sp. 62, p. 360, unde am redat pe
ooi0:oi+oi cu: cei ce socotesc c( firile stau de sine. Cred c(
termenul grecesc a trebuit s( fie ooi0:+oi %i nseamn(: cei ce sus$in
ndumnezeirea prin fire.
9
nainte de acest timp. Iar cum aceste Cinci sute de capitole
sunt atestate de manuscrise din v. 13, compilarea lor trebuie
s( se fi f(cut n cursul veac. 12, probabil pe la nceputul
lui
11
.
Dar ar putea ntreba cineva: Dac( Scoliile provin
de la un alt autor %i dintr-un timp att de trziu, de ce le-am
tradus %i pe ele n acest volum? Pentru c( dac( nu toate, cel
pu$in o bun( parte din ele aduc deslu%iri nsemnate ale
ideilor din "R(spunsuri", sau nregistr(ri pre$ioase. (De
pild( Scolia 20 %i 21 la R(sp. 65).

~n ce m( prive%te con$inutul scrierii "R(spunsuri
c(tre Talasie", el este att de bogat, nct cu greu poate fi
rezumat. Opera aceasta s-ar cere mai degrab( l(rgit( prin
tlcuiri, dect comprimat( ntr-un rezumat. Rezumarea este
cu att mai grea, cu ct ea nu desf(%oar( n form(
sistematic( con$inutul ei de idei, ci-1 prezint( mpr(%tiat %i
cu reveniri, din prilejul tlcuirii unor pasaje obscure din Sf.
Scriptur(, n a c(ror n%irare nu se poate constata vreo ordine
oarecare.
O alt( greutate n calea unei rezum(ri este
caracterul scrisului Sf. Maxim. Chiar un Fotie s-a plns c(
stilul Sf. Maxim este nc(rcat, greoi %i obscur, ocolind
exprimarea direct( %i iubind metaforele.
12
Dar cercet(torii
mai noi au constatat c( dac( scrisul lui, se pare greoi,
aceasta se datore%te nu unei ngr(m(diri de cuvinte f(r( rost,
ci tocmai extraordinarei bog($ii de nuan$e a cuget(rii sale,
c(reia i corespunde o tot att de mare bog($ie de cuvinte.
Tixeront a putut spune: Maxim este un mistic care totodat( e
%i un metafizician %i un ascet, care din contactul cu filosofia

11
Disdier, o. c., p. 166.
12
P. G. 90, 268.
Filocalia
10
aristotelic( a c%tigat o stringen$( %i o preceziune a cuget(rii,
care n zadar ar fi c(utat( la Areopogitul".
13

Gndirea larg cuprinz(toare, adnc( %i armonic( a
Sf. Maxim, %i-a g(sit o prezentare vrednic( de ea n cartea
de-o extraordinar( densitate, temeinicie %i p(trundere a lui
Hans Urs von Balthasar, intitulat(: "Liturghia cosmic(".
14
~n
teologia ortodox( acest uria% al cuget(rii cre%tine - poate cel
mai mare dintre to$i - nu %i-a g(sit nc( o prezentare demn( de
el. Gndul de-a ncerca o asemenea ntreprindere strne%te
un sentiment aproape paralizant. Sentimentul pe care l
treze%te un masiv alpin la gndul de a-1 mbr($i%a, n orice
caz, ntreprinderea de-a prezenta pe Sf. Maxim reclam( un
timp ndelungat pentru a fi dus( la un sfr%it ct de ct
mul$umitor.
Altfel tot ce-ai spune despre el, $i se pare o
impietate, o prezentare a muntelui prin cteva f(rmituri de
piatr( zgriate din el, sau printr-un desen stngaci care
deformeaz( %i coboar( majestatea covr%itoare a lui.
A%a este, desigur, %i ceea ce se va spune mai jos
despre cugetarea acestui Sfnt, desf(%urat( n "R(spunsurile
c(tre Talasie".
Unghiul din care vede %i explic( Sf. Maxim totul
este Logosul divin. El d( sens vie$ii omene%ti %i El umple de
sensuri (de ra$iuni) toate lucrurile lumii, n leg(tur( cu care se
tr(ie%te ntr-un fel sau altul aceast( via$(. Normal omul prin
Logosul din sine, trebuie s( fie mpletit cu Logosul divin %i
cu ra$iunile lucrurilor.
Dar prin c(derea `n p(cat s-a ascuns deodat( cu
Logosul divin, att ra$iunea personal( ct %i ra$iunile din
lume. Omul a c(zut `n zona ngust( a sim$irii, prin care

13
Precis de Patologie (1934), p. 395.
14
Kosmische Liturgie, Fr. i. Br. 1941.
11
r(mne doar la suprafa$a sensibil( a lucrurilor. Prin aceasta a
devenit ira$ional.
15

Sim$irea are nti n$elesul de percep$ie a
sim$urilor, de luare de cunoa%tere prin sim$uri, f(r( nici o
calificare moral( sau imoral(. Ca atare ea e l(sat( de
Dumnezeu, pentru ca prin ea mintea, sesiznd ra$iunile din
lucrurile sensibile, s( urce spre cunoa%terea lui Dumnezeu.
16

Dar la ea se asociaz( foarte u%or o pl(cere sau o
durere, ntruct unele aspecte materiale ale lucrurilor sunt
favorabile trupului, altele defavorabile. Sim$irea ca pl(cere
sau durere prilejuit( de lucruri e sim$irea cea condamnabil(,
ntruct l leag( pe om de suprafa$a material( a lucrurilor,
f(cndu-1 s( uite de sensurile lor mai nalte %i peste tot de
ordinea spiritual(. Pl(cerea %i durerea aceasta legat( de
sim$uri n-a avut-o omul la nceput, dar a avut n el o
oarecare capacitate de-a se bucura cu mintea de cele nrudite
cu ea, de cele spirituale. Dar omul a cobort aceast(
capacitate de pe planul spiritual pe cel trupesc, unind-o cu
sim$irea. S-a produs, prin voia omului, sau prin neaten$ia %i
lipsa unei voiri statornice, un transfer al capacit($ii de
pl(cere de pe planul spiritual pe cel biologic. Astfel omul %i-
a mutat pl(cerea prin mijlocirea sim$urilor spre cele
sensibile.
17
Aceast( lipire a omului de cele sensibile, fiind o
c(dere de la leg(tura cu ordinea spiritual(, e %i o c(dere de la
firea sa, o c(dere ntr-o existen$( paranatural( (de la ,07/
.C=3@ la 90:0 .C=3@).
18
C(derea nu const( numai n faptul
c( omul lucreaz( exclusiv cu sim$urile, ci ea are un caracter
total %i nseamn( o pervertire a modului natural de a lucra,

15
Introducere, p. 9; P. G. 90, 253.
16
Introducere, p. 1; P. G. 90, 245.
17
R(sp. 61, 333; P.G. 90, 628.
18
Ibid.
Filocalia
12
de%i pervertirea nseamn( totodat( o exagerare a lucr(rii prin
sim$uri %i o ridicare a acestei lucr(ri la rolul de
conduc(toare. Caracterul total %i pervertit al c(derii se arat(
n faptul c( sim$urile nu lucreaz( nici acum singure, ci
mintea (sau cugetarea) se pune n slujba lor, n(scocind
moduri de pl(cere din contactul lor cu suprafa$a material( a
lucrurilor, n starea de cur($ire cugetarea nc( era prezent( n
sim$ire, dar nu ca s( slujeasc( sim$irii n vederea pl(cerii, ci
ca s( se desprind( din aspectele sesizate prin ea ra$iunea
lucrurilor, n starea de cur($ire mintea era sim$ire, dar %i
deasupra ei, conducnd sim$irea din sim$irea ns(%i. Acum e
"cobort(" cu totul n sim$ire, sau sub ea, fiind condus( de
aceasta, ntr-un anumit fel omul c(zut, de%i a devenit
ira$ional, totu%i n-a concediat cu totul ra$iunea, ci aceasta a
c(zut si ea cu el, p(r(sindu-%i scaunul ei de judec(tor drept
%i impar$ial %i f(urind argumente n favoarea patimilor.
Astfel omul e mai jos dect animalul, "pe care l-a ntrecut n
ira$ionalitate, mutnd ra$iunea cea dup( fire n ceea ce e
contrar firii".
19

Dar pervertirea aceasta a cuget(rii n starea de
c(dere implic( %i o pervertire a sim$urilor. C\ci sim$urile
care nu mai sunt c(l(uzite de ra$iune, ac$ioneaz( contrar firii
%i spre r(ul ei, prin exagerarea p(tima%( a lucr(rii lor,
abuznd de func$ia lor.
20

Lipirea de latura v(zut( a lumii prin sim$ire %i
c(utarea pl(cerii ce o poate aceasta oferi trupului, precum %i
fuga de durerea ce poate proveni din ea, dau na%tere tuturor
patimilor, ca tot at$ia cle%ti prin care ne $ine suprafa$a
sensibil( a lumii prin%i de ea. Mai bine zis seva care
hr(ne%te sau se mi%c( n toate patimile este iubirea trupeasc(

19
Introd. 9; P. G. 90 253.
20
R(sp. 65; P. G. 90, 749.
13
de sine (.320<780), pe care caut( omul s( %i-o satisfac( n
leg(tur( cu suprafa$a material( a lumii.
21

Un mare rol de$ine n concep$ia Sf. Maxim
pl(cerea %i durerea. C(utarea pl(cerii na%te un %ir de patimi,
fuga de durere alt %ir.
22
Dar ntre pl(cere %i durere este %i o
cauzalitate reciproc( necontenit(. Ele se succed ca ntr-un
cerc vicios. C(utnd pl(cerea, omul va avea n mod sigur,
dup( gustarea ei, durerea. Iar fugind de durere, caut( sc(pare
n bra$ele pl(cerii, ca s( dea dincolo de ea de o durere %i mai
mare. Nu poate rupe nimeni acest cerc de fier al pl(cerii %i al
durerii, ca s( r(mn( numai cu pl(cerea. Cine caut( pl(cerea
d( de durere, cine fuge de durere d( prin pl(cere tot de dure-
re.
23
Dar de aici nu rezult( un fatalism. Aceast( nl(n$uire
poate fi biruit(. *i nu treptat printr-o mblnzire n cursul
multor rencarn(ri, ci printr-o s(rire n afar( de cercul
pl(cerii %i durerii. E necesar s( stai neclintit %i la ispita
pl(cerii %i la amenin$area durerii, ca un ac de balan$(
imobilizat. Aceasta e starea de nep(timire, starea omului
nep(tima%.
24
Ea nu e ns( o nesim$ire de cadavru, n sensul
apatiei budiste.
Pentru a n$elege acest lucru trebuie s( vedem ns(
de unde a ap(rut pl(cerea %i durerea trupeasc(.
Pl(cerea %i durerea trupeasc( s-au putut na%te prin
faptul c( omul ca f(ptur( m(rginit( a fost dotat de
Dumnezeu, cum ar(tam mai sus, cu capacitatea de-a se
bucura de ceea ce-l ntrege%te pe planul esen$ial sau spiritual

21
Intr. 10; P. G. 90, 256 C.
22
Ibid.
23
Introd. 9; P. G. 90, 253.
24
"Deci cel ce nu dore%te pl(cerea trupeasc( %i nu se teme de durere, a
ajuns nep(timitor. C(ci deodat( cu acestea %i cu iubirea trupeasc(
de sine, care le-a n(scut, a omort toate patimile ce cresc prin
aceasta %i prin acelea", Introd. 14; P. G. 90, 260-261.
Filocalia
14
al fiin$ei sale, adic( de Dumnezeu, %i de a se ndurera de
mpu$inarea vie$ii sale spirituale prin ndep(rtarea ei de
izvorul adev(ratei sale existen$e. Numai lui Dumnezeu nu-I
e dat de-a alterna bucuria cu durerea, sau m(car de-a ncerca
o bucurie nou(, printr-un plus de via$( ce I-ar veni din afar(,
odat( ce e nesfr%it.
Dar omul avnd %i o latur( trupeasc(, capacitatea
de bucurie sau de ntristare ce-o are n totalitatea fiin$ei sale,
s-a obi%nuit s( se actualizeze ca pl(cere pentru ceea ce-i
spore%te via$a trupeasc( - p(rndu-i-se c( aceasta e o sporire a
fiin$ei sale integrale - %i ca o nepl(cere pentru ceea ce-i restrnge
prosperitatea trupeasc( - confundnd iar(%i trupul cu
totalitatea fiin$ei sale. Iar cele ce-i sporesc sau mpu$ineaz(
via$a trupeasc( sunt lucrurile sensibile. Astfel prin c(dere,
binele %i r(ul pentru om s-au limitat la ceea ce-i bine %i r(u
pentru trup, adic( la lumea sensibil(; aceasta-i cuno%tin$a,
sau falsa cuno%tin$( la care a ajuns prin c(dere, cuno%tin$a pe
care i-a dat-o lumea ca pom al cuno%tin$ei unui astfel de
bine %i astfel de r(u. Astfel omul n-a mai socotit c( binele
st( n planul spiritual %i n-a mai socotit nici r(ul ca lips( a
bunurilor spirituale.
25

C( pl(cerea %i durerea n-au ap(rut din nimic, ci
sunt o ntoarcere spre cele materiale a unei energii prin care
omul e menit s( caute cele spirituale %i s( evite pierderea lor,
se arat( %i din faptul c( att pentru c(utarea %i bucuria de
cele bune, ct %i fericirea %i ntristarea de cele rele, sufletul
omenesc are cte o facultate: a poftei %i a mniei. Aceste
facult($i nu s-au n(scut prin orientarea omului spre cele
sensibile, ci prin aceasta s-au pervertit %i ele, ca %i ra$iunea,
ca %i sim$irea, ntorcndu-se spre ceea ce nu trebuie, sau

25
Introd. 12; P. G. 90, 257; R(sp. 43, p. 151; G. P. 90, 412-413; ~ntreb.
21, p. 62 urm.; P. G. 90, 312.
15
rev(rsndu-%i ntreaga energie %i sim$ire. A%a se explic( %i
apari$ia afectelor conforme cu firea, dup( c(derea n p(cat a
omului. Aceste afecte sunt: pofta de mncare %i pl(cere de ea,
frica de durere %i de moarte, un fel de manifest(ri ale instinctelor
de conservare trupeasc(. Pn( sunt $inute n frul ra$iunii,
limitndu-se la ceea ce e necesar existen$ei trupului, aceste
afecte sunt irepro%abile. Dar cnd sunt satisf(cute cu exagerare,
ele devin patimi p(c(toase.
26
De aceea ele nu trebuie suprimate
ct tr(im pe p(mnt. Dar la via$a viitoare nu se mai mut( cu noi.
Propriu-zis, n via$a viitoare, cnd vom fi "min$i pure", nu se
mai poate vorbi nici de poft( %i mnie, c(ci nu mai au mi%carea
reflex( pe care o au n via$a de aici, o dat( ce numai Dumnezeu
lucreaz( atunci n om. Dar tot r(mn ntr-o oarecare form( %i
anume cea dinti ca "vigoare nesfr%it( a dorin$ei ce se desfat(
de ele".
27

Dar dac(-i a%a, ie%irea din cercul de fier al pl(cerii %i
durerii trupe%ti nu nseamn( o ncremenire n nesim$ire, ci
ridicarea la o alt( pl(cere %i la o alt( vigoare de ordin spiritual
care, departe de a-i sl(bi firea, i dau adev(rata nt(rire.
Dar acum s( vedem cum a devenit cu putin$( ca omul
s( sar( din cercul pl(cerii %i al durerii trupe%ti, sau s( se elibereze
de patimi?
Putin$a aceasta i-a dat-o coborrea %i lupta Logosului
n trup. Dup( ce omul c(zuse din leg(tura %i vederea clar( a
Logosului prin ra$iunea din sine %i prin ra$iunile din lume, n
mocirla ntunecoas( a laturii v(zute a lumii, n care orbec(ia
purtat de sim$irea lipsit( de vederea ra$iunii, tot Logosul a
ntreprins s(-l scape, coborndu-se nsu%i pe cmpul de lupt( n
care z(cea omul nvins. Lupta ce-o ntreprinde Logosul acum %i
pe care ajuta$i de el trebuie s( o ntreprindem %i noi, ia un

26
R(sp. p. 20-21; P. G. 90, 269.
27
R(sp. 55, p. 266, 267; P. G. 548D, 549B.
Filocalia
16
caracter ascetic. Trebuie s( se dea o lupt( n firea omeneasc(
ns(%i pentru a se r(sturna domina$ia sim$irii asupra ra$iunii %i
cuget(rii, pentru a se lua v(lul sim$irii de pe cugetare,
28
ca
aceasta s( poat( vedea razele Logosului n lume %i pentru a-L
intui %i dincolo de lume. Mai bine zis ns(%i sim$irea trebuie
eliberat( de pl(cere %i durere, care-i injecteaz( pornirea
nenfrnat( spre cele sensibile; trebuie f(cut( unealt( neutr( de
cunoa%tere n mna cuget(rii, n al$i termeni trebuie "retras(
mintea din sim$ire",
29
precum trebuie retras( pofta %i mnia cu
pl(cere %i durerea lor %i ndreptate spre cele spirituale. Aceasta e
totuna cu eliberarea firii omene%ti de patimi sau de atrac$ia
pl(cerii %i de frica durerii, prin nfrngerea iubirii trupe%ti de
sine.
*i precum omul sl(b(nogii de p(cat, omul c(zut din
leg(tura cu Logosul, e totodat( un om robit de latura material( a
lumii, lupta de eliberare ce trebuie pornit( n firea omeneasc(,
trebuie s( fie totodat( o lupt( de descle%tare din aceast( latur(
material( a lumii. ~n contact cu lumea cade omul, ntr-o
atitudine fa$( de ea trebuie s( se %i ridice. Prin lumea redus(
numai la latura material( cade, prin lumea redescoperit( n
adncurile ei spirituale se ridic( spre Dumnezeu. Lupta aceasta
de nt(rire %i de restabilire a firii omene%ti trebuie s-o porneasc(
Logosul nti n omenitatea ce %i-a luat-o ca prg( a ntregii firi
omene%ti, apoi n fiecare subiect omenesc n colaborare cu el.
Aceasta pentru c( numai cu puterea dumnezeiasc( ea putea fi
dus( la bun sfr%it. El a luat a%adar din aluatul firii omene%ti
expus( asalturilor celui r(u, care o ispite%te cu pl(cerea %i o

28
Cugetarea sau mintea e fa$a omului, e adev(rata manifestare a lui ca
fiin$( spiritual(. Cu aceast( fa$( descoperit( trebuie s( oglindeasc(
slava Logosului din sine %i din lume ca un alt Moise. Introd. p. 15; P.
G. 90, 261.
29
Introd. p. 1; P. G.
17
nfrico%eaz( cu durerea, atr(gnd-o prin acestea n toate pati-
mile. Ceznd c( nu e dect om, C(peteniile %i St(pniile acestei
lumi s-au apropiat %i de EI, dar El le-a nfrnt, ntruct firea Lui
nt(rit( de puterea dumnezeiasc( a stat neclintit( la ispita prin
pl(cere %i la amenin$area cu durere.
30
Logosul n-a avut n firea
omeneasc( ce-a luat-o patimile condamnabile, dar a avut
afectele conforme cu firea, care la ceilal$i oameni ndat( ce vine
ispita prin pl(cere se prefac n p(cate. Deci avnd aceste afecte,
a ar(tat c( firea omeneasc( poate sta tare n fa$a pl(cerii %i a
durerii, f(r( a fi lipsit( de afectele ei naturale.
El a procurat astfel prin firea lui nt(rit(,
imunizat( mpotriva patimilor, un aluat care a r(mas n
solidaritate cu toat( fr(mnt(tura firii omene%ti.
Fiecare om, dac( st( prin credin$( n leg(tur( cu
Hristos, poate c%tiga aceast( t(rie, aceast( imunitate. Aceasta o
poate mai ales prin faptul c( Hristos nsu%i e n el, ajutndu-1 la
lupta de nt(rire a firii, de eliberare de patimi, adic( de restabilire
a ra$iunii %i a min$ii ca organe de unire cu Dumnezeu.
Nu st(ruim asupra metodei am(nun$ite, sau asupra
tuturor etapelor pe care trebuie s( le parcurg( omul pe drumul
pe care trebuie s( suie de la tr(irea prin sim$irea oarb( %i
p(tima%(, necat( n mocirla material( a lumii, pn( la tr(irea n
lumina lui Dumnezeu, ar(tat( n mintea Sa %i n ra$iunile lumii.
Not'm numai fazele de c'petenie. Prima faz' este aceea a
cur'+irii de patimi )i a dobndirii virtu+ilor. Aceast' faz' nu
suprim' sim+irea, dar o face s' redevin' pur' lucrare de
cunoa)tere, liber' de pl'cere )i durere. A)a e posibil' virtutea,
prin care omul nu rupe leg'turile cu lumea, ci se elibereaz' de
robia n care ea l +ine prin pl'cerile )i utilit'+ile materiale ce le
ofer'. Omul folose)te lumea acum n cadrul strict al necesit'+ilor
naturale )i pentru refacerea prin dragoste a leg'turilor cu

30
R(sp. 21, p. 62 urm.; P. G. 90, 312.
Filocalia
18
semenii, adic' a refacerii unit'+ii firii omene)ti. E o prim'
biruin+' a spiritului n om.
31
Ea s-a realizat "prin duh" sau "n
duh", adic' puterea Duhului Sfnt trecnd prin adncul spiritual
al omului nt're)te ra+iunea )i cur'+e)te lucrarea sim+urilor.
32

Prin virtute omul e ridicat de la starea contrar' firii, la cea dup'
fire. Omul virtuos e omul ce vie+uie)te n acord cu firea sa, omul
cu firea restabilit', adic' cu firea nt'rit', dat fiind c' virtutea e
t'rie spiritual', ca deprindere neclintit' n bine. Dar ntruct
fiin+a virtu+ii ca t'rie o avem de la Hristos (care e fiin+a virtu+ii),
primul efect al harului lui Hristos e restabilirea firii. Via+a
conform' cu firea nu e o via+' din puterile exclusive ale naturii
umane, ci e o via+' a)a cum e cerut' de sensul, de "ra+iunea"
firii, a)a cum e necesar' pentru ca firea s' existe n normalitatea
ei.
33
n faza aceasta un mare rol are ra+iunea, ca factor ce
dirigue)te sim+irea, ca factor de judecat' obiectiv'.
34

De pe treapta aceasta, care e o prim' ridicare a
omului din temni+a sim+irii oarbe spre Logosul dumnezeiesc
prin ra+iune, omul se nal+' pe treapta a doua, care este aceea
a vederii ra+iunilor divine n lume. Acum Ra+iunea divin' nu
mai lucreaz' numai ascuns' sub virtu+i, ci se arat' prin
str'veziul naturii )i al Scripturii. Leg'tura omului cu
Logosul divin devine mai v'dit' deci )i mai puternic'.

31
"C(ci acolo unde sim$irea e crmuit( de ra$iune, trupul e lipsit de
toat( pl(cerea cea dup( fire, neavnd sim$irea slobod( %i dezlegat( de
lan$urile ra$ionale, ca s( slujeasc( pl(cerii". R(sp. 58, p. 305; P. G. 90,
597.
32
"~n cei ce au mo%tenit numele lui Hristos...Duhul mi%c( ra$iunea
natural(". R(sp. 15, p. 49, P. G. 90, 297.
33
"C(r(ri sunt modurile virtu$ilor conforme cu legea natural( %i ra$iunile
cuno%tin$ei din legea duhovniceasc(, pe care le dezv(luie prezen$a lui
Dumnezeu Cuvntul %i care readuc firea la ea ns(%i %i la cauza ei, prin
virtute %i cuno%tin$(". R(sp. 39, p. 134; P. G. 90, 393 A.

34
R(sp. 58, P. G. 90, 601. "Des(vr%it este cel ce a nvins pl(cerea %i
durerea trupului prin ra$iune".
19
Vederea aceasta se nume)te contempla+ie natural', nu pentru
c' s-ar face exclusiv cu ajutorul puterilor naturale de
cunoa)tere, ci pentru c' pe de o parte se ndreapt' spre
natur', pe de alta pentru c' ea presupune o natur' uman'
restabilit'. Cunoa)terea aceasta nu e att o cunoa)tere prin
ra+ionamentul deductiv, ct o n+elegere simpl', reprezen-
tnd o nou' ridicare a omului de la ra+iunea discursiv', care
e proprie mai mult fazei virtuoase, la cunoa)terea simpl',
intuitiv' a min+ii.
35

n sfr)it de pe aceast' treapt' suprem' a activit'+ii
fiin+ei sale, omul e ridicat deasupra sa nsu)i, umplndu-se
exclusiv de lucrarea dumnezeiasc' necreat', devenind adic'
Dumnezeu dup' har. Aceasta are loc dup' ce nceteaz' toat'
lucrarea creat' a naturii sale, chiar )i n+elegerea simpl' a
min+ii ntr-o moarte mistic' sau ntr-un Sabat deplin, dat
fiind c' mintea nu se mai mi)c' spre lucrurile create,
m'rginite, ci s-a ntlnit cu Dumnezeu cel infinit, n fa+a
c'ruia trebuie s' renun+e la orice ncercare de a-L cuprinde.
Atunci mintea nu mai cunoa)te pe Dumnezeu n mod
pozitiv, ci ntr-un chip apofatic, prin t'cerea cea mai presus
de grai )i prin ne)tiin+a mai presus de orice n+elegere. Prin
ascez' omul s-a cur'+it de tot ce este r'u n mi)c'rile lui
trupe)ti )i cuget'toare, ca pe urm' s' se goleasc' de orice
con+inut creat al sufletului, ca s' se poat' umple de
Dumnezeu.
36
Acum omul s-a ridicat la o via+' mai presus de
fire.
37
Energiile dumnezeie)ti vor spori n noi la nesfr)it,

35
R(sp. 59, p. 332; P. G. 90, 616; R(sp. 60, 329; P. G. 90, 624.
36
"Iar Smb(ta este des(vr%ita nelucrare a patimilor %i ncetarea total( a
mi%c(rii min$ii n jurul celor create %i trecerea des(vr%it( la Dumnezeu,
n care cel ce a ajuns prin virtute %i cunoa%tere, nu mai trebuie s(-%i mai
aminteasc( de patimi.. nici s( mai adune ra$iunile firii... strignd pe
Dumnezeu numai prin t(cerea des(vr%it( %i reprezentndu-1 numai prin
ne%tiin$a total( prin dep(%ire". R(sp. 65, P. G. 756.
37
R(sp. 59, p. 316; P. G. 609; R(sp. 53, p. 228; P. G. 90, 504.
Filocalia
20
ndumnezeirea noastr' va progresa n ve)nicie. "A)adar aici
g'sindu-ne n stare de activitate, vom ajunge odat' la
sfr)itul veacurilor, lund sfr)it puterea )i lucrarea prin care
activ'm. Dar n veacurile ce vor veni, nu vom fi n
activitate, ci n pasivitate, )i de aceea nu vom ajunge
niciodat' la sfr)itul ndumnezeirii noastre. C'ci p'timirea
de atunci va fi mai presus de fire )i nu va fi nici o ra+iune
care s' hot'rniceasc' ndumnezeirea la nesfr)it a celor ce o
p'timesc".
38

Pe tot acest urcu% am fost sus$inu$i de for$a
invizibil( a Logosului ntrupat. El ne-a fost cale, impuls %i
$int( atractiv(, n fa$a virtu$ilor %i a cunoa%terii ra$iunilor din
lume se f(cuse om cu noi, ajutndu-ne s( dobndim chipul
ne%tirbit al firii umane, dat fiind c( virtu$ile sunt chipurile
omene%ti ale bunurilor dumnezeie%ti, sau fa$a omeneasc( a
dumnezeirii. ~n faza ndumnezeirii, f(r( a nceta s( aib( %i
fire omeneasc(, ne arat( prin str(veziul ei dumnezeirea Sa,
f(cnd %i firea noastr( omeneasc( mediu str(veziu al
energiilor dumnezeie%ti.
39
Hristos omul care se
ndumnezeie%te, umplnd omenitatea Sa numai de
con$inutul energiilor divine, transmite prin comuniunea ce-o
are ca om cu toat( firea omeneasc(, %i omenit($ii noastre
con$inutul energiilor divine. Din Hristos ca om ndumnezeit
se revars( n omul, care a crescut n El prin credin$(, virtute
%i contempla$ie, con$inutul ndumnezeitor al energiilor

38
R(sp. 22, p. 72; P. G. 90, 320.
39
"Bunurile de peste fire au drept chipuri %i tr(s(turi prevestitoare
diferitelor moduri ale virtu$ilor %i ra$iunile celor ce pot fi cunoscute prin,
fire. Prin acestea Dumnezeu se face nencetat om n cei vrednici. Fericit
este deci cel ce L-a pref(cut n sine prin n$elepciune pe Dumnezeu om.
C(ci dup( ce a mplinit nf(ptuirea acestei taine, p(time%te prefacerea sa
n Dumnezeu prin har, iar acest lucru nu va nceta de-a se s(vr%i
pururea". R(sp. 22, p. 72, P. G. 90, 321 B.
21
necreate.
C\zu]i prin p\catul str\mo[esc de la Logosul
divin pn( la ira$ionalitatea sim$irii, care nu sesizeaz( dect
suprafa$a material( a lumii, ne ridic(m prin Logosul venit
aproape de noi ca om, pornind de la credin$a ce ne-o d( la
botez, ca manifestare a prezen$ei Lui acoperite, prin
ra$ionalitatea virtu$ilor %i contemplarea sensurilor spirituale
ale lumii, ca nceput de lic(rire a prezen$ei Lui, pn( la
vederea Lui descoperit( %i pn( la unirea cu El. Tot urcu%ul
n El 1-am f(cut n contact cu lumea creat(. Ajun%i sus,
lumea nu dispare total, ci o vedem %i aici n El. C\ci urcu%ul
n-a fost altceva dect o sub$iere continu( a fiin$ei celui ce a
urcat %i a lumii, pentru ca Logosul s( se vad( tot mai deplin
prin ele, ca la urm( s( nu mai fie dect o lume aerian(,
sc(ldat( n lumina soarelui Hristos. E ceea ce a exprimat
Hans Urs von Balthasar prin cuvintele: "Nu trebuie uitat nici
aceea c( deodat( cu apari$ia arhetipului dumnezeiesc va
ap(rea %i lumea n forma ei des(vr%it(, nve[nicit(".
40

Dar nesfr%ita bog($ie de contraste, de
contrapuncte, de sinteze %i de armonii ce se nasc din
dialectica vie ntre subiectul omenesc, Logos %i lume, de-a
lungul acestui urcu%, r(mne o comoar( ngropat( n
paginile Sf. Maxim M(rturisitorul pn( se va g(si cineva s-o
dezgroape n toat( frumuse$ea ei pentru lumea de azi.

Bucure%ti, Botezul Domnului 1948

Prot. D. ST!NILOAE

40
Die "gnostischen" Centurien des Maximus Confessor, p. 45. *i se
provoac( la cap. gnost. II, 15.

Filocalia
22

Smeritul monah Maxim
c(tre preacuviosul presbiter %i egumen Talasie

Despre diferite locuri grele
din dumnezeiasca Scriptur(
41

Prea cuviosului rob al lui Dumnezeu,
Domnului Talasie, presbiterul %i egumenul,
Maxim smeritul monah, bucurie

Dup( ce i-ai desf(cut, om al lui Dumnezeu,
sufletul n chip ra$ional de afec$iunea fa$( de trup %i mintea
i-ai tras-o cu totul din sim$ire prin duh, trupul
42
i 1-ai
f(cut maic( preacinstit( a virtu$ilor, iar sim$irea i-ai ar(tat-
o izvor nesecat de cuno%tin$( dumenzeieasc(, punnd
nso$irea sufletului cu trupul numai n slujba celor bune, iar
sim$irea folosind-o ca organ prin care s( cuno%ti m(re$ia
celor morale, frumuse$ea sufletului, c(reia i d( o form(
v(zut( prin virtu$i %i o arat( celor din afar(, ca s( avem via$a
Ta ca o icoan( a virtu$ii pus( n v(zul tuturor spre imitare
(1). Iar sim$irea Ta sculpteaz( simbolic n figurile celor
v(zute ra$iunile celor inteligibile %i prin ele urc( mintea spre
simplitatea vederilor inteligibile, desf(cut( de varietatea %i
compozi$ia celor v(zute, ca s( avem cuno%tin$a Ta, drumul
ner(t(citor al adev(rului, spre a trece prin el spre cele

41
D-:3 E30.A:>@ /9A:>@ +q 0-80; ypoq. ~n latine%te: Quaestiones
ad Thalasium, P. G. 90, 243-786. ~n romne%te i vom zice prescurtat:
R(spunsuri c(tre Talasie.
42
Trupul n grece%te e feminin.
23
inteligibile (2). De aceea dup( ce-ai lep(dat cu totul
mp(timirea care leag( de sim$ire %i de trup, str(b(tnd
intens cu mintea n chip priceput oceanul nesfr%it al
cuvintelor Duhului (al Scripturii), cercetezi cu duhul cele ale
Duhului. Dar primind de la acesta descoperirea tainelor
ascunse, smerenia Te-a f(cut totu%i s( alc(tuie%ti o list( cu
multe locuri obscure din Sfnta Scriptur(, pe care ne-ai
trimis-o cernd de la mine, cel lipsit de orice virtute %i
cuno%tin$(, un r(spuns scris cu privire la n$elesul lor mai
nalt.
Primind eu aceast( list( %i citind-o, mi s-a oprit n
loc %i mintea %i auzul %i cugetarea. Drept aceea Te-am rugat
s(-mi ng(dui s( refuz acest lucru. i-am spus c( aceste
locuri de abia pot fi n$elese de cei care au naintat mult n
contempla$ie %i au ajuns la cap(tul celei mai nalte %i mai
neapropiate cuno%tin$e, nu ns( de mine care m( tr(sc pe
p(mnt %i, asemenea %arpelui cel blestemat odinioar(, nu am
alt( hran( afar( de p(mntul patimilor, nnoroiat ca un
vierme de putreziciunea pl(cerilor. F(cnd deci aceasta mult
%i de multe ori, cnd am v(zut c( nu prime%ti aceast(
rug(minte a mea, temndu-m( s( nu sufere ceva iubirea are
ne une%te %i ne face s( avem un singur suflet, chiar de
purt(m dou( trupuri, putnd s(-$i par( refuzul meu un semn
de neascultare, am cutezat mpotriva voii mele cele mai
presus de puterea mea. Am socotit c( e mai bine s( fiu
acuzat de ndr(zneal( %i s( fiu luat n rs de cei ce voiesc,
dect s( sufere iubirea vreo cl(tinare %i vreo mic%orare. C(ci
dup( Dumnezeu nimic nu e mai de pre$ ca ea n ochii celor
ce au minte. Mai bine zis nu e mai pl(cut lui Dumnezeu ca
ea. C(ci ea adun( la un loc pe cei dezbina$i %i poate crea n
cei mai mul$i sau n to$i o identitate netulburat( a voirii (3).
Deci iart(-mi mai nti Tu, cinstite P(rinte,
Filocalia
24
aceast( ntreprindere %i roag( %i pe al$ii s(-mi ierte
ndr(zneala. C%tig(-mi milostivirea lui Dumnezeu prin
rug(ciunile Tale %i f(-L s(-mi stea ntr-ajutor n cele ce voi
spune, mai bine zis s(-mi dea r(spuns drept la fiecare
ntrebare. "C\ci toat( darea cea bun( %i tot darul des(vr%it
de la El este",
43
ca de la izvorul %i P(rintele tuturor
cuno%tin$elor %i puterilor lumin(toare, pe care le d(ruie%te pe
m(sura celor vrednici. Fiindc( numai ncrezndu-m( n Tine
am primit s( mplinesc porunca Ta, a%teptnd bun(voin$a lui
Dumnezeu ca plat( a ascult(rii.
Deci a%eznd fiecare ntrebare n frunte, n
ordinea %i rnduiala n care le-a$i scris, voi da dup( ea un
r(spuns scurt %i precis, pe ct voi fi n stare %i pe ct voi
primi de la Dumnezeu harul %i puterea n$elegerii %i gr(irii
evlavioase. C(ci nu vreau s( ncarc auzul cititorilor cu
mul$ime de cuvinte. Nu vreau, mai ales c( %tiu c( aceste
cuvinte vor r(suna la auzul vostru, care ave$i o cuno%tin$(
adev(rat( %i o vedere apropiat( a celor dumnezeie%ti %i care
a$i trecut dincolo de tulburarea patimilor %i a$i l(sat n urm(
toat( afec$iunea firii, f(cndu-V( ra$iunea conduc(toare %i
judec(toare atotdreapt( n toate cele ce trebuie f(cute (4), iar
mintea introducnd-o pe scara unei n$elegeri superioare n
snul cel mai din(untru al t(cerii dumnezeie%ti, acolo unde
nu se percepe dect o fericire dumnezeiasc( n chip ne%tiut,
o fericire a c(rei m(rire nu o poate face cunoscut( dect
experien$a ce o au despre ea cei nvrednici$i.
Tocmai de aceea unii ca ace%tia nu au trebuin$(
dect de-o scurt( indica$ie n asemenea chestiuni, care arat(
cu anticipare frumuse$ea atotstr(lucitoare a vederilor tainice
cuprinse n cuvintele dumnezeie%ti %i a m(re$elor n$elesuri
duhovnice%ti din el. De altfel nu %tiu dac( mi este ng(duit

43
Iacob l, 17.
25
s( V( spun chiar %i numai atta vou( celor ce a$i devenit,
dup( cuvntul Domnului, sarea p(mntului %i lumina lumii,
pentru bog($ia virtu$ii %i marea rev(rsare de cuno%tin$(,
cur($ind %i din al$ii puroiul patimilor prin modurile virtu$ilor
%i str(b(tnd ne%tiin$a, care e o robire a sufletului, cu lumina
cuno%tin$ei.
Dar V( rog pe Voi cei atotsfin$i$i %i pe to$i cei
care ve$i citi aceast( scriere s( nu socoti$i cele spuse de mine
drept norm( a explic(rii duhovnice%ti a acestor texte. C(ci
sunt cu mult mai prejos de n$elegerea cuvintelor
dumnezeie%ti %i am eu nsumi lips( de nv($(tura altora ca s(
le n$eleg. Ci dac( pute$i presupune sau afla ceva de la Voi
n%iv( sau de la al$ii, socoti$i mai degrab( aceea ca adev(rat
%i crede$i c( ave$i o n$elegere mai nalt( %i mai adev(rat(.
Iar aceasta se cunoa%te prin aceea c( d( certitudine inimii
acelora care se doresc dup( p(trunderea duhovniceasc( a
lucrurilor tainice.
C(ci cuvntul dumnezeiesc se aseam(n( cu apa.
El se arat( ca n ni%te plante %i r(saduri %i ca n diferite
vie$uitoare n cei ce se adap( din acela%i Cuvnt, pe m(sura
lor, att n form( de fapte ct %i de cunoa%tere, r(s(rind ca un
fruct prin virtu$i, dup( calitatea virtu$ii %i cunoa%terii
fiec(ruia %i trecnd de la unii la al$ii (5). C\ci El nu poate fi
circumscris %i nu sufer( s( stea nchis n(untrul unei singure
min$i, dat( fiind infinitatea Lui natural(.
Deci mai nti ne-ai poruncit s( gr(bim despre
patimile ce ne sup(r(. *i anume cte %i care sunt, din ce
nceput pornesc %i la ce sfr%it ajung trecnd prin faza de
mijloc ce le este proprie; din ce putere a sufletului sau ce
m(dular al trupului r(s(rind fiecare d( min$ii n chip nev(zut
forma (opq) sa, iar trupul l face ca pe o vopsea ce
coloreaz( prin cuget(rile p(catului ntreg nefericitul de
Filocalia
26
suflet; care este n$elesul numelui fiec(reia %i lucrarea ei,
roadele %i nf($i%(rile, precum %i vicle%ugurile puse la cale
prin ele de dracii necura$i, nso$irile %i disimul(rile lor
nev(zute, cum scot aceia n chip ascuns pe unele la vedere
prin altele %i cum prin unele atrag n chip am(gitor spre
altele; care sunt sub$irimile (nuan$ele), micimile, m(rimile %i
umfl(rile lor uria%e; cum cedeaz(, se retrag, nceteaz(,
st(ruie, n(v(lesc mai repede sau mai domol; care sunt
justific(rile lor n fa$a sufletului ca n fa$a unui tribunal %i
hot(rrile ce se dau de c(tre cugetare; nfrngerile %i
biruin$ele v(zute %i starea l(untric( ce-o nso$e%te pe fiecare;
care e pricina pentru care li se ng(duie dracilor s( tulbure
sufletul, cu multe patimi %i aceasta fie prin ei n%i%i fie prin
al$ii (altele) (6); prin ce gnd ne aduc n fa$a min$ii f(r( de
vreme materiile proprii, prin care pornesc n chip ascuns
r(zboiul amarnic mpotriva noastr(, care ne preocup(m de
cele ce nu sunt de fa$( de parc( ar fi prezente, ntinzndu-ne
spre materii, sau fugind de ele %i anume primul lucru
p(timindu-1 de dragul pl(cerii, al doilea din pricina durerii
(7); despre modul prezen$ei lor n noi %i despre n(lucirile
complicate %i variate ce le strnesc n visurile din vremea
somnului; apoi dac( sunt nchi%i n vreo parte a sufletului
sau a trupului, sau sunt n tot trupul; %i dac(, aflndu-se
n(untru nduplec( sufletul prin patimile suflete%ti s(
mbr($i%eze pe cele din afar( prin mijlocirea trupului %i l
am(gesc s( se predea cu totul sim$irii, p(r(sind cele ce-i
sunt proprii dup( fire; sau, aflndu-se afar(, printr-o atingere
din afar( a trupului modeleaz( sufletul cel nev(zut dup(
chipul celor materiale (9:A; 7/ C23/ o_qo+ioooiv),
s(dind n el o form( compus( %i dndu-i nf($i%area materiei
primit( prin imaginafie; %i dac( este vreo ordine %i vreo
rnduial( n lucrarea lor, cu viclenie pl(nuit(, ca mai nti s(
27
ncerce sufletul prin unele patimi %i apoi s(-l r(zboiasc( prin
altele; %i care (draci) premerg, care urmeaz( la rnd, sau care
cu care se nso$esc, dac( nu cumva tulbur( sufletul n mod
amestecat f(r( nici o ordine, la ntmplare, prin orice patimi;
apoi dac( este l(sat sufletul s( p(timeasc( unele ca acestea
de la ei n afar( de Providen$(, sau potrivit Providen$ei; %i
care este ra$iunea pentru care Providen$a p(r(se%te n orice
patim( sufletul; care este apoi modul nimicirii fiec(reia din
patimile n%irate %i prin care fapte, cuvinte sau gnduri se
elibereaz( sufletul de ele %i se cur($( de ntin(ciunea
con%tiin$ei; ce virtute va opune fiec(rei patimi ca s( o
biruiasc(, fug(rind pe dracul cel viclean %i t(ind deodat( cu
el total ns(%i mi%carea patimii; cum va putea apoi, dup(
izb(virea de patimi, s(-%i scruteze sufletul bine ale sale; %i
cu ajutorul c(ror ra$iuni %i moduri ajungnd prin ra$iunea cea
dup( fire la rela$ii nep(tima%e ntre sim$iri %i lucrurile
sensibile, va modela sim$urile ca s( stea n slujba virtu$ilor,
precum prin patimi le modelase mai nainte, s( stea n slujba
p(catului (8) %i cum va nf(ptui aceast( bun( ntoarcere ca s(
se foloseasc( de cele prin care gre%ea nainte spre na%terea %i
sus$inerea virtu$ilor; cum apoi, izb(vindu-se %i de aceste
rela$ii (9), va culege cu pricepere, prin contemplarea
natural( n duh, ra$iunile celor create, desf(cute de
simbolurile sensibile din ele; %i cum dup( aceste ra$iuni,
lund contact cu cele inteligibile, prin mintea devenit(
curat( de cugetarea aplecat( spre cele supuse sim$irilor, va
primi n$elegerile cele simple %i va dobndi cuno%tin$a
simpl(, care leag( toate ntreolalt( potrivit cu ra$iunea,
originar( a n$elepciunii; n sfr%it, cum dup( aceasta
sufletul, o dat( trecut dincolo de toate cele ce sunt %i de
n$elesurile lor fire%ti %i desf(cut de toat( puterea n chip
curat, chiar %i de puterea proprie de-a cugeta, va p(timi
Filocalia
28
unirea cea mai presus de n$elegere cu Dumnezeu nsu%i, iar
n acesta stare, primind de la El n chip negr(it nv($(tura
adev(rului adev(rat, ca pe o s(mn$(, nu se va mai abate
spre p(cat (10), nemaifiind loc pentru diavol ca s(-l atrag(
spre r(utate prin am(gire, datorit( necunoa%terii Celui ce e
bun prin fire %i nfrumuse$eaz( toate cele ce se pot mp(rt(%i
de El?
Fiindc( a$i poruncit s( l(muresc n scris ra$iunile,
modurile %i pricinile tuturor acestora, v( rog s( mai a%tepta$i
pu$in cuvntul privitor la ele. De va ajuta Dumnezeu, voi
cerceta cu un prilej mai potrivit %i mai cu st(ruin$( acestea n
alte scrieri, dac( voi sim$i peste tot n minte vreo astfel de
putere de p(trundere `nct s( pot cuteza s( str(bat un ocean
att de mare %i de adnc. C(ci nu m( ru%inez s( spun c( nc(
nu cunosc uneltirile %i vicle%ugurile anevoie de descurcat ale
dracilor necura$i, dat fiind c( praful materiei mi ntunec(
nc( ochii sufletului %i nu m( las( s( privesc (s( contemplu)
n chip curat firea celor create %i s( deosebesc din gr(mada
celor ce exist( pe cele ce par s( existe (11), n%elnd doar
sim$irea cea lipsit( de ra$iune. Fiindc( numai cei foarte
contemplativi %i nal$i la cugetare pot cerceta cu adev(rat
unele ca acestea %i pot gr(i despre ele, adic( numai cei ce
prin mult( experien$( au dobndit puterea de-a cunoa%te cele
bune %i cele care nu sunt bune, ba ceea ce e mai nalt %i mai
de cinste ca toate au primit de la Dumnezeu harul %i puterea
de-a n$elege bine %i de-a spune limpede cele n$elese.
Dar ca s( nu r(mn( cu totul neluminat(
nv($(tura despre acestea n lucrarea de fa$(, voi spune
pu$ine lucruri despre na%terea patimilor, atta ct e de lips(
ca Voi %i b(rba$ii duhovnice%ti asemenea Vou( s( vad(
sfr%itul din nceput. Apoi voi trece la tlcuirea capetelor ce
urmeaz(.
29

Defini$ia r(ului

R(ul nici nu era, nici nu va fi ceva ce subzist(
prin firea proprie. C(ci nu are n nici un fel fiin$(, sau fire,
sau ipostas, sau putere, sau lucrare n cele ce sunt. Nu e nici
calitate, nici cantitate, nici rela$ie, nici loc, nici timp, nici
pozi$ie, nici ac$iune (948?=3;), nici mi%care, nici aptitudine,
nici patim( (pasivitate, afect) contemplat( n chip natural n
vreo existen$( %i n nici una din acestea toate nu subzist(
prin vreo nrudire natural(. Nu e nici nceput (principiu),
nici mijloc, nici sfr%it. Ci ca s(-l cuprind ntr-o defini$ie,
voi spune c( r(ul este abaterea (F22-3G3;) lucr(rii puterilor
(facult($ilor) s(dite n fire de la scopul lor %i altceva nimic.
Sau iar(%i, r(ul este mi%carea nesocotit( (/2A63=74;) a
puterilor naturale spre altceva dect spre scopul lor, n urma
unei judec($i gre%ite. Iar scop (7F24;) numesc cauza celor ce
sunt, dup( care se doresc n chip firesc toate, chiar dac(
Vicleanul, acoperindu-%i de cele mai multe ori pizma sub
chipul bun(voin$ei %i nduplecnd cu viclenie pe om s(-%i
mi%te dorin$a spre altceva din cele ce sunt %i nu spre cauz(, a
s(dit n el necuno%tin$a cauzei.
Deci primul om, neducndu-%i mi%carea lucr(rii
puterilor naturale spre scop, s-a mboln(vit de necuno%tin$a
cauzei sale, socotind, prin sfatul %arpelui, c( acela este
Dumnezeu, pe care cuvntul poruncii dumnezeie%ti i
poruncise s(-l aib( ca pe un du%man de moarte. F(cndu-se
astfel c(lc(tor de porunc( %i necunoscnd pe Dumnezeu, %i-a
amestecat cu nc(p($nare n toat( sim$irea toat( puterea
cuget(toare %i a%a a mbr($i%at cuno%tin$a compus( %i
pierz(toare, produc(toare de patim(, a celor sensibile (13).
*i a%a "al(turatu-s-a cu dobitoacele cele f(r( de minte %i s-a
Filocalia
30
asem(nat lor",
44
lucrnd, c(utnd %i voind acelea%i ca %i ele
n tot chipul; ba le-a %i ntrecut n ira$ionalitate, mutnd
ra$iunea cea dup( fire n ceea ce e contrar firii.
Deci cu ct se ngrijea omul mai mult de
cuno%tin$a celor v(zute numai prin sim$ire, cu att %i
strngea n jurul s(u mai tare ne%tiin$a de Dumnezeu. *i cu
ct %i strngea mai mult leg(turile ne%tiin$ei, cu att se lipea
mai mult de experien$a gust(rii prin sim$ire a bunurilor
materiale cunoscute. Dar cu ct se umplea mai mult de
aceast( experien$(, cu att se aprindea mai mult patima
iubirii trupe%ti de sine, care se n(%tea din ea. *i cu ct se
ngrijea mai mult de patima iubirii trupe%ti de sine, cu att
n(scocea mai multe moduri de producere a pl(cerii, care
este %i frica %i $inta iubirii trupe%ti de sine. *i fiindc( orice
r(utate piere mpreun( cu modalit($ile care o produc, omul
aflnd prin ns(%i experien$a, c( orice pl(cere are ca urma%(
n mod sigur durerea, %i avea toat( pornirea spre pl(cere %i
toat( fuga dinspre durere. Pentru cea dinti lupta cu toat(
puterea, pe cea de-a doua o comb(tea cu toat( srguin$a,
nchipuindu-%i un lucru cu neputin$( %i anume c( printr-o
astfel de dib(cie va putea s( le despart( pe acestea una de
alta %i iubirea trupeasc( de sine va avea unit( cu ea numai
pl(cerea, r(mnnd nencercat( de durere. Sub puterea
patimii el nu %tia, precum se vede, c( pl(cerea nu poate fi
niciodat( f(r( de durere. C(ci n pl(cere e amestecat chinul
durerii, chiar dac( pare ascuns celor ce o gust(, prin faptul
c( domin( patima pl(cerii. Pentru c( ceea ce domin( iese
totdeauna deasupra, acoperind sim$irea a tot ceea ce st(
al(turea.
A%a s-a strecurat marea %i nenum(rata mul$ime a
patimilor stric(cioase n via$a oamenilor. A%a a devenit via$a

44
Ps. 48, 12.
31
noastr( plin( de suspine, cinstind pricinile care o pierd %i
n(scocind si cultivnd prilejurile coruperii sale, datorit(
ne%tiin$ei. A%a s-a t(iat firea cea unic( n nenum(rate
p(rticele %i noi cei ce suntem de aceea%i fire ne mnc(m unii
pe al$ii ca reptilele %i fiarele. C\ci c(utnd pl(cerea din
pricina iubirii trupe%ti, de noi n%ine %i str(duind-ne s(
fugim de durere din aceea%i pricin(, n(scocim surse
nenchipuite de patimi f(c(toare de stric(ciune. Astfel cnd
ne ngrijim prin pl(cere de iubirea trupeasc( de noi n%ine
(.320<780), na%tem l(comia pntecelui, mndria, slava
de%art(, ngmfarea, iubirea de argint, zgrcenia, tirania,
fanfaronada, arogan$a, nechibzuin$a, nebunia, p(rerea de
sine, nfumurarea, dispre$ul, injuria, necur($ia, u%ur(tatea,
risipa, nenfrnarea, frivolitatea, umblarea cu capul prin nori,
mole%eala, pornirea de a maltrata, de-a lua n rs, vorbirea
prea mult(, vorbirea la nevreme, vorbirea urt( %i toate cte
mai sunt de felul acesta. Iar cnd ascu$im mai mult prin
durere modul iubirii trupe%ti de noi n%ine, na%tem mnia,
pizma, ura, du%m(nia, $inerea n minte a r(ului, calomnia,
brfeala, intriga, ntristarea, dezn(dejdea, def(imarea
Providen$ei, lncezeala, neglijen$a, descurajarea, deprimarea,
pu$in(tatea la suflet, plnsul la nevreme, tnguirea, jalea,
sf(rmarea total(, ciuda, gelozia %i toate cte ]in de o
dispozi$ie care a fost lipsit( de prilejurile pl(cerii. ~n sfr%it
cnd din alte pricini se amestec( n pl(cere durerea, dnd
perversitatea (c(ci a%a numesc unii ntlnirea p(r$ilor
contrare ale r(ut($ii), na%tem f($(rnicia, ironia, viclenia,
pref(c(toria; lingu%irea, dorin$a de a pl(cea oamenilor %i
toate cte sunt n(scociri ale acestui viclean amestec. C(ci a
le num(ra acum %i a le spune toate, cu nf($i%(rile, modurile,
cauzele %i vremurile lor, nu e cu putin$(. Cercetarea fiec(reia
din ele o vom face, dac( Dumnezeu ne va h(r(zi putere, n
Filocalia
32
viitor.

Alt( defini$ie a r(ului

Deci r(ul st(, cum am spus mai nainte, n
necunoa%terea cauzei celei bune a lucrurilor. Aceasta orbind
mintea omeneasc(, dar deschiznd larg sim$irea, l-a
nstr(inat pe om cu totul de cuno%tin$a de Dumnezeu %i l-a
umplut

de cuno%tin$a p(tima%( a lucrurilor ce cad sub
sim$uri, ~mp(rt(%indu-se deci omul f(r( m(sur( de aceasta
numai prin sim$ire, asemenea dobitoacelor necuvnt(toare %i
aflnd prin experien$( c( mp(rt(%irea de cele sensibile
sus$ine firea lui trupeasc( %i v(zut(, a p(r(sit frumuse$ea
dumnezeiasc( menit( s( alc(tuiasc( podoaba lui spiritual( %i
a socotit zidirea v(zut(, drept Dumnezeu, ndumnezeind-o
datorit( faptului c( e de trebuin$( pentru sus$inerea trupului;
iar trupul propriu legat prin fire de zidirea luat( drept
Dumnezeu, l-a iubit cu toat( puterea. *i a%a prin grija
exclusiv( de trup, a slujit cu toat( srguin$a zidirii n loc de
Ziditor. C\ci nu poate sluji cineva zidirii, dac( nu cultiv(
trupul, precum nu poate sluji lui Dumnezeu, dac( nu-%i
cur($e%te sufletul prin virtu$i. Deci prin grija de trup omul
s(vr%ind slujirea cea stric(cioas(, %i umplndu-se mpotriva
sa de iubirea trupeasc( de sine, avea n sine ntr-o lucrare
nencetat( pl(cerea %i durerea. C(ci mncnd mereu din
pomul neascult(rii, ncerca n sim$ire p(rerea (cuno%tin$ei)
binelui %i r(ului
45
, amestecate n el.
*i poate c( de fapt dac( ar zice cineva c( pomul
cuno%tin$ei binelui %i a r(ului este zidirea cea v(zut(, nu s-ar

45
Binele pentru sim$irea trupeasc( e pl(cerea, iar r(ul e durerea. Acest
"bine" %i "r(u" e produs de lumea v(zut(, care deci e pomul unui fals
bine %i r\u.
33
abate de la adev(r. C(ci mp(rt(%irea de ea produce n chip
natural pl(cerea %i durerea.
Sau iar\%i poate c( zidirea celor v(zute s-a numit
pom al cuno%tin$ei binelui %i a r(ului, fiindc( are %i ra$iuni
duhovnice%ti care nutresc mintea, dar %i o putere natural(
care pe de o parte desfat( sim$irea, pe de alta perverte%te
mintea (14). Deci contemplat( duhovnice%te ea ofer(
cuno%tin$a binelui, iar luat( trupe%te, ofer( cuno%tin$a r(ului.
C(ci celor ce se mp(rt(%esc de ea trupe%te li se face dasc(l
n ale patimilor, f(cndu-i s( uite de cele dumnezeie%ti. De
aceea i-a interzis-o poate Dumnezeu omului, amnnd
pentru o vreme mp(rt(%irea de ea, ca mai nti, precum era
drept, cunoscndu-%i omul cauza sa prin comuniunea cu ea
n har %i pref(cnd, prin aceast( comuniune, nemurirea dat(
lui dup( har n nep(timire %i neschimbabilitate, ca unul ce-a
devenit deja dumnezeu prin ndumnezeire, s( priveasc( f(r(
s( se vat(me %i cu totul slobod cu Dumnezeu f(pturile lui
Dumnezeu %i s( primeasc( cuno%tin$a lor ca dumnezeu, dar
nu ca om, avnd dup( har n chip n$elept aceea%i cuno%tin$(
a lucrurilor ca Dumnezeu, datorit( prefacerii min$ii %i
sim$irii prin ndumnezeire.
46

46
Deci ndumnezeirea nu exclude cunoa%terea f(pturilor. Dar atunci
omul le cunoa%te f(r( patim( ca Dumnezeu %i n Dumnezeu, nu cu
patim(, adic( cu uitarea lui Dumnezeu. Toate %i au vremea lor, ca s(
se cunoasc( %i s( se s(vr%easc( cum se cuvine, trebuind s( a%tepte
cre%terea omului la n(l$imea lor. Pomul cuno%tin$ei binelui %i a
r(ului (sau lumea) ca s(dit tot de Dumnezeu, nu era ceva r(u n sine.
Dar omul nu era crescut la starea n care l putea privi n mod just [i
neprimejdios. Deci interzicerea atingerii de el era o amnare, nu o
oprire ve%nic(. Aceea%i idee o dezvolt( Sf. Grigorie Palama n
"Capetele naturale, teologice, etc.", Filocalia greac( vol. II, ed. II,
pg. 319.
R(ul nu se identific( cu ipostasul vreunei realit($i, ci e un mod gre%it
de comportare fa$( de realit($i, care vine %i dintr-o intrare a omului n
Filocalia
34
A%a trebuie n$eles aici pomul acela, dup( o
tlcuire pe care o pot primi to$i. C\ci n$elesul mai tainic %i
mai nalt e rezervat pentru cei cu o cugetare mistic(, noi
trebuind s(-l cinstim prin t(cere. Eu am amintit aici de
pomul neascult(rii doar n trecere, vrnd s( ar(t c(
necunoa%terea lui Dumnezeu a ndumnezeit zidirea, al c(rei
cult vine din iubirea de trup (.320<780) a neamului omenesc.
C(ci n jurul acesteia se nvrte%te, ca un fel de cuno%tin$(
amestecat(, toat( experien$a pl(cerii %i a durerii din pricina
c(rora s-a introdus n via$a oamenilor tot n(molul relelor ce
d(inuie%te `n chip felurit %i pestri$ %i-n attea forme cte nu
le poate spune cuvntul. Pentru c( fiecare din cei ce
particip( la firea omeneasc( are n sine, ntr-o anumit(
cantitate %i calitate, vie [i lucr(toare, iubirea fa$( de partea
lui v(zut(, adic( fa$( de trup, care l sile%te ca pe un rob, prin
pofta de pl(cere %i frica de durere, s( n(scoceasc( multe
forme ale patimilor, dup( cum se nimeresc timpurile si
lucrurile %i dup( cum `l ndeamn( modul lui de a fi, `ntruct
experien$a l nva$( c( e cu neputin$( s( ajung( s( alb(
necontenit pl(cerea ca tovar(%( de via$( %i s( r(mn( cu totul
neatins de durere, c( nu va putea s( ajung( la cap(tul acestui
scop. C(ci firea ntreag( a trupurilor fiind corupt( %i pe cale
de mpr(%tiere prin oricte moduri ar ncerca s( o sus$in( pe
aceasta, nt(re%te %i mai mult stric(ciunea din ea. De aceea
omul temnidu-se, f(r( s( vrea, necontenit, de soarta a ceea
ce iube%te, cultiv( f(r( voie %i pe nesim$ite, prin ceea ce
iube%te ceea ce nu iube%te, atrnnd de cele ce nu pot d(inui,
n felul acesta %i preschimb( dispozi$ia sufletului deodat( cu
cele ce se mpr(%tie, ca pe una ce se rostogole%te mpreun(

rela$ie cu un lucru nainte de a fi crescut la capacitatea unei rela$ii
juste.

35
cu cele ce curg, %i nu n$elege c( se pierde din pricina totalei
orbiri a sufletului fa$( de adev(r.
Iar izb(virea de toate aceste rele %i calea scurt(
spre mntuire este dragostea adev(rat(, cea din cuno%tin$(, a
lui Dumnezeu %i izgonirea din suflet a dragostei fa$( de trup
%i de lumea aceasta. Prin aceasta lep(dnd pofta de pl(cere
%i frica de durere, ne eliber(m de reaua iubire trupeasc( de
noi n%ine (.320<780), n(l$a$i fiind la cuno%tin$a Ziditorului.
~n felul acesta primind n locul iubirii celei rele de noi
n%ine, pe cea bun( %i spiritual(, desp(r$it( cu totul de grija
de trup, nu vom nceta s( slujim lui Dumnezeu prin aceast(
iubire bun( de noi n%ine (@4-:/, ,02H, oyo0q , .320<780),
c(utnd pururea s( ne sus$inem sufletul prin Dumnezeu.
C\ci aceasta este adev(rata slujire %i prin ea ngrijim cum
trebuie %i n chip pl(cut lui Dumnezeu, de sufletul nostru
prin virtu$i.
Deci cel ce nu dore%te pl(cerea trupeasc( %i nu se
teme deloc de durere, a ajuns nep(timitor. C\ci deodat( cu
acestea %i cu iubirea trupeasc( de sine, care le-a n(scut, a
omort toate patimile ce cresc prin ea %i prin ele, mpreun(
cu ne%tiin$a, sursa cea mai de la nceput a tuturor relelor. *i
a%a s-a f(cut ntreg slujitor al binelui ce persist( permanent
%i e mereu la fel, r(mnnd mpreun( cu el cu totul
nemi%cat.
47
A%a oglinde%te cu fa$a descoperit( slava lui
Dumnezeu,
48
ca unul care prive%te n lumina ce str(luce%te
n sine slava dumnezeiasc( %i neapropiat(.
49

47
Tot n acest sens n$elege %i Sf. Grigorie de Nissa fixarea %i
neschimbabilitatea omului n via$a cea dup( Dumnezeu, f(r( s( se
exclud( putin$a naint(rii n Dumnezeu.
48
II Cor. 3, 18.
49
F(r( a avea cineva lumina dumnezeieasc( (binele, dragostea, pe
Dumnezeu) n sine, nu poate s( o vad( nici n afar( de sine, a%a cum
ochiul care nu e str(b(tut de lumina fizic( nu o poate vedea nici n
Filocalia
36
Deci odat( ce ne-a fost ar(tat( de Cuvntul calea
cea dreapt( %i u%oar( a celor ce se mntuiesc, s( t(g(duim cu
toat( puterea pl(cerea %i durerea vie$ii de aici %i s( nv($(m
cu mult ndemn %i pe cei supu%i nou( s( fac( aceasta. C\ci
f(cnd aceasta, ne-am izb(vit %i am izb(vit %i pe al$ii cu
des(vr%ire de toat( n(scocirea patimilor %i de toat( r(utatea
dracilor. S( mbr($i%(m numai iubirea %i nimeni nu va putea
s( ne despart( de dragostea lui Dumnezeu, nici necaz, nici
strmtoare, nici foame, nici primejdie, nici sabie, nici toate
cte le-a n%irat Apostolul n acel loc
50
. C\ci prin cuno%tin$a
cu lucrul r(mnnd n noi dragostea nemi%cat(, vom primi
de la El o bucurie %i o sus$inere ve%nic( %i negr(it( a
sufletului. *i mp(rt(%indu-ne de aceasta, vom avea fa$( de
lume ne%tiin$a cea mntuitoare
51
, nemaiprivind, ca mai
nainte, f(r( gnd neprih(nit, cu fa$a descoperit( a sim$irii,
suprafa$a celor sensibile ca pe o sclav(, ci oglindind mai
degrab( cu fa$a descoperit( a cuget(rii (min$ii), dup(
nl(turarea oric(rui v(l sensibil, slava lui Dumnezeu cea
ar(tat( n virtu$i %i n cuno%tin$a duhovniceasc(
52
, prin care

afar(.
50
Rom. 8, 35.
51
~n afar( de ne%tiin$a mai presus de cunoa%tere a lui Dumnezeu, mai
este o ne%tiin$( mntuitoare. Este cea care nu mai bag( de seam(
putin$a laturii p(tima%e a lucrurilor. Pentru aceasta lumea a devenit
iremediabil un transparent al slavei dumnezeie%ti, dup( ce s-a
sfrtecat "slava" ei, sau suprafa$a opac(, construit( de privirea ei
exclusiv prin sim$ire.
52
Fa$a descoperit( a sim$irii este privirea nempiedicat( de
considerentele spirituale %i neru%inat( sim$irii exclusive care vede
numai aspectul sensibil al lumii, numai v(lurile materiale.
Descoperirea fe$ei sim$irii e n acela%i timp completa acoperire a
min$ii. *i cu ct se acoper( fa$a sim$iri sau se leap(d(, cu att apare
fa$a descoperit( a min$ii %i se nl(tur( v(lurile lumii.

37
primim unirea cea dup( har. C(ci precum ignornd pe
Dumnezeu, am ndumnezeit zidirea, pe care am cunoscut-o
prin sim$ire, gustnd din ea, pentru faptul ca prin ea ni se
sus$inea trupul, a%a primind cuno%tin$a tr(it( a lui
Dumnezeu, cea accesibil( n$elegerii, vom ignora experien$a
ntregii sim$iri, pentru faptul c( El ne sus$ine sufletul ca s(
existe %i ca s( fie fericit.

Cuvnt nainte
la scoliile a%ezate n urma r(spunsurilor

Podoaba natural( a celor ra$ionali este ra$iunea.
Podoaba ra$iunii este n$elegerea, pe care o manifest( prin
ra$iune cei ra$ionali. Podoaba n$elegerii este deprinderea %i
aptitudinea, pe care o manifest( prin virtutea str(b(tut( de
ra$iune cei ra$ionali. Podoaba acestei deprinderi este
contempla$ia f(r( gre%eal(, prin care se dobnde%te
cuno%tin$a adev(rat(. Iar sfr%itul acesteia este n$elepciunea,
care e mplinirea cea mai adev(rat( a n$elegerii. C(ci ea e
ra$iunea care s-a des(vr%it dup( fire, sau mintea curat(, prin
care unirea cu cauza sa au intrat ntr-o rela$ie mai presus de
n$elegere, datorit( c(reia, odihnindu-se de mi%carea %i de
rela$ia natural( %i de multe feluri cu cele de dup( cauz(,
st(ruie n ea numai n chip nen$eles. Ajuns( aici mintea se
bucur( de odihna cea negr(it( a t(cerii preafericite %i mai
presus de n$elegere, pe care nu poate s( o descopere nici un
cuvnt [i nici o n$elegere, ci numai experien$a prin
participare a celor ce s-au nvrednicit de posesiunea %i
gustarea ei mai presus de n$elegere. Iar sim$ul acesteia, u%or
de cunoscut %i v(dit tuturor, este nesim$irea %i distan$a total(
a dispozi$iei sufletului fa$( de veacul acesta.
Filocalia
38
Deci nimic nu este mai propriu dup( fire celor
ra$ionali ca ra$iunea, nici mai potrivit pentru cei iubitori de
Dumnezeu ca s(-%i arate credin$a lor cea dreapt( dect
studierea %i n$elegerea ei. Logosul acesta de care am vorbit
nu e cuvntul mpodobit luxos ntr-o rostire me%te%ugit( spre
pl(cerea auzului, cu care se pot deprinde %i oamenii
perver%i, ci ra$iunea pe care o are firea ascuns( n chip
fiin$ial nl(untrul ei, f(r( nici o nv($(tur(, pentru cercetarea
lucrurilor %i pentru expunerea adev(rului n cuvinte
53
. Pe
aceasta %i Duhul Sfnt al lui Dumnezeu obi%nuie%te s( %i-o
asocieze modelat( prin virtu$i %i s-o fac( statuie
dumnezeiasc( a frumuse$ii celei dup( asem(nare,
nelipsindu-i nimic dup( har din nsu%irile ce revin
Dumnezeirii n chip natural. C(ci este un organ ce adun( cu
pricepere total( descoperirea bun(t($ii lui Dumnezeu ce
str(luce%te inteligibil n f(pturi. *i sesiznd astfel m(re$ia
lucrurilor i nal$( spre cauza f(c(toare a lor pe cei ce %i-au
f(cut str(b(tut( cu totul de El ntreaga pornire a dorin$ei
afl(toare n ei dup( fire, nemaifiind re$inu$i de nimic din
cele de dup( cauz(.
Pe aceasta cultivnd-o noi cei robi$i de toate cele
potrivnice firii, ne vom dovedi f(ptuitorii tuturor virtu$ilor
dumnezeie%ti, adic( vom lep(da prin tot binele urciunea
p(mnteasc( din suflet, spre a primi frumuse$ea
duhovniceasc(. C(ci unde domne%te ra$iunea, nceteaz(
domnia sim$irii, n care e amestecat( puterea p(catului care,
am(gind sufletul cu mila pentru trupul nrudit dup( ipostas,
l atrage la sine prin pl(cere. Pentru c( lucrul ei natural fiind
grija p(tima%( %i voluptoas( de trup, abate sufletul de la
via$a cea dup( fire %i-l nduplec( s( se fac( f(c(torul

53
Termenul grecesc logos al n$elesului de ra$iune %i de cuvnt. Ra$iunea
e cuvntul interior. De acesta e vorba n tot acest "Cuvnt nainte".
39
p(catului lipsit de ipostas (suport propriu). C(ci r(utatea este
o fapt( a sufletului n$eleg(tor %i anume uitarea bun(t($ii
celor dup( fire, care se na%te din afec$iunea p(tima%( fa$( de
trup %i lume. Pe aceasta o nimice%te ra$iunea prin strategia
ei, scrutnd cu %tiin$( duhovniceasc( originea %i firea lumii
%i a trupului %i mpingnd sufletul spre $ara nrudit( a celor
inteligibile, mpotriva c(reia legea p(catului nu are nici o
putere. C(ci nu mai are sim$irea pe care s( treac( ca pe o
punte spre minte, ntruct sunetul nu mai are nici o leg(tur(
afectuoas( cu ea, c(ci a p(r(sit-o mpreun( cu vederile
sensibile, a c(ror rela$ie %i fire mintea, l(sndu-le n urm(,
nu le mai simte.
*tiind-o aceasta, precum am spus, am socotit c(
trebuie s( dau cuvntului de fa$( al acestei scrieri, ca un
oarecare alt ajutor, scoliile a%ezate la urma r(spunsurilor,
spre a ntregi %i nfrumuse$a n$elesul ei %i a face cititorilor
mai dulce hrana ideilor din ea %i n general mai sigur(
n$elegerea ntregii cuget(ri cuprins( n scriere. C(ci recitind
dup( publicare ntreaga lucrare, am aflat c( unele locuri au
lips( de l(murire, altele de adaosuri %i preciz(ri %i iar(%i
altele de o concluzie la textul publicat. Drept aceea am
alc(tuit aceast( scriere de scolii, dnd fiec(rui loc l(murirea
cuvenit(. De aceea rog pe to$i cititorii, sau %i pe cei ce o vor
copia, s( citeasc( %i s( adauge %i scolia corespunz(toare la
nota fiec(rui loc, ca s( fie n tot chipul cuvntul cu
des(vr%ire neciuntit de nici o gre%eal(.

Scolii

1. Trupul, zice, red( prin moravurile v(zute
dispozi$ia virtuoas( a sufletului, fiind un organ unit cu
sufletul spre manifestarea lui.
Filocalia
40
2. Sim$irea trimite, zice, min$ii imaginea
(reprezentarea) celor v(zute, spre n$elegerea ra$iunilor din
lucruri, ca un organ ce serve%te min$ii s( treac( spre cele
inteligibile.
3. Propriu iubirii este, zice, s( arate n cei ce o au
o singur( aplecare a voin$ii. .
4. Mintea str(b(tnd dincolo de fiin$a lucrurilor,
devine nen$eleg(toare (/@A?74;), intrnd n contact cu
Dumnezeu care e mai presus de toat( fiin$a, cuno%tin$a %i
n$elegerea.
5. Cuvntul lui Dumnezeu %i mparte darurile
felurindu-le n cei ce-l primesc, dup( dispozi$ia sufletelor.
6. Dracii poart( r(zboaiele nev(zute cu mintea
noastr( ca %i cnd ar fi prezente materiile.
7. Pentru pl(cere iubim patimile, %i pentru durere
fugim de virtu$i.
8. Precum ra$iunea st(pnind asupra patimilor
face sim$irile organ al virtu$ii, a%a %i patimile st(pnind
asupra ra$iunii, modeleaz( sim$irile spre p(cat.
9. Adic( al celor sensibile.
10. Sufletul unindu-se prin deprindere cu
Dumnezeu dup( izb(virea de afec$iunea (rela$ia) natural(
fa$( de lucruri, prime%te fermitatea nemi%cat( n bine.
11. Existen$e nume%te fiin$ele lucrurilor. Iar
existen$e p(rute curgerile %i scurgerile care schimb( calitatea
%i cantitatea unui lucru %i dau na%tere fic$iunii sim$irii ce
duce la p(cat.
12. Omul fiind la mijloc ntre Dumnezeu %i
materie, prin faptul c( nu s-a mi%cat spre Dumnezeu ca spre
cauza %i scopul zidirii sale, ci spre materie, a ignorat pe
Dumnezeu, f(cndu-%i mintea p(mnteasc( prin povrnirea
spre materie.
41
13. Cuno%tin$( compus( a numit experien$a celor
sensibile prin sim$ire, care cuprinde n sine prin fire pl(cerea
pentru ceea ce ia na%tere %i durerea pentru ceea ce se stric(.
14. Zidirea celor v(zute cuprinde, zice, att ra$iuni
duhovnice%ti pentru minte, ct %i o putere natural( pentru
sim$ire. ~n$elesurile lor sunt ca un pom n mijlocul inimii,
care e Paradisul n sens tropic.
15. Ignor( cineva experien$a pl(cerii %i durerii din
sim$ire cnd %i leag( mintea de Dumnezeu, dup( ce a
devenit liber de afec$iunea trupeasc(.

Fiindc( Te-a mbunat Dumnezeu s(-mi porunce%ti
s( scriu %i s(-i trimit acele dintre locurile obscure pe care
le aveam nsemnate, le-am a%ezat nti pe cele ce mi s-au
p(rut mai necesare.

~ntrebarea l
Afectele (patimile) sunt rele prin ele nsele, sau
din pricina unei ntrebuin&ri gre#ite? Vorbesc de plcere #i
ntristare, de dorin& #i de fric #i de cele ce decurg din
acestea.

R(spuns

Afectele acestea ca %i celelalte, nu au fost create
la nceput mpreun( cu firea oamenilor. C\ci altfel ar intra n
defini$ia firii. Spun, nv($nd de la marele Grigorie al Nisei,
c( ele odr(slesc n fire, dup( ce au p(truns n partea cea mai
pu$in ra$ional( a ei, din pricina c(derii din starea de
des(vr%ire. Prin ele, n loc de chipul dumnezeiesc %i fericit,
ndat( dup( c(lcarea poruncii s-a f(cut n om str(vezie %i
v(dit( asem(narea cu dobitoacele necuvnt(toare. C(ci
Filocalia
42
trebuia, dup( ce s-a acoperit demnitatea ra$iunii, ca firea
oamenilor s( fie chinuit( pe dreptate de tr(s(turile
ira$ionalit($ii (dobitociei) la care a fost atras( prin voia ei,
Dumnezeu rnduind prea n$elept, ca omul n felul acesta s(
vin( la con%tiin$a m(re$iei sale de fiin$( ra$ional(.
Cu toate acestea %i afectele devin bune n cei ce se
str(duiesc, %i anume atunci cnd, desf(cndu-le cu
n$elepciune de lucrurile trupe%ti, le folosesc spre c%tigarea
bunurilor cere%ti. De pild(: pofta o pot preface n mi%carea
unui dor spiritual dup( cele dumnezeie%ti (1); pl(cerea, n
bucuria curat( pentru conlucrarea de bun( voie a min$ii cu
darurile dumnezeie%ti; frica, n grija de a ocoli osnda
viitoare de pe urma p(catelor; iar ntristarea, poc(in$a care
aduce ndreptarea de pe urma p(catului din timpul de aici. *i
scurt vorbind, asemenea medicilor n$elep$i care vindec(
prin trupul veninos al viperei o mu%c(tur( nveninat( sau
care se va nvenina, s( ne folosim %i noi de aceste afecte
spre nl(turarea r(ut($ii celei de fa$( sau a celei ce va s( fie
%i spre dobndirea %i p(zirea virtu$ii %i a cuno%tin$ei. Precum
am spus deci, acestea devin bune prin ntrebuin$are n cei ce
%i robesc orice cuget spre ascultarea lui Hristos
54
.

54
Afectele sunt considerate de Sf. Maxim ca tr(s(turi ira$ionale p(trunse
n firea omului dup( c(derea n p(cat %i apropiindu-1 de animalitate,
ntruct %i animalele reac$ioneaz( ira$ional prin aceste afecte la ceea
ce v(d. Prin ele trupul e pus repede n mi%care spre tot ce apare
omului vrednic de rvnit, precum repede se contrage din fa $a celor
primejdioase. ~n starea primordial( omul %i c(l(uzea via$a cu totul
ra$ional. Trupul nu a sc(pat prin mi%c(ri anarhice %i dezordonate, sub
conducerea ra$iunii %i a voin$ei. Acum, chiar n starea de rena%tere,
aceste afecte nu mai pot fi scoase din fire. Dar ele se pot folosi spre
un scop bun. Gndurile curate %i ra$ionale n-ar putea mi%ca u%or
trupul nostru, ajuns sub puterea acestor factori ira$ionali dar foarte
dinamici, spre $intele fixate de ele. De aceea caut( s( c%tige pentru
aceste $inte afectele, ca prin impulsul lor s( mi%te u%or trupul prin
43
Iar dac( Scriptura vorbe%te de vreun afect de
acesta la Dumnezeu sau la sfin$i (2), o face n ce prive%te pe
Dumnezeu pentru n$elegerea noastr(, exprimnd prin
afectele noastre faptele mntuitoare %i binef(c(toare ale
Providen$ei; iar n ce prive%te pe sfin$i, ntruct nu se pot
exprima raporturile lor spirituale cu Dumnezeu %i
dispozi$iile lor prin grai omenesc, f(r( afectele cunoscute
firii(3).

Scolii

1. Cum %i cnd devin bune aceste afecte.
2. Scriptura zugr(ve%te diferitele raporturi ale
Providen$ei cu noi prin afectele cunoscute de noi.
3. Scriptura nsemneaz( prin aceste nume calitatea
raporturilor sfin$ilor cu Dumnezeu.

ele. Se %tie c( ideea teoretic( nu prea are efect n ce prive%te
transformarea omului, pn( ce nu c%tig( sim$irea lui n favoarea ei.
Calea de la idee spre hot(rrea bun( duce prin sentiment. Aceasta e
poate ceea ce nume%te V%eslav$ev "sublimarea afectelor", n care
atribuie un mare rol imagina$iei (Etica preobrajenago erosa). Aceasta
este %i calea pe care devine credin$a o putere transformatoare a
omului. Ea converte%te afectele spre alte $inte, spre Dumnezeu. O
credin$( care nu d( astfel de roade, ntinzndu-se asupra ntregului
om, e ceva de neconceput %i e de mirare cum ea poate fi sus$inut( de
protestan$i. Dumnezeu e lipsit de afecte. De asemenea ngerii care
sunt min$i pure (vo:). Aceasta va fi %i partea noastr( n via$a
viitoare. C(ci spune Sf. Maxim: "Afectele care conserv( firea n
via$a de aici nu se pot muta mpreun( cu noi la via$a nemuritoare %i
vecinic(" (R(sp. 55).
Filocalia
44

~ntrebarea 2

Dac toate specile, din care se alctuie#te lumea,
le-a fcut Dumnezeu n #ase zile, ce mai lucreaz pe urm
Tatl? C\ci zice Domnul: "Tatl Meu pn\ acuma lucreaz,
#i Eu lucrez
55
. Nu cumva e vorba de conservarea speciilor
odat\ f\cute?
R\spuns

Dumnezeu ispr(vind de creat ra$iunile prime %i
esen$ele universale ale lucrurilor, lucreaz( totu%i pn( azi,
nu numai sus$innd acestea `n existen$(, ci %i aducnd n
actualitate, desf\%urnd %i constituind p(r$ile date virtual n
esen$e (1); apoi asimilnd prin Providen$( cele particulare cu
esen$ele universale, pn( ce, folosindu-se de ra$iunea mai
general( a fiin$ei ra$ionale, sau de mi[carea celor particulare
spre fericire, va uni pornirile spontane ale tuturor. In felul
acesta le va face pe toate s( se mi%te armonic %i identic
ntreolalt( %i cu ntregul, nemaiavnd ceie particulare o voie
deosebit( de-a celor generale, ci una %i aceea%i ra$iune
v(zndu-se n toate mp(r$it( de modurile de a fi ale acelora
c(rora li se atribuie la fel (2). Prin aceasta se va ar(ta n
plin( lucrare harul care ndumnezeie%te toate. E lucrarea
despre care nsu%i Dumnezeu %i Cuvntul, care s-a f(cut om
pentru ea, zice: "Tat(l Meu pn( acuma lucreaz( %i Eu
lucrez"
56
. Cel dinti adic( binevoie%te, al doilea lucreaz( El
nsu%i, iar Duhul Sfnt ntrege%te fiin$ial bun( voin$a Tat(lui
cu privire la toate %i lucrarea Fiului, ca s( fie prin toate %i n
toate bunul Dumnezeu n Treime, potrivit cu fiecare dintre

55
Io. 5, 17.
56
Io. 5, 17.
45
cei nvrednici$i dup( har; %i s( fie v(zut n toate, a%a cum
exist(, n chip natural, sufletul n ntreg trupul %i n fiecare
m(dular al lui, f(r( mic%orare
57
.

57
Maurice Blondel, L'Action, volumul II, Paris Alcan, 1936, spune n
alt( form( acela%i lucru: "c( tot $ine de tot, c( Universul este n
continu( na%tere, c( fixitatea relativ( a fiin$elor comport( o
desf(%urare ale c(rei faze multiple nu pot fi, f(r( urm(ri rele, izolate
unele de altele" (p. 326). Lucrarea de care vorbe%te aici Sf. Maxim
este ac$iunea universal(, unitar( care, dup( Blpndel, e dincolo de
faptele fenomenale, avnd sursa n cauza prim(. Ca %i Maxim n acest
r(spuns, Blondel vede %i el o "independen$( universal(" %i
"perspectivele umane" din lume, spre deosebire "de ipotezele care
stabilizeaz( lucrurile n cicluri nchise n interiorul c(rora toate ar sta
juxtapuse n compartimentele separate" (p. 327). Dac\ crea$iunea
este un act exclusiv al lui Dumnezeu, desf(%urarea Universului creat,
prin lucrarea Providen$ei divine, angajeaz( %i cooperarea f(pturilor
care, conlucrnd cu cauza prim(, se cauzeaz( %i se nruresc
reciproc.
~n special atragem aten$ia c( Sf. Maxim admite a) "o ra$iune mai
general( a fiin$ei ra$ionale", de unde, urmeaz( c( sunt %i ra$iuni mai
particulare [i b) "o voie deosebit( a celor particulare", de unde
urmeaz( c( exist( %i o voie mai general(. Ideea o g(sim dezvoltat(
iar(%i la Blondel (L'Action, vol. II). Dup(

acesta orice tendin$( din
noi %i are o ra$iune, de aici aparen$a ei de juste$e. Aceast( ra$iune
particular( atr(gnd voin$a spre partea ei, aceasta devine voin$a unei
p(r$i din noi n loc de-a fi voin$a ntregului din noi. Deci fapta
normal( nu are s( suprime tendin$ele variate din noi, ci s( le
subordoneze ntregului sau s( le armonizeze. Ra$iunea mai general(
e ca un vrf de piramid( fa$( de ra$iunile particulare. Pe m(sur( ce ne
ridic\m spre ra$iuni tot mai generale n cunoa%terea %i activitatea
noastr(, devenim mai virtuo%i %i ne apropiem de Ra$iunea suprem(
cea mai general(. Ra$iunea cea mai general( a fiin$ei noastre caut( s(
se subordoneze unei ra$iuni generale mai nalte care mbr($i%eaz(
mai multe fiin$e %i lucruri, iar Ra$iunea cea mai general( este
Logosul divin. Dar lucrnd n conformitate cu ra$iunea mai general(
din fiin$a noastr(, satisfacem totodat( adev(ratele interese %i
aspira$iuni spre fericire ale p(r$ilor din noi. C(ci satisf(cnd
Filocalia
46

Scolii

l. ~n materie, adic( n fiin$a general( a lucrurilor,
exist( poten$ial exemplarele singulare, care provin unul cte
unul din materie %i a c(ror apari$ie o lucreaz( Dumnezeu.
2. Asimilarea celor singulare cu cele universale
este unirea tuturor oamenilor, printr-o singur( mi%care a
voii, cu ra$iunea firii. Aceast( unire o duce la nf(ptuire
Dumnezeu prin Providen$a, ca precum n to]i exist( o
singur( fire, tot a%a s( se formeze %i o singur( aplecare a
voii, unindu-se to$i cu Dumnezeu %i ntreolalt( prin Duhul.

~ntrebarea 3

Cine este acela de care spune Evanghelia c
poart n cetate ulciorul cu ap #i pe care ntlnindu-1
nv&ceii trimi[i de Hristos primesc porunca s\-i
urmeze?
58
Cine este apoi st\pnul casei? {i de ce nu i se
spune numele de ctre Evangheli#ti? Ce este n sfr#it
foi#orul cel mare #i pardosit, n care se svr#e#te nfrico#ata
tain a Cinei dumnezeie#ti?
59

tendin$ele anarhice, destr(m(m ntregul organic %i l arunc(m ntr-o
existen$( chinuit(.
De notat este c( dup( Sf. Maxim aceast( lucrare conform( cu
ra$iunea mai general(, sau unirea voii cu aceast( ra$iune a firii, se
ntlne%te cu lucrarea harului n noi. (Vezi %i tlcuirea la Tat(l
Nostru). Spre har %i spre ndumnezeire ne ridic(m prin ridicarea spre
starea normal( a firii, spre activitatea conform( cu ra$iunea tot mai
general( a ei. Exist( o armonie ntre ra$iune %i har.

58
Mc. 14, 13.
59
Lc. 22, 10.
47

R(spuns

Scriptura trece sub t(cere numele omului la care a
trimis Mntuitorul pe cei doi nv($(cei pentru preg(tirea
Pa%tilor, ca %i numele cet($ii n care au fost trimi%i. Dup(
primul gnd care-mi vine, socotesc c( prin "cetate" este
ar(tat( lumea aceasta sensibil( iar "omul" este firea general(
a oamenilor. La aceasta sunt trimi%i, ca nv($(cei ai lui
Dumnezeu %i ai Cuvntului ca %i nainte-merg(tori %i
preg(titori ai osp($ului tainic pe care l avea Dumnezeu
mpreun( cu firea oamenilor, primul Testament %i cel Nou.
Cel dinti cur($( firea omeneasc( de toat( ntin(ciunea, prin
filosofia practic( (n$elepciunea lucr(toare), cel(lalt ridic(
mintea prin cunoa%tere sau prin c(l(uzirea tainic( a
contempla$iei, de la cele trupe%ti spre vederile nrudite cu ea
ale celor spirituale
60
. Iar prob( despre aceasta este faptul c(
ucenicii trimi%i sunt Petru %i Ioan. C(ci Petru este simbolul
faptei, iar Ioan al contempla$iei.
Astfel e foarte potrivit ca cel dinti care-i ntlne%te
pe ace%tia s( fie purt(torul unui ulcior cu ap(, nsemnnd
prin el pe to$i cei ce poart(, prin filosofia practic(, pe umerii
virtu$ilor, nchis n m(dularele p(mnte%ti mortificate ale
trupului, ca ntr-un ulcior, harul Duhului, care-i cur($e%te pe
ei prin credin$( de ntin(ciune. Dup( acesta, al doilea care-i
ntlne%te este st(pnul casei, care le arat( foi%orul pardosit.
Acesta nf($i%eaz( prin el pe to$i cei ce pardosesc prin

60
Aici urcu%ul duhovnicesc este mp(r$it n dou( trepte: a) f(ptuirea %i b)
contempla$ia. Celei dinti i corespunde Vechiul Testament, celei de-a
doua Noul Testament. Simbolul primei trept e este Petru, al celei de-a
doua Ioan. Celei dinti i mai corespunde omul cu ulciorul, celei de -a
doua st(pnul casei, sau mintea practic( %i mintea contemplativ(.

Filocalia
48
contempla$ie n(l$imea cuget(rii lor curate %i m(re$e, ca pe
un foi%or, cu cuget(ri %i dogme nsu%ite prin cunoa%tere (n
chip gnostic), spre primirea dup( cuviin$( a marelui Cuvnt.
Iar casa este deprinderea ntru cucernicie, spre care
nainteaz( mintea practic( cultivnd virtutea. Asupra ei
(asupra deprinderii ntru cucernicie) st(pne%te, ca una ce e
st(pn( prin fire, mintea
61
luminat( de lumina dumnezeiasc(
a cunoa%terii tainice, care s-a nvrednicit, mpreun( cu
mintea practic(, de mpreun( osp(tarea cea mai presus de
fire cu Cuvntul %i Mntuitorul.
Se vorbe%te n Scriptur( %i de un om %i de doi,
dac( unul este purt(torul ulciorului %i altul este st(pnul
casei. De unul se vorbe%te poate, cum am spus, din pricina
unei singure firi, iar de doi din pricin( c( aceast( fire este
mp(r$it( ntre cei activi %i ntre cei contemplativi. Pe ace%tia
iar(%i amestecndu-i Cuvntul prin Duhul,
62
i nume%te %i-i
face unul.
Iar dac( cineva ar vrea s( aplice cele spuse la
fiecare om, nu ar ie%i din adev(r. C(ci "setea este sufletul
fiec(ruia, la care sunt trimise mereu, ca nv($(cei ai
Cuvntului %i ai lui Dumnezeu, ndemnurile virtu$ii %i
ra$iunile (cuvintele) cunoa%terii. Cel ce poart( ulciorul cu
ap( este modul de vie$uire %i cugetul care sus$ine, n chip
ne%ov(itor, pe umerii nfrn(rii, neevaporat, harul credin]ei
dat de Botez. Iar casa este dispozi]ia [i deprinderea virtuas\,
zidit\ din multe [i felurite virtu]i [i cuget(ri tari %i b(rb(te%ti,
ca din ni%te pietre. Foi%orul este cugetarea larg( %i ntins(, %i
capacitatea de cunoa%tere mpodobit( cu vederile
dumnezeie%ti ale dogmelor tainice %i negr(ite. Iar st(pnul
are mintea l(rgit( de str(lucirea deprinderii ntru virtute, de

61
Mintea n grece%te e de genul masculin (voo). Deci e "st(pn".
62
Mt. 26, 18.
49
n(l$imea, de frumuse$ea %i de m(rimea cuno%tin$ei. La
aceast( minte venind Cuvntul cu ucenicii s(i, adic( cu
primele n$elesuri duhovnice%ti ale firii %i ale timpului (1), se
mp(rt(%e%te pe Sine.
In sfr%it pa[tele sunt trecerea Cuvntului spre
mintea omeneasc(, prin care d(ruie%te tuturor celor vrednici
plenitudinea bunurilor Sale, nsu%i Cuvntul lui Dumnezeu
venind tainic la ei.

Scolie

1. ~n care se arat( ca fiind ascuns. C(ci din cele ce
sunt, cunoa%tem pe F(c(torul celor ce sunt, ca fiind propriu-
zis ra$iunile celor ce s-au f(cut. Iar timpul %i firea sunt cele
sub care se afl( cele de sub timp %i fire %i tot ce e creat,
cugetat %i sim$it. Cu acestea vine Dumnezeu %I Cuvntul la
cei vrednici. C(ci din cele ce sunt mprejurul lui se cunoa%te
El %i prin ele se d( ntreg, conformndu-se cu puterea de
primire a fiec(ruia. Iar prin n$elesurile duhovnice%ti ale
timpului %i firii indic( ra$iunile lor, deprinse din materie %i
form(, sau din trup %i lume, pentru a cunoa%te prin ele pe
Cel ce s-a f(cut acestea pentru noi.

~ntrebarea 4

Cum a poruncit Domnul ucenicilor s nu aib
dou cm#i,
63
El nsu#i avnd cinci, dup Evanghelistul
loan,
64
precum se vede de la cei care le-au mpr⁢ #i care
sunt aceste haine?

63
Mt. 10, 10; Lc. 9, 3.
64
Ioan 19, 23.
Filocalia
50
R(spuns

Mntuitorul n-a avut cinci c(m(%i, ci una singur(
%i nvelitoarea de deasupra. Dintre acestea, cea de dedesubt
e numit( hitonion, iar nvelitoarea din afar( imation (tog(
sau pallium).
Dar prin termenii istorisirii Evanghelistul Ioan a
redat n chip tainic un n$eles ascuns, desprins printr-o
cunoa%tere contemplativ(. C(ci El a urm(rit s( conduc(
mintea noastr( prin cele istorisite prin adev(rurile spirituale.
C(ma%a Mntuitorului, $esut( de sus n jos ca un ntreg, pe
care n-au rupt-o cei ce L-au r(stignit, de%i li s-a ng(duit s(-
L dezbrace de ea, este conexiunea %i mpletitura nemp(r$it(
a virtu$ilor ntreolalt(; sau cugetarea noastr(, potrivit( %i
adecvat( Cuvntului (ra$iunii); sau harul omului nou, al
celui dup( asem(narea lui Hristos, $esut de sus prin Duhul
Sfnt. Iar nvelitoarea din afar( este lumea sensibil(,
mp(r$it( n patru stihii, pe care o rup, ca pe haina lui Iisus,
n patru buc($i, cei ce r(stignesc n noi n chip spiritual pe
Domnul.
Deci dracii sf%ie crea$iunea v(zut( a celor patru
stihii, f(cndu-ne s( o privim prin sim$uri n chip p(tima% %i
s( ignor(m ra$iunile divine din ea. Dar altceva este cu
c(ma%a virtu$ilor, c(ci pe aceasta chiar dac( o smulg din noi,
n urma lenevirii noastre spre cele bune, nu pot totu%i s( ne
conving( c( virtutea este viciu. S( nu facem deci cele cinci
haine ale lui lisus prilej de l(comie, ci s( cunoa%tem care
este inten$ia Scripturii %i cum e r(stignit %i dezbr(cat
Domnul n noi, care ne lenevim spre cele bune, tocmai din
pricina acestei trnd(vii n lucrarea virtu$ilor; de asemenea
cum mpart dracii, ca pe o hain( crea$iunea Lui, ca s( ne
fac( s( slujim patimilor. S( devenim paznici de ncredere ai
51
bunurilor h(r(zite nou( de Dumnezeu %i crea$iunea s( o
privim cum se cuvine, numai spre slava Lui.
65
n sfr%it s(
p(str(m ner(pit(, c(ma%a Cuvntului (ra$iunii) cuno%tin$ei,
adic( virtu$ile, prin silin$a spre faptele bune.
Iar de vre$i s( n$elege]i prin c(ma%a cea $esut( de
sus, pe lng( cele spuse, lumea fiin$elor netrupe%ti %i
spirituale, iar prin nvelitoarea de din afar(, pe care a
mp(r$it-o Scriptura n patru p(r$i, ca n patru elemente, firea
cea trupeasc(, nu ve$i gre%i fa$( de adev(r. Dintre acestea,
trupul l-au risipit prin stricare, lund putere asupra noastr(
din c(lcarea poruncii. Dar sufletul nu l-au sf%iat, avnd
nrudire cu cele de sus.
66

~ntrebarea 5

Ce este pmntul blestemat de Dumnezeu n
faptele lui Adam, dup n&elesul mai ascuns
67
#i ce

65
Cnd ne lenevim n lucrarea poruncilor, e r (stignit Hristos n noi, dar
mai nainte l dezbrac( de c(ma%a cea unitar( a virtu$ilor. Pentru
ochii celor n care a fost r(stignit Hristos, lumea nu mai e
contemplat( ca un ve%mnt unitar ce mbrac( sistemul solidar al
ra$iunilor divine deci, n ultima anliz( Ra$iunea suprem( din care
iradiaz( acelea, ci ca o al(turare de materie menit( s( satisfac(
poftele.
66
Sufletul e c(ma%a ce nu poate fi mp(r$it(. Trupul e ve%mntul
desf(cut n elementele componente (patru la num(r, dup( credin$a
celor vechi) prin moarte de pe urma p(catului.
67
~n grece%te se zice ,070 ovoy.yqv. Dl. prof. dr. Iustin Moisescu (Sf.
Scriptur( %i interpretarea ei n opera Sfntului Ioan Hrisostom,
Cern(u$i 1942, p. 98-102) traduce: sens anagogic, pe care l
consider( unul dintre cele patru sensuri n care se poate interpreta
Sfnta Scriptur(: literal, anagogic, alegoric %i tipic. Despre acest sens
anagogic zice c( nu suprim( pe cel literal, ci-1 ntrege%te prin
ad(ugarea unei idei mai nalte. Aceasta l deosebe%te de cel alegoric.
Interpretarea anagogic( este de pild( aceea care, f(r( s( suprime
Filocalia
52
nsemneaz a se hrni omul din el ntru necazuri? Ce
nseamn apoi a-i aduce acela omului spini #i mrcini, iar
omul a mnca iarba cmpului? Ce nseamn n sfr#it a
mnca omul pinea ntru sudoarea fe&ei lui? C\ci niciodat
nu s-a vzut vreun om s mnnce nici pmnt, nici iarb.
Nici cei ce mnnc pinea nu o mnnc cu sudoarea fe&ei
lor, cum se spune n acea povestire.
68

R(spuns

P(mntul blestemat n faptele lui Adam este
trupul lui Adam, necontenit blestemat prin faptele lui, adic(
prin patimile min$ii lipit( de p(mnt, la nerodirea virtu$ilor,
care sunt fapte ale lui Dumnezeu.
69
Din trupul s(u se
hr(ne%te omul cu durere %i cu ntristare mult(, bucurndu-se
doar de pu$ina dulcea$( ce i-o d( el. Din trup i r(sar omului,
pe deasupra pl(cerii stric(cioase, grijile %i gndurile, ca ni%te
spini, %i marile ispite %i primejdii, ca ni%te m(r(cini. Iar
acestea l mpung din toate p(r$ile prin ra$iune, prin poft( %i
prin mnie, (iu$ime), nct de-abia poate s(-%i ngrijeasc( %i
s(-%i m(nnce, adic( s(-%i ntre$in( s(n(tatea %i bun(starea
trupului, ca pe o iarb( ce se ve%teje%te. Dar %i aceasta printr-

adev(rul despre cele dou( ve%minte ale Mntuitorului, vede n ele un
n$eles mai nalt. Interpretarea alegoric( este aceea care, considernd
d. ex. ca regele Isbo%et n-a putut avea ca paznic( la u%( o femeie (II
Regi 4,1), vede n acest episod numai nenorocirea ce vine asupra
min$ii cnd e p(zit( de sim$ire. (Vezi Cuvntul ascetic al lui Nil, cap.
16, Filocalia rom. Vol. I, p. 167; P.G. 79,740). Cele mai multe
interpret(ri ale Sf. Maxim sunt anagogice %i foarte pu$ine alegorice.
68
Gen. 3, 17 urm.
69
Patimile sunt "faptele omului", n sensul c( nu se nasc din puterea lui
Dumnezeu. Virtu$ile sunt faptele lui Dumnezeu, pentru c( se nasc
din puterea lui Dumnezeu.
53
o lung( repetare de dureri, "n sudoarea fe$ei", adic( ntru
osteneala %i robotirea sim$urilor, care se silesc s( exploreze
pline de curiozitate lucrurile sensibile. Iar str(dania de a-%i
sus$ine via$a de aici, fie prin vreun me%te%ug, fie prin alt(
metod( iscusit(, i este omului ca o pine.
Sau poate %i mai bine, p(mntul, este inima lui
Adam,
70
care a fost blestemat( pentru nc(lcarea poruncii, cu
pierderea bunurilor cere%ti. Acest p(mnt (inima) %i-l
m(nnc( omul ntru necazuri multe prin `n]elepciunea
lucr(toare (filosofia practic(), cur($ndu-1 de blestemul
con%tiin$ei pentru faptele de necinste. (1) Totodat( el cur($(
cu ra$iunea gndurile cu privire la na%terea trupurilor ce
r(sar din inim( ca ni%te spini, precum %i gndurile ncruntate
cu privire la purtarea de grij\ [i la judecata sufletelor, care
de asemenea r\sar din inim\ ca ni[te m\r\cini, `n vreme ce
contempla]ia duhovniceasc\ [i-o secer\ `ntocmai ca o iarb\
natural\. *i astfel ca printr-o sudoaie a fe$ei m(nnc( prin
osteneala cercet(toare a cuget(rii, cnd ajunge la n]elegere,
pinea nestric(cioas( a cunoa%terii lui Dumnezeu, care e
singura pine a vie$ii %i singura care sus$ine ntru
nestric(ciune fptara celor ce o m(nnc\.
A%adar p(mntul mncat n n$eles bun este inima
cur($it( prin fapte; iar iarba este %tiin$a lucrurilor provenit(
din contempla$ia natural(.
71
n sfr%it pinea este con%tiin$a
tainic( %i adev(rat( a lucr(rilor dumnezeie%ti
72
.

70
~n grece%te %i p(mntul %i trupul %i inima (6?, =/:, ,0:E80) sunt
feminine, deci se poate spune de p(mnt c\ e %i trup %i inim(.
71
Contempla$ia natural( e o contempla$ie ajutat( de har. Se nume%te
natural(, pentru c( vede pe Dumnezeu (ra$iunile divine) prin natur(.
72
Iar(%i cele trei trepte ale urcu%ului duhovnicesc: mncarea p(mntului
(cur($irea trupului prin virtu$i), mncarea ierbii (contemplarea naturii)
mncarea pinii (vederea lui Dumnezeu).
Filocalia
54
Scolie

l. Faptele lui Adam sunt patimile de necinste.
73

C(ci virtu$ile le lucreaz( singur Dumnezeu n cei ce voiesc.
De la cei ce voiesc numai inten$ia, folosind-o ca pe o unealt(
spre scoaterea la iveal( a virtu$ilor.

~ntrebarea 6

Dac, dup Sfntul loan: "Cel ce se na#te din
Dumnezeu nu face pcat, c smn&a Lui rmne n el #i nu
poate pctui
74
, iar cel nscut din ap #i din Duh s-a nscut
din Dumnezeu, cum noi cei nscu&i din Dumnezeu prin
Botez, putem pctui?

R(spuns

Chipul na%terii noastre din Dumnzeu este ndoit:
unul d( celor n(scu$i ntreg harul nfierii, ca s(-l aib(
prezent ca potent(; cel(lalt le d( s( aib( ntreg harul n
lucrare, ca s( preschimbe %i s( modeleze aplecarea voii celui
n(scut din Dumnezeu, nct s( tind( liber spre Cel ce l-a
n(scut (1). Chipul dinti are prin credin$( numai, harul
prezent ca potent( (2); cel(lalt s(de%te pe lng( credin$( %i
asem(narea atotdumnezeiasc( cu Cel cunoscut, asem(nare
ce lucreaz( nso$it( de cunoa%tere n cel ce cunoa%te (3). Cei
din care se afl( primul chip al na%terii, neavnd nc(
aplecarea voii
75
deplin satisf(cut( de pornirile trupe%ti, %i de

73
Rom. 1, 26.
74
I In. 3, 9.
75
~n tot acest capitol Sf. Maxim folose%te termenul (6@IB?) sau
(9:408:-=3;) nu (0F2?=3;), care e o voin$( ce s-a decis ntr-un fel, nu
55
aceea nefiind str(b(tut( n ntregime de Duhul, ca s( se
mp(rt(%easc( n mod actual de tainele cunoscute n chip
dumnezeiesc, nu e exclus s( ncline spre p(cat dac( vor.
C(ci nu na%te Duhul o aplecare a voii f(r( voie, ci pe una
voit( o modeleaz( pn( la ndumnezeire. Iar cel ce a
cuno%cut-o pe aceasta prin experien$( nu poate s( mai cad(
de la ceea ce a cunoscut o dat( cu adev(rat %i propriu prin
tr(ire, spre altceva. Precum nici ochiul care a v(zut o dat(
soarele nu poate s( se mai n%ele cu luna sau cu alte dintre
stelele dup( cer. Altfel este ns( cu cei care s-au mp(rt(%it
de al doilea chip al na%terii. Duhul Sfnt cucerind ntreaga
aplecare a voin$ei acestora, le-a mutat-o cu totul de pe
p(mnt la cer, iar prin cunoa%terea adev(rat( [i tr(it( le-a
transformat mintea, str(b(tnd-o cu razele fericite ale lui
Dumnezeu %i Tat(l, nct s( fie socotit( ca un alt Dumnezeu,
ce p(time%te prin har st(ri ce i-au devenit o deprindere, ceea
ce Dumnezeu nu p(time%te, ci este dup( fiin$(. Dar prin
aceasta aplecarea voin$ei s-a f(cut slobod( de p(cat,
c%tignd prin deprindere aptitudinea virtu$ii %i a cuno%tin$ei
%i nemaiputnd s( t(g(duiasc( ceea ce au cunoscut prin
experien$( cu lucrul. Prin urmare, de%i avem Duhul nfierii,
care este s(mn$a ce-i face pe cei n(scu$i dup( asem(nare cu
Cel ce seam(n(, totu%i nu-I pred(m Lui pl(cerea voii noastre
cur($it( de nclinarea %i afec$iunea fa$( de orice alt lucru;
aceasta e pricina pentru care %i dup( ce ne-am n(scut din ap(
%i din Duh p(c(tuim cu voia. Dar dac( ne preg(tim voin$a s(
primeasc( prin cuno%tin$( (yv.o+ii.) %i lucrarea apei %i a
Duhului, atunci apa cea tainic( s(vr%e%te prin fapte
cur($irea con%tiin$ei, iar Duhul cel de via$( f(c(tor produce
n noi des(vr%irea neschimbabilit($ii n bine prin cuno%tin$a

voin$a ca posibilitate abstract(.

Filocalia
56
din experien$(. R(mne a%adar n seama fiec(ruia din noi,
care putem nc( s( p(c(tuim, s( vrem s( ne pred(m deplin
cu nclinarea voii noastre Duhului
76
.

76
Tema aceasta este tratat( dup( Marcu Ascetul Despre botez, P.G. 65,
985-1028 (Filocalia rom. Vol. I). Dac( conex(m R(sp. acesta cu
R(sp. 15, n care se arat( c( n sens mai larg n orice om se afl(
poten$ial un dar natural al Duhului Sfnt pe care omul e chemat s (-1
dezvolte prin silirile proprii, toat( problema e pus( ntr-o lumin(
universal( de considera$iile ce le face Blondel (Op. c) n leg(tur( cu
ntrebarea cum poate Dumnezeu, care e izvorul ntregei puteri %i al
ntregei activit($i, s( cedeze din aceast( putere %i activitate %i
f(pturilor sale, f(r( ca acestea s( fie ni%te automate, dar n acela%i
timp f(r( ca El s( nceteze de a fi izvorul %i st(pnul activit($ii lor
libere? "Cum poate Dumnezeu s( ne acorde puterea %i lumina Sa %i
s( ne-o fac( proprie nou(, f(r( ca s( nceteze de-a fi a Sa, n a%a fel
ca El s( vrea %i s( fac( libere pe cele c(rora totu%i, le r(mne st(pn,
izvor %i judec(tor? *i aceasta f(r( a suprima liberul arbitru %i justa
responsabilitate a agentului uman? O prim( condi$ie pare necesar(
pentru ca aceast( manevr( s( fie posibil( %i s( reu%easc(. Ea const(
n prepara$iunile subcon%tiente %i n clarit($ile par$iale sau la nceput
echivoce din care, se nasc op$iunile de f(cut %i deciziunile de luat
pentru agen$ii imperfec$i a c(ror contingen$( %i limit(ri implic( o,
putin$( de gre%eal( %i o infirmitate relativ(. Dumnezeu nu comunic(
deodat( eviden$a Sa constrng(toare %i lucrarea Sa imediat(, c(ci
aceasta ar fi nu numai o imposibilitate metafizic(, ci ar fi totodat(
ruin(toare pentru planul bun(t($ii Sale care tinde s( suscite la lucru
fiin$e adev(rate %i active %i nu compar %i figuran$i. Astfel pentru ca s(
existe cauze care s( fie secunde %i totodat( ini$iatoare, trebuie ca
ac$iunea lor s(-%i ia r(d(cinile din st(ri obscure %i s( se dezvolte de-a
curmezi%ul penumbrei unei ascensiuni c(tre o ordine intelectual( %i
moral( care s( lase loc lucr(rii reflexiunii, apelurilor con%tiin$ei,
alegerii ra$ionale %i voluntare". "Dac( Dumnezeu se d( spiritelor
ascunzndu-se sub nveli%ul m(re$iilor fizice sau obscurit($ilor
incon%tientului, e pentru a se face c(utat, e pentru a se face g(sit de
aceia pe care i stimuleaz( din afar(, prin nelini%te %i dorin$(, prin
ncerc(ri %i certitudini, prin toat( aceast( pedagogie a naturii %i a
sufletului: avansuri %i retrageri care compun starea
57

Scolii

1. R(spunsul este foarte potrivit %i pentru cei ce
ntreab( dac( Adam a fost creat muritor sau nemuritor.
2. Credin$a nelucr(toare are, zice, harul nfierii n
poten](, ca una ce nu e pus( n mi%care de cei ce o au, prin
mplinirea poruncilor.
3. Sunt ar(tate dou( chipuri ale na%terii. Primul e
cel dup( fiin$(, ca s( zicem a%a, care e al omului ntreg. Prin

noastr( de debitori fa$( de Creatorul care vizeaz( s( ne fac( s(
c%tig(m ceea ce ne-a pus la nceput la dispozi$ie, pentru ca aceast(
achizi$ie s( ne permit( s( transform(m acest lucru ntr-un dar (de
transformer ce pret en don)". F\r( ndoial( poate p(rea straniu ca
ac$iune divin( s( se voaleze, s( se limiteze astfel %i s( suspende
str(lucirea %i puterea ei, ca s( se ofere sub tr(s(turile unor adev(ruri
par$iale, ale unor bunuri ocazionale %i particulare, n "fa$a c(rora
con%tiin$a noastr( %i liberul nostru arbitru au s( aduc( judec\]i %i s(
ia hot(rri. Dar oare nu este acesta singurul %i adev(ratul mijloc
pentru spiritul finit %i imperfect de-a pune ceva de la sine, de-a
primi lumina %i bun(tatea n loc de-a le refuza, de-a uza de ceea ce
numim le pret divin pentru a-1 ntoarce fructificat %i pentru a-1
primi ca dar?" (p.200-202). "Aspira$iunea noastr( spiritual( nu se
na%te printr-un fel de genera$ie spontanee. Ea are r(d(cini n jos n
toat( mi%carea universal( %i a vie$ii, care este deja un avans divin
f(cut cu scopul de-a preg(ti apari$ia spiritelor; ea are r(d(cini sus n
infuziunea transcenden$ei divine, care lumineaz( spiritul %i se d(
pentru a se face c(utat( de-a lungul insuficien$elor ns(%i ale ordinei
imanente %i contingente" (p. 420). Putem spune c( ceea ce n omul
natural este aspira$iunea spre cele nalte, aceea este credin$a n omul
botezat. Un dar ini$ial, care mn( ca un stimulent, ca un germene
dinamic pe om n sus, spre dezvoltarea darului din el spre
transformarea lui dintr-un obiect al unei cunoa%teri nedezvoltate
ntr-un obiect al unei cunoa%teri tot mai explicite, spre cre%terea lui
n Dumnezeu sau a lui Dumnezeu n el. ~ncerc(rile au %i ele un rol
n acest sui%.
Filocalia
58
acesta se s(de%te n suflet des(vr%irea nfierii n potent(. Al
doilea e cel dup( buna pl(cere %i dup( hot(rrea voin$ei.
Prin acesta Duhul Sfnt prelund op$iunea %i hot(rrea
voin$ei, o modeleaz( pn( la ndumnezeire, unind-o ntreag(
cu Dumnezeu. Primul chip al na%terii las( putin$a ca cei
n(scu$i s( ncline spre p(cat, dac( nu voiesc s( traduc( n
fapt( poten$a nfierii s(dit( n ei, fiind mp(timi$i de cele
trupe%ti. C(ci hot(rrea voin$ei este aceea care
ntrebuin$eaz( un lucru. Poten$a nfierii e ca o unealt( care
r(mne nefolosit(, dac( voin$a nu se hot(r(%te s( o
ntrebuin$eze. Dup( chipul acesta al na%terii e cu putin$(
a%adar ca cei n(scu$i s( p(c(tuiasc(. Dup( al doilea ns( e cu
neputin$(, odat( ce nclinarea voin$ei %i hot(rrea sunt
ndumnezeite. Acest chip al na%terii l are a%adar Apostolul
n vedere cnd zice c( "cel n(scut din Dumnezeu nu face
p(cat".

~ntrebarea 7

Ce nseamn: "Spre aceasta #i mor&ilor s-a
binevestit, ca s fie judeca&i cu trupul dup om #i s triasc
cu Duhul dup Dumnezeu?
77
Cum sunt judeca&i mor&ii cu
trupul?

R(spuns

E obiceiul Scripturii s( schimbe timpurile %i s( le
nlocuiasc( ntre ele, n a%a fel ca viitorul s(-l nf($i%eze ca
trecut %i trecutul ca viitor, iar n prezent s( exprime vremea
dinainte sau de dup( el. Lucrul acesta este limpede pentru
cei deprin%i cu ea.

77
Petru 4,6.
59
Spun unii, a%adar, c( Scriptura nume%te "mor$i"
aici pe oamenii care s-au s(vr%it nainte de venirea lui
Hristos, ca de pild( pe cei din vremea potopului, pe cei din
timpul ridic(rii turnului, pe cei din Sodoma, pe cei din Egipt
%i pe ceilal$i, care n diferite timpuri %i chipuri au primit
osnda cea de multe feluri %i n(p(stuirile judec($ii lui
Dumnezeu. Ace%tia, nu din pricin( c( n-au cunoscut pe
Dumnezeu %i-au primit osnda, ci din pricina relelor ce %i le-
au f(cut unii altora. Lor li s-a binevestit, spune, marea %tire a
mntuirii, dup( ce au fost judeca$i o dat( n trup dup( om,
adic( dup( ce au primit osnda pentru relele ce %i le-au f(cut
unii altora n via$a din trup, "ca s( tr(iasc( dup( Dumnezeu
cu duhul", adic( cu sufletul. ~n acest scop au primit, chiar n
iad fiind, predica cuno%tin$ei de Dumnezeu, dat fiind c(
Mntuitorul s-a pogort la iad ca s( mntuiasc( %i pe mor$ii
care au crezut. A%adar ca s( n$elegem locul, i vom da
forma urm(toare: "%i mor$ilor s-a binevestit, care au fost o
dat( judeca$i cu trupul dup( om, ca s( tr(iasc( cu duhul dup(
Dumnezeu".
Sau iar(%i poate nume%te "mor$i" n n$eles tainic
pe cei ce poart( n trup moartea lui lisus, c(rora li s-a d(ruit
cu adev(rat dumnezeiasca Evanghelie prin fapte, dac(
Evanghelia s(de%te renun$area la via$a trupeasc( %i
m(rturisirea celei duhovnice%ti. Ace%tia sunt cei ce mor
nencetat dup( om, adic( n ce prive%te via$a omeneasc( cu
trupul din veacul acesta, %i tr(iesc numai cu duhul dup(
Dumnezeu, asemenea dumnezeiescului Apostol %i a celor ca
el. Sunt cei ce nu mai tr(iesc via$a lor proprie, ci au pe
Hristos tr(ind n ei numai dup( suflet. Astfel cei ce s-au
f(cut pe ei mor$i fa$( de veacul acesta pentru Dumnezeu,
sunt judeca$i cu trupul, avnd de suportat strmtor(ri,
ponegriri, necazuri %i prigoane multe %i r(bdnd cu bucurie
Filocalia
60
nenum(rate feluri de ncerc(ri.

~ntrebarea 8

Sfntul Ioan zice: "Dumnezeu este lumin",
78
dar
dup aceea adaug" :"dac umblm n lumin, precum El
nsu#i este `n lumin".
79
~n ce n&eles spune despre Acela#i
aici c "este n lumin", ca ceva n altceva?

R(spuns

Dumnezeu, care este cu adev(rat lumin( dup(
fiin$(, se face cu adev(rat lumin( n cei ce umbl( n El prin
virtu$i.
80
Precum lumina prin participare, cu alte cuvinte
orice sfnt, ajunge prin iubirea de Dumnezeu de se afl( n
lumina cea dup( fiin$(, tot a%a lumina cea dup( fiin$(
prime%te iubirea de oameni s( se afle n lumina cea dup(
participare. Dac( a%adar ne afl(m prin virtute %i cuno%tin$(
n Dumnezeu, adic( n lumin(, %i Dumnezeu aflndu-se ca
lumin( n noi, se afl( n lumin(. C(ci Dumnezeu care e
lumina prin fire se afl( n noi care suntem lumin( prin
imitare, precum se afl( modelul in chipul care-i f(cut dup(
el.
Sau mai bine zis Dumnezeu %i Tat(l este lumin(
n lumin(, ntruct se afl( n Fiul %i n Duhul Sfnt, nefiind
alta %i alt( lumin(, ci una %i aceea%i dup( fiin$(, luminnd
ntreit dup( modul subzisten$ei personale.

78
Ioan 1,5.
79
Ioan 1,7.
80
La cap(tul virtu$ilor Dumnezeu ni se face evident ca lumin(.
61
~ntrebarea 9

~n ce n&eles zice iar#i Sfntul Ioan: "Fra&ilor,
acum suntem fii ai lui Dumnezeu #i nu s-a artat nc ce
vom fi?"
81
'i ce vrea s spun Sfntul Pavel prin cuvintele:
"Iar nou ne-a descoperit Dumnezeu prin Duhul, c\ci Duhul
toate le cerceteaz pn #i adncurile lui Dumnezeu?"
82
Ce
trebuie n sfr#it s n&elegem prin "aceea ce vom fi?"

R(spuns

Sfntul Evanghelist Ioan apune c( nu cunoa%te
chipul ndumnezeirii viitoare a celor ce au devenit aici fii ai
lui Dumnezeu prin virtu$ile din credin$(, deoarece nu s-a
ar(tat nc( ipostasul v(zut de sine st(t(tor al bunurilor
viitoare. "C(ci aici umbl(m prin credin$(, nu prin vedere".
83

Iar Sf. Pavel spune c( a primit prin descoperire un semn
dumnezeiesc spre care trebuie s( alerge dac( vrea s(
dobndeasc( bunurile viitoare, nu c( ar cunoa%te nsu%i
chipul ndumnezeirii n temeiul acelui semn dumnezeiesc.
De aceea zice limpede, tlcuindu-se pe Sine: "Spre semn
alerg, spre cununa chem(rii de sus
84
Aceasta o face vrnd
s( cunoasc( prin p(timire modul mplinirii n fapt a
semnului dumnezeiesc, f(cut lui cunoscut aici prin
descoperire, adic( a puterii ndumnezeitoare a celor
nvrednicit. Deci Apostolii m(rturisesc la fel, v(dind acela%i
cuget n nv($(turile care par opuse, ca unii ce sunt mi%ca$i
de unul %i acela%i Duh. Cel dinti %i m(rturise%te ne%tiin$a

81
Ioan 3, 2.
82
l Cor. 2, 10.
83
2 Cor. 5, 7.
84
Filip 3, 14.
Filocalia
62
cu privire la chipul ndumnezeirii viitoare dup( har; al
doilea veste%te n chip m(re$ %tirea despre semnul ce i-a fost
descoperit. C( aceasta este socotin$a Sfntului Apostol ne-o
m(rturise%te el nsu%i prin toate dumnezeie%tile sale cuvinte,
spunnd o dat( c( toat( %tiin$a %i proorocia va nceta,
85
alt(
dat( c( vede cele viitoare ca prin oglind( %i ghicitur(, dar va
veni vremea cnd se va bucura de darul mare %i mai presus
de n$elegere al vederii celor n(d(jduite fa$( c(tre fa$(; alt(
dat( iar(%i m(rturise%te c( din parte cunoa%te %i din parte
prooroce%te %i n sfr%it alt(dat( strig( cu t(rie c( va trebui
s( cunoasc( precum nsu%i este cunoscut, ntruct nu
cunoa%te nc( cele ce va avea s\ le cunoasc(. Scurt vorbind,
cuvntul Apostolului c( atunci "cnd va veni ceea ce-i
des(vr%it va nceta ceea ce este frntur(",
86
socotesc c( are
acela%i n$eles cu ceea ce spune Teologul: "nu s-a ar(tat nc(
ce vom fi ".

~ntrebarea 10

Dac "cel ce se teme nu e desvr#it n iubire",
cum "nu le lipse#te nimic celor ce se tem de El"?
87
Iar dac
nu le lipse#te nimic, sunt desvr#i&i. Dar atunci cum nu e
desvr#it cel ce se teme?

R(spuns

Ordinea cea bun( a Sf. Scripturi, care urmeaz(
rnduielii mntuitoare a duhului, deosebind treptele celor ce
nainteaz( de la nv(lm(%eala din afar( a patimilor spre

85
l Cor. 13, 9.
86
l Cor 13, 10.
87
l Ioan 4, 18; Ps. 34, 10.
63
unitatea divin(, pe cei ncep(tori, care se afl( la por$ile cur$ii
dumnezeie%ti a virtu$ilor, i-a numit tem(tori; pe cei ce au
dobndit o deprindere m(surat( a ra$iunilor %i a chipurilor
virtu$ii i-a numit nainta$i; iar pe cei care au ajuns prin
cunoa%tere la vrful nsu%i al adev(rului, care se face
ntrev(zut prin virtu$i, i nume%te des(vr%i$i.
A%adar nici cel ce se teme de Domnul, o dat( ce s-
a ntors cu totul de la petrecerea veche n stric(ciunea
patimilor %i %i-a nchinat din pricina temerii inima poruncilor
dumnezeie%ti, nu e lipsit de vreunul din bunurile care se
cuvin ncep(torilor, chiar dac( n-a dobndit nc( deprinderea
nestr(mutat( a virtu$ilor %i nu s-a f(cut p(rta% de
n$elepciunea ce gr(ie%te din cei n$elep$i.
88
Dar nici
naintatul nu e lipsit de vreunul din bunurile ce apar$in
treptei sale, chiar dac( nu a dobndit nc( cuno%tin$a
lucrurilor dumnezeie%ti care covr%e%te %i pe cei des(vr%i$i.
*i iar(%i putem socoti ca tem(tori pe cei ce se
ndeletnicesc b(rb(te%te cu n$elepciunea lucr(toare
(filosofia practic() %i nu %i-au slobozit nc( sufletul de frica
%i de gndul viitoarelor judec($i dumnezeie%ti. Acestora pe
de o parte nu le lipse%te nimic, cum zice fericitul David, o
dat( ce lupt( pentru adev(r mpotriva puterii du%mane.
Totu%i, pe de alt( parte, sunt lipsi$i de vederile tainice de
care se mp(rt(%e%te mintea celor des(vr%i$i. Iar cei ce s-au
nvrednicit n chip tainic de cunoa%terea contemplativ( a lui
Dumnezeu (teologia contemplativ() %i %i-au f(cut mintea
curat( de orice nchipuire material( %i toat( %i au f(cut-o
chip al frumuse$ii dumnezeie%ti prin imitarea aceleia, s(
socotim c( sunt cei iubitori.
Nu le lipse%te a%adar, dup( fericitul David, nimic
tem(torilor ntruct sunt tem(tori, chiar dac( nu are

88
l Cor. 2, 6.
Filocalia
64
tem(torul plin(tatea %i des(vr%irea unirii mijlocite cu
Cuvntul, a%a cum o au cei ce-L iubesc pe Domnul. C(ci
fiecare se bucur( de des(vr%ire "n rndul cetei sale",
89
dup(
locul ce i-a fost rnduit, m(car c( unul este mai presus dect
altul, dup( calitatea %i m(rimea vrstei duhovnice%ti.
Dar odat( ce %tim c( temerea este ndoit(, dup(
cuvintele: "Teme$i-v( mai mult de cel ce poate s( piard( %i
trupul %i sufletul n gheen(",
90
%i "Temerea Domnului. este
curat(, r(mnnd n veacul veacului",
91
%i "Mare %i
nfrico%at este peste to$i cei ce stau n jurul Lui",
92
trebuie s(
ne punem ntrebarea cum desfiin$eaz( iubirea temerea, dac(
aceasta $ine n veacul veacului %i cum mai r(mne
Dumnezeu nfrico%at n veacurile nesfr%ite peste to$i cei din
jurul Lui? Desigur, pentru c(, dup( cum am spus, temerea
fiind ndoit(, una este curat( %i alta necurat(. Astfel temerea
ce se na%te din a%teptarea pedepsei pentru gre%eli, avnd
drept pricin( a na%terii sale p(catul, ntruct nu e curat( nu
va r(mne pentru totdeauna, ci va disp(rea mpreun( cu
p(catul, prin poc(in$(. Dar temerea curat(, care st(ruie
ntruna, chiar f\r( amintirea p(catelor, nu va nceta
niciodat(, fiindc( este fiin$ial(. Ea $ine oarecum de raportuI
lui Dumnezeu cu f(ptura, ca unul ce-%i face v(dit( tuturor
m(rirea Sa natural( care e mai presus de toat( mp(r\]ia [i
puterea. Cel ce nu se teme a[adar de Dumnezeu ca
judec\tor, dar ~l venereaz( pentru slava covr%itoare a
puterii Sale nem(rginite, cu drept cuvnt nu are nici o lips(,
fiind des(vr%it `n iubire, ca unul ce iube%te pe Dumnezeu

89
l Cor. 15, 23.
90
Mt. 10, 28.
91
Ps. 19, 10.
92
Ps. 89, 8.

65
cu sfiala %i cu evlavia care se cuvine. Acesta este cel ce a
dobndit temerea care r(mne `n veacul veacului %i nu va
avea nici o lips( niciodat(.
Deci sunt de acord ntre ei Proorocul %i
Evanghelistul, ntruct cel dinti zice c( nu sunt lipsi$i de
nimic aceia care se tem de Domnul cu temere curat\, iar cel
de al doilea, c( acela care se teme de El ca judec(tor, din
pricina cuno%tin$ei sale ntinate, nu este des(vr%it `n iubire.
~n acest n$eles este Dumnezeu nfrico%at %i pentru to$i ce ce
stau n jurul Lui, ca unul ce face s( se amestece cu temere
iubirea celor ce-L iubesc pe Ei %i ajung n preajma Lui. C(ci
iubirea care e desp(r$it( de temere se schimba de cele mai
multe ori n dispre$, nefiind nfrnat( de temere ndr(zneala
care se na%te n chip firesc din ea. Ce nsemneaz( n sfr%it
"n jurul Lui", vom n$elege n cele ce urmeaz(.
Cel nconjurat are pe cei ce-L nconjoar( %i
nainte %i nd(r(t %i de-a dreapta %i de-a stnga. Deoarece,
prin urmare %i Domnul are pe cei ce-L nconjoar(, vom
n$elege pe cei dinapoi pe aceia care umbl( f(r( gre%eal( pe
urmele Domnului Dumnezeu prin mplinirea poruncilor,
adic( prin virtutea cu fapta; prin cei din stnga, pe aceia care
au dobndit contempla$ia natural( n duh, mpreun( cu
n$elegerea cucernic( a judec($ilor. C(ci zice despre
n$elepciune Cartea Proverbelor: "Iar n stnga ei bog($ie %i
slav(".
93
Prin cei din dreapta vom n$elege pe aceia care au
primit cuno%tin$a imaterial( a celor inteligibile, liber( de
nchipuirile sensibile. C(ci: "n dreapta ei, zice, anii vie$ii".
94

~n sfr%it pe cei dinainte, pe aceia care s-au nvrednicit,
pentru c(ldura iubirii covr%itoare a min$ii fa$( de
frumuse$ea dumnezeiasc(, de bucuria vederii fa$( c(tre fa$(.

93
Prov. 3, 16.
94
Ibid.
Filocalia
66
Iar dac( exist( %i vreun alt n$eles mai mare %i mai nalt al
acestora, desigur c( l pute$i singuri cuprinde att voi ct %i
dumnezeie%ti b(rba$i asemeni vou(.
95

Scolii

Temerea, zice, este de dou( feluri: una curat( %i
una necurat(, deoarece %i oamenii, unii sunt p(c(to%i, iar
al$ii drep$i. Drep$ii p(zesc n ei, prin cur($ia %i neprih(nirea
con%tiin$ei temerea de Dumnezeu cea dinti, cinstindu-1
pentru m(re$ia covr%itoare a puterii Lui nesfr%ite; iar
p(c(to%ii a%teapt( de la El, prin temerea a doua, pedepsele
pentru gre%eli. Temerea curat( r(mne pururea %i niciodat(
nu se %terge, dup( cuvntul: "Frica Domnului curat( r(mne
n veacul veacului". Iar temerea necurat( se stinge %i trece,
disp(rnd prin poc(in$(. Drept aceea Apostolul spunnd de
cel ce se teme c( nu e des(vr%it n iubire, are n vedere
temerea care nu e curat(, iar Proorocul spunnd c( nu sunt
lipsi$i de nimic cei ce se tem de Domnul, are n vedere
temerea curat(.

~ntrebarea 11

Care a fost starea dinti a ngerilor, pe care n-au
pzit-o #i care a fost locuin&a, pe care au prsit-o? Ce sunt
apoi lan&urile ve#nice #i ce este ntunericul sub care sunt
]inu&i? ~n sfr#it ce vor p&i la judecata zilei celei mari?
96

95
~n acest R(spuns urcu%ul duhovnicesc este mp(r$it odat( n trei trepte
(ncep(tori, nainta$i, des(vr%i$i), alt(dat( n dou( trepte (activi,
contemplativi) %i la urm( n patru trepte (mplinirea poruncilor,
contemplarea naturii, contemplarea celor inteligibile, vederea lui
Dumnezeu).
96
Iuda 6.
67

R(spuns

~n$elesul exact al acestora e rezervat numai celor
cu n$elegere apostolic(,
97
celor care au primit nemijlocit de
la Cuvntul cuno%tin$a nemincinoas( despre f(pturi %i despre
crmuirea cea bun( %i cea dreapt( a lor prin Providen$(, ca
unii ce n-au l(sat nici un perete de piedic( ntre mintea lor %i
Cuvntul, n ce m( prive%te pe mine, care m( aflu jos de tot
%i am multe stavile care mpiedic( trecerea Cuvntului spre
mine, socotesc c( starea dinti a ~ngerilor, pe care n-au
p(zit-o, este poate ra$iunea dup( care au fost crea$i, sau
puterea natural( dat( lor spre ndumnezeirea cea dup( har,
sau iar(%i poate, treapta st(rii lor dup( demnitatea harului.
Iar locuin$a este sau cerul, sau n$elepciunea pe temeiul
deprinderii cu bunurile mai presus de n$elegere, n care au
fost destina$i s( petreac(, dat fiind c( Scriptura obi%nuie%te
s( numeasc( n$elepciunea %i "cas(".
98
Dar mai poate fi %i
supravegherea cu care %i p(zeau bunurile naturale %i
c%tigate ale ndumnezeirii preacurate, pe care au p(r(sit-o
prin r(zvr(tire (tiranie). Lan$urile ve%nice sunt nemi%carea
total( %i continu( a voii lor spre bine, din care pricin(
niciodat( nu vor avea parte de iertarea lui Dumnezeu;
99
sau
puterea care i mpiedic(, potrivit Providen$ei lui Dumnezeu
%i pentru mntuirea noastr(, n turbarea lor mpotriva
noastr(, neng(duindu-le s(-%i duc( la cap(t me%te%ugurile
r(ut($ii lor mpotriva noastr(. Iar ntunericul este ignorarea

97
Cei cu n$elegere apostolic( sunt cei de pe treapta cea mai nalt(, a
contemplativului. Mai jos de ei sunt nv($(ceii. Iar %i mai jos
credincio%ii simpli.
98
Prov. 9, 1.
99
~n acest sens nici p(c(to%ii n iad nu se mai pot ndrepta.
Filocalia
68
total( %i deplin( a harului dumnezeiesc, ignoran$( de care
fiind str(b(tu$i prin buna pl(cere a voii lor, nu se pot bucura
de primirea fericit( %i prea str(lucit( a luminii celei
atotcurate, cheltuindu-%i toat( puterea cuget(rii dat( lor dup(
fire n preocuparea cu nimicul. ~n sfr%it, ce vor p($i n ziua
nfrico%at( a judec($ii, numai Dreptul Judec(tor o %tie, care
va da fiec\ruia rasplata cea dreapt\ dup\ vrednicie %i va
mp(r$i dup( m(sura r(ut($ii felul osndei hot(rnd cu
dreptate soarta cuvenit( fiec(ruia pentru veacurile nesfr%ite,
potrivit cu judec($ile Lui cele bune.

~ntrebarea 12

Ce este cma#a mnjit de trup?
100

R(spuns

C(ma%a mnjit( este via$a ntinat( de multele
gre%eli ale patimilor trupului. C\ci fiecare om se str(vede ca
dintr-o hain( din purtarea lui n via$(, fie c( e drept, fie
nedrept. Cel dinti are via$a virtuoas( ca o c(ma%( curat(,
cel(lalt %i face via$a mnjit( prin faptele rele. Sau poate %i
mai bine, c(ma%a mnjit( de trup este deprinderea %i
dispozi$ia con%tiin$ei care d( sufletului o anumit( form( prin
amintirile l(sate de imboldurile %i faptele rele pornite din
trup. Aceast( deprindere v(znd-o sufletul ca pe o c(ma%(
mereu n jurul s(u, se umple de putoarea patimilor. C(ci
precum din virtu$ile $esute ntreolalt( ne face Duhul o
c(ma%( frumoas( %i cinstit( a nestric(ciunii, la fel din
patimile $esute ntreolalt( ne face trupul o c(ma%( necurat(
%i mnjit(, care arat( prin ea sufletul, dup( ce i-a dat o alt(

100
Iuda, 23.
69
form( %i un alt chip dect cel dumnezeiesc.

~ntrebarea 13

Ce nseamn: "Cele nevzute ale lui Dumnezeu
de la ntemeierea lumii din fpturi fiind n&elese se vd,
ve#nica Lui putere #i dumnezeire?"
101
Care sunt cele
nevzute ale lui Dumnezeu #i care este ve#nica Lui putere #i
dumnezeire?

R(spuns

E vorba de ra$iunile lucrurilor, ntocmite dinainte
de veacuri de Dumnezeu, precum nsu%i a %tiut, ra$iuni pe
care sfin$ii b(rba$i au obiceiul s( le numeasc( %i "bune
voiri".
102
Acestea, fiind nev(zute, se v(d prin n$elegere din
f(pturi. C(ci toate f(pturile lui Dumnezeu, contemplate de
noi prin fire, cu ajutorul cuvenitei %tiin$e %i cuno%tin$e, ne
vestesc n chip ascuns ra$iunile dup( care s-au f(cut %i ne
descoper( prin ele scopul a%ezat de Dumnezeu n fiecare
f(ptur(, n acest n$eles %i: "Cerurile spun m(rirea lui
Dumnezeu %i facerea minilor Lui o veste%te t(ria".
103
Iar
ve%nica putere %i ndumnezeire este Providen$a care $ine
lucrurile laolalt( %i lucrarea de ndumnezeire a celor
sus$inute de Providen$(.
Sau poate cele nev(zute ale lui Dumnezeu nu sunt

101
Rom. l, 20.
102
~n Ambigua Sf. Maxim spune de Dionisie Areopagitul %i de ucenicii
lui Panten din Alexandria c( nume%te aceste ra$iuni voiri
dumnezeie%ti" (P.G. 91, 1085).
103
Ps. 18, 2.
Filocalia
70
altceva dect ve%nica Lui putere %i ndumnezeire, care au ca
vestitori plini de lumin( m(re$iile minunate ale celor create.
C(ci precum privind la cele ce sunt credem n Dumnezeu cel
ce este cu adev(rat, la fel din deosebirea fiin$ial( n genuri a
celor ce sunt cunoa%tem n$elepciunea subzistent( a Lui, pe
care o are dup( fiin$( %i care sus$ine lucrurile. *i iar(%i din
mi%carea fiin$ial( a f(pturilor, potrivit genului lor,
cunoa%tem via$a subzistent( a Lui, pe care o are dup( fiin$(
%i care mpline%te cele ce sunt.
104
Din contemplarea
n$eleapt( a crea$iunii, desprindem ra$iunea care ne
lumineaz( cu privire la Sf. Treime, adic( la Tat(l, la Fiul %i
la Duhul Sfnt (1), C(ci ve%nica putere a lui Dumnezeu este
Cuvntul cel de o fiin$( cu El, iar ve%nica dumnezeire este
Duhul Sfnt. Osndi$i sunt a%adar cei ce n-au cunoscut din
contemplarea lucrurilor cauza lor %i cele proprii cauzei dup(
fire, adic( puterea %i dumnezeirea. C(ci ns(%i zidirea %i
strig( prin f(pturile din ea %i %i veste%te celor ce pot s( aud(
cu mintea cauza sa, pream(rind-o n chip ntreit,
descoperind adic( pe Dumnezeu %i Tat(l %i puterea Lui
negr(it( %i dumnezeirea, sau pe Fiul S(u cel Unul n(scut %i
pe Duhul cel Sfnt. Acestea sunt cele nev(zutre ale lui
Dumnezeu, v(zute prin n$elegerea de la ntemeierea lumii.

Scolie

1. Din lucruri, zice, cunoa%tem cauza lucrurilor %i
din deosebirea lucrurilor desprindem n$elepciunea

104
Aici existen$a f(pturilor este considerat( drept chip al Tat(lui,
minunata lor organizare ca o unitate n varietate drept chip al
n$elepciunii ipostatice, adic( al Fiului, iar mi%carea sau via$a lor
drept chip al Duhului Sfnt, n cele trei aspecte ale lumii se oglindesc
%i lucreaz( cele trei persoane ale Sf. Treimi.
71
ipostatic( a Celui ce este. Iar din mi%carea natural(, a
lucrurilor afl(m via$a ipostatic( a Celui ce este, adic(
puterea de via$( f(c(toare a lucrurilor, sau pe Duhul Sfnt.

~ntrebarea 14

Ce nseamn: "'i s-au nchinat #i au slujit fpturii
n loc s se nchine Fctorului?"
105
Ce este nchinarea
(!$%&) i ce este slujirea ('%()"*%)?

R(spuns

~nchinarea este cinstirea cu credin$( a lui Dumnezeu,
iar slujirea este servirea prin fapte. Aceast( nchinare adic(
credin$a, mutnd-o oamenii spre f(ptur(, au cinstit-o pe ea
n loc s( cinsteasc( pe F(c(torul, creznd dracilor, c(rora le-
au %i slujit, servindu-le prin faptele lor rele. Noi, ns(,
cinstind pe Dumnezeu prin credin$a n El, s( ne silim s(-I
aducem %i slujire curat(, iar aceasta este via$a des(vr%it(
prin virtu$i.
106

~ntrebarea 15

Ce nseamn: "Duhul Tu cel fr stricciune este ntru
toate. De aceea pedepse#ti cu msur pe cei ce cad"?
107
Dac
e vorba de Duhul Sfnt, cum "nu va intra n&elepciunea n
inima cea nesocotit, nici va locui n trupul cel supus

105
Rom. l, 25.
106
Via$a virtuoas( este o treapt( mai nalt( fa$( de credin$(. Credin$a
simpl( e treapta nti, via$a virtuoas( a doua, contemplarea a treia.
107
~nt. Sol. 12, 1-2.
Filocalia
72
pcatelor"?
108
Am notat aceasta fiindc s-a spus simplu: "n
toate".

R(spuns

Duhul Sfnt nu e absent din nici o f(ptur( %i mai
ales de cele ce s-au nvrednicit de ra$iune. El o sus$ine n
existen$( pe fiecare, ntruct Dumnezeu %i Duhul lui
Dumnezeu se afl(, prin puterea providen$iatoare, n toate. *i
El mi%c( ra$iunea natural( din fiecare,
109
iar prin aceasta
aduce la cuno%tin$a faptelor s(vr%ite gre%it, mpotriva
rnduielii firii, pe cel n stare s( simt(, adic( pe cel ce are
voin$a dispus( spre primirea gndurilor drepte ale firii.
110

C(ci se ntmpl( s( afl(m %i dintre barbari %i nomazi mul$i
care duc o via$( de fapte bune %i resping legile s(lbatice care
st(pneau o dat( cu ei. Astfel se poate spune n chip general
c( n to$i, este Duhul Sfnt.
ntr-un chip deosebit ns( %i n alt n$eles se afla n
to$i aceia care tr(iau sub lege. ~n ei sus$inea legea %i le
vestea tainele viitoare, trezind n ei con%tiin$a c(lc(rii

108
~nt. Sol. 1,4.
109
Aici, ca %i n R(sp. 13, se arat( leg(tura strns( %i n acela%i timp
deosebirea dintre Dumnezeu-Cuvntul %i dintre Duhul Sfnt: E
acela%i raport ca ntre "ra$iunea natural(" din om %i "puterea care o
mi%c(". "Ra$iunea natural(" se poate ntuneca prin patimi, poate
luneca din judecata ei obiectiv(. Duhul prin energia Sa o poate
mi%ca, o poate activa %i prin aceasta treze%te con%tiin$a, cnd o fapt(
s(vr%it( n-a fost n conformitate cu ea. Lumea oglinde%te chiar n
stata ei natural( att pe Dumnezeu-Cuvntul, ct %i pe Duhul Sfnt n
aspectul ei ra$ional %i dinamic, strns unite.
110
Dar con%tiin$a e n(bu%it( cnd voin$a se afl( ntr-o dispozi$ie contrar(
firii. Despre conformitatea sau neconformitatea dispozi $iei voin$ei cu
ra$iunea firii, a se vedea n "Tlcuirea la Tat(l Nostru", Filocalia
Romn(,vol. II, p. 279.
73
poruncilor %i %tiin$a despre des(vr%irea viitoare n Hristos.
De aceea afl(m %i dintre ace%tia mul$i, care, p(r(sind slujirea
veche %i nchis( `n umbre s-au mutat cu bucurie spre cea
nou( %i tainic(.
Dar pe lng( modurile amintite mai sus, se mai
afl( n alt chip n to$i aceia care au mo%tenit prin credin$(
numele cu adev(rat dumnezeiesc %i ndumnezeitor al lui
Hristos. ~n ace%tia se afl( nu numai ca acela ce-i sus$ine %i le
mi%c(, prin Providen$(, ra$iunea natural(, apoi ca acela ce le
descoper( c(lcarea poruncilor %i p(zirea lor %i le veste%te
des(vr%irea viitoare cea ntru Hristos, ci %i ca acela ce
zide%te n ei nfierea cea dup( har, d(ruit( prin credin$(. Dar
ca d(t(tor de n$elepciune e numai n aceia, care %i-au cur($it
sufletul %i trupul prin desprinderea `n mplinirea ntocmai a
poruncilor. Intru ace%tia petrece ca ntru ai S(i, prin
cuno%tin$a simpl( %i nematerial( ce le-o mp(rt(%e%te,
`ntip(rind n mintea lor preacuratele %i negr(itele n$elesuri,
care i ridic( la ndumnezeire.
111

A%adar n chipul cel mai general se afl( n to$i,
ntruct i sus$ine %i i providen$iaz( pe to$i %i mi%c(
germenii naturali din to$i; ntr-un chip deosebit se afl( n cei
de sub lege, ntruct le face cunoscut( c(lcarea poruncilor %i
le limpeze%te f(g(duin$a prevestit( a lui Hristos; n sfr%it,
pe lng( chipurile amintite, se mai afl( n alt chip n to$i cei
ce urmeaz( lui Hristos, ca f(c(tor al nfierii. Ca d(t(tor de
n$elepciune ns( nu este n nici unul din cei aminti$i nainte
n chip general, ci numai n cei chibzui$i, care s-au f(cut

111
~nfierea cea dup( har, d(ruit( prin credin$( o au to$i credincio%ii. E
prima treapt( a vie$ii n Hristos. Dar la n$elepciune, la cunoa%terea
simpl(, unitar( %i mai presus de n$elegere, se ajunge numai dup(
cur($irea de patimi %i dobndirea virtu$ilor. E treapta cea mai nalt( a
urcu%ului duhovnicesc.
Filocalia
74
Vrednici de s(l(%luirea lui ndumnezeitoare printr-o via$(
dup( voia lui Dumnezeu. C(ci tot cel ce nu mpline%te voia
lui Dumnezeu chiar dac( e credincios, are inima sa
nesocotit( drept laborator de gnduri rele, iar trupul e supus
p(catelor, ca unul ce-i st(pnit pururea de murd(riile
patimilor.

~ntrebarea 16

Ce nseamn: "vi&elul turnat" #i de ce i se spune
"vi&el" la singular, ca ndat dup aceea s se spun la
plural: "ace#tia sunt Dumnezeii ti Israile"? 'i ce nseamn
c l-au sfrmat #i l-au risipit sub ap? Ce sunt apoi cerceii
#i celelalte podoabe?
112

R(spuns

Mintea ie%it(, asemenea lui Israil, din Egiptul
p(catului, avnd n sine nchipuirea care a ie%it mpreun( cu
ea din r(t(cirea p(catului, ca pe ni%te ntip(iiri l(sate de
r(utate n cugetare,
113
ndat( ce e p(r(sit( pu$in, din neglija
ei, de discern(mntul ra$iunii, ca odinioar( Israil de Moise,
d( fiin$(, ca un vi$el, deprinderii nesocotite (ira$ionale), care
e maica tuturor patimilor. Adunnd anume ca pe ni%te cercei
ra$iunile cu privire la Dumnezeu, desprinse n chip natural

112
Exod 32, 4; 32, 20; 32, 2.
113
~nchipuirea (.0@70=80) aceasta e imagina$ia, care e nrurit( n
lucrarea ei de ntip\ririle ce %i le-au l(sat n ea vechile p(cate.
Imagina$ia la omul cu o experien$( n urma lui nu mai e o putere
neutr(, ci totdeauna e influen$at(, e determinat( n nchipuirile ce %i
le pl(smuie%te de faptele ce le-a s\vr%it %i de imaginile ce le-a avut,
chiar dac( acestea nu se mai mi%c( n con%tiin$(, ci s-au scufundat n
subcon%tient.
75
din n$elegerea cucernic( a lucrurilor, %i ca pe ni%te salbe
opiniile cuvenite despre lucruri care s-au n(scut n ea din
contemplarea natural(, %i ca pe ni%te br($(ri de mini
lucr(rie naturale ale virtu]ilor, le tope[te `n cuptor, adic\ `n
fierberea aprins\ a mniei [i a dispozi]iei p\tima[e a poftei.
Apoi folosind `nchipuirea [i forma p\catului r\mas\ de mai
`nainte `n cugetare, care prin lucrarea ei este pururea
mpr(%tiat( %i mpr(%tie mpreun( cu sine %i mintea ocupat(
de ea, care desparte cu alte cuvinte mintea de identitatea
unitar( cu adev(rul ei %i o risipe%te `n multe %i nestatornice
p(reri %i nchipuiri cu privire la lucruri ce nu exist(, d( fiin$(
deprinderii celei nesocotite. Pe aceast( deprindere o sf(rm(
%i o risipe%te sub ap(, venirea lui Dumnezeu Cuvntul,
sub]iind prin fine$ea contempla$iei grosimea cuget(rii
ndreptat(, din pricina patimilor, spre suprafa$a celor
sensibile. Tot aceast( venire a Cuvntului face s( se aleag(
puterile (facult($ile naturale), din confuzia %i schimbarea
ntreolalt( n care le-a aruncat patima, readucndu-le iar(%i
la principiul propriu al ra$iunilor lor. C(ci aceasta mi pare
c( se n$elege prin "a risipi sub ap(". Tlcuirea noastr( a
prezentat n aceste cuvinte pe scurt tot n$elesul celor
istorisite n locul de mai sus. Ca s( devin( ns( locul mai
limpede, s( privim, dac( se poate, fiecare parte a lui ntr-un
chip mai determinat.
"Vi$elul turnat" este deci amestecarea %i confuzia
puterilor naturale ntreolalt(, sau mai bine zis mpreunarea
lor p(tima%( %i nesocotit(, care d( na%tere lucr(rii nesocotite
a patimilor contrare firii. Iar vi$elul este unul, pentru c( una
este deprinderea r(ut($ii cea mpr(%tiat( n multe chipuri ale
p(catului. *i este "vi$el pentru robuste$ea %i rezisten$a la
lucru, pentru caracterul ei grosolan %i pentru u%urin$a de a
digera %i n(scoci, ntruct %i rumeg( afec$iunea p(c(toas(
Filocalia
76
fa$( de patimi. Iar "turnat" este, deoarece deprinderea
patimilor %i f(ptuirea lor se modeleaz( dup( chipul n(lucirii
p(c(toase r(mas( de mai nainte n cugetare. Pluralul
"ace%tia sunt dumnezeii t(i" e folosit din pricin( c( p(catul
este prin fire mpr(%tiat %i nestatornic, atotfelurit %i mp(r$it.
C\ci dac( binele prin fire une%te %i sus$ine la un loc cele
dezbinate, r(ul dezbin( %i corupe cele unite, n sfr%it cerceii
sunt ra$iunile cu privire la Dumnezeu, care r(sar n chip
firesc n minte din n$elegerea cucernic( a lucrurilor; iar
salbele sunt opiniile drepte despre lucruri n temeiul
contempla$iei, precum br($(rile sunt lucrarea virtu$ilor cu
fapta.
Sau iar(%i: cerceii sunt ra$iunea nn(scut(, c(ci
urechea este simbolul ra$iunii. Salba este facultatea mniei,
grumazul este chipul n(l$(rii %i al tiraniei. Br($(rile sunt
pofta ar(tat( prin fapta dornic( de pl(cere. Toate acestea,
dup( n$elesul dat fiec(reia, aprinzndu-le mintea n focul
patimilor, dau na%tere deprinderii nesocotite %i nebune%ti a
ne%tiin$ei, care e maica tuturor p(catelor. Pe aceasta o
sub$iaz( mintea atunci cnd, scrutnd prin cugetare
grosimea patimii ndreptat( prin sim$ire spre suprafa$a
lucrurilor, desface amestecarea p(tima%( a elementelor care
o constituie, readucnd pe fiecare la propriul s(u principiu,
n felul acesta risipe%te sub ap(, adic( aduce sub cuno%tin$a
adev(rului, elementele separate %i slobozite din reaua
mpletire %i amstecare ntreolalt(.
Ca s( aduc o pild(, orice patim( e o mpletire
dintr-un lucru supus sim$urilor, dintr-o sim$ire (lucrare a
sim$ului: percep$ie) %i dintr-o putere (facultate) natural(,
cum este mnia, sau pofta, sau ra$iunea, ab(tute de la ceea
ce e potrivit cu firea. Dac( a%adar mintea vede $inta acestei
amestec(ri a lucrului sensibil, a sim$irii %i puterii naturale, %i
77
v(znd poate s( readuc(, prin separare, pe fiecare dintre ele
la ra$iunea ei fireasc( %i s( contemple lucrul sensibil n sine,
f(r( s( provoace afec$iunea sim$irii fa$( de el, iar sim$irea
slobod( de robia acelui lucru sensibil %i s( zicem pofta sau
alta din puterile naturale, f(r( dispozi$ia p(tima%( fa$( de
acea sim$ire sau lucru sensibil, cum de pilda o anumit(
mi%care a patimii face s( devin( o privire, a sub$iat grosimea
vi$elului, adic( alc(tuirea oric(rei patimi %i a mpr(%tiat-o
sub apa cuno%tin$ei, f(cnd s( dispar( cu totul chiar %i
simpla nchipuire a patimilor, prin restabilirea lucrurilor care
o alc(tuiesc n rostul lor cel firesc.
114
Fie deci ca %i noi,
sub$iind vi$elul turnat, s(-l facem s( piar( din suflet, ca
acesta s( p(strze ne%tirbit numai chipul dumnezeiesc,
nentinat de nimic din cele din afar(. Iar adaosul: "%i cu apa
aceea a ad(pat pe fiii lui Israil" arat( nv($(tura cur($itoare
de patimi, pe care o d( ucenicilor cei ce i nva$( pe ei.

~ntrebarea 17

Dac Dumnezeu a trimis pe Moise n Egipt, de ce
cuta ~ngerul lui Dumnezeu s ucid pe cel trimis de

114
Ideea e luat( de la Evagrie (Capete despre deosebirea patimilor %i a
gndurilor, Filocalia, trad. rom. vol. I, pag. 63). Evagrie desface
patima iubirii de bani n: a) aurul nsu%i b) sensul lui, c) mintea care
1-a primit, %i d) n pl(cerea vr(jma%( care leag( mintea de el. La Sf.
Maxim mp(r$irea e mai psihologic(:
a) obiect, b) percep$ie %i c) o facultate natural( ab(tut( de la
lucrarea ei fireasc(, care exprim( punctele c) %i d) ale lui Evagrie.
Prin c) Sf. Maxim ne d( %i o explicare a ceea ce e patima n sine,
ceea ce Evagrie nu face, mul$umindu-se s( o indice prin "pl(cerea
vr(jma%(".
Filocalia
78
Dumnezeu? Cci desigur l-ar fi ucis dac nu s-ar fi grbit
femeia sa s taie pruncul mprejur, oprind prin aceasta
pornirea ~ngerului. 'i dac era necesar tierea mprejur a
copilului, de ce nu i-a poruncit Dumnezeu cu blnde&e s
fac aceasta nainte de a-1 fi trimis? ~n sfr#it, dac era o
gre#eal, de ce nu l-a sftuit ~ngerul cel bun cu blnde&e pe
cel trimis de Dumnezeu la o astfel de slujb?
115

R(spuns

Cel ce cerceteaz( cu frica lui Dumnezeu n$elesul
locurilor grele ale Scripturii %i nu ridic( acoper(mntul
literii de pe duh dect pentru slava lui Dumnezeu, "va afla
toate naintea sa",
116
dup( Cuvntul n$elepciunii, neg(sindu-
se nimic care s( mpiedice naintarea f(r( gre% a n$elegerii
spre cele dumnezeie%ti. Vom l(sa deci istoria, care din punct
de vedere trupesc s-a mplinit nc( de pe vremea lui Moise,
%i vom n$elege cu ochii min$ii sensul ei duhovnicesc, care
se nf(ptuie%te nencetat %i din ce se nf(ptuie%te mai mult, e
tot mai viu.
Pustiul din care e trimis Moise n Egipt spre a
scoate din el pe fiii lui Israel sau firea omeneasc(, sau lumea
aceasta, sau deprinderea, lipsit( de patimi, n ura din acestea
aflndu-se mintea dup( ce a dobndit cuno%tin$a lucrurilor
prin contempla$ie, prime%te din adncul inimii de la
Dumnezeu ndemnul ascuns %i tainic s( scoat( din Egipt,
adic( din trup %i din sim$ire, ca pe ni%te Israeliteni,
n$elesurile dumnezeie%ti ale lucrurilor, ca s( nu se mai
osteneasc( acestea proste%te n fr(mntarea lutului, adic( a
patimilor trupului. ~ncredin$at( cu aceast( slujb(

115
Exod 4, 24.
116
Proverbe 8, 9.
79
dumnezeiasc(, mintea porne%te, mpreun( cu n$elepciunea,
care este unit( cu ea, prin cuno%tin$(, ntocmai ca o so$ie,
117

%i cu chipul purt(rilor alese, sau cu gndul de bun neam,
n(scut din ea, pe calea virtu$ilor. Calea aceasta nu ng(duie
nici o oprire celor ce merg pe ea, ci ace%tia trebuie s(
nainteze necontenit %i ntins spre $inta sufletului, adic( spre
cununa chem(rii de sus. C\ci oprirea pe cale virtu$ii este
nceputul p(catului, deoarece mintea se ocup( atunci
p(tima% cu vreunul din lucrurile materiale, care stau pe
amndou( p(r$ile drumului %i face chipul %i gndul curat %i
t(iat mprejur al purt(rii evlavioase, net(iat mprejur %i
ntinat. Cnd deci se opre%te, vede ndat( prin con%tiin$(,
ra$iunea
118
mustr(toare, ca pe un nger, amenin$nd-o cu

117
~n grece%te mintea e de genul masculin, iar n$elepciunea de genul
feminin (voo, =4.80), deci e potrivit s( fie n$elese ca so$ %i so$ie.
118
~n grece%te ra$iunea e de genul masculin (2A64;). Ea e ra$iunea din
noi, care e un vestitor (un nger) al voii lui Dumnezeu. Ra $iunea lunec(
din pozi$ia ei obiectiv( cnd omul se pred( p(catului, f(urindu-i
argumente pentru faptele p(c(toase. Dar la nceput, cnd apare ispita,
ra$iunea nc( %i mpline%te rolul ei de-a ar(ta caracterul mincinos al
faptei spre care vrea s( atrag( ispita pe orn. Acest moment e descris aici.
Oprirea din naintarea n virtute nc( nu e o c(dere n p(cat, dar e o clip(
de ezitare, de care e foarte aproape primejdia c(derii, n virtute trebuie
s( se mearg( tot nainte. Orice ezitare e primejdioas(. O prelungire a ei
duce sigur la p(cat. Dar nu numai n aceast( clip( de ezitare veste%te
ra$iunea adev(rul ce trebuie f(ptuit, ci %i dup( ce a c(zut omul n p(cat %i
ra$iunea a lunecat la rolul de f(uritoare de argumnete n slujba p(catului,
n mod ascuns ea mai continu( cu o parte a ei s( vesteasc( adev(rul. E
un fel de dedublare a ra$iunii. La suprafa$( ea sus$ine g(l(gois minciuna
p(catului, dar n ascuns ea protesteaz( mai mult sau mai pu$in
perceptibil, mpotriva minciunii. Ra$iunea are `n amndou( aceste cazuri
forma con%tiin$ei. C\ci e fapt c( %i con%tiin$a are un element ra$ional n
ea. Nici con%tiin$a nu trebuie conceput( ca o mi%care oarb(, nici ra$iunea
ca o func$iune pur teoretic(. Con%tiin$a e ra$ional( %i ra$iunea e putere
moral(, e ns(%i mi%carea de protest a firii noastre ra$ionale mpotriva
Filocalia
80
moartea m(rturisind c( pricina amenin$(rii este oprirea pe
cale virtu$ii, oprire care face gndul net(iat mprejur.
~n$elepciunea, so$ia min$ii, o mpac(, t(ind cu o piatr( (cu
ra$iunea credin$ei), ca %i Sefora, n(lucirea material( ivit( n
gndul-copil %i usuc( toat( amintirea vie$ii dup( sim$uri.
C\ci zice: "*i s-a oprit sngele t(ierii mprejur a copilului",
adic( a ncetat via$a p(tima%( %i n(lucirea %i mi%carea ei,
dup( ce gndul ntinat a fost cur($it de c(tre ~n$elepciunea
credin$ei. Dup( aceast( cur(]ire nceteaz(, ntocmai ca un
nger, %i ra$iunea de-a mai lovi prin con%tiin$( mintea care
p(c(tuie%te %i de a-i mai osndi orice gnd care se mi%c(
altfel de cum trebuie. C\ci calea virtu$ilor e ntr-adev(r plin(
de mul$i sfin$i ngeri, care fac lucr(toare fiecare virtute dup(
felul ei, adic( de multe ra$iuni %i moduri de lucrare,
119
ca %i
de ~ngeri nev(zu$i, care ne ajut( la cele bune %i mi%c( n noi
aceste ra$iuni.
120

Cuvntul Sf. Scripturi nf($i%az( n chip minunat
totdeauna n$elesurile spirituale naintea ntmpl(rilor
istorisite, celor care au dobndit vederea s(n(toas( a

ira$ionalit($ii %i minciunii p(catului. Dar mi%carea de protest a ra$iunii e
trezit( %i de Duhul Sfnt, cum am v(zut n R(sp. 15, iar din R(spunsul
de fa$(, rezult( c( %i ngerii propriu-zis mi%c( ra$iunea noastr(.
119
Fiecare porunc( sau virtute %i are ra$iunea ei, ca raz( a Logosului
divin. Dar ra$iunea aceasta e luat( la cuno%tin$( de ra$iunea cea una
din noi, care prime%te astfel diferite forme. De fiecare dat( ra$iunea
din noi se armonizeaz( cu ra$iunea dintr-o porunc( %i pledeaz( pentru
ea. Astfel sunt multe ra$iuni %i totu%i una.

120
Ra$iunea din noi e mi%cat( cu adev(rat de un nger, ca s( revin( la
judecata ei dreapt( dup( ce a c(zut n p(cat. Sau ra$iunea fiec(rui
lucru e impus( ra$iunii noastre, cnd aceasta s-a desp(r$it de aceea
prin p(cat, de un nger. *i atunci de fapt prin mi%c(rile cele juste ale
ra$iunii sau ale con%tiin$ei noastre, se manifest( bun(voin$a unui
nger fa$( de noi.
81
sufletului %i nu brfesc pe Dumnezeu sau pe sfin$ii Lui
~ngeri. C(ci Moise cnd a fost trimis de Dumnezeu, n-a
avut, dup( n$elesul spiritual al Scripturii, vreun fiu sau
vreun gnd net(iat mprejur. C(ci altfel i-ar fi poruncit
Dumnezeu mai nti s(-l taie mprejur %i apoi l-ar fi trimis.
Nici n-a ar(tat ~ngerul cruzime, vestindu-i lui Moise c( ar
putea muri din pricina gre%elii de a se fi oprit din drumul
virtu$ilor, c(ci de fapt oprirea pe drumul virtu$ilor i-ar fi
putut aduce lui Moise moartea. Privind adic( mai atent la
aceast( istorie, ve$i afla limpede c( nu la nceputul, nici la
mijlocul, nici la sfr%itul drumului, ci "la un popas" l-a
ntmpinat ~ngerul %i l-a amenin$at cu moartea pentru
gre%eala s(vr%it( n cuget din neb(gare de seam(. Deci dac(
nu s-ar fi oprit din drum %i n-ar fi ntrerupt c(l(toria, n-ar fi
fost mustrat, primind prin ~nger amenin$area pentru
net(ierea mprejur a copilului. S( rug(m %i noi pe
Dumnezeu, dac( suntem pe calea poruncilor, ca la orice
c(lcare s( nu nceteze a ne trimite, ca pe un `nger, ra$iunea
care s( ne amenin$e n con%tiin$( cu moartea din pricina
gre%elii, ca, trezindu-ne la sim$ire, s( nv($(m s( t(iem prin
n$elepciunea nn(scut( ca pe o net(iere mprejur,
necur($irea patimilor care s-a lipit de noi pe drumul vie$ii,
din negrij(.
121

121
~n general dup( Sf. Maxim via$a n virtute e conceput( dinamic.
Virtutea pretinde o mi%care continu( a firii n sus. Dimpotriv(
p(catul e oprire %i apoi rostogolire n jos. Virtutea cere un efort
continuu, chiar dac( am vrea numai s( o men$inem la acela%i grad.
Dar nimeni nu se poate men$ine la acela%i grad de virtute, ci sau
spore%te n ea, sau cade. Simpla ncetare din naintare, nseamn(, ca
sl(bire a efortului propriu vie$ii virtuoase, c(dere.
Un al doilea lucru ce trebuie remarcat e c( via$a virtuoas( pe de-o
parte e singura via$( conform( cu firea, "cum trebuie", pe de alta c(
ea nu e posibil( f(r( ajutorul ngerilor. Deci o separa$ie net( ntre
Filocalia
82

~ntrebarea 18

Dac "fctorii legii se vor ndrepta",
122
dup
Apostol cum spune iar#i: "c&i v ndrepta&i din lege, a&i
czut din har"?
123

R(spuns

Nu simplu f(c(torii legii se vor ndrepta, ci aceia
care mplinesc legea duhovniceasc(, `n$eleas( duhovnice%te,
a%adar aceia care mplinesc legea duhovniceasc(, dup( omul
dinl(untru, n duh. Numai ace%tia se vor ndrepta, pentru c(
numai ace%tia nu cad din har, ntruct cuvntul str(bate pn(
n adncul sufletului lor, datorit( faptului c( e curat. Cei ce
slujesc ns( legii trupe%te, dup( partea din afar( a ei, cad cu
siguran$( din harul dumnezeiesc, pentru c( nu cunosc
des(vr%irea legii duhovnice%ti, care cur($( mintea prin har
de toat( ntin(ciunea, precum nu cunosc nici $inta (sfr%itul)
legii, care este Hristos.

~ntrebarea 19

Ce nseamn: "C]i au gre#it fr s aib legea,
fr lege vor #i pieri; iar c&i au pctuit cu legea `n fa&,
dup lege se vor judeca"?
124
'i cum zice iar#i tot acela:
"Cnd va judeca Dumnezeu cele ascunse ale oamenilor dup
Evanghelia mea, prin lisus Hristos"?
125
Dac, se vor judeca

natur( %i har nu e deloc posibil(.
122
Rom. 2, 13.
123
Gal. 5, 14.
124
Rom. 2, 12.
125
Rom. 2, 16.
83
dup lege, cum se vor judeca prin lisus Hristos?

R(spuns

lisus Hristos, Cuvntul lui Dumnezeu, ca Ziditor
al tuturor, a f(cut %i legea natural(. Iar ca Providen$iator %i
D(t(tor al legii, a dat desigur att legea scris( n litere, ct %i
legea duhului, adic( a harului. "C(ci sfr%itul legii", adic( al
legii scrise, n$eleas( duhovnice%te, "este Hristos".
126
Dac(
deci n Hristos, ca ziditor, ca Providen$iator %i D(t(tor de
lege %i ca R(scump(r\tor, se adun( %i legea natural( %i cea
scris( %i cea a harului, se adevere%te cuvntul
dumnezeiescului Apostol c( Dumnezeu va judeca cele
ascunse ale oamenilor dup( Evanghelia Lui, adic( dup( ceea
ce li se bineveste%te. Dar aceasta nu nseamn( altceva dect
c( le va judeca prin lisus Hristos, Cuvntul S(u cel unul
n(scut dup( fiin$(, ntruct prin El se afl( s(l(%luit n to$i %i
pe unii i mustr(, pe al$ii ì laud( dup( merit; iar celor ce au
vie$uii dup( fire, dup( lege %i dup( har, le d(ruie%te prin
Cuvntul cel negr(it %i unul n(scut, care exist( dup( fiin$(
mpreun( cu El, cete de care sunt vrednici. C(ci Cuvntul
dumnezeiesc este F(c(torul a toat( firea, la toat( legea,
treapta %i rnduiala, si Judec(torul celor ce vie$uiesc dup(
fire, dup( lege, dup( treapta lor %i dup( rnduial(. Pentru c(
f(r( Cuvntul care o promulg(, nu este lege. Fie deci c( e
judecat cineva dup( lege, prin Hristos va fi judecat; fie f(r(
lege, iar(%i va fi judecat prin El. C(ci Cuvntul ca Ziditor
este nceputul, mijlocul %i sfr%itul tuturor celor ce sunt, se
cuget( %i se numesc.
127

126
Rom. 10, 4.
127
Dumnezeu Cuvntul e ca nceput F(c(torul tuturor, ca mijloc,
rnduiala dup( care %i puterea prin care se mi%c( %i se dezvolt( toate,
Filocalia
84

~ntrebarea 20

Ce nseamn smochinul din Evanghelie, care e
blestemat s se usuce fr nici un motiv ntemeiat la
aparent?
128
'i ce nseamn acea nenfrnat foame, care
cere nainte de vreme road. Ce rost are, n sfr#it, blestemul
unui lucru fr sim&ire?

R(spuns

Dumnezeu Cuvntul, care toate le chivernise%te
cu n$elepciune n vederea mntuirii oamenilor, a pov($uit
mai nainte firea prin lege, ntruct aceasta ncuvin$a o
slujire mai trupeasc( a lui Dumnezeu. C(ci nu putea firea s(
primeasc( atunci Adev(rul gol, f(r\ acoper(mintele
tipurilor, din pricina ne[tiin$ei %i a nstr\in(rii ce s-a n(scut
n ea fa$( de originalul lucrurilor dumnezeie%ti. Pe urm( a
venit la noi n chip descoperit El nsu%i f(cndu-se om prin
`mbr(carea trupului str(b(tut de suflet mintal %i ra$ional, %i a
str(mutat firea la slujirea imaterial( prin cuno%tin$a n duh.
Ar(tndu-se deci Adev(rul n via$(, Dumnezeu Cuvntul n-a
mai voit s( aib( st(pnire umbra, al c(rei chip era
smochinul. De aceea zice: "Venind iar(%i din Betania la
Ierusalim", adic( dup( ce-%i d(ruise lumii prezen$a ascuns(
n chipul %i umbra legii, a venit nc( o dat( la firea ome-
neasc( prin trup. A%a trebuie n$eles cuvntul: "venind

%i ca sfr%it, $inta spre care tind %i la care ajung toate prin mplinirea
a toat( legea %i rnduiala. Din El, n El %i spre El sunt toate. Cuvntul
cel s(l(%luit n to$i ca Ra$iunea cea mare (Logos) gr(ie%te tuturor prin
ra$iunea lor, chiar %i celor ce se afl( n starea natural(.
128
Mt. 21, 19; Mc. 11,20.
85
iar(%i, a v(zut un smochin n cale, neavnd dect frunze".
Adic( a v(zut slujirea trupeasc( a legii, cea n umbre %i
chipuri, sus$inut( de o predanie nest(t(toare %i vremelnic(,
a%ezat( a%a zicnd "n cale", constnd numai din chipuri %i
rnduieli trec(toare. *i v(znd-o pe aceasta Cuvntul,
mpodobit( pompos %i str(lucitor de nveli%urile din afar( ale
formelor trupe%ti ale legii, ca un smochin de frunzele sale, %i
neaflnd road( drept($ii care s( hr(neasc( Cuvntul, a
blestemat-o. Mai bine zis a rnduit s( nu mai acopere
adev(rul, n(bu%indu-1 cu chipurile legii. Iar ceea ce-a urmat
s-a ar(tat n fapt, uscndu-se cu totul frumuse$ea legalist(
ce-%i avea fiin$a numai n chipuri %i prin aceasta stingndu-
se fala Iudeilor n leg(tur( cu ea. C\ci nu era lucru
ndrept($it, nici potrivit, ca, dup( ce s-a" ar(tat pe fa$(
Adev(rul roadelor drept($ii, s( mai fie atra%i n chip
am(gitor de frunze cei ce trec prin aceast( via$( ca pe un
drum, nct s( lase road( cea bun( a Cuvntului. De aceea
zice: "Nu era vremea smochinelor", adic( timpul n care a
st(pnit peste firea omeneasc( legea nu era vremea roadelor
drept($ii, ci vremea n care se prenchipuiau roadele
drept($ii. Era vremea care prevestea

harul dumnezeiesc %i
negr(it ce avea s\ vin( n viitor ca s(-i mntuiasc( pe to$i,
har la care neajungnd poporul cel vechi s-a pierdut prin
necredin$(. C(ci "Israel zice dumnezeiescul Apostol,
urm(rind legea drept($ii, adic( pe cea n umbre %i chipuri, n-
a ajuns la legea d( ndreptare, adic( la cea des(vr%it( n duh
dup( Hristos".
129
Sau alt n$eles: deoarece mul$imea
preo$ilor %i a c(rturarilor, a legiuitorilor %i a fariseilor, care
p(timea de slava de%art( prin p(zirea pentru v(zul lumii a
unor moravuri pl(smuite, zice-se, n duh de evlavie, dnd

129
Rom. 9, 37.

Filocalia
86
aparen$a c( mpline%te dreptatea, hr(nea trufia p(rerii de
sine, Cuvntul declar( aceast( p(rere de sine a celor
pomeni$i smochin neroditor, mpodobit numai cu frunze. *i
aceast( p(rere de sine, Doritorul mntuirii tuturor
oamenilor, care fl(mnze%te dup( ndumnezeirea lor, o
usuc( blestemnd-o ntruct, este neroditoare. Iar aceasta o
face pentru ca oamenii, n loc s( dea aparen$a c( sunt drep$i,
s( caute mai bine s( fie drep$i cu adev(rat, dezbr(cnd
c(ma%a moralit($ii f($arnice %i mbr(cnd f(r( pref(c(torie pe
cea virtuoas( cum, vrea Cuvntul dumnezeiesc, ca n felul
acesta s( petreac( viata n evlavie, ar(tnd mai bine lui
Dumnezeu dragostea sufletului lor, dect oamenilor
f($arnica nf($i%are din afar( a purt(rii morale.
Iar dac( suntem %i vreunii dintre cre%tini astfel,
pref(cndu-ne evlavio%i n purt(rile noastre, f(r( ca s( fim
drep$i cu adev(rat, s( a%tept\m Cuvntul ca pe un iubitor de
oameni, ca aceasta, fl(mnzind dup( mntuirea noastr(, s(
ne usuce p(rerea de sine a sufletului, care e s(mn$a
p(catului, ca s( nu mai duc( drept road( dorin$a de a pl(cea
oamenilor. Aceasta este tlcuirea locului dup( pu$ina mea
putere. Tlcuirea dat( arat( pe Domnul fl(mnzind spre
binele nostru, blestemnd smochinul cu folos %i uscndu-1
la vreme, ca pe unul ce mpiedic( Adev(rul, fie c( se
n$elege prin el predania veche a legii formelor materiale, fie
p(rerea de sine a fariseilor care se mndreau cu p(zirea
moravurilor.

~ntrebarea 21

Ce nseamn: "Dezbrcnd Cpeteniile #i
Stpniile..." #i celelalte?
130
'i cum era mbrcat cu ele,

130
Col. 2, 15.
87
odat ce a fost fr de pcat?

R(spuns

Cuvntul dumnezeiesc, cel ce n tot chipul
asemenea nou( afar( de p(cat, a mbr(cat f(r( schimbare
firea noastr( %i prin aceasta S-a f(cut om deplin, L-a ar(tat
n Sine pe primul Adam prin tr(s(turile facerii %i ale
na%terii.
131
Omul primind existen$a de la Dumnezeu %i
ncepnd s( existe chiar prin actul facerii, era liber de
stric(ciune %i p(cat, c(ci acestea n-au fost create deodat( cu
el. Cnd ns( a p(c(tuit c(lcnd porunca, a primit osnda
na%terii, care se sus$ine prin p(cat, p(catul avndu-%i sursa n
tr(s(tura p(timitoare
132
ivit( din pricina lui, ca ntr-o lege a

131
1oi ,07/6F@-=8@ 7- ,08 6F@@?=3@ 7:A943;. Facerea (6F@-=3;) arat(
provenien$a direct( de la Dumnezeu printr-un act de creare. Na%terea
6F@@?=3; arat( provenien$a prin mpreunarea dintre b(rbat %i femeie.
Iisus a luat unele din tr(s(turile na%terii, dar nu pe toate, n special nu
pe cele p(c(toase. De aceea nu le-a pierdut nici pe toate cele ale
facerii. Astfel n El s-au ar(tat din nou ntr-o persoan( vie att unele
din tr(s(turile lui Adam dinainte de p(cat, ct %i unele din cele de
dup( p(cat. Din Adam cel dinainte de p(cat a luat lipsa de p(cat %i
nestric(ciunea primite prin crea$iune; din Adam cel de dup( p(cat "a
luat tr(s(tura p(timitoare venit( prin na%tere, ns( nu %i patimile cele
contra firii, care ar fi anulat nep(c(to%enia %i nestric(ciunea. Dup(
p(rerea Sf. Maxim, ca %i a altor P(rin$i, oamenii nu erau destina$i s(
se nmul$easc( prin "na%tere", ci pe alt( cale. "Facerea" mai
nseamn( aici %i tr(s(turile pe care le are, sau le-a avut firea
oamenilor prin crea$iune, iar "na%tere" pe cele care le are din modul
acesta de-a veni la existen$(. Acestea sunt tr\s\turile de pe urma
p(catului, care au n(bu%it unele din tr(s(turile originare. ~n loc
de"tr(s(tur(" se poate zice %i "mod" (7:A94;), cum e n grece%te.
132
Tr(s(tura p(timitoare sunt afectele (7/ no0q) intrate, conform R(sp.
l, n fire dup( p(cat. Ele nu sunt p(c(toase, dar u%ureaz( na%terea
p(catului. De pild( pofta de mncare e un efect nep(c(tos. Dar
Filocalia
88
firii(l). ~n temeiul acestei legi nici un om nu este f(r( de
p(cat, fiind supus fiecare prin fire legii na%terii, care s-a
introdus dup( facere, din pricina p(catului.
Fiindc(, a%adar, din pricina neascult(rii a intrat
p(catul, iar din pricina p(catului a intrat n firea oamenilor
tr(s(tura p(timitoare (pasional() prin na%tere %i fiindc(
nencetat cu aceast( tr(s(tur( p(timitoare a na%terii prin
p(cat se mprosp(ta prima c(lcare, nu era n(dejde de
slobozire, firea fiind nc(tu%at( prin aprobarea voin$ei ei
ntr-o leg(tur( rea. C(ci cu ct se silea firea s( se conserve
prin na%tere, cu att se strngea mai mult cu lan$ul legii
p(catului, avnd n sine prima gre%eal( lucrnd prin
tr(s(tura p(timitoare. Pentru c( firea avnd chiar n tr(s(tura
p(timitoare sursa de cre%tere a p(catului, din pricina
strmtor(rii naturale, purta, datorit( p(catului general
cuprins n tr(s(tura p(timitoare, prin patimile contra firii,
lucr(rile tuturor Puterilor %i St(pniilor ascunse n patimile
cele dup( fire (afecte).
Prin aceste lucr(ri toat( puterea viclean(
contribuia, folosindu-se de tr(s(tura p(timitoare a firii, la
stric(ciunea patimilor mpotriva firii, mpingnd voin$a spre
ele prin patimile cele dup( fire (afecte).
F(cndu-se, a%adar, pentru iubirea Sa de oameni,
Fiul cel unul n(scut %i Cuvntul lui Dumnezeu om deplin,
spre a scoate firea oamenilor din aceast( strmtoare, din

extragerea sau devierea ei e p(cat. Ele au devenit ca un fel de lege a
firii, adic( nso$esc n mod necesar firea noastr( n existen$a ei
p(mnteasc(. Nu $in ns( de ns(%i ideea etern( a firii %i deci nu-i vor
apar$ine n existen$a cereasc(. De aici rezult( caracterul natural al
c(s(toriei n rapot cu existen$a p(mnteasc( a firii %i caracterul
natural al fecioriei n raport cu existen$a etern( la care e chemat(
firea. C(s(toria e natural(, dar se potrive%te numai unei faze
trec(toare a firii.
89
prima alc(tuire a lui Adam, pe care a avut-o din facere, a
luat nep(c(to%enia %i nestric(ciunea, iar din na%terea
introdus( dup( aceea n fire, din pricina p(catului, a luat
numai tr(s(tura p(timitoare, ns( f(r( de p(cat. Puterile rele
%i aveau, cum am spus din pricina p(catului, lucr(rile lor
ascunse n tr(s(tura p(timitoare primit( de la Adam, ca ntr-
o lege necesar( a firii. V(znd ele n Mntuitorul tr(s(tura
p(timitoare a firii celei din Adam, datorit( trupului pe care-1
avea, %i nchipuindu-%i c( %i Domnul a primit legea firii din
necesitate ca orice om obi%nuit %i nu mi%cat de hot(rrea voii
Sale, %i-au aruncat %i asupra Lui momeala (9:4=FJ024@)
n(d(jduind c(-L vor convinge %i pe El ca prin patima cea
dup( fire (prin afectul natural) s(-%i n(luceasc( patima cea
mpotriva firii %i s( s(vr%easc( ceva pe placul lor. Domnul
ng(duindu-le prima ncercare (9-8:0) a ispitirilor
(n:ipoo.v) prin pl(cere(2), le-a f(cut s( se prind( n
propriile lor viclenii %i prin aceasta le-a dezbr(cat,
alungndu-le din fire, ntruct a r(mas inaccesibil %i neatins
de ele. Astfel a c%tigat biruin$a, desigur nu pentru El, ci
pentru noi, pentru care s-a f(cut om, punnd n folosul nostru
tot c%tigul. C(ci nu avea pentru sine lips( de ncercare. Cel
ce era Dumnezeu si St(pn %i slobod prin fire de toat(
patima, ci a primit ncercarea pentru ca, atr(gnd la Sine
puterea cea rea prin primirea ispitelor noastre, s( o biruiasc(
prin momeala mor$ii,
133
pe aceea care se a%tepta s(-l biruie
pe El ca pe Adam la nceput.
Astfel de la prima ncercare a dezbr(cat
C(peteniile %i St(pniile care au ntreprins s(-l momeasc(

133
De unde nainte Satana era cel care momea pe om prin pl (cere %i prin
f(g(duin$a unei false vie$i, dorind cu l(comie moartea celor momi$i,
acum Iisus `l mome%te cu p(rerea c( va putea fi r(pus El de moarte.
Moartea lui Iisus s-a f(cut momeal( Satanei.
Filocalia
90
(s(-1 atace), alungndu-le departe de fire %i t(m(duind latura
de pl(cere a tr(s(turii p(timitoare. Prin aceasta a desfin$at n
El nsu%i zapisul lui Adam, prin care se nvoise de bun( voie
cu patimile pl(cerii %i prin care, avndu-%i voia povrnit(
spre pl(cere, vestea chiar t(cnd st(pnirea vicleanului asupra
lui, prin faptele ce le s(vr%ea, neputndu-se elibera din lan$ul
pl(cerii, de frica mor$ii.
134

De ce, a%adar, prin biruin$a asupra primei
ncerc(ri (9-8:0), prin pl(cere, a z(d(rnicit planul Puterilor,
C(peteniilor %i St(pniilor celor rele, Domnul le-a ng(duit
s(-%i pun( n lucru %i a doua momeal( (al doilea atac
=9:4=J42H), adic( s( vin( %i cu ncercarea ce le mai
r(m(sese, cu ispita prin durere, n felul acesta, de%ertndu-%i
acelea deplin n El veninul stric(cios al r(ut($ii lor, l-a ars ca
printr-un foc, nimicindu-1 cu totul din fire. A%a a dezbr(cat,
n vremea mor$ii pe cruce, C(peteniile %i St(pniile, ntruct
a r(mas nenfrnt de dureri. Mai bine zis s-a ar(tat nfrico%at
npotriva mor$ii, a scos din fire latura de durere a tr(s(turii
p(timitoare, de care fugind omul cu voia, din pricina
la%it($ii, ca unul ce era tiranizat pururea f(r( s( vrea de frica
mor$ii, st(ruia n robia pl(cerii, numai %i numai pentru a tr(i.
Dup( ce a dezbr(cat a%adar Domnul C(peteniile %i
St(pniile la prima ncercare a ispitelor n pustiu (,070 7H@
9:I7?@ +.v n:ipoo.v 9-80@), t(m(duind latura de pl(cere
a tr(s(turii p(timitoare a ntregii firi, le-a dezbr(cat din nou
n vremea mor$ii, eliminnd de asemenea latura de durere
din tr(s(tura p(timitoare a firii. Astfel a luat aspra Sa, ca un
vinovat, isprava noastr(, din iubirea de oameni, mai bine zis

134
Zapisul acesta era un contract mereu confirmat de voia lui Adam, prin
care, mnat de pofta pl(cerii din tr(s(tura p(timitoare, accepta robia
Satanei. Iisus refuz( s( mai primeasc( pl(cerea oferit( de Satana %i
deci abrog( contractul cu acela.
91
ne-a scris n socoteala noastr(, ca un bun, gloria ispr(vilor
Sale. C(ci, asemenea nou(, lund f(r( de p(cat tr(s(tur(
p(timitoare a firii, prin care obi%nuie%te s( lucreze ale sale
toat( puterea rea %i stric(cioas(, le-a dezbr(cat n timpul
mor$ii pe acelea, ntruct au venit %i asupra Lui pentru
iscodire. *i a%a a biruit asupra lor %i le-a $intuit pe cruce n
vremea ie%irii sufletului, ca pe unele ce n-au aflat nimic
propriu firii n tr(s(tura p(timitoare a Lui (3), pe cnd ele se
a%teptau s( dea de ceva omenesc, datorit( tr(s(turii
p(timitoare pe care o avea prin fire din pricina trupului.
Deci pe drept cuvnt a slobozit prin trupul S(u cel sfnt luat
din noi, ca printr-o ncep(tur(, toat( firea oamenilor
amestecat( n ea prin tr(s(tura p(timitoare, supunnd prin ea
ns(%i tr(s(tura p(timitoare a firii Puterea viclean( care se
afl( tocmai n ea (adic( n tr(s(tura p(timitoare), mp(r($ind
asupra firii. Exist( desigur un n$eles %i mai mistic %i mai
nalt al acestui cuvnt. Dar deoarece, precum %ti$i, nu trebuie
date n scris n$elesurile mai ascunse ale dumnezeie%tilor
dogme, s( ne mul$umim cu cele spuse pn( aici, care pot
molcomi cugetarea iscoditoare. Iar dac( Dumnezeu mi va
ajuta s( m( nvrednicesc %i de fa$a voastr(, vom nf($i%a %i
n$elesul cel apostolic cu toat( grija.
135

135
"R(spunsul" acesta este o minunat( pagin( de hristologie %i
antropologie. No$iunea principal( cu care opereaz( n acest
"R(spuns" Sf. Maxim este aceea de "tr(s(tur( p(timitoare" (7A
no0q+ov), pe care a c%tigat-o firea omeneasc( n urma gre%elii lui
Adam. Tr(s(tura aceasta p(timitoare, introdus( prin p(cat, se
deosebe%te de pasivitatea pe care o are n general firea omeneasc(
chiar prin crea$iune, care nseamn( n general nsu%irea care o face s(
suporte pasiv st(ri %i mi%c(ri l(untrice sau influen$e str(ine n
opozi$ie cu atitudinile voite, active, ale firii, n acest sens pasiv( este
firea chiar prin crearea sau prin defini $ia ei. Chiar mi%carea este o
pasivitate, ntruct firea poate decide cum s( se mi%te, dar de mi%cat
trebuie s( se mi%te. Dar tr(s(tura p(timitoare special( ap(rut( dup(
Filocalia
92

p(cat cuprinde trei elemente: capacitatea de suferin$(, patimile
potrivite cu firea (afectele) %i patimile contrare firii. ~n acest
"R(spuns" e vorba numai de cele trei din urm(. Noi n traducere
folosind cuvntul patim( (no0o) al Sf. Maxim, am ad(ugat n
parantez(, cnd s-a sim$it lipsa de o precizare special(, la patima n
sens de suferin$(, cuvntul p(timire sau suferin$(, la patima dup( fire
cuvntul afect, iar la patima contra firii, n-am ad(ugat nimic. Afectul
natural este de pild( foamea sau frica de moarte. Patima contra
naturii e foamea devenit( apetit pervers, sau frica de moarte
transformat( n dezn(dejdea care duce la orice abdicare moral (
pentru sc(parea de moarte. Sf. Maxim nu n$elege prin cuvntul
9/4; numai patima rea n sensul obi%nuit celorlal$i sfin$i din
Filocalie, ca p(cat devenit deprindere ce ne robe%te, ci n ea, el pune
pe lng( acest n$eles %i n$elesul afectului dup( fire. ~n tr(s(tur(
p(timitoare (74no0q+ov) intrat( n fire dup( p(cat se cuprind de
asemenea aceste trei n$elesuri. Dar patimile contrare firii sunt numai
ca o virtualitate la nceput. ~nti ea nseamn( numai patimile
conforme cu firea %i capacitatea de suferin$(, n mod necesar firea se
manifest( n asemenea afecte. Dar necesitatea manifestat( n aceste
afecte duce u%or la exagerarea lor n patimi contrare firii. P(catul se
cuprinde n general n aceast( tr(s(tur( p(timitoare %i n ea %i are
sursa de cre%tere. De%i p(c(toase sunt propriu zis numai patimile
contrare firii, dar n omul obi%nuit afectele naturale se dezvolt( att
de repede, att de automat %i de sigur n afecte contra firii, nct se
poate spune c( n general toat( tr(s(tura p(timitoare este atins( de
p(cat, sau nclin( spre p(cat. Sf. Maxim spune c( "atunci cnd
afectele naturale sunt satisf(cute peste, trebuin$(, sunt calea pe care
vine diavolul n suflet", dar "cnd sunt satisf(cute potrivit cu
trebuin$a sunt calea pe cate acela e nevoit s( se ntoarc( n $ara lui"
(R(sp. c(tre Talasie 49, scolia 15, P.G.90, 461). De aceea spune Sf.
Maxim c( "puterile r(ului %i ascund lucr(rile n snul afectelor
naturale, pentru c( biciuindu-le pe acestea s( le fac( a se transforma
din pricina necesit($ilor firii n afecte contrare firii". O alt( mp(r$ire
a tr(s(turii p(timitoare, prezentat( apriat de Sf. Maxim, este aceea n
afecte de pl(cere %i afecte de durere. Se n$elege c( sub raportul
moral amndou( aceste feluri pot fi conforme cu natura sau contra
naturii. Iisus a luat %i El tr(s(tura p(timitoare a firii omene%ti de dup(
c(derea lui Adam, dar fiind f(r( de p(cat, El nu avea din aceast(
93

tr(s(tur( dect capacitatea de suferin$( %i afectele naturale, de pl(cere
%i durere. Cu alte cuvinte aceste afecte erau nfrnate de voia Lui,
nct niciodat( nu se dezvlotau sau nu se transformau n afecte
contrare firii. Puterile rele au crezut ns( c(, punnd %i n Iisus n
mi%care aceste afecte, le vor face s( devin( afecte contrare firii,
afecte p(c(toase, ducnd %i pe Iisus la p(cat.
Ele au ncercat s( fac( o dat( lucrul acesta cu afectele de
pl(cere. Iisus avea pl(cere pentru o bucat( de pine n stare de
flmnzire, dar Satana n-a putut mpinge aceast( pl(cere pn( la
c(utarea cu orice pre$ a buc($ii de pine. Deci a nfrnat mi%carea
Satanei pe acest plan, ntruct s-a dovedit mai slab dect puterea Lui.
Sf. Maxim spune c( Iisus prin aceasta a scos cu totul din fire latura
de pl(cere a tr(s(turii p(timitoare, adic( afectele pl(cerii. Afectul e
ceea ce st(pne%te. Dar nfrngnd ispita Satanei a f(cut ceva mai
mult dect s( nu lase afectul s( se transforme n afect contrar naturii.
El a pus afectul n general sub voia sa. Dar un afect st (pnit nu mai e
un afect propriu-zis. Deci pl(cerea n El nu mai e o putere silnic( mai
presus de voie, ci o mi%care totdeauna de acord cu voia.
A doua oar( a ncercat Satana s( mping( pe Iisus n p(cat prin
afectul durerii, cu ocazia r(stignirii. Dar %i de ast(dat( Iisus a nfrnt
puterea celui r(u %i prin aceasta nu numai c( a oprit frica natural( de
durere s( se dezvolte n fric( contrar( firii, ci n general a eliminat
frica de durere prin fire, punnd-o sub st(pnirea voii. Astfel a
eliminat n general tr(s(tura p(timitoare din fire; sau i-a scos col$ii,
acul prin care Satana %i injecta otrava n firea omeneasc(. Afectele
de durere erau primejdioase ntruct voin$a n dorul de a sc(pa de ele
%i n general de groaza mor$ii se arunca n laturea opus(, atras( de
pl(cere. Iar pl(cerea era primejdioas( prin aceast( atrac$ie puternic(
ce-o exercita asupra voii, pn( la robie. Iisus a ridicat prin Sine n
general firea omeneasc( deasupra pl(cerii %i durerii, deasupra
tr(s(turii p(timitoare. Iar acest efect din firea lui omeneasc( se
prelunge%te n general n firea tuturor oamenilor care intr ( n
comunicare cu El. S( nu confund(m cu afectul durerii capacitatea de
suferin$(, sau de sim$ire a durerii. Aceasta r\mne `n firea omeneasc(
%i dup( ce omul biruie afectele de pl(cere %i de durere. Dar prin
suferin$( omul e mereu mai presus de afectul durerii, dac( afectul e
ceva care st(pne%te, nu ceva care e st(pnit.
Filocalia
94
Scolii

1. Facere (6F@-=3@) nume%te prima pl(smuire a
omului de c(tre Dumnezeu, iar na%tere (6F@?=3;)
succesiunea unora din al$ii, care a venit pe urm( din pricina
gre%elii.
2. A binevoit s(-%i nsu%easc( ispita (9-8:0)
noastr(, cea prin pl(cere, spre a-1 atrage pe ispititorul,
ntruct era, %i ca om, prin fire lipsit de patima din pl(cere.
C\ci ca om era prin fire supus patimilor (afectelor,
suferin$ei) cu trupul, pentru putin$a Lui de a muri, dar prin
aplecarea voii nu era p(tima%, ca unul ce era f(r( de p(cat.
3. A numit: propriu firii, alunecarea cu voia spre
p(cat dup( gre%eala lui Adam, din pricina sl(biciunii, pe
care Domnul nu o avea n chip firesc nici dup( trup, fiind %i
cu trupul dup( fiin$( nep(c(tos.

~ntrebarea 22

Dac Dumnezeu va arta bog&ia lui `n veacurile
viitoare,
136
cum "a ajuns la noi sfr#itul veacurilor?"
137

R(spuns

Cel ce a dat fiin$( ntregii zidiri v(zute %i
nev(zute, numai cu puterea voin$ei Lui, a avut nainte de to$i
vecii, deci nainte %i de facerea lumii, un plan prea bun %i
negr(it n leg(tur( cu ea. Iar aceasta a fost ea s( se mpreune El
nsu%i, f(r( schimbare, cu firea oamenilor, prin unirea adev(rat(
ntr-un ipostas %i s( uneasc( cu Sine n chip neschimbat firea

136
Efeseni 1, 17-18.
137
l Corinteni 10, 11.
95
omeneasc( (l).
138
Aceasta pentru ca El s( devin( om, precum
numai El a %tiut, iar pe om s(-l fac( Dumnezeu prin unire cu
Sine. ~n acest scop a mp(r$it veacurile cu n$elepciune,
rnduindu-le pe unele pentru lucrarea prin care s-a f(cut pe
Sine om, iar pe altele pentru lucrarea prin care face pe om
Dumnezeu (2). Sfr%itul veacurilor mai dinainte hot(rte
pentru lucrarea prin care s-a f(cut pe Sine om, a ajuns la noi,
sfatul lui Dumnezeu cu privire la ntrupare aflndu-%i
mplinirea prin nf(ptuirea lui. La aceasta gndindu-se
dumnezeiescul Apostol %i v(znd c( sfatul cu privire la
veacurile hot(rte de Dumnezeu ca s( se fac( om, s-a
mplinit ns(%i ntruparea lui Dumnezeu Cuvntul, spune c(
"la noi a ajuns sfr%itul veacurilor". A%adar nu e vorba pur %i
simplu de toate veacurile gndite de noi, ci de cele rnduite
pentru nf(ptuirea tainei ntrup(rii, care au ajuns la cap(tul
lor prin hot(rrea lui Dumnezeu.
Odat( ce veacurile rnduite de mai nainte pentru
lucrarea prin care Dumnezeu avea s( se fac( om, au luat
sfr%it la noi, Dumnezeu mplinind cu adev(rat ntruparea sa
des(vr%it(, trebuie s( a%tept(m de aici nainte celelalte
veacuri ce vor veni, care sunt rnduite pentru lucrarea
ndumnezeirii tainice %i negr(ite a oamenilor. ~n cursul lor
ne va ar(ta Dumnezeu bucuria covr%itoare a bun(t($ii Lui,
lucrnd des(vr%it n cei vrednici ndumnezeirea. C\ci dac(
au ajuns la cap(tul lucr(rii tainice a nomenirii, f(cndu-se
n tot chipul asemenea nou( afar( de p(cat %i coborndu-se
pn( la cele de mai jos p(r$i ale p(mntului, unde-1
pr(bu%ise pe om tirania p(catului, desigur c( va ajunge %i la

138
:yipo0qoi = s( se amestece. Sf. P(rin$i folosesc termenul de
amestec, dar nu pe cel de contopire ntre firea omeneasc( %i cea
dumnezeiasc(. Amestecul e unirea strns( care p(streaz( identitatea
fiec(reia, contopirea le schimb(.
Filocalia
96
cap(tul lucr(rii tainice de ndumnezeire a omului, f(cnd pe
om n tot chipul asemenea Lui, afar( de identificarea n
fiin$( cu El, %i ridicndu-1 mai presus de toate cerurile, unde
m(rimea fireasc( a harului `l cheam(, din pricina nesfr%itei
bun(t($i, pe omul care zace jos (3). Acest lucru a vrut s( ni-1
fac( cunoscut n chip tainic marele Apostol, cnd a spus c(
"n veacurile ce vor veni se va ar(ta n noi bog($ia
covr%itoare a bun(t($iiiui Dumnezeu".
S( mp(r$im deci %i noi cu gndul veacurile %i s(
rnduim pe unele pentru taina ntrup(rii, iar pe altele pentru
harul ndumnezeirii omului. F(cnd a%a, vom afla c( cele
dinti au ajuns la sfr%itul lor, iar celelalte nc( n-au ajuns.
Scurt vorbind unele dintre veacuri sunt pentru coborrea lui
Dumnezeu la oameni, iar altele pentru urcarea oamenilor la
Dumnezeu. ~n$elegnd astfel lucrurile, nu vom nvinov($i de
neclaritate Sf. Scriptur(, socotindu-1 pe dumnezeiescul
Apostol s( sufere de contrazicere n una %i aceea%i chestiune.
Sau %i mai bine: dac( Domnul nostru Iisus Hristos
este nceputul, mijlocul %i sfr%itul tuturor veacurilor trecute,
prezente %i viitoare, pe drept cuvnt putem zice c( a ajuns la
noi, n virtualitatea credin$ei, sfr%itul veacurilor destinate
ndumnezeirii celor vrednici, care actual se va face ar(tat
139

dup( har n viitor (4).
Sau iar(%i: dat fiind c( alta este ra$iunea activit($ii

139
Sfr%itul veacurilor destinate ndumnezeirii a ajuns la cap(t ca
virtualitate n credin$( (E<@/B-3 +q 98=7->;), dac( n credin$( se
cuprinde virtual starea de ultim( des(vr%ire la care vom ajunge prin
puterea lui Hrisots, care este n ea, deocamdat( ca nceput, avnd s(
se dezvolte %i s( ne duc( la starea de mijloc %i la cea des(vr%it(.
C(ci n nceput se cuprinde virtual %i sfr%itul, ndumnezeirea
noastr(, sau identificarea cu Hristos dup( har, ascuns( ca putere n
credin$(, se va ar(ta ca realitate v(zut( (,07 :ioo) %i actualizat( n
viitor.
97
%i alta ra$iunea p(timirii (pasivit($ii), dumnezeiescul Apostol
deosebind veacurile trecute de cele viitoare, a deosebit prin
aceste cuvinte n chip tainic %i n$elept ra$iunea activit($ii de
cea a p(timirii. Astfel veacurile vie$ii n trup, n care tr(im
acum (c(ci Scriptura cunoa%te %i veacuri temporale,
140
dup(
cuvntul: *i a ostenit n veac %i va tr(i pn( la sfr%it",
141

sunt veacurile st(rii active, iar cele viitoare, care urmeaz(
dup( cele de aici, sunt veacurile duhului, ale prefacerii n
starea p(timitoare (5). A%adar aici g(sindu-ne n stare de
activitate, vom ajunge odat( la sfr%itul veacurilor, lund
sfr%it puterea %i lucrarea noastr( prin care activ(m, iar n
veacurile ce vor veni, p(timind prefacerea ndumnezeirii
prin har, nu vom fi n activitate, ci n pasivitate, %i de aceea
nu vom ajunge nicioadat( la sfr%itul ndumnezeirii noastre.
(6). C(ci "p(timirea" de atunci va fi mai presus de fire %i nu
va fi nici o ra$iune care s( hot(rniceasc( ndumnezeirea la
nesfr%it a celor ce o p(timesc. A%adar lucr(m ct( vreme
avem n activitate puterea lucr(toare a virtu$ilor, care e
ra$ional( prin fire, %i puterea cuget(toare, capabil(, f(r(
restrngere, de toat( cuno%tin$a, fiind n stare s( str(bat(
ntreg universul celor ce sunt %i se cunosc %i s(-[i fac(
proprii retroactiv toate veacurile care au fost. *i vom p(timi
dup( ce vom fi trecut cu totul dincolo de ra$iunile celor
create din nimic %i vom fi ajuns n chip nen$eles la Cauza
lucrurilor. Atunci vom l(sa s( se odihneasc(, deodat( cu
cele m(rginite prin fire, %i puterile noastre, dobndind aceea

140
Sunt %i veacuri temporale, dar sunt %i veacuri mai presus de timp, n
care nu mai lucr(m, ci p(timim ndumnezeirea la nesfr%it, n acest
sens se spune: acum %i pururea %i n vecii vecilor. Dar Dumnezeu
este mai presus %i de veacurile netemporale. Veacurile netemporale
sunt proprii f(pturilor ce se ndumnezeiesc, sunt cicluri ale
ndumnezeirii nesfr%ite.
141
Ps. 49, 9.
Filocalia
98
ce nu poate dobndi nicidecum puterea cea dup( fire,
deoarece firea nu are puterea de a cuprinde ceea ce este mai
presus de fire. C(ci nimic din ceea ce este f(cut nu este prin
fire f(c(tor de `ndumnezeire, odat( ce nici nu poate cuprinde
pe Dumnezeu.
142
Pentru c( numai harului dumnezeiesc i
este propriu s( h(r(zesc( fiin$elor create ndumnezeirea pe
m(sura lor %i numai el str(lumineaz( firea cu lumina cea mai
presus de fire %i o ridic( deasupra hotarelor ei prin
covr%irea slavei (7).
A%adar pe drept cuvnt a ajuns la noi sfr%itul
veacurilor, m(car c( n-am primit nc(, prin harul lui Hristos,
darul bunurilor de peste fire. C(ci ele au ca chipuri %i
tr(s(turi prevestitoare diferitele moduri ale virtu$ilor celor ce
pot fi cunoscute prin fire.
143
Prin acestea Dumnezeu se face
nencetat om n cei vrednici (8). Fericit este deci cel ce L-a
pref(cut n sine prin n$elepciune pe Dumnezeu om. C(ci
dup( ce a mplinit nf(ptuirea acestei taine, p(time%te
prefacerea sa n Dumnezeu prin har, iar acest lucru nu va
nceta de a se s(vr%i pururea.
144
Pentra c( Cel ce lucreaz(

142
Ra$iunea este o putere practic( prin care judec(m ce e bine de f(cut %i
ce nu. Cugetarea (func$ie a min]ii) cunoa%te ra$iunile diferite ale
lucr(rilor create. Dar dup( ce am terminat cu cunoa%terea acestora,
pe Dumnezeu nu-L mai putem cunoa%te prin vreo putere natural( a
noastr(, c(ci Cel infinit nu poate fi cuprins de puterile noastre
intelectuale finite. Atunci ne va d(rui Dumnezeu o putere infinit(
dumnezeieasc( ca organ prin care s( cuprindem pe Cel infinit.
Dumnezeu nsu%i se va cunoa%te prin noi pe Sine. Vom p(timi
cunoa%terea Lui, nu va fi produsul nostru. Acea putere ne va %i
ndumnezei.
143
Se cunosc prin fire nu n sensul c( se cunosc exclusiv prin puterile
naturale, ci n sensul c( nc( sunt active puterile natutale ale f(pturii,
pe cnd n starea de `ndumnezeire, nu va mai lucra dect harul.
144
~n modurile virtu$ilor %i n cunoa%terea ra$iunilor divine din natur(,
cnd e activ( puterea natural( a f(pturii, Dumnezeu e Cel ce sus$ine
99
aceasta n cei vrednici, fiind nehot(rnicit dup( fiin$(, are %i
puterea care lucreaz( aceasta nehot(rnicit(, ba ntrece chiar
orice nehot(rnicie.
145
Ea nu se ispr(ve%te nicicnd deodat(
cu cele f(cute de ea, cum ni se ntmpl( nou(. Mai degrab(
men$ine mpreun( cu ei pe cei ce %i-au primit existen$a de la
ea, ntruct nu pot s( existe f(r( ea. De aceea i-a spus %i
bog($ie a bun(t($ii, deoarece nu nceteaz( niciodat(
afec$iunea atotluminat( a bun(t($ii dumnezeie%ti fa$( de noi,
prin care lucreaz( prefacerea noastr( n vederea
ndurrinezeirii. (10)

Scolii

1. Unirea Cuvntului cu trupul ntr-un ipostas a
descoperit $inta negr(it( a sfatului dumnezeiesc. C(ci
neamestecnd fiin$a prin unirea cu trupul, dar nf($i%nd un
singur ipostas %i dup( ntruparea Cuvntului, a ar(tat c( $inta
acelui sfat a fost ca trupul s( r(mn(, dup( fiin$( trup, dar s(
devin( dup( ipostas, dumnezeiesc.
2. Dintre veacuri, zice, unele au dezv(luit
lucrarea ntrup(rii. Sfr%itul acestora a ajuns la noi. Altele

aceast( putere a creaturii n activitate. Deci Dumnezeu lucreaz(
oarecum ca om, dup( modul f(pturii. Dup( ce s-a terminat acest fel
de lucrare, atingndu-se treapta culminant( a ei, se preface lucrarea
creat( a f(pturii n lucrare necreat( dumnezeiasc(. Dac( nainte s-a
f(cut Dumnezeu subiect de lucrare creat( n om, (sau om), acum
devine omul subiect de lucrare dumnezeiasc( (sau Dumnezeu),
nainte era acoperit Dumnezeu de c(tre om, acum este acoperit omul
de c(tre Dumnezeu. Iar cre%terea lucr(rii dumnezeie%ti n om, sau
ndumnezeirea omului, va dura la nesfr %it.
145
Lucrarea dumnezeiasc(, prin care va lucra omul, nu are hotar. Omul
va spori mereu n ea, f(r( s( ajung( niciodat( exact ca Dumnezeu, ca
s( o aib( toat(, ntruct nu se poate identifica cu Dumnezeu dup(
fiin$(, ca s( fie izvorul ei.
Filocalia
100
fac ar(tat( lucrarea de ndumnezeire. Bog($ia slavei acestora
nc( nu ni s-a descoperit.
3. ~ntruparea lui Dumnezeu, zice, ne este chez(%ie
sigur( a n(dejdii de ndumnezeire a firii oamenilor. Att de
deplin l va face pe om Dumnezeu, ct de deplin s-a f(cut
Dumnezeu om. C(ci e v(dit c( Cel ce s-a f(cut om f(r( de
p(cat, va ndumnezei firea f(r( preschimbarea ei n
Dumnezeu; %i att l va ridica pe om din pricina Sa, ct s-a
cobort El din pricina omului.
4. Alt n$eles, prin care arat( c( n Hristos se
cuprind n chip concentrat %i neseparat nceputul, mijlocul %i
sfr%itul veacurilor. El ajuns la noi prin ntrupare, ca un
sfr%it, avnd prin fiin$( plenitudinea bun(t($ii dumnezeie%ti,
de care ne-a f(cut n Sine nsu%i p(rta%i dup( har, a%eznd n
noi n(dejdea ca nt(rire a credin$ei.
5. Alt `n$eles. Ra$iunea activit($ii este puterea
natural( spre mplinirea virtu$ilor, iar ra$iunea p(timirii este
harul celor mai presus de fire sau n(vala celor contrare firii.
Precum nu avem putere natural( pentru ceea ce e mai presus
de noi, la fel nu avem prin fire putere peste ceea ce nu este.
P(timim a%adar ndumnezeirea prin har ca una ce e mai
presus de fire, dar nu o facem. C(ci nu avem prin fire o
putere capabil( s( realizeze ndumnezeirea. *i p(timim
iar(%i p(catul ca un accident contrar firii, acceptat ns( cu
voia noastr(.
146
C(ci nu avem putere natural( spre aducerea
n existen$( a r(ului. Deci ct( vreme ne afl(m n via$a de
aici, lucr(m, la mplinirea virtu$ilor, avnd spre lucrarea

146
P(catul devenit patim( ne duce f(r( voie. Nebunia, ultimul grad al
p(catului, al alter(rii firii, nu mai las( nici o urm( de ini$iativ(
voluntar( n om, ci omul e ntr-o complet( pasivitate. De aceea n iad
omul nu mai poate face nimic pentru mntuirea Sa. Omul n aceast (
stare nu se mai poate nici poc(i.
101
aceasta putere prin fire. Iar n viitor vom p(timi
ndumnezeirea, primind n dar harul spre p(timirea ei.
6. Dup( aceast( via$(, zice, vom nceta de a mai
lucra virtu$ile, dar nu vom nceta s( p(timim ndumnezeirea
dup( har, ca o r(splat( pentru ele. C(ci p(timirea care mai
presus de fire e f(r( hotar, de aceea e %i plin( de for$(
efectiv(; cea contra firii e ns( f(r( consisten$(, de aceea e
slab( ca for$(.
7. Crmuind mnia %i pofta, ra$iunea lucreaz(
virtu$ile. Iar mintea lund seama la ra$iunile lucrurilor
dobnde%te cuno%tin$a cea f(r( gre%eal( a lor. Cnd deci
ra$iunea, dup( alungarea celor contrare, afl( ceea ce este
vrednic de iubit prin fire, iar mintea, dup( trecerea peste cele
ce pot fi cunoscute, sesizeaz( Cauza lucrurilor, cea mai
presus de %tiin$( %i cuno%tin$(, atunci se ive%te p(timirea
ndumnezeirii prin har. Aceast( p(timire desface ra$iunea de
la ndeletnicirea cu discern(mntul natural, deoarece acolo
nu mai este nimic de discriminat %i opre%te mintea de la
cugetarea cea dup( fire, deoarece acolo nu mai este nimic de
cunoscut. El face pe cel nvrednicit de participarea
dumnezeiasc( Dumnezeu, prin identitatea pe care o
dobnde%te prin odihn( (io+onoioov +q io+o +qvo+ooiv
+oo+o+q+i O:ov).
147

8. Felurile virtu$ii %i ra$iunile lucrurilor sunt, zice,
chipurile bunurilor dumnezeie%ti. Diferitele feluri de virtu$i
sunt ca un fel de trup al lui Dumnezeu, iar ra$iunile
cuno%tin$ei n duh ca un fel de suflet. Prin acestea

147
Participnd la Dumnezeu, mintea nu mai trece de la un lucru la al tul
nici dorin$a. Acel om r(mne pentru veci ntr-o neschimbare total(.
Dar nu e o schimbare moart(, ci o tr(ire (o p(timire intens( a lui
Dumnezeu n sine. El e Dumnezeu nu numai pentru c( are n sine
lucr(rile dumnezeie%ti, ci pentru c( e neschimbabil ca Dumnezeu.
Filocalia
102
ndumnezeie%te El pe cei vrednici, dndu-le pecetea
consistent( a virtu$ii %i h(r(zindu-le substan$a statornic( a
cunoa%terii adev(rate.
9. Bog($ia bun(t($ii a tlcuit-o ca afec$iunea
bun(t($ii lui Dumnezeu fa$( de noi.

~ntrebarea 23

Dac David a mpr&it numai peste Israil cel
dup trup, iar Israil cel dup trup a respins mpr&ia lui
Hristos, din care pricin acesta a #i trecut la neamuri?
148
cum
mai este adevrat cuvntul Arhanghelului: "'i i va da
Dumnezeu tronul printelui su David #i va mpra&i peste
casa lui Iacob n veci"?
149

R(spuns

Aceast( nedumerire %i are o dezlegare limpede %i
v(dit(. C(ci dac( "nu to$i cei din Israel sunt %i Israeli$i %i nu
to$i sunt fiii lui Avraam, pentru faptul c( sunt s(mn$a lui
Avraam, ci Dumnezeu i va socoti ca s(mn$( pe fiii
f(g(duin$ei",
150
dac(, pe de alt( parte, chiar de-ar fi
"num(rul fiilor lui Israel ca stelele cerului %i ca nisipul
m(rii, numai r(m(%i$a se va mntui",
151
e clar c( prin Israel
se n$elege poporul credincios, care vede pe Dumnezeu prin
faptele drept($ii %i prin cuno%tin$a cea adev(rat( din
credin$(, fie c( dup( cum e din s(mn$a lui Israel, fie c( e
din s(mn$a neamurilor. Pentru c( cel ce poart( n el clar( %i

148
F.A. 13, 46.
149
Lc. l, 32-33.
150
Rom. 9, 6-8.
151
Rom. 9, 27.
103
ne%tirbit( pecetea credin$ei lui Avraarn, a lui Isaac %i a lui
Iacob, nu e str(in de chemarea %i de harul adev(ratului
Israel.
Dar %i fericitul David nsu%i a mp(r\$it peste cei
credincio%i din Israel. Din acest\ pricin(, ndat( ce %i-a

stins
Israel lumina credin$ei, s-a desf(cut %i de mp(r($ia lui David
(l).
152
Prin urmare este vorba de tronul duhovnicesc al lui
David %i de mp(r($ia spiritual( a sufletelor ra$ionale, de
casa credincioas( a lui Iacob %i de poporul sfnt %i mare,
despre care a f(g(duit Dumnezeu n chip profetic c( se va
na%te din Moise, lund locul lui Israel cel trupesc care
am(r(%te necontenit pe Dumnezeu, despre acel popor c(ruia
Israel cel trupesc i serve%te numai drept chip. Aceasta a
ar(tat-o Dumnezeu zicnd: "L(sa$i-m( %i voi nimici poporul
acesta dintrodat( %i te voi face pe tine neam mai mare %i mai
temut dect acesta".
153
Deci nu e vorba de casa
necredincioas( a lui Iacob, care sup(r( nencetat pe
Dumnezeu, de neamul p(c(tos %i de s(mn$( viclean(, de fiii
nelegiui$i, de c(peteniile Sodomei %i de poporul Gomorei, de
cei ce s-au ntors cu ntoarcere viclean( %i au p(r(sit pe
Domnul, de cei ce au mniat pe Sfntul lui Israel %i pe
Dumnezeu nu L-au cunoscut %i nu L-au n$eles, de cei ce au
fost r(ni$i de rana f(r( de leac a necredin$ei, care nu poate fi
vindecat( de nici o metod( de t(m(duire ra$ional(, care s(-i
lecuiasc( de necredin$a sufletului. Nu e vorba de cei despre
care zice: "Vai $ie neam p(c(tos, s(mn$( viclean(, fii ai
f(r(delegii, a$i p(r(sit pe Domnul %i a$i mniat pe Sfntul lui
Israel. Cum v( mai pute$i r(ni, sporindu-v( f(r(delegea? Nu
mai este loc unde s( se pun( vreo cataplasm(, nu mai ajut(

152
III Regi 12, 28.
153
Deut. 9, 14.
Filocalia
104
nici untdelemnul, nici leg(turile".
154
Nu e vorba de cei ce
%chioap(t( de amndou( picioarele,
155
de cei ce s-au ntors
de la adev(r %i au fost sco%i din mo%tenirea dumnezeiasc(,
asemenea lui Cain %i Ismail, Esau %i Rubim, Er %i Onan,
Manase, Eleaf %i Amon, to$i primii n(scu$i ai Patriarhilor %i
Proorocilor care au fost lep(da$i %i respin%i. De aceea zice:
"'Fiul Meu nti n(scut, Israel",
156
dar nu unul n(scut (2).
C(ci se a%tepta primirea spre nfiere a unui popor evlavios %i
cucernic, zidit pe placul lui Dumnezeu %i adus la nfierea cea
dup( har, prin lep(darea poporului celui dinti n(scut %i
necredincios al lui Israel. Pentru c( acesta s-a ridicat, din
pizm(, mpotriva lui Avel cel spiritual
157
pe care l-a ucis ca %i
Cain; %i-a b(tut joc de via$a ndumnezeit( a lui Isaac cel
spiritual ca %i Ismail;
158
s-a nfuriat asupra lui Iacob cel
spiritual ca Esau;
159
a v(rsat pe p(mntul r(t(cirii %i al
patimilor s(mn$a credin$ii %i a drept($ii ei, asemenea lui Er
%i Onan %i a respins Biserica lui Dumnezeu, ca aceia pe
Tamara;
160
%i-a f(cut uitate virtu$ile ca Manase
161
; s-a mniat
din pricina mndriei pe David cel spiritual, care a primit
mp(r($ia %i de aceea l-a dispre$uit ca Eliaf;
162
%i n sfr%it s-a
f(cut ncep(torul unei f(r(delegi str(ine ca Amon (3).
163
Nu
e vorba de ace%ti fii nstr(ina$i, care s-au ab(tut %chiop(tnd

154
Is. l, 4-6.
155
III Regi 18, 21.
156
Exod. 4, 22.
157
Gen: 4, 8.
158
Gen. 21, 9.
159
Gen. 27, 41.
160
Gen. 38, 7.
161
IV Regi 21, 1.
162
I Regi 17, 28; I Regi 16, 6, 7.
163
II Regi 13, 10.
105
de la c(r(rile lor,
164
care r(sufl( numai furie %i moarte,
165
de
ace%ti fii trupe%ti care sunt cu adev(rat numai trupuri %i sunt
cu totul str\ini de har, "al c(ror Dumnezeu e stomacul %i a
c(ror slav( e n ru%inea lor",
166
a c(ror amintire de oameni
necredincio%i a pierit cu sunet.
167
Ci, precum am mai spus, e
vorba de Israel cel credincios %i duhovnicesc, de acel Israel
care vede pe Dumnezeu prin credin$( din toate neamurile
prin alegerea harului,
168
ca s(-%i alc(tuiasc( un popor %i un
neam sfnt %i o preo$ie mp(r(teasc(.
169
Pe acesta a f(g(duit
Dumnezeu, vorbind prin nger c(tre Fecioar(, s(-l dea
Mntuitorului care se va na%te %i Dumnezeului tuturor, ca s(
mp(r(]easc( peste el. Aceast( f(g(duin$( %i-a primit
adeverirea prin nsu%i felul cum s-au petrecut lucrurile. C\ci
Domnul a mplinit f(g(duin$ele f(cute p(rin$ilor,
binecuvntnd %i nfiind toate neamurile lui Avraam cel
spiritual %i f(cnd pe Avraam p(rinte n duh al tuturor
neamurilor prin credin$(, iar El asezndu-Se pe tronul
duhovnicesc al lui David %i mp(r($ind peste casa
credincioas( a lui Iacob n veci, mp(r($ia lui neavnd
sfr%it.

Scolii

1. Pe timpul lui Ieroboam s-a desf(cut Israel de
casa lui David, c(znd de la credin$a `n Dumnezeu.
2. ~n%irarea primilor n(scu$i lep(da$i de la
nceputul veacurilor, c(rora li se aseam(n( %i poporul lui

164
II Regi 13, 10.
165
F.A. 9, 1.
166
Fil. 3, 19.
167
Ps. 10, 2.
168
Rom 11, 5.
169
I Petru 2, 9.
Filocalia
106
Israel. Putem admite c( despre el s-a spus mai pe ocolite:
"Fiul Meu cel nti n(scut, Israel", ar(tndu-se c( `n calitate
de prim n(scut va fi lep(dat, ca s( fie chemat prin credin$(
poporul nfiat dup( el, ales dintre to$i p(mntenii.
3. Fra$ii pizmui$i de cei dinti n(scu$i `nchipuiesc
pe Domnul %i poporul cel nou prin credin$(.

~ntrebarea 24

Ce nseamn cuvntul din ''Fapte'' despre Petru:
"Trecnd prima straj #i a doua, a venit la poarta cea de
fier?"
170

R(spuns

Mintea cea credincioas( %i lucr(toare
171
fiind,
asemenea Sf. Petru, prins( de Irod, adic( de legea de piele
(c(ci Irod se tlcuie%te: "cel de piele"), sau de cugetul
trupesc, e nchis( n dosul a dou( str(ji si a unei por$i de fier,
adic( e r(zboit( de lucrarea patimilor %i de nvoirea gndului
cu ele. Pe acestea trecndu-le mintea ca pe ni%te str(ji, sau
carcere, ajutat( de ra$iunea filosofiei lucr(toare (ca de un
nger)
172
, ajunge la poarta cea de fier, care duce n cetate,

170
F.A. 12, 10.
171
E prima treapt( a urcu%ului duhovnicesc, respectiv prima
constatatoare din dou( p(r$i. C(ci urcu%ul ncepe de la credin$a simpl(,
ajunge la lucrarea virtu$ilor (9:0,73,A;), apoi la contemplarea ra$iunilor
din natur( %i n sfr%it la vederea lui Dumnezeu.
172
Ra$iunea fiind n grece%te de genul masculin (2A64;), poate fi socotit(
u%or ca simbolizat( prin nger. Pe de alt( parte ra$iunea oric(rui lucru
%i a oric(rei activit($i, fiind socotit( de Sf. Maxim ca o raz(
vestitoare a ra$iunii (a Logosului) supreme, e potrivit ( asem(narea ei
cu un nger, care %i el e vestitor al lui Dumnezeu.
107
adic( la mpletitura strns( %i tare greu de biruit, dintre
sim$uri %i lucrurile sensibile. Pe aceasta deschiznd-o
ra$iunea contempla$iei naturale n duh, d( drumul min$ii s(
plece f(r( team( spre lumea nrudit( a celor inteligibile,
slobozit( de furia lui Irod.
173

Scolie

Str(ji nume%te deprinderea %i s(vr%irea p(catului.
C(ci nsu%irea caracteristic( a deprinderii este nvoirea cu
p(catul. Sub robia acestora lupt( cel r(u ca s( $in( pe sfin$i.
Iar poarta cea de fier este rela$ia natural( a sim$urilor cu cele
sensibile, din care ra$iunea cuno%tin$ei active scap(, ca un
nger, pe cel cu adev(rat credincios.

~ntrebarea 25

Ce nseamn: "Vreau s #ti&i c Hristos este capul
a tot brbatul, iar capul femeii este brbatul #i capul lui
Hristos Dumnezeu. Orice brbat, care se roag, sau

173
Filosofia lucr(toare e str(dania de purificare, care e prima treapt ( a
urcu%ului duhovnicesc, presupunnd pornirea de la credin $(. Cu
ajutorul acesteia (sau a ra$iunii = ngerului ei) mintea scap( din
primele dou( nchisori, din p(catul cu fapta %i din deprinderea cu
p(catul. Apoi ajunge n fa$a lumii, care de%i nu-i mai este ndemn la
p(cat, totu%i nc( nu-i este str(vezie, ci e un zid opac, o poart( de fier
n fa$a lumii spirituale, omul ne%tiind s-o vad( dect cu sim$irea.
Aceast( poart( o deschide sau o face transparent( contempla$ia
natural( n duh respectiv ra$iunea = ngerul ei) E de observat c( Sf.
Maxim nu nume%te prima treapt( n$elepciune (=4.8) lucr(toare, ci
iubire de n$elepciune (.324=4.80). ~n$elepciunea se dobnde%te pe
treapta cea mai nalt(. ~n fa$a str(daniei pentru virtu$i omul nc( nu
posed( n$elepciunea (nu e n$elept), ci numai iubirea de
n$elepciunea (e numai filosof).
Filocalia
108
prooroce#te avnd ceva pe cap, face de ru#ine capul su #i
orice femeie, care se roag sau prooroce#te cu capul
dezvelit, face de ru#ine capul ei: c\ci e tot una ca #i cum ar
fi ras?
174
'i ce nseamn: "Pentru aceea femeia trebuie s
aib pe cap un semn de stpnire din pricina ngerilor?"
175

R(spuns

Trebuie s( se %tie c( spunnd dumnezeiescul
Apostol c( "Hristos este capul a tot b(rbatul", a afirmat c(
Hristos este capul b(rbatului credincios, care mpline%te
poruncile dumnezeie%ti %i contempl( dogmele evlaviei. Cu
toat( forma sa general(, cuvntul nu cuprinde %i pe b(rba$ii
necredincio%i. C\ci cum ar putea fi Hristos cap al celor ce nu
cred? Prin urmare, dup( unul din n$elesurile mai nalte ale
acestui loc, spunem c( b(rbatul este mintea activ(
176
care are
drept cap ra$iunea (cuvntul) credin$ei (1). Spre aceasta
privind ca spre Hristos, mintea %i ntocme%te propria via$(,
zidind-o cu harurile poruncilor prin fapte, n felul acesta nu
necinste%te capul s(u, adic( credin$a (2), punnd asupra lui
vreun oarecare acoperemnt p(mntesc din afar(. Ceea ce
nseamn( c( nu pune mai presus de credin$( nimic din cele
vremelnice %i pieritoare. Femeie a acestei min$i spunem c(
este ns(%i deprinderea f(ptuirii, care e acoperit( cu p(rul
bogat al multelor %i feluritelor cuget(ri %i chipuri de via$(
practic(; sau mai bine zis deprinderea aceasta are ns(%i
mintea, n calitatea de cap al ei, acoperit( cu podoaba deas(
a acestor cuget(ri %i chipuri. Iar Hristos zicem c( e credin$a

174
I Cor. 11, 3.
175
I Cor. 11, 10.
176
Mintea (n grece%te de genul masculin) n str(dania pentru virtu$i se
conduce la nceput de credin$(, nu de eviden$(.
109
ipostasiat( (3), al c(rei cap este n chip v(dit Dumnezeu,
spre care duce ra$iunea credin$ei, ar(tnd celui ce-%i nal$(
cugetarea de la cele de jos pe Dumnezeu, n care se %i afl(
dup( fire.
177

*i iar(%i putem spune c( b(rbatul este mintea care
cultiv( contempla$ia natural( n duh, avnd drept cap
Ra$iunea (Logosul) creatoare a tuturor, ce se arat( celui ce
crede din ordinea frumoas( a celor v(zute (4). Pe aceasta nu
o necinste%te mintea, ntruct nu o acoper( %i nu o pune
dedesubtul vreunuia din lucrurile v(zute %i nu ridic(, peste
tot, ceva mai presus de ea. Femeia acestei min$i este sim$irea
(lucrarea de percep$ie), care este tovar(%a ei de via$( %i prin
care p(trunde n natura lucrurilor sensibile %i adun( ra$iunile
mai divine din ea (5). Mintea nu ng(duie acestei consoarte
s( se descopere n lucrarea ei de v(lurile ra$iunii %i s( se fac(
slujitoarea nesocotin$ei (ira$ionalit($ii) %i a p(catului, ca n
felul acesta, respingnd ra$iunile mai divine ca pe ni%te
acopereminte, s( primeasc( drept cap, n locui min$ii patima
nesocotin$ei.
178
Iar cap al lui Hristos, adic( al Ra$iunii
(Logosului) creatoare, care se dezv(luie din lucruri, analog
cu ele, prin contempla$ia lor natural(, str(b(tut( de credin$(
este Mintea cea negr(it(, care o na%te pe aceea dup( fiin$(
(6). Spre Mintea aceea duce Ra$iunea (Cuvntul) prin sine
mintea ce urc( prin contempla$ia cucernic( a lucrurilor,

177
Pn( aici prin b(rbatul ce are de cap pe Hristos %i prin femeia ce are
de cap b(rbatul, s-a indicat prima treapt( a urcu%ului duhovnicesc,
cea activ(.

178
Aici prin b(rbatul descoperit %i femeia acoperit( se indic( treapta a
doua a urcu%ului duhovnicesc, contemplarea naturii. Aceast (
contemplare, de%i se nume%te natural( dup( obiectul ei, se face n
duh, deci n har. E o lucrare a ra$iunii ajutat( de har. Numai o astfel
de lucrare a ra$iunii, cunoa%te just natura.
Filocalia
110
mp(rt(%indu-i treptat din vederile spirituale ale celor
dumnezeie%ti, pe m(sura cunoa%terii celor v(zute (7).
*i iar(%i b(rbatul este mintea ajuns( nl(untrul
cunoa%terii tainice a lui Dumnezeu (a teologiei mistice) (8),
avnd drept cap neacoperit pe Hristos, adic( Ra$iunea
credin$ei n$eleas( n chip necunoscut, sau mai bine zis
cunoscut( n chip nen$eles (9), prin ini$ierile tainice,
indemonstrabile. Mintea, ajuns( prin exerci$iu la golul
(=7F:?=3;) ndumnezeitor, vrednic de laud(, care o
dep(%e%te total %i distinct att pe ea ct %i toate cele ce
exist(, nu pune peste acea Ra$iune nimic din cele ce sunt
(10), nici sim$ire, nici ra$iune, nici minte, nici n$elegere,
nici cuno%tin$(, nici ceva cunoscut, nici ceva cugetat, nici
ceva gr(it, nici ceva sim$it, nici ceva ce simte. Femeia
acestei min$i este cugetarea cur($it( de toat( imagina$ia
sensibil( (11), avnd drept cap mintea acoperit( bogat cu
ilumin(rile (:niooi) f(r( de nceput %i mai presus de
n$elegere ale dogmelor negr(ite %i necunoscute. Iar cap al
lui Hristos, adic( al Ra$iunii negat( tainic prin dep(%ire, este
Mintea ridicat( n chip absolut %i infinit peste toate %i n tot
chipul (12). Pe aceasta Hristos, cel n$eles spiritual ca
Ra$iunea Min$ii prin fire, o face cunoscut( celor vrednici.
Pentru c( zice: "Cel ce m-a v(zut pe Mine a v(zut pe
Tat(l".
179
*i ntr-adev(r n$elegerea Ra$iunii devine
cuno%tin$( a Min$ii care a n(scut-o pe aceea, ntruct
Ra$iunea arat( Mintea subsistnd n Sine dup( fiin$(. Spre
acea Minte ridic( Ra$iunea mintea ce se dore%te dup(
identificarea cu Dumnezeu prin har (13), dup( ce aceasta %i-
a eliberat n$elegerea de mul$imea lucrurilor deosebite
calitativ %i cantitativ %i s-a adunat ntr-o unitate deiform(,

179
In. 14, 9.
111
prin identitatea %i simplitatea mi%c(rii nencetate %i cunos-
c(toare n jurul lui Dumnezeu.
180

Deci toat( mintea activ( (lucr(toare, practic(),
"rugndu-se %i proorocind", cu alte cuvinte, c(utnd s( afle
ra$iunile virtu$ilor (c\ci a%a trebuie n$eles cuvntul
"rugndu-se"), sau descoperind chipurile lor prin fapte (c\ci
a%a trebuie n$eles cuvntul "proorocind ), trebuie s(
priveasc( numai la ra$iunea goal( a credin$ei, neab(tndu-%i
cugetarea, gndul sau lucrarea la nimic altceva %i deci
neacoperindu-%i capul, sau punnd altceva peste el. *i orice
femeie, adic( orice deprindere a min$ii active, "rugndu-se
sau proorocind", adic( mi%cndu-%i n chip ascuns dispozi$ia
ei intern(, sau nf($i%nd virtutea n chipurile purt(rii din
afar(, dac( face aceasta f(r( discern(mnt ra$ional,
necinste%te capul ei. C\ci ea cultiv( atunci binele urmnd
unei pofte, odat( ce este lipsit( de ra$iunea care o
mpodobe%te ca un acoper(mnt. De asemenea toat( mintea,
care se exercit( n contempla$ia natural(, dac( se roag( sau
prooroce%te avnd ceva pe cap, cu alte cuvinte caut( s(
cunoasc( ra$iunile lucrurilor sau le mp(rt(%e%te altora, cu
vreo pornire spre altceva, f(r( un scop evlavios, necinste%te
capul s(u, ca una ce pune mai presus de cuno%tin$a dreapt(
%i cucernic( vreun lucru din cele trec(toare. *i orice femeie,
adic( orice percep$ie orientat( n chipul natural spre
lucrurile sensibile, dac( nu are ra$iunile spirituale ale acelora
ca acoperitoare, necinste%te capul ei, ocupndu-se cu
contemplarea celor v(zute din patim(, pentru afec$iunea

180
Aici se descrie a treia treapt( a urcu%ului. Ra$iunea credin$ei de pe
aceast( treapt( nu mai e credin$a ca norm( neevident( din prima
treapt(, ci e nsu%i Logosul cunoscut direct, dar mai presus de
n$elegere, dup( dep(%irea tuturor, %i n acest sens socotit mai
degrab( obiect al credin$ei. Aici se arat( c( apofatismul nu nseamn(
o necunoa%tere total(, ci paralel cu el au loc ilumin(ri tainice.
Filocalia
112
natural( fa$( de ele. *i iar(%i, toat( mintea ndr(gostit( de
teologia mistic(, dac( se roag( sau prooroce%te avnd ceva
pe cap, adic( dac( p(trunde la vederile tainice n chip
ne%tiut, sau nva$( %i ini$iaz( pe al$ii n teologie, avnd vreo
form( a n$elegerii n vreme ce cunoa%te sau face cunoscut
n chip mistic Cuvntul cel mai presus de n$elegere,
ru%ineaz( capul s(u, punnd pe Cel simplu %i mai presus de
orice n$elegere, sub ceva din cele ce sunt sau se cunosc
(14). Mintea trebuie s( fie atunci golit( de toat( ideea %i de
toat( cuno%tin$a, ca s( vad( f\r( ochi pe Dumnezeu
Cuvntul cel adev(rat, %tiind limpede c( n privin$a lui
Dumnezeu sunt mai adev(rate nega$iunile prin dep(%ire,
care vestesc realitatea pozitiv( divin( prin negarea total( a
celor ce sunt (15). *i orice femeie, adic( orice cugetare a
unei astfel de min$i, rugndu-se sau proorocind cu capul
descoperit, adic( emancipat( de sub st(pnirea min$ii, care e
adumbrit( de multe vederi tainice, necinste%te capul ei,
lep(dnd cuno%tin$a dumnezeiasc( %i tainic( ce acoper\
mintea ca pe un cap. Deci tot b(rbatul, adic( toat( mintea
activ(, sau natural(, sau teologic(
181
cnd se roag( sau
prooroce%te, adic( prime%te nv($(tura sau nva$( pe al$ii, s(
aib( descoperit capul s(u, adic( pe Hristos: cea activ(,
nepre$uit nimic mai mult dec(t credin$a %i virtutea; cea
natural(, nepunnd nici o alt( ra$iune mai presus de
Ra$iunea prim(; iar cea teologic(, neconturnd nicidecum n
schemele %i n$elesurile c%tigate din lucruri, pe Cel mai
presus de n$elegere %i de cuno%tin$(. *i toat( femeia, adic(
toat( deprinderea min$ii active, sau percep$ia celei naturale,

181
Mintea practic( e mintea preocupat( de virtu$i, mintea natural( e cea
care contempl( natura, iar mintea teologic( e cea care contempl( pe
Dumnezeu. Ele sunt a%ezate pe trei trepte. Nu poate dobndi cineva
mintea teologic( dac( n-a trecut prin cea, practic( %i natural(.
113
sau cugetarea n$eleapt( a celei teologice, s(-%i acopere
capul: deprinderea activ(, avnd a%ezat asupra ei
discern(mntul ra$iunii cu care s( deosebeasc( cele ce
trebuie %i cele ce nu trebuie f(cute; percep$ia, puterea
ra$iunii, cu care s( judece cu %tiin$( cele v(zute; iar
cugetarea, cuno%tin$a cu totul indemonstrabil( a celor mai
presus de n$elegere, C(ci toat( deprinderea, percep$ia %i
cugetarea neacoperit( n modul ar(tat, nu se deosebe%te de
cea ras(, adic( de cea care n-are nici o ra$iune a virtu$ii, sau
a evlaviei, sau a cuno%tin$ei tainice %i a iubirii dumnezeie%ti.
Deci orice astfel de femeie trebuie s( aib\, pe
bun( dreptate, totdeauna st(pnirea ra$iunii, sau suprave-
gherea ra$ional( asupra capului. Aceasta n primul rnd
pentru ngeri, care v(d mi%c(rile ar(tate %i near(tate ale
noastre %i scriu tot gndul %i toat( fapta spre lauda sau spre
osnda noastr( n ziua nfrico%at( a d(rii la iveal(. Apoi
pentru cuget(rile con%iin$ei, n$elese %i ele n mod figurat ca
ngeri,
182
care ne mustr( pentru cele ce le-am s(vr%it, sau ne
ap(r( acum %i n ziua judec($ii. ~n sfr%it %i pentru ngerii r(i,
care pndesc deprinderea, percep$ia %i cugetarea noastr( ca
ndat( ce le v(d dezvelite de discern(mntul, de evlavia %i
de cuno%tin$a ra$ional( %i mintal(, s( dea n(val(, f(cnd s(
se nasc( cele potrivnice acestora: lipsa de discern(mnt, de
evlavie %i ne%tiin$(, prin care dracii cei r(i lucreaz( p\catul,
r(t(cirea %i necredin$a.
Iar cap al lui Hristos a fost numit Dumnezeu, care
ca Minte este prin fire principiul Ra$iunii.

Scolii

1. B(rbat este %i acela care se ndeletnice%te cu

182
Cuget(rile n grece%te sunt de genul b(rb(tesc (2463=B43) ca %i ngerii
Filocalia
114
filosofia activ( (lucr(toare, practic().
2. A numit cap pe Hristos, ca ipostas al bunuilor
viitoare. G(ci credin$a, dup( dumnezeiescul Apostol, "este
ipostasul celor viitoare %i dovada lucrurilor nev(zute"
183
prin
ceea ce este ar(tat El nsu%i. Pentru c( "n El sunt ascunse toate
comorile cuno%tin$ei %i ale n$elepciunii".
184

3. Credin$a cea ipostasiat( este credin$a efectiv(
%i lucr(toare, prin care Cuvntul lui Dumnezeu se arat( n
cei activi ntrupat n porunci.
185
Iar prin acestea Cuvntul i
duce pe cei activi spre Tat(l, n care se afl( El dup( fire.
4. B(rbat este %i mintea ce se exercit( cu evlavie
n contempla$ia naturii, avnd drept cap Ra$iunea lui
Dumnezeu, pe care o contempl( cugetarea prin credin$(, ca
pricin( creatoare a celor v(zute.
5. Dac( cineva vrea s( vad( n chip just crea$iunea
(c(ci omul are putere natural( s( vad( bine %i s( deosebeasc(
binele de r(u), va fi c(l(uzit spre pomul vie$ii, care este
Dumnezeu, F(c(torul a tot pomul, "n care sunt ascunse
comorile cuno%tin$ei %i ale n$elepciunii". Iar dac(,
ntrebuin$nd gre%it puterea natural( (abuznd de ea), va
vrea s( vad( crea$iunea n chip r(u, se va dep(rta de via$( %i
va mnca din pomul care ascunde n sine deosebirea binelui
de r(u, supunnd sim$irii %i socotin$ei nera$ionale mintea %i
ra$iunea. Deci unul ca acela va socoti pl(cerea ca bine,
pentru c( ajut( la conservarea trupului, iar durerea %i
ostenelile trupului ca r(u, pentru c( nu ajut( la acea
conservare; %i va socoti f(ptura drept Dumnezeu,
procurndu-%i din ea prilejurile pl(cerii trupe%ti.

183
Evrei 11,1.
184
Coloseni 2, 3.
185
Credin$a care d( for$( poruncilor sau virtu$ilor este nsu%i Hristos, sau
puterea ce eman( din El, pe m(sura acestei st(ri a omului.
115
6. ~ntruct deodat( cu Ra$iunea, care e F(c(toarea
tuturor, e cugetat( %i Mintea, la care se raporteaz( Ra$iunea
ca la cauza Sa, a numit pe Tat(l cap al lui Hristos, n
calitatea Lui de Minte, care na%te prin fire Ra$iunea.
7. Din fiin$a celor v(zute %i din mi%carea %i din
varietatea lor, cunoa%tem Monada sfnt( cea n trei
ipostasuri.
8. B(rbat e %i cel ce e ini$iat n teologia mistic(.
9. La cuvntul: n chip nen$eles, trebuie s( se
adauge: prin dep(%ire, c(ci este mai presus de n$elegere Cel
ce este crezut, adic( Dumnezeu.
10. Cel ce a primit n chip ne%tiut, prin negarea n
sens de dep(%ire a celor create, ns(%i vederea nemijlocit( a
Ra$iunii celei mai presus de orice ra$iune, are drept cap
Ra$iunea cea atotunic(, peste care %i cu care %i dup( care nu
exist( alt( ra$iune prin fire. Ea are ca n(sc(toare prin fire
unica Minte, spre care c(l(uzind, ca spre capul Ei, mintea
ce-L urmeaz(, prin Duhul cel de-o fiin$( cu Ea, i d( via$(.
11. Femeia min$ii active zice c( este deprinderea,
ca n(sc(toare a chipurilor virtu$ii; a celei naturale, sim$irea
(percep$ia prin sim$uri) nnobilat( prin ra$iunile Duhului, ca
n(sc(toare a imaginilor nep(tima%e ale lucrurilor; iar a celei
teologice, cugetare curat(, capabil( s\ p(timeasc( n chip
unitar lumina cea unic( n trei str(luciri.
12. Hristos zice c( este Ra$iunea cea mai presus
de fiin$( %i ntrupat( n chip suprafiin$ial, odat( ce nici
ntruparea Lui nu a cuprins-o mintea prin ra$iunea natural(.
Iar capul acesteia este Mintea cea necauzat( prin fire,
cugetat( mpreun( cu Ra$iunea, a c(rei cauz( este. C(ci cel
care a v(zut prin credin$( Ra$iunea, a v(zut tainic deodat( cu
Ra$iunea %i Mintea care na%te n chip netemporal Ra$iunea,
aflndu-se n Ra$iune dup( fiin$(.
Filocalia
116
Iar unii spun c( prin Hristos se indic( aici
omenitatea lui Hristos, ca una ce e cap al totului, adic( al
ntregii firi. *i cap al acestei omenit($i este dumnezeirea lui
Hristos. Dnd ace%tia numele ntregului p(r$ilor, aduc o
tlcuire just(.
13. Identitatea min$ii des(vr%ite cu Dumnezeu
dup( har nseamn( mi%carea simpl( %i nemp(r$it( a min$ii n
jurul Celui ce este prin fire unul %i acela%i. Aceast( mi%care
nu prime%te n$elesuri care se deosebesc dup( cantitatea
substan$ei sau dup( calitatea puterii ci numai o bucurie
negr(it(, plin( de o sim$ire mai presus de

n$elegere.
14. Rug(ciunea celui activ (practic) const(, zice,
n cererea virtu$ilor, iar proorocia n comunicarea adev(rat(
a ra$iunilor din ele. Rug(ciunea celui ce se ndeletnice%te cu
contemplarea naturii const(, zice, n cererea cuno%tin$ei
%tiin$ifice a lucrurilor, iar proorocia "n comunicarea
acesteia altora, priritr-o nv($(tur( adev(rat(. ~n sfr%it,
rug(ciunea celui ce se ndeletnice%te cu teologia, este, zice,
t(cerea tainic(, n timpul c(reia mintea se face, prin negarea
lucrurilor n sens de dep(%ire, vrednic( de unirea cea mai
presus de n$elegere %i cuno%tin$(; iar proorocia acestuia este
ini$ierea tainic( a altora n acestea. C\ci rug(ciunea
nf(ptuie%te unirea celui ce se roag( cu Dumnezeu, iar
proorocia pentru Dumnezeu ndeamn( pe cel ce prooroce%te
s( comunice oamenilor bunurile date lui.
186

15. Cnd afirm(m pe Dumnezeu din lucruri, ~l
cuget(m deodat( cu ele, dar ca pe cauza f(c(toare. Cnd ns(
neg(m cu totul pe Dumnezeu pornind de la lucruri, nu-L
cuget(m mpreun( cu ele nici n calitate de cauz(, ntruct, la

186
Rug(ciunea nso$ind pe om pe toate treptele urcu%ului duhovnicesc,
pn( la unirea cu Dumnezeu, se deosebe%te cu fiecare stare a omului.
Rug(ciunea ca t(cere tainic( este rug(ciunea curat(.
117
drept vorbind, nu are cu lucrurile nici o rela$ie, n temeiul
c(reia ar trebui s( cuget(m mpreun( ideile celor care sunt n
rela$ie.
187
A%adar teologul adev(rat face din ne%tiin$a prin
dep(%ire o pozi$ie de cunoa%tere adev(rat(; el cunoa%te adic(
nsu%irea lui Dumnezeu de a fi cu totul nen$eles.

~ntrebarea 26

Dac regele Babilonului nseamn alegoric
"diavolul", cum se n&elege cuvntul trimis de Dumnezeu
prin proorocul Ieremia ctre regii neamurilor #i ctre regii
lui Iuda, prin care i amenin& cu "nchisori #i lan&uri,
foamete #i moarte, sabie #i robie, de nu-i vor sluji lui, iar
celor ce-i vor sluji de bunvoie le va fi cu ngduin& pe
pmntul lor?
188
'i de ce l nume#te "sluga Sa" zicnd:
"Am dat tot pmntul lui Nabuhodonosor, regele
Babilonului, sluga mea, #i fiarele cmpului le-am dat s-i
slujeasc lui".
189
Ce este deci slujirea adus diavolului #i ce
sunt fiarele? Ce sunt apoi cele sase feluri de amenin&ri #i
cine sunt regii neamurilor #i regii lui Iuda?

R(spuns

Diavolul este %i du%man %i r(zbun(tor al lui Dum-
nezeu. Este du%man, cnd din ur( fa$( de El %i d( aparen$a
unei iubiri pierz(toare fa$( de noi oamenii, ndemnndu-ne
prin patimile de bun(voie ale pl(cerii s( alegem n locul

187
Sf. Maxim spune adeseori c( Dumnezeu este n afar( de rela$ie, n
sensul c( nu e legat n chip necesar de lucruri, ca atunci cnd ~l
cuget(m s( cuget(m c( lucrurile deriv( n mod necesar din El.
Dumnezeu se poate cugeta f(r( lucruri.
188
Ieremia 27, 8.
189
Ieremia 27. 6.
Filocalia
118
bunurilor ve%nice lucrurile vremelnice. Prin aceasta furndu-
ne apoi toat( dorirea sufletului, ne desface cu totul de la
dragostea de Dumnezeu, f(cndu-ne du%mani cu voia ai
F(c(torului.
Iar r(zbun(tor este cnd, dezvelindu-%i toat( ura
sa fa$( de noi, care i-am ajuns datornici din pricina p(ca-
tului, cere pedepsirea noastr( (1). C(ci nimic nu desfat( mai
tare pe diavol ca omul pedepsit, ng(duindu-i-se aceasta %i
scornind una dup( alta suferin$ele patimilor f(r( de voie se
n(puste%te ca un vifor f(r( mil( asupra celor peste care a
dobndit, din ng(duin$a lui Dumnezeu, putere neurm(rind
s( mplineasc( o porunc( divin(, ci dorind s(-%i sature
patima urii sale mpotriva noastr(. El vrea ca marea povar( a
necazurilor dureroase, sufletul sfr%it de sl(biciune s(-%i taie
de la sine puterea n(dejdii n Dumnezeu, f(cnd din
ntmpl(rile dureroase care vin peste el nu pricini pentru
reculegerea min$ii, ci pricini de necredin$(.
Dumnezeu, bun fiind %i vrnd s( smulg( din noi,
cu totul s(mn$a p(catului, adic( pl(cerea, care desface
mintea de la iubirea lui Dumnezeu, ng(duie diavolului s(
aduc( asupra noastr( chinuri %i pedepse. Prin aceasta El
usuc( veninul pl(cerii de mai nainte cu chinurile sufletului
(2) %i n acela%i timp vrea s( s(deasc( ura %i des(vr%ita
scrbire fa$( de cele prezente, care dezmiard( numai
sim$urile, ca fa$( de unele ce nu ne aduc nimic altceva dect
pedepse prin folosirea lor. El vrea mai departe s( fac( din
puterea pedepsitoare [i din ura de oameni a aceluia o pricin(
a readucerii for$ate la virtute, a celor ce au alunecat de
bun(voie din ea.
Deci diavolul e numit "sluga lui Dumnezeu" ca
cel c , cu ng(duirea lui Dumnezeu, pedepse%te pe p(c(to%i,
r(mnnd totu%i apostat %i tlhar viclean, ca unul ce are
119
aplecarea voin$ei foarte nrudit( cu a celor ce s-au dep(rtat
de Dumnezeu prin pl(cere. C(ci e drept s( fie chinui$i de
diavol cei ce au mbr($i%at cu voluptate planurile lui viclene
prin p(catele de bun(voie. Astfel diavolul este att
sem(n(torul pl(cerii, ct %i aduc(torul durerii prin p(timirile
f(r( voie.
Cnd deci locuitorii Iudeii %i ai Ierusalimului,
adic( cei ce au dobndit deprinderea faptelor sau %tiin$a
contempla$iei, le folosesc acestea pentru slava cea de la
oameni, umbrind chipurile virtu$ilor prin mplinirea lor
numai ca atare %i mul$umindu-se s( gr(iasc( numai cuvintele
n$elepciunii %i ale cuno%tin$ei, f(r( s( se fac( faptele
drept($ii, iar pe deasupra mndrindu-se fa$( de al$ii pentru
virtutea %i %tiin$a lor, pe drept cuvnt sunt preda$i ostenelilor
%i necazurilor, ca prin p(timirea lor s( nve$e smerenia uitat(
de ei din pricina p(rerii de%arte ce %i-o fac despre ei n%i%i.
*tiind acest lucru %i minunatul Apostol a predat Satanei pe
nelegiuitul din Corint spre pierderea trupului, ca duhul s( se
mntuiasc( n ziua Domnului Iisus.
190
De aceea e predat %i
regele Iudeii %i al Ierusalimului regelui Asirienilor,
ar(tndu-se prin aceasta c( mintea contemplativ( %i
cunosc(toare (gnostic() e predat( diavolului spre pedepsire,
ca acela s( aduc( asupra ei chinuri %i necazuri dup( dreptate,
iar ea s( nve$e, suferind, s( filosofeze mai degrab( despre
r(bdarea n necazuri, dect s( se mndreasc( cu de%ert(ciune
pentru lucruri care nu exist( cu adev(rat.
Deci tot cel ce rabd( de bun(voie %i cu mul$umire
grelele necazuri ale ncerc(rilor f(r( voie, con%tient de relele
pe care le-a s(vr%it, nu este scos din deprinderea %i harul
virtu$ii %i al cuno%tin$ei, ca locuitorii de odinioar( din Iudeea
%i Ierusalim. Aceasta pentru c( suport( de bun(voie jugul

190
Cor. 5, 5.
Filocalia
120
regelui Babilonului %i, ca unul ce %i achit( o datorie,
prime%te chinurile aduse asupra lui. R(mnnd n ele,
pl(te%te regelui Babilonului muncile silnice prin partea
p(timitoare a firii, nvoindu-se la ele prin dreapta judecat(,
ca unul ce i le datoreaz( aceluia din pricina p(catelor de mai
nainte; iar lui Dumnezeu i aduce prin nchinare adev(rat(,
adic( prin dispozi$ia smerit( a sufletului, ndreptarea
gre%elilor.
Dar cel ce nu prime%te cu mul$umire necazurile %i
ncerc(rile far( voie, aduse asupra lui cu ng(duirea lui
Dumnezeu, n vederea ndrept(rii, %i nu se poc(ie%te
lep(dnd nalta p(rere de sine care-i vine din nchipuirea c(
e drept, ci se mpotrive%te hot(rrilor dumnezeie%ti
ntemeiate pe judec($ile Lui cele drepte, asemenea
locuitorilor de odinioar( din ludeea, %i nu prime%te de bun(
voie jugul regelui Babilonului, este predat, la porunca
dumnezeiasc(, regelui Babilonului ca s( fie dus n robie, s(
fie aruncat n nchisori %i lan$uri, s( sufere de foamete %i
sabie, fiind scos de tot din p(mntul lui adic(, din p(ruta
deprindere a virtu$ii %i a cuno%tin$ei. Prin ducerea n robie, e
osndit la nstr(inarea de cele dumnezeie%ti; prin aruncarea
n nchisori, e osndit la nchipuirile mincinoase despre
lucruri; prin punerea n lan$uri, la ncetarea total( a oric(rei
fapte bune; prin foamete, la lipsirea de nv($(turile
dumnezeie%ti; prin, moarte, la nvrto%area %i nesim$irea
total( fa$( de cele bune; prin sabie, la cuget(ri p(tima%e %i
desfrnate, care sting amintirea lui Dumnezeu (3).
Toate acestea %i mai multe dect acestea le sufer(
cel scos din deprinderea virtu$ii %i a cuno%tin$ei, ca din
p(mntul s(u, pentru faptul c( nu vrea, din pricina mndriei
%i a nchipuirii de%arte, s( pl(teasc( datoriile pentru gre%eli,
primind

cu bun(voin$( necazurile, nevoile %i strmtor(rile.
121
~n aceast( privin$( s( ne fie pild( dumnezeiescul Apostol,
191

care totu%i, pentru dreptatea lui, era slobod de orice datorie
fa$( de acestea. C(ci %tia marele Apostol c( umilirea cea
dinafar( a trupului prin munci, este p(zitoarea comorilor
dumnezeie%ti din suflet. *i de aceea r(bda cu bucurie att
pentru el, ct %i pentru cei c(rora avea s( le fie pild( de
virtute %i de credin$(, %i chiar dac( vor suferi pe dreptate,
dup( pilda Corinteanului pedepsit, s( aib( ca mngiere %i
ca pild( de r(bdare pe cel ce sufer( f(r( s( fie vinovat.
Iar regii neamurilor din acest loc al Scripturii cred
c( sunt oamenii care stau n frunte prin diferitele patimi de
ocar(. Ei nc( sunt supu%i dup( dreptate, pedepsei pentru
p(catele lor %i de aceea preda$i regelui Babilonului, ca
putere pedepsitoare ce se bucur( de chinuirea firii. Astfel
regele Egiptului este mintea desfrnat( %i iubitoare de
pl(ceri; Moabiteanul este mintea dezmierdat( %i png(rit(;
Amaniteanul este mintea dedat( zgrceniei; Sirianul este
mintea supersti$ioas( %i dialectic( (cert(rea$(), c(ci s-a spus
c( singur Sirianul a stat mpotriva lui Solomon,
192
adic(
mpotriva p(cii %i a n$elepciunii (4); regele din Tir este
mintea iubitoare de lume %i de via$(; iar dintre ceilal$i regi
fiecare simbolizeaz( ceea ce %i poate da seama omul
n$elept (gnostic), c(utnd singur n$elesul lor prin
t(lm(cirea numelor lor, sau a locurilor unde se amintesc, sau
lund aminte la chipul n care vie$uiesc, sau la ndeletnicirile
lor, sau la vr(%m(%ia lor special( fa$( de Israel. C(ci nu
totdeauna %i to$i trebuie tlcui$i dup( acela%i n$eles, ci dup(
trebuin$a cerut( de mprejur(ri %i dup( n$elesul profe$iei.
Pentru c( Scriptura n$elege odat( prin Faraon pe
diavolul, alt(dat( legea firii. Primul n$eles i-l d( cnd vrea

191
II Cor. 12, 10.
192
III Regi 11, 25.
Filocalia
122
s( pr(p(deasc( pe Israel; al doilea, cnd i sluje%te dup(
ornduire de sus Iosif, care ntruchipeaz( profetic pe
Dumnezeu Cuvntul ce sluje%te de bun(voie firii %i patimilor
noastre, afar( numai de p(cat. De asemenea %i regele Tirului
este n$eles odat( ca diavolul, iar alt(dat( ca legea natural(.
Primul n$eles i se d( cnd lupt( mpotriva lui Israel prin
Sisara,
193
al doilea cnd se mprietene%te cu David %i ajut(
lui Solomon la zidirea tempului dumnezeiesc.
194
*i multe
alte n$elesuri se dau fiec(ruia dintre regii n%ira$i de Sf.
Scriptur(, dup( sensul ce-l are proorocia.
Iar fiarele, pe care le pred( Dumnezeu regelui
Babi-lonului, sunt dracii, dintre care fiecare lucreaz(, dup(
destoinicia lui nn(scut(, la aducerea uneia sau alteia dintre
ispite. C(ci fiecare este s(m(n(torul altei r(ut($i %i fiecare
este mai viclean dect altul %i mai iscusit spre un anumit fel
de r(utate. Dar nici dracii n%i%i nu pot sluji n nici o privin$(
diavolului, ncep(torului a toat( r(utatea, f(r( ng(duirea lui
Dumnezeu. Trebuie ca nsu%i Dumnezeu s( ng(duie,
precum singur %tie, n gija Lui de lume %i n iubirea de
oameni, diavolului s( aduc(, prin slujitorii lui, diferite
pedepse asupra noastr( pentru p(catele s(vr%ite. Aceasta se
arat( limpede n istoria lui Iov, unde se spune c( diavolul n-
a putut s( se apropie de Iov f(r( `ng(duirea lui Dumnzeu.
195

Dar %i Nabuhodonosor nsu%i, regele Babilonului,
e n$eles de multe ori ca legea natural(. Aceasta o arat( n
scrisoarea adresat( locuitorilor din Ierusalim, acei care,
neputnd s( mplineasc( legea duhovniceasc(, au fost muta$i
n p(mntul Babilonului, adic( n deprinderea confuziei
p(mnte%ti. Ei le cer acestora s( se roage pentru via$a lui

193
Iud. 4, 2
194
II Regi 5, 11.
195
Iov. l, 13.
123
Nabuhodonosor, regele Babilonului, %i pentru via$a lui
Baltazar fiul lui, adic( pentru legea natural(, %i pentru
deprinderea ei cu fapta (5), sub care au c(zut odinioar(, ca
s( fie zilele lor ca zilele cerului".
196
Prin aceste cuvinte ei cer
celor ce au r(mas n starea nep(tima%( a virtu$ii %i n
adev(rul cuno%tin$ei s( se roage ca s( fie gndurile legii
naturale %i ale deprinderii ei cu fapta, sub care au ajuns
p(r(sind legea duhului, ca gndurile dumnezeie%ti ale legii
duhovnice%ti, numind gndurile "zile", iar legea duhovni-
ceasc( "cer". Ei se rugau adic( lui Dumnezeu, ca s( nu se
dep(rteze legea natural( %i ostenicioas( sub care au ajuns, de
legea duhovniceasc( (6).
Cu acestea consum( %i cuvntul pe care marele
Daniil i l-a spus n chip tainic lui Nabuhodonosor, ca
amenin$are dumnezeiasc(, cnd i-a t(lm(cit vedenia din vis:
"*i te voi izgoni dintre oameni, %i va fi locuin$a ta cu fiarele
s(lbatice; %i te vor hr(ni cu iarb( c( pe un bou %i vei dormi
sub rou( cerului; %i %apte ani vor trece peste tine pn( cnd
vei cunoa%te c( Cel Prea nalt st(pne%te peste mp(r($ia
oamenilor %i o d( cui voie%te. *i pentru c( a spus: L(sa$i
col$ul r(d(cinilor arborelui n p(mnt, mp(r($ia ta $i va
r(mne %i din ea vei cunoa%te mp(r($ia cea cereasc(".
197

Prin izgonire poate c( n$elege scoaterea din Rai
n lumea aceasta, pentru c(lcarea poruncii, %i c(derea de la
petrecerea cu sfin$ii ngeri, adic( de la vederile spirituale,
sub puterea legii naturale ntemeiat( pe sim$ire. Iar locuirea
cu fiarele s(lbatice nsemn( petrecerea cu patimile %i cu
dracii care le lucreaz(. Iarba cu care l-au hr(nit (ngerii, zic
unii codici, sau oamenii, zic al$ii, nu fiarele cu care avea
locuin$a, c(ci acelea nu hr(nesc, ci sf%ie), nsemn(

196
Baruh l, 11.
197
Daniil 4, 22-23.
Filocalia
124
cunoa%terea natural( prin sim$ire a lucrurilor %i lucrarea
ostenitoare a virtu$ii; pe acestea le procur( ca pe o iarb(,
oamenilor ngerii.
Iar "vei dormi sub rou( cerului", nseamn( a avea,
prin Providen$a dumnezeiasc(, puterea care se afl( n
acestea. "Roua cerului" indic( Providen$a, care h(r(ze%te
omului n veacul acesta, pe lng( toate cele n%irate,
conservarea n existen$(; sau legea firii, care r(mne cu
des(vr%ire nestricat(; sau poate cunoa%terea n parte a celor
inteligibile, pe care ne-o mijlocesc lucrurile v(zute prin
harul lui Dumnezeu %i care $ine pe om aici n n(dejdea celor
viitoare.
Cuvintele "%apte ani vor trece peste tine" indic(
ntinderea crugului n%eptit al vremii `n veacul acesta. Sub
acest crug a c(zut firea, deoarece n-a p(zit deprinderea %i
lucrarea proprie, dar dup( sfr%itul lui, la nvierea a%teptat(,
se va rentoarce iar(%i la sine, prin lep(darea nsu%irilor
dobitoce%ti (ira$ionale), primind din nou m(rirea de la
nceput a mp(r($iei, dup( ce a cunoscut, prin iconomia
Providen$ei din acest veac, st(pnirea adev(ratei mp(r($ii
(7). C(ci prin cuvintele: "l(sa$i col$ul r(d(cinilor pomului n
p(mnt", se arat( c( nu se smulge deplin, din pricina gre%elii
de la nceput, s(mn$a %i puterile bun(t($ii.
198
Datorit(
acestora, relundu-%i firea iar(%i cre%terea, revine prin
nviere la m(rirea %i frumuse$ea fireasc( de mai nainte.
Dar lucrul cel mai bun este s( ascult(m de legea
poruncilor %i s( nv($(m a ne stinge cugetul trupesc prin
ostenelile de bun(voie. *i nu e numai un lucru bun acesta, ci
%i foarte n$elept %i cuviincios pentru cei ce %i-au f(cut
ra$iunea nn(scut( st(pn( peste patimi. Iar de nu facem lucrul
acesta, s(-l facem pe al doilea, s( ne l(s(m certa$i f(r( voie %i

198
Prin c(derea n p(cat chipul dumnezeiesc n om nu dispare cu totul.
125
s( primim cu mul$umirea cuvenit( voia Celui ce ne ceart( pe
noi, ca pe un fel de jug al regelui din Babilon, spre pedeapsa
p(catelor pe care le-am f(cut. *i atunci regele spiritual al
Babilonului nu ne va muta mintea din p(mntul nostru,
adic( din credin$a, din n(dejdea %i din deprinderea virtu$ii:
Deci n acest n$eles, ar(tat mai nainte, este numit diavolul
%i "sluga lui Dumnezeu"%i n acest n$eles se dau pe mna lui
regii popoarelor, regele din Iuda %i fiarele cmpului.

Scolii

1. Explic( n ce chip diavolul este du%man %i
r(zbun(tor al lui Dumnezeu.
2. Osteneala %i necazul cur($( sufletul ntinat de
murd(ria pl(cerii %i smulge cu totul afec$iunea lui fa$( de
lucrurile materiale, descoperindu-i paguba ce o are din
iubirea fa$( de ele. Pentru aceasta Dumnezeu ng(duie
diavolului, dup( o judecat( dreapt(, s( supere pe oameni cu
tot felul de necazuri.
3. Cel ce sufer( fiindc( a nesocotit harul lui
Dumnezeu, dac( recunoa%te ra$iunea Providen$ei
dumnezeie%ti care vrea s(-l vindece, prime%te cu mul$umire
%i cu bucurie necazul %i %i ndreapt( gre%eala pentru care
este certat. Cel ce se arat( ns( nesim$itor fa$( de aceast(
doftorie ce i se d(, pe drept cuvnt este scos din har %i predat
confuziei patimilor, dndu-i-se drumul s( vin( la p(catul cu
fapta, spre care era purtat de dorin$a l(untric(.
4. Solomon avea pacea prin n$elesul numelui, iar
n$elepciunea prin darul lui Dumnezeu, ca rod al rug(ciunii.
5. Nabuhodonosor nseamn( aici legea natural(,
iar Baltazar fiul lui, deprinderea cu legea natural(.
6. E v(dit din rug(ciune c\ Nabuhodonosor %i
Filocalia
126
Baltazar nseamn( aici legea natural( %i deprinderea n(scuta
din ea, dar nu diavolul. C(ci nimeni nu spune c( se face
rug(ciune pentru diavolul. O rug(ciune pe care n-a
condamnat-o cuvntul proorocesc, nu trebuie s( credem c(
s-a adus lui Dumnezeu pentru diavolul.
7. Firea se va rentoarce la sine ns(%i, rec(p(tnd
lipsa de p(cat %i nestric(tiunea. C(ci p(c(to%ii, adic(
pricinile p(catului, vor pieri %i to$i vor fi f(r( de p(cat %i prin
aceasta f(r( stric(ciune; pentru c( acestea se nasc una din
alta. *i to$i vor cunoa%te mp(r($ia cea adev(rat(, unii prin
iluminare, al$ii prin osnd(. Dar nu to$i se vor bucura de
bunuri, %i cei ce se vor bucura nu se vor bucura la fel.

~ntrebarea 27

Odat ce Domnul a poruncit limpede dup
nviere s fie nv&ate toate neamurile,
199
de ce a mai avut
Petru lips de descoperire n cazul lui Cornelie?
200
'i de ce
Apostolii din Ierusalim, auzind de cele cu privire la
Cornelie, se deosebeau de Petru?
201

R(spuns

A avut foarte mare lips( Sf. Petru, frunta%ul
Apostolilor, de o descoperire cu privire la neamuri. C(ci nu
%tia c( nu este nici o deosebire ntre t(ierea mprejur %i
net(ierea mprejur n privin$a credin$ei. Nu %tia adic( limpe-
de c( Domnul a spus s( fie nv($ate neamurile, f(r( s( mai
fie obligate la slujirea din afar( a legii, pn( ce nu i-a ar(tat

199
Mt. 28, 19.
200
Fapte 10, 11.
201
Fapte 11, l urm
127
prin descoperire taina sfatului S(u ascuns. Abia aceasta l-a
convins, prin simbolul pnz(turii, c( harul Duhului Sfnt se
d( %i neamurilor, ca %i lui, numai prin credin$( %i deci n
Hristos nu este deosebire ntre Iudeu %i Elin. Dar nici
Apostolii din Ierusalim n-au %tiut de aceasta. De aceea s-au
deosebit de el, pn( ce au aflat %i ei bog($ia cea ascuns( a
milostivirii dumnezeie%ti cu privire la to$i oamenii. C\ci
harul propov(duirii aducea o via$( dumnezeiasc( %i o slujire
nou(, deosebit( de cea a legii, %i o nv($(tur( a sufletului,
care l face s( se elibereze de bun(voie %i din proprie
hot(rre de trup, precum %i o na%tere mai dumnezeiasc( din
alt izvor (1). Dar tocmai din aceast( pricin( cei ncredin$a$i
cu slujba propov(duirii aveau lips( la tot cuvntul de
nv($(tura celui ce i-a trimis. Ba dac( nu par cuiva mai
scrupulos dect trebuie, fiecare cuvnt al poruncii
dumnezeie%ti avea trebuin$( de o nv($(tur( %i de o
descoperire care s(-i hot(rasc( modul n care trebuie
mplinit (2). C(ci nu se afl( nicidecum cineva care s(
cunoasc( modul de aplicare al vreunui cuvnt, f(r(
descoperirea celui ce a gr(it acest cuvnt (3). *tiind-o
aceasta %i vestitul Petru, dup( ce a primit de la Domnul
porunca propov(duirii ntre neamuri, nu a pornit la lucru, ci
a a%teptat s( fie nv($at modul de aplicare al poruncii de
c(tre Cel ce a dat porunca.
Dar poate c( pe lng( acestea mai erau %i alte
lucruri pe care trebuia s( le nve$e Petru prin pnz(tura
cobort( din cer %i prin diferitele animale cuprinse n ea. Mai
bine zis poate c( erau lucruri pe care trebuia s( le nve$e tot
neamul omenesc, sau orice om care, asemenea lui Petru,
str(b(tnd la ultima n(l$ime a credin$ei, nva$( limpede s(-
%i sting( cu totul orice sim$ire, ntruct pn( ce prive%te prin
ea cele v(zute, cunoa%te zidirea ca una ce se stric( prin sine,
Filocalia
128
neputnd s\ fie ferit( de stric(ciune %i de confuzie. Deci prin
pnz(tur( %i prin dobitoacele de pe ea, Dumnezeu i-a
descoperit lui Petru drept mncare duhovniceasc( lumea
v(zut(, n$eleas( prin cea nev(zut(, pe temeiul ra$iunilor ei,
sau pe cea nev(zut( ar(tat( prin chipurile lucrurilor
sensibile. De aceea i zice: "Ridic(-te Petre, jertfe%te %i
m(nnc(".
202
De unde i se porunce%te s( se ridice? De unde
altundeva, dac( nu din deprinderea %i din lan$urile sim$irii
(percep$iei prin sim$uri) %i dintr-o prejudecat( cobort(
despre lucruri, sau din p(ruta dreptate a legii, ca eliberat de
n(lucirile sim$urilor, s( poat( vedea numai cu mintea
ra$iunile lucrurilor sensibile, dezbr(cate de figuri, %i a%a s(
cunoasc( tipurile celor inteligibile %i s( nve$e c( nimic din
cele f(cute de Dumnezeu nu e necurat. C(ci cel care
contempl( crea$iunea v(zut( n ra$iunile ei, ca pe o nf($i%are
a celei inteligibile, sau tipurile celor inteligibile din podoaba
lucrurilor v(zute, ca pe o pnz(tur( ce coboar( de sus nu va
mai crede nimic necurat din lucrurile v(zute,
nemaiobservnd n ra$iunile lor nimic care s( trezeasc(
scrb( (4). Pentru c( stric(ciunea se afl( n latura sensibil\,
ca %i r(zboiul f(pturilor ntreolalt(. ~ntre ra$iuni ns( nu este
nvr(jbire.
Pnz(tura $inut( de cele patru capete este deci
lumea sensibil( $inut( %i ea de cele patru elemente.
203
Iar
trtoarele, dobitoacele %i p(s(rile sunt diferitele ra$iuni ale
f(pturilor, care pentru sim$ire sunt necurate, dar pentru
minte sunt curate %i bune de mncat, sus$innd via$a
spiritual(, n sfr%it, glasul ce se repet( de trei ori este
filosofia activ( (practic(), natural( %i teologic(.
204
C(ci cel

202
F.A. 10, 13
203
P(mnt, aer, ap(, foc.
204
Cele trei trepte ale urcu%ului duhovnicesc.
129
ce vrea s( urmeze cu adev(rat lui Dumnezeu trebuie nu o
dat(, ci de dou( %i de trei ori s( se ridice %i s( jertfeasc(
crea$iunea v(zut( %i s( o m(nnce prin cunoa%tere (n chip
gnostic). Astfel cel ce s-a ridicat din Alipirea p(tima%( la
cele v(zute, a jertfit mi%carea acestora %i a izbutit s(
m(nnce virtutea activ(.
205
Cel ce s-a ridicat de la p(rerea
mincinoas( despre lucruri, a jertfit normele cele v(zute %i,
mncnd ra$iunile nev(zute, a dobndit contempla$ia
natural( cea n duh. Iar cel ce s-a ridicat din r(t(cirea
politeist(, a jertfit ns(%i fiin$a lucrurilor %i, mncnd prin
credin$( cauza lor, s-a umplut de puterea cunoa%terii
teologice (lui Dumnezeu).
Deci toat( mintea contemplativ(, avnd sabia Duhului, care
este cuvntul (ra$iunea) lui Dumnezeu, dup\ ce a omort n
sine mi%carea crea$iunii v(zute, a dobndit virtutea, iar dup(
ce a t(iat de la sine n(lucirea formelor sensibile, a aflat
adev(rul n ra$iunile lucrurilor, aceasta constituind
contempla$ia natural(; n sfr[it, dup( ce s-a ridicat deasupra
fiin$ei lucrurilor, prime%te iluminarea nem(rginitei monade
dumnezeie%ti, aceasta constituind taina teologiei adev(rate.
Sau poate i-a poruncit Dumnezeu preal(udatului
Petru, frunta%ul Apostolilor, ca, ridicndu-se din puterea
nem(rginit( a firii la puterea dumnezeiasc( cea dup( har, s(
jertfeasc( cu ajutorul lui Dumnezeu, prin sabia cuvntului,
patimile r(ut($ii din oameni %i s( le fac( dup( aceea o
mncare bun( %i binepl(cut( Cuvntului spre mistuire
duhovniceasc( prin lep(darea vie$ii p(tima%e %i dobitoce%ti
de mai nainte. C(ci se spune c( sngele care curge din orice
animal njunghiat este simbolul vie$ii. Iar deosebirea
animalelor ar(tate n pnz(tur( nseamn( poate felurimea

205
Nu-1 mai tulbur( mi%c(rile ce le provoac( `n om lucrurile v(zute %i %i-
a nsu%it virtutea cu fapta.
Filocalia
130
patimilor din oameni. Tr`toarele nf($i%eaz( pe cei a c(ror
poft( se trie n lucrurile p(mnte%ti; fiarele, pe cei care %i
aprind cu furie toat( mnia spre a se nimici ntreolalt(; iar
p(s(rile, pe cei ce-%i mping toat( puterea ra$ional( spre
sudalma mndriei %i spre ngmfarea ce se na%te din ea, ca %i
pe cei ce gr(iesc nedreptate fa$( de cele nalte %i ridic( spre
cer gura lor. Acestea jertfindu-le, ca un mpreun( lucr(tor al
lui Dumnezeu, marele Petru, prin cuvntul Duhului, pe cei
dinti i-a f(cut poftitori ai celor cere%ti, pe ceilal$i blnzi %i
iubitori de oameni %i cu ng(duin$( ntreolalt(, iar pe cei din
urm( iubitori de Dumnezeu %i smeri$i la cuget.
S( vedem acum ce vrea s( arate prin n$elesul
numelui ei %i Ioppe, n care preasfntul Petru, marea talp( a
Bisericii, a avut aceast( vedenie? Numele de Ioppe se
t(lm(ce%te ca post de observa$ie, desemnnd paza ce se
cuvine s( o acord(m faptelor (6). C\ci cetatea, aflndu-se la
$(rmul m(rii, ar fi fost luat( de multele valuri, dac( nu %i-ar
fi avut a%ezarea pe n(l$ime. Din aceast( pricin( socotesc c(
prin ea este indicat acela care-%i zide%te virtutea, ca pe o
cetate, pe n(l$imea cuno%tin$ei %i care nu e totu%i departe de
ispitele f(r( voie, ntruct nu s-a scuturat nc( cu totul de
leg(tura (afec$iunea) fa$( de lucrurile sensibile, ci o are
aproape ca pe o mare %i de aceea are lips( de un post de
observa$ie, ca nu cumva dracii necura$i, folosindu-se pe
furi% de ispitele f(r( de voie, s( nlesneasc( p(trunderea
patimilor celor de bun(voie. Dar Ioppe apar$innd semin$iei
lui Isahar, iar acesta tlcuindu-se ca "plat(" sau "osteneal(",
ea mai poate s( nsemne %i deprinderea n supravegherea
faptelor, pe care le p(ze%te de n(v(lirile nev(zute ale
duhurilor r(ut($ii. Marelui Apostol i s-a poruncit, prin
urmare, s(-%i ridice mintea de la aceasta
206
%i s( %i-o mute

206
Apostolul Petru %i tot cel ce a dobndit deprinderea n virtute, s( nu
131
spre cuno%tin$a celor nalte.
A%adar cel ce se afl( pe n(l$imea de unde
supravegheaz( filosofia activ(, putem spune c( se afl( n
Ioppe; iar cel ce locuie%te n Sionul din Ierusalim, adic( n
locul de unde se vede pacea (c(ci a%a se tleuie%te "Ieru-
salim"), se afl( departe de orice afec$iune fa$( de cele
sensibile, precum geografic e departe marea de locul pe
care-i a%ezat Sionul. Acesta, aflndu-se pe n(l$imea
cuno%tin$ei, prive%te numai spre vederile inteligibile ale
existen$elor, dep(rtnd cu mintea formele v(zute ale
lucrurilor. Ca urmare el prime%te n modul cel mai clar cu
putin$( ar(t(rile lucrurilor dumnezeie%ti, care i dau o form(
mai dumnezeiasc( min$ii sale. Cel ce locuie%te a%adar n
Ioppe este omul faptelor (9:0,73,A;), care supravegheaz(
cursele vr(jma%ilor, iar cel ce locuie%te n Sion este omul
cuno%tin$ei (6@>=73,A;) care contempl( cu mintea numai
frumuse$ea lucrurilor dumnezeie%ti.
207

Iar dac( pnz(tura este r(pit( iar(%i la cer, prin
acestea avem s( n$elegem c( dup( ce a ar(tat marelui Petru
ra$iunile duhovnice%ti ale lucrurilor sensibile, care exist( la
un loc cu cele inteligibile, iar(%i le trage la Sine, ar(tndu-ne
n felul acesta c( nimic din acelea ale c(ror ra$iuni se afl( la
El, nu este necurat. De aceea n$elegnd marele Apostol
sensul celor v(zute de el, a nv($at c( nu trebuie s(
socoteasc( pe nici un om necurat %i c( la Dumnezeu nu este
c(utare la fa$(, n temeiul c(reia ar face vreo mp(r$ire
nedreapt( a f(pturilor. Din acesta pricin(, nemaintrziind, a
mplinit porunca duhovniceasc(, jertfind spre via$a
duhovniceasc( pe cei ce-%i taie de bun(voie inima mprejur,

r(mn( aici, ci s( se nal$e la treapta superioar( a cuno%tin$ei.
207
Locuitorul din Ioppe e cel de pe treapta virtu$ilor, iar cel din
Ierusalim cel de pe treapta contempla$iei.
Filocalia
132
prin cuvntul harului, %i %i leap(d( toat( necura$ia
necredin$ei, a r(ut($ii %i a ne%tiin$ei, ca pe un prepu$, f(r( s(-
%i taie de la trup nimic din cele ce le are acesta prin fire, dat
fiind c( acestea nu %i-au luat fiin$a din aplicarea p(tima%( a
voii, ci %i au originea n crea$iunea dumnezeiasc(. C(ci
nimic din cele proprii firii nu este necurat, avnd pe Dum-
nezeu drept cauz( a lor.

Scolii

1. Taina Noului Testament este anun$at( ca
schimbarea vie$ii, ca slujire ngereasc(, ca nstr(inare de
bun(voie a sufletului de trup %i ca nceput al prefacerii
dumnezeie%ti n duh.
2. Altceva, zice, este ra$iunea (cuvntul) poruncii
%i altceva modul n care trebuie s( se mplineasc( porunca.
Primind deci marele Petru porunc( despre evanghelizarea
neamurilor, a aflat modul de executare a poruncii, pe care
nu-l cuno%tea, prin pnz(tur(, nv($nd c( trebuie s( se fac(
prin t(ierea mprejur chemarea neamurilor, precum %i f(r(
celelalte rnduieli mai trupe%ti ale legii. C\ci Scriptura nu
cunoa%te dect t(ierea mprejur cea duhovniceasc(, adic(
t(ierea afec$iunii p(tima%e a sufletului fa$( de trup.
3. Orice cuvnt al poruncii dumnezeie%ti are lips(
de nv($(tur( cu privire la modul cum trebuie mplinit, lucru
pe care dumnezeiescul Apostol l nume%te "destoinicie".
208

4. Cel ce nu r(mne de dragul sim$irii la figurile
lucrurilor v(zute, ci caut( cu mintea ra$iunile lor, ca tipuri
ale realit($ilor inteligibile, sau contempl( ra$iunile f(pturilor
sensibile, nv($( c( nimic din cele v(zute nu este necurat.

208
II Cor. 2, 16; 3, 5.
133
C(ci toate sunt bune foarte prin fire.
209

5. Cel ce nu se schimb( deodat( cu mi%carea
lucrurilor ce cad sub sim$uri, se ndeletnice%te cu faptele
nep(tate ale virtu$ilor. Iar cel ce nu-%i las( mintea modelat(
de figurile lor, a dobndit cuno%tin$a cea adev(rat( despre
lucruri, n sfr%it cel ce a str(b(tut cu n$elegerea dincolo %i
de ns(%i fiin$a lucrurilor, a ajuns, ca cel mai bun teolog, n
chip ne%tiut n preajma monadei. Prin urmare cel care a
jertfit de trei ori n sine crea$iunea lucrurilor v(zute, s-a
f(cut vrednic de treapta celor des(vr%i$i.
210

6. Ioppe este, zice, deprinderea ntru virtute, care
p(ze%te s( nu se apropie vreo v(t(mare de la lucrurile
sensibile nvecinate. Iar Sionul este deprinderea ntru
cuno%tin$(, care vede cum se primesc darurile n$elegerii.

~ntrebarea 28

Ctre cine a spus Dumnezeu: "Veni&i s ne
coborm #i s amestecm limbile lor?"
211

R(spuns

Sf. Scriptur( nchipuie%te pe Dumnezeu dup(

209
Gen. l, 31.
210
Sunt iar(%i cele trei trepte ale urcu%ului. Fiecare reprezint( o nou(
desprindere de lucrurile ce cad sub sim$uri (o nou( jertfire a lor). Cel
de pe treapta virtu$ii nu se mai schimb( cu mi%carea lor, adic( nu se
ncnt( de faptul c( le dobnde%te sau le pierde, de producerea %i de
dispari$ia lor. Cel de pe treapta contempla$iei, naturale %i-a deta%at
cugetarea de robia nf($i%(rilor lor sensibile. Iar cel ce cunoa%te tainic
pe Dumnezeu, a uitat chiar %i de ra$iunile inteligibile ale lucrurilor,
adic( de fiin$a lor.
211
Gen. 11, 7.
Filocalia
134
dispozi$ia afl(toare n cei c(rora le poart( de grij( (1). Astfel
e numit %i leu %i urs %i pardos %i panter( %i om %i bou %i oaie
%i soare %i stea %i foc %i duh %i alte lucruri nenum(rate,
Dumnezeu nefiind nici una din acestea, dar fiind cugetat
potrivit cu for$a %i cu nsu%irea pe care o reprezint( fiecare
din acestea. Ar(tndu-se de pild( lui Avraam, care era
des(vr%it n cuno%tin$(, Dumnezeu l-a nv($at c( n ra$iunea
unit($ii se cuprinde ra$iunea imaterial( a Treimii. Aceasta
pentru faptul c( Avraam ie%ise cu mintea total din materie %i
din formele ei. De aceea i s-a ar(tat ca trei %i i-a vorbit ca
unul.
212
Iar lui Lot, care nu-%i cur($ise nc( mintea de
compozi$ia corpurilor alc(tuite din materie %i form(, %i
credea c( Dumnezeu este numai F(c(torul lumii v(zute, i s-a
descoperit n chip de doime, nu de treime, indicnd prin
formele n care s-a mbr(cat, c( mintea pe care voie%te s( o
nve$e nc( n-a ie%it din materie %i form(. Astfel, dac( ai
p(trunde cu pricepere ra$iunile fiec(rui loc n care Scriptura
nf($i%eaz( n chip felurit pe Dumnezeu, ai afla drept cauz( a
schimb(rii continue a nf($i%(rilor Lui, dispozi$ia celor
c(rora le poart( de grij(.
~n cazul de fa$( cei ce zideau turnul, porniser( mai
nainte din $ara de la r(s(rit a luminii, adic( de la cuno%tin$a
unic( %i adev(rat( despre Dumnezeu, %i veniser( n
p(mntul Senaar, care se t(lm(ce%te "din$ii blestema$i",
c(znd n tot felul de p(reri despre dumnezeire. Aici
adunnd toate p(rerile, ca pe ni%te c(r(mizi, se apucaser( s(
zideasc(, asemenea unui turn, necredin$a politeist(. Din
aceast( pricin( pe drept cuvnt Dumnezeu, care risipe%te
unitatea congl(suirii p(c(toase a oamenilor r(t(ci$i, se
nume%te aici pe Sine plural, dup( dispozi$ia lor, care era
mp(r$it( %i mpr(%tiat( n nesfr%ite p(reri. Prin aceasta

212
Gen. 19, 1.
135
arat( c(, fiind unul, n ei s-a mp(r$it n mul$i. Aceasta o
arat( %i n cazul lui Adam, zicnd: "Iat( Adam s-a f(cut ca
unul din noi.
213
A%adar potrivit cu starea de fiecare dat( a
omului, Dumnezeu e nf($i%at de Scriptur( sau la plural sau
ca unitate. Iar la ntrebarea, cu cine st( de vorb( Dumnezeu,
se poate r(spunde c( este obiceiul Scripturii s( nf($i%eze
sfaturile negr(ite %i ascunse ale lui Dumnezeu n chip
trupesc, ca noi s( putem n$elege cele dumnezeie%ti cu
ajutorul cuvintelor %i glasurilor care ne sunt familiare, c(ci
n sine Dumnezeu este Minte necunoscut(, Cuvnt negr(it %i
Via$( necuprins(; El nici nu gr(ie%te, nici nu se las( gr(it,
fiind ns(%i Cuvntul %i ns(%i dup( fiin$(. Dac( vom n$elege
astfel graiurile dumnezeie%tilor Scripturi nu ne vom poticni
n nici un cuvnt din cele scrise, pe motiv de ntunecime.
Dar cineva ar putea spune c( n nici un caz
num(rul plural n leg(tur( cu Dumnezeu nu se afl( n
Scriptur( ntr-un sens irepro%abil. *i spre nt(rirea p(rerii
sale ar putea aduce cuvntul: "*i a zis Dumnezeu: S(
facem" pe om dup( chipul %i asem(narea noastr(",
214

declarnd c( prin acest cuvnt nu putem s( n$elegem c(
Scriptura introduce ideea politeist(. La aceasta r(spundem:
Cnd Sfnta Scriptur( vorbe%te de Dumnezeu la plural,
adre-sndu-se n chip evlavios celor evlavio%i, o face pentru
a indica cele trei ipostasuri; ea nf($i%eaz( adic( n chip
tainic modul existen$ei Treimii atotsfinte, f(r( de nceput %i
de o fiiin$(, dat fiind c( atotsl(via, nchinat( %i atotl(udata
Treime a ipostasurilor este cea mai deplin( unitate dup(
fiin$(. C(ci Dumnezeul nostru este unitate n Treime %i
Treime n unitate. Cnd ns( vorbe%te despre Dumnezeu la
plural c(tre cei necredincio%i, osnde%te falsa idee despre

213
Gen. 3, 22.
214
Gen. l, 26.
Filocalia
136
dumnezeire a acestora, c\ci ace%tia socotesc c( deosebirea
caracteristicilor personale este fiin$ial(, nu ipostatic(. Iar
gndind astfel dumnezeirea, a v(dit c( sus$in r(t(cirea
politeist( (2).
Iar dac( nu-i vom convinge spunnd aceasta, vom
face pe placul Duhului %i a celor ce iubesc pe Duhul, ocolind
vrajba %i n$elegnd Sf. Scriptur( n acord cu dn%ii. Vom
zice deci %i noi c( ea nf($i%eaz( pe Preasfnta Treime, "S(
facem pe om" (c(ci existen$a celor create este opera Tat(lui
%i a Fiului %i a Duhului Sfnf), alteori ca r(spl(titoare a celor
ce vie$uiesc ntru evlavie ascultnd de legile ei, sau ca
providen$iatoarea celor ce au primit existen$a de la ea,
precum s-a ar(tat lui Avraam ca trei %i i-a vorbit ca unul, %i
alteori ca pedepsitoare, sau ca judec(toare a celor ce au
c(lcat legile firii, ca atunci cnd zice: "Coborndu-ne s(
amestec(m limbile lor". C\ci Treimea cea sfnt( %i de o
fiin$( nu a creat numai f(pturile, ci le %i sus$ine %i mparte
fiec(reia darurile Sale dup( vrednicie. Pentru c( fiind ea un
singur Dumnezeu, creator dup( fire, este %i providen$ia-
toarea %i judec(toarea celor f(cu$i de ea. C(ci precum este
comun Tat(lui %i Fiului %i Duhului Sfnt a crea, tot a%a le
este comun %i a judeca %i providen$ia cele create.

Scolii

1. Fiec(ruia, zice, se arat( Dumnezeu dup(
p(rerea ce %i-o face despre El. Celor ce au trecut cu dorin$a
inimii dincolo de compozi$ia corpurilor materiale %i %i-au
armonizat puterile sufletului ntr-o unic( %i constant(
mi%care nentrerupt( n jurul lui Dumnezeu, li se nf($i%eaz(
Treimea ca unitate, ca s( le arate existen$a ei s(-i nve$e n
chip tainic modul existen$ei ei. Iar celor ce %i mi%c( dorin$a
137
numai n jurul afec$iunii fa$( de cele trupe%ti %i %i au
puterile sufletului dezbinate ntre ele, li se arat( Dumnezeu
nu cum este El, ci cum sunt ei, v(dindu-i c( au r(mas cu
amndou( minile prinse de dualitatea noastr(, n temeiul
c(reia lumea trupeasc( e, alc(tuit\ din materie %i form(.
2. Cel ce zice c( deosebirea caracteristicilor
personale la Dumnezeu este fiin$ial(, nu ipostatic(, nu este
monoteist, ci politeist, ntruct sus$ine c( Dumnezeu
prime%te prin aceste caracteristice un num(r de fiin$e %i nu
de ipostasuri.

~ntrebarea 29

Ce nseamn cuvntul din Fapte: "Iar ei spuneau
lui Pavel prin Duhul Sfnt s nu se suie la Ierusalim''.
215
'i
de ce n-a ascultat pe Duhul #i s-a suit?

R(spuns

Sf. Isaia Proorocul spune n profe$ia sa c( %apte
Duhuri se vor odihni peste Mntuitorul, care va r(s(ri din
r(d(cina lui Iesse. Desigur el nu sus$ine existen$a a %apte
Duhuri,
216
ca s( nve$e %i pe al$ii s( gndeasc( a%a, ci a numit
"Duhuri" lucr(rile unuia %i acela%i Duh Sfnt, pentru c( n
fiecare lucrare se afl( ntreg %i f(r( mpu$inare Duhul Sfnt,
care lucreaz(, pe m(sura celui n care lucreaz( (1). Iar
dumnezeiescul Apostol nume%te diferitele lucr(ri ale
aceluia%i unic Duh Sfnt harisme, lucrate de unul %i acela%i
Duh.
217
Dac( a%adar fiec(ruia i se d\ ar(tarea Duhului pe

215
F.A. 21, 4.
216
Is. 11, 2.
217
I Cor. 12, 4.
Filocalia
138
m(sura credin$ei din el, prin mp(rt(%irea de o asemenea
harism( e v(dit c( fiecare dintre credincio%i prime%te
lucrarea Duhului pe m(sura credin$ei %i dup( dispozi$ia din
sufletul lui, aceast( lucrare nzestrndu-1 cu deprinderea
(aptitudinea) care l face n stare s( mplineasc( porunca
aceasta sau aceea (2).
Deci precum unul prime%te cuvnt de n$elepciune
(ra$iunea n$elepciunii), altul cuvnt de cuno%tin$(, al treilea
cuvnt de credin$( %i altul iar(%i alta dintre harismele
Duhului n%irate de marele Apostol, la fel unul prime%te prin
Duh harisma iubirii des(vr%ite, nemijlocite %i slobod( de
toate cele materiale fa$( de Dumnezeu pe m(sura credin$ei
lui, altul prin acela%i Duh harisma dragostei des(vr%ite fa$(
de aproapele %i iar(%i altul altceva prin acela%i Duh, cum am
spus, avnd fiecare n lucrare (de lucrat) harisma proprie. Iar
aceste harisme de le va numi cineva dup( Sf. Isaia duhuri,
socotesc c( nu cade din adev(r. C(ci n fiecare harism(, fie
c( e mai mare, fie c( e mai mic(, se afl( lucrnd, pe m(sura
celui n care lucreaz(, Duhul Sfnt.
Deci pe drept cuvnt marele Pavel, care fusese
chemat de Dumnezeu slujitor al tainelor Sale pe seama
oamenilor, odat( ce primise nemijlocit duhul harului
des(vr%it al iubirii de Dumnezeu, pe m(sura credin$ei sale,
n-a ascultat de cei ce primiser( harisma iubirii des(vr%ite
fa$( de el (3), care-i spuneau "prin Duhul", adic( prin
harism( iubirii fa$( de el, luat( n ei de Duhul (c(ci tot una
este Duhul cu harisma, precum am spus, nv($nd din
cuvntul profetului) s( nu se suie la Ierusalim. C\ci el a
pre$uit neasem(nat mai mult iubirea dumnezeiasc( %i mai
presus de n$elegere, dect iubirea duhovniceasc( a altora
fa$( de el. Mai bine zis nu s-a suit neascultnd, ci le-a n(l$at
prin pilda sa dorin$a celor ce prooroceau prin harisma sau
139
prin lucrarea Duhului dat( lor cu m(sur(, spre iubirea ce
este mai presus de toate. Deci nu se poate spune c( nu a
ascultat de Duhul marele Pavel, ci i-a nv($at pe cei ce proo-
roceau despre el prin harisma iubirii s( se ridice de la o
harisma mai mic( a Duhului la una mai nalt(.
Sau iar(%i, dac( harisma prooroceasc( este cu
mult n urma harismei apostole%ti, nu era potrivit cu
ra$iunea, care toate le ndrum( %i rnduie%te focul fiec(reia,
s( se orienteze ceea ce e mai presus dup( ceea ce-i mai
prejos, ci mai degrab( trebuia s( asculte ceea ce-i mai
prejos, de ceea ce-i mai presus. C\ci cei ce prooroceau
atunci prin Duhul proorocesc, nu prin cel apostolesc,
vesteau chipul suferin$ei pe care avea s( o suporte Sf. Pavel
din pricina prop(v(duirii. Dar el, privind numai spre $inta
dumnezeiasc(, nu d\ nici o nsemn(tate celor de la mijloc
(4). C(ci toat( grija lui era nu cum s( treac( peste cele ce i
se vor ntmpla, ci cum s( devin( un alt Hristos, mplinind
dup( pilda lui Hristos, toate acelea pentru care Hristos %i-a
ales, din iubire de oameni, via$a n trup. A%adar p(ruta
neascultare a lui Pavel nu-i dect o p(zire a bunei rnduieli,
care crmuie%te %i ndrum( toate cele dumnezeie%ti %i pe
fiecare l face s( stea neclintit la locul s(u propriu. Ea este o
nv($(tur( limpede ca s( nu se amestece ntreolalt( treptele
Bisericii, a%a de bine ornduite de Duhul.

Scolii

1. Cel ce lucreaz( diferit n fiecare dintre cei
nr(ut($i$i de El n chip diferit, este ntreg %i nemp(r$i$ n
to$i c\ci Duhul Sfnt se arat( lucrnd n chip neamestecat %i
nemp(r$it n to$i %i n fiecare prin una %i aceea%i putere,
fiind plinitorul tuturor celor ce sunt. C(ci este Dumnezeu
Filocalia
140
mai presus de fiin$( %i nici toate la un loc nu-l pot ncape.
2. Orice deprindere (aptitudine), prin care se
mpline%te o porunc(, zice c( este o harism( a Duhului.
3. Cel ce iube%te pe Dumnezeu din toat( inima,
din tot sufletul %i din toat( puterea, este mai mare, zice,
dect cel ce iube%te pe aproapele. Deci nu e ra$ional ca ceea
ce e mai mare s( se orienteze dup( ceea ce e mai mic, ci mai
bine ceea ce e mai mic s( se orienteze dup( ceea ce e mai
mare. De aceea dumnezeiescul Apostol pe drept cuvnt nu a
ng(duit s( fie st(pnit( demnitatea %i cinstea apostoleasc(
de treptele peste care st(pnea ea, ca nu cumva s( se strice
buna rnduial( a tuturor lucrurilor %i mai ales a celor
dumnezeie%ti.
4. Cele de la mijloc sunt diferitele ncerc(ri, pe
care le vedeau cu pre%tiin$( cei ce prooroceau prin Duhul
Sfntului Pavel suferin$ele ce avea s( le ndure pentru
adev(r. Dar el nu avea nici o grij( de acestea, gr(bindu-se s(
se uneasc( cu Hristos, cu ipostasul descoperit al bun(t($ilor,
dup( ce va trece prin credin$( dincolo de cele create.

~ntrebarea 30

Ce nseamn: "Pute&i bea paharul pe care Eu l
beau #i v pute]i boteza cu Botezul cu care Eu m botez"?
218
Care este deosebirea ntre pahar #i botez?

R(spuns

Botezul Domnului este chipul ostenelilor noastre
de bun(voie pentru virtute, prin care %tergnd petele de pe
con%tiin$(, omorm de bun(voie nclinarea voii noastre c(tre

218
Marcu 10, 38.
141
cele ce se v(d. Iar paharul este chipul ncerc(rilor f(r( de
voie, care vin asupra noastr( n timpuri de strmtoare pentru
c( st(m n slujba adev(rului %i prin a c(ror suportare,
punnd dorul dup( Dumnezeu mai presus chiar %i de via$(,
primim de bun(voie pn( chiar %i moarte silnic( a fiin$ei
noastre (1). Prin urmare aceasta este deosebirea ntre Botez
%i pahar, c( Botezul face moart( aplecarea voin$ei noastre
spre pl(cerile vie$ii, de dragul virtu$ii, iar paharul convinge
pe cei evlavio%i s( pun( adev(rul mai presus chiar %i de
via$(. Paharul l-a pus nainte de Botez, deoarece virtutea
este pentru adev(r, nu adev(rul pentru virtute (2). De aceea
cel ce cultiv( virtutea pentru adev(r, nu e r(nit de s(ge$ile
slavei de%arte; dar cel ce se str(duie%te dup( adev(r de
dragul virtu$ii, deschide n sine culcu% p(rerii de sine a
slavei de%arte.
219

Scolii

1. Botezul Domnului, zice, este omorrea
des(vr%it( a nclin(rii noastre spre lumea sim$urilor; iar
paharul este t(g(duirea chiar %i a vie$ii de aici, pentru
adev(r.
2. Adev(rul, zice, este cuno%tin$( dumnezeiasc(;
iar virtutea, lupta pentru adev(r a celor ce-l doresc. A%adar
cel ce ndur( ostenelile virtu$ii pentru cuno%tin$(, nu se
robe%te slavei de%arte, ntruct %tie c( adev(rul prin firea lui
r(mne mai presus de toate ostenelile. C\ci el prin fire nu

219
Precum Euharistia urmeaz( dup( Botez, a%a cunoa%terea adev(rului
urmeaz( dup( virtute, ca o treapt( mai nalt(. Prin Botez sau prin
virtute, ne omorm voia egoist(, dar nu ne omorm energia virtu$ii.
Prin cuminec(tura cu adev(rul, uit(m de noi n%ine, chiar ca subiecte
ale virtu$ii, ca s( nu mai tr(iasc( dect adev(rul.
Filocalia
142
poate fi cuprins de cele din urm(. Dar cel ce caut(
cuno%tin$a de dragul ostenelilor pentru ea, desigur se robe%te
slavei de%arte, ca unul ce crede c( a luat cununa naintea
sudorilor, ne%tiind c( ostenelile sunt pentru cunun(, iar nu
cununa pentru osteneli. Orice metod( se dovede%te
necugetat( atunci cnd, n loc de a ajunge prin ea la ceea ce
este absolut (pentru sine), e crezut( ea ca un lucru absolut
(pentru sine).

~ntrebarea 31

Dac "Dumnezeu nu locuie#te n temple fcute de
mini",
220
cum locuia n templul Iudeilor?

R(spuns

Dumnezeu, ngrijindu-se prea n$elept de cei
provi-den$ia$i, potrivit cu starea lor, mai nti i-a c(l(uzit pe
oameni spre adev(r prin tipuri, ntruct se crmuiau dup(
sim$uri, n felul acesta S-a amestecat pe Sine n chip nev(zut
n toate tipurile date poporului vechi, lucrnd la n(l$area
celor c(l(uzi$i. A locuit prin urmare n templul Iudeilor n
mod figurat, dar nu cu adev(rat, circumscriindu-%i prin
aceast( locuire n templu sfatul S(u negr(it cu privire la
pov($uirea tainic( a celor providen$ia$i. C(ci cel mai potrivit
loca% al lui Dumnezeu este numai mintea curat(. Pentru ea a
ng(duit Dumnezeu s( se zideasc( templul ca tip, voind ca
prin simboluri foarte ngro%ate s( desfac( din materie mintea
Iudeilor, care era cu mult mai ngro%at( dect tipurile f(r(
sim$ire. El voia s-o fac( s(-%i vad( neputin$a ei de a fi loca%
al lui Dumnezeu din pricina materialit($ii %i a dezbin(rii de

220
Fapt. Apost. 17, 24.
143
care era st(pnit( %i prin aceasta s( vin( la cuno%tin$a
nsu%irilor ei naturale. Acest lucru nen$ele-gndu-1 ns(
iudeul, care nu %tia dect s(-%i nutreasc( prin mndrie
fudulia cucernic(, a fost lipsit %i de tip %i s-a nstr(inat n
chip p(c(tos de adev(r (l).

Scolie

1. Iudeu este, zice, cel ce cultiv( numai forma
cuno%tin$ei, care este cuvntul gol %i numai chipul virtu$ii,
care este obiceiul f(r( suflet. El se f(le%te cu figurile
adev(rului.

~ntrebarea 32

Ce nseamn: "Dac ar dibui, ar gsi pe
Dumnezeu"?
221
Cum gse#te cineva pe Dumnezeu dibuind?

R(spuns

Cel ce nu se opre%te la latura v(zut( a slujirii
trupe%ti a legii, ci, p(trunznd prin c(ile min$ii n fiecare
dintre simbolurile v(zute, afl( ra$iunea divin( perfect(,
ascuns( n fiecare, n aceast( ra$iune g(se%te pe Dumnezeu
nsu%i. Dibuind bine prin puterea min$ii n materia
prescrip$iilor legii, ca ntr-o gr(mad( de lucruri amestecate,
va afla undeva ascuns n carnea legii m(rg(ritarul-ra$iune,
care scap( cu totul sim$irii. La fel %i cel ce nu circumscrie
firea celor v(zute numai la ct cuprinde sim$irea, ci
cerceteaz( cu mintea n chip n$elept ra$iunea din fiecare
f(ptur(, descoper( pe Dumnezeu, aflnd din m(re$ia ar(tat(

221
Fapt. Apost. 17, 27.
Filocalia
144
a lucrurilor ns(%i cauza lor.
Dat fiind a%adar c( nsu%irea proprie a celui ce
dibuie%te este discern(mntul, care p(trunde prin cuno%tin$(
simbolurile legii %i contempl( cu %tiin$( firea v(zut( a
lucrurilor, acela deosebe%te cele din Scriptur(, din crea$iune
%i din sine nsu%i. ~n Scriptur( deosebe%te litera %i duhul, n
crea$iune ra$iunea %i ceea ce se vede la suprafa$(, iar n sine
mintea %i sim$irea. Apoi lund din Scriptur( duhul, din
crea$iune ra$iunea, %i din sine mintea %i unindu-le indisolubil
ntreolalt(, afl( pe Dumnezeu, cunoscndu-L pe ct se
cuvine %i pe ct este cu putin$( n minte, n ra$iune %i n duh.
Aceasta, pentru c( s-a eliberat de toate cele ce-l r(t(cesc %i l
trag spre tot felul de p(reri, adic( de liter(, de suprafa$a
v(zut( a lucrurilor %i de sim$ire, n care st( latura cantitativ(
a lucrurilor, att de felurit( %i de potrivnic( unit($ii. Dar dac(
amestec( cineva %i mplete%te litera legii, suprafa$a lucrurilor
%i sim$irea proprie, este asemenea unui chior cu vederea
scurt(, suferind de boala necuno%tin$ei cauzei lucrurilor (l).

Scolie

1. Cel ce vede din Scriptur( numai duhul f(r(
figuri %i din crea$iune ra$iunile f(r( forme, cu mintea
eliberat( de lucrarea sim$irii, a aflat pe Dumnezeu; n duhul
Scripturii ca pe pricinuitorul bun(t($ii, n ra$iunile lucrurilor
ca pe al puterii, iar n sine ca pe al n$elepciunii. C(ci
ra$iunile create din nimic povestesc puterea Creatorului;
duhul Scripturii, readucnd pe cei r(t(ci$i la ndumnezeire,
veste%te bun(tatea Celui care a scris-o; iar mintea noastr(,
primind n ea n chip nedesp(r$it ra$iunile celor create, d( pe
fa$( n$elepciunea Ziditorului.
222

222
Sofia e con$inutul unitar al tuturor ra$iunilor. Sofia prim( %i perfect(
145

~ntrebarea 33

Ce nseamn: "Amin zic vou, c oricine va zice
muntelui acesta: ridic-te #i te arunc n mare, #i nu va
deosebi ntru inima sa, ci va crede c ceea ce spune se face,
va fi lui ceea ce a zis"?
223
Ce nseamn: "#i nu va deosebi"?

R(spuns

Dumnezeiescul %i marele Apostol, definind ce
este credin$a, zice:" Credin$a este ipostasul celor n(d(jduite
%i dovada lucrurilor nev(zute".
224
Iar dac( cineva ar defini-o
%i ca bun l(untric, sau ca %i cuno%tin$( adev(rat(,
doveditoare

a bunurilor tainice, nu ar p(c(tui mpotriva
adev(rului. ~n sfr%it Domnul, nv($nd despre lucrurile
tainice si despre cele n(d(jduite %i nev(zute, zice: "mp(r($ia
lui Dumnezeu este nl(untrul vostru".
225
A%adar credin$a n
Dumnezeu este acela%i lucru cu mp(r($ia lui Dumnezeu. Ea
se deosebe%te numai prin cugetare de mp(r($ie, c\ci
credin$a este mp(r($ia lui Dumnezeu f(r( form(, iar
mp(r($ia este credin$a care a primit n chip dumnezeiesc o
form( (1).
Deci pe temeiul acestui fapt, credin$a nu este n
afar( de noi. Dar noi cultivnd-o prin poruncile
dumnezeie%ti, o facem s( devin( mp(r($ia lui Dumnezeu,
care e cunoscut( numai de cei ce o au. A%adar mp(r($ia lui

din veci este Logosul divin. Dar apoi orice minte devine sofia,
potrivit cu progresul ei n adunarea tuturor ra$iunilor n sine %i n
adncirea lor.
223
Mc. 11, 23.
224
Evr. 11. 1.
225
Lc. 17, 21.
Filocalia
146
Dumnezeu este credin$a dezvoltat( prin lucrare. Iar
mp(r($ia aceasta nf(ptuie%te unirea nemijlocit( cu
Dumnezeu a celor ce fac parte din ea.
A%adar s-a dovedit limpede c\ credin$a este o
putere de leg(tur(, care nf(ptuie%te unirea des(vr%it(,
nemijlocit( %i mai presus de fire a celui ce crede cu Dum-
nezeu cel crezut (2).
Omul, constnd din suflet %i trup, este purtat de
dou( legi, a trupului %i a duhului. Legea trupului are la
dispozi$ia sa sim$irea (lucrarea sim$urilor), iar legea duhului
lucrarea min$ii. Legea trupului, lucrnd prin sim$ire, leag(
pe om de materie, iar legea duhului, lucrnd prin minte,
nf(ptuie%te n chip nemijlocit unirea lui cu Dumnezeu. De
aceea pe drept cuvnt "cel ce nu deosebe%te n inima lui",
adic( nu distinge cu mintea, sau nu taie uniunea nemijlocit(
cu Dumnezeu, produs( prin credin$(, ca unul ce a devenit
nep(timitor, mai bine zis dumnezeu, datorit( unirii prin
credin$(, "va zice muntelui acesta s( se mute %i se va muta"
(3). Prin cuvntul "acesta" este indicat cugetul %i legea
trupului, care e cu adev(rat greoi %i cu anevoie de str(mutat,
ba pentru puterea natural(, cu totul de nemi%cat %i de
neclintit. C(ci a%a de mult s-a nr(d(cinat puterea lui n firea
oamenilor prin lucrarea nera$ional( a sim$urilor, nct mul$i
nici nu cred c( este omul altceva dect trup, avnd sim$irea
ca putere prin care se bucur( de via$a aceasta. Toate sunt
deci cu putin$( celui ce crede %i deosebe%te, adic( nu taie
unirea nf(ptuit( prin credin$( ntre mintea lui %i Dumnezeu,
de dragul leg(turii afectuoase dintre suflet %i trup, sus$inut(
prin sim$ire. C(ci toate cte nstr(ineaz( mintea de lume %i
de trup %i o leag( de Dumnezeu, sunt des(vr%ite n
rezultatele lor (4).

147
Scolii

1. Credin$a simpl( o nume%te mp(r($ie f(r(
form(, ntruct cel ce o are n-a ajuns nc( la asem(narea cu
Dumnezeu prin virtu$i. Iar mp(r($ie nume%te acea credin$(,
care a dobndit prin fapte forma dumnezeiasc( a bun(t($ii.
2. Credin$a este o cuno%tin$( ce nu se poate
dovedi. Iar dac( e cuno%tin$( ce nu se poate dovedi, atunci
credin$a este o leg(tur( mai presus de fire, prin care n chip
ne%tiut %i indemonstrabil ne unim cu Dumnezeu ntr-o unire
mai presus de n$elegere.
3. Cnd mintea a dobndit unirea nemijlocit( cu
Dumnezeu, %i ope%te cu totul puterea fireasc( de a cugeta %i
de a se cugeta. Iar cnd ì d( iar(%i drumul acesteia %i cuget(
ceva din cele ce sunt n urma lui Dumnezeu, ncepe s(
deosebeasc( t(ind unirea cea mai presus de n$elegere.
226

Pn( ce se afl( omul n aceast( unire cu Dumnezeu, ca unul
ce s-a ridicat mai presus de fire, [i a devenit dumnezeu prin
participare, mut( legea firii sale ntocmai ca pe un munte
nemi%cat.
4. Mai trebuie ad(ugat, zice: "Toate sunt cu
putin$( celui ce crede", adic( toate cele care nstr(ineaz(

226
Deci unirea cea mai presus de fire %i de cugetare cu Dumnezeu %i
oprirea lucr(rii naturale a cuget(rii are loc %i n via$a aceasta, dar
pentru scurte r(stimpuri. Unirea cu Dumnezeu %i ndumnezeirea
omului nu nseamn( o identificare cu Dumnezeu dup( fiin$(, dar e
tr(it( ca o stare n care cugetarea omului nu mai face deosebire ntre
sine %i Dumnezeu, pentru c( peste tot cugetarea nu mai
:
e n
func$iune. Dar n omul ndumnezeit r(mne totu%i con%tiin$a c( nu e
nici numai el, nici numai Dumnezeu. E ceva analog cu rela $ia de
iubire ntre dou( persoane. Ele nu mai fac distinc$ie ntre eu %i tu.
Dar totu%i nu se tr(iesc ca una, ca eu sau tu, ci ca dou(, deodat(, ca o
plin(tate, ca o comunitate, deosebit( de starea singular(.
Filocalia
148
mintea de lume %i de trup. C(ci acestea sunt f(cute de
Dumnzeu cu, putin$( celui ce crede.

~ntrebarea 34

Ce nseamn iar#i: "Pentru aceasta v spun vou
c toate cte cere&i rugndu-v, s crede&i c ve&i lua, #i va fi
vou"?
227
Cum poate cineva s cread, c va lua toate cte le
cere, odat ce numai Dumnezeu #tie dac i folose#te ceea ce
are, sau nu? Deci dac din ne#tiin& cere ceea ce nu-i
folose#te, cum i va da? Iar dac nu i d ceea ce nu-i
folose#te, dar a cerut din ne#tiin&, cum poate cineva s
cread c orice cere va lua #i va fi lui?

R(spuns.

Toate ntreb(rile acestea au fost dezlegate pe scurt
n r(spunsul de mai nainte. Pentru c( numai celor ce %tiu
cum s( cread( le este dat s( %tie ce trebuie, %i care lucruri s(
le cear(. C(ci "cuno%tin$a nu este a tuturor",
228
precum nici
credin$a. De altfel nsu%i Domnul a zis: "C(uta$i mai nti
mp(r($ia lui Dumnezeu %i dreptatea Lui",
229
ndemnndu-
ne adic( s( c(ut(m nainte de toate cuno%tin$a adev(rului %i
n al doilea rnd exercitarea n mplinirea datoriilor morale.
Prin aceasta a ar(tat limpede c( cei credincio%i trebuie s(
caute numai cuno%tin$a dumnezeiasc( %i virtutea care o
mpodobe%te prin fapte.
230
Dar trebuie s( %tim c( sunt multe

227
Marcu 11, 24.
228
II Tesaloniceni 3, 2.
229
Matei 6, 37.
230
Sunt ar(tate n ordine invers( cele dou( trepte ale urcu%ului
duhovnicesc.
149
cele care trebuie c(utate n vederea cuno%tin$ei lui
Dumnezeu %i a virtu$ii de c(tre cei ce cred. De pild(:
izb(virea de patimi, r(bdarea ncerc(rilor, ra$iunile
virtu$ilor, chipurile lucr(rilor, dezr(d(cinarea afec$iunii
sufletului fa$( de trup, dezlegarea sim$urilor din leg(tura
(rela$ia) cu lucrurile sensibile, retragerea des(vr%it( a min$ii
din toate cele create %i scurt vorbind nenum(rate alte lucruri
care sunt de lips( pentru alungarea r(ut($ii %i a ne%tiin$ei %i
pentru dobndirea cuno%tin$ei %i a virtu$ii. De aceea pe drept
cuvnt a spus Domnul: "Toate cte ve$i cere, creznd, ve$i
primi. El s-a gndit la toate cte ajut( la cunoa%terea lui
Dumnezeu %i la virtute, singurele care trebuie s( le cear( cu
%tiin$( %i cu credin$( cei evlavio%i. C(ci toate acestea
folosesc %i de aceea le d( Domnul cu siguran$( celor care le
cer. Prin urmare acela care cere numai de dragul credin$ei,
adic( al unirii mijlocite cu Dumnezeu, toate cte ajut( la
nf(ptuirea acelei uniri, cu siguran$( c( le va lua. Dar acela
care cere f(r( acest scop, alte lucruri, sau chiar pe cele
nainte pomenite, nu le va primi. C(ci nu crede, ci ca un
necredincios %i urm(re%te slava proprie prin cele
dumnezeie%ti.

~ntrebarea 35

Deoarece Cuvntul s-a fcut trup, #i nu numai
trup, ci #i snge #i oase, iar pe de alt parte ni se porunce#te
s mncm trupul #i s bem sngele,
231
dar oasele s nu le
zdrobim,
232
te rog s m nve&i ce nseamn aceast mpr&ire
ntreit a Cuvntului fcut om?

231
Ioan l, 14; 6, 41; 19, 36.
232
Exod 12, 46.
Filocalia
150

R(spuns

Hot(rndu-se s( coboare n fiin$(, precum numai
El a %tiut, Cuvntul cel mai presus de fiin$( %i F(c(torul
tuturor celor ce sunt, a adus ra$iunile naturale ale tuturor
lucrurilor v(zute %i cugetate (inteligibile), mpreun( cu
n$elesurile necuprinse ale propriei dumnezeiri. Dintre
acestea ra$iunile celor cugetate sunt sngele Cuvntului, iar
ra$iunile celor sensibile sunt trupul Lui v(zut. Deci Cuvntul
fiind ~nv($(torul tuturor ra$iunilor duhovnice%ti, att a celor
din lucrurile v(zute, ct %i al celor din realit($ile inteligibile,
dup( cuviin$( %i cu drept cuvnt d( celor vrednici s(
m(nnce, ca pe un trup, %tiin$a cuprins( n ra$iunile
lucrurilor v(zute %i s( bea, ca pe un snge, cuno%tin$a
afl(toare n ra$iunile celor inteligibile (1). Pe acestea le-a
preg(tit n$elepciunea n chip mistic nc( de odinioar(,
dregnd vin %i aducnd jertfe, precum se spune la
Proverbe.
233
Iar oasele, adic( ra$iunile mai presus de
n$elegere despre dumnezeire, care dep(%esc n chip nesfr%it
toat( firea creat(, nu le d(, neavnd firea celor create vreo
putere ca s( intre n leg(tur( (rela$ie) cu acestea.
234

*i iar(%i, trupul Cuvntului este virtutea
adev(rat(, sngele cuno%tin$a f(r( de gre%eal(, iar oasele
teologia (cuno%tin$a lui Dumnezeu) cea negr(it( (2). C(ci
precum sngele se preface n forma trupului, tot a%a
cuno%tin$a se preface prin f(ptuire n virtute.
235
*i precum

233
l Proverbe 9, 2.
234
Firea noastr( creat( nu poate cunoa%te prin puterea ei finit( cele ale
lui Dumnezeu, ci numai dac( prime%te puterea lui Dumnezeu, ca prin
El s( cunoasc( ale lui.
235
Cuno%tin$a general( duce la virtute, iar virtutea duce la o cuno%tin$(
special(.
151
oasele sus$in sngele %i trupul, la fel ra$iunile mai presus de
orice n$elegere despre dumnezeire, aflndu-se n snul
f(pturilor, creaz( %i sus$in n chip ne%tiut fiin$ele lucrurilor %i
dau na%tere oric(rei cuno%tin$e %i virtu$i.
Iar dac( ar spune cineva c( %i ra$iunile Judec($ii %i
ale Providen$ei pot fi socotite trupul %i sngele, ca unele ce
vor fi cndva mncate %i b(ute, iar ra$iunile negr(ite despre
ndumnezeire, ascunse n acelea, ar spune c( sunt oasele, nu
a c(zut, cred, din adev(r.
Sau poate trup al Cuvntului mai este %i
rentoarcerea des(vr%it( a firii la ea ns(%i %i restabilirea ei
prin virtute %i cuno%tin$(, sngele, ndumnezeirea care o va
$ine prin har n fericirea ve%nic(, iar oasele, ns(%i puterea
necunoscut( care va sus$ine firea n fericirea ve%nic( prin
ndumnezeire.
Iar dac( ar spune cineva, printr-o tlcuire mai
sub$ire, c( trupul este modificarea de bun(voie prin virtu$i,
sngele des(vr%irea prin moartea pentru adev(r la vreme de
strmtoare, iar oasele ra$iunile prime despre Dumnezeu, care
nou( ne sunt inaccesibile, bine ar spune %i acesta %i n-ar
c(dea de la n$elegerea cuvenit(.

Scolii

1. Vorbe%te de fiin$a, de puterea %i de lucrarea
fiec(rei f(pturi. Acestea se v(d la toate f(pturile %i prin ele e
cunoscut Dumnezeu ca F(c(tor, Proniator %i Judec(tor. Sau
vorbe%te de cele dou( p(r$i din care se alc(tuiesc f(pturile,
adic( de materia %i forma celor sensibile, sau de fiin$a %i
accidentul celor inteligibile, sau de virtutea %i cuno%tin$a,
prin care se face cunoscut celor vrednici Cel mai presus de
cunoa%tere.
Filocalia
152
2. Teologia negr(it( este ne%tiin$a total( n sens de
dep(%ire, care este att de necunoscut(, pe ct se cunosc cele
ce pot fi cunoscute n chip natural.
3. Prin snge n$elege ndumnezeirea, care va fi
via$a celor ce se vor nvrednici de ea. C(ci sngele e
simbolul vie$ii.

~ntrebarea 36

Ce nseamn trupurile #i sngele animalelor necu-
vnttoare, pe care aducndu-le Israelitenii lui Dumnezeu,
trupurile le mncau, iar sngele nu, ci-1 vrsau n cerc la
temelia altarului?
236

R(spuns

Cei ce slujeau odinioar( lui Dumnezeu n umbra
legii, nchipuie pe ncep(torii n evlavie. C(ci %i ace%tia de-
abia pot s( n$eleag( dispozi$iile v(zute ale simbolurilor cu
n$eles de tipuri. Dat fiind a%adar c( nu acelora li s-a dat n
primul rnd legea, ci nou(, c(ci prin noi se des(vr%e%te
duhovnice%te, care vie$uim dup( pilda lui Hristos, s(
cercet(m cu evlavie ra$iunea jertfelor de atunci.
~ncep(torul n evlavie, nv($nd s( cunoasc(
faptele drept($ii, se ndeletnice%te numai cu f(ptuirea ntru
toat( ascultarea %i credin$a, mncnd cele v(zute ale
virtu$ilor ca pe ni%te trupuri (1).
Ra$iunile poruncilor, care alc(tuiesc cuno%tin$a
celor des(vr%i$i (2), el le las( lui Dumnezeu prin credin$(,
neputndu-se ntinde ct $ine lungimea cuno%tin$ei.
C(ci altarul este simbolul lui Dumnezeu, c(ruia

236
Deut. 12, 27 urm.
153
to$i ì jertfim duhovnice%te %i c(ruia i l(s(m cuno%tin$a celor
mai presus de puterea noastr(, ca s( tr(im. Iar temelia
altarului e chipul credin$ei n El, c\ci credin$a e temelia
237
care poart( toat( zidirea faptelor %i a n$elesurilor
dumnezeie%ti. Tot cel ce nu se poate mp(rt(%i cu sobrietate
de be$ia vinului n$elepciunii dumnezeie%ti prin cuno%tin$(,
face bine s( verse ra$iunile cuno%tin$elor pe care nu le
n$elege lng( aceast( temelie, adic( s( lase credin$ei
cuno%tin$a ra$iunilor care sunt mai presus de puterea lui.
Deci ca pe un chip al celor ncep'tori n evlavie,
poporul vechi mnc' trupurile jertfelor, iar sngele (3) l
v'rsa la temelia altarului, ntruct, din pricina cugetului
copil'resc, nu se putea ridica la cuno)tin+a celor ce se
s'vr)eau tainic. Hristos ns', f'cndu-ni-Se arhiereu al
bunurilor viitoare
238
)i jertfindu-se pe Sine ca jertf' trainic',
)i d' mpreun' cu trupul )i sngele celor ce )i-au deprins
sim+urile sufletului n vederea des'vr)irii, ca s' poat'
distinge binele )i r'ul.
239
C'ci cel des'vr)it a trecut nu
numai de treapta ncep'torilor, ci )i de a nainta)ilor,
240
)i de
aceea nu ignor' ra+iunile celor s'vr)ite de el dup' porunc',
ci bndu-le nti pe acelea cu duhul (ra+iunile), m'nnc' prin
fapte toat' carnea virtu+ilor, ridicndu-)i n+elegerea celor
s'vr)ite prin sim+uri la nivelul cunoa)terii cu mintea.
Mai sunt )i alte foarte multe n+elesuri ale acestora,

237
Evr. 11, 1.
238
Evrei 9, 11.
239
Evr. 5, 14. Ace%tia nu mai mplinesc poruncile prin credin$(, f(r( s(-
%i dea seama de valoarea lor, ci disting prin n$elegere binele %i r(ul.
240
Sf. Maxim, ca %i Nil Ascetul, distinge n trei trepte pe cei ce se dedic(
unei vie$i de evlavie: 48 -8=06AB-@43 48 9:4,A974@7-; ,03 oi +::ioi,
care corespund celor ce se purific(, sau celor activi, celor ce contempl(
ra$iunile din natur( %i celor ce v(d pe Dumnezeu n chip tainic. Poporul
evreiesc, era pe prima treapt(. De aceea nu mnca dect trapurile
animalelor, nu %i sngele lor.
Filocalia
154
mai ales pentru voi iubitorilor de Dumnezeu, dar le l's'm
acum din pricina mul+imii lor.

Scolii

1. Prin cele v(zute ale virtu$ilor a n$eles
disciplina moral(.
2. Observ( c( a numit ra$iunile cuno%tin$(. Iar
dac( ra$iunile sunt cuno%tin$(, cel ce cunoa%te ra$iunile desi-
gur cunoa%te Ra$iunea (Logosul) %i pe Tat(l Ra$iunii. C(ci
Ra$iunea este cuno%tin$a exact( a Tat(lui S(u: "Cel ce m(
vede pe mine, vede pe Tat(l meu",
241
zice Mntuitorul.
3. Sngele n n$eles spiritual este cuno%tin$a, ca
una ce hr(ne%te trupul virtu$ilor.

~ntrebarea 37

Se spune n Fapte despre Sf. Pavel: "Astfel c
puneau peste cei bolnavi #tergare #i legturi de pe trupul lui
#i bolile se deprtau de la ei".
242
Oare se fceau aceste
minuni pentru promovarea misiunii lui #i deci se bucurau #i
cei necredincio#i de ele, sau pentru c era sfin&it trupul lui,
se svr#eau acestea din puterea trupului lui? 'i dac din
aceast pricin n-a p&it nimic nici de la viper, pentru care
motiv n-a murit trupul Sfntului din veninul viperei, dar a
murit de sabie? Aceast ntrebare se refer #i la trupul lui
Eliseu. Apoi ce sunt legturile?

241
Io. 14, 9.
242
F.A. 19, 12.
155
R(spuns

Nu numai din pricina sfin$eniei lui Pavel, nici
numai din pricina credin$ei celor ce primeau vindecarea,
s(vr%ea pielea trupului s(u vindec(ri prin %tregare sau
leg(turi, ci fiindc( harul dumnezeiesc, mp(rt(%indu-se lui %i
acelora, f(cea cu milostivire n aceia lucr(toare prin
credin$(, sfin$enia Apostolului (l). *i iar(%i din voia harului
dumnezeiesc a r(mas trupul lui ferit de p(timire, nefiind
v(t(mat de veninul viperei, fie pentru c( harul a schimbat
puterea v(t(m(toare a veninului (2), fie pentru c( a f(cut
trupul Sfntului n stare s( risipeasc( aceast( v(t(mare, sau
fie prin vreun alt chip al iconomiei, pe care numai
Dumnezeu, care a f(cut %i a pref(cut aceastea, l %tie. Iar de
sabie a murit tot pentru c( a voit harul. C(ci nu era
nemuritor dup( fire, de%i era f(c(tor de minuni din pricina
harului.
Dac( ar fi fost nemuritor dup( fire, ar fi fost cazul
s( ntreb(m cum a putut muri de sabie, mpotriva firii. Dar
odat( ce a r(mas muritor prin fire %i dup( dobndirea
sfin$eniei, nu-i de lips( s( ntreb(m de ce a trecut din via$a
dup( trup dumnezeiescul Apostol n chipul acesta %i nu ntr-
altul. C(ci Dumnezeu, care a rnduit mai nainte de veci
via$a fiec(ruia ntr-un chip folositor, duce pe fiecare n
modul n care voie%te, spre sfr%itul propriu al vie$ii lui, fie
ca e drept acela, fie c( e p(c(tos.
Dac( a%adar e una %i aceea%i ra$iunea naturii %i a
harului, ar trebui s( ne mire %i s( ne uimeasc( tot ceea ce se
ntmpl( potrivit cu firea mpotriva harului, sau potrivit cu
harul mpotriva firii. Dar dac( alta este ra$iunea naturii %i
alta a harului, e lucru limpede %i v(dit c( Sfin$ii ca Sfin$i
f(ceau minuni din pricina harului, dar c( oameni p(timeau
Filocalia
156
din pricina firii. Aceasta pentru c( harul nu desfiin$a
tr(s(tura p(timitoare a firii, dat fiind c( ra$iunile firii %i ale
harului nu se amestecau nicidecum (3). Astfel vom n$elege
c( harul lui Dumnezeu le face n Sfin$i toate potrivit cu grija
ce o poart( celor providen$ia$i, fie c( tr(iesc, fie c( mor,
urm(rind prin ei, ca prin ni%te unelte proprii, mntuirea
celorlal$i. Deci nu le fac acestea Sfin$ii n al$ii prin firea lor,
ci prin har. Acestea se potrivesc %i despre trupul lui Eliseu.
Dar fiindc( mai mult veselesc sufletul iubitorilor
de Dumnezeu n$elesurile spirituale ale ntmpl(rilor
istorisite, vom spune c( pielea marelui Apostol era evlavia
lui, prin care unora le era "mireasm( de via$( spre via$( (4),
iar altora "miros de moarte spre moarte''
243
(5). Iar %tergarele
sunt ra$iunile limpezi ce i s-au f(cut lui cunoscute prin
contempla$ie. ~a sfr%it leg(turile sunt modurile cuvioase ale
filosofici active ale, virtu$ii. C(ci leg(turile acestea sunt
mnecu$e. Aceste ra$iuni %i moduri de lucrare se r(spndeau
ca o bun( mireasm( din evlavia adnc( a fericitului Apostol,
ca din pielea lui. Iar cei ce le primeau dobndeau vindecare
de boala care-i chinuia. Unii alungau boala ne%tiin$ei prin
ra$iunile contempla$iei, ca prin ni%te %tergare, iar ceilal$i
desfiin$au prin chipurile virtu$ilor active cu des(vr%ire
neputin$a p(catului.
Ct prive%te frigul aspru care s-a pornit asupra lor,
cred c( este povara ncerc(rilor f(r( de voie. Iar insula e
deprinderea tare %i neclintit( a n(d(jduirii n Dumnezeu.
Focul este deprinderea cuno%tin$ei. Iar vreascurile sunt firea
lucrurilor v(zute. Prin aceasta umblnd Pavel cu mna,
adic( cercetnd-o cu puterea dibuitoare a min$ii care
contempl(, %i nutrea cu n$elesurile ei deprinderea
cunoa%terii, care nl(tur( triste$ea adus( n cugetare de

243
II Cor. 2, 16.
157
furtuna ncerc(rilor. ~n sfr%it vipera este puterea rea %i
v(t(m(toare, ascuns( n firea lucrurilor sensibile. Ea mu%c(
mna, adic( lucrarea dibuitoare a min$ii care contempl(, dar
nu v(t(ma mintea strv(z(toare, deoarece aceasta nimice%te
ndat( n lumina cuno%tin$ei sale, ca ntr-un foc, puterea
v(t(m(toare, care se lipe%te de mi%carea activ( a min$ii cnd
aceasta contempl( lucrurile sensibile.
La fel n$eleg %i cele privitoare la Eliseu. Oricine a
murit prin gre%elile sale, dac( e a%ezat pe mormntul
Proorocului n care se afl( trupul lui, adic( dac( e adus
aproape de amintirea care poart( urma vie$ii Proorocului, n
care se afl( bine p(zit trupul virtu$ilor lui, e readus la via$(
prin imitarea chipului de via$( al aceluia, fiind mutat la via$(
cea virtuoas( de la moartea de pe urma patimilor r(ut($ii (5).

Scolii

1. Credin$a celor ce aveau lips\ de vindecare %i
se rugau pentru ea strnea, zice, puterea Duhului din Sfin$i,
ca puterea ascuns( s( se fac( ar(tat( prin credin$(, iar
credin$a ascuns( s( se fac( tuturor prin putere. C(ci
adev(ratul mod al vindec(rilor se realizeaz( atunci, cnd
prin credin$a celor n care se s(vr%e%te, p(trunde n toat(
puterea celor ce lucreaz( n Duh.
2. Cel ce cur($( prin aplecarea voii (yv.q)sale
stric(ciunea p(catului, stric( stric(ciunea celor care
obi%nuiesc s( strice prin fire. C(ci nestric(ciunea voin$ei
poate sus$ine cu ajutorul Providen$ei nestricat( stric(ciunea
firii, ntruct prin harul Duhului Sfnt afl(tor n ea nu
ng(duie s( fie st(pnit( firea de calit($ile potrivnice.
3. Odat( ce ra$iunea harului %i a firii nu este una %i
aceea%i, nu trebuie s( ne nedumereasc( faptul c( unii Sfin$i
Filocalia
158
au r(mas uneori deasupra p(timirilor, iar alteori au fost
dobor$i de ele. C(ci trebuie s( %tim c( minunea era a
harului, iar p(timirea a firii.
4. "Mireasm( de via$( spre via$(" le este Apostolul
celor credincio%i prin pilda sa, ntruct prin fapte i ndeamn( s(
tind( spre buna mireasm( a virtu$ilor, iar ca propov(duitor
str(mut( pe cei ce ascult( de cuvntul harului de la via$( dup(
sim$uri la via$a n duh. Iar "miros de moarte spre moarte" le este
celor care progreseaz( de la moartea ne%tiin$ei la moartea
necredin$ei, ntruct i face s( simt( osnda care i a%teapt(. Sau
iar(%i, "mireasm( de via$( spre via$(" le este celor ce se ridic( de
la f(ptuire la contempla$ie, iar "miros de moarte spre moarte"
celor care, dup( ce %i-au mortificat m(dularele de pe p(mnt
prin ncetarea de-a p(c(tui cu fapta, trec la mortificarea
preal(udat( a gndurilor %i a n(lucirilor p(tima%e.
5. Aici sunt l(murite cuvintele: "Suntem buna
mireasm( a lui Hristos, pentru Dumnezeu, n cei ce se mntuiesc
%i n cei ce pier: unora adic( mireasm( de via$( spre via$(, iar
altora miros de moarte spre moarte".
244

"Mireasm( de via$( spre
via$(" le este acelora, c(rora nu le este acoperit( Evanghelia lui,
iar "miros de moarte spre moarte" acelora, c(rora le este cu totul
acoperit(, ntruct "Dumnezeul veacului acestuia a orbit min$ile
necredincio%ilor".
245
Iar Evanghelia s-a descoperit %i s-a acoperit,
din pricina c(ldurii sau a r(celii celor ce aud.
6. P(strnd, zice, cineva amintirea vie$i sfin$ilor, prin
imitare, leap(d( moartea adus( de patimi %i prime%te via$a adus(
de virtu$i.

244
II Corinteni 2, 16.
245
II Cor. 4, 4.
159

~ntrebarea 38

Oare din ntmplare au dat Saducheii numrul de
#apte fra&i, ca brba&i ai unei singure femei,
246
sau are
aceasta un n&eles mai adnc. Iar dac are un astfel de
n&eles, cine sunt aceia #i cine este ea?

R(spuns

Zic unii c( nu trebuie n$elese alegoric persoanele,
pe care nu le laud( Scriptura. Dar fiindc( e mai bine s( ne
ostenim mai mult %i s( rug(m pe Dumnezeu nencetat s( ne
d(ruiasc( n$elepciune %i putere, ca s( n$elegem toat(
Scriptura duhovnice%te, voi r(spunde %i la aceast(
nedumerire, bizuindu-m( %i pe rug(ciunile voastre.
Saducheii sunt, dup( n$elesul spiritual, dracii sau gndurile,
care sus$in c( toate sunt st(pnite de ntmplare. Iar femeia
este firea oamenilor. Cei %apte fra$i da$i ei de Dumnezeu la
vremi diferite de la nceputul veacului, spre a o pov($ui %i a
o face s( aduc( roade ale drept($ii, sunt legile.
247
Cu acestea
petrecnd firea oamenilor ca %i cu ni%te b(rba$i, n-a avut de
la ea nici un fiu, ci a r(mas stearp( de roadele drept($ii.
Prima lege e cea dat( lui Adam n Rai. A doua e cea care s-a
dat aceluia%i dup( izgonirea din Rai, sub forma de certare. A
treia e cea care s-a dat lui Noe la ie%irea din corabie. A patra
e legea t(ierii mprejur, dat( lui Avraam. A cincea e cea care
s-a dat aceluia%i n leg(tur( cu jertfirea lui Isaac. A %asea e
cea dat( prin Moise. Iar a %aptea e cea dat( prin darul
prevestitor, sau prin insuflarea Proorocilor. ~n tot acest timp

246
Mt. 23, 24
247
~n grece%te legea e de genul masculin (@AB4; @AB43).
Filocalia
160
nc( nu se nso$ise firea omeneasc( cu legea Evangheliei
prin leg(tura credin$ei spre mpreuna vie$uire, adic( cu
b(rbatul cu care avea s( r(mn( n to$i vecii.
Dracii aduc a%adar mereu naintea ra$iunii noastre,
prin gndurile ce ni le strnesc, aceste legi, lund mpotriva
credin$ei cu argumente la aparen$( ntemeiate, luate din
Scripturi, %i f(cndu-ne s( ne ndoim de este vreo nviere din
mor$i %i de mai trebuie s( a%tept(m vreun alt fel de via$(
dup( cea de aici. ~n caz c( r(spundem afirmativ, ei ne fac s(
ne ntreb(m dup( care lege se va c(l(uzi firea oamenilor,
dintre cele date ei din veac? Dac( vom zice c( dup( vreuna
din cele amintite, ei vor obiecta, zicnd: "Prin urmare
de%art( %i f(r( de folos va fi %i atunci via$a oamenilor, dac(
nu a fost slobozit( de rele de mai nainte: adic( dac( firea se
va nvrti iar(%i n acelea%i lucruri. Aceasta introduce n chip
v(dit domnia ntmpl(rii %i scoate Providen$a din lume".
Dar Domnul %i cuvntul mntuitor respinge pe ace%ti draci %i
aceste gnduri, f(cnd s\ se str(vad( nestric(ciunea firii,
care se va descoperi n viitor %i ar(tnd c( ea nu va vie$ui
atunci dup( nici una din legile de mai nainte, ci, dup( ce se
va fi ndumnezeit, se va nso$i, prin Duhul, cu nsu%i
Dumnezeu Cuvntul, de la care %i spre care %i-a luat %i-%i va
lua nceputul %i $inta existen$ei.
Iar dac( va n$elege cineva prin cei %apte b(rba$i %i
cei %apte mii de ani, sau cela %apte mii de ani, sau cele %apte
veacuri, cu care a convie$uit firea omeneasc(, nu va t(lm(ci
locul f(r( judecat( %i f(r( n$elegerea de lips(. *i nici unuia
din ace%tia nu-i va fi so$ie firea n via$a viitoare, ntruct
firea temporal( %i-a primit sfr%itul %i al optulea b(rbat,
adic( veacul cel f(r( de moarte %i f(r( de sfr%it, a luat-o pe
ea.

161
~ntrebarea 39

Ce sunt cele trei zile, n cursul crora mul&imile
struie lng Domnul n pustie?
248

R(spuns

Pustia este firea omeneasc( sau lumea aceasta, n
care st(ruie pe lng( ra$iunea virtu$ii %i a cuno%tin$ei
249
cei ce
rabd( osteneli %i necazuri plini de credin$( %i de n(dejdea
bunurilor viitoare. Iar cele trei zile sunt, dup( unul din
n$elesurile spirituale ale lor, cele trei puteri ale sufletului
prin care st(ruind pe lng( ra$iunea dumnezeiasc( a virtu$ii
%i cuno%tin$ei (printr-una adic( cercetnd, printr-alta dorind
%i printr-a treia luptndu-se pentru ea), primesc drept hran(
nestric(doas( %i nt(ritoare de minte, cuno%tin$a lucrurilor
(1).
Dup( alt n$eles, cele trei zile nseamn( cele trei
legi mai generale: cea scris(, cea natural( %i cea duhovni-
ceasc(, sau cea a harului (2). Pentru c( fiecare lege
lumineaz( potrivit cu ea ns(%i firea omeneasc(, avnd ca
F(c(tor al luminii ei Soarele drept($ii. C(ci precum f(r(
soare nu se poate face nicidecum ziu(, la fel f(r(
n$elepciunea fiin$ial( %i de sine subsistent( nu poate fi o
lege a drept($ii. ~n$elepciunea aceast( %i face r(s(ritul ei
propiu n fiecare lege %i ea este aceea care umple ochii
n$eleg(tori ai sufletelor de lumina n$elegerii. Fericitul
David %tiind acestea, zice: "Legea Ta este f(clie picioarelor

248
Matei 15, 32.
249
Ra$iunea e totodat( Logosul divin, care e substan$a virtu$ii %i a
cuno%tin$ei.
Filocalia
162
mele".
250
F(clie a numit legea scris(, pentru faptul c(
aceasta, prin combina$iile me%te%ugite ale diferitelor
simboluri, ghicituri %i tipuri materiale, r(spnde%te naintea
celor ce-%i l(rgesc prin fapte pa%ii sufletului mpotriva
puterilor vr(%ma%e, lumina care arde r(utatea patimilor (3).
Iar lumina a unit legea duhovniceasc( a harului pentru faptul
c( arat( simplu, f(r( simbolurile sensibile, c(r(rile
ve%nice,
251
pe care mintea contemplativ( urm(rindu-%i
drumul, e dus( spre cel mai nalt dintre bunuri, spre
Dumnezeu, nelsndu-%i determinat( %i limitat( mi%carea
cuget(rii de nici unul dintre lucrurile create (4). C\ci lumina
legii harului e nenserat(, neavnd nici un fel de cuno%tin$(,
care s(-i defineasc( razele atotstr(lucitoare. Sau poate
Proorocul a numit "picioare" drumul ntregii vie$i tr(ite
dup( voia lui Dumnezeu, sau mi%c(rile gndurilor bune n
suflet c(l(uzite ca o f(clie de lumin( din legea scris(. Iar
"c(r(ri", chipurile virtu$ilor conforme cu legea natural( %i
ra$iunile cuno%tin$ei din legea duhovniceasc(, pe care le
desv(luie prezen$a lui Dumnezeu Cuvntul %i care readuc
firea la ea ns(%i %i la cauza ei, prin virtute %i cuno%tin$(.
252

Cei ce din dorin$a arz(toare dup( mntuire, au stat
n cursul acestor trei zile, sau al acestor trei legi pe lng(
Dumnezeu Cuvntul %i au r(bdat cu b(rb($ie ostenelile
fiec(reia, nu sunt slobozi$i fl(mnzi, ci primesc hran(

250
Psalm 119, 105.
251
Mintea umbl( ve%nic pe c(r(rile cuno%tin$ei de Dumnezeu. ~n acest
sens cuno%tin$a aceasta e o lumin( nenserat(. Dar %i n sensul c( nu e
definit( prin nimic m(rginit.
252
Modurile naturale ale virtu$ilor, sau revenirea firii la ea ns(%i prin
virtu$i, nu se realizeaz( numai prin puterile omului, ci prin venirea
la ea a lui Dumnezeu-Cuvntul. Vie$uirea n conformitate cu firea e
condi$ionat( de ajutorul harului, o separa$ie ntre natur( %i har, n
sensul catolic, nu cunosc Sf. P(rin$i.
163
mbel%ugat( %i dumnezeiasc(: pentru legea scris(, izb(virea
des(vr%it( de patimile contrare firii: pentru legea natural(,
puterea de a mplini f(r( gre%al( datoriile fire%ti, mplinire
prin care se sus$in leg(turile afectuoase ale oamenilor
ntreolalt(, nl(turndu-se toat( nstr(inarea %i dezbinarea
care sf%ie firea; iar pentru cea duhovniceasc(, unirea cu
Dumnezeu nsu%i, n temeiul c(reia, ie%ind din cele create,
primesc slava cea mai presus de fire, prin care nu se mai
arat( dect Dumnezeu sigur luminnd n ei (5). Dar mai pe
larg despre acestea pute$i citi n scrierea despre "Locurile
ndoielnice",
253
unde se tlcuie%te un loc din "Cuvntarea Sf.
Grigorie la dumnezeiasca Cincizecime''

Scolii

1. Vorbe%te despre ra$iune, iu$ime %i poft(. Prin
ra$iune cercet(m, prin poft( dorim bunul cercetat, iar prin
iu$ime lupt(m pentru el.
2. A numit zile puterile (facult($ile) sufletului, ca
unele ce sunt n stare sa primeasc( lumina poruncilor
dumnezeie%ti. Dar %i pe cele trei legi mai generale, ca unele
ce lumineaz( sufletele ce primesc lumina. C(ci precum la
Facere Scriptura a numit "zi" att lumina spunnd: "*i a
v(zut Dumnezeu lumina c( e bun( %i a numit lumina zi", ct
%i aerul luminat de ea, zicnd: ,,*i s-a f(cut sear( %i s-a f(cut
diminea$(, ziua nti",
254
tot a%a a numit "zile" nu numai
puterile sufletului, ci [i legile care le lumineaz( pe acestea.
C(ci abia ntrep(trunderea acestora ntreolalt( produce ziua
compus( a virtu$ilor, prin faptul c( nu se mai deosebesc de

253
Ambiguorum liber, P. G. 91, 1389-1393.
254
Gen. l, 4.
Filocalia
164
lumina dumnezeiasc( a Cuvntului
255
puterile str(b(tute cu
totul de ea.
3. Cuvntul (Ra$iunea) lui Dumnezeu este n
acela%i timp %i f(clie %i lumin(. Lumin(, fiindc( lumineaz(
gndurile naturale ale credincio%ilor, %i f(clie fiindc( pe de o
parte mpr(%tie ntunericul vie$ii dup( sim$uri, n cei care se
zoresc prin mplinirea poruncilor spre via$a cea n(d(jduit(,
iar pe de alta, pedepse%te cu arderea judec($ii pe cei ce se
alipesc cu voia de noaptea aceasta ntunecoas( a vie$ii,
pentru iubirea de pl(cere a trupului.
4. Cel ce nu s-a ridicat mai nti la sine nsu%i,
prin lep(darea patimilor contrare firii, nu se va ridica la
cauza proprie, adic( la Dumnezeu, prin dobndirea cu
ajutorul harului a bunurilor mai presus de fire. Cel ce vrea s(
fie ridicat cu adev(rat la Dumnezeu, trebuie s( se despart(
cu cugetarea de lucrurile create.
5. Legea scris( are ca scop isb(virea de patimi,
cea natural( deopotriva cinstire %i deopotriva ndrept($ire a
tuturor oamenilor, iar des(vr%irea celei duhovnice%ti st( n
faptul c( scopul ei este s( fac( pe om asemenea cu
Dumnezeu, att ct i este cu putin$( omului.

~ntrebarea 40

Ce nseamn numrul celor #ase vae de ap de la
nunta din Cana Galileii?
256

R(spuns

Dumnezeu care a f(cut firea omeneasc(, i-a dat

255
K4< ,07/ +ov 2A64@ 0-84< .>7A;
256
In. 2, 5.
165
prin voin$a Sa deodat( cu existen$a %i puterea corespun-
z(toare de nf(ptuire a datoriilor (1). Cele %ase vase de ap(
sunt a%adar puterea natural( de nf(ptuire a poruncilor
dumnezeie%ti. Oamenii, gonind din ea cuno%tin$a, n
str(dania lor de%art( dup( lucrurile materiale, %i f(cuser(
aceast( putere goal( %i f(r( ap( %i de aceea nu %tiau cum s(
cure$e murd(ria p(catului, c(ci cel lipsit de cuno%tin$( nu
cunoa%te modul de cur($ire a p(catelor prin virtute. Aceasta
s-a ntmplat pn( cnd venind Cuvntul (Ra$iunea),
Ziditorul firii, a umplut de cuno%tin$a cea dup( fire numit(
putere de nf(ptuire a datoriilor %i pe urm( a pref(cut n vin,
adic( n ra$iunea cuno%tin$ei mai presus de fire, ra$iunea %i
legea firii (2).
257
Cei ce o beau apoi pe aceasta ies din firea
tuturor lucrurilor %i zboar( pn( n locul ascuns al l(untrului
dumnezeiesc, unde primesc bucuria %i veselia care e mai
presus de toate cuno%tin$ele. Ei beau vinul cel bun, adic(
ra$iunea tainic(, f(c(toare de ndumnezeire, la sfr%it, dup(
ce s-au bucurat de toate celelalte binefaceri h(r(zite de
Providen$( oamenilor (3).
Iar prin num(rul %ase se n$elege puterea de
f(ptuire a firii (4), nu numai pentru c( Dumnezeu a f(cut
cerul %i p(mntul n %ase zile, ci %i fiindc( este num(rul cel
mai des(vr%it nl\untrul lui zece %i se compune din p(r$ile
sale. Vasele de ap(, spune Scriptura, erau de cte dou( sau
cte trei m(suri. Prin aceasta se arat( c( puterea de f(ptuire a
firii cuprinde pe planul contempla$iei naturale, ntocmai cum
ar cuprinde dou( m(suri, toat( cuno%tin$a f(pturilor, att a
celor trupe%ti ce constau din materie %i form(, ct %i a celor
inteligibile ce constau din fiin$( %i accident, cu un cuvnt,
cuno%tin$a general( a celor trupe%ti; iar pe planul nv($(turii

257
Restabilirea firii numai Hristos o face. Dar El face mai mult dect
atta. El umple vasele cu ap(, dar pe urm( preface apa n vin.
Filocalia
166
tainice despre Dumnezeu, att ct e cu putin$( firii,
cuno%tin$a %i lumina despre Sf. Treime, sau despre Tat(l,
despre Fiul %i despre duhul Sfnt, ca pe trei m(suri.
Ded voi, care v( afla$i pe treapta cuno%tin$ei, lua$i
aminte. Puterea general( a firii, prin care mpline%te cele
bune, se mparte n %ase. *i acestea sunt modurile generale
ale lucr(rilor. Iar puterii generale a firii, care produce
virtu$iile, i corespunde virtutea cea mai general( dintre
toate, care se mparte %i ea n %ase forme (specii), generale %i
ele. Corespunz(tor cu puterea firii, virtutea general( se
mbrac( n mai multe moduri, ramificndu-se n cele %ase
forme (5). Acestea trebuie s( le cerceteze cel ce se ini$iaz( %i
cel ce ini$iaz( pe altul n tainele cuvintelor %i n$elesurilor
dumnezeie%ti, dac( mintea lui se desfat( cu tlcul mai nalt
al acestora. Pe lng( acestea trebuie s( mai cerceteze cine
sunt slujitorii care scoteau apa, cine e mirele, cine e mireasa,
cine e mama care a ndr(znit s( anun$e Cuvntului c( "vin
nu au". Dar ca nu cumva cuvntul nostru despre acestea
r(mnnd mut s( se opreasc(, nednd celor fl(mnzi nici
m(car o parte de hran( duhovniceasc(, voi gr(i dup( puterea
mea, f(r( s( f(g(duiesc c( voi descoperi tot n$elesul celor
spuse (c(ci mintea mea e prea slab( pentru a mbr($i%a
vederile spirituale cuprinse n ele), ci numai ct va putea s(
cuprind( puterea mea de n$elegere.
Deci cea mai general( dintre virtu$i spun to$i c(
este iubirea. Iar puterea cea mai general( a firii care o
produce pe aceasta, spun c( este ra$iunea. Aceasta,
prinzndu-se cu t(rie de cauza ei (6), %i desf(%urndu-se n
lucrare se deosebe%te n %ase moduri mai generale, care
mbr($i%eaz( formele (speciile), n care se mparte ra$iunea
iubiri `ngrijind trupe%te %i duhovnice%te de cei ce fl(mnzesc
%i nseteaz(, de str(ini %i de cei goi, de bolnavi %i de cei din
167
nchisori (7). C(ci ra$iunea virtu$ii nu se m(rgine%te numai
la trupuri %i puterea firii noastre nu se arat( numai n cele
supuse sim$urilor.
Deci puterea cea mai general( a firii omene%ti d(
diferite forme virtu$ii celei mai generale, deosebind-o prin
cele %ase moduri ale sale n tot attea specii. Prin acestea
firea se une%te cu aplecarea unitar( a voii,
258
ar(tnd n to$i
(n toate) ra$iunea cea nemp(r$it( %i modelatoare, care i (le)
adun( la sine prin faptul c( face %i sufer( toate cu bun(tate
(8). Pe aceast( ra$iune relund-o la sine, nt(rit( prin
ostenelile datorate, mintea, taie toate umfl(turile %i %tirbirile
firii, pe care n(scocindu-le prin aplecarea voii, iubirea
trupeasc( de sine a fiec(ruia, a s(lb(ticit prea blnda fire %i a
t(iat fiin$a cea una n p(r$i multe %i potrivnice, ba, cum mai
r(u nu se poate, chiar stric(cioase una alteia, n felul acesta
mintea readuce firea la mijlocia statornic(, pentru care au
fost %i scris n ea de la nceput legile naturale ale virtu$iilor
de c(tre Dumnezeu (9) Scriptura indicnd poate %i taina
aceasta, nf($i%eaz( cele %ase vase goale si f(r( ap(, ar(tnd
cum puterea cea mai general( a firii se afl( ntr-o iner$ie n
ce prive%te s(vr%irea binelui.
Astfel puterea cea mai general( a firii,
mp(r$indu-se n %ase moduri de lucrare, modeleaz( n tot
attea forme cea mai general( dintre virtu$i, mbr($i%nd
ntreaga virtute. F(cnd a%a, firea ascult( de legea ei cea mai
general(, ca de un judec(tor f(r( gre%eal( al adev(rului. Pe
acest judec(tor Scriptura l-a numit starostele mesei. Acesta

258
H .C=3; :voo+oi 7> +q 6@IB?; B4@0E3,> = firea se une%te cu o
orientare unitar( a voin$ei tuturor %i %i recap(t( astfel ea ns(%i
unitatea, pe care socotin$a deosebit( a voii fiec(rui individ o sf%iase.
Dar chiar prin faptul c( voia dintr-un individ se une%te cu firea lui,
voia lui se une%te cu voile tuturor. C(ci ndat( ce se pune cineva n
acord cu firea din sine, s-a pus n acord cu firea n semeni .
Filocalia
168
declar( n chip n$elept c( vinul cel mai bun, pe care l-a adus
Cuvntul mai pe urm( prin venirea Sa, adic( ra$iunea cea
mai nalt( despre Dumnezeu, trebuie s(-l bea firea
omeneasc( la nceput, ca pe cel dinti, %i cu el s( se mbete,
%i numai pe urm( s( cunoasc( alte vinuri, adic( ra$iunile
lucrurilor, ca pe ni%te vinuri inferioare fa$( de cel dinti.
C(ci e ct se poate de drept %i de cuviincios ca firea s(
cunoasc( mai nti Ra$iunea pentru care a fost f(cut( %i
numai pe urm( s( iscodeasc( ra$iunile lucrurilor zidite
pentru ea (10).
Iar cei ce scoteau apa %i serveau, sunt slujitorii
Vechiului %i Noului Testament, adic( Sf. Patriarhi,
legiuitorii, conduc(torii de o%ti, judec(torii, regii, Proorocii,
Evangheli%tii %i Apostolii, prin care s-a scos apa cuno%tin$ei
%i s-a dat iar(%i firii. Aceasta a pref(cut-o n harul
ndumnezeirii Cuvntul, care a f(cut firea din bun(tate %i a
ndumnezeit-o prin iubirea de oameni. Iar dac( ar spune
cineva c( slujitorii sunt cuget(rile naturale pline de %tiin$( %i
de evlavie care la porunca Cuvntului, scot apa cuno%tin$ei
din buna ornduire a lucrurilor, cred c( nu gre%e%te fa$( de
adev(r.
Iar mirele e, n chip v(dit, mintea omeneasc(, care
%i ia drept mireas(, spre mpreun( vie$uire, virtutea.
Cuvntul, fiind chemat, vine bucuros cinstind nso$irea lor,
%i nt(re%te nvoiala nun$ii lor duhovnice%ti %i nc(lze%te
duhovnice%te, prin vinul S(u dorin$a lor dup( mult( rodire de
prunci. Mama Cuvntului e credin$( adev(rat( %i nentinat(.
C(ci precum Cuvntul ca Dumnezeu este dup( fire F(c(torul
Maicei care L-a n(scut pe El dup( trup, f(cnd-o Maic( din
iubirea de oameni %i primind s( se nasc( din ea ca om, la fel
Cuvntul, producnd n noi mai nti credin$a, se face pe urm(
n noi Fiul credin$ei, ntrupndu-Se din ea prin virtu$ile cu
169
fapta (11). Prin credin$( apoi ajungem la toate, primind de la
Cuvntul darurile spre mntuire. C(ci f(r( de credin$(, c(reia
Cuvntul i este dup( fire Dumnezeu, iar dup( har Fiu, nu
avem nici o ndr(zneal( s( ne adres(m cu cereri c(tre El.
Fie ca o asemenea nunt( s( ncheiem %i noi
totdeauna %i fie ca Iisus cu Maica Sa s( vin( la ea, ca s(
readune cuno%tin$a noastr( care curge afar( din pricina
p(catului %i s( o prefac( n ndumnezeire. C(ci aceasta
scoate mintea din cuno%tin$a lucrurilor %i nt(re%te pn( la
neschimbabilitate cuno%tin$a firii, ca pe o ap( spiritual(, prin
calitatea vinului.

Scolii

1. Puterea nume%te mi%carea s(dit( n fire n chip
fiin$ial, spre lucrarea virtu$iilor, dar manifestat( prin
ntrebuin$area ei voit( %i liber( de c(tre cel ce o are.
2. Cuvntul lui Dumnezeu, f(cndu-se om, a
umplut iar de cuno%tin$( firea golit( de cuno%tin$a dat( ei. *i
nt(rind-o pn( la nescnimbare, a ndumnezeit-o, nu prin
fire, ci prin calitatea
259
ce i-a dat-o, pecetluind-o eu Duhul
S(u, ca s( nu-i lipseasc( nimic, precum a dat apei t(rie prin
calitatea vinului. C(ci pentru aceasta s-a f(cut om adev(rat,
ca s( ne fac( pe noi dumnezei dup( har.
3. Vinul bun este ra$iunea care ne scoate din fire
%i ne ridic( spre ndumnezeite;
260
Acesta i-a fost oprit lui

259
Precum apa devine vin nu prin ea %i nu dup( substan$(, ci prin putere
de sus %i printr-o calitate d(ruit(, a%a firea noastr( se ndumnezeie%te
nu prin sine, ci printr-o calitate deosebit( de fiin$a ei, ce i se d( de
Dumnezeu.
260
Koov oivov, +ov 9:A; 0F>=3@ :io+o+iiov +q .C=->; 2A64@. Nu
cred c( e just( traducerea latineasc(: vinul bun e ra$iunea naturii,
care ne ridic( spre ndumnezeire. Ra$iunea firii nu ne poate
Filocalia
170
Adam s(-l bea n urma c(derii.
261
Dar Cuvntul (Ra$iunea),
golindu-se pe sine din iubirea de oameni, s-a f(cut mai pe
urm(, prin ntrupare, cum numai El %tie, vin bun de b(ut.
C(ci El nsu%i este %i Providen$a, ca sus$in(toare a lucrurilor,
%i Ra$iunea Providen$ei, ca metod( de ngrijire a celor
providen$iale %i Providen$iatorul care sus$ine toate prin
ra$iunile de-a fi ale lor.
4. Puterea min$ii e capabil( prin fire de
cunoa%terea f(pturilor trupe%ti %i netrupe%ti. Dar ilumin(rile
Sfintei Treimi le prime%te numai prin har creznd numai c(
este dar nendr(snind s( cerceteze ce este ea dup( fiin$(.
5. Puterea general( a firii se mparte n %ase
moduri %i lucr(ri. Iar iubirea general( n %ase forme de
virtu$i. C(ci cel ce alin( foamea, setea %i ajut( pe cei goi, pe
cei str(ini, pe cei bolnavi %i pe cei din nchisoare, fie c( o
face aceasta trupe%te sau duhovnice%te, mpline%te iubirea
fa$( de Dumnezeu %i fa$( de aproapele, constatatoare din
cele %ase virtu$i, ca unul ce-%i p(streaz( dorul sufletului plin
numai de Dumnezeu.
6. Cauza ra$iunii este Dumnezeu, pentru a c(rui
c(utare omul a primit puterea ra$iunii.
7. Iubirea se mparte n cele din care const(.
8. Cel ce datorit( virtu$ii a devenit prin aplecarea

ndumnezei, a%a cum puterea natural( a apei n-a f(cut-o pe aceasta
vin. Ra$iunea care scoate din fire este, cum se spune mai jos, nsu%i
Logosul divin, Ra$iunea suprem(. Dar Ra$iunea divin( se coboar( pe
Sine ca s( poat( fi primit( de om %i b(ut( de acesta ca un vin bun. Ea
se une%te cu ra$iunea uman(, pref(cnd-o pe aceasta, a%a cum Iisus a
pref(cut apa n vin, dar n vin ce poate fi suportat de om, iar
scoaterea din fire nu nseamn( scoaterea acesteia din fiin$a, ci numai
din puterea ei.
261
A devenit incapabil de n$elegerea Ra$iunii divine, ngro%ndu-i-se
mintea prin p\cat.
171
voii egal fa$( de to$i, arat( n sine pe Dumnezeu cel ce nu
caut( la fa$(. C(ci precum Dumnezeu a creat firea tuturor,
dup( una %i aceea%i ra$iune, a%a a rnduit ca toat( mi%carea
voin$ei s( fie una %i aceea%i. Prin aceasta ra$iunea firii, care
pare c( se risipe%te, se adun(.
9. Starea de mijloc este starea izb(vit( de patimile
contra firii, dar neajuns( la bunurile mai presus de fire. Ea
arat( aplecarea (socotin$a) voii n acord cu firea, neavnd
vreo nclinare proprie %i potrivnic( ra$iunii firii. De aceea ea
consider( pe to$i oamenii ca unul, avnd legea firii ca pe o
carte scris( de Dumnezeu.
10. Judec(tor natural nu este legea firii, care ne
nva$( c(, nainte de n$elepciunea din lucruri, trebuie s( ne
mi%c(m dorin$a spre cunoa%terea tainic( a F(c(torului
tuturor.
11. Credin$a, n n$eles mai ascuns, este maica
Cuvntului, fiind produs( mai nti, na%te pe urm(, ntrupat
prin virtu$i, pe Cuvntul care a f(cut-o pe ea.

~ntrebarea 41

Care este n&elesul celor cinci brba&i ai
Samarinencii #i al celui de al #aselea, care nu i este
brbat?
262

R(spuns

*i femeia Samarineanc(, %i cea care s-a m(ritat,
dup( Saduchei, cu cei %apte fra$i,
263
%i cea cu scurgerea sn-

262
In. 4, 18.
263
Mt. 22, 23.
Filocalia
172
gelui,
264
%i cea care s-a aplecat la p(mnt, %i fiica lui Iair %i
cea siro-fenician(,
265
nf($i%eaz( att firea oamenilor
ndeob%te, ct %i sufletul
266
fiec(rui om n parte. Fiecare
adic( nseamn(, dup( dispozi$ia ei p(tima%\, att firea ct %i
sufletul. Astfel femeia de care vorbesc Saducheii este firea
sau sufletul, care a convie$uit cu toate legile dumnezeie%ti
date din veac, f(r( s( aduc( rod, iar de bunurile viitoare nu
vrea s( %tie. Cea bolnav(, de curgerea sngelui este de
asemenea firea %i sufletul, a c(ror putere, dat( lor pentru a
da na%tere faptelor drept($ii %i ra$iunilor, se scurge prin
patimi spre materie. Siro-feniciana este iar(%i firea %i
sufletul fiec(ruia, a c(rui cugetare, asemenea unei fiice, e
r(u chinuit( de neputin$a epileptic(, din pricina iubirii de
materie. Fiica lui Iair de asemenea este firea %i sufletul de
sub lege, care a murit de tot din pricina nemplinirii
dispozi$iilor legii %i a poruncilor dumnezeie%ti. Iar femeia
aplecat( la p(mnt este firea sau sufletul, care %i-a ncovoiat
spre materie toat( puterea de activitate a min$ii, n urma
n%el(ciunii diavolului. ~n sfr%it, Samarineanca, la fel cu
femeile de mai nainte, nf($i%eaz( firea sau sufletul
fiec(ruia, lipsit de darul proorocesc, care petrece, cu ni%te
b(rba$i, cu toate legile date firii; dintre acestea cinci
trecuser(, iar a %asea, de%i fiin$a, nu era b(rbat al firii sau al
sufletului, deoarece nu f(cea s( se nasc( din el dreptatea
care mntuie%te pentru vecie.
Prima lege pe care a avut-o firea de b(rbat a fost
cea din rai, a doua a fost cea care i s-a dat dup( izgonirea
din rai, a treia cea din vremea potopului lui Noe, a patra cea
a t(ierii mprejur din timpul lui Avraam, a cincea cea a

264
Lc. 8, 41; Mt. 9, 20.
265
Mt. 15, 22.
266
Sufletul e n grece%te feminin, G<MH.
173
aducerii lui Isaac. Toate acestea primindu-le firea, le-a
lep(dat, adic( au murit, din pricina nerodirii
faptelor virtu$ii. Iar a %asea lege, cea dat( prin Moisi, era ca
%i cnd n-o avea, fie pentru c( firea nu s(vr%ea dreptatea
poruncit( de ea, fie pentru c( urma s( treac( la legea
Evangheliei, ca la un alt b(rbat, ntruct legea nu s-a dat firii
oamenilor pentru veci, ci spre c(l(uzirea ei la ceva mai nalt
%i mai tainic. Aceasta nseamn(, cred, ceea ce a spus
Domunl c(tre Samarineanca: "*i pe care-1 ai acum, nu este
al t(u"; C(ci %tia c( firea avea s( treac( la Evanghelie. De
aceea %i vorbea cu ea pe la ceasul al %aselea,
267
cnd sufletul
e str(b(tut n chip deosebit de razele cuno%tin$ei prin venirea
Cuvntului la el, dup( ce a trecut umbra legii. *i sufletul
st(tea cu Cuvntul lng( fntna lui Iacob, adic( lng(
izvorul n$elesurilor Scripturii. Dar acestea ajung despre
tema de fa$( (1).

Scolie

1. Fntna lui Iacob e Scriptura; apa e cuno%tin$a
din Scriptur(; adncimea fntnii, n$elesul greu de atins al
tainelor Scripturii. G(leata de ap( e erudi$ia n tlcuirea
cuvntului dumnezeiesc al Scripturii, pe care nu o avea
Mntuitorul, fiind nsu%i Cuvntul (ns(%i Ra$iunea) %i
netrebuind s( dea celor credincio%i o cuno%tin$( adunat( prin
nv($(tur( %i studiu, ci d(ruindu-le din harul duhovnicesc
n$elepciunea cea necontenit $%nitoare, care niciodat( nu se
sfr%e%te n cei vrednici de ea. C(ci g(leata, adic( erudi$ia,
scoate o foarte mic( parte din cuno%tin$(, l(snd ntregul
neatins, ntruct acela nu poate fi cuprins de nici un cuvnt

267
Ceasul al 6-lea e la amiaz(, cnd soarele e mai aproape %i lumineaz(
mai puternic.
Filocalia
174
(de nici o ra$iune). Dar cuno%tin$a dup( har cuprinde toat(
n$elepciunea ct( e ng(duit( oamenilor, f(r( studiu, $%nind
n chip variat, potrivit cu trebuin$ele.

~ntrebarea 42

~n ce n&eles se spune despre noi c facem pcatul
#i-l cunoa#tem, iar despre Domnul c s-a fcut pcat, dar nu l-
a cunoscut 'i cum de nu este mai grav a fi pcat #i a nu-l
cunoa#te, dect a-1 face #i a-1 #ti? "Cci pe Cel ce n-a
cunoscut pcat, zice, L-a fcut pentru noi pcat".
268

R(spuns

Corupndu-se mai nti libera alegere a ra$iunii
naturale a lui Adam, a corupt mpreun( cu ea %i firea, care a
pierdut harul nep(timirii %i a%a s-a ivit p(catul (1). A%adar
c(derea voin$ei de la bine la r(u este cea dinti %i cea mai
vrednic( de osnd(. A doua ntmplat( din pricina celei
dinti, este mutarea firii de la nestric(ciune la stric(ciune,
mutare ce nu poate fi osndit(. C(ci dou( p(cate s-au ivit n
protop(rinte, prin c(lcarea poruncii dumnezeie%ti: unul
vrednic de osnd( %i unul care nu poate fi osndit, avnd
drept cauz( pe cel vrednic de osnd(. Cel dinti este al
hot(rrii libere, care a lep(dat binele cu voia, iar al doilea al
firii, care a lep(dat f(r( voie, din pricina hot(rrii libere,
nemurirea (2). Aceast( stric(ciune %i alterare a firii, produs(
una din alta, voind Domnul %i Dumnezeul nostru s-o
ndrepteze a luat toat( firea %i astfel a avut %i El, n firea
luat(, tr(s(tura p(timitoare, mpodobit( cu nestric(tiunea
voii libere (3). *i a%a a devenit prin fire, din pricina

268
II Cor. 5, 21.
175
tr(s(turii p(timitoare, p(cat, de dragul nostru, dar
necunoscnd p(catul din aplecarea voii, datorit( statorniciei
neschimbabile a voii Sale libere, El a ndreptat tr(s(tura
p(timitoare a firii prin nestric(ciunea voii Sale libere, f(cnd
din sfr%itul tr(s(turii p(timitoare a firii, adic( din moarte,
nceputul prefacerii spre nestric(ciunea cea dup( fire (4). *i
precum printr-un om, care %i-a mutat de bun( voie libera
alegere de la bine, s-a s(vr%it n to$i oamenii prefacerea firii
din nestric(cioas( n stric(cioas(, la fel printr-un om, Iisus
Hristos, care nu %i-a mutat libera alegere de la bine, s-a
s(vr%it n to$i oamenii restabilirea firii din starea de
stric(ciune n cea de nestric(ciune.
Necunoscnd deci Domnul p(catul meu, adic(
povrnirea voin$ei mele libere, nu a luat %i nu s-a f(cut
p(catul meu (5). Dar lund p(catul cel pentru mine, adic(
stric(ciunea firii pentru povrnirea voii mele libere, s-a f(cut
pentru noi om prin fire p(timitor, desfiin$nd prin p(catul
cel pentru mine p(catul meu (6). *i precum n Adam
hot(rrea liber( a voin$ei lui proprii pentru r(u a desfiin$at
podoaba comun( a nestric(ciunii firii, Dumnezeu socotind
c( nu e bine ca omul, care %i-a nr(it voia liber(, s( aib( o
fire nemuritoare, la fel n Hristos hot(rrea voii Sale proprii
pentru bine a sp(lat ru%inea comun( a stric(ciunii ntregii
firi. *i astfel la nviere firea a fost preschimbat( ntru
nestric(ciune, pentru neclintirea voii libere spre r(u,
Dumnezeu judecnd c( e drept ca omul, care nu %i-a
schimbat voia libar( spre r(u, s( primeasc( iar(%i firea
nemuritoare. Iar omul acesta este Cuvntul lui Dumnezeu
cel ntrupat, care %i-a unit Sie%i, dup( ipostas, trupul
str(b(tut de sufletul ra$ional. C\ci dac( p(timirea,
stric(ciunea %i moartea cea dup( fire a adus-o n Adam
povrnirea voii libere, pe drept cuvnt neclintirea voii libere
Filocalia
176
din Hristos a adus nep(timirea, nestric(ciunea %i nemurirea
cea dup( fire, prin nviere.
Schimbarea firii spre p(timire, spre stric(ciune %i
spre moarte e deci osnda p(catului s(vr%it prin hot(rre
liber( de Adam. Aceast( stare nu a avut-o omul dintru
nceput de la Dumnezeu, ci a nfiin$at-o %i a cunoscut-o,
s(vr%ind prin neascultare p(catul cu voia. Osnda prin
moarte este rodul acestui p(cat. Lund deci Domnul osnda
aceasta a p(catului meu liber ales adic( p(timirea,
stric(ciunea %i moartea cea dup( fire, s-a f(cut pentru mine
p(cat, prin p(timire, moarte %i stric(ciune, mbr(cnd de
bun( voie prin fire osnda mea, El care nu era osndit dup(
voia liber(. Aceasta a f(cut-o ca s( osndeasc( p(catul %i
osnda mea din voie %i din fire, sco$nd n acela%i timp

din
fire p(catul, p(timirea, stric(ciunea %i moartea. ~n felul
acesta s-a f(cut tain( comun( iconomia Celui ce din iubirea
de oameni, pentru mine cel c(zut din neascultare, %i-a nsu%it
de bun( voie prin moarte osnda mea, ca s( m( mntuiasc(,
h(r(zindu-mi prin aceast( fapt( nnoirea spre nemurire.
Socotesc c( s-a ar(tat, pe scurt, din multe laturi,
cum s-a f(cut Domnul p(cat, dar nu a cunoscut p(catul %i
cum omul nu a devenit p(cat, dar a f(cut %i a cunoscut
p(catul, att pe cel din voia liber(, al c(rui f(c(tor este el,
ct %i pe cel al naturii, pe care l-a primit Domnul pentru el,
de cel dinti aflndu-se cu totul slobod (7). A%adar
nicidecum nu e lucru mai bun a face %i a cunoa%te p(catul,
dect a se face p(cat. Aceasta s-a v(zut $innd seama de
scopul Scripturii, pe care 1-am ar(tat %i de cuvenita
deosebire a n$elesurilor, care se afl( n cuvntul p(cat. C(ci
cel dinti p(cat produce desp(r$irea de Dumnezeu (8),
lep(dnd prin hot(rre liber( cele dumnezeie%ti; iar cel de al
doilea tope%te mult( r(utate, neng(duind ca r(utatea
177
hot(rrii libere s( p(%easc( la fapt(, dat( fiind sl(biciunea
firii (9).

Scolii

1. Cite%te, Nile, %i bag( n cap m(car %i mai trziu.
2. P(catul firii, zice c( este moartea, prin care
ncet(m de a mai fi, chiar dac( nu vrem; iar p(catul voin$e
alegerea celor contrare firii, prin care refuz(m cu voia de a fi
ferici$i.
269

3. Domnul, ntrupndu-Se ca om, a fost stric(cios
dup( fire. ~n acest sens se spune c( a devenit p(cat.
4. Moartea Domnului, zice, s-a f(cut nceput al
nestri-c(ciunii ntregii firi.
5. *i ca om el a fost nep(c(tos dup( fire.
6. P(catul pentru noi este stric(ciunea firii,
p(catul este caracterul lunecos al voii libere. Omul a devenit
muritor, suportnd moartea firii, n temeiul unei osnde
drepte, ca s( se desfiin$eze moartea voii libere.
7. Primul p(cat, zice c( este cel al voii libere al
lui Adam, povrnit( spre r(u. De aceea a fost singur "liber
ntre mor$i",
270
neavnd p(catul pentru care s-a ivit moartea.
A face %i a cunoa%te p(catul e v(dit c( $ine de hot(rrea
voin$ei.
8. Adam s-a f(cut p(timitor prin fire, spre
pedepsirea p(catului din voia liber(. Pe acesta

269
Sf. Maxim pune adeseori n paralel( existen$a (7A :ivoi) cu existen$a
fericit( (+o :o :ivoi). Prima o avem exclusiv de la Dumnezeu, pentru a
doua trebuie s( colabor(m %i noi prin voia noastr( liber(. Prima o avem
exclusiv de la Dumnezeu n calitate^de cauz( ini$ial(, a doua prin
Dumnezeu ca $int( final( spre care avem s( tindem.
270
Ps. 8, 6.
Filocalia
178
necunoscndu-1 Domnul, s-a f(cut p(cat, lund ca om, din
pricina lui, prin fire, tr(s(tura p(timitoare dup( trup.

~ntrebarea 43

Dac Scriptura spune c pomul vie&ii este n&elep-
ciunea, iar lucrarea n&elepciunii st n a deosebi #i
cunoa#te,
271
prin ce se deosebe#te pomul cuno#tin&ei binelui
#i rului de pomul vie&ii?

R(spuns

Marii dasc(li ai Bisericii, putnd spune multe
despre aceast( tem(, prin harul din ei, au socotit c( e mai
bine s( cinsteasc( locul cu t(cerea, nevrnd s( spun( nimic
mai adnc, din pricina neputin$ei celor mul$i de a se ridica la
n$elegerea celor scrise. Iar dac( au %i spus unii cte ceva,
mai nti au cercetat puterea ascult(torilor %i a%a au spus o
parte din ce puteau spune, spre folosul celor pe care i
nv($au, l(snd cea mai mare parte neatins(. De aceea %i eu
m-a% fi gndit s( trec mai bine locul sub t(cere, dac( n-a% fi
socotit c( prin aceasta a% fi ntristat sufletul vostru iubitor de
Dumnezeu. Deci de dragul vostru voi spune ceea ce poate s(
fie potrivit tuturor %i ceea ce pot s( n$eleag( %i cei mici %i
cei mari.
Pomul vie$ii %i cel(lalt pom se deosebesc mult %i
negr(it, prin nsu%i faptul c( el este numit pomul vie$ii, iar
cel(lalt nu al vie$ii, ci numai al "cuno%tin$ei binelui %i
r(ului". C(ci pomul vie$ii e desigur f(c(tor de via$( iar
pomul care nu-i al vie$ii, e v(dit c( e f(c(tor de moarte.

271
Prov. 3, 8.
179
Pentru c( pomul care nu e f(c(tor de via$(, deoarece nu a
fost numit pom al vie$ii, desigur c( va fi numit f(c(tor de
moarte, odat( ce nimic altceva nu se deosebe%te, prin
opozi$ie, de via$(.
Afar( de aceasta pomul vie$ii %i ca n$elepciune se
deosebe%te foarte mult de pomul cuno%tin$ei binelui %i
r(ului, care nici nu e n$elepciune. C\ci proprii n$elepciunii
sunt mintea %i ra$iunea, iar proprii, deprinderii opuse a
n$elepciunii sunt lipsa de ra$iune %i sim$irea (domnia
sim$urilor). Deci, ntruct omul a venit n existen$( alc(tuit
din suflet mintal %i din trup nzestrat cu sim$ire (sim$uri),
dup( un prim n$eles, pomul vie$ii e mintea sufletului, n
care %i are scaunul n$elepciunea, iar pomul cuno%tin$ei
binelui %i r(ului e sim$irea trupului, n care e v(dit c( se afl(
mi%carea nera$ional(. Omul primind porunca dumnezeiasc(
s( nu se ating( prin experien$( cu fapta de aceast( sim$ire, n-
a p(zit-o. Amndoi pomii, adic( att mintea ct %i sim$irea
au, dup( Scriptur(, puterea de a deosebi ntre cele spirituale
(inteligibile) %i cele supuse sim$urilor (sensibile), ntre cele
vremelnice %i cele ve%nice. Mai bine zis ea fiind puterea de
discern(mnt a sufletului, l convinge ca de cele dinti s( se
prind( cu toat( srguin$a, iar pe celelalte s( le dispre$uiasc(.
Iar sim$irea are puterea de a deosebi ntre pl(cerea %i durerea
trupului. Mai bine zis, aceasta fiind o putere a trupurilor
nsufle$ite %i sensibile, convinge pe om s( mbr($i%eze pe cea
dinti (adic( pl(cerea) %i s( resping( pe cea de-a doua
(durerea). Cnd deci omul nu e preocupat de-a face alt(
deosebire dect aceasta, dintre sim$irea trupeasc( de pl(cere
%i durere, calc( porunca dumnezeiasc( %i m(nnc( din
pomul cuno%itin$ei binelui %i r(ului. El are adic(
ira$ionalitatea sim$irii ca singurul mijloc de discern(mnt n
slujba conserv(rii trupului. Iar prin ea se prinde cu totul de
Filocalia
180
pl(cere ca de ceea ce e bun %i se fere%te de durere ca de ceea
ce e r(u. Cnd ns( e preocupat de-a face cu mintea numai
deosebirea dintre cele vremelnice %i cele ve%nice, p(ze%te
porunca divin(, mncnd din pomul vie$ii. El are adic(
atunci n$elepciunea afl(toare n minte, ca singurul mijloc de
discern(mnt n slujba sus$inerii sufletului. Iar prin ea se
str(duie%te dup( slava celor ve%nice, ca dup( adev(ratul bine
%i se re$ine de la stric(ciunea celor vremelnice, ca de la ceea
ce e r(u.
Mare este, prin urmare, deosebirea ntre cei doi
pomi %i ntre puterea lor natural( de discern(mnt, ca %i ntre
n$elesurile proprii fiec(ruia. C(ci termenii de bine %i de r(u
se folosesc, f(r( deosebire, n mai multe n$elesuri %i pot
pricinui celor ce nu cuget( cu n$elepciune asupra cuvintelor
Duhului, mult( r(t(cire. Dar voi, n$elep$i fiind prin har, %ti$i
c( ceea ce se nume%te simplu r(u, nu e n tot felul r(u, ci e
r(u n raport cu ceva, iar n raport cu altceva nu e r(u. La fel
ceea ce se nume%te simplu bine, nu e n tot felul bine, ci e n
raport cu ceva, iar n raport cu altceva nu e bine (1). P(zi$i-
v( deci de primejdia ce se na%te din folosirea aceleia%i
numiri pentru lucruri deosebite.

Scolie

Binele min$ii e dragostea nep(tima%( pentru duh
iar r(ul ei este afec$iunea p(tima%(. Binele sim$irii e mi%-
carea p(tima%( prin pl(cere spre trup, iar r(ul ei e dispozi$ia
ce se na%te n ea prin virtute.
181

~ntrebarea 44

Ctre tine zice Dumnezeu "Iat Adam s-a fcut ca
unul din noi?
272
"Dac zice ctre Fiul, cum e pus Adam
alturi de Dumnezeu, nefiind din fiin&a Lui. Iar dac zice
ctre ngeri, cum ~l pune pe nger alturea de Sine ca egal
dup fiin&, zicnd ca unul din noi" ?

R(spuns

Am spus deja n capitolul despre ridicarea
turnului, c( Scriptura nchipuie%te pe Dumnezeu vorbind,
dup( dispozi$ia l(untric( din sufletul celor providen$ia$i. Ea
indic( astfel voia dumnezeiasc( prin figuri proprii nou(
dup( fire. Nici aici a%adar Scriptura nu nf($i%eaz( f(r( o
pricin( anumit( pe Dumnezeu spunnd: "Iat( Adam s-a
f(cut ca unul din noi", ci l nf($i%eaz( spunnd aceasta dup(
nf($i%area poruncii. *i adaug( %i cauza acestei rostiri, pe
care a$i uitat s-o pune$i n ntrebare %i care l(mure%te tot
n$elesul. C(ci spunnd: "Iat( Adam s-a f(cut ca unul din
noi", adaug(: "cunoscnd binele %i r(ul. *i acum nu cumva
s(-%i ntind( mna %i s(-%i ia din pomul vie$ii %i s( m(nnce
%i s( tr(iasc( n veac". Deodat(, adic(, cu ndemnul ce i l-a
dat, diavolul l-a nv($at pe om %i politeismul, spunndu-i:
"~n ziua n care ve$i mnca din pom, vi se vor deschide ochii
%i ve$i fi ca ni%te dumnezei, cunoscnd binele %i r(ul". De
aceea Dumnezeu ntrebuin$eaz( n chip ironic %i osnditor
pluralul: "S-a f(cut ca unul din noi", care corespunde cu
ideea despre Dumnezeu, s(dit( n Adam de am(girea
%apelui, ca s( mustre pe omul care a ascultat de diavolul. *i

272
Facere 3, 22.
Filocalia
182
ca s( nu-%i nchipuie cineva c( felul de vorbire ironic( e
str(in obiceiului Scripturii, s( asculte cum vorbe%te
Scriptura n numele lui Dumnezeu c(tre Israel: "Dac( ve$i
umbla mpotriva mea cu viclenie, %i eu voi umbla mpotriva
voastr( cu viclenie".
273
~ntru nimic nu se deosebe%te ns(
viclenia de ironie. *i s(-%i mai aminteasc( acela cum i-a
preg(tit Dumnezeu lui Ahab am(girea, nf($i%ndu-i
minciuna ca adev(r (2), ca gre%ind acela s( aduc( Dumnezeu
peste el pedeapsa cea dreapt(.
274
Scriptura urm(re%te, a%adar,
s(-l am(geasc( pe Adam, cnd nf($i%eaz( pe Dumnezeu
zicnd despre el, c( "s-a f(cut ca unul din noi". C(ci astfel
cum ar ad(uga Dumnezeu: "cunoscnd binele %i r(ul", ca %i
cum ar avea %i El o cuno%tin$( compus( %i constatatoare din
lucruri opuse? Aceasta e cu neputin$( s( o cuget(m despre
Dumnezeu, cu att mai pu$in s( ndr(znim s( o spunem
despre Acela care singur e simplu dup( fiin$(, dup( putere %i
dup( cuno%tin$( %i care nu are dect cuno%tin$a binelui (3),
mai bine zis e ns(%i puterea %i ns(%i cuno%tin$a. Dar nici
m(car vreuna din fiin$ele ra$ionale, care %i au existen$a de la
%i dup( Dumnezeu, nu are deodat( %i la un loc, n mi%carea
simpl( a cuget(rii, cuno%tin$a compus( a celor contrare,
deoarece cuno%tin$a unuia din cele dou( lucruri care %i sunt
contrare produce ignoarea celuilalt lucru. C(ci nu poate fi
amestecat( cuno%tin$a a dou( lucruri contrare %i nu coexist(
nicidecum. Cuno%tin$a acestui lucru nseamn( necuno%tin$a
celuilalt dintre cele contrare, a%a cum nu se poate ca ochiul
s( perceap( deodat( ceea ce-i sus %i ceea ce-i jos %i ceea ce-i
pe amndou( laturile, ci e de trebuin$( o ntoarcere proprie
spre fiecare dintre ele, prin desfacerea de celelalte.
Scriptura nf($i%eaz(, a%adar, pe Dumnezeu ca %i

273
Levit 26, 27-28.
274
III Reg. 22, 15 urm.
183
cnd %i-ar nsu%i p(timirea lui Adam, sau mustr( pe Adam
fiindc( a ascultat de sfatul %arpelui, f(cndu-1 s(-%i dea
seama de nebunia politeist(, s(dit( `n el prin am(girea
Satanei. Dac( a%a este, s-a l(murit deajuns nedumerirea. De
altfel, dac( afli singur ceva mai nalt, mp(rt(%e%te-mi %i mie
din darul h(r(zit $ie de Dumnezeu pentru cunoa%terea
lucrurilor. Iar cuvntul: "*i acum nu cumva s(-%i ntind(
mna %i s( ia din pomul vie$ii %i s( tr(iasc( n veci",
socotesc c( urm(re%te providen$ial s( despart( cu fapta
lucrurile neamestecate ca r(ul s( nu se fac( nemuritor, %i
conservndu-se prin mp(rt(%irea de bine. C(ci Cel ce a
f(cut pe om vrea ca cuno%tin$a aceluia%i om s( nu fie
amestecat(, stnd n acela%i timp n leg(tur( cu cele ce-%i
sunt contrare (5).

Scolii

1. Dumnezeu i gr(ie%te lui Adam potrivit cu
ideea de dumnezeire, pe care o nv($ase aceia de la diavol.
2. Cel ce iube%te minciuna, e predat ei spre
pierzare, ca s( cunoasc( prin p(timire ceea ce a cultivat de
bun(voie %i s( afle din experien$( c( a mbr($i%at din
neaten$ie, moartea n loc de via$(.
3. Dumnezeu are numai cuno%tin$a binelui, fiind
ns(%i %tiin$a %i cuno%tin$a binelui. Iar cuno%tin$a r(ului nu o
are, ntruct nu are nici puterea lui. C(ci, numai dac( are
cineva prin fire putere pentru un lucru, are %i cuno%tin$a lui
n chip fiin$ial. Deci r(ul se cuget( n fiin$ele ra$ionale
precum ceva ce vine pe urm( n mod accidental, mpotriva
firii, datorit( pasivit($ii lor, dar nu n baza unei puteri
naturale.
4. Cuno%tin$a celor contrare e contemplat( pe rnd
Filocalia
184
de cei capabili de ea.
5. Cel ce %i-a convins cuno%tin$a s( $in( r(ul pe
care l face ca bine prin fire, acela %i-a strns puterea de acti-
vitate a sufletului ca pe o mn( %i a luat n chip vinovat din
pomul vie$ii, socotind r(ul prin fire nemuritor. De aceea
Dumnezeu, a%eznd prin fire n con%tiin$a omului mustrarea
pentru r(u l-a desp(r$it de via$(, ca pe unul ce a devenit r(u
prin hot(rrea voin$ei. Aceasta ca nu cumva, s(vr%ind r(ul,
s(-%i poat(, convinge con%tiin$a c\ r(ul este prin fire bun.

~ntrebarea 45

Ce vrea s spun n Levitic prin pieptul legnat #i
bra]ul (#oldul) separat, nchinate, n cinstea lui Dumnezeu,
preo&ilor ?
275

R(spuns

Cred c( prin piept se n$elege contempla$ia nalt(,
iar prin bra$ activiatea adic( deprinderea (aptitudinea)
cuget(rii %i lucrarea, sau cuno%tin$a %i virtutea (1). C(ci
cuno%tin$a aduce mintea n chip nemijlocit lui Dumnezeu,
iar virtutea o desface prin fapte din toat( devenirea
lucrurilor. Acestea le-a l(sat Scriptura pe seama preo$ilor,
care au primit ca mo%tenire numai pe Dumnezeu %i nimic
din cele ale p(mntului.
Sau alt n$eles: Cei ce prin cuno%tin$( %i virtute
sunt str(b(tu$i de Duhul, au s( fac( prin cuvntul nv($(turii
inimile altora capabile de evlavie %i de credin$(, iar
aptitudinea %i puterea lor f(ptuitoare trebuie s( le despart(
de str(duin$ele dup( fiea cea stric(cioas( %i s( le mute spre

275
Lev. 7, 31, 32.
185
agonisirea bunurilor nestric(cioase %i mai presus de fire. De
aceea pe drept cuvnt a poruncit Scriptura ca, de la cele aduse
spre jertf( lui Dumnezeu, pieptul leg(nat, adic( inima celor ce
se dedic( lui Dumnezeu, %i bra$ul, adic( activitatea lor, s( fie
date n seama preo$ilor (2).

Scolii

1. Pieptul e simbolul contempla$iei, iar bra$ul al acti-
vit($ii. C\ci contempla$ia e aptitudinea cuget(rii, iar activitatea
e lucrare. Prin amndou( acestea se caracterizeaz( adev(rata
preo$ie.
2. Cel ce prin nv($(tur( cucernic(, aduce lui
Dumnezeu ca jertf( inimile altora, asemenea pieptului din
Levitic, %i cel ce despre puterea lor de activitate de cele
stric(cioase prin mplinirea poruncilor, s-a f(cut preot, lund
pe seama sa pieptul %i bra$ul celor ce se aduc pe ei n%i%i
jertf( lui Dumnezeu.

~ntrebarea 46

Care e deosebirea ntre oglid #i ghicitur?
276

R(spuns

Oglinda este, ca s( nu spun pe scurt, con%tiin$a
care are n ea ne%tirbit forma tuturor virtu$iilor cu fapta %i
prin care cel curat cu n$elegerea vede pe Dumnezeu; sau cu
alte cuvinte, ea e deprinderea cu mplinirea poruncilor, care
cuprinde sinteza tuturor virtu$iilor mplinite ntreolalt( n
chip unitar, ca o fa$( divin(. Iar ghicitura este cuno%tin$a

276
1 Cor. 13, 12.
Filocalia
186
ra$iunilor (cuvintelor) dumnezeie%ti, printr-o mbr($i%are
deplin(, pe ct se poate, cu ajutorul contempla$iei,
cuprinznd n sine ar(tarea str(vezie a celor mai presus de
n$elegere. Oglinda este, simplu vorbind, deprinderea care
indic( forma originar( a virtu$ilor, ce se va descoperi celor
nvrednici$i. C(ci oglinda ar(t( sfr%itul viitor al filosofiei cu
fapta, celor ce au oglinda. Iar ghicitura indic( originalul
celor inteligibile, prin cuno%tin$( (1).
Deci toat( dreptatea de aici, comparat( cu cea vii-
toare, are n$elesul unei oglinzi, ce reflect( chipul lucrurilor
originare, dar nu cuprinde ns(%i lucrurile n subsisten$a lor
descoperit(. *i toat( cuno%tin$a, pe care o avem aici despre
lucrurile nalte, comparat( cu cea viitoare, este o ghicitur(
ce con$ine o indica$ie a adev(rului, dar nu nsu%i adev(rul n
subzisten$a lui, care va avea s( se descopere n viitor.
~ntruct n virtute %i cuno%tin$( se cuprind cele dumnezeie%ti,
oglinda ne indic( originalele prin virtute, iar ghicitura face
str(vezii originalele prin cuno%tin$(. Aceasta este deosebirea
ntre oglind( %i ghicitur(: oglinda veste%te sfr%itul viitor al
f(pturii, iar ghicitura indic( taina contempla$iei.
277

277
Virtutea noastr( de aici, orict ar fi de des(vr%it(, e numai o oglind(
prin care se vede des(vr%irea viitoare, care pe de alt( parte nu va
mai fi propriu-zis virtute, dac( virtutea e oglind(, sau v(l str(veziu,
care odat( va nceta. Iar cuno%tin$a noastr( de aici, ca treapt( mai
nalt( a virtu$ii, orict de bogat( ar fi, nu e dect o ghicitur( prin care
se ntrevede adev(rul viitor, care la ar(tarea lui va desfiin$a ghicitur(,
sau cuno%tin$a de aici.
Deci %i virtutea %i cuno%tin$a au o consitu$ie paradoxal(. Pe de o
parte cuprind realitatea viitoare, pe de alta o disimuleaz(, o ascund, ne
n%al( cu privire la chipul ei adev(rat (io+ :ioo). Ar fi interesant de
comparat ideea de disimulare implicat( n virtutea %i cunoa%terea
cre%tin( cu cea din gnoseologia lui Lucian Blaga de pild(. S-ar putea
spune de categoriile stilistice ale acesteia, sau de categoriile kantiene,
care pe de o parte redau ceva din realitate, pe de alta o disimuleaz (, c(
187

Scolie

Oglinda indic( bunurile ce vor corespunde
f(pturii, iar ghicitura tainele viitoare ale cuno%tin$ei.

~ntrebarea 47

Ce nseamn: "Glasul celui ce strig n pustie", #i
celelalte? Ce e pustia #i ce nseamn aici calea Domnului #i
gtirea ei? Care sunt crrile Lui #i ce nseamn a le face
drepte? Ce sunt vile prpstioase #i ce nseamn "#i toat
valea prpstioas se va umple"? Ce sunt mun&ii #i dealurile,
#i ce nseamn coborrea lor? Ce nseamn cele strmbe #i
cum se vor f ace drepte? Ce sunt cele aspre #i cum se vor
face ci netede? 'i ce nseamn dup, ce spune toate
acestea: "'i va vedea tot trupul mntuirea lui Dumnezeu"?
278

R(spuns

Glas al lui Dumnezeu Cuvntul, care strig( de la
nceput n pustie, adic( n firea oamenilor, sau n lumea
aceasta, este desigur orice sfnt, fie c( nchin( lui
Dumnezeu, cu sinceritate, ca Avel,
279
cele dinti mi%c(ri ale
contempla$iei sufletului, ngr(%ate prin virtu$i (1); fie c( se
plimb( cu n(dejdea neclintit( a credin$ei, asemenea lui
Eno%,
280
de bunurile viitoare, dobndind prin n(dejdea n ele

sunt expresia puterilor noastre finite de n$elegere a realit($ii. Cnd
aceste puteri vor nceta %i locul lor l va lua puterea infinit(
dumnezeieasc(, atunci vom cunoa%te Adev(rul "fa$( c(tre fa$(".
278
Is. 40, 3-5; Lc. 3, 4-6.
279
Fac. 4, 4.
280
Fac. 4, 26.
Filocalia
188
puterea s( le cheme cu t(rie (2); fie c(, ncercat n toat(
virtutea, %i-a ridicat, ca Enoch,
281
mintea cu totul din
leg(tura %i din cuno%tin$a lucrurilor %i %i-a mutat-o, deplin
eliberat(, la ns(%i cauza cea mai presus de n$elegere (3); fie
c(, asemenea lui Noe,
282
privind prin credin$( chipurile
viitoare ale judec($ii dumnezeie%ti, %i-a ntocmit, ca pe o
corabie, o vie$uire %i o deprindere, care s(-l scape de mnia
viitoare, nt(rit( din toate p(r$ile cu frica lui Dumnezeu (4);
fie c(, asemenea lui Avraam, v(znd cu ochiul curat al
credin$ei frumuse$ea bunurilor viitoare, a ascultat s( ias( cu
drag( inim( din p(mntul, din rudenia %i din casa
p(rinteasc(, p(r(sind leg(tura %i afec$iunea fa$( de trup, fa$(
de sim$uri %i fa$( de cele supuse sim$urilor (5) %i, aflndu-se
n timpul ncerc(rilor %i al luptelor, mai presus de fire, a
preferat

n locul firii pe acela care e cauza firii, precum
marele Avraam a preferat pe Dumnezeu lui Isaac;
283
fie c(,
asemenea lui Isaac
284
, ajuns la vrful p(timirii %i la o foame
nes(turat( dup( contempla$ie, a c%tigat o att de ferm(
deprindere ntru virtute %i cuno%tiin$(, nct nu a putut fi
clintit de la adev(r, chiar cnd era r(sboit de duhurile
viclene (6); fie c(, asemenea lui Iacob, cur($indu-%i mintea
de desi%ul celor materiale %i de confuzia lor, %i-a f(cut-o
neted( %i, mbr(cndu-%i trupul n piei de ied, adic( asprimea
vie$ii lui Dumnezeu, a primit de la Dumnezeu puterea
mpotriva cugetului trupesc; apoi tot asemenea lui Iacob, de
teama r(scoalei patimilor %i de dorul unei nv($(turi mai
nalte prin experien$(, s-a mutat n Haran, adic( la
contemplarea naturii de la care lund, prin ostenelile cu

281
Fac. 5, 33.
282
Fac. 6, 8.
283
Fac. 12, 1; 22, 2.
284
Fac. 26, 1.
189
fapta, toat( %tiin$a duhovniceasc( a lumii v(zute, adunat( n
diferite cuget(ri %i n$elesuri, s-a ntors n p(mntul p(rintesc
%i propriu, adic( la cuno%tin$a celor inteligibile, aducndu-%i,
ca pe ni%te femei %i slujnice, deprinderile %i lucrurile ferme
ale activit($ii %i ale contempla$iei, pe care le-a dobndit %i pe
fiii n(scu$i lui din ele, care sunt ace%tia (7).
285
*i simplu
vorbind, ca s( nu mai lungesc vorba peste ceea ce trebuie,
nf($i%nd via$a fiec(ruia, fiecare sfnt este, n chip v(dit,
prin via$a lui, ca unul ce are n sine pe cuvntul care-*i
strig( voia Sa c(tre ceilal$i oameni, un glas al Cuvntului %i
un nainte-merg(tor, pe m(sura %i dup( chipul drept($ii %i al
credin$ei din el.
Mai mult dect to$i ns( este glasul lui Dumnezeu
%i nainte-merg(tor marele Ioan vestitorul %i propov(duitorul
venirii adev(rate a lui Dumnezeu, al celei f(r( figuri %i f(r(
simboluri, ca %i ar(t(torul Lui, pentru cei ce nu-L cunosc.
C(ci el a ar(tat deschis pe Cel ce ridic( p(catul lumii
286
%i a
contribuit, cu slujirea sa de la Botez, la ndeplinirea tainelor
mntuirii, potrivit iconomiei.
Dar fiindc(, din pricina bog($iei narului, orice
silab(, chiar %i cea mai nensemnat( a dumnezeie%tei
Scripturi, poate, s( se tlcuiasc( n multe feluri spre folosul
celor dornici de virtute %i de cuno%tin$(, s\ cercet(m, pe ct
ne este cu putin$(, %i altfel cuvintele puse n fruntea
capitolului.
A%adar, pustia, cum am spus, e firea oamenilor %i
lumea aceasta, ca %i fiecare suflet n parte, din pricina
nerodirii celor bune, la care a ajuns prin gre%eala str(veche.
Glasul Cuvntului ce strig( este mi%carea
con%tiin$ei la fiecare gre%eal(. Aceasta, strignd n ascunsul

285
Fac. 33, 5.
286
Io. l, 26.
Filocalia
190
inimii, g(te%te calea Domnului. Preg(tirea c(ii Domnului e
limpede %i v(dit c( se face prin schimbarea %i ndreptarea
spre bine a modurilor (de via$() %i a gndurilor %i prin
cur($irea ntin(ciunilor de mai nainte. Iar cale frumoas( %i
sl(vit( e via$a virtuoas( a fiec(ruia, de-a lungul c(reia
Cuvntul %i face drumul mntuirii, s(l(%luindu-se n el prin
credin$( %i umblnd nso$it de diferitele percepte %i dogme
ale virtu$ii %i cuno%tin$ei. C(r(rile Cuvntului sunt diferitele
moduri ale virtu$ilor %i diferitele comport(ri sau ndeletniciri
dup( voia lui Dumnezeu. Pe acestea le fac drepte aceia care
nu cultiv( virtutea %i cercetarea cuvintelor dumnezeie%ti nici
pentru slav(, nici din zgrcenie, nici ca s( fie lingu%i$i de
oameni, sau ca s( le plac( lor, sau ca s( se mndreasc( n
fa$a lor, ci toate le fac %i le spun %i le cuget( n fa$a lui
Dumnezeu. C(ci Cuvntul lui Dumnezeu nu z(bove%te pe
c(r(rile care nu sunt drepte, chiar dac( ar afla calea n
anumite privin$e g(tit(. De plid(, cineva poste%te %i se re$ine
de la hrana care aprinde patimile %i face toate celelalte cte
pot s( ajute la izb(virea de patimi. Acesta a g(tit calea
anumit(, dar cultiv( aceste moduri pentru slava de%art(, sau
din zgrcenie, sau pentru a fi lingu%it de oameni, sau pentru
a le pl(cea lor, sau din alt( pricin(, %i nu pentru a pl(cea lui
Dumnezeu. Acesta nu a f(cut drepte c(r(rile lui Dumnezeu.
El a r(bdat osteneala preg(tirii c(ii, dar nu-L are pe
Dumnezeu umblnd pe c(r(rile lui. Deci calea Domnului
este virtutea, iar c(rarea dreapt( e modul (chipul) drept %i
neviclean al virtu$ii.
"Toat( valea pr(p(stioas( se va umple". E vorba,
desigur, de a celor care au g(tit bine calea Domnului %i au
f(cut drepte c(r(rile Lui nu pur %i simplu ale tuturor; adic(
nu %i de a celor ce n-au g(tit calea Domnului %i nu au f(cut
drepte c(r(rile Lui. Iar valea pr(p(stioas( este trupul
191
fiec(ruia, atunci cnd a fost s(pat %i ros de curgerea mult( a
patimilor %i cnd a fost t(iat( continuitatea %i coeziunea lui
duhovniceasc( cu sufletul, sus$inut( prin legea lui
Dumnezeu, care le leag(. Dar poate fi n$eles ca vale
pr(p(stioas( %i sufletul, care a fost scobit %i ros de
ndelungatele furtuni ale p(catului %i care a pierdut prin
viciu frumuse$ea netezimii n duh (8). Deci toat( valea
pr(p(stioas(, adic( trupul %i sufletul celor ce au g(tit calea
Domnului %i au f(cut drepte c\r\rile Lui, se va umple prin
lep(darea patimilor, care produc n ele, n trup %i-n suflet,
inegalit($ile pr(p(stioase, %i se va redobndi nf($i%area
natural( a vie$uirii virtuoase, netezit( n duh.
,,{i fiecare munte %i deal se va cobor". Cum se
[tie, al(turea de v(i obi%nuiesc s( se afle mun$ii %i dealurile.
Munte este "orice n(l$ime care se ridic( mpotriva cunoa%terii
lui Dumnezeu"
287
iar deal e tot p(catul ce r\zvr(te%te
mpotriva virtu$ii. Cu alte cuvinte, mun$ii sunt duhurile care
produc ne%tiin$a, iar dealurile, cele care s(vr%esc p(catul.
Cnd deci toat( valea, adic( trupul sau sufletul celor ce au
g(tit calea Domnului %i au f\cut drepte c(r(rile Lui, se va
umple de cuno%tin$( [i virtute, prin prezen$a lui Dumnezeu
Cuvntul care umbl( ntre ei prin porunci, se vor umili toate
duhurile conoa%terii mincinoase %i cele ale p(catului. Pentru
c( %i Cuvntul lui Dumnezeu va nc(lca %i va supune [i va
surpa st(pnirea lor viclean(, ridicat( mpotriva firii
omene%ti, s(pnd, a%a zicnd, m(rimea %i n(l$imea mun$ilor
%i a dealurilor %i umplnd cu ele v(ile (9). C(ci `ntr-adev(r
de va lua cineva napoi, prin puterea Cuvntului, toate cte
le-au luat dracii de la fire, producnd ne[tiin$a %i p(catul n
cuprinsul firii, nu va mai exista nicidecum vreo n(l$ime a
ne%tiin$ei %i a p(catului, precum n-ar mai exista n lumea

287
II Cor. 10, 5.
Filocalia
192
v(zut( nici un munte [i nici un deal, dac( ar avea oamenii
vreo ma%in( cu care s\ sape mun$ii %i dealurile %i s( umple
v(ile.
Deci coborrea mun$ilor %i a dealurilor spirituale
%i viclene nseamn( restabilirea trupului %i a puterilor fire%ti
ale sufletului n rnduiala lor. ~n urma acestei restabiliri
mintea iubitoare de Dumnezeu, umplndu-se, n chip
natural, de bog($ia virtu$ii %i a cuno%tin$ei, va str(bate neted
veacul acesta %i va p(%i ntins pe lumea nemb(trnit( %i
nestric(cioas( a Puterilor spirituale %i sfinte. Ea nu va mai fi
am(git( de patimile de bun(voie ale trupului, care se
folosesc de pl(cerea felurit( %i viclean(, %i nu va mai fi
exasperat( de ncer(rile f(r( de voie ale durerii, ca pentru
cru$area trupului s( renun$e la calea anevoioas( a poruncilor,
fugind de asprimea ostenelilor virtu$ii.
"Cele strmbe se fac drepte" cnd mintea,
elibernd m(dularele trupului de patimi, adic( oprind
sim$urile %i celelalte m(dulare de la lucrarea pl(cerii, le
nva$( s( se mi%te potrivit cu ra$iunea simpl( a firii (10). Iar
"cele aspre", adic( ncerc(rile f(r( voie, vor fi c(i line, cnd
mintea, bucurndu-se %i veselindu-se, rabd( cu inim( bun(
neputin$ele, necazurile %i nevoile, desfiin$nd toat(
st(pnirea patimilor de bun(voie prin ostenelile f(r( de voie
(11). C(ci cel ce se dore%te dup( via$a adev(rat(, cunoscnd
c( toat( osteneala, fie cu voia, fie f(r( de voie, se face
moarte a pl(cerii, care e maica mor$ii (12), va primi cu
veselie toate asprimile ncerc(rilor f(r( de voie, bucurndu-
se ntru r(bdare %i f(cnd din necazurile sale c(i u%oare %i
line, care-1 duc f(r( s(-l r(t(ceasc( spre cununa chem(rii de
sus, pe cel care-%i face cu evlavie de-a lungul lor drumul
dumnezeiesc.
Prin urmare, tot cel ce a stins prin nfrnare
193
pl(cerea ntortocheat(, complicat( %i amestecat( n chip
felurit `n toate sim$urile, a f(cut drepte cele strmbe. {i tot cel
ce calc( cu puterea r(bd(rii peste ntmpl(rile aspre %i anevoie
de str(b(tut ale ostenelilor, a f(cut cele aspre c(i line. De aceea
"va vedea mntuirea lui Dumnezeu", pe care o va primi ca pe o
r(splat( a virtu$ii %i a ostenelilor pentru ea, ca unul ce s-a luptat
bine %i dup( lege, a biruit pl(cerea prin sete de virtute %i a c(lcat
durerea prin dragostea de cuno%tin$( %i prin amndou( a purtat
b(rb(te%te nevoin$ele dumnezeie%ti (13).
De aceea zice: "*i va vedea tot trupul mntuirea lui
Dumnezeu". Prin "tot trupul" se n$elege trupul cel credincios,
dup( cuvntul: "*i voi v(rsa din Duhul Meu peste tot
trupul",
288
adic( peste tot trupul care a crezut. Deci nu tot
trupul n general va vedea mntuirea lui Dumnezeu. C(ci
trupul celor necredincio%i nu o va vedea, dac( e adev(rat
cuvntul care zice: "Piar( necredinciosul, ca s( nu vad(
slava Domnului".
289
E vorba aici, n chip determinat, de tot
trupul credincios. Iar prin trup ca parte, cuvntul Scripturii
n$elege de obicei ntreg omul. Ea strig( a%adar: "*i va
vedea tot omul mntuirea lui Dumnezeu". Deci tot omul
care ascult( glasul ce strig( n pustie %i, dup( n$elesul ar(tat
mai sus, g(te%te calea Domnului %i face drepte c(r(rile Lui;
tot omul care apoi, prin d(rmarea mun$ilor %i a dealurilor
spirituale %i viclene, umple valea, adic( sufletul care, prin
scobirea lui, adic( prin c(lcarea poruncii dumnezeie%ti, a
prilejuit pomeni$ilor mun$i %i dealuri viclene n(l$area %i
ridicarea (14); tot omul care prin aceast( umplere
pricinuie%te scoborrea puterilor viclene %i apoi ndreapt(,
prin nfrnare, c(ile strmbe ale patimilor de bun(voie, adic(
mi%c(rile pl(cerii %i neteze%te prin r(bdare ntmpl(rile aspre

288
Ioil 2, 28.
289
Is. 26, 10.
Filocalia
194
ale ncerc(rilor f(r( voie, adic( diferitele feluri de dureri,
f(cndu-le c(i bune; tot omul de felul acesta pe dreptate va
vedea mntuirea lui Dumnezeu, ca unul ce a devenit curat la
inim(. C(ci cel curat la inim( vede, prin virtu$ile %i prin
contempla$iile sale evlavioase, la sfr%itul luptelor pe
Dumnezeu, dup( cuvntul: "Ferici$i cei cura$i cu inima, c(
aceia vor vedea pe Dumnezeu".
290
Pentru c( el a primit ca
r(splat( a ostenelilor pentru virtute harul nep(timirii, dect
care nimic nu arat( mai deplin pe Dumnezeu, celor ce ~l au.
*i poate celor ce caut( n$elesurile mai nalte le este dat %i
altfel s( aud(, n temeiul acestui har, n sufletul eliberat de
patimi, ca ntr-o pustie, glasul n$elepciunii %i al cuno%tin$ei
dumnezeie%ti, care strig( f(r( sunet prin virtu$i (15). Fiindc(
unul %i acela%i Cuvnt se face tuturor toate potrivit cu
fiecare, str(b(tndu-1 pe fiecare %i d(ruindu-%i n mod
anticipativ harul S(u, ca pe un glas nainte-merg(tor, ce
preg(te%te pe fiecare pentru venirea Lui. ~n unii acest har
devine poc(in$(, ca nainte-merg(tor al drept($ii viitoare, n
al$ii virtute, ca preg(titor al cuno%tin$ei a%teptate, %i iar(%i n
al$ii cuno%tin$(, ca icoan( a viitoarei aptitudini
contemplative. Simplu vorbind, timpul se dep(rteaz( de la
mintea contemplativ(, cnd aceasta %i nsu%e%te prin
cuno%tin$( (n chip gnostic) urcu%urile dumnezeie%ti ale
Cuvntului %i se acomodeaz( ra$iunilor Lui suprafire%ti %i
iubitoare de oameni, prin care se face tuturor toate, ca pe to$i
s(-i mntuiasc( prin bog($ia milostivirii Lui.

Scolii

1. Cel ce cultiv( cuno%tin$a ngr(%at( prin virtu$i,
adic( cuno%tin$a lucr(toare, s-a f(cut asemenea lui Avel.

290
Mt. 5, 8.
195
Drept aceea Dumnezeu caut( spre el %i spre darurile lui.
2. Cel ce cunoa%te cu adev(rat cele viitoare %i
n(d(jduie%te n ele, nu nceteaz( niciodat( s( cheme prin
fapte cele n(d(jduite. *i astfel devine un nou Eno%, care
cheam( pe Dumnezeu.
3. Cel ce a binepl(cut lui Dumnezeu prin fapte,
%i mut( mintea prin contempla$ie n $ara celor spirituale, ca
s( nu mai vad( prin n(lucirea vreunui lucru moartea care
vine prin patimile sus$inute de sim$ire. Acesta nu se mai afl(
sub nimic din cele ce vreau s(-l robeasc(.
4. Cel ce din pricina viitoarei mnii, se
str(duie%te ntr-o via$( ostenitoare, s-a f(cut asemenea lui
Noe, care prin pu$in( strmtorare a trupului scap( de
viitoarea osnd( a necredincio%ilor.
5. P(mnt nume%te trupul, rudenie sim$urile, cas(
p(rinteasc( lumea supus( sim$urilor. Patriarhul ie%it din
acestea, a t(iat afec$iunea sufletului fa$( de ele.
6. Numai de Isaac s-a scris c( nu s-a mutat din
p(mntul f(g(duin$ei. Tat(l s(u Avraam a ie%it din
Mesopotamia %i s-a dus n Egipt, iar fiul s(u Iacob a fost
alungat n Mesopotamia %i dup( aceea s-a a%ezat n Egipt,
unde a %i murit.
7. Prin so$ii a n$eles deprinderile virtu$ii %i ale
cuno%tin$ei, iar prin slujnice lucr(rile acestora. Din acestea
na%te, ca pe ni%te fii, ra$iunile cuprinse n natur( %i n timp.
8. Precum trupul izbit necontenit de patimi se
face asemenea unei v(i pr(p(stioase, la fel se face %i sufletul
cnd e scobit de scurgerea gndurilor rele.
9. Lep(darea patimilor contrare firii %i
dobndirea virtu$ilor conforme firii, umple sufletul s(pat ca
o vale %i smere%te cugetarea n(l$at( ca un munte, de
duhurile rele.
Filocalia
196
10. "Cele strmbe" sunt mi%c(rile sim$urilor
potrivnice firii. Ele se ndreapt( cnd mintea le nva$( s( se
mi%te potrivit firii, spre cauza proprie, adic( spre Dumnezeu.
11. "Cele aspre" sunt ntmpl(rile ncerc(rilor
f(r( de voie. Ele sunt pref(cute n c(i line prin r(bdarea lor
cu mul$umit(.
12. Maica mor$ii este pl(cerea, iar moartea
pl(cerii este osteneala, fie cea din voie liber(, fie cea f(r(
voie.
13. Cel ce iube%te virtutea, stinge cuptorul voit al
pl(cerilor. Iar cel a c(rui minte este str(b(tut( de cuno%tin$a
adev(rului nu e oprit de ostenelile f(r( de voie din mi%carea
nencetat( a dorin$ei care-1 poart( spre Dumnezeu.
14. Sufletul scobit prin p(cat, a dat dracilor ca
unor mun$i putin$a de n(l$are, adic( de st(pnire asupra sa.
15. Virtutea lucrat( cu fapta se face glas a
cuno%tin$ei ce strig(, ca n pustie, n sufletul lipsit de patimi.
C(ci virtutea este nainte-merg(toarea adev(ratei
n$elepciuni, vestind adev(rul ce se va ar(ta n urma ei dup(
iconomie, dar exist( nainte de ea dup( cauz(.
291

~ntrebarea 48

A doua parte a Paralipomenelor zice despre Ozia:
,,A fcut ce este drept naintea Domnului #i l-a cutat pe
Domnul n zilele lui Zaharia, care l sftuia n frica
Domnului; iar Domnul i-a fcut parte de prop#ire".
292
"'i a
zidit Ozia turnuri n Ierusalim #i la poarta unghiului #i peste
unghiul vii #i peste unghiuri; #i le-a `ntrit pe ele. 'i a zidit

291
Adev(rul e cauza virtu$ii, dar e n folosul omului ca s( ajung( la el
prin virtute.
292
II Paralip. 26, 4-5.
197
turnuri n pustie #i a spat fntni multe, c avea multe
turme n Sefila #i n cmpie #i lucrtori la viile din mun&i #i
din Carmel, fiindc era lucrtor de pmnt".
293
Ce sunt
turnurile, ce este poarta unghiului, ce este valea #i unghiul ei
#i ce sunt iar#i unghiurile, #i turnurile din pustie? Ce sunt
fntnile spate #i turmele? Ce este Sefila #i c`mpia? Cine
sunt lucrtorii la vie #i ce este muntele #i Carmelul? 'i ce
nseamn: "C era lucrtor de pmnt?"

R(spuns

Vino, preasl(vite Cuvinte ale lui Dumnzeu, %i ne
mp(rt(%e%te, pe m(sura puterilor noastre, descoperirea
cuvintelor Tale. ~nl(turnd grosimea nveli%urilor, arat(-ne,
Hristoase, frumuse$ea n$elesurilor spirituale. Ia-ne de mna
dreapt(, adic( de puterea min$ii noastre, %i "ne c(l(uze%te pe
cale poruncilor Tale".
294
*i ne du "la locul cortului T(u cel
minunat, pn( nl(untrul casei lui Durnnzeu (1), n glas de
bucurie %i de m(rturisire a zvonului de s(rb(toare",
295
ca %i noi,
prin m(rturisirea f(ptuirei %i prin bucuria contempla$iei,
296
s(
fim nvrednici$i a veni la locul negr(it al osp($ului T(u %i s(
ne osp(t(m mpreun( cu cei ce pr(znuiesc aolo
duhovnice%te, cntnd cuno%tin$a celor negr(ite cu glasurile
net(cute ale min$ii. *i m( iart( pe mine, Hristoase, c(
ndr(znesc, la porunca slujitorilor T(i celor nvrednici$i,
ceea ce este peste puterea mea. Lumineaz( cugetarea mea
neluminat(, spre n$elegerea locului de fa$(, ca s( fii %i mai
mult sl(vit, ca unul ce dai "orbilor vedere %i faci limba

293
Ibidem 9-10.
294
Ps. 119, 35.
295
Ps. 42, 5.
296
Prin cele dou( trepte ale urcu%ului.
Filocalia
198
blbi$ilor s( gr(iasc( cu claritate.
Socotesc, a%adar, c( precum, pn( la un loc,
Solomon a fost chipul lui Hristos Dumnezeu, a%a a fost %i
Ozia pn( la un loc chipul Mntuitorului. C(ci numele lui
Ozia, t(lm(cit `n grece%te, nseamn( t(ria lui Dumnezeu. Iar
t(ria natural( %i puterea ipostatic( a lui Dumnezeu %i Tat(l,
este Domnul nostru Iisus Hristos. Acesta s-a f(cut piatra cea
din capul unghiului. Iar unghiul este Biserica. C(ci precum
unghiul face prin sine leg(tura dintre doua ziduri, la fel
Biserica lui Dumnezeu se face unirea a dou( popoare, a
celui dintre neamuri %i a celui dintre Iudei. *i aceast( unire
are ca leg(tur( pe Hristos (2). Acesta a zidit "turnurile n
Ierusalim", adic( a n(l$at, ca ni%te nt(rituri, "n locul de
unde se vedea pacea" cele dinti cuvinte (ra$iuni)
dumnezeie%ti %i de ned(rmat ale dogmelor despre
dumnezeire. Iar "la poarta unghiului" a n(l$at cuvintele
(ra$iunile) dogmelor despre ntrupare. C(ci poart( %i u%( a
Bisericii e tot El (3), fiindc( zice: "Eu sunt u%a". Aceast(
poart( este nconjurat( de turnuri, adic( de nt(riturile
dogmelor dumnezeie%ti despre ntrupare, ar(tnd c( cei ce
vreau s( cread( drept trebuie s( intre n(untrul unghiului,
adic( n Biseric(, prin nt(riturile acestea %i s( fie ap(ra$i de
ele. C(ci cel ce e asigurat de turnurile dogmelor dumne-
zeie%ti, ca de ni%te nt(rituri ale adev(rului, nu se teme de
gndurile %i de dracii care-1 amenin$( cu pierzarea.
"*i peste unghiul v(ii". Valea este trupul. Iar
unghiul acestuia este unirea lui cu sufletul,
297
prin leg(tura n
duh (4). Peste aceast( unire se zidesc turnurile, adic(

297
Imaginea unghiului pentru unitatea ce se realizez( ntre dou( lucruri,
care totu%i nu se confund(, este ct se poate de potrivit(. Unghiul e
un ntreg, n care se disting totu%i p(r$ile unite. Linia dreapt( n-ar
putea exprima aceast( noutate, ci ar ar(ta o contopire a celor unite.
199
nt(riturile poruncilor %i nv($(turile pe care le scoate
dreapta socoteal( din ele, ca prin acestea s( se p(zeasc(
nedesf(cut( unirea trupului cu sufletul, ca un unghi.
"*i a zidit turnuri peste unghiuri". Unghiuri poate
a numit Scriptura diferitele uniri dintre f(pturile desp(r$ite,
care s-au realizat prin Hristos (5). C\ci El a unit pe om
nl(turnd tainic n duh, deosebirea dintre b(rbat %i femeie,
ntruct a eliberat n amndoi ra$iunea firii de caracteristicile
crescute din patimi.
298
A unit apoi p(mntul, nl(turnd
deosebirea dintre paradisul sensibil %i p(mntul pe care-1
locuim.
299
A unit de asemenea p(mntul cu cerul, ar(tnd
astfel firea lucrurilor sensibile ca una singur( ce graviteaz(
spre ea ns(%i. A unit iar(%i cele sensibile cu cele inteligibile,
dovedind c( %i firea celor create este una singur(, aflndu-se
ntr
-
o strns( leg(tur( printr-o oarecare ra$iune tainic(, n
sfr%it a unit ntr-un mod %i dup( o ra$iune mai presus de fire
toat( firea creat( cu Creatorul. *i peste fiecare din aceste
uniuni sau unghiuri a zidit turnurile nt(rite ale dogmelor
dumnezeie%ti, care s( le sus$in( %i s( le lege strns (6).

298
1.v :@ +oi no0:oiv 8E34B/7>@. Ra$iunea firii umane e aceea%i n
b(rbat %i femeie. Dar patimile au grefat pe ea caracteristici deosebite
n b(rbat %i femeie. De aceste caracteristici provenite din patimi
cur($( Hristos ra$iunea firii omene%ti, ar(tnd-o la fel n b(rbat %i
femeie. Dar aceast( uniformizare se realizeaz( numai n duh, adic(
numai dac( se cople%e%te n ei via$a trupeasc( - a sim$irii - prin duhul
care s-a deschis n adncul lor prin Duhul dumnezeiesc %i-a inundat
toat( existen$a lor. ~n duh b(rbatul %i femeia sunt la fel, numai trupul
cu sim$irile corespunz(toare i diferen$iaz(.
299
P(mntul acesta poate redeveni prin via$( noastr( curat( %i prin buna
n$elegere dintre oameni paradisul sensibil, care a fost la nceput. Nu
o grani$( geografic( desparte paradisul originar de p(mntul ce-1
locuim, ci grani$a p(catului. Prin Hristos p(mntul a redevenit un paradis
n poten]( %i deci n dezvoltare, a%a cum n om s-a inaugurat ordinea
nvierii.
Filocalia
200
"*i a zidit turnuri n pustie". Pustia este firea
celor, v(zute, adic( lumea aceasta n care Cuvntul a zidit
drept turnuri opiniile cucernice despre lucruri, d(ruindu-le
celor ce le cer, cu alte cuvinte a s(dit n duh ra$iunile juste
ale dogmelor contempla$iei naturale.
"*i a s(pat fntni multe, c( avea multe turme n
Sefila %i n cmpie %i lucr(tori la viile din mun$i %i din
Carmel, fiindc( era lucr(tor de p(mnt". Pustia este, cum am
spus, lumea sau firea oamenilor, n aceasta a s(pat fntni,
prin aceea c( a scos p(mntul din inimile celor vrednici, le-a
cur($it de greutatea %i de cugetul p(mntului %i le-a l(rgit ca
s( poat( primi ploile dumnezeie%ti ale n$elepciunii %i ale
cuno%tin$ei, ca s( adape turmele lui Hristos, adic( pe cei ce
au nevoie, pentru pruncia sufletului, de nv($(tura moral(
(7).
"Turmele din Sefila". Sefila se tlcuie%te c(ldare
strmt(. Acestea indic( pe cei ce se cur($esc prin ncerc(rile
f(r( voie %i se spal( de ntin(ciuhile sufletului %i ale trupului.
Ace%tia au nevoie s( bea ca pe o ap( nv($(tura despre
r(bdare (8).
Iar turmele "din cmpie" arat( pe cei ce
prop(%esc, bucurndu-se de l(rgime, ntruct lucrurile cele
de-a dreapta %i desf(%oar( cursul potrivit cu dorin$a lor; sau
pe cei ce prop(%esc n bine pe drumul virtu$ilor %i se l(rgesc
f(r( patim( n mplinirea poruncilor, umblnd pe calea sau
n legea lor. Ace%tia nc( au nevoie s( se adape din cuvntul
care i adap( la smerenie, la comuniunea %i la mpreuna
p(timire cu cei mai neputincio%i %i la mul$umirea pentru cele
h(r(zite lor (9).
"Lucr(tori la viile din mun$i"sunt cei ce cultiv( pe
culmile contempla$iei ra$iunea dumnezeiasc( %i extatic( a
cuno%tin$ei, care nvesele%te inima (10). Iar "lucr(torii la
201
viile din Carmel" sunt cei ce prin contempla$ie se exercit( n
chip nalt n %tiin$a des(vr%itei cur($iri, cu nl(turarea total(
a celor create. C(ci Carmelul se tl-cuie%te: "recunoa%terea
(acceptarea) t(ierii mprejur". Deci cel ce cultiv( via n el,
cultiv( ideea mistic( a t(ierii mprejur prin cunoa%tere, t(ind
dimprejurul min$ii tot ce e materie %i toate cele materiale,
dar f(r( s(-%i socoteasc( n chip iudaic ru%inea drept slav(
(11). Scriptura zice c( %i ace%tia au trebuin$( de apa
dumnezeie%tei n$elepciuni din fntnile s(pate n pustie, ca,
pe m(sura credin$ei, fiecare s( primeasc( cuvntul potrivit
pentru cele crezute, adic( harul prin care s( nve$e pe al$ii
cuvntul mntuitor.
300
C(ci prin acesta Domnul nostru Iisus
Hristos ~ngrije%te n chip minunat de sufletul fiec(ruia, dat
fiind c( El este %i se face f(r( ncetare agricultorul cel bun %i
priceput, care lucreaz( toate cele spuse mai nainte pentru
mntuirea noastr(.
Acesta este pe scurt unul din n$elesurile
cuvintelor de mai nainte. Acest n$eles are n centru pe Iisus
Hristos. Dup( alt n$eles ele se refer( la mintea fiec(ruia,
descriind des(vr%irea celor nt(ri$i de frica %i de iubirea lui
Dumnezeu (12). ~nainte ns( de a nf($i%a acest n$eles al
cuvintelor, trebuie s(-mi ar(t mirarea c( s-a putut spune de
Ozia, care, potrivit istoriei, era regele Iudeii, c( avea
lucr(tori la viile din Carmel, %tiut fiind c( acest munte nu se
afla n mp(r($ia lui Iuda, ci c(dea n mp(r($ia lui Israel,
ns(%i capitala lui Israel fiind zidit( pe vrful lui (13). Dar,
precum se vede, Scriptura, vrnd s( strneasc( cugetarea
noastr( lene%( la cercetarea adev(rului, a amestecat n
$es(tura istoriei ceea ce n-a existat niciodat(.

300
S-ar putea traduce %i a%a: "ca, pe m(sura credin$ei, fiecare s(
primeasc( ra$iunea cuvenit( din cele crezute, adic( harul nv($(turii
mntuitoare".
Filocalia
202
Ozia, a%adar, e mintea care a dobndit t(ria
dumnezeiasc( n vederea f(ptuirii %i a contempla$iei.
301
C(ci,
precum am spus, Ozia se t(lm(ce%te prin "t(ria lui
Dumnezeu". *i l-a c(utat, zice, Ozia pe Domnul n zilele lui
Zaharia, care l sf(tuia n frica Domnului". Zaharia se
t(lm(ce%te: "pomenirea lui Dumnezeu". Deci mintea, pn(
are n ea vie pomenirea lui Dumnezeu, caut( prin
contempla$ie pe Domnul. Dar nu oricum, ci n frica
Domnului, adic( prin mplinirea poruncilor (14). C(ci cel ce
l caut( printr-o contempla$ie f(r( fapte, nu afl( pe Domnul,
pentru c( nu l-a c(utat n frica Domnului.
"Iar Domnul i-a f(cut parte de prop(%ire". Domnul h(r(ze%te
prop(%ire oricui s(vr%e%te fapte ntru cuno%tin$(,
302

nv($ndu-1 modurile poruncilor %i descoperindu-i ra$iunile
adev(rate ale lucrurilor.
303

"*i a zidit Ozia turnuri n Ierusalim". Cel ce prop(%e%te n
c(utarea Domnului prin contempla$ie, mpreun( cu fric(, adic( cu
mplinirea poruncilor, zide%te turnuri n Ierusalim, n(l$nd adic(,
n starea simpl( %i pa%nic( a sufletului ra$iunile despre
Dumnezeire (15).
"*i peste poarta unghiului". Poarta unghiului, adic( a
credin$ei biserice%ti, este via$( evlavios( (16). C(ci prin
aceasta intr(m la mo%tenirea bunurilor. Deasupra ei mintea
gnostic( (ce se ndeletnice%te cu cunoa%terea) zide%te, ca
ni%te turnuri puternice %i nebiruite, nt(riturile dogmelor
despre ntrupare, constnd din diferite nv($(turi, ca din tot
attea pietre; de asemenea diferitele moduri ale virtu$ilor,

301
~n vederea celor dou( trepte ale urcu%ului duhovnicesc.
302
Sau: oricui mpreun( f(ptuirea cu cuno%tin$a, sau caut( s( p(trund(
n$elesul poruncilor pe care le mpline%te.
303
Modurile poruncilor: modurile de aplicare practic(; ra$iunile lor sau
ale lucrurilor: n$elesurile, rosturile lor n ansamblul Universului %i al
existen$ei.
203
prin care se asigur( mplinirea poruncilor.
"*i peste unghiul v(ii". Valea este trupul. Iar
unghiul acestuia e unirea lui cu sufletul prin legea
poruncilor. Peste aceast( unire zide%te mintea, ca pe un turn,
cuno%tin$a, care supune trupul sufletului, prin legea
duhului.
304

"*i peste unghiuri. Multe, zice, sunt unghiurile
peste care mintea cea puternic nt(rit( n Dumnezeu a zidit
turnurile. Unul din aceste unghiuri este unirea celor
particulare cu cele generale de aceea%i fire, prin aceea%i
ra$iune a existen$ei. A%a se unesc de pild( indivizii cu
speciile, speciile cu genurile %i genurile cu fiin$a. ~n felul
acesta marginile se mpreun( n chip unic.
305
Peste aceste
concretiz(ri particulare %i prin ele se str(v(d ra$iunile
generale, realizndu-se, ca ni%te unghiuri, unirile multe %i
variate ale celor ce se deosebesc ntre ele (17). Un altfel de
unghi este unirea min$ii cu sim$irea, a cerului cu p(mntul, a
celor sensibile cu cele inteligibile %i a firii cu ra$iunea ei
(18). Peste toate acestea mintea contemplativ( %i nal$(
concep$iile adev(rate prin %tiin$a ei, zidind cu n$elepciune
turnurile spirituale peste aceste unghiuri, adic( ridicnd
deasupra acestor uniuni dogmele care le sus$in.
*i le-a nt(rit pe ele, %i a zidit turnuri n pustie %i
a s(pat fntni multe". Cel ce a putut s(-%i elibereze
sim$urile de patimi %i s(-%i izb(veasc( sufletul din robia
sim$urilor, a reu%it s( ridice zid n calea intr(rii diavolului n
minte prin mijlocirea sim$urilor. De aceea se spune c( a

304
Cuno%tin$a de aici nu e gnoza n general, prin care e cunoscut
Dumnezeu, ci E3/6@>=3;, prin care omul recunoa%te unirea dintre
trup %i suflet %i drept urmare necesitatea ca trupul s( se supun(
sufletului.
305
Movooii. . ~n fiecare individ se ntlne%te particularul cu
universalul ntr-un chip unic, care nu se mai repet (.
Filocalia
204
n(l$at n pustie, adic( n contempla$ia natural(, ca pe ni%te
turnuri nt(rite, opiniile evlavioase despre lucruri, n care
refugiindu-se, nu se teme de dracii, care tlh(resc n pustia
aceasta, adic( n firea celor v(zute %i am(gesc mintea prin
sim$uri, tr(gnd-o spre ntunericul ne%tiin$ei (20).
"*i a s(pat fntni multe", adic( diferite
deprinderi n cele bune, capabile s( primeasc( prin
cuno%tin$( (prin gnoz\) pentru a le `mp\rt\[i altora,
`nv\]\turile h\r\zite de sus. C\ci avea multe turme `n Sefila
[i `n cmpie [i lucr(tori la viile din mun$i %i din Carmel,
fiindc( era agricultor". Cel ce lupt( dup( lege pentru adev(r,
prin armele de-a dreapta %i de-a stnga, mprosp(teaz(
puterea de r(bdare a turmelor din Sefila, adic( mi%c(rile
sufletului dedicate trupului, care se exercit( n purtarea
ncerc(rilor f(r( de voie, ad(pndu-le cu temeiuri de
rezisten$( din deprinderile felurite ale virtu$ii %i ale
cuno%tin$ei, ca ni%te fntni s(pate; iar pe cele din cmpie,
adic( mi%c(rile sufletului care prosper( n cele de-a dreapta,
sau n l(rgimea virtu$ilor, le adap( cu ra$iuni (cu gnduri) de
smerenie %i de cump(tare, ca s( nu cad( nici n cele de-a
stnga %i s( nu fie scoase nici din cele de-a dreapta.
"*i lucr(tori la viile din mun$i %i din Carmel".
Lucr(torii de la viile din mun$i sunt gndurile
306
evlavioase
ale contempla$iei, care z(bovesc pe n(l$ime %i cultiv(
cuno%tin$a extatic( %i tainic( (21). Iar cei din Carmel sunt
gndurile care cultiv( %tiin$a nep(timirii %i a cur($irii
des(vr%ite, prin nl(turarea tuturor lucrurilor %i a grijilor, ca
pe prepu$ ce trebuie t(iat, ntruct nv(luie puterea de rodire
a sufletului. Aceste gnduri taie cu totul dimprejurul min$ii,
prin cuno%tin$(, afec$iunea ei fa$( de lucrurile p(mnte%ti.
307

306
~n grece%te gndurile sunt de genul masculin ( 2463=B48).
307
Rela$ia sau leg(tura min$ii cu lucrurile p(mnte%ti.
205
C(ci Carmelul nseamn( "acceptarea (recunoa%terea) t(ierii
mprejur".
La sfr%it se spune de Ozia c( e agricultor.
Aceasta pentru c( toat( mintea, care a dobndit t(ria lui
Dumnezeu n vederea contempla$iei, este ca un agricultor
adev(rat, p(zind curate de neghin( semin$ele dumnezeie%ti
ale celor bune, prin silin$a %i prin ngrijirea sa, pn( ce are n
sine pomenirea lui Dumnezeu care o sus$ine. C\ci zice: "*i
era c(utnd pe Domnul n zilele lui Zaharia, ntru frica
Domnului". Iar Zaharia t(lm(cit n limba greceasc(,
nseamn( pomenirea lui Dumnezeu.
De aceea s( ne rug(m nencetat Domnului, ca
pomenirea lui mntuitoare s( r(mn( n noi pururea, pentru
ca izbnzile noastre duhovnice%ti s( nu ne strice sufletul,
f(cndu-1 s( se nal$e cu mndrie %i s( ndr(zneasc( lucruri
mai presus de fire, ca Ozia.

Scolii

1. Prin cortul minunat n$elege sfntul trup al lui
Dumnezeu, pe care l-a luat din firea noastr(, ntruct i-a dat
existen$( n Sine nsu%i, f(r( de s(mn$(. Iar casa e sufletul
Lui mintal, c(ci Cuvntul f(cndu-se om %i-a unit Sie%i, n
chip negr(it, un trup nzestrat cu suflet mintal, ca s( cure$e
ceea ce-i asemenea prin asemenea. Iar locul este nsu%i
Cuvntul, care a fixat n Sine, dup( ipostas, firea noastr(, n
chip neschimbat. La acest cort sau trup s( str(batem deci,
sfin$ind trupul nostru prin virtu$i. C(ci prin acestea poate
deveni, dup( harul Duhului, de aceea%i form( cu trupul
slavei Lui. *i s( p(trundem nl(untrul casei lui Dumnezeu,
sau n contempla$ia curat( de orice amestec, prin cuno%tin$a
simpl( %i nemp(r$it(, ajungnd la nsu%i sufletul mintal al
Filocalia
206
Domnului, ca s( avem %i noi "mintea lui Hristos",
308
cum
zice Apostolul, prin mp(rt(%irea de Duhul Sfnt. Atunci
vom fi devenit dup( har %i noi pentru El, ceea ce s-a f(cut
El, prin fire, dup( iconomie, pentru noi.
309

2. Piatra din capul unghiului este leg(tura
unghiului, adic( a Bisericii.
3. Prin poarta unghiului n$elege ntruparea, care e
poarta Bisericii; iar prin turnuri, dogmele drepte despre
ntrupare.
4. Prin unghiul, v(ii n$elege unirea cea dup( fire
a trupului cu sufletul %i leg(tura cea dup( duh a sufletului cu
trupul, cnd acesta e slujitor al virtu$ii.
5. Unghiuri nume%te n general diferitele uniri ale
f(pturilor, adic( unirile diferitelor naturi mai generale ntre
ele, spre a da o unic( armonie.
6. Fiecare unire a f(pturilor pomenite se face dup(
o ra$iune a n$elepciunii. Pe acestea Scriptura le nume%te
turnurile unghiurilor. C(ci ra$iunea fiin$ial( pe care o
cunoa%tem n fiecare f(ptur(
310
%i ra$iunea care le leag( pe
toate mpreun( ntr-o singur( armonie, e ca o fortifica$ie %i

308
Filip. 3, 20.
309
Prin virtu$i, dar nu f(r( har, ajungem la trupul Domnului, adic( trupul
nostru se modeleaz( dup( trupul Lui n toate sim$irile sale; prin
cuno%tin$a simpl( %i nedivizat( ajungem la sufletul Lui, sufletul
nostru aflndu-se ntr-o contemplare pur( a lui Dumnezeu. Atunci
avem "mintea lui Hristos" cea uman(, adic( ne urc(m pn( acolo,
pn( unde s-a cobort El, ne ntlnim cu El n punctul de intersec$ie
al dumnezeirii cu omenitatea, n starea omului ndumnezeit.
310
o 7- ,07N4C=80@ +q F9N0C7. 6@I=->. Deci s-ar putea traduce %i a%a:
ra$iunea cea dup( fiin$(, pe baza c(reia cunoa%tem f(ptura respectiv\.
Fie ntr-un sens, fie ntr-altul, ra$iunea oric(rei f(pturi e o fortifica$ie
care nu poate fi d(rmat(, sau alterat(. Ra$iunea aceasta $ine laolalt(
ca un turn p(r$ile unei f(pturi. Tot a%a face %i ra$iunea mai general( a
mai multor lucruri, ca acestea.
207
ca un turn al fiec(reia dintre f(pturi.
7. Fntni a numit inimile care primesc darurile
cere%ti ale sfintei cuno%tin$e, dup( ce au fost s(pate prin
cuvntul tare al poruncilor. Ele au lep(dat ca pe ni%te
bolovani, iubirea fa$( de patimi %i afec$iunea firii fa$( de
lucrurile sensibile %i s-au umplut de cuno%tin$a cea n duh,
venit( de sus, care spal( patimile %i d( via$( virtu$ilor.
8. Turmele din Sefila sunt cei ce nva$( prin multe
strmtor(ri filosofia moral( %i au nevoie de cuvintele
(ra$iunile) care ndeamn( la r(bdare.
9. Turmele din cmpie sunt cei ce nainteaz(
lesnicios pe drumul virtu$ilor %i r(mn nev(t(ma$i de r(u.
Ace%tia au nevoie de cuvintele (ra$iunile) care ndeamn( la
mul$umire.
10. Prin mun$i n general n$elege contemplarea
nalt( a naturii n duh. Pe aceasta o cultiv( cei ce au lep(dat
n(lucirile sensibile %i au str(b(tut la ra$iuni, prin mijlocirea
virtu$ilor.
11. Carmelul e n(l$imea recunoa%terii t(ierii
mprejur.
311
Iar t(ierea mprejur e nl(turarea afec$iunii
naturale fa$( de cele ce se schimb(
312
%i suprimarea leg(turii
afectuoase a min$ii fa$( de f(pturi. Vi$a de vie a acestei st(ri
este ra$iunea Providen$ei, care h(r(ze%te extazul sobru. Pe
aceasta o cultiv( b(rba$ii sau gndurile ce se mi%c( numai n
jurul monadei simple %i f(r( de nceput. C(ci cel ce se mi%c(
numai spre aceasta a t(iat de la sine, ca pe un prepu$,
afec$iunea care acoper( cauza creerii lucrurilor.

311
~n(l$imea recunoa%terii necesit($ii t(ierii mprejur.
312
H +q ,07/ .C=3@ =MF=->; npo 6F@-=3@ o.08:-=3;. E pl(cerea
pentru lucrurile prinse n %uvoiul devenirii. Sau pl(cerea pentru
fenomenul apari$iei %i cre%terii lucrurilor %i triste$ea pentru
fenomenul vestejirii %i dispari$iei lor.
Filocalia
208
12. Alt n$eles al acestora.
13. Se arat( cu curaj c( e cu neputin$( s( se fi
petrecut istoria lucrurilor n conformitate cu acest loc.
14. Prin frica lui Dumnezeu a indicat filosofia
activ(, ar(tnd sfr%itul prin nceput. C\ci "nceputul
n$elepciunii este fricaa lui Dumnezeu".
313

15. Gndul nalt despre dumnezeire este turn n
suflet, nt(rit prin implicarea poruncilor.
16. Ce este poarta unghiului?
17. Ra$iunile celor particulare, n mpreunare cu
cele generale, nf(ptuiesc unirile celor deosebite, deoarece
ra$iunile mai generale mbr($i%eaz( n chip unitar ra$iunile
celor particulare, la care se refer( n mod firesc lucrurile
particulare.
18. Exist( %i ntre acestea o ra$iune a rela$iei n
duh, care nf(ptuie%te unirea lor ntreolalt(.
19. Observ( cum trebuie s( se n$eleag( cuvntul
"a nt(rit".
20. Cel ce a dobndit o opinie cucernic( despre
fiecare lucru, nu se mai teme de dracii care n%al( pe oameni
prin cele v(zute.
21. Via face vin, vinul produce be$ie, iar be$ia
extaz. Prin urmare %i ra$iunea activ(, care este via, cultivat(
prin virtu$i, na%te cuno%tin$a; iar cuno%tin$a, extazul fericit,
care scoate mintea din leg(tura cu sim$irea (lucrarea
sim$urilor).

~ntrebarea 49

Ce nseamn cele spuse n aceea#i carte: "'i a
vzut Ezechia c vine Senaherib n fa&a lui s lupte

313
Prov. l, 7.
209
mpotriva Ierusalimului. 'i s-a sftuit cu btrnii lui #i cu cei
puternici, ca s astupe apele izvoarelor, care erau n fa]a
cet&ii; #i ei l-au ajutat. 'i a adunat popor mult #i a astupat
apele izvoarelor #i rul care trecea prin cetate",
314
Ce
nseamn acestea, dup n&elesul lor mai nalt?

R(spuns

Ezechia este mintea care a ncins filosofia
lucr(toare mpreunat( cu cuno%tin$a %i puterea de
discriminare dumnezeiasc( mpotriva puterii vr(jma%e. C(ci
Ezechia nseamn(, dup( numele lui, puterea sau st(pnirea
dumnezeiasc(. De aceea mp(r(te%te el peste Ierusalim,
adic( peste suflet, sau peste viziunea p(cii, cu alte cuvinte
peste contempla$ia cunosc(toare, eliberat( de patimi (1).
Cnd aceasta vede puterea vr(jma%( pornit( mpotriva ei, se
sf(tuie%te dup( cuviin$( cu b(trnii %i cu cei puternici s(
astupe apele izvoarelor din afara cet($ii. Iar c(peteniile unei
asemenea min$i sunt ra$iunea credin$ei, a n(dejdii %i a
dragostei, care st(pnesc ca ni%te b(trni peste toate
n$elesurile %i gndurile dumnezeie%ti din suflet. Ele
sf(tuiesc cu n$elepciune mintea %i totodat( o nt(resc
mpotriva puterii vr(jma%e %i-i arat( modalit($ile de nimicire
a ei. C(ci f(r( credin$(, n(dejde %i dragoste mintea nu poate
s( opreasc( cele rele, nici s( izbndeasc( n cele bune.
Credin$a convinge mintea r(zboit(, s(-%i ia
refugiul la Dumnezeu, dndu-i curaj s( ndr(zneasc( prin
armele duhovnice%ti ce i le pune la ndemn(. N(dejdea se
face. cheza%ul cel mai nemincinos al ajutorului
dumnezeiesc, f(g(duind nimicirea puterilor du%mane. Iar
iubirea o face s( fie cu anevoie de clintit, mai bine zis cu

314
II Paralip. 32, 2 - 3.
Filocalia
210
totul de neclintit din dragostea dumnezeiasc(, chiar cnd e
r(zboit(, fixnd n dorul dup( Dumnezeu toat( puterea
natural( a ei (2).
*i de fapt numele t(lm(cite ale c(peteniilor,
corespund cu cele spuse C(peteniile lui Ezechia erau n acea
vreme la Eliachim, fiul lui Hilchia, economul (suprave-
ghetorul), Somnas scriitorul %i Ioah, fiul lui Asaf cronicarul.
Eliachim nseamn( "nvierea lui Dumnezeu", iar tat(l s(u
Hilchia nseamn( "partea lui Dumnezeu". *i de fapt
nvierea lui Dumnezeu n noi prin credin$( este fiul cel
dinti %i unic al p(r$ii lui Dumnezeu, adic( al cuno%tin$ei
adev(rate (3). Aceast( credin$(, mpreunat( cu cuvenita
supraveghere a cuno%tin$ei, adic( cu darul discrimin(rii,
distinge limpede ntre n(v(lirile ispitelor cu voia %i ntre cele
f(r( voie.
Iar Somnas scriitorul nseamn( "ntoarcere",
ar(tnd limpede sensul cel mai deplin al n(dejdii
dumnezeie%ti, f(r( care nu e cu putin$( ntoarcerea nim(nui
spre Dumnezeu (4). Iar propriu n(dejdii e s( scrie, adic( s(
nve$e cele viitoare %i s( le pun( sub ochi ca prezente; apoi
s( conving( pe cei r(zboi$i de puterea vr(jma%( c( nu e
departe de ei Dumnezeu care-i ap(r( %i pentru care sfin$ii
duc lupta.
~n sfr%it Ioah, fiul lui Asaf, cronicarul, se
t(lm(ce%te "fr($ia lui Dumnezeu", iar Asaf tat(l lui
"adunare". Prin urmare din adunarea %i unirea n jurul celor
dumnezeie%ti a puterilor suflete%ti, adic( a celei ra$ionale,
impulsive %i poftitoare, se na%te iubirea. Prin aceasta cei, ce
au dobndit prin har o cinste egal( la Dumnezeu (c(ci fr($ia
nseamn( harul egalei cinstiri), nscriind n memorie str(lucirea
frumuse$ii dumnezeie%ti, p(streaz( n ei ne%tears( dorin$a dup(
iubirea dumnezeiasc(, care nscrie %i ntip(re%te n partea
211
cuget(toare a sufletului frumuse$ea cea pur( (5).
Deci a%a stnd lucrurile, precum s-a ar(tat
ntructva %i din t(lm(cirea numelor, orice minte ncins(,
asemenea lui Ezechia, cu putere dumnezeiasc(, are al(turea
de sine ca pe ni%te b(trni sau c(petenii, n primul rnd,
puterea ra$iunii. Din aceasta se na%te credin$a cunosc(toare,
care nva$( mintea n chip negr(it c( Domnul e pururea de
fa$(, %i n(dejdea, datorit( c(reia le are pe cele viitoare de
fa$( ca %i pe cele prezente. ~n al doilea rnd are puterea
poftitoare, prin care ia fiin$( iubirea de Dumnezeu. Prin
aceasta fixndu-se mintea de bun(voie n dorul dup(
dumnezeirea cea atotsfant(, e nsufle$it( de dorin$a cea mai
puternic( dup( Cel iubit n sfr%it mai are lng( sine puterea
iu$imii, prin care se aprinde cu t(rie de pacea dumnezeiasc(,
mboldind mi%carea poftei spre dorirea lui Dumnezeu (6).
Orice minte are aceste puteri conlucrnd cu ea la
desfiin$area p(catului %i la nfiin$area %i su$inerea virtu$ii, ca
pe ni%te b(trni, ntruct ele sunt cele dinti puteri ale
sufletului %i chiar i ntregesc fiin$a lui, apoi ca pe ni%te
c(petenii, ntruct au st(pnirea peste mi%c(rile ce pornesc
din ele %i dispun prin voin$a min$ii, care le mi%c(, de
lucr(rile supuse lor (7). Ele sf(tuiesc mintea %i o ajut(, s(
astupe apele izvoarelor, care erau, sau mai bine zis care sunt
afar( din cetate. C(ci totdeauna ceea ce-i trecut pentru
istorie e prezent, n chip tainic, n n$elesul spiritual.
Avnd aceste trei puteri s(n(toase %i neam(gite,
mintea adun( poporul cel mult, adic( mi%c(rile %i gndurile
evlavioase, care pornesc n mod natural din ele.
315
Iar apele

315
Unificarea tuturor tendin$elor suflete%ti ntr-o direc$ie bun( d( o mare
putere omului. Dar ea se face foarte greu. C\ci sunt unele tendin$e
care fac opozi$ie. *i atunci se porne%te un r(zboi nl(untrul omului
pentru nfrngerea recalcitran$ilor. Iat( cum descrie Blondel aceast(
Filocalia
212
din afara cet($ii, adic( din afara sufletului, care formeaz(
rul ce trece prin mijlocul cet($ii, sunt cuget(rile ce curg `n
suflet, trimise prin fiecare sim$ din sectorul corespunz(tor al
lumii sensibile, n timpul contempl(rii naturale. Din ele se
formeaz( cunoa%terea celor sensibile, care str(bate sufletul
asemenea unui ru ce trece prin cetate (8).
Ct( vreme este str(b(tut de aceast( cuno%tin$(,
sufletul nu leap(d( chipurile %i n(lucirile sensibile, prin care
obi%nuie%te puterea viclean( %i pierz(toare s( porneasc(
r(zboiul mpotriva lui. De aceea zice Ezechia: Ca s( nu
vin( regele Asur %i s( afle ap( mult( %i s( biruiasc(".
316
E ca
%i cnd mintea perspicace ar zice c(tre puterile sale, n
vremea n(v(lirii patimilor: "S( oprim contemplarea natural(
%i s( ne ndeletnicim numai cu rug(ciunea %i cu muncirea
trupului, prin filosofia activ( (dintre acestea rug(ciunea e
nchipuit( prin urcarea regelui n templul lui Dumnezeu, iar
muncirea trupului prin mbr(carea lui Ezechia cu sac), ca nu

strategie: "Exist( n om o multiplicitate de tendin$e, de apetituri mai
mult sau mai pu$in concertate sau divergente, un polipsichism de
care s-a putut spune c( sunt ca un popor numeros ce are s( stea sub
%efia sau guvern(mntul ra$iunii %i al voin$ei %i ntre care se g(sesc
att supu%ii docili %i disciplina$i, ct %i recalcitran$i %i disiden$i. Ceea
ce s-a numit asceza %i lupta spiritual( nu e dect manifestarea %i
metoda aplicabil( n aceast( istorie l(untric(, n aceast( militia
hominis adversus et propter semet-ipsum". "Aceasta pentru c( n fa$a
oric(rei atitudini definite %i hot(rte se ridic(, din spirit de
contradic$ie, partida nemul$umi$ilor...Orice efort ini$ial este ca o
declara$ie de r(zboi moliciunii %i mpr(%tierii for$elor vii, care au %i
ele instinctul conserv(rii %i independen$ei". Acestea trezesc n noi
"st(ri de con%tiin$( str(ine sau ostile, voiri noi care se ridic(
mpotriva voin$ei". (M. Blondel, L'Action, vol. II, p. 194 -6). Lupta
aprig( ncepe deci abia n cei ce s-au hot(rt la o via$( mai conform(
cu poruncile dumnezeie%ti. *i asupra lui Ezechia pornesc du%manii
cnd au v(zut opera de consolidare ce-a purces s( o nf(ptuiasc(.
316
II Paralip. 32, 4.
213
cumva prin ideile lucrurilor sensibile cel videan s( strecoare
n noi %i chipurile %i formele lor.
317
C\ci prin acestea s-ar
na%te n noi patimile pentru nf($i%(rile lucrurilor v(zute,
lucrarea ra$ional( din noi ncetnd s( mai str(bat( prin
mijlocirea sim$irii (percep$iei) spre realit($ile inteligibile, %i
astfel cel videan ar reu%i s( surpe cetatea, adic( sufletul, %i
s( ne trasc( n Babilon, adic( n confuzia patimilor".
Cel ce, prin urmare, n vremea r(scolirii patimilor,
%i nchide viteje%te sim$urile %i leap(d( cu des(vr%ire
nchipuirea %i amintirea celor sensibile %i opre%te cu totul
mi%c(rile naturale ale min$ii ndreptate spre cercetarea celor
din afar(, acela a astupat, asemenea lui Ezechia, apele
izvoarelor care sunt n afara cet($ii %i a t(iat rul, care trece
prin mijlocul cet($ii. La aceasta l-au ajutat puterile amintite
[i multul popor adunat, adic( gndurile evlavioase ale
fiec(rei puteri. F(cnd a%a, sufletul a biruit %i ru%inat, prin
mna lui Dumnezeu, puterea viclean( %i tiran(, ridicat(
mpotriva lui, omornd, la porunca dumnezeiasc(, prin
ra$iunea capabil( s( distrug( patimile, ca printr-un nger, una
sut( optzeci %i cinci de mii din osta%ii ei. Iar acest num(r
indic( deprinderea p(catului care a p(truns n chip
nera$ional n cele trei puteri ale sufletului prin cele sensibile,
ca %i lucrarea sim$urilor ndreptat( spre ele (11).
Prin urmare mintea care vrea s( risipeasc( prin
cuno%tin$( ngr(m(dirile nev(zute, nu trebuie s( se ocupe
nici cu contempla$ia natural( %i nici altceva s( nu fac( n
vremea atacului dracilor vicleni, ci numai s( se roage, s(-%i
mblnzeasc( trupul cu osteneli, s( sting( cu toat( srguin$a

317
Contemplarea natural( nu e rea. Dar ea nu se poate face f(r(
primejdie dect pe treapta a doua, dup( cur($irea patimilor, dar %i
atunci trebuie oprit( cnd se simte ispita celui r(u de a asocia la
n$elesurile sau la chipurile lucrurilor, gnduri de poft (.
Filocalia
214
cugetul p(mntesc %i s( p(zeasc( zidurile cet($ii (adic(
virtu$ile ce str(juiesc sufletul, sau metodele de p(strare a
virtu$ilor, adic( nfrnarea %i r(bdarea), prin gndurile bune,
nn(scute firii noastre (12). De asemenea e nevoie ca nici un
gnd s( nu r(spund( prin contraziceri vreunuia din du%manii
spirituali din afar(. Aceasta ca nu cumva, cel ce aduce n
suflet r(sturn(ri viclene, am(gindu-1 prin cele de-a dreapta,
s(-l despart( de Dumnezeu, furndu-i dorin$a %i, n[elndu-1
prin cele ce par bune, s(-i atrag( cugetarea, care caut( cele
bune, spre cele rele. Acest am(gitor este nchipuit prin
Rab%ache, c(petenia regelui Senaherib al Asiriei, de care
spune Scriptura c( vorbe%te evreie%te. Rab%ache se
t(lm(ce%te: "tare la b(utura mpreunat( cu s(rut(rile", sau
"cel care are multe s(rut(ri". C\ci vicleanul drac, care
obi%nuie%te s( r(zboiasc( mintea prin cele de-a dreapta,
vorbe%te evreie%te, aducnd n suflet prin virtutea p(rut(, dar
neadev(rat(, r(sturn(ri viclene %i ar(tndu-i o iubire
n%el(toare %i pierz(toare, dect care sunt mai bune r(nile
prietenului care love%te. C(ci se zice: "Mai bine s( te ncrezi
n r(nile prietenului, dect n s(rut(rile du%manului"(13).
318

Iar Senaherib se t(lm(ce%te "ispita usc(ciunii",
sau "din$i ascu$i$i". El e diavolul care, secnd ntr-adev(r
prin gndurile ascu$ite spre r(u (c(ci aceasta cred c(
nseamn( "din$ii ascu$i$i", apa dumnezeiasc( a cuno%tin$ei
ce curge n noi, prin lucrarea ce o produce n cei ce o
primesc, %i mpline%te cu adev(rat slujba indicat( de nume.
El este %i se nume%te cu adev(rat "ispita usc(ciunii", ca cel
ce i face lipsi$i de orice mp(rt(%ire de via$( n Duh pe cei
ce cad n vicleniile lui.
Sau poate se spune lui Senaherib, adic(
diavolului, "ispita usc(ciunii", pentru faptul c( e lipsit %i

318
Prov. 27, 6.
215
s(rac, neavnd nici o putere proprie cnd n(v(le%te
mpotriva noastr( (14). *i de fapt, f(r( lucrurile sensibile,
prin care obi%nuie%te s( r(zboiasc( sufletul, nu ar putea s( ne
vat\me. De aceea are nevoie pentru supunerea noastr(, de
izvoarele din afara cet($ii, adic( de n$elesurile lucrurilor
materiale prin care obi%nuiesc s( p(trund( n suflet
nf($i%(rile %i chipurile lucrurilor sensibile. C(ci sim$urile,
primind ntip(rirea lor, ajung de multe ori, din pricina
afec$iunii fa$( de ele, o arm( viclean( %i v(t(m(toare n
mna diavolului, spre nl(turarea podoabei dumnezeie%ti din
suflet, prednd du%manului, prin mole%ala pl(cerii, puterea
ra$iunii din noi.
Dar cel ce prin nfrnarea amintit( %i nchide
b(rb(te%te sim$urile, %i prin puterile sufletului ridic( ziduri la
intr(rile chipurilor sensibile spre minte, u%or risipe%te
me%te%ugurile viclene ale diavolului, f(cndu-1 s( se
ntoarc( cu ru%ine pe calea pe care a venit. Iar calea pe care
vine diavolul, sunt materiile ce par trebuincioase pentru
sus$inerea trupului (15). Deci acela `l sile%te s( se ntoarc( n
$ara sa, adic( n lumea de confuzie %i de haos, ucigndu-1
ntocmai prin gndurile viclene, n(scute din el, c(rora le-a
schimbat direc]ia spre readucerea p(cii. C(ci cel ce putut s(
biruiasc( pe diavolul chiar prin gndurile viclene aduse de
el, c(rora le-a dat prin contempla$ie o ntrebuin$are mai
bun(, a ucis pe Senaherib prin fiii s(i %i l-a fug(rit n
Armenia, $ara sa. Acela a ntrebuin$at spre nt(rirea p(cii
gndurile, care au tulburat sufletul prin sim$uri. C\ci
Armenia se t(lm(ce%te prin "a%ezarea p(cii".
319
Iar a%ezarea
p(cii se realizeaz( prin dobndirea virtu$ilor dumnezeie%ti.
Mintea ntorcnd n aceast( direc$ie gndurile, care mai
nainte o mbrnceau, prin sim$uri, spre patimile de ocar(,

319
II Regi 19, 36.
Filocalia
216
ucide pe diavolul care le na%te spre pierzarea firii omene%ti
(16).
Bine %i n$elept a lucrat a%adar Ezechia, dup(
n$elesul spiritual al Scripturii, astupnd apele izvoarelor,
care erau n afara Ierusalimului, din pricina lui Senaherib,
mp(ratul Asirienilor. Izvoarele din afara cet($ii, adic( a
sufletului, sunt toate cele sensibile. Iar rul, care trece prin
mijlocul cet($ii, este suma de cuno%tin$e adunate prin
contempla$ie natural(, din n$elesurile lucrurilor sensibile.
Aceasta trece prin mijlocul sufletului, aflndu-se la hotarul
dintre minte %i sim$ire (17). C(ci cuno%tin$a lucrurilor
sensibile nu e cu totul str(in( nici de puterea min$ii %i nu $ine
cu totul nici de lucrarea sim$urilor (de percep$ie), ci se afl(
la locul de ntlnire a min$ii cu sim$irea sau a sim$irii cu
mintea, f(cnd prin sine leg(tura ntre ele (18).
De sim$ire, (de percep$ia sensibil() $ine, ntruct
cuprinde ntip(ririle l(sate de nf($i%(rile lucrurilor sensibile;
iar de minte, ntruct transform( n ra$iuni ntip(ririle l(sate
de aceste nf($i%(ri; De aceea cu drept cuvnt s-a numit
cuno%tin$a lucrurilor rul ce trece prin mijlocul cet($ii,
ntruct ea este puntea dintre cele dou( extremit($i, adic(
dintre minte %i sim$ire. Pe aceast( cuno%tin$( o astup(, n
vremea n(v(lirii patimilor, cel ce risipe%te con%tient
concentr(rile ascunse ale dracilor, vicleni, ca s( ocoleasc(
primejdia intr(rii chipurilor materiale n minte. *i f(cnd
a%a, ucide una sut( optzeci %i cinci de mii de du%mani, adic(
deprinderea f(c(toare de p(cat, care contrar ra$iunii s-a
s(l(%luit n cele trei puteri ale sufletului, prin mijlocirea
lucrurilor sensibile; de asemenea ucide lucrarea sim$urilor
ndreptat( spre cele sensibile, adic( lucrarea nera$ional( a
puterilor naturale prin sim$uri. C(ci num(rul %ase, fie c( e
alc(tuit din unimi, fie din zeci, fie din sute, fie din al$i mul$i
217
ai acestora, indic( celor familiariza$i cu %tiin$a numerelor
deprinderea f(c(toare de virtute sau p(cat, n propor$ie cu
multiplul din care se alc(tuie%te, adic( cu dispozi$ia ce st( la
oaza deprinderii acesteia sau aceleia. Cu acest num(r %ase
"leg(nndu-se", "adunndu-se", sau "mpreunndu-se",
num(rul cinci, se indic( sim$urile, adic( puterea, sau
deprinderea, sau lucrarea lor, nchinat( celor sensibile,
al(turat(", sau "ad(ugat(", sau "combinat(" cu puterile
naturale ale sufletului. De pild( dac( "se leag(" cinci cu %ase
ca unimi, adic( simplu cu simplu, se arat( ca putere (ca
poten]() capacitatea de lucru prin sim$uri. Iar dac( "se
adun(" la num(rul [ase nmul]it aparte num(rul cinci
alc(tuit numai din unimi, se arat( deprinderea de-a lucra
prin sim$uri n baza puterii sufletului. Dac\ n sfr%it "se
mpreun(" cu num(rul %ase nmul$it aparte num(rul cinci
nmul$it aparte, se indic( nf(ptuirea efectiv( a unui lucru n
baza puterii, deprinderii %i lucr(rii prin sim$uri, adic(
aducerea la ndeplinire a virtu$ii sau a p(catului, precum, va
avea num(rul fie un n$eles r(u, fie un `n$eles de laud(, dup(
locul respectiv din Scriptur(.
320
~n locul de fa$(, num(rul
%ase nmul$it cu mai multe zeci, "adunndu-se" cu cinci,

320
Num(rul 5 repezint( sim$urile, num(rul 6 fiind alc(tuit din 2x3,
reprezint( cele trei puteri (facult($i) suflete%ti. "Legarea",
"adunarea", sau `mpreunarea" acestor numere reprezint ( o unire tot
mai deplin(. Lor le corespunde "al(turarea", "ad(ugarea" %i
"combinarea" puterilor suflete%ti cu sim$urile, de asemenea ntr-o
grada$ie. De pild( 5 legat" cu 6, ca unimi simple, reprezint ( simpla
"al(turare" poten$ial( a sim$urilor cu puterile sufletului; multiplul lui
6 "adunat" cu 5 (de pild( 180+5) reprezint( "ad(ugarea" sim$urilor la
puterile suflete%ti %i nseamn( deprinderea acestora de-a lucra prin
sim$uri. Iar multiplul lui 6 mpreunat" cu multipul lui 5, reprezint (
"combinarea" puterilor suflete%ti cu sim$urile n sinteza deplin( a
mplinirii faptei bune sau a p(catului, n baza poten]ei %i a deprinderii
(vezi %i Scolia 18-19).
Filocalia
218
alc(tuit din unimi, d( num(rul 185 (180+5) %i arat(
deprinderea facult($ilor naturale cu s(vr%irea p(catului prin
sim$uri, ntruct acest num(r se afl( n locul prezent din
Scriptur( n n$eles r\u (19). Pe aceast( deprindere o ucide
prin ra$iunea dumnezeiasc( a cuno%tin$ei, ca printr-un nger,
mintea, care se ntemeiaz( mai mult pe rug(ciune, dect pe
propria putere, si socote%te numai pe Dumnezeu drept cauz(
a oric(rei izbnzi %i a oric(rei biruin$e asupra diavolului.
Prin urmare cel ce n vremea n(v(lirii ispitelor se
ab$ine de la contempla$ia natural( %i st(ruie numai n
rug(ciune, adunndu-%i mintea din toate %i concentrnd-o n
ea ns(%i %i n Dumnezeu, omoar( deprinderea puterilor
naturale ale sufletului de-a lucra, r(ul prin sim$uri,
mi%cndu-se mpotriva firii. F(cnd a%a, el ntoarce cu
ru%ine pe diavolul, dat fiind c( acela nu mai dispune de
deprecierea amintit(, n care ncrezndu-se cu ngmfarea-i
obi%nuit( a venit asupra sufletului, ridicndu-se prin cuget(ri
trufa%e mpotriva adev(rului. Cunoscnd, ncercnd %i f(cnd
acest lucru marele David, care a avut mai mult dect to$i
experien$a r(zboaielor de gnd, zice: "Ct a stat cel f(r( de
lege naintea mea, am r(mas mut %i surd %i m-am smerit %i
am t(cut despre cele bune".
321
Dup( el dumnezeiescul
Ieremia porunce%te poporului s( nu ias( din cetate, pentru
sabia du%manilor care o nconjura din toate p(r$ile.
322
Iar
dac( fericitul Avel ar fi p(zit aceast( rnduial( %i n-ar fi ie%it
mpreun( cu Cain la cmp, adic( n oceanul contempla$iei
naturale, nainte de a ajunge la nep(timire, nu l-ar fi ucis
legea trupului, care %i se nume%te Cain, n(v(lind asupra lui
cu viclenie %i am(gindu-1 prin cele de-a dreapta n cursul
contempl(rii lucrurilor, `nainte de deprinderea des(vr%it(

321
Ps. 39, 2.
322
Ierem. 6, 25.
219
(20). Dar nef(cnd a%a, a fost ucis de Cain, pe care, cum l
arat( numele, Adam, primul om, l-a dobndit ca prima road(
a gre%elii sale, n(scnd legea p(catului, pe care nu a creat-o
Dumnezeu deodat( cu omul n Rai. C(ci Cain se tlcuie%te
"dobndire". Asemenea %i Dina, fiica marelui Iacob, dac( n-
ar fi ie%it mpreun( cu fetele celor din partea locului, adic(,
cu n(lucirile sensibile, nu ar fi njosit-o Sichem,
323
fiul lui
Enor. Sichem se tlcuie%te "spate", iar Enor "m(garul",
adic( trupul. Deci spatele trupului, adic( Sichem al lui Enor,
e legea de dinapoi, nu cea de dinainte, adic( cea de pe urm(,
nu cea dinti. C(ci la nceput, adic( nainte (nainte de a se fi
s(vr%it c(lcarea poruncii dumnezeie%ti), nu avea trupul
omenesc, adic( Emor, legea p(catului, adic( pe Sichem, ci
legea p(catului a odr(slit n trup mai pe urm(, din pricina
neascult(rii (21). Cunoscnd Scriptura acest lucru %i voind
s( indice ivirea ulterioar( a cestei legi, a numit-o Sichem,
adic( "spate", sau ceea ce e mai pe urm(, c(ci spatele arat(
prin fire ceea ce se afl( la urm(.
Deci bine este ca nainte de deprinderea
des(vr%it(, s( ne apuc(m de contemplarea natural(, ca nu
cumva, c(utnd s( afl(m ra$iunile duhovnice%ti din f(pturile
v(zute, s( adun(m, prin neaten$ie, patimi. C(ci n cei
nedes(vr%i$i st(pnesc mai mult nf($i%(rile externe ale
lucrurilor v(zute, care preocup( sim$urile, dect ra$iunile
lucrurilor ascunse n nf($i%(ri, care preocup( sufletul.

323
Locul din Ieremia %i exemplele lui Avel %i al Dinei le folose%te n
acela%i sens cu Nil Ascetul (Cuvnt ascetic, cap. 46-47, Filoc. vol. I,
ed. I, p. 196).
Filocalia
220
Scolii

1. Contempla$ia simpl( a lucrurilor are nevoie de
un suflet slobozit de patimi. Sufletul acesta se nume%te
Ierusalim, pentru virtutea des(vr%it( %i pentru cuno%tinta
nematerial( cuprins( n el. El se dobnde%te cnd sunt
nl(turate nu numai patimile, ci %i doar nchipuirile sensibile,
pe care Scriptura le-a numit apele izvoarelor dinafar(.
2. Credin$a mngie %i ncurajeaz( mintea
r(zboit(, nt(rind-o cu n(dejdea ajutorului. Iar n(dejdea,
punndu-ne sub ochi ajutorul n care credem, respingem
n(v(lirea vr(jma%ilor, n sfr%it iubirea sleie%te de putere
atacul (9:4=J42?) vr(jma%ilor mpotriva a min$ii iubitoare
de Dumnezeu, sl(bindu-1 cu des(vr%ire, prin setea dup(
Dumnezeu.
3. Prima nviere a lui Dumnezeu n noi, dup( ce a
fost omort prin ne%tiin$(, este credin$a bine gospod(rit( prin
faptele poruncilor.
4. Lucrurile corespund, zice, numirilor. C(ci f(r(
a%teptarea vreunui lucru pl(cut sau nepl(cut nu se ntoarce
nimeni spre bine.
5. Nimic nu adun( pe cei risipi$i ca iubirea, care
face una aplecarea voin$ei lor, sus$inut( de un singur cuget.
Iar semnul prezen$ei ei, este deopotriv( cinstire a tuturor.
6. F(r( puterea (facultatea) ra$iunii, zice, nu exist(
cuno%tin$( %tiutoare. Iar f(r( cuno%tin$( nu poate exista
credin$a,
324
din care iese ca un rod bun n(dejdea, prin care
cel credincios se afl( cu cele viitoare ca %i cu cele de fa$(. La
fel f(r( puterea poftitoare nu poate exista dorul, al c(rui
sfr%it (cap(t final) este iubirea. C\ci a iubi ceva este propriu

324
E vorba de credin$a progresat(, luminat( de eviden](, nu de credin$a
de la nceput.
221
poftei, n sfr%it f(r( puterea iu$imii, care nt(re%te pofta ca
s( ajung( la unirea cu ceea ce o desfat(, nu poate veni pacea,
dac( "pacea" nseamn( ntr-adev(r posesiunea netulburat( %i
total( a lucrului dorit.
7. Ra$iunea, zice, este izvorul gndurilor
cunosc(toare (gnostice), precum iu$imea %i pofta a celor
impulsive %i poftitoare.
8. Ezechia, n n$eles mai nalt, e mintea care
filosofeaz( cu fapta, precum cetatea e sufletul, iar izvorul,
diferitele forme ale lucrurilor sensibile. Apele sunt
nchipuirile sau n$elesurile lor, iar rul, cuno%tin$a adunat(
din n$elesurile lucrurilor sensibile prin contempla$ia natu-
ral(.
9. Nu trebuie, zice, cel ce nu s-a cur($it nc( de
patimi s( se apuce de contemplarea natural(. C(ci icoanele
lucrurilor sensibile pot da min$ii o form( p(tima%(,
325
dac(
nu e cu des(vr%ire eliberat( de patimi.
10. Mintea, care z(bove%te cu nchipuirea la
nf($i%(rile lucrurilor sensibile de dragul sim$irii, se face
creatoarea unor patimi necurate, nestr(b(tnd prin
contemplare spre realit($ile inteligibile nrudite cu ea.
11. Cnd ra$iunea e f(r( de minte, iar mnia
precipitat( %i pofta nera$ional(, ajunge st(pn( pe suflet
ne%tiin$a, tirania %i desfrul. Din acestea se na%te deprinderea
p(catului cu fapta, mpletit( cu diferitele pl(ceri ale
sim$urilor. Pe aceasta o indic( num(rul celor 185000. C(ci
nmul$ind pe 60 cu 3, pentru pornirea des(vr%it( a fiec(rei
puteri (facult($i) spre rele %i ad(ugnd pe cinci, pentru
pl(cerea afl(toare n sim$uri, c(p(t(m acest num(r, care

325
1onooooi npo no0o +ov voov. Este ideea care, prin Evagrie %i
Nil Ascetul, vine de la Aristotel (vezi Filoc. rom, vol. I, prefa $a la Nil
Ascetul).
Filocalia
222
nseamn( deprinderea ce f(ptuie%te r(ul. Dispunnd diavolul
de aceast( deprindere, p(trunde cu silnicie n suflet. Dar
Dumnezeu o ucide ca printr-un nger, prin ra$iunea
n$elepciunii cunosc(toare (gnostice) %i scap( sufletul, acest
adev(rat Ierusalim, %i mintea din suflet, de primejdia de a fi
robite de p(cat.
12. Poporul de la ziduri sunt gndurile nn(scute
firii noastre.
13. Prietenul e aici Domnul. R(nile de la El sunt
diferitele feluri de cercet(ri, aduse n vederea mntuirii
asupra fiec(ruia, spre chinuirea trupului sau a cugetului
trupesc, ca duhul s( se mntuiasc( n ziua Domnului.
326
Du%manul este diavolul. Iar s(rut(rile lui sunt diferitele
feluri de pl(ceri ale sim$urilor, prin care am(gind sufletul l
nduplec( s( se despart( de iubirea Celui ce l-a f(cut.
14. Senacherib se t(lm(ce%te "ispita usc(ciunii",
pe de-o parte fiindc( usuc( inimile celor ce ascult( de el,
desp(r$indu-le de harul din care izvor(sc gndurile sfinte, pe
de alta fiindc( el nsu%i este uscat, ca unul ce este s(rac %i
lipsit, neavnd nimic al s(u. De aceea se ascunde cu
viclenie, ca un tlhar, n nf($i%(rile lucrurilor sensibile, cnd
n(v(le%te mpotriva noastr(.
15. Tot ce-i de prisos %i peste trebuin$a fireasc(,
este necump(tare. Iar aceasta e calea diavolului spre suflet.
Dar tot prin ea se ntoarce acela cu ru%ine n $ara lui, cnd
firea e pov($uit( de nfrnare. Sau iar(%i, calea e format( din
afectele naturale, care atunci cnd sunt satisf(cute peste
trebuin$( aduc pe diavol n suflet, iar cnd sunt satisf(cute
potrivit cu trebuin$a l ntorc prin ele spre $ara lui. Iar $ara
acestuia este deprinderea %i confuzia nvrto%at( a viciului,
n care tr(ie%te totdeauna %i la care duce pe cei birui$i de

326
1 Cor. 5, 5.
223
iubirea celor materiale.
16. Cel ce ntoarce gndurile spre virtute, le-a dat
odihn(, dep(rtndu-le de nv(lm(%eala nestatornic( a
patimilor.
17. Mintea unindu-%i, conform naturii, prin
mijlocirea ra$iunii, lucrarea sim$urilor, adun( cuno%tin$a
adev(rat( din contempla$ia natural(, iar acestei cuno%tin$e i
s-a spus ru ce str(bate sufletul, pentru prezen$a cuget(rii n
lucrarea sim$urilor.
18. Aplecarea voii are "al(turea" de sine n chip
natural virtualitatea unei destoinicii %i i se "adaug(" o
deprindere, c(ci deprinderea se adaug( la destoinicie. Iar
deprinderea e "combinat(" totdeauna cu lucrarea, chiar dac\
aceasta nu se arat( continuu, lipsind de multe ori condi$iile
materiale.
19. Prin "legarea" numerelor n$elege enun$area
numerelor simple pn( la 10, deosebindu-se prin conjunc]ia
"%i"; de pild( 6 %i 5. Ea arat( destoinicia poten$ial( de a
lucra virtutea sau p(catul, dup( cum se vorbe%te n Scriptur(
despre astfel de numere n sens bun sau r(u. Prin
"ad(ugarea" unui num(r n$elege adaosul unui num(r
simplu, const\t\tor din unimi, la un num(r nmul$it n sine
nsu%i. ~n acest caz, iar(%i se deosebesc prin conjunc$ia "%i",
de pild(: %asezeci-%i-cinci, sau o sut( optzeci %i cinci, cum e
num(rul nostru. Ea arat( nu numai destoinicia de a lucra
prin sim$uri, ci %i deprinderea de a s(vr%i virtutea sau viciul
prin sim$uri. Iar prin "mpreunarea" numerelor, n$elege
ntlnirea numerelor nmul$ite n ele n%ile, care de
asemenea se deosebesc prin conjunc$ia "%i"; de pild( 60 %i
40, sau 500 %i 600 %i cele asemenea. Aceasta arat( nu numai
destoinicia virtual( %i deprinderea de a lucra, ci %i lucrarea
virtu$ii sau a p(catului prin sim$uri n baza deprinderii. Prin
Filocalia
224
urmare cel ce cunoa%te sensul fiec(rui num(r pn( la zece,
va %ti ce nseamn( n Scriptur( fiecare num(r, dup( cum se
leag(, se adaug(, sau se mpreun(. Unitaiea (1) nseamn(
neamestecarea, doimea (2) deosebirea, treimea (3) egalul %i
inteligibilul, patru (4) indic( lucrurile sensibile, cina (5)
sim$urile %i cercul, (6) %ase activitatea %i des(vr%irea, %apte
(7) rotunjirea %i neamestecarea, opt (8) stabilitatea %i
nemi%carea, nou( (9) hotarul ntre materie %i form(, sau ntre
cele sensibile %i sim$ire, zece (10) atotplinul.
20. Cain este legea trupului, cea dinti pe care o
na%te Adam dup( ce-a c(lcat porunca dumnezeiasc(.
Iar Avel este cugetul duhului, pe care-1 na%te tot
acela mai pe urm( prin c(in$(. Pe acesta l ucide Cain,
fiindc( a purces la contemplarea naturii nainte de a dobndi
deprinderea des(vr%it( n acest scop. Dar cine va omor pe
Cain se va dezlega de %apte r(zbun(tori, zice Dumnezeu.
327

Pe el l nume%te n Evanghelie tot Dumnezeu "duh viclean",
"care ia cu sine %apte duhuri mai rele dect el".
328
Acesta
este poate gndul iubirii trupe%ti de sine, sau al l(comiei
pntecelui, c(ruia i urmeaz( totdeauna gndul curviei %i al
iubirii de argint, al ntrist(rii %i al mniei, al trnd(viei
de%arte %i al mndriei. Deci cel ce ucide pe Cain, adic(
l(comia pntecelui, a ucis mpreun( cu ea %i patimile, care
odr(slesc n urma ei, dup( cuvntul: "Cel ce va ucide pe Cain,
se va dezlega de %apte r(zbun(ri".
21. Legea na%terii %i a stric(ciunii trupului,
potrivit c(reia na%tem %i ne na%tem, a p(truns mai pe urm(
firea oamenilor din pricina gre%elii, fiindc( n-am p(zit legea
ndumnezeitoare a duhului, ascultnd de prima porunc(.

327
Fac. 4. 15.
328
Mat. 12, 45.
225
~ntrebarea 50

Ce nseamn ceea ce spune iar#i n aceea#i carte:
"'i s-au rugat regele Ezechia #i Isaia Proorocul, fiul lui
Amos, pentru acestea #i au strigat la cer. 'i a trimis Domnul
un nger #i a nimicit pe tot puternicul #i rzboinicul #i pe
toat cpetenia #i pe conductorul de oaste n tabra regelui
Asur. 'i s-a ntors cu ru#inea fe&ei n tara lui.
329

R(spuns

Cuvntul Sf. Scripturi, de%i are margini (e circum-
scris) dup( liter(, sfr%indu-se deodat( cu timpul n care se
petrec lucrurile istorisite, dup( duh, n n$elesurile lui mai
nalte, r(mne totdeauna f(r( hotar (necircumscris). *i
nimeni s( nu spun( c( nu poate crede aceasta, %tiind c(
Dumnezeu care a vorbit e f(r( hotar (necircumscris) dup(
natur(. C(ci cei ce voiesc s\ asculte cu inima curat( sfatul
Scripturii, se cuvine s( cread( c( %i cuvntul gr(it de El se
aseam(n( mai mult Lui.
330
Fiindc( dac( Dumnezeu este cel
ce a gr(it, iar El este dup( fiin$( nehot(rnicit, e v(dit c( %i
cuvntul gr(it de El e nehot(rnicit (1).
A%adar, chiar dac( cele petrecute figurat n timpul
lui Ezechia au luat sfr%it, contemplnd duhovnice%te
ntmpl(rile istorisite care s-au sfr%it atunci, s( admir(m
n$elepciunea Duhului Sfnt care le-a scris. C(ci n fiecare
dintre cei ce se mp(rt(%esc de firea omeneasc( a a%ezat

329
II Paralip. 32, 20-21.
330
Cuvntul Scripturii se aseam(n( mai mult lui Dumnezeu cel
necircumscris, dect omului m(rginit, de la care 1-a mprumutat
Dumnezeu. C(ci n gura lui Dumnezeu cuvntul omenesc %i l(rge%te
cuprinsul la infit, potrivit cu cel ce `l folose%te.
Filocalia
226
putin$a ca s( realizeze n sine a%a cum trebuie %i cum se
cuvine n$elesul celor scrise. Astfel oricine vrea s( se fac(
nv($(cel al cuvntului dumnezeiesc %i s( nu socoteasc(
nimic din cele prezente %i trec(toare deopotriv( cu virtutea,
poate deveni un alt Ezechia n duh. Ba %i un alt Isaia,
nempiedecat de nimic s( se roage, s( strige la cer, s( fie
auzit %i s( ob$in( de la Dumnezeu, printr-un ~nger,
distrugerea %i pieirea celor ce l r(zboiesc spiritual.
Dar cel ce vrea s( n$eleag( Sf. Scriptur( n
lumina cuno%tin$ei lui Hristos, ca referindu-se la suflet,
trebuie s( se exercite cu toat( srguin$a %i n t(lm(cirea
numelor, care poate s( l(mureasc( tot n$elesul celor scrise.
E nevoie s( fac( aceasta dac( vrea s( ajung( la n$elegerea
ntocmai a celor scrise %i s( nu coboare n chip iudaic
n(l$imea Duhului la p(mnt spre trup, nchiznd
(circumscriind) f(g(duin$ele dumnezeie%ti %i nestric(-cioase
ale bunurilor spirituale n stric(ciunea bunurilor trec(toare,
precum o fac unii dintre a%a zi%ii cre%tini. Ace%tia poart( n
chip mincinos numele care deriv( de la Hristos, dovedindu-
se c( t(g(duiesc prin faptele lor n$elesul lui %i umblnd pe o
cale contrar( lui Hristos, cum va ar(ta pe scurt cuvntul
nostru.
C(ci Dumnezeu a venit la noi f\cndu-se om, pe
lng( alte pricini tainice pe care nu le poate p(trunde nici o
ra$iune, %i pentru ca s( plineasc( legea duhovnice%te, prin
nl(turarea literei, [i s( nal$e %i s( fac( ar(tat( puterea ei de
via$( f(c(toare, dep(rtnd partea care omoar(. Iar partea
legii care omoar( este, dup( dumnezeiescul Apostol, litera,
precum puterea de via$( f(c(toare a ei este duhul. C(ci zice:
"litera omoar(, iar duhul face viu".
331
Dar dac(-i a%a,
cre%tinii mincino%i de care vorbeam, au ales f($i% partea

331
II Cor. 3, 6.
227
contrar( a lui Hristos %i au ignorat toat( taina ntrup(rii. Ei
nu numai c( %i-au ngropat prin liter( toat( puterea
n$elegerii %i n-au voit s( fie dup( chipul %i asem(narea lui
Dumnezeu (3), ci au ales mai bine s( fie p(mnt, potrivit
amenin$(rii, %i s( se ntoarc( la p(mnt, prin afec$iunea lor
fa$( de liter(, ca fa$( de p(mnt, n loc s( aleag( leg(tura cu
cerul, adic( cu duhul, %i s( fie r(pi$i n v(zduh, adic( n
lumina spiritual(, ntru ntmpinarea Domnului, n nori,
adic( n contempla$iile nalte, %i astfel s( fie totdeauna
mpreun( cu El prin cuno%tin$(. De aceea cu drept cuvnt se
cade s( ne scrbim de ace%tia, ntruct se aleg cu o pagub(
insuportabil( din pricina ne%tiin$ei, dar %i ne ntrist(m,
ntruct dau multe prilejuri Iudeilor spre nt(rirea n
necredin$(. Dar noi l(snau-i pe aceia s( fie a%a cum vor, s(
ne ntoarcem la noi n%ine %i la Scriptur(, ncepnd
cercetarea duhovniceasc( a capitolului de fa$( cu t(lm(cirea
numelor.
Deci Ezechia se t(lm(ce%te "puterea lui
Dumnezeu"; Ahaz, tat(l lui, nseamn( "for$("; Isaia se
t(lm(ce%te . "ridicarea lui Dumnezeu", adic( "~n(l$area lui
Dumnezeu"; iar Amos, tat(l lui, nseamn( "popor al
ostenelii". "Puterea lui Dumnezeu" este virtutea care
omoar( patimile %i str(juie%te gndurile evlavioase %i pe care
o na%te lucrarea poruncilor, care nu e dect "for$(", luat( n
n$eles moral (4). Prin aceasta nimicim, cu ajutorul lui
Dumnezeu, mai bine zis numai cu puterea Lui, Puterile rele
care se mpotrivesc celor bune. Iar "~n(l$imea lui
Dumnezeu" este cuno%tin$a adev(rului, pe care o na%te
"osteneala" contempl(rii f(pturilor (5) %i sudorile
mpreunate cu lucrarea virtu$ilor, care (sudori) devin p(rin$ii
acelei osteneli. Prin cuno%tin$( nimicim cu totul puterea
minciunii, care se mpotrive%te adev(rului, umilind %i
Filocalia
228
surpnd "toat( n(l$area duhurilor rele ce se ridic( mpotriva
cunoa%terii lui Dumnezeu".
332

Iar "rug(ciunea" este cererea acelor lucruri, pe
care obi%nuie%te Dumnezeu s( le dea oamenilor spre
mntuire. *i pe drept cuvnt. C(ci dac( votul (-CM?) este
f(g(duirea acelor bunuri (virtu$i) care se aduc lui Dumnezeu
din partea oamenilor, rug(ciunea (9:4=-<M?) va fi cererea
acelor bunuri, pe care le h(r(ze%te Dumnezeu oamenilor
spre mntuire. Ea deci aduce r(splata dispozi$iei cu care am
f(cut mai nainte f(g(duin$ele.
Iar "strigarea" este st(ruin$a %i sporirea n lucrarea
diferitelor chipuri ale virtu$ilor %i n contemplarea diferitelor
vederi ale cuno%tin$ei, n vremea n(v(lirii dracilor cei r(i. Pe
aceasta o ascult( Dumnezeu n chip firesc mai mult dect pe
toate, c(ci se bucur( mai mult de dispozi$ia celor ce cultiv(
virtutea %i cuno%tin$a, dect de un glas mare.
Prin "cer" se n$elege n Sf. Scriptur( adeseori
nsu%i Dumnezeu, precum spune undeva Ioan
~naintemerg(torul, marele propov(duitor al adev(rului: "Nu
poate omul s( ia nimic de la sine, de nu-i va fi dat lui din
cer,
333
adic( "de la Dumnezeu", c(ci. "toat( darea cea bun(
%i tot darul cel des(vr%it de sus este, pogorndu-se de la
P(rintele luminilor".
334
n acest n$eles trebuie luat cuvntul
"cer" din textul Scripturii, dat n capitol. Dar Scriptura mai
nume%te "cer", %i Puterile cere%ti, dup( cuvntul: "Cerul mi
este mie scaun".
335
Aceasta pentru c( Dumnezeu se
odihne%te n fiin$ele simple %i netrupe%ti. Iar dac( ar spune
cineva c( %i mintea omeneasc(, cur($it( de toat( n(lucirea

332
II Cor. 10, 5.
333
In 3, 2.
334
Iacob l, 17.
335
Is.1, 66.
229
material( %i mpodobit( cu ra$iunile dumnezeie%ti ale celor
inteligibile, este "cer", nu ar c(dea, dup( p(rerea mea, din
adev(r. Dar nici cel care ar numi "cer", n(l$imea cuno%tin$ei
spirituale din oameni, nu ar gre%i. C(ci ntr-adev(r
cuno%tin$a adev(rat( se face, asemenea cerului scaun al lui
Dumnezeu, primind pe Dumnezeu s( se ntroneze n ea, prin
tendin$a nestr(mutat( a dorin$ei ei ferme %i nalte sprre bine.
La fel lucrarea curata a virtu$ilor este numit( "a%ternut al
picioarelor Lui", ntruct prime%te deasupra ei t(lpile
dumnezeie%ti %i nu le las( ctu%i de pu$in s( se murd(reasc(
de ntin(ciunile trupului, n$elegnd prin p(mnt trupul (6).
Deci regele Ezechia nchipuie%te, dup( t(lm(cirea
numelui s(u, virtutea, deoarece acest nume, tradus n limba
greceasc(, nseamn( "puterea lui Dumnezeu", iar puterea lui
Dumnezeu mpotriva Puterilor vr(jma%e se manifest( numai
prin virtute. Ahaz, tat(l lui Ezechia, se t(lm(ce%te "For$(" %i
indic( lucrarea poruncilor, precum s-a spus mai nainte. Din
acesta lucrare se na%te puterea dumnezeieasc( a virtu$ii.
Proorocul Isaia nchipuie%te cuno%tin$a celor nalte, c(ci
numele lui, t(lm(cit, nseamn( "n(l$imea lui Dumnezeu".
El indic( n(l$imea cuno%tin$ei celei dup( Dumnezeu,
n(scut( din osteneala diferitelor contempl(ri ale lucrurilor.
C(ci Amos nseamn( "osteneala poporului" precum am
ar(tat.
Prin urmare acesta fiind n$elesul numelor, e v(dit
c( orice iubitor de n$elepciune %i evlavios, narmat cu
virtute %i cuno%tin$(, sau cu f(ptuire %i cu contempla$ie,
cnd va vedea n(v(lind asupra lui, prin afecte, Puterea
viclean(, cum a pornit asupra lui Ezechia mp(ratul
Asirienilor, va socoti c( nu poate avea dect un singur ajutor
spre mpr(%tierea relelor: pe Dumnezeu. Iar pe acesta %i-L va
face milostiv, strignd f(r( glas, prin st(ruin$( %i mai mare n
Filocalia
230
virtute %i cunoa%tere. *i a%a va primi n ajutor, mai bine zis
spre mntuire, un ~nger, adic( o ra$iune mai nalt( a
n$elepciunii %i a cuno%tin$ei, care va zdrobi pe tot puternicul
%i r(zboinicul, c(petenia %i conduc(torul de oaste din tab(ra
mp(ratului Asur (7), %i-l va ntoarce pe el cu ru%inea fe$ei n
$ara lui. C(ci mp(r($ia viclean( %i pierz(toare a diavolului,
nchipuit( prin mp(r($ia Asirienilor, pornind r(zboi
mpotriva virtu$ii %i a cuno%tin$ei oamenilor, caut( s( le
doboare sufletul prin puterile (facult($ile) n(scute ale lor.
~nti le a$$( puterea poftitoare, ca s( doreasc( cele
potrivnice firii, ndemnnd-o s( aleag( cele sensibile n loc
de cele inteligibile; apoi le r(scole%te iu$imea, ca s( lupte
pentru lucrul sensibil ales de poft(; n sfr%it nva$( ra$iunea
s( n(scoceasc( moduri ale pl(cerilor celor dup( sim$uri. Cu
un cuvnt ea a%eaz( ca st(pn( peste aceste puteri lucrurile
sensibile, sau face s( domneasc( peste facult($ile sufletului,
legea p(mntului.
Deci "puternic" a numit Scriptura pe dracul cel
viclean care pune st(pnire peste poft( %i o aprinde spre
dorin$ele necuviincioase ale pl(cerilor urte. C(ci nimic nu e
mai puternic %i mai silnic dect pofta natural(. Iar
"r(zboinic" a numit pe dracul care se a%eaz( n iu$ime %i o
face s( se lupte necurmat pentru pl(ceri. "C(petenie" a
numit pe cel ce se ascunde n chip nev(zut n nf($i%erile
lucrurilor sensibile %i cheam( n chip am(gitor spre fiecare
din ele dorin$ele sufletului prin fiecare sim$. *i a numit
Scriptura pe acesta "c(petenie", pentru faptul c( el face ca
fiecare patim( s( fie st(pnit( de ceva corespunz(tor din
cele sensibile. C(ci f(r( vreun lucru sensibil, care s( atrag(
puterile sufletului spre el, prin mijlocirea vreunui sim$, n-ar
lua fiin$( patima (8). Iar "conduc(tor de oaste" a numit pe
dracul care abuzeaz( de facultatea ra$ional( a sufletului,
231
mi%cnd-o spre n(scocirea %i aflarea tuturor c(ilor ce duc
spre r(u. ~n sfr%it "fa$a" diavolului este poleiala pl(cerii,
prin care pune st(pnire peste orice suflet ce se gr(be%te s( o
primeasc( %i pre$uie%te mai mult lucrurile sensibile care
vr(jesc sim$urile, dect contemplarea celor inteligibile, care
ngra%( mintea. Aceast( "fa$(" o ru%ineaz( cel ce a primit de
la Dumnezeu, prin rug(ciune, ra$iunea n$elepciunii, care
nimice%te? toat( Puterea viclean(, adic( desfiin$eaz( cu
des(vr%ire tirania cea rea, care tulbur( sufletul. C(ci "i-a
nimicit", zice Scriptura, nu i-a zdrobit. Fiindc( zdrobirea
(7:8G3;) are ca efect numai ncetarea activit($ii p(tima%e, iar
"nimicirea (:,7:3G3;) este desfiin$area total( chiar %i a
mi%c(rilor din cugetare.
Iar $ara regelui Asur, adic( a diavolului viclean %i
atot r(u, este deprinderea nvrto%at( %i dur( a p(catului sau
a ne%tiin$ei, deprindere lipsit( de orice c(ldur( de via$( pe
care o d( virtutea %i de orice lumin( spiritual( pe care o
aduce cuno%tin$a (10). Diavolul se ntoarce singur n ea dup(
ncercarea nereu%it( a atacului. C(ci prin atacul s(u n-a putut
str(muta n aceast( deprindere a sa Ierusalimul, adic(
sufletul iubitor de Dumnezeu %i cu totul nep(tima% care are
n sine, ca pe un Ezechia, ra$iunea des(vr%it( a f(ptuirii %i,
ca pe un Isaia, mintea luminat( de cuno%tin$(, care
dobndesc ndurarea lui Dumnezeu %i nimicesc prin ~nger
puterea cea rea.
A%a am n$eles eu locul, dup( Puterea mea. Dac(
poate cineva s( vad( n cele spuse un n$eles mai nalt, ne va
face %i nou( %i lui bucurie, ar(tnd acest n$eles mai de pre$
al celor scrise. C(ci am spus mai nainte despre cuvntul
Scripturii dumnezeie%ti, c( r(mne totdeauna f(r( hotar
(necircumscris), hot(rnicind (circumscriind) pe to$i cei ce-l
gr(esc, dar el nsu%i neputnd fi hot(rnicit de cei care-1
Filocalia
232
gr(iesc. Deci chiar de am spus ceva dup( puterea mea, %i
aceasta lundu-mi o mare ndr(zneal(, nu am mbr($i%at tot
n$elesul celor scrise, acesta aflndu-se infinit mai presus de
puterea mea.

Scolii

1. Precum Dumnezeu dup( fiin$( nu e supus
cunoa%terii, la fel nici cuvntul lui nu poate fi cuprins prin
cuno%tin$a noastr(.
2. Cei ce %i lipesc cugetarea n chip iudaic numai
de liter(, a%teapt( f(g(duin$ele bunurilor neprih(nite n
veacul acesta, necunoscnd bunurile fire%ti ale sufletului.
3. Cel ce poart( "chipul celui ceresc",
336
se
srguie%te s( urmeze n toate duhului Sf. Scripturi, care
conserv( sufletul prin virtute %i cuno%tin$(. Iar cel ce poart(
"chipul celui p(mntesc", cultiv( numai litera, care sus$ine
slujirea trupeasc( prin sim$uri, ce d( na%tere patimilor.
4. F(ptuirea na%te" virtuirea, ca Ahaz pe Ezechia.
5. Contempla$ia na%te cuno%tiin$a, ca Amos pe
Isaia.
6. Cel ce %i nso$e%te cuno%tin$a, cu f(ptuirea %i
f(ptuirea cu cuno%tin$a, e scaun %i a%ternut picioarelor lui
Dumnezeu. Scaun pentru cuno%tin$(, a%ternut picioarelor
pentru f(ptuire.
337

7. Tab(ra regelui Asiriei este adunarea gndurilor
rele. "Puternic" n ea este acela care mi%c( dorin$ele naturale
spre pl(cere. "R(zboinic" este cel ce strne%te mnia spre
p(zirea pl(cerilor. "C(petenie", cel ce a$$( sim$urile prin

336
I Cor. 15, 49.
337
Deci cele dou( trepte (practica %i gnoza) nu se exclud, ci treapta
cunoa%terii p(streaz( f\ptuirea virtuoas(.
233
nf($i%(rile lucrurilor v(zute, iar "conduc(tor de oaste" cel
ce d( chip patimilor %i n(scoce%te mijloacele %i modurile de
nf(ptuire a lor.
8. F(r( un lucru sensibil nu se produce patima.
C(ci dac( nu este femeie, nu este nici curvie; dac( nu sunt
mnc(ruri, nu este nici l(comie; %i dac( nu este aur, nu
exist( nici patima iubirii de argint. Deci orice mi%care
p(tima%( a puterilor noastre naturale e st(pnit( de un lucru
sensibil, sau de un drac, care a$$( prin acel lucru sufletul
spre p(cat.
9. "Zdrobirea" opre%te lucrarea, "nimicirea"
desfiin$eaz( chiar %i gndul r(ului.
10. Precum partea de miaz(noapte a p(mntului
nu se bucur( de soare, la fel nici deprinderea rea, n care
locuie%te diavolul nu prime%te lumina cuno%tin$ei.

~ntrebarea 51

"'i mul&i aduceau daruri Domnului n Ierusalim #i
plocoane lui Ezechia, regele Iudeii. 'i s-a ridicat n ochii
tuturor neamurilor".
338
Ce sunt "darurile" #i ce sunt
"plocoanele"? 'i ce nseamn "S-a ridicat n ochii tuturor
neamurilor"?

R(spuns

Dumnezeu, zidind toat( firea cea v(zut(, n-a
l(sat-o s( se mi%te numai prin sim$ire, ci a sem(nat cu
n$elepciune n fiecare din speciile care o alc(tuiesc ra$iuni
duhovnice%ti de-ale n$elepciunii %i moduri de purtare
cuviincioas( (1). Iar aceasta a f(cut-o ca nu numai prin

338
II Paralip., 32, 23.
Filocalia
234
f(pturile t(cute s( se vesteasc( cu glas mare F(c(torul lor,
ar(tat prin ra$iunile lucrurilor, ci %i omul, pov($uit de legile
%i modurile naturale ale celor v(zute, s( afle cu u%urin$(
calea nv($(turii care duce spre El (2). C(ci era propriu
bun(t($ii supreme ca s( fac( nu numai din fiin$ele
dumnezeie%ti %i netrupe%ti ale celor spirituale, chipuri ale
slavei tainice %i dumnezeie%ti, ca unele ce primesc, dup( ct
le e ng(duit, analog cu ele nsele, splendoarea mai presus de
n$elegere a frumuse$ii neajunse, ci s( amestece %i n
lucrurile sensibile, care sunt att de departe de fiin$ele
spirituale, urme din m(re$ia proprie, ca s( poat( transporta
prin ele mintea omeneasc( n chip neam(gitor spre
Dumnezeu, ajutnd-b s( se ridice mai presus de toate cele
v(zute %i s( lase n urma ei toate cele afl(toare la mijloc,
prin care %i-a t(iat acest drum (3).
Dar nu numai pentru aceasta, ci %i ca s( nu mai
aib( nici unul din cei ce slujesc f(pturii n loc de F(c(tor,
putin$a s(-%i scuze ne%tiin$a, odat( ce aude f(ptura vestind
mai puternic dect orice glas pe F(c(torul ei.
Dar dac( F(c(torul celor v(zute a sem(nat n fire
n chip natural ra$iuni duhovnice%ti de-ale n$elepciunii %i
moduri de purtare cuviincioas(, atunci urmeaz( c( orice
minte ncununat( cum se cuvine, cu virtute %i cuno%tin$(,
mp(r($ind, asemenea marelui Ezechia, peste Ierusalim,
adic( peste o deprindere ce nu vede dect pacea, sau peste o
stare lipsit( de orice patimi (c\ci Ierusalim se tlcuie%te
"vederea p(cii"), are toat( zidirea n st(pnirea ei prin
formele care o alc(tuiesc. Iar zidirea i aduce lui Dumnezeu,
prin mijlocirea min$ii, ra$iunile, duhovnice%ti ale cuno%tin$ei,
ca pe ni%te "daruri" iar min$ii ns(%i i ofer(, ca pe ni%te
"plocoane", modurile virtu$ii conforme cu legea natural(,
care exist( n ea. *i prin amndou( c(l(uze%te pe drumul
235
drept mintea, care poate s(-%i c%tige prin ele o mare
str(lucire, adic( mintea iubitoare de n$elepciune, care se
des(vr%e%te prin ra$iune %i via$(, sau prin fapte %i
contempla$ie (6). Scriptura spune apriat c( Domnului se
aduc "daruri", iar regelui "plocoane". C(ci, precum spun cei
ce s-au srguit cu aceste lucruri, "daruri" se numesc, dup(
n$elesul lor exact, lucrurile ce se aduc acelora care nu duc
lips( de ele, iar "plocoane" lucrurile ce se dau celor ce au
lips( de ele. De aici vine obiceiul ob%tesc al oamenilor de a
numi lucrurile pe care le aduc regilor "daruri". Acest obicei
are poate n vedere faptul c( cei ce le primesc nu sunt lipsi$i
de ele.
De asemenea ar putea spune cineva din cei cu
rvn( n toate, c( tot din aceast( pricin( s-au numit "daruri
lucrurile aduse de magi Domnului, care din iubirea de
oameni s-a f(cut asemenea nou(. Desigur c( spunnd
aceasta nu va schimba nimic din adev(rul simbolului.
Aducnd deci Domnului ra$iunile duhovnice%ti
din lucruri, I le aducem ca "daruri" ntruct El prin fire nu e
lipsit de nici una din acestea. C(ci nu i aducem Domnului,
pe lng( altele, ra$iunile lucrurilor, pentru c( ar fi lipsit de
ele, ci ca s(-L l(ud(m ntructva, dup( puterea noastr(, ca
unii ce suntem ndatora$i la aceasta, din f(pturile Lui. Iar
"plocoane," prime%te cel ce se ndeletnice%te plin de rvn(
cu filosofia dumnezeieasc(, ca unul ce are lips( prin fire att
de modurile naturii prin virtute ct %i de ra$iunile ei pentru
cunoa%tere.
Dar se pot n$elege %i altfel "darurile" (6). Dac(
"darul" este ceea ce se d( celor ce mai nainte n-au adus
nimic, putem spune c( mintea cunosc(toare (gnostic()
prime%te ca "daruri", din contemplarea lucrurilor, ra$iunile
care alc(tuiesc (sus$in) credin$a f(r( nici o demonstra$ie
Filocalia
236
ra$ional( (7) %i care sunt aduse prin ea Domnului. C\ci
pentru credin$( nu aduce nimeni nimic mai nainte (8).
Fiindc( mintea ~l prive%te n chip firesc %i f(r( nici o
me%te%ugire pe F(c(torul propriu, ntruct ~l veste%te zidirea.
Pentru c( ce ar putea s( aduc( cineva de valoare egal( cu
credin$a (9), ca s( primeasc( credin$a n Dumnezeu ca
datorie %i nu ca "dar". Iar ca "plocoane" prime%te (10) legile
naturale ale lucrurilor, imitndu-le prin modurile sale de
vie$uire, adic( aducnd mai nainte de dobndirea lor
ostenelile c(in$ei.
339
Prin aceasta dezbrac( nti pe omul cel
vechi %i abia dup( aceea iese la culesul roadelor drept($ii,
adunnd diferitele moduri ale virtu$ii, s(dite n f(pturi. C(ci
nu %i le-ar putea nsu%i pe acestea, dac( nu ar dezbr(ca mai
nti pe omul cel vechi, strmbndu-1 la culme prin osteneli
%i sudori multe, a%a cum face %arpele cnd n(prle%te.
Astfel, mintea cunosc(toare (gnostic() prime%te
ca "daruri" pentru Dumnezeu, ra$iunile sus$in(toare ale
credin$ei, culese din lucruri, neaducnd %i nednd nainte de

339
Cunoa%terea lui Dumnezeu prin natur( de%i e un act al ra]iunii, totu[i
nu e un act ce se datore%te exclusiv ei, ntruct nu ra$iunea
construie%te "ra$iunile din lume", pe care ar urca apoi ca pe o schel (
la Dumnezeu. Ci ra$iunile acelea sunt puse n natur( de Dumnzeu
nsu%i, ca o mas( de-a gata pe seama ra$iunii umane, care nu are
dect s( le constate. Nefiind construite de ra]iune, prin demonstra$ie,
ea le accept( oarecum prin credin$(. Astfel contemplarea ra$iunilor
din lume e pe deoparte un act al ra$iunii, pe de alta un act de
credin$(, de credin$( a ra$iunii am zice. Zidirea le aduce prin mintea
uman( lui Dumnezeu, `ntruct de-abia omul le raporteaz( con%tient la
Dumnezeu, ca la cauza lor. Dac( ra$iunile i sunt oferite omului de
fire, sau prin Dumnezeu prin fire de-a gata, nu tot acela%i lucru se
poate spune despre legile naturii. Ca omul s( %i le nsu%easc(, se cere
un efort ndelungat. Numai dup( aceea le-a primit cu adev(rat.
Efectul e sus$inut de c(in$a sau de regretul pentru via$a anterioar(,
neconform( ca firea.
237
ele nimic. C(ci "cine a dat Lui mai nainte ceva %i I se va
ntoarce Lui" (11).
340

*i prime%te ca "plocoane legile naturale ale
lucrurilor, imitnd-le prin modurile sale de vie$uire. De
pild(, mintea n$eleapt( imitnd legea natural( a bol$ii
cere%ti, prime%te ca "plocon" putin$a de a se men$ine pururea
n mi%care cea mai regulat( %i mai constant( a virtu$ii %i a
cuno%tin$ei, mi%care ce poart( cu sine n chip ferm ra$iunile
luminoase atotstr(lucitoare ale lucrurilor, ntocmai ca pe
ni%te stele (12).
Sau imitnd legea natural( a soarelui, care %i
schimb( locurile dup( trebuin$ele Universului, prime%te alt
"plocon" %i anume buna chibzuial(, prin care se acomodeaz(
cu n$elepciune %i dup( cuviin$( tuturor mprejur(rilor,
r(mnnd totdeauna aceea%i prin identitatea nempu$inat( a
luminii pe care o r(spnde%te prin virtute %i cuno%tin$( (13).
De asemenea prime%te de la vultur puterea de a
privi $int( spre str(lucirea dumnezeieasc( a luminii pure,
f(r( s( i se veteme ctu%i de pu$in pupila spiritual( de c(tre
raza atotstr(lucitoare (14).
Imit( apoi cerbul, str(b(tnd ca pe ni%te mun$i
n(l$imile vederilor dumnezeie%ti %i nimicind prin
discern(mntul ra$iunii patimile ascunse n firea lucrurilor
ca ni%te otr(vuri; apoi strngnd prin multele %i feluritele
izvoare ale cuno%tin$ei, veninul r(ut($ii r(mas n amintire cu
vreo ocazie oarecare (15).
Numai pu$in imit( mersul sprinten al caprei %i
siguran$a pas(rei, s(rind ca o capr( peste cursele dracilor ce
poart( r(zboi mpotriva virtu$ii, %i zburnd ca o pas(re peste
lan$urile duhurilor ce lupt( mpotriva cuno%tin$ei (16).
341

340
Rom. 11, 35.
341
A se observa paralelismul permanent al celor dou( trepte ale vie$ii
Filocalia
238
Spun unii c( oasele leului, ciocnindu-se unul de
altul, scot scntei. Deci %i aceasta o imit( mintea care se
ndeletnice%te prin fire
342
cu cunoa%terea %i cu slujirea lui
Dumnezeu, ntruct caut( adev(rul prin dezbateri, lovind
ntre ele gndurile evlavioase ca pe ni%te oase %i aprinznd
astfel focul cuno%tin$ei(17).
Se face apoi n$eleapt( ca %arpele %i blnd( ca
porumbul, ntruct %i p(streaz( n orice mprejurare credin$a
nezdrobit(, ca pe un cap, %i leap(d( din sine o$(rmrea
mniei ca un porumb, ne%tiind s( poarte gnd r(u fa$( de cei
ce-o nec(jesc %i-o batjocoresc (18).
Ba prime%te %i de la turturea ca "plocon", silin$a
de a-i imita nevinov($ia, f(cnd prin voin$( toate cele ce le
fac f(pturile necuvnt(toare din necesitate (19).
Astfel mintea iubitoarede n$elepciune,
contemplnd `ntru cuno%tin$( lumea f(pturilor dup( ra$iunea
sau modul de via$( natural al fiec(reia dac( se ndeletnice%te
cu cunoa%terea, (dac( e gnostic() prime%te ra$iunile
duhovnice%ti ale lucrurilor, ca pe ni%te "daruri" aduse lui
Dumnezeu de crea$iune, iar dac( se ndeletnice%te cu
f(ptuirea (dac( e practic(), imitnd prin modurile sale de
vie$uire legile naturale ale lucrurilor, prime%te "plocoanele",
dezv(luind n sine, prin via$a ce o tr(ie%te, toat( m(re$ia
n$elepciunii dumnezeie%ti puratat( n chip nev(zut de
f(pturi (20).
Cineva ar putea sus$ine c( Scriptura a spus c( lui
Dumnezeu I se aduc "daruri", pentru c( a voit s( arate
nem(rginirea bun(t($ii dumnezeie%ti, care prime%te de la noi
ca "daruri" cele ce ni le-a dat, ca %i cnd nu ne-ar fi dat mai

duhovnice%ti: a virtu$ii %i a cuno%tin$ei.
342
A se observa paralelismul permanent al celor dou( trepte ale vie$ii
duhovnice%ti: a virtu$ii %i a cuno%tin$ei.
239
nainte nimic, socotind ca venind de la noi tot ce-I aducem.
Desigur c( %i acesta ar avea dreptate spunnd a%a, c(ci arat(
ct de mare %i negr(it( e bun(tatea lui Dumnezeu fa$( de
noi, primind ale sale ca venind din partea noastr( %i
m(rturisndu-%i trebuin$a dup( ele, ca dup( lucruri str(ine
(21).
*i s-a n(l$at, zice, Ezechia n ochi tuturor
neamurilor". Cel ce a ajuns prin fapte %i contempla$ie, ase-
menea lui Ezechia, pe cel mai nalt pisc al virtu$ii %i al
cuno%tin$ei, pe drept cuvnt s-a n(l$at mai sus dect toate
neamurile, adic( s-a ridicat prin f(ptuire deasupra patimilor
trupe%ti %i necinstite %i a corpurilor zise naturale (22); %i
simplu gr(ind, ca s( ar(t pe scurt, deasupra tuturor celor ce
cad sub sim$uri, str(b(tnd prin contempla$ie %i cuno%tin$(
(n chip gnostic) toate ra$iunile din ele. C(ci %i acestea se
numesc n Scriptur( n chip figurat "neamuri", fiind prin
natura lor de alt neam n raport cu sufletul %i mintea. Dar
ntruct acestea nu se r(zboiesc mpotriva min$ii. Dumnezeu
nu a poruncit ctu%i de pu$in s( se poarte r(zboi contra lor
(23). C(ci nu ni s-a poruncit s( lupt(m cu f(pturile din afar(,
din fa$a sim$urilor, ci s( lupt(m f(r( ncetare cu patimile de
ocar( ce locuiesc n noi, adic( n p(mntul inimii, mpotriva
firii. Cu acestea trebuie s(" lupt(m pn( le vom strpi din el
%i vom ajunge singuri st(pni peste acest p(mnt, care va fi
de aici nainte netulburat, odat( ce au fost nimicite patimile
str(ine (24). De aceea Scriptura vorbind despre "darurile" ce
se aduceau lui Dumnezeu %i despre "plocoanele" ce se
aduceau regelui, nu a spus simplu: "To$i aduceau daruri lui
Dumnezeu %i plocoane regelui", ci "mul$i", adic( nu toate
neamurile, ci multe neamuri. Prin aceasta se arat( c( exist(
a%a zise neamuri, de la care nu se aduce nimic lui Dumnezeu
sau regelui. C(ci pe drept cuvnt se spune c( numai f(pturile
Filocalia
240
care alc(tuiesc lumea celor create aduc pe deoparte ca
"daruri" lui Dumnezeu ra$iunile dumnezeie%ti din ele, dup(
care au fost %i create, ca unele ce au fost f(cute de
Dumnezeu, pe de alta ca "plocoane" regelui legile lor
naturale, ca unele ce au fost create pentru om, ca mintea
acestuia, orientndu-se dup( ele, s(-%i statorniceasc(
modurile sus$in(toare ale virtu$ii. Dar patimile din noi, adic\
"neamurile" cu existen$( mincinoas(, care n-au fost create
de Dumnezeu, nu aduc nimic lui Dumnezeu, deoarece nu au
fost create de El. C(ci patimile de ocar( %i au originea de la
noi, care am c(lcat porunca lui Dumnezeu, nu de la
Dumnezeu. Drept aceea nici una dintre ele nu aduce nimic
lui Dumnezeu, nevnd nici-o ra$iune a n$elepciunii sau a
cuno%tin$ei, ca unele ce exist( n chip fraudulos, prin
lep(darea n$elepciunii %i a cuno%tin$ei.
343

Deci prin cuvintele: "*i s-a n(l$at n ochii tuturor
neamurilor" Scriptura arat( c( cel ce s-a nvrednicit, prin
ostenelile cu fapta, s( locuiasc( n nep(timire, ca `n
Ierusalim, %i s-a eliberat de toat( tulburarea p(catului, nct
nu mai lucreaz(, nu mai gr(ie%te, nu mai ascult( %i nu mai
gnde%te dect ceea ce e propriu p(cii, dup( ce a primit n
suflet, prin contemplarea naturii, lumea celor v(zute,
344
care

343
Tot ce e f(cut de Dumnezeu %i are o ra$iune %i o legitimare n
existen$(, contribuind la armonia Universului. Numai patimile n-au nici
o ra$iune, deci nici o legitimare %i produc tulburare n rela$iile dintre
f(pturi. Deci pe nedrept %i revendic( p(catul o ra$iune %i nc( cu ct(
exclusivitate! ~%i revendic( ra$iunea prin fraud(, precum prin fraud(
exist(. Se vede de acolo c( patima duce o f(ptur( la nimicire. Nu se
poate concepe o consolidare veritabil ( %i etern( a existen$ei prin patim(.
Dar tot pe nedrept se socote%te c( virtutea, credin$a %i tr(irea mistic( n
Dumnezeu sunt lipsite de ra$iune.
344
~nti mintea prime%te prin contempla$ia cur($it( de patimi chipurile %i
ra$iunile lor n sine, apoi se nal$( mai presus de ele la Dumnezeu, la
vederea Lui mai presus de n$elegere, duce prin cunoa%terea ct mai
241
%i aduce prin el ra$iunile dumnezeie%ti din ea, ca pe ni%te
"daruri", Domnului, iar legile din ea i le aduce lui
"plocoane", ca unui rege s-a ridicat n ochii tuturor
neamurilor, ca unul ce s-a n(l$at prin f(ptuire mai presus de
toate patimile trupe%ti, iar prin contempla$ie mai presus de
corpurile naturale %i de toate speciile ce cad sub sim$uri,
odat( ce a str(b(tut ra$iunile duhovnice%ti %i modurile lor de
via$(. A%a am n$eles eu cuvntul c( "mul$i" aduceau daruri,
dar nu "to$i". Adic( aduc daruri lui Dumnezeu neamurile din
afar( sau f(pturile, dar nu neamurile din l(untrul nostru, sau
patimile. C(ci toate f(pturile, care alc(tuiesc lumea, laud( %i
pream(resc pe Dumnezeu cu glasuri negr(itoare. Iar lauda
lor se face a noastr(. "De la ele nv($ eu s(-L laud", zice
marele Grigore cel cu numele de teologul.
Deci Sf. Scriptur( adresnd, precum s-a ar(tat,
tuturor celor ce vor s( se mntuiasc( ndemnul ei nefor$at,
nu s-a ncuiat n ngustimea unei persoane. C(ci fiecare
poate deveni un Ezechia, imitnd `n duh pe Ezechia. Fiecare
poate striga prin rug(ciune c(tre Dumnezeu %i poate s( fie
ascultat %i s( primeasc( un ~nger, adic( ra$iunea (inspira$ia)
unei n$elepciuni %i cuno%tin$e mai nalte n vremea n(v(lirii
dracilor vicleni, prin care s( nimiceasc( pe tot puternicul %i
r(zboincul, c(petenia %i conduc(torul de oaste, adic(
mi%c(rile p(tima%e ale poftei %i ale mniei, precum %i
mp(timirea fa$( de cele sensibile %i gndul care, asemenea
unui conduc(tor de oaste, n(scoce%te modurile de f(ptuire a
p(catului. Iar f(cnd a%a, fiecare poate ajunge la starea de
pace, prin izb(virea de patimi %i se poate ndeletnici cu
contemplarea lucrurilor. Iar prin aceasta prime%te, spre slava
lui Dumnezeu %i spre prop(%irea sa proprie, ca pe ni%te
"daruri", ra$iunile care alc(tuiesc cuno%tin$a %i ca pe ni%te

bogat( a lumii, nu prin ocolirea ei.
Filocalia
242
"plocoane", modurile care sus$in virtutea. C\ci %i unele %i
altele sunt aduse lui de toat( zidirea. Iar dup( toate acestea
se ridica cu cinste n ochii tuturor neamurilor, adic( se nal$(
mai presus de toate patimile prin virtute %i de toate f(pturile
prin cuno%tin$(
345
%i p(ze%te prin smerenie harul mntuirii, ca
s( nu p($easc( cele ce urmeaz( acestora n Scriptur(.

Scolii

1. Arat( care sunt ra$iunile %i care sunt modurile
zidirii.
2. Pentru aceste trei pricini a sem(nat Dumnezeu
n firea v(zut( ra$iuni duhovnice%ti %i moduri de purtare
cuviincioas(:
a) ca s( se vesteasc( pe Ziditorul f(pturilor,
b) ca omul pov($uit de rnduielile %i de modurile
firii s( afle u%or calea drept($ii care duce spre El, %i
c) ca nici unul dintre necredincio%i s( nu aib( ca
scuz( ne%tiin$a.
3. Cele ce se afl( la mijloc ntre Dumnezeu %i
oameni sunt lucrurile sensibile %i rela$iile inteligibile.

345
Prin virtute se dep(%esc patimile, prin cuno%tin$( nti se cunosc (prin
contempla$ia natural(), apoi se dep(%esc (prin teologie) lucrurile
create. Virtutea dezleag( pe om de lucruri ca valori ultime %i prin
aceasta l elibereaz( de patimi. Cel ce caut( lucrurile n ele n%ile
pentru pl(cerea ce-o are de la ele, lucreaz( dus de patim(, sau e legat
de ele (prin =MF=3;). ~ndat( ce caut( prin lucruri un scop mai presus
de ele, a sc(pat de patim( %i a c%tigat libertatea acelui "pur agir" -
nempov(rat de pasivitate, sau pasionalitate - de care vorbe%te
Blondel (L'Action, vol. I, p. 235).
Dar virtu$ile lucrnd conform cu firea lucrurilor, mai au %i rostul de a
scoate la iveal( ra$iunile lucrurilor dezvoltnd virtualit($ile din ele.
C(ci ra$iunile sem(nate n firea lucrurilor nu sunt ni%te entit($i
statice, ci factori dinamici (Blondel, Op. c. p. 229).
243
Mintea omeneasc( cnd s-a apropiat de Dumnezeu s-a
n(l$at deasupra lor, nemaifiind robit( de lucrurile sensibile
prin f(ptuire %i nici re$inut( de realit($ile inteligibile prin
contempla$ie.
4. F(ptura se face pr%a oamenilor
necredincio%i,ca una ce prin ra$iunile din ea veste%te pe
Ziditorul ei, iar prin legile naturale ale fiec(rei speci
pov($uie%te pe om spre virtute. Ra$iunile, ni se ar(t( n
conservarea statornic( a fiec(rei specii iar legile n
identitatea activit($ii naturale a fiec(rei specii. Nelund
seama la ele cu putera min$ii noastre, am ignorat cauza
lucrurilor %i ne-am scufundat n tot felul de patimi contrare
firii.
5. Omul contemplnd ra$iunile duhovnice%ti ale
lucrurilor v(zute, nv($( c( este un, F(c(tor al celor ar(tate,
dar nu cerceteaz( cum este acela, c(ci aceasta nu o poate
n$elege nimeni. F(ptura v(zut( ne ajut( s( n$elegem c( este
un F(c(tor, dar nu %i cum este F(c(torul. Asfel Scriptura a
numit "daruri" ra$iunile v(zute, care vestesc st(pnirea Lui
peste toate, iar "plocoane" legile naturale ale lor, prin care
cunoscnd omul cum este fiecare dintre specii, nva$( s( nu
strice legea firii printr-o lege str(in(.
6. Alt n$eles al darurilor.
7. Credin$a n Dumnezeu am primit-o n dar, fiind
o cuno%tin$( ce se mi%c( nemijlocit n jurul lui Dumnezeu %i
con$innd o %tiin$( ce nu se poate dovedi. "C(ci ea este
ipostasul lucrurilor n(d(jduite",
346
care nu sunt cuprinse n
cuno%tin$a vreuneia dintre f(pturi.
8. ~naintea virtu$ii se aduce credin$a, iar naintea
cuno%tin$ei virtutea. Dar naintea virtu$ii nu se aduce nimic,
c(ci nceputul %i izvorul tuturor bunurilor din oameni este

346
Evr. 11, 1.
Filocalia
244
credin$a. Mai nainte de ea nu putem aduce nimic.
347

9. Nimic, zice, nu este de-o valoare egal( cu
credin$a.
10. E vorba de omul credincios %i duhovnicesc.
11.Mintea cunosc(toare (gnostic() prime%te
ra$iunile lucrurilor ca mpreun( m(rturisitoare
348
ale
credin$ei n Dumnezeu, dar nu drept creatoare ale credin$ei.
C(ci nu sunt ra$iunile f(pturilor principiu (nceput) al cre-
din$ei, fiindc( n acest caz ceea ce e crezut ar fi limitat.
Pentru c( dac( principiul unui lucru poate fi mbr($i%at prin
cunoa%tere %i deci dovedit, atunci %i lucrul respectiv nsu%i
poate fi mbr($i%at prin cunoa%tere dup( fire.
12. Legea cerului este ca s( se mi%te constant n
cerc. De la ea prime%te cel ce se ndeletnice%te cu cuno%tin$a
(gnosticul), mi%carea statornic( n bine imitnd prin
identitatea virtu$ii sale mi%care nentrerupt( a bol$ii cere%ti.
13. Legea natural( a soarelui este s( produc( prin
deplas(rile sale varietatea anotimpurilor.De la ea nva$( cel
ce se ndeletnice%te cu cunoa%terea s( se acomodeze
diferitelor mprejur(ri, p(strnd ns( prin ra$iune str(lucirea
virtu$ii neumbrit( de nici una din ntmpl(rile ce vin asupra-
i pe nea%teptate.
14. Legea natural( a vulturului este s( primeasc(
raza soarelui drept n pupil(. De la ea nva$( cel ce se
ndeletnice%te cu cunoa%terea s(-%i lase mintea de bun( voie

347
Ordinea acestor trei trepte: credin$(, virtute, cuno%tin$( o ntlnim la
Marcu Ascetul (Despre Botez, Filoc. rom, vol. I).
348
O<@?6A:4<; = gr(iesc mpreun(, pledeaz( mpreun( pentru credin$a
n Dumnezeu. Sau nu se afl( n fiin$a lor Dumnezeu ca obiect al
credin$ei, c(ci n acest caz ar fi m(rginit. Dumnezeu se poate
str(vede dincolo de ele, dar numai de cel ce vine cu credin$( n sine.
~n orice caz credin$a e un dat primordial al harului (nu al naturii) n
om %i n fa$a lui, dincolo de ulucile ra$iunilor.
245
nconjurat( de lumina dumnezeieasc(.
15. Arat( ce nv($(cel ce se ndeletnice%te cu
cunoa%terea din legea natural( a cerbilor, dac( ia seama la
firea celor create.
16. Arat( ce nva$( prin imitare de la capr( sau de
la pas(re cel ce-%i taie prin fapte calea spre cuno%tin$(, dac(
%i p(streaz( virtutea nevnat( de du%mani.
17. Arat( lucrul bun pe care l nva$( filosoful n
cele dumnezeie%ti, nsu%indu-%i cu voin$a %i n chip ra$ional
ceea ce apar$ine prin fire leului.
18. Arat( cum trebuie s( devin( iubitorul de
n$elepciune, imitnd %arpele %i porumbelul.
19. Arat( ce putem nv($a de la turturea.
20. Cel ce preface prin imitare legile f(pturilor n
lege, proprie este virtuos, umplnd de ra$iune mi%carea celor
lipsite de ra$iune. Iar cel ce preface tot prin imitare, legea sa
n legi ale f(pturilor, e p(tima%, f(cnd nera$ional ceea ce e
ra$ional.
21. Alt\ explicare a darurilor, dovedind bun\tatea
dumnezeiasc\.
22. Nume%te corpuri naturale toate cele ce sunt
supuse facerii %i stric(ciunii.
23. Bun( observa$ie este aceea c( nu trebuie s(
lupt(m mpotriva firii, al c(rei Ziditor este Dumnezeu, ci
mpotriva mi%c(rilor %i lucr(rilor contrare firii %i
dezordonate ale puterilor fiin$iale din noi.
24. Filosofia lucr(toare l ridic( pe cel activ
deasupra patimilor, iar contempla$ia l ridic( pe cel ce
cultiv( cunoa%terea deasupra celor v(zute, n(l$ndu-i
mintea spre cele inteligibile, nrudite cu ea.

Filocalia
246

~ntrebarea 52

Dar n-a rspltit Ezechia dup binefacerea pe care
i-a fcut-o lui Dumnezeu, ci s-a nl&at inima lui. 'i s-a
abtut peste el mnie #i peste Iuda #i Ierusalim. 'i s-a smerit
Ezechia din nl&area inimii lui #i cei ce locuiau in Ierusalim.
'i n-a mai venit peste ei mnia Domnului n zilele lui
Ezechia"
349
Ce este binefacerea #i celelalte?

R(spuns

Multe %i felurite binefaceri i-a h(r(zit Dumnezeu
lui Ezechia, sc(pndu-1 %i izb(vindu-l n diferitele timpuri
din toat( nevoia %i strmtoarea. El ns( nu a dat lui
Dumnezeu toat( mul$umirea pentru mntuire, a%a cum
trebuia, ci a fost atins de ntin(ciune omeneasc( %i si-a
atribuit sie%i o parte din meritul izbnzilor. De aceea, pe
drept cuvnt se spune c\ nu a r\spl\tit Ezechia dup\
binefacerea pe care i-a f(cut-o lui Dumnezeu. C(ci nu a
m(surat recunosc(tor mul$umirea cu m(rimea izbnzilor
primite de la Dumnezeu ci s-a n(l$at n inima lui,
neizbutind s( scape de boala p(rerii de sine, carele na%te
aproape natural din virtute %i cuno%tin$(.
"*i s-a ab(tut peste el mnie %i peste Iuda %i Ieru-
salim". Mnia lui Dumnezeu este, dup( unul din n$elesuri,
durerea pe care o simt cei pov($ui$i prin certare (1). Ea
nso$e%te necazurile f(r( de voie ce sunt trimise asupra
noastr(. Prin aceasta Dumnezeu c(l(uze%te adeseori mintea,
care se mndre%te cu virtutea %i cu n$elepciunea, spre
modestie %i smerenie, dndu-L, putin$a s( se cunoasc( pe

349
II Paralip. 32, 25 - 26.
247
sine ns(%i %i s(-%i m(rturiseasc( propria sl(biciune. C(ci
sim$indu-%i mintea sl(biciunea, leap(d( nchipuirea de%art( a
inimii. De aceea se poate spune %i despre Ezechia, dup( ce a
venit asupra lui mnia: "*i s-a smerit Ezechia din n(l$area
inimii lui %i cei ce locuiau n Ierusalim. *i n-a mai venit
peste ei mnia Domnului n zilele lui Ezechia".
Dup( alt n$eles mnia Domnului este ntreruperea
rev(rs(rii darurilor dumnezeie%ti (2). Acest lucru se
ntmpl( cu folos oric(rei min$i, care se nal$( n bunurile
date ei de Dumnezeu %i se laud( ca %i cnd ar fi niscai
ispr(vi proprii. Dar trebuie s( afl(m %i s( vedem ce
nseamn( faptul c( nu numai peste Ezechia, care s-a n(l$at
cu inima, s-a ab(tut mnia, ci %i peste Iuda %i peste
Ierusalim. Acest am(nunt trebuie s( conving( pe cei ce
st(ruie cu toat( osteneala numai, pe lng( litera Scripturii,
c( iubitorii de Dumnezeu trebuie s( se srguias( cu toat(
puterea spre n$elegerea duhovniceasc( a celor scrise, dac(
cunoa%terea adev(rului le este mai de pre$ ca orice. C(ci
dac( vom asculta numai de liter(, adeseori vom gr(i
nedreptate despre judecata lui Dumnezeu. De pild( n acest
caz vom spune c( pedepse%te mpreun( cu cel p(c(tos n
chip nedrept %i pe cei ce n-au p(c(tuit. Dar atunci cum va fi
adev(rat cuvntul care zice: "Nu va muri tat(l pentru fiu %i
nici fiul pentru tat(, ci fiecare va muri pentru p(catul
s(u"?
350
Sau cum se va adeveri cuvntul spus de David c(tre
Dumnezeu: "C\ci tu r(spl(te%ti fiec(ruia dup( faptele
sale"?
351

"*i s-a n(l$at, zice, inima Iui Ezechia". Dar nu a
ad(ugat: "%i inima locuitorilor din Ierusalim %i Iuda". Cum a
pedepsit atunci mpreun( cu cel vinovat %i pe cei vinova$i?

350
Deut. 16, 24; II Regi 4, 6; Ezechil 18, 20.
351
Ps. 61, 13.
Filocalia
248
Iat( ceva ce nu pot n$elege dup( interpretarea acelora (3).
C(ci zice: "*i s-a n(l$at inima lui Ezechia. *i s-a ab(tut
mnie peste el %i peste Iuda %i Ierusalim". A%adar despre
aceasta nu a scris Scriptura c( s-au n(l$at. Dar atunci cei ce
r(mn la liter( %i pun mai presus cuvntul dect n$elesul
spiritual, nu pot dezlega aceast( greutate. De aceea nu
r(mne dect s( recurgem la n$elesul duhovnicesc %i atunci
vom afla f(r( osteneal( adev(rul care e acoperit de liter( %i
care str(luce%te ca o lumin( celor iubitor de adev(r.
Deci toat( mintea cunosc(toare %i iubitoare de
n$elepciune
352
are cu sine %i Iuda %i Ierusalimul. Iuda, `n
n$eles duhovnicesc, nseamn( vie$uirea ca m(rturisirea prin
fapte mpreun( cu gndurile ce o sus$in, pe m(sura ce
nsemneaz( mintea n urcu%ul ei.
353
C(ci luda se t(lm(ce%te
m(rturisire. Iar Ierusalimul, n$eles alegoric, este
deprinderea pa%nic(" cu adev(rul %i cu vederile
dumnezeie%ti care l alc(tuiesc. Scurt vorbind, pe Iuda l are
mintea ca filosofie lucr(toare, iar Ierusalimul ca ini$iere
tainic( n contempla$ie. A%adar cnd mintea n$eleapt( prin
harul dumnezeiesc a respins prin filosofia lucr(toare %i
contemplativ( toat( puterea ce s-a ridicat mpotriva virtu$ii

352
Toat( mintea gnostic( %i filosoaf(, adic( cea care cultiv( cuno%tin$a %i
activitatea moral\.
353
Un loc clasic despre persisten]a activit\]ii morale pe treapta
superioar\ a gnozei. Cu ct `nainteaz\ mintea pe treptele cunoa[terii,
cu att spore[te omul `n activitatea virtuoas\. Iar prin `naintarea `n
f\ptuirea virtuoas\, spore[te `n virtute, sau `n modul m\rurisitor al
vie]ii (+ov ,07N FP4B42A6?=3@ 7:A94@). E firesc s\ fie a[a. Cu ct
cunoa[tem mai mult pe Dumnezeu, a[adar sfin]enia Lui, ne d\m seama
de inferioritatea noastr\ moral\. {i via]a noastr\ devine tot mai mult o
m\rturisire a acestui fapt.
Ideea de ,,mod a Sf. Maxim, care imprim\ un fel practic de-a fi
`ntregii vie]i (modul p\timitor, modul m\rturisitor etc.); poate fi
aropiat\ de ideea ,,existen]ialelor din filosofia lui Heidegger.
249
%i cuno%tin$ei %i a dobndit o victorie deplin( asupra
duhurilor r(ut($ii, dar acest fapt nu o determin( s( aduc(
cuvenita mul$umire lui Dumnezeu, autorul biruin$ei, ei se
nal$( cu inima, socotindu-se pe sine cauza ntregii ispr(vi,
atunci pentru pricina c( nu i-a r(spl(tit lui Dumnezeu, dup(
binefacerea de care s-a mp(rt(%it, suport( nu numai ea
mnia p(r(sirii ce vine asupra ei, ci Iuda %i Ierusalim, adic(
deprinderea activit($ii %i a contempla$iei. C(ci ndat( se
r(scoal(, cu ng(duin$a lui Dumnezeu, patimile de ocar(
mpotriva activit($ii morale %i ntineaz( con%tiin$a care a fost
pn( acum curat(, iar, p(rerile mincinoase se amestec( n
contemplarea lucrurilor %i strmb( cuno%tiin$a care a fost
mai nainte dreapt( (4).
C(ci exist( o regul( %i o lege a Providen$ei a%ezat(
n f(pturi, potrivit c(reia cei ce s-au ar(tat nerecunosc(tori
pentru bunurile primite, sunt pov($ui$i spre recuno%tin$( prin
cele potrivnice, trebuind s( fac( experien$a celor contrare ca
s( cunoasc( purtarea dumnezeieasc( care le-a d(ruit
bunurile, *i s-a rnduit a%a, ca nu cumva, ng(duindu-ni-se
de Providen$( s( ne p(str(m neclintit( p(rerea de noi n%ine
pentru faptele cele bune, s( ne rostogolim n dispozi]ia
opus( a mndriei, socotind virtutea %i cuno%tin$a ca izbnzi
fire%ti ale noastre, nu ca daruri dobndite prin har. ~n acest
caz am fi ca aceia care se folosesc de bine pentru a face r(ul
%i lucrurile prin care ar trebui s( fac( n noi %i mai neclintit(
cuno%tin$a dumnezeieasc(, ne-ar prilejui boala ignor(rii lui
Dumnezeu (5)
C(ci cel care-%i nchipuie c( a ajuns la cap(tul din
urm( al virtu$ii, nu va mai ntreba de cauz( din care izvor(sc
virtu$ile, ci va circumscrie puterea doritei lor numai de sine,
p(gubindu-se nsu%i de condi$ia mntuirii sale, adic( de
Dumnezeu. Dar cel ce-%i simte s(r(cia sa natural( n ceea ce
Filocalia
250
prive%te virtu$ile, nu va nceta s( alerge cu grab( spre Cel ce
poate mplini lipsa sa (6).
Cu dreptate vine deci pedeapsa peste mintea care
se n(l]\ n cuget(rile sale. Iar aceast( pedeaps( const( n
p(r(sirea ei, sau n ng(duin$a ce o d( Dumnezeu de a fi
tulburat( de draci n activitatea ei, adic( n ludeea, %i n
contempla$ia ei, adic( n Ierusalim, ca s( c%tige con%tiin$a
neputin$ei sale naturale %i con%tiin$a puterii %i a harului
dumnezeiesc, care o ap(r( %i i d(ruie%te toate bunurile. Prin
aceasta se va smeri alungnd de la sine cu totul trufia str(in(
%i potrivnic( firii. Drept urmare nu va mai veni asupra ei
cealalt( mnie, cea a retragerii darurilor h(r(zite, cum n-a
mai venit peste Ezechia, care ndat( ce n-a mai venit peste el
prima mnie, sau p(r(sire, s-a smerit, %i a ajuns la cuno%tin$a
Celui ce i-a d(ruit bunurile. C(ci dup( cuvintele: "*i s-a
ab(tut mnie peste el %i peste Iuda %i Ierusalim" se spune:
"%i n-a mai venit peste el mnia Domnului n zilele lui
Ezechia". Adic( n-a mai venit cealalt\ mnie, cea a
retragerii darurilor, fiindc( prima p(r(sire l-a nv($at s( fie
recunosc(tor. C(ci cel ce nu se cumin$e%te prin primul fel de
mnie, sau p(r(sire, ca s( vie la smerenie, are de suportat cu
siguran$( cealalt( mnie, care l despoaie de lucrarea
darurilor %i-i lipse%te de puterea care-1 p(zea mai nainte.
"Strica-voi gardul viei", zice Dumnezeu despre
nerecunosc(torul Israel, "%i va fi de jaf; surpa-voi zidul %i va
fi c(lcat( n picioare. *i-voi p(r(si via mea %i nu va mai fi
nici t(iat(, nici s(pat( %i vor porunci norilor s( nu mai plou(
peste ea".
354
Acela%i lucru se poveste%te alegoric c( l-a p($it
%i Saul, primul rege al Iui Israel. Acela, primind prin ungere
deodat( cu dreg(toria regeasc( %i harul poorociei, fiindc( nu
l-a p(zit pe acesta, prime%te ca prima mnie chinuirea din

354
Isaia 5, 1-6.
251
partea duhului r(u (7). Iar fiindc( nu %i-a venit la sim$ire,
prin aceasta %i-a agonisit cealalt( mnie %i a sfr%it cu via$a,
ajungnd pentru nechibzuin$a lui, n fa$a mor$ii lipsit de
orice pietate. Aceast( trist( p($anie a lui o arat( faptul c(
nti este chinuit de draci, pe urm( recurge de bun(voie la
demoni prin vr(jitoare %i le aduce cult vr(jitoresc ntocmai
ca necredincio%ii.
355

Deci dac( prin Ezechia n$elegem mintea
iubitoare de n$elepciune, prin ludeea activitatea, iar prin
Ierusalim contempla$ia, cnd vom b(ga de seam( c( mintea
p(time%te ceva n oarecare chip, s( credem c( deodat( cu
mintea p(time%te %i puterea ei f(ptuitoare %i contemplativ(
prin ra$iunile care le sus$in. C\ci nu este cu putin$( s(
p(timeasc( subiectul, f(r( s( primeasc( %i cele cuprinse n
subiect (8).
Deci n$elesul spiritual se armonizeaz( perfect cu
cuvntul Scripturii, nct nu se duce nici o brfire judec($ilor
dumnezeie%ti %i nu e r(sturnat( nici o alt( porunc( (9). C(ci
dup( n$elesul spiritual pe care 1-am dat nu se nal$( numai
Ezechia, adic( mintea, cugetnd mare lucru despre ispr(vile
sale, ci se nal$( mpreun( cu ea %i Iuda %i Ierusalimul, adic(
activitatea %i contempla$ia, a%a cum nici nu p(timesc acestea
luate n sine, de vreme ce nu exist( ca ipostasuri proprii. De
aceea nu vine numai peste Ezechia, adic( peste minte,
mnia, ci %i peste Iuda %i Ierusalim. C\ci ndat( ce se
ntineaz( mintea n vreo privin$(, se p(teaz( mpreun( cu ea
%i activitatea %i contempla$ia, chiar dac( nu sunt p(rta%e la
vina care aduce mnia.
Deci s( ne aplic(m %i nou( n$elesul celor scrise.
C\ci, de%i dup( istorie aceste lucruri s-au ntmplat cu
Ezechia ca tip, ele s-au scris pentru noi, spre ndemn duhov-

355
I Regi 16, 14 urm.
Filocalia
252
nicesc. Cele scrise atunci ni se ntmpl( nou( ntotdeauna n
chip spiritual, ntruct puterea vr(jma%( e totdeauna gata de
lupt( mpotriva noastr(. Ele s-au scris ca, absorbind noi pe
ct putem toat( Scriptura n minte, s( ne lumin(m mintea cu
n$elesurile dumnezeie%ti, iar trupul s(-l facem s(
str(luceasc( de modurile de tr(ire conforme cu ra$iunile
dumnezeie%ti n$elese, pref(cndu-1 n unealt( cuvnt(toare
(ra$ional() a virtu$ii, prin lep(darea afectelor nn(scute (10).
Acest loc al Scripturii se refer( deci la tot omul
iubitor de Dumnezeu %i virtuos, care s-a ncins `n$elep$e%te
(n chip gnostic) cu putere mpotriva dracilor, asemenea lui
Ezechia. Dac( unui astfel de om i s-ar ntmpla un atac din
partea duhurilor rele, care poart( r(zboi cu mintea lui n chip
nev(zut, iar el, primind prin rug(ciune un ~nger trimis de
Dumnezeu, adic( ra$iunea (inspira$ia) unei n$elepciuni mai
nalte, ar risipi %i ar nimici toat( ceata diavolului, dar n-ar
socoti apoi pe Dumnezeu cauza acestei biruin$e %i mntuiri,
ci %i-ar atribui sie%i toat( biruin$a, se poate spune c( omul
acela n-a r(spl(tit lui Dumnezeu dup( darul Lui, ntruct nu
a cnt(rit m(rimea mul$umirii cu m(rimea mntuirii %i nu a
m(surat ntocmai dragostea (dispozi$ia) sa cu binefacerea.
Celui ce l-a mntuit, (c\ci r(spl(tirea const( n dragostea
corespunz(toare a celui mntuit fa$( de Cel ce l-a mntuit,
dragoste m(surat( prin fapte), ci %i-a n(l$at inima sa,
mndrindu-se cu darurile pe care le-a primit, ca %i cum nu
le-ar fi primit. Un astfel de om va avea de suportat, cu
dreptate, mnia ce vine asupra lui. C(ci Dumnezeu ng(duie
diavolului s( se r(zboiasc( cu el mintal, ca pe planul
activit($ii s(-i clatine modurile virtu$ii, iar pe planurile
contempla$iei s(-i tulbure ra$iunile limpezi ale cuno%tin$ei,
n felul acesta, dndu-%i omul seama de sl(biciunea proprie,
va recunoa%te c( Dumnezeu e singura putere care r(pune n
253
noi patimile %i se va smeri poc(indu-se %i lep(dnd umflata
p(rere de sine. Prin aceasta va rec%tiga mila lui Dumnezeu
%i va ntoarce mnia care vine dup( aceea asupra celor ce nu
se c(iesc, ca s( retrag( harul ce p(ze%te sufletul, l(snd
pustie mintea nerecunosc(toare (11).
Iar prin "zilele regelui Ezechia" (12), Scriptura a
n$eles poate diferitele ilumin(ri ce le prime%te toat( mintea
binecredincioas( %i iubitoare de Dumnezeu, care se apleac(
prin contempla$ie asupra lucrurilor spre a n$elege
n$elepciunea vestit( de toate n chip felurit. Pn( ce
activitatea %i contempla$ia se nso$e%te cu aceste ilumin(ri
(13), nu au s( sufere de o mpu$inare a virtu$ii %i a
cuno%tin$ei, Soarele Drept($ii aducnd ntr-o astfel de minte,
prin r(s(ritul S(u, aceste zile (14).

Scolii

l. Ce este mnia lui Dumnezeu?
2. Cum poate fi n$eleas( %i n alt chip mnia lui
Dumnezeu?
3. A celor ce ascult( numai de liter(.
4. Pe cel ce se nal$( pentru faptele sale l ajunge
necinstea patimilor, iar pe cel ce se mndre%te cu cuno%tin$a,
judecata cea dreapt( li las( s( se abat( de la contempla$ia
adev(rat(.
5. Prin regula %i legea s(dite de Dumnezeu n
f(pturi, n$elege Pronia sus$in(toare a lucrurilor. Aceasta
pov($uie%te, dup\ o dreapt( judecata, spre recuno%tin$( pe
cei ce s-au ar(tat nerecunosc(tori pentru bel%ugul
binefacerilor fa$( de Cel ce le-a h(r(zit; %i anume a%a c( le
r(re%te binefacerile. Ea i treze%te adesea pe aceia la sim$ire
prin cele potrivnice, f(cndu-i s( cunoasc( pe Cel ce le-a
Filocalia
254
h(r(zit bunurile. C(ci p(rerea de sine pentru virtute %i
cuno%tin$(, dac( nu e certat( prin pedeaps(, na%te boala
mndriei, care produce o dispozi$ie vr(jma%( lui Dumnezeu.
6. Cel ce a cunoscut insuficien$a virtu$ii sale,
niciodat( nu se opre%te din drumul ei. C(ci dac( ar face a%a,
s-ar p(gubi de nceputul %i $inta ei, adic( de Dumnezeu,
oprindu-%i mi%carea dorin$ei n jurul s(u. ~n acest caz %i-ar
nchipui c( a ajuns des(vr%irea, n vreme ce el a c(zut de la
Cel cu adev(rat existent, spre care tinde toat( mi%carea celui
ce se srguie%te.
7. Nesim$irea pagubei ce o sufer( virtu$ile este
cale lunecoas( spre necredin$(. C(ci cel ce pentru pl(cerile
trupului s-a obi%nuit s( nu mai asculte pe Dumnezeu, va
t(g(dui %i pe Dumnezeu nsu%i cnd se va ivi prilejul,
pre$uind via$a trupului mai mult dect pe Dumnezeu, dup(
ce a pus pl(cerile acesteia mai presus dect voia lui
Dumnezeu.
8. Subiect nume%te mintea, ca una ce este capabil(
de virtute %i cuno%tin$(. Iar cele cuprinse `n subiect sunt
activitatea %i contempla$ia, care stau fa$( de minte n raport
de accidente. De aceea ele sufer( n tot chipul mpreun( cu
mintea care p(time%te, avnd orice mi%care a aceleia drept
nceput al schimb(rii lor proprii.
9. O alt( porunc( este aceea, care rnduie%te ca
fiul s( nu moar( pentru tat(l.
10. Afectele nn(scute ale trupului, cnd sunt
crmuite de ra$iune sunt slobode de osnd(, dar cnd se
mi%c( f(r( ra$iune %i atrag osnda. Deci trebuie lep(date
afectele, ntruct mi%carea lor, de%i nn(scut(, e ntrebuin$at(
adeseori mpotriva firii, nefiind crmuit( de ra$iune.
356

11. Mnie mntuitoare este ng(duin$a ce o acord(

356
Patima are ca pricin\ o `ntrebuin]are ira]ional\ a afectelor.
255
Dumnezeu dracilor s( r(zboiasc( prin patimi mintea care s-a
n(l$at. Scopul ei este ca mintea, p(timind cele de necinste,
dup( ce s-a l(udat cu virtu$ile, s( cunoasc( cine este
d(t(torul lor, sau ca s( se vad( dezbr(cat( de bunurile
str(ine, pe care a socotit c( le are de la sine, f(r( s( le fi
primit.
12. Ce sunt zilele regelui Ezechia, n care nu vine
mnia?
13. ludeea %i Ierusalimul sunt, n n$eles tainic,
f(ptuirea %i contempla$ia.
14. Soarele Drept($ii este Domnul %i Dumnezeul
%i Mntuitorul tuturor lisus Hristos.

~ntrebarea 53

Iar#i zice despre Ezechia: "'i l-au ngropat pe el
pe nl&imea mormintelor fiilor lui David. 'i slav #i cinste
i-au dat tot lui Iuda #i cei ce locuiesc n Ierusalim".
357
Ce
este nl&imea mormintelor, #i celelalte?

R(spuns

David, luat n n$eles spiritual, este Domnul nostru
lisus Hristos, piatra pe care au aruncat-o cu dispre$ ziditorii,
adic( preo$ii %i c(peteniile Iudeilor, %i care a ajuns n capul
unghiului, adic( al Bisericii.
358
C(ci unghiul este Biserica,
dup( Scriptur(. Fiindc( precum unghiul face unirea a dou(
ziduri, pe care le mpreun( ntr-o leg(tur( indisolubil(, a%a %i
Biserica s-a f(cut unirea a dou( popoare, mpreunnd la un
loc pe cei dintre neamuri %i pe cei din ludei ntr-o singur(

357
II Paralip. 32, 33.
358
Psalm 118, 22; Matei 21, 42.
Filocalia
256
nv($(tur( de credin$( %i strngndu-i ntr-un singur cuget.
Iar piatra din capul acestui unghi este Hristos, Cel ce e cap
al ntregului trup.
359
C(ci numele lui David t(lm(cit
nseamn( "dispre$uire". Iar acesta nu este dect Cuvntul %i
Fiul lui Dumnezeu, Cel ce pentru mine a mbr(cat chip de
rob
360
%i s-a l(sat oc(rt de oamenii care n-au crezut
adev(rului %i dispre$uit de poporul plin de p(cate.
361
Este
p(storul cel bun, care %i-a pus sufletul S(u pentru oi
362
%i a
omort leul %i ursul
363
adic( a smuls din fire mnia %i pofta,
care sf%iau forma chipului dumnezeiesc ce se afla n noi
prin ra$iune. Este tn(rul mbujorat, pentru patima mor$ii,
mpodobit cu ochi frumo%i,
364
adic( cu slava ra$iunilor mai
nalte ale Providen$ei %i Judec($ii (c\ci ochii Cuvntului sunt
Judecata %i Providen$a), prin care, chiar cnd p(time%te
pentru noi, supravegheaz( toate. Este omortorul lui Goliat
cel spiritual %i ngmfat, adic( al diavolului care are statura
de cinci co$i,
365
din pricina patimii ce lucreaz( prin cele cinci
sim$uri ale noastre (1); cari statur( diavolului se nal$( atta,
ct se ntinde lucrarea sim$urilor noastre n chip p(tima%
spre cele sensibile. Este ~mp(ratul lui Israel cel adev(rat %i
v(z(tor de Dumnezeu, chiar dac( Saul, adic( poporul vechi
cel dup( lege se nfurie, chinuit de pism( din pricina
necredin$ei, ntruct nu se poate lipsi de slava cea trec(toare.
Prigonit de acela, David, ~mp(ratul meu, i ia suli$a %i vasul

359
Col. 1, 18.
360
Filip. 2, 7.
361
Psalm 21, 7.
362
In. 10, 11.
363
I Regi 17, 36.
364
I Regi 16, 12; I Regi 17, 4.
365
I Regi 16, 51; I Regi 17, 4.

257
de ap(,
366
adic( a poporului vechi puterea virtu$ii cu fapta %i
harul contempla$iei cunosc(toare (2), pe care le d( iar(%i
celor ce vin la el cu credin$(, adic( acelora dintre Iudei care
vor mo%teni mntuirea, primind vestea ~mp(r($iei Sale.
De asemenea i taie aceluia aripa ve%mntului, pe
cnd [ade n pe%ter( ca s( lepede prisosul stomacului, adic(
ia de la poporul cel vechi nalta cuviin$( a filosofiei morale,
sau n(l$imea n$elesurilor din nveli%ul simbolurilor %i
ghiciturilor legii. El socote%te c( nu se cuvine %i nu e drept
ca poporul Iudeilor, adic( al oamenilor p(mnte%ti %i iubitori
de trup, care [ade n veacul acesta, sau n litera legii, ca ntr-
o pe%ter(, nchiznd f(g(duin$ele dumnezeie%ti ale bunurilor
nestric(cioase n stric(ciunea celor trec(toare, s( aib(
podoaba cea spiritual( a poruncilor legii, ca pe o arip( a
ve%mntului pe care s( o duc( prin abuz la stric(ciune (3).
367

Acesta este David cel spiritual, adev(ratul p(stor
%i ~mp(rat, care surp( puterile vr(jma%e. Este p(stor pentru
cei ce se ndeletnicesc nc( cu filosofia lucr(toare %i pasc ca
pe o iarb( contempla$ia natural(; %i ~mp(rat pentru cei ce %i-
au rennoit frumuse$ea chipului dat lor, f(cndu-1 asemenea
modelului, prin legile %i ra$iunile duhovnice%ti, iar acum stau
cu mintea nemijlocit n fa$a marelui ~mp(rat al veacurilor
368

%i oglindesc frumuse$ea neapropia$(,
369
dac( se poate spune
a%a (4).
Deci fiii acestui David sunt to$i Sfin$ii din veac,
ca unii ce s-au n(scut din el n duh. *i mormintele acestor fii
sunt amintirile vie$uirii lor p(mnte%ti dup( Dumnezeu.
370

366
I Regi 26, 12.
367
I Regi 24, 4.
368
I Tim. 1, 17.
369
I Cor. 13, 12, 15.
370
~n grece[te 70 vq:io (monumentele) `nseamn\ monumentele
amintitoare; +o vq:io (mormintele) [i 08 vqoi (amintirile) sunt
Filocalia
258
Iar ridic(tura pe care sunt a%ezate aceste morminte este
n(l$imea cuno%tin$ei %i a iubirii lor de Dumnezeu. Acolo
nmormnteaz( min$ea, a%eznd-o n loca%ul meritat al
fericirii, tot Iuda %i cei ce locuiesc n Ierusalim, adic(
modurile activit($ii %i ra$iunile cuno%tin$ei cuprinse n
adev(rata contempla$ie (5). Dar numai mintea ce a murit, n
sens l(udabil, tuturor lucrurilor %i anume celor sensibile prin
lep(darea lucr(rii sim$urilor, iar celor inteligibile prin
oprirea mi%c(rii mintale.
371

Deci Ezechia nsemnnd puterea lui Dumnezeu,
adic( mintea puternic( n activitate %i prealuminat( n
cuno%tin$(, prin nmormntarea lui avem s( n$elegem
nmormntarea min$ii atunci cnd acesta moare, adic( atunci
cnd se desface cu voia de toate cele create %i se ridic( la
cele necreate (6). ~nmormntarea ei o face tot ludea %i cei ce
locuiesc n Ierusalim, adic( activitatea virtuoas( a ei %i

`nrudite etimologic.
371
Despre moartea mistic\ a min]ii `n Dumnezeu, adic\ despre `ncetarea
lucr\rilor ei naturale, pentru a fi `nlocuite de lucr \rile necreate
dumnezeie[ti, a vorbit Sf. Maxim [i `n cap. 62 din Suta a II-a cap.
Despre Dragoste (Filoc. Rom. Vol. II, p. 139). ~n Ambigua (P.G. 91,
1113) spune c\ sufletul are trei feluri de mi[c\ri: a min]ii, care,
mi[cndu-se `n chip ne[tiut `n jurul lui Dumnezeu, nu-L cunoa[te
nici una din f\pturi, din pricina transcenden]ei Lui; a ra]iunii care
define[te pe cel necunoscut numai dup\ cauz\, prin ra]iunile adunate
din lume; [i a sim]irii, care din icoanele v\zute din afar\ adun\ ca
ni[te simboluri ra]iunile mai sus pomenite. Toate aceste trei mi[c\ri
trebuiesc dep\[ite. Cea a sim]irii prin uitarea icoanelor sensibile [i
p\strarea `n ra]iune numai a ra]iunilor lor; cea a ra]iunii prin
unificarea tuturor ra]iunilor `ntr-o singur\ cugetare simpl\ [i
ne`mp\r]it\; iar cea a min]ii prin desfacerea de toate cele create [i
prin odihna ei chiar [i de lucrarea natural\, adunndu-se `ntreag\ `n
Dumnezeu. A[adar moartea mistic\ a min]ii `nseamn\ dep\[irea
chiar [i a cuget\rii ei suprara]ionale, intuitive, nedefinite.
259
contempla$ia adev(rat( ntru cuno%tin$(.
372
*i ea are loc, "pe
n(l$imea mormintelor fiilor lui David", adic( e ridicat( la
n(l$imea amintirii Sfiin$ilor din veac. "*i i-au dat min$ii
slav( %i cinste"; slav(, ca uneia ce a ajuns prin cuno%tin$a
spiritual( deasupra tuturor ra$iunilor din lucruri, iar cinste,
ca uneia care s-a cur($it de toate patimile %i %i-a f(cut
mi%carea sim$urilor (sim$irii) nesupus( legilor naturale din
lucruri (7).
Sau poate careva dintre cei foarte rvnitori ar
spune c( slava este frumuse$ea suprem( a chipului, iar
cinstea imitarea exact( a asem(n(rii; %i c( pe cea dinti o
produce contemplarea adev(rat( a ra$iunilor duhovnice%ti,
iar pe cea de-a doua, mplinirea scrupuloas( %i sincer( a
poruncilor (8). Pe acestea avndu-le marele Ezechia, a fost
nmormntat pe n(l$imea mormintelor fiilor lui David. Dac(
cineva ar vrea s( redea mai limpede acest lucru, n loc de
cuvintele; "L-au nmormntat pe el la n(l$imea mormintelor
lui David", ar putea spune: "Au a%ezat amintirea lui Ezechia
la n(l$imea amintirii Sfin$ilor din veac".
S( b(g(m de seam( c( nu s-a zis: "n mormintele
lui David, sau pe n(l$imea mormintelor lui David". C\ci
att ra$iunea cea dup( trup a Domnului, ct %i modul vie$ii
Sale sunt mai presus de orice compara$ie cu f(pturile %i
anume nu numai cu oamenii, ci %i cu ~ngerii, fiind cu
des(vr%ire necuprinse, ca s( nu mai vorbim de n$elesul
neajuns al dumnezeirii sale infinite (9). Deci e pl(cut lucru
chiar %i omului celui mai sensibil la ceea ce nseamn(
m(re$ie, s( fie nmormntat n mormintele fiilor lui David,
sau, ceea ce-i o suprem( cinste, pe n(l$imea mormintelor

372
Contempla]ia adev\rat\ de pe treapta gnozei (q io+o +qv yv.oiv
oq0q 0:.pio). Deci [i gnoza trebuie lep\dat\ cnd mintea
p\r\se[te lucr\rile ei.
Filocalia
260
fiilor lui David. C(ci Scriptura nu spune de nimeni s( fi fost
nmormntat n mormintele lui David, cu att mai pu$in pe
n(l$imea mormintelor lui David. Pentru c( via$a dup( trup a
Domnului %i Dumnezeului %i Mntuitorului nostru nu-%i
g(se%te, precum am spus, n nici un sens %i n nici un chip,
compara$ie. C(ci se zice "Virtutea lui a acoperit cerurile",
373

adic( chiar %i dreptatea Domnului ca om, ar(tat( prin trup, a
acoperit Puterile de sus, prin covr%itoarea, abunden$( a
drept($ii Sale, n toate privin$ele (10). C(ci nu era om
simplu, ci %i Dumnezeu care s-a ntrupat, ca s( nnoiasc(
prin El %i ntru El firea nvechit( a oamenilor %i s( o fac(
p(rta%( de firea durnnezeieasc(, adic( s( o fac( s( lepede
toat( stric(ciunea, nestatornicia %i alterarea. C(ci prin
acestea firea noastr( se f(cuse asemenea dobitoacelor, nct
ra$iunea era covr%it( de lucrarea sim$urilor. A lui s( fie
slava n veci.
Scolii

1. Diavolul este de cinci co$i, zice, din pricina
sim$urilor. C\ci f(r( acestea mi%carea nesocotit( a r(ut($ii
lui n sufletul nostru nu poate spori n cre%terea p(catului.
2. "Suli$a", zice, simbolizeaz( puterea virtu$ii, iar
vasul de ap( indic( taina cuno%tin$ei.
3. "Pe%ter(" nume%te lumea aceasta %i litera legii.
Iar Saul este poporul iudaic, a c(rui minte, ntorcndu-se de
la lumina dumnezeieasc( a celor spirituale, se a%eaz( jos n
ntunericul celor legale %i n umbra literei, folosind
crea$iunea lui Dumnezeu %i legea spre producerea
stric(ciunii. C\ci cel ce m(rgine%te f(g(duin$ele nemuritoare
numai la liter( %i la nf($i%(rile lucrurilor, ce cad sub sim$uri,
le pred( stric(ciunii, ca pe o mncare pe care o preface n

373
Avacum 3,3.
261
excrement, ar(tnd din sfr%it, nceputul opiniei sale despre
Dumnezeu.
374
"Ve%mntul" este nveli%ul de ghicituri ale
legii, iar "aripa" lui sublimitatea sensurilor descoperite prin
contempla$ia duhovniceasc(. Aceast( sublimitate e t(iat( de
la aceea care interpreteaz( Sf. Scriptur( numai dup( sim$uri.
4. Domnul e numit p(storul acelora care sunt
c(l(uzi$i prin contempla$ia natural( spre staulul" de sus %i
~mp(ratul celor ce se supun legii duhului %i stau lng( tronul
harului lui Dumnezeu, prin contactul simplu al min$ii, pe
temeiul cuno%tin$ei celei nemp(r$ite.
5. Cei ce locuiesc n ludeea, sunt modurile de
activitate virtuoas(, iar cei ce locuiesc n Ierusalim sunt
ra$iunile cunoa%terii ce se cuprind n contempla$ie.
6. Moartea vrednic( de laud( a min$ii este
desfacerea ei voluntar( de toate lucrurile. Dup( aceasta
prime%te via$a dumnezeieasc( prin har, dobndind n loc de
lucruri, n chip nen$eles, pe F(c(torul lucrurilor.
7. "Slav(" nume%te cuno%tin$a identificat( %i
nem(rginit( de nici o ra$iune, iar "cinste" mi%carea
nere$inut( a voin$ei n virtute, potrivit cu firea.
8. Cuno%tin$a care nu uit( nimic, fiind o mi%care
indefinit( %i mai presus de n$elegere a min$ii n jurul
infinit($ii dumnezeie%ti, nchipuie%te, prin indefinitul
ei,"slava" suprainfinit( a adev(rului. Iar imitarea voluntar( a
bun(t($ii n$elepte a Providen$ei, prime%te ca "cinste"
asem(narea v(dit( a min$ii cu Dumnezeu, ntip(rit( n
dispozi$ia sa l(untric(.
9. Ascult( Nile, care te tr(%ti pe jos, %i taci.
10. Dup( n$elesul mai nalt, David este Hristos,
iar mormntul lui amintirea drept($ii Lui, care n-are

374
Ar\tnd din acest rezultat final, caracterul concep]iei sale ini]iale
despre Dumnezeu.
Filocalia
262
asem(nare n toat( firea ra$ional(. C\ci Cuvntul lui
Dumnezeu f(cndu-se om, nu %i-a m(surat dreptatea dup(
legile naturale ale trupului, ci a lucrat prin trup dreptatea
natural( ce se afl( n El ca n Dumnezeu, nefiind lipsit de
lucrarea natural(.
375

~ntrebarea 54

In cartea ntia a lui Esdra s-a scris despre
Zorobabel: "'i cnd a ie#it tnrul ridicndu-#i fa&a la cer,
nspre Ierusalim, a binecuvntat pe ~mpratul Cerului,
zicnd: De la Tine este biruin&a, de la Tine n&elepciunea #i a
Ta este slava. 'i eu sunt robul Tu. Bine e#ti cuvntat, Cel
ce mi-ai dat mie n&elepciune #i &ie m mrturisesc Doamne
al prin&ilor''.
376
Ce nseamn: "Ridicndu-#i fa&a la cer
nspre Ierusalim" #i celelalte?

R(spuns

Zorobabel, dup( regula exact( a limbii ebraice, se
pronun$( cnd aspru, cnd lin, %i e cnd un cuvnt compus,
cnd o `mpreunare de dou( cuvinte desp(r$ite, cnd un
singur cuvnt elementar. Pronun]at aspru acest cu vnt
nseamn( "s(mn$a tulbur(r(rii",
377
iar pronun$at lin,

375
A lucrat dreptatea natural\ a lui Dumnezeu ce se afl\ `n El. C\ci
aceasta nu era redus\ la o prezen]\ static\, poten]ial\ dup\ `ntrupare,
`n sensul teoriilor moderne despre chenoz\ (de pild\ S. Bulgacov) ci
`[i avea lucrarea corespunz\toare, prin care se manifesta.
376
III Esdra 4, 58- 60.
377
Tulburarea ca stare obiectiv\ de confuzie [i dezordine p\tima[\ exist\
`nainte de orice coborre a min]ii ca spirit critic `n ea. Dar ca fapt de
con[tiin]\ e dezv\luit\ de abia prin aceast\ trezire [i p\trundere a
min]ii `n ea, `n baza c\in]ei. De aceea se poate spune de aceast\ prim\
263
"r(s(ritul tulbur(rii''. Cnd e cuvnt compus nseamn(:
"r(s(rit n tulburare", iar cnd formeaz( dou( cuvinte
desp(r$ite "r(s(ritul din mpr(%tiere". ~n sfr%it, cnd e
cuvnt unic, nseamn( "ns(%i odihn("(1).
Zorobabel este, a%adar, mintea iubitoare de
n$elepciune (filosoaf(). Prima dat( ea e sem(nat(, dup(
dreptate prin poc(in$(, n "tulburarea" provocat( de robia
patimilor, n ai doilea rnd urmeaz( "r(s(ritul tulbur(rii",
adic( mintea d( la iveal( ru%inea" ce i-o pricinuie%te
"tulburarea" patimilor, n al treilea rnd vine "r(s(ritul n
tulburare", adic( mintea prin cuno%tin$( aduce lumin( n
lucrarea confuz( a sim$urilor ndreptate spre cele sensibile %i
nu le mai las( pe acelea s( se apropie de lucrurile sensibile
f(r( ra$iune.
378
~n rndul al patrulea vine "r(s(ritul din
mpr(%tiere", adic( mintea ofer( puterilor suflete%ti,
mpr(%tiate n jurul lucrurilor sensibile, r(s(ritul faptelor
drept($ii care d( na%tere activit($ii ra$ionale, ntruct aceasta
nu mai e lipsit( de cunoa%terea prin contempla$ie, care
readuce puterile mpr(%tiate spre realit($ile spirituale, n
rndul al cincilea mintea devine "ea ns(%i odihn(", dup( ce
a mp(ciuit toate %i a unit activitatea cu binele prin fire, iar

coborre a min]ii `n ea c\ e sau s\mn]\ aruncat\ ,,`n tulburare, sau
,,s\mn]\ a tulbur\rii, avnd adic\ s\ dea la iveal\ pentru con[tiin]\
aceast\ tulburare sau confuzie. Nu e mai pu]in adev\rat ca tulburarea
sau confuzia obiectiv\ dat\ la iveal\ e o altfel de tulburare dect cea
care exist\ ca fapt obiectiv. E deja o ,,ru[ine, o tulburare ce poart \
`n ea germenele c\in]ei. Aceast\ dare la iveal\ a tulbur\rii obiective [i
deci transformarea ei `n tulburare subiectiv\, se petrece `n faza a doua,
`n r\s\ritul tulbur\rii.
378
Att tulburarea ca stare p\tima[\ obiectiv\, ct [i tulburarea ca ru[ine
pentru p\cate e `mpr\[tiat\ `n aceast\ a treia faz\, cnd mintea prin
lumina cuno[tin]ei ei se face deplin st\pn\ `n suflet [i `mpr\[tie
st\pnirea patimilor.
Filocalia
264
contempla$ia cu adev(rul prin fire.
379

C(ci toat( activitatea se s(vr%e%ete pentru bine %i
toat( contempla$ia caut(, cunoa%terea numai pentru adev(r
(2). Dup( ce s-a ajuns la ele, nu va mai fi nimic care s(
strneasc( activitatea sufletului, sau s( atrag( contempla$ia
lui prin vederi str(ine. C(ci sufletul a ajuns atunci dincolo
de tot ce este %i se gnde%te, %i L-a mbr(cat pe Dumnezeu
nsu%i, care e singur bun %i adev(rat %i se afl( mai presus de
toat( fiin$a %i n$elegerea.
Mintea devenit( astfel, prin diferitele prop(%iri n
virtute, iese n urma biruin$ei sale, de la mp(ratul Darie,
adic( din legea natural(,
380
dup( ce i-a ar(tat aceleia puterea
iubirii %i a adev(rului, prin compararea virtu$ilor cu patimile
(3) %i a luat de la aceea scrisori care s( nt(reasc( pornirea ei
%i s( o opreasc( pe cea a du%manilor. Iar dup( ce iese,
cunoscnd de unde i-a venit harul biruin$ei, "%i ridic( fa$a le
cer, nspre Ierusalim %i binecuvnteaz( pe ~mp(ratul
Cerului".
"Fa$a" unei astfel de min$i este dispozi$ia ascuns(
a sufletului, n care se afl( toate tr(s(turile virtu$ilor. Pe
aceasta o ridic( mintea "la cer", adic( spre n(l$imea
contempla$iei, "nspre Ierusalim", adic( nspre deprinderea
nap(timirii (4).
Sau poate prin cuvintele "la cer, nspre
Ierusalim",se arat( c( mintea caut( loca%ul ei din cer
381
%i

379
Dac\ `n faza a treia mintea mai las\ puterile sufletului s\ se `ndrepte
nep\tima[ spre lucrurile sensibile, `n faza a patra le trimite spre
realit\]i inteligibile, `n a cincea se odihne[te [i de aceast\ activitate,
adunndu-se `n Dumnezeu.
380
Legea (@AB4;) fiind `n grece[te de genul masculin, `mp\ratul Darie
poate fi `n]eles u[or ca legea ce st\pne[te peste fire.
381
II Cor. 5, 1-2.
265
spre cetatea celor scri%i n ceruri
382
(5), despre care "lucruri
preasl(vite s-au gr(it",
383
cum zice David.
C(ci nu putea s( binecuvnteze pe Dumnezeu f(r(
s(-%i ridice fa$a sau dispozi$ia sufletului, compus(, ca ni%te
tr(s(turi, din multe %i felurite virtu$i, spre n(l$imea
contempla$iei %i a cuno%tin$ei, prin deprinderea nep\timirii,
adic( a st(rii pa%nice %i nevinovate (6).
384

*i ce zice, ridicndu-%i fa$a? "De la Tine este
biruin$a". Prin "biruin$(" arat( sfr%itul f(pturii mpotriva
patimilor, ca pe o r(splat( a nevoin$elor dumnezeie%ti mpo-
triva p(catului. "*i de la Tine n$elepciunea". Prin
"n$elepciune"arat( sfr%itul la care se ajunge prin
contempla$ie, sfr%it care nl(tur(, prin cuno%tin$(, toat(
ne%tiin$a sufletului. "*i a Ta este slava". "Slava" nume%te
str(lucirea frumuse$ii dumnezeie%ti, care iradiaz( din acelea
%i const( din unirea biruin$ei %i a n$elepciunii, a activit($ii %i
a contempla$iei, a virtu$ii %i a cuno%tin$ei, a bun(t($ii %i a
adev(rului. C(ci acestea, unindu-se ntreolalt(, iradiaz( o
singur( slav( %i aceea a lui Dumnezeu
385
(7). De aceea foarte
potrivit adaug(: "*i eu sunt robul T(u", %tiind c( toat(

382
Evr. 12, 23.
383
Ps. 86, 2.
384
Dispozi]ia aceasta, ca fa]\ a sufletului, nu e stare de moment, ci un
chip sufletesc permanent, dobndit de om prin anumite deprinderi.
Ea de[i e ascun[\ `n suflet, se r\sfrnge [i pe fa]a de dinafar\. Cnd
fa]a dinl\untru e o sintez\ a tuturor virtu]ilor, nu mai e o for] \ urt\,
ci o fa]\ frumoas\, care reprezint\ totodat( starea de nep(timire. C\ci
starea de nep(timire constnd din absenta oric(rei patimi, e tot una
cu prezen$a tuturor virtu$ilor, odat( ce orice patim( e alungat( prin
virtutea corespunz(toare.
385
Cea mai mul$umitoare defini$ie a slavei dumnezeie%ti. Ea nu e o
nsu%ire sau o lucrare singular( a lui Dumnezeu, n rnd cu celelalte,
ci str(lucirea total( care iradiaz( din ansamblul tuturor nsu%irilor %i
lucr(rilor divine.
Filocalia
266
activitatea %i contempla$ia, virtutea %i cuno%tin$a, biruin$a %i
n$elepciunea, bun(tatea %i adev(rul, le s(vr%e%te n noi, ca
n ni%te organe, Dumnezeu, noi neaducnd nimic dect
dispozi$ia care voie%te cele bune (8). Aceast( dispozi$iei are
%i marele Zorobabel. De aceea adaug(, zicnd c(tre
Dumnezeu: "Bine e%ti cuvntat, Cel ce mi-ai dat mie
n$elepciune %i ie m( m(rturisesc, Doamne al p(rin$ilor".
Ca rob recunosc(tor, Zorobabel toate le-a atribuit lui
Dumnezeu, care toate le-a d(ruit. De la El a primit
n$elepciunea, prin care i poate m(rturisi, ca unui Domn al
p(rin$ilor, puterea bunurilor h(r(zite. Drept aceea spune:
"Bine e%ti cuvntat Doamne", ar(tnd prin aceasta c(
Dumnezeu are n$elepciunea infinit\, sau, mai bine zis, e
ns(%i n$elepciunea, de la care primind %i el n$elepciune, i
m(rturise%te n$elepciunea sa.
Iar "Domn al p(rin$ilor" ~l nume%te, ca s( arate c(
toate ispr(vile Sfin$ilor au fost n chip v(dit daruri ale lui
Dumnezeu %i deci nici unul dintre ei n-a vrut nimic, dect
bunul ce i s-a dat de la Domnul Dumnezeu, pe m(sura
recuno%tin$ei %i a bun(voin$ei celui ce l-a primit; astfel spus,
fiecare dintre ei a dobndit numai acele bunuri, pe care le-a
atribuit Domnului, care le-a d(ruit (9).
Deci "p(rin$i" nume%te pe sfin$ii din veac, C(ci
primind credin$a lor %i imitndu-le via$a, a reu%it prin voin$(
s( se nasc( din aceia cu duhul, ca fiu n(scut prin voin$a sa
liber( din p(rin$i care de asemenea au aceast( calitate prin
voin$a lor liber(. Calitatea aceasta este cu att mai pre$uit( la
Dumnezeu dect calitatea celor ce devin p(rin$i %i fii prin
trup %i nu prin voin$(, cu ct se deosebe%te prin superioritata
fiin$ei sufletului de trup (10).
Acest Zorobabel este unul dintre tinerii ce stau n
267
preajma regelui Darie,
386
adic( a legii naturale, %i cuprinde
toat( ntinderea bunurilor dumnezeie%ti din oameni n dou(
cuvinte. El risipe%te cutezan$a celorlal$i %i atrage la sine
legea care mpr(%tie peste fire, iar aceasta decreteaz(
slobozirea puterilor sufletului $inute n robia str(in( a
patimilor.
Duhurile rele, care iau partea trupului ca mai
p(mntesc sunt dou(, prin ns(%i doimea num(rului
indicndu-se caracterul p(tima% %i pieritor al trupului (11).
Iar mintea ce $ine partea sufletului, care e simplu dup( fiin$(,
e una, fiind expresia unit($ii lui neprih(nite, de care nu se
poate atinge moartea cu nici un chip, ntruct nu admite vreo
t(iere care s(-l mp(r$easc(.
Deci zice unul din tineri, adic( cel dinti,
prezentnd vitalitatea p(tima%( a trupului: "Cel mai tare este
vinul".
387
El nume%te "vin" toat( ntinderea patimilor
iubitoare de pl(ceri, pe care le circumscrie n acest singur
cuvnt. Acest "vin" provoac( "be$ia" ce scoate pe om din
min$i %i perverte%te ntrebuin$area gndurilor fire%ti. C(ci
spune Scriptura: "Mnia dracilor este vinul lor %i mnia
aspidelor f(r( vindecare".
388
Ea nume%te, fierberea pl(cerilor
trupe%ti "vinul dracilor", iar neascultarea ngmfat( %i
dispre$uitoare "vinul aspidelor". C(ci se spune ceva de
aceast( fiar(, c( spre deosebire de toate celelalte fiare ale
p(mntului, %i astup( urechile de la cnt(ri dispre$uind cu
mndrie pe cei ce cnt(.
Altul dintre tineri, adic( al doilea, zice: "Cel mai
tare este mp(ratul".
389
El nume%te "mp(rat" toat( slava

386
III Esdra 4, 13.
387
III Esdra 3, 10.
388
Deut. 32, 33.
389
III Esdra 3, 11.
Filocalia
268
de%art( a bog($iei, a domniei %i a celorlalte str(luciri de
dinafar(. E slava care na%te ne%tiin$a, prin care se produce
sf%ierea firii, ntruct to$i se ignor( unul pe altul %i to$i se
sf%ie ntre ei pentru un singur lucru: pentru c( fiecare vrea
s( fie sl(vit mai mult decl al$ii, fie datorit( puterii, fie
bog($iei, fie pl(cerii, sau a altor pricini pentru care se vor
sl(vi$i cei ce nu cunosc slava dumnezeieasc( cea care
r(mne %i dispre$uiesc puterea ei.
Ace%tia reducnd tot adncul de mocirl( al
patimilor contrare firii la aceste doua izvoare, l-au f(cut pe
Darie judec(tor al cuvintelor, n(d(jdiund c( legea care
st(pne%te peste fire %i va da consim$(mntul la opiniile lor.
Dar al treilea, care este mintea ce tine partea
virtu$ii %i a con%tiin$ei %i se str(duie%te s( slobozeasc(
sufletul din robia cea rea a patimilor, zice:
"Mai tari sunt femeile %i pe toate le biruie%te
adev(rul".
390
"Femei a numit el virtu$ile ndumnezeitoare,
din care se na%te n oameni iubirea, care i une%te cu
Dumnezeu %i ntreolalt(. Aceasta r(pe%te sufletul
391
tuturor,
celor supu%i na%terii %i stric(ciunii, ca %i al fiin$elor spirituale
care sunt mai presus de acestea, %i l mplete%te cu
Dumnezeu nsu%i ntr-o unire dr(g(stoas(,
392
att ct este cu

390
III Esdra 3, 12.
391
Sufletul fiind n grece%te feminin, e socotit ca o fecioar( ce se
nso$e%te cu Dumnezeu ntr-o c(s(torie tainic(.
392
,07NF:>73,H@ 73@0=C6,:0=3@= ntr-un amestec dr(g(stos. Sf. P(rin$i
folosesc termenul =C6,:0=3; att pentru unirea sufletului cu
Dumnezeu, ct %i pentru a firii omene%ti %i dumnezeie%ti n Hristos.
"Amestecul acesta, ns( nu e una cu "contopirea" =C6M<=3;, pe care o
interzice defini$ia de la sinodul din Calcedon. Amestecul e
ntrep(trunderea a dou( substan$e f(r( s( piard( identitatea (de ex.
sufletul cu trupul). Ar fi bine s(-%i nsu%easc( acest termen %i teologia
romneasc(, pentru a preciza unirea ca reciproc( mbibare de
substan$e %i de energii ce-%i p(streaz( identitatea lor, spre a nu se
269
putin$( firii omene%ti, nf(ptuind n chip unic c(s(toria
dumnezeieasc( %i neprih(nit(. Iar "adev(r" a numit cauza
cea unic( %i singur( a lucrurilor, nceputul, st(pnirea,
puterea %i slava, din care %i pentru care s-au f(cut %i se fac
toate %i prin care %i pentru care se sus$in toate n existen$(, %i
de dragul c(reia se face toat( str(dania %i mi%carea celor
iubitori de Dumnezeu. Scurt vorbind, prin "femei" a ar(tat
sfr%itul virtu$ilor: iubirea. C(ci aceasta este pl(cerea unirii
nedesp(r$ite %i nentrerupte a celpr ce se mp(rt(%esc prin
dorin$( de binele prin fire. Iar prin "adev(r" a indicat
cap(tul tuturor cuno%tin$elor %i chiar al tuturor celor ce pot fi
cunoscute, cap(t spre care sunt atrase, ca spre nceputul %i
sfr%itul tuturor lucrurilor, mi%c(rile naturale, printr-o
oarecare ra$iune general( (12). C(ci nceputul %i sfr%itul
tuturor lucrurilor, ca adev(r, biruie%te toate prin fire %i atrage
spre sine mi%care tuturor f(pturilor.
Mintea iubitoare de n$elepciune (filosoaf() gr(ind
astfel c(tre legea firii, alung( de la ea toat( am(girea
dracilor vicleni %i o convinge s( decreteze slobozirea
gndurilor %i puterilor sufletului, $inute n robia patimilor, %i
s( vesteasc( celor nchi%i n ntuneric, adic( n poft( dup(
cele sensibile, deslegarea de lan$urile robiei spirituale. Prin
aceasta i las( s( se suie n ludeea, adic( n virtute, ca s(
zideasc( n Ierusalim, adic( n deprinderea nep(timirii,
templul Domnului, sau cuno%tin$a capabil( s( primeasc(
n$elepciunea
393
(13).

socoti unirea simpl( alipire.
393
De la virtute (Iudea) se nainteaz( spre nep(timire sau la totalitatea
virtu$ilor (Ierusalim), de la aceasta la cuno%tin$( (templu). Iar
cuno%tin$a (gnoza), ca rezultat al str(daniei contemplative omene%ti,
ajutat(, se n$elege, de har, prime%te de sus, ca o ncoronare,
n$elepciunea. Ideea c( templul, drept culme a str(daniei omene%ti n
virtute %i cunoa%tere, prime%te ~n$elepciunea divin( ca har, %i-a g(sit
Filocalia
270
Deci n$elept %i prea n$elept este marele
Zorobabel. C(ci primind n$elepciunea de la Dumnezeu, el a
putut, datorit( ei, s( combat(, sa nving( %i s( r(stoarne
r(spunsurile date de duhurile rele, care, $innd partea
trupului, c(utau s( aduc( la am(gire %i la stric(ciune neamul
omenesc. Prin cele dou( r(spunsuri ale sale, el a spulberat
cu totul ambele r(spunsuri vr(%ma%e %i a eliberat sufletul din
robia cea rea a patimilor. Dat fiind c( aceia prin lauda
vinului se str(duiau s( ob$in( cea mai mare cinste pentru
fierberea pl(cerilor trupe%ti, iar prin lauda mp(ratului
ridicau mai presus de toate puterea sl(vii lume%ti, aceasta a
ar(tat, prin simbolul femeilor, superioritatea pl(cerii
duhovnice%ti, care nu are sfr%it, iar prin adev(r a indicat
puterea care nu poate fi clintit( de nimic. Prin aceasta l-a
nduplecat (pe Darie) s( dispre$uiasc( bunurile prezente %i s(
caute pe cele viitoare
Acesta este n$elesul s(n(tos %i n$elept, pe care l
au, dup( p(rerea mea, r(spunsurile celor trei tineri. El a fost
socotit de Duhul vrednic de a fi fixat n scris pentru
ndemnul nostru. Iar dac( cineva ar putea s( vad( un n$eles
mai nalt n cele scrise, potrivit cu puterea ce i s-a dat de a
n$elege cele dumnezeie%ti, nu trebuie s( fie invidiat. C\ci
harul Duhului nu se mic%oreaz( n cei ce se mp(rt(%esc de
el (din care pricin( se %i na%te patima invidiei), chiar dac(
unul prime%te mai mult, iar altul mai pu$in din har. Pentru c(
fiecare dobnde%te dup( m(sura credin$ei lui ar(tarea
lucr(rii duhului. A%a `nct fiecare %i este distribuitorul

expresia n m(rea$a biseric( a lui Iustinian, dedicat( Sofiei
dumnezeie%ti, ca una ce-a fost destinat( s( se umple de n$elepciunea
dumnezeieasc(. Mintea cur($it( %i gnostic(, ca templu subiectiv, %i
biserica sfin$it(, ca minte colectiv( a ob%tei credincioase, ca minte a
cosmosului, sunt vasele destinate s( se umple de Sofia f(pturii n
curs de ndumnezeire.
271
propriu al harului (14). *i dac( ar cugeta bine, n-ar trebui s(
invidieze pe cel ce a dobndit haruri mai mari, deoarece
atrn( de el nsu%i dispozi$ia prin care prime%te bunurile
dumnezeie%ti.
Dar s( venim %i la alt n$eles tainic al celor scrise,
%i anume la acela care descoper( adev(rul originar al lor,
Zorobabel cel adev(rat %i nou (15), vestit prin cel vechi n
mod figurat, este Domnul %i Dumnezeul nostru lisus Hristos,
care a fost conceput, purtat %i n(scut n "confuzia"
394
firii
noastre, ca f(cndu-se om dup( fire, s( readuc( la sine firea,
sco$nd-o din confuzie.
Acesta n-a fost dus n robie mpreun( cu noi %i n-a
fost str(mutat n confuzia patimilor (16). "C(ci n-a s(vr%it
p(cat, nici s-a aflat vicle%ug n gura lui".
395
Dar s-a n(scut
ntre noi cei robi$i ca un rob, %i "a fost socotit cu noi, cei
f(rdelege",
396
f(cndu-se din iubirea de oameni "ntru
asem(narea trupului p(catului, pentru p(cat".
397
S-a f(cut
"ntru asem(narea trupului p(catului", ntruct, fiind prin
fire Dumnezeu nep(timitor, a binevoit s( se fac(, potrivit
iconomiei, n chip neschimbat, om prin fire p(timitor (17).
*i %-a f(cut a%a "pentru p(cat", deoarece "pentru p(catele
noastre a fost dus la moarte %i pentru noi a suferit dureri";
"pentru p(catele noastre a fost zdrobit, ca noi s( ne
vindec(m cu rana Lui".
398
Duhul naintea fe$ei noastre, unsul
Domnului a fost prins n stric(ciunile noastre, el despre care

394
"Confuzia" reprezint( Babilonul unde s-a n(scut Zorobabel %i de
unde a eliberat pe Iudei. Babel intr( %i n compozi$ia numelui: Zoro-
Babel.
395
Is. 53, 9.
396
Is. 53, 12.
397
Rom. 8, 3.
398
Is. 53, 4-5.
Filocalia
272
noi zicem: "n umbra lui vom tr(i printre neamuri".
399

El este R(s(ritul cel drept din mpr(%tierea
noastr(, n care am ajuns prin p(cat. Despre el spune Duhul
Sfnt prin Proorocul: "C( va r(s(ri vou( R(s(rit drept"
400

sau "Iat( b(rbat, R(s(ritul este numele Lui %i va r(s(ri
dedesubtul Lui",
401
sau "R(s(ri-va Soarele drept($ii, aducnd
t(m(duire n aripile Lui".
402
Prin cuvntul "dedesubtul lui"
se arat( taina nen$eleas( a ntrup(rii Cuvntului, din care a
r(s(rit mntuirea tuturor (18). Iar "aripile Soarelui drept($ii"
ar fi cele dou( Testamente, prin care zburnd Cuvntul n
noi, ne vindec( rana c(derii n p(cat %i ne d(ruie%te des(vr-
%ita s(n(tate a virtu$ii, adic( prin cel Vechi nl(tur( p(catul,
iar prin cel Nou s(de%te virtutea. Sau iar(%i aripile sunt
Pronia %i Judecata. Cuvntul zburnd prin acestea, se
s(l(%uie%te n chip nev(zut n f(pturi, t(m(duind prin
ra$iunile n$elepciunii pe cei ce voiesc s( se ntrupeasc( %i
vindecnd prin modurile cert(rii pe cei greu de urnit spre
virtute. Prin aceasta unora le cur($e%te ntin(ciunea trupului,
iar altora le %terge petele sufletului
403
(19).
El este cel ce readuce din robie pe Israel cel
adev(rat. El l mut( nu dintr-o $ar( ntr-alta, cum a f(cut
vechiul Zorobabel, str(mutnd poporul din Babilon n

399
Ier. 23, 5.
400
Plng. 4, 20.
401
Zah. 6, 12.
402
Maleachi 3, 20 (4, 2, Sept.).
403
Prin Providen$( Dumnezeu ndrum( n chip pozitiv pe om prin
binefacerile ce i le d( fiecare clip( %i prin medita$ia asupra lor; prin
judecat( l abate de la r(u, trimi$ndu-i diferite cercet(ri. Aceste dou(
moduri se alterneaz( sau chiar se mpletesc, ca ntr-o pedagogie
p(rinteasc(. ~n fiecare zi Dumnezeu ne d( bunurile sale %i aproape n
fiecare zi ne %i ceart(. El zilnic st( la judecat( cu noi, ca s( ne scape
de judecata nendurat( de la sfr%it.
273
ludeea, ci de pe p(mnt la cer, de la p(cat la virtute, de la
ne%tiin$( la cuno%tin$a adev(rului, de la stric(ciune la
nestric(ciune %i de la moarte la nemurire, scurt vorbind, de
la lumea v(zut( %i pieritoare, la lumea spiritual( %i statornic(
%i de la via$a ce se destram( la cea care r(mne %i nu se
destram(.
El este adev(rat ziditor al templului ra$ional,
surpat de p(cate %i ars de focul str(in, pe care noi 1-am adus
asupra lui umblnd n lumina focului din noi %i n flac(ra n
care ardem, ntruct nu numai c( am f(cut s( urmeze
slugarnic partea mintal( a sufletului cugetului trupesc, ci am
%i aprins f(r( ru%ine materia patimilor prin lucrarea noastr(
(20).
El este cel care a nduplecat prin n$elepciune pe
Darie mp(ratul, adic( legea firii. Pentru c( nu se poate ca n
acest loc s( se n$eleag( prin Darie diavolul, odat( ce s-a
f(cut de bun(voie mpreun( lucr(tor cu harul n slobozirea
poporului %i s-a l(sat convins c( nimic nu e mai tare %i mai
de folos firii spre mntuire, dect credin$a %i buna mntuire,
dect credin$a %i buna con%tiin$(. C\ci prin adev(r se
n$elege credin$a care are n ea ra$iunea adev(rului, iar
con%tiin$a cea bun( e semnul iubirii de Dumnezeu, indicat(
alegoric prin femei, ntruct unde este ea nu e cu putin$(
c(lcarea poruncilor dumnezeie%ti (21).
El este acela care a cl(dit din nou n Sine nsu%i,
printr-o unire negr(it(, "cortul lui David",
404
adic( firea
stricat( de moarte din pricina p(catului.
El este Zorobabel care a ridicat cu slav( casa
c(zut( a lui Dumnezeu, despre care zice Duhul: "Va fi slava
din urm( a casei acesteia mai presus dect cea dinti".
405

404
Amos 9, 14; Fapt. Apost. 15, 16.
405
Agheu 2, 10.
Filocalia
274
C\ci Cuvntul a intrat ntr-o a doua comuniune cu firea, care
e cu att mai luminat( dect cea dinti, cu ct prima dat( i-a
d(ruit din ceea ce era mai bun, iar pe urm( s-a mp(rt(%it El
nsu%i din ceea ce era mai r(u. Acesta, ca s( mntuiasc( %i
chipul %i ca s( fac( nemuritor %i trupul. Deci %tergnd cu
totul cuvntul %arpelui, suflat n urechile firii, a f(cut iar(%i
curat( firea ca la nceput. Ba nc( a f(cut-o s( ntreac( prin
ndumnezeire prima ei pl(smuire. *i precum neexistnd la
nceput, a ntemeiat-o, a%a surpndu-se pe urm( a f(cut-o
neschimbabil(, ca s( numai cad( (22). Prin aceasta a
mplinit tot sfatul lui Dumnezeu %i Tat(l, ndumnezeind-o
prin ntrupare.
406
"Mnile lui Zorobabel (cel spiritual) au pus
temelie, zice, casei acesteia (adic( omului) %i minile lui o
vor ispr(vi,".
407
E vorba aici de prima pl(smuire a omului %i
de refacerea de pe urm( a lui Hristos nsu%i, prin unirea cea
negr(it( (23).
El este Zorobabel care a eliberat pe cei dinti din
robie %i are n mn( piatra de cositor, mpodobit( cu cei
%apte ochi ai Domnului, prin care prive%te Dumnezeu peste
tot p(mntul.
408
Dup( istorie nu, se pare ctu%i de pu$in s( fi
avut Zorobabel n mn( o piatr( de cositor, care s( aib(
%apte ochi %i nc( ai Domnului, care s( priveasc( peste tot

406
Fiul lui Dumnezeu a fixat firea omeneasc( n sine (ca pe un "cort" n
"locul" de suprem( soliditate al dumnezeirii), ca s-o fac( s( nu mai
cad(, fiind $inut( chiar de Dumnezeu. De aceea chiar ntruparea
constituie o ndumnezeire a firii omene%ti, chiar ea face aceast( fire
s( nu mai poat( luneca n aceast( consolidare a firii omene%ti n
nep(timire prin ntrupare, nu trebuie r(st(lm(cit( n sensul unei
mntuiri fizice, conform acuzei ce-o aduc Apusenii P(rin$ilor
orientali. Firea, omeneasc( a lui Hristos nu mai lunec( din motive
spirituale. E prea aproape de ea adev(rul %i binele suprem, ca s-o mai
atrag( ceva inferior.
407
Zaharia. 4, 9.
408
Zaharia 4, 10.
275
p(mntul. Fiind deci cu neputin$( s( lu(m acestea dup(
liter(, vom recurge la n$elesul mai nalt al celor scrise.
Zorobabel este, cum am spus adeseori mai nainte,
Domnul %i Dumnezeul nostru lisus Hristos. Iar piatra aceasta
este credin$a n El. A avea aceast( piatra "n mn(",
nseamn( c( credin$a n Hristos se face ar(tat( prin
mplinirea poruncilor. C\ci "credin$a f(r( fapte este
moart(",
409
precum %i faptele f(r( de credin$(. Iar "mna"
este evident, simbolul faptelor. Deci Domnul $innd n mn(
piatra, ne nva$( s( avem n El credin$a ar(tat( prin fapte. Iar
cei %apte ochi ai Domnului, cu care e mpodobit( piatra
aceasta, sunt cele %apte lucr(ri ale Duhului Sfnt (24).
"*i se vor odihni peste El, zice, %apte duhuri:
duhul n$elepdunii, duhul n$elegerii, duhul cuno%tin$ei,
duhul %tiin$ei, duhul sfatului, duhul t(riei, duhul temerii de
Dumnezeu".
410

Duhul temerii de Dumnezeu se arat( n nfrnarea
cu fapte de la p(cate; duhul t(riei, n pornirea %i mi%carea
plin( de rvn( spre lucrarea %i mplinirea poruncilor; duhul
sfatului, n deprinderea discern(mntului care ajut( s(
mplinim cu ra$iune poruncile dumnezeie%ti %i s\ deosebim
cele bune de cele rele; duhul %tiin$ei ne face s( %tim f(r(
gre%eal( modurile activit($ii virtuoase, dup( care lucrnd nu
c(dem nicidecum din dreapta judecat( a ra$iunii; duhul
cuno%tin$ei ne d( putin$a s( cuprindem cu mintea ra$iunile
din porunci, pe care se ntemeiaz( modurile de activitate ale
virtu$ilor; duhul n$elegerii este consim$(mntul afectuos al
sufletului cu modurile %i ra$iunile poruncilor, sau bine zis
prefacerea lui n acelea, prefacere prin care se produce o
fuziune a puterilor noastre naturale %i modurile %i ra$iunile

409
Iacov 2, 26.
410
Isaia 11, 2.
Filocalia
276
poruncilor; duhul n$elepciunii ne face s( ne n(l$(m la
cauza ra$iunilor duhovnice%ti din porunci %i la unirea cu ea;
prin aceasta cunoscnd, pe ct este cu putin$( oamenilor, `n
chip ne%tiut, ra$iunile simple ale lucrurilor, afl(toare n
Dumnezeu, scoatem ca dintr-un izvor $%nitor al inimii
adev(rul din toate mpr(%tiindu-1 n chip felurit %i celorlal$i
oameni (25). ~n felul acesta urc(m pe o anumit( cale %i dup(
o anumit( ordine de la cele ce sunt fa$( de Dumnezeu
ultimile, dar fa$( de noi cele mai apropiate, spre cele dinti
%i fa$( de noi cele mai dep(rtate, iar fa$( de Dumnezeu cele
mai apropiate (26).
C(ci de fapt de la ncetarea de-a p(c(tui prin
temere venim la lucrarea virtu$ilor prin t(rie; iar de la
lucrarea virtu$ilor, la discern(mntul sfatului. De la
discern(mnt trecem apoi la deprinderea virtu$ilor, sau la
%tiin$(; iar de la deprinderea, virtu$ilor, la cuno%tin$a
ra$iunilor din virtu$i. De la aceasta ne ridic(m la deprinderea
care preface puterile naturale n ra$iunile cunoscute ale
virtu$ilor, adic( la n$elegere %i de la aceasta la contemplarea
simpl( %i exact( a adev(rului din toate lucrurile. ~n sfr%it,
pornind de la aceasta vom scoate la iveal( multe %i variate
ra$iuni cucernice ale adev(rului din contemplarea n$eleapt(
a lucrurilor sensibile %i a fiin$elor inteligibile.
Urcnd a%adar prin ace%ti ochi ai credin$ei, sau
prin aceste ilumin(ri, ne adun(m n unitatea dumnezeieasc(
a n$elepciunii, concentrnd harismele (darurile), care s-au
mp(r$it pentru noi, prin n(l$(rile noastre trepte pe scara
virtu$ilor (27), neomi$nd, cu ajutorul lui Dumnezeu, nimic
din cele spuse. Aceasta pentru ca nu cumva, neglijndu-le
pu$in cte pu$in, s( ne facem credin$a noastr( oarb( %i f(r(
ochi, lipsit( de ilumin(rile Duhului, care ni se mp(rt(%esc
prin mijlocirea virtu$ilor, %i s( fim trimi%i, dup( dreptate, la
277
muncile veacurilor nesfr%ite, ca unii ce ne-am orbit ochii
dumnezeie%ti ai credin$ei, n ce ne prive%te pe noi (28).
C(ci tot cel ce %i-a scos ace%ti ochi ai credin$ei din
sine pentru nemplinirea poruncilor, va fi osndit cu sigu-
ran$(, nemaiavnd pe Dumnezeu privind la el.
411
Aceasta
este, socotesc, pricina pentru care Scriptura a numit credin$a
piatr( de cositor ntruct pedepse%te pe to$i cei ce n-o
mpodobesc prin mplinirea poruncilor %i-i folose%te pe to$i
cei ce o p(streaz( nfrumuse$at( cu lucr(rile Duhului. "C(ci
va fi, zice marele Simion vorbind despre Domnul, spre
c(derea %i ridicarea multora din Israel";
412
se n$elege spre
c(derea celor necredincio%i. Pentru c\ spun unii despre
cositor c( se compune din argint %i plumb. Dar plumbul este
simbolul mustr(rii, al pedepsirii, al chinuirii %i al osndei
grele, iar argintul este chipul str(lucirii, al slavei %i al
m(ririi. Dac( e a%a, atunci credin$a indicat( prin cositor pe
de o parte mustr(, pedepse%te, chinuie%te %i osnde%te pe cei
ce
-
s-au dovedit slabi n ea, prin nelucrarea poruncilor, avnd
poate drept plumb neputin$a trupului, mputernicit( prin
unirea cu Cuvntul; iar pe de alt( parte sl(ve%te, lumineaz(
%i duce spre ndumnezeire pe cei ce s-au dovedit tari n ea
prin lucrarea poruncilor, avnd drept argint dumnezeirea
Cuvntului, care str(luce%te n cei vrednici, dup( puterea lor
(30).
Al$ii au n$eles prin piatra de cositor pe Domnul
nostru lisus Hristos, ca unul ce e compus din dou( firi, din

411
Ochii credin$ei, ca eviden$( a adev(rurilor credin$ei, dobndit( prin
fapte, de%i sunt n noi, ajutndu-ne s( vedem, totu%i nu sunt ai no%tri,
ci sunt darul lui Dumnezeu, sau lucr(rile Lui. Ca atare de%i vedem %i
noi prin ei, sunt ochii prin care nsu%i Dumnezeu prive%te n noi %i un
jurul nostru. Iar noi vedem prin ace%ti ochi ai lui Dumnezeu. ~n acest
sens pe Dumnezeu l cunoa%te cel ce e cunoscut de Dumnezeu.
412
Lc. 2, 34.
Filocalia
278
dumnezeire %i omenitate. Iar dac( cineva vrea s( n$eleag(
credin$a n Hristos, sau pe Hristos nsu%i ntr-un chip
spiritual, credin$a %i Hristos nsu%i este plumb ntruct
mustr( sufletul, chinuie%te trupul, pedepse%te patimile %i
osnde%te pe demoni, iar argint ntruct umple mintea de
str(lucire prin virtu$i, o sl(ve%te prin cuno%tin$e %i o face
prin ndumnezeire lumin( ce oglinde%te Lumina prim(, n
acest sens trebuie n$eleas( %i "c(derea" %i "ridicarea" care
se va ntmpla din pricina Lui: El provoac( c(derea trupului,
adic( a cugetului trupesc %i ridicarea puterilor naturale ale
virtu$ii %i ale gndurilor care sus$in cuno%tin$a. Simplu
vorbind, Cuvntul provoac( n cei vrednici c(derea
ntregului om vechi dup( chipul lui Adam %i al literii legii, %i
ridicarea omului nou dup( chipul S(u %i al duhului legii
(31).
Dar poate Scriptura nchipuie%te credin$a prin
piatra de cositor %i pentru faptul c( d( putin$( celor ce-%i
nnegresc virtutea %i cuno%tin$a s( le lumineze toate prin
poc(in$(, redobndind activitatea %i contempla$ia %i revenind
din nou la str(lucirea plin( de lumin( a vie$ii (32).

Scolii

1. Arat( n cte feluri se t(lm(ce%te Zorobabel,
tradus n limba greac(.
2. Sfr%itul ($inta din urm() virtu$ii este binele,
care nseamn( mplinirea %i ntregirea lucr(rii dumnezeie%ti.
Spre aceast( mplinire duce puterea (facultatea) ra$ional( a
sufletului, folosindu-se de puterea mniei %i a poftei, potrivit
cu firea. *i n ea iese la iveal( frumuse$ea asem(n(rii
noastre cu Dumnezeu, iar sfr%itul filosofiei contemplative
este adev(rul, care e cuno%tin$a unitar( %i nemp(r$it( a
279
tuturor celor ce sunt n jurul lui Dumnezeu. Spre el e purtat(
mintea curat(, dup( ce a lep(dat cu totul judecata cea dup(
sim$uri, n aceast( cuno%tin$( se descoper( nentinat(
demnitatea chipului dumnezeiesc.
3. Prin femei a n$eles virtu$ile al c(ror sfr%it este
iubirea; iar prin adev(r cuno%tin$a necantitativ(. Cunoscnd
legea care mp(r(te%te peste fire pre$ul acestora, adic( al
iubirii %i al cuno%tin$ei, leap(d(, ca pe un vin, pl(cerea
patimilor trupe%ti %i ca pe o mp(r($ie pofta nebun( dup(
slav( a tuturor celor st(pni$i de p(rerea de sine n chip
nenfrnat.
4. Fa$a min$ii contemplative ce se ndreapt( spre
n(l$imea cuno%tin$ei adev(rate, ca spre cer, este dispozi$ia
virtuoas(.
5. Alt n$eles al aceluia%i lucru. Conform acestuia
numai aceia sunt scri%i n cer, care se ofer( pe ei n%i%i cu
voia ca s( fie scri%i cu condeiul Duhului.
413
C\ci Duhul
Sfnt scrie n cer numai pe cei ce voiesc f(r( s( sileasc( pe
nimeni.
6. Nimeni nu poate s( binecuvnteze cu adev(rat
pe Dumnezeu, dac( nu %i-a sfin$it trupul prin virtu$i %i nu %i-
a luminat sufletul prin cuno%tin$e.
7. Biruin$a este cap(tul din urm( al nevoin$elor
dumnezeie%ti ale sufletului pe terenul faptelor. Acesta este
binele neamestecat. Iar n$elepciunea este cap(tul din urm(
al vederilor tainice ale sufletului `n ordinea cuno%tin$ei (a
gnozei). Aceasta este adev(rul simplu, spre care l duce

413
Cel ce nu e scris n l(untrul s(u de condeiul Duhului, nu e scris nici n
cer. Pentru c( nu se asorteaz( cu cerul; n-a devenit o bucat( a
cerului. Se va urca n cer numai cine s-a acomodat de aici cerului,
numai acela n care s-a cobort n prealabil cerul.

Filocalia
280
mintea pe cel ce s-a eliberat de n(lucirile sensibile %i
ra$iunea care %i-a supus partea vital( a sufletului. ~ntlnirea
acestora, a biruin$ei [i a n$elepciunii, sau a bun(t($ii %i
adev(rului, dezv(luie o singur( slav( n cei n care se
produce, iradiind lumina asem(n(rii.
8. Cu ce contribuim noi la virtute.
9. Din care pricin( e numit Dumnezeu, Domnul
p(rin$ilor.
10. P(rin$ii dup( duh se fac p(rin$i cu voia ai celor
ce vor s( le fie fii, prin nv($(tura ce le-o dau, pl(smuindu-i
prin cuvntul %i via$a lor cea dup( Dumnezeu. Iar fii dup(
duh se fac fii cu voia ai celor ce vor s( le fie p(rin$i, prin
primirea nv($(turii lor, l(sndu-se forma$i de bun( voie de
c(tre aceia prin cuvntul %i via$a lor. C(ci harul Duhului
lucreaz( na%terea liber consim$it( a celor ce nasc %i se nasc
dup( El, ceea ce au p(rin$ii dup( trup, care sunt p(rin$i
involuntari ai unor fii involuntari. C(ci pl(smuirea celor ce
nasc pe cale natural( e fapta firii, nu a voin$ei.
11. Num(rul doi indic( aici materia %i forma, a
c(ror ntlnire cauzeaz( facerea (alc(tuirea) trupului %i a
c(ror desfacere provoac( stricarea lui. Prin urmare lucrurile
care exist( prin mpreunarea materiei %i a formei, au un
sfr%it contrar nceputului natural odat( ce stricarea
nimice%te facerea. Pentru facere %i pentru stricare lupt( dou(
puteri: cea a poftei %i cea a mniei. Cea dnti dore%te s(
p(streze n existen$( facerea; cea de-a doua lupt( s( nl(ture
desfacerea ce urmeaz( stric(rii. Avoca$ii acestor puteri sunt
dracii cei vicleni: unii propun legii naturale ie%irea (extazul)
sufletului de la cele dumnezeie%ti prin poft(, al c(rei simbol
este vinul, iar al$ii st(pnirea tiranic( prin mnie asupra
celor materiale, al c(rei chip este "mp(r($ia". Ei vor s( o
conving( s( aleag( via$a p(tima%( prin acele puteri. Iar
281
num(rul unu nsemneaz( sufletul cel simplu dup( fiin$(,
chip al unit($ii treipostatice %i supra-naturale dup( fiin$(.
Avocatul acestuia, adic( al sufletului, este mintea, care e una
precum %i sufletul e unul. El dovede%te legii naturale, prin
pilda adev(rului %i a "femeilor", c( att credin$a n
Dumnezeu ct %i iubirea fa$( de El sunt mai tari dect toate
%i o convinge s( le dea acestora puterea.
12. Adev(rul se desoper( ca unul %i singur cnd e
nl(turat( pluralitatea prin dep(%irea ei. El acoper( puterile
cunosc(toare ale tuturor celor ce pot s( cugete %i s( fie
cugetate, ca unul ce este prin subzisten$a lui suprafiin$ial(
mai presus de cele ce n$eleg %i sunt n$elese, mbr($i%nd
(circumscriind) printr-o putere infinit( capetele extreme ale
lucrurilor, adic( nceputul %i sfr%itul lor. Prin acesta el
atrage spre sine mi%carea tuturor %i unora le d( cuno%tin$a
clar(, de al c(rei har s-au lipsi, iar altora le d(ruie%te putin$a
de recunoa%tere v(dit( a binelui pe care l doreau, printr-o
sim$ire negr(it(, datorit( mp(rt(%irii de el.
13. Prin poporul din Babilon se n$eleg alegoric
gndurile $inute n robia patimilor. Prin Darie,
legea, natural(; prin Zorobabel, mintea cunosc(toare (gnos-
tic(); prin ludeea, virtutea; prin Ierusalim, deprinderea
nep(timirii; prin templu, cuno%tin$a capabil( s( primeasc(
n$elepciunea; prin suirea din Babilon n ludeea, mutarea de
la cele trupe%ti la cele duhovnice%ti prin poc(in$(.
14. Norma mp(r$irii bunurilor duhovnice%ti e
m(sura credin$ei fiec(ruia. C(ci pe m(sura credin$ei, sporim
n rvna f(ptuirii. Cel ce lucreaz(, dup( analogia lucr(rii
sale %i arat( m(sura credin$ei, primind m(sura harului dup(
cum a crezut. Iar cel ce nu lucreaz(, dup( analogia nelucr(rii
%i arat( m(sura necredin$ei, lipsindu-se de har dup(
necredin$a lui. Prin urmare face r(u invidiosul c( brfe%te.
Filocalia
282
C(ci de el atrn( %i nu de altul s( cread( %i s( lucreze %i dup(
m(sura credin$ei s( primeasc( harul.
15. Cum este Zorobabel chip al lui Domnului.
16. Frumos %-a ar(tat congruen$a dintre chip %i
adev(r. C(ci precum Zorobabel n-a fost dus el nsu%i n
robie, ci s-a n(scut dintre cei ce se aflau atunci n robia
Babilonului %i s-a f(cut eliberatorul lor, a%a %i Domnul, fiind
f(r( de p(cat, s-a n(scut dintre noi, a fost ntre noi %i s-a
socotit ca unul dintre noi. El a mbr(cat de bun(voie
tr(s(tura p(timitoare a firii noastre, prin care, suportnd cu
adev(rat neputin$ele noastre naturale, ne-a slobozit de sub
st(pnirea pricinuitoare de stric(ciune %i ne-a suit de pe
p(mnt la cer. Anume prin ntruparea Sa a luat f(r( %tirbire
toat( firea noastr(, unind-o cu Sine printr-o unire negr(it(,
dar prin chemarea harului, numai pe aceia care au primit cu
bucurie chemarea %i au cinstit prin fapte harul rena%terii lor.
17. "Trupul p(catului" este acela care %i are
obr%ia din s(mn$a b(rbatului. C(ci n el se afl( ca potent(
%i p(catul %i stric(ciunea ca sfr%it al existen$ii sale. Iar
"trupul ntru asem(narea trupului p(catului" este trupul lui
Dumnezeu, z(mislit f(r( s(mn$a b(rb(teasc(. El avea dup(
fire stric(ciunea, prin care era asemenea nou(, iar n potent(
nep(c(to%enia prin fire, dup( care era asemenea nou(.
18. ~n raport cu teologia pur( %i suprem(,
nv($(tura este a doua. Cea dinti se ocup( cu nv($(tura
suprem( despre fiin$(. A doua nf($i%eaz( lucrarea suprem(
a Providen$ei, care a fost numit( de Duhul "R(s(ritul de
dedesubt". C(ci n nv($(tura dumnezeie%tei ntrup(ri se
cuprinde facerea veacurilor %i, celor din veac %i prelungirea
f(r( hotar (la indefinit) a vie$ii celei dup( har %i mai presus
de veacuri a f(pturilor.
19. Acela care iube%te lucrurile bune %i frumoase,
283
tinde de bun(voie spre harul ndumnezeirii, fiind c(l(uzit de
Providen$( prin ra$iunile n$elepciunii, iar acela care nu e
ndr(gostit de acesta e tras de la p(cat mpotriva voii lui %i
lucrul acesta l face Judecata cea dreapt( prin diferitele
moduri de pedepse. Cel dinti, adic( iubitorul de Dumnezeu,
e ndumnezeit prin Providen$(, cel de al doilea, adic(
iubitorul de materie, e oprit de judecat( s( ajung( la osnd(.
20. Focul nostru cel de ocar( este legea trupului,
lumina acestui foc este deprinderea patimilor de a se mi%ca
potrivit cu aceast( lege, iar flac(ra de ocar( este arderea ce o
pricinuie%te n noi lucrarea patimilor. Sau iar(%i focul cel de
ocar( este p(catul, lumina cea de ocar( este deprinderea cu
p(catul, iar flac(ra este lucrarea lui. Prin urmare nu se cade
min$ii s( se nc(lzeasc( la acest foc, nici s( se lumineze cu
aceast( lumin(, nici s( ard( n aceast( flac(r(. C\ci ceea ce e
lumin( pentru pl(cerea sim$urilor, pentru minte este adnc %i
ntuneric.
21. Credin$a autentic( sluje%te adev(rului,
neavnd n ea minciun(, iar con%tiin$a cea bun( poart( n ea
puterea iubirii, neaflndu-se n ea vreo c(lcare a poruncii
dumnezeie%ti.
22. ~nvierea este refacerea firii n a%a fel c(
aceasta ntrece starea ei din Paradis. Superioritatea const( n
general n neschimbabilitatea universal( a tuturor, iar n
special n negr(it( ndumnezeire dup( har a sfin$ilor.
23. Mniile lui Zorobabel cel spirutual sunt,
poate, pe deoparte lucrarea creatoare, prin care primim
existen$a n vederea fericirii, iar pe de alta lucrarea
restauratoare, prin care primim harul n vederea fericirii
ve%nice; sau pe de-o parte harul, care produce n noi, prin
activitatea noastr(, virtu$iile, iar pe de alta, rev(rsarea
nemp(rt(%it( a cuno%tin$ei, de care ne mp(rt(%im, prin
Filocalia
284
contempla$ie, de pe urma acestui har.
24. Credin$a s-a numit, "piatr( pentru t(ria,
neschimbabilitatea, statornicia %i imuabilitatea total( a
adev(rului ei, ca %i .pentru rezisten$a ei n fa$a asalturilor
minciunii. Ea e $inut( "n mn(", ar(tndu-se prin aceasta
puterea ei, care produce %i sus$ine toate virtu$ile. Iar cei
%apte ochi, pe care i are, indic( puterea ei de discern(mnt,
ca %i faptul c( mbr($i%eaz( cuno%tin$a deplin( %i f(r(
gre%eal( a celor vremelnice %i e capabil( de lucrarea
n%eptit( a Preasfntului Duh, pe care num(rul nu o face
compus(.
25. Explica$ia fiec(rui dar duhovnicesc. Propriu
temerii este s( se nfrneze de la rele. Propriu t(riei este s(
lucreze cele bune. Propriu sfatului este s( deosebeasc( ntre
cele contrare. Propriu %tiin$ei este s( cunoasc( f(r( gre%eal(
datoriile. Propriu cunoa%terii e s( cuprind( cu fapta ra$iunile
dumnezeie%ti din virtu$i. Propriu n$elegerii este
consim$(mntul sufletului cu cele cunoscute. ~n sfr%it
propriu n$elepciunii este unirea nen$eleas( cu Dumnezeu,
prin care dorin$a celor vrednici se transform( n posesiune.
Ea face pe cel p(rta% de ea Dumnezeu prin participare %i
t(lmaci al fericirii dumnezeie%ti printr-o nf($i%are %i
l(murire necontenit( %i f(r( pomp( a tainelor dumnezeie%ti
naintea celor ce au trebuin$(.
26. Temerea, care e primul dar ce-l dobndim noi
n fapt, Scriptura l-a a%ezat la urm(. Ea este nceputul
n$elepciunii. Pornind de la ea ne urc(m n$elegerea spre
$inta n$elepciunii. Iar dup( ce am dobndit-o pe aceasta, ne
afl(m n imediata apropiere de Dumnezeu nsu%i,
nemaiavnd dect n$elepciunea ca mijlocitoare a unirii cu
El.
414
Dar nu e cu putin$( s( ajung( la n$elepciune cel ce nu

414
~ntruct n$elepciunea se afl( n nemijlocit( apropiere de Dumnezeu,
285
s-a scuturat mai nainte prin temere %i celelalte daruri
intermediare de urdorile ne%tiin$ei %i de, praful p(catelor. De
aceea Scriptura, $innd seama de ordinea real( nf($i%eaz(
n$elepciunea ca pe cea mai aproape n raport cu Dumnezeu,
iar temerea ca pe cea mai aproape n raport cu noi. Acesta,
ca s( nv($(m %i noi regula %i legea bunei rnduieli.
27. Unitatea n$elepciunii poate fi contemplat( ca
existnd nedivizat n diferitele virtu$i ce izvor(sc din ea %i pe
m(sur( ce sporim n lucr(rile tuturor virtu$ilor o concentr(m
tot mai mult, nct se descoper( iar(%i ca o unitate simpl(
prin rentoarcerea la ea a tuturor virtu$ilor pornite din ea.
Aceasta se ntmpl( cnd noi, pentru care se lanseaz( din
sine prin na%terea fiec(rei virtu$i, ne strngem iar(%i n ea,
urcnd prin fiecare virtute.
28. Credin$( oarb( are acel care nu mpline%te prin
credin$( poruncile dumnezeie%ti. C\ci dac( poruncile
dumnezeie%ti sunt lumin(, e v(dit c( cel ce nu mpline%te
poruncile dumnezeie%ti e lipsit de lumin( %i poart( numai
numele gol, dar nu pe cel adev(rat al credin$ei.
29. Scriptura a indicat prin ochii Domnului
c(r(rile Duhului. Cel ce nu-i deschide pe ace%tia prin
mplinirea poruncilor, nu-L are pe Dumnezeu privind spre
el. *i prin mul$i ochi prive%te Dumnezeu pe cei de pe
p(mnt, dac( lumina virtu$ii noastre este raz( a privirii
dumnezeie%ti.
415

ntruct n ea se cuprind concentrat toate darurile ce le primim de la
Dumnezeu %i ea e totul ce prime%te f(ptura de la Dumnezeu, se poate
spune c( Dumnezeu ia contact cu lumea prin Sofia, c( treapta
culminant( la care se poate ridica lumea e Sofia.
415
Privirea lui Dumnezeu e afectiv(, e creatoare %i modificatoare. Raza
privirii lui Dumnezeu produce vi rtutea noastr(, trimi$nd n noi o
adev(rat( energie spiritual(. Dar noi deschidem ochiul lui Dumnezeu
prin silin$a de-a mplini poruncile. Noi le primim extern. Dar
Filocalia
286
30. Cositorul caracterizeaz( credin$a, ntruct are
nsu%irile naturale ale argintului %i ale plumbului. C(ci dac(
nu e p(zit(, credin$a pedepse%te prin osnda ve%nic( pe care
o aduce asupra celor ce nu au p(zit-o, ap(sndu-i ca
plumbul. Iar pe cei ce o p(zesc, i sl(ve%te, mpodobindu-i
ca un argint lucitor %i m(re$.
31. Nici unul din cei ce p(c(tuiesc nu poate aduce
ca scuz( a p(catului sl(biciunea trupului. Pentru c( unirea cu
Dumnezeu Cuvntul a nt(rit toat( firea, prin dezlegarea ei
de blestem, nel(sndu-ne nici o scuz( pentru pornirea cea de
bun( voie spre patimi. C(ci dumnezeirea Cuvntului,
aflndu-se totdeauna prin har n cei ce cred n El, veste%te
legea p(catului din trup.
32. Precum cositorul nnegrindu-se iar(%i cap(t(
luciu, a%a %i cei credincio%i, chiar dac( se nnegresc prin
p(cate %i recap(t( din nou str(lucirea prin poc(in$(. Poate %i
din aceast( pricin( credin$a s-a asem(nat cu cositorul.

~ntrebarea 55

"'i au fost to&i din Israel de la doisprezece ani #i
mai n sus, afar de copii #i de femei, patruzeci #i trei de mii
trei sute #asezeci. Iar robii #i roabele lor, #apte mii trei sute
#i #apte; psal&i #i cntre&i, opt sute cincizeci #i cinci; cmile,

Dumnezeu transform( aceast( silin$( exterioar( ntr-o calitate
statornic( %i pl(cut( a noastr(. Virtutea este deci %i ea un fel de unire
cu Dumnezeu, dar prin "privire", de la distan$(, nu o unire care
nl(tura "distan$a" (diastaza). Diferen$a de grad ntre unirea pe care o
realizeaz( ntre om %i Dumnezeu moralitatea %i contempla$ia a ar(tat-
o Paul Hankamer, cu pilda lui Schiller pentru prima, cu a lui
Ekkehart %i Goethe pentru a doua. Pentru cei din urm( moralitatea
era nc( treapt( spre un scop final". Jacob Bohme, Bonn, Cohen,
1924, p. 25.
287
patru sute treizeti #i cinci; cai, #apte mii #apte sute treizeci #i
#ase; catri, opt sute patruzeci #i cinci; mgari, cinci mii
cinci sute douzeci #i cinci".
416
F o agap spiritual din
lucrurile acestea a#a de mari #i de nalte, scrise de Duhul
prin Proorocul, cu privire la a #asea ntoarcere din robie. Ce
nseamn aceast coborre #i aceast povestire fr rost #i
nedemn de Duhul, s aminteasc de cai, de catri, de
mgari #i nc cu atta precizie n numrtoare?

R(spuns

A vorbi cu precizie despre acestea este cu putin$(
numai acelora, care pentru multa cur($enie a min$ii lor au
primit de la Dumnezeu tot harul pe care-1 pot primi oamenii
(1). C\ci p(trunznd cu ajutorul acestui har n noianul
vederilor tainice, ace%tia v(d numai ra$iunile celor scrise,
dezbr(cate de ve%mntul figurilor. Ei nu se ocup( ctu%i de
pu$in de simbolurile, care le dau o form( sensibil(, dect n
cazul cnd voiesc prea n$elept s( le nf($i%eze corporal celor
ce, din pricina nevrstniciei min$ii, nu se pot ridica peste
percep$ia sim$urilor, ci trebuie s( se exerciteze mai nti prin
figuri sensibile, ca apoi s\ doreasc( s( se urce la ra$iunile
arhetipice ce sunt mai presus de percep$ia sensibil( (2). Dar
noi socotim c( nu este absurd s( ne apropiem de realit($ile
subtile prin conjectur(, dat( fiind facultatea natural( din noi,
care se dore%te dup( cunoa%terea celor dumnezeie%ti. C(ci
dou( bunuri pot rezulta din conjectur( pentru cei ce sunt
st(pni$i de o venera$ie sincer( fa$( de cele dumnezeie%ti:
cel ce abordeaz( prin conjectur( lucrurile dumnezeie%ti, sau
descopere adev(rul n privin$a celor cugetate %i atunci aduce

416
Num(r(toarea aceasta nu corespunde exact nici cu cea din Neemia (II
Ezdra) 7, 66-69, nici cu cea din III Ezdra 5, 63-69.
Filocalia
288
cu bucurie, drept jertf( de laud(, mul$umiri Celui ce i-a dat
%tire despre ceea ce a c(utat (3), sau constat( c( n$elesul
celor scrise i scap( %i atunci respect( %i mai mult lucrurile
dumnezeie%ti, aflnd c( n$elegerea lor ntrece propria lui
putere.
Deci apropiindu-m( %i eu prin conjectur( de cele
scrise, rog pe Dumnezeu s(-mi fie ntr-ajutor n cele ce voi
spune, c(ci %tiu c( puterea n$elegerii mele e cu mult prea
slab( fa$( de sublimitatea tainelor Scripturii. De voi reu%i,
voi datora ntrega izbnd( lui Dumnezeu, care m-a ridicat
prin n$elegere spre mul$umire, iar de nu voi reu%i, voi socoti
%i nepriceperea un bine, pe care l voi datora tot lui
Dumnezeu, care, t(ind cu anticipa$ie, prin purtarea Sa de
grij(, mndria ce mi s-ar fi putut na%te din cuno%tin$(, mi-a
f(cut din nepricepere un ndemn spre modestie (4). Prin
urmare, apropiindu-m( prin conjectur( de n$elesul celor
scrise, voi ncepe de la cele de mai nainte din Scriptur(, n
capitolul dinainte de acestea s-a scris despre Zorobabel: "*i
cnd a ie%it tn(rul, ridicndu-%i fa$a sa la cer nspre
Ierusalim, a binecuvntat pe ~mp(ratul cerului".
417
Se
n$elege c( a ie%it dup( ce a dat r(spuns la ntreb(rile
mp(ratului Darie. Deci a ie%it de la fa$a acestuia. Darie este
ns(, cum am spus mai nainte, legea care st(pne%te asupra
firii (5). De fapt acest n$eles al lui corespunde cu t(lm(cirea
propriului nume. C(ci numele lui Darie nseamn( "neam",
sau "genealogie" (carte a neamurilor), sau " cel cuprins ntr-
o genealogie", cum spun cei ce cunosc n$elesul exact al
acestui cuvnt. Dar cuvntul "neam" sau "genealogie"
exprim( o lege natural(, c(ci "neamul" %i toate cele cuprinse
ntr-o "genealogie" stau sub fire (6).
Deci bine am f(cut c( am n$eles prin Darie legea

417
III Ezdra 4, 58.
289
firii. C(ci legea firii mbr($i%eaz( genurile (neamurile) %i
speciile care se afl( sub fire, ct %i cele ce se contempl( n
leg(tur( cu firea, adic( timpul %i spa$iul. C(ci toate acelea
f(r( de care nu exist( un lucru creat, se contempl( deodat(
cu acel lucru.
418

Darie este, prin urmare, cum am spus, legea firii.
Iar Zorobabel e mintea contemplativ(, care, ie%ind de la
legea firii, simbolizat( prin Darie, s-a ridicat peste toat(
ordinea lucrurilor v(zute de sub timp %i spa$iu %i %i-a n(l$at
fa$a, adic( dispozi$ia capabil\ de cuno%tin$(, dobndit( prin
virtute, c(tre cer, cu alte cuvinte c(tre sublimitatea fiin$elor
spirituale; nspre Ierusalimul spiritual din ceruri, adic(
nspre acel Ierusalim, ale c(rui "ziduri sunt zugr(vite pe
palmele Domnului".
419
C(ci n el se afl( locuin$a tuturor
celor ce se veselesc
420
%i la el se ntorc cu adev(rat to$i aceia
care scap( din robie %i %i caut( casa lor cea din cer,
421
cum
zice Apostolul (7); to$i aceia, care pot zice cu marele David:
"De te voi uita Ierusalime, uitat( s( fie dreapta mea; s( se
lipeasc( limba de grumazul meu de nu-mi voi aduce aminte
de tine".
422
Prin "dreapta" se n$elege lucrarea duhovni-
ceasc( a poruncilor dumnezeie%ti %i prea l(udate, iar "limba
lipit( de grumaz" este activitatea de cunoa%tere a ra$iunii
noastre, care din pricina ne%tiin$ei st( lipit( de gtlej, adic(
de patima ce-%i are sediul n preajma gtlejului, %i din
aceast( pricin( nu poate fi pus( n mi%care de dorin$a dup(
bunurile negr(ite %i de aceea ,nu poate s( guste din

418
Sf. Maxim face deosebire ntre fire %i cele n leg(tur( cu firea (+o
n:pi +qv .C=3@). Firea e totalitatea lucrurilor ce se nasc %i pier, iar
cele n leg(tur( cu firea sunt timpul %i spa$iul.
419
Isaia 19, 16.
420
Psalm 86, 7.
421
II Corinteni 5, 2.
422
Psalm 137, 5-6.
Filocalia
290
bun(tatea Domnului,
A%adar Zorobabel care, gr(bindu-se spre
Ierusalim, scoate ra$iunile de sub timp %i fire (9), este mintea
noastr( contemplativ(. Dar poate fi %i Cuvntul creator, cel
mai presus de noi, care a venit ntre noi ca unul din noi,
adic( s-a f(cut om, ca s( adune prin ntrupare la Sine pe cei
ce s-au rostogolit de bun(voie n p(timire %i via$( n patimi
%i n moartea trupului. Deci fie c( e mintea, fie c( e
Cuvntul, Zorebabel i scoate mpreun( cu sine %i-i duce cu
sine spre Ierusalimul ceresc pe to$i cei ce s-au f(cut, pe ct e
cu putin$(, asemenea lui. Des(vr%irea acestora n virtute %i
n cuno%tin$( a nchipuit-o Scriptura simbolic prin diferitele
specii %i numere amintite nainte. C(ci tot omul drept %i
iubitor de Dumnezeu, ntorcndu-se n chip spiritual spre
Ierusalimul de sus, pline%te numerele amintite ale diferitelor
specii, adunnd ra$iunile fiec(rei specii %i num(r ntr-o unic(
plenitudine a virtu$ii %i a cuno%tin$ei. Aceasta o arat(
limpede sensul locului mai sus pomenit din Scriptur(.
*i au fost to$i din Israel de la 12 ani %i mai n sus,
afar( de copii %i de femei, patruzeci %i trei de mii trei sute
%aizeci". E de admirat exactitatea cuvintelor Duhului, care
noteaz( c( nici unul dintre cei num(ra$i n Ierusalim dup( ce
au ie%it din Babilon, adic( din confuzia veacului acestuia, nu
era sub 12 ani. Prin aceasta Scriptura a ar(tat n chip tainic,
c( numai cel ce s-a ridicat peste sim$ire (percep$ia sensibil()
%i peste timp (c(ci aceasta nseamn( num(rul 12 care se
compune din 5, adic( din cele 5 sim$uri %i din 7, adic( din
timp) (10) %i a t(iat orice afec$iune a sufletului fa$( de ele, a
ie%it din confuzia lor, zorind spre cetatea de sus. *i nu numai
acesta are cu sine, n afar( de copii %i de femei, num(rul
patruzeci %i trei de mii trei sute %aizeci.
"Copiii" sunt poate gndurile referitoare la
291
afectele fire%ti %i nevinovate %i independente de voia noastr(,
iar "femeile", fie cuget(rile, fie poftele %i pl(cerile naturale
care nu aduc nici o osnd( celor ce le au, fiind urmarea
necesar( a poftirii naturale. Pentru c( %i hrana cea mai
simpl( ne produce o pl(cere natural(, chiar dac( nu voim,
ntruct ne satisface trebuin$a de mai nainte. La fel b(utura,
prin faptul c( potole%te nepl(cerea setei, sau somnul, prin
faptul c( renoie%te puterea cheltuit( prin veghere. De
asemenea toate celelalte func$iuni ale firii noastre, care sunt
pe de-o parte necesare pentru sus$inerea ei, iar pe de alta
folositoare celor ce se srguiesc pentru dobndirea virtu$ii.
Toate acestea, m(car c( nu se num(r( mpreun( cu b(rba$ii,
ies totu%i mpreun( cu orice minte care fuge de confuzia
p(catului, ca nu cumva aceasta s( fie $inut( din pricina lor n
robia patimilor condamnabile %i contrare firii, care atrn( de
voia noastr( %i nu-%i au n altceva sursa n noi dect n
mi%carea afectelor conforme cu firea (11). Dar nu se num(r(
mpreun(, ntruct afectele care conserv( firea n via$a de
aici nu se pot muta mpreun( cu noi la via$a nemuritoare %i
ve%nic( (12).
Cele patru miriade (patruzeci de mii) sunt
p(trimea virtu$ilor generale, cu care, str(b(tnd mintea
natura %i timpul, ajunge la $inta fericit( a nep(timirii.
423
S(
ne explic(m: Miriada (num(rul de zece mii) e indicat(
numai prin cifra unit($ii %i nu poate fi notat( prin nici o alt(
cifr(, fiind dup( suport identic( ca unitatea %i deosebindu-se
numai prin cugetare, cum se deosebe%te sfr%itul de nceput.
C(ci miriada este sfr%itul unit($ii %i unitatea este nceputul
miriadei, sau mai bine-zis miriada este unitatea pus( n
mi%care %i unitatea este miriada pn( n-a fost pus( n
mi%care (13). Dar tot a%a fiecare clin virtu$ile generale are ca

423
Nep(timirea e Ierusalimul. La el se ajunge prin virtu$i.
Filocalia
292
nceput %i sfr%it monada dumnezeieasc(, adic( pe
Dumnezeu, ntruct porne%te din El %i sfr%e%te n El %i este
una cu Dumnezeu, deosebindu-se numai prin cugetare. C(ci
e v(dit c( de la El %i spre El %i are originea orice virtute.
Sau poate Scriptura n$elege prin cele patru
miriade (patruzeci de mii) cele patru naint(ri n mplinirea
poruncilor dumnezeie%ti de-a lungul contempla$iei %i a
cunoa%terii. Fiecare naintare merge pn( la zecele proxim.
Astfel prima naintare const( n lucrarea simpl( a poruncilor
de c(tre ncep(tori, dup( fuga lor de p(cat (14). Ea
mpline%te prima decad(, care e n acela%i timp monad(. A
doua naintare e cea care mbr($i%eaz( prin fiecare porunc(
pe celelalte. Ea face aceea%i decad( sut( mplinit( prin
lucrarea tuturor poruncilor prin fiecare. C(ci decada lucrat(
nzecit produce suta. A treia naintare este nzecirea sutei
prin legea firii. C(ci nzecit( este %i legea firii (15) ca una ce
const( din zece p(r$i %i anume: din cele trei puteri ale
sufletului, din cele cinci sim$uri, din func$iunea vocal( %i din
fecunditatea natural(. De puterea ra$iunii (16) se folose%te
omul la c(utarea cauzei %i a bunurilor din jurul cauzei; de
puterea poftei spre dorirea celor c(utate, iar de iu$ime spre
p(zirea %i iubirea lor. Sim$urile, la rndul lor, i servesc la
deosebirea lucrurilor (17), care %i ea se mparte n cinci %i
din care se na%te %tiin$a. Acesta ncincit( deosebire mparte
lucrurile n "cele ncepute" %i "n cele nencepute" (19), n
"cele care sunt de cugetat" %i n "cele care nu sunt de
cugetat", n "cele care sunt de gr(it" %i n "cele care nu sunt
de gr(it", n "cele ce se pot face" . %i n "cele ce nu se pot
face", n "cele stric(cioase" %i n "cele nestric(cioase". Iar
de func$iunea vocal( se folose%te spre gr(ire, precum de
fecunditate spre sporirea bunurilor celor c(utate, dorite,
iubite, cunoscute %i gr(ite. Astfel suta nzecit( prin legea
293
firii devine mie. Iar a patra naintare este urcu%ul, prin
contempla$ie %i cunoa%tere, a legii fire%ti, cu mp(r$irile
ar(tate, spre ra$iunea originar( a fiec(rei porunci. La cap(tul
acestui urcu%, se contempl( miriada concentrat(, indicat(
prin cifra primei unit($i. C(ci cel ce mpline%te poruncile n
mod simplu, apoi mbr($i%eaz( n mplinirea fiec(reia pe
celelalte, pe urm( une%te cu mbr($i%area acestora distinc$iile
legii fire%ti %i pe aceasta o urc( n sfr%it, prin cunoa%tere (n
chip gnostic), spre ra$iunea fiec(rei porunci, a concentrat
cele patru miriade, onorate la fiecare naintare, prin taina
unit($ii, n care se adun( ra$iunea miriadei.
Sau cele patru miriade mai nseamn( %i cele patru
nep(timiri generale (20). Prima nep(timire este nfrnarea
des(vr%it( de la p(catele cu fapta, constatat( la cei
ncep(tori (21). A doua nep(timire este lep(darea total( a
gndurilor care consimt cu p(catele. Aceasta o g(sim la cei
care cultiv( virtutea cu ra$iune (22). A treia este nemi%carea
total( a poftei spre patimi. Ea e proprie celor ce contempl(
n chip spiritual n nf($i%area lucrurilor v(zute ra$iunile lor
(23). A patra nep(timire este cur($irea total( chiar %i de
nchipuirea simpl( a patimilor. Aceast( o afl(m n cei ce %i-
au f(cut mintea, prin cuno%tin$( %i contempla$ie, oglind(
curat( %i str(vezie a lui Dumnezeu (24).
Deci cel ce s-a cur($it pe sine de lucrarea
patimilor, s-a eliberat de consim$irea cuget(rii cu ele, %i-a
oprit mi%carea poftei spre ele %i %i-a f(cut mintea curat(,
chiar %i de nchipuirea simpl( a lor, avnd cele patruzeci de
mii iese din materie %i din cele p(mnte%ti %i zore%te spre
regiunea dumnezeieasc( %i pa%nic( a lumii spirituale.
Astfel n$elegem cele patruzeci de mii. Iar cele
trei mii indic( nv($(tura des(vr%it( dreapt(, evlavioas( %i
ra$ional( despre Treimea Sfnt( %i de o fiin$(; potrivit c(reia
Filocalia
294
credem %i l(ud(m unitatea triipostatic( ca un singur
Dumnezeu (25).
Iar num(rul de trei sute nf($i%eaz( aici ideea
Providen$ei, nti pentru c( prin forma literei care l
indic(,
424
e nchipuit( puterea care, venind de sus, str(bate
cele de jos %i cuprinde extremit($ile celor dou( laturi, prin
ceea ce se arata Providen$a care strnge totul n chip negr(it.
Al doilea, pentru c( acest num(r a fost cinstit prin chipul
crucii, pe care s-a s(vr%it taina cea mare, cea dinti %i cea
ascuns( a Providen$ei. C(ci taina ntrup(rii lui Dumnezeu a
fost un mod de lucrare negr(it( a Providen$ei. Poate c( n
acest semn al crucii %i al numelui Celui ce a fost pironit pe
ea pentru noi a ndr(znit marele patriarh Avraam, cnd a
ie%it %i a biruit puterile vr(jma%e indicate prin regi. C\ci se
spune c( a ie%it cu 318 slujitori, adic( cu acest semn %i cu
numele lui lisus (26). Pentru c( de multe ori Scriptura
descoper( celor cura$i gndul ei prin forma literelor.
Iar dac( vrea cineva s( cunoasc( gndul Sfintei
Scripturi %i din num(r, va afla c( %i a%a prin el se indic(
Providen$a.
425
C\ci lucrarea Providen$ei const( nu numai n a
p(stra firea cu existen$a nemic%orat(, ci %i n a face s( nu-i
lipseasc( nimic pentru a deveni fericit( prin har.
426
Deci
ad(ugnd cineva la dou( sute o sut(, cap(t( trei sute. Iar prin
acest num(r se indic( natura %i virtutea. Natura este indicat(
prin num(rul dou( sute, ca una ce const( din materie %i
form(. C(ci materia este mp(trit( pentru cele patru
elemente ale ei, iar forma este ncincit( pentru sim$urile care

424
~n grece%te num(rul 300 e notat prin litera T.
425
~n aliniatul anterior s-a ar(tat ideea Providen$ei din forma scris( a
num(rului, acum se arat( din num(rul nsu%i.
426
O traducere literar(: C(ci lucrarea Providen$ei const( nu numai n a
p(stra firea nemic%orat( dup( ra$iunea existen$ei, ci %i n a o face f(r(
lips( dup( ra$iunea existen$ei fericite, dobndite prin har.
295
pun pe fr(mnt(tura materiei tiparul formei (27). ~nmul$ind
acum pe patruzeci cu cinci, sau pe cincizeci cu patru,
c(p(t(m num(rul dou( sute. Iar num(rul o sut( nseamn(
virtutea des(vr%it(, ca unul ce cuprinde decada poruncilor
dumnezeie%ti nzecit(. La aceasta ajungnd Avraam, devine
tat( al marelui Isaac, c(ci fiind mort dup( fire s-a f(cut dup(
duh n(sc(tor al vie$ii %i al bucuriei. Deci ad(ugnd la dou(
sute o sut(, cape$i num(rul trei sute, care indic( Providen$a
ce sus$ine firea n tendin$a ei spre fericire
427
(28).
Iar num(rul %asezeci nseamn( puterea natural(
care mpline%te poruncile %i s-a des(vr%it prin ra$iunile
virtu$ilor. C(ci num(rul %ase nseamn( puterea de activitate
a firii, ca unul ce const( din p(r$ile proprii. Din aceast(
pricin( s-a scris c( %i Dumnezeu a f\cut lumea n %ase zile.
Iar num(rul zece arat( des(vr%irea virtu$ii prin mplinirea
poruncilor. Prin urmare num(rul %asezeci (29) indic(
limpede puterea natural( care prime%te ra$iunile
dumnezeie%ti afl(toare n porunci.
A%adar cele patruzeci de mii ad(ugate la trei mii
trei sute %ase zeci indic( ra$iunea des(vr%it( a virtu$ii, taina
venerat( a Teologiei, $inta adev(rat( a Providen$ei %i puterea
de activitate a firii care a fost mbun(t($it( prin virtu$i. Deci
cel ce %i-a eliberat, prin duh, mintea de trup, de sim$uri %i de
lume, iese din ele, p(r(sind amestecarea %i confuzia lor (30),
ca cei de odinioar( Babilonul; el zore%te spre cetatea de sus,
avnd mintea desprins( de orice afec$iune fa$( de ceva.
"Iar robii %i roabele acestora, %apte mii trei sute
%apte", Legea spune despre robi %i despre roabe: Robii %i
roabele dintre Evrei s( slujeasc( %ase ani, iar ntr-al %aptelea
s( fie l(sa$i slobozi. Iar robii %i roabele de alt neam s(
slujeasc( n veac". "Veac" socotesc c( nume%te anul al

427
Sus$ine firea dup( ra$iunea existen$ei ei fericite.
Filocalia
296
cincizecilea al slobozirii.
Robul evreu %i roaba evreic( sunt ra$iunea %i
cugetarea,
428
care slujesc filosofului ce se ndeletnice%te cu
f(ptuirea %ase ani, ajutndu-1 s( iscodeasc( tot ce contribuie
la frumuse$ea moral( %i la modurile virtu$ii. C(ci ra$iunea %i
cugetarea slujesc oricui se ndeletnice%te cu f(ptuirea ca un
rob %i o roab(, iscodind %i crend modurile activit($ii
virtuoase (31). *i toat( puterea lor e ndreptat( mpotriva
duhurilor r(ut($ii, care se opun f(ptuirii morale. Ducnd
a%adar la ndeplinire filosofia lucr(toare, pe care a indicat-o
num(rul "%ase" al anilor (c(ci s-a spus c( num(rul "%ase"
nseamn( filosofia lucr(toare),
429
ra$iunea %i cugetarea sunt
l(sate slobode ca s( se rentoarc( contemplarea
duhovniceasc( a ra$iunilor din lucruri, care sunt nrudite cu
ele. Ele au ajuns atunci la anul al "%aptelea", adic( la
deprinderea nep(timirii (32). C(ci patimile au fost subjugate
prin multa osteneal( a ra$iunii %i a cuget(rii unite cu ea %i de
aceea au ie%it %i s-au dep(rtat de la suflet.
Iar robul %i roaba de alt neam sunt puterea mniei
%i a poftei.
430
Pe acestea mintea contemplativ( le supune
pentru totdeauna st(pnirii ra$iunii, ca s(-i slujeasc( la
dobndirea virtu$ilor prin b(rb($ie %i cump(tare. *i nu le las(
libere pn( ce nu e nghi$it( moartea nenorocitului de trup
de via$a nem(rginit(, %i pn( ce nu se arat( n chip curat
icoana mp(r($iei ve%nice, avnd imprimat( n ea, prin
imitare, ntreaga forma a arhetipului. Ajuns( aici, mintea

428
Ra$iunea n grece%te e de genul masculin: 2A64; ; iar cugetarea e de
genul feminin: E3/@430. Ele slujesc celui de pe prima treapt( a
urcu%ului.
429
Num(rul %ase simbolizeaz( cele %ase zile de lucru de peste
s(pt(mn(, deci activitatea n general.
430
Puterea mniei n grece%te e de genul masculin: 0<BA; iar puterea poftitoare
e de genul feminin: :ni0oio.
297
contemplativ( sloboze%te mnia %i pofta, pe cea din urma
pref(cnd-o n pl(cere curat( %i n atrac$ia neprih(nit( pentru
dragostea dumnezeieasc(, iar pe cea dinti n ardoare
duhovniceasc(, n statornicie nfocat( %i n nebunie sobr(
(38). ~n aceast( stare ajunsese dup( merit marea raz( a
luminii netulburate, marele apostol Pavel, cnd l-a auzit pe
regele Agripa spunndu-i: E%ti nebun Pavele".
431
Dar %i el
nsu%i scrie despre sine Corintenilor: "C( ori de ie%im din
noi, este pentru Dumnezeu, ori de suntem cu mintea a%ezat(,
este pentru voi".
432
El nume%te nebunia sobr(, cea dup(
Dumnezeu, "ie%ire din sine" (extaz), ca una ce scoate mintea
afar( din lucrurile create, m(car c( n sine e sobr( %i
chibzuit(.
Iar num(rul robilor socotesc c( indic( via$a
vremelnica, tr(it( conform cu ra]iunea %i mpreunat( cu
modurile nep(timirii (34). In cursul acesteia mintea,
folosindu-se de ra$iune %i de cugetare ca de ni%te robi %i
roabe evreice care slujesc f(pturii, hot(r(%te m(surile
ajutorului ce trebuie s(-l dea acestea virtu$ii, str(mutn-clu-
le la contempla$ie. ~ngrijindu-se de asemenea de mnie %i de
poft(, ca de ni%te robi %i roabe de alt neam, a%a cum un
st(pn se ngrije%te de slujitorile c(l(uze%te la aceea%i
libertate de la sfr%it (35). *i anume a%a c( pofta o preface n
dorin$a ce se desfat( de cele dumnezeie%ti, iar mnia n
vigoarea nesfr%it( a dorului ce se bucur( de ele, f(cnd pe
robii de alt neam, Evrei adev(ra$i dup( har.
"Cnt(re$i %i psalmozi opt sute cincizeci %i cinci".
"Cnt(re$ii sunt cei ce vestesc cuvntul (ra$iunea)
dumnezeiesc prin modurile virtu$ilor cu fapta, f(r(
contempla$ie (36). Iar "psalmozii" sunt cei ce ini$iaz( tainit

431
Fapte 26, 24.
432
II Cor. 5, 15.
Filocalia
298
n cuvntul (ra$iunea) dumnezeiesc pe al$ii, prin modurile
virtu$ilor mpreunate cu dulcea$a cuno%tin$ei din
contempla$ie; ncntndu-le urechile lor spirituale (37).
Num(rul acestora indic( %tiin$a lucrurilor ve%nice
(38), atta ct le este ng(duit( oamenilor; Din num(rul opt
sute cinci zeci, "opt sute" indic( ra$iunile viitoare ale
cuno%tin$ei, iar "cincizeci" ale virtu$ii. ~n sfr%it "cinci"
nf($i%eaz( %tiin$a lucrurilor de aici, precum am ar(tat
vorbind despre num(rul "cinci" pu$in mai nainte.
"C(mile, trei sute treizeci %i cinci . C(milele ce ies
mpreun( cu fiii lui Israel elibera$i din robia amar(, sunt
diferitele reprezent(ri (contempla$ii) naturale ale lucrurilor
v(zute, care sunt alc(tuite, asemenea c(milei, pe deoparte
din nf($i%(rile cele v(zute ce se raporteaz( la sim$uri %i sunt
a%a zicnd picioarele lor, iar pe de alta din ra$iunile mai
nalte, privite n ele cu duhul, care se raporteaz( la minte %i
sunt a%a zicnd capul lor.
Poate despre aceste c(mile a zis marele Isaia, pre-
vestind profetic slava Ierusalimului spiritual: *i te vor
acoperi pe tine c(milele de Madian %i Ghefar".
433
Ele sunt
reprezent(rile (contempla$iile) duhovnice%ti ale afectelor
(patimilor) fire%ti (39). C(ci Madian se t(lm(ce%te "golirea
stomacului", sau "lut sngeros", sau "sudori omene%ti %i ale
mamei", Iar Ghefar "posesiunea spatelui", care este
contempla$ia ridicat( deasupra patimilor trupe%ti. C(ci
spatele sufletului este trupul, ca unul ce este nd(r(tul lui.
Deci Scriptura zice aici c( locul sau re%edin$a duhovniceasc(
a cuno%tin$ei pa%nice %i nedezbinate a vederilor tainice este
asemenea unei cet($i sfinte, acoperit( de ele ca de ni%te vite.
Acela%i sens `l arat( %i num(rul nsu%i, care indic(
mi%carea ra$ional( n jurul timpului %i al naturii (40).

433
Is. 60, 6.
299
"*i cai, %apte mii %apte sute treizeci %i %ase".
"Cal" este acela care alearg( n via$( pe drumul celor
virtuo%i, avnd toat( vigoarea iu$imii (mniei). C(ci se
spune c( fierea calului st( n unghiile picioarelor, pe care le
are de la fire. De aceea a %i fost socotit cel mai destoinic %i
mai tare la drum dintre toate celelalte animale domestice %i
supuse oamenilor. Cu ei aseam(n( marele Prooroc Avacum
%i pe sfin$ii Apostoli, cnd zice prin Duhul: "*i ai suit pe
mare caii T(i, care tulbur( ape multe".
434
El nume%te "cai"
pe sfin$ii %i ferici$ii Apostoli, care poart( cuvntul mntuitor
al adev(rului naintea neamurilor %i mp(ra$ilor, n toat(
lumea, pe care o nume%te figurat "mare". Iar neamurile le-a
asem(nat cu apele. C(ci %i ele sunt tulburate %i agitate de
puterea cea mare din cuvntul Duhului %i trecute de
cutremurul mntuitor de la necredin$(, de la ne%tiin$( la
cunoa%tere %i de la p(cat la virtute. "
Aceasta o arat( %i num(rul nsu%i al cailor, care
nchipuie%te deprinderea cu filosofia practic( a virtu$ii. C(ci
num(rul "%apte mii %apte sute", ca num(r ce indic( timpul,
arat( mi%carea sprinten( a virtu$ilor, iar "treizeci %i %ase"
activitatea firii care alearg( mpreun( cu virtu$ile (41).
"Iar catri opt sute patruzeci %i cinci". Catrul
este, dup( n$elesul cel de laud(, deprinderea care nu rode%te
p(catul (42). Din acest motiv s-a rnduit, ntr-un chip ct se
poate de potrivit %i de cuvenit duhului Scripturii, ca cel ales
rege n Israel s( nu %ad( pe cal, ci pe catr. Prin aceasta
Scriptura arat( c( mintea contemplativ(, care mp(r(te%te
peste n$elesurile %i reprezent(rile (vederile) lucrurilor, ca %i
peste mi%c(rile proprii, trebuie s( aib( o deprindere
neroditoare de r(u, adic( una care nici s( nu z(misleasc(,
nici s( nu nasc( r(ul. Ea trebuie s( fie purtat( de aceast(

434
Avac. 3, 15.
Filocalia
300
deprindere, atunci cnd se mi%c( n contempla$ie, ca nu
cumva, ocupndu-se cu cercetarea duhovniceasc( a
lucrurilor, s( cad( din neb(gare de seam( n puterea
vreunuia din duhurile rele, care pot corupe prin ceva din
cele sensibile dispozi$ia curat( a inimii.
*tim c( n Scriptur( catrul are %i un n$eles de
ocar(. De pild( zice: "Nu fi$i asemenea calului %i catrului,
n care nu este n$elegere".
435
Scriptura nume%te "cal"
deprinderea de a umbla dup( pl(cerile patimilor
436
(43), iar
"catr" deprinderea care nici nu z(misle%te, nici nu na%te
binele. Scriptura le interzice deopotriv( pe amndou( celor
ce doresc mntuirea: pe cea dinti, ntruct lucreaz( p(catul,
pe cea de-a doua, ntruct nu lucreaz( virtutea. Tot n acest
sens de ocar( trebuie luat %i catrul : lui Avesalom, pe care
acesta c(l(rind a pornit la uciderea p(rintelui s(u. Prin
aceasta Duhul arat( c( cel r(nit de slava de%art(, din pricina
virtu$ii %i a cuno%tin$ei, %i hr(ne%te n de%ert coama p(rerii
de sine, dichisind-o %i amestecnd-o ca pe un catr, spre a
am(gi pe privitori cu afi%area unei purt(ri morale. C(l(rind
acela pe ea, %i nchipuie c(-l va r(sturna pe tat(l care l-a
n(scut prin nv($(tura cuvntului, urm(rind s( r(peasc( cu
mndrie %i n chip silnic la sine slava virtu$ii %i a cuno%tin$ii,
pe care o are tat(l s(u de la Dumnezeu.
Dar ie%ind la largul contempla$iei naturale n duh,
la r(zboiul ra$ional pentru adev(r, din pricina sim$irii
nemortificate r(mne spnzurat cu p(rul de stufi%ul
stejarului vederilor materiale. Astfel ns(%i nchipuirea de
sine, care-i leag( mintea de acelea, i sluje%te spre moarte,
suspendndu-l ntre p(mnt %i cer. C\ci cel st(pnit de slava
de%art( nu are cuno%tin$a drept cer care s(-l atrag( din

435
Ps. 31, 10.
436
Ierem. 5, 8.
301
p(rerea de sine ce-l re$ine jos, dar nici talpa f(ptuirii smerite
drept p(mnt care s(-l trag( n jos din ngmfarea ce-l $ine
pe sus (44). Pe acesta evlaviosul dasc(l care l-a n(scut,
l(sndu-se dus de iubirea de oameni, l plnge %i dup( ce
moare, deoarece, asemenea lui Dumnezeu nu voie%te
moartea p(c(tosului, ci s( se ntoarc( %i s( fie viu.
437

Iar ca s( n$elegem %i n alt chip locul (45) David
nseamn(, desigur, mintea activ(, iar Avesalom nchipuirea
de sine, n(scut( din mintea activ( n mpreunare cu sim$irea
(percep$ia).
438
C(ci sim$irea este fiica regelui Ghesur, pe
care lund-o David a n(scut pe Avesalom. Iar "Ghesur" se
t(lm(ce%te "c(l(uza zidului". Zidul este, desigur, trupul. Iar
c(l(uza trupului este legea trupului, sau sim$irea. Din
aceasta se na%te Avesalom, care se t(lm(ce%te "socotita pace
a tat(lui", care este, evident, nchipuirea de sine. C\ci
socotind c( am biruit patimile, d(m na%tere nchipuirii de
sine. Marele David, lund cuno%tin$( c( aceasta s-a r(zvr(tit
mpotriva lui, deoarece %i-a oprit f(ptuirea prin cunoa%tere,
p(r(sind cortul, Ierusalimul %i Iudeea, fuge dincolo de
Iordan, n p(mntul Galaad, care se t(lm(ce%te "str(mutarea
m(rturiei", sau "descoperirea lor". Aceasta arat( c( David se
socote%te pe sine nevrednic, din pricina nchipuirii
r(svr(tite, de cortul sfnt, adic( de teologia mistic(, de
Ierusalim, adic( de cuno%tin$a care vede cele dumnezeie%ti %i
de Iudeea, adic( de m(rturisirea bucuriei pentru faptele sale.
Aceasta nseamn( c( mintea %i str(mut( puterile
sale de la bucurie la ntristare (46) %i la con%tiin$a sau la
m(rturisirea celor s(vr%ite mai nainte; cu alte cuvinte la

437
Ezec. 33, 11.
438
Mintea (voo) fiind n grece%te de genul masculin, iar sim$irea
(oio0qoi;) de genul feminin, icoana c(s(toriei ntre ele se
potrive%te.
Filocalia
302
amintirea tuturor gre%elilor n parte. C(ci aceasta este
"descoperirea lor". Simplu vorbind, ea se mut( prin cugetare
n timpul dinainte de har (c(ci aceasta nseamn( "a trece
dincolo de Iordan" ), cnd era str(in( de harul virtu$ii %i al
cuno%tin$ei. ~n felul acesta, cunoscndu-%i neputin$a proprie
%i dobndind adnca smerenie ce se opune nchipuirii de
sine, prin con%tin$a st(rii sale, ucide pe r(zvr(tit, adic(
nchipuirea de sine, care trecuse la el pe cnd se afla n
ntristare mult(. *i a%a revine la slava proprie %i st(pne%te
peste p(mntul lui Iuda %i mp(r(te%te peste Ierusalim %i
sluje%te n cortul sfnt al lui Dumnezeu slujb( curat( %i
neprih(nit(.
Dar s( revenim la num(rul catrilor Iudeilor
slobozi$i din robie %i s( privim dup( putere la sensul
spiritual din el. "Catri, zice, erau opt sute patruzeci %i
cinci". Num(rul acesta indic( nep(timirea des(vr%it( a
min$ii fa$( de cele sensibile %i de sim$uri, n temeiul
deprinderii de a nu rodi p(catul, adic( a deprinderii de a nu
na%te p(catul. C(ci num(rul "opt sute", luat n n$eles de lau-
d(, nseamn( nep(timirea caracteristic( a veacului viitor,
num(rul "patruzeci" indic( lucrurile sensibile, iar "cinci"
indic( sim$urile (47).
"Iar asini, cinci mii cinci sute dou(zeci %i cinci".
Asinul (48) este trupul care sluje%te sufletului, purtnd
poverile %i ostenelile faptelor pentru dobndirea virtu$ii; cu
alte cuvinte, deprinderea virtuoas( a trupului. Tot astfel de
asini au avut fiii marelui lacov de au putut aduce din Egipt
n p(mntul f(g(duin$ei grul trebuincios hranei, adic(
cuno%tin$a duhovniceasc(, adunat( din contempla$ia naturii
ca din Egipt %i nchis( n sacii cuget(rilor, pe care i pun prin
f(ptuire deasupra trupurilor, transportndu-i spre via$a
viitoare.
303
Iar num(rul rotund al acestor asini arat( mi%carea
constant( a deprinderii virtuoase a trupului spre fapte,
urmnd f(r( abatere cuvntului cuno%tin$ei. C(ci cei
pricepu$i n aceste lucruri numesc mi%carea sferic(
neschimbat(, ca una ce r(mne la fel n toate mprejur(rile,
mai mult dect celelalte mi%c(ri ale lucrurilor (49).
Acestea le-am spus, dup( puterea noastr( de a
n$elege %i de a spune. Iar dac( cineva ar voi s( spun( c( n
acestea sunt prenchipuite diferitele trepte ale credincio%ilor
Bisericii %i dispozi$iile lor, n-ar gre%i. Astfel "b(rba$ii" sunt
cei ce au ajuns, pe ct e cu putin$(, la m(sura plinirii vrstei
lui Hristos %i s(vr%esc virtutea prin iubire, prin proprie
hot(rre.
"Robii %i roabele" sunt cei ce poart( povara
filosofiei lucr(toare de teama chinurilor ve%nice, cu care
sunt _ amenin$a$i. "Cnt(re$ii", cei ce propoveduiesc
frumos" %i bine cuvntul f(pturii %i t(m(duiesc patimile
altora. "Psalmozii", cei ce arat( prin contempla$ie
frumuse$ea cuno%tin$ei cuvintelor (ra$iunilor) dumnezeie%ti
%i dep(rteaz( ca pe un ntuneric ne%tiin$a de la al$ii. "C(mi-
lele" sunt cei ce mblnzesc prin ra$iune r(utatea voin$ei,
c(l(uzind-o spre virtute. "Caii", cei ce alearg( bine n
stadionul vie$ii pl(cute lui Dumnezeu. "Catrii", cei care au
moravuri amestecate %i care dovedesc n via$a comun( o
n$elepciune practic(, f(r( prihan(. "Asinii sau vitele de jug ,
sunt cei ce trebuie s( osteneasc( cu fapta %i primesc prin
contempla$ie s( se a%eze ra$iunea asupra lor. Adunndu-i pe
to$i ace%tia facem plinirea sfintei Biserici, mpodobit( cu
multe frumuse$i %i de virtutea multora.
Dup( p(rerea mea, cuvntul despre n$etesul
duhovnicesc al acestor taine a ajuns la sfr%it. Dar dac( s-ar
afla cineva plin de bog($ia harului cuno%tin$ei, n stare s(
Filocalia
304
vad(, ca marele Samuil n chip spiritual cele de mai nainte,
s( ne descopere %i nou( n$elesul cuprins n cuvntul celor
scrise, ca s( iradieze lumina nalt( a adev(rului n to$i, %i s(
conving( pe cei ce pot s( nve$e c( nimic nu s-a scris f(r(
rost %i n de%ert de c(tre Duhul Sfnt, chiar dac( noi nu
putem cuprinde. C(ci toate sunt cu rost %i pline de tain( %i
$intesc mntuirea oamenilor, al c(rei nceput %i sfr%it este
n$elepciunea, care ncepe prin a produce temerea (51) %i
sfr%e%te prin a na%te iubirea, mai bine zis ea ns(%i ni se
face, de dragul nostru, la nceput temere (52), ca s( opreasc(
de la p(cat pe cel ndr(gostit de ea, %i la sfr%it iubire, ca s(
umple de bucurie spiritual( pe cei care au dat totul pentru a
se mp(rt(%i de ea.
Ace%tia cred c( sunt "b(rba$ii" de care scrie
Duhul, ace%tia "robii %i roabele", "psalmozii %i cnt(re$ii",
"c(milele", "catrii" %i "asinii". Nu e vorba de cei pe care i
cunoa%te sim$irea trupeasc(, ci de cei pe care i n$elege
mintea curat( %i sunt zugr(vi$i de condeiul harului.
S-a ispr(vit, cu ajutorul lui Dumnezeu, tomul" al
cincilea.

Scolii

1. Harul deplin al Duhului este n$elepciunea ca
potent(, ca deprindere %i ca lucrare, care mbr($i%eaz( toate
cuno%tin$ele cte ajung pn( la oamenii des(vr%i$i n
Hristos. Prin ea mintea, p(r(sind figurile percepute prin
sim$uri, p(trunde n varietatea ra$iunilor dezvelite ale celor
ce s-au f(cut %i s-au scris, sintetiznd tr(s(turile
dumnezeie%ti aflate n ele ntr-un ntreg de forma dum-
nezeieasc(, din care iradind n chip unitar cuno%tin$a
nemp(r$it( a tuturor lucrurilor, obi%nuie%te s( str(luceasc(
lumina adev(rului.
305
2. Cei ce se ndeletnicesc ntr-adev(r cu
cunoa%terea (gnosticii), cunoscnd ra$iunile tainelor din
Scripturi, se folosesc de tipurile istoriei ca de ni%te exemple
spre a ridica cugetarea celor pe care i nva$(; ei
armonizeaz( n$elesul spiritual cu litera istoriei, ca s(
salveze att figura (tipul) pentru sim$uri, ct %i n$elesul
pentru mintea omului. C(ci omul const( din suflet %i din
trup, deci unul %i acela%i om are att minte ct %i sim$ire.
3. Lauda este un cuvnt care veste%te frumuse$ea
dumnezeieasc(; l(udarea este o rela$ie a celui ce laud( cu
ceea ce laud(, adic( o rostire a cuvintelor care vestesc
m(re$ia dumnezeieasc(. Prin ea se na%te deprinderea
cuno%tin$ei, care preface pe cel ce laud( n cel l(udat. Iar
"jertfa acestei laude" nu este numai omorrea des(vr%it( a
patimilor contrare firii %i dep(%irea afectelor conforme firii,
ci %i aducerea total( a celui ce laud( lui Dumnezeu.
4. Cuno%tin$a care nu e $inut( n fru de frica lui
Dumnezeu prin fapte, produce ngmfare, deoarece
convinge pe cel ngmfat de pe urma ei s( prezinte ca al s(u
ceea ce i s-a dat n dar %i s( prefac( n laud(, de sine dania
Cuvntului. Iar activitatea virtuoas(, care cre%te deodat( cu
dorul de Dumnezeu, neprimind cuno%tin$a lucrurilor ce sunt
mai presus de cele ce trebuiesc f(cute, l face pe cel activ s(
se smereasc( %i s( se adune n sine prin ra$iunile mai presus
de puterea proprie.
5. Cel ce a nvins mi%c(rile nera$ionale ale
patimilor contrare firii prin credin$( %i prin dragoste de
Dumnezeu, iese chiar %i din legea firii, iar ra$iunea lui se
mut( n $ara celor inteligibile, sco$nd din robia str(in( %i
ceea ce-i de acela%i neam dup( fire, mpreun( cu cele
propriilor.
6. Sub fire se afl( tot ce este fie subiect (suport)
Filocalia
306
fie n mpreunare cu subiectul, fie n subiect. Din acestea se
culeg defini$iile lucrurilor ce pot fi definite. C(ci cele ce
ntregesc diferitele naturi ale lucrurilor se socotesc c( $in de
defini$iile lor, indicnd precis lucrul respectiv, ca unele ce
subzist( n mod natural n subiect sau mpreun( cu subiectul
%i din care %i are subiectul existen$a, neputnd fi
contemplate afar( de subiect.
Iar n jurul firii sunt cele ce pot fi gndite sau mai
nainte sau deodat( cu ea. Aceasta pe de o parte pentru c(
lucrurile s-au f(cut undeva %i cndva; iar pe de alta, pentru
c( de la prima facere a lucrurilor trebuie gndit( mpreun(
cu ele pozi$ia %i mi%carea lor. Acestea sunt timpul %i spa$iul,
n care se afl( firea dup( pozi$ia de dinafar( %i dup(
nceputul mi%c(rii, dar nu dup( substan$(. C\ci nu din ele
const( firea, ci n ele %i are exterior nceputul existen$ei %i
pozi$ia.
Cnd contempl(m a%adar numai ra$iunile
existen$ei genurilor, speciilor %i indivizilor, sesiz(m n
ra$iunile lor fiin$iale diferen$ele care le constituie. Dar cnd
c(ut(m na%terea lor, ntrebnd despre "unde" %i "cnd", ni se
prezint( deodat( cu lucrurile `n chip necesar %i timpul %i
spa$iul, trebuind s( contempl(m nceputul %i pozi$ia lor, f(r(
de care nu exist( nimic din cele f(cute. C(ci nici un lucru nu
este liber de circumscrierea prin nceput %i pozi$ie.
7. Ierusalimul si locuin$a cereasc( sunt
deprinderea nep(tima%( cu virtutea %i cuno%tin$a, n care nu
se cuprinde nici o idee gre%it( care s( lupte cu ea.
8. Limba, zice, este simbolul activit($ii
cunosc(toare a sufletului, iar gtlejul este semnul iubirii
naturale de trup. Deci cel ce %i lipe%te acestea ntreolalt(
ntr-un chip vrednic de ocar(, nu poate s(-%i aduc( aminte de
deprinderea pa%nic( cu virtutea %i cuno%tin$a, ndulcindu-se
307
de srg cu tulburarea patimilor trupe%ti.
9. Darie, zice, nseamn( legea firii. Iar legea firii
mbr($i%eaz( %i firea %i timpul, ca una ce st(pne%te mi%carea
tuturor, att pe a celor dup( fire, ct %i a celor din jurul firii.
Prin urmare mintea care iese de sub legea firii, ca de la
Darie, se ridic( deasupra timpului %i a firii, nefiind re$inut(
de niciunul din n$elesurile celor de sub fire %i timp, ca nu
cumva, purtnd icoanele celor stric(cioase, s( devin( templu
al idolilor, %i n loc de a avea un singur Dumnezeu s( aib(
mai multe chipuri ale patimilor necurate c(rora s( se
nchine.
439

10. Ce tain( cuprinde num(rul doisprezece.
11. Prin copiii, care n-au fost num(ra$i, dar au
ie%it mpreun( cu cei ce-i aveau, a n$eles gndurile
440

afectelor ce nu stau n puterea noastr(, care de%i se nasc din
noi, dar nu atrn( de noi s( le ntrebuin$(m cum vrem. Iar
prin femei a n$eles dorin$ele, care provin din afectele fire%ti
%i irepro%abile ce nu atrn( de noi. Pe acestea mintea le
scoate cu sine cnd porne%te spre via$a cea dup( Dumnezeu,
ca s( nu cad( n robia patimilor celor contrare firii.
12. Arat( cauza pentru care nu a num(rat
Scriptura femeile %i copiii mpreun( cu b(rba$ii.
13. Miriada (num(rul zece mii) este sfr%itul
unit($ii ce se mi%c(, iar unitatea este nceputul miriadei ce
nu se mi%c(. C(ci nceputul fiec(rui sfr%it este lipsa
mi%c(rii spre el, iar sfr%itul fiec(rui nceput este terminarea
mi%c(rii acestuia. Astfel %i credin$a, fiind prin fire, nceputul

439
Idolii se iau aci n n$elesul de chipuri %i concepte definite, socotite
drept Dumnezeu. (A%a le socote%te Sf. Grigorie al Nisei). Mintea
dup( cum prime%te n sine chipuri si concepte definite, sau se
l(rge%te ca s( contemple dumnezeirea cea nem(rginit(, se face sau
templu al idolilor, sau templu al lui Dumnezeu.
440
Gndurile = 2463=B43 sunt n grece%te de genul masculin.
Filocalia
308
virtu$ilor, are ca sfr%it mplinirea binelui prin ele, iar binele
prin fire, ca sfr%it al virtu$ilor, avnd credin$a ca nceput, e
concentrat nl(untrul ei. C(ci credin$a este binele concentrat
nl(untru, iar binele este credin$a activat(. Iar Dumnezeu
este credincios %i bun prin fire; credincios ca primul bine,
bun ca ultimul obiect al dorin$ei. Deci acestea sunt la El n
tot chipul identice ntreolalt(, ntruct nu se deosebesc real
prin nici o ra$iune, ci numai cugetarea le deosebe%te din
pricina mi%c(rii celor ce pornesc de la El %i sfr%esc la El.
A%adar miriada nchipuind ultimul obiect al dorin$ei,
reprezint( des(vr%ita dorin$( a celor ce se mi%c( spre el. Iar
unitatea fiind simbolul primului bine, reprezint( statornicia
des(vr%it( a celor ce pornesc de la el. Prin urmare cele
patru miriade (patruzeci de mii) sunt binele des(vr%it ar(tat
prin fapte de fiecare virtute general(, potrivit cu firea ei.
14. Cel ce fuge de r(u %i se fere%te simplu s( nu
p(c(tuiasc(, lucreaz( cele zece porunci. Iar cel ce, n
lucrarea des(vr%it( a fiec(rei porunci, le cuprinde %i pe
celelalte, ntruct toate pot fi privite n fiecare prin lucrarea
fiec(reia, a f(cut din decad( o sut(. C\ci p(zirea des(vr%it(
a fiec(rei porunci cu fapta, nseamn( mplinirea deplin( a
celorlalte. *i iar(%i cel ce a ajuns cu deplin( %tiin$( la
discern(mntul des(vr%it al lor, a f(cut din sut( mie. *i n
sfr%it; cel ce a p(truns cu mintea prin contempla$ie la
ra$iunile des(vr%ite ale acestora, a f(cut din mie miriada,
readunndu-se din desf(%urarea n fapte n unitatea
contempla$iei. Scurt vorbind, cel ce p(ze%te nec(lcate
poruncile, prin ocolirea des(vr%it( a p(catului, apoi le
mpline%te des(vr%it, pe urm( a dobndit cel mai deplin
discern(mnt natural al lor %i n sfr%it a str(b(tut la
des(vr%ita lor vedere duhovnicea%c(, are cele patru miriade
(patruzeci de mii), pe care le-a adunat prin ra$iunea
309
des(vr%it( a fiec(rei naint(ri. C(ci starea de des(vr%ire are
n sine nedesp(r$ite ra$iunile nceputului %i ale sfr%itului.
15. Cum lucreaz( legea firii noastre.
16. Care este modul de lucrare al fiec(rei puteri
(facult($i) naturale, pentru care am %i primit puterile
naturale.
17. Se n$elege c( a celor dumnezeie%ti.
18. ~n cte feluri se mparte virtutea general(.
19. "~nceput" nume%te r(ul, c(ci are ca nceput
mi%carea noastr( contrar( firii. Iar "nenceput" nume%te
binele, c(ci binele e prin fire nainte de orice veac %i timp.
"Lucru ce trebuie cugetat" nume%te binele, c\ci singur el
trebuie cugetat, iar "lucru ce nu trebuie cugetat" nume%te
r(ul, c(ci singur el nu trebuie cugetat. "Lucru ce trebuie
gr(it" nume%te binele, c\ci numai de el trebuie s( se
vorbeasc(, iar "lucru ce nu trebuie gr(it" nume%te r(ul; c(ci
numai de el nu trebuie s( se vorbeasc(. "Lucru ce trebuie
f(cut" este binele, c(ci dup( fire este nef(cut, ns( dup( har,
pentru iubirea de oameni, prime%te s( fie f(cut de noi, spre
ndumnezeirea noastr( a celor ce-l facem, gr(im %i cuget(m;
ba chiar numai el singur trebuie f(cut. Iar "lucru ce nu
trebuie f(cut" este r(ul, care singur nu trebuie f(cut.
"Stric(cios" nume%te r(ul, c(ci firea r(ului este stric(ciunea,
ca unul ce nu are nicidecum existen$(. Iar "nestric(cios" e
binele, ca cel ce e ve%nic %i nu nceteaz( niciodat( s( existe
%i este p(zitorul tuturor celor n care se s(l(%uie%te. Pe el l
c(ut(m prin puterea (facultatea) ra$ional( a noastr(, l dorim
prin puterea poftitoare, l p(zim ner(pit prin puterea mniei,
l distingem prin sim$uri, cu bun( %tiin$(, neamestecat cu
cele contrare, l gr(im prin puterea gl(suitoare, eviden$iindu-
1 celor ce nu-l cunosc %i-l nmul$im prin puterea roditoare;
mai bine zis noi ne nmul$im prin ei.
Filocalia
310
20. Alt n$eles.
21. Cea dinti nep(timire este mi%carea trupului
spre fapte, cnd nu e atins( de p(cat.
22. A doua nep(timire este lep(darea total( a
gndurilor p(tima%e din suflet. Prin ea se stinge mi%carea
patimilor din prima nep(timire, neavnd gndurile p(tima%e
care s-o aprind( la lucru.
23. A treia nep(timire este totala nemi%care a
p(r$ii poftitoare spre patimi. De dragul acesteia exist( %i cea
de a doua, care const( din cur($ia gndurilor.
24. A patra nep(timire este lep(darea des(vr%it(
%i a nchipuirilor sensibile din cugetare. Prin ea %i-a primit
existen$a %i a treia, neavnd n sine nchipuirile sensibile
care s( dea form( icoanelor patimilor.
25. Num(rul o mie este unitatea, ce nu mai are
lips( de des(vr%ire. C(ci el cuprinde ra$iunea cea mai
deplin( a unit($ilor dinainte de el, ca %i pe a lui nsu%i. De
aceea %i cnd e nmul$it d( iar(%i o unitate %i nu o decad(.
Cnd rezultatul nmul$irii num(rului o mie este o unitate,
cum zic cei ce au p(truns n n$elesul numerelor. Pe drept
cuvnt deci treimea miilor nseamn( nv($(tura teologic(
despre Treime, pe care cel ce o posed( mpreun( cu
des(vr%ita virtute p(r(se%te Babilonul spiritual.
26. Litera "Tau" (T) este semnul crucii, p(strnd
n forma ei nf($i%area crucii. Iar "Iota" (I), ca liter( ini$ial( a
lui lisus, adic( numele nfrico%at. "Ita" (H), ca ini$ial( %i ea,
exprim( fermitatea virtu$ii. Patriarhul Avraam,
transformndu-le tainic pe acestea n num(r, a ie%it cu
ndr(zneal( mpotriv( puterilor vr(jma%e, avnd trei sute
optsprezece slugi, adic( toat( nv($(tura teologiei,
simbolizat( prin trei sute (T), taina negr(it( a ntrup(rii
Cuvntului, reprezntat( prin zece %i modul des(vr%it al
311
deprinderii neclintite n virtute, exprimat prin opt (H).
441

Toate acestea Scriptura le-a numit slugi n(scute n cas(, ca
unele ce sunt roduri dumnezeie%ti dup( har ale inimii celui
ce le-a dobndit.
27. Arat( cum num(rul trei sute exprim(
Providen$a des(vr%it(.
28. Num(rul o sut( este decada nzecit( a
poruncilor dumnezeie%ti. C(ci le mbr($i%eaz( des(vr%it pe
toate prin mplinirea fiec(reia. Iar mbr($i%area des(vr%it( a
poruncilor dumnezeie%ti prin mplinirea fiec(reia, este
virtutea total( %i ntreag(. La rndul s(u virtutea des(vr%it(
este cuno%tin$a f(r( gre%eal( a adev(rului. A%adar mintea
care cunoa%te f(r( gre%eal( adev(rul, a ajuns la o sut( de
arii, ca marele Avraam %i deci %i socote%te %i ea trupul
mortificat, adic( l vede desf(cut de via$a dup( sim$uri, ceea
ce o face s( nasc( bucuria vie n duh. C\ci a%a se t(lm(ce%te
Isaac. Deci e propriu Providen$ei, nu numai s( p(zeasc(
firea conform cu ra$iunea ei, ci s( o ndumnezeieasc(,
mbun(t($indu-i des(vr%it aplecarea voin$ei prin virtu$i, pe
temeiul n$elepdunii dobndite. Iar firea privit( mpreun( cu
acestea constituie num(rul trei sute.
29. Num(rul %ase este indica$ia des(vr%it( a
existen$ei lucrurilor. Iar num(rul zece nseaamn( putin$a
existen$ei fericite a lucrurilor. Deci nzecind cineva pe %ase,
sau n%esind pe zece, cap(t( pe %ase zeci, care arat( starea
faptic( a existen$ei fericite a lucrurilor.
30. Desigur c( a trupului, a sim$urilor %i a lumii.
31. Cine sunt, n sens spiritual, robul %i roaba
evreic(.
32. Venind nep(timirea, pe care o indic( anul al
%aptelea, ra$iunea %i cugetarea se ntorc la contemplarea

441
Numai 8 e dincolo de nestatornicia timpului nchipuit prin 7.
Filocalia
312
celor nrudite, dup( ce au sc(pat de slujirea modurilor
trupe%ti ale virtu$ilor.
442

33. Pl(cerea este pofta activat(, odat( ce ea este
un bun prezent, dup( defini$ia ei. Iar pofta este pl(cerea
neactivat(, odat( ce este un bun viitor, dup( defini$ia ei.
Iu$imea este furia cu inten$ie. Iar furia cu inten$ie este
iu$imea trecut( n fapt(. Deci pentru cel ce %i-a supus aceste
puteri ra$iunii, pofta a devenit pl(cere prin mpreunarea
neprih(nit( a sufletului cu Dumnezeu n har, iar iu$imea
ardoare curat( ce ap(r( pl(cerea provenit( din unirea cu
Dumnezeu %i mnie sobr( care face puterea voin$ii s( ias( cu
totul din lucruri n dorin$a sufletului dup( Dumnezeu. Prin
urmare, pn( ce lumea e vie n noi prin afec$iunea de
bun(voie a sufletului fa$( de cele materiale, nu trebuie s(
d(m libertate acestor puteri (facult($i), ca nu cumva,
amestecndu-se cu cele sensibile, ca %i cu ni%te rudenii, s(
r(zboiasc( sufletul %i s(-l cucereasc( biruit fiind de patimi,
cum au f(cut odinioar( Babilonienii cu Ierusalimul. C(ci
prin r(stimpul n cursul c(ruia legea a poruncit s( r(mn(
robii de alt neam la st(pn, Scriptura a indicat ca bun(
afec$iunea sufletului fa$( de lumea aceasta, sau de via$a de
aici, ndicnd prin cele ale istoriei, cele spirituale.
34. Num(rul %apte mii, care are aici un n$eles
bun,

nseamn( via$a vremelnic( %i prezent(, mpodobit( cu
virtute %i cu ra$iune. C\ci dac( num(rul o mie nseamn(
legea scris( %i natural(, dup( n$elesul ce 1-am v(zut cnd
am explicat miriadele, mpodobind mpreun( via$a celui
iubitor de Dumnezeu, este v(dit c( num(rul %apte mii indic(
toat( via$a de sub timp a iubitorului de Dumnezeu, p(zit( de

442
Anul al 7-lea e anul de odihn(, de eliberare de la o munc( str(in(.
Cugetarea se ntoarce la contemplarea ra$iunilor pure, dup( ce omul
a dobndit nep(timirea.
313
aceste legi. Iar trei sute indic( Pronia lui Dumnezeu, care
grije%te de existen$a dup( fire %i de fericirea dup( har a celor
providen$ia$i. ~n sfr%it %apte simbolizeaz( nep(timirea n
modurile de comportare. Deci cel ce prin puterile sale fire%ti
%i p(ze%te via$a nep(tima%(, cum voie%te Providen$a, avnd
%apte mii trei sute %apte robi %i roabe, iese din confuzia %i
tulburarea patimilor.
35. Sfr%it nume%te att nep(timirea de aici dup(
fapte, ct %i ndumnezeirea de acolo dup( har.
36. "Cnt(re$i" nume%te pe cei ce prin via$a lor de
fapte vestesc voile lui Dumnezeu.
37. "Psalmozi", zice, sunt aceia care nu numai
fac voile lui Dumnezeu, ci %i povestesc altora tainele
petrecute `n ei.
38. Num(rul opt cuprinde n sine att nemi%carea
ct %i mi%carea. Nemi%carea, cnd e privit n sine, c(ci orice
num(r cu so$ e nemi%cat, neavnd un centru; mi%carea, cnd
se adun( la cel de dinainte de el sau la cel de dup( el,
ntruct atunci d( un num(r f(r( so$. C(ci tot num(rul f(r(
so$ e prin sine mobil, datorit( distan$ei egale a extremelor
fa$( de mijloc. Deci ceea ce face opt ntre numerele de sub
zece, aceea face num(rul optzeci ntre numerele de sub o
sut(. La fel %i opt sute ntre numerele a%ezate sub o mie.
A%adar privit n sine nf($i%eaz( starea pe loc, dar
circumscrie mi%carea celui dinaintea lui. C(ci %apte, %apte
zeci %i %apte sute nf($i%eaz( nsu%irea temporalit($ii. Prin
urmare dat fiind c( cele supuse timpului %i facerii sunt
sesizate de sim$ire (lucrarea sim$urilor), urmeaz( c( %i
cuno%tin$a sau %tiin$a f(r( gre%eal( a celor ve%nice %i
spirituale o prime%te mintea des(vr%it( (n$elegem prin
%tiin$( cuno%tin$a fiin$ial(). Iar num(rul cincizeci,
cuprinznd n sine o unitate f(r( so$, ad(ugat( dup(
Filocalia
314
nmul$irea lui %apte cu sine nsu%i, adic( sfr%itul mplinirii
virtu$ilor de c(tre cei drep$i. C(ci nu se mai mi%c( spre
s(vr%irea virtu$ilor cel ce-a ajuns la Binele prin fire %i a
primit n sine imobilitatea. Pentru c( unitatea este nceputul
%i sfr%itul oric(rei mi%c(ri. Iar num(rul "cinci" indic( %tiin$a
despre acestea. C(ci cuprinde ra$iunile celor inteligibile,
ra$ionale, sensibile, a celor care au via$( %i a celor care
exist( pur %i simplu,
443
ra$iuni pe care singur( n$elepciunea
dumnezeieasc( le cuprinde, care e definit( ca %tiin$( f(r(
gre%eal( a adev(rului.
39. C(milele de Madiam sunt, dac( Madiam se
t(lm(ce%te "golirea stomacului", reprezent(rile lucrurilor
care se nasc %i pier, iar dac( se t(lm(ce%te ca "lut cu snge",
sunt ra$iunile Providen$ei referitoare la via$a aceasta
trec(toare %i nestatornic(, n sfr%it dac( se t(lm(ce%te ca
"sudori omene%ti %i ale mamei" sunt ra$iunile Judec($ii
dumnezeie%ti referitoare la via$a prezent(, pe care le adun(
gndurile prin cugetare %i intui$ia prin sim$urile ndreptate
spre cele v(zute. Din acestea, adic( din gnduri %i din
intui$ie, se ncheag( adev(rata opinie despre lucruri, care
este rodul cuget(rii n mpreunarea cu sim$urile. Deci
"sudorile omene%ti %i ale mamei" sunt gndurile cuget(rii
produse cu osteneal( %i intui$iile sim$irii, care ne al(pteaz(
ca o mam(.
Iar c(milele de Ghefar sunt cele ce provin din
posesiunea spatelui. *i spatele sufletului este trupul, ntruct
exist( pentru suflet. Deci dac( ntrebuin$(m bine posesiunea
trupului, ni-1 facem slujitor sufletului spre na%terea de
virtu$i %i nu lu(m n considerare dect ra$iunile dumnezeie%ti

443
E grada$ia existen$elor a%a cum a fost v(zut( de Dionisie Areopagitul.
De divinis nominibus, cap. 6. III, PG 3, 8l7: 48 @A-;, +o oyiio, +o
oio0q+iio, +o .+o, +o ov+o.
315
ale lui, pentru care a fost creat. Pe urm(, adunnd %i ra$iunile
celor v(zute, ca pe ni%te c(mile de Madiam, acoperim
Ierusalimul nostru, adic( sufletul, ascunzndu-1 n vederile
dumnezeie%ti ale lucrurilor %i f(cndu-1 nev(zut %i nebiruit
de patimi.
40. Num(rul "patru sute" indic( firea lumii
corporale. C(ci aceasta este format( din patru elemente. Iar
num(rul "treizeci %i cinci" nseamn( mi%carea ra$ional( a
celor virtuo%i n timp. C(ci %apte nmul$it cu cinci d(
num(rul treizeci %i cinci. Iar "%apte" nseamn( mi%carea
temporal(, precum "cinci" nseamn( cuno%tin$a ra$ional(.
Adunnd deci pe patru sute cu treizeci %i cinci ai ar(tat
cuno%tin$a ra$ional(, natural( %i temporal( a sfin$ilor b(rba$i
ce tr(esc sub fire %i timp.
41. Exist( o potriveal( ntre numere %i cele
num(rate. Calul sprinten la alergat reprezint( prin picioarele
sale mobilitatea perpetu( %i urcu%ul. Timpul ce se mi%c(
iute, nef\cnd nici o pauz( n curgerea lui, reprezint(
activitatea neobosit( a celor num(rate. *i pe aceasta o face
evident( num(rul rotund. C(ci num(rul %ase, nmul$indu-se
cu sine nsu%i, se na%te pe sine n%esit. Deci cuvntulDuhului
a ar(tat prin cai %i prin num(rul lor sprinteneala, iu$imea %i
neoboseala deprinderii virtuoase a dumnezeie%tilor b(rba$i
n chip tainic.
42. Ce este catrul.
43. Ce este calul %i catrul din Scriptur( n sens de
ocar(.
44. Cel ce ofer( privitorilor aparen$a unei
cuno%tin$e numai prin repetarea unor cuvinte furate, n%elnd
auzul celor nen$elep$i, asemenea lui Avesalom, %i spurcnd
n auzul celor profani, prin posedare silnic(, frumoasele %i
de Dumnezeu iubitoarele contempla$ii ale celui ce l-a nv($at
Filocalia
316
pe el, ntocmai ca pe ni%te $iitoare, dup( sfatul lui Ahitofel
(care se t(lm(ce%te "frate care umple de praf, adic( frate
care s(rut( cu viclenie), se dovede%te c( sufer( de slav(
de%art( %i cade n mna slugilor lui David, n codrul acoperit
de varietatea contempla$iilor naturale, atunci cnd porne%te,
cu ndr(zneal( la lupt( mpotriva celui superior.
444
C(ci se
dovede%te c( nu calc( nici pe p(mnt, ca unul ce are
solitudinea virtu$ii, %i n-a dobndit nici cerul, ca unul ce n-a
ajuns cu adev(rat la deprinderea nalt( a cunoa%terii. Acela
moare, primind trei s(ge$i n inim(, care sunt: amintirea
f(r(delegii fa$( de cel ce l-a nv($at, ru%inea pentru mndria
cu o cuno%tin$( pe care nu o are, %i a%teptarea inevitabilei
judec($i viitoare pentru acestea. ~mpuns de aceste s(ge$i,
iubitorul de slav( de%art( moare str(puns. Dar i precede
Ahitofel, sfetnicul lui cel r(u, care %i cap(t( pe drept
moartea prin spnzur(toare,
445
ca unul ce a nv($at pe copii
s( se ridice mpotriva p(rin$ilor %i a v(zut z(d(rnicit sfatul
s(u cel r(u. C(ci nu mai poate suporta via$a dup( ce a
nl(turat v(lul de pe falsa prietenie fa$( de David, %i n-a
putut dovedi c( cel ce se laud( cu cuno%tin$a p(rut( are
st(pnirea ra$iunii.
45. Alt( explica$ie a acelora%i.
46. Galaad, t(lm(cit ca "mutarea plnsului",
indic( suferin$a poc(in$ei, iar t(lm(cit ca "mutarea
m(rturiei", nseamn( mustrarea con%tin$ei pentru gre%al(; n
sfr%it, t(lm(cit ca "descoperirea lor", nchipuie%te
m(rturisirea p(catelor dup( felul lor. Ajungnd n aceast(
stare mintea, care e urm(rit( de p(rerea de sine din pricina
vreunui bine, ucide aceast( p(rere de sine, n(scut( din ea
prin mpreunarea cu sim$irea cea de alt neam. *i iar(%i se

444
II Sam. 16-18.
445
II Sam. 17, 23.
317
ntoarce n ludeea %i Ierusalim, adic( la m(rturisirea
milostivilor dumnezeie%ti fa$( de ea, la nep(timirea
des(vr%it( de pe urma virtu$ilor %i la contemplarea pa%nic(
a lucrurilor n duh; iar la urma acestora la teologia mistic(,
ca la un cort sfnt, n care se descoper( n chip tainic
frumuse$ile cele cu totul nev(zute de al$ii.
47. Opt este unul din numerele dinl(untrul
decadei; optzeci, dinl(untrul sutei; opt sute, dinl(untrul
miei; opt mii dinl(untrul miriadei. Privite n ele nsele aceste
numere indic( imobilitatea, adic( o sc(dere a cantit($ii %i o
cre%tere a intensit($ii.
446
Prin urmare cnd se afl( n Scriptur(
n n$eles l(udabil el arat( nemi%carea des(vr%it( spre
patimi, adic( ncetarea patimilor. Iar acest lucru
caracterizeaz( starea veacului viitor, n care nu se vor mai
na%te patimi. Num(rul patruzeci este icoana lucrurilor
sensibile, iar cinci este icoana sim$urilor, sub care cade
lumea sensibil( ca obiect de %tiin$( natural(. Deci pe drept
cuvnt num(rul acesta indic( deprinderea neroditoare de r(u
%i eliberarea des(vr%it( a dumnezeie%tilor b(rba$i de
afec$iunea sim$urilor fa$( de cele sensibile.
48. Ce este asinul n n$eles mai nalt.
49. Num(rul cinci este rotund %i prin nmul$ire cu
orice num(r f(r( so$ se reg(se%te pe sine. C\ci nmul$ind cu
oricare num(r f(r( so$ pe cinci sau multiplii lui cinci, vei
afla c( num(rul rezultat se sfr%e%te n cinci. De pild(:
5X3=15; 5X5=25; 5X7=35; 5X9=45. Tot a%a naintnd la
infinit, vei afla c( cinci ori cina nmul$it cu fiecare num(r
f(r( so$, sau cinci zeci ori cinci zeci, sau cinci sute ori cinci
sute, sau cinci mii ori cinci mii, dau numere n care se

446
Bun( defini$ie a imobilit($ii, a odihnei de pe treptele, superioare ale
vie$ii duhovnice%ti %i din via$a viitoare: ea nu e iner$ie, ci adunare din
mpr(%tiere %i agita$ie, ntr-o tr(ire unitar( %i intensiv(.
Filocalia
318
reg(sesc n sensul c( se sfr%esc n ele nsele. Dar acest
lucru e propriu mi%c(rii circulare %i sferice. Deci cu drept
cuvnt nv($a$ii n %tiin$a numerelor au numit num(rul cinci
sferic %i ciclic, ca unul ce nu iese niciodat( din sine, prin
nmul$irea cu numerele f(r( so$. Dar el simbolizeaz( %i
%tiin$a general(, care nu iese niciodat( din sine n mi%carea
f(r( de sfr%it n jurul totului %i cuprinde toate prin puterea
cuvntului.
50. Alt( explicare, a tuturor celor spuse, scurt(,
precis( %i ordonat(.
51. ~n$elepciunea, elibernd prin pedepse de
patimi, produce frica, iar prin dobndirea virtu$ilor strnind
mintea s( priveasc( la cele viitoare, produce dorul dup( ele.
52. ~n$elepciunea este fric( n cei ce n-o doresc,
n(scnd priva$iunea prin fug( (de cele ale vie$ii) %i este dor
n cei ce o iubesc, sau deprindere de a se bucura (de alte
bunuri).

~ntrebarea 56

Iar#i s-a scris n a doua carte a lui Ezdra: "'i
auzind du#manii semin&iei lui Iuda #i Veniamin, au venit s
vad ce este cu sunetul trmbi&elor #i au aflat c cei din
robie zidesc templul Domnului Dumnezeului lui Israel. 'i
apropiindu-se de Zorobabel #i de lisus #i de capii famililor
lui Israel, le grir lor: "S cldim mpreun cu voi, caci
asemenea vou ascultm de Domnul vostru #i jertfim lui din
zilele lui Asarhadam, regele Asirienilor, care ne-a strmutat
aici". 'i le-a zis lor Zorobabel #i lisus #i capii familiilor lui
Israel: "Nu putem zidi mpreun casa Domnului
Dumnezeului nostru. Noi vom zidi singuri Domnului
319
Dumnezeului lui Israel".
447
Ce nseamn aceasta #i mai ales
ce nseamn gelozia pentru care n-au voit s zideasc
mpreun cu acei ce se nchinau Domnului Dumnezeu?

R(spuns

Iuda nseamn( "m(rturisire". Iar n$elesul m(rturi-
sirii este ndoit (1). *i anume exist( o m(rturisire de
mul$umire pentru bunurile primite n dar %i exist( una
pricinuit( de mustrare %i de certarea pentru relele s(vr%ite.
C(ci m(rturisire se nume%te %i n%irarea cu mul$umire a
binefacerilor dumnezeie%ti de c(tre cei vinova$i. *i
amndou( produc smerenia, c(ci att cel ce mul$ume%te
pentru cele bune, ct %i cel ce se cerceteaz( pentru f(rdelegi
se mul$ume%te (2). Cel dinti socotindu-se nevrednic pentru
bunurile ce i s-au dat, cel de al doilea rugndu-se s(
primeasc( iertare pentru gre%eli. Veniamin se t(lm(ce%te,
dup( n$elesul exact al acestui cuvnt la Evrei, "plnsul sau
suspinarea mamei", sau "ndrumarea mamei", sau "fiul
dreptei", sau "zidirea poporului".
Deci tot ce se m(rturise%te ntr-unul din cele dou(
chinuri ar(tate, este de semin$ia lui Iuda. *i tot ce se plnge
pentru virtute, sau are dreptatea ca pe o mam(, care i
ndrum( cu pricepere via$a %i ra$iunea, sau este multora cale
spre zidire %i mntuire pentru bog($ia virtu$ii %i rev(rsarea
nv($(turii sale n cuvnt, face parte din semin$ia lui
Veniamin (3). A%a i-a definit Scriptura pe cei care s-au
eliberat din robia patimilor %i au p(r(sit afec$iunea fat( de
cele sensibile %i s-au f(cut, prin deprinderea cu nep(tirnirea,
capabil( s( zideasc( casa lui Dumnezeu. Iar "cas(" numesc
mintea zidit( din diferite virtu$i %i ra$iuni prin f(ptuire %i

447
I Ezdra 4, 1-3.
Filocalia
320
contempla$ie, spre a fi locuin$( lui Dumnezeu n duh. ~n
sfr%it du%manii acestora sunt cele patru neamuri mutate n
p(mntul lui Israel de c(tre Azvacafat, regele Asur. C(ci
acesta a fost primul care a adus n p(mntul lui Israel
Babiloneni, Hutei, Ematei %i Evrei.
448

Babilonenii nchipuiesc mndria, t(lm(cindu-se
prin "fire confuz( (z(p(cit()" (4). Huteii nchipuiesc slava
de%art( ntruct `%i mut( cugetarea de la virtute la stearpa
p(rere de sine. C(ci numele lor t(lm(cit nseamn( "ie%ire din
acestea" (5).
Emateii nchipuiesc voin$a de a pl(cea oamenilor.
C(ci Emat se t(lm(ce%te "vederea celor de
dinafar(". Prin aceasta se mpart darurile cele mai bogate
acelora care cultiv( virtutea n chip mincinos, pentru v(zul
oamenilor (6).
~n sfr%it Evreii nchipuiesc n%el(ciunea
f($(rniciei. C(ci se t(lm(cesc %erpuitori. Ei scot din virtute
pe cei ce-i ascult(, prin n%el(ciune %i f($(rnicie prietenoas(,
a%a cum a f(cut %arpele dinti cu Adam (7).
Iar Asarhadon, care i-a str(mutat pe ace%tia n
p(mntul lui Israel, se t(lm(ce%te "cel ce robe%te de la
spate", adic( n chip ascuns %i neobservat; sau "cel ce
robe%te n lan$uri". Dar e v(dit c( acesta este diavolul, care
toate le face pe ascuns spre surparea firii omene%ti %i pe care
l strnge n lan$urile propriilor p(cate. Aceasta a adus n
p(mntul lui Israel, adic( n deprinderea cuno%tin$ei %i a
virtu$ii, mndria, slava de%art(, voin$a de a pl(cea oamenilor
%i f($(rnicia, mpreunndu-le cu cei ce se ndeletnicesc cu
virtutea %i cunoa%terea, ca s( fure ostenelile celor ce trudesc
dup( bine, ab(tndu-le cu viclenie spre alte lucruri dect
spre cauza suprem(, scopul activit($ilor lor (8).

448
IV Regi 17, 24.
321
Poate tocmai pentru c( %tia c( ace%ti draci vicleni
se $in pe urmele celor virtuo%i, scrie dumnezeiescul Apostol
Tesalonicenilor
449
c( nu s-a dus la ei "cu cuvinte de
lingu%ire", ca un f($arnic (cum poate credeau ei despre
dnsul), nici "cu ascunse porniri de l(comie", vrnd s( plac(
oamenilor, nici "c(utnd m(rire de la cineva", ca un iubitor
de slav(. C(ci nu %i-a ar(tat nici o mndrie, fiind v(dite
tr(s(turile smereniei sale: nenum(ratele prigoniri %i
p(timirile cu trupul, s(r(tia des(vr%it( %i simplitatea n
rostirea cuvntului. "C(ci de%i sunt simplu n cuvnt, dar nu
%i n cuno%tin$(".
450

Deci "aceea auzind sunetul trmbi$elor, au venit
s( vad( ce e cu acest sunet %i au aflat c( cei sc(pa$i din robie
zidesc templul Domnului Dumnezeului lui Israel".
Trmbi$ele, al c(ror sunet l aud dracii necura$i, sunt
cuvintele despre virtute %i cuno%tin$(. Iar sunetul acestor
cuvinte sunt faptele virtu$ilor %i buna statornicie n modul de
comportare a celor ce s-au ntors prin poc(in$( de la p(cat la
virtute %i s-au ridicat de la ne%tiin$( la cuno%tin$a de
Dumnezeu (9).
*i au venit la Zorobabel %i la Iisus %i la capii
familiilor %i le-au zis lor: S( cl(dim mpreun( cu voi, c(ci la
fel cu voi ascult(m de Domnul vostru %i-i jertfim Lui".
Zorobabel este mintea activ(, lisus mintea contemplativ(
(10), iar capii familiilor sunt puterile (facult($ile) sufletului,
din care r(sar modurile virtu$ii %i ra$iunile cuno%tin$ei. De
aceasta se apropie dracii necura$i ai mndriei, ai slavei
de%arte, ai voin$ei de a pl(cea oamenilor %i a f($(rniciei,
zicnd: "S( cl(dim mpreun( cu voi templul Domnului".
C(ci nici unul dintre ace%ti draci vicleni nu ntmpin(

449
Tes. 2, 4-6.
450
II Cor. 11, 6.
Filocalia
322
vreodat( rvna omului virtuos, ci nl(turnd mai degrab(
lipsurile virtu$ilor ndeamn( la %i mai mari silin$e, f(cndu-
se mpreun( rvnitor cu cei ce se nevoiesc ca s( trag( la sine
inima celui ce str(duie%te dup( ce a pierdut m(sura
constant( a modera$iei %i s(-l duc( pe neobservate spre alt(
$int( dect cea spre care credea c( merge. De aceea spun
viclenii: "la fel cu voi ascult(m pe Domnul vostru". C(ci nu
ur(sc neprih(nirea %i nu se scrbesc de post, nici de
mp(r$irea de ajutoare, sau de primirea de str(ini, sau de
cntarea de psalmi, sau de citiri, sau de nv($(turile cele mai
nalte, sau de culcarea pe jos, sau de veghere, sau de toate
celelalte prin care se caracterizeaz( via$a lui Dumnezeu,
pn( ce scopul %i cauza celor care se s(vr%esc le sluje%te
lor. De aceea pe ceilal$i draci i observ( ascetul mai repede
%i scap( mai u%or de v(t(marea ce vine de la ei.
Dar ace%tia, care au aparen$a c( ajut( omului s(
umble pe calea virtu$ii %i c( zidesc mpreun( cu el templul
Domnului, ce minte nalt( i-ar putea descoperi? Ea poate
aceasta numai "prin cuvntul viu %i lucr(tor care p(trunde n
toate %i str(bate pn( la desp(r$irea sufletului %i a
duhului",
451
adic( cunoa%te care dintre fapte %i gnduri sunt
suflete%ti, sau forme %i mi%c(ri naturale ale virtu$ii, %i care
duhovnice%ti sau forme %i mi%c(ri mai presus de fire %i
proprii lui Dumnezeu, date firii prin har (11); prin cuvntul
care str(bate pn( la desp(r$irea "dintre ncheituri %i
m(duv(", cunoscnd potrivirea sau nepotrivirea dintre
modurile virtu$ii %i ra$iunile duhovnice%ti (12); prin cuvntul
care "judec( cuget(rile %i inten$iunile inimilor",
452
adic(
afec$iunile ascunse ale adncului nostru fa$( de cele spuse %i
pricinile nev(zute ale acestora din suflet (13).

451
Evr. 4, 12.
452
Ibid.
323
C(ci "nu este naintea Lui nici o f(ptur( ascuns(";
se n$elege ntre noi, care credem c( ne putem ascunde.
"Fiindc( toate sunt goale %i descoperite",
453
nu numai cele ce
s-au f(cut %i s-au gndit, ci %i cele ce se vor face %i se vor
gndi. C\ci poate de faptele %i gndurile viitoare spune
Scriptura c( "nu este f(ptur( ascuns(", %i nu despre cele ce
s-au s(vr%it. Fiindc( acestea ne sunt %i nou( n%ine %i le sunt
%i altora descoperite. Cu att mai mult lui Dumnezeu, care a
cunoscut de mai nainte toate veacurile nesfr%ite care au
fost, sunt %i vor fi, %i care are de mai nainte prin fire
cuno%tin$a facerii tuturor; %i care nu din lucruri, ci de la Sine
a primit n Sine de mai nainte cuno%tin$a lucrurilor. C(ci El
este cuno%tin$a fiin$iul( a lucrurilor, fiind F(c(torul lor; e
ns(%i cuno%tin$a (0C74 yv.oi), ca cel ce are cuno%tin$a Sa
prin fire, mai presus de orice cauz(. Dar chiar %i fa$\ de
aceasta se afl( mai presus n tot chipul, conform unei ra$iuni
suprainfinite care dep(%e%te de infinite ori ns(%i
infinitatea
454
(14). C\ci El este F(c(torul %i al a%a zisei
cuno%tin$e n orice sens %i chip, %i nu este accesibil nici unei
cuno%tin$e ce poate fi cugetat( sau rostit(.
Cine deci, neavnd acest cuvnt
455
s(l(%uit n
adncul inimii, va putea s( scape de vicleniile ascunse ale
f($(rniciei dracilor mpotriva noastr( %i s( stea de sine, cu

453
Ibid. 13.
454
A se vedea paralela n cap. theol. I. 49, Filoc. rom. vol I, p. 140.
Dumnezeu ca fiin$( e mai presus de infinitatea energiilor Sale, de
care se vor mp(rt(%i f(pturile. E o grada$ie "infinit(" n infinitate.
Infinit( este bucuria ntlnirii f(pturii cu Dumnezeu, dar niciodat ( nu
se termin( cre%terea acestei bucurii.
455
Se pare c( n toat( aceast( interpretare a locului de la Evr. 4, 12 2A64;
e considerat de Sf. Maxim nu drept "cuvnt", ci ca ra$iune, ca
inspira$ie, ca p(trundere, ca iluminare, ca str(fulgerare a n$elegerii, a
ra$iunii, ca %oapt( sau ca raz( pornit( din Logosul ceresc.
Filocalia
324
totul singur, f(r( nici un amestec cu ei, %i s( zideasc(
templul Domnului, asemenea marelui Zorobabel, a lui lisus
%i a capilor de familii, care spun hot(rt %i cu glas mare
duhurilor am(gitoare ale mndriei, ale slavei de%arte, ale
pl(cerii de la oameni %i ale f($(rniciei: "Nu vom zidi cu voi
templul Domnului Dumnezeului nostru, ci vom zidi singuri
Domnului lui Israel"? Numai cel ce are acest cuvnt poate
cunoa%te c( amestecul dracilor cauzeaz( stric(ciunea %i
surparea ntregii cl(diri %i ntineaz( harul %i frumuse$ea
st(ruin$elor nchinate lui Dumnezeu. C\ci nimeni nu poate,
avnd ca ajutor la virtute pe vreunul din dracii pomeni$i, s(
o zideasc( pe aceasta lui Dumnezeu. Pentru c( nu are pe
Dumnezeu ca scop n cele ce face, ca s( se exercite n
virtute privind spre El. Deci nu din gelozie n-au primit cei
ie%i$i din robie pe Babiloneni, pe Huteni, pe Ematei %i pe
Evrei s( zideasc( mpreun( cu ei templul Domnului, ci
fiindc( au cunoscut cursele ce se ascundeau n aparen]a de
prietenie a dracilor, care voiau s( le aduc( prin bine pe
neobservate moartea p(catului.
Fie deci ca %i noi s( zicem totdeauna duhurilor
r(ut($ii, care ne v(desc n chip nev(zut cu nf($i%area
prieteniei duhovnice%ti %i ne spun: "S( zidim mpreun( cu
voi templul Dumnezeului vostru": "Nu putem s( zidim
mpreun( casa Domnului Dumnezeului nostru, ci noi vom
zidi singuri Domnului lui Israel". Singuri ntr-o anumit(
privin$(, deoarece o dat( ce ne-am eliberat de duhurile care
ne r(zboiau din lipsa virtu$ii %i de la care am ie%it, nu vrem
ca, n(l$ndu-ne prin excesele voastre (15), s( fim iar(%i
str(pun%i %i s( c(dem cu att mai cumplit ca ntia oar(, cu
ct din cea dinti c(dere exista n(dejdea ntoarcerii n
temeiul unei iert(ri pentru sl(biciune, dar din cea de-a doua
ntoarcere este cu neputin$( sau foarte grea, deoarece acum
325
suntem ur$i din, pricina mndriei ce ne vine din faptul c(
am s(vr%it, n loc de cele de-a dreapta, altele ca ei sunt %i
mai la dreapta (16). Dar totu%i nu singuri n alt( privin$(,
deoarece i avem pe sf. ~ngeri ca ajutoare la cele bune, dar %i
mai mult pe Dumnezeu, care se arat( El nsu%i pe Sine n noi
prin faptele drept($ii
456
%i ne zide%te pe noi Sie%i templu sfnt
%i slobod de toat( patima.

Scolii

1. M(rturisirea este de dou( feluri.

456
Virtu$ile sunt prima treapt( a unirii noastre cu Dumnezeu, iar
cunoa%terea a doua. ~ntre ascez( sau f(ptuire mistic( nu e o opozi$ie,
ci o continuitate, n faza activ( unirea nu e att de fiin$ial( %i de
durabil(, pentru c( dumnezeiescul e prezent numai n parte, l (snd
loc %i creaturalului. ~n faza mistic( creaturalul a f(cut loc cu totul
dumnezeiescului. Paul Hankamer (Jacob Bohme, Gestalt und
Gestaltung, Bonn, Cohen 1924) ar(tnd c( Schiller a crezut n unirea
omului cu Dumnezeu prin fapta moral (, iar Eckarth %i Goethe prin
mistic(, socote%te c( prima este o unire prin voin$(, a doua prin
fiin$(, c( prima este neexisten$ial( %i trec(toare, a doua existen$ial( %i
statornic(. "Aceast( unire prin fapt( r(mne totdeauna m(rginit(,
oarecum vremelnic(. Prin fapta moral( Dumnezeu nu devine tr(it
fiin$ial n om. El r(mne n afar( de om %i deasupra omului". La
Eckarth %i Goethe omul nu mai e desp(r$it de Dumnezeu numai prin
voin$(, ci prin fiin$(, prin faptul c( e o individualitate. Nu de fapt (, ci
de fiin$( e aici vorba. Nici o f(ptuire moral(, nu t(m(duie%te un astfel
de neajuns. Numai o nimicire poate ajuta, moartea %i nvierea, jertfa
adnc tainic(, care e destinul necesar al ntregii umanit($i. Mntuirea
aici este o unire supramoral(, real( %i fiin$ial( ntre Spiritul universal
%i persoan(" (Pg. 24-25). Dar din locul acesta al Sf. Maxim %i din
cele care spune c( Hristos e fiin$a virtu$ii, rezult( c( nu se poate face
o deosebire att de categoric( ntre unirea cu Dumnezeu prin virtu$i
%i ntre unirea mistic(. Unirea prin virtu$i nu e numai o unire n
sectorul voin$ei, ci ea atinge %i fiin$a omului. Iar unirea prin fiin$( nu
se poate realiza f(r( unirea prin voin$(.
Filocalia
326
2. Toat( m(rturisirea, zice, smere%te sufletul: cea
dinti nv($ndu-1 c( a fost ndreptat prin har, iar cea de-a
doua c( trebuie s( se nvinov($easc( pentru gre%elile sale
ntru ntristarea de buna voie.
3. Cel ce plnge pentru p(catele de mai nainte %i
are n sine n chip des(vr%it credin$a lui Dumnezeu, care-1
na%te mereu spre dreptate, %i-%i ofer( via$a %i ra$iunea ca s(
se ntip(reasc( n ele toat( virtutea, s-a f(cut pe sine m(dular
al semin$iei duhovnice%ti a lui Veniamin, ar(tndu-%i
na%terea dup( Dumnezeu ca fapt( a voin$ei, nu a necesit($ii.
C(ci cel ce poart( de bun(voie na%terea lui Dumnezeu este
"fiul dreptei".
4. Prin Babiloneni n$elege mndria, dat fiind c(
aceasta produce o cugetare confuz(. C(ci patima mndriei
const( n dou( ne%tiin$e. Iar aceste dou( ne%tiin$e
mpreunndu-se, dau o cugetare confuz(. C(ci numai acela
este mndru, care ignor( att ajutorul dumnezeiesc ct %i
neputin$a omeneasc(. Deci mndria este lipsa cuno%tin$ei de
Dumnezeu %i de om. C(ci prin negarea celor dou( extreme
ia fiin$( o afirmare mincinoas(.
5. Prin Hutei n$elege slava de%art(. C(ci slava
de%art( este abaterea de la scopul cel dup( Dumnezeu %i
ndreptare spre alt scop dect cel dumnezeiesc. Fiindc(
iubitorul de slav( de%art( este cel ce urm(re%te virtutea
pentru slava sa, nu pentru a lui Dumnezeu %i care pl(te%te
prin ostenelile sale laudele goale de la oameni.
6. Prin Ematei n$elege dorin$a de a pl(cea
oamenilor. C\ci cel ce voie%te s( plac( oamenilor are grij(
numai de purt(rile de dinafar( %i de cuvinte lingu%itoare, ca
prin cele dinti s( fure vederea, iar prin cele de-al doilea s(
fure auzul acelora care se las( ndulci$i %i impresiona$i
numai de cele ce v(d %i se aud %i m(rginesc virtutea numai
327
la ceea ce cade sub sim$uri. Deci voin$a de a pl(cea
oamenilor se arat( n afi%area unor purt(ri %i cuvinte care vor
s( fie cinstite de oameni ca virtuoase.
7. Prin Evrei n$elege f($(rnicia. Iar f($(rnicia este
afectarea pref(cut( a prieteniei, sau ura acoperit( sub
nf($i%area prieteniei, sau du%m(nia ce se arat( ca
bun(voin$(, sau invidia ce-%i d( o, fa$( iubitoare, sau
dispozi$ia p(c(toas( ce n%eal( pe privitori prin afi%area
chipurilor virtu$ii, sau o via$( care are forma virtu$ii dar nu
%i podoaba ei de fapte, sau afectarea unei drept($i ce const(
numai n aparen$(, sau chipul filisofiei lucr(toare care
acoper( golul ascuns al voin$ei virtuoase, sau am(girea cu
chip de adev(r pe care o cultiv( cei ce imit( pe %arpe prin
%iretenia n(ravurilor.
8. Cauza lucrurilor %i a bunurilor din lucruri este
Dumnezeu. Deci cel ce se ostene%te pentru virtute %i
cuno%tin$( %i nu spore%te, pe m(sura cre%terii sale n har, n
recunoa%terea nevredniciei proprii, nu a sc(pat de r(ul
mndriei. Iar cel ce cultiv( binele pentru slava proprie, se
cinste%te pe sine mai mult dect pe Dumnezeu, fiind
str(puns de pilonul slavei de%arte. De asemenea cel ce
s(vr%e%te sau urm(re%te virtutea pentru a fi v(zut de
oameni, pune aprobarea omeneasc( mai presus de cea
Dumnezeieasc(, bolind de patima de a pl(cea oamenilor. Iar
cel ce %i vopse%te n chip viclean purt(rile sale cu buna
cuviin$( a virtu$ii %i-%i acoper( dispozi$ia rea a voin$ei cu
nf($i%area v(zut( a cuvio%iei, spre am(girea oamenilor,
cump(r( virtutea cu viclenia f($(rniciei. Deci, Azvacafat cel
spiritual ndreapt( inten$ia fiec(ruia din ace%tia, de la cauza
proprie spre alte scopuri.
9. Cuvintele lui Dumnezeu gr(ite simplu numai
prin rostire, nu se aud neavnd drept glas faptele celor ce le
Filocalia
328
gr(iesc. Iar dac( se rostesc cu glas prin mplinirea
poruncilor, dracii se mistuiesc de puterea acestui glas, iar
oamenii zidesc, prin sporirea n faptele drept($ii, cu rvn(
templul Dumnezeiesc al inimii.
10. Prin Zorobabel se n$elege aici mintea activ(,
dat fiiind c( este mai r(zboinic, iar prin Iisus mintea
contemplativ(, dat fiind c( e preot %i a fost rnduit s( fac(
necontenit rug(ciuni c(tre Dumnezeu.
11. Desp(r$irea sufletului %i a duhului indic(
deosebirea dintre virtu$ile din fire, ale c(ror ra$iuni le avem
n chip firesc, %i dintre cele de la Duhul, al c(ror har l pri-
mim n dar.
457
Deosebirea acestora o face Scriptura n chip
clar.
12. "M(duva" este cuvntul dumnezeiesc, care
nutre%te ca pe ni%te oase gndurile dumnezeie%ti din noi,
care la rndul lor sus$in trupul virtu$ilor. Iar "ncheietura"
este modul f(pturii, n care se realizeaz( unirea gndurilor
cu ra$iunile Dumnezeie%ti spre a da ntregul virtu$ii.
13. "Cuget(rile %i inten$iunile", pe care zice c( le
judec( cuvntul sunt leg(turile afectuoase ale sufletului cu
ra$iunile dumnezeie%ti %i cu gndurile %i cauzele acestor
leg(turi. C(ci cugetarea mi%c( amintirea, care este prin fire
afec$iune, iar inten$ia prive%te spre sfr%it, ceea ce e propriu
cauzei.
14. Cuno%tin$a fiin$ial( este Dumnezeu. Dar
mintea premerge n chip v(dit oric(rei cuno%tin$e, c(ci
aceasta cade sub ea. Deci Dumnezeu este mai presus %i de
aceast( cuno%tin$(, dat fiind c( este n chip suprainfinit mai
presus %i de orice minte, sub care cade cuno%tin$a.

457
Interpretarea aceasta nl(tur( trihotomismul. Sufletul e firea, duhul e
harul. Sau sufletul e omul l(untric natural, iar duhul e omul l (untric,
adic( sufletul str(b(tut de har.
329
15. Dracii care r(zboiesc sufletul n lipsa virtu$ii
sunt aceia care l nva$( desfrul %i be$ia, iubirea de argint %i
cele asemenea. Iar cei care l r(zboiesc din pricina excesului
de virtute sunt acei care l nva$( p(rerea de sine, slava
de%art(, mndria %i cele asemenea, strecurnd prin cele de-a
dreapta n chip ascuns ispitele celei de-a stnga.
16. Defini$ia virtu$ii este unirea prin cuno%tin$( a
neputin$ei omene%ti cu puterea dumnezeieasc(. Deci cel ce
se nchide pe sine n neputin$a firii, nc( nu a ajuns la
hotarul virtu$ii. Din aceast( pricin( el p(c(tuie%te, ca unul ce
n-a primit nc( puterea ce nt(re%te neputin$a. Iar cel ce
prezint( cu ndr(zneal( n loc de puterea dumnezeieasc(
neputin$a proprie ca putere, a s(rit pe hotarul virtu$ii. El
p(c(tuie%te prin aceea c( nu recunoa%te ceea ce s-a f(cut mai
pe urm( prin el n chip suprafiresc. El socote%te p(catul
drept virtute. E mai de iertat deci cel ce s-a nchis n
neputin$a sa natural(, p(timind mai bine c(derea de la
virtute din trnd(vie, dect cel ce prezint( n loc de puterea
dumnezeieasc( neputin$a proprie ca putere n stare s(
mplineasc( datoriile. C(ci mai degrab( %i pricinuie%te
c(derea prin ndr(zneala sa.

~ntrebarea 57

''Mult poate rugciunea lucratoare a dreptului".
458

Ce nseamn "lucrtoare"?

458
Iacob 5, 16. F@-:64<BF@? s-ar putea traduce poate mai corect ca
lucrat(: rug(ciune lucrat( prin fapte. Dar lucrat( n felul acesta,
rug(ciunea devine la rndul ei lucr(toare, eficace, din principiu
pasiv, factor activ.
Filocalia
330
R(spuns

Eu %tiu c( rug(ciunea este lucr(toare n dou(
feluri. ~ntr-unul, cnd cel ce se roag( aduce rug(ciunea sa lui
Dumnezeu mpreun( cu faptele poruncilor, cnd deci
rug(ciunea lui nu cade de pe limb( numai ca un cuvnt
simplu %i ca un sunet gol al vocii, z(cnd lene%( %i f(r(
consisten$(, ci cnd este lucr(toare, vie %i nsufle$it( prin
mplinirea poruncilor. C(ci rug(ciunea %i cererea %i
mplinesc consisten$a cnd le umplem prin virtu$i. Aceast(
umplere face rug(ciunea dreptului tare, nct toate le poate,
lucrnd prin porunci.
~ntr-altfel este lucr(toare, cnd cel ce are lips( de
rug(ciunea dreptului s(vr%e%te faptele rug(ciunii,
ndreptndu-%i via$a de mai nainte %i f(cnd tare cererea
dreptului, ntru-ct o mputernice%te prin purtarea sa cea
bun(. C(ci nu folose%te rug(ciunea dreptului celui care,
avnd trebuin$( de ea, se desfat( mai mult cu p(catele dect
cu virtu$ile. De pilda marele Samuil plngea odinioar( pe
Saul care p(c(tuise, dar nu putea s(-l fac( pe Dumnezeu
ndur(tor, neavnd n ajutorul plnsului s(u ndreptarea
cuvenit( a p(c(tosului. De aceea Dumnezeu, oprind pe
slujitorul S(u de la plnsul de prisos, i zice: "Pn( cnd vei
plnge pentru Saul? C(ci Eu 1-am lep(dat pe el, ca s( nu
mai mp(r(teasc( peste Israel".
459

De asemenea Ieremia, care suferea tare pentru
poporul Iudeilor nnebunit de am(girea dracilor, nu este
auzit cnd se roag(, ntruct nu are ca putere a rug(ciunii
ntoarcerea necredincio%ilor Iudei de la r(t(cire. De aceea,
oprindu-1 %i pe Dumnezeu de la rug(ciunea n zadar, zice:
"*i tu nu te mai ruga pentru poporul acesta %i nu-mi mai

459
I Reg. 16, 1.
331
cere s( am mil( de ei; nu te mai ruga %i nu mai veni la mine
pentu ei, c( nu voi auzi".
460

Este cu adev(rat o mare nesim$ire, ca s( nu zic
nebunie, s( cear( mntuire prin rug(ciunile drep$ilor acela
care-%i desfat( sufletul cu cele stric(cioase, %i s( cear(
dreptate pentru acele fapte cu care se laud(, ntinndu-se cu
voin$a. Cel ce are trebuin$( de rug(ciunea dreptului trebuie
s( nu o lase nelucr(toare %i inert(, dac( ur(%te cu adev(rat
cele rele, ci s( o fac( lucr(toare %i tare, ntr-aripnd-o prin
propriile sale virtu$i, %i n stare s( ajung( la Cel ce poate s(
dea iertare pentru gre%eli.
Prin urmare mult poate rug(ciunea dreptului cnd
e lucr(toare, fie prin dreptul care o face, fie prin cel ce o
roag( prin drept s-o fac(. Cnd e lucr(toare prin dreptul care
o face, i d( lui ndr(sneal( c(tre Cel ce poate s( mplineasc(
cererile drep$ilor; iar cnd e lucr(toare prin cel ce o roag(
prin drept s-o fac(, l echilibreaz( pe el de tic(lo%ia de mai
nainte, schimbndu-i dispozi$ia spre virtute.

~ntrebarea 58

"Intru aceasta v bucura&i pu&in acum, mcar c
trebuie s v ntrista&i n multe feluri de ncercri".
461

Cum, ntristat fiind cineva n ncercri, poate s se
bucure ntru cele ce se ntristeaz?

R(spuns

Cuvntul adev(rului cunoa%te dou( feluri de
ntrist(ri: una ascuns( n suflet, iar alta ar(tat( prin sim$ire.

460
Ierem. 7, 16.
461
I Petru l, 6.
Filocalia
332
Cea dinti (1) cuprinde tot adncul sufletului, lovit de biciul
con%tiin$ei; iar cea de-a a doua se ntinde peste toat(
sim$irea, care se adun( din rev(rsarea ei natural(, sub povara
durerilor (2). Cea dinti este urmare a pl(cerii tr(it( cu
sim$urile, iar cealalt( a bucuriei din suflet (3).
462
Mai bine
zis, una este urmarea patimilor de bun( voie ale sim$urilor,
iar cealalt( a celor f(r( de voie.
463

C(ci ntristarea este, dup( p(rerea mea, o
dispozi$ie din care lipse%te pl(cerea. Iar lipsa pl(cerilor e
adus( de osteneal(. Osteneala, la rndul ei, e provocat( n
chip v(dit de lipsa deprinderii naturale, sau pierderea ei. Iar
lipsa deprinderii naturale e produs( de mboln(virea puterii
ce se afl( prin sine la dispozi$ia deprinderii. Aceast( boal( a
puterii ce se af( prin fire la dispozi$ia deprinderii vine din
reaua ntrebuin$are a lucr(rii ei naturale. ~n sfr%it reaua
ntrebuin$are a lucr(rii ei const( n mi%carea puterii spre
ceea ce nu este potrivit cu firea %i nu are consisten$( (4).
Dar precum cunoa%te Scriptura dou( feluri de
ntrist(ri, la fel cunoa%te dou( feluri de ispite (5). Unul cu
voie %i unul f(r( de voie, unul creator de pl(ceri voite,
cel(lalt aduc(tor de dureri f(r( voie. Ispita cu voia d( fiin$(
pl(cerilor voite, iar cea f(r( de voie aduce durerile f(r( de
voie.
464
Una este cauza ntrist(rii din suflet, iar cealalt( a

462
Bucuria duhovniceasc( nseamn( o comprimare a pl(cerilor senzuale,
precum pl(cerile senzuale produc ntristare n suflet.
463
Patimile de bun( voie sunt cele p(c(toase. Ele produc ntristare
sufletului. Patimile f(r( de voie sunt durerile, strmtor(rile. Ele
produc ntristarea sim$urilor.
464
Ispita f(r( de voie, care e o suferin$(, un necaz, o osteneal(, e mai
potrivit s( se numeasc( ncercare. E %i ea o ispit(, ntruct suferin$a l
face %i ea pe om adeseori s( p(c(tuiasc( pentru a sc(pa de ea. Dar pe
cnd ispita pl(cerii (ispita n sens strns) trebuie respins(, ispita durerii
(ncercarea) trebuie acceptat(. Deci atitudinile fa$( de ele trebuie s( fie
333
ntrist(rii dup( sim$uri (6).
De aceea socotesc c( Domnul %i Dumnezeul
nostru, nv($nd pe ucenicii s(i cum trebuie, s( se roage, le
spune s( se roage s( nu le vin( felul ispitelor cu voia: "*i nu
ne duce pe noi n ispit(",
465
adic( i nva$( pe ucenicii S(i s(
se roage s( nu fie l(sa$i s( fac( experien$a ispitelor pl(cerii,
adic( a celor voite %i poftite. Iar marele lacob, zis fratele
Domnului, nv($nd pe cei ce lupt(
pentru adev(r s( nu se fereasc( de felul ispitelor f(r( de
voie, zice: "Mare bucurie s( socoti$i fra$ii mei cnd c(de$i n
felurite ispite",
466
adic( n ncerc(rile, care nu sunt voite %i
poftite %i produc dureri (7). *i Domnul o arat( aceasta
limpede ad(ugnd: "ci ne izb(ve%te de cel r(u", iar marele
lacob zicnd: "*tiind c( cercarea credin$ei voastre lucreaz(
r(bdarea, iar r(bdarea s(-%i aib( lucrul ei des(vr%it, ca s(
fi$i des(vr%i$i %i ntregi, f(r( nici o lips(". "Des(vr%it este
cel ce lupt( mpotriva ispitelor cu voia, prin nfrnare, %i
cele f(r( de voie st(ruie%te cu r(bdare (8), iar "ntreg" este
cel ce-%i nso$e%te f(ptuirea cu cuno%tin$a %i a c(rui

direct opuse. R(u ar fi cnd s-ar respinge amndou( (indiferen$a,
apatie), dar %i mai r(u cnd s-ar accepta ispita pl(cerii %i s-ar respinge a
durerii. Ispita (pl(cerii) aduce pl(cere sim$irii %i ntristare sufletului, iar
ncerca-ea (durerii) aduce ntristare sim$irii %i bucurie sufletului. Nu te
po$i bucura cu sufletul %i totodat\ desf(ta cu sim$urile, adic( nu po$i
primi deodat( %i ispita %i ncercarea. Deci be$ia %i desf(tarea pe care o
sim$im n vremea unei volupt($i de%i ni se pare c( ne-a p(truns toat(
fiin$a, e numai o pl(cere a sim$urilor, nu %i a sufletului. Sufletul a putut
s( se scufunde, `n acele clipe, dac( nu sim$im n mijlocul acelei
volupt($i o ntristare, intern( ca semn al prezen$ei lui. Am devenit cu
alte cuvinte n acele clipe ntregi ai sim$urilor, n nici un caz voluptatea
nu e %i a sufletului.
465
Mt. 6, 13.
466
Iacob 1, 2.
Filocalia
334
contempla$ie nu este lipsit( de fapte (9).
467

A%adar ntristarea %i pl(cerea fiind mp(r$ite ntre
suflet %i sim$ire, cel ce caut( pl(cerea sufletului, prime%te
ntristarea sim$urilor %i devine cercat, des(vr%it %i ntreg.
"Cercat" ntruct a experimentat prin sim$ire cele
contrare;
468
"des(vr%it", ntruct a luptat neobosit cu
pl(cerea %i ntristarea din sim$uri, prin nfrnare %i r(bdare;
"ntreg", ntruct p(streaz( ne%tirbite, statornice %i constante
deprinderile care lupt( cu dispozi$iile sim$irii opuse
ntreolalt(; acesta deprinderi sunt f(ptuirea %i contempla$ia,
care r(mn legate ntreolalt( %i nedesp(r$ite, f(ptuirea
v(dind prin modurile ei cuno%tin$a contempla$iei, iar
contempla$ia purtnd, ca %i ra$iunea, plato%a virtu$ii cu fapta
(10).
Deci fiindc( Scriptura spune c( ntristarea ca %i
pl(cerea sunt de dou( feluri %i una se afl( n suflet, iar alta n
sim$uri, s( privim pe scurt %i cauzele lor.
~ntristarea din suflet este ndoit(. Una este pentru
gre%elile proprii, alt( este pentru gre%elile str(ine. Iar cauza
acestei ntrist(ri este n chip v(dit pl(cerea dup( sim$uri a
celui ce se ntristeaz(, sau a celor pentru care se ntristeaz(
(11). C\ci judecnd drept, aproape c( nu este p(cat n
oameni, care s( nu-%i aib( ca nceput al na%terii sale
afec$iunea nera$ional( a sufletului fa$( de pl(cerea sim$urilor
(12).
Iar cauza pl(cerii din suflet este, n chip v(dit,
ntristarea dup( sim$uri a celui ce se vesele%te %i se bucur(
de virtu$iile proprii sau ale altora (13). C(ci dup( judecata

467
Dovad( c( n mistica r(s(ritean(, contempla$ia nu nseamn(
inactivitate, cum a fost socotit(. Treapta contemplativ( nu
desfiin$eaz( pe cea activ( anterioar(.
468
Cele contrare sim$urilor sunt durerile.
335
cea dreapt(, aproape c( nu este virtute ntre oameni, care s(
nu aibe ca nceput al na%terii sale ntoarcerea n$eleapt( a
sufletului de la sim$ire (14). Dobndind sufletul, care
urm(re%te virtutea, aceast( desfacere de sim$ire, aceasta din
urm( se va afla n chip necesar n dureri %i osteneli,
nemaiavnd unit( cu ea puterea care ne n(scoce%te diferitele
pl(ceri n temeiul afec$iunii voluntare a sufletului fa$( de ele
(15). Dimpotriv( aceast( putere respinge acum b(rb(te%te,
prin nfrnare, n(vala pl(cerilor fire%ti ale sim$urilor. Iar fa$(
de ostenelile cerilor fire%ti, ale sim$urilor. Iar fa$( de
ostenelile %i durerile f(r( de voie %i potrivnice firii ce vin
asupra-i, r(mne cu totul nenduplecat(, neputnd fi ab(tut(
de la deprinderea %i de la frumuse$ea dumnezeieasc( a
virtu$ii, de la pl(cerea cea f(r( consisten$(. *i nu cade de la
n(l$imea virtu$ilor ca s( abat( ostenelile ce vin asupra-i,
pentru a cru$a trupul de sim$irea durerilor. Iar cauza
ntrist(rii dup( sim$uri este preocuparea total( a sufletului de
cele conforme firii sale, pe cnd pl(cerea dup( sim$uri o
produce n chip v(dit lucrarea sufletului contrar( firii (16)
lui neputnd avea alt nceput al na%terii ei dect abaterea
sufletului de la cele conforme firii sale.
C\ci lucrarea dup( fire a min$ii %i a sim$urilor sunt
opuse una alteia, din pricina deosebirii extreme a celor
supuse lor (17). Pentru c( cele supuse min$ii sunt entit($ile
spirituale %i necorporale, pe care le sesizeaz( dup( fiin$(; iar
cele supuse sim$urilor sunt lucrurile sensibile %i corporale,
pe care le percep ele de asemenea dup( fire.
Deci fiindc( nu e cu putin$( min$ii s( str(bat( la
cele spirituale nrudite cu ea f(r( contemplarea lucrurilor
sensibile, a%ezate la mijloc, iar aceasta nu se poate face f(r(
lucrarea sim$urilor care o ntov(r(se%ete %i care e nrudit( cu
lucrurile sensibile (18), pe drept cuvnt dac( se lipse%te de
Filocalia
336
nf($i%(rile celor v(zute, socotind lucrarea sim$urilor care o
ntov(r(%e%te drept o lucrare natural( (19), care din cel
spirituale %i cele conforme firii, prinzndu-se zicnd cu
amndou( minile de cele corporale %i cele conforme firii.
Purtate apoi de acestea n chip nera$ional (din pricina
sim$irii care a biruit-o), mintea pe care o na%te ntristarea din
suflet, ntruct acesta e lovit de biciuirile dese ale
con%tiin$ei, iar pe de alta produce pl(cerea de sim$ire,
ngr(%nd-o cu n(scocirile mijloacelor de desf(tare a
trupului. Dac( ns( mintea, de la prima atingere prin sim$uri
cu cele v(zute, taie nf($i%area acestora %i contempl(
ra$iunile duhovnice%ti ale lucrurilor, cur($ite de figurile,
a%ezate pe ele, produce pl(cerea din suflet, nemaifiind
re$inut( de nici unul din lucrurile v(zute prin sim$uri, %i
na%te ntristarea din sim$ire, aceasta fiind lipsit( de toate
lucrurile naturale sensibile. C(ci acolo unde sim$urile sunt
crmuite de ra$iunile n contemplarea celor v(zute, trupul e
lipsit de toat( pl(cerea dup( fire, neavnd sim$urile slobode
%i dezlegate de lan$urile ra$iunii, ca s( slujeasc( pl(cerilor
469
(20).
Dac( deci, precum am spus, ntristarea sau
durerea sufletului (c(ci sunt unul %i acela%i lucru) e produs(
de pl(cerea de sim$ire, iar ntristarea sau durerea sim$irii de
pl(cerea din suflet, pe drept cuvnt cel ce dore%te %i
n(d(jduie%te viata "p(strat( n cer spre mo%tenire
nestric(cioas(, prih(nit( %i neve%tejit(, prin nvierea din

469
Deci pentru Sf. Maxim cele dou( pl(ceri, din suflet %i din sim$ire, nu
pot fi n nici un caz mpreun(. Nu le poate avea cineva deodat(
amndou(. Dimpotriv(, pl(cerii din suflet i corespunde durerea din
sim$ire %i viceversa. Omul, deci trebuie s( aleag( deodat( cu pl(cerea
din una, durerea din cealalt(, n textul grec pretutindeni se vorbe%te de
"sim$ire". Eu am tradus uneori prin "sim$uri". E vorba de lucrarea
sim$urilor, de percep$ie, la care se poate asocia o pl(cere sau o ntristare.
337
mor$i a Dumnezeului %i Mntuitorului nostru lisus
Hristos",
470
are n suflet o veselie %i o bucurie negr(it(,
bucurndu-se nencetat de n(dejdea bunurilor viitoare, dar n
trup %i n sim$ire poart( ntristarea, sau ostenelile cauzate
sim$irii de feluritele ncerc(ri %i de durerile prilejuite de ele.
C(ci orice virtute este nso$it( de pl(cere %i de durere: durere
pentru trup, care se lipse%te de durerea dulce %i lin(, %i
pl(cerea pentru suflet, care se desfat( n duh cu ra$iunile
cur($ite de tot ce cade sub sim$uri.
Se cuvine deci ca mintea, ntristndu-se n via$a
aceasta (c(ci a%a cred c( se n$elege "acum") cu trupul
pentru multe strmtor(ri ce-i vin din ncerc(rile pentru
virtute, s( se bucure %i s( se veseleasc( cu sufletul pururea
pentru n(dejdea bunurilor ve%nice, chiar dac( sim$irea e
ap(sat( de durere. "C(ci nu sunt vrednice p(timirile
sufletului de acum de slava viitoare, ce se va descoperi
nou("
471
zice Apostolul.
~n felul acesta se poate omul bucura, dup( p(rerea
mea, pentru ceea ce se ntristeaz(. C(ci ntristandu-se cu
trupul de virtute din pricina ostenelilor, se bucur( cu sufletul
de aceea%i virtute, privind la frumuse$ea celor viitoare ca la
ceva prezent (21). Pentru aceast( frumuse$e, cel ce se
nnoie%te necontenit prin na%terea sufletului n duh, moare n
fiecare zi, asemenea marelui David,
472
prin renun$area de
bun(voie la trup, avnd att pl(cerea mntuitoare, ct %i
ntristarea folositoare (22). Iar prin ntristare nu n$elegem
pe cea nera$ional\, a celor mul$i, care apas( sufletul pentru
c( e lipsit de pl(ceri sau de bunuri materiale ce strnesc n
om porniri contrare firii spre cele care nu trebuie (23) %i l

470
I Petru l, 3.
471
Rom. 8, 18.
472
Ps. 43, 24; I Cor. 15, 31.
Filocalia
338
fac s( fug( de cele ce nu trebuie s( fug( (24), ci pe cea
ra$ional( %i ncercat( de n$elep$i n cele dumnezeie%ti %i pe
cea care descoper( r(ul prezent. C(ci ntristarea este un r(u
prezent ce se afl( n suflet cnd pl(cerea sim$irii mpiedic(
discern(mntul ra$iunii, sau n sim$ire cnd drumul
sufletului nainteaz( nempiedicat n virtute, aducnd cu att
mai multe strmtor(ri sim$irii, cu ct procur( mai mult(
pl(cere %i bucurie sufletului nchinat n Dumnezeu, prin
lumina nrudit( a virtu$ii %i cuno%tin$ei.

Scolii

1. Adic( ntristarea sufletului.
2. Acum nume%te ntristare, durerea sim$irii.
3. ~ntristarea sufletului este urmarea pl(cerii
sim$urilor, c(ci prin aceasta se na%te ntristarea sufletului.
De asemenea ntristarea trupului este urmarea pl(cerii
sufletului, c(ci bucuria sufletului se face ntristarea
trupului.
473

4. Defini$iile ntrist(rii se alterneaz( n ce prive%te
cauza, care o produce.
5. ~ntristarea este de dou( feluri. Una este a
sim$irii, n(scndu-se din lipsa pl(cerilor trupe%ti; iar alta a
min$ii, producndu-se prin lipsa bunurilor sufletului. Dar tot
de dou( feluri zice c( sunt %i ispitele. Unele sunt cu voia,
altele f(r( de voie. Cele cu voia sunt pe de o parte pricinile
pl(cerii trupe%ti a sim$urilor, pe de alta ale ntrist(rii din
suflet. C\ci numai p(catul s(vr%it ntristeaz( sufletul. Iar
cele f(r( de voie, care se arat( n strmtorile involuntare,
sunt pricinile pl(cerii din suflet %i ale durerii trupe%ti a
sim$urilor.

473
Bucuria sufleteasc( e concomitent\ cu asceza trupeasca.
339
6. Ispita cu voia produce ntristare n suflet %i
creaz( pl(cerea n suflet %i creaz( pl(cerea n sim$uri; iar cea
f(r( voie na%te pl(cerea sufletului %i ntristarea trupului.
7. Domnul ne nva$( s( ne rug(m s( nu ajungem
n ispitele cu voia, care produc pl(cere trupului %i durere
sufletului. Iar marele lacob ne ndeamn( s( ne bucur(m de
ncerc(rile cele f(r( de voie, care alung( pl(cerea trupului %i
durerea sufletului.
8. Arat( pe cine nume%te des(vr%it.
9. Arat( pe cine nume%te ntreg.
10. "Cercat" este cel ce a f(cut experien$a durerii
%i pl(cerii trupe%ti, ntruct a ncercat att la latura favorabil(
a celor trupe%ti. "Des(vr%it" este cel ce a biruit pl(cerea %i
durerea trupului prin puterea ra$iunii. Iar "ntreg" este cel ce
%i-a p(strat neschimbate deprinderile f(ptuirii %i ale
contempla$iei, prin t(ria dragostei de cele dumnezeie%ti.
11. Oric(rei ntrist(ri din suflet i premerge, zice,
o pl(cerea trupului.
12. F(r( leg(tura p(tima%( a sufletului cu
sim$urile nu este n oameni p(cat.
15. Cel ce domole%te trupul prin ostenelile de
bun(voie, bucur( sufletul duhovnice%te.
14. Virtutea se na%te prin nstr(inarea de bun(voie
a sufletului de trup.
15. Puterea n(scocitoare de care vorbe%te este
puterea cuget(toare (mintal() a sufletului. Aceasta ie%ind din
leg(tura cu sim$urile, nu mai are cine s( se ngrijeasc( de
pl(ceri pe seama sufletului, printr-o afec$iune de bun(voie
fa$( de el. Ea nu se mai ocup( nici cu u%urarea durerii
trupului, din pricina preocup(rii totale %i afectuoase a
voin$ei de cele dumnezeie%ti.
16. Preocuparea sufletului de cele conforme cu
Filocalia
340
firea se face nceputul durerii sim$urilor. C(ci sufletul
ostenindu-se pentru cele bune dup( fire, nu mai este nici o
putere care s( n(scoceasc( mijloacele ce procur( pl(cere
sim$urilor.
17. Sim$urilor le sunt supuse cele sensibile, iar
min$ii cele inteligibile. Deci mare este deosebirea ntre cele
sensibile %i cele inteligibile.
18. Mintea ndat( ce socote%te lucrarea sim$urilor
ca proprie, se nclce%te n nf($i%(rile lucrurilor sensibile %i
n(scoce%te pl(ceri pe seama trupului, neputnd str(bate
dincolo de natura celor v(zute, fiind re$inut( de leg(tura
p(tima%( cu sim$urile.
19. Cel ce preface legile lucrurilor prin imitare n
legea sa, este un virtuos, f(cnd ra$ional( mi%carea celor
lipsite de ra$iune. Iar cel ce preface legea sa n legile altora
prin imitare, e un p(tima%, schimbnd ra$iunea n ceea ce-i
lipsit de ra$iune.
20. Cnd st(pne%te n noi ra$iunea, aceasta
chinuie%te n mod necesar trupul, care i sluje%te n vederea
virtu$ii.
21. Trupul e al sufletului, iar nu sufletul al
trupului. C\ci cel mai mic este al celui mai mare, nu cel mai
mare al celui mai mic. Deci fiindc( pentru gre%ala dinti a
r(s(rit n noi legea p(catului, care este pl(cerea sim$urilor,
iar pentru aceasta s-a hot(rt moartea trupului prin osteneli
%i dureri, rnduit( spre desfiin$area legii p(catului, cel ce %tie
c( moartea s-a ivit din pricina p(catului, spre desfiin$area
lui, se bucur( pururea n sufletul s(u cnd vede cum este
desfiin$at( legea p(catului din trupul s(u prin feluritele
osteneli %i dureri, ca s( primeasc( fericita via$a viitoare n
duh. C\ci %tie c( nu poate ajunge la aceasta dac( nu e golit(
mai nainte din trup, ca dintr-un vas, nc( n aceast( via$(,
341
legea p(catului, sus$inut( prin afec$iunea voin$ei fa$( de el.
22. Pl(cerea mntuitoare este pl(cerea sufletului
pentru virtute. Iar ntristarea folositoare, durerea trupului de
dragul virtu$ii.
23. Cel ce e lipsit de patimi %i de lucruri, %i duce
pornirile spre cele ce nu se cuvine.
24. Cel ce nu prime%te ntmpl(rile care l
dep(rteaz( de patimi %i de lucruri fuge de cele ce nu trebuie
s( fug(.

~ntrebarea 59

Pentru aceast mntuire au cutat cu struial #i
au cercetat cu de-amuntul Proorocii care au proorocit
despre harul rnduit vou, cercetnd care #i ce fel de timp
este acela artat lor de duhul lui Hristos din ei, care le
mrturisea despre patimile lui Hristos #i despre mririle de
dup ele".
474
Dac ferici&ii Prooroci ne-au lsat n scris cele
ce au rsunat n urechile lor de la Duhul, cas le cutm #i s
le cercetm, cum #i cu ce cutare #i cercetare le-au cutat #i
cercetat, odat ce le-au rsunat n urechi #i au scris cele
descoperite lor?

R(spuns

Puterile de c(utare %i cercetare a lucrurilor
dumnezeie%ti sunt s(dite n firea oamenilor, fiin$ial de c(tre
F(c(tor, prin ns(%i aducerea ei n existen$(. Iar descoperirile
lucrurilor dumnezeie%ti te mp(rt(%e%te prin har puterea
Preasfntului Duh. Dat fiind ns( c\ cel viclean a $intuit n
urma p(catului aceste puteri nc( de la nceput de firea celor

474
I Petru l, 10 13.
Filocalia
342
v(zute, "%i nu mai era cine s( n$eleag( %i s( caute pe
Dumnezeu",
475
ntruct to$i cei p(rta%i de firea omeneasc( %i
m(rgineau puterea min$ii %i ra$iunii la nf($i%area lucrurilor
sensibile %i nu mai aveau nici o n$elegere pentru cele mai
presus de sim$uri, pe drept cuvnt harul Preasfntului Duh a
restabilit puterea celor ce n-au mbr($i%at r(t(cirea cu
inten$iile %i cu toat( inima, dezlipind-o de cele materiale.
Deci reprimind-o cur($it( prin har, ace%tia au c(utat nti %i
au cercetat, apoi au c(utat cu st(ruin$( %i au cercetat cu de-
am(nuntul tainele dumnezeie%ti prin acela%i har al
Domnului.
Fiindc( nu e ng(duit s( zicem c( numai harul de
sine lucreaz( n Sfin$i cuno%tin$ele tainelor, f(r( puterile
care primesc prin fire cuno%tin$a (1). C(ci atunci socotim c(
sfin$ii Prooroci nu n$elegeau ilumin(rile date lor de c(tre
Preasfntul Duh. Dar n acest caz cum ar mai fi adev(rat
cuvntul care zice: "~n$eleptul n$elege cele din gura sa".
476

Pe de alt( parte n-au primit cuno%tin$a adev(rat( a lucrurilor
nici numai c(utnd-o prin puterea firii, f(r( harul Duhului
Sfnt. C(ci atunci s-ar dovedi de prisos s(l(%luirea Duhului
n Sfin$i, neajutndu-le ntru nimic la descoperirea
adev(rului. *i cum ar mai fi adev(rat cuvntul care zice:
"Toat( darea cea bun( %i tot darul des(vr%it de sus este,
pogornd de la P(rintele luminilor";
477
sau: "Fiec(ruia i s-a
dat ar(tarea Duhului spre folos; c(ci unuia, zice, i s-a dat
prin Duhul cuvnt de n$elepciune, altuia cuvnt de
cuno%tin$( prin acela%i Duh, altuia, darul t(m(duirilor"
%.a.m.d. Apoi adaug(: "Toate le lucreaz( unul %i acela%i

475
Ps. 13, 2; 52, 3 (LXX).
476
Prov, 16, 25.
477
Iacob 1, 17.
343
Duh, mp(r$ind fiec(ruia ndeob%te precum voie%te".
478
*i
voie%te ceea ce este spre folos fiec(ruia, ca s( mplineasc(
dorul nep(tima% al celor ce caut( cele dumnezeie%ti. C(ci cei
ce caut\ f(r( cele dumnezeie%ti, desigur va lua ceea ce caut(
(2). Iar cel ce caut( cu vreo patim(, nu va primi ce caut(,
c(utnd n chip r(u. C(ci zice: "Cere$i %i nu primi$i, fiindc(
cere$i r(u".
479

Prin urmare harul Duhului Sfnt nu lucreaz(
n$elepciunea n Sfin$i f(r( mintea care s( o primeasc(; nici
cuno%tin$a, f(r( ra$iunea capabil( de ea; nici credin$a, f(r(
convingerea min$ii %i a ra$iunii despre cele viitoare %i
deocamdat( near(tate; nici darurile vindec(rilor, far( iubirea
de oameni cea dup( fire; nici vreun altul dintre celelalte
daruri, f(r( deprinderea %i puterea capabil( de fiecare. Dar
iar(%i nu va dobndi omul ceva din cele n%irate numai prin
puterea natural(, f(r( puterea lui Dumnezeu, care s( le
d(ruiasc( (3).
Iar aceasta o arat( limpede to$i Sfin$ii, care, dup(
ce se nvrednicesc de descoperirile celor dumnezeie%ti, caut(
ra$iunile celor descoperite.
480
Astfel Avraam, primind
f(g(duin$a c( va mo%teni p(mntul ar(tat( lui prin cuvintele
ce i le spune Dumnezeu: "Eu sunt Domnul care te-am scos
pe tine din p\mntul Chaldeilor, ca s(-$i dau p(mntul
acesta spre mo%tenire", nu se mul$ume%te s( primeasc( ceea
ce a c(utat ie%ind din p(mntul Chaldeilor, ci a c(utat cu dor
s( afle %i felul cum va mo%teni, zicnd c(tre Dumnezeu:
"St(pne Doamne, prin ce voi cunoa%te c(-l voi mo%teni?
481

Iar Moise, primind puterea semnelor %i a minunilor, a c(utat

478
I Cor. 12, 7-11.
479
Iacob 4, 5.
480
Dan. 12, 8; Zah. 4, 5.
481
Fac. 15, 7.
Filocalia
344
s( nve$e modurile %i ra$iunile prin care avea s( dovedeasc(
vrednicia de crezare a semnelor d(ruite.
482
Iar marele David
zice: "*i a mai pus n ei toate ra$iunile semnelor %i a
minunilor lui, n p(mntul lui Ham".
483
*i tot el zice despre
sine, strignd c(tre Dumnezeu: "Descoper( ochii mei %i vei
n$elege minunile din legea Ta".
484
Apoi: "F(clie picioarelor
mele este legea Ta %i lumina c(r(rilor mele".
485
Iar marele
Daniil, care dorea cu atta putere vedeniile dumnezeie%ti,
pentru care a stat nemncat trei s(pt(mni,

c(utnd ra$iunile
lor, aude pe un ~nger zicnd c(tre alt ~nger: "Tlcuie%te celui
de colo vedenia ".
486
~n sfr%it marele Prooroc Zaharia la
fiecare vedenie din proorocia lui l prezint( pe ~ngerul ce
gr(ia n el, ar(tndu-i %i nv($ndu-1 ra$iunile vedeniilor,
zicnd: "*i mi-a ar(tat mie ~ngerul, care gr(ie%te n mine:
Doamne, ce sunt astea?"
487

E limpede din aceasta c( to$i Sfin$ii pe de-o parte
au primit de la Duhul descoperirii, pe de alta au cerut s( li se
l(mureasc( ra$iunile celor descoperite. De asemenea c(
harul Duhului nu desfiin$eaz( ctu%i de pu$in puterea firii, ci
mai degrab(, fiind sl(bit( prin ntrebuin$area ei ntr-un mod
contrar firii, o face iar(%i tare prin ntrebuin$area ei ntr-un
mod potrivit firii, n(l$nd-o la n$elegerea celor
dumnezeie%ti.
Desigur Duhul Sfnt este cel ce caut( %i
cerceteaz( n noi cuno%tin$a lucrurilor. Dar nu caut( pentru
Sine ceea ce caut(, fiindc( e Dumnezeu %i mai presus de
orice cuno%tin$(, ci pentru noi cei ce avem lips( de

482
Exod 4, 1.
483
Ps. l04, 26.
484
Ps. 118, 18.
485
Ps. 118, 105.
486
Dan. 8, 16.
487
Zah. l, 9 (LXX).
345
cuno%tin$(. Precum %i cuvntul f(cndu-se trup, nu
s(vr%e%te taina ntrup(rii pentru Sine, ci pentru noi. Dar
precum f(r( trup nsufle$ii mintal nu ar fi lucrat Cuvntul n
chip dumnezeiesc cele ale trupului, la fel nici Duhul Sfnt
nu lucreaz( n Sfin$i cuno%tin$ele tainelor, f(r( puterea cea
dup( fire, care caut( %i cerceteaz( cuno%tin$a. Deci ori de
c(utau, ori de c(utau cu st(ruin$(, ori de cercetau ori de
cercetau cu de-am(nuntul, Sfin$ii aveau harul Duhului, care
mi%ca puterea mintal( %i ra$ional( a lor spre c(utarea %i
cercetarea celor privitoare la mntuirea sufletului. F(r(
Duhul nu vedeau nimic din cele duhovnice%ti, fiindc( nu
poate mintea omeneasc( s( perceap( f(r( lumina
dumnezeieasc( cele dumnezeie%ti %i spirituale.
C(ci precum nu se poate odihni ochiul s(
perceap( cele sensibile f(r( lumina soarelui, la fel f(r(
lumina duhovniceasc( nu ar putea primi mintea omeneasc(
niciodat( vreo vedere duhovniceasc(. Cea dinti lumineaz(
sim$ul v(zului prin fire spre perceperea corpurilor (4), cea
de-a doua lumineaz( mintea spre contemplare pentru a
n$elege cele mai presus de sim$uri (59.
Iar mntuirea "sufletelor" este sfr%itul credin$ei.
Sfr%itul credin$ei este descoperirea adev(rat( a Celui
crezut. Iar descoperirea adev(rat( a celui crezut este
p(trunderea (penhoreza) negr(it( a Celui crezut n cel ce
crede, dup( m(sura credin$ei fiec(ruia. Aceast( p(trundere,
la rndul ei, este ntoarcerea final( a celor ce cred la
principiul propriu, este mplinirea dorin$ei (69. ~mplinirea
dorin$ei este odihnirea pururea nobil(
488
a celor plini de

488
H /-3,8@?74; =7/3;. Pentru explicarea acestei st(ri ve%nice a se vedea
Filoc. rom. vol. II, p. 203, nota 1. Grigorie de Nisa %i pusese
ntrebarea: cum poate fi acela%i lucru %i stare %i mi%care? *i
r(spunsese: "Cu ct r(mne cineva mai ferm %i mai neclintit n bine,
Filocalia
346
dorin$(, n jurul Celui dorit. Iar odihnirea pururea mobil( a
celor plini de dorin$( n jurul Celui dorit este bucuria
ve%nic( %i nencetat( a Celui dorit. Bucuria ve%nic( %i
nentrerupt( e mp(rt(%irea de bunurile dumnezeie%ti mai
presus de fire.
489
Iar mp(rt(%irea de bunurile dumnezeie%ti
mai presus de fire, este asemenea celor ce se mp(rt(%esc.
Asem(narea celor ce se mp(rt(%esc cu Cei de care se
mp(rt(%esc, nseamn( identitatea actualizat( prin asem(nare
a celor ce se mp(rt(%esc cu Cel de care se mp(rt(%esc, att
ct este cu putin$(. Iar identitatea actualizat( prin
asem(narea celor ce se mp(rt(%esc cu Cel de care se

cu att str(bate mai mult drumul virtu$ii. C(ci cel nesigur, %i lunecos
la gndurile sale, f(r( o statornicie ferm\ n bine, nv(luit de furtun(
si purtat n toate p(r$ile, cum zice Apostolul, nu nainteaz( spre
n(l$imea virtu$ii. De pild( cei ce p(%esc pe nisip, chiar dac( par c(
str(bat cu picioarele spa$ii mari, se ostenesc n zadar, pasul lunecnd
mereu n jos din pricina nisipului. Ei fac mi %carea, dar mi%carea lor
nu realizeaz( nici un progres. Dar dac( cineva, cum zice psalmistul,
sco$ndu-%i picioarele din adncul lunecos, %i le sprijjn( pe piatr( (iar
piatra e Hristos, virtutea des(vr%it(), cu ct devine mai ferm %i mai
nemi%cat, dup( sfatul lui Pavel, cu att str(bate mai repede drumul
folosindu-se de stabilitate (=7/=3;) ca de o arip( oarecare, care-1
naripeaz( pentru c(l(toria n sus prin statornicia n bine " (Vita
Moysis, P.G. 44, 405 C.D.). Precum sintetizeaz( Sf. Grigorie
mi%carea cu stabilitatea n cei des(vr%i$i, care continu( s( se
des(vr%easc(, la fel pentru Sf. Maxim odihna etern( nu e o
ncremenire. De%i v(d pe Cel dorit, infinitatea Lui face ca niciodat(
el s( nu termine n a-L cunoa%te %i iubi, ci ve%nic s( doreasc( a-L
cunoa%te %i mai mult.
489
"Bucuria, zice Sf. Maxim, nu are nimic opus, nici trecut, nici viitor.
C\ci bucuria nu cunoa%te nici triste$e trecut( %i nu a%teapt( cu fric(
nici saturarea (plictiseala) viitoare" (Ambigua P.G. 91, 1088). Dac (-i
a%a, bucuria adev(rat(, care nu poate fi dect bucuria ve%nic(, nu
poate fi procurat( de bunurile create m(rginite, ci numai de bunurile
dumnezeie%ti, care niciodat( nu sfr%esc, care fac pe cel p(rta% de ele
s( ias( din timp.
347
mp(rt(%esc, este ndumnezeirea celor ce se nvrednicesc de
ndumnezeire. ~ndumnezeirea, ca s( spun sumar, este
concentrarea tuturor timpurilor %i veacurilor %i a celor din
timp %i din veac. Iar concentrarea %i sfr%itul timpurilor %i
veacurilor %i a celor din ele este unirea nedesp(r$it( a
nceputului adev(rat %i propriu n cei mntui$i (7). Unirea
nedesp(r$it( a nceputului %i sfr%itului adev(rat n cei
mntui$i este ie%irea cea bun( din cele naturale
490
a celor
hot(rnici$i fiin$ial ntre nceput %i sfr%it. Iar ie%irea cea bun(
din cele naturale a celor m(rgini$i ntre nceput %i sfr%it,
este o lucrare atotviguroas( %i supraputernic(, nemijlocit( %i
infinit( a lui Dumnezeu ce lucreaz( la infinit n cei
nvrednici$i de acea ie%ire bun( din cele naturale (8). ~n
sfr%it lucrarea aceasta nemijlocit(, atotviguroas( %i
supraputernic( a lui Dumnezeu, ce lucreaz( la infinit, este o
pl(cere %i o bucurie tainic(, %i supratainic( a celor st(pni$i
de ea n temeiul unei uniri negr(ite %i mai presus de
n$elegere; o bucurie pe m(sura c(reia nu se poate afla minte
sau ra$iune, n$elegere sau cuvnt n lumea celor create.
491

C(ci nu posed( firea ra$iunile celor mai presus de
fire, precum nici legile celor contrare firii. Mai presus de
fire numim pl(cerea dumnezeieasc( %i n$eleas(, pe care
Dumnezeu o procur( firii, unindu-se dup( har cu cei
vrednici. Iar contrar( firii este durerea negr(it( ce se na%te
din lipsa acelei pl(ceri, pe care Dumnezeu o procur( firii,
unindu-se n afar( de har cu cei nevrednici. C(ci Dumnezeu

490
Ie%irea bun( din cele naturale q ip:i++.v +.v io+o .C=3@ -,J0=3;
nu e o ie%ire n jos, o p(r(sire, a puterilor naturale, ci o dep(%ire a
celei mai nalte trepte a lor.
491
Pn( cnd n f(ptur( e Dumnezeu numai ca nceput, ea contribuie cu
lucrarea ei la dezvoltarea darului primit ca nceput. Dar cnd
Dumnezeu s-a f(cut n sfr%it n f(ptur(, adic( nceputul s-a unit cu
sfr%itul, nu mai lucreaz( dect Dumnezeu.
Filocalia
348
unindu-se cu to$i, dup( calitatea dispozi$iei afl(toare n
fiecare, d( fiec(ruia, precum %tie El, sim$irea potrivit(, dup(
cum s-a preg(tit fiecare prin sine nsu%i spre primirea Celui
ce se va uni cu to$i la sfr%itul veacurilor (9).
492

Deci socotesc c( prin "mntuirea sufletelor"ca
sfr%it al credin$ei,
493
corifeul Apostolilor Petru n$elege
mbr($i%area de cele mai presus de fire. "Pentru, aceast(
mntuire, desigur prin Duhul Sfnt au c(utat cu st(ruin$(
Proorocii %i au cercetat cu de-am(nuntul, care %i ce fel de
chip este acela ar(tat lor de Duhul lui Hristos afl(tor n ei,
care le m(rturisea despre patimile lui Hristos %i despre
m(ririle de dup( ele". A%adar pe cel ce caut( cu st(ruin$( n
duh mntuirea sufletelor %i cerceteaz( cu de-am(nuntul
ra$iunile %i podurile duhovnice%ti ale acestei mntuiri, i
pov($uie%te la n$elegere Duhul Sfnt, care nu las( s( r(mn(
n ei nemi%cat( %i nelucr(toare puterea prin care pot s( caute
cu st(ruin$( cele dumnezeie%ti.
Mai nti El nva$( s( "caute" omorrea voin$ei
din p(cat sau a p(catului din (prin) voin$(; %i nvierea voin$ei
n (prin) virtute sau a virtu$ei n (prin) voin$(, De asemenea
s( "cerceteze" modurile de omorre a voin$ei din p(cat, sau a
p(catului din (prin) voin$(; la fel ra$iunile nvierii voin$ei
(prin) virtute %i a virtu$ii (prin) voin$( (10). C\ci prin aceste
moduri %i ra$iuni obi%nuie%te s( se nf(ptuiasc( omorrea
p(catului din (prin) voin$(, sau a voin$ei prin p(cat, precum
%i nvierea virtu$ii n (prin) voin$( sau a voin$ii n (prin)
virtute. Fiindc( ei au n chip v(dit, ca parte n veacul acesta

492
Orice f(ptur( trebuie s( ajung( la o ncetare a lucr(rii ei naturale
(Smb(ta) %i la o s(l(%luire n ea a lucr(rii exclusive a lui Dumnezeu.
F(ptura bun( prin dezvoltarea pn( la limita de sus a posibilit($ilor
sale iar f(ptura rea prin coruperea total ( a puterilor ei naturale.
493
I Petru l, 9.
349
(pe care Scriptura l-a numit "timp"), patimile n Hristos sau
pentru Hristos n preajma firii, patimi pe care le-a m(rturisit
lor Duhul Sfnt, ca s( se s(deasc( n Hristos ntru
asem(narea mor$ii Lui prin omorrea p(catului, dar %i n
asem(narea nvierii, prin lucrarea virtu$ilor (11).
C(ci se cuvine de fapt ca cel ce vrea s( se
mntuiasc( s( omoare nu numai p(catul prin voin$(,
494
ci %i
voin$a ns(%i pentru p(cat (fa$( de p(cat)
495
%i s( nvie nu
numai voin$a pentru virtute,
496
ci %i ns(%i virtutea pentru
voin$(.
497
Aceasta pentru c( ntreaga voin$( omort( s( fie
desp(r$it( de ntregul p(cat omort, nct s( nu-l mai simt(,
%i ntreaga voin$( nviat( s( simt( ntreaga virtute nviat(
printr-o unire nedesp(r$it( (12).
Aceasta "c(utnd-o" mai nti Sfin$ii prin Duhul
Sfnt, au dobndit filosofia lucr(toare. Dup( aceasta,
devenind cura$i %i slobozi de orice ntinare, %i-au mi%cat
ochiul mintal al sufletului spre $inta final( a f(pturilor prin
acela%i Duh, "c(utnd cu st(ruin$(", dup( nvierea voin$ei, %i
nestr(lucirea firii, %i "cercetnd cu "de-am(nuntul" modurile
%i ra$unile nemuririi celei dumnezeie%ti.
498
C(ci nu mai

494
K? npooip:o:i v:ip.ooi +qv /B0:780@. E tot una cu omorrea
p(catului sau prin voin$( (7?v ,07/ +qv npooip:oiv +qv /B0:780;
@F,:>=3@).
495
Q220 ioi oo+qv 7?v 9:408:-=3@ +q /B0:780. E tot una cu omorrea
voin$ei din p(cat (+qv io+o +qv oop+iov +q npooip:o:.
v:ip.oiv). E o paralel( la expresia lui Pavel: "Eu m-am r(stignit
lumii (mi-am omor@t voin$a pentru sau din p(cat) %i lumea s-a
r(stignit mie (am omort p(catul pentru sau din voin$()".
496
Avoo+qooi +q op:+q +qv 9:408:-=3@. E tot una cu nvierea voin$ei
n sau prin virtute (+qv io+o +qv op:+qv +q 9:403:F=-34;
o@0J8>=3@).
497
K? 9:403:F=-3 +qv op:+qv. E tot una cu nvierea virtu$ii n sau prin
voin$( (io+o +qv npooip:oiv +q op:+q ovoi.oiv).
498
Asceza, f(ptuirea moral(, `nvie voin$a. Treapta ulterioar(, gnoza sau
Filocalia
350
"c(utau" nvierea voin$ei, pe care o primiser( deja prin
f(ptuire moral( de la Duhul, precum nu mai "cercetau" nici
modurile ei, ci "c(utau acum cu st(ruin$(" nestric(ciunea
firii, pe care nu o aveau, %i "cercetau cu de-am(nuntul
modurile %i ra$iunile ndumnezeirii ei. Spre aceasta le era
acum tot zorul, dorind slava ei n Hristos, ca precum au
p(timit mpreun( cu El n veacul acesta (pe care, cum am
zis, Scriptura l-a numit "timp"), a%a s( fie %i sl(vi$i mpreun(
cu El n veacul viitor, devenind, ntr-un chip mai presus de
fire, mo%tenitori ai lui Dumnezeu dup( har mpreun( %i
mo%tenitori cu Hristos dup( iconomie, prin puterea ntrup(rii
Celui ce %i-a nsu%it toat( firea.
C(ci Hristos fiind prin fire Dumnezeu %i om, ca
Dumnezeu ~l mo%tenim noi dup( har ntr-un chip mai presus
de fire, prin participarea cea negr(it(. Iar ca om care ne-a
nsu%it pe noi, f(cndu-se pentru noi n chipul nostru, se
mo%tene%te %i El nsu%i pe Sine `mpreun( cu noi, datorit(
coborrii Sale nen$elese. Pe acesta Sfin$ii dorindu-L mai
nainte n chip tainic n duh, au nv($at c( slavei celei ntru
Hristos ce se va ar(ta n viitor pe urma virtu$ii trebuie s(-i
premearg( n timpul de fa$( p(timirile n El pentru virtute.
C(ci "cercetau, zice, care %i ce fel de timp este acela ar(tat
lor de Duhul lui Hristos din ei, care le m(rturisea de mai
nainte p(timirile n Hristos".
Deci ei "c(utau cu st(ruin$(" %i "cercetau cu de-
am(-nuntul" nu numai nestric(ciunea firii %i ra$iunile
ndumnezeirii ei, ci %i timpul n care va veni ncercarea prin
p(timiri de dragul ei, ca s( fac( v(dit( att dispozi$ia celor

ndumnezeirea, ce urmeaz( dup( ncetarea activit($ii morale, nvie %i
firea ntru nestric(ciune %i nemurire. Pn( nu se consolideaz( voin$a
n neschimbabilitatea n bine, nu poate dobndi nici firea
neschimbabilitatea. ~ntre ascez( %i mistic( e o continuitate necesar(.
351
ce o doresc cu adev(rat, ct %i inten$ia celor ce o doresc cu
f($(rnicie; apoi %i timpul, adic( veacul cel(lalt, n care se va
ar(ta prezent( %i actualizat( ndumnezeirea dup( har, care i
va face pe to$i ntru asem(narea dumnezeieasc(, pe m(sura
n care este capabil fiecare s( o primeasc(. Poate aceasta a
numit-o Scriptura "m(rirea" ce va urma ostenelilor pentru
virtute.
Acestea trebuie spuse ca r(spuns celui ce ar zice:
de ce n-a zis Scriptura aici "c(utare" %i cercetare", ci
"c(utare cu st(ruin$(" %i "cercetare cu de-am(nuntul"?
R(spunznd astfel, va ar(ta l(murit n$elesul lor cel mai
apropiat. Dar eu cunosc %i alt n$eles al lor, pe care 1-am
auzit de la oarecare n$elept. Zicea adic( acela, spunnd un
lucru mai tainic despre "c(utarea" %i "c(utarea cu st(ruin$( a
originii (nceputului) %i a $intei finale (sfr%itului). *i anume
despre "c(utare" c( ea e folosit( n chip natural pentru
origine, iar "c(utarea cu st(ruin$(" pentru $inta final(. C(ci
n mod firesc nimeni nu-%i va "c(uta cu st(ruin$(" originea,
precum nimeni nu-%i va "c(uta" n mod firesc $inta final(. Ci
originea %i-o "caut(", iar $inta final( %i-o "caut( cu
st(ruin$(". Dar, zicea, de cnd omul a aruncat prin
neascultare de ndat( ce-a nceput s( existe, nd(r(tul sau
originea proprie, nu mai putea s( "caute" ceea ce s-a c(utat
n urma lui. *i deoarece originea circumscrie n mod natural
mi%carea celor pornite din ea %i $int( final(, n care ca ntr-o
cauz( %i caut( sfr%itul mi%carea celor ce se afl( n mi%care.
Deci omul "c(utndu-%i cu st(ruin$(" $inta sa
final( d( de originea sa, care se afl( n mod natural n $inta
sa final(. C(ci p(r(sind "c(utarea" originii sale, a ntreprins
prin fire "c(utarea cu st(ruin$(" a ei ca $int( final(. Fiindc(
nu era cu putin$( s( scape din hotarul ei, care-1 nconjoar(
din toate p(r$ile %i-%i circumscrie mi%carea. Deci, cum a zis,
Filocalia
352
nu putea "c(uta" originea ajuns( napoia sa, dar a trebuit s(
"caute cu st(ruin$(" $inta final( afl(toare naintea sa, ca s(
cunoasc( prin $inta final( originea p(r(sit(, dup( ce nu a
cunoscut $inta final( din origine.
Poate %i aceasta vrea s( ne nve$e n$eleptul
Solomon cnd zice: "Ce este ce a fost? ~ns(%i ceea ce va fi.
*i ce este ce s-a f(cut? ~ns(%i ceea ce se va face. "Prin
aceasta arat( oarecum cu n$elepciunea originea din $int(,
c(ci nu se mai arat( dup( c(lcarea poruncii $inta final( din
origine, ci originea din $inta final(; nici nu mai "caut("
cineva ra$iunile originii, ci "caut( cu st(ruin$(" pe acelea
care duc pe cei afl(tori n mi%carea spre $inta final(.
Dar cineva ar putea spune c( de multe ori
cuvntul "c(utare" n Scriptur( nu are n mod sigur acest
n$eles. De pild( se spune: "Caut( pacea %i urm(re%te-o pe
ea",
499
sau: "C(uta$i mai nti ~mp(r($ia lui Dumnezeu %i
dreapta Lui".
500
Dar acela poate g(si chiar n aceste locuri,
dac( le prive%te cu aten$ie, nt(rirea celor spuse de noi. C(ci
spunnd Scriptura: "C(ut( pacea %i urm(re%te-o pe ea", prin
aceasta a dat sfatul s( se urm(reasc( originea n $inta final(;
iar "~mp(r($ia", care este originea, a poruncit s( se "caute cu
st(ruin$(" prin dreptate, care este $inta final( a ~mp(r($iei.
C(ci ~mp(r($ia lui Dumnezeu este nainte de orice
"dreptate", mai bine zis e ea ns(%i dreptatea, spre care tinde,
ca spre $inta final(, toat( mi%carea celui ce s( str(duie%te.
Fiindc( dreptatea nseamn( a da n mod egal fiec(ruia dup(
vrednicie; iar ~mp(r($ia este ocrotirea dup( lege. Deci
dreptatea e aceea%i cu mp(r($ia. Prin ea, ca prin $inta final(,
pot merge cu u%urin$( cei ce vor spre ~mp(r($ie, ca spre
origine. Fiindc( dreptatea este ~mp(r($ia lucrat(

499
Ps. 34, 15.
500
Mt. 6, 3.
353
(actualizat(), iar ~mp(r($ia, dreptatea sprijinit( prin fapte.
C(ci a ocroti dup( lege f(pturile, nseamn( a da fiec(reia
cele potrivite cu vrednicia sa. Iar a da fiec(reia cele potrivite
cu vrednicia sa, e tot una cu ocrotirea dup( lege a
existen$elor. Prin urmare nici o deosebire n cuvinte nu
zdruncin( acordul dintre n$elesurile Sf. Scripturi pentru cei
ce n$eleg cu n$elepciune cele dumnezeie%ti.
Iar dac( ar vrea cineva s( n$eleag( %i altfel
"c(utarea" (13), sau "c(utarea cu st(ruin$(" %i "cercetarea cu
de-am(nuntul", va afla c( att "c(utarea" ct %i "c(utarea cu
st(ruin$(" se refer( la minte, iar "cercetarea" %i "c(utarea cu
de-am(nuntul" la ra$iune. C(ci n mod natural "caut("
mintea [i "cerceteaz(" prin fire ra$iunea. "C(utarea" este, ca
s( dau o defini$ie, o mi%care simpl( nso$it( de dorin$(, pe
care o face mintea spre ceva ce poate fi cunoscut; iar
"cercetarea" este o distinc$ie simpl( %i nso$it( de o inten$ie,
pe care o face ra$iunea cu privire la ceva ce poate fi
cunoscut. "C(utarea cu st(ruin$(" este mi%carea p(truns( de
cunoa%tere %i de %tiin$( %i nso$it( de o dorin$( de-o anumit(
calitate sau m(rime, pe care o face mintea spre ceva care
poate fi cunoscut; iar "cercetarea cu de-am(nuntul" este
distinc$ia prin fapte pe care o face ra$iunea cu privire la ceva
ce poate fi cunoscut, mnat( de o inten$ie de o anumit(
calitate sau m(rime. Aplicnd aceste defin$ii la cele
dumnezeie%ti, zicem despre "c(utare" c( este mi%carea
prim( %i simpl( %i nso$it( de dorin$( a min$ii spre propria
cauz(, iar "cercetarea" distinc$ia prim( %i simpl(, pe care o
face ra$iunea cu privire la propria cauz(, mnat( de o
anumit( inten$ie. "C(utarea cu st(ruin$(" este iar(%i mi%carea
p(truns( de cuno%tin$( %i de %tiin$(, pe care o face mintea
spre propria cauz(, mnat( de o dorin$( fierbinte. Iar
"cercetarea cu de-am(nuntul" este distinc$ia, pe care o face
Filocalia
354
ra$iunea ce mpline%te virtu$ile, cu privire la cauza proprie,
mnat( de o inten$ie chibzuit( %i n$eleapt( (14).
Deci %i Sfin$ii Prooroci, "c(utnd cu st(ruin$(" %i
cercetnd cu de-am(nuntul" cele privitoare la mintea
sufletului, erau purta$i spre Dumnezeu de o mi%care
arz(toare %i nfocat(, a min$ii, p(truns( de %tiin$( %i
cuno%tin$( f(ceau cu ra$iunea distinc$ii n$elepte n vreme ce
mplineau poruncile dumnezeie%ti. Iar cei ce-i imit( pe ei
caut( asem(narea st(ruitor, cu cuno%tin$( %i %tiin$(;
mntuirea sufletelor, %i cerceteaz( am(nun$it, cu chibzuin$(
%i n$elepciune distinc$iile din faptele dumnezeie%ti.

Scolii

l. Nici harul dumnezeiesc nu produce ilumin(rile
cuno%tin$ei, dac( nu e cineva n stare s( primeasc(
iluminarea prin puterea natural(, nici capacitatea de primire
a acestuia nu produce iluminarea cuno%tin$ei, f(r( harul care
s( o d(ruiasc(.
2. Cel ce cere f(r( patim(, prime%te harul de a
lucra prin fapte virtu$ile; cel ce caut( n chip nep(tima[, afl(
adev(rul din lucruri prin contemplarea natural(; iar cel ce
bate n chip nep(tima% la u%a cuno%tin$ei va intra
nempiedicat la harul ascuns al teologiei mistice (cuno%tin$a
tainic( despre Dumnezeu).
501

3. Mintea este organul n$elepciunii; ra$iunea al
cuno%tin$ei; ncredin$area (convingerea) amndurora, al
credin$ei, care este sus$inut( prin amndou(; iubirea natural(
de oameni, al darurilor vindec(rilor. C\ci tot darul
dumnezeiesc are n noi, ca putere sau dispozi$ie, un organ
corespunz(tor %i capabil de el. Astfel cel ce %i-a cur($it

501
Cele trei trepte ale urcu%ului duhovnicesc.
355
mintea de orice n(lucire sensibil(, prime%te n$elepciune; cel
ce %i-a f(cut ra$iunea st(pn( peste afectele nn(scute, adic(
peste mnie %i poft\, prime%te cuno%tin$(; cel ce are n minte
%i ra$iune o ncredin$are neclintit( cu privire la Dumnezeu,
prime%te credin$a care toate le poate; iar cel ce a ajuns la
iubirea natural( de oameni, dup( nl(turarea total( a iubirii
p(c(toase de sine, prime%te darurile vindec(rilor.
4. E vorba de lumina sensibil(.
5. E vorba de lumina duhovniceasc(.
6. Se n$elege a celor ce se mi%c( spre Dumnezeu
7. Faptul existen$ei
502
prezint( pe Dumnezeu ca
origine natural( (nceput), iar tendin$a dup( existen$a
fericit(
503
nf($i%eaz( pe Dumnezeu ca $int( final( (sfr%it)
spre care tinde cu voia tot ce e p(truns de dorin$a s( se
zideasc( din nou n Dumnezeu. Unitatatea acestora st( n
existen$a fericit(
504
venit( prin har. Aceasta nf($i%eaz( pe
Dumnezeu, care e prin fire mai presus de orice nceput %i
sfr%it, f(cnd pe cei ce au dup( fire un nceput %i un sfr%it,
s( fie dup( har f(r( de nceput %i f(r( de sfr%it.
8. Prefacerea calitativ( dup( har, pn( la
ndumnezeire, este ie%irea din cele hot(rnicite n mod
natural ntre nceput %i sfr%it.
505

9. Cuvnt tainic spre judecata viitoare.
10. Mai nti cel evlavios "caut(" s( omoare
p(catul pentru voin$( %i voin$a pentru p(cat; pe urm( "cerce-
teaz(" cum %i n ce chip trebuie s( le fortifice pe aceasta una
pentru alta. Dup( mortificarea des(vr%it( a acestora una

502
Ra$iunea existen$ei.
503
Ra$iunea existen$ei fericite.
504
Ra$iunea existen$ei fericite.
505
Cei n(l$a$i peste timp, trebuie s( aib( sim$irea c( sunt f(r( de nceput,
c( ceea ce-i n ei nu are nceput, %i c( sunt f(r( de sfr%it.
Filocalia
356
pentru alta, "caut(" via$a voin$ei n virtute %i a virtu$ii n
voin$(; pe urm( "cerceteaz(" cum %i n ce chip trebuie s(
dea via$( fiec(reia din acestea n cealalt(. "C(utarea" este,
ca s( d(m o defini$ie, dorirea unui lucru dorit, iar
"cercetarea" e c(utarea modului de mplinire a dorin$ei dup(
lucrul dorit.
11. Cel ce a omort voin$a dup( p(cat, s-a
mpreunat cu Hristos ntru asem(narea mor$ii iar cel ce a
nviat-o pe aceasta pentru dreptate, s-a mpreunat cu El %i
ntru asem(narea nvierii Lui.
12. P(catul %i voin$a omorndu-se una pentru alta,
dobndesc o ndoit( nesim$ire una fa$( de alta. Iar dreptatea
%i voin$a avnd via$a una n alta, dobndesc o ndoit( sim$ire
una fa$( de alta.
13. Alt n$eles al acestora.
14. Mintea mi%cndu-se f(r( s( %tie, spre cauza
lucrurilor, numai prin dorin$(, "caut(" numai; iar ra$iunea
scrutnd ra$iunile adev(rate din lucruri, n chip felurit, le
"cerceteaz(".

~ntrebarea 60

"Ca al unui miel nentinat #i nespurcat, care este
Hristos, cunoscut mai nainte de ntemeierea lumii, dar
artat n timpurile din urm pentru noi".
506
De cine cunoscut
mai nainte?

R(spuns

Prin taina lui Hristos cuvntul Scripturii a numit
pe Hristos nsu%i. Aceasta o m(rturise%te limpede marele

506
I Petru l, 19-20.
357
Apostol, spunnd: "Taina cea ascuns( de neamuri, s-a
descoperit acum", de unde se vede c( dup( el taina lui
Hristos e tot una cu Hristos. Iar aceast( tain( este, desigur,
unirea negr(it( %i nen$eleas( a dumnezeirii %i omenit($ii
ntr-un singur ipostas. Unirea aceasta adun( omenitatea la
un loc cu dumnezeirea n tot chipul n ra$iunea ipostasului %i
face din amndou( un singur ipostas compus, f(r( s( aduc(
nici un fel de mic%orare a deosebirii lor fiin$iale dup( fire.
Astfel se nf(ptuie%te, precum am spus, un singur ipostas al
lor, %i totu%i deosebirea firilor r(mne neatins(, ceea ce face
ca %i dup( unire s( se p(streze mic%orat( integritatea lor
dup( fire, m(car c( sunt unite. C(ci acolo unde prin unire nu
s-a produs nici o schimbare sau alterare n cele ce s-au unit,
a r(mas neatins( ra$iunea fiin$ial( a fiec(reia dup( cele ce s-
au unit. Iar acolo unde ra$iunea fiin$ial( a r(mas neatins( %i
dup( unire, au r(mas nev(t(mate %i firile, nepierznd nici
una ale sale din pricina unirii.
C(ci se c(dea F(c(torul a toate, ca f(cndu-se prin
fire, potrivit iconomiei, ceea ce nu era, s( se p(streze pe
Sine neschimbat, att ca ceea ce era dup( fire,
507
ct %i ca
ceea ce a devenit prin fire
508
potrivit iconomiei. Fiindc( nu
se poate cugeta la Dumnezeu vreo schimbare,
509
precum nu
se poate cugeta peste tot vreo, mi%care, care singur( face cu

507
,070 .C=3@
508
.C=-3. E o deosebire ntre .C=-3 [i ,07/ .C=3@.Fiul lui Dumnezeu nu
a devenit "dup( fire" om, dar a devenit "prin fire", adic( ntr-adev(r,
lund o fire omeneasc(, nu numai la aparen$(.
509
E o foarte interesant( deduc$ie a nealter(rii firii omene%ti din Hristos,
Ipostasul lui Hristos e un ntreg nedesp(r$it. Iar acest ipostas fiind
dumnezeiesc, el nu se poate schimba n nimic din ceea ce are. Prin
urmare nici firea omeneasc(, devenit( parte a Cuvntului
Dumnezeiesc, nu poate ie%i din defini$ia ei.
Filocalia
358
putin$( schimbarea la cele ce se mi%c(.
510
Aceasta este taina
cea mare %i ascuns(. Aceasta este $inta fericit( (sfr%itul)
pentru care s-au ntemeiat toate. Acesta este scopul
dumnezeiesc, gndit mai nainte de nceputul lucrurilor, pe
care definndu-1 spunem c( este $inta final( mai nainte
gndit(, pentru care sunt toate, iar ea pentru nici una. Spre
aceast( $int( final( privind, Dumnezeu a adus la existen$(
fiin$ele lucrurilor. Acesta este cu adev(rat sfr%itul.
Providen$ei %i al celor providen$iale, cnd se vor readuna n
Dumnezeu cele f(cute de El. Aceasta este taina care circum-
scrie toate veacurile %i descoper( sfatul suprainfinit al lui
Dumnezeu, care exist( de infinite ori infinit nainte de
veacuri. Iar vestitor (~nger) al ei s-a f(cut ns(%i Cuvntul
fiin$ial al lui Dumnezeu, devenit om. C(ci Aceasta a
dezv(luit, dac( e ng(duit s( spunem, ns(%i adncul cel mai
dinl(untru al bun(t($ii p(rinte%ti %i a ar(tat n Sine sfr%itul
pentru care au primit f(pturile nceputul existen$ei. Fiindc(
pentru Hristos sau pentru taina lui Hristos au primit toate
veacurile %i cele afl(toare n l(untrul veacurilor nceputul
existen$ei %i sfr%itul lui Hristos. C(ci nc( dinainte de
veacuri a fost cugetat( %i rnduit( unirea hotarului
(definitului) %i a nehot(rniciei (indefinitului), a m(surii %i a

510
Mi%carea aci e luat( n sens r(u, ca ie%ire a unei firi din normalitatea
ei. Acest sens p(c(tos al mi%c(rii am v(zut c( l cunoa%te %i Sf.
Grigorie de Nissa (Vita Moysis, P.G. 44, 405 D). Poate c( numai
aceast( mi%care o socote%te nceput al p(catului %i Evagrie Ponticul %i
nu mi%carea n general, cum socote%te Hans Urs von Baltasar (Die
gnostischen Centurien, p. 118). De pild( de aceste dou( feluri de
mi%c(ri vorbe%te Evagrie n Cent. II, cap. 72 (Cap. prognostice):
"Cine a cugetat prima desp(r$ire %i cine a cunoscut prima mi%care (e
desp(r$irea lui Adam de Dumnezeu %i mi%carea lui spre p(cat, n. tr.)
%i cum fiin$ele ra$ionale prin ostenelile lor (mi%carea cea bun( n. tr.)
se ntorc la mo%tenirea lor". (Frankenberg, p. 179).
359
lipsei de m(sur(, a marginii %i a nem(rginirii, a Creatorului
%i a creaturii, a stabilit($ii %i a mi%c(rii (l).
511
Iar aceast( tain(

511
Ideea aceasta o exprim( Sf. Maxim %i n cap. gnost. 1.66-67.
Comentnd aceste capete Hans Urs von Balthasar (Op. c. 135)
spunea: "~ntruparea Domnului este central, sensul %i scopul lumii
r
ba
moartea %i nvierea lui Hristos sunt numai forma concret ( a legii
universale n general, chiar f(cnd abstrac$ie de p(cat. Desigur
Maxim nu exclude p(catul - deci nu e martor direct pentru teoria
seotist( a ntrup(rii - dar modeleaz( legea ntrup(rii dup( legea firii,
ba aceasta e ntocmit( n sfatul dumnezeiesc n vederea aceleia".
(Filoc. rom. II, p. 148-149). ~n acest loc Sf. Maxim spune c( nu abia
p(catul lui Adam, ci ns(%i constitu$ia lumii, a%a cum a ie%it din
gndul %i din actul creator al lui Dumnezeu, o ndrum( spre Hristos.
~n cap. 66-67 gnost. se spusese c( toate cele create au fost ntemeiate
spre Hristos, ntruct toate se cer dup( cruce, mormnt %i nviere.
Acum spune c( aceast( ntemeiere spre Hristos st( n aceea c( toate
cele create se cer dup( unirea cu necreatul, fapt ini$iat prin ntruparea
Cuvntului lui Dumnezeu, n leg(tur( cu aceast( concep$ie amintim
c( Serghie, fostul patriarh al Moscovei, ntr-o epistol( n care lua'
atitudine fa$( de nv($(turile lui Serghie Bulgacov, declara drept
gre%eal( afirma$ia acestuia c(: "Dumnezeu a creat lumea n vederea
ntrup(rii Fiului lui Dumnezeu". El zicea textual: "Dup( concep$ia
lui Bulgacov dimpotriv( ntruparea Fiului lui Dumnezeu nu e simplu
accident (Zufflligkeit) n planul lumii, ei "Dumnezeu a creat lumea
tocmai n vederea ntrup(rii" (Revista "Orient und Occident", Neue
Folge, Erstes Heft, Marz 1936, p.5). F(r( s( ap(r(m concep$ia lui
Bulgacov n ansamblul ei, e v(dit c( fraza lui de mai sus e mai n
acord cu Sf. Maxim dect p(rerea lui Serghie. Aceasta cu att mai
mult cu ct Bulgacov nu exclude cauzalitatea p(catului din
ntruparea Fiului lui Dumnezeu. (Vezi tot acolo, p. 19, unde
Bulgacov %i citeaz( din "Mielul lui Dumnezeu", ed. rus(, Paris,
Ymca Press, 363-438, urm(toarele propozi$ii: "~ntruparea lui
Dumnezeu s-a ndeplinit n toat( nsemn(tatea %i ntinderea ei a%a
cum a fost hot(rt( din vecinicie n sfatul lui Dumnezeu; ea a fost
totu%i ndeplinit( pentru omenirea c(zut(, n urma acestei c(deri, ea a
devenit nainte de toate un mijloc pentru mntuire %i r(scump(rare,
dar %i-a men$inut totodat( plenitudinea nsemn(t($ii ei %i dincolo de
r(scump(rare, c(ci ea nu se epuizeaz( n ultima".
Filocalia
360
s-a nf(ptuit n Hristos, care s-a ar(tat n cele din urm( dintre
timpuri, aducnd prin ea mplinirea hot(rrii de mai nainte
a lui Dumnezeu. Aceasta, pentru ca cele ce se mi%c( dup(
fire s( g(seasc( odihna n jurul Aceluia care este dup( fiin$(
cu totul nemi%cat, din mi%carea lor fa$( de ele nsele %i una
fa$( de alta; de asemenea ca s( primeasc( prin experien$(
cuno%tin$a tr(it( a Aceluia n care s-a nvrednicit s( se
odihneasc(, cuno%tin$( care le ofer( posesiunea fericit(,
neschimbat( %i constant( a Celui cunoscut de ele.
C(ci Scriptura %tie de o ndoit( cuno%tin$( a celor
dumnezeie%ti. Una e relativ( %i const( numai n ra$ionament
%i n n$elesuri, neavnd sim$irea experiat( prin tr(ire a Celui
cunoscut. Prin ea ne c(l(uzim n via$a aceasta. Cealalt( e n
sens propriu adev(rat( %i const( numai n experien$a tr(it(,
fiind n afar( de ra$ionament %i de n$elesuri %i procurnd
toat( sim$irea Celui cunoscut prin participarea la El dup( har
(2). Prin aceasta vom primi n via$a viitoare ndumnezeirea

S-ar p(rea c( dup( Sf. Maxim problema trebuie rezolvat( n sensul
c( %i chiar f(r( de p(cat lumea era destinat( unei ntrup(ri a
Logosului n ea, a unei mor$i %i nvieri a omenit($ii Logosului %i a
lumii n El. Dar p(catul a dat acestei ntrup(ri caracterul de extrem(
chenoz(, crucii caracterul sngeros %i isp(%itor, iar nvierii caracterul
de biruin$( asupra mor$ii. F(r( p(cat ar fi fost o ntrupare, o cruce %i
o nviere mistic(, n sensul c( %i creatul ca atare (chiar ajuns la
nep(timire) trebuie s( primeasc( n El pe Dumnezeu ntr-un mod mai
deplin (ntrupare), s( se odihneasc( de activit($ile %i nsu%irile sale
(moartea) %i s( nvie la o activitate exclusiv dumnezeieasc(
(ndumnezeirea). Logosul cu omenitatea Sa ne-ar fi fost
naintemerg(torul pe acest drum. A%adar taina lui Hristos a fost
rnduit( din veac %i lumea a fost creat( cu o constitu$ie
corespunz(toare cu ea, dar p(catul a modelat ntr-un fel nou
executarea ei. Dar dincolo de sensul r(scump(r(tor impus de p(cat,
ntruparea, moartea %i nvierea Lui au %i sensul mistic %i n acest sens
ele trebuiesc repetate de fiecare f(ptur(.
361
mai presus de fire, ce se va lucra f(r( ncetare. Cuno%tin$a
relativ(, cuprins( n ra$ionament %i n$elesuri, mi%c( dorin$a
spre cuno%tin$a tr(it( prin participare (3). Iar cea tr(it(, care
procur( sim$irea. Celui cunoscut prin participare %i prin
experien$(, nl(tur( cuno%tin$a cuprins( n ra$ionament %i
n$elesuri.
C\ci este cu neputin$(, zic n$elep$ii, s( existe
deodat( cu experien$a lui Dumnezeu, ra$ionamentul cu
privire la El; sau deodat( cu sim$irea lui Dumnezeu,
n$elegerea Lui. Fiindc( prin ra$ionamentul despre
Dumnezeu n$eleg o cuno%tin$( prin analogie, scoas( din
contemplarea lucrurilor. Prin sim$ire, experien$a prin
participare a bunurilor mai presus de fire (4). ~n sfr%it prin
n$elegere, cuno%tin$a simpl( %i unitar( despre El, r(s(rit(
din lucruri. Dar poate c( acestea au valoare n leg(tur( cu
orice alt lucru, dac( experien$a unui anume lucru opre%te
ra$ionamentul cu privire la el %i dac( sim$irea lui d( odihn(
silin$ei de a-1 n$elege. C(ci experien$( numesc cuno%tin$a
tr(it( (,07 - @F:6-30@),care se ive%te dup( ncetarea oric(rui
ra$ionament iar sim$ire ns(%i participarea la lucrul cunoscut,
care apare dup( ncetarea oric(rei n$elegeri. Poate c(
acestea vrea s( ni le spun( n chip tainic marele Apostol
cnd zice: "Ct despre proorocii, se vor desfiin$a; ct despre
darul limbilor, va nceta; ct despre cuno%tin$(, se va
sfr%i".
512
El vorbe%te desigur despre cuno%tin$a afl(toare n
ra$ionament %i n$elesuri.
Aceast( tain( a fost cunoscut( mai nainte de toate
veacurile de c(tre Tat(l, %i Fiul %i Sfntul Duh. De Tat(l ca
acela care a binevoit-o, de Fiul ca acela care a ndeplinit-o,
iar de Sfntu Duh ca acela care a conlucrat. Fiindc( nu este
cuno%tin$a Tat(lui %i a Fiului %i Sfntului Duh, odat( ce una

512
l Cor.13, 3.
Filocalia
362
este %i fiin$a %i puterea lor. C\ci nu ignora Tat(l ntruparea
Fiului, precum nici Duhul Sfnt. Pentru c( n ntreg Fiul,
care mplinea taina mntuirii noastre prin ntrupare, se afla
ntreg Tat(l dup( fiin$(, nu ntrupndu-Se, ci binevoind s( se
ntrupeze Fiul se afla n ntreg Duhul Sfnt dup( fiin$(, nu
`ntrupndu-Se, ci conlucrnd cu Fiul la ntruparea cea
negr(it( pentru noi.
Deci fie c( zice cineva Hristos, fie taina lui
Hristos, singura Sfnta Treime are pre%tiin$a ei dup( fiin$(;
cu alte cuvinte numai Tat(l, Fiul %i Sfntul Duh. *i s( nu se
ntrebe nimeni cu nedumerire, cum Hristos, fiind unul din
Sfnta Treime, e pre%tiut de ea. C(ci nu ca Dumnezeu a fost
Hristos pre%tiut, ci ca om, adic( ntruparea Lui cea dup(
iconomie pentru om. Pentru c( Cel ce este ve%nic existent,
din Cel ve%nic existent mai presus de cauz( %i de ra$iune,
niciodat( nu este pre%tiut. Fiindc( pre%tiute sunt numai
acelea, care au un nceput al existen$ei fiind cauzate. Deci
Hristos a fost pre%tiut nu ca ceea ce era dup( fire ca Sine
nsu%i, ci ca ceea ce s-a ar(tat mai pe urm( f(cndu-Se din
iconomie pentru noi.
C(ci se c(dea cu adev(rat ca Cel ce este dup( fire
f(c(torul fiin$ei lucrurilor, s( se fac( %i Autorul
ndumnezeirii dup( har a celor create, ca astfel D(t(torul
existen$ei s( se arate ca %i D(ruitorul fericirii ve%nice a
existen$ei. Deci dat fiind c( nici una dintre f(pturi nu se
cunoa%te pe sine sau vreun alt lucru ca ceea ce sunt dup(
fiin$(, pe drept cuvnt nu e f(ptur( care s( nu fie lipsit( dup(
fire %i de pre%tiin$a celor ce vor fi. Numai Dumnezeu, care
este mai presus de cele ce sunt, se cunoa%te %i pe Sine ca
ceea ce este dup( fiin$( %i le cunoa%te %i pe toate cele f(cute
de El mai nainte de-a fi. Ba va d(rui dup( har %i f(pturilor
cuno%tin$a despre ele n%ile, ca %i cuno%tin$a reciproc( despre
363
ceea ce sunt dup( fiin$(, %i le va descoperi ra$iunile lor ce se
afl( n El n chip unitar mai nainte de facerea lor.
Unii spun c( Hristos a fost cunoscut mai nainte
de ntemeierea lumii, de c(tre aceia c(rora li s-a ar(tat apoi
n timpurile cele mai de pe urm(, ntruct %i ei au existat
nainte de ntemeierea lumii, mpreun( ca Hristos cel
cunoscut de mai nainte. Dar noi nu primim aceast(
nv($(tur(, fiindc( este cu totul str(in( de adev(r, ca una ce
face fiin$a celor ra$ionale coetern( cu Dumnezeu.
513
C(ci nu
e cu putin$( s( fie cineva cu Hristos precum este El %i apoi
s( nu mai fie cu EI, dac( n El ajung veacurile la cap(tul lor
%i n El se opresc cele ce se afl( n mi%care. Fiindc( n El
nici una dintre f(pturi nu mai este supus( schimb(rii.
514

Iar "nentinat" l-a numit cuvntul Scripturii pe
Hristos %i "nespurcat", ca pe unul ce a fost prin fire cu totul
slobod, att cu sufletul ct %i cu trupul, de stric(ciunea
p(catului. C(ci sufletul lui nu avea ntin(ciunea r(ut($ii, nici

513
Se respinge teoria preexistentei.
514
~n acest sens taina lui Hristos circumscrie toate veacurile sau toate au
fost f(cute pentru ea. Toate se readun( n Dumnezeu dup( har. Dar
Dumnezeu, Cel n care se readun( toate, este Hristos, Logosul cel
ntrupat. Iar prin aceasta, prin faptul c( Dumnezeu, Cel n care
"sfr%esc" toate, e %i om, identitatea fiin$ei omene%ti e asigurat(
pentru vecii vecilor. Minunat( este taina aceasta. Ea face cu putin$(
cea mai strns( unire-a firii omene%ti cu cea dumnezeieasc(,
chez(%uindu-i totu%i schimbarea. Iar mai nainte am v(zut c(
neschimarea aceasta nu nseamn( numai o nealterare n r(u, ci %i o
neie%ire din hotarele ei n sus, c(ci firea omeneasc( e firea lui
Dumnezeu-Cuvntul iar acesta nu se schimb( n nimic din ale Sale.
Dar prin aceasta se asigur( %i neschimbabilitatea firii noastre
ndumnezeite. Cu att mai pu$in se poate altera n r(u o fire
omeneasc( unit( cu Hristos. Prin aceasta se respinge teoria
preexistentei, dup( care sufletele au preexistat la Dumnezeu %i apoi,
c(znd n p(cat, au fost trimise n corpuri.
Filocalia
364
trupul lui spurc(ciunea p(catului.

Scolii

1. Hotarul care cuprinde este marginea acelora
care sunt prin fire m(rginite. Iar m(sura este circumscrierea
cantit\]ii universale [i sfr[itul veacurilor [i al naturilor
vremelnice. Marginea este circumscrierea celor m(rginite n
existen$a lor de un nceput %i un sfr%it. Iar creatura este
ipostasul scos din cele ce nu sunt. Unirea acestora dup(
ipostas, prin Providen$(, cu Acela prin care s-au f(cut
acestea, a fost cugetat( de mai nainte. Aceasta, ca s( se
conserve pe de-o parte existenta lucrurilor dup( fiin$( a%a
cum se cuvenea, pe de alta s( primeasc( o subzisten$( (un
suport) sau un mod de a fi dup( harul dumnezeiesc,
dovedind toat( starea de neschimbabilitate prin unirea cu
Dumnezeu.
2. Cuno%tin$a, zice, este ndoit(. Una st( n
ra$ionament %i n n$elesuri despre Dumnezeu, neavnd
sim$irea celor cugetate printr-o prezen$( a fe$ei lor. Cealalt(
este cea prin tr(ire, care singur( are posesiunea adev(rurilor,
prin prezen$a fe$ei lor, f(r( ra$ionamente %i n$elesuri.
3. Dat fiind c( ra$iunea indic( prin cuno%tin$( un
lucru ce poate fi cunoscut, ea mi%c( dorin$a celor ce sunt
mi%ca$i de ea spre posesiunea lucrului indicat.
4. Cuno%tin$a prin ra$iune premerge oric(rei
experien$e. C\ci posesiunea lucrului e dat( numai prin
experien$(.
365

~ntrebarea 61

"Cci vremea este ca s nceap judecata de la
casa lui Dumnezeu. Iar dac ncepe nti de la noi, care va fi
sfr#itul celor ce nu ascult de Evanghelia lur Dumnezeu? 'i
dac dreptul abia se mntuie#te, unde se va arta
necredinciosul #i pctosul?
515
Ce nseamn: "Vremea este
s nceap judecata de la casa lui Dumnezeu?". Sau: "dac
dreptul abia se mntuie#te?"

R(spuns

Dumnezeu, care a zidit firea omeneasc(, nu a
creat mpreun( cu ea nici pl(cerea nici durerea din sim$ire
(din sim$uri), ci a dat min$ii ei o anumit( capacitate de
pl(cere, prin care s( se poat( bucura n chip tainic de El.
Aceast( capacitate (care e dorin$a natural( a min$ii lui
Dumnezeu), lipind-o primul om de sim$ire ndat( ce a fost
creat, %i-a v(zut pl(cerea mi%cndu-se potrivnic firii, spre
lucrurile sensibile, prin mijlocirea sim$urilor (1). Dar Cel ce
se ngrije%te de mntuirea noastr( a nfipt n mod
providen$ial n aceast( pl(cere, ca pe un mijloc de pedepsire,
durerea, prin care s-a zidit n chip n$elept n firea trupului
legea mor$ii, ca s( limiteze nebunia min$ii, care %i mi%c(,
potrivnic firii, dorin$a spre lucrurile sensibile (2).
Astfel, datorit( pl(cerii potrivnice ra$iunii, care a
p(truns n fire, a p(truns, ca un antidot, %i durerea conform(
cu ra$iunea. Aceasta e mijlocit( de multe p(timiri, ntre care
%i din care este %i moartea, %i are rostul s( nl(ture pl(cerea
potrivnic( firii, ba chiar s( o desfiin$eze cu des(vr%ire, ca s(

515
I Petru l, 17-18.
Filocalia
366
se arate darul pl(cerii dumnezeie%ti n minte (3). C(ci toat(
durerea avnd drept cauz( a na%terii sale fapta unei pl(ceri
care i premerge, e o datorie pe care trebuie s( o pl(teasc( n
chip natural, n virtutea cauzalit($ii, to$i cei ce sunt p(rta%i
de firea omeneasc(. Fiindc( pl(cerea potrivnic( firii e
urmat( n chip firesc de durere n to$i cei a c(ror na%tere a
fost anticipat( de legea pl(cerii f(r( cauz(. Iar f(r( cauz(
numesc pl(cerea primei gre%eli, ntruct nu a fost urmarea
unei dureri premerg(toare.
Deci dup( c(dere to$i oamenii aveau n mod
natural pl(cerea ca anticipa$ie a venirii lor pe lume %i nici
unul nu era liber de na%terea p(tima%( prin pl(cere. De aceea
to$i pl(teau n mod natural durerile ca pe o datorie %i ca pe o
datorie suportau moartea de pe urma lor, %i nu se afla chip
de sc(pare pentru cei tiraniza$i silnic de pl(cerea
nejustificat( (4) %i st(pni$i n mod natural de durerile
justificate %i de moartea cea atotjustificat( de pe urma lor.
516

C(ci pentru desfiin$area pl(cerii atotnecuvenite era trebuin$(
de durerile atotcuvenite de pe urma ei care sf%iau n chip
jalnic pe om (ce-%i avea nceputul facerii n stric(ciunea
pl(cerii %i sfr%itul n stric(ciunea mor$ii). Iar pentru
ndreptarea firii ce p(timea, trebuia s( se iscodeasc( o durere
%i o moarte n acela%i timp %i necuvenit( %i necauzat(;
necauzat( (nevinovat() prin faptul de-a nu avea pl(cerea ca
anticiparea na%terii, %i necuvenit( prin faptul de a nu fi
urmarea unei vie$i p(tima%e. Aceasta pentru c( durerea %i
moartea atotnecuvenit(, a%ezndu-se la, mijloc ntre pl(cere
necuvenit( %i moartea atotnecuvenit(, s( desfiin$eze total
originea atotnecuvenit( a firii din pl(cere [i sfr%itul ei
atotcuvenit prin moarte, cauzat de acea origine. *i a%a s( se

516
Se mai pot traduce: pl(cerea nedreapt( %i durerea sau moartea
dreapt(. Sau pl(cerea necuvenit( %i durerea %i moartea cuvenit(.
367
fac( neamul omenesc iar(%i liber de pl(cere %i de durere,
rec(p(tndu-%i firea limpezimea de la `nceput, nemaifiind
ntinat( de tr(s(turile care au p(truns n firea celor supu%i
fericirii %i stric(ciunii (5).
Pentru aceasta Cuvntul lui Dumnezeu, fiind
Dumnezeu des(vr%it dup( fire, se face om des(vr%it,
constatator din suflet mintal %i trup p(timitor dup( fire,
asemenea nou(, afar( numai de p(cat, neavnd ctu%i de
pu$in pl(cerea r(s(rit( din neascultare, ca anticipa$ie a
na%terii Sale n timp din femeie, dar nsu%indu-%i, din iubirea
de oameni, de bun(voie, durerea de pe urma aceleia, care
este sfr%itul firii (6). Iar aceasta a f(cut-o ca, suferind pe
nedrept, s( desfiin$eze obr%ia noastr( din pl(cerea
necuvenit(, care ne tiraniza firea; c(ci moartea Domnului n-
a fost o datorie pl(tit( pentru aceast( obr%ie din pl(cere, ca
la ceilal$i oameni, ci mai degrab( o putere opus( acestei
obr%ii. De asemenea ca s( nl(ture cuvenitul sfr%it al firii
prin moarte, ntruct acesta (7) nu avea la El ca pricin(
pl(cerea nelegiuit(, pentru care a p(truns (acest sfr%it n
fire) %i, care era pedepsit( prin el dup( dreptate.
517

C(ci Domnul fiind n$elept, drept %i puternic dup(
fire, se c(dea ca n$elept s( nu ignore modul t(m(duirii, ca
drept s( nu nf(ptuiasc( n chip silnic mntuirea omului
st(pnit de p(cat cu voia lui, iar ca atotputernic s( nu se
arate slab n aducerea la ndeplinire a vindec(rii.
~n$elepciunea %i-a ar(tat-o n modul t(m(duirii,

517
Durerea %i moartea n general sunt un flux menit s( spele nceputul
din p(cat al firii, care ntineaz( ntreaga ei existen$(. Dar la omul de
rnd ele nu reu%esc s( urneasc( acest n(mol. La Iisus ns( acest flux
nu se izbe%te de zidul unei origini p(tima%e proprii. De aceea la El
trece dincolo de persoana Sa, cur($ind cu impetuozitatea lui originea
din p(cat a celor ce sunt cop(rta%i la firea Lui omeneasc( %i ca
urmare nl(turnd %i moartea ce rezult( din aceast( origine.
Filocalia
368
f(cndu-se om f(r( vreo schimbare sau %tirbire. Cump(na
drept($ii a ar\tat-o n m(rimea pogorrii, lund de bun(voie
osnda noastr( n tr(s(tura p(timitoare
518
a firii Sale %i
f(cnd din aceast( tr(s(tur( o arm( spre desfiin$area
p(catului %i a mor$ii de pe urma lui, adic( a pl(cerii %i a
durerii de pe urma ei. Pentru c( n tr(s(tura p(timitoare (8)
st(tea puterea p(catului %i a mor$ii, adic( domnia silnic( a
p(catului prin pl(cere %i st(pnirea mor$ii prin durere. C(ci
e v(dit c( n tr(s(tura p(timitoare a firii st( puterea pl(cerii
%i a durerii. Pentru c( vrnd s( sc(p(m de sim$irea
chinuitoare a durerii, ne lu(m refugiul la pl(cere, ncercnd
s( ne mngiem firea torturat( de chinurile durerii. Dar
gr(bindu-ne s( tocim mpuns(turile durerii prin pl(cere,
nt(rim [i mai mult zapisul aceleia mpotriva noastr(,
neputnd ajunge la o pl(cere eliberat( de durere %i de
osteneli (9).
Iar t(ria puterii atotcovr%itoare %i-a ar(tat-o
d(ruind firii neschimbalitatea prin toate cele contrare
suferite de El (10). C(ci d(ruind firii prin patimi
nep(timirea, prin osteneli odihna %i prin moarte via$a
ve%nic(, a restabilit-o iar(%i, nnoind prin priva$iunile Sale
trupe%ti
deprinderile firii %i d(ruindu-i acesteia prin,
ntruparea Sa harul mai presus de fire, adic( dumnezeirea.
F(cutu-s-a deci Dumnezeu om cu adev(rat %i a dat
firii o alt( obr%ie pentru o a doua na%tere, obr%ie care o
duce prin osteneal( %i durere spre pl(cerea viitoare.
519
C(ci

518
K4 no0q+ov. Traducerea cea mai bun( ar fi; modul p(timitor. c(ci e
un mod care influen$eaz( ntreaga fire. E o "existen$ial(" n sensul
filosofiei lui Heidegger.
519
Precum prima obr%ie, pl(cerea mpreun(rii trupe%ti, mna firea, prin
perpetuarea iubirii de pl(cere, spre durere, corup$ie %i moarte, a%a
noua obr%ie, a harului, ndemnnd-o la dureri %i osteneli potrivnice
369
protop(rintele Adam, c(lcnd porunca dumnezeieasc(, a dat
firii alt( obr%ie dect cea dinti, constatatoare din pl(cere,
dar sfr%ind n moartea prin durere; %i a n(scocit, la sfatul
%arpelui, o pl(cere, ce nu era urmarea unei dureri de mai
nainte, ci mai degrab( ducea la durere. Prin aceasta i-a dus,
cu dreptate, pe cei to$i n(scu$i din el dup( trup, mpreun( cu
sine la sfr%itul mor$ii prin durere, datorit( obr%iei lor
nedrepte prin pl(cere. Dar tot a%a Domnul, f(cndu-Se om %i
dnd o alt( obr%ie firii, pentru o a doua na%tere din Duhul
Sfnt, %i primind moartea atotcuvenit( din durere a lui
Adam, devenit( n EL atotnecuvenit(, ntruct nu-%i avea ca
obr%ie a na%terii Sale pl(cerea atotcuvenit( de pe urma
neascult(rii protop(rintelui, a adus desfiin$area ambelor
extreme: a obr%iei %i a sfr%itului f(pturii omene%ti dup(
chipul lui Adam, ca unele ce nu au fost date de la nceput de
Dumnezeu. *i a%a a f(cut pe to$i cei ren(scu$i n El
duhovnice%te, liberi de vina ce ap(sa asupra lor. Drept
urmare ace%tia nu mai au de la Adam pl(cerea na%terii, dar
p(streaz( din pricina lui Adam durerea care lucreaz( n ei
moartea, nu ca o datorie pentru p(cat, ci ca mijloc mpotriva
p(catului, potrivit unei ornduiri n$elepte dintr-o necesitate
natural( (11). Iar cnd moartea nu mai are pl(cerea ca
mam(, care o na%te %i pe care trebuie s( o pedepseasc(, se
face n chip v(dit pricina vie$ii ve%nice.
520
Astfel, precum
via$a lui Adam din pl(cere s-a f(cut maica mor$ii %i a
stric(ciunii, la fel moartea Domnului pentru Adam (c\ci el
era liber de pl(cerea lui Adam), se face n(sc(toare a vie$ii

pl(cerii, o duce spre pl(cerea adev(ratei vie$i.
520
Moartea fiind n grece%te de genul masculin (0/@074;) iar pl(cerea de
genul feminin, textul grec poate permite jocul de cuvinte: cnd
moartea nu mai are pl(cerea ca mam(, se face tat( al vie$ii ve%nice.
Filocalia
370
ve%nice.
521

Deci socotesc c( Scriptura a deosebit bine
lucrurile, ar(tnd cum provenien$a din Adam prin pl(cere,
punndu-%i pecetea silnic( peste fire, a dat-o pe aceasta
hran( mor$ii ce s-a ivit din pricina ei, %i cum na%terea
Domnului dup( trup a adus desfiin$area amndurora, adic( a
pl(cerii din Adam %i a mor$ii din pricina lui Adam, %tergnd
odat( cu p(catul lui Adam %i pedeapsa lui Adam. C(ci nu
era cu putin$( s( fie predat la sfr%it stric(ciunii prin moarte,
cel venit pe lume neatins de originea prin care s-a ivit ca
sfr%it moartea (12). Dar dac(-i a%a, potrivit acestei
deosebiri, pn( cnd au st(pnit silnic peste fire, n ce
prive%te nceputul %i sfr%itul, adic( na%terea %i stric(ciunea,
numai stric(ciunile lui Adam, nu era vremea s( se nceap(
judecata spre deplina osndire a p(catului. Dar cnd s-a
ar(tat Cuvntul lui Dumnezeu n trup %i s-a f(cut om des(-
vr%it, afar( numai de p(cat, purtnd prin fire, dar cu voia
Sa, n trupul lui Adam numai pedeapsa, %i a osndit p(catul
n trup, suferind n chip nevinovat Cel drept pentru cei
drep$i, %i a r(sturnat rostul mor$ii; pref(cnd-o n osnd( a
p(catului din osnd( a firii, a venit vremea s( se nceap(
judecata pentru osndirea p(catului prin r(sturnarea rostului
mor$ii.
Dar s( l(muresc %i mai bine acest lucru: P(catul,
am(gind la nceput pe Adam, l-a nduplecat s( calce porunca
dumnezeieasc(. Prin aceasta dnd fiin$( pl(cerii, iar prin
pl(cere s(l(%luindu-se pe sine n nsu%i adncul (snul) firii,

521
"Via$a" lui Adam e pricin( de moarte ob%teasc(. "Moartea"
Domnului e pricin( de via$a ob%teasc( %i ve%nic(. Pentru c( "via$a"
lui Adam era o fals( via$(, o consumare a adev(ratei vie$i prin
viermele pl(cerii. Iar "moartea" Domnului nu nseamn( o omorre a
vie$ii, ci a viermelui care rodea smburele adev(rat al vie$ii.
371
a osndit la moarte ntreaga fire, mpingnd prin om toat(
firea celor create spre destr(mare prin moarte (13). C(ci
aceasta a pl(nuit-o diavolul cel viclean, sem(n(torul
p(catului %i tat(l r(ut($ii, care prin mndrie s-a nstr(inat pe
sine de slava dumnezeieasc(, iar( din invidie fa$( de noi %i
fa$( de Dumnezeu, l-a scos pe Adam din Rai: s( nimiceasc(
lucrurile lui Dumnezeu %i s( mpr(%tie cele ce au fost aduse
la existen$(. Fiindc( ne pizmuie%te p(catul nu numai pe noi,
pentru slava ce-o primim de la Dumnezeu din pricina
virtu$ii, ci %i pentru Dumnezeu pentru puterea preal(udat( ce
o are n ochii no%trii din pricina mntuirii (14).
Deci toat( firea noastr( este st(pnit( de moarte
din pricina c(derii. Iar motivul st(pnirii era pl(cerea, care,
lundu-%i nceputul dintr-o neascultare, se men$ine de-a
lungul ntregului lan$ de na%teri naturale. Din pricina acestei
pl(ceri a fost adus( moartea ca osnd( peste fire. Dar
Domnul, f(cndu-Se om %i neprimind ca anticipa$ie a
na%terii sale dup( trup pl(cerea necuvenit(, pentru care a
fost adus( peste fire osnda cuvenit( a mor$ii, dar primind
cu voia dup( fire moartea n tr(s(tur( p(timitoare a firii,
adic( suferind-o, a r(sturnat rostul (ntrebuin$area) mor$ii,
nemaiavnd aceea n El rostul de osnd( a firii, ci a
p(catului. C(ci nu era cu putin$( ca n Cel ce nu %i-a luat
na%terea din pl(cere s( fie moartea osnd( a firii. Drept
aceea n El a avut rostul s( desfiin$eze p(catul
protop(rintelui, din pricina c(ruia st(pnea peste toat( firea
frica mor$ii.
C(ci dac( n Adam moartea a fost osnd( a firii,
ntruct aceasta %i-a luat ca obr%ie a na%terii ei pl(cerea, pe
drept cuvnt moartea n Hristos a devenit osnd( a
p(catului, firea rec(p(tnd din nou n Hristos o obr%ie
liber( de pl(cere. Astfel, precum n Adam p(catul din
Filocalia
372
pl(cere a osndit firea la stric(ciune prin moarte %i ct a
st(pnit el a fost vremea n care firea era osndit( la moarte
pentru p(cat, tot a%a n Hristos a fost cu dreptate ca firea s(
osndeasc( p(catul prin moarte %i s( fie vremea n care s(
nceap( a fi osndit p(catul la moarte, pentru dreptatea
dobndit( de fire, care a lep(dat n Hristos cu totul na%terea
din pl(cere, prin, care se ntinsese peste to$i cu necesitate
osnda mor$ii ca o datorie. Deci aceea%i moarte, `n Adam
este o osnd( a firii de pe urma p(catului, iar n Hristos o
osnd( a p(catului de pe urma drept($ii. C(ci cel ce sufer(
moartea ca o osnd( a firii de pe urma p(catului s(u, o
sufer( dup( dreptate. Dar cel ce nu o sufer( de pe urma
p(catului s(u, prime%te de bun(voie moartea adus( n lume
de p(cat spre desfiin$area p(catului, d(ruind-o mai degrab(
din iconomie firii ca un har spre osndirea p(catului.
Deci precum din pricina lui. Adam, care a
nfiin$at prin neascultare legea na%terii din pl(cere %i drept
urmare a acesteia moartea ca osnd( a firii, to$i cei ce aveau
existen$( din Adam, dup( legea na%terii din pl(cere, aveau n
chip necesar %i f(r( s( vrea, mpreunat( virtual cu na%terea,
%i moartea ca osnd( a firii %i deci atunci era vremea n care
firea era osndit( prin p(cat, ntruct st(pnea peste fire
legea na%terii prin pl(cere, tot a%a din pricina lui Hristos,
care a smuls din fire cu totul legea na%terii prin pl(cere %i
prin urmare rostul mor$ii ca osnd( a firii, primind-o de
bun( voie numai ca osnd( a p(catului, to$i cei ce s-au
ren(scut cu voia din Hristos prin baia rena%terii n duh %i au
lep(dat prin har na%terea de mai nainte prin pl(cere din
Adam %i p(zesc harul nep(c(tuirii de la Botez %i puterea
nemic%orat( %i nentinat( a `nfierii tainice n duh, prin legea
poruncilor evanghelice, au n ei dup( cuviin$( moartea
(ntrebuin$area mor$ii) ce se lucreaz( spre osnda
373
p(catului.
522
Ei au apucat vremea n care se osnde%te prin
har p(catul n trup. Iar osndirea aceasta are loc n general
dup( fire, pentru marea tain( a nomenirii, chiar din vremea
ntrup(rii; iar n special, dup( plecarea prin har, din vremea
cnd prime%te fiecare prin Botez harul nfierii. Prin acest
har, lucrat (actualizat) n chip voluntar prin mplinirea
poruncilor,
523
avnd la nceput numai na%terea n duh suport(
fiecare, prin multe p(timiri, moartea (ntrebuin$area mor$ii)
spre osnda p(catului (5).
Pentru c( cel ce a fost botezat %i prime%te Botezul,
nt(rindu-1 prin porunci, nu mai pl(te%te moartea ca o
datorie pentru p(cat, ci prime%te ntrebuin$area mor$ii ca
osnd( a p(catului, care s(-l treac( n chip tainic la via$a
dumnezeieasc( %i f(r( de sfr%it. C(ci Sfin$ii, care au
str(b(tit calea vie$ii de aici trecnd prin multe p(timiri, pe
care le-au purtat cu b(rb($ie pentru adev(r %i dreptate, au
eliberat firea din ei de moartea ca osnd( pentru p(cat, %i
arma mor$ii, care slujea spre nimicirea firii, au folosit-o spre
nimicirea p(catului, dup( pilda c(peteniei mntuirii lor,
lisus. Fiindc( dac( p(catul se slujea de moarte ca de-o arm(
pentru nimicirea firii n cei ce s(vr%eau p(catul asemenea
lui Adam, cu att mai mult se va sluji firea de moarte, ca de-

522
Moartea lui Adam, ca %i moartea lui Hristos e nu numai un eveniment
final care ncheie via$a p(mnteasc( a omului, ci o putere activ(, care
omoar( pe ncetul, cea dinti firea, cea de-a doua p(catul. Fiecare din
aceste mor$i e dat( ca putere, cea din Adam n na%terea din pl(cere,
cea din Hristos n nfierea dup( har. *i fiecare trece din potent( n
realitate actual(, lucrndu-se cea dinti prin continuarea vie$uirii n
pl(cere, cea de-a doua prin mplinirea poruncilor. Mai bine zis nu e o
alt( %i alt( moarte, ci moartea cea dinti, a firii, sufer( o schimbare a
ntrebuin$(rii, a rostului ei.
523
Vezi ideea aceasta la Sf. Marcu Ascetul, Despre Botez, Filocalia,
Vol. I.
Filocalia
374
o arm( spre nimicirea p(catului, n cei ce s(vr%esc
dreptatea prin credin$(.
Drept aceea, cnd s-a nf(ptuit taina ntrup(rii %i
Dumnezeu cel ntrupat a desfiin$at cu totul n cei n(scu$i cu
duhul din El, na%terea firii dup( legea pl(cerii "a venit
vremea s( se nceap( judecata de la casa lui Dumnezeu",
adic( s( fie osndit p(catul, ncepnd s( fie osndit prin
p(timiri de la cei ce cred %i au cunoscut adev(rul %i au
cunoscut prin Botez na%terea din pl(cere. C(ci pe ace%tia i-a
numit Petru "casa lui Dumnezeu", precum m(rturise%te
dumnezeiescul Apostol Pavel, zicnd: "Iar Hristos n casa
Sa, a c(rui cas( suntem noi".
524
Dar %i Petru nsu%i, corifeul
Apostolilor, arat( aceasta prin cuvntul urm(tor: "Iar dac(
(ncepe) nti de la noi (se n$elege judecata), care va fi
sfr%itul celor ce nu ascult( de Evanghelia lui Dumnezeu"?
E ca %i cum am zice: "Dac( noi, care am fost nvrednici$i s(
devenim, din darul Domnului, casa lui Dumnezeu prin Duh,
suntem datori s( ar(t(m o a%a de mare r(bdare n p(timirile
pentru dreptate spre osnda p(catului %i s( primim cu drag(
inim( moartea de ocar( ca ni%te r(uf(c(tori, m(car c(
suntem buni, "care va fi sfr%itul celor ce nu ascult( de
cuvntul Evangheliei"? Cu alte cuvinte, care va fi sfr[itul
sau judecata celor ce nu numai c\ ]in cu toat( silin$a, pn(
la sfr%it, vie %i lucr(toare n suflet %i n trup, n aplecarea
voii %i n fire, na%terea lor de la Adam prin pl(cere, ce
st(pne%te peste fire, dar nu primesc nici pe Dumnezeu %i
Tat(l Fiului celui ntrupat, care ne cheam(, nici pe nsu%i
Mijlocitorul %i Fiul, trimis al Tat(lui, care a primit, cu voia
Tat(lui de bun(voie, moartea pentru noi, ca s( ne mpace cu
Tat(l? Iar aceasta a f(cut-o ca s( ne sl(veasc( pentru Sine de
pe urma faptei Sale, luminndu-ne cu frumuse$ea

524
Evr. 3. 6.
375
dumnezeirii proprii att de mult, ct a primit El s\ fie
necinstit pentru noi, prin p\timirile noastre. C(ci aceasta
socotesc c( este "Evanghelia Lui Dumnezeu": solie %i
ndemn a lui Dumnezeu c(tre oameni, trimis( prin Fiul S(u,
care s-a ntrupat %i a d(ruit ca r(splat( a mp(c(rii cu Tat(l,
celor ce ascult( de El, ndumnezeirea nen(scut( (sau
necreat() (16).
Din pricina aceasta marele Apostol i plnge pe
cei, neascult(tori n cele ce urmeaz(, zicnd: "Iar dac(
dreptul abia se mntuie%te, unde se va ar(ta necredinciosul %i
p(c(tosul? "Drept" nume%te pe cel credincios %i pe cel ce
p(streaz( harul dat lui la Botez, p(zind prin multe p(timiri
nesmuls( din el nfierea prin Duhul. Iar "mntuire", harul
deplin al ndumnezeirii, pe care-l va da Dumnezeu celor
vrednici %i pe care abia l va primi cel ce st(ruie cu toat(
puterea n toate cele dumnezeie%ti, n sfr%it "necredincios"
%i "p(c(tos" nume%te pe cel str(in de harul Evangheliei;
"necredincios" pentru necredin$ n Hristos, iar "p(c(tos",
pentru f(ptura cea veche, care se men$ine vie n el prin
stric(ciunea patimilor. Sau poate "necredincios" a numit
Scriptura pe cel lipsit cu totul numai de cuno%tin$a cea ntru
Hristos, iar "p(c(tos" pe cel ce crede, dar calc( poruncile
evanghelice, care p(streaz( curat( c(ma%a nestric(ciunii
primit( prin sf Botez. Locul acestora, al necredinciosului %i
al p(c(tosului, nu e cunoscut celor ce cultiv( ct de ct
cuno%tin$a tainic(. C(ci cuvntul "unde", indic( desigur un
loc, care nu e lipsit de circumscriere spa$ial( (17). Fa$( de
locul acestora, locul dreptului se deosebe%te prin aceea c( el
nu mai e nf($i%at prin cuvtul "unde", c(ci dreptul a primit
prin har, ca loc mai presus de "unde", pe Dumnezeu nsu%i,
cum i s-a f(g(duit. C(ci Dumnezeu nu este "undeva", ci n chip
absolut dincolo de orice "unde" %i n El este loca%ul tuturor
Filocalia
376
celor mntui$i, dup( cum s-a scris: "Fii mie Dumnezeu
ocrotitor %i loc nt(rit, ca s( m( mntuie%ti". *i tot cel ce nu
se va mp(rt(%i de El, spre a primi din rela$ia cu El fericirea
(18), va fi asemenea unui m(dular al trupului, lipsit cu totul
de lucrarea de via$( d(t(toare a sufletului.
Sau iar(%i, odat( ce Dumnezeu va fi locul
necircumscris, nedistan$at
525
%i nesfr%it al tuturor celor ce se
vor mntui, f(cndu-se pe Sine fiec(ruia pe m(sura pati-
milor nso$ite de cuno%tin$( pe care le-a suportat aici pentru
dreptate, a%a cum se arat( sufletul n m(dularele trupului,
lucrnd n ele dup( capacitatea proprie fiec(rui m(dular %i
legndu-le la un foc ca s( poat( exista %i sus$ine via$a "unde
se va ar(ta necredinciosul %i p(c(tosul", care sunt lipsi$i de
acest har? C(ci cel ce nu poate s( primeasc( pe Dumnezeu
n sine ca s( lucreze n el fericirea, unde se va ar(ta, odat( ce
a c(zut de la via$a dumnezeieasc( cea mai presus de veac, de
loc %i de timp?
Dac( r(mnem deci la n$elesul dinti, la cel
afirmativ, credinciosul %i p(c(tosul care se va ar(ta
"undeva" nu va fi ctu%i de pu$in liber de via$( circumscris(,
el neavnd via$a cea slobod( de orice circumscriere %i
dincolo de orice loc. Iar dac( primim n$elesul al doilea, cel
negativ, e cazul s( ntreb(m unde se va ar(ta necredinciosul
%i p(c(tosul, odat( ce nu va avea pe Dumnezeu, care
mbr($i%eaz( toat( via$a fericit( %i care va fi locul tuturor
celor drep$i? Dac( n-are pe Dumnezeu nsu%i ca loc, cum se

525
/E3/=7074;. Se mai poate traduce: lipsit de intervale. ~ntre Dumnezeu
%i omul mntuit nu va mai fi nici un interval; sau omul mntuit ajuns
n Dumnezeu,spore%te n El ca ntr-un loc continuu, f(r( intervale,
netrebuind s( fac( salturi, sau s(-%i ntrerup( sporirea. Pe de o parte
via$a n Dumnezeu e o odihn(, nemaitrebuind s( schimbe locul",
trecnd dintr-un loc n altul, sau de la un lucru la altul, pe de alta e o
naintare etern( n des(vr%ire.
377
va afla n loca%ul %i n a%ez(mntul fericirii din Dumnezeu?
*i simplu vorbind, dac( dreptul se mntuie%te cu mult(
greutate, ce se va n$elege de cel ce nici gnd n-a avut de
credin$( %i de virtute n via$a de aici? (19).

Scolii

1. Pl(cerea %i durerea nu au fost create, zice,
deodat( cu firea trupului, ci c(lcarea poruncii a n(scocit-o
pe cea dinti, spre coruperea voin$ei, iar pe a doua a adus-o
ca osnd( spre destr(marea firii, ca pl(cerea s( lucreze
moartea de bun(voie a sufletului din pricina p(catului, iar
durerea s( pricinuiasc(, prin destr(mare, nimicirea formei
trupului.
2. Dumnezeu a dat, prin Providen$(, firii durerea
f(r( voie %i moartea de pe urma ei, spre pedepsirea pl(cerii
de bun(voie.
3. C(utarea ostenelilor de bun(voie %i suportarea
celor f(r( de voie, desfiin$eaz( pl(cerea, oprind mi%carea ei
actual(. Dar nu smulg puterea ei, s(l(%luit( ca o lege
mpotriva firii n vederea na%terii. C(ci filosofia care cultiv\
virtutea produce nep(timirea voii, dar nu pe a firii. Iar prin
nep(timirea voii se s(l(%uie%te harul pl(cerii dumnezeie%ti n
minte.
4. Pl(cerea necuvenit( este legea p(catului, care
s-a zidit n fire n urma gre%elii lui Adam.
5. Osteneala %i moartea Domnului au fost mijlocul
care a desfiin$at extremele, ntruct na%terea Lui a fost liber(
de pl(cere, iar moartea trupului S(u dumnezeiesc, lupt(
pentru noi, curat de via$a p(tima%(. R(bdnd pentru noi cu
trupul na%terea %i moartea de bun(voie, s-a f(cut mijloc care
a desfiin$at na%terea noastr( din pl(cere %i moartea de pe
Filocalia
378
urma vie$ii p(tima%e %i ne-a mutat la o alt( via$(, liber( de
nceput temporal %i de sfr%it, pe care nu firea, ci harul o
creaz(.
6. Era cu neputin$( ca firea noastr( supus( pl(cerii
de bun(voie %i durerii f(r( de voie s( fie readus( iar(%i la
via$( de la nceput, dac( nu se f(cea Dumnezeu om, primind
de bun(voie, pentru pedepsirea pl(cerii voluntare a firii
durerea ce nu era anticipat( de na%terea, din pl(cere. ~n
chipul acesta a slobozit firea de osnda na%terii, primind o
na%tere ce nu-%i avea nceputul n pl(cere.
7. Sfr%itul prin moarte al Domnului.
8. Se n$elege c( tr(s(tura p(timitoare a firii.
9. Cum sporim %i mai mult pedeapsa firease( a
durerii, silindu-ne s( o adun(m prin pl(cere.
10. ~n$elepciunea lui Dumnezeu se arat( n faptul
c( se face prin fire om cu adev(rat, dreptatea n faptul c(, ia
prin na%tere tr(s(tura p(timitoare a firii asemenea nou(, iar
puterea n faptul c( preg(te%te firii prin patimi %i moarte o
via$( ve%nic( %i o nep(timire neschimbat(.
11. Domnul, smulgnd n cei n(scu$i n El prin
harul Duhului pl(cerea pornit( din legea p(catului %i prin
aceasta desfiin$nd na%terea dup( trup, le ng(duie s(
primeasc( moartea, care nainte era spre osnda firii, spre
osnda p(catului.
12. Firea oamenilor a avut dup( c(dere, ca nceput
al existen$ei, z(mislirea din s(mn$( mpreunat( cu pl(cere,
iar ca sfr%it moartea prin stric(ciune mpreunat( cu durere.
Domnul ns(, neavnd un asemenea nceput al na%terii dup(
trup, n-a fost supus dup( fire nici sfr%itului adic( mor$ii.
13. Diavolul, vrnd s( ntoarc( firea celor create
n nefiin$(, a luptat s(-l fac( pe om s( calce porunca
dumnezeieasc(.
379
14. Diavolul, pizmuind pe Dumnezeu %i pe noi, %i
convingnd cu viclenie pe om c( e pizmuit de Dumnezeu, l-
a f(cut s( calce porunca. Pe Dumnezeu L-a pizmuit ca s( nu
se arate n fapt (actual) puterea Lui preal(udat(, care
ndumnezeie%te pe om; iar pe om, ca s( nu ajung( p(rta% al
slavei dumnezeie%ti prin virtute.
15. Osnda generala a legii ce st(pnea peste fire
dup( c(dere este ntruparea cea adev(rat( a lui Dumnezeu;
iar osnda special( a legii este rena%terea fiec(ruia prin
voin$(.
16. ~ndumnezeirea nen(scut( este lumina
con%tient( a dumnezeirii n cei vrednici, care nu are un
nceput, ci numai o ar(tare nen$eleas(.
17. Cum trebuie n$eles cuvntul "unde".
18. Cel ce nu va dobndi via$a dumnezeieasc(
curat(, cea nescris( mprejur, nu va fi liber de durere, c\ci
va avea necontenit via$a n(scut( care i va circumscrie exis-
ten$a sau i-o va m(rgini, dar nu via$a nen(scut( %i liber( de
toat( situarea n spa$iu %i de toat( mi%carea n timp, ce nu
poate fi cuprins( %i de aceea nici circumscris(.
526
C(ci via$a
dumnezeieasc( %i nen$eleas(, de%i d( bucurie celor ce se
mp(rt(%esc de ea dup( har, nu poate fi cuprins(. Ea r(mne
pururea necuprins(, chiar celor ce o posed( prin participare,
deoarece ca nen(scut( este prin fire infinit(.
19. Dumnezeu prin una %i aceea%i voin$( nesfr%it
de puternic( a bun(t($ii va cuprinde pe to$i ngerii %i oame-
nii, fie buni, fie r(i. Dar nu to$i ace%tia se vor mp(rt(%i la fel

526
Aici cauza durerii e v(zut( n circumscriere. M(rginirea pune o limit(
a bucuriei. Desigur simplul fapt de-a fi creat nu implic( pentru om
durerea. Altfel durerea ar fi de la Dumnezeu. C(ci omul creat %i
nvinge m(rginirea prin comuniunea cu Dumnezeu. Numai p(catul
mpietre%te n m(rginire.
Filocalia
380
de Dumnezeu, care se afl( n to$i n chip nesilit (/=MF7>;),
n conformitate cu firea, %i au f(cut-o n stare s( primeasc(
n mod actual ra$iunile firii, conform cu ra$iunea ntreag( a
fericirii ve%nice, se mp(rtr(%esc, pentru consim$irea voii lor
cu voia dumnezeieasc(, n ntregime de bun(tate, prin via$a
dumnezeieasc( ce lumineaz( n ei ca n ngeri, sau ca n
oameni. Iar cei ce %i-au f(cut n toate voin$a neconform( cu
firea, pref(cnd-o n factor de risipire a ra$iunilor firii, n
opozi$ie cu ra$iunea fericirii, vor c(dea din ntreaga bun(tate
dumnezeieasc( din pricina dezbin(rii voii lor de voia
dumnezeieasc( prin mprietenirea acestei voi cu o existen$(
tic(loas(. F(cnd a%a, ace%tia pun o distan$( ntre ei %i
Dumnezeu, neavnd ra$iunea fericirii fecundat( de voin$(
prin lucrarea binelui, prin care obi%nuie%te s( se arate via$a
dumnezeieasc(. Deci ra$iunea firii este acul balan$ei, care d(
pe fa$( mi%carea voin$ei fiec(ruia, dac( aceasta se apleac(
spre r(u sau spre bine, urmnd ca n conformitate cu aceast(
mi%care s( se mp(rt(%easc( de via$a dumnezeieasc(, sau s(
nu se mp(rt(%easc(. C\ci sub raportul existen$ei %i al
existen$ei ve%nice, Dumnezeu va cuprinde pe to$i, fiind n
to$i prezent; dar sub raportul fericirii ve%nice, va cuprinde n
chip deosebit numai pe ngerii %i pe oamenii sfin$i, l(snd
celor ce nu sunt a%a nefericirea ve%nic(, ca rod al voin$ei lor.

ntrebarea 62

Ce nseamn ceea ce zice Sfntul Prooroc
Zaharia: "'i am ridicat ochii mei #i am vzut: #i iat o secer
zburnd, lungimea de dou zeci de co&i, iar l&imea de zece
co&i. 'i a zis ctre mine: Acesta este blestemul care iese
peste fa&a a tot pmntul". Iar dup pu&in: "'i o voi scoate
pe ea, zice Domnul Atot&iitorul, [i va intra n casa furului #i
381
`n casa celui ce jur strmb ntru numele meu n chip
mincinos, #i se va a#eza n mijlocul casei lui #i o va pierde
pe ea, #i lemnele ei #i pietrele ei".
527
Ce este secera #i msura
lungimii #i a l&imii? 'i de ce zboar? 'i cine este furul #i
cel ce jur strmb; #i care este casa lui? Ce sunt lemnele #i
pietrele?

R(spuns

Dumnezeu care a zis: "Am nmul$it vedeniile %i n
minile Proorocilor m-am asem(nat",
528
a trimis de mai
nainte, nchipuite prin simboluri, diferite %tiri despre
minunata Sa venire n trup, n vederea mntuirii noastre,
descoperindu-ne prin fiecare Prooroc, alt( %i alt( %tire, dup(
puterea de n$elegere a fiec(ruia. Deci d(ruind %i marelui
Prooroc Zaharia n$elegerea tainelor Sale viitoare n trup, i-a
nf($i%at n chip n$elept spre contemplare o secer(. Prin
aceasta a ar(tat c(, dup( ce se va ntruchipa pe Sine, n mod
felurit %i tainic, n figurile cuprinse n vedeniile Proorocilor,
va primi El nsu%i cu adev(rat %i de bun(voie f(ptura noastr(
prin fire, ca s( arate c( adev(rul prevestit prin figuri a venit
la noi n mod real. Deci secera este Domnul nostru Iisus
Hristos, Fiul cel Unul n(scut %i Cuvntul Tat(lui, Cel ce
pentru Sine este %i r(mne pururea simplu dup( fire, iar
pentru mine se face compus dup( ipostas, precum numai El
%tie, prin primirea trupului nsufle$it mintal, f(r( ca prin
unirea deplin(, cu trupul dup( ipostas s( primeasc(
contopirea ntr-o singur( fire %i f(r( ca prin deosebirea
deplin( fa$( de trup dup( fire s( se taie n doi fii (1). Iar
unire deplin( dup( ipostas numesc des(vr%ita nemp(r$ire,

527
Zah. 5, 1-4. Septuaginta.
528
Osea 12, 10.
Filocalia
382
precum deosebire deplin( dup( fire, des(vr%ita necontopire
%i neschimbare. C(ci taina dumnezeie%tii ntrup(ri nu
introduce prin deosebirea dup( fire a celor din care const( %i
o deosebire dup( ipostas, nici prin unirea dup( ipostas o
contopire ntr-o singur( fire. Primul lucru nu se ntmpl( ca
s( primeasc( taina Treimii n adaos; iar al doilea, ca s( nu
fie dup( fire nimic de un neam %i de o fiin$( cu dumnezeirea
(2). C(ci cele dou( firi s-au mpreunat ntr-un ipostas, dar nu
ntr-o singur( fire. Iar aceasta ca s( se arate prin unire att
unitatea ipostasului, rezultat( din adunarea laolalt( a firilor,
ct %i deosebirea firilor ce s-au ntlnit ntr-o unitate
nedesp(r$it(, fiecare din ele r(mnnd, n ce prive%te
nsu%irea natural(, n afar( de orice schimbare %i contopire.
C(ci dac( mpreunarea firilor s-ar fi f(cut ca s(
dea na%tere unei singure firi, taina mntuirii noastre ne-ar fi
r(mas cu totul necunoscut(, neavnd de unde sau cum s(
putem afla coborrea lui Dumnezeu la noi. Pentru c( n
asemenea caz, sau c( s-ar fi schimbat trupul n firea
dumnezeiasc( din pricina unirii dumnezeie%ti, sau s-ar fi
schimbat fiin$a dumnezeiasc( n firea trupului, sau s-ar fi
contopit amndou( prin cine %tie ce amestec, producnd
vreo alta deosebit( de ele, nemaip(strnd nici una din firile
din care const(, ra$iunea ei ne%tirbit( (3). Dar fie c( s-ar fi
schimbat trupul n firea dumnezeirii, fie c( s-ar fi schimbat
firea dumnezeirii n trup; sau fie c( unirea ntr-o singura fire
ar fi mpins firile spre producerea vreunei alte firi dect ele,
eu n-a% cunoa%te taina ntrup(rii dumnezeie%ti, neputnd
constata dup( unire o deosebire de natur( ntre trup %i
dumnezeire. Iar dac( exist( n Hristos dup( unire vreo
deosebire dup( fire ntre trup %i dumnezeire (c\ci nu sunt
dup( fiin$( unul %i acela%i lucru dumnezeirea %i trupul),
aceasta nseamn( c( unirea firilor mpreunate n El nu s-a
383
f(cut pentru a da na%tere unei singure firi, ci pentru a face s(
rezulte un singur ipostas n privin$a c(ruia nu afl(m n
Hristos nici o deosebire n nici un chip. C(ci dup(
ipostas"Cuvntul este unul %i acela%i cu trupul S(u. Fiindc(
dac( Hristos prime%te cu referire la ceva vreo deosebire
oarecare, nu poate fi dup( acel ceva una `n tot chipul. Dar
dac( cu referire la altceva nu prime%te nici, o deosebire,
dup( acel altceva este %i se zice cu evlavie una n tot chipul
%i totdeauna.
Deci dat fiind c( orice deosebire, ntruct este
deosebire, are ca baz( ctimea celor ce se deosebesc (c\ci
f(r( aceast( ctime n-ar fi deosebire), iar ctimea nu poate fi
indicat( f(r( num(r, bine este s( folosim num(rul numai
pentru ar(tarea deosebirii firilor din care const( Hristos dup(
unire, indicnd dup( aceasta c( firile se p(streaz(
neschimbate dup( unire, dar nu diviznd prin num(r unitatea
celor ce concurg ntr-un singur ipostas. Iar gndul acesta ni-
1 ar(t(m nead\ugnd nici un num(r la cuvntul ipostas. C(ci
n ceea ce nu se cuget( nici o deosebire, nu se introduce nici
o ctime. Iar unde nu poate fi introdus( ctimea, nu-%i are
locul nici num(rul, care indic( deosebirea. Deci dup( ipostas
este compus. C(ci dup( ipostas este unul %i acela%i %i singur.
Astfel pe de-o parte p(zim unitatea %i identitatea ipostasului,
pe de alta m(rturisirn deosebirea firilor ce concurg ntr-un
singur ipostas. Acesta este cel pe care l-a v(zut minunatul
Zaharia zburnd n chip de secer(. C(ci Cuvntul lui
Dumnezeu este secer(torul a toat( r(utatea %i ne%tiin$a.
"Lungimea ei, zice, era de dou(zeci de co$i, iar
l($imea ei de zece co$i". C(ci Hristos, ca Dumnezeu %i
Cuvntul, se l(rge%te progresiv sub chipul Providen$ei pn(
la zece co$i, adic( n cele zece porunci dumnezeie%ti ale
vie$ii active (4). C(ci n zece porunci se l(rge%te Cuvntul
Filocalia
384
lui Dumnezeu, prin care legifernd mplinirea celor ce
trebuiesc f(cute %i re$inerea de la cele ce nu trebuiesc f(cute,
a mbr($i%at toat( mi%carea voii libere a celor providen$ia$i.
Iar ca Cel ce s-a f(cut trup %i s-a ntrupat n chip des(vr%it,
tot El se lunge%te pn( la dou(zeci de co$i din pricin( c(
trupul se alc(tuie%te prin mul$irea elementelor cu sim$urile
(5). C\ci cinci sunt sim$urile %i patru elementele din a c(ror
mpreunare se alc(tuie%te firea oamenilor. Dar cinci nmul$it
cu patru d( num(rul dou(zeci. Iar prin lungime a indicat
Scriptura modul iconomiei, pentru n(l$imea ei %i pentru
faptul c( taina dumnezeie%tei ntrup(ri este mai presus de
toaf( firea.
Secera a fost v(zut( "zburnd", pentru faptul c(
nu are nimic p(mntesc, ca %i pentru iu$imea, agerimea %i,
ntr-o vorb(, pentru scurtimea cuvntului (6). C(ci circumscrie
toat( mntuirea oamenilor numai n inima celor ce se
mntuiesc, dat fiind c( aceasta const( numai n credin$( %i
bun( cuno%tin$( (7). *i de fapt nimic nu po$i face mai iute
dect s( crezi %i mai u%or dect s( m(rturise%ti cu gura harul
Celui n care crezi. Primul lucru arat( iubirea nsufle$it( a
celui ce crede fa$( de F(c(torul lui, iar al doilea dispozi$ia
credincioas( fa$( de aproapele. Iar iubirea %i dispozi$ia
sincer(, sau credin$a %i buna con%tiin$(, sunt mi%c(ri
nev(zute ale inimii, care nu au lips( ca s( se produc( de nici
o materie din afar( "C(ci cuvnt scurt va face Domnul pe
p(mnt".
529

Acesta este "blestemul", pe care l-a trimis
Dumnezeu %i Tat(l peste fa$a a tot p(mntul (8). E blestemul
adev(rat peste blestemul adev(rat. Deoarece neascultarea lui
Adam s-a f(cut blestem prin gre%eala lui, ntruct n-a l(sat
porunca s( creasc( spre a aduce roadele drept($ii, ca s( ia

529
Is 10, 22; Rom. 9, 28.
385
crea$iunea binecuvntare, peste blestemul lui Adam vine
binecuvntarea fireasc( a lui Dumnezeu %i Tat(l, care se
face astfel blestem al blestemului provenit din p(cat, spre
desfiin$area neascult(rii ce-a crescut aducnd roade ale
nedrept($ii, ca s( fie oprit( crea]iunea de-a mai cre%te n
p(cat.
530
C(ci s-a f(cut pentru mine blestem %i p(cat, Cel ce
a deslegat blestemul meu %i a ridicat p(catul lumii.
Fiindc( dou( blesteme aveam eu: unul era rodul
voin$ei mele, adic( p(catul, prin care s(mn$a roditoare a
sufletului, adic( puterea virtu$ii, c(zuse n p(mnt; iar altul
era moartea firii, adus( asupra ei pe dreptate, din pricina voii
mele. Moartea aceasta a mpins firea cu sila %i f(r( s( vrea
acolo unde se sem(nase mi%carea voin$ei mele de bun(voie (9).
Deci Dumnezeu, care a creat firea, a luat asupra Sa de bun(
voie blestemul cu care a fost osndit( firea, adic( moartea, %i
astfel a omort prin propria Sa moarte de pe cruce blestemul
p(catului ce tr(ia n mine prin voia mea. *i a%a blestemul
Dumnezeului meu s-a f(cut blestem %i moarte a p(catului
meu, neng(duind s( ajung( neascultarea la roadele nedrep-
t($ii; dar totodat( s-a f(cut binecuvntare a drept($ii
dumnezeie%ti prin mplinirea poruncilor, %i via$( f(r( de
sfr%it.
531

530
Io. l, 26; II Cor. 5, 21; Gal.3, 13.
531
~ntruparea Fiului lui Dumnezeu e %i binecuvntare %i blestem;
binecuvntare pentru om %i blestem pentru p(cat. C(ci ceea ce e
blestem pentru p(cat, e binecuvntare pentru om.
Dar numirea de binecuvntare %i blestem se refer( aici la
ntruparea Domnului, pentru c( se refer( mai nti la durerea %i la
moartea adus( peste fire n urma

p(catului lui Adam cu voia. Durerea
%i moartea aceasta erau un blestem pentru p(cat, ba ntr-un anumit
sens %i pentru firea omeneasc(. Dar rostul lor era s( fie mai ales o
binecuvntare pentru fire, ntruct l ndemnau pe om s ( se opreasc(
de la p(catul cu voia. Blestemul acesta al doilea 1-a luat Fiul lui
Dumnezeu asupra Sa prin ntrupare, sc(pndu-ne pe noi de ap(sare
Filocalia
386
Aceast( secer(, adic( Domnul %i Dumnezeul
nostru Iisus Hristos, nimice%te pe fur %i pe cel ce jur( stmb
%i casa lui o surp(. Dar furul %i cel ce jur( strmb este
diavolul cel viclean (10). E fur fiindc( a scos cu vicle%ugul
n%el(ciunii pe om din Rai, adic( a r(pit un lucru %i o f(ptur(
%i o avu$ie de pre$ a lui Dumnezeu, tr(gndu-1 n locul
acesta al necazurilor, %i a murd(rit icoana slavei
dumnezeie%ti cu multe pete ale p(catelor. Prin aceasta a
c(utat s(-%i fac( dintr-o avu$ie str(in(, o avu$ie proprie,
poftind cu r(utate bunurile str(ine, nu ca s( le p(streze, ci ca
s( le fure, s( le sf%ie %i s( le piard( (11).
532
Iar jur(tor pe
strmb este fiindc( e mincinos %i n%el(tor. C(ci f(g(duind
s( dea lui Adam slava dumnezeirii, l-a tras spre necinstea %i
batjocura necuvnt(toarelor, ba ca s( spun mai drept, l-a
f(cut mai de ocar( dect orice dobitoc,
533
f(cndu-1 s( fie cu
att mai de ocar( dect dobitoacele prin lipsa lui de ra$iune,
cu ct este mai gre$os ceea ce-i contra firii dect ceea ce-i
conform cu firea. Ba l-a nstr(inat %i de nemurire,
mbr(cndu-1 n haina spurcat( a stric(ciunii.
Iar cas( a acestui fur %i jur(tor pe strmb, s-a f(cut
lumea de aici a stric(ciunii %i a confuziei necontenite, pe care
%i-a nsu%it-o tlh(rindu-1 pe om (12) %i n care i s-a ng(duit
s( tlh(reasc( mai departe, pentru pricinile pe care le %tie
Dumnezeu (13), care l-a ng(duit s( tlh(reasc( pn( ce
d(inuie%te cursul ciclic al timpului.
Dar Cuvntul lui Dumnezeu, a%ezndu-se n
aceast( lume ca ntr-o cas(, prin ntruparea Sa negr(it(, %i

lui. El s-a f(cut blestem n locul nostru, f(cndu-ni-se ns( tocmai
prin aceasta binecuvntare.
532
Io. 10, 10.
533
Ps, 48, 12.
387
legnd pe diavolul,
534
a surpat-o, iar lemnele %i pietrele ei,
adic( statuile %i altarele %i soclurile statuilor le-a d(rmat %i
le-a nimicit (14). C(ci prin ele diavolul, tat(l minciunii, %i
nchipuia c( e cinstit de cei r(t(ci$i ca un fel de Dumnezeu
pocit %i multiform, datorit( faptului c( f(cuse din nebunia
lor un mijloc de sl(vire proprie, ca unul ce e cu mult mai
nebun dect cei astfel prosti$i. Fiindc( ce e mai nesocotit
dect a-%i nchipui cineva un lucru care prin fire nu exist( cu
adev(rat. Deci Mntuitorul sufletelor %i trupurilor noastre,
care s-a f(cut om din iubire de oameni, a%ezndu-se prin
trup n aceast( cas( a furului %i a jur(torului pe strmb, care
este diavolul, adic( n aceast( lume, a surpat-o ntreag(,
adic( a nimicit modul ei r(t(cit de mai nainte (15) %i a
ndreptat-o iar(%i potrivit cu ra$iunea cuno%tin$ei adev(rate.
*i scurt vorbind, alungnd pe tlhar din avu$iile str(ine, s-a
f(cu iar(%i El st(pn peste ai s(i prin virtute, zidind peste tot
p(mntul de sub cer, n chip m(re$, Sfnta Lui Biseric(.
Sau poate e fur diavolul (16), fiindc( unelte%te
pn( ast(zi cum s( atrag( prin vicle%ugul n%el(ciunii dorin$a
fiec(ruia spre el. Iar jur(tor pe strmb %i mincinos, fiindc( e
n%el(tor %i am(ge%te pe cei u%uratici s( se despart( de
bunurile din mn( n n(dejdea altora %i mai bune %i fiindc(
pricinuie%te pe neobservate, prin, lucrurile socotite dulci, tot
felul de greut($i, celor ce ascult( de el. Iar "casa" acestui fur
%i mincinos este dispozi$ia iubitoare de p(cat a inimii
fiec(ruia. Ea are ca pietre" nvrto%area %i nesim$irea inimii
fa$( de cele bune, iar ca "lemne" amintirile ce aprind u%or
focul necurat al patimilor.
Sau poate Scriptura nume%te "lemne", n chip
figurat, pofta (17). Aceasta fiindc( s-a scris c( lemnul a

534
Mt. 12, 29.
Filocalia
388
corupt prima dat( mi%carea ei,
535
ndreptnd-o mpotriva
firii; apoi fiindc( ea este puterea sufletului care se aprinde
de orice patim(, ca materia lemnoas( de foc. Iar prin
"pietre" se indic( poate duritatea %i nesim$irea mi%c(rilor
iu$imii, care nu ascult( de ra$iunea virtu$ii. Pe toate acestea,
mpreun( cu "casa," n care se g(sesc, adic( cu dispozi$ia
l(untric(, le surp( %i le nimice%te Cuvntul lui Dumnezeu,
prin s(l(%luirea Sa sco$nd din ea, mai nti prin credin$(, pe
diavolul, care %i f(cuse odinioar( prin am(gire locuin$a n
ea si care se socotea c( e tare. Pe acesta l leag( cu lan$uri de
nesf(rmat %i-i pr(deaz( casa, sco$nd din inim( deprinderea
lesne de aprins a patimilor mpreun( cu `nvrto%area fa$( de
cele bune.
536
Sau poate nume%te "pietre" nep(sarea sufletului
fa$( de cele bune, adic( nesim$irea fa$( de virtu$i. Iar prin
"lemne" rvna fa$( de cele rele (18). Toate acestea
alungndu-le Cuvntul din inimile credincio%ilor, nu nce-
teaz( s( mp(ciuiasc( %i s( uneasc( ntr-un singur trup al
virtu$ilor pe cei de departe %i pe cei de aproape, surpnd
peretele din mijloc al desp(r$iturii, adic( p(catul %i rupnd
zapisul care ne obliga voin$a spre r(u, %i supunnd cugetul
trupesc legii duhului.
537
Prin cei de departe a n$eles, cred,
mi%c(rile sim$irii, care sunt dup( fire cu totul str(ine de
legea lui Dumnezeu. Iar prin cei de aproape lucr(rile
cuget(toare (mintale) ale sufletului, care dup( rudenie nu
sunt departe de Cuvntul. Pe acestea le adun( Cuvntul dup(
surparea legii trupe%ti, unindu-le laolalt( n duh prin
virtute.
538
C(ci prin "peretele din mijloc"cred c( a n$eles

535
Gen. 3, 2.
536
Lc, 11, 22.
537
Ef. 2,. 14-17. Col. 2, 14.
538
Prin modul virtu$ii.
389
legea trupului cea dup( fire, afec$iunea fa$( de patimi, sau
p(catul. Pentru c( numai afec$iunea cea de ocar( fa$( de
patimi se face zid al legii firii, adic( al p(r$ii p(timitoare a
firii, desp(r$ind trupul de suflet %i de ra$iunea virtu$ilor,
neng(duind s( se fac( cu ajutorul f(ptuirii trecerea la trup
prin mijlocirea sufletului (19).
Dar venind Cuvntul %i biruind legea firii, adic( tr(s(tura
p(timitoare a firii, a desfin$at afec$iunea fa$( de patimile
contrare firii.
Acesta este Domnul meu %i Dumnezeul meu
Hristos Iisus, pe care L-a v(zut Proorocul ca pe o secer(, avnd
dou(zeci de col$i lungime, ca unul ce mbr($isaz( toat(
lucrarea sim$urilor ndreptat( spre cele sensibile, %i zece co$i
l($ime, ntruct Dumnezeul %i Mntuitorul meu cuprinde
toat( mi%carea ra$ional(. C(ci spun unii c( a num(ra e o
fapt( ce apar$ine prin fire numai ra$iunii. Iar decada este
mbr($i%area %i sfr%itul oric(rui num(r. Prin urmare
Cuvntul lui Dumnezeu mbr($isaz( nu numai puterile
sim$urilor, ci %i lucr(rile mintale, ca unul ce e F(c(tor nu
numai al corpurilor, ci %i al celor necorporale.
Iar "secer(" a fost numit n vedenie, nu numai
fiindc( secer( din firea ra$ional( r(ul pe care nu El L-a
sem(nat %i adun( firea pe care nu El a mpr(%tiat-o. Ci %i
pentru c( secer( a%eaz( n hambarele dumnezeie%ti pe cei
mntui$i (20); n sfr%it %i pentru c(, fiind mnuit de lucr(rile
virtu$ilor, se une%te cu puterile f(ptuioare ale sufletului (21).
Dar pentru cel ce vrea s( vad(, cuvntul Scripturii
indic( aici dou( persoane %i dou( case, pe care le
desfiin$eaz( secera. C(ci se zice: "*i va intra n casa furului
%i n casa celui ce jur( strmb n numele Meu". Prin cele
dou( persoane a indicat cele dou( lucr(ri generale ale
am(girii diavole%ti, care le cuprind pe toate celelalte, sau
Filocalia
390
cele dou( moduri ale lucr(rilor. Iar prin cele dou( case a
indicat cele dou( dispozi$ii generale ale omului, favorabile
r(t(cirii, care le con$in pe toate celelalte. De pild( cnd cel
r(u r(pe%te prin vicle%ugul am(girii cuno%tiin$a nn(scut( a
firii despre Dumnezeu, atr(gnd-o spre sine, e "fur", ntruct
ncearc( s( se fac( st(pn peste nchinarea datorat( lui
Dumnezeu, sau cu alte cuvinte abate vederea mintal( a
sufletului de la ra$iunile duhovnice%ti din f(pturi %i
circumscrie puterea cuget(rii numai la privirea nf($i%(rii din
afar( a lucrurilor sensibile. Iar cnd abuzeaz( de mi%c(rile
fire%ti, atr(gnd puterea de activitate a sufletului n chip
sofistic spre cele contrare firii %i prin cele p(rute bune
ispite%te prin pl(cere dorin$a sufletului spre cele rele, "jur(
strmb" pe numele Domnului, ducnd sufletul am(git spre
alte lucruri dect spre cele f(g(duite. Deci este "fur" fiindc(
r(pe%te la sine cuno%tin$a firii, avnd drept cas( dispozi$ia
iubitoare de ne%tiin$( a celor am(gi$i. *i "jur( strmb",
fiindc( nduplec( puterea de activitate a sufletului s( se
osteneasc( zadarnic cu cele contrare firii, avnd drept cas(
dispozi$ia iubitoare de p(cat a voii celor care l ascult( (22).
A%adar diavolul este "fur", fiindc( strmb( cuno%-
tin$a firii
539
%i "jur( strmb", fiindc( abate puterea de
activitate a firii de la s(vr%irea virtu$ii. Casa "furului" este
dispozi$ia sufleteasc( ce st( la baza unei cunoa%teri
mincinoase, iar casa "celui ce jur( strmb" este dispozi$ia
str(b(tut( de necur($ia patimilor de ocar(. ~n acestea
p(trunznd cu iubire de oameni cuvntul mntuitor al lui
Dumnezeu, le face loca% al lui Dumnezeu prin Duhul,
aducnd cuno%tin$a adev(rului n locul r(t(cirii %i al
ne%tiin$ei %i virtutea %i dreptatea n locul r(ut($ii %i al
vicleniei. ~n felul acesta %i face prin ele ar(tarea n cei

539
Schimb( direc$ia cunoa%terii naturale.
391
drep$i.
Deci prin persoane Scriptura a indicat modurile
vicleniei variate a unuia %i aceluia%i diavol r(u, iar prin
"case" dispozi$iile corespunz(toare cu aceste moduri ale
celor st(pni$i de diavol.
Dar "fur" mai este %i cel ce folose%te cuvintele
dumnezeie%ti spre am(girea celor ce-l ascult(, f(r( s( fi
cunoscut puterea lor prin fapte. E cel ce se ndeletnice%te cu
rostirea goal( a lor pentru a cump(ra slav( %i vneaz( prin
cuvntul limbii lauda ascult(torilor, adic( renumele de
drept. Simplu vorbind, "fur" este cel a c(rui via$( nu
corespunde cuvntului %i a c(rei dispozi$ie sufleteasc( e n
contrazicere cu limba, adic( cel ce se ascunde sub bunurile
str(ine (23). Scriptura zice cu dreptate despre acesta: "Iar
p(c(tosului i-a zis Dumnezeu: pentru ce poveste%ti drept($ile
mele %i iei asupra ta leg(mntul meu prin gura ta ?
540

*i iar(%i "fur" este cel ce acoper( cu modurile %i
cu moravurile v(zute viclenia nev(zut( a sufletului %i cu
nf($i%(ri de bun( cuviin$( dispozi$ia dinl(untru (24). C(ci
precum fur( cel de mai nainte prin declamarea cuvintelor
cuno%tin$ei mintea ascult(torilor, la fel fur( acesta prin
f($(rnicia moravurilor sim$irea privitorilor (25). C(tre
ace%tia de asemenea se va zice: "Ru%ina$i-v( cei ce v-a$i
mbr(cat n ve%minte str(ine, sau: "Domnul va descoperi
chipul lor n ziua aceea".
541
Dar mie mi pare c( aud n
fiecare zi pe Dumnezeu zicndu-mi acestea n ascunsul
inimii, ca unul ce m( simt vinovat de amndou( lucrurile.
Iar "cel ce jur( strmb sau mincinos n numele
Domnului", este acela care f(g(duie%te lui Dumnezeu o
via$( virtuoas( %i face lucruri str(ine f(g(duin$ei, iar prin

540
Ps. 49,17.
541
Is. 3, 17.
Filocalia
392
ne`mplinirea poruncilor calc(, ca %i mine leg(mntul ce %i l-
a luat de a duce o via$( evlavioas(. Scurt vorbind, cel ce jur(
strmb %i mincinos este acela care s-a hot(rt s( tr(iasc(
dup( voia lui Dumnezeu, dar nu s-a mortificat deplin fa$( de
via$a aceasta. El a jurat lui Dumnezeu, adic( a f(g(duit s(-%i
p(zeasc( cursul vie$ii f(r( de ocar( n nevoin$ele
dumnezeie%ti, dar nu a mplinit f(g(duin$a %i de aceea nu e
deloc vrednic de laud( (26). "C(ci l(uda-se-va, zice, tot cel
ce se jur( ntru El", adic( tot cel ce f(g(duie%te lui
Dumnezeu via$a sa %i mpline%te cu adev(rat jur(mntul
bunei f(g(duieli prin faptele drept($ii. Dar dac( cel ce mpli-
ne%te f(g(duin$ele sale va avea laud(, fiindc( a jurat lui
Dumnezeu %i %i-a $inut jur(mntul, v(dit este c( cel ce %i-a
c(lcat leg(mintele sale va avea parte de mustrare %i de ocar(,
ca unul ce a min$it.
Intrnd secera, adic( cuno%tin$a lui Dumnezeu %i
Tat(l, care e prin fiin$( cuno%tiin$( %i virtute, n inimile
acestora ca n ni%te case, cu alte cuvinte n dispozi$ia
fiec(ruia, le nimice%te cu totul, desfiin$nd prin schimbarea
spre bine, starea de mai-nainte a inimii fiec(ruia, %i
ducndu-i pe amndoi spre mp(rt(%irea de binele ce le
lipse%te. Astfel preface pe furul cuno%tin$ei n lucr(tor
nenfricat al adev(rului, iar pe furul blnde$ei aparente a
moravurilor n cultivator destoinic al dispozi$iei ascunse a
sufletului; de asemenea pe cel ce jur( strmb l face p(zitor
adev(rat al f(g(duin$elbr sale, ce-%i nt(re%te f(g(duin$ele
prin mplinirea poruncilor.

Scolii

1. Prive%te taina; prive%te cum aduce la t(cere pe
cei ce socotesc c( firile stau de sine; prive%te moartea.
393
Italianului %i a lui Nil.
542

2. Nu admitem, zice, n Hristos vreo deosebire a
ipostasurilor, fiindc( Treimea a r(mas Treime %i dup( ce s-a
ntrupat Dumnezeu %i Cuvntul, nead(ugndu-i-se Sfintei
Treimi vreo persoan( din pricina ntrup(rii. Dar admitem o
deosebire a firilor, ca s( nu nf($i%(m trupul de-o fiin$( cu
Cuvntul dup( fire.
3. Cel ce nu admite deosebirea firilor, nu are prin
ce s( adevereasc( m(rturisirea c( Cuvntul a devenit trup
f(r( schimbare, nerecunoscnd c( ceea ce a primit %i ceea ce
a fost primit n ipostasul cel unic al lui Hristos %i Dumnezeu
cel unul, s-au p(strat dup( fire ca ceea ce erau.
4. De ce este Domnul secer( %i ce nseamn(
l($imea de zece co$i.
5. De ce tot El, ca secer(, are lungimea de
dou(zeci de co$i.
6. De ce a v(zut Proorocul secera zburnd.
7. Credin$a na%te prin n(dejde iubirea des(vr%it(
fa$( de Dumnezeu; iar con%tiin$a cea bun( na%te prin p(zirea
poruncilor iubirea fa$( de aproapele. C(ci con%tiin$a cea
bun( nu are ca pr% porunca c(lcat(. Iar acestea le poate
crede numai inima celor ce se doresc dup( mntuirea cea
adev(rat(.
8. Cum este Domnul blestem %i al cui blestem
este.
9. Pentru c( omul avea dorin$a ndreptat( spre
p(mnt, ntr-acolo era mpins %i el, f(r( s( vrea, de c(tre
moarte.
10. Ce este "furul" %i "cel ce jur( strmb".
11. Furt viclean este robirea firii prin am(gire.

542
Nu se %tie cine a fost acel Nil de credin$( latin(, sau grec din Calabria.
Se combate aici teza nestorian( sau adop$ian(.
Filocalia
394
Sf%ierea cu care sf%ie divolul pe cei r(pi$i de el, este
junghierea voin]ei `ndreptate spre via$( n Dumnezeu %i
omorrea total( a amintirii acelei vie$i. Iar pierzania este
ne%tiin$a ce se na%te n cei sf%ia$i, din lipsa cuno%tin$ei lui
Dumnezeu. C(ci de aceea le fur( gndul r(pindu-i la sine, ca
s(-i lipseasc( de via$a ntru virtute %i cuno%tin$(.
12. Ce este casa "furului %i "a celui ce jur(
strmb".
13. Ar putea spune cineva c( pricina pentru care
s-a ng(duit diavolului s( tlh(resac( este aceea ca s(
cunoasc( %i oamenii din experien$( r(utatea lui %i a%a:
ar(tndu-se s( li se fac( %i mai urt; de asemenea ca to$i
oamenii s(-%i descopere unii,(kora, prin cercare, dispozi$ia
sufletului %i prin acesta fiecare s(-%i aib( sie%i con%tiin$a
proprie ca ap(r(toare l(untric(. C(ci Dumnezeu nu are lips(
de o astfel de experien$(, ca s( ne afle cum suntem, avnd
cuno%tiin$a tuturor n modUin$ial %i nainte de na%terea lor.
14. Ce, sunt lemnele %i ce sunt pietrele.
15. Surparea casei, adic( a lumii r(t(cite s-a f(cut
prin ntrupare.
16. ~nf($i%area acelora dup( alt n$eles.
17. Alt n$eles al acelora.
18. Acest n$eles se potrive%te pentru cei p(tima%i.
C(ci cel ce p(time%te de nemi%carea total( fa$( de bine, se
mi%c( ct se poate de repede spre, r(u. Fiindc( nemi%carea
iat( de amndou( e cu neputin$(.
19. Mi%carea sim$urilor mpreunat( cu lucrarea
min$ii, d( na%tere virtu$ii nso$it( de cuno%tin$(.
20. Pentru ce l-a numit "secer(".
21. Cuvntul se une%te cu puterile de activitate ale
sufletului, secera cu mna secer(torului, pentru a t(ia
patimile %i a aduna virtu$ile.
395
22. Diavolul e "fur" fiindc( produce ne%tiin$a; %i
jur( strmb", fiindc( produce r(utate. El are drept "case"
mintea am(git( a celor ne%tiutori %i aplecarea spre p(cat a
voii celui p(c(tos.
23. ~n$eles frumos %i foarte potrivit nou( celor ce
falsific(m, de dragul slavei de%arte, podoaba virtu$ii %i a
cuno%tin$ei.
24. Dar "fur" este, zice %i cel ce %i d( cu
pref(c(torie o nf($i%are am(gitoare de om virtos %i acoper(
cu ar(tarea din afar( viclenia ascuns( a voin$ei.
25. Cel ce simuleaz( cuno%tin$a numai prin rostire
de vorbe, fur( mintea ascult(torilor spre slava proprie; iar
cel ce face prin purt(ri pe virtuosul, fur( vederea privitorilor
spre slava proprie. Amndoi furnd prin am(gire, duc la
r(t(cire: unul n$elegerea sufleteasc( a ascult(torilor, cel(lalt
sim$irea trupeasc( a privitorilor.
26. Ce este cel ce "jur( strmb".

~ntrebarea 63

La acela#i Prooroc s-a scris iar#i: "'i a zis ctre
mine: Ce vezi? 'i am zis: Am vzut, #i iat un candelabru
(sfe#nic) cu totul de aur #i o lamp (fclie) deasupra lui; #i
#apte candele pe el #i #apte plnii la candelele de pe el. 'i
doi mslini deasupra lui, unul de-a dreapta lampei #i altul
de-a stnga".
543
Ce este candelabru #i de ce e de aur; ce este
lampa de deasupra lui ce sunt cele #apte candele, ce sunt
cele #apte plnii la cele #apte candele, ce sunt cei doi mslini
#i de ce se afl de-a dreapta #i de-a stnga lmpii?

543
Zah. 4, 2 - 3.
Filocalia
396

R(spuns

Cuvntul proorocesc, descriind de departe, n
chip, simbolic m(re$ia prealuminat( %i suprastr(lucit( a
Sfintei Biserici a zugr(vit vedenia aceasta astfel, voind s(
arate, cred, n$elesul tainei celei noi a ei. Deci candelabrul
cu totul de aur este Biserica atotl(udat( a lui Dumnezeu,
curat( %i nentinat(, neprih(nit( %i nealterat(, nemic%orat( %i
primitoare a adev(ratei lumini (1). C(ci se spune c( aurul
fiind inalterabil, dac( e scufundat n p(mnt nu se nnegre%te
%i nu e ros de rugin\ iar dac( e ars nu se mic%oreaz(. Afar(
de aceea, el nt(re%te %i nnoie%te prin for$a sa natural(
puterea v(zului celor ce %i-o a$intesc asupra lui. A%a este %i
Biserica atotsl(vit( a lui Dumnezeu, care ntrece n chip real
cea mai curat( natur( a aurului. Ea e nealterat(, ca una ce
nu are nici un amestec str(in n nv($(tura ei tainic( despre
Dumnezeu, m(rturisit( prin credin$( (2); e curat(, ntruct
str(luce%te de lumina %i de slava virtu$ilor (3); e nentinat(,
nefiind p(tat( de nici o murd(rie a patimilor (4); e
neprih(nit(, ca una ce nu are atingere cu nici unul din
duhurile rele (5). Tr(ind n mprejur(rile p(mnte%ti, ea nu e
nnegrit( de rugina p(catului, n sfr%it ea r(mne
nemic%orat( %i nempu$inat(, deoarece, cu toate c( e ars( din
vreme n vreme n cuptorul prigoanelor %i ncercat( de
r(scoalele necontenite ale ereziilor, nu sufer( sub povara
ncerc(rilor nici o sl(bire n nv($(tura sau via$a, n credin$a
sau disciplina ei (6). De aceea ea nt(re%te prin har
n$elegerea, celor ce caut( spre ea cu evlavie. C\ci ea
cheam( pe de-o parte pe necredincio%i, d(ruindu-le lumina
cuno%tin$ei adev(rate, pe de alta p(streaz( pe cei ce
contempl( cu iubire tainele ei, p(zind nev(t(mat( %i f(r(
397
bete%ug pupila n$elegerii lor. Iar pe cei ce au suferit vreo
cl(tinare i chem( din nou [i le reface prin cuvnt de ndemn
n$elegerea bolnav(. A%a se n$elege candelabrul v(zut de
Prooroc, dup( unul din n$elesurile cuvintelor de mai sus.
Iar lampa de deasupra lui este lumina p(rinteasc(
%i adev(rat(, care lumineaz( pe tot omul ce vine n lume
544

(8): adic( Domnul nostru Iisus Hristos. Acesta, prin primirea
trupului nostru luat de la noi, s-a f(cut %i s-a numit lamp(, ca
Cel ce e n$elepciunea %i Cuvntul cel dup\ fire al lui
Dumnezeu %i Tat(l, care e propov(duit n Biserica lui
Dumnezeu prin credin$a cea dreapt( %i e n(l$at %i dezv(luit
ntre neamuri de vie$uirea virtuoas( prin p(zirea poruncilor.
El lumineaz( ca o lamp( (f(clie) tuturor celor din cas(, adic(
din lumea aceasta, precum El nsu%i zice: "Nimeni nu
aprinde f(clie %i o pune sub obroc, ci n sfe%nic de lumineaz(
tuturor celor din cas(".
545
Deci s-a numit pe sine "f(clie",
pentru faptul c( fiind dup( fire Dumnezeu %i f(cndu-Se
trup dup( iconomie, ca lumin( dup( fiin$( e $inut n scoica
trupului n chip necircumscris prin mijlocirea sufletului ca
f(clie, cum e $inut focul prin fe%til(. Aceasta a n$eles-o %i
marele David, cnd a numit pe Domnul "f(clie", zicnd:
"Legea ta este f(clie picioarelor mele [i lumin( c(r(rilor
mele".
546
C(ci Mntuitorul %i Dumnezeul meu m( izb(ve%te
de ntunericul ne%tiin$ei %i al r(ut($ii. De acea a %i fost numit
de Scriptur( "f(clie". C\ci cuvntul (grecesc) 2CM@4;
(f(clie), vine de la a dezlega ntunericul = 2C-3@ 74 @CM4;
(c\ci @CM4;, nseamn( ntuneric, cum zic cei ce studiaz(
n$elesul cuvintelor). Pentru c( mpr(%tiind, asemenea unei
f(clii, negura ne%tiin$ei %i ntunericul r(ut($ii, s-a f(cut El

544
Ioan l, 9.
545
Mt. 5, 15.
546
Ps. 118, 115.
Filocalia
398
nsu%i tuturor cale de mntuire, c(l(uzind prin virtute %i
cuno%tin$( spre Tat(l pe to]i cei ce voiesc s( p(%easc(, prin
mplinirea poruncilor dumnezeie%ti, pe urmele Lui, ca pe-o
cale a drept($ii. Iar sfe%nicul (candelabrul) este Sf. Biseric(,
pentru c( n ea lumineaz(, prin propov(duire, Cuvntul lui
Dumnezeu, trimi$ndu-%i razele adev(rului asupra tuturor
celor ce se afl( n aceast( lume ca ntr-o cas( oarecare,
umplndu-le n$elegerea tuturor cu cuno%tin$a dumnezeiasc(
(9).
Pe de alt( parte "obrocul" simbolizeaz( sinagoga
Iudeilor, adic( slujirea trupeasc( a legii, care acoper( prin
grosimea simbolurilor literei lumina cuno%tin$ei adev(rate a
sensurilor. (10) Cuvntul (Ra$iunea) nu vrea s( fie ctu%i de
pu$in sub acest obroc, ci vrea s( fie a%ezat n vrful %i pe
n(l$imea Bisericii. C\ci dac( Cuvntul
547
e $inut sub litera
legii, ca sub un obroc, i lipse%te pe to$i de lumina ve%nic(
ned(ruindu-le vederea duhovniceasc( celor ce nu se
str(duiesc s( se lepede de sim$irea (percep$ia) n%el(toare,
care nu e capabil( dect de eroare %i nu sesizeaz( dect
aspectul coruptibil al corpurilor nrudite cu ea. El vrea deci
s( fie pus n sfe%nic, adic( n Biseric(, sau n slujire
ra$ional( n duh, ca s(-i lumineze pe to$i, din toat( lumea,
nv($ndu-i s( vie$uiasc( %i s( se poarte conform cu ra$iunea,
%i numai atta grij( s( aib( de cele corporale, ct e de lips(
ca s( taie orice afec$iune a sufletului fa$( de ele; de
asemenea ca toat( str(duin$a s( le fie s( nu dea sufletului
nici o nchipuire material(; dup( ce a fost stins( prin ra$iune
sim$irea (percep$ia sim$urilor), care la nceput a respins

547
Ca n multe alte locuri %i aci 2A64; nseamn( %i Hristos nsu%i, dar %i
cuvntul propov(duirii, sau ra$iunea (sensul) ascuns( n cuvintele %i
ceremoniile legii. Mai bine zis ra$iunile sau sensurile Scripturii sunt
razele Logosului dumnezeiesc.
399
ra$iunea (cuvntul) %i a acceptat ira$ionalitatea pl(cerii ca pe
un %arpe lunecos (11). C(ci cu dreptate a fost rnduit(
moartea mpotriva sim$irii ca s( nu mai poat( oferi
diavolului intrare spre suflet. Iar sim$irea aceasta, fiind una
dup(, gen, se mparte n cinci specii, nduplecnd prin
percep$ia fiec(rui sim$ sufletul am(git s( iubeasc( cele
sensibile nrudite cu acel sim$, n loc s(-l iubeasc( pe
Dumnezeu (12). De aceea cel ce ascult( n$elep$e%te de
ra$iune,
548
alege de bun(voie moartea trupului nainte de
moartea silnic( %i f(r( voie, desp(r$indu-%i total voin$a de
sim$ire.
549

Dar cel ce r(mne numai la litera Scripturii, are ca
singur( st(pnitoare peste fire sim$irea (percep$ia), prin care
se manifest( afec$iunea sufletului fa$( de trup. C(ci litera,
dac( nu e n$eleas( duhovnice%te, e m(rginit( n con$inutul
ei de sim$ire, care nu ng(duie s( str(bat( n$elesul celor
scrise pn( la minte. Iar dac( litera se adreseaz( numai
sim$irii, tot cel ce prime%te litera n chip iudaic numai ca
istorie, tr(ie%te dup( trup, suportnd n fiecare zi prin
aplecarea voii moartea p(catului, din pricina sim$irii celei
vii, neputnd, s( omoare cu duhul faptele trupului, ca s(
tr(iasc( via$a cea fericii( n duh. "C(ci de vie$ui$i dup( trup,
ve$i muri", zice dumnezeiescul apostol, ''iar( de omor$i cu

548
~n acest pasaj ra$iunea, c(reia i se opune sim$irea; poate fi %i Logosul
divin, sau mai bine zis ra$iunea din noi e n acela%i raport cu Logosul
ca sensurile lucrurilor cu El.
549
Moartea sim$irii e menit( s( mntuiasc( pe om de moartea firii.
Moartea ca osnd( a fost pricinuit( de cre%terea lucr(rii sim$urilor,
care 1-a legat pe om de lumea v(zut(, desp(r$indu-1 de Dumnezeu.
Moartea sim$irii e moartea omului trupesc, a omului aplecat spre cele
de dinafar(, a omului "mort" duhovnice%te, pentru a nvia omul
din(untru, omul adev(rat, omul mintal, sinea omului.
Filocalia
400
duhul faptele trupului, ve$i tr(i".
550
Drept aceea, aprinznd
f(clia, adic( ra$iunea care aduce lumina cuno%tin$ei prin
contempla$ie %i fapte, s( nu o punem sub obroc, ca s( nu fim
osndi$i, ca unii ce m(rginim la liter( puterea necuprins\ de
minte a n$elepciunii, ci n sfe%nic, adic( n Sf. Biseric(, pe
culmea contempla$iei adev(rate, ca s( r(spndeasc( asupra
tuturor lumina dumnezeie%tilor dogme.
Despre aceast( Sf. Biseric( legea a prevestit n
chip figurat c( va fi candelabru turnat %i cu totul de aur.
Aceasta ntruct pe de-o parte nu are n ea nici o parte goal(,
lipsit( de puterea Cuvntului, iar pe de alta e str(in( de toate
prisosurile materiale %i nu are nimic p(mntesc.
Dar marele Zaharia, descriind acest candelabru n
toate am(nuntele, adaug( c( afar( de lamp( mai erau pe el
%apte candele (f(clii). Aceste %apte candele trebuie s( le
n$elegem aici n alt chip
,
de cum am nf($i%at candela
(f(clia) din Evanghelie. C\ci nu toate persoanele %i lucrurile
care sunt exprimate prin acela%i cuvnt trebuie n$elese n
unul %i acela%i chip, ci fiecare dintre cele spuse trebuie
n$eles dup( sensul locului din Sfnta Scriptur(, dac( vrem
s( $inem seama de scopul celor scrise.
551

Prin candele socotesc c( Sfnta Scriptur( n$elege
aici lucr(rile Duhului Sfnt, sau darurile (harismele)
Duhului Sfnt, pe care le d(ruie%te Bisercii Cuvntul care e
capul ntregului trup (13). C(ci s-a spus: "*i se va odihni
peste El duhul lui Dumnezeu, duhul n$elepciunii si al
n$elegerii, duhul sfatului %i al t(riei, duhul cuno%tin$ei %i al

550
Rom. 8, 13.
551
Pasajul acesta are un n$eles deplin numai n grece%te, ntruct
"candela" de aici (Zah.) e exprimat( n grece%te tot prin cuvntul
2CM@4; ca %i "f(clia" de la Matei 5, 15. ~n traducerea rom. s-a evitat
confuzia, ntruct 2CM@4; de la Zah. s-a tradus prin candel(, iar
2CM@4; de la Mt. 5, 15, prin f(clie
401
evlaviei; %i duhul temerii l va umple pe El".
552
Dar capul
Bisericii, potrivit unei imagini omene%ti, este Hristos. Deci
Cel ce are dup( fire pe Duhul, d(ruie%te, ca Dumnezeu,
Bisericii lucr(rile Duhului. C(ci Cuvntul f(cndu-mi-Se
mie om, mi lucreaz( mie toat( mntuirea, dndu-mi prin ale
mele cele proprii Lui dup( fire, mie celui pentru care s-a
f\cut %i om. *i a%ezndu-se n situa$ia celui ce prime%te
pentru mine, scoate la ar(tare ale Sale proprii. C(ci cernd,
ca un iubitor de oameni pentru Sine harul de care am lips(
eu, mi atribuie mie meritul (puterea) ispr(vilor Lui dup(
fire. Deci pentru mine se spune c( prime%te %i acum ceea ce
are prin fire f(r( de nceput %i mai presus de ra$iune. C(ci
Duhul Sfnt, precum este prin fire al lui Dumnezeu %i Tat(l,
dup( fiin$(, la fel este prin fire %i al Fiului dup( fiin$(, ca cel
ce purcede fiin$ial n chip negr(it din Tat(l prin Fiul cel
n(scut din Tat(l; %i d(ruie%te candelabrului, adic( Bisericii,
ca ni%te candele, lucr(rile proprii. *i precum candela
mpr(%tie ntunericul, tot a%a lucr(rile Duhului scot %i alung(
din Biseric( p(catul cel de multe feluri. Astfel n$elepciunea
desfiin$eaz( nechibzuin$a, n$elegerea dep(rteaz\ nepricepe-
rea, sfatul alung( lipsa de discern(mnt, t(ria nl(tur(
sl(biciunea, cuno%tin$a %terge ne%tiin$a, evlavia alung(
necredin$a %i tic(lo%ia faptelor ei, n sfr%it temerea
dep(rteaz( nvrto%area nep(s(rii. C(ci nu numai poruncile
sunt lumin(, ci %i lucr(rile Duhului (15).
Dar candele care ard toat( via$a n Biseric(,
r(spndid lumina mntuirii, sunt %i treptele care sus$in buna,
ei rnduial(. De pild( nv($(torul n$elept al dumnezeie%tilor
%i naltelor dogme %i taine, e o candel( care descoper(
nv($(turi necunoscute nainte mul$imii. Iar cel ce ascult( cu
n$elegere %i pricepere n$elepciunea gr(it( de cei des(vr%i$i,

552
Is. 11, 2-3.
Filocalia
402
e %i el o candel(, ntruct ca ascult(tor cuminte p(ze%te `n
sine lumina adev(rului celor gr(ite.
553
Cel ce deosebe%te cu
bun sfat timpurile de lucruri %i acomodeaz( modurile de
activitate cu ra$iunile lucrurilor, neng(duind s( se amestece
ntreolalt( n chip nepotrivit, fiind un sfetnic minunat se
dovede%te %i el ca o alt( candel(. Iar cel ce suport( cu cuget
neclintit atacurile ncerc(rilor f(r( de voie, ca fericitul Iov %i
ca vitejii mucenici este o candel( tare, p(zind %i el cu
r(bdare b(rb(teasc( nestins( lumina mntuirii, ca unul ce
are pe Domnul t(rie %i laud(.
554
Cel ce cunoa%te me%te%u-
gurile vicleanului %i nu ignor( t(b(rrile r(zboaielor
nev(zute, este %i el o alt( candel( nv(luit( de lumina
cuno%tin$ei, putnd zice cu dreptate mpreun( cu marele
Apostol "C(ci nu ne sunt necunoscute gndurile lui".
555
Iar
cel ce duce o via$( evlavioas( (binecredincioas() dup(
porunca Domnului, ndreptnd-o prin virtu$i, e o alt(
candel(, ca unul ce-%i adevere%te evlavia (credin$a) prin
modurile purt(rilor sale. ~n sfr%it, cel ce n a%teptarea
judec($ii face din nfrnare zid ce opre%te intrarea patimilor
la suflet, s-a f(cut o alt( candel(, cur($ind cu srguin$(, prin
frica de Dumnezeu, petele patimilor ntip(rite pe el %i
f(cndu-%i via$a st(vezie %i luminoas( prin %tergerea

553
Nu numai cel ce nva$( e o treapt( de cinste n Biseric(, ci %i cel ce
ascult( cu aten$ie. Ba el urmeaz( imediat dup( prima treapt( a celor
n$elep$i, aflndu-se pe treapta n$elegerii. De altfel adeseori cel ce
nva$( simte cum i cre%te puterea cuvntului %i cum se lumineaz(
datorit( ascult(rii n$eleg(toare a celor pe care i nva$(. Ascultarea
cu n$elegere e %i ea un har %i harurile alc(tuiesc un ntreg ntreolalt(
ca %i cei n care se g(sesc. Descoperirea adev(rurilor e ntr-o anumit(
m(sur( rodul comuniunii dintre propov(duitor %i ascult(tor. Treptele
acestea sunt altele dect treptele, ierarhice ale hirotoniei, ncredin$ate
cu administrarea Tainelor. Cele dou( sisteme se presupun reciproc.
554
Ps. 42, 2.
555
II Cor. 2, 11.
403
ntin(ciunilor contrare firii (16).
Deci cur($irea celor vrednici de cur($ia adus( de
virtu$i o face Duhul Sfnt prin temere, evlavie %i cuno%tin$(;
iar iluminarea care h(r(ze%te cuno%tin$a lucrurilor dup(
ra$iunile pe temeiul c(rora exist(, o d(ruie%te celor vrednici
de lumin(, prin t(rie, sfat %i n$elegere; n sfr%it,
des(vr%irea o h(r(ze%te celor vrednici de ndumnezeire prin
n$elepciunea atotluminoas(, simpl( %i ntreag(, ridicndu-i
n mod nemijlocit %i n tot chipul spre cauza lucrurilor, att
ct e cu putin$( oamenilor, nct str(lucesc n ei numai
nsu%irile dumnezeie%ti ale bun(t($ii lui Dumnezeu. Prin
aceasta cunoscndu-se pe ei n%i%i din Dumnezeu, iar pe
Dumnezeu din ei n%i%i (17), ntruct ntre ei %i Dumnezeu
nu mai e nici un zid care s(-i despart(, dat fiind c( ntre
n$elepciune %i Dumnezeu nu mai este nume, se vor bucura
de neschimbabilitatea neclintit(, ca unii ce au dep(%it toate
cele de la mijloc (18), n care se ascundea odinioar(
primejdia de a gre%i n privin$a cunoa%terii.
556
C(ci ei au fost
ridica$i n chip negr(it %i nen$eles, dup( har, pe culmea cea

556
Dup( ce s-a dep(%it primejdia de-a gre%i n privin$a cunoa%terii, s-a
dobndit neschimbabilitatea moral(. A%adar nestatornicia moral( se
datore%te gre%elilor de cunoa%tere, n primejdia acestui fel de gre%eli
se g(se%te omul pn( ce se afl( ntre lucrurile create. Dar odat( ajuns
n nemijlocit( leg(tur( cu Dumnezeu, nu mai poate gre%i. Gre%eala
vine din putin$a unor deduc$ii gre%ite de la lucrurile create la
Dumnezeu (la Adev(r). Cnd Adev(rul e tr(it direct; mintea , nu mai
poate gre%i, c\ci Adev(rul i cople%e%te lucr(rile ei, prin care ar putea
gre%i. Adev(rul acesta e Dumnezeu, ntruct e contemplat de mintea
creata. El e contemplat direct, dar totu%i de mintea creat(. Ca atare el
e una cu Dumnezeu, ntre el %i Dumnezeu nu e nimic la mijloc, dar
totu%i nu e Dumnezeu cum se cunoa%te nsu%i pe Sine. Aceasta e
~n$elepciunea. E forma suprem( n cale se poate comunica
Dumnezeu f(ptuirii, n cadrul n$elepciunii mintea creat( poate
nainta la infinit. Dar niciodat( nu poate trece dincolo de ea.
Filocalia
404
mai nalt(, infinit( %i de infinite ori infinit dincolo de toate
dup( fire, printr-o ne%tiin$( %i o t(cere negr(it(.
"*i %apte plnii la cele %apte candele de pe
sfe%nic. Cuvntul nostru despre candele a indicat dou( n$e-
lesuri ale lor. Cel despre plnii va ncepe de aci. Spun unii
c( plnia e un vas n form( de cup(, n care oamenii
obi%nuiesc s( pun( uleiul care trebuie v(rsat n candel( spre
hr(nirea %i sus$inerea luminii. A%adar dup( n$elesul mai
nalt, plniile celor %apte candele ale sfe%nicului v(zut sunt
deprinderile (aptitudinile) %i dispozi$iile capabile s(
primeasc( diferitele ra$iuni %i moduri de activitate moral(
care hr(nesc %i ntre$in cele %apte candele, adic( lucr(rile
duhului; cu alte cuvinte deprinderile %i dispozi$iile, celor ce
au primit n Biseric( mp(r$irea farurilor (19). C(ci precum
f(r( undelemn e cu neputin$( s( se ntre$in( nestins(
candela, tot a%a f(r( o deprindere care s( hr(neasc( cele
bune prin ra$iuni, moduri de activitate moral(, idei %i
gnduri potrivite %i cuvenite, e cu neputin$( s( se p(zeasc(
nestins( lumina darurilor. Pentru c( tot darul duhovnicesc
are lips( de o deprindere (aptitudine) corespunz(toare cu el,
care s(-i toarne nencetat, ca un untdelemn, materia
cuget(rii, fiind p(strat prin deprinderea celui ce l-a primit.
Plniile celor %apte candele ale candelabrului, sunt
a%adar deprinderile, (aptitudinile) corespunz(toare cu
darurile dumnezeie%ti ale Sfintei Biserici. Din ele n$elep$ii
%i neadormi$ii paznici ai bunurilor d(ruite vars(, ca din ni%te
vase, asemenea n$eleptelor fecioare din Evanghelie,
untdelemnul bucuriei n candelele darurilor (harismelor).
"*i doi m(slini deasupra lui; unul de-a dreapta
l(mpii %i altul de-a stnga". Cuvntul a descris foarte frumos
%i potrivit toat( vedenia care se refer( la Sine nsu%i. C(ci
nf(]i%nd candelabrul, lampa, candelele, plniile, a adus %i
405
doi m(slini. Aceasta fiindc( se c(dea cu adev(rat ca deodat(
cu lumina s( fie cugetat( n chip firesc %i cauza care na%te
puterea ce ntre$ine lumina, ca nu cumva s( se sting( lumina
din candelabru, nefiind alimentat(. Cei doi m(slini ai
candelabrului de aur, adic( ai Sfintei Biserici universale,
sunt cele dou( Testamente, din care, ca din ni%te m(slini, se
stoarce, prin c(utare %i cercetare evlavioas(, ca `n
untdelemn, substan$a n$elesurilor, care alimenteaz( lumina
darurilor dumnezeie%ti. Prin aceast( substan$( deprinderea
fiec(ruia p(ze%te nestins( lumina harului ce s-a dat pe
m(sura lui, lumina ce se ntre$ine, ca printr-un untdelemn,
prin n$elesurile Scripturilor (20). C(ci precum f(r( m(slin
nu se poate afla untdelemn adev(rat %i natural %i precum f(r(
vas nu se poate $ine uleiul primit, iar nefiind hr(nit( de
untdelemn lumina candelei se stinge cu siguran$(, la fel f(r(
Sfintele Scripturi nu se poate dobndi cu adev(rat substan$a
dumnezeieasc( a n$elesurilor %i f(r( deprinderea capabil( s(
primeasc( ca un vas, aceste n$elesuri, nu poate lua na%tere o
cugetare demn( de Dumnezeu, iar lumina cuno%tin$ei din
daruri, nealimentat( de n$elesurile dumnezeie%ti, nu poate fi
ntre$inut( nestins( de cei ce o au.
A%adar n(l$ndu-ne privirea la n$elesul
duhovnicesc, cuvntul nostru a asem(nat candelabrul cu
Biserica; lampa cu Dumnezeu cel ntrupat, care s-a mbr(cat
cu firea noastr( n chip neschimbat, dup( ipostas; cele %apte
candele cu darurile, sau lucr(rile duhului, cum a ar(tat
limpede marele Isaia; plniile candelelor cu deprinderile
capabile de n$elesurile dumnezeie%ti ale Scripturii, care
primesc darurile dumnezeie%ti; n sfr%it cei doi m(slini, cu
cele dou( Testamente, din care se prime%te prin n$eleapt(
str(danie substan$a n$elesurilor dumnezeie%ti prin care se
ntre$ine nestins( lumina tainelor dumnezeie%ti(21).
Filocalia
406
"Unul de-a dreapta lampei, iar altul de-a stnga". Prin
dreapta socotesc c( n$elege Proorocul partea mai
duhovniceasc( a Scripturii, iar prin stnga pe cea mai
trupeasc( (22). Iar dac( stnga indic( partea mai trupeasc( a
Scripturii, iar dreapta pe cea mai duhovniceas\, socotesc c(
m(slinul de-a stnga nseamn( Vechiul Testament, care se
ocup( mai mult de filosofia activ(, iar m(slinul din dreapta,
Noul Testament, care ne nva$( taina cea nou( %i na%te n
fiecare dintre credincio%i deprinderea contemplativ(. C(ci
cel dinti ofer( celor ce se ndeletnicesc cu filosofia
dumnezeieasc( modurile virtu$ii, cel de-al doilea ra$iunile
cuno%tiin$ei. Cel din urm(, r(pind mintea din pcla celor
v(zute, o ridic( spre ceea ce e nrudit cu ea, cur($it( de toat(
n(lucirea material(, iar cel dinti cur($e%te mintea de toat(
mp(timirea dup( cele materiale, sco$nd prin for$a
b(rb($iei, ca printr-un ciocan, piroanele care $intuiesc
afec$iunea voii de trup. Cel Vechi ridic( trupul str(b(tut de
ra$iune (ra$ionalizat) spre suflet, prin mijlocirea virtu$ilor,
mpiedicnd mintea s( coboare la trup; iar cel Nou ridic(
mintea, aprins( de focul dragostei, spre Dumnezeu. Cel
dinti face trapul una cu mintea prin mi%carea de bun(voie,
iar al doilea face mintea una cu Dumnezeu prin deprinderea
(cu lucrarea) harului. Prin aceasta mintea dobnde%te atta
asem(nare cu Dumnezeu, nct din ea poate fi cunoscut
Dumnezeu, Cel ce din Sine nu poate fi cunoscut de nimeni
dup( fire, ca un original dintr-o icoan( (23).
~n acest chip n$elegem acestea. Iar de vrea cineva
s( refere sensul celor spuse %i la fiecare om, va g(si de
asemenea n$elesuri frumoase %i evlavioase. De pild( va
putea s( n$eleag( prin candelabru sufletul fiec(ruia (24).
Acesta e ntreg de aur, ca unul ce dup( firea sa mintal( %i
ra$ional(, e nestric(cios %i nemuritor %i e cinstit cu cea mai
407
mp(r(teasc( putere a voii libere. El are asupra sa lampa
credin$ei, adic( Cuvntul care s-a f(cut trup %i c(ruia ~i
crede cu t(rie %i sluje%te cu adev(rat. *i n el se a%eaz( f(clia
(candela) aprins( a cuvntului cuno%tin$ei, dup( nv($(tura %i
ndemnul aceluia%i Cuvnt al lui Dumnezeu, care zice:
"Nimeni nu aprinde f(clia %i o pune sub obroc, ci n sfe%nic
ca s( lumineze tuturor celor din cas(." C(ci Domnul poate
nume%te aici "f(clie" cuvntul cuno%tin$ei n duh, ar(tat prin
fapte, adic( legea duhului (26). Iar "obroc", cugetul
p(mntesc al c(rnii, adic( legea p(tima%( a trupului. Legea
harului nu trebuie pus( sub acesta, ci n suflet care e cu
adev(rat un sfe%nic de aur, ca s( lumineze prin fulger(rile
faptelor drept($ii %i a cuget(rilor n$elepte, tuturor celor din
cas(, adic( din Biseric(, sau din lumea aceasta, n felul
acesta cel ce poarta aceast( lumin( i face pe privitori s(
imite binele %i s( sl(veasc( %i ei prin faptele virtu$ii %i nu
numai prin simpla rostire de vorbe, pe Tat(l din ceruri, adic(
pe Dumnezeu (27), care produce n sfin$i, pe culmile
contempla$iilor tainice ale cuno%tin$ei, podoaba faptelor
virtuoase ale drept($ii. C(ci s-a scris: "Ca s( vad( faptele
voastre cele bune %i s( sl(veasc( pe Tat(l vostru cel din
ceruri".
557

A%a s( n$elegi candelabrul %i lampa din vedenia
Proorocului. Iar prin cele %apte candele se va `n$elege, dup(
explicarea de mai nainte, diferitele daruri ale Duhului, care
%i coboar( lumina [i se odihnesc peste cel ce se
des(vr%e%te n Hristos prin virtute %i cuno%tin$( (27). C(ci
Scriptura n$elege aici prin Hristos, pe cel ce vie$uie%te dup(
Hristos %i e plin de lumina acelora%i ra$iuni %i moduri de
activitate, att ct este cu putin$( omului, avnd %i el
n$elepciune %i n$elegere, sfat %i t(rie, cuno%tin$(, evlavie %i

557
Mt. 5, 15.
Filocalia
408
temere, prin care se spune c( prive%te Dumnezeu, ca prin
ni%te ochi spirituali, peste ntreg p(mntul fiec(rei inimi.
"C(ci aceste %apte; candele sunt ochii Domnului, care
privesc peste tot p(mntul".
558

"*i %apte plnii la candelele de pe el". Plniile
sunt deprinderile cu f(ptuirea %i contempla$ia ale celor
vrednici s( li se mpart( darurile dumnezeie%ti. Din acestea
ei vars( substan$a cuget(rilor tainice, cum ar v(rsa
untdelemn din ni%te vase, p(strnd nestins( lumina darurilor
Duhului (28).
Iar prin cei doi m(slini s( n$elegi, precum am
spus, cele dou( Testamente (29). Cel de-a stnga l(mpii e
Testamentul Vechi, care procur( nencetat puterii
cunosc(toare sau contemplative a sufletului, ca pe un
untdelemn, modurile virtu$ilor prin activitate (30). Iar cel
de-a dreapta este Testamentul Nou, cate procur( nencetat
p(r$ii pasive, sau celei active a sufletului (31),

ca pe un
untdelemn, ra$iunile duhovnice%ti ale cuno%tin$elor prin
contempla$ie.
559
*i a%a prin fiecare se des(vr%e%te frumos
taina mntuirii noastre, ar(tndu-se nv($(tura prin via$( %i
slava vie$ii prin nv($(tur(. ~n felul acesta activitatea apare
ca o contempla$ie lucr(toare, iar contempla$ia ca o activitate
cunosc(toare. Scurt vorbind, virtutea apare ca o manifestare

558
Zah. 4, 10.
559
Cele doua Testamente se ntregesc ntreoalalt(, cum se ntrege%te
activitatea [i contempla]ia `n via$a duhovniceasc\ a omului.
Contempl$ia e ntre$inut( de undelemnul virtu$ilor, nchipuit\ prin
Testamentul Vechi, iar virtu$ile sunt ntre$inute de untdelemnul
coatempla$iei, nchipuit prin Testamentul Nou. Sau untdel emn celor
doi m(slini, activitatea virtuoas( %i contempla$ia, Testamentul Vechi
%i Nou, ntre$in una [i aceea%i lumin\, a vie$ii duhovnice[ti unitare.
Ne`ncetat se `ntregesc. O nou\ dovad\ c\ cel conteplativ nu se
socote[te dezlegat de activitatea virtuoas\.
409
a cuno%tin$ei, iar cuno%tin$a ca o putere sus$in(toare a virtu$ii
(32). *i prin amndou(, adic( prin virtute %i cuno%tin$(, se
manifest( o singur( n$elepciune. Prin aceasta cunoa%tem c(
cele dou( Testamente consum( ntreolalt( n toate %i se
unesc n nf(ptuirea tainei celei unice prin har, mai mult
dect se unesc sufletul %i trupul n alc(tuirea unui singur om,
prin sinteza ntreolalt( (33).
Iar dac( cineva, tare n n$elesurile spirituale, ar
zice c( cei doi m(slini sunt cele dou( legi, cea natural( %i
cea duhovniceasc(, nu s-ar abate de la adev(r. ~n aceast(
interpretare legea natural(, ca cea de la stnga l(mpii, adic(
a lui Dumnezeu Cuvntul cel ntrupat, ar oferi ra$iunii, prin
sim$irea (percep$ia sim$urilor) nrudit( cu ea, modurile de
activitate n vederea virtu$ii, desprinzndu-le din lucrurile
sensibile. Iar cea spiritual( sau duhovniceasc(, de la dreapta,
ar culege, prin cugetarea nrudit( cu ea, ra$iunile din lucruri,
n vederea cunoa%terii duhovnice%ti (34). *i a%a prin
amndou( umplem diferitele deprinderi corespunz(toare cu
darurile duhovnice%ti, cu vederi active %i contemplative,
ntocmai ca pe ni%te plnii ale candelelor, p(zind nestins(
lumina adev(rului.
Sau, n$elegnd locul acesta al Scripturii ntr-un
sens %i mai nalt, putem vedea n cei doi m(slini de la
dreapta %i de la stnga l(mpii: Providen$a %i Judecata. Iar la
mijloc ntre ele, st(, ca ntr-un candelabru de aur n Sf.
Biseric( universal(, sau `n sufletul fiec(rui sfnt, lumina
adev(rului care lumineaz( tuturor. *i lumina aceasta este
Cuvntul, care ca Dumnezeu cuprinde totul %i descoper(
ra$iunile adev(rate %i atotgenerale ale Providen$ei %i
Judec($ii, prin care conserv( lucrurile %i n care const( taina
mntuirii noastre, hot(rt( mai nainte de toate veacurile %i
nf(ptuit( n cele din urm( dintre timpuri. Dintre acestea,
Filocalia
410
Providen$a, care st( ca un m(slin la dreapta l(mpii, o
percepem numai prin credin$( n modul negr(it al unirii
ipostasice a Cuvntului cu trupul nsufle$it n chip ra$ional;
iar Judecata, care st( la stnga, o n$elegem n chip negr(it
din taina patimilor de via$( f(c(toare suportate de
Dumnezeu cel ntrupat pentru noi(35).
560
C(ci nti El a
primit ntruparea cu voia pentru bun(tatea Sa, ca Cel ce este
prin fire Mntuitorul tuturor; iar pe urm( a r(bdat patimile
de bun(voie ca R(scump(r(tor (36). C(ci nu s-a f(cut
Dumnezeu om de mai nainte ca s( p(timeasc(, ci ca s(-l
mntuiasc( pe om prin patimi, ntruct acesta se f(cuse
robul lor prin c(lcarea poruncii dumnezeie%ti, dup( ce la
nceput fusese nep(timitor.
A%adar la dreapta se afl( taina ntrup(rii
Cuvntului, cea conform( Providen$ei. Ea nf(ptuie%te prin
har ndumnezeirea mai presus de fire a celor ce se
mntuiesc, ndumnezeire hot(rt( mai nainte de veacuri, la
care nu se va putea ridica dup( fire nici o ra$iune a
f(pturilor. Iar la stnga st( taina patimii de via$( f(c(toare a
lui Dumnezeu, care a voit s( p(timeasc( dup( trup. Ea este
conform( Judec($ii %i pricinuie%te pe de o parte desfiin$area
des(vr%it( a tuturor nsu%irilor %i mi%c(rilor, care au p(truns
n fire mpotriva firii prin neascultare, %i nf(ptuie%te pe de
alta restaurarea deplin( a tuturor nsu%irilor %i mi%c(rilor

560
Providen$a `n general se arat\ `n toate darurile pozitive pe care ni le
face Dumnezeu pe cale natural\ [i supranatural\, iar Judecata `n
toate `ncerc\rile [i pedepsele ce ni le trimite Dumnezeu ca s\ ne
`ndrepte [i des\vr[easc\. Dar att Providen]a ct [i Judecata au
culminat `n `ntruparea [i patimile Domnului. De aceea `ntruparea lui
e o manifestare special\ a Providen]ei, iar patimile o manifestare
special\ a Judec\]ii. Sau prin `ntruparea Domnui s-au rev(rsat toate
darurile dumnezeie[ti pentru toat\ lumea, iar `n patimile Lui toat\
asprimea pedagogic\ pentru toate gre[alile.
411
conforme cu firea de la nceput (37). ~n urma acestei
restaur(ri nu se va mai afla n f(pturi nici o ra$iune %tirbit( %i
falsificat(. Acestea, adic( Providen$a %i Judecata, sau
ntruparea %i patima, pe de o parte pentru neclintirea, cur($ia
%i incoruptibilitatea virtu$ii %i a statorniciei b(rb(te%ti cu
fapta, iar pe de alta pentru str(lucirea %i transparen$a
contempla$iei %i a cunoa%terii tainice, au fost asem(nate de
Prooroc cu doi mun$i de aram(, dintre care au ie%it,
asemenea unor care cu cai,
561
cele patru Evanghelii (38),
care au str(b(tut %i au ocolit tot p(mntul [i au vindecat rana
din neascultarea lui Adam, f(cnd s( se odihneasc( prin
credin$( %i bun(vie$uire Duhul lui Dumnezeii peste $ara de la
miaz(noapte, adic( peste neamurile asupra c(rora st(pnea
negura ne%tiin$ei %i peste firea asupra c(reia domnea silnic
ntunericul p(catului (39).
Sau poate cele patru care reprezint( for$a celor
patru virtu$i generale, egale la num(r cu sfintele Evanghelii
(40). C(ci %i ea a str(b(tut, ca pe un p(mnt, toat( inima
credincio%ilor %i a oblojit rana cea de ocar(, pricinuit( n ea
de patimi, f(cnd s( se odihneasc(, prin mplinirea
poruncilor, Duhul lui Dumnezeu n p(mntul de la
miaz(noapte, adic( n trup, ntruct a scos la ar(tare, prin
faptele drept($ii, lege duhului.
Sau poate prin cei doi m(slini mai putem n$elege
contempla$ia %i activitatea (41). Dintre acestea contempla$ia
e pus( n valoare de Providen$a manifestat( prin ntrupare,
iar activitatea e pus( n lucrare de Judecata manifestat( prin
patim(.
562
Cea dinti, privind sufletul, se afl( la dreapta

561
Zah.6, 1 urm.
562
O traducere mai literar(: Dintre acestea Providen$a manifestat( `n
ntrupare face s( se arate ra$iunea contempla$iei; iar Judecata
manifestat( n patim( face s\ se lucreze modul acivit($ii.
Filocalia
412
Cuvntului; cea de a doua, privind trupul, se g(se%te la
stnga.
563
Cea dinti cheam( mintea spre nrudirea cu
Dumnezeu, cea de a doua sfin$e%te sim$irea (lucrarea
sim$urilor) cu duhul %i %terge din ea pece$ile patimilor (42).
Sau iar(%i prin cei doi m(slini trebuie s(
n$elegem credin$a %i buna con%tiin$( (43). La mijlocul
acestora st( Cuvntul, c(ruia prin credin$( i aduc
credincio%ii nchinare dreapt(, iar prin con%tiin$a cea bun( i
slujesc cu evlavie, silindu-se s(-%i fac( bine unul altuia.
Sau prin cei doi m(slini Scriptura a nchipuit cele
dou( popoare pe cel dintre p(gni %i pe cel dintre Iudei (44).
Ele sunt numite %i "fii ungerii"
564
(a%a tlcuie%te Scriptura
m(slinii), pentru na%terea lor n duh %i pentru harul nfierii
dat lor spre ndumnezeire. La mijlocul lor se afl( Dumnezeu
cel ntrupat, stnd ca ntr-un candelabru n Biserica
universal(, cea una %i singur(, %i prin aceasta mp(cndu-le
cu Sine %i ntreolalt( %i f(cndu-le n(sc(toare de lumin( prin
virtute %i cuno%tiin$(.
Sau poate prin cei doi m(slini Scriptura a mai
indicat tainic, sufletul %i trupul (45), ntruct cel dinti este
mpodobit ca un m(slin cu ra$iunile cuno%tin$ei adev(rate,
iar trupul e acoperit cu faptele virtu$ilor.
Iar dac( cineva ar spune c( cuvntul Scripturii
indic( prin cei doi m(slini %i cele dou( lumi (46), bun ar fi %i
n$elesul acesta. C(ci de fapt Cuvntul ca Dumnezeu st( la
mijlocul acestor lumi, pe cea inteligibil( f(cnd-o s(

~n$elesul propozi$iei este: `ntruparea a nlesnit contemplarea lui
Dumnezeu, aducndu-L n leg(tur( direct( cu firea omeneasc(. Iar
patimile fac ca s( se activeze n to$i cei credincio%i str\duin$a de
cur($ire prin faptele ascezei mortificatoare.
563
Prin contemplare mbog($im sufletul, prin faptele ascezei cur($im
trupul.
564
Zah. 4, 4.
413
lic(reasc( tainic n cea sensibil( prin chipuri, iar pe cea
sensibil( nv($ndu-ne s( o n$elegem ca aflndu-se n cea
inteligibil( prin ra$iuni (47).
*i iar(%i dac( ar spune cineva c( vedenia celor doi
m(slini a nchipuit via$a de aici %i via$a viitoare (48), bun( ar
fi %i explica$ia aceasta. C(ci %i ntre acestea st( Cuvntul,
tr(gndu-ne de la via$a de aici prin virtute si ducndu-ne la
cea viitoare prin cuno%tin$(. Aceasta a n$eles-o poate
minunatul Avacum cnd a zis: "In mijlocul a dou( vie$i vei
fi cunoscut".
565
El a n$eles prin vie$i ceea ce a n$eles marele
Zaharia prin "mun$i de aram(" sau prin m(slini, adic( celor
dou( lumi, sau veacuri, sau vie$ile corespunz(toare lor, sau
sufletul %i trupul, sau activitatea %i contempla$ia, sau
deprinderea binelui %i lucrarea lui, sau legea %i Proorocii,
sau Vechiul Testament ntreg %i Noul Testament, sau cele
dou( popoare, cel dintre p(gni %i cel dintre Iudei, sau cele
dou( legi, cea natural( %i cea duhovniceasc(, sau credin$a %i
buna con%tiin$(. ~n mijlocul tuturor acestora st( Cuvntul,
l(udat %i pream(rit de toate %i c(l(uzindu-le pe toate spre o
singur( armonie n bine, ca Dumnezeu al tuturor. C(ci de
aceea le-a f(cut pe toate, ca s( devin( leg(tura nedesf(cut( a
tuturor, unindu-le pe toate cu binele %i ntreolalt(.
Iar prin candelabrul din vedenie Scriptura a
indicat poate Biserica %i sufletul, ca cele ce prin firea lor au
lumina harului ca un bun dobndit. C\ci numai Dumnezeu
are binele prin fire. De aceea toate cele ce sunt prin fire
capabile de lumin( %i bun(tate, primesc lumina %i bun(tatea
de la El prin participare.
Acestea le-a spus cuvntul nostru despre cele
scrise avnd grij( de m(sura cuvenit(. Tu ns(, Cuvioase
P(rinte, care ai v(zut prin tine nsu$i, cu ajutorul lui

565
Avacum 3, 2.
Filocalia
414
Dumnezeu, lucruri mai nalte ca acestea, lumineaz( cu
razele pururea str(lucitoare ale n$elegerii tale sufletul meu
tocit la vedere.

Scolii

1. Ce este candelabrul?
2. Cum este Biserica aur inalterabil?
3. Cum e curat(?
4. Cum e nentinat(?
5. Cum e neprih(nit(?
6. Cum e nemic%orat(?
7. Ce nseamn( lampa candelabrului?
8. Nu tot omul care vine n aceast( lume e luminat
numaidect de Cuvntul, c(ci mul$i r(mn nelumina$i %i
nep(rta%i de lumina cuno%tin$ei. Ci e v(dit c( numai omul
care vine prin voia sa proprie n lumea cea adev(rat(, adic(
a virtu$ilor. Deci tot omul care vine cu adev(rat, prin
na%terea de bun(voie, n lumea aceasta a virtu$ilor, e luminat
n mod sigur de Cuvntul, dobndind o deprindere neclintit(
n virtute %i o cuno%tin$( adev(rat( %i f(r( gre%eal(.
9. Cum este Dumnezeu, Cuvntul cel ntrupat, %i
f(clie?
10. Ce este obrocul, sub care nu se cuvine s( fie
pus( f(clia, ca s( fie acoperit(?
11. Prin femeie a n$eles sim$irea, prin %arpe
pl(cerea. C(ci amndou( sunt diametral opuse ra$iunii.
12. Sim$irea (senza$ia) punnd st(pnire peste
minte, o nva$( s( se nchine la mul$i Dumnezei. C(ci
sim$irea robindu-se prin fiecare sim$ patimilor, sluje%te
lucrului sensibil corespunz(tor, ca lui Dumnezeu.
13. Ce n$elege Scriptura prin candele?
415
14. Prive%te m(rimea harului. Prive%te oceanul
nem(rginit al nv($(turii despre Dumnezeu (teologial).
15. Care sunt roadele darurilor Duhului?
16. Ce sunt candelele dup( alt n$eles?
17. Temerea, evlavia %i cuno%tin$a dau na%tere
filosofiei active, precum t(ria, sfatul %i n$elegerea nasc
contempla$ia natural( n duh. Dar nv($(tura tainic( despre
despre Dumnezeu (teologia) o d(ruie%te numai n$elepciunea
dumnezeieasc(.
18. Prin cele de la mijloc n$elege firea celor
sensibile %i a celor inteligibile, prin care mintea omeneasc( e
ridicat( spre Dumnezeu, ca spre cauza lucrurilor.
19. Ce sunt n n$eles mai nalt, plniile
candelelor?
20. Ce sunt cei doi m(slini?
21. Recapitulare %i defini$ie scurt( a explica$iilor
de mai nainte.
22. Ce este "dreapta" %i ce este "stnga"?
23. Vechiul Testament, zice, fiind simbolul
f(ptuirii %i al virtu$ii, face trupul s( consimt( cu, mintea n
orice mi%care. Iar Noul Testament, d(ruind contempla$ia %i
cuno%tin$a, lumineaz( mintea, care se ndeletnice%te cu ele n
chip tainic, cu darurile dumnezeie%ti.
24. Un n$eles particular al candelabrului, care se
refer( la sufletul fiec(ruia.
25. Ce este f(clia?
26. Dumnezeu se face %i se nume%te Tat( dup( har
al acelora care au primit de bun(voie na%terea curat( n duh.
Ace%tia, purtnd asupra vie$ii lor pecetea lui Dumnezeu,
care i-a n(scut, pe care o arat( prin virtu$i, ca pe o fa$( a
sufletului, i face pe cei ce privesc la ei, s( m(reasc( pe
Dumnezeu prin schimbarea modurilor lor de purtare,
Filocalia
416
ntruct le ofer( acelora spre imitare, via$a proprie, ca pe o
pild( aleas( de virtute. C(ci Dumnezeu nu trebuie, sl(vit
numai cu cuvntul gol, ci prin faptele drept($ii, care vestesc
cu mult mai mult dect cuvntul, majestatea dumnezeieasc(.
27. Ce trebuie s( n$elegem c( sunt cele %apte
candele?
28. Ce sunt plniile?
29. Ce sunt cei doi m(slini? .
30. Vechiul Testament procur( celui ce se
ndeletnice%te cu cuno%tin$a (gnosticului), modurile
virtu$ilor, iar Noul i h(r(ze%te celui ce se ndeletnice%te cu
activitatea, ra$iunile cuno%tin$ei adev(rate.
31. P(r$ii pasive a sufletului i spune parte activ(.
32. Cel ce arat( cuno%tin$a ntrupat( n activitate
%i activitatea nsufle$it( de cuno%tin$(, a descoperit modul
exact al adev(ratei lucr(ri ndumnezeitoare. Iar cel ce are
numai pe una din acestea, desp(r$it( de cealalt(, sau a f(cut
din cuno%tin$( o n(lucire (fantezie) inconsistent( (f(r(
suport), sau din activitate un idol (o form() f(r( suflet. C(ci
cuno%tin$a f(r( fapt( nu se deosebe%te ntru nimic de
n(lucire, neavnd fapta ca temelie; iar activitatea ira$ional( e
tot una cu un idol (cu o form() f(r( suflet, neavnd
cuno%tin$a care s( o nsufle$easc(.
33. Precum sufletul %i trupul fac prin mpreunare
pe om, la fel activitatea %i contempla$ia dau prin unire o
singur( n$elepciune cunosc(toare,
566
iar Vechiul %i Noul
Testament realizeaz( o singur( tain(.
34. Legea natural( e la stnga, fiindc( se folose%te

566
Scolia 32-33 sunt cea mai hot(rt( dezmin$ire a p(rerii c( n R(s(rit
contemplativul se dezintereseaz( de activitate. Cea mai frumoas(
defini$ie a n$elepciunii e cea din Scolia 33: unirea acitvit\$ii %i a
contempla$iei.
417
de sim$ire (de percep$ia sim$urilor). Ea ofer( Cuvntului
(ra$iunii) modurile virtu$ilor %i face cuno%tin$a lucr(toare. Iar
lege duhovniceasc( e la dreapta, fiindc( lucreaz( prin minte.
Ea amestec( n sim$ire (percep$ie) ra$iunile duhovnice%ti din
lucruri %i face activitatea ra$ional(.
35. Providen$a s-a ar(tat n unirea ipostatic( a
Cuvntului cu trupul, iar Judecata n faptul c( a primit s(
p(timeasc( pentru noi cu trupul. Prin ele, adic( prin unire %i
patim(, s-a nf(ptuit mntuirea tuturor.
567

36. ~ntruparea s-a f(cut spre mntuirea firii create,
iar patimile spre r(scump(rarea celor $inu$i de moarte, din
pricina p(catului.
37. Taina ntrup(rii, zice, dep(rteaz( nsu%irile
potrivnice firii de la firea omeneasc(, iar pe cele conforme
firii le restaureaz(.
38. Providen$a %i Judecata, ntrupare %i patima, le-
a nchipuit prin doi mun$i de aram(, din care $%nesc cele
patru Evanghelii.
39. Prin $ara de la miaz(noapte a n$eles neamurile
care se aflau odinioar( n r(t(cirea ne%tiin$ei ca ntr-o $ar( a
ntunericului, iar acum au ajuns n $ara luminii, la cuno%tin$a
adev(rului, prin harul celor patru sfinte Evanghelii, ca

567
Apusenii acuz( pe R(s(riteni c( socotesc mntuirea realizat( prin
coborrea substan$ei divine n crea$iune prin ntrupare. Fapt e ca n
vreme ce ei socotesc mntuirea ca un rod exclusiv al crucii - teoria
satisfac$iei, a isp(%irii substitutive - R(s(ritenii recunosc rolul
amndurora n realizarea mntuirii, att al ntrup(rii ct %i al patimii,
precum se vede %i din aceast( scolie. *i anume, pe cnd n Apus
ntruparea e numai premisa necesar( a r\stignirii (Fiul lui Dumnezeu
trebuia s( se fac( om, ca s( se poat( r(stigni), n R(s(rit chiar unirea
intim( a lui Dumnezeu cu omenirea constituie un mijloc de mntuire
%i ndumnezeire al omului, patima r(mnnd totu%i necesar( n
procesul realiz(rii acestora.
Filocalia
418
elemente nestric(cioase, fiind ren(scu$i dup( omul
dinl(untru %i mintal spre via$a ve%nic(, prin credin$(.
40. Alt n$eles al celor patrulare.
41. Alt n$eles al m(slinilor.
42. Contemplativului i se dezv(luie ra$iunea
ntrup(rii, realizat( n temeiul Providen$ei, iar activul arat(
n lucrare chipul patimilor Cuvntului, purtate n temeiul
Judec($ii.
43. Alt( explica$ie a m(slinilor.
46. Alt( explica$ie a celor doi m(slini.
47. Cel ce n$elege lumea v(zut(, contempl( pe
cea inteligibil(. C(ci nchipuindu-%i cele inteligibile le
modeleaz( prin sim$ire (le mbrac( n figuri prin sim$uri) %i
schematizeaz( n minte ra$iunile v(zute. El str(mut( n fa$a
sim$urilor n chip felurit fiin$a lumii spirituale %i n fa$a
min$ii compozi$ia felurit( a lumii sensibile. El n$elege
lumea sensibil( prin cea inteligibil(, transfernd prin ra$iuni
sim$irea (con$inutul sim$irii) n minte, %i pe cea inteligibil(
prin cea sensibil(, mpletind mintea cu sim$irea n vreme ce
contempl( figurile.

~ntrebarea 64

Ce n&eles are Cuvntul de la Iona Proorocul care
zice despre Ninive: "~n care locuiesc mai mult de
dousprezeci de mii de brba&i, care n-au cunoscut dreapta
nici stnga lor?"
568
Cci eu nu aflu n liter un n&eles
mul&umitor. Fiindc n-a zis "copii", ca s cred c vorbe#te

568
Iona 4, 11.
419
despre prunci, ci"brba&i". Dar care brbat, avnd mintea
nevtmat, nu-#i cunoa#te dreapta #i stnga lui? Deci
spune-mi ce sunt "brba&ii" #i ce este "dreapta"#i "stnga",
dup n&elesul mai nalt?

R(spuns

Nimic din ce se scrie n Scriptur( despre
persoane, sau locuri, sau timpuri, sau alte lucruri nsufle$ite
sau nensufle$ite, sensibile sau spirituale, nu trebuie s( le
n$elegem totdeauna n acela%i fel, dac( vrem s( nu se
produc( un dezacord ntre istorie %i n$elesul spiritual al
locului. De aceea cel ce vrea s( afle f(r( gre%eal( sensul
dumnezeiesc al Scripturii, trebuie s( ia fiecare din lucrurile
n%irate de fiecare dat( n alt n$eles, dup( deosebirile
ntmpl(rilor petrecute sau povestite, dndu-i potrivit cu
locul %i cu timpul tlcuirea cuvenit(. C(ci orice nume notat
n Scriptur( are multe n$elesuri, dup( diferitele etimologii
posibile ale cuvntului ebraic. Aceasta o vedem limpede %i
aici.
C(ci Iona se t(lm(ce%te, dup( diferitele sale
etimologii, "odihna %i darul lui Dumnezeu", sau "t(m(duirea
lui Dumnezeu", sau "harul lui Dumnezeu dat lor", sau

"osteneala lui Dumnezeu", sau "porumb", sau "fuga de
podoab(", sau "ntristarea lor" (1). Apoi el ajunge %i n
Ioppe %i pe mare %i n chit %i `n Ninive %i sub curcubet(.
Dintre acestea, Ioppe se t(lm(ce%te "loc de unde se vede
bucuria", sau "frumuse$ea minunat(", sau "bucurie
puternic(" (2). Deci Proorocul Iona nchipuie%te sau pe
Adam, sau firea cea de ob%te, sau pe Hristos, sau harul
proorocesc, sau poporul nemul$umitor al Iudeilor, care se
ntristeaz( de orice bine %i pismuie%te toate darurile
Filocalia
420
dumnezeie%ti (3). De pild( nchipuie%te pe Adam %i firea cea
de ob%te cnd fuge din Ioppe pe mare, fapt pentru care, dup(
unul din n$elesurile numelui s(u, se nume%te "ruga de
podoab(". C(ci Ioppe nchipuie%te raiul (4), care este %i se
nume%te cu adev(rat "locul de unde se vede bucuria", sau
"bucurie puternic(", sau "frumuse$e minunat(", dat( fiind
bog($ia nestric(ciunii din el, cum era raiul s(dit de mna lui
Dumnezeu. "*i a s(dit, zice, Domnul rai n Eden %i a pus
acolo pe omul pe care-1 zidise".
569
Dar ce sunt pomii din el,
fie c( e vorba de pomi v(zu$i, fie de pomi spirituali %i ce este
pomul vie$ii din mijlocul raiului? Ce sunt to$i ace%ti pomi,
din care a luat Aadm porunc( s( m(nnce, dar poate c( nici
nu s-a atins de ei? C(ci i spune Dumnezeu: "Din tot pomul
din rai vei mnca."
570

Ioppe mai nseamn( ns( %i virtutea %i cuno%tin$a,
precum %i n$elepciunea de pe urma lor (5). Virtutea, cnd se
t(lm(ce%te "frumuse$e minunat("; cuno%tin$a, cnd se
n$elege ca "loc de unde se vede bucuria". Iar n$elepciunea,
cnd se t(lm(ce%te "bucurie puternic("; c(ci prin
n$elepciune omul des(vr%it prime%te o bucurie negr(it(,
adic( bucuria puternic( ce sus$ine cu adev(rat via$a cea dup(
Dumnezeu, sau cea dumnezeieasc( a omului. Fiindc(
"n$elepciunea este pom de via$( tuturor celor ce se lipsesc
de ea %i temelie sigur( celor ce se razim( pe ea, ca pe
Domnul".
571
Deci firea oamenilor fuge pururea din Ioppe,
adic( din deprinderea virtu$ii %i a cuno%tin$ei, ca %i de la
harul n$elepciunii de pe urma lor, precum a fugit Adam prin
neascultare din rai. Fuge, pentru c( cugetarea ei zace cu
pl(cere n cele rele. *i fugind, e trt( cu voia ei pe mare,

569
Gen 2, 8.
570
Gen. 2, 16.
571
Prov. 3, 18.
421
adic( pe valurile murdare ale p(catelor, cum s-a rostogolit
Adam n lumea aceasta dup( ce a c(zut din rai, mbr($i%nd
am(girea %i confuzia nestatornic( a lucrurilor materiale,
pricinuite de valuri %i pricinuind alte valuri. Iar c%tigul
celor ce mbr($i%eaz( aceast( am(gire este c( se scufund( %i
sunt nghi$i$i de chit %i sunt covr%i$i de ap( pn( la suflet.
Apoi sunt mpresura$i de cel mai de pe urm( adnc, %i capul
li se afund( ntre cr(p(turile mun$ilor, ca n sfr%it s(
coboare pe fundul p(mntului, ale c(rui z(voare sunt
ncuietori ve%nice.
572
C(ci p(mntul acela, fiind talpa celui
mai de jos adnc, e cu adev(rat "ntunecat %i neguros,
p(mnt al ntunerecului ve%nic, n care nu este nici o lic(rire
%i nu se poate vedea via$( a muritorilor", cum zice undeva
marele Iov, cel care a purtat cu isbnd( mari r(zboaie pentru
adev(r.
573

Deci Proorocul nf($i%eaz( n chip tainic pe
Adam, adic( firea cea de ob%te a oamenilor n fiecare din
st(rile prin care a trecut: cum a fugit de la bun(t($ile
dumnezeie%ti, ca din Ioppe, %i e trt( n mizeria vie$ii de
aici, ca pe o mare, scufundndu-se n oceanul agitat %i
fr(mntat al patimilor p(mnte%ti (6); cum e nghi$it( apoi
de chit, fiara cea spiritual( %i nes(turat(, adic( de diavol, %i
cum e covr%it( din toate p(r$ile de apa ispitelor pn( la
suflet, adic( e cople%it( de ispitele vie$ii; apoi cum e
mpresurat( de cel mai de pe urm( adnc, cu alte cuvinte
cum e nf(%urat( mintea de ne%tiin$a total( %i cum e cople%it(
judecata de mare povar( a p(catului; pe urm( cum i se
afund( capul n cr(p(turile mun$ilor, sau cum e prins( prima
nv($(tur( despre monad(, ntemeiat( pe credin$( (7), care e
capul ntregului trup al virtu$ilor, ntre cuget(rile puterilor

572
Iona. 2,7.
573
Iov. 10, 21.
Filocalia
422
viclene, ca ntre ni%te cr(p(turi ntunecoase ale mun$ilor, %i e
spart( n multe p(reri %i n(luciri (c(ci prin cr(p(turile
mun$ilor Scriptura a indicat ideile am(gitoare ale duhurilor
r(ut($ii, ce s(l(%luiesc undeva n fundul ultimului adnc al
ne%tiin$ei); n sfr%it cum coboar( pn( jos pe p(mnt, "ale
c(rui z(voare sunt ncuietori ve%nice", sau cum cade n
deprinderea goal( de orice sim$ire dumnezeieasc( %i lipsit(
de orice mi%care de via$( a virtu$ilor, adic( ntr-o deprindere
ce nu mai are nici o sim$ire pentru bun(tate %i nici o dorin$(
care s( se mi%te spre Dumnezeu (8). E deprinderea peste
care apas( ca un abis ntunericul ne%tiin$ei %i noianul
cumplit al r(ut($ii (9), %i n care %i, au r(d(cinile mun$ii
r(t(cirii, adic( duhurile r(ut($ii n ale c(ror cr(p(turi
afundndu-se firea omeneasc(, a devenit pe urm( baz(
pentru cea mai p(c(toas( deprindere, ca una ce s-a f(cut
re%edin$( %i unealt( a r(t(cirii, %i a r(ut($ii lor. ~n acesta
deprindere se afl(, ca ni%te z(voare ve%nice, mp(timirile
sufletului dup( cele materiale, care nu las( cugetarea s( se
izb(veasc( de ntunericul ne%tiin$ei, ca s( vad( lumina
adev(ratei cuno%tin$e (10). Aceast( deprindere a indicat-o
poate, cum spuneam pu$in mai nainte, n chip acoperit,
marele Iov, prin cuvintele: "P(mnt ntunecat %i neguros,
p(mnt al ntunericului ve%nic".
574
E p(mnt ntunecat,
fiindc( e pustie de orice cuno%tin$( %i contempla$ie
adev(rat(; %i neguros, pentru c( e lipsit( de orice virtute %i
activitate. *i continu(: "n el nu este nici o lic(rire, se
n$elege de cuno%tin$( %i de adev(r, %i nu se poate vedea
via$( a muritorilor", adic( o vie$uire demn( de fiin$ele
ra$ionale (11).
Proorocul ajunge n toate aceste st(ri, poate ca s(
nchipuiasc( prin sine patimile n care s-a rostogolit

574
Iov. 10, 21.
423
omenirea n chip jalnic, f(cndu-%i ale sale cele ale firii
comune a oamenilor. De aceea cnd nchipuie%te pe Adam, i
se potrive%te unul din n$elesurile numelui, %i anume "fuga
de podoab(". Cnd ns( prenchipuie%te pe Dumnezeu, care
s-a cobort pentru noi ntru ale noastre, prin trup nsufle$it
mintal, f(cndu-Se ca noi, afar( numai de p(cat, %i
zugr(ve%te anticipat taina ntrup(rii %i a patimilor n vederea
mntuirii, atunci prin plecarea sa din Ioppe pe mare indic(
coborrea Domnului din cer n lumea aceasta (12), iar prin
nghi$irea sa de c(tre chit %i prin aruncarea nev(t(mat( dup(
trei zile %i trei nop$i, preveste%te taina mor$ii a ngrop(rii %i a
nvierii.
575
De aceea i se potrive%te ct se poate de bine un alt
n$eles al numelui %i anume: "odihna %i t(m(duirea lui
Dumnezeu", sau "harul lui Dumnezeu dat lor", sau poate %i
"osteneala lui Dumnezeu" pentru patima cea de bun( voie a
Domnului. C(ci Proorocul a prenchipuit tainic prin
ntmpl(rile sale pe Hristos lisus, adev(ratul Dumnezeu,
"odihna" adev(rat( a celor osteni$i de dureri, "t(m(duirea"
celor zdrobi$i [i "harul" iert(rii gre%alelor (13). Pentru c( %i
Domnul %i Dumnezeul nostru, f(cndu-Se om, a cobort din
cer n oceanul vie$ii noastre, ca dintr-o Ioppe ce se

575
Iona nghi$it de chit mai nchipuie%te %i chenoza Domnului n cursul
istoriei, avnd s( ias( la ar(tare la sfr%itul istoriei. Precum nici
chitul nu e lini%tit ct poart( pe Iona n sine, a%a nici istoria nu
r(mne neinfluen$at\ de prezen$a Domnului n adncul ei. De multe
ori for$ele aspre ale istoriei poart( n pntecele lor idei mari. F(r(
voie ele servesc pe Hristos, care va ie%i odat( la iveal(. Curente %i
for$e ncruntate ale istoriei duc n pntecele lor idei mari. F(r( voie
ele servesc pe Hristos, care va ie%i odat( la iveal(. Curente %i for$e
ncruntate ale istoriei duc n pntecele lor idei mari, care altfel nu s-
ar fi putut impune n via$a popoarelor, a%a cum Iona n-ar fi putut s(-
%i fac( drumul cu atta repeziciune, f(r( chitul care nu-%i d(dea
seama c(rui plan mai nalt serve%te. Chenoza lui Iisus n istorie e
totu%i numai aparent(. E o chenoza plin( de for$(.
Filocalia
424
t(lm(ce%te "locul de unde se vede bucuria", pe marea acestei
lumi, precum s-a scris: "Care n locul bucuriei ce era pus(
naintea Lui, a r(bdat crucea, neb(gnd n seam( ocara".
576

*i coborndu-Se de bun( voie `n inima p(mntului, unde ne
$inea nchi%i vicleanul, dup( ce ne nghi$ise prin moarte, a
ridicat din nou toat( firea cea robit( la cer, dup( ce a smuls-
o de acolo prin nviere. Prin aceasta El ne este cu adev(rat
"odihn(", "t(m(duire" %i "har" (14). "Odihn(", ca cel ce
desleag( prin via$a Sa vremelnic( legea robiei silnice a
trupului; "t(m(duire", ca Cel ce t(m(duie%te prin nviere
firea zdrobit( prin moarte %i stric(ciune; "har", ca Cel ce
d(ruie%te prin credin$( nfierea n duh %i harul ndumnezeirii,
dat fiec(ruia dup( vrednicie. C(ci trebuia cu adev(rat s(
ajung( lumina %i puterea lui Dumnezeu %i Tat(l n acel
p(mnt, n care st(pnea ntunericul %i z(voarele ve%nice. *i
aceasta, pentru ca Cel ce e lumin( duhovniceasc( s(
mpr(%tie ntunericul ne%tiin$ei %i Cel ce e puterea ipostatic(
a lui Dumnezeu s( sf(rme z(voarele p(catului %i a%a s(
slobozeasc( firea celor nc(tu%a$i cumplit de cel viclean,
d(ruindu-i lumina nestins( a cuno%tin$ei adev(rate %i puterea
de nedezr(d(cinat a virtu$ilor.
Dar Proorocul nchipuie prin persoana sa %i harul
proorocesc care se str(mut( prin Evanghelie din slujirea
legii, socotit( odinioar( att de sl(vit(, la neamuri, l(snd
poporul iudaic, devenit necredincios, pustiu de bucuria ce o
avea de acea slujire, ca prin multe necazuri, primejdii,
strmtor(ri, osteneli, prigoniri %i mor$i s( ntoarc( Biserica
neamurilor la Dumnezeu, ca pe o Ninive. Cnd nchipuie
acest har al proorociei, Proorocul p(r(se%te n chip tainic
Ioppe, ceea ce nseamn( c( harul se dep(rteaz( de la slujirea
legii %i porne%te pe marea potrivnicilor f(r( de voie %i a

576
Evr. 12, 2.
425
luptelor cu ele, a ostenelilor %i primejdiilor, pn( ce e
nghi$it de moarte ca de un chit, f(r( s( fie ctu%i de pu$in
v(t(mat (15). C(ci nimic de pe lume nu a putut mpiedica
mersul harului propov(duit neamurilor prin Evanghelie:
"nici necaz, nici strmtoare, nici prigoan(, nici foamete, nici
primejdie, nici sabie".
577
Dimpotriv(, prin aceasta harul se
nt(rea %i mai mult, biruind pe to$i cei ce se ridicau
mpotriv(. P(timind, biruia %i mai mult pe cei ce i se
mpotriveau %i astfel a ntors firea r(t(cit( la Dumnezeul cel
viu %i adev(rat, cum a ntors Iona cetatea Ninive. *i de%i %i
nchipuia vicleanul c( acoper( harul cu mul$imea
prigoanelor, ca pe Prooroc chitul, nu l-a putut $ine pn( la
sfr%it, neputnd sl(bi t(ria puterii prin care lucra harul. Ba
aceast( putere f(cea"harul s( lumineze %i mai str(lucitor n
ucenicii lui, dup( ce treceau prin aceste potrivnicii, a%a nct
vicleanul %i pricinuia, prin atacurile sale mai de graba
surparea puterii sale (16). C(ci el vedea nu numai c( harul
nu poate fi biruit de el, ci %i c( sl(biciunea natural( a
sfin$ilor, care l vesteau neamurilor, se pref(cea n t(rie ce
surpa puterea lui %i-i dobora toat( n(l$area ce se ridica
mpotriva cuno%tin$ei lui Dumnezeu;
578
ba tocmai cnd se
credea c( este nfrnt( trupe%te prin strmtor(ri, ap(rea %i
mai mputernicit( duhovnice%te. Acest lucru l-a cunoscut din
experien$a p(timirilor sale Pavel, marea trmbi$( a
adev(rului, care a devenit slujitor al harului proorocesc n
Hristos c(tre neamuri, ntru nnoirea duhului %i nu n
vechimea literei. De aceea zice: "Avem comoara aceasta n
vase de lut".
579
"Comoar(" nume%te cuvntul harului: iar
"vas de lut", trupul acesta p(timitor, sau p(ruta simplitate n

577
Rom. 8, 35.
578
II Cor. 10, 5.
579
II Cor. 4, 7.
Filocalia
426
cuvntul rostit, care a biruit toat( n$elepciunea lumii, sau
care cuprindea n sine, ct era cu putin$(, n$elepciunea lui
Dumnezeu, pe care nu o cuprindea lumea %i care a umplut
toat( lumea de lumina cuno%tin$ei adev(rate cuprins( n ea.
*i adaug(: "Ca mul$imea puterii s( fie a lui Dumnezeu, iar
nu din noi; ntru toate necaz p(timind, dar nu strmtorndu-
ne; lipsi$i fiind, dar nu dezn(d(jdui$i; prigoni$i, dar nu
p(r(si$i; trnti$i jos, dar nu pr(p(di$i; n toat( vremea
omorrea lui lisus n trup purtnd-o, ca %i via$a lui lisus s( se
arate n trupul nostru. C( pururea noi cei vii ne d(m la
moarte pentru Iisus, ca %i via$a lui lisus s( se arate n trupul
nostru cel muritor, nct moartea n noi se lucreaz(, iar via$a
n voi".
580
C(ci cei ce propov(duiau cuvntul harului,
purtnd f(r( vin( %i din toat( inima moartea cea de
bun(voie, prin p(timirile lor lucrau neamurilor via$a cea n
duh, ntru cuno%tin$a adev(rului. Aceasta a p(timit-o %i Iona,
care, prenchipuind tainic n sine harul, a ndurat attea
primejdii, ca s( ntoarc( pe

Niniviteni de la r(t(cire la
Dumnezeu. De aceea, dup( un alt n$eles al numelui s(u, se
mai t(lm(ce%te %i "darul lui Dumnezeu", sau "osteneala lui
Dumnezeu". C\ci ntr-adev(r "dar al lui Dumnezeu" de
oameni iubitori %i "osteneal( dumnezeieasc(" preal(udat(
este harul proorocesc trimis neamurilor. E "dar", ntruct
d(ruie%te lumina cuno%tin$ei adev(rate %i procur(
nestric(ciunea vie$ii celor ce-l primesc; %i e "osteneal( a lui
Dumnezeu", ntruct nduplec( pe slujitorii s(i s( se
mpodobeasc( cu ostenelile pentru adev(r %i-i nva$( pe cei
ce se ngrijesc prea tare de via$a n trup s( creasc( mai mult
prin p(timiri dect prin bucurii, dndu-le ca dovad( a puterii
covr%itoare a Duhului din ei, neputin$a natural( a trupului
lor de-a suporta p(timirile (18).

580
II Cor. 4, 7-12.
427
Deci cuvntul harului str(b(tnd prin multe
ncerc(ri la firea oamenilor, sau la Biserica neamurilor,
precum Iona prin multe necazuri la cetatea cea mare a
Ninivei, nduplec( legea care mp(r(te%te peste fire, s( se
scoale de pe tronul ei, adic( din deprinderea de mai nainte
n r(u, sau din tr(irea dup( sim$uri, %i s(-%i scoat( haina sa,
adic( s( lepede fumurile slavei lume%ti pentru moravurile
sale, apoi s( mbrace sacul, adic( jalea %i asprimea nepl(cut(
a relei p(timiri %i o purtare demn( de via$( cea pl(cut( lui
Dumnezeu, %i s( %ad( n cenu%(, adic( n s(r(cia cu duhul n
care e nv($at s( %ad( tot cel ce vrea s( tr(iasc( cu evlavie %i
are n sine biciul con%tin$ei care-1 love%te pentru gre%elile
sale (19). Dar nu numai pe mp(rat, l nduplec( cuvntul cel
propov(duit al harului s( cread( n Dumnezeu, ci %i pe
b(rba$i, adic( pe oamenii cu firea ntreag(, convingndu-i s\
m(rturiseasc( tare c( unul este Dumnezeu, F(c(torul %i
Judec(torul tuturor, %i hot(rndu-i s( se lepede cu
des(vr%ire de ndeletnicirile lor cele rele de mai nainte %i
s( se mbrace n saci de la cel mai mic pn( la cel mai mare
dintre ei, adic( s( nceap( cu toat( rvna o via$( aspr(,
omor`toare de patimi. Iar "mici %i mari" cred c( sunt numi$i
aici de Scriptur(, dup( n$elesul mai nalt, cei vinova$i de o
r(utate mai mic( sau mai mare.
"*i au crezut b(rba$ii Ninivei lui Dumnezeu %i au
hot(rt s( posteasc( %i s-au mbr(cat n saci, de la cel mai
mic pn( la cel mai mare dintre ei. *i a mers cuvntul pn(
la mp(ratul Ninivei %i s-a sculat de pe tronul s(u %i s-a
desbr(cat de ve%mntul s(u %i s-a mbr(cat cu sac %i a %ezut
n cenu%(. Apoi s-a vestit %i s-a poruncit n Ninive de la
mp(rat %i de la dreg(torii s(i, spunndu-se: Oamenii %i
dobitoacele, boii %i oile, s( nu guste nimic, nici s( pasc(, %i
Filocalia
428
ap( s( nu bea".
581
"~mp(rat" al firii este, cum am zis, legea
firii. "Dreg(torii" lui sunt puterea ra$ional(, irascibil( %i
poftitoare. "B(rba$ii" acestei cet($i, adic( ai firii, sunt, dup(
unul din n$elesuri, cei ce p\c\tuiesc prin poft\ [i trag la
povara pl\cerii prin patimile trupe[ti. "Boii" sunt cei ce
folosesc toat( mi%carea mniei pentru dobndirea bunurilor
p(mnte%ti; c(ci zic unii c( sngele boului cnd e b(ut
pricinuie%te ndat( moartea celui ce l bea; deci sngele lui
este, n chip v(dit, simbolul mniei. "Oile" de ocar( de aici
sunt cei ce pasc f(r( de minte, numai prin sim$uri, cele
v(zute, ca pe o iarb(, din pricina patimii ce-i st(pne%te.
Toate acestea socotim c( au n acest loc al Scripturii un
n$eles de ocar(, pn( ce lundu-le Cuvntul le va preface n
bune. De aceea adaug( Scriptura despre ele: "S( nu guste
nimic, nici s( pasc(, %i ap( s( nu bea". ~n felul acesta se vor
dep(rta cauzele de mai nainte, care sus$ineau n fiecare din
cele n%irate patimile. Iar dup\ nl(turarea acestor cauze, ele
%i vor schimba ndeletnicirile rele de care erau st(pnite
odinioar(. Ar(tnd-o aceasta Scriptura adaug(: "*i s-au
mbr(cat n saci oamenii, %i dobitoacele n-au p(scut %i au
strigat c(tre Domnul %i Dumnezeu cu st(ruin$(; %i s-a ntors
fiecare de la calea sa cea rea %i de la nedreptatea din minile
sale".
582

"Oamenii" sunt, cum am spus, cei st(pni$i printr-
o gre%it( judecat( a ra$iunii de patimile suflete%ti; iar
"dobitoacele", cei $intui$i de patimile trupe%ti, prin reaua
ntrebuin$are a mniei %i a poftei, n vederea pl(cerii. Deci
to$i mbrac(, ca pe un sac, omorrea m(dularelor de pe
p(mnt, sau a ntregii legi %i cuget(ri p(mnte%ti, %i strig( cu
st(ruin$(, adic( cu glas mare, sau cu ndr(zneal(, cernd

581
Iona 2, 5-7.
582
Iona 3, 8.
429
iertarea p(catelor de mai nainte %i dep(rtndu-se de la
cursul obi%nuin$ei, ca de la o cale oarecare, %i de la
nedreptatea lucrat( de faptele lor, ca de ni%te mni.
Astfel Ninive, n$eleas( ca firea cea comun( a
oamenilor, sau ca Biserica neamurilor, are pururea pe Iona,
sau cuvntul harului proorocesc propov(duind n ea %i n
fiecare zi ntorcnd pe cei r(t(ci$i la Dumnezeu. Iar dac(
referim n$elesul spiritual al Ninivei la fiecare ins n parte,
atunci cetatea cea mare zicem c( este sufletul fiec(ruia (21),
la care dup( ce a p(c(tuit, este trimis cuvntul lui Dumnezeu
ca sa-i propov(duiasc( poc(in$a spre via$(. ~n acest caz prin
mp(ratul cet($ii n$elegem mintea; dreg(torii sunt puterile
nn(scute; b(rba$ii, gndurile p(tima%e; dobitoacele,
mi%c(rile poftitoare ale trupului; boii, mi%c(rile lacome ale
mniei spre bunurile materiale; iar oile, mi%c(rile sim$urilor,
care percep lucrurile sensibile f(r( cugetare. Deci cuvntul
lui Dumnezeu nduplec( mintea, adic\ pe mp(rat, s( se
ridice, ca de pe un tron, din deprinderea de mai nainte cu
ne%tiin$a, %i s( se desbrace ca de o hain( de p(rerea
mincinoas( despre lucruri, apoi s( mbrace ca pe un sac
c(in$a pentru cele r(u cugetate %i s\ se a%eze, ca n cenu%(, n
deprinderea s(r(ciei cu duhul; pe urm( s( porunceasc(
oamenilor, dobitoacelor, boilor %i oilor s( posteasc(,
nfrnndu-se de la mncarea p(catului %i de la b(utura
ne%tiin$ei, adic( s( se re$in( de la s(vr%irea p(catelor %i de
la contemplarea n%el(toare prin sim$uri, %i s( se mbrace n
sac, adic( n deprinderea care omoar( patimile contrare firii,
dar cultiv( virtu$ile %i cuno%tin$ele cele dup( fire; apoi s(
strige c(tre Dumnezeu cu st(ruin$(, adic( s( denun$e cu
putere cele de mai nainte %i s( se roage cu smerenie, ca s(
primeasc( iertare de la Cel ce poate s( o dea; de asemenea
s( cear( puterea statornic( pentru mplinirea poruncilor %i
Filocalia
430
pentru p(zirea hot(rrii spre cele bune de la Acela care e
gata s( o dea celor ce o cer, pentru ca n felul acesta s(-%i
poat( abate cugetarea de la r(t(cirea de mai nainte, ca de la
o cale rea, %i s( lepede deprinderea de a n(scoci r(ul din
puterile f(ptuitoare ale sufletului.
~n aceast( mare cetate, adic( n firea ob%teasc( a
oamenilor, sau n Biserica alc(tuit( din neamuri, sau n
sufletul fiec(ruia, mntuit prin cuvntul virtu$ii %i al
cuno%tin$ei, adic( al credin$ei %i al bunei con%tiin$e,
"locuiesc mai mult de dou(sprezece miriade (de dou(-
sprezece zeci de mii) de oameni care nu-%i cunosc dreapta
nici stnga lor".
583
Cred c( Scriptura indic( aici prin cele
dou(sprezece miriade, dup( un n$eles mai nalt, ra$iunile
timpului %i ale firii, adic( cuno%tin$a cuprinz(toare a firii
v(zute mpreun( cu acelea f(r( de care aceasta nu poate s(
existe (22). C(ci dac( num(rul doisprezece se formeaz( prin
adunarea lui cinci %i %apte, iar firea e ntinat( pentru sim$uri
%i timpul n%eptit, atunci num(rul doisprezece indic(,
desigur, firea %i timpul. De notat ns( c( a spus "mai mult"
de dou(sprezece miriade de oameni, ca s( cunoa%tem c(
acest num(r e circumscris %i dep(%it n chip indefinit "de
mai multe", care fac prin ele o sum( superioar( num(rului
doisprezece.
Deci Biserica preal(udat( a lui Dumnezeu, avnd
ra$iunile virtu$ii %i ale cuno%tin$ei, care ntrec ra$iunile
timpului %i ale firii %i str(bat spre m(re$ia celor ve%nice %i
inteligibile, are "mai mult de dou(sprezece miriade de
b(rba$i, care nu-%i cunosc dreapta sau stnga lor". C(ci cel
ce, din pricina virtu$ii legiuite, %i-a uitat de patimile din trup,
ca de unele ce sunt la stnga %i, din pricina cuno%tin$ii f(r(
gre%eal( a faptelor sale, nu e st(pnit de boala p(rerii de

583
Iona 4, 14.
431
sine, ca de una ce e la dreapta, a devenit b(rbat ce nu-%i
cunoa%te dreapta lui, ntruct nu iube%te slava ce se
destram(, nici stnga, ntruct nu se las( a$$at de patimile
trupului (23).
A%adar prin "dreapta" Scriptura n$elege, dup(
cum se vede, slava de%art( de pe urma a%a ziselor ispr(vi, iar
prin "stnga", nenfrnarea ce r(sare de pe urma patimilor
de ru%ine. Pe ace%ti b(rba$i ce nu cunosc dreapta %i stnga
lor, i are orice suflet luminat de vederile celor spirituale
(inteligibile). Pentru c( tot sufletul care %i retrage puterea
cuget(rii de la contemplarea naturii %i a timpului, are
cuget(rile
584
naturale ca pe ni%te b(rba$i ce au trecut de
num(rul doisprezece, sau ca pe ni%te ra$iuni ce nu se mai
ostenesc cu cele ce sunt sub fire %i sub timp, ci se
ndeletnicesc cu n$elegerea %i cunoa%terea dumnezeie%tilor
taine %i de aceea nu cunosc dreapta sau stnga lor. C(ci
cunoa%terea virtu$ilor dup( ra$iunea lor, adic( recunoa%terea
adev(rat( prin tr(ire a cauzei virtu$ilor (24), face pe cei
p(rta%i de ea s( nu mai cunoasc( de loc insuficien$a %i
excesul de virtute, care stau de cele dou( p(r$i ale mijlociei
virtu$ilor, ca dreapta %i stnga.
Pentru c( dac( n ra$iune nu se afl( nimic contrar
ra$iunii (25), e limpede c( cel ce s-a n(l$at la ra$iunea
virtu$ilor nu va mai cunoa%te ctu%i de pu$in pozi$ia celor
f(r( ra$iune. Fiindc( nu e cu putin$( s( priveasc( deodat(
dou( lucruri care se contrazic %i s( cunoasc( pe unul din ele
manifestndu-se deodat( cu cel(lalt.
C(ci dac( n credin$( nu se afl( nici o ra$iune a
necredin$ei %i dac( prin fire lumina nu poate fi cauza
ntunericului %i diavolul nu se poate ar(ta deodat( cu
Hristos, e v(dit c( nici ceea ce-i contrar ra$iunii nu poate

584
~n grece%te cuget(rile, 2463=B48 sunt de genul masculin.
Filocalia
432
exista la un loc cu ra$iunea (26). Iar dac( ceea ce-i contrar
ra$iunii nu poate s( se afle la un loc cu ra$iunea, e v(dit c(
cel ce s-a n(l$at la ra$iunea virtu$ilor nu poate cunoa%te
pozi$ia celor contrare ra$iunii. El cunoa%te virtutea numai
a%a cum este, dar nu cum e socotit( (27). De aceea nu
cunoa%te nici dreapta prin exces, nici stnga prin
insuficien$(, fiindc( n amndou( acestea, se poate constata
ira$ionalul. C(ci dac( ra$iunea este hotarul %i m(sura
lucrurilor (28), ceea ce e f(r( hotar %i f(r( m(sur(, sau e
peste hotar %i peste m(sur(, e lipsit de ra$iune %i de aceea
contrar ra$iunii. C(ci amndou( acestea aduc la fel celor ce
se mi%c( astfel, c(derea de la ceea ce exist( cu adev(rat. Una
din ele prin faptul c( i face s(-%i ndrume cursul vie$ii spre
ceva nedefinit %i nel(murit (29) %i s( nu aib( pe Dumnezeu
ca scop, ntruct din pricina lipsei de m(sur( a min$ii %i iau
ca $int( s( se abat( de la dreapta tot mai spre dreapta; iar
cealalt(, prin faptul c( i abate %i ea de la scop, ndrumndu-
le cursul vie$ii numai spre cele ce $in de sim$uri, ntruct din
pricina lipsei de putere a min$ii, i face s( socoteasc( drept
$int( ceea ce se circumscrie prin sim$uri. Acestea nu le
cunoa%te %i nu le p(time%te (30) cel ce ascult( numai de
ra$iunea virtu$ii %i hot(rnice%te prin ea (31) toat( mi%carea
min$ii sale, nct s( nu poat( cugeta peste ra$iune sau f(r(
ra$iune.
Iar dac( cineva vrea s(-%i nal$e mintea la un
n$eles [i mai nalt, prin "dreapta" poate s( n$eleag(
ra$iunile celor netrupe%ti, iar prin "stnga" pe ale trupurilor.
Dar mintea ce se nal$( spre cauza lucrurilor, nere$inut( de
nimic, nu mai cunoa%te aceste ra$iuni, ntruct nu mai vede
nici o ra$iune n Dumnezeu, Cel ce dup( cauz( e mai presus
de orice ra$iune. Adunndu-se spre El din toate lucrurile, nu
mai cunoa%te nici o ra$iune a celor de care s-a desp(r$it,
433
privind n chip negr(it numai Ra$iunea la care s-a ridicat
dup( har (32).
Pe ace%ti b(rba$i %i pe cei asemenea lor, care ntr-
adev(r nu cunosc dreapta %i stnga lor cea de ocar(, i cru$(
Dumnezeu; %i pentru ei lumea toat(. (Am zis "cea de ocar(",
deoarece aproape toate cele din Scriptur( au %i un n$eles de
laud( %i un n$eles de ocar(). Dar poporul iudeu, pizma% %i
vr(jma% al oric(rei iubiri de oameni, se plnge de mntuirea
oamenilor %i de aceea ndr(zne%te s( se r(zvr(teasc( chiar %i
mpotriva" bun(t($ii dumnezeie%ti. Plin de nerecuno%tin$a,
de nemul$umire %i de ur( fa$( de oameni, el scr%ne%te din
din$i, se scrbe%te de via$( %i-%i face pricin( de ntristare din
bntuirea neamurilor n Hristos. Socotind, din ne%tiin$(, mai
de pre$ o curcubet( dect mntuirea oamenilor, se
ndurereaz( cnd o vede c( se usuc( roas( de vierme.
Nebunia aceasta a Evreilor a zugr(vit-o n sine ca tip marele
Prooroc Iona, f(r( s( p(timeasc( el nsu%i-fereasc(
Dumnezeu-de sc(derile Iudeilor, ci osndind n sine cu
anticipa$ie necredin$a lor, pentru care au c(zut din slava de
mai nainte, ca dintr-o Ioppe (33). De aceea i-a dat Duhul
Sfnt n chip tainic acest nume, capabil s( arate prin
diferitele lui t(lm(ciri starea l(untric( a tuturor celor
prenchipui$i. Cnd deci dezv(luie n sine ca tip nebunia
Iudeilor, care se ntristeaz( pentru mntuirea oamenilor %i se
sminte%te de minunata lor chemare, dar se scrbe%te de via$(

%i dore%te, hulind voia lui Dumnezeu, mai bine moartea din
pricina ve[tejirii curcubetei, numele lui se t(lm(ce%te
"ntristarea lor". Aceast( ntristare o condamn( Scriptura
cnd zice: "A v(zut Dumnezeu faptele lor, adic( ale
Ninivitenilor, c( s-au ntors de la c(ile lor cele rele %i I-a
p(rut r(u s(-i mai pedepseasc( pe ei %i nu i-a mai pedepsit.
*i s-a ntristat Iona %i a zis: Acum St(pne Doamne ia
Filocalia
434
sufletul meu de la mine, c( mai bine este mie s( mor dect
s( tr(iesc".
585
*i iar(%i: "*i a poruncit Domnul Dumnezeu
unui vierme a doua zi diminea$a, %i a ros pe dedesubt
curcubet( %i s-a uscat. *i a fost dup( ce a r(s(rit soarele, a
lovit capul lui Iona %i s-a mpu$inat cu sufletul %i s-a scrbit
de via$a lui %i a zis: mai bine este mie s( mor dect s(
tr(iesc".
586

Ninive este deci Biserica neamurilor, care a primit
cuvntul harului %i s-a ntors de la r(t(cirea de mai nainte a
nchin(rii la idoli %i de aceea s-a mntuit %i s-a nvrednicit de
slava cerurilor. Iar umbrarul, pe care %i l-a f(cut Iona dup(
ce a ie%it din cetate, nchipuie%te Ierusalimul de jos %i
templul din el f(cut de mini.
587
Curcubeta nf($i%eaz( umora
vremelnic( a slujirii trupe%ti %i numai dup( liter( a legii, care
nu e statornic( %i nu poate s( mul$umeasc( mintea. Iar
viermele este Domnul %i Dumnezeul nostru lisus Hristos,
precum El nsu%i zice despre Sine la Proorocul David: "Sunt
vierme %i nu om".
588
C(ci s-a f(cut %i s-a numit cu adev(rat
vierme, pentru trupul f(r( de s(mn$( pe care l-a primit.
Fiindc( precum viermele nu are mpreunare %i amestecare,
ca pricin( premerg(toare a na%terii lui, tot a%a nici na%terii
dup( trup a Domnului nu i-a premers vreo amestecare. Dar
mai e vierme %i pentru faptul c( a mbr(cat trupul ca pe o
momeal( pus( n undi$( dumnezeirii spre am(girea
diavolului, pentru ca dracul spiritual cel nes(turat, nghi$ind
trupul pentru firea lui u%or de apucat, s( fie sf%iat de undi$a
dumnezeirii %i deodat( cu trupul sfnt al Cuvntului, luat din
noi, s( dea afar( toat( firea omeneasc(, pe care o nghi$ise

585
Iona 3, 10-4, 1.
586
Iona 4, 8-9
587
Iona. 4,6.
588
Ps. 21, 6
435
mai nainte; cu alte cuvinte pentru ca, a%a cum nghi$ise
acela mai nainte pe om, momindu-1 cu n(dejdea dum-
nezeirii, tot a%a, momit fiind mai pe urm( cu firea
omeneasc(, s( dea afar( pe cel am(git cu n(dejdea
dumnezeirii, am(git fiind el nsu%i cu n(dejdea c( va pune
mna pe omenire; apoi ca s( se arate bog($ia covr%itoare a
puterii dumnezeie%ti, care biruie, prin sl(biciunea firii
biruite, t(ria celui ce a biruit-o mai nainte; %i ca s( se arate
c( mai degrab( biruie Dumnezeu pe diavol, folosindu-se de
momeala trupului, dect diavolul pe om cu f(g(duin$a firii
dumnezeie%ti (35). Acest vierme a ros curcubeta %i a uscat-o,
adic( a pus cap(t slujirii legii, ca unei umbre, %i a uscat
p(rerea de sine a Iudeilor, ntemeiat( pe ea.
"*i a fost a doua zi dup( ce a r(s(rit soarele". A
doua zi, adic( dup( trecerea ghicitorilor din chipurile legii si
a timpului hot(rt pentru slujirea trupeasc( a ei, a r(s(rit
harul tainei celei noi, aducnd o alt( zi a unei cuno%tin$e mai
nalte %i a unei virtu$i dumnezeie%ti, o zi care
ndumnezeie%te pe cei ce o mbr($i%eaz(. Deci dup( ce
viermele acesta a ros curcubeta %i soarele acesta (c(ci unul %i
acela%i e %i vierme %i soare al drept($ii: e vierme, ntruct s-a
n(scut dup( trup f(r( de s(mn$( %i z(mislirea lui e mai
presus de orice n$elegere; iar soare, ntruct s-a cobort
pentru mine sub p(mnt, prin taina mor$ii %i a mormntului
%i ntruct e prin fire %i pentru sine lumina ve%nic() (36) a
r(s(rit din mor$i prin nviere, "a poruncit Dumnezeu unui
vnt arz(tor %i soarele a lovit capul lui Iona". Cu alte cuvinte
dup( r(s(ritul soarelui drept($ii, adic( dup( nvierea %i
n(l$area Domnului, a venit vntul arz(tor al ncerc(rilor
peste Iudeii r(ma%i nepoc(i$i %i le-a lovit capetele lor,
potrivit unei drepte judec($i, ntorcnd dup( cum s-a scris,
Filocalia
436
durerea lor peste capetele lor,
589
precum n%i%i ceruser( mai
nainte zicnd: "Sngele lui asupra noastr( %i asupra copiilor
no%tri"
590
. C(ci de fapt, dup( nvierea %i n(l$area
Mntuitorului, a venit peste ei ca un vnt foarte arz(tor
r(zbunarea prin neamuri %i Soarele meu a dobort la p(mnt
slava %i puterea ntregului neam, lovind n ea ca ntr-un
cre%tet. C(ci nchizndu-%i ochii n$elegerii n fa$a Lui, nu au
cunoscut lumina adev(rului, care le str(lucea lor.
Sau vntul arz(tor ridicat mpotriva Iudeilor, care
n-au ascultat de cuvntul harului, mai este %i p(r(sirea, care
opre%te ploaia cuno%tin$ei %i rou( proorociei %i usuc( izvorul
natural al cuget(rilor evlavioase din inim( (37). Este
p(r(sirea adus( cu dreptate peste ei, fiindc( %i-au p(tat
minile de snge nevinovat %i au dat adev(rul pe mna
minciunii %i au t(g(duit pe Dumnezeu Cuvntul, Cel ce
pentru mntuirea neamului omenesc a venit la noi n chipul
nostru, f(r( schimbare. De aceea au fost l(sa$i %i ei n
propria lor r(t(cire, n care nu se poate afla nici o dispozi$ie
apropiat( de credin$( %i de temerea de Dumnezeu, ci numai
o ambi$ie uscat(, secetoas( %i str(b(tut( de toat( patima cea
rea. E ambi$ia ce poate fi caracterizat( prin ngmfare
(trufie), care e o patim( blestemat( ce const( din
mpreunarea a dou( rele: mndria %i slava de%art(. Dintre
acestea, mndria t(g(duie%te pe Cel ce e cauza virtu$ii %i a
firii, iar slava de%art( falsific( firea %i ns(%i virtutea (38).
C(ci cel mndru nu face nimic dup( Dumnezeu, iar cel robit
de slava de%art( nu ntreprinde nimic dup( fire. Iar din
amestecarea lor se na%te ngmfarea, care pe Dumnezeu l
dispre$uie%te, brfind %i hulind Providen$a, iar de la fire se
nstr(ineaz(, folosind toate ale firii mpotriva firii %i stricnd

589
Ps. 7, 17.
590
Matei 27, 25.
437
frumuse$ea %i buna ntocmire a firii prin reaua ntrebuin$are
a lor. Scurt vorbind, poporul Iudeu, ng(duind prin
necredin$a n Hristos, Dracului trufa% s(-i lege mintea, a urt
deopotriv( pe Dumnezeu %i pe oameni: pe Dumnezeu,
ntruct l pune mai prejos de pl(cerea trupului %i de aceea
respinge slujirea Lui n duh; iar pe oameni, ntruct
socote%te pe cei ce nu-%i coboar( neamul dup( trup din Iacob
cu des(vr%ire str(ini de F(c(tor %i de aceea %i nchipuie c(
uciderile pe care le pl(nuie%te mpotriva noastr( sunt
binepl(cute lui Dumnezeu. El nu %tie, pe ct se pare, n
nebunia lui, c( trupul %i nrudirea de neam nu pot apropia de
Dumnezeu a%a demult cum poate apropia sufletul, care
poart( aceea%i pecete a credin$ei ca %i celelalte suflete %i
aceea%i aplecare l(untric( a voii spre bine. Iar aceasta stinge
legea trpului cu totul, nct nu se mai strevede dect ra$iunea
lui Dumnezeu ar(tndu-se prin duh %i f(cndu-i pe to$i una
dup( dup( minte, ca s( cunoasc( pe unul Dumnezeu %i ca s(
fie ntre to$i o singur( iubire %i armonie (39), datorit( c(reia
nici unul nu mai este desp(r$it duhovnice%te de nici unul,
chiar dac( trupe%te, dup( locurile ce se ocup(, sunt departe
unul de altul.
Deci vntul arz(tor este trufia, care e patima urii
de Dumnezeu %i de oameni. Fiindc( ea usuc( inima
necredincio%ilor, ve%tejind cuget(rile evlavioase despre
Dumnezeu %i ra$iunile drepte despre fire, ca un vnt arz(tor.
C(ci spun unii c( acest vnt se produce prin amestecarea
unui vnt de la r(s(rit %i a unuia de la miaz(zi %i de aceea
usuc( umezeal( mpr(%tiat( n p(mnt. El se mai nume%te %i
Evroclidonul (Vrtejul larg) sau Tifonicul (Fumegosul).
Numele dinti l poart(, fiindc( strne%te din toate p(r$ile
furtun( pe p(mnt %i pe mare, iar al doilea, fiindc( aduce o
negur( uscat(. Dar pe amndou( acestea le pricinuie%te %i
Filocalia
438
trufia.
C(ci de fapt aceasta strne%te mare tulburare n
suflet %i umple mintea de ntunericul ne%tiin$ei. Acest vnt
arz(tor l-a strnit Dumnezeu, adic( l-a l(sat s( vin(, dup(
batjocorirea lui Hristos, asupra Iudeilor, care dobndiser( o
dispozi$ie corespunz(toare cu el, ca s( se fac( v(dit( tuturor
voia lor fa$( de Dumnezeu %i oameni. De aceea impu%i de
negura ne%tiin$ei, s-au aruncat pe ei n%i%i de bun(voie n
partea opus( lui Dumnezeu, nemaiavnd nimic de f(cut,
dect s( se plng( %i s( se nciudeze de mntuirea prin
credin$( %i de slava de care s-au mp(rt(%it neamurile %i de
pierderea drepturilor lor ce le aveau dup( trup. Pentru aceea
zic: "Acum Doamne ia sufletele de la noi, c( mai bine este
nou( s( murim dect s( tr(im". Aceasta o spun ei din pricin(
c( s-a n(scut curcubeta, adic( a ncetat slujirea n umbrele
legii, care noaptea a crescut %i noaptea a pierit, ca una ce nu
avea nici o lumin( spiritual(, care s( poat( lumina
n$elegerea sufletului, fiind circumscrise numai la figurile %i
la ghicitorile simbolurilor (40).
Dar noi s( mbr($i%(m duhovnice%te, prin credin$(
%i prin dreptatea care o nso$e%te, duhovniceasc( Ninive,
adic(, Biserica alc(tuit( din neamuri, care este, precum s-a
scris, o mare cetate a lui Dumnezeu, mntuit( dup( cele trei
zile ce i-au fost ornduite spre poc(in$(. *i s( ne gr(bim s(
ne facem cet($eni ai acestei mari cet($i a lui Dumnezeu prin
poc(in$( %i prin schimbarea noastr( n bine. C(ci Scriptura
spune n mod apriat despre ea c( este o cetate mare a lui
Dumnezeu: "Iar Ninve era cetate mare lui Dumnezeu".
Unde poate afla Iudeul respectuos fat( de adev(r, spunndu-
se n Scriptur( un cuvnt ca acesta despre Ierusalimul de
jos? Eu, de%i am citit de multe ori toat( Sfnta Scriptur(, nu
am aflat spunndu-se nic(ieri: "*i Ierusalimul era cetate
439
mare lui Dumnezeu". Dar cine ar putea, bizuindu-se pe
puterea cuvntului %i pe bog($ia ideilor, s( m(soare %i s(
circumscrie m(re$ia acestei cet($i, care este %i se nume%te a
lui Dumnezeu? Mie mi este acest lucru cu neputin$(, pre-
cum socotesc c( i este c( neputin$( oric(rui om cu mintea
n$eleapt(, care %i d( seama ct de pu$in de majestatea
dumnezeieasc( %i nu ignor( c( toate sentin$ele dumnezeie%ti
trebuie s( aib( ceva din m(re$ia lui Dumnezeu. Dar cum era
"cetate mare lui Dumnezeu", prima cetate a Asirienilor, n
care domnea confuzia r(t(cirii, unde trona rege%te nebunia
slujirii la idoli, care se afla att de departe de $ara numit(
sfnt(, f(g(duit( lui Israil cel trupesc? Desigur c( ea n-ar fi
putut fi numit( a%a, dac( n-ar fi v(zut Dumnezeu de mai
nainte m(rimea credin$ei, necuprins( de nici un cuvnt, a
Bisericii celei din neamuri. Prin aceasta a nf($i%at viitorul
ca prezent, iar ceea ce era mai nainte str(in %i-a nsu%it ca
pe ceva propriu %i ceea ce era vrednic de ocar( din pricina
necredin$ei a f(cut prin cuvntul S(u s( fie str(b(tut de
dumnezeire, plin de cinste %i cu un viitor care ntrece orice
cuvnt (41). De aceea a putut zice prin Proorocul: "*i
Ninive era cetate mare lui Dumnezeu". La aceast( cetate a
fost trimis cuvntul harului proorocesc, care i-a vestit
distrugerea cea fericit(, zicnd: "nc( trei zile %i Ninive va fi
distrus(".
591
Ajungnd la acest loc al sorocului de trei zile,
socotesc s( las celelalte lucruri, care pot s( fie spuse celor ce
caut( n$elesul mai nalt al Scripturii. C(ci eu urm(resc s(
notez %i s( spun numai ceea ce e sigur c( nu se afl( al(turea
de adev(r. Deci auzind c( Proorocul veste%te n chip
determinat: "~nc( trei zile %i Ninive va fi distrus(", socotesc
c( hot(rrea aceasta mpotriva Ninivei r(mne neschimbat(,
mai bine zis sunt sigur c( are s( se fac( cercetarea asupra

591
Iona 3, 5.
Filocalia
440
Ninive. Lucrul se n$elege a%a: c( dup( cele trei zile, pe care
le-a petrecut Proorocul n pntecele chitului, desemnnd de
mai nainte n sine ngroparea de trei zile %i nvierea
Domnului, Scriptura a%teapt( s( vin( alte trei zile (42), n
care are s( se arate lumina adev(rului %i adev(rata mplinire
a tainelor prevestite, ca apoi s( se produc( distrugerea
cet($ii, dat fiind c( aceste zile din urm( nu vor mai
prenchipui numai adev(rul ngrop(rii %i al nvierii
Mntuitorului, ci l vor ar(ta limpede, mplinindu-se n
realitate, pe cnd cele trei zile de mai nainte, pe care le-a
petrecut Ioan n chit, numai l prenchipuiau. C(ci dac( orice
chip se refer( la un adev(r a%teptat n viitor, iar chipul n
acest caz a constatat n petrecerea de trei zile a lui Ioan n
pntecele chitului, este v(dit c( chipul are s( se arate ca
urmnd dup( el, n mod real, taina unul adev(r nou. *i de
fapt trei zile %i trei nop$i a petrecut Domnul `n inima
p(mntului, cum nsu%i Domnul zice: "Precum a fost Ioan n
pntecele chitului trei zile %i trei nop$i, a%a va fi %i Fiul
omului n inima p(mntului trei zile %i trei nop$i".
592
Deci
spunnd Scriptura: "~nc( trei zile", arat( n chip ascuns c(
alte trei zile au trecut, c(ci altfel nu ar fi spus "nc(", adic(
"vor mai fi trei zile, %i Ninive va fi distrus(". Deci nu chipul
avea s( distrus( Ninive dup( hot(rrea dumnezeieasc(, ci
adev(rul despre care a spus: "nc( trei zile". E ca %i cnd
Iona ar fi zis: "Vor mai fi nc( trei zile, dup( chipul ar(tat
prin mine, n care va avea loc o ngropare %i o nviere mai
tainic(, %i dup( aceea Ninive va fi distrus(".
Dar ar putea ntreba cineva nedumerit: Cum se
mai $ine Dumnezeu de cuvnt, odat( ce hot(r(%te
distrugerea, dar nu o execut(? R(spundem acestuia c(
Dumnezeu %i $ine cuvntul, distrugnd de fapt %i mntuihd

592
Matei 12, 40.
441
cetatea. Primul lucru l face prin faptul c( aceia se leap(d(
de r(t(cire, al doilea prin faptul c( primesc cuno%tin$a
adev(rat(. Mai bine zis, omoar( r(t(cirea din ei prin credin$a
nviorat( din nou %i le nf(ptuie%te mntuirea prin moartea
r(t(cirii. C(ci Ninive se t(lm(ce%te prin "nnegrire n(sprit("
%i "frumuse$e atotlin(" Deci potrivit cu n$elesurile cuvn-
tului, Domnul, dup( ngroparea de trei zile %i dup( nvierea
Sa, a distrus "nnegrirea n(sprit(", adus( n fire de
neascultare %i a nnoit "frumuse$ea atot lin(" a firii prin
ascultarea credin$ei, ar(tnd iar(%i n fire prin "nviere
frumuse$ea atot lin( a nestric(ciunii, nen(sprit( de nimic
p(mntesc. Dar aceasta se poate spune %i despre firea cea
ob%teasc( %i despre Sfnta Biseric( %i despre sufletul
fiec(ruia, care a lep(dat prin credin$( %i bun( con%tin$(
chipul lui Adam celui vechi %i p(mntesc %i a mbr(cat
chipul celui ceresc.
A%adar s-a ar(tat limpede c( Proorocul reprezint(
mai multe n$elesuri, dup( sensurile numelui s(u, care se
t(lm(ce%te potrivit cu diferitele locuri ale Scripturii.
T(lm(cit ca "fuga de podoab(" (44), indic( pe Adam %i firea
cea de ob%te, ca "odihna %i t(m(duirea lui Dumnezeu", sau
"osteneala lui Dumnezeu", pe Domnul %i Dumnezeul nostru,
potrivit cu explica$ia dat(. Iar t(lm(cit ca "porumb" %i "dar
al lui Dumnezeu", indic( harul propov(duirii %i bog($ia
Duhului cuprins( n el. "Osteneala lui Dumnezeu" indic(
multele nevoin$e ale celor ce se fac slujitori ai acestei
chem(ri adev(rate. Iar cnd se t(lm(ce%te ca "ntristarea
lor", indic( furia Iudeilor mpotriva adev(rului, adic( pizma
pentru bunurile" str(ine, care na%te ntristarea n cei st(pni$i
de ea. Acest r(u s-a nr(d(cinat n firea Iudeilor, care s-au
umplut de ur( fa$( de Dumnezeu %i oameni, %i de aceea nu
urm(resc dect s( strice firea, f(r( ru%ine, prin snge %i
Filocalia
442
ucideri.
Dar deoarece cuvntul nostru a avut un curs
gr(bit, a trecut peste n$elesul c(ii de trei zile. C(ci se zice n
Scriptur(: "Iar Ninive era cetate mare lui Dumnezeu, cale ca
de trei zile".
593
Dac( voi$i, s( ntregim pu$in ceea ce am l(sat
afar(. Drumul de trei zile sunt diferite moduri de vie$uire ale
celor ce merg pe calea Domnului, sau vie$uirile care
corespund fiec(reia din legile generale. Iar legi generale
sunt: cea natural(, cea scris( %i cea a harului. C(ci fiec(reia
din aceste legi i corespunde o anumit( vie$uire %i un anumit
curs al vie$ii, ca %i o dispozi$ie l(untric( deosebit(, produs(
de acea lege prin voia celor ce se conformeaz( cu ea.
Fiindc( fiecare din aceste legi creaz( o alt( dispozi$ie n
fiecare din cei ce se afl( sub puterea ei (45). De pild( legea
natural(, cnd ra$iunea nu e cople%it( de sim$ire, ne
nduplec( f(r( o nv($(tur( special( s( mbr($i%(m pe to$i cei
nrudi$i %i de acela%i neam, ntruct firea ns(%i ne nva$( s(
ajutor(m pe cei ce au lips( %i s( vrem to$i tuturor acela%i
lucru, pe care %i-l dore%te fiecare s(-i fie f(cut de al$ii (46).
Aceasta ne-a spus-o nsu%i Domnul, zicnd: "Cte vre$i s(
v( fac( vou( oamenii, face$i %i voi lor asemenea".
594
C(ci cei
a c(ror fire e crmuit( de ra$iune, au aceea%i dispozi$ie (47).
Iar cei care au aceea%i dispozi$ie, e v(dit c( au %i acela%i
mod de purtare %i acela%i curs al vie$ii, n sfr%it cei al c(ror
mod de purtare %i curs al vie$ii este acela%i, desigur c( sunt
uni$i de bun(voie printr-o leg(tur( de afec$iune, care-i adun(
pe to$i printr-o unic( aplecare a voii n aceea%i ra$iune a firii,
n care nu se mai afl( ctu%i de pu$in dezbinarea ce
st(pne%te acum n fire din pricina iubirii de sine a fiec(ruia.
Iar legea scris(, nfrnnd prin frica de pedepse

593
Iona 3, 3.
594
Mt. 17, 12; Lc. 6, 35.
443
pornirile f(r( rnduial( ale celor nen$elep$i, i obi%nuie%te
s(-i socoteasc( pe to$i egali. Prin aceasta se consolideaza
for$( drept($ii, nct cu timpul devine fire, pref(cnd frica
sufletului ntr-o afec$iune fa$( de bine ce se nt(re%te pe
ncetul prin voin$(, iar obi%nuin$a de a se cura$i prin uitare
de cele de mai nainte ntr-o deprindere care face s( se nasc(
deodat( cu sine iubirea fa$( de al$ii (48). Iar n aceasta st(
mplinirea legii, to$i unindu-se ntreolalt( prin iubire. C(ci
mplinirea legii este solidaritatea prin iubire a tuturor celor
ce s-au mp(rt(%it de aceea%i fire, purtnd ra$iunea firii
ncununat( de dorul dragostei %i nfrumuse$nd legea firii cu
adausul dorului.
595
C(ci legea firii este ra$iunea natural( care
%i-a supus sim$irea modurilor
596
(49). Iar legea scris(, sau
mplinirea legii scrise, este ra$iunea natural(, care %i-a luat
ca ajutor n raporturile de reciprocitate cu cei de acela%i
neam ra$iunea duhovniceasc(. De aceea zice: "S( iube%ti pe
aproapele t(u ca te tine nsu$i". Dar nu zice: "S( ai pe
aproapele t(u ca pe tine nsu$i". C(ci al doilea arat( numai
solidaritatea cu cei de acela%i neam spre men$inerea
existen$ii, iar primul nseamn( grija de ei n vederea fericirii
(50).
~n sfr%it legea harului nva$( pe cei c(l(uzi$i de
ea s( imite nemijlocit pe Dumnezeu, care, dac( se poate
spune a%a, ne-a iubit mai mult dect pe Sine nsu%i, m(car c(
i eram du%mani din pricina p(catului. Ne-a iubit adic( a%a
de mult, nct a binevoit s( coboare n fiin$a noastr(, n mod

595
Cei ce se iubesc, se doresc. Dorul mai presupune %i o oarecare
distant(. Dar o anumit( distan$( se men$ine oricnd ntre dou(
persoane, dat fiind c( dup( fiin$( ele nu se pot unifica. Deci oricnd
n dragoste e %i dor. Iar dorul nfrumuse$eaz( pe cel dorit.
596
Modurile sunt totdeauna modurile virtu$ilor, chipuri statornice de
activitate moral( sau ra$ional(, dat fiind c( p(catul e opusul b(rb($iei
statornice.
Filocalia
444
neschimbat, El care este n mod suprafiin$ial mai presus de
orice fiin$( %i fire, %i s( se fac( om %i s( fie unul dintre
oameni. Din aceea%i iubire n-a refuzat s(-%i nsu%easc(
osnda noastr( %i s( ne `ndumnezeieasc( dup( har a%a de
mult pe ct s-a f(cut El dup( iconomie %i prin fire om. Iar
aceasta a f(cut-o ca s( nv($(m nu numai s( ne ajut(m
ntreolalt( n chip natural %i s( ne iubim unii pe al$ii ca pe
noi n%ine n chip duhovnicesc, ci %i s( purt(m de grij( de
al$ii mai mult dect de noi n%ine n chip dumnezeiesc %i
aceasta s( ne fie dovada dragostei ntreolalt( ca, n temeiul
virtu$ii noastre, s( fim gata a suferi cu bucurie moartea de
bun( voie unii pentru al$ii. "C(ci nu este alt( iubire mai
mare ca aceasta, ca cineva s(-%i pun( sufletul pentru
prietenii s(i".
597

Deci legea firii este, ca s( spun pe scurt, ra$iunea
natural( care %i-a supus sim$irea spre nl(turarea nesocotin$ei
(ira$ionalit($ii) prin care se men$ine dezbinarea ntre cei uni$i
prin natur(. Iar legea scris( este ra$iunea natural( care, dup(
nl(turarea ira$ionalit($ii sim$irii, %i-a asociat %i iubirea
duhovniceasc( prin care sus$ine reciprocitatea ntre cei de
acela%i neam. ~n sfr%it legea harului este ra$iunea mai presus,
de fire, care preface firea n chip neschimbat
598
ndumnezeind-

597
Ioan 15, 13.
598
Exist( o ra$iune mai presus de fire. Deci nu confund(m, ca de obicei,
ra$ionalul cu naturalul. F\r( ndoial(, naturalul este ra$ional, dar nu
singurul ra$ional. Ra$ional mai e %i supranaturalul. Numai
subnaturalul sau contranaturalul e ira$ional. Desigur ra$ionalul
supranatural e ntr-o alt( privin$( suprara$ional. *i anume n raport cu
ra$iunea noastr( "natural(". Ne trebuie o ra$iune "supranatural(" ca s(
vedem ra$iunea celor mai presus de fire. Dar ra$iunea noastr( are o
afinitate pentru ra$ionalitatea adev(rurilor mai presus de fire. De aceea
primind ra$iunea mai presus de fire, firea noastr(, deci %i ra$iunea
natural(, nu se schimb(, nu se %tirbe%te cum se ntmpl( prin p(cat.
445
o %i arat( `n firea oamenilor ca ntr-o icoan( arhetipul
necuprins %i mai presus de fiin$( %i de fire %i procur(
fericirea ve%nic(.
Iar dac( acesta este n$elesul celor trei legi, cu
drept cuvnt cetatea cea mare a lui Dumnezeu, adic(
Biserica, sau sufletul fiec(ruia se afl( la cap(tul unui drum
de trei zile, ca una ce prime%te %i cuprinde dreptatea firii, a
legii %i a duhului (52). C(ci n aceste trei legi se afl( toat(
podoaba Bisericii, ct( se cuprinde n l(rgimea virtu$ii, n
lungimea cuno%tin$ei %i n adncimea n$elepciunii %i a
cunoa%terii tainice a lui Dumnezeu (a Teologiei mistice).
599

Deci s( nu ne desp(r$im prin dispozi$ia noastr( l(untric( de
aceast( cetate, ca poporul Iudeu, iubindu-ne trupul ca pe un
umbrar %i ngrijindu-ne de pl(cerea trupului nostru ca de o
curcubet(, ca nu cumva str(pungnd-o viermele con[tiin]ei,
s\ usuce afec$iunea noastr( r(t(cit( spre pl(ceri %i venind
asupra noastr(, prin ncerc(rile f(r( de voie, pedeapsa pentru
cele ce le-am f(cut r(u n via$(, ca un vnt arz(tor, s( ne
scrbim de via$( %i s( ne r(zvr(tim mpotriva judec($ii
dumnezeie%ti.
C(ci fiecare dintre noi cei birui$i de am(girea
celor materiale, care ne bucur(m de pl(cerile trupului,
prime%te ca pe un vierme cuvntul lui Dumnezeu, care l
mpunge prin con%tiin$( %i roade afec$iunea lui fa$( de
pl(cere ca pe o r(d(cin( de curcubet(, ca apoi r(s(rirea
des(vr%it( a luminii cuprinse n cuvintele Duhului s\-i
usuce lucrarea p(c(toas(, iar vntul cu ar%i$(, adic(

599
Virtutea corespunde legii naturale. Ea e larg( %i l(rge%te firea
fiec(ruia din noi, sco$ndu-ne din egoism. Cuno%tin$a ra$iunilor
divine corespunde legii scrise %i e ntins(, lungind linia vederii
noastre. ~n$elepciunea %i teologia mistic( corespunde legii harului %i
e adnc(, adncind vederea noastr( n Dumnezeu.
Filocalia
446
amintirea chinurilor ve%nice, s(-i ard(, ca pe un cre%tet,
nceputul patimilor r(ut($ii, de la momelile ce vin prin
sim$uri (53). Astfel vom dobndi cuno%tin$a ra$iunilor
Providen$ei %i ale Judec($ii, care ne nva$( s( pre$uim cele
ve%nice mai mult dect cele vremelnice, a c(ror lips(
obi%nuie%te s( ntristeze pe oameni (54). C\ci dac( cuvntul
Scripturii arat( c( omul se ntristeaz( pentru umbrar %i
pentru curcubet(, adic( pentru trup %i pentru pl(cerea
trupului, iar c( Dumnezeu se ngrije%te de Ninive, v(dit este
c( ceea ce socote%te Dumnezeu vrednic de iubire e cu mult
mai de pre$ %i mai de cinste dect toate lucrurile dragi %i
scumpe oamenilor, fie c( exist( n oarecare fel, fie c( nu
exist(, ci numai par s( existe, n urma unei judec($i gre%ite,
sau a unei prejudec($i, neavnd nici o ra$iune a existen$ei lor
reale, ci fiind rodul n(lucirii care am(ge%te mintea %i d( o
figur( goal( celor ce nu sunt, nu ns( %i un ipostas real
patimii.

Scolii

1. ~n cte feluri se t(lm(ce%te Iona.
2. ~n cte feluri se t(lm(ce%te Ioppe.
3. Cte lucruri nchipuie%te Iona, n$eles
duhovnice%te.
4. Ce nchipuie%te Ioppe, n$eleas( duhovnice%te.
5. Alt n$eles al cuvntului Ioppe, care se
potrive%te in%ilor singuratici.
6. E vorba de o furtun( mult agitat(.
7. "Cap" e numit aici nv($(tura prim( despre
monad(, ca nceput al oric(rei virtu$i; iar cr(p(turii mun$ilor
sunt cuget(rile duhurilor viclene, n care s-a scufundat
mintea noastr( prin neascultare.
447
8. "P(mntul cel mai de jos" este deprinderea
goal( de orice sim$ire a cuno%tin$ei lui Dumnezeu %i de orice
mi%care de via$( virtuoas(.
9. "Adnc" (abis, noian) nume%te ne%tiin$a ce zace
peste deprinderea p(catului, asupra c(reia plutesc, ca pe un
p(mnt, m(rile p(catului.
10. "P(mnt" nume%te deprinderea nvrto%at( n
p(cat, iar "z(voarele ve%nice", poftele p(tima%e dup( cele
materiale, care $in robit( cea mai rea dintre deprinderi.
11. "Lic(rirea de lumin(" este cuno%tin$a
adev(rat(, iar "via$a celor muritori" este purtarea demn( de
fiin$ele ra$ionale, de care-i lipsit cel st(pnit de-o deprindere
rea.
12. "Mare" a numit aici lumea noastr(, n care a
venit Domnul prin trup.
13. "Odihn(" este Domnul, ca Cel ce izb(ve%te de
ostenelile pentru virtute; "t(m(duire a lui Dumnezeu", ca
doctorul care vindec( rana venit( prin moarte; "harul lui
Dumnezeu", ca Cel care aduce r(scump(rare; [i, "osteneal(
a lui Dumnezeu", ca Cel ce prime%te patimile noastre.
14. Cum este Domnul %i Dumnezeul nostru har?
Vezi Nile %i nu te cl(tina de cuvntul "plin de har %i de
adev(r".
600

15. Cum nchipuie%te Iona harul proorocesc.
16. R(bdarea Sfin$ilor stinge puterea atacatoare a
celui viclean.
17. Sfin$ii p(timind trupe%te %i primind de
bun(voie, moartea trupului pentru adev(r, au procurat
neamurilor o via$( de credin$( n duh.
18. Neputin$a dup( fire a Sfin$ilor este o dovad( a
puterii covr%itoare dumnezeie%ti. Prin ea Domnul a biruit

600
Io. l, 14.
Filocalia
448
pe diavolul cel trufa%.
19. "~mp(ratul" este legea natural(; "tronul",
deprinderea p(tima%\ a sim$urilor; "ve[mntul mp(r(tesc",
mbr(c(mintea slavei de%arte; "sacul", plnsul poc(in$ei;
"cenu%a", smerita cugetare.
20. "Oameni" nume%te pe cei ce gre%esc prin
ra$iune; "dobitoace", pe cei ce gre%esc prin poft(; "boi" pe
cei ce gre%esc prin iu$ime; iar "oi" pe cei ce gre%esc n con-
templarea celor v(zute.
21. Ninive nseamn( %i sufletul fiec(ruia.
22. Cele f(r( de care nu exist( nici un lucru, sunt
timpul %i spa$iul, f(r( de care nu exist( nimic din cele f(cute.
23. Biserica %i sufletul fiec(ruia, avnd n ele
ra$iunile virtu$ii %i ale cuno%tin$ei care dep(%esc timpul %i
firea, au mai mult de dou(sprezece zeci de mii. C\ci
ra$iunea virtu$ii nu cunoa%te p(catul trupului, care e stnga;
iar ra$iunea cuno%tin$ei nu cunoa%te r(utatea sufletului, care
e dreapta.
601

24. Cauza virtu$ilor e Dumnezeu. Iar cuno%tin$a
cu lucrul a acestuia nseamn( prefacerea adev(rat( a celui ce
cunoa%te pe Dumnezeu, n duh, n urma unei st(ruitoare
deprinderi.
25. Ra$iunea natural( urc(, prin mijlocirea
virtu$ilor, pe cel ce se ndeletnice%te cu f(ptuirea la minte;
iar mintea l duce, prin contempla$ie, pe cel ce se dore%te
dup( cuno%tin$(, la n$elepciune. Dar patima nera$ional(
nduplec( pe cel ce nesocote%te poruncile s( se coboare la
sim$ire (senza$ie). Iar sfr%itul acesteia este c( mintea se
lipe%te de pl(cere.

601
O alt( precizare a p(catului de-a stnga %i de-a dreapta. Dac( p(catul
de-a dreapta este mndria ce se na%te din excesul virtu$ii, evident c(
el nu e un p(cat al sufletului.
449
26. Necredin$( nume%te lep(darea poruncilor;
credin$a, consim$irea cu ele; ntuneric, necunoa%terea
binelui; lumin(, cuno%tin$a lui. Hristos e numit fiin$a %i
ipostasul acestora; iar diavol, deprinderea atotrea, care d(
na%tere tuturor relelor.
27. Virtute nume%te deprinderea atotnep(tima%(
%i nvrto%at( n bine, care nu are, nimic contrar, nici pe o
parte, nici pe alta. C\ci ea poart( pecetea lui Dumnezeu,
care nu are nimic contrar.
28. Dac( ra$iunea hot(rnice%te fiin$a fiec(rui
lucru, nici unul dintre lucruri nu se dep(%e%te pe sine prin
fire %i nu-%i r(mne mai prejos de sine. Hotarul f(pturilor
este s( ajung( prin dorin$( la cunoa%terea cauzei lor; iar
m(sura este s( o imite prin tr(ire, pe ct e aceasta cu putin$(
f(pturilor.
29. Cnd cele ce se mi%c( %i poart( dorin$a peste
hotarul %i m(sura lor, %i fac drumul de prisos, neajungnd la
Dumnezeu n care se opre%te mi%carea dorin$ei tuturor
primind posesiunea %i bucuria lui Dumnezeu, care e $inta
final( de sine subzistent( a lor.
30. Adic( ceea ce e peste hotar %i peste m(sur(, %i
f(r( hotar %i f(r( m(sur(.
31. Adic( prin ra$iune.
32. Mintea ce se ntinde spre Dumnezeu prin
extaz, las( n urm( att ra$iunile fiin$elor netrupe%ti, ct %i pe
ale trupurilor. C\ci nu poate fi privit deodat( cu Dumnezeu
ceva din cele de dup( Dumnezeu.
33. Cum nchipuie%te Iona %i poporul Iudeu.
34. Cum se t(lm(ce%te Iona cnd nchipuie%te %i
mustr( n sine, ca tip, poporul Iudeu.
35. Mai tare a biruit Domnul puterea tiranului,
momindu-1 cu sl(bidunea trupului, dect diavolul pe Adam,
Filocalia
450
f(g(duindu-i demnitatea dumnezeirii.
36. Domnul este vierme pentru trupul f(r( de
s(mn$(; iar soare att pentru apusul n mormnt, prin care
Cuvntul s-a cobort ca om sub p(mnt, ct %i ca cel ce este
prin fire %i dup( fiin$( lumin( %i Dumnezeu.
37. Vntul, arz(tor nchipuie%te nu numai
ncerc(rile, ci %i p(r(sirea, de c(tre Dumnezeu, n urma
c(reia nu li s-a mai h(r(zit Iudeilor darurile dumnezeie%ti.
38. Propriu mndriei este a nu recunoa%te c(
Dumnezeu este F(c(torul virtu$ii %i al Firii, precum propriu
slavei de%arte este s( dezbine firea pentru a o sl(bi; iar trufia
este f(tul amndurora, fiind o deprindere p(c(toas( compus(
din t(g(duirea de bun( voie a lui Dumnezeu %i din ignorarea
cinstei egale a celor de aceea%i fire.
39. ~nrudirea sufletesc( ce se nf(ptuie%te prin duh,
desface afec$iunea voin$ei pentru trup %i o leag( de
Dumnezeu, prin dor.
40. Noapte nume%te simbolurile legii, sub care se
afl( legea, n ele sufletul nu-%i poate g(si luminarea, dac( nu
sunt n$elese duhovnice%te.
41. Biserica neamurilor a fost numit( cetate mare
nchinat( lui Dumnezeu, pentru taina cea mare %i de nici un
cuvnt m(surat( a iconomiei dumnezeie%ti.
42. Dup( fiin$( adev(rul premerge tipurilor; dup(
ar(tare ns(, tipurile premerg temporal adev(rului. Deci
fiindc( Iona a zugr(vit n sine cu anticipa$ie adev(rul ca tip,
r(mnnd trei zile %i trei nop$i n pntecele chitului,
Scriptura vorbind de "nc( trei zile, n$elege prin ele cele
trei zile ale ngrop(rii %i nvierii Domnului, dup( care va fi
distrus( r(t(cirea %i ne%tiin$a neamurilor.
43. Renvie credin$a adic(.
44. ~n%irarea pe scurt a t(lm(cirilor numelui lui
451
Iona dup( cum se refer( acest nume prin n$elesurile lui la
diferite persoane %i moduri de via$(.
45. Adic( al legii.
46. Efectul legii naturale este afec$iunea voluntar(
a tuturor fa$( de to$i.
47. Defini$ii prin care se arat( nsu%irea
caracteristic( a legii naturale.
48. Legea scris(, mpiedicnd prin fric(
nedreptatea, obi%nuie%te pe om spre ceea ce e drept, iar cu
vremea preface obi%nuin$a ntr-o afec$iune iubitoare de
dreptate, ce d( na%tere unei deprinderi ferme spre bine, care
produce uitarea r(ut($ilor de mai nainte.
49. Defini$ii care arat( lucrarea fiec(reia din legile
amintite.
50. A avea pe aproapele ca pe tine nsu$i, e
propriu grijii care, se preocup( numai de via$a lui, iar
aceasta $ine de legea natural(. A-l iubi ns( pe aproapele ca
pe tine nsu$i, nseamn( a avea grij( %i de fericirea lui prin
virtute, iar aceasta o porunce%te legea scris(, n sfr%it a-1
iubi pe aproapele mai mult ca pe tine nsu$i, e propriu legii
harului.
51. Defini$ii scurte, care arat( nsu%irea prin care
fiecare din cele trei zile nf(ptuie%te cele bune.
52. Calea celor trei zile este des(vr%irea prin cele
trei legi, a celui ce le p(ze%te, mplinind toat( dreptatea lor.
53. Alt n$eles mai subtil al umbrarului %i al
curcubetei, al viermelui, al vntului arz(tor %i al soarelui.
54. Cel ce e mpiedicat n pornirile trupului spre
pl(cere, nva$( s( cunoasc( ra$iunile Providen$ei, care $ine n
fru materia inflamabil( a patimilor. Iar cel ce sufer( lovituri
dureroase n trupul s(u, nva$( s( cunoasc( ra$iunile
Judec($ii, care-l cur($(, prin osteneli f(r( de voie, de
Filocalia
452
ntin(ciunile de mai nainte.

~ntrebarea 65

~n Cartea a doua a mpra&ilor s-a scris: "'i s-a
fcut foamete n zilele lui David trei ani, unul dup altul. 'i
a cutat David fa&a Domnului. 'i Domnul a zis: "Peste Saul
#i peste casa lui nedreptatea, fiindc a omort pe
Ghibeoni&i". 'i a chemat David pe Ghibeoni&i #i le-a zis lor:
"Ce voi face vou #i cu ce s v mpac ca s binecuvnta&i
mo#tenirea Domnului". 'i au zis ctre rege: "Brbatul care
ne-a zdrobit pe noi #i a socotit s ne strpeasc pe noi, vrem
s-l pierdem pe el, ca s nu mai fie n nici un hotar al lui
Israil. Da]i-ne nou #apte brba&i din fiii lui #i-i vom spnzura
pe ei Domnului `n muntele lui Saul". 'i a luat regele pe cei
doi feciori ai Resfei, fiica lui Aia, &iitoarea lui Saul, pe care
i-a nscut lui Ezdriel, #i i-a dat pe ei n mna Ghibeoni&ilor.
'i i-au spnzurat pe ei n munte naintea Domnului, #i au
czut acolo cei #apte mpreun. 'i i-a omort n zilele
seceri#ului, la nceputul seceri#ului orzului. 'i a luat Resfa,
fiica lui Aia, sacul #i #i l-a ntins sie#i pe stnc, pn ce a
czut peste ei ploaia lui Dumnezeu din cer. 'i au mplinit
toate cte a poruncit regele. Iar dup acestea s-a milostivit
Dumnezeu de &ar".
602
De ce dup moartea lui Saul i s-a
cerul lui David isp#ire, stpnind foamete peste ]ar pn
cea dat pe cei #apte brba&i din smn&a lui Saul ca s fie
omor&i de Ghibeoni&i? Care e sensul acestor cuvinte #i cum
trebuie s le n&elegem duhovnice#te?

602
II Regi 21, l - 14.
453
R(spuns

Cuno%tin$a exact( a cuvintelor Duhului se
descoper( numai celor vrednici de Duhul, adic( numai
acelora care printr-o ndelungat( cultivare a virtu$ilor,
cur($indu-%i mintea de funinginea patimilor, primesc
cuno%tin$a celor dumnezeie%ti, care se ntip(re%te %i se
a%eaz( n ei de la prima atingere, asemenea unei fe$e ntr-o
oglind( curat( %i str(vezie (l). Aceia ns( a c(ror via$( e
mpuns(, ca %i a mea, de petele patimilor, de abia pot s(
deduc( din anumite socotin$e probabile cuno%tin$a celor
dumnezeie%ti, f(r( s( ndr(zneasc( a o p(trunde %i exprima
cu de-am(nuntul. *i eu %tiu limpede, cinstite P(rinte, c(
ntruct le-ai p(timit, cuno%ti cele dumnezeie%ti %i le %ti din
experien$( mai bine dect le %tiu eu, care nu pot gr(i nimic
despre cele dumnezeie%ti pe temeiul p(timirii lor (2). Totu%i
nu e de osndit nici osteneala aceasta a mea, mai ales din
partea voastr( care mi-a$i poruncit %i mi-a$i impus aceast(
osteneal( de-a gr(i despre cele mai presus de putere.
Deci Saul nseamn( n acest loc al Sfintei
Scripturi legea care mp(r(]e%te cu litera ei prin puterea
poruncii trupe%ti peste Iudeii cei trupe%ti (3), sau modul %i
n$elesul trupesc al legii, care mp(r(]e%te peste cei ce se las(
c(l(uzi$i numai de liter(.
603
Fiindc( Saul se t(lm(ce%te dup(
n$eles ca "iadul cerut". Poporul Iudeilor, adic(, alegnd
via$a de pl(ceri n locul mp(r($iei %i a vie$ii tr(ite virtuos n
Duhul lui Dumnezeu, a cerut s( mp(r(]easc( peste el iadul,
adic( ne%tiin$a, n loc de cuno%tin$(. C(ci tot cel ce a c(zut
din iubirea dumnezeiasc(, e st(pnit prin pl(cere de legea
care nu poate p(zi nici o porunc( dumnezeiasc(, sau nici nu

603
Aceast( interpretare a lui Saul %i n Cap. teol. II, 52 - 53; P. G. 90,
1143; Filoc. rom. II, pg.186
Filocalia
454
vrea s( o p(zeasc(.
Dup( alt( t(lm(cire, Saul nseamn(, "ceva dat cu
dobnd(" sau "mprumutat cu dobnd(". C(ci nu s-a dat
legea scris( celor ce au primit-o spre a le fi ca o avu$ie, ci ca
s(-i preg(teasc( spre f(g(duin$a a%teptat(. De aceea dndu-i
Dumnezeu lui Saul mp(r($ia, n leg(mntul f(cut cu el nu i-
a f(g(duit mp(r($ia ve%nic(. Fiindc( tot ce se d( ca
mprumut nu i se face celui ce l-a primit avu$ie proprie, ci
pricin( de munc( %i de osteneal( spre adunarea altei avu$ii.
Iar Resfa, $iitoarea lui Saul, se t(lm(ce%te "drumul gurii".
Drum al gurii este, ns(, nv($area legii numai prin rostirea
cuvintelor, adic( aducerea ei n cas( n mod nelegitim.
Aceasta o face cel ce cultiv( numai slujirea trupeasc( a legii,
din care nu i se na%te nici un rod bun %i evlavios (4). C(ci
cel ce se ndeletnice%te numai cu partea trupeasc( a legii
prin nv($area cuvintelor, nu are slujirea aceasta a legii ntr-o
mpreunare legitim( cu ra$iunea. De aceea ceea ce i se na%te
e vrednic de osnd( %i de ocar(. C(ci din mpreunarea
nelegiuit( cu Resfa se na%te Ermonti %i Memfivoste, care
nseamn(: "anatema lor" %i "ru%inea gurii lor". De fapt
Ermonti, dup( n$eles, se t(lm(ce%te "anatema", iar
Memfivoste, "ru%inea gurii lor". "Anatema lor" este
stric(ciunea p(catului cu gura adus( de lucrarea patimilor
(5). Iar Memfivoste este mi%carea nenatural( a min$ii spre
r(u sau gndul n(scotitor de rele al min$ii, care este %i se
nume%te ru%inea min$ii.
Sau "anatema lor" este locul n care e $inut( firea
acum spre certare, adic( lumea aceasta (6), care a devenit
$inutul mor$ii %i al stric(ciunii din pricina p(catului %i n care
a c(zut primul om din Rai dup( c(lcarea poruncii
dumnezeie%ti. Aceast( lume o na%te prin afec$iunea de
pl(cere a voii, adic( prin pofta lumeasc(, din mplinirea legii
455
numai prin rostirea cuvintelor, cel ce nu str(bate cu mintea
spre frumuse$ea %i m(re$ia dumnezeieasc( a duhului
dinl(untrul literii legii. Iar "ru%inea gurii lor" este cultivarea
n minte a gndurilor iubitoare de lume %i de trup. C(ci
ndat( ce din chipul v(zut al legii trupe%ti sau al literii ei
obi%nuie%te s( se nasc( prin afec$iunea voii lumea, adic(
dispozi$ia iubitoare de lume, se na%te %i cultivarea cu mintea
a gndurilor iubitoare de lume %i trup(7).
Sau iar(%i "anatema lor" este mi%carea urt(,
p(mnteasc( %i f(r( form( a patimilor, iar "ru%inea gurii
lor", mi%carea min$ii care adaug( patimilor un chip %i pl(s-
muie%te o frumuse$e pl(cut( sim$urilor (8). C(ci f(r( puterea
n(scocitoare a min$ii, patima nu e dus( spre pl(smuirea unei
forme. Prin urmare cel ce m(rgine%te n$elesul unei
f(g(duin$e dumnezeie%ti numai la litera legii, are nv($(tura
legii numai ca pe o $iitoare, nu ca pe o so$ie legitim(. De
aceea n chip necesar o astfel de nv($(tur( na%te anatema %i
ru%inea, nu din pricina ei, ci a celui care o ia, adic( se
mpreun( cu ea n chip trupesc. C(ci cel ce crede c(
Dumnezeu a rnduit prin lege jertfele %i s(rb(torile,
Smbetele [i lunile nou(, pentru dezmierdarea %i odihna
trupului, cu siguran$( va c(dea sub puterea patimilor %i sub
ru%inea murd(riei gndurilor lor spurcate; acela va fi robul
lumii ce se stric( %i al ndeletnicirii cu gnduri trupe%ti; de
asemenea al materiei %i al formei patimilor (9), neputnd
avea n cinste nimic altceva dect cele supuse stric(ciunii.
De aceea poate unul ca acesta na%te n chip p(c(tos, pe
Merob, care la rndul ei na%te cinci fii lui Ezdriel. Merob se
t(lm(ce%te "s\turarea gtlejului", care nu e altceva dect
l(comia pntecelui. Aceasta n$elegnd porunca n chip
iudaic, na%te lui Ezdriel modurile de ntrebuin$are abuziv( a
sim$urilor. Ezdriel este partea contemplativ( a sufletului,
Filocalia
456
c(ci numele acesta se t(lm(ce%te "putere dumnezeieasc(",
sau "ajutor tare", sau "vedere puternic(". Iar acestea nu sunt
dect mintea cea f(cut( dup( chipul lui Dumnezeu, dar
nduplecat( apoi s( se mpreune cu l(comia pntecelui, care
este fiica legii n$eleas( trupe%te, adic( a literii. C\ci mintea
fiind convins( de litera legii c( dezmierdarea trupului este o
porunc( dumnezeieasc(, nu o prime%te dect pe aceasta spre
convie$uire, socotind-o dumnezeieasc( %i cinstind-o ca pe o
fiic( a legii care mp(r(te%te.
604
*i a%a face s( se nasc( din ea
modurile de ntrebuin$are abuziv( a sim$urilor (10). C(ci
odat( ce partea contemplativ(, a sufletului, ascultnd de
litera legii, mbr($i%eaz( dezmierdarea trupeasc( n vederea
convie$uirii cu ea,
605
socotind-o din pricina poruncii
dumnezeieasc(, ncepe s( ntrebuin$eze sim$urile contrar
firii, nemaing(duind ntrebuin$area nici unei lucr(ri a
sim$urilor conform cu firea.
Deci cel ce se ndeletnice%te cu slujirea legii n
chip trupesc (11), are cuno%tin$a celor dumnezeie%ti ca pe o
$iitoare, nu ca pe o so]ie legiuit(, %i face s( se nasc( din ea
"anatema" (osnda) lucr(rii patimilor %i "ru%inea" gndurilor
urte din ele; iar din Merob (fiica lui Saul), adic( din
l(comia pntecului, dobnde%te ca nepo$i, modurile
ntrebuin$(rii abuzive a sim$urilor (41). Din aceast( pricin(
el obi%nuie%te s( omoare ra$iunile %i gndurile afl(toare n
firea lucrurilor, adic( pe cele conforme cu firea, ca pe ni%te
Ghibeoni$i. C(ci Ghibeoni$ii se t(lm(cesc "munteni" sau
"plutitori n v(zduh" (meteori) indicnd desigur ra$iunile

604
Legea (@AB4;) este n grece%te de genul masculin, deci poate nchipui
pe Saul.
605
Mintea (voo) e n grece%te de genul masculin, iar desmierdarea
(+poq) de genul feminin. Astfel li se potrive%te imaginea
mpreun(rii conjugale.

457
mai nalte ale contempla$iei naturale sau gndurile noastre
conforme cu firea.
606
Pe acestea le ucide Saul %i oricine imit(
pe Saul prin dispozi$ia sa l(untric(, prin faptul c(, l(sndu-
se am(git de a se $ine numai de litera legii, leap(d( %i
strmb( ra$iunile cele dup( fire. C\ci nimeni nu poate s(
primeasc( o ra$iune sau un gnd firesc dac( d( aten$ie unei
slujiri trupe%ti a legii. Fiindc( simbolurile nu sunt acela%i
lucru cu firea. Iar dac( simbolurile nu sunt una cu firea, e
limpede c( cel ce se lipse%te de simbolurile legii ca de
prototipuri, nu poate nicicnd s( vad( ce sunt lucrurile dup(
firea lor. De aceea respinge nebune%te ra$iunile cele dup(
fire (12). El nu cuget( c( trebuie ocroti$i aceia, care au fost
cru$a$i de Iisus,
607
%i pentru care acela a purtat %i un r(zboi
nfrico%at mpotriva celor cinci regi ce au n(v(lit mpotriva
lor, r(zboi n care a luptat %i cerul nsu%i, prin pietre de
grindin(,
608
al(turea de Iisus mpotriva celor ce s-au ridicat
asupra Ghibeoni$ilor; aceia pe care Cuvntul cel ntrupat i-a
pus s( care lemne %i ap( la cortul dumnezeiesc, adic( la
Sfnta Biseric(, prenchipuit( prin cort
609
(13). C(ci acesta
este Iisus care a ucis modurile (de activitate) %i gndurile
p(tima%e, care s-au ridicat prin sim$uri mpotriva lor.
Fiindc( totdeauna Iisus, Cuvntul (Ra$iunea) lui Dumnezeu,
ocrote%te ra$iunile contempla$iei naturale, punndu-le s(
care lemne %i ap( la cortul dumnezeiesc al tainelor Sale,
adic( s( procure materia ce se aprinde de lumina cuno%tin$ei
dumnezeie%ti %i s( dea prilejul pentru cur($irea de petele
patimilor %i pentru cre%terea vie$ii n duh. C(ci f(r(

606
Ratiunile %i gndurile (2A643 ,03 243=B48) sunt n grece%te de genul
masculin.
607
Is. Nav. 9, 3 urm.
608
Is. Nav. 10, 5 urm.
609
Is. Nav. 10, 27.
Filocalia
458
contempla$ia natural( nu se sus$ine n nimeni n nici un chip
puterea tainelor.
Nu e gre%it ns(, nici potrivnic evlaviei, s( se
spun( %i aceea, c( Ghibeoni$ii nf($i%eaz( soarta neamurilor
ce vin la Iisus, mplinitorul f(g(duin$elor dumnezeie%ti, care
le mntuie%te nv($ndu-le s( care lemne %i ap(, adic( s(
poarte pe umerii virtu$ilor, prin fapte, ra$iunea tainic( %i
mntuitoare a crucii %i a rena%terii dumnezeie%ti prin ap(; %i
s( procure chivotului dumnezeiesc al credin$ei celei
evlavioase prin f(ptuire omorrea m(dularelor p(mnte%ti,
610

ca pe ni%te lemne, iar prin contempla$ie rev(rsarea
cuno%tin$ei n duh, ca pe o ap( (14).
Deci fie c( prenchipuiesc ra$iunile contempla$iei
naturale, fie neamurile mntuite prin credin$(, Ghibeoni$ii l
au pe cel ce s-a hot(rt s( tr(iasc( n chip iudaic numai dup(
litera legii, drept du%man care lupt( mpotriva celui ce se
mntuie%te. C(ci acesta, slujind pntecelui ca lui
Dumnezeu
611
%i nf($i%ndu-%i ru%inea ca pe un lucru vrednic
de cinste, se alipe%te de patimile de ocar( de parc-ar fi
dumnezeie%ti %i de aceea nu se ngrije%te dect de lucrurile
vremelnice adic( de materie %i form( %i de lucrarea ncincit(
a sim$urilor r(u ntrebuin$ate; de cele dinti ca de ni%te fii ai
$iitoarei Resfa, iar de cele din urm(, ca de ni%te nepo$i de la
necinstita fiic( Merob. Iar sim$irea (lucrarea sim$urilor)
unindu-se cu materia %i forma, pe de-o parte d( na%tere
patimei, pe de alta ucide %i strpe%te cuget(rile cele dup( fire
(15). Pentru c( ra$iunea firii nu se poate ar(ta la un loc cu
patima, precum nici patima nu se na%te mpreun( cu firea
612

610
Col. 5, 3.
611
Fil. 3, 19.
612
Patima e contrar( firii, iar firea existnd totdeauna potrivit unei
ra$iuni, patima e contrar( %i ra$iunii.
459
(16).
Deci cel ce se $ine numai de litera Scripturii ca
Saul, pe de o parte respinge ra$iunile cele dup( fire, iar pe de
alta, nu crede n chemarea neamurilor anun$at( tainic de mai
nainte, c(utnd n lege, a%a cum o n$elege el, numai
pl(cerea trupului. Iar ct( vreme st(pne%te aceast(
dispozi$ie trupeasc( peste cei ce, n$elegnd astfel legea,
tr(iesc numai dup( sim$uri, nu se ive%te n ea foamea
cuno%tin$ei duhovnice%ti (17). Pentru c( foamea este absen$a
bunurilor ce au fost cunoscute odat( prin experien$a ns(%i %i
lipsa total( a mnc(rurilor duhovnice%ti care ntre$in
sufletul. C(ci cum va socoti cineva ca foame sau ca lips(
absen$a celor pe care nu le-a cunoscut niciodat(? De aceea,
ct tr(ie%te Saul nu se ive%te foametea, pentru c( nu se
sim$ea lipsa cuno%tin]ei duhovnice%ti ct tr(ia litera legii %i
mp(r($ea peste Iudeii cei p(mnte%ti cu n$elegerea. Cnd
ns( ncepe s( str(luceasc( raza harului evanghelic %i ia
David mp(r($ia peste cei duhovnice%ti cu n$elegerea, cu
alte cuvinte legea n$eleas( duhovnice%te, lucru care se
ntmpl( dup( moartea lui Saul, adic( dup( sfr%itul literii
(c(ci David se t(lm(ce%te "dispre$uire" %i "cel tare la
vedere", primul n$eles potrivindu-i-se din punctul de vedere
al Iudeilor, ntruct litera cople%e%te duhul, iar al doilea din
punctul de vedere al cre%tinilor, ntruct duhul biruie%te
litera) (18), atunci se simte foametea cuno%tin$ei
duhovnice%ti. *i anume o simte poporul credincios ndeob%te
%i sufletul fiec(ruia ndeosebi, cnd alege nveli%ul de
dinafar( al literii n locul contempla$iei tainice n duh %i
socote%te, a%a zicnd, sufletul Scripturii mai de necinste
dect trupul ei (19). C(ci cu adev(rat fl(mnze%te poporul
celor ce cred %i au cunoscut adev(rul, ca %i sufletul fiec(ruia,
atunci cnd cade din contempla$ia duhovniceasc( prin har %i
Filocalia
460
ajunge n robia formelor %i chipurilor literei, care nu
hr(ne%te mintea cu n$elesurile m(re$e, ci umple sim$irea cu
n(luciri p(tima%e prin figurile trupe%ti ale simbolurilor
Scripturii. Din aceast( pricin( se spune c( foametea de
cuno%tin$a lui Dumnezeu se prelunge%te "trei ani unul dup(
altul". C(ci tot cel ce nu-%i `nsu%e%te n$elegerea
duhovniceasc( a dumnezeie%tii Scripturi, leap(d( pe de o
parte, deodat( cu ea, asemenea Iudeilor, %i legea natural(, iar
pe de alt( parte nu cunoa%te nici legea harului, prin care li se
d( celor c(l(uzi$i de ea ndumnezeirea.
Prin urmare foametea celor trei ani nseamn( lipsa
de cuno%tin$( care le vine din cele trei legi, din cea natural(,
din cea scris( %i din cea a harului, corespunz(tor cu fiecare,
celor ce nu caut( prin contempla$ie n$elesul lor mai nalt.
C(ci nu poate cultiva ctu%i de pu$in %tiin$a Scripturilor
acela care leap(d( ra$iunile naturale ale lucrurilor n
contemplarea sa %i d( aten$ie numai simbolurilor materiale,
negndindu-se la nici un n$eles duhovnicesc mai nalt (20).
Pentru c( atta timp ct st(pne%te numai latura istoric( a
Scripturii nc( n-a ncetat st(pnirea celor trec(toare %i
vremelnice asupra n$elegerii, ci chiar dac( a murit Saul, mai
tr(iesc copiii %i nepo$ii lui, care sunt %apte la num(r. Cu alte
cuvinte din slujirea trupeasc( %i vremelnic( a legii
obi%nuie%te s( se nasc( n cei iubitori de trup, pentru pricina
amintit(, o dispozi$ie p(tima%(, ce-%i are ca ncurajare n
r(t(cire porunca ar(tat( n simboluri (21). Pentru aceast(
pricin( socotesc c( nu s-a ivit foamete n zilele lui Saul,
adic( nu se sim$ea lipsa cuno%tin$ei duhovnice%ti n vremea
slujirii dup( trup a legii, ci n vremea harului evanghelic.
C(ci abia acum dup( ce a trecut mp(r($ia literii, fl(mnzim
cnd nu n$elegem duhovnice%te toat( Scriptura, pentru
faptul c( nu gust(m din slujirea cea tainic( n duh, a%a cum
461
se cuvine cre%tinilor. Iar cnd ne trezim la sim$ire asemenea
lui David %i c(ut(m n fa$a Domnului (22), n$elegem
limpede c( harul cuno%tin$ei s-a luat de la noi din pricin( c(
n-am primit ra$iunile cele dup( fire, pentru a intra la
contempla$ia tainic( n duh, ci suntem lipi$i nc( de,
gndurile trupe%ti din litera legii.
"*i a c(utat David, zice Scriptura, fa$a Domnului.
*i a zis Domnul: Peste casa lui Saul nedreptatea, pentru c( a
omort pe Ghibeoni$i". David este toat( mintea
str(v(z(toare, care vie$uie%te n Hristos (23) %i caut(
totdeauna fa$a Domnului. Iar fa$( Domnului este con-
templa$ia %i cuno%tin$a adev(rat( a celor dumnezeie%ti, pe
care c(utnd-o cineva prin virtute, afl( pricina pentru care
lipse%te (cuno%tin$a) %i prime%te porunca s( dea mor$ii pe cei
doi fii ai lui Saul din $iitoarea sa Resfa %i pe cei cinci fii ai
fiicei sale, Merob. Saul se t(lm(ce%te, cum am spus, prin
"iadul cerut", sau "ne%tiin$a dorit(". Iar "ne%tiin$a dorit("
nseamn( desigur litera legii, adic( st(pnirea slujirii trupe%ti
a legii; sau mintea lipit( trupe%te numai de materia literii
prin sim$uri (24). Resfa se t(lm(ce%te "calea gurii", care
nseamn( nv($area legii numai prin rostirea cuvintelor. C(ci
"calea gurii", dar nu %i a n$elegerii, o folose%te cu adev(rat
numai cel str(in de contempla$ia duhovniceasc( a legii. Iar
fii Resfei sunt Ermonti %i Memfivoste. Ermonti se
t(lm(ce%te "anatema lor", ceea ce nseamn( stric(ciunea
lucr(rii p(c(toase a patimilor prin trup, sau locul, adic(
lumea, n care se suport( pedeapsa pentru c(lcarea poruncii,
cu alte cuvinte afec$iunea din pl(cere fa$( de lume, sau poate
mi%carea p(mnteasc(, urt( %i diform( a patimilor. Iar
Memfivoste se t(lm(ce%te "ru%inea trupului lor", ceea ce
nseamn( mi%carea nenatural( a min$ii spre p(cat, adic(
gndirea n(scocitoare de patimi, sau poate cultivarea
Filocalia
462
gndurilor iubitoare de lume %i de trup, sau, n sfr%it,
mi%carea min$ii care d( chip patimilor %i pl(smuie%te
frumuse$i pl(cute pentru sim$uri. Ace%tia sunt fiii, pe care i
na%te legea scris( %i mintea ce se lipe%te numai de litera
legii, din slujirea legii numai prin rostirea cuvintelor. Iar
Merob, fiica lui Saul, se t(lm(ce%te "saturarea gtlejului",
ceea ce nseamn( l(comia pntecelui. C(ci litera legii, care
nchide n simbolurile pe cei ce slujesc ei, %i mintea care
m(rgine%te legea n chip literal la figuri, de dragul vie$ii
trupe%ti, nu pot da na%tere dect dezmierd(rii fa$( de cele
materiale. Iar cei cinci fii ai Merobei, fiica lui Saul, sunt cele
cinci moduri p(tima%e ale relei ntrebuin$(ri, a celor cinci
sim$uri, pe care le na%te lui Ezdriel, adic( p(r$ii
contemplative, afec$iunea care sluje%te prin lege numai
trupului, prin dezmierdarea lui.
Pe ace%ti doi fii ai lui Saul (adic( materia %i
forma) (25), %i pe cei cinci nepo$i ai lui (adic( cele cinci
moduri ale mi%c(rii abuzive a sim$urilor spre materie %i
form(, sau mpletirea p(tima%( %i nenatural( a sim$urilor cu
cele sensibile, sau cu cele supuse timpului %i curgerii), dup(
moartea lui Saul (adic( dup( trecerea slujirii trupe%ti a legii
%i dup( trecerea ne%tin$ei), David i pred(, la porunca
dumnezeieasc(, Ghibioni$ilor, care vie$uiesc pe n(l$imea
muntelui lui Saul (adic( a contempl(rii duhovnice%ti a legii), ca
s(-i omoare. Cu alte cuvinte legea duhovniceasc(, sau
mintea, pred( afec$iunea general( a celor de sub timp fa$( de
partea trupeasc( %i sensibil( a simbolurilor, ra$iunilor %i
gndurilor mai nalte ale contempla$iei naturale, pentru a o
strpi %i ucide.
C(ci dac( cineva nu a deosebit mai nainte n chip
natural
613
lucrurile dumnezeie%ti %i spirituale din simboluri

613
R<=3,. Din scolia 26 se vede c( e vorba de contempl$ia natural(.
463
(26) %i dac( drept urmare nu s-a n(scut n el dorul de a se
apropia numai cu mintea de frumuse$ea celor spirituale,
sco$nd cu totul afar( sim$irea (lucrarea sim$urilor) de la
adncurile dumnezeie%ti, nu se poate elibera de varietatea
trupeasc( a figurilor. Iar ct( vreme umbl( dup( acestea,
$inndu-se de liter(, pe drept cuvnt nu afl( alinare foamei
de cuno%tin$(. C(ci s-a osndit pe sine s(, m(nnce
p(mntul Scripturii, sau trupul, asemenea %arpelui cel
am(gitor, dar nu n$elesul sau duhul %i sufletul Scripturii,
adic( pinea cea cereasc( %i ngereasc( (n$eleg
contemplarea %i cuno%tin$a duhovniceasc(, cea n Hristos, a
Scripturilor), mncare pe care o d(ruie%te Dumnezeu din
bel%ug celor ce-L iubesc pe El, precum s-a scris: "Pine din
cer le-a dat lor, pinea ngerilor a mncat omul ".
614

Prin urmare dac( dorim s( ne s\tur(m cu harul
dumnezeiesc, trebuie s( strrpim n$elegerea trupeasc(, cea
dup( sim$uri, a Scripturii, care d( na%tere patimilor %i
dispozi$iei afectuoase fa$( de cele vremelnice %i trec(toare
(sau lucr(rii p(tima%e a sim$urilor, ndreptat( spre cele
sensibile). S( le strpim %i pe acestea ca pe ni%te fii %i nepo$i
ai lui Saul prin contempla$ia natural(, ntru n(l$imea
ra$iunilor (cuvintelor) dumnezeie%ti, ca ntr-un munte. C(ci
dac(, dup( cuvntul dumnezeiesc, asupra lui Saul %i asupra
casei lui atrn( nedreptatea, fiindc( a omort pe Ghibeoni$i,
e v(dit c( legea n$eleas( numai dup( liter(, adic( poporul
Iudeilor %i tot cel ce imita pe acela n ce prive%te n$elegerea
(c\ci pe ace%tia i-a numit Scriptura casa lui Saul) s(vr%e%te
nedreptate fa$( de adev(r. Fiindc( acesta m(rgine%te
n$elesul legii numai la liter( %i nu prime%te contempla$ia
natural(, care ajut( la descoperirea cuno%tin$ei ascuns( tainic

614
Ps. 74, 24. Interpretarea aceasta a pinii ngerilor a se vedea %i la Origen:
De oratione, P. G. 11, 515.
Filocalia
464
n liter( %i mijloce%te ntre figuri %i adev(r, desf(cnd

pe cei
c(l(uzi$i de ea de la cele dinti %i ducndu-i spre cel din
urm(, ci o respinge pe aceasta cu totul [i o nl(tur( de la
cunoa%terea tainic( a celor dumnezeie%ti.
A%adar cei ce caut( vederile celor dumnezeie%ti
trebuie s( omoare aceast( n$elegere trupeasc(, vremelnic( %i
trec(toare a legii prin contempla$ia natural(, n(l$imea
cuno%tin$ei ca ntr-un munte. "*i a chemat, zice, David pe
Ghibeoni$i %i le-a zis lor: Ce voi face vou( %i cu ce s( v(
mpac, ca s( binecuvnta$i mo%tenirea Domnului? *i au zis
c(tre rege: B(rbatul care ne-a zdrobit pe noi %i ne-a prigonit
%i a socotit s( ne strpeasc( pe noi, s(-l pierdem pe el, ca s(
nu mai stea n hotarul lui Israil. Da$i-ne nou(, %apte b(rba$i
din fiii lui %i-i vom spnzura pe ei Domnului n muntele lui
Saul. *i a luat regele pe cei doi feciori ai Resfei, fiica lui
Aia, $iitoarea lui Saul, pe Ermonti %i pe Memfivoste, %i pe
cei cinci feciori ai Merobei, fiica lui Saul, pe care i-a n(scut
lui Ezdriel. *i i-a dat pe ei n mna Ghibeoni$ilor. *i i-au
spnzurat pe ei n munte naintea Domnului. *i au c(zut
acolo cei %apte mpreun(. *i i-au omort n zilele seceri%ului,
la nceputul seceri%ului oarzelor".
615
Unde afl(m n istorie s(
fi strpit Ghibeoni$ii pe Saul "ca s( nu mai stea el n hotarul
lui Israil" ? C(ci Maribaal, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, a
fost sc(pat de regele David,
616
ca %i mul$i al$ii din familia lui
Saul, cum se arat( n Cartea Para-lipomenelor.
617
*i cum pot
spune Ghibeoni$ii, lund din s(mn$a lui Saul %apte b(rba$i:
"l vom pierde pe el, ca s( nu mai stea n tot hotarul lui
Israil", odat(, ce acela murise cu mul$i ani nainte? Precum
sevede s-a amestecat n povestirea istoric( ceva f(r( noim(,

615
II Imp. 21, 2-9.
616
II Imp. 21, 7. Dar acolo i se spune fiului lui Ionatan tot Memfivoste.
617
I Paralip. 12, 2.
465
ca s( ne mboldeasc( s( c(ut(m adev(rul mai nalt al celor
scrise. Deci strpe%te n$elesul cel trupesc al Scripturii, adic(
pe Saul din tot hotarul lui Israil, cel ce omoar( de fapt, prin
contempla$ia natural(, ca prin ni%te Ghibeoni$i, afec$iunea
pofticioas( %i trupeasc( fa$( de materia nestatornic\ %i
curg(toare, afec$iune n(scut( n suflet din legea scris(.
Acela ucide, ca pe ni%te fii %i nepo$i ai lui Saul, n$elesul
pogort al legii, prin mijlocirea contempla$iei naturale, ntru
n(l$imea cuno%tin$ei ca ntr-un munte, %i descoper( naintea
Domnului prin m(rturisire, n$elegerea trupeasc( a legii de
mai nainte. C(ci a%a poate fi n$eleas( "spnzurarea naintea
Domnului", de c(tre cei iubitori de nv($(tur(. Aceia scot
prin cuno%tin$( la lumin( n$elegerea gre%it( ce o aveau
despre lege luat( dup( liter( (27). Dar tot cel ce a ucis
n$elegerea trupeasc( a legii, a ucis %i a strpit desigur litera
legii "ca s( nu mai stea n tot hotarul lui Israel", adic( n
toat( ra$iunea contempla$iei duhovnice%ti (28). C(ci Israel se
t(lm(ce%te "minte v(z(toare de Dumnezeu". Dar e v(dit c(
laturea trupeasc( a legii nu se mai poate afla n nici un fel n
contempla$ia duhovniceasc( a celor ce au ales duhul n loc
de liter(. C(ci, dup( cum s-a scris, "Duh este Dumnezeu %i
cei ce se nchin\ lui se cade s( I se nchine n duh %i
adev(r",
618
nu n liter(. Fiindc( litera omoar(, iar duhul face
viu".
619
Pentru aceasta ceea ce obi%nuie%te s( omoare,
trebuie s( fie omort prin duhul de via$( f(c(tor. C(ci este cu
neputin$( s\ existe %i s( lucreze mpreun( partea trupeasc( %i
partea dumne-zeieasc( a legii, adic( litera %i duhul, odat( ce nu
poate lucra n armonie ceea ce nimice%te via$a cu ceea ce o
h(r(ze%te prin fire (2).
Deci socotind acest loc ca istorie, ceea ce spune

618
Io. 4, 24.
619
II Cor. 3, 7.
Filocalia
466
Scriptura nu corespunde adev(rului. C(ci cum au strpit
Ghibeoni$ii pe Saul din tot hotarul lui Israil, odat( ce se afl(
%i dup( aceea mul$i din familia lui n popor? Dar n$elegnd
acestea spiritual, afl(m n chip clar c( legea scris(, adic(
rnduiala trupeasc( a slujirii n simboluri e desfiin$at( total
prin mijlocirea contempla$iei naturale ntru n(l$imea
cuno%tin$ei. C(ci unde mai d(inuie%te t(ierea mprejur a
trupului cnd legea e n$eleas( duhovnice%te? Unde mai sunt
Smbetele %i nceputurile lunilor? Unde praznicele
s(rb(torilor? Unde mai e rnduiala jertfelor, a odihnei
p(mntului %i celelalte prescrip$ii ale slujirii trupe%ti a legii?
C(ci privind lucrurile n chip natural, %tim c( des(vr%irea
nu st( n a t(ia ceva din ntregimea cea dup( fire l(sat( de
Dumnezeu (30). Doar nu st( des(vr%irea n ciuntirea
me%te%ugit( a firii %i n lep(darea prin n(scocirea a ceea ce i
s-a dat de la Dumnezeu potrivit cu ra$iunea crea$iunii. Altfel
am socoti c( me%te%ugul e mai puternic ca Dumnezeu n
nt(rirea drept($ii %i am considera ciuntirea n(scocit( a firii
drept ntregire a unei drept($i ciuntite dup( crea$iune (30).
Ci din locul tipic pe care-1 ocup( p(rticica t(iat( nv($(m s(
facem n chip duhovnicesc (gnostic) t(ierea mprejur a
dispozi$iei p(tima%e a sufletului, ca aplecarea voii noastre s(
se conformeze mai deplin cu firea, corectnd legea p(tima%(
a na%terii (facerii) ad(ugat( pe urm(. C(ci t(ierea tainic(
(mistic() mprejur const( n t(ierea total( a afec$iunii
p(tima%e fa$( de na%terea (facerea) ivit( pe urm(
620
(31). Iar

620
Despre t(ierea mprejur vezi %i Capetele gnost. I, 40-41; Filocalia II,
p. 137; P. G. 90, 1096. %i Ambigua P. G. 91, 1392 - 3. Acolo am
tradus: n:pi +qv 6F@-=3@ fa$( de cele ce se nasc %i pier, lundu-m(
dup( interpretarea lui Hans Urs von Balthasar. Dar ntruct de aici se
vede c( legea acestei 6F@-=3; e introdus( ulterior n crea$ie, ea trebuie
s( nsemne modul p(tima% al na%terii sau patima mpreunat( cu ea %i
nu n general facerea sau devenirea, sau cele ce se nasc %i pier. Ea e
467
Smb(ta (Sabatul) este oprirea deplin( a lucr(rii patimilor %i
ncetarea total( a mi%c(rii min$ii spre cele create, precum %i
des(vr%ita trecere la Dumnezeu
621
(32). Cel ajuns apoi la
Dumnezeu, att ct e cu putin$( omului, prin virtute %i
cuno%tin$(, nu trebuie s( mai cugete, ca la niscai lemne,
622
la
vreo materie oarecare ce aprinde patimile, nici s( mai adune
ra$iunile "firii, ca s( nu dogmatiz(m ca Elinii un Dumnezeu
ce se ndulce%te cu patimile sau se m(soar( cu hotarele

:98,7?74@ sau :9-8=0,74@ ad(ugat( la fire, nu $ine fiin$ial de fire %i
prin t(ierea ei nu se nl(tur( ceva propriu firii, ci voin$a se
conformeaz( mai degrab( firii.
621
Despre Sabat vezi %i cap. gnost. I 35 - 39, 51 - 60, II 64 - 65. ~n
general %i n acele locuri g(sim aceea%i ntreit( grada$ie n
interpretarea mistic( a Smbetei: 1. oprirea de la p(cat. 2. oprirea de
la activit($ile ndreptate spre f(pturi. 3. str(baterea min$ii la
Dumnezeu. Dar n cap. gnost. mai g(sim ntre prima oprire %i a doua
nc( una: oprirea activit($ii naturale a sim$urilor, cnd r(mne activ(,
numai mintea n contemplarea natural ( a ra$iunilor din lucruri (I 38).
Evagrie spusese: "Sabatul este lini%tea sufletului ra$ional care nu
trece hotarele firii" (cap. prognost. IV, 44, Frankenberg p. 291).
Conform cu imanetismul s(u, Evagrie nu interpreteaz( Smb(ta %i ca
o dep(%ire a grani$elor firii. Comentariul lui Baboi interpreteaz( acest
cap. a%a: "Cei ce prin vie$uire moral( au ajuns la acea lini%te
natural(, nct sufletul nu se mai las( atras de cele p(mnte%ti,
p(streaz( acea ordine natural( %i nu mai trec peste grani$a natural( a
firii lor ra$ionale, pe care a pus-o Dumnezeu n ei la crea$iune, ci o
p(zesc cu grij( nl(untrul lor spre fericirea proprie".
Pe cnd pentru Maxim Smb(ta simbolizeaz( %i o trecere a
sufletului dincolo de toate la Dumnezeu, pentru Evagrie ea e numai o
revenire a firii n grani$ele ei, din abaterile prin p(cat. Dup( Maxim
Smb(ta simbolizeaz( mai mult dec@t t(ierea mprejur, care e
nl(turarea a tot ce s-a ad(ugat n chip r(u la fire; pentru Evagrie nu e
mai mult.
622
Num. 15, 32. Evagrie nc( folosise tipul omului care, adunnd lemne
Smb(t(, a fost ars (se n$elege n cuptorul patimilor). (Cap.
prognost. IV, 26, Frankenberg, 281).
Filocalia
468
(defini$iile) firii.
623
C(ci atunci pe Dumnezeu nu-L strig(
dect t(cerea des(vr%it( (33) %i nu %i-L reprezint( dect
ne%tiin$a total( prin dep(%ire (H ,0C9-:4M? @ /6@>=80).
624

Iar nceputurile lunilor zicem c( sunt diferitele
ilumin(ri ce ne ntmpin( pe drumul zilelor tr(ite n virtute
%i cuno%tin$( (34), cu ajutorul c(rora privind deodat( peste
toate veacurile, mplinim anul primit al Domnului
625

"mpodobit cu cununa bun(t($ii".
626
Iar cununa bun(t($ii este
credin$a curat(, mpodobit( cu cuvintele nalte ale dogmelor
%i cu cuget(rile duhovnice%ti, precum cu ni%te pietre
pre$ioase %i ncoronnd mintea iubitoare de Dumnezeu, ca
pe un cap (35). Sau mai bine, cununa bun(t($ii este, (36)
nsu%i cuvntul lui Dumnezeu, care cu felurimea modurilor
Providen$ei %i ale Judec($ii, adic( prin nfrnarea de la
patimile de bun(voie %i prin r(bdarea celor f(r( de voie (37),
nconjoar( mintea ca pe o frunte %i prin mp(rt(%irea harului
ndumnezeirii face mintea mai frumoas( dect pe Sine
nsu%i.
Dintre s(rb(tori, cea dinti (38) este simbolul
filosofiei active, care trece pe cei c(l(uzi$i de ea din Egiptul
p(catului la virtute; a doua (39) este chipul contrmpla$iei
naturale n duh, care aduce lui Dumnezeu ca pe o prg( a
seceri%ului cuno%tin$a evlavioas( despre lucruri; a treia
simbolizeaz( taina teologiei (a cuno%tin$ei de Dumnezeu (40),
mbr($i%nd aptitudinea (deprinderea) cunoa%terii tuturor
ra$iunilor duhovnice%ti din f(pturi, des(vr%ita nep(c(tuire
prin har n temeiul iconomiei Cuvntului ntrupat %i

623
De aici se vede c( Smb(ta simbolizeaz( ridicarea %i peste
contemplarea ra$iunilor din lume.
624
S@mbta a%adar simbolizeaz( %i teologia apofatic(.
625
Is. 61, 2.
626
Ps. 42, 2.
469
neschimbabilitatea nemuritoare %i des(vr%it( n bine, ca una
ce e mpreunat( cu trmbi$i, cu jertf( de mp(care %i cu
fixarea de corturi.
627

Acesta socotesc c( este un n$eles al cinstirii
zilelor. C(ci nu a poruncit Dumnezeu s( se cinsteasc(
Smb(ta, nceputurile lunilor %i s(rb(torile, fiindc( a voit s(
fie cinstite anumite zile de c(tre oameni, n felul acesta i-ar
fi nv($at prin porunca legii s( slujeasc( f(pturii n locul
F(c(torului, f(cndu-i s(-%i nchipuie c( zilele sunt
vulnerabile prin fire %i de aceea trebuie s( li se aduc(
nchinare (41), Dumnezeu ns( a indicat simbolic c( El este
acela care trebuie s( fie cinstit prin zile. C(ci El este
Smb(ta, ca Cel ce e repausul sufletului dup( ostenelile n
trup %i odihna dup( str(duin$ele pentru dreptate (42)
628
El
este %i pacea fiindc( sloboze%te pe cei $inu$i n robia amar( a
p(catului. Dar este %i Cincizecimea, ca nceput %i sfr%it
($int( final() al lucrurilor %i ca ra$iune (cuvnt), ntru care se
cuprind toate prin fire (44). C(ci dac( Cincizecimea cade
dup( perioada unei s(pt(mni de s(pt(mni, ea este o
zecime ncinit(. Dar aceasta nseamn( c( natura celor create,

627
Trmbi$ele vestesc cuno%tin$a, jertfa aduce cur($ia de p(cate, iar
fixarea costului nseamn( fixarea trupului ca s( nu se mai sf(rme.
628
Sensul acesta al Smbetei nu-1 g(sim att de clar n cap. gnost. De
aici se pare c( cap. gnost sunt scrise nainte de R(sp. c(tre Talasie %i
nu pe urm(, cum crede Urs von Balthasar. ~n Ambigua se spune
despre Smb(ta ceva apropiat. Ea e: "marea zi a odihnei de lucrurile
dumnezeie%ti, care, dup( Scriptura Genezei, nu are nici nceput, nici
sfr%it, nici facere; e ar(tarea celor mai presus de hotar %i m(sur(
dup( mi%carea celor definite prin m(sur(; e identitatea nesfr%it( a
celor necuprinse %i nescrise mprejur dup( ctimea celor ce pot fi
cuprinse %i scrise mprejur" (P.G. 91, 1392). A%adar Smb(ta nu mai
e ceva negativ, numai oprirea de la cele naturale, ci apari $ia vie$ii
dumnezeie%ti n om, sau mai bine zis chiar odihna de la cele naturale
nu e dect opera lui Dumnezeu.
Filocalia
470
care dup( ra$iunea sa e ncincit(, din pricina sim$urilor, dup(
str(baterea natural( a timpurilor %i a veacurilor se va s(l(%lui
n Dumnezeu Cel unul dup( fire; nemaiavnd nici o mar-
gine,
629
c(ci n Dumnezeu nu este nici un interval, fiindc(
spun unii c( Cuvntul este o monad( ce se l(rge%te ca
Providen$(, naintnd n cele zece porunci. Cnd ns( firea
se va uni dup( har cu Cuvntul, nu vor mai exista cele f(r(
de care nu este nimic,
630
ncetnd mi%carea ce, transform(
(altereaz() pe cele ce se mi%c( prin fire. C(ci stabilitatea
m(rginit(, n care se g(se%te n chip necesar prin
transformare mi%carea celor ce se mi%c(, trebuie s(
primeasc( un sfr%it prin venirea stabilit($ii nesfr%ite, n
care are s( se odihneasc( mi%carea celor ce se mi%c(.
631
Pentru c( unde este o grani$( dup( fire, este %i o mi%care ce
transform( pe cele ce se afl( n acel cuprins. Iar unde nu este
o grani$(, desigur c( nu se va cunoa%te nici o mi%care care s(
transforme pe cele cuprinse acolo.
632

629
La care s( ajung(.
630
Timpul %i spa$iul.
631
Lumea aceasta a tuturor lucrurilor %i fiin$elor e o stabilitate ntre dou(
grani$e. (De pild( ntre na%tere %i moarte). Cnd grani$a din urm( a
fost atins( de o fiin$(, ea a ncetat, adic( a trecut dincolo de grani$(.
Dar n Dumnezeu fiin$ele nu mai au nici o grani$(, deci nu mai au o
stabilitate m(rginit(, ci una nem(rginit(.
632
Prin faptul c( orice lucru sau fiin$( creat\ are dou( grani$e, trebuie s(
str(bat( distan$a de la una pn( la alta. Acest interval (E3/=70=3;) pe
care trebuie s(-1 parcurg( fiin$a, o $ine n mi%care. Faptul c( are o
margine o face s( se mi%te, dar %i s( moar(, sau s( se transforme n
altceva cnd mi%carea o duce la grani$a sa ultim(. Dar n Dumnezeu
nu mai e o margine pentru nimic. Deci n El nimic nu mai moare sau
nu se mai transform(, n El e o stabilitate intern(. Pe de alt( parte El
nefiind cuprins ntre dou( grani$e, neaflndu-se un interval sau mai
multe ce trebuie str(b(tute, n El nu e nici mi%care propriu zis. Facem
dou( observa$ii. Prima; Stabilitatea (=7/=3;) e luat( aici n alt sens,
dect n acela de ncremenire. E o stabilitate n sensul de persistare n
471
Lumea ns( este un spa$iu m(rginit %i o stabilitate
m(rginit(, iar timpul o mi%care circumscris(. De aceea
mi%carea, din cursul vie$ii transform( cele afl(toare n lume.
Cnd `ns( firea va trece cu lucrarea %i cugetarea peste spa$iu
%i timp (adic( peste cele f(r( de care nu este nimic, sau peste
stabilitatea %i mi%carea m(rginit() %i se va mpreuna
nemijlocit cu Providen$a, va afla Providen$a ca pe o ra$iune
prin fire simpl( %i stabil( ce nu are nici o margine %i de
aceea nici o mi%care. Deci pn( ce firea se afl( n lume n
chip temporal, e supus( mi%c(rii transformatoare, din pricina
stabilit($ii m(rginite a lumii %i a coruperii prin alterare n
cursul timpului. Dar ajuns( n Dumnezeu, va avea, datorit(
monadei naturale a Celui n care a ajuns,
633
o stabilitate

fiin$a proprie. Deci o stabilitate care nu exclude des(vr%irea. A%a se
sintetizeaz( odihna %i mi%carea (Ambig. P.G. 91, 1221: Dumnezeu
nici nu se mi%c\, nici nu st(). O alt( observa$ie: Intervalul e att ceea
ce se cuprinde n(untru a dou( grani$e, ct %i spa$iul dintre grani$a
final( p(r(sit( %i alta ini$ial( neatins(. Nici unul din aceste intervale
nu e n Dumnezeu. De aceea n El f(ptura nu are parte nici de o
evolu$ie prin care scoate la iveal( forme noi, nici de un sfr%it sau
alterare, adic( de-o ncetare total( de-a exista ca fiin$a cutare, pentru
a ncepe dup( aceea ca altceva. Deci nici o mi%care (ca alterare), nici
de ncetare (ca moarte), ci de oprire ca mi %care etern( %i identic(, de
mobilitate stabil(, sau de stabilitate mobil(.
Un loc paralel al lui Maxim: "~nceputul oric(rei mi%c(ri naturale a
celor ce se mi%c( este facerea (6F@=3;) celor ce se mi%c(, iar nceput
al facerii lor este Dumnezeu ca F(c(tor. Sfr%it al facerii celor f(cute
este stabilitatea (=7/=3;) pe care o produce dup( str(baterea tuturor
celor m(rginite, nem(rginirea (/9-3:80). ~n aceasta se opre%te toat(
mi%carea celor ce se mi%ca n mod natural, pentru faptul c( nu exist(
n ea nici o distan$( sau interval (E3/=7?B0), neavnd deci unde, cum
%i spre ce s( se mi%te, ntruct are pe Dumnezeu, care hot (rnice%te
chiar %i nem(rginirea ce hot(rnice%te toat( mi%carea, ca sfr%it n
calitate de cauz(". Amb. Lib. 91, 1217.
633
Dumnezeu, fiind prin natura Lui unitatea care e identic( cu totul, nu
Filocalia
472
pururea n mi%care %i o identic( mi%care stabil(, s(vr%it(
etern n jurul Aceluia%i, Unul %i Singur. E ceea ce nume%te
Scriptura s(l(%luirea statornic( %i nemijlocit( a celor create
n primele lor cauze.
Taina Cincizecimii este deci unirea nemijlocit( a
celor providen$ia$i cu Providen$a, adic( unirea firii cu
Cuvntul, prin lucrarea Providen$ei, unire n care nu se mai
arat( nici timp nici devenire.
634
Iar trmbi$a este Cuvntul,
ca cel ce face s( r(sune n noi cuno%tin$ele dumnezeie%ti %i
negr(ite. Tot El este %i isp(%ire, ca Cel ce s-a f(cut ca noi %i
tope%te n Sine f(r(delegile noastre %i cu darul harului
duhovnicesc ndumnezeie%te firea care a p(c(tuit. *i n
sfr%it El este %i nfigerea corturilor, ca Cel ce ne fixeaz( n
neschimbabilitate prin deprinderea noastr( n bine asemenea
lui Dumnezeu %i constituie leg(tura care ne duce prin
prefacere spre nemurire (45).
Iar dac( ne apropiem cu n$elegerea natural( de
Scriptur(, nu credem c( prin t(ierea de dobitoace necu-
vnt(toare %i prin stropiri de snge l ndulcim pe Dum-
nezeu, ca s( dea iertare p(catelor ca o r(splat(, celor ce le
aduc. Dac( am crede aceasta, ne-am nchina, f(r( s( ne d(m
seama, unui Dumnezeu p(tima%, care dore%te cu patim( %i cu
mult( srguin$( acele lucruri pentru care socotim %i pe
oamenii ce le caut( cu mare poft(, ca nenfrna$i %i
nest(pni$i (46). Ci e vorba aici de jertfe duhovnice%ti. C(ci
jertfe duhovnice%ti %tim c( sunt nu numai omorrea patimilor
njunghiate cu sabia Duhului, care e cuvntul lui Dumnezeu,

are nici o grani$(. De aceea cel afl(tor n Dumnezeu, neajungnd
nicicnd la o grani$(, nu piere %i nu se altereaz( n veci. Continuitatea
nem(rginit( a monadei divine, sau a vie$ii ei, care se face via$( a
celui ajuns n Dumnezeu, asigur( stabilitatea etern( a aceluia.
634
6F@-=3;. ~n unirea cu Dumnezeu nu mai e na%tere, facere, dezvoltare
%i moarte, sau transformare n altceva.
473
%i de%ertarea n inten$ie a `ntregii vie$i din trup, asemenea
sngelui, ci %i aducerea n$eleapt( a moravurilor %i a tuturor
facult($ilor naturale lui Dumnezeu, ca ardere de tot n focul
harului celui `n duh, spre a le preda lui Dumnezeu (47).
Astfel, n$elegnd n chip natural
635
fiecare din simbolurile
afl(toare n Scriptur(, omorm ntru n(l$imea contempla$iei
tainice, ca pe un munte, pe %apte dintre fiii lui Saul, adic(
predania vremelnic( a legii
636
%i strpim pe Saul, adic(
n$elesul trupesc legat de litera Scripturii, "spre a nu mai sta
el n tot hotarul lui Israil", adic( n contempla$ia
duhovniceasc(. C(ci tr(ind acesta cu adev(rat, zdrobe%te,
prigone%te %i strpe%te ra$iunile %i gndurile naturale, prin
faptul c( m(rgine%te legea mimai la trup, cinstind ca
dumnezeie%ti patimile de ocar( (48). Dar gndurile naturale
lund ncuvin$are de la legea duhului, omoar( aceste patimi
pe toate deodat(, la nceputul seceri%ului oarzelor, adic(
atunci cnd prin filosofia lucr(toare o ra$iune cump(nit(
adun( la un loc toate virtu$ile.
637
Atunci e omort n$elesul
p(mntesc al Scripturilor %i toat( n(zuin$a trupeasc( e
strpit( cu des(vr%ire. C(ci ndat( ce se ndeletnice%te
cineva n mod ra$ional cu filosofia virtu$ilor, %i-a mutat n
chip firesc
638
n$elegerea Scripturilor spre duh. El sluje%te

635
E vorba de contemplarea natural (, care se face n duh, prin har, spre
deosebirea de privirea trupeasc(, exterioar(.
636
Num(rul %apte nchipuie%te timpul. E vorba aici de latura vremelnic(,
trec(toare a legii.
637
E faza prim( a vie$ii duhovnice%ti, faza purific(rii sau a dobndirii
virtu$ilor.
638
Mutarea la n$elegerea duhovniceasc( a Scripturii e natural(, pentru
c( e conform( cu firea noastr( %i cu firea Scripturii. Dar ea nu are loc
dect prin contemplarea patural(, care se face cu ajutorul Duhului.
Restabilicea n fire %i r(mnerea n ea, nu se poate realiza f(r( harul
de sus.
Filocalia
474
acum n chip activ lui Dumnezeu ntru nnoirea dunului prin
vederile cele nalte %i nu ntru vechimea literii prin
n$elegerea cobort( trupeasc( %i sim$ual( a legii, spre a
hr(ni patimile %i a sluji p(catului, asemenea Iudeilor (49). El
ucide, cu fapta, prin gndurile naturale, n$elegerea p(tima%(
%i trupeasc( a legii, cum istorise%te cuvntul Scripturii,
zicnd: "*i a luat regele pe cei doi fii ai Resfei, fiica lui Aia,
$iitoarea lui Saul, pe Ermonti %i pe Memfivoste, %i pe cei
cinci fii ai Merobei, fiica lui Saul, pe care i-a n(scut lui
Ezdriel, %i i-a dat pe ei n mna Ghibeoni$ilor". Mna
Ghibeoni$ilor este activitatea virtuoas( a gndurilor naturale
(50), prin care sunt uci%i fiii Resfei, Ermonti %i Memfivoste,
adic( lucrarea patimilor %i mi%carea desfrnat( a gndurilor
n(scute din nv($area trupeasc( a legii, numai prin rostirea
cuvintelor. De asemenea cei cinci fii ai Merobei, adic(
modurile desfrnate ale celor cinci sim$uri, n(scute din
voluptate, prin ntrebuin$area contrar( firii a lucr(rii lor. Pe
acestea le omoar( mpreun(, ca ntr-un munte, pe n(l$imea
contempla$iei duhovnice%ti, orice minte nalt( %i sublim( n
cele dumnezeie%ti, la nceputul seceri%ului oarzelor, adic( la
nceputul activit($ii virtuoase, sau al contempla$iei
evlavioase conforme cu firea. Le omoar( mpreun(, ntruct
njunghie deodat( lucrarea patimilor, mi%carea urt( a
gndurilor %i modurile desfrnate ale lucr(rii abuzive a
sim$urilor.
"*i au c(zut, zice, mpreun( cei %apte %i i-au
omort la nceputul seceri%ului oarzelor. *i a luat Resfa, fiica
lui Aia, sac %i l-a ntins sie%i pe piatr(, pn( a c(zut peste ei
ploaia lui Dumnezeu din cer". Resfa, precum am spus,
nseamn( "drumul gurii", care este nv($area trupeasc( a
legii numai prin rostirea cuvntului. Aceasta, dup( ce sunt
omorte patimile n(scute din ea %i dup( ce se fac ar(tate, ca
475
pe un munte, pe vrfurile contempla$iei naturale, n inima
celor st(pni$i mai nainte de ea (51), %i a%terne ca un sac
c(in$a pe piatr( (adic( pe, credin$a n Domnul), mplinind n
duh, prin poc(in$a cea dup( Hristos, cele ornduite. Ziua %i
noaptea ea are adic( naintea ochilor prin amintire, ca pe
ni%te fii

mplinirea trupeasc( de mai nainte a legii, pn( ce
cade ploaia lui Dumnezeu din cer, adic( pn( ce sunt trimise
cuno%tin$ele dumnezeie%ti ale Scripturii din n(l$imea
contempla$iei duhovnice%ti (52), ca s( sting( patimile %i s(
restaureze virtu$ile. C(ci deprinderea n ale legii, venind prin
poc(in$\ la Hristos, piatra cea adev(rat( %i tare, prime%te
ploaia dumnezeieasc( a cuno%tin$ei duhovnice%ti a
Scripturii, dup( mplinirea poruncii regelui David, adic( a
min$ii celei tari la vedere. C(ci se zice: "*i a f(cut toate cte
le-a poruncit regele. Iar dup( acestea s-a milostivit
Dumnezeu de $ar(". Prin urmare deprinderea cu
dumnezeie%tile Scripturi, str(mutndu-se la Hristos, adic( la
piatr(, dup( pounca regelui David adic( a "legii
duhovnice%ti", sau "a min]ii celei tari la vedere"), prin
mijlocirea c(in$ei (al c(rei simbol e sacul), mpreunat( cu
lucrarea virtu$ilor, face s( coboare ploaia dumnezeieasc( a
cuno%tin$ei %i-L nduplec( pe Dumnezeu s( se milostiveasc(
pe p(mntul ($ara) inimii %i s( trimit( %uvoaiele
dumnezeie%ti ale darurilor (harisme-lor) %i s( procure din
bel%ug roadele drept($ii. Prin aceasta pune cap(t ne%tiin$ei
de mai nainte a celor dumnezeie%ti care st(pnea ca o
foamete, %i umple $ara de bun(t($ile duhovnice%ti, nc(rcnd
sufletul cu gru, cu vin %i cu untdelemn. Cel dinti (53) l
nt(re%te ca nv($(tur( a cuno%tin$ei lucr(toare; al doilea (54)
l nvesele%te ca o dragoste dumnezeieasc( ce nvioreaz(
ardoarea dorin$ei dup( unirea cu Dumnezeu; iar cel din
urm( (55) lumineaz( fa$a virtu$ilor ca o nep(timire lin( %i
Filocalia
476
lini%tit(, str(vezie %i luminoas( %i liber( de toat( mi%carea
p(mnteasc( (56).
Deci s( zicem %i noi asemenea marelui David: S(
strpim pe Saul din tot hotarul lui Israil, adic( s( omorm
slujirea cea p(mnteasc( %i trupeasc( a legii, sau chipul
iudaic al slujirii %i n$elesul trupesc %i imediat al literei
Scripturii din toat( contempla$ia tainic( %i s( trecem la
n$elesul duhovnicesc care ndumnezeie%te %i s( ne mp(c(m
cu Ghibeoni$ii (adic( cu ra$iunile naturale ale lucrurilor), pe
care i-a sc(pat neatin%i Iisus,
639
adev(ratul mplinitor al
f(g(duin$elor dumnezeie%ti %i pentru a c(ror strpire de c(tre
Saul a oprit Dumnezeu ploaia dumnezeieasc( a cuno%tin$ei
tainice. Iar prin Ghibeoni$i, adic( prin contempla$ia natural(,
s( omorm n$elegerea p(tima%(, material( %i vremelnic( a
legii, adic( pe cei %apte b(rba$i din fiii lui Saul, pe care i
na%te Resfa, sau drumul gurii, care este nv($area trupeasc( a
legii, %i Merob, care se t(lm(ce%te saturarea gtlejului, adic(
dezmierdarea pntecelui, cea dinti n(scnd adic( pe
Memfivoste %i pe Ermonti, dintre care primul se t(lm(ce%te
"ru%inea gurii", iar cel(lalt "anatema lor", sau deprinderea %i
lucrarea patimilor, iar cea de-a doua n(scnd lui Ezdriel,
adic( p(r$ii contemplative a sufletului pe cei cinci fii, adic(
cele cinci moduri p(tima%e ale relei ntrebuin$(ri a
sim$urilor. Strpindu-le pe acestea prin contempla$ia
natural(, mp(c(m pe Dumnezeu cel mniat, ca unii ce am
trecut de la liter( la duh. Prin aceasta facem s( coboare
ploaia durnnezeieasc( a cuno%tin$ei %i ne bucur(m din
bel%ug de roadele drept($ii. C\ci ridicnd litera legii, ca pe
un Saul oarecare, sau n$elegerea material( a literei, n(scut(
n cei p(mnte%ti la n$elegere, ca pe ni%te fii %i nepo$i ai lui
Saul, la n(l]imea cuno%tin$ei tainice %i duhovnice%ti, prin

639
Iosua 9, 20.
477
mijlocirea contempla$iei naturale, omorm tot n$elesul
trupesc %i vremelnic sau mai bine zis p(mntesc al legii,
dac( 1-am urt %i noi pe Saul cu Dumnezeu %i 1-am socotit
nevrednic s( mai mp(r(teasc( peste Israel;
640
adic( am
respins modul trupesc al Scripturii, sau Iudaismul, ca s( nu
mai mp(r(]easc( peste puterea cuget(toare din noi spre a o
robi trupului.
C(ci trebuie s(-l urm pe Saul (sau slujirea
trupeasc( a legii) %i s(-l scoatem din demnitatea
mp(r(teasc(, fiindc( a cru$at pe Agag regele lui Amalec, %i
pe cele mai grase din oile %i vitele aceluia, ca %i viile %i
m(slinii lui, adic( materiile care aprind mnia %i pofta %i
pricinile dezmierd(rilor, ba pe nsu%i Agag l-a trecut viu n
p(mntul f(g(duin$ei,
641
ceea ce nseamn( c( a str(mutat
vi$elul, sau cugetul p(mntesc al trupului, n locul
cuno%tin$ei dumnezeie%ti, adic( n inim( (57). C(ci Agag se
t(lm(ce%te "vi$el", fiind poate vi$elul acela pe care nebunul
%i nen$eleptul Israel (58), turnndu-%i-1 n pustie, l-a
ndumnezeit,
642
pre$uind mai mult pl(cerea pntecelui dect
slujirea dumnezeieasc(. Pe acest vi$el l nimice%te Moise %i
Samuil: cel dinti f(rmi$ndu-l %i mpr(%tiindu-1 sub ap(,
iar cel de-al doilea njunghiindu-1 cu sabia
duhovniceasc(.
643
Cu alte cuvinte l nimice%te harul viu %i
lucr(tor al Duhului Sfnt (c(ci aceasta nseamn( Moisi) %i
ascultarea lui Dumnezeu prin mplinirea poruncilor (c(ci
aceasta nseamn( Samuil)
644
. De fapt Moise se t(lm(ce%te
"ap( s(lt(toare", iar Samuil "ascultarea lui Dumnezeu", care

640
I Regi 16, 1.
641
I Regi 15, 8.
642
Exod 32, 4.
643
Exod 32, 20; I Regi 15, 32.
644
Moise simbolizeaz( harul Botezului, Samuil mplinirea poruncilor de
dup( aceea. Nici una f(r( alta nu ajunge pentru nimicirea p(catului.
Filocalia
478
este credin$a adev(rat( %i via$a dup( voia lui Dumnezeu.
Deci st(pnirea p(catului sau cugetul trupesc e
omort pe deoparte de harul sfntului Botez, iar pe de alta e
njunghiat de ascultarea lucr(toare a poruncilor dum-
nezeie%ti cu sabia Duhului (adic( cuvntul cuno%tin$ei
dumnezeie%ti, celei n duh). C(ci ascultarea aceasta strig(
tainic c(tre patima p(catului, cum a strigat %i marele Samuil
c(tre Agag: "Precum sabia ta a lipsit pe mame de copiii lor,
a%a %i mama ta va fi azi ntre femei lipsit( de fii".
645
De fapt
patima l(comiei stomacului a lipsit multe virtu$i de fii,
pierzndu-i prin gndul lucios %i lunecos al pl(cerii, ca
printr-o sabie. C(ci prin necump(tare strpe%te semin$ele
cump(t(rii, prin l(comie stric( cump(na egal( a drept($ii,
prin iubirea trupeasc( de sine taie leg(tura natural( a iubirii
de oameni, %i scurt vorbind patima l(comiei pntecelui
omoar( to$i copiii ce se nasc din virtute. Iar aceast( patim( o
desfiin$eaz(, precum am zis, numai harul Botezului %i mpli-
nirea poruncilor prin ascultarea lui Dumnezeu (59). Deci
Dumnezeu dup( ce a uns ca rege al lui Israel legea, care
cultiv( prin liter( patima aceasta, se c(ie%te %i trece puterea
mp(r($iei de la ea, dnd-o lui David, adic( legii evanghelice
%i duhovnice%ti. C\ci David este fiul lui Iese, iar Iese se
tlcuie%te "facerea lui Dumnezeu". Deci Sfnta Evanghelie
este rodul facerii, sau al lucr(rii proprii a lui Dumnezeu n
trup. Ea prime%te mp(r($ia pentru veacuri nesfr%ite. Sub
st(pnirea ei avem parte de o bucurie %i de o veselie
netrec(toare, c(ci ea e ziua nenserat( %i f(r( de sfr%it.
Fiindc( se spune: "Aceasta este ziua pe care a f(cut-o
Domnul; s( ne bucur(m %i s( ne veselim ntr-nsa".
646
Iar

645
I Regi 15, 33.
646
Ps. 117, 23.
479
ziua nseamn( aici harul evanghelic,
647
sau taina Aceluia
care a adus acest har %i n care vrea s( umbl(m, cum zice
dumnezeiescul Apostol, noi to$i cu bun(cuviin$(, ca n ziua
cuno%tin$ei %i a adev(rului.
648
C(ci ziua luminii ve%nice este
Hristos nsu%i, n care trebuie s( vie$uiasc( to$i cei ce au
crezut n El, ntru bun(cuviin$a virtu$ilor.
Fiindc( El singur a fost f(cut de Dumnezeu dup(
trup f(r( de s(mn$( %i a nnoit legile firii %i a fost "g(tit na-
intea fe$ei tuturor popoarelor, lumin( spre descoperirea
neamurilor %i spre slava poporului lui Israel".
649
C(ci
Domnul nostru este ntr-adev(r lumin( neamurilor,
descoperindu-le prin cuno%tin$a cea adev(rat( ochii
n$elegerii, acoperi$i de ntunericul ne%tin$ei (60); %i cu
adev(rat s-a g(tit pe Sine popoarelor credincioase pild( bun(
a virtu$ii %i a vie$uirii dumnezeie%ti, f(cndu-Se chip %i
model al fe$ei celei virtuoase (61), spre care privind, ca spre
c(l(uza mntuirii noastre, izbutim s( dobndim, imitndu-1
prin faptele noastre, virtu$ile, pe ct ne este cu putin$(. Dar
tot El este, ca Dumnezeu %i Cuvntul, %i slav( poporului
Israil, ntruct umple mintea de str(lucirea luminii
dumnezeie%ti a cuno%tin$ei prin contempla$ie tainic( (62).
Sau poate Scriptura nume%te "popoare" "ra$iunile naturale,
iar "fa$(" a lor slav( f(r( pat(, a c(rei preg(tire (lumin( spre
cunoa%tere) s-a f(cut nsu%i Cuvntul ca F(c(tor al firii (63).
Iar "neamurile"
650
sunt patimile contra firii (64), pe care le
descoper( din ascunzi%ul lor, d(ruind lumina cuno%tin$ei, %i
le smulge cu totul din fire. Deci Cuvntul se face slav( lui

647
Harul (H M/:3;) n grece%te e feminin, deci poate fi n$eles ca ziua.
648
Rom. 13, 13.
649
Lc. 2, 31-2.
650
"Neamurile" au un n$eles inferior "popoarelor", fiind neamurile
str(ine sau p(gne.
Filocalia
480
Israel deoarece cur($e%te mintea de patimile contra firii %i o
mpodobe%te cu ra$iunile cele dup( fire, dar pe lng( aceea
%i pentru c( o nconjoar( cu diadema neschimb(rii, prin
ndumnezeire (65). C(ci slava adev(rat( a lui Israil const( n
izb(virea pe patimile contrare firii %i n dobndirea ra$iunilor
firii %i a bunurilor mai presus de fire.
Iar cel ce prime%te pe acest David, spiritual, de%i e
pizmuit de Saul, nu e biruit. Dimpotriv(, dat( fiind, marea sa
iubire de oameni %i nep(timirea la care a ajuns, chiar urt
fiind lini%te%te prin chitara Duhului pe du%manul chinuit de
duhul cel r(u %i-l domole%te, sc(pndu-1, ca pe un drac
videan de boala cea rea (epilepsia) a cugetului p(mntesc.
651

C(ci tot cel ce ur(%te din pizm( %i ponegre%te cu r(utate pe
cel ce e mai tare n nevoin$ele virtu$ilor %i mai bogat n
cuvntul cuno%tin$ei duhovnice%ti, este un Saul chinuit de
duhul cel r(u, ntruct nu sufer( faima %i fericirea celui mai
bun n virtute %i cuno%tin$( %i se nfurie cu att mai tare cu
ct nu-l poate ucide pe binef(c(tor.
652
Adeseori acesta l
repede cu ciud( chiar %i pe prea iubitul s(u Ionatan, adic(
gndul intim al con%tin$ei, care mustra ura nedreapt( %i
poveste%te cu respect de adev(r vredniciile celui urt.
653
El se
poart( deci ntocmai ca Saul, nebunul de odinioar(, c(tre
care, a zis Samuil, dup( ce a c(lcat poruncile dumnezeie%ti:
"Nebune%te ai lucrat c( ai c(lcat porunca mea, care $i-a dat-o
$ie Dumnezeu".
654
Iar Saul este, cum am spus nainte, sau
legea scris(, sau na$ia Iudeilor, care vie$uie%te dup( legea
scris(. C(ci de la amndou( acestea, care sunt mpletite
ntreolalt( n chip p(mntesc, se dep(rteaz( Duhul

651
I Regi 16, 18; 18,9.
652
I Regi 20, 30.
653
I Regi 19,5.
654
I Regi 15, 19.
481
Domnului, adic( contempla$ia %i cuno%tin$a duhovniceasc(,
n locul lui venind duhul r(u (adic( cugetul p(mntesc), care
le chinuie%te cu tulbur(rile %i fr(mnt(rile nentrerupte ale
celor supuse facerii %i stric(ciunii, ca pe unele ce sunt posedate
de boala nestatorniciei gndurilor. C(ci legea privit( numai
dup( liter( %i n$eleas( material, e parc( st(pnit( de boala
cea rea, fiind fr(mntat( de nenum(rate contraziceri si
neavnd nici o armonie cu ea ns(%i, iar mintea iudaizant(,
z(p(cit( pn( la nebunie de nvrtirea %i nestatornicia celor
materiale, %i schimb( n chip necesar %i ea mereu dispozi$ia.
Dar cnd David, adic( Domnul nostru Iisus, care e prin fire
cu adev(rat cnt(re$, ncnt( prin duhul contempla$iei
tainice, legea %i pe Iudeu, pe cea dinti o face din
p(mnteasc( duhovniceasc(, iar pe cel de al doilea l mut(
de la necredin$( la credin$(. Deci asemenea lui Saul, att
legea ct %i na$ia iudaic( pot fi %i posedate %i n$elepte.
Legea este posedat( cnd e `n]eleas( p(mnte%te, iar Iudeul
este posedat cnd vrea s( slujeasc( lui Dumnezeu
p(mnte%te. *i iar(%i, legea este n$eleapt( cnd e n$eleas(
duhovnice%te, iar Iudeul e n$elept cnd a trecut de la slujirea
trupeasc( la cea duhovniceasc( a lui Dumnezeu.
De notat c( pe cei sc(pa$i de Iisus, i omoar( Saul.
C(ci pe cei pe care i salveaz( duhul, i omoar( litera. De
aceea Dumnezeu care a uns pe Saul, n$eleg legea scris(, ca
s( mp(r(]easc( peste Israel, se c(ie%te cnd o vede n$eleas(
trupe%te de c(tre Iudei %i d( putere mp(r($iei duhului, care
este aproapele literei, ns( mai bun dect ea. "*i voi da, zice,
mp(r($ia aproapelui t(u, care este mai bun ca tine".
655
C\ci
precum David era aproape de Saul, la fel duhul se afl( n
vecin(tatea literei, obi%nuind s( se arate dup( moartea literei
(66).

655
I Regi 15, 28.
Filocalia
482
S( rug(m deci %i noi pe David cel spiritual (67) s(
cnte min$ii noastre posedate de cele materiale, din harfa
contempla$iei %i cuno%tin$ei duhovnice%ti %i s( alunge duhul
r(u, care o rostogole%te prin sim$uri n cele materiale, ca s(
putem n$elege legea duhovnice%te %i s( afl(m ra$iunea
tainic( ascuns( n ea, spre a ne-o face avu$ie statornic( %i
merinde spre via$a ve%nic( ca s( nu r(mnem numai cu
mprumutul legii simbolice a literei, str(ini de cuno%tin$a
duhovniceasc( cea dup( har, %i s( ne ndeletnicim numai cu
ntrebarea despre cele dumnezeie%ti, ca unii ce nu vedem,
lipsindu-ne de privirea atotclar( a adev(rului indicat de
cuvintele tainice (68). (C(ci Saul, t(lm(cit n grece%te,
nseamn( amndou( acestea. Fiindc(, pe lng( cele spuse, el
mai nseamn( fie "un lucru mprumutat", fie "ntrebare". Iar
legea scris( este %i una %i alta. Este primul lucru, ntruct nu
este un bun propriu al firii, ci o nso$e%te pe aceasta n
existen$a ei. Iar al doilea, ntruct ne strne%te spre
cuno%tin$a adev(rat( %i spre n$elepciunea originar( pe noi ce
nu socotim ntrebarea, ca ns(%i n$elegerea adev(rului
originar al celor dumnezeie%ti, ci ne srguim numai prin
simbolurile trupe%ti ale legii, ca printr-o ntrebare oarecare,
spre n$elegerea bunurilor dumnezeie%ti). Aceasta, ca s( ne
odihnim de grija ntreb(rii, n care se afl( poate de multe ori
%i r(t(cire (69), odat( ajun%i la adev(rul celor dup( care
ntreb(m, %i s( primim fericirea produs( n chip neschimbat
de mp(rt(%irea de ele, (70) fericire ce preface tr(s(turile
fiin$ei noastre dup( chipul ei, ntru Hristos Iisus, Dumnezeul
%i Mntuitorul nostru, C(ruia S(-I fie slava n vecii vecilor,
Amin.

Scolii

483
1. Mintea cur($it( pn( la cap(t prin virtu$i
nv($at( s( cunoasc( ra$iunile virtu$ilor, f(candu-%i din
cuno%tin$a ntip(rit( de ele n mod dumnezeiesc o fa$(
proprie. C(ci prin sine mintea este f(r( form( %i f(r(
tr(s(turi, avnd ca form( dobndit( fie cuno%tin$a n duh
ntemeiat( pe virtu$i, fie ne%tiin$a produs( de patimi.
2. Cel ce a primit ca form( a min$ii cuno%tin$a
dumne-zeieasc( n duh, cea din virtu$i, se zice c( p(time%te
cele dumnezeie%ti, fiindc( nu a primit-o pe aceasta prin fire
datorit( existen$ei, ci prin har dup( participare. Iar cel ce n-a
primit cuno%tin$a cea din har, chiar de ar spune ceva ce $ine
de cuno%tin$(, nu cunoa%te din experien$( n$elesul a ceea ce
spune. C(ci nv($area simpl( a unui lucru nu d( cuno%tin$a
pe care o d( deprinderea.
3. Spune bine cum trebuie n$eles Saul n acest loc
al Scripturii. C(ci acest n$eles se potrive[te n multe
privin$e cu n$elesul din alte locuri %i cu ceea ce rezult( din
istorie.
4. Precum cel se se mpreun( cu o $iitoare nu are
c(s(toria legiuit(, la fel cel ce se ndeletnice%te cu nv($area
legii trupe%te, nu are cu ea o convie$uire legiuit(, n(scnd
din ea dogme nelegitime, care se stric( odat( cu via$a
trupului.
5. Cel ce-%i nsu%e%te Scriptura trupe%te, nva$( din
ea p(catul cu fapta, iar mintea i se deprinde s( cugete la
p(cat. Acela nva$( din litera legii despre dezmierd(ri,
mpreun(ri desfrnate %i ucideri, %i se deprinde s( socoteasc(
spurcat( toat( zidirea lui Dumnezeu.
6. Alt n$eles spiritual. "Anatema" este lumea
aceasta, ca loc de osnd(, pe care-1 na%te prin patim( sau
prin poft( cel ce nu str(bate cu mintea la duhul legii.
7. Lucrul spre care ne sim$im atra%i, la acela %i
Filocalia
484
cuget(m cu mintea.
8. Dup( alt n$eles, "anatema" este mi%carea f(r(
chip a patimilor: iar "ru%inea gurii" este mi%carea min$ii ce
d( patimii un chip pentru sim$uri %i procur( prin n(scociri o
materie potrivit( patimii.
9. ~nf($i%eaz( n rezumat cele trei n$elesuri ale
textului.
10. Cel ce e convins c( e porunc( de la Dumnezeu
s( se desfete trupe%te dup( lege, prime%te cu bucurie l(comia
pntecelui, ca pe un dar dumnezeiesc spre mpreun(
vie$uire, %i din ea na%te modurile ce ntineaz( prin rea
ntrebuin$are lucrarea sim$urilor.
11. Scurt( recapitulare a celor spuse mai nainte,
prin care se arat( c( cel ce n$elege legea trupe%te are nv($(-
tura despre ea ca pe o $iitoare, din care na%te deprinderea %i
lucrarea patimilor, %i-%i aduce n cas( l(comia pntecelui, de
parc-ar fi dumnezeieasc(, dnd na%tere modurilor care
ntineaz( prin rea ntrebuin$are sim$urile, ca prin ele s(
strpeasc( ra$iunile %i semin$ele naturale din lucruri.
12. Cel ce r(mne la simbolurile legii nu poate s(
priveasc( firea lucrurilor potrivit cu ra$iunea %i s( ngrijeasc(
de ra$iunile puse de F(c(tor din pricina deosebirii ntre
simbolurile %i firea lucrurilor.
13. Ra$iunile firii car( lemne, f(cndu-se materie
pe seama cuno%tin$ei celor dumnezeie%ti, %i car( ap(,
nf(ptuind cur($irea de patimi %i r(spndirea lucr(rii de via]\
d(t(toare a Duhului.
14. Alt n$eles al acelora%i, nf($i%nd prin
Ghibeoni$i chemarea neamurilor.
15. Ermonti %i Memfivoste sunt materia %i forma,
iar cei cinci fii

ai Merobei, ncincita rea ntrebuin$are a
sim$urilor, mpreunndu-le pe acestea laolalt(, adic(
485
mpletind sim$urile cu materia %i forma, n urma n$elegerii
trupe%ti a legii, cel ce m(rgine%te n$elesul la liter( pe de-o
parte d( na%tere patimei trupe%ti, iar pe de alta, corupe
ra$iunile naturale.
16. Patima %i firea, dup( ra$iunea existen$ei lor,
niciodat( nu exist( mpreun(.
17. Cel ce nu crede c( Scriptura este
duhovniceasc(, nu-%i simte pu$in(tatea cuno%tin$ei.
18. Cnd David e n$eles ca lege, n sens iudaic,
se t(lm(ce%te "dispre$uire", pentru tradi$ia interpret(rii
trupe%ti a celor dumnezeie%ti, iar cnd nseamn( n sens
cre%tin duhul, se t(lm(ce%te "cel tare la vedere", pentru
contempla$ia cuno%tin$ei ce se petrece n minte.
19. Prin sufletul Scripturii a n$eles duhul ei, iar
prin trup litera.
Cei trei ani sunt cele trei legi, cea scris(, cea
natural( %i cea a harului, care vin una dup( alta. Deci cel ce
n$elege legea scris( trupe%te, nu hr(ne%te sufletul cu virtu$i;
la fel cel ce nu sesizeaz( ra$iunile lucrurilor, nu-%i nutre%te
mintea din bel%ug cu n$elepciunea variat( a lui Dumnezeu;
iar cel ce nu cunoa%te marea tain( a harului celui nou, nu se
vesele%te cu n(dejdea viitoarei ndumnezeiri. A%adar lipsa
contempla$iei duhovnice%ti sub regimul legii scrise e urmat(
de lipsa n$elepciunii variate a lui Dumnezeu ce se poate
primi prin legea natural(, iar aceasta e urmat( la rndul ei de
ignorarea ndumnezeirii ce se va da prin har n temeiul tainei
celei noi.
656

656
Este interesant c( n aceast( ordine a legilor, legea natural( e a%ezat(
dup( cea scris(, fiind socotit( pe o treapt( mai nalt(. Aceast( ordine
corespunde cu cele trei trepte ale urcu%ului duhovnicesc: a activit($ii
virtuoase, a contempl(rii naturale, a ndumnezeirii. Ordinea aceast a a
legilor o n$elegem dac( o consider(m nu att pe planul istoriei, ci pe
al vie$ii fiec(rui ins. Apoi dac( prin legea scris( se n$elege n special
Filocalia
486
21. Cel ce nu n$elege legea duhovnice%te, chiar
dac( legea a murit pentru el, dat fiind c( nu-i mai serve%te
trupe%te, dar mai p(streaz( n$elesurile coborte ale legii, mai
cru$( nc( pe copiii %i pe nepo$ii lui Saul. De aceea e chinuit
de foamea cuno%tin$ei.
22. Precum fa$a e pecetea caracteristic( pentru
fiecare, la fel cuno%tin$a duhovniceasc( caracterizeaz( %i reveleaz(
dumnezeiescul. De aceea cel ce o caut( pe aceasta, caut(
fa$a Domnului.
23. David se mai t(lm(ce%te "cel tare la vedere"
%i "minte str(v(z(toare".
24. Cel devenit n ntregime trup prin jertfele
sngeroase aduse dup( litera legii, iube%te ne%tiin$a, socotind
c( porunca e numai spre pl(cerea trupului.
25. Cel ce sluje%te, zice, legii trupe%te, na%te
p(catul cu fapta ca materie %i modeleaz( consim$irea min$ii
cu p(catul ca form(, prin pl(cerile corespunz(toare sim-
$urilor. Iar cel ce prime%te Scriptura duhovnice%te, omoar(
prin cuget(rile naturale pe n(l$imea contempla$iei lucrarea
p(catului ca materie %i consim$irea cu p(catul ca form(,
mpreun( cu modurile ntrebuin$(rii abuzive a sim$urilor, n
vederea pl(cerii, ca pe ni%te fii %i nepo$i ai legii scrise.
26. F(r( contempla$ia natural( nimeni nu cunoa%te
deosebirea simbolurilor legii de lucrurile dumnezeie%ti.
27. Prin spnzurare a n$eles scoaterea la iveal( a
literii omorte a legii pe n(l$imea contempla$iei, prin cuno%-
tin$a n duh.
28. Prin "hotarul lui Israel" a n$eles toat( ra$iunea
%i tot modul contempla$iei, n care nu se poate men$ine de

legea celor zece porunci. Astfel fiecare om trebuie s( nceap( de la
mplinirea poruncilor, pentru a se ridica la contemplarea lui
Dumnezeu n natur( %i apoi a se uni cu Dumnezeu.
487
loc predania n$elegerii trupe%ti a legii.
29. Duhul zice, e d(t(torul vie$ii, iar legea
omortoarea vie$ii. Prin urmare nu poate lucra deodat( %i
litera %i duhul, precum nu exist( mpreun( ceea ce e f(c(tor
de via$( cu ceea ce e f(c(tor de stric(ciune.
30. P(rticica ce se taie mprejur (prepu$ul), e ceva
natural %i tot ce e natural e o fapt( a crea$iunii dumnezeie%ti.
Iar fapta crea$iunii dumnezeie%ti este "bun( foarte", dup(
cuvntul care zice: "A v(zut Dumnezeu toate cte le-a f(cut
%i iat( erau bune foarte". Legea ns(, poruncind nl(turarea
acelei p(rticele, prin t(ierea mprejur, nf($i%eaz( pe
Dumnezeu ca pe unul ce %i-ar corecta n chip artificial
propriul S(u lucru, ceea ce chiar %i numai a gndi constituie
culmea mpiet($ii. De aceea cel ce n$elege n mod natural
657

simbolurile legii, %tie c( Dumnezeu nu urm(re%te s(
corecteze firea n chip artificial, ci porunce%te s( fie t(iat(
pasionalitatea ad(ugat( la ra$iunea (constitu$ia) sufletului %i
indicat( tipic prin acea p(rticic( trupeasc(. Pe aceasta o
leap(d( cuno%tin$a prin b(rb($ia voin$ei ar(tat( n f(ptuire.
C\ci preotul care face t(ierea mprejur nchipuie%te cuno%-
tin$a ce mnuie%te, ca pe un cu$it mpotriva patimii, b(rb($ia
ra$iunii ar(tat( n fapte. A%a e desfiin$at( predania trupeasc(
a legii, cnd duhul covr%e%te litera.
31. Scurt( defini$ie a contempla$iei tainice
(mistice).
32. Defini$ia institu$iei tainice a Smbetei, prin
care se arat( n chip mistic ce este Smb(ta %i care este
ra$iunea duhovniceasc( a ei. Ea este oprirea patimilor %i a
mi%c(rii min$ii n jurul firii celor create.
33. Dumnezeu adic(.
34. Ce nseamn( nceputul lunilor.

657
Prin contempla$ia natural( n duh.
Filocalia
488
35. Defini$ia cununii bun(t($ii.
36. Alt( defini$ie mai tainic( a acelora%i.
37. Aici spune c( `nfrnarea este o lucrare a
Providen$ei ca una ce cur($( de patimile de bun(voie, iar
r(bdarea o lucrare a Judec($ii, ca una ce nfrunt( ncerc(rile
f(r( de voie.
38. Prin cea dinti s(rb(toare n$elege Pasca.
39. Prin a doua s(rb(toare n$elege Cincizecimea.
40. A treia s(rb(toare este ziua ~mp(c(rii din luna a
%aptea.
41. Prive%te cum pierde legea pe cei ce o n$eleg
trupe%te, convingndu-i s( slujeasc( f(pturii n locul
F(c(torului %i s(-%i nchipuie c( cele f(cute pentru ei sunt
prin fire vrednice de nchinat, iar pe Cel pentru care au fost
f(cu$i ei s( nu-L cunoasc(.
42. Cum este Dumnezeu nsu%i Smb(ta ?
43. Cum este Dumnezeu nsu%i Pasca tainic( ?
44. Despre taina s(rb(torii Cincizecimii. Aici
explic( tainic sensul duhovnicesc al celor indicate,
n$elegnd prin Cincizecime pe Dumnezeu nsu%i. C(ci
monada
658
r(mnnd st(t(toare dup( desf(%urarea n%eptit( a
s(pt(mnii, d( Cincizecimea; sau iar(%i, prin adausurile sale
la ea ns(%i monada se face decad(, iar aceasta nmul$it( cu
cinci d( Cincizecimea, care astfel e nceputul %i sfr%itul
celor ale sale (nceput, deoarece e mai nainte de orice
cantitate, iar sfr%itul, deoarece e mai presus de orice
cantitate). Dar tot a%a %i Dumnezeu, care a l(sat s( fie
nchipuit de monad( prin analogie, e nceputul %i sfr%itul
lucrurilor %i ra$iunea prin care exist( toate. E nceputul,
deoarece este mai nainte de toat( fiin$a %i mi%carea;
sfr%itul, deoarece este mai presus de toat( fiin$a %i

658
Num(rul unul care urmeaz( dup( de 7 x 7= 49.
489
mi%carea; ra$iunea, deoarece n calitate de cauz( este
Proniatorul tuturor %i sus$ine forma individual(, prin care
fiecare f(ptur( r(mne n ra$iunea proprie. Cnd deci vor
ajunge la cap(t timpurile %i veacurile, al c(ror simbol este
s(pt(mna, nu va mai fi dect singur Dumnezeu, f(r(
mijlocirea acelora f(r( de care nu este nimic, adic( f(r(
locuri %i timpuri, sus$innd El nsu%i, prin unirea adev(rat(
cu f(pturile, fiin$a celor mntui$i, adic( firea creat(. C(ci pe
aceasta a nchipuit-o prin num(rul cinci, nu numai din
pricina sim$urilor sub care cade, ci %i din pricina %tiin$ei
universale, care const( n mbr($i%area prin cuno%tin$a f(r(
gre%eal( a celor spirituale (inteligibile) %i ra$ionale, a
fiin$elor sensibile, a vie$uitoarelor %i a lucrurilor. A%adar
firea celor create va nceta odat( de a mai sta n spa$iu %i de
a se mai mi%ca n timp, ridicndu-se n cei mntui$i mai
presus de cele care au fost f(cute pentru ea, adic( de loc %i
de timp, prin unirea adev(rat( cu Dumnezeu, pentru care a
fost f(cut(. C(ci odat( ce %i-a f(cut pe Dumnezeu nsu%i,
conform cu ra$iunea Providen$ei, calitate proprie, prin
decada poruncilor (ar(tndu-%i prin tr(s(turi caracteristice
improprierea ndumnezeirii prin har), se va elibera de
circumscrierea pe care i-o d( starea n spa$iu %i mi%carea n
timp,
659
primind ca pe o stare (odihn() pururea mobil(,
posesiunea nem(rginit( a celor dumnezeie%ti %i ca pe o
mi%care st(t(toare, dorin$a nes(turat( dup( ele.
660

659
Se va elibera de circumscrierea n spa$iu prin stare %i n timp prin
mi%care.
660
De multe ori scoliile la aceast( oper( a Sf. Maxim aduc ntregiri
pre$ioase de sens, sau n$elesuri noi neafl(toare n cuprinsul operei.
(De pild( %i scoliile 20, 21). O astfel de contribu$ie o aduce %i scolia
prezent(. Ea precizeaz( de ce via$a viitoare va fi o stare pururea
mobil(, avnd accentul pe stare, pe odihn(; pentru c( va poseda
bunul dumnezeiesc. De asemenea de ce va fi totodat ( o mi%care
Filocalia
490
45. ~n ziua a %aptea sunt trei s(rb(tori: a
trmbi$elor, a mp(c(rii %i nfigerii corturilor. Dintre
acestea, trmbi$a este chipul legii %i al Proorocilor %i al
cuno%tin$ei propov(duite de ace%tia. S(rb(toarea mp(c(rii
este simbolul mp(c(rii lui Dumnezeu cu omul prin
ntrupare. C(ci Dumnezeu, mbr(cnd de bun( voie osnda
celui osndit, a topit du%m(nia nvrto%at( de mai nainte
mpotriva Lui. Iar nfigerea corturilor este prenchipuirea
nvierii %i a prefacerii tuturor `n starea de
neschimbabilitate.
661

46. Cel ce se bucur( de jertfele sngeroase simple,
e un p(tima% care face pe cei ce aduc jertfe s( umble n dra
patimilor. Iar cel ce cinste%te pe cineva sincer se bucur( de
ceea ce se bucur( %i cel cinstit de el.
662

47. Scriptura socote%te jertfe junghierea patimilor
%i nchinarea facult($ilor naturale lui Dumnezeu. Dintre
acestea berbecul este chipul ra$iunii, taurul este simbolul
mniei, iar $apul nf($i%eaz( pofta.
48. Cnd st(pne%te asupra sufletului n$elesul
p(mntesc al Scripturii, acesta leap(d( ra$iunile naturale,
omorndu-le prin reaua ntrebuin$are a puterilor naturale.
49. ~ndat( ce nceteaz( cineva de, a mai n$elege

st(t(toare, cu accentul pe mi%care; pentru c( acel bun, fiind nesfr%it,
va ntre$ine mereu dorin$a de a-1 cuprinde mai deplin. Sau va fi o
odihn( mobil(, ntruct posesiunea va mbr($i%a un bun nem(rginit;
%i o mi%care st(t(toare, ntruct nem(rginirea bunului posedat va
ntre$ine necontenit dorin$a dup( el.
661
Nic(ieri n-am g(sit la Sf. Maxim, c( ntruparea %i jertfa lui Hristos a
avut ca scop s( pl(teasc( lui Dumnezeu cu via$a Sa pentru om, n
n$elesul teoriei satisfac$iei, mp(carea s-a f(cut ontologic n Hristos,
nu juridic ntre Hristos %i Tat(l.
662
Dac( Dumnezeu s-ar bucura de jertfe de snge, ar fi n drept s( se
bucure %i credinciosul de primirea jertfelor de la al $ii, adic( s( se
men$in( n egoism.
491
Scriptura, trupe%te dup( sim$uri, str(bate cu mintea la duh,
prin mijlocirea firii, s(vr%ind duhovnice%te acelea, pe care
s(vr%indu-le, Iudeul mnia pe Dumnezeu.
50. Ce este mna Ghibeoni$ilor, c(reia i pred(
David pe cei din s(mn$a lui Saul.
51. Spnzurarea este, zice, scoaterea la iveal( pe
care o sufer( patimile, date pe fa$( de gndurile nalte ale
firii prin contempla$ia nalt(.
52. Deprinderea cu mplinirea trupeasc( a legii,
avnd prin poc(in$\, naintea ochilor n$elesurile trupe%ti ale
legii omorte, dac( se a%eaz( lng( cuvntul lui Hristos,
prime%te ca pe o ploaie ilumin(rile cere%ti ale cuno%tin$ei.
53. Grul adic(.
54. Vinul adic(.
55. Untdelemnul adic(.
56. "Grul" l-a numit nt(rire a sufletului, n
calitatea lui de cuno%tin$( duhovniceasc(; "vinul", mijloc
nveselitor al inimii, ca unul ce nf(ptuie%te unirea cu Dum-
nezeu prin dragoste; iar de "untdelemn" a spus c( lumineaz(
fa$a, fiind semnul caracteristic al harului duhovnicesc, ce
lumineaz( mintea n starea de nep(timire.
57. Amalic este l(comia pntecelul Regele lui
Amalic este cugetul p(mntesc. Boii %i oile acestuia sunt
materiile care hr(nesc patimile. Vi$a este mi%carea obraznic(
a gndului. M(slinul este lucirea care aprinde pofta dup(
pl(cere. Cel ce st(ruie pe lng( latura trupeasc( a legii le
mut( pe acestea n deprinderea slujirii lui Dumnezeu, ca
ntr-un p(mnt sfnt lund ca plat( pentru ele lep(darea de
c(tre Dumnezeu.
58. "Nebun" a fost numit poporul iudeu ca
necredincios, iar "nen$elept", ca cel ce f(cea r(ul, sau ca
"neevlavios %i p(c(tos".
Filocalia
492
59. Patima l(comiei pntecelui omoar(, zice, puii
dumnezeie%ti ai virtu$ilor. Dar %i pe ea o omoar( harul
credin$ei %i ascultarea poruncilor dumnezeie%ti, prin ra$iunea
umplut( de cuno%tin$(.
60. Cum este Domnul lumin(.
61. Cum este Domnul preg(tire naintea fe$ei
tuturor popoarelor.
62. Cum este Domnul %i slav( a lui Israel.
63. Ce sunt "popoarele" %i ce este preg(tirea
naintea fe$ei popoarelor, dup( alt n$eles.
64. Ce sunt "neamurile", pe care, venind, le
descoper( Cuvntul.
65. ~n ce n$eles este iar(%i Cuvntul slav( a lui
Israel.
66. ~ndat( ce omoar( cineva n$elesul trupesc al
legii, afl(tor n litera ei, prime%te ca mp(rat pe Cuvntul
(ra$iunea) n duh.
67. Prin David a n$eles %i pe Domnul %i
Evanghelia %i legea duhovniceasc( %i cuno%tin$a %i
contempla$ia %i f(ptuirea %i poporul cel nou. El poate fi
n$eles n multe chipuri, potrivit cu diferitele locuri.
68. Cel ce are numai tipurile, dar nu %i arhetipurile
tainelor, are numai ntrebarea, dar nu %i cuno%tin$a
ilumin(rilor n duh. El a primit ca mprumut ceea ce s-a spus
mai nainte, adic( experien$a prin sim$uri a simbolurilor
legii, dar cu sufletul fl(mnze%te dup( duhul ei, socotind ca
un miop ntrebarea drept adev(rata cuno%tin$(.
69. ~n dispute este de multe ori %i r(t(cire.
70. Fericirea %i ntip(re%te semnele sale n cei ce
s-au nvrednicit de ea prin mp(rt(%ire, %i-i face nf($i%(tori
ai ei.

493

Cuprins

PREFAA TRADUC!TORULUI 3
CUVNT NAINTE 6
CUVNT NAINTE a Sfntului Maxim 22
CUVNT NAINTE LA SCOLII 37

~ntrebarea 1: Despre afecte 41
~ntrebarea 2: Despre lucrarea lui Dumnezeu 44
~ntrebarea 3: Despre omul cu ulciorul. 46
~ntrebarea 4: Despre ve%mintele Mntuitorului. 49
~ntrebarea 5: Despre blestemul lui Adam. 51
~ntrebarea 6: Despre ndoita na%tere din Dumnezeu. 54
~ntrebarea 7: Despre binevestirea celor mor$i. 58
~ntrebarea 8: Dumnezeu este lumin(. 60
~ntrebarea 9: Ce ne-a descoperit %i ce ne va descoperi
Dumnezeu. 61
~ntrebarea 10: Despre cele dou( temeri de Dumnezeu. 62
~ntrebarea 11: Starea dinti a ngerilor. 66
~ntrebarea 12: Despre c(ma%a mnjit( de trup 68
~ntrebarea 13: Despre "cele nev(zute ale lui Dumnezeu 69
~ntrebarea 14: Ce este nchinarea la f(pturi. 71
~ntrebarea 15: Despre prezen$a duhului n toate. 71
~ntrebarea 16: Despre vi$elul de aur din pustie. 74
~ntrebarea 17: Moise amenin$at cu uciderea. 78
~ntrebarea 18: ~ndreptarea din lege. 82
~ntrebarea 19: Judecata, dup( lege. 82
~ntrebarea 20: Despre smochinul f(r( rod. 84
~ntrebarea 21: Despre dezbr(carea st(pniilor. 86
Filocalia
494
~ntrebarea 22: Despre sfr%itul veacurilor ajuns la noi. 94
~ntrebarea 23 : Despre tronul lui David dat lui Iisus 102
~ntrebarea 24: Cele dou( str(ji trecute de Petru 106
~ntrebarea 25: Hristos e capul b(rbatului 107
~ntrebarea 26: Nabucodonosor, sluga Domnului 117
~ntrebarea 27: Descoperirea despre Cornelie 126
~ntrebarea 28: Amestecarea limbilor 133
~ntrebarea 29: Proorocirea despre suirea lui Pavel la
Ierusalim 137
~ntrebarea 30: Paharul %i botezul 140
~ntrebarea 31: Dumnezeu nu locuie%te n temple f(cute de
mini 142
~ntrebarea 32: Dibuirea lui Dumnezeu 143
~ntrebarea 33: Credin$a mut( mun$ii 145
~ntrebarea 34: Ce primim prin rug(ciune 148
~ntrebarea 35: De ce mnc(m trupul %i sngele Cuvntului,
dar nu %i oasele? 149
ntrebarea 36: Ce nseamn( trupul [i sngele animalelor
jertfite? 152
~ntrebarea 37: Despre %tergarele puse pe trupul
Ap. Pavel 154
~ntrebarea 38: Despre cei %apte fra$i lua$i de o femeie 159
~ntrebarea 39: ~n$elesul celor trei zile ct au stat mul$imile
lng( Domnul 161
~ntrebarea 40: Despre cele %ase vase cu ap( de la nunta lui
Cana 164
~ntrebarea 41: Despre cei cinci b(rba$i ai Samarinencii 171
~ntrebarea 42: Cum s-a f(cut Domnul p(cat? 174
~ntrebarea 43: Deosebirea ntre pomul vie$ii %i pomul
cuno%tin$ii binelui %i r(ului 178
~ntrebarea 44: ~n ce n$eles zice Dumnezeu:"Iat( Adam s-a
f(cut ca unul din noi 181
495
~ntrebarea 45: Ce nseamn( pieptul leg(nat %i bra$ul
desp(r$it 184
~ntrebarea 46: Despre deosebirea ntre oglind(
%i ghicitur( 185
~ntrebarea 47: Despre "glasul celui ce strig( n pustie" 187
~ntrebarea 48: *i a zidit Ozia turnuri `n Ierusalim 196
~ntrebarea 49: Ezechia astup\ izvoarele 208
~ntrebarea 50: ~ngerul nimice%te oastea lui Senaeherib 225
~ntrebarea 51: Mul$i aduceau daturi lui Dumnezeu %i
plocoane lui Ezechia 233
~ntrebarea 52: Ezechia se nal$(, apoi se smere%te 246
~ntrebarea 53: Despre ngroparea lui Ezechia 255
~ntrebarea 54: Zorobabel binecuvnta Domnul 262
~ntrebarea 55: Num(r(toarea cetor ntor%i din Babilon 286
~ntrebarea 56: Despre zidirea templului 318
~ntrebarea 57: Mult poate rug(ciunea lucr(toare
a dreptului 329
~ntrebarea 58: Bucuria n ntrist(ri 331
~ntrebarea 59: Despre c(utare %i cercetare 341
~ntrebarea 60: Taina lui Hristos, rnduit( dinainte
de veacuri 356
~ntrebarea 61: E vremea s( nceap( judecata de la casa lui
Dumnezeu 365
~ntrebarea 62: Despre secera v(zut( de Zaharia 380
~ntrebarea 63: Despre candelabrul v(zut de Zaharia 395
~ntrebarea 64: Despre proorocul Iona %i Ninive 418
~ntrebarea 65: Despre Ghibeoni$i %i urma%ii lui Saul 452

Digitally signed by Apologeticum
DN: cn=Apologeticum, c=RO, o=Apologeticum, ou=Biblioteca
teologica digitala, email=apologeticum2003@yahoo.com
Reason: I attest to the accuracy and integrity of this document
Location: Romania
Date: 2005.03.21 19:28:29 +02'00'

Filocalia 3

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Filocalia 3

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

FILOCALIA

SAU CULEGERE DIN SCRIERILE SFINILOR

S-ar putea să vă placă și