Sunteți pe pagina 1din 5

Istoria cafelei este la fel de bogata ca insasi cafeaua, datand de mai mult de 1000

de ani.
In Occident, istoria cafelei incepe acum trei secole, dar in Orientul Mijlociu ea
este consumata de toate paturile sociale inca din vechime.

Prima referinta la cafea, din surse inregistrate, dateaza din secolul al IX-lea, dar
cu multe secole inainte, existau multe legende arabe despre bautura misterioasa
si amara cu puteri stimulatoare.
Primele plante de cafea au fost aduse pe coastele Marii Rosii din Africa.La
inceput cafeaua era considerata aliment si nu bautura. Triburile est-africane
macinau boabele crude de cafea si prin amestecarea cu grasime animala obtineau
o pasta pe care o modelau sub forma de bile. Acestea erau consumate de
razboinicii tribului pentru a avea mai multa energie in timpul luptelor.


Incepand cu anul 1000 e.n., renumitul tamaduitor Avicenna, administra cafeaua
in chip de medicament. Etiopienii obtineau un fel de vin din fructele de cafea,
prin fermentarea in apa a boabelor uscate. Cafeaua crestea in mod natural si in
Peninsula Arabiei si din secolul 11 aici cafeaua a fost preparata ca bautura calda.

Asa-numitele proprietati stimulative ale cafelei au fost considerate de multi in
acele timpuri stravechi, generatoarele unui fel de extaz religios, iar cafeaua ca
bautura si-a castigat o reputatie mistica, invaluita in mister si asociata cu preotii
si doctorii. De aceea nu este surprinzator ca doua legende puternice au aparut
pentru a explica descoperirea acestei boabe magice.

O istorie datand de pe la 1400, povesteste despre un pazitor de capre yemenit,
pe nume Khaldi, care a observat cum caprele sale deveneau neastamparate si
energice dupa ce mancau fructele rosii care cresteau in tufisurile necunoscute de
pe aceste meleaguri. Curios, pastorul duce fructele la o manastire din apropiere
unde un calugar batran binevoitor, fierbe boabele in incercarea de a afla
explicatia. Acesta obtine o bautura amara, inchisa la culoare, capabila sa alunge
somnul. De atunci calugarii au folosit-o in intentia de a sta treji cat mai mult
timp pentru a se ruga. Secretul insa a fost raspandit cu repeziciune in Peninsula
Arabiei si in orase cheie ale lumii orientale precum Meeca ori Cairo. De aici
pana a ajunge in Europa nu a fost decat un pas.

Cealalta poveste este aceea a unui dervis musulman care a fost condamnat de
dusmanii lui sa rataceasca prin desert si astfel sa moara de foame. In delirul sau,
tanarul a auzit o voce care ii spunea sa manance fructele dintr-un arbore de cafea
din apropiere. Dervisul a incercat sa inmoaie fructele in apa si cand nu a reusit,
pur si simplu a baut lichidul acela. Interpretand supravietuirea si energia sa ca pe
un semn de la Dumnezeu, s-a intors la ai sai si a raspandit credinta si reteta
acestei bauturi.
O perioad, cafeaua era cosumat ca fruct, mpreun cu buci din carne i seu
de capr, fiind socotit leac.
Mai trziu, preoii egipteni, prin iscusina lor deosebit (i n ale spionajului)
profitnd c Nubia era anexat de Egiptul faraonilor (s nu uitm c frumoasa
Aida era totui o sclav nubianc), i-au nsuit acest produs, dar i ei au fost
tentai s l declare demonic; un preot mai zelos chiar a dat foc acestor fructe
demonice. Deoarece in Egipt, Siria, Turcia etc., in secolul al XVI-lea, se
deschisesera nenumarate cafenele, guvernatorul orasului Meka, emirul Khair
Bey Mimar, a convocat, la vremea respectiva, juristi si medici, pentru a decide
daca aceasta bautura, cafeaua, este sau nu conforma cu regulile Coranului.

i atunci s-a produs miracolul ! Cafeaua s-a prjit i a nceput s rspndeasc
un miros extrem de plcut. Bineneles c a fost declarat leac miraculos.

Fiind denumita vinul Islamului sau vinul Arabiei, cafeaua pentru oamenii
desertului seminifica bunastare, simbol al ospitalitatii dar si mijloc de aplanare a
conflictelor ori de a strange prietenii la un loc. Ca si-n tinuturile vecine, beduinii
de aici considera cafeaua o bautura sacra. Prepararea cafelei in stil beduin nu
este deloc lucru usor, este nevoie de iscusinta si rabdare in acest ceremonial.

Reteta cafelei in stil beduin
Apa se fierbe intr-o oala mare de metal. Intre timp, beduinii prajesc si macina
boabele Arabica si pe cele de cardamon, dupa care acestea sunt adaugate in apa
fierbinte ramanand astfel pentru sase ore. Fiarta de cateva ori, cafeaua
neindulcita este gata pentru a fi servita musafirilor in cescute mici. Acestia vor fi
tratati regeste vreme de trei zile, dupa traditiile beduine. La gura focului, intre
desert si soare, beduinii se dovedesc filosofi in vorbe si legende. Cafeaua e prilej
de povestit faptele bravilor cavaleri ai desertului, ori despre astrologie sau
existenta umana. Desi nelipsita de la sezatori in corturi, cafeaua nu este servita
la intamplare. Ea se bea de trei ori. Prima cescuta este in cinstea musafirului care
le-a trecut pragul cortului, a doua pentru a-l transforma pe acesta in om puternic
si curajos in pustiul plin de primejdii, iar abia a treia se inchina placerii de a sta
laolalta, cu veselie. De aici pana la modernele cafenele se poate sa existe ceva
diferente, dar fara indoiala ca atmosfera unica a povestilor la gura focului,
printre aburii de cafea, se regaseste doar acolo, printre nomazii desertului.


Arabii prepara cafeaua intr-un vas numit Delleh si, de cele mai multe ori,
folosesc diverse arome pentru a-i potenta gustul. Cel mai adesea prefera
cardamom, planta condimentara foarte placut parfumata, care la noi se gaseste in
plafarele specializate si in magazinele arabesti. Arabii strivesc aceasta planta
intre palme, pentru a-i imbogati aroma. Alte familii prefera ofranul pentru a da
gust bauturii.
Cafeaua se ia de pe foc dupa ce a dat in fiert de doua - trei ori si se infasoara
vasul intr-o crpa umeda, pentru ca zatul sa se separe rapid si cafeaua sa devina
cremoasa, lasnd sa iasa un abur parfumat, placut.

Persoanele mai in varsta prefera cafeaua Sultana, preparata din coji de la
boabele de cafea, prajite intr-o tigaie pe foc pina devin aramii. Acestea se pun
apoi intr-un vas cu apa care fierbe. Francezii aflati la curtea sultanului Yemen,
care nu au baut decit cafea Sultana, au gasit ca este foarte aromata si delicata.
Nu se pune zahar, dar nici nu este necesar, pentru ca are un gust complet.
In tarile arabe, cafeaua este servita in cani speciale, numite fanajeen, iar pe masa
se asaza si dulciuri. Persoana care umple canile, numita Muqahwi, trebuie sa
respecte un ritual: astfel, canile se umplu doar o treime. Cana se tine in mina
dreapta, in timp ce vasul il tine in stinga. Persoana care bea cafeaua trebuie sa
scuture usor din cana, la sfirsit, pentru a arata ca nu mai doreste sau sa o intinda
catre cel care serveste, pentru a o umple din nou. In final, canile se pun in
Maghsal, un vas cu apa unde se spala.
Tipuri de cafea
Cafeaua araba cu cardamom este servita in ocazii speciale: sarbatori,vizite
speciale, nunti, graduari,inmormantari.
Este o cafea de bine ati venit- ahlan wa sahlan care se serveste la inceputul
vizitei.
Spre deosebire cafeaua dulce sau cafeaua dela revedere mae salameh se
serveste la incheierea vizitei.
Daca cineva te serveste la inceputul vizitei cu cafea dulce inseamna ca nu esti
binevenit.
Obiceiul bautului de cafea a inceput in Orientul Mijlociu si ramane o traditie
locala cafenelele sunt inca foarte populare in tarile arabe.Barbatii ( dar mai nou
si tineretul) se intalnesc la cafenea pentru a bea cafea si a discuta politica, dar si
pentru jocuri de carti si table,pentru a asculta muzica traditionala si a fuma
narghilea.
Mai mult, obiceiul de a bea cafea si a fuma narghilea s-a extins in majoritatea
capitalelor europene.
Exista 4 feluri de cafea araba( in caz ca vreti sa comandati la cafenea):
awha sada: cafea amara (cu cardamom)
ahwa ariha: cafea indulcita usor
ahwa mazboot: cafea indulcita mediu
ahwaziyada: cafea foarte dulce

Adevarata cafea arabica este servita fara zahar si fara lapte, "la fel de neagra ca
noaptea, la fel de amara ca moartea si la fel de fierbinte ca dragostea"