Sunteți pe pagina 1din 3

3. Tipuri de cercetare în etică. Dileme morale.

Studiii de caz: Michael Zimmerman –


Lapses and Dilemma
Dilema morală este percepută ca o manifestare subită în contextul unei
circumstanțe care presupune un dezacord moral între două sau mai multe acţiuni,
principii, sau comportamente, în fața cărora, actorul devine constrâns de ideea ca este în
direcţii diametral opuse, din considerente morale antitetice, fiind în permanență conştient
de conflictul dintre tendinţele de acţiune.
În lucrarea Lapses and Dilemma1, Michael Zimmerman se îndepărtează de ideea de a
aduce noi argumente asupra percepției dilemelor morale, la nivel de societate, ca și termeni
abstracți, ci încearcă să indentifice diferite variații ale acestora și să comenteze asupra
diferențelor și implicațiilor lor, pornind de la premisa că fiecare persoană încearcă mereu sa
faca ce este mai bine.
Zimmerman încadrează dilemele morale astfel:
 dileme de bază- apar în acele cazuri în care actorul nu trebuie să aleagă decât între
două variante, care se exclud una pe cealaltă din considerente spațiale, temporale sau
principiale, alegerea lăsând oricum senzația eșecului pe unul din planuri. (Cazul lui
Agamemnon, care poate fie să-și îndeplinească obligația de comandant, sau să-și
îndeplinească obligația de tată -dar nu ambele).
 dileme de legătură (loialitate) - implică nevoile imediate ale prezentului care intră în
conflict cu cele ale viitorului, sau au impact direct asupra acestora.
 dileme interpersonale - implică alegerea între corectitudine și tratament egal al
tuturor, pe de o parte, și compasiune, care să permită excepții, pe de altă parte.
 dileme auxiliare - permit niveluri sau o anumită ordine ale obligațiilor, fie ele față
de un grup de persoane, sau față de un set de principii.

5. Profesie şi meserie. Roluri profesionale: Alan Gewirth – The Separatist Thesis 2

O caracteristică importantă de menținere și constantă dezvoltare a legăturilor și


tuturor instituțiilor sociale revine profesioniștilor din toate domeniile, care se ghidează pe o
serie de valori și principii și asigură nivelul de integritate necesar pentru o democrație
economică și politică.
Lucrarea lui Alan Gewirth privind etica profesională, The Separatist Thesis, dezbate
problema faptului că profesioniștii invocă, deseori, temeiuri pentru a justifica încălcarea
unor drepturi sau a unor limite morale, în scopul atingerii țelului stabilit, care constituie, de
cele mai multe ori, prin prisma expertizei acestora, un serviciu pentru un client. Gewirth
susține că este posibil ca profesioniștii să fie nevoiți să deformeze adevăruri, să
dezinformeze sau să rețină informații, pentru a îndeplini sau furniza servicii de expertiză
specifice. În astfel de situații, lipsesc "condițiile normale de justificare morală", dar acțiunile
pot fi justificate datorită valorii serviciului prestat (282).

1
Zimmerman, Michael J. “Lapses and Dilemmas,” Philosophical Papers, 17 (1988): 103-112
2
Gewirth, Alan. "Professional Ethics: The Separatist Thesis." Ethics, Vol. 96, No. 2 (Jan., 1986): 282-300.
http://links.jstor.org/sici?sici=0014-1704%28198601%2996%3A2%3C282%3APETST%3E2.0.CO%3B2-4
(accessed January 20, 2021).
Deși este considerat că aceste situații permit, totuși independența profesională și
previn instaurarea unui totalitarism instituțional, în care fiecare mișcare este supusă
suspiciunii, conform standardelor rigide, invocarea Tezei Separatiste în mod constant
încurajează căderea în extrema opusă, prin încălcări sau neglijări repetate ale drepturilor
clienților, când orice este permis, deoarece scopul scuză mijloacele.

8. Probleme ale eticii profesiilor juridice: Geoffrey C. Hazard Jr. – The Morality of Law
Practice3

În acest eseu, Hazard examinează elementele de bază ale practicii de drept, inclusiv
regulile de bază ale eticii profesionale actuale ale profesiei juridice, promovând noi puncte
de reper, care iau în considerare conflictele omniprezente în cadrul societății și limitările
privind abilitatea guvernelor de a ajunge la adevăr, el făcând referire, punctual, la Guvernul
SUA. Acesta pornește de la ideea că, nevoia de ordine socială a popoarelor implică faptul că
trebuie să existe o coordonare între obiectivele indivizilor și cele ale instituțiilor, care, de
cele mai multe ori sunt necompatibile, într-o societate complexă și multiculturală. Cu toate
astea, Geoff Hazard a apărat sistemul juridic american împotriva criticilor, recunoscând din
nou compromisurile politice și morale implicate, totodată, ridiculizând apărarea extremă a
sistemului. Cum avocații servesc, în cele din urmă, dreptatea și moralitatea, prin susținerea
drepturilor și demnității umane, chiar și a celor mai mici și mai puțin buni dintre noi,
Hazard a ripostat în fața celor care, temători de diferențierea rolurilor, au îndrumat avocații
să se abțină de la a oferi clienților asistență și consiliere, deși în limitele legii, dar de
neconceput prin prisma"moralității comune", chiar și atunci când există o tensiune clară
între moralitatea de bază și moralitățile rolului în activitate.
Cu aceeași obiectivitate, Hazard admite și faptul că deja, constrângerea, înșelăciunea
și accesul inegal la justiție sunt metode uzuale ale practicării dreptului, pentru a avea câștig
de cauză, situații în care balanța eticii profesionale și a moralității sunt serios puse sub
semnul întrebării, deși, practica dreptului poate fi privită ca o formă descentralizată de
separare a puterilor, căci scopul ei este de a asigura cetațeanul sau statul că justiția se
înfăptuiește în litera și spiritul legii.

11. Probleme ale eticii funcţiei publice: A. Stark – Comparing conflict of interest across
the professions

Conflictele de interes au ajuns să fie considerate ca o problemă semnificativă în multe


profesii. În cartea Conflict de interese în profesii, editată de Andrew Stark si Michael Davis
(2001) au fost dezbătute problemele pe care conflictul de interese le poate provoca într-o
gamă variată de profesii, de la medicin, la drept, instituții guvernamentale, la jurnalism,
mediul academic, inginerie, piețe financiare, etc. Chiar și asa, autorii semnalează cu
îngrijorare, raportat la percepția publică, că simplul fapt că o persoană are un conflict de
interese într-o anumită situație nu înseamnă, automat, că a făcut ceva greșit.
Conflictele de interese pot cauza probleme în trei moduri principale:
Conflictele de interese pot cauza probleme în trei moduri

3
Hazard, Geoffrey C. Jr., The Morality of Law Practice, 66 Hastings L.J.(2015)Ș 359-380
 Menținerea obiectivității, pentru a evita influențarea judecății celor aflați în situația
conflictului de interese.
 persoană a cărei judecată este umbrită de un conflict de interese poate fi condusă
într-un comportament inadecvat sau chiar ilegal.
 Percepția publică și pierderea unei poziții de încredere, prin simpla apariție a
prejudecății, deoarece orice beneficiar al încrederii populare ar trebui sa fie strict
imparțial în îndeplinirea îndatoririlor sale față de comunitate.
Cum toată lumea este conștientă de faptul că evitarea conflictelor de interese este
foarte puțin probabil, se impune o gestionare atentă, rațională și mai ales corectă a
tuturor cazurilor în care acestea sunt observate, pentru a asigura egalitate de șanse
tuturor actorilor implicați, precum și pentru a descuraja declinul moralității sau
încrederii populare, fie în institutiile statului, fie în oferirea oricăror tipuri de servicii
către clienți.