Gestionarea conflictelor de interese

Bucur Denisa-Mihaela,

Ciotea Mihaela-Gabriela,

MD, an IV, grupa 17LF182

Introducere

Conflictul de interese in practica medicală reprezintă o problemă complexă în care judecata

profesională privind interesul primar este influenţată nejustificat de un interes secundar, ca de
exemplu câştigul financiar sau prestigiul personal. Nu există nimic inerent lipsit de etică în a te
afla într-un conflict de interese, dar este important ca profesioniştii din domeniul sănătăţii să le
recunoască şi să înveţe cum să le gestioneze, având în vedere păstrarea autonomiei şi a
integrităţii profesionale. Conflictele de interese au reprezentat încă din cele mai vechi timpuri
atât o preocupare pentru medici cât şi pentru oameni de ştiintă.

în contextul medical, obligaţia primară a terapeuţilor este strict legată de pacienţii lor, în timp
ce în contextul domeniului cercetării, cunoaşterea ştiinţifică constituie interesul primar al
terapeuţilor. Un interes secundar sau clandestin, poate fi de natură financiară, dar poate, de
asemenea să se constituie din prestigiul personal sau recunoaşterea academică şi promovare. în
cercetarea care îi include pe pacienţi ca şi subiecţi, interesele cercetării deşi, de cele mai multe
ori concordă cu interesele pacienţilor, sunt secundare îngrijirii medicale şi pot să intre în conflict
cu aceasta. într-o anumită masură, poate exista un conflict de interese, dacă o persoană lucrează
ca medic, dar şi ca cercetător, în acelaşi timp. Un interes secundar, poate fii de natură altruistă, ca
de exemplu angajarea permanentă a cercetătorilor în cel de al doilea caz menţionat mai sus. Un
exemplu tipic de conflict de interese, legat de avansul profesional personal, îl reprezintă auto-
referenţierea.

în definiţia lui Thompson, referinţa la “un set de condiţii”, este importanta a avea de a face cu
un conflict de interese, este o situaţie obiectivă şi nu depinde de motive de dedesubt. Prin
urmare, a afirma că cineva are de a face cu un conflict de interese, nu implică, în esenţă, o

1
condamnare morală. Aici este vorba de acţiunile persoanei, în contextul unei situaţii particulare,
care pot reprezenta un motiv de îngrijorare.

Definiţie
Ce este conflictul? Prin definiţia clasică acesta reprezintă o „neînţelegere”, „ceartă”,
„dezacord”, fiind prezent în viaţa de zi cu zi, uneori având rol reglator ce poate aduce beneficii
părţilor implicate, însă poate căpăta de cele mai multe ori şi un rol distructiv. Un conflict de
interese apare atunci când o activitate este însoţită de o discrepanţă între interesele şi
responsabilităţile personale sau instituţionale faţă de pacienţi şi societate, în contextul cercetării,
achiziţiilor, managementului si investiţiilor. Conflictele de interese sunt un fapt îngrijorător
deoarece duc la pierderea încrederii pacienţilor şi a societăţii atât în medic cât şi în centrul
medical.

Conflictul de interese, în opinia lui Thompson, “reprezintă un set de condiţii, în care judecata
profesională legată de un anumit interes primar sau principal, tinde să fie influenţat în mod
necuvenit de un alt interes secundar şi clandestin”.
James Schelemberg, într-o carte de largă cuprindere cu caracter teoretic şi aplicativ, propune
definiţia următoare: „Pentru început, putem defini conflictul social ca fiind opoziţia dintre
indivizi şi grupuri, pe baza intereselor competitive, a identităţilor diferite şi a atitudinilor care se
deosebesc.” De asemenea, a gestiona un conflict de interese înseamnă o sarcină care evident
consumă timp şi energie, dar absolut necesară care să ducă la rezolvarea acestora, ţinând cont că
întotdeauna interesul pacientului este mai presus de interesul medicului, şi pentru ca personalul
medical să îşi păstreze integritatea si autonomia.

Asociaţia Medicală Mondială (WMA) defineşte conflictul de interese în practica medicală ca

„o situaţie în care judecata profesională necesară pentru îngrijirea directă a pacienţilor poate fi
influenţată nemotivat de interese secundare”.

Asociaţia Societăţilor ştiinţifice-Medicale din Chile consideră că „există un conflict de

interese atunci când o judecată sau o acţiune care ar trebui determinată de o valoare primară
poate sau pare să fie influenţată de o valoare secundară”.

2
 Bernard Maier in anul 2000 defineşte conflictul ca fiind „un fenomen psihosocial
tridimensional, care implică o componentă cognitivă (gîndirea, percepţia situaţiei conflictuale), o
componentă afectivă (emoţiile şi sentimentele) şi o componentă comportamentală (acţiunea,
inclusiv comunicarea).”

Etică

Medicii care se confruntă cu conflicte de interese, riscă să ştirbească relaţia de încredere ce

se stabileşte între ei şi pacienţii lor. Pacienţii se bazează pe angajamentul medicilor în ceea ce
priveşte îngrijirea medicală oferită lor (pacienţilor). Pacienţii se aşteaptă ca în munca lor, medicii
să nu se lase conduşi de alte scopuri decât de cele legate de bunăstarea medicală a pacienţilor lor.
Dacă un pacient sesizează ca medicul lui sau ei se află în situaţia unui conflict de interese, fie că
medicul este sau nu influenţat de un interes secundar şi clandestin, atunci acel pacient poate să îşi
piardă încrederea în medicul respectiv precum şi în profesia actului medical în sine, ca şi în
ceilalţi medici, care poate şi-ar păstra etica profesională.
Interesele secundare sunt uneori atât de importante încât este destul de rezonabil să se
considere faptul că unii medicii vor fii foarte inflenţati de către ele. Regulile conflictului de
interese recunosc pericolul iminent al unor situaţii specifice legate de acesta. în domeniul
medicinii, aceste reguli ale conflictului de interese, reprezintă o expresie a principiului ca atunci
când vine vorba de bunăstarea pacienţilor, este mai bine să se aleagă cu prudenţă. Aceasta
înseamna că interesul public recomandă măsuri preventive generale, nu pentru ca cei mai mulţi
medici s-ar putea comporta inadecvat în anumite situaţii, ci pentru că se poate presupune foarte
probabil că unii dintre ei se vor comporta inadecvat.
Dezechilibrul puterii dintre medici si pacienţi, se adaugă necesitaţii creării unui cadru
protectiv. Aceasta înseamna că pacienţii se află într-o poziţie vulnerabilă şi sunt dependenţi de
îngrijirea medicală a medicilor. Aceasta nu este o situaţie ideală în care să putem judeca destul
de clar ce impact ar putea avea interesele secundare. Poziţia lor relativ lipsită de putere îi face pe
pacienţi foarte probabil să accepte deciziile medicilor lor. în acest context, pare destul de corect

3
să limităm libertatea medicilor de a se implica în activităţi care ar compromite îngrijirea medical
a pacienţilor lor.
Pare imposibil să evităm toate consecinţele negative ale noţiunii de conflict de interese.
Dar după cum Chren şi asociaţii săi indică, “susţinând dreptatea, relaţia de încredere cu pacienţii
noştri, precum şi altruismul nostru sunt idei de bază şi acceptate – aceasta însemnând că
standardele nu întotdeauna realizabile de către noi toţi, dar totodată tipare de ghidare pentru noi,
în comparaţie cu care, toate eforturile noastre pot fi măsurate”.
Codul de etică al Asociaţiei Medicale aduce câteva recomandări în ceea ce priveşte
tratarea conflictelor de interese precum:

● în Art. 55 al său se precizează că: „Medicul poate accepta doar donații modeste sau
invitații la întâlniri sau congrese, furnizate de firme de produse clinice sau farmaceutice,
atunci când acestea nu le limitează sau îngrădesc independența profesională”
● în timp ce Art. 56 prevede că: „Medicul care acceptă finanțarea, totală sau parțială, a
activităților din afara profesiei medicale, de către firme de produse clinice sau
farmaceutice, precum excursii în scop turistic, sau altele similare, încalcă etica
profesională.”

 Când un medic, profesionist prescrie un tratament, ori o procedură de diagnostic fie

terapeutic care este mai convenabil pentru el decât pentru pacient atunci putem discuta despre
încalcarea mai multor prinipii etice: principiul beneficienţei, atunci când uşor, uşor se opreşte
prescrierea unui tratament cât mai adecvat şi eficient pentru pacient; autonomie, când pacientului
nu i se prezintă şi alte opţiuni disponibile, sau să decidă; non-maleficienţa, dacă eşecul
tratamentului respectiv al efectelor adverse cresc.

Tipurile de conflict

Conflictele de interese in domeniul medical sunt:

A) Conflicte interpersonale – cadre medicale, colegi de alte specialități, medici universitari

și de rețea, personal sanitar sau medical cu comportament disfuncțional.

4
 Conflictul apare de cele mai multe ori datorită dorinței de a impune un anumit punct de
vedere, cu riscul pierderii credibilității, a încrederii pacientului, dar aceste conflicte
interpersonale pot fi determinate și de stări emoționale, precum tensiune socială, stare de
suspiciune, ostilitate, explozie emotională, care pot reprezenta o modalitate de manifestare a unor
asemenea conflicte.

Conflictul poate izbucni din cauza unei impuneri abuzive, din complexele create de ambele
parți care pot sau nu să fie justificate.

Comportamentul disruptiv, de asemenea, poate afecta pe termen lung, cronic mai ales
medicii care prezintă manifestari ciclice nereglate si declanșate fie de un insucces sau de o
conștientizare a ineficienței ce evident pot provoca răul pacientului cu repercusiunile ulterioare
asupra colegilor și managerilor.

B) Conflictele socio-politice- acestea se manifestă în reanimare, desigur cu ocazia

internării ca rezultat al presiunilor VIP-urilor. În aceste situații, beneficiile pot exista în cazul
unui prognostic favorabil sau pozitiv: reputația instituțională crește, putem vorbi și de o
promovare personală și atragerea fondurilor.

C) Conflictele dintre reprezentanții pacientului și medici- în genere, pot apărea la

sfârșitul vieții pacientului, în cazul unor diagnostice ireversibile (de exemplu în moartea
cerebrală) sau problemele întâmpinate în resuscitare. Conflictele desigur survin când este vorba
și de respectarea orelor de vizită. Litigiile pot avea un efect negativ asupra pacienților aflați în
grija medicilor, dar pot avea efecte de asemenea negative asupra productivității și moralului
medicilor. Pentru a preveni un conflict, este de dorit a se explica familiei dacă este cazul de
riscurile ce pot apărea, starea pacientului, recunoașterea evenimentelor tocmai pentru a evita
suspiciunile de corupție medicală respectiv greșelile neasumate.

D) Deseori, conflictele pot apărea și în momentul în care medicul simte că lucrează

într-un mediu potrivnic, fapt ce poate duce la creșterea stresului și pierderea aferentă a
eficienței, mediu sigur favorizat de comportametul injust al medicilor(atitudine umilitoare,
hărțuire sexuală sau violența fizica, verbală), supraveghetorilor sau al celorlalți angajați, toate
acestea fiind rezultatul tolerat al societăților.

5
Un exemplu cert ar fi sala de operație (loc de muncă stresant) cu un medic disfuncțional, în care
de suferit vor avea productivitatea, moralul și spiritul de echipă. Odată cu atingerea acestei etape,
comunicarea va fi slabă, chiar ineficientă, se va pierde sprijinul personalului medical, medicul se
izolează, iar anumite informații sunt reținute de personal din cauza spaimei, de altfel pot exista și
informații, care au importanță pentru viața pacientului, pot fi ascunse. În formele grave putem
vorbi și de inițierea unor procese. În momentul în care este sesizat un astfel de comportament
disfuncțional, nepotrivit, este indicat să se acționize pentru că vorbim de siguranța în primul rând
a pacienților. Pe lângă aceasta, poate să fie interpretat de către instanță ca nepăsare respectiv
permiterea unui mediu de lucru ostil.

Pentru a media un conflict, este nevoie de o abordare a echipei, iar daca este posibil,
membrul care este o cunoștință apropiată a individului, să comunice direct, clar, să empatizeze
cu scopul de a se îndrepta situația și de a tolera medicului cu înaltă pregătire să își exercite la un
nivel optim activitatea.

E) Conflictele de interese pot exista și în relația dintre societățile științifice și

industrie. În ceea ce privește tratamentul, îngrijirea pacienților și educația, societățile științifice
au rol important în a defini standardele de îngrijire, promovarea unei educații continue,
publicarea revistelor de specialitate și elaborarea ghidurilor clinice. Unii finanțează susținerea
activităților de cercetare care mențin înregistrări medicale, iar unii dintre acești membrii iau parte
din comitete care determină beneficiile ce vor fi acordate unei anumite populații. În plus, ei
beneficiaza de un sprijin financiar însemnat din partea industriei, cu care desfășoară activități de
formare permanentă și conferințe.

Pe lânga acestea, industria finanțează și asistența profesioniștilor din mediul sănătății

pentru susținerea acestor activități. Evident, societățile medicale sunt cu siguranță expuse acestor
conflicte de interese cu industria. Sigur, ele trebuie reglementate și anticipate indiferent dacă
afectează într-un mod sau altul finanțarea activităților.

De exemplu, Academia de Medicină din Chile a prezentat un mod practic de a face față
unor eventuale conflicte de interese, atât în cazul prezentărilor unor congrese cât și în elaborarea
ghidurilor clinice. Au recomandat ca în congresele științifice, conferințele sau prezentările
publice, medicii să fie transparenți în relațiile lor cu industria, tocmai pentru a putea identifica
prezența sau influența posibilelor litigii.

6
 o Violența la locul de muncă

Oamenii în genere au devenit tot mai incapabili să facă față stresului de zi cu zi, conflictele
de interese tot mai mari, toate acestea au favorizat incidente violente între medici care au fost
raportate. De aceea, dacă semnele de avertizare nu sunt luate în considerare, ulterior pot apărea
dezastruasele consecințe. Similar, chiar interacțiunile cu aparținătorii pacienților grav bolnavi pot
degenera pe măsură ce emoțiile depășesc cu mult gândirea rațională.

Care ar putea fi semnele violenței? Semnele violenței iminente includ amenințările

violente, impulsivitatea, declarațiile de intimidare. Amenințările întotdeauna vor trebui luate în
serios. Cât despre semnele fizice ale unei confruntări agresive care sunt strângerea puternică a
pumnilor, mișcarea agitată, necontrolată, privirea paranoică și strângerea dinților.

Liderul în această situație tensionată va adopta o postură neagresivă, va comunica eficient,

își va gestiona furia și va păstra distanța de cel puțin o lungime de braț plus 1 distanță. În cazul
unei situații amenințătoare, liderul va chema ajutor. În zonele cu un potențial vulnerabil și
accesul în anumite zone este indispensabilă securitatea pentru ca personalul medical să se simtă
în siguranță, siguranța personalului reprezentând o preocupare majoră, importantă a liderilor
administrativi.

o Intensitate și răspândirea conflictului de interese

Acestea două depind de vulnerabilitatea locului de desfășurare a activităților și a

acționarilor. Uneori conflictele identificate și mediatizate respectiv prin autosesizare și care
ajung pe drept sau abuziv la comitetele de etică instituționale, în revistele medicale, la
conducerile spitalicești.

Cauze de conflict

Cauzele stărilor conflictuale se regăsesc atât în elementele psihosociologice, cât și în

elementele structurale ce caracterizează organizațiile. Situațiile conflictuale pot fi identificate
prin următorii factori: incapacitatea membrilor echipei de a îndeplini sarcinile care i-au fost
atribuite, nemulțumirea față de sarcinile atribuite, neînțelegeri, multitudinea nevoilor care se cer
a fi satisfăcute, lipsa unei comunicări deschise și oneste, dificultăți în relațiile interpersonale,

7
prezența neîncrederii între oameni, agresivitate, teamă de a-i lăsa pe ceilalți să se afirme,
competiție, incompatibilitatea dintre persoane.

Cauzele conflictelor trebuie privite din trei laturi principale: contradicții, atitudini și
comportamentul părților implicate întrucât acestea reprezintă un proces dinamic în care acestea
se schimbă continuu și se influențează reciproc.

Legislația

Legislația recunoaște că îndatoririle fictive impun anumite limite asupra autonomiei și

libertății celor aflați într-o poziție de încredere. O relație fictivă este o relație stabilită între două
părți inegale, în care partea mai puternică, cum ar fi un medic, este investită să protejeze cele mai
bune interese legate de bunăstarea părții mai slabe, reprezentat de către pacientul în sine. În
relațiile fictive, regulile conflictului de interese sunt notabil severe.
Citând cazul Hodgkinson v. Simms al Curții Supreme, Dickens a argumentat că oamenii
care se află în asemenea poziții , “sunt responsabili să se comporte conștiincios pentru a evita
conflictul între interesele lor personale și cele ale părții dependente de ei ,pe care și-o asumă, sau,
altfel spus, a părții asupra căreia au fost făcuți responsabili să o protejeze prin natura muncii pe
care o exercită, aceea de medici” , iar justiția în vigoare îi investește “cu obligații înalte de
protecție a intereselor părților dependente de ei”.
Regulile conflictului de interese sunt de asemenea integrate in legislația legată de profesiile
îngrijirii medicale. Actul din Ontario din 1991 privind Profesiile Îngrijirii Medicale, de exemplu,
conține un Cod de Procedură, reglementat pe baza faptului că anumite coduri pentru anumite
profesii de îngrijire medicală au fost deja stabilite. Toate aceste coduri interzic ca membrii unei
anumite profesii de îngrijire medicală să își profeseze munca “dacă ei se află într-un conflict de
interese”.
Multe din aceste coduri conțin anumite exemple de conduită neprofesională, ca de exemplu
solicitarea unor taxe excesive, precum și executarea unor proceduri medicale care nu sunt
necesare. Cu toate că legislația din Ontario care reglementează activitatea medicală a medicilor,
este vagă în ceea ce privește stabilirea exactă a noțiunii conflictului de interese, anumite situații
legate de conflictul de interese ar putea fi judecate sub dispoziția care interzice acte sau omisiuni

8
“cu caracter rușinos și dezonorant sau neprofesional” și care duc la “noțiunea de decădere din
profesia de medic”.

Setul responsabilităților medicale

1. Angajamentul față de competența profesională- medicii se angajează să învețe pe tot

parcursul vieții, să fie responsabili, să își dezvolte abilitățile clinice și de echipă pentru a
oferi o îngrijire cât mai bună.

2. Angajamentul de a fi onești cu pacientul- medicii se asigură că oferă informații clare, pe

înțelesul pacienților ca ulterior aceștia să își dea consimțământul cu privire la tratament
sau la diverse intervenții medicale sau chirurgicale.
Trebuie semnalat faptul că pot să apară erori medicale care nu aduc beneficii pacienților, și,
de aceea, este nevoie să fie raportată și analizată eroarea medicală și soluționarea adecvată a
problemei, pentru că nerespectarea acestui lucru va duce la compromiterea serioasă a încrederii
pacienților și a societății.

3. Angajamentul față de confidențialitatea pacientului- câștigarea încrederii unui pacient

presupune garanția confidențialității.
Desigur, în situațiile în care aceștia îi pun în pericol pe ceilalți, medicii vor încălca acest
angajament față de confidențialitatea pacietului.

4. Angajamentul de a menține relații adecvate cu pacienții.

Având în vedere că majoritatea pacienților devin vulnerabili și chiar dependenți, anumite situații
sau relații medic- pacient trebuie evitate. Medicul nu trebuie să exploateze sau să profite de
pacient pentru anumite avantaje sexual, personal, financiar.

5. Angajamentul de a îmbunătăți calitatea îngrijirii.

Acest angajament presupune atât o colaborare eficientă cu ceilalți profesioniști cât și menținerea
unei competențe clinice cu scopul de a reduce cât mai mult erorile, greșelile medicale, de a oferi
siguranță pacienților și de a optimiza rezultatele acestei îngrijiri.

9
 Prevenirea conflictului
Înțelegerea modului în care ar putea apărea un conflict este foarte importantă mai ales
atunci când se dorește prevenirea acestuia. De aceea, pentru a preveni conflictele, este necesar să
se stabilească un cod de conduită profesional, nu numai în unitățile spitalicești, ci și ca parte a
politicilor de practică de grup și a regulamentului personalului medical.

Din perspectiva lucrătorilor, aceștia consideră că un conflict este declanșat de factori

precum comunicarea slabă, ineficientă, criticile nefondate, așteptări nerezonabile, abuz verbal,
schemă preferențială de tratament, prioritizarea slabă a activităților, rasismul. Din această cauză,
liderul capabil, competent va face față persoanelor dificile și situațiilor tensionate cu multă
diplomație și finețe. Iar pentru a putea supraviețui ca lider, este fundamental a prezenta abilitățile
comunicaționale necesare, concentrare, empatie, deschidere la experiențe, hotărâre și inteligența
emoțională.

Inteligența emoțională este importanta nu numai pentru a fi un lider exemplar, de succes ci

chiar pentru succesul în viață. Aceasta permite o înțelegere mai facilă a propriilor emoții, implică
conștientizarea de sine, gestionarea cât mai corectă a emoțiilor, implică empatie, motivația și
desigur abilități.

Concluzii

▪ Conflictul de interese reprezintă o problemă majoră cu consecințe negative atât

asupra personalului medical (scăderea reputației,pierderea încrederii pacienților
respectiv a societății) cât și asupra pacienților (eșecul tratamentului și efectele
adverse, și conflictele care pot apărea între familiile acestora și medici).
▪ Nu este o problemă în a te afla într-un conflict de interese, ci mai degrabă este
important să le recunoaștem și să învățăm să le gestionăm corect.
▪ Spre deosebire de alte domenii, în medicină vorbim de un set de angajamente ale
medicului față de pacient care trebuie să primeze întotdeauna în raport cu alte
interese.
▪ Întotdeauna medicul trebuie să aibă o atitudine corespunzătoare, să reușească să
facă față situațiilor tensionate prin diplomație și tact.

10
 BIBLIOGRAFIE

1. Louise B Andrew. Conflict management, Prevention and Revolution in Medical Settings.

Available from: https://lluh.org/sites/lluh.org/files/docs/gme/Conflict-Management-ACPE.pdf
[Accesed 11th April 2022].
2. Linda Blank. Medical Professionalism in the New Millenium: A Physician charter.
Avaible from: https://www.acpjournals.org/doi/10.7326/0003-4819-136-3-200202050-00012
[Accesed 11th April 2022].
3. Dragoș Ionescu. Managementul conflictelor. Available from:
https://www.academia.edu/19191915/Managementul_Conflictelor [Accesed 11th April 2022].
4. Sofia P Salas, Antonio Vukusich, Maria Isabel Catoni, Andres Valdivieso, Emilio
Roessler. Conflicts of interest in nephrology. Available from: https://www.scielo.cl/scielo.php?
script=sci_arttext&pid=S0034-
98872016000800013&lng=en&nrm=iso&tlng=en&fbclid=IwAR0jf1R5bGXGSUomjpOusmgws
bNa7L9kp8hrwStD1L5rVNwZdsrbp4pExbI [Accesed 11th April 2022].
5. Viktor Sheinov. Managementul conflictelor. Informații despre respondent. Available
from: https://ik-ptz.ru/ro/physics/viktor-sheinov-upravlenie-konfliktami-svedeniya-o-
respondentah.html [Accesed 11th April 2022].
6. Michael Camilleri, Denis A Cortese. Managing Conflict of Interest in Clinical Practice.
Available from: https://www.mayoclinicproceedings.org/article/S0025-6196(11)61286-X/
fulltext?fbclid=IwAR2ejWZM18XE8a3dIB2EtnhVLTe3wI57uv-dttvatioo7H1BPv-k-r_2gb4
[Accesed 09th April 2022].
7. Aaron S Kesselheim, David Orentlicher. Conflicts of Interest in the Practice of
Medicine. Available from:
https://www.cambridge.org/core/services/aop-cambridge-core/content/view/
C5B62D9987217E08BAB9274B5844C8CF/S1073110500016478a.pdf/insights-from-a-national-
conference-conflicts-of-interest-in-the-practice-of-medicine.pdf?
fbclid=IwAR0KR2ZpW1RMZKwQLG_A6v-
QuASBXIPNv_DnivkN6JGYmdegNWGWRLvMX8s [Accesed 07th April 2022].
8. N I Leonov. Teoria evolutiv-interdisciplinră a conflictelor. Available from:
https://playspa.ru/ro/leskov/konfliktologiya-hrestomatiya-leonov-n-i-evolyucionno-
mezhdisciplinarnaya-teoriya/ [Accesed 07th April 2022].
9. Rob Ralston, Sarah E Hill, Fabio da Silva Gomes, Geff Collin. Towards Preventing and
Managing Conflict of Interest in Nutrition Policy? An Analysis of Submissions to a Consultation
on a Draft WHO Tool. Available from: https://www.ijhpm.com/article_3793.html [Accesed 12th
April 2022].
10. National Library of Medicine. Institutional Standards and Definitions for Managing
Conflicts of Interest. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK148591/
[Accesed 12th April 2022].

11
 11. John C Besley, Aaron M McCright, Joseph D Martin. Perceived conflict of interest in
health science partnerships Available from:
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5398532/ [Accesed 12th April 2022].
12. Dennis F Thompson. Understanding Financial Conflicts of Interest. Available from:
https://www.nejm.org/doi/full/10.1056/NEJM199308193290812 [Accesed 12th April 2022].
13. Sofia S Palas, Antonio Vukusich, Emilio Roessler. Conflicts of Interest in Nephrology.
Availble from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC8121377/ [Accesed 12th April
2022].
14. Christopher C Muth. Conflict of Interest in Medicine. Available from:
https://jamanetwork.com/journals/jama/fullarticle/2623608 [Accesed 10th June 2022].
15. Judymara Lauzi Gozzani. Ethics Committee, conflict of interest and clinical trials
registration. Available from: https://www.scielo.br/j/rba/a/CfkqGYzfQBcgYCdY8Ln5PMy/?
lang=pt# [Accesed 12th April 2022].

12
13