Natura

Situat in partea central-sudica a Asiei, la nord si vest de Pakistan, la est de Iran. [Harta]
Coordonate geografice: 33 00 N, 65 00 E.
Intindere - comparativ: mai mic decat statul Texas, mai mare decat Franta.
Climat: arid - semiarid; ierni friguroase si veri fierbinti.
Tara lipsita de acces direct la Oceanul Planetar, Afganistanul are un relief predominant
muntos dat de masivele si lanturile sistemului Hindu Kush. In partea central-estica se
afla podisul inalt Ghazni-Kandahar. In nord se desfasoara campia inalta, piemontana a
fluviului Amudaria ce curge 1.250 de km pe granita cu Turkmenistanul, Tadjikistanul si
Uzbekistanul.
O alta regiune mai coborata este Registan in sud-vest, spatiu arid, semidesertic in mare
parte, cu precipitatii sub 100 mm anual. Singura regiune cu precipitatii mai importante,
500 mm pe an, este cea montana, cu unele influente ale musonului indian in est si sud-
est. Inaltimile extreme sunt: cel mai jos punct, Amu Darya - 258 m; cel mai inalt punct,
Nowshak - 7.485 m.
Vegetatie predominant ierboasa, discontinua in sud-vest, padurile ocupand sub 3% din
teritoriu.
Harta de referinta: Asia
Suprafata:
total: 652.000 sq km
pamant: 652.000 sq km
ape: 1.250 sq km (fluviul Amudjaria)
Resurse naturale: gaze naturale, petrol, carbune, minereuri de crom, fier, aur, argint,
zinc, cupru, talc, sulf, sare, pietre pretioase si semipretioase.
Mod de utilizare a terenurilor (1993 estimativ.):
teren arabil: 12%
culturi permanente: 0%
pasuni: 46%
paduri: 3%
altele: 39%
Terenuri irigate (1993 estimativ): 30.000 km patrati
Riscuri naturale: cutremure devastatoare se produc in muntii Hindu Kush; inundatii.
Mediu - probleme curente: degradarea solului; eroziuni; despaduriri (cea mai mare parte
a padurilor existente inca sunt taiate pentru combustibil si materiale de constructie);
desertificare.
Mediu - acorduri internationale:
parte la: Desertificare, Specii protejate, Modificari ale mediului, Deversari marine, Teste
nucleare
semnate, dar neratificate: Biodiversitate, Schimbarea climei, Distrugeri naturale, Legea
marii, Conservarea vietii marine.
Populatia
Populatie (Iulie 2000 estimativ): 25.838.797.
In afganistan traiesc 12 etnii ce pot fi impartite in trei grupuri:
Grupul persan, format din pastuni, tadjici, hazari, beluci, nuristani si aimaci.
Grupul turcic, format din uzbeci, kirghizi si turkmeni.
Alte etnii: sindi (tigani) si penjabi.
Principala etnie afgana o reprezinta pastunii cu 38% din populatie. Acestia sunt
musulmani suniti. Talibanii provin in special din randul acestora.
Tadjicii (25%) sunt musulmani suniti. Hazarii (19%) sunt siiti. Uzbecii (6%) sunt suniti.
Belucii (4%) ca religie sunt suniti.
Talibanii sunt in majoritate pastuni, in timp ce opozitia antitalibana este in principal
compusa din tadjici, hazari si uzbeci. Regele Zaher Shah provine din etnia pastuna.
Limbi vorbite: afgana sau pastuna, limba apartinand grupului iranian oriental al familiei
de limbi indo-europene, foloseste alfabetul arab in varianta persana (pastunii); dari sau
persana (tadjicii, hazarii,belucii), limbi turcice (uzbecii, turkmenii si kirghizii).
Structura pe varsta:
0-14 ani: 42,37% (barbati 5.598.403; femei 5.371.054)
15-64 ani: 54,86% (barbati 7.362.961; femei 6.839.914)
65 ani si peste: 2,77% (barbati 378.741; femei )
Statul
Diviziuni administrative: 30 de vilayat (provincii): Badakhshan, Badghis, Baghlan, Balkh,
Bamyan, Farah, Faryab, Ghazni, Ghor, Helmand, Herat, Jawzjan, Kabul, Kandahar,
Kapisa, Kunar, Kunduz, Laghman, Logar, Nangarhar, Nimruz, Oruzgan, Patya, Paktyka,
Parwan, Qost, Samangan, Takhar, Wardag, Zabul.
Aeroporturi: Kabul si Kandahar. Alte orase mari: Herat, Mazar-i-Sharif, Jalalabad si
Kunduz.
Ora locala: GMT + 4h 30'
Vecini:
total granite: 5.529 km
se invecineaza cu:
China 76 km,
Iran 936 km,
Pakistan 2.430 km,
Tadjikistan 1.206 km,
Turkmenistan 744 km,
Uzbekistan 137 km

Istoria Afganistanului este o intreaga insiruire de lupte pentru stapanire si putere.
Inainte de Hristos (1200 i.Hr.), teritoriul Afganistanului de azi era populat de triburi indo-
europene (iraniene). A fost stapanit apoi pe rand de persi, greci, kusani, parti, sasanizi,
heftaliti.
Fiind culoar de trecere intre Asia Centrala si India a fost cucerit la 625 d.Hr. de arabi,
care au impus o noua cultura si religie, teritoriul Afganistanului fiind inclus in Califatul
Arab. Intre secolele 9 si 10 face parte din statul Tahirizilor, Safarizilor si Samanizilor,
pentru ca in secolele 10-12 sa formeze nucleul statului Ghaznavizilor, apoi al celui al
Ghurizilor, iar in secolele 13-14 sa cunoasca invaziile mongole conduse de Ginghis Han,
apoi de Timur Lenk. In secolele 16-17 a fost impartit intre Persia si Imperiul Marilor
Moguli.
La mijlocul secolului 18 ia nastere statul afgan independent in timpul domniei lui Ahmad
Shah (1747-1772) care fondeaza prima dinastie afgana si cucereste Kasmirul, Punjabul,
Belucistanul, unele parti ale Uzbekistanului si Tadjikistanului. Slabirea autoritatii centrale,
pierderea la inceputul secolului 19 a cuceririlor din Iran si din nord vestul Indiei fac din
Afganistan o tinta a tendintelor expansioniste ale Persiei, Marii Britanii si Rusiei.
In urma a doua razboaie anglo-afgane, intre 1839 si 1842, respectiv intre 1878 si 1880,
Marea Britanie isi instaureaza in 1880 protectoratul asupra Afganistanului devenit stat
tampon intre Rusia Tarista si India Britanica. La 28 februarie 1919 Afganistanul isi
proclama independenta, recunoscuta, dupa respingerea interventiei militare engleze din
mai-iunie 1919, prin Tratatul de Rawalpindi din 9 August 1919 care statuteaza granita de
Est a Afganistanului - linia Durand.
Procesul de modernizare a societatii afgane este lent si se loveste de rezistenta puternica
a traditiilor locale islamice. Timp de peste o jumatate de veac Afganistanul a dus o
politica de neutralitate. La 17 iulie 1973 Mohammad Zahir Shah, pe tron din 1933, aflat
la acea data in Italia, este inlaturat, monarhia este abolita si Afganistanul se proclama
republica. Varul fostului suveran, Mohammad Daud, prim-ministru intre 1953 si 1963,
devine presedinte al statului instaurand un regim autoritar. In 1978, la 27 aprilie, are loc
o lovitura de stat in care Mohammad Daud isi pierde viata,puterea fiind preluata de
Consiliul Democratic Republican, de orientare comunista, condus de Nur Muhammad
Taraki, care proclama Afganistanul republica democratica.
Masurile de reformare radicala a structurilor sociale traditionale adoptate de noua
conducere intampina opozitia populatiei islamice conservatoare, care se transforma intr-o
indarjita rezistenta armata.
Lupta pentru putere a diverselor factiuni ale partidului comunist aflat la putere duce la
eliminarea lui Nur Muhammad Taraki la 16 august 1979, fiind inlaturat de catre Hafiz
Ullah Amin. Cateva luni mai tarziu, la 27 decembrie 1979 acesta este la randul sau
inlaturat de Babrak Karmal care o zi mai tarziu, in calitate de sef al statului, solicita
interventia militara sovietica. Cererea este satisfacuta de Uniunea Sovietica in aceeasi zi.
Afganistanul este ocupat de trupele sovietice, iar in 1986 Muhammad Najibullah il
inlocuieste pe Babrak Karmal din functia de sef al partidului si apoi din cea de sef al
statului.
Razboiul civil din Afganistan devine o confruntare intre cele doua mari puteri ale vremii,
Uniunea Sovietica care intervine direct in razboi si Statele Unite care, impreuna cu
Pakistanul si Arabia Saudita, ii aprovizioneaza si antreneaza pe mujahedini (rezistenta
armata islamica).
Pana in 1988, in zece ani de conflict, isi pierd viata aproximativ un milion si jumatate de
afgani, intre 4 si 5 milioane parasesc tara, si 15.000 mii de soldati sovietici sunt ucisi.
Un acord mediat de ONU si semnat la 14 aprilie 1988 de "puterile garante" Uniunea
Sovietica si Statele Unite (de fapt puterile intre care s-a dus razboiul) prevede retragerea
trupelor sovietice, crearea unui stat afgan neutru si repatrierea refugiatilor. Guvernul
comunist urma sa ramana la putere facand unele concesii cum ar fi acceptarea sistemului
multipartit, eliminarea referirilor la socialism etc. Rezistenta islamica continua insa pentru
inlaturarea definitiva a comunistilor de la putere.
Incheierea retragerii trupelor sovietice la 15 februarie 1989 este urmata de un acord
ruso-american (la 1 ianuarie 1991) privind sistarea livrarilor de armament catre partile
combatante. In fata ofensivei mujahedinilor, ajunsi la portile Kabulului, Najibullah este
inlaturat la 16 aprilie 1992 de la putere de catre un grup de generali care predau capitala
fortelor rezistentei islamice la 25 aprilie.
Consiliul mujahedinilor constituit la 28 aprilie in Kabul proclama Afganistanul republica
islamica.
Rezistenta afgana s-a remarcat prin eroismul si darzenia cu care a luptat in cei 13 ani de
razboi, dar si prin imposibilitatea depasirii intereselor tribale, prin rivalitatile dintre
conducatorii celor peste 20 de grupari armate angajate in conflict.
Intre gruparile mujahedine victorioase izbucnesc noi lupte, soldate cu parasirea orasului
de catre aproximativ o jumatate de milion de locuitori. Constituirea unui guvern de
unitate nationala se dovedeste a fi imposibila datorita luptelor aproape continue intre
factiunile mujahedine diferite. In 1996, Miscarea islamica fundamentalista a Talibanilor
(studentii in teologie) cuceresc aproape intreaga tara proclamand Emiratul islamic al
Afganistanului.
Impotriva talibanilor luptau nu mai putin de 15 factiuni constituite in asa numita Alianta a
Nordului, majoritatea fiind formate din mujahedini, fosti luptatori impotriva invaziei
sovietice.
Atentatele din 11 Septembrie 2000 din America, atribuite organizatiei islamiste radicale
Al-Queda, conduc la interventia militara a Statelor Unite impotriva regimului taliban
considerat ca principal sprijinitor al Al-Queda.
Inlaturarea miscarii talibane de la conducerea Afganistanului este realizata de Alianta
Nordului cu suportul masiv al Statelor Unite.






Afganistanul este inconjurat de sase tari, dintre care trei au facut parte din fostul
imperiu sovietic.
China (nord est; intinderea frontierei: 76 km)
Denumirea oficiala: Republica Populara Chineza.
Capitala: Beijing
Este cea de a cincea putere economica a lumii si tara cea mai populata din lume. Omul
forte al regimului este Jiang Zemin, care cumuleaza in prezent functiile de Secretar
General al Partidului Comunist Chinez, Presedinte al Chinei si sef al Fortelor Armate.
Dupa o lunga perioada de persecutii, cultele religioase au inceput sa fie recunoscute de la
inceputul anilor '80, libertatea de credinta fiind stipulata in Constitutia din 1982. Numarul
budistilor este estimat oficial la 100 de milioane de persoane, iar numarul musulmanilor
la peste 20 de milioane.
Populatia: 1 miliard si 256 de milioane de locuitori.
Fortele armate: 2.470.000, la care se adauga fortele de rezerva intre 500.000 si
600.000.
Iran (vest; intinderea frontierei: 936 km)
Denumire oficiala: Republica Islamica Iran. Este condusa de presedintele reformator
Mohammad Khatami, care a declansat o politica de reforme axata pe societatea civila,
libertatea de expresie si deschidere economica. Prin Constitutie, puterea este detinuta de
liderul spiritual al tarii, in prezent Ayatollahul Ali Kamenei. Siismul (ramura a islamului)
este religia oficiala a tarii, iar 90% dintre iranieni sunt siiti.
Populatia: 70 milioane de locuitori.
Fortele armate: 513.000, dintre care 125.000 membrii Pasdaran (Garda Revolutiei
Islamice).
Pakistan (sud, sud est; intinderea frontierei: 2.430 km)
Denumire oficiala: Republica Islamica Pakistan.
Capitala: Islamabad
Este una dintre cele trei tari, alaturi de Arabia Saudita si Emiratele Arabe Unite, care au
recunoscut regimul taliban aflat la putere la Kabul dupa 1996.
Tara, condusa de generalul Pervez Musharraf, este in mod frecvent teatrul confruntarilor
religioase violente, atat intre musulmanii siiti si suniti, cat si intercomunitare. Populatia
islamica reprezinta 97%, hindusii 2%, restul avand alte religii. Pakistanul este, alaturi de
Afganistan si Birmania, unul dintre liderii mondiali in productia si exportul de heroina.
Populatia: 135 de milioane de locuitori.
Fortele armate: 587.000
Intre Pakistan si Afganistan exista legaturi naturale speciale, legate atat de vecinatatea
geografica, cat si de faptul ca impartasesc o religie comuna, dar, mai ales, un grup etnic
comun, cel pastun.
Pastunii sunt divizati in numar aproximativ egal de o parte si alta a liniei Mortimer
Durand, linie trasata de britanici in 1893 si care reprezinta granita intre cele doua tari.
Factor de echilibru intre Pakistan si Afganistan, pastunii sunt in acelasi timp o
amenintare. In 1947, la impartirea (pe criterii religioase) coloniei britanice India in
Uniunea Indiana (hindusi) si Pakistan (musulmani), Afganistanul s-a opus crearii statului
Pakistan visand la suveranitatea asupra tuturor teritoriilor pastune. Din acest motiv,
Afganistanul i-a incurajat continuu pe nationalistii pastuni in vederea crearii unui stat
Pastun independent.
Relatiile dintre cei doi vecini, vor fi insa intotdeauna pasnice, fiecare avand nevoie de
celalalt: Pakistanul pentru a se asigura ca Afganistanul ii favorizeaza accesul la resursele
din Asia Centrala, iar Afganistanul are nevoie de un debuseu comercial spre est.
In Pakistan se gaseste o comunitate afgana de aproximativ 2,5 milioane de persoane,
refugiati fie in timpul invaziei sovietice, fie in timpul stapanirii talibanilor, fie dupa
interventia aliantei antiteroriste.
Tadjikistan (nord; intinderea frontierei: 1.206 km)
Denumirea oficiala: Republica Tadjikistan.
Capitala: Dusanbe
Fosta republica sovietica este in prezent condusa de presedintele Emomali Rahmanov,
care a inlaturat de la putere regimul islamic democrat cu pretul unui razboi civil care s-a
soldat cu aproximativ 100.000 de morti. In tara sunt active mai multe religii: islamism,
hinduism, animism si crestinism.
Populatia: 6,1 milioane de locuitori.
Fortele armate: 6.000. La acestia se adauga 11.000 de graniceri rusi si o forta de
interpunere formata din 6.500 de militari, de asemenea, rusi.
Fortele opozitiei islamice: 5.000 de luptatori.
Turkmenistan (nord; intinderea frontierei: 744 km)
Denumirea oficiala: Republica Turkmenistan.
Capitala: Ashabad
Peste 80% din teritoriu este acoperit de desert si stepe desertice. Turkmenistanul este
condus in prezent de presedintele Saparmurad Niazov, fostul sef al Partidului Comunist al
Republicii Sovietice Turkmene. Numit de catre Majlis (parlamentul turkmen) presedinte
pe viata, in decembrie 1999, Niazov si-a atribuit titlul de "Turkenbashi" (ghid al
poporului Turkmen) si a instituit un cult al personalitatii demn de epoca stalinista.
Turkmenistanul este una dintre cele mai sarace tari din fosta Uniune Sovietica, este pe
locul 4 in lume ca depozit de gaze naturale si poseda de asemnea zacaminte de petrol,
aur, platina si uraniu. Locuitorii sunt in majoritate musulmani sunniti, insa exista si o
minoritate ortodoxa formata in cea mai mare parte din rusi si din nationalitati ce au fost
deportate aici de Tzari si apoi de catre Stalin.
Populatia: 5 milioane de locuitori.
Fortele armate: 17.500.
Uzbekistan (nord; intinderea frontierei: 137 km)
Denumirea oficiala: Republica Uzbekistan.
Capitala: Taskent
Este cea mai populata dintre fostele republici sovietice din Asia. 70% din teritoriu este
desert, restul stepe si campuri de bumbac. Tara este condusa cu mana de fier de
presedintele Islam Karimov, fost secretar al Partidului Comunist Uzbek. Uzbecii sunt in
majoritate musulmani sunniti, insa exista o comunitate restransa de crestini ortodocsi.
Populatia: 24,3 milioane de locuitori.
Fortele armate: 50.000.



Talibanii, grup fundamentalist, format din luptatori si avand pretentia de a fi salvatori ai
musulmanilor, au cucerit puterea in 1996 o data cu ocuparea capitalei Kabul.
Desi oficial au interzis cultivarea macilor, principala sursa de venit pe care se bazeaza
talibanii sunt drogurile. Potrivit unei surse pakistaneze, numai in 1998, traficul de heroina
a adus talibanilor circa 3 miliarde dolari.
Talibanii sunt in majoritate pastuni, insa mai mult de o treime din aceasta armata este
formata din militanti islamisti de diferite nationalitati, veniti ca voluntari in razboiul
impotriva opozitiei. Printre ei se aflau 8.000-9.000 de pakistanezi, circa 3.000 de arabi
credinciosi lui Ossama bin Laden, precum si voluntari din Uzbekistan, Tadjikistan si
Cecenia.
Fortele armate ale talibanilor, estimate la circa 300.000 de luptatori, erau formate in
principal, ca nucleu dur, din mercenari, in special pakistanezi. Aceaste trupe constituiau
practic singura forta armata regulata, alaturi de fortele guvernamentale, oficiale, aflate
intr-un numar foarte mic. Restul luptatorilor erau constituiti in formatiuni independente,
cu raza de actiune de tip mediu, actionand, in plan local, sub comanda liderilor religiosi.
Combatantii mercenari erau in numar de 50.000, din care peste 20.000 de pakistanezi,
restul fiind luptatori uzbeci, uiguri, ceceni, tadjici, din Caucaz, precum si din state arabe
in care influenta islamului este foarte puternica.
Sub conducerea talibanilor, Afganistanul a devenit o baza foarte solida pentru
dezvoltarea islamismului radical antioccidental, in special antiamerican.
In Afganistan au fost formati cu ajutorul talibanilor cel putin 11.000 de teroristi in tabere
organizate de miliardarul saudit Osama ben Laden, conform unor informatii obtinute de
New York Times. Un mare numar din acestia au fost trimisi in tarile occidentale pentru a
pregatii atentate teroriste.
In timpul razboiului afgano-sovietic, CIA a investit multi bani si echipamente militare
sofisticate in diversele grupuri de mujahedini care luptau cu trupele sovietice. Miscarea
talibanilor s-a dezvoltat din miscarea mujahedinilor, dupa retragerea trupelor ruse si a
mostenit mare parte din arsenalul mujahedinilor si din cel abandonat de armata sovietica
in momentul retragerii din Afganistan.
De asemenea, armata talibanilor este formata din 20.000 pana la 40.000 de militari, bine
pregatiti in ultimii cinci ani in luptele cu opozitia din interiorul Afganistanului.
Inaintea atacurilor americane, talibanii si-au trimis luptatorii in afara oraselor, in
ascunzatori aflate in zonele rurale, in reteaua de baze din munti, folosita de mujahedini,
cu efecte devastatoare, in timpul razboiului dintre anii 1979 si 1989 impotriva trupelor
sovietice. Atunci rusilor le-au trebuit doar doua zile pentru a cuceri orasul Kabul insa
dupa 10 ani, chiar daca in tot acest timp au avut sub control capitala, au trebuit sa se
recunoasca invinsi si sa paraseasca Afganistanul.
In fata actiunilor concertate ale Aliantei Nordului si trupelor speciale americane, britanice,
franceze si germane, talibanii nu au mai reusit sa opuna o rezistenta eficienta.
Inlaturarea lor a fost rapida, iar Alianta Nordului, beneficiind de sprijinul coalitiei
antiteroriste internationale, a reusit sa cucereasca cea mai mare parte a teritoriului
Afganistanului intr-un timp relativ scurt.



Opozitia antitalibana nu a fost niciodata unita cu adevarat. Coalitia care a rezista cel mai
mult este Alianta Nordului insa imediat dupa infrangerea talibanilor disputele au reaparut.
Nascuta oficial in septembrie 1996, imediat dupa preluarea capitalei Kabul de catre
studentii in coran, Frontul Unit (Alianta Nordului) a fost infiintat de mujaheddinii care
luptasera impotriva invadatorului sovietic. Acestia s-au grupat in jurul comandantului
Massud cu scopul unic de a ii infrange pe talibani.
Coalitia realizata, in cea mai mare parte, intre minoritatile etnice din Afganistan nu a fost
niciodata o alianta in toata puterea cuvantului, in afara charismaticului Ahmed Shah
Massud nefiind nici un alt lider care sa fie reprezentativ pentru toate partile.
Ambitiile personale ale liderilor diferitelor factiuni ale Aliantei Nordului au divizat
permanent coalitia, luptele inter alianta nefiind lipsite.
Principalii lideri ai opozitiei antitalibane:


Ahmed Shah Massud
(leul din Panshir)
Simbol al rezistentei, eroul legendar al luptei impotriva ocupatiei sovietice, comandantul
Massud a luptat inca de la sfarsitul anului 1994 impotriva talibanilor.
De etnie tadjica, a fost fiul unui colonel al armatei afgane.
Incepand cu 1975, de la varsta de 23 de ani, si-a condus propria armata din cetatea sa
din nordul orasului Kabul.
Strateg de prima mana, Massud si-a castigat prestigiul datorita succeselor sale militare,
ajungand sa anihilize fortele sovietice in timpul razbiului (1979-1989).
Dupa preluarea puterii la Kabul de catre fundamentalisti in septembrie 1996, Massud a
devenit seful gherilei antitalibane, trupele sale repliindu-se in nord-est, in Valea Panshir.
Fortele sale, in jurul carora s-a constituit Alianta Nordului (coalitie de lideri militari in
principal de origine tadjica si uzbeca), au fost considerate multa vreme ca fiind singurele
capabile sa opuna rezistenta integristilor.
In septembrie 2001, Leul din Panshir a fost asasinat fiind victima unui atentat sinucigas.
Zaher Shah.
Fostul rege afgan, aflat in exil la Roma vreme de aproape 30 de ani, este o figura
charismatica, rolul sau in construirea viitorului Afganistanului avand o importanta
deosebita.
Burhanuddin Rabbani.
Presedinte al Afganistanului din iunie 1992, inlaturat de talibani in 1996, a fost initial
singurul recunoscut de comunitatea internationala drept conducator al Afganistanului.
Tadjic de origine, nascut in 1940, a fondat Miscarea Islamica Anticomunista. In 1975 s-a
refugiat in Pakistan. In timpul jihadului antisovietic a locuit la Peshawar (Pakistan) pentru
ca in 1992 sa revina la Kabul.
Mohammed Quasim Fahim
S-a nascut in 1960, in Panshir, a studiat la Universitatea din Kabul unde l-a intalnit pe
presedintele Rabbani. Incepand cu 1992 a condus cu mana forte serviciile de securitate
ale fortelor Aliantei Nordului. Ca adjunct al principalului lider al Aliantei Nordului,
comandantul Ahmed Shah Massud, a fost desemnat de acesta ca succesor. Dupa
asasinarea lui Massud devine comandant militar al Aliantei. Se pare ca se bucura de
respectul celorlalti comandanti ai Aliantei.
Abdul Rashid Dostam.
Lider al Aliantei Nordului, de origine uzbeka, a condus multe batalii impotriva studentilor
in Coran, printre care si pe cea de la Mazar-i-Sharif unde se "incoronase" guvernator
inainte de venirea la putere a talibanilor. Nascut in 1954, educat la scoala sovietica, fost
discipol al ultimului presedinte comunist Najibullah, s-a alaturat mujahedinilor cu doar
doua luni inainte de caderea comunismului, devenind lider al Miscarii Nationale Islamice.
Exilat in Turcia si apoi in Iran dupa pierderea functiei de guvernator in Mazar-i-Sharif in
1997, revine in Afganistan in 2001 alaturandu-se Aliantei Nordului impreuna cu trupele
sale considerate a fi mai crude si feroce chiar decat talibanii. Amnesty International l-a
acuzat de numeroase crime si atrocitati comise in special impotriva hazarilor in Mazar-i-
Sharif. Este sustinut de americani.
Mohammed Ustad Atta
Comandant al aripii tadjice a Aliantei Nordului. Originar din Mazar-i-Sharif, Atta a intrat in
randul mujaheddinilor imediat dupa invazia sovietica. A incercat de nenumarate ori sa
preia controlul in Mazar-i-Sharif de la generalul Dostam caruia ii este dusman de moarte.
De uzbecul Dostam, in afara de etnie, il desparte o rivalitate care dureaza din perioada
interventiei sovietice cand luptau in tabere diferite. Este sprijinit de guvernul rus.
In prezent, se pare ca rivalitatea cu Dostam a fost lasata la o parte, dar problemele
dintre ei nu au fost inca "rezolvate".
Ismail Khan
Nascut in 1947, acest comandant tadjic, fost oficial al guvernului afgan inainte de invazia
sovietica, s-a facut remarcat in timpul sangeroasei revolte anticomuniste din Herat, in
martie 1979. In 1990 ajunge guvernator al provinciei Herat, conducand rezistenta
antitalibana din vestul Afganistanului cativa ani. Sub conducerea sa Heratul s-a distins ca
fiind unul dintre cele mai liberale dintre orasele afgane. Este inlaturat in 1995 refugiindu-
se in Iran. Se intoarce in 1997 pentru a lupta impotriva regimului de la Kabul, dar ajunge
prizonier al talibanilor in urma unei tradari. Reuseste sa scape, in 2000 revenind din nou
in Afganistan, cu sprijinul Iranului, in fruntea a catorva sute de luptatori pentru a prelua
puterea in Herat.
Gulbuddin Hekmatyar.
De origine pastuna, nascut in 1947, in timpul jihadului a colaborat cu serviciile secrete
americane si cu cele pakistaneze. Fost conducator al mujahedinilor si fost prim-ministru
in timpul presedintelui Rabbani, a cautat sa-i uneasca pe talibani intr-un jihad impotriva
Statelor Unite ale Americii. Traieste in Iran si s-a opus interventiei militare americane in
Afganistan.
Abdul Rassul Sayyaf
De origine pastuna, aliat al sectei wahhabitilor este seful unei miscari radicale pe care a
fondat-o in 1982. Nascut in 1946, a studiat teologia in Egipt, la Universitatea din Cairo. A
fost purtator de cuvant al aliantei mujahedinilor in 1980. Este sprijint financiar de
monarhiile din golf, in special de familia regala saudita.
Karim Khalili
Comandant siit, este sustinut de Iran. A detinut puterea in orasul Bamiyan din centrul
Afganistanului inainte de a fi alungat de talibani.
Dupa moartea comandantului Massud, Alianta pe care acesta a condus-o a reusit, doar
in ceva mai mult de o luna, sa treaca de la controlul a mai putin de 5% din teritoriul
Afganistanului la controlul celei mai mare parti a acestuia. Bineinteles, un rol extrem de
important in aceasta reusita a revenit interventiei militare americane, insa cei care
dicteaza azi la Kabul sunt comandantii Aliantei.
Cand s-a constatat ca frontul politic a devenit un obstacol in calea obiectivelor militare, s-
a trecut la dinamizarea frontului militar in speranta ca inaintarea trupelor Aliantei spre
Kabul va avea ca efect intensificarea negocierilor politice cu rezultate concrete pentru a
izola si mai mult regimul taliban si centrele teroriste conduse de Ossama bin Laden. Noua
tactica a depasit toate asteptarile, ceea ce a facut ca autorii acestei dinamizari sa se
intrebe daca aceasta nu va dezechilibra Afganistanul aruncandu-l in aceeasi situatie ca in
trecut.
Infrangerea talibanilor este resimtita de comunitatea internationala ca un succes, insa
realitatea incepe sa-si arate adevarata fata. Pericolul revenirii anarhiei, a reinceperii
masacrelor comise de diferite factiunii ale actualei Aliante unele impotriva altora in
perioada dintre retragerea sovietica si preluarea puterii de catre talibani este inca
existent, mai ales ca fiecare are cate ceva de razbunat.
Acordul politic intre gruparile si triburile afgane, cerut de comunitate internationala de la
inceputul ofesnivei contra talibanilor, se lasa inca asteptat. In aceste conditii, o tranzitie
politica echilibrata care sa asigure tuturor etniilor din Afganistan o situatie corecta este
dificil de prognozat.
Burhanuddin Rabbani, profesor islamic de etnie tadjica, singurul recunoscut de
comunitatea internationala ca presedinte si conducator al Afganistanului, nu are prea
mare trecere in tara sa.
Unul dintre comandantii aliantei, Mohammed Mohaciq, lider al hazarilor planuieste
razbunarea poporului sau, care a avut de suferit atat din partea talibanilor cat si a
tadjicilor, dar mai ales din partea uzbecilor generalului Abdul Dostam. Acesta este
pregatit sa se dezlantuie oricand asupra orasului Maza-i-Sharif pentru a-si duce la
implinire razbunarea.
Vechile rivalitati apar din nou, acum dupa infrangerea talibanilor. Intelegerea intre
pastuni, hazari, tadjici sau uzbeci este o problema. O alta este intelegerea intre
reprezentantii celor doua mari curente islamice sunitii si siitii.
Ministrul de externe al Aliantei Nordului a invitat pe reprezentantii tuturor gruparilor si pe
toti sefii de trib sa vina la consultari privind viitorul Afganistanului, pentru Loya Jirga
(Marea intelegere natioanala).
La O.N.U se fac planuri cu privire la viitorul Afganistanului, secretarul general al O.N.U.
exprimandu-si opinia potrivit careia viitorul Afganistanului trebuie decis de afgani, fara
interferenta vecinilor asa cum s-a intamplat in trecut. Insa principalii factori ce pot
influenta deciziile sunt Statele Unite, Rusia si Pakistanul, iar in tot acest timp s-au purtat
negocieri si tratative la Moscova si la Islamabad (Pakistan) nu numai la O.N.U.
Solutia la care se parea ca se va ajunge, aparand in toate discutiile purtate intre S.U.A.,
Pakistan si Rusia, aceea a unei forte internationale de pace puse la dispozitie de state
musulmane nu a fost inca dusa la indeplinire.
Afganii, indiferent de etnie, se straduiesc sa mentina pacea aratandu-se dispusi totusi
concesiilor fata de cei pe care ii mai considera inca inamici.
Alegerea presedintelui Hamid Karzai, dupa toate aparentele recunoscut de toate fortele
principale din Afganistan, este un pas catre normalizarea relatiilor interafgane, si pe cale
de consecinta, a relatiilor afgane cu restul lumii.