A fost razboi.

Ecoul lui
Si-acum mai este viu.
Cămăși mai vechi, mai noi 
Amară amintire de la fiu.
De-atatea ori fiind
Pe la izvor spălate
S-a ros de-acum uzorul
Și, alb, bumbacul
S-a rărit în spate
Și nu le-a îmbracat de mult
Feciorul.
 La 15 februarie 1989 s-a încheiat retragerea
Armatei Sovietice din Afganistan

• Evaluarea totală a pierderilor umane în războiul

sovieto-afgan atestă 15.051 de morţi din cadrul
Forţelor Militare ale Armatei Sovietice.
• Potrivit datelor furnizate de Uniunea
Veteranilor Războiului din Afganistan, numărul
total al combatanţilor moldoveni morţi în
războiul sovieto-afgan este de 301.
AFGANISTAN – un tărîm măcinat din
antichitate de lupte
Capitală Kabul
(și cel mai mare oraș) 34°32′N 69°08′E

•Paștună
Limbi oficiale
• Dari
Religie Islam

Sistem politic Republică prezidențialăunitară

 -  Șef de stat Ashraf Ghani Ahmadzai[*]
Legislativ Adunarea Națională
 -  Camera superioară Senatul
 -  Camera inferioară Camera poporului

Formare
 -  Imperiul Hotak Aprilie 1709 
 -  Imperiul Durrani Octombrie 1747 
 -  Ziua independenței 19 august 1919 

Suprafață
 -  Total
Populație
 -  Estimare 2014
 -  Recensământ 1979
 -  Densitate
652.864[1] km² (locul 41)
31.822.848[2] (locul 40)
15,5 milioane[3] 
43,5 loc/km² (locul 150
Afganistanul (Paștună/Dari (afgană): este o țară din Asia centrală. Se
învecinează cu Iranul la vest,Pakistanul la sud și la est, Turkmenistanul, 
Uzbekistanul și Tadjikistanul la nord, și cu China în estul extrem. Aici sunt
cea mai mare parte din Munții Hindukush. Deviză: Nu este alt zeu decât
Dumnezeu,
Mohamed este mesagerul lui DumnezeuAfganistanul este o țară fără
ieșire la mare și este situată în Asia Centrală. 75% din suprafață este
acoperită cu munți colțuroși, care se centralizează în Munții Hindu Kush,
al doilea lanț muntos ca mărime din lume. Multe vârfuri depășesc 6100
m înălțime. Cea mai mare parte a restului țării conține câmpii aride, care
flanchează miezul muntos în nord, vest și sud. Podișul sud-vestic este în 
mare parte pustiu, nelocuit, majoritatea populației concentrându-se în
văile fertile din jurul orașelor Ghiuri, Bamian șiJalalabad.
Pământurile afgane au fost mai mereu de-a lungul
istoriei o piatră de încercare pentru marile imperii
ale vremii. De la persani, macedonenii şi kuşani până
la britanici, sovietici şi americani toţi au întâmpinat
rezistenţa afgană care a măcinat precum un malaxor
de piatră, trupele străine ce au pus piciorul în
această ţară. Poziţia geografică a ţării a atras ca un
magnet marile puteri de-a lungul istoriei.
Afganistanul are rezerve minerale de trilioane de
dolari
Problemele actuale ale Afganistanului au început cu aproape 40 de ani în urmă. În 1973 vărul
regelui, Daoud, a organizat o lovitură de stat, proclamând Afganistanul republică iar pe el
preşedinte. În scurta perioadă de conducere a ţării de către Daoud, Afganistanul s-a bucurat de
venituri provenite din exporturi de petrol şi gaze. La 27 aprilie 1978, Daoud a fost răsturnat de
la putere şi asasinat de către comunişti (revoluţia Sawr) grupaţi în jurul Partidului Democratic
Popular Afgan (PDPA). Conflictele interne au dus însă la fractura partidului. Liderii unei facţiuni
– Parcham – au fost excluşi, în timp ce cealaltă facţiune, Khalq (masele), condusă de Noor
Mohammed Taraki, a preluat puterea. Taraki a început să laicizeze ţara lovind astfel în islam.
Reformele radicale ale acestuia au generat revolte locale şi insurecţii armate, trupele
guvernamentale înfrângând de câteva ori grupările de rezistentă.
În tot acest război civil s-au implicat şi cele două super puteri militare, URSS şi SUA, prima
susţinând puterea iar cea de-a doua opoziţia, pe mujahedini. Când luptele interne afgane au
luat amploare, Uniunea Sovietică s-a simţit obligată să ajute regimul comunist ameninţat şi a
invadat ţara la 27 decembrie 1979. Liderul sovietic, Leonid Brejnev credea că trupele se vor
putea retrage după aproximativ 6 luni. Sovieticii au înlăturat întreaga conducere afgană şi l-au
instalat pe Babrak Kamal la conducere, şeful facţiunii Parcham, care a anulat măsurile
nepopulare ale lui Taraki, declarandu-şi loialitatea faţă de Islam. Dar prezenţa trupelor străine
pe teritoriul afgan deja declanşase o revoltă naţională. Armata sovietică a răspuns prin
distrugerea culturilor agricole şi a şeptelului, pentru a tăia aprovizionarea mişcării de
rezistenţă
SUA se temeau la fel ca şi în cazul Vietnamului, de răspândirea comunismului în lume. Primele
măsuri adoptate de administraţia Jimmy Carter au fost paşnice, un boicot al Jocurilor Olimpice
de la Moscova, anularea unor acorduri comerciale încheiate cu Brejnev. În 1980, SUA hotărăsc
sa intervină in teatrul de operaţiuni. Americanii au participat la război prin intermediul
rezistentei afgane. Zbigniev Brzezinski, consilierul pe probleme de securitate naţionala, a fost
trimis să negocieze cu Pakistanul pentru a livra arme opozitiei afgane. Asa a început
cooperarea dintre mujahedini ("Soldatii lui Dumnezeu") şi americani. CIA trimitea arme către
serviciile secrete din Pakistan care ii aprovizionau pe mujahedini. Tabara celor care i-au
susţinut pe mujahedini s-a lărgit şi a inclus Marea Britanie, Arabia Saudita, Egiptul. Pe
parcursul anilor ‘80, gradul de implicare a celor doua superputeri a crescut. SUA au furnizat mii
de tone de armament muhajedinilor. URSS a trimis în Afganistan peste 100.000 de soldaţi.
Până la mijlocul anilor '80, peste cinci milioane de bărbaţi, femei şi copii - o treime din
populaţia Afganistanului – a emigrat în Pakistan, Iran şi în alte ţări, într-unul din cele mai mari
exoduri din lume de după al doilea război mondial. Bombardamentele ruseşti asupra satelor
afgane au curmat aproape un milion de vieţi. Războiul din Afganistan s-a dovedit a fi unul
dintre cele mai costisitoare şi a durat mai mult decât spera Brejnev.
Ca urmare a întâlnirilor dintre Reagan şi Gorbaciov, în care s-a discutat mult problema
dezarmării şi semnării a mai multor tratate, s-a decis şi retragerea trupelor din Afganistan
până în 1989.
 In razboiul din Afganistan din anii 1979-1989 au participat
peste 12 mii de moldoveni dintre care circa 700 au fost raniti.

• În războiul din Afganistan, care s-a desfăşurat

cu implicarea trupelor sovietice între anii
1979-1989, şi-au pierdut viaţa 305 moldoveni
din întreaga republică, dintre care 9 din
raionul Ungheni și 1 persoană din orașul
Ungheni
 Conform informaţiilor furnizate de Uniunea Veteranilor
Războiului din Afghanistan din Republica Moldova (iulie, 2010)
 Date statistice despre participanţii la războiul sovieto-afghan,
originari din RSS Moldovenească Conform informaţiilor furnizate
de arhiva curentă
Secvențe de la ceremonia înmormîntării lui Oleg
Oncean s. Coșcodeni, Sîngerei, decembrie 1981
Înmormântările celor căzuţi erau acoperite de taină, se
desfăşurau în secret, pentru ca societatea sovietică să
nu afle adevăratele proporţii ale insuccesului
intervenţiei militare din ţara vecină. Monumentele
funerare ale celor căzuţi nu erau inscripţionate,
deoarece ar fi putut compromite politica promovată de
Kremlin în ţara montană. Liderii sovietici, de fapt, nici
nu operau cu noţiunea de război, ci preferau sintagma
ajutor internaţional. Rudele erau informate de către
comisariatele militare despre moartea celor apropiaţi,
de regulă, după o formulă stereotipă: ,,…îndeplinind
obligaţiile de luptă, devotat jurământului militar,
demonstrând eroism şi bărbăţie”.
 Decesul era învăluit de mister chiar de acolo unde s-a
produs: de la felul în care erau transportate cadavrele
până la modalitatea în care erau prezentate rudelor.
Sicriele combatanţilor sovietici erau pregătite
confidenţial, în atelierele de prelucrare a lemnului din
oraşul Taşkent, şi erau transportate cu avionul tip AN-12
(ce purtau şi un nume de cod alfanumeric - GRUZ-200 -
pentru transportarea morţilor, inclusiv a celor
sucombaţi în urma rănilor grave, iar GRUZ-300 - a
răniţilor). Mai târziu, acest avion a fost supranumit
Laleaua neagră – simbol al morţii. Compozitorul şi
interpretul rus Al. Rozenbaum, care a vizitat
Afganistanul în câteva rânduri, a creat melodia Laleaua
neagră, devenită ulterior imnul veteranilor. În avion
erau plasate, de obicei, între 8 şi 15 sicrie de zinc
 Specificul morţii a generat utilizarea unor
sicrie speciale - fără oberliht - pentru ca
rudele celor căzuţi în războiul sovieto-
afgan să nu constate vidul interior, element
teribil al flagelului militar. Din acest
considerent ,,…din Afganistan se trimiteau
uneori în sicriu de zinc pietre, nisip, sicriul
fiind închis ermetic”.