De-ai fi al tau, iubite!

Tu, ce esti
tot mai putin al vietii si e timpul
acest sfrsit de-acum sa-l pregatesti
rodind din tine-alt chip, sa-ti fie schimbul.
Atunci, fara de margini frumuseti,
robite tie, n-ar fi margarite,
cnd iarasi sub lumini ai sa-ti rasfeti,
ntr-un trup nou, icoanele-amurgite.
Dar cine si-ar lasa, paraginit,
conacul ce-ar putea cu barbatie
sa-lnalte-n calea vntului strnit
ca mortii mpotriva sa i fie?
Risipa! Ai avut parinte-odata;
lasa-ti un fiu, la rndul tau fii tata!