LUCEAFARUL

DE MIHAI EMINESCU

Balanescu Denisa
Rogojan Denisa
Scarlat Anca
Stoica Claudia
 Tabloul al II lea
În vremea asta Cătălin, Și-n treacăt o cuprinse lin Cum vânătoru-ntinde-n crâng
Viclean copil de casă, Într-un ungher degrabă. La păsărele lațul,
Ce împle cupele cu vin – „Da' ce vrei, mări Cătălin? Când ți-oi întinde brațul stâng
Mesenilor la masă, Ia du-t' de-ți vezi de treabă.” Să mă cuprinzi cu brațul;

Un paj ce poartă pas cu pas – „Ce voi? Aș vrea să nu mai stai Și ochii tăi nemișcători
A-mpărătesii rochii, Pe gânduri totdeuna, Sub ochii mei rămâie...
Băiat din flori și de pripas,Să râzi mai bine și să-mi dai De te înalț de subțiori
Dar îndrăzneț cu ochii, O gură, numai una.” Te-nalță din călcâie;

Cu obrăjei ca doi bujori – „Dar nici nu știu măcar ce-mi Când fața mea se pleacă-n jos,
De rumeni, bată-i vina, ceri, În sus rămâi cu fața,
Se furișează pânditor Dă-mi pace, fugi departe - Să ne privim nesățios
Privind la Cătălina. O, de luceafărul din cer Și dulce toată viața;
M-a prins un dor de moarte.”
Dar ce frumoasă se făcu Și ca să-ți fie pe deplin
Și mândră, arz-o focul; – „Dacă nu știi, ți-aș arăta Iubirea cunoscută,
Ei Cătălin, acu-i acu Din bob în bob amorul, Când sărutându-te mă-nclin,
Ca să-ți încerci norocul. Ci numai nu te mânia, Tu iarăși mă sărută.”
Ci stai cu binișorul.


Ea-l asculta pe copilaș

Uimită și distrasă,
Și rușinos și drăgălaș,
Mai nu vrea, mai se lasă.
Și-i zise-ncet: - „Încă de mic
Te cunoșteam pe tine,
Și guraliv și de nimic,
Te-ai potrivi cu mine...
Dar un luceafăr, răsărit
Din liniștea uitării,
Dă orizon nemărginit
Singurătății mării;
Și tainic genele le plec,
Căci mi le împle plânsul
Când ale apei valuri trec
Călătorind spre dânsul;
Lucește c-un amor nespus
Durerea să-mi alunge,
Dar se înalță tot mai sus,
Ca să nu-l pot ajunge.
Pătrunde trist cu raze reci
Din lumea ce-l desparte...
În veci îl voi iubi și-n veci
Va rămânea departe...
De-aceea zilele îmi sunt
Pustii ca niște stepe,
Dar nopțile-s de-un farmec sfânt
Ce nu-l mai pot pricepe.”
– „Tu ești copilă, asta e...
Hai ș-om fugi în lume,
Doar ni s-or pierde urmele
Și nu ne-or ști de nume,
Căci amândoi vom fi cuminți,
Vom fi voioși și teferi,
Vei pierde dorul de părinți
Și visul de luceferi.”

Ideile Poetice
Al doilea tablou descrie un inceput de idila intre smeni; ca atare cadrul este doar terestru.Cei
doi tineri pot fi vazuti ca simbol al 'perechii' in plan uman.Desi, la inceput, Catalina ezita intre
ideal si real, in fond ea il accepta pe Cătălin,realizand ca ei doi sunt parte din aceeasi lume.Intr
un astfel de cadru atmosfera este intima,cu gesturi familiare,stereotipe. Comunicarea este
acum directa, nu se mai face prin intermediul visului, ca in tabloul anterior.Acest ta blou se
desfasoara in plan terestru, in plan uman, este idila dintre Catalin si Catalina, idila care simbol
izeaza repeziciunea cu care se stabileste legatura sentimentala intre reprezentantii lumii
inferioare. A vem aici o atmosfera intima, familiara. Acum eroina nu mai este preafrumoasa
fata de imparat,ea devi ne Catalina, ceea ce simbolizeaza faptul ca acum esteo fata ca oricare
alta cu un nume comun, care se poate indragosti rapid de un baiat oarecare. Catalin este
viclean copil de casa, un paj din prejma i mparatesei, baiat din flori dar indraznet cu ochii.
Urmarind-o pa Catalina socoteste ca e momentul sasi incerce norocul si prinzind-o intr-un
ungher ii serveste Catalinei o adevarata lectie de dragoste. Se observa in scena de dragoste un
limbaj obisnuit, comun, popular adecvat unei scene de dragoste obisnuite trecatoare
aventuroase. Catalina la inceput este mai retrasa, mai retinuta si marturiseste lui Catalin
dragostea pentru Luceafar. Dar Catalin gaseste remediul: “Hai si-om fugi in lume” si astfel
Catalina va pierde visul de lucefer Se reda infiriparea iubirii intre Catalin si Catalina. Aceasta
dragoste estesimbolul cu care se stabileste rapid relatiile sentimentale in lumea inferioara.
Catalin apare in antiteza romantica cu Luceafarul: vicl ean, indraznet si el ii place Catalinei.
Dialogul dintre ei doi este semnificativ pt. preocuparile lor marun te. Catalina este incapabila
sa se ridice la inaltimea Luceafarului, iar aceasta este incapabil sa faca fe ricita pe cineva, sau sa
fie el fericit. Catalin sicatalina sunt exponentii individului al acestei lumi, simbo lul perechii
umane. Lectia de dragoste a lui Catalin este o forma de magie erotica si repezinta manife starea
principiului masculin.Refuzul initial al Catalinei este o reactie de orientare si manifestarea
princ ipiului feminin. Nostalgia fata de Luceafar semnifica ruptura dintre ideal si real.
Acceptarea lui Catalin semnifica revelatia asemanarii de structura si deideal intre fiintele
apartinind acelasi lumi.Prima data Luceafarul se metamorfozeaza din doua elemente
primordiale: cerul si marea. Apare ca un tanar pali d cu parul de aur si ochi scanteietori,
purtand un giulgiu vanat pe umerii goi si un toiag incununat cu tr estii. Metamorfoza
 Temele si motivele romantice
 Temele si motivele romantic din tabloul al doilea din Luceafarul scris de M. Eminescu: tema
geniului neanteles, a demonului indragostit, a titanului razvratit impotriva conditiei sale,
legatura stransa intre iubire si natura, cadrul nocturn, setea de absolut, elementul cosmic,
inspiratia folclorica, intensitatea sentimentelor.
 Aceasta dragoste este simbolul cu care se stabilesc rapid relatiile sentimentale in lumea
inferioara. Catalin apare in antiteza romantica cu Luceafarul: viclean siindraznet. Dialogul
dintre ei doi este semnificativ pt. preocuparile lor marunte.Catalina este incapabila sa se
ridice la inaltimea Luceafarului, iar aceasta esteincapabil sa faca fericita pe cineva, sau sa fie
el fericit
 Se observa in scena de dragoste un limbaj obisnuit, comun, popularadecvat unei scene
de dragoste obisnuite trecatoare aventuroase. Catalina lainceput este mai retrasa, mai retinuta
si marturiseste lui Catalin dragosteapentru Luceafar. Dar Catalin gaseste remediul:“Hai si-om
fugi in lume” si astfelCatalina va pierde visul de luceferi. Idila Catalin – Catalina surprinde
dragosteaposibila, la nivel uman, in limitele aspiratiei lumii contingentului. Catalin, pajulcu
noroc, este stapanit titanic de concret si imediat, sustinand astfel, princontrast, spatiul
absolutului, al lumii superioare reprezentata de Luceafar.Spatiul care il defineste pe Catalin
este stramt, atat fizic cat si psihic, si lipsit delinii tensionale. Are ambitii ce tin de orizontul
lui ingust, propriu oricaruipersonaj periferic, in ierarhia valorilor.
 Refuzul fetei sugereaza imposibilitatea de a-si depasi propria conditie, ceade muritor.
Ea este constienta de incompabilitatea dintre cele doua lumi,subliniata prin perechi de
antonime: „Caci eu sunt vie, tu esti mort,/Si ochiultau ma-ngheata.”Refuzul
fetei sugereaza si zbaterea sufleteasca a feteisfasiata intre aspiratia ei spre absolut si
imposibilitatea de a-si depasi conditiaumana.Refuzul initial al Catalinei este o reactie
de orientare si manifestareaprincipiului feminin. Nostalgia fata de Luceafar semnifica
ruptura dintre ideal sireal. Acceptarea lui Catalin semnifica revelatia asemanarii de
structura si deideal intre fiintele apartinind aceleiasi lumi.
Ideile poetice si mijloacele artistice
 Catalin, reprezintă întruchiparea teluricului, a instinctului
viclean careguvernează lumea oamenilor comuni. El este prezentat
in antiteza cu Luceafarul, printermeni usor ironici: “viclean copil de
casa “, “baiat din flori si de pripas “, ”îndrăznețcu ochii”. Cătălin nu
face decât să- i încerce norocul, deoarece oamenii comuni nu șsunt
stăpâni pe propriul destin, via a lor depinde de noroc. Catalin o
initiaza pețCatalina in ritualul erotic, sub forma unui joc, iar aceasta
descopera asemanarile dintreei: ”Încă de mic/ te cuno team pe tine,/
i guraliv, i de nimic/Te-ai potrivi cu mine.”
 Chiar daca accepta iubirea pamanteană, Catalina ramane cu
nostalgiaLuceafarului: “In veci il voi iubi si-n veci / Va ramane
departe“. Dacă Luceafărul îioferă fetei nemurire, Cătălin îi propune
fuga în lume, care ar putea simbolizapierderea în anonimatul existen
ei i renun area la ideal: ”Vei pierde dorul dețșțpărin i/ i visul de
luceferi
 Trasaturile Romantismului
 Romantismul este un curent literar dezvoltat în Europa la sfâr șitul secolului
al 18-lea și în primele decenii ale secolului al 19-lea, ca o reac ție împotriva
clasicismului. Poezia "Luceafărul" de Mihai Eminescu imbraca forma unui
poem conceput pe tema condiției omului de geniu in raport cu iubirea și
cunoașterea("Dar un luceafăr, răsărit Din lini ștea uitării, Dă orizon
nemărginit Singuratatii marii )dar și pe tema cosmosului, a naturii și a
timpului. Discursul liric se încadrează în romantism prin motive literare cum
ar fi: visul, noaptea, oglinda, stelele, cuplul, castelul. Fragmentul citat
corespunde celui de al doilea tablou care se desfășoară în cadrul terestru.
Apartenenta celor doi la aceeași lume se exprimă prin faptul că fata
descoperă câteva calități comune.("Și guraliv și de nimic/Te-ai potrivi cu
mine"), iar motivul sărutului ilustrează potrivirea dintre membrii cuplului.
Așadar fragmentul extras din poemul "Luceafărul" apar ține idealogiei
romantice prin viziunea despre lume a poetului, care este data de tema prin
relație geniu-societate, prin alternarea planului terestru cu cel cosmic, prin
utilizarea antitezei, ce ilustrează incompatibilitatea dintre Luceafăr și
Catalina.