Sfantul Ioan Maximovici, Predici Si Indrumari Duhovnicesti

Sfntul Ioan Maximovici,
Arhiepiscopul Bisericii Ruse din exil,

Fctorul de minuni a toat lumea

PREDICI SI NDRUMRI
DUHOVNICESTI

Traducere si note de Elena Dulgheru
Tiprit cu binecuvntarea Prea Sfintitului Printe GALACTION,
Episcopul Alexandriei si Teleormanului
Bucuresti, 2001

Editie electronic

APOLOGETICUM
2006
Sfntul Ioan Maximovici
2
Volumul poate fi distribuit liber pentru uz personal.
Aceast lucrare este destinat tuturor iubitorilor de spiritualitate crestin ortodox si de istoria
neamului romnesc. Ea poate fi utilizat, copiat si distribuit LIBER cu mentionarea sursei.
Scanare : Corina
Corectur: Clara
Tehnoredactare: Apologeticum
Digitalizare pdf : Apologeticum

Traducerea s-a fcut dup originalul n limba rus Sviatitel russkogo zarubejia, vselenskii
ciudotrove Ioann, Izdatel'stvo Pravoslavni palomnik, Moskva, 1997.
ISBN 973-8207-21-5

2006 APOLOGETICUM.
http://apologeticum.net
http://www.angelfire.com/space2/carti/
apologeticum2003@yahoo.com

Digitally signed by Apologeticum
DN: cn=Apologeticum, c=RO, o=Apologeticum, ou=Biblioteca
teologica digitala, email=apologeticum2003@yahoo.com
Reason: I am the author of this document
Location: Romania
Date: 2006.04.07 11:14:43 +03'00'
Predici si ndrumri duhovnicesti
3

EPISCOPUL IOAN MAXIMOVICI,

MARELE FCTOR DE MINUNI

Aceast povestire este despre un ucenic al lui Hristos care nu a tinut seama c a trebuit
s vietuiasc n secolul al XX-lea - n aceast epoc de slbire duhovniceasc si de rcire a
iubirii - si a dat dovad de o credint mai presus de orice credint si, iubindu-L pe Dumnezeul
su si pe Cel zidit dup chipul Su, i-a iubit pe acestia pn la sfrsit; despre cel care, fiind
contemporan cu nenumrati prezictori occidentali si guru orientali, a demonstrat prin viata sa
puterea traditiei arhipastorale, ascetice si mistice a Ortodoxiei; despre cel care, n vremurile
dezndejdii omenesti n fata biruintei pe o scar nc nemaintlnit a rului mondial, le-a
artat oamenilor dovada existentei lui Dumnezeu prin viata sa ascetic si prin multele minuni
pe care le-a svrsit att n timpul vietii, ct si dup moarte. Numele su este Ioan
Maximovici (1896-1966), arhiepiscop de Shanghai, al Europei de Vest si al Americii de Vest,
fctor de minuni, pe care l putem socoti ca pe una dintre cele mai vii manifestri
duhovnicesti din ntreaga istorie a diasporei ruse.
#

Intemeietorul neamului Maksimovici
1
, Maksim Vasilkovski tria cu sotia sa,
Evfrosina, n orasul Nejin, n jurul anilor 1650; n 1676 este numit arendas din Pecerska,
avnd n concesiune crciumile si ncasnd impozitele din Pecerska, locul unde se afla vestita
lavr. Era cunoscut si ca Maksim Pecerski si, ntre anii 1688-1690, s-a aflat sub protectia
cunoscutului hatman Mazepa. n anul 1690 Maksim Vasilkovski primeste primul universal
2

si, din acest moment, se poate vorbi de intrarea lui n rndul mosierimii Rusiei Mici
3
.
Maksim Vasilkovski a avut sapte fii. Cel mai mare a fost cunoscutul mitropolit Ioan
de Tobolsk si Siberia, lumintor duhovnicesc, scriitor si misionar (trecut n rndul sfintilor n
1916). Si ceilalti urmasi ai lui Maksim Vasilkovski au dat dovad de evlavie si rvn fat de
Biseric. Astfel, Grigorie, fratele lumintorului Ioan de Tobolsk, a ajuns protopop al Bisericii
din Pereiaslavl, iar nepotul su, Iachint, a mbrcat nc din tinerete haina monahal. Mai este
cunoscut si un alt ierarh din neamul Maksimovici: Anatolie, hirotonit n 1812 ca episcop de
Poltava si Pereiaslavl.
Un cunoscut urmas al lui Maksim Vasilkovski a fost Mihail Aleksandrovici
Maksimovici (1804-1879), prieten apropiat al lui Nikolai V. Gogol, botanist, zoolog,
folclorist si istoric ucrainian, profesor titular la Universitatea din Kiev, membru corespondent
al Academiei de stiinte din Sankt-Petersburg. Cnturile Rusiei Mici
4
, culese si comentate de
el, publicate n 1827, au fost foarte apreciate de Aleksandr Sergheevici Puskin, care a si
colaborat la almanahul Dennita (Luceafrul) (1830-1834), editat de Mihail Maksimovici.

1
Numele de familie al strmosilor vldici Ioan, ca si al su, este Maksimovici. Dup plecarea din patrie,
numele este transliterat n scriere latin, devenind, astfel, Maximovici - sub care a si fost cunoscut n afara
patriei.
2
Act oficial conferit de un hatman al Rusiei Mici, atestnd intrarea n rndurile mosierimii.
3
Denumirea Ucrainei, ncepnd din secolul al XIV-lea si pn la cderea Rusiei tariste.
4
Denumirea originar: Malorossiiskie pesnij.
4
Tatl vldici Ioan, Boris Ivanovici (1871-1954), dup ce si-a terminat studiile n
corpul de cdeti Petrovsk din Poltava, s-a retras pe mosia tatlui su, consacrndu-se
gospodririi mosiei. Sotia lui, Glafira Mihailovna (nscut Sevastianovici), a fost fiica
inspectorului medical din Harkov. Boris Ivanovici, un om respectabil, cpetenia mosierilor
din judetul Iziumsk, a reusit s le dea copiilor si o bun educatie n familie si s sdeasc n
sufletele lor solide deprinderi evlavioase.
Traditia neamului Maksimovici a orientat att nsusirile luntrice native, ct si
ambianta nconjurtoare a vietii viitorului vldic Ioan. El a mostenit ntreaga msur a
zestrei familiale: mrinimia, jertfelnicia, tria n credint, rvna fat de Biseric. Nu
ntmpltor, mitropolitul Antonie Hrapovitki i va da la tundere numele unchiului su
ndeprtat, mitropolitul Ioan de Tobolsk. Lumintorul Ioan de Tobolsk a trimis o misiune la
Pekin - n timp ce, peste veacuri, vldica Ioan se va ndrepta spre prima sa catedr episcopal
la Shanghai; mitropolitul Ioan se slvise datorit trapezelor sale pentru clerici si pentru toti
nevoiasii - vldica Ioan va institui trapezele milosteniei n Franta; mitropolitul Ioan si-a dat
obstescul sfrsit ngenuncheat n rugciune - n aceeasi atitudine si va da sufletul lui
Dumnezeu si vldica, dup Sfnta Liturghie, n fata icoanei Maicii Domnului Kursk-
Korennaia
5
.

% # (
Cel cruia i-a fost dat s mrturiseasc sfintenia Ortodoxiei pe ntinsul a trei
continente s-a nscut n ziua de 4 iulie a anului 1896, n satul Adamovka din Gubernia Harkov
si a primit numele de botez n cinstea Sfntului Arhistrateg Mihail. Era un copil bolnvicios,
blnd si tcut. Era sociabil, dar nu se apropia de nimeni n mod deosebit, fugea de jocurile
glgioase si i plcea s-si petreac timpul cu animalele. Ca frate mai mare, avea grij de
patru frati si de o sor mai mic. De mic aduna icoane, crti bisericesti si istorice si citea mult
din vietile sfintilor, nc din jocurile copilriei se dezvluia viitoarea sa chemare: adesea i
costuma pe soldtei n clugri si din forturile de jucrie i plcea s construiasc mnstiri. n
curnd urma s ntlneasc si adevrata mnstire. Mosia de la tar a lui Boris Ivanovici se
afla numai la opt verste de cunoscuta Mnstire Sviatogorsk din judetul Iziumsk, asezat pe
malul mpdurit al Donetului de Nord, cunoscut n istorie nc din secolul al XIV-lea.
Familia Maksimovici ajuta material mnstirea, o vizita adeseori si uneori rmneau acolo cu
totii pret de cteva zile. Mretele catedrale, naltul munte Tabor, pesterile, clugrii, duhul
athonit care domnea aici l-au impresionat adnc pe tnrul Mihail. Peste aproape treizeci de
ani, n cuvntarea rostit cu ocazia hirotonirii sale ca episcop, el si amintea astfel de educatia
sa de acas: Din primele mele zile, de cnd am devenit constient, mi-am dorit s slujesc
dreptatea si adevrul. Printii mei au aprins n mine rvna de a lupta neabtut pentru dreptate
si sufletul meu a fost cucerit de pilda acelora care si-au dat viata pentru ea.
Dar Mihail nu a psit imediat pe calea ce i-a fost rnduit de Dumnezeu. Urmnd
traditiile militare ale familiei, Boris Ivanovici l nscrie pe fiul su la scoala de cdeti din
Petrovsk, pe care o absolvise si el, si tnrul va urma cursurile ei timp de sapte ani (1907-
1914). Avea rezultate bune la toate disciplinele, cu exceptia educatiei fizice, de care este pn
la urm scutit, din pricina unei boli a picioarelor. Despre educatia patriotic pe care Mihail a
primit-o acolo mrturiseste urmtoarea ntmplare.
Cnd, n 1912, regele Ferdinand al Bulgariei a nceput pregtirile pentru al doilea
rzboi balcanic cu fratii slavi din Serbia, adolescentul revoltat pe renegat i-a scos
fotografiile din albumele fratilor mai mici si le-a ascuns ntr-o plac de gramofon cu imnul
Bulgariei. n timpul studiilor, Mihail s-a distins de colegii si prin tcere si evlavie,

5
Icoan fctoare de minuni descoperit prin minune dumnezeiasc n anul 1295 la rdcina unui copac, n
regiunea Kursk. Este prznuit pe 8 septembrie si n a noua vineri de dup Pasti.
5
atrgndu-si uneori ironiile si glumele lor. Odat a fost convocat la conducerea scolii pentru
c-si fcuse cruce n timpul marsului, nclcnd astfel disciplina militar. Despre credinta vie
si puternic a biatului vorbeste, printre altele, si trecerea la ortodoxie a fostei lui guvernante
catolice, convertit de elevul ei, pe cnd acesta avea 15 ani. Este probabil c Mihail auzise
nc din anii de liceu de slvitul si marele ascet, episcopul de Harkov, Meletie Leontovici
(1840) care, renuntnd la somn, si petrecea toate noptile n rugciune - nevoint prin care si
vldica Ioan l va proslvi mai trziu pe Dumnezeu. Dar se cunoaste cu certitudine c, spre
sfrsitul anilor de liceu, la scoala de cdeti, Mihail l ntlni pe un alt celebru ierarh, episcopul
Teofan Bstrov care ocupa n perioada aceea scaunul de Poltava; acesta l impresiona puternic
pe biat, datorit concentrrii deosebite cu care svrsea dumnezeiestile slujbe.
n anii aceia Mihail era deja pregtit sufleteste s pseasc pe calea preoteasc. El se
hotr s urmeze Academia Teologic din Kiev. ns printii insistar s-si desvrseasc
studiile lumesti, alegnd pentru el cariera juridic si tnrul, din ascultare, se supuse. Astfel,
urmtorii si ani de viat (1914-1918) Mihail si-i petrece ntre zidurile Faculttii de Drept a
Universittii din Harkov. Studiind stiintele lumesti - si aminteste el - m adnceam tot mai
mult n studiul stiintei stiintelor: a vietii duhovnicesti. De neobisnuitul student se interes
vldica Antonie Hrapovitki. Prima lor ntlnire a avut loc la un curs al arhiereului tinut la o
adunare din Zemsk. De atunci, Maksimovicii se ntlneau adesea cu arhipstorul si acesta
deveni practic ndrumtorul duhovnicesc al lui Mihail, iar mai trziu l urc pe ucenicul su pe
treptele slujirii arhieresti. O alt fat bisericeasc cu care s-a mprietenit studentul Mihail a
fost preotul din Harkov, Nikolai Sangusko-Zagorovski, care la scurt vreme urma s ajung
mrturisitor al credintei.
Aceeasi ncercare l astepta si pe Mihail. Desigur c familia de monarhisti convinsi
Maksimovici a primit cu mare durere evenimentele din februarie 1917. Cderea monarhiei a
ridicat toate oprelistile din calea celor mai josnice si mai cinice puteri potrivnice lui
Dumnezeu, pe care le-a cunoscut istoria mondial.
Despre activittile lui Mihail dup terminarea universittii stim foarte putin: avem
cunostint doar despre scurta lui slujb la judectoria regional din Harkov, la hatmanul P.P.
Skoropadski (1918) si n armata de voluntari. n schimb, este binecunoscut c nici prin gnd
nu-i trecea s-si ascund convingerile ortodoxe si monarhiste n fata criminalilor care
puseser minile pe putere. Astfel, el se ridic odat n mod deschis cu un protest n timpul
adunrii parohiale, n care toti si ddeau acordul pentru topirea clopotului bisericii, de frica
iudeilor. Iar cnd ncepur arestrile, ndemnurilor la prudent ale printilor si el le rspunse
amintindu-le de Acela Care a zis ct

*0 0j/F1 12 Tf8.64 0 TD 0.12 Tc e+ 1 12 Tf26.16 0 necunosal90 0 0 rg .l90 0 0 rg . TD8 ( ) Tj0 827j48.72 9 Tj0.12 Tc ( ) Tj0 Tc (lacu0 Tc (trecea) Tj4.08 Tc ( s)) Tj0 Tc (n) Tj0.84 Tc 4.08 Tc ( s) a s s s s s t T a s atss sss assssss ar xxparohiaAc (parohiaAc (parohiaAc (paro.48 0 TD ( ) Tcg Tc (m.48 0.2 Tc60 Tc (pru) Tj115.56 0 TD (den) Tj/F1+ 16.4 025Tjj0 Tep) Tlaj0 Tc ,,sije36uiflTc (m.48 0.2 Tc60 Tc (pru7TdtaE4ec01 Tciuiaje6j Tj0.12 Tc ( ) Tj0 Tc (ndemnurilTD (0 0 rg 70.92 ud)(m.48 0.2 Tc60 Tc (pru7Tdtalc) TjET1 1 1 rg 69.48 316.08 Tcg Tc (tTj0r.16) Tj0 Tc 16.4 025Tjj0 Tep)o7t9di3i) Tj0.72,ncep) j0 0 rg . 2ailTD i) Tj0.122,ncep) j0 0 rg . 2ail08 Tj0.6 Tc ( ) T Tj116.4 ubf5.336ncep)ot2Tjm( ) Tj0 Tc (el le r) Tji3i) Tj0. (a8 Tj0.6 Tc ( ) T Tj116.4 ubf5.336nceTep)o7t9di3iel le ra8 Tj8r6eTm93hA,u, 2nohial6(x) TjTu3f3 u7lrg 33Tj0.6 n.16 0 necunosa11 12 TfrTjm( ) Tj0 Tc (el lel 76c (Acela) Tj1.56 Tc ( ) Tj0 udo1) Ta8r621uS07trp7 a224.n n x n e l l 9 c 3 . 1 2 T c i u i a j 0 T i 7 a 5 6 T j 0 T j 0 . 7 u . c ( e l l 9 c 3 . 1 8 T j 0 9 j 2 1 8 - 0 0 9 j 0 0 o + d 6 ) c ( n ) T j 0 . 8 0 T c ( e l l e r ) T j i 3 i n x el le rel le rai m.48 0.a5ht.lvc 360.73f33p3m8 0.a5ht.lvc 3680.7u.c(el l9c3.18u3) Tj0.72,Tj0 Tc (el le r) Tji3,Tj0 Tc (el le r) Tji3,Tj0 Tcs5 rg . TD0rTj0 Tc (ar) Tj0.le rF1 12 Tf 8. 64 0 Ta8 g 0l i ( F1 12 p) o7t 9di 3i nn15 a22el leueprualcie2 Tc e+ 1 uv oa.K( le r) Tji3iel dtoj218-064.48rial6(x) TjTj1o4 ubf5.337i21nu0 , 23dr40e..j115.56 0 TD (den/F1 12 Tf g 3l96ilcie2 Tc a0sp)o7t7n5o.53, 2nTc (el dtoj218-0642 Tc a0sp)-terp/F1 12El9c3.1832 r8arohia.4 47t7n5o.53, 2nTc (el dno3Tj0.6 9c3T ,uTc e+ 1 uva2nTc (el dno3Tj0.6 9c3T ,uT Tlaj0 (el lel 76c (Acela) Tj1.56 pa22Drel dno3Tj0.6 9c36ncep),u.s0.6 9cn) Tfa42 Tc a0sppo0.6(Acela) Tj1.56 pa22Dre8e(8rial6(x) Tjnvec36lm34TjE6lmsp1pe .336naial6(x) TjTj1oT)r36dno36naial6(xi6.Mdbp1+ 1 uv ot0 na udo1)di03ial6(xi6.Mdbp1+ 1 uv or5.336naial6(x) TjTj1oT)r36dnoualciusa.(x) TjTj1oT)r36dnoualciusa.(x)xm.Csa.(x)n59p.1.56 pa22Drel dno3Tj0.6 9cnS07tc116.4 t97:2nu53.1leappg 3 aml2cp a8rvdusa.(x)Acelael l9c3.18u3n59pT7:2nue Tc epeial630 ct/5.337i2l.336nc16.4l 25o.dlt.el l9c3.18u3el l9c3.18u3el l9c.
6
Prsindu-si patria, Mihail a avut, n schimb, posibilitatea s-si mplineasc visul su
de demult: s devin student al faculttii de teologie. Noul student al Universittii belgrdene
(1921-1925) era nevoit s-si ajute familia aflat la strmtorare. Multi emigranti si aduc
aminte cum Mihail Maksimovici vindea n acei ani ziare. N. si M. Zernov si amintesc: De
statur potrivit, greoi si lat n umeri, cu obrajii rotunzi si buze rosii sub musttile roscate
ucrainene, ddea impresia unei mari forte. Comunica foarte putin cu ceilalti studenti. [...]
Tria ntr-o mare srcie, si sustinea existenta din vnzarea ziarelor. n anii aceia Belgradul
era acoperit de noroaie care pe timp de ploaie deveneau de netrecut. Maksimovici purta o
sub greoaie de blan si niste vechi cizme rusesti. De obicei nvlea n auditoriu cu ntrziere,
acoperit cu un strat gros de noroi de pe strzi, scotea din sn fr grab un caiet soios si un
ciot de creion si ncepea s-si noteze lectia cu scrisul su mare. Curnd adormea, dar imediat
ce se trezea si relua notitele. Multi dintre noi erau curiosi s afle ce fel de notite obtinea
Maksimovici, dar nimeni nu ndrznea s-i cear caietul s le citim. Acest student iesit din
comun a devenit episcopul cel mai iesit din comun al Bisericii n exil.
Sinodul arhieresc si Conducerea superioar a Bisericii Ruse din strintate (nucleul
Bisericii Ruse din exil), prezidat de mitropolitul Antonie Hrapovitki, s-au stabilit n Serbia.
Grupul de studenti rusi ai Faculttii de teologie au initiat un seminar pe care l-au numit
Frtia Cuviosului Serafim. Dintre lectorii acestui cerc se evidentia marele teolog, episcopul
Teofan de Poltava, cunoscut prin cercetrile sale dogmatice si, de asemeni, episcopul Gavriil
Celiabinski, care era apropiat de mitropolitul Antonie si tinea cursurile: Pildele Domnului,
Minunile Domnului, Dialogurile Domnului si altele. Alturi de Mihail, din Frtie mai
fceau parte si alti oameni deveniti mai trziu celebri, ca istoricul de patrologie, arhimandritul
Ciprian (Kern), istoricul de filozofie rus, protoiereul profesor V.V. Zenkovski, arhiepiscopul
Ioan de San Francisco (pe atunci, cneazul Dmitri A. Sahovskoi, poet si literat) si arhiepiscopul
de Chicago, Serafim. n 1924, mitropolitul Antonie, care-l cunostea bine pe Mihail, l numi
cntret al Bisericii Ruse din Belgrad.
n Iugoslavia, Mihail mai face cunostint si cu un alt viitor ierarh, Preasfintitul episcop
Vasili (Rodzeanko), care i va deveni ulterior si ucenic duhovnicesc, dar care pe atunci era
elev intern la un gimnaziu din Belgrad: [...] Pentru prima dat n viat am vzut un om cu
ochi att de plini de buntate: era un copil mare. Era chiar mai tnr dect mine, din acest
punct de vedere, era un copil mai mic. Imediat am stabilit cu el un limbaj comun al copiilor,
cu toate c el, desigur, nu mai era copil. El era cel despre care Mntuitorul a spus: De nu v$
vei ntoarce !i nu vei fi precum pruncii, nu vei intra n mp$r$ia cerurilor (Matei 18, 3); a
unora ca ace!tia este mp$r$ia lui Dumnezeu (Marcu 10, 14). Si mi-a luat ntreaga viat n
minile lui, din aceast prim clip sfnt si fericit si chiar pn la ultima clip cnd, dup
sfrsitul su, a venit deodat la mine. Nu stiu dac a fost vis, stare de semitrezie sau a fost
aievea, tin doar minte c dimineata devreme - la Londra, eram deja preot, nc tnr pe atunci
- deodat... cineva m-a btut n coast, destul de puternic. Si l vd pe vldica: sttea n
picioare - atunci era deja vldica Ioan - m priveste cu aceiasi ochi plini de buntate, dar mi
spune sever: Scoal-te si du-te s slujesti Sfnta Liturghie, imediat!. Am srit din pat, am
plecat imediat si am slujit Sfnta Liturghie [...].
ntre 1925-1927, Mihail, ucenicul vldici Antonie pred, ca nvttor de religie, ntr-o
scoal de stat din Serbia, ns nu-l mai putem numi Mihail. n 1926 mitropolitul l tunde
monah cu numele Ioan (n cinstea rudei sale, Sfntul Ioan de Tobolsk) si l hirotoneste
ierodiacon. n acelasi an, la praznicul Intrrii Maicii Domnului n Biseric, episcopul Gavriil
l hirotoneste ieromonah.
Printele Ioan sporea n dou domenii deodat: pedagogic-educational si teologic-
apologetic, ncercnd s-l tinuiasc de ochii omenesti pe al treilea: al nevointei ascetice.
7
Unul dintre absolventii Seminarului din Bitolia (Macedonia), unde a ajuns s predea
tnrul Ioan, ne-a pstrat amintirea nftisrii acestuia. [...] Odat sosi la Seminarul din
Bitolia un clugr foarte modest. Era ieromonahul Ioan Maximovici, rus de origine,
nftisarea sa nu producea vreo impresie deosebit, dar era n el ceva neobisnuit. Era de
nltime mijlocie, avea un pr negru, des, lung pn la umeri, pe fat nu avea nici un rid; ochii
mari scrutau cu atentie ncordat de sub claia de pr. Pe atunci nu-i crescuse nc o barb prea
lung. Nasul l avea drept, maxilarul de jos era lipsit de mobilitatea necesar, devenind astfel
o piedic pentru vorbire. Piciorul drept era mai scurt dect cellalt si purta un pantof
ortopedic, care bocnea n timpul mersului, mai ales pe coridor sau n clas.
Dar Domnul, Cel ce i-a spus Sfntului Apostol Pavel: Puterea Mea se desvrseste n
slbiciune (II Cor. 12, 9), l-a nteleptii si pe episcopul Nicolae Velimirovici; arhiereul
crmuitor al eparhiei de Ohrida (sub a crei ocrmuire se afla pe atunci si Seminarul din
Bitolia). nc din anii aceia acesta le spunea pstoritilor si: Dac vreti s vedeti un sfnt n
viat, mergeti la Bitolia la printele Ioan. Ceea ce episcopului Nicolae - propovduitorul si
inspiratorul renasterii religioase nationale n Serbia - i-a fost descoperit de intuitia sa
duhovniceasc neobisnuit, seminaristii din Bitolia au aflat pe cale empiric, prin
observatie.
Astfel, ctiva dintre ei au observat mai nti c profesorul lor rmnea treaz mult
vreme dup ce ei plecau la culcare si avea obiceiul s treac noaptea pe la toti seminaristii,
aranjndu-le pturile si nsemnndu-i cu semnul crucii. Apoi au descoperit c, de fapt, el nu se
culca deloc, ngduindu-si nu mai mult de un ceas-dou de odihn n timpul noptii, cnd sedea
pe jos, n fata icoanelor. Numai dup multi ani el recunoscu c, din momentul cnd a primit
haina monahal, nu s-a mai culcat niciodat.
Alt lucru pe care l-au descoperit studentii bitolieni la nvttorul lor l apropia de cel
pe care-l cinstea foarte mult, dreptul si sfntul Ioan de Kronstadt. La fel ca si printele
ntregii Rusii, printele Ioan se strduia s svrseasc zilnic Sfnta Liturghie si s se
mprtseasc n fiecare zi cu sfintele Taine. Adesea, cnd plecau acas n vacant,
seminaristii le povesteau apropiatilor lor despre neobisnuita lui concentrare din timpul
svrsirii Jertfei celei fr de snge.
Mai povesteau si despre postul neobisnuit pe care-l tinea nvttorul lor cel plpnd cu
trupul. Pregtindu-se pentru Liturghia de duminic, el nc de joi mnca mai putin ca de
obicei, iar vinerea si smbta abia se atingea de bucate, n prima si n ultima sptmn a
Marelui Post se nfrna cu totul de la mncare si numai Liturghia Pascal i nviora, n sfrsit,
trupul istovit de post si fata i se lumina de strlucire cereasc.
n fine, seminaristii bitolieni au descoperit c, la orice or din noapte, printele Ioan
putea fi gsit citind Biblia, astfel nct ntruchipa n sine modelul dreptului despre care s-a
spus: Ci n legea Domnului e voia lui !i la legea Lui va cugeta ziua !i noaptea (Ps. l, 2).
Rezultatul strdaniilor lui neobosite fu c, dup expresia Cuviosului Serafim, mintea lui a
ajuns parc s noate n cuvintele Sfintei Scripturi. Bunoar, fcea referire fr greutate la
capitole din crtile Noului Testament, adesea citnd dup numr si versetele lor. Nici nu-si
puteau nchipui studentii cte rugciuni stia pe de rost.
Asa era printele Ioan n timpul profesoratului su la Seminarul din Bitolia (1928-
1934), care ntretinea patru-cinci sute de studenti (mai ales albanezi, cehi, rusi, srbi). El i
nvta mai nti de toate prin exemplul su personal stiinta stiintelor, pe care o studia
ntotdeauna. Lectiile printelui Ioan erau eficiente si datorit bunei lui pregtiri, cci de mic
cunostea bine limbile europene, la Universitate le-a deprins pe cele vechi si era un excelent
cunosctor al literaturii patristice.
ngrijindu-se de seminaristii si, tnrul ieromonah nu uita nici de nevoile
duhovnicesti ale Bisericii. Si aici el urmeaz exemplul Sfintilor Printi care, materializnd n
viata si n pstorirea lor teologia practic, apelau si la cea teoretic, aprnd traditia
dogmatic de mai recentele false nvtturi. n vremea Sinoadelor ecumenice aceste false
nvtturi atentau la nvttura Biserici despre Persoanele Sfintei Treimi si despre taina
8
ntruprii lui Dumnezeu; n epoca isihast, atentau la nvttura despre energiile necreate si
despre harul Sfntului Duh, iar n perioada printelui Ioan ele deformau nvttura Bisericii
(despre Maica Domnului, care a fost sanctionat de catolicism n 1854 cu o nou dogm, iar
n filozofia rus au fost reprezentate de curentul destul de nclcit din punct de vedere
conceptual, dar suficient de influent, al sofiologiei. Acest curent, a crui esent const n
ipostazierea (ontologizarea) chipului ntelepciunii dumnezeiesti n persoana (Sofiei -
energia feminin Universal, privit n calitate de persoan a lumii create si, n acelasi timp,
introdus n nssi alctuirea firii dumnezeiesti (Sofia creat si Sofia necreat) -, a fost practic
deja prezentat n form final n numeroasele opere ale lui Vladimir Soloviov. Apoi a fost
amintit n scrierile de tinerete ale printelui Pavel Florenski, a fost romantat n imnurile
sofianice ale lui L. Karsavin si apoi propus spre revizuirea ca sistem a dogmaticii ortodoxe
de protoiereul Serghei Bulgakov. Cu acesta din urm intr n polemic modestul nvttor al
Seminarului din Bitolia.
n articolul publicat n 1928, Cinstirea Maicii Domnului si a lui Ioan Boteztorul si
noua orientare a gndirii teologice ruse, printele Ioan dovedeste cu ajutorul textelor Sfintilor
Printi inconsistenta ncercrii printelui S. Bulgakov de a-si fundamenta prin trimiteri
patristice fanteziile mariologice, legate de extragerea initial a Fecioarei Maria din firea
omeneasc comun si de asezarea ei pe aceeasi treapt cu Mntuitorul (n calitate de
mijlocitoare ntre firile dumnezeiasc si omeneasc, de co-ispsitoare a neamului omenesc si,
finalmente, de cvasi-zeitate feminin sui-generis, care s stabileasc echilibrul cu El,
considerat ca divinitate masculin). De asemeni, printele Ioan arat lipsa de temei a
ncercrii lui Bulgakov de a-l prezenta pe Sfntul Ioan naintemergtorul ca fiind dou aspecte
ale Sofiei.
n lucrarea aprut n acelasi an, Cum Sfnta Biseric Ortodox a cinstit-o si o
cinsteste pe Maica Domnului, printele Ioan se opreste n mod intentionat la mariologia
neocatolic, artnd c, atribuind Maicii Domnului cinstiri dumnezeiesti, rvnitorii lipsiti de
dreapt socotint i micsoreaz de fapt meritele (eliminnd, astfel, nevointa sfinteniei ei) si
pune n relatie aceste tendinte cu mai sus mentionatele inovatii ale sofiologilor rusi (care se
delimiteaz, n cuvinte, de nvttura neocatolic).
n fine, n articolul din 1930, nvttura despre Sofia, ntelepciunea dumnezeiasc
profesorul din Bitolia, bazndu-se pe scrierile liturgice si pe textele biblice, dovedeste
nefundamentarea ipostazierii ntelepciunii dumnezeiesti, care indic lmurit asupra Celui de-
Al Doilea Ipostas al Sfintei Treimi. Observnd, n locuri concrete, apropierea sofiologilor de
gnosticii secolelor II-III, printele Ioan evidentiaz esenta fenomenului sofiologiei: Mai mult
dect formal, noii filozofi se apropie de ereticii de demult, gnosticii. Si aceia, si acestia au
tendinta de a cunoaste toate tainele lumii de sus, de a localiza exact fiecare lucru ntr-o
schem nscocit de ei. Cea care-i conduce si prevaleaz este ratiunea omeneasc. Sfnta
Scriptur, adevrurile revelate sunt adaptate la nvtturi create de fantezia omeneasc si din
ele se ia numai ceea ce se potriveste si este n acord cu aceste nvtturi...
Nu este de mirare c un lumintor att de strlucitor nu a putut rmne mult vreme
sub obroc. O cunostint de-a printelui Ioan, sora Maria Dmitrievna Pavlenko, povesteste c,
ntlnindu-l n 1934 ntr-un tramvai din Belgrad, acesta i s-a plns c fusese convocat din
greseal n capital, n locul unui alt ieromonah Ioan, care urma s fie hirotonit episcop. A
doua zi printele i spuse c lucrurile s-au agravat mai ru dect crezuse el, ntruct el era cel
pe care doreau s-l fac episcop. Ca rspuns la obiectiunile lui, legate n primul rnd de
defectele de vorbire, n Sinod a fost fcut observatia spiritual c si Moise suferise de astfel
de dificultti.
Astfel, pe 28 mai 1934 Ioan deveni ultimul dintre episcopii hirotoniti de mitropolitul
Antonie. Ca rspuns la propunerea de a se retrage la odihn n China, ierarhul i scria
destinatarului su: Dar n locul meu vi-l trimit, ca pe propriul meu suflet, ca pe inima mea,
pe episcopul Ioan. Acest om mrunt, plpnd, aproape un copil ca nftisare, este de fapt, n
9
vremurile noastre de slbire duhovniceasc general, un model de trie si severitate ascetic.
Si episcopul Ioan se ndrept spre Shanghai.

Vldica sosi la locul noii sale slujiri n aceeasi zi n care, cu opt ani n urm, avusese
loc hirotonirea sa ca preot - era praznicul Intrrii Maicii Domnului n Biseric. Dar sarcinile
care-i stteau n fat erau incomparabil mai serioase: catedra vacant a episcopului Simon i
lsa o multime de datorii. Prima lui misiune a fost refacerea zdruncinatei unitti bisericesti cu
grecii, srbii si ucrainenii. Pe ultimii pur si simplu i alipi n mod remarcabil Bisericii Ruse
din exil, convingndu-i c si el era, din nastere, ucrainean si avea si o foarte lung genealogie
ucrainean. n acelasi timp s-a apucat de terminarea lucrrilor de construire a marii catedrale
n cinstea icoanei Maici Domnului Mijlocitoarea pctosilor, care a fost repede terminat
(mpreun cu casa parohial si cu clopotnita) si a devenit una dintre cele mai impresionante
biserici ortodoxe ale diasporei ruse (mai trziu, n perioada revolutiei culturale, a fost
distrus). Noul arhipstor trecu la organizarea nvtmntului religios si si lu ca regul s
asiste la examenele orale de catehism si la alte materii din toate scolile ortodoxe din Shanghai.
n paralel, vldica Ioan se ocup de construirea unui spital, a unor azile de btrni, a unei scoli
de comert, a unui gimnaziu pentru fete, a unei cantine sociale. De o deosebit grij din partea
lui se bucurar ntemnitatii, pentru care slujeste Sfnta Liturghie pe o mas srccioas din
nchisoare. Este asteptat ntotdeauna cu nerbdare si de bolnavii de la spitalul de alienati
psihic din mprejurimile Shanghaiului care, spre surprinderea general, l primesc cu blndete
si i dau ascultare (ca si posedatii, crora le ddea Sfintele Taine). n plus, cnd i vizita pe
bolnavi n marele oras Shanghai, vldica umbla ntotdeauna pe jos, refuznd s se foloseasc
de ricse.
Pe lng bolile trupesti si sufletesti, vldica Ioan ncepu s le vindece si pe cele
sociale, ngrozindu-se de srcia disperat care domnea n mahalalele din Shanghai si vznd
copii aruncati n strad (unii dintre ei deveneau hran pentru cinii vagabonzi), el nu se
multumi cu msurile individuale (se cunosc cazuri cnd le mprtea cersetorilor toate lucrurile
sale, rmnnd chiar fr sandale) si, asemeni Sfntului si dreptului Ioan de Kronstadt, pe
care-l cinstea foarte mult, ntemeietorul celebrei Case a hrniciei, deschise n 1935 un
Orfelinat al Sfntului Tihon din Zadonsk. Aici i-a adunat pe copiii orfani si pe cei ai printilor
nevoiasi (pe o fetit a cumprat-o de la un chinez contra unei sticle de vodc) si nu le ddea
doar mncare, ci se ocupa si de educatia lor, le organiza serbri de Crciun si, desigur, i
obisnuia cu viata Bisericii. La scurt vreme dup nfiintarea sa, orfelinatul putea ntretine pn
la o sut de copii simultan, iar n total trecur prin el n jur de trei mii si jumtate de copii.
Uneori proviziile se subtiau si odat, n anii rzboiului, se terminar cu totul. Cnd vldica a
fost nstiintat c nu mai aveau cu ce hrni copiii, el a spus: Dumnezeu ne va trimite si
petrecu toat noaptea n picioare, la rugciune. A doua zi, n zorii diminetii sun soneria si n
us apru reprezentantul unei organizatii, cu o donatie consistent pentru orfelinat. Cei care au
trecut prin orfelinat nu-l uitau niciodat pe episcopul si printele lor, pstrnd legtura cu el si
dup ce acesta prsi China.
Vldica Ioan iubea foarte mult dumnezeiestile slujbe si rnduiala bisericii. n fiecare
joi, n Shanghai se tinea consftuirea preotilor. Dac cineva lipsea, vldica i cerea un raport
explicativ. La aceste consftuiri, cea mai mare parte a timpului era dedicat problemelor
liturgice. Vldica i ntreba pe preoti despre particularittile slujbelor pe care urmau s le
svrseasc, verificndu-le cunostintele. El nsusi svrsea, fr exceptie, toate slujbele de pe
parcursul unei zile, neacceptnd nici un fel de prescurtri, nici pe cele mai comune si mai
rationale. Uneori citea la pavecernit cte cinci si chiar mai multe canoane (ca s-i
cinsteasc pe toti sfintii pomeniti), rmnnd adesea n altar si dup Liturghie pn la orele 3-
4 dup amiaz, ntruct, cum singur mrturisea, i era greu s se desprind de rugciune si s
11
organizar un pluton de paz permanent, format din cteva persoane, care alctuiau un
cordon strns n jurul su. Situatia s-a complicat si mai mult cnd arhiereul ntistttor al
Bisericii Ruse din exil, arhiepiscopul Victor, a fost numit reprezentantul Patriarhului Aleksei I
n Orientul Deprtat si cnd toti episcopii Orientului Deprtat s-au supus hotrrii acestuia de
a trece sub jurisdictia Bisericii Ortodoxe Ruse
8
. Vldica Ioan nu i urm indicatia. Pentru
refuzul de a-si declina jurmntul fat de Sinodul Bisericii Ruse din exil, arhiepiscopul Victor
l-a ndeprtat pe vldica printr-un decret special, interzicndu-i s svrseasc sfintele
slujbe; n acelasi timp, Sinodul Bisericii Ruse din exil promulg numirea vldici Ioan n
functia de arhiepiscop cu supunere nemijlocit fat de Sinod. ndeprtarea vldici Ioan a avut
o consecint la care arhiepiscopul Victor nu se asteptase. n loc s prseasc Sinodul,
arhiereul de Shanghai urc n amvon si si exprim public fidelitatea fat de jurmntul dat
Bisericii Ruse din exil, adugnd, referitor la edictul cu privire la ndeprtarea sa: M voi
supune acestui edict numai atunci cnd mi se va demonstra cu ajutorul Sfintei Scripturi si a
legilor oricrei tri c sperjurul este o virtute, iar fidelitatea fat de jurmnt, un pcat grav.
Aceast manifestare public a vldici a salvat vietile multor rusi din China, ntruct foarte
multi dintre cei repatriati n acea perioad si-au regretat apoi naivitatea.
Pe japonezi trebuia s-i obligi s te respecte, pe agentii stalinisti trebuia s-i suporti,
dar al treilea dusman era cel mai greu de nvins, deoarece cu el trebuia s convietuiesti.
Dramatismul situatiei era legat de faptul c dusmanii vldici Ioan nu erau serghieni, ci ai
nostri, cei care aveau o atitudine extrem de critic chiar fat de serghieni, convinsi fiind c
numai ei sunt purttorii purittii ortodoxe. Aceast discordie dintre vldica Ioan si o parte a
ierarhilor Bisericii Ruse din exil, care si ncepuser activitatea n Iugoslavia, o dat cu el, n
timpul mitropolitului Antonie, a aprut o dat cu sosirea sa la Shanghai. Cnd, n 1938,
vldica Ioan a sosit din Shanghai n Iugoslavia, la Consftuirea Bisericeasc a clericilor si
mirenilor rusi de pretutindeni, au aprut deja declaratii mincinoase mpotriva sa. El nsusi, la o
sesiune a consftuirii, a citit o astfel de clevetire, care nu a fost luat n serios - fapt la care a
contribuit si primirea din Shanghai a unui raport total diferit, care exprima recunostinta si
dragostea pstoritilor - att rusi, ct si chinezi - fat de episcopul lor.
Printele Gheorghi Larin a fost martorul unui astfel de episod iesit din comun. Era o zi
obisnuit si Sfnta Liturghie era svrsit de un preot al catedralei din Shanghai. n timpul
predicii, acesta l critic pe vldica, artndu-l cu degetul si folosind cuvinte ca sarpe,
scorpion, broasc, fariseu si altele. Mult lume fu consternat de comportamentul
preotului si l rug pe vldica s-l pedepseasc pe ndrznet, dar acesta nu ntreprinse nici o
msur, spunnd c este problema sa personal.
ns polemicile perioadei Shanghai reprezentau doar primul act al tragediei,
desfsurate ulterior si ncheiate cu aproape cel mai ntunecat eveniment din istoria exilului
rus. ncepnd s-l ispiteasc pe vldica prin confratii si mincinosi, vrjmasul neamului
omenesc hotr ca, prin mijlocirea celor aflati deja n stpnirea lui, s se descotoroseasc de-
a dreptul de vldica. Astfel, un preot posedat ncerc de dou ori s l otrveasc, preot care
apoi a scris articolase veninoase despre el n diferite ziare. Prima dat, suspectnd c ceva era
n neregul, vldica a refuzat s mnnce, a doua oar otrava a fost pus n sticla folosit
pentru cltirea sfntului potir, dup Liturghie. (Pe patul mortii, bolnav de cancer, smintitul
mrturisi cu pocint arhiepiscopului Ioan pcatele pe care le fcuse fat de el.)
Dar povara urii cu care dreptul este nconjurat de puterile ntunericului este
ntotdeauna compensat de darurile harului care i se dau. n Shanghai ncep minunile vestite
n toat lumea ale vldici Ioan.
Medicul N.N. Barabanov ne-a povestit c, odat, vldica a fost chemat la un copil
muribund. Intrnd n apartament, episcopul se ndrept direct spre camera n care zcea
copilul, cu toate c nimeni nu apucase s i-o arate. Fr s mai cerceteze copilul, el czu n

8
Celei din U.R.S.S. O dat cu Revolutia Rosie si cu masiva emigrare a unei prti a ierarhilor si a credinciosilor
rusi, Biserica Ortodox Rus se scindeaz, ca jurisdictie (nu si dogmatic), n Biserica din tar si cea din exil.
12
genunchi n fata icoanei si se rug ndelung, apoi i ncredinta pe adulti c totul va fi bine.
Spre dimineat, copilul se simti mai bine si curnd s-a vindecat complet.
Iat o mrturie din arhiva spitalului regional din Shanghai. Liudmila Dmitrievna
Sadkovskaia, pasionat de clrie, a fost odat azvrlit jos de pe cal si, lovindu-se zdravn cu
capul de o piatr, si-a pierdut cunostinta. Consiliul de specialisti ai spitalului a declarat-o
irecuperabil, dndu-i foarte mici sanse de supravietuire chiar pn a doua zi: pulsul aproape
c nu se auzea, capul era spart, aschii rupte din craniu presau asupra creierului. Chiar dac
inima ar fi suportat operatia (ceea ce era foarte putin probabil), femeia ar fi rmas surd, oarb
si mut. Sora ei l-a implorat pe arhiepiscopul Ioan s vin la spital. Vldica Ioan le porunci
tuturor s ias afar din salon si, timp de vreo dou ore, se rug lng capul femeii. Apoi
chem medicul si-l rug s examineze bolnava. Cu uimire, medicul constat c avea pulsul
unui om sntos si fu de acord s nceap imediat operatia, dar numai n prezenta
arhiepiscopului. Dup operatie, Sadkovskaia si veni n fire si ceru s bea. Ea vedea si auzea
totul, iar apoi a putut chiar s vorbeasc. Dup asta, a mai trit cteva zeci de ani.
Doamna E.M. Brinner ne-a comunicat ce i-a povestit sora de caritate a spitalului
Frtiei Ortodoxe Ruse. Odat, pe la orele 3 noaptea, a fost chemat de un grav bolnav, dare o
rug s-l cheme numaidect pe vldica, ntruct i era foarte ru si vroia ca arhiepiscopul s-l
mprtseasc. n acea noapte se iscase o furtun nprasnic - un taifun, nsotit de ploaie
torential si vijelia a rupt toate cablurile aeriene. Sora i-a rspuns muribundului c nu putea
s-i ndeplineasc cererea, ntruct telefonul nu functiona si nu putea prsi spitalul pn la
orele 6 dimineata. Dar bolnavul nu se linistea. Si iat c, peste 30-40 de minute, se auzi un
ciocnit puternic n poart; portarul, ntrebnd cine este, auzi: Deschideti, sunt arhiepiscopul
Ioan, am fost chemat aici, sunt asteptat. Si, vznd-o pe sor, el o ntreb: Unde e acel grav
bolnav care m asteapt? Conduceti-m la el.
Un caz similar de clarviziune a arhipstorului shanghaian a fost consemnat de medicul
Spitalului rusesc (dr. Bill). Era odat internat acolo o femeie foarte grav bolnav, care i ruga
pe toti s-l cheme pe vldica Ioan, ca s-o mprtseasc si s se roage pentru ea. Medicul de
salon le-a spus infirmierelor s nu-i tulbure pe vldica, ntruct bolnava tot avea s moar. A
doua zi vldica sosi la spital si se ndrept exact spre salonul cu pricina, spunndu-i bolnavei:
De ce m deranjezi din rugciune? Acum trebuie s svrsesc Sfnta Liturghie. El o
mprtsi cu Sfintele Taine, i ddu blagoslovenie si plec. Spre surprinderea medicilor,
bolnava ncepu repede s se nsntoseasc.
Ana Petrovna Lusnikova era profesoar de canto si s-a ocupat odat de corectarea
dictiei lui vldica, pentru care el i lsa regulat cte o bancnot de 20 de dolari. n 1945, n
timpul rzboiului, ea era pe moarte n Spitalul francez. Seara trziu, fiind n agonie, ea l
chem pe vldica Ioan, dar vldica nu putea fi atunci chemat n spital, ntruct n timpul
rzboiului, spitalul se ncuia pe timp de noapte. Nici un fel de nduplecri nu avur efect, ci ea
continua s-l cheme: Vldic, vino! Vldic, vino!. Si iat c la apogeul furtunii (si atunci
era un taifun nsotit de ploaie torential), ea vzu cum, prin usa deschis a salonului, apru
vldica, ud leoarc, si se apropie de ea. Vrnd s se conving c era el, ea l atinse si l ntreb
dac era realitate sau vedenie. Vldica zmbi si o ncredinta c era realitate, o mprtsi,
dup care bolnava dormi 18 ore. n acelasi salon mai era o bolnav, care a vzut cum vldica
a mprtsit-o pe Lusnikova. Dar ceilalti n-au crezut-o si spuneau c vldica nu avea cum s
intre noaptea n spitalul ncuiat. Nu a crezut-o nici sora, pn cnd, fcnd patul, nu a
descoperit sub pern o bancnot de 20 de dolari, pe care vldica a lsat-o special, ca semn al
vizitei sale, stiind ct trebuint de bani avea Lusnikova n spital.
Mai putin cunoscut este un caz de clarviziune a vldici care, dup opinia noastr, le
ntrece pe multe din cele cunoscute. Una dintre ucenicele din Shanghai ale arhiepiscopului
Ioan, Vera Terehova povesteste c prietena ei, Ana Leonova, si-a pierdut sotul n anul 1945:
pe cnd era la Mukden, a fost capturat de agentii sovietici si trimis ntr-un lagr de
concentrare din Siberia. Cnd, peste trei ani, fiind deja n Filipine, ea s-a dus la arhiepiscopul
Ioan, ca s-i cear binecuvntare s nceap actiunea de divort (ntruct, oricum, sperante s-si
13
ntlneasc sotul nu erau), el i-a spus: Dac vreti, puteti ncepe actiunea, dar v veti mai
vedea sotul. El nu s-a nselat nici de aceast dat: peste douzeci si opt de ani, cutrile fiicei
ei s-au ncheiat cu succes si sotul ei sosi la San Francisco.
Si iat cum vldica a ntrit odat credinta unei femei, care ulterior a intrat n
monahism, devenind maica Augusta. n 1939, fiica ei plec n Italia, la sotul ei. Dar viata ei
nu s-a aranjat acolo: sotul mai locui cu ea doar unsprezece zile; apoi plec n Africa, lsnd-o
cu printii lui, care au izgonit-o n strad, fr nici o surs de existent; nici mcar nu
cunostea limba. Ea se hotr s nu mai mearg la biseric dar, auzind de pe strad cntrile din
catedral, n timp ce se ndrepta spre niste prieteni, intr totusi n catedral. Tocmai slujea
vldica, altarul era deschis. Si iat c vldica rosti: Veniti, mncati, acesta este Trupul Meu
si Acesta este Sngele Meu... - si fcu o plecciune pn la pmnt, n acest moment, dup
cuvintele vldici, ea vzu cum apare o flcruie care se coboar n potir forma flcruiei era
asemntoare unei flori de lalea, dar mai mare. Niciodat nu si-a nchipuit c va vedea
sfintirea cu foc a Sfintelor Daruri. Din acel moment credinta se nclzi n ea, de la focul
credintei arhiepiscopului Ioan.
Lidia Liu i-a scris odat o scrisoare vldici, cerndu-i ajutor pentru o vduv cu copii,
dar nu a primit nici un rspuns. Trecu un an si vldica sosi n Hong-Kong, o descoperi pe
femeie n multimea de oameni si i spuse: Sunteti cea care mi-ati scris o scrisoare!. Ea a
rmas nmrmurit, ntruct stia c vldica nu o mai vzuse niciodat. Dar i-a fost dat s vad
si mai mult. Cnd, stnd n fata analogului, vldica a nceput s predice, ea a vzut, mpreun
cu mama ei, c era nconjurat de o lumin pogort de sus, a crei strlucire era lat de un
picior
9
. Si sotul ei, care sttea putin mai departe, a vzut acea lumin si multi alti credinciosi.
Lumina care-l nconjura pe vldica era vzut doar de cei credinciosi, dar lumina lui
Hristos strlucea, prin el, tuturor. Odat, n Sptmna Luminat, vldica a sosit la spital s-i
viziteze pe ctiva rusi de acolo. Trecnd printr-unul dintre saloane, el s-a oprit n fata unui
paravan care acoperea un pat; pe pat zcea o btrn evreic muribund. Vldica a ridicat
crucifixul deasupra paravanului si a strigat cu glas tare: Hristos a nviat!. Dup aceasta ea
ncepu treptat s se vindece si curnd prsi spitalul. Acesta nu este singurul caz de vindecare
a iudeilor (unii dintre ei au trecut dup vindecare la Ortodoxie).

O dat cu venirea la putere a comunistilor, n fata vldici Ioan se ridica o nou
problem: turma rmas trebuia grabnic evacuat. Calea spre libertate trecea prin Arhipelagul
Filipinez.
Nu s-au pstrat mrturii amnuntite despre cum acest nou Moise gngav l-a scos pe
Israelul su afar din casa de robie a Chinei comuniste, dar se stie cu certitudine c
insulele Pacificului, care ar fi trebuit s li se pc (dar ) Tj235.92 pi8 0 TD 0 Tc (u) Tj2.4 Tc .4 Tc ( ) Tc ( ) Tj0 Tc (riz70.92 26j/F1+ 1 12 Tf52.68 0 TD (*) Tj/F1 12 Tf52nsulele) Tj0.36 Tc ( ) Tj0c (dar ) Tj0Tf52.68 0 TD (*) Tj/F1tla ( ) Tj/F1 12 Tf5.28 0 TTj/F1tla (F1 12 TD (Tf52.68 0 TD (*) Tj/F1tla ( )e8 0 TD (*) Tj/F1tla ( )e8b 12 Tf5.28 0 TD (di) Tj 0 i sulele) Tj0.36 Tje2 Tf5.28 6u6(l0 TD ( ) TjET1 1 1 rg 69.48 343.68 456.736 Tc e/F1+ 1 12 Tf52.68 0 TD (*) Tj/F1 12 Tf52nsu2.52 T) Tj0Tf52.68 0 p60.24 Tc ( ) Tj0 Tc (care) Tj0.24 Tc (4.28 6u6(l0 TD ( ) TjE0.24 Tc (4.28 6u6ce 0 TtE0.24 Tc (4.28 6u6c8c2.4f52.68 0 p60.24 Tc ( ) Ta) op52nr0.24 Tc (4.28 6u6ce 0o62.4 rd.4 rdzd.24 Tc rg 69.48 343.68 456.736 Tc e/F1+ 1 12 TDj2.4 Tc ( ) Tj0 Tc (robIj/F1 12 Tf5.28 0 TDF1tla ( ) Tj/F1 12 Tf5.28 0 152.68 0 p60.24 Tc ( ) Ta) op52nr0.24 ctDTc (v 12 Tf1pej2 Tc (serc26j/F1 1 12 Tf52u. (ul ) TjET1 1 1crl1 12 Tf5.28 0 TD 0 Tc (masej0 Tc (rabnic) Tj89.4aTj7c) Tj0.24 Tc ( s) Tj/s) ) Tj/F26 TD 0( ) Tj/s7et7c) Tj0.24 Tc ( s) Tj/sjE0.24 Tc (4.28 6u6ce) Tj6u6c8 Tc (din) Tj2.4 Tc ( ) Tj0 Tc (casa) Tj2.4 Tc ( ) Tj0 T5i Tc (a) 3pu30.6 Tc ( p) Tj/F1+ 162DTc (v 128 Tc ( )Tc ( ) Tj0 Tc (ridica) Tj2.4 Tc ( 0.24 Tc (4.28 6u6ce) Tu.4aTj7c) Tj0.24 Tc ( s)) Tj/.3n.24 Tc 2.24 0 TD ( ) Tj/F1 12 Tf7serc26j/F1+ 1 12 Tf52u. (ul ) Tjc26j/F1+ 1 12 Tf52u. (ul ) Tjc26j6Tj/s7et7c) Tj0.24 Tc ( s) Tj/s9u. (ul )d12 0 T 12( s) Tj/s9u. (ul 52u.iaet7c) Tj0.24 Tc ( s) Tj/sjE Tj2.4 Tce91ubD (-) Tj3.96 0 (ul 52u.ia ) Tj/F1 12 Tf5.28 0 TD 0.48 Tc ( )s(456.48 13.8 re fBT0 0 0 rg t7tnj/F1 12 Tf5.28 0 T( ) Tjau9Tj2.4) Tpa131 Tc ( ) Tj0 Tc (se) Ter.28o21e 6u6(l0 4 Tj/F1 o2 rg t7tnj/F1 12 Tf5.281 1 rg 69.48 288.48 456.48 13.8 re fnr17redrcce 0 TtE0.24 Tc (4.28 6u6c8c2.31 12 Tf35.16 0 TD ( ) Tj/F1 12 Tf.)2 Tf52nsu2.a) Tj/F1 12 Tf.)2 Tf52nsu8 re fnae35.16 0 TD 0Tce91ubD (-) Tj3.96 0 (ul 52u.ia ) Tj3rdAtj/F1 12 Tf, Tc (din) Tj2.4 Tc (0 Tc (treb( ) Tj/F1 12 Tf58 re fnae35.16 0 TD 0Tc Terj0 69.48 260.88 45j0 Tc i8 Tc (din) Tj2.4 Tc ( ) ) Tj0 Tc (trebuit) T6eulele) Tj0.36 Tc ( ) Tj/F1 12 Tf58 re fnae35.16 0 TD 0Tc Ter5 re TjO9*) Tj/F1tla ( )e8b 12 Tf5.28 ) Tj/F1 12 Tf5.28 0 s2Tjc26j6Tj/s7et7c
tu1Tc cf52u. (ul ) TjET1Tf5eda97et7ccertitudinetrebuit s1 Tj2.ainsulelenurebuit s s
14
ns era clar de la bun nceput c primitoarele dar primejdioasele insule de la captul
pmntului nu puteau constitui un adpost permanent pentru refugiati si n scurt vreme
vldica a nceput s se ocupe de obtinerea permisului pentru trecerea lor n America. La
consulatul S.U.A., din Manila a fost primit neprietenos si reiesi chiar c, pentru mplinirea
cererilor lui, aproape c-ar fi fost nevoie de schimbarea legilor americane de imigrare.
Ajungnd apoi la Washington, vldica hotr s nu se miste din loc, pn cnd cererea nu i va
fi satisfcut, ntors la Manila, ncptnatul arhiepiscop se ndrepta a doua zi spre Ministerul
Afacerilor Interne. V.A. Reyer, care-l cunostea foarte bine, si aminteste c i se fixase
audient la Minister a doua zi la orele 9, iar la orele 8 acesta l-a surpins nc dormind n
genunchi. Vldica s-a sculat imediat si peste cteva minute sttea, nepieptnat, n fata usilor
ministerului. Argumentele lui Reyer c la un ministru trebuie s te prezinti ntr-o tinut
cuviincioas nu avur nici un efect asupra lui - fiul de maresal al nobilimii nu ddea
important unor asemenea amnunte (nici lund n considerare faptul c ar fi trebuit
nmultite cu o ntrziere de aproape o or). Si vldica avu dreptate: ministrul era
ntruchiparea amabilittii si i-a promis s fac tot posibilul pentru usurarea situatiei jalnice a
refugiatilor rusi de pe insula Samar. Pentru mine a devenit evident - spune Reyer referitor la
aceasta - c vldica nu putea fi nici zugrvit, nici msurat cu msuri omenesti. Domnul l
nsotea n toate treburile lui si ceea ce nou ni se prea imposibil nu reprezenta o piedic pe
drumurile lui. Nici filipinezii nu puteau s nu simt aceasta, stiind, mai ales, si despre
puterile eliberate de el pe insulele lor. Multi cunosteau cazul vindecrii la Manila a fiului
unei persoane foarte sus puse.
Si mai mult l proslvi Dumnezeu pe bineplcutul su n orasul Guan, ntr-un spital
filipinez unde se aflau si rusi grav bolnavi. Vldica mergea adesea acolo, de obicei l nsotea
cu aceste ocazii viitorul preot G. Larin, care ne-a povestit urmtoarea ntmplare. ntr-una
dintre vizitele lor, intrnd n salon, ei au auzit venind de departe tipete sfsietoare.
Interesndu-se despre ce era vorba, ei au aflat c o bolnav n stare disperat fusese mutat n
spitalul vecin american, ca s nu-i tulbure pe altii cu tipetele ei. Vldica hotr s se duc la ea
imediat, iar ca rspuns la sfaturile insistente ale sorei medicale ruse de a nu se duce la ea,
ntruct bolnava emana o duhoare respingtoare, el zise: Asta nu nseamn nimic. Vldica a
pus sfnta cruce pe capul femeii si a nceput s se roage, apoi a spovedit-o si a mprtsit-o si
cnd era gata de plecare femeia nu mai tipa, ci doar gemea ncetisor. Cnd, ntr-una dintre
vizitele lor urmtoare, Larin cu vldica tocmai se urcau ntr-un jeep n curtea spitalului,
femeia tsni din cldire ca un fulger si se arunc la picioarele arhiepiscopului. Era acea
bolnav incurabil.
Rugciunea vldici Ioan domolea chiar si stihiile. Cnd refugiatii rusi se interesau la
bstinasi de pericolul taifunelor, aceia se mirau de ntrebrile lor, rspunzndu-le c nu aveau
de ce s se team, ntruct Sfntul vostru d ocol n fiecare noapte ntregului lagr si l
acoper cu semnul crucii din cele patru directii. Si, ntr-adevr, de-a lungul celor douzeci si
sapte de luni de sedere a rusilor n Tubabao, o singur dat au avut ocazia s vad taifunul,
dar si acela si schimb cursul, ocolind insula. Dar imediat ce majoritatea rusilor au prsit
insula, aceasta a fost lovit de uragan, care a mturat totul n calea sa.

Urmtorul capitol din viata vldici Ioan prezint pentru cronicar o dificultate
deosebit. Sunt foarte multe evenimente care se suprapun permanent si n timp, si n spatiu.
n 1951, Sinodul arhieresc l-a numit pe vldica ntistttor al eparhiei Europei de
Vest. Cltoreste nencetat la New York, la sedintele Sinodului si adesea nu se stie clar unde
s-au petrecut evenimentele relatate de martori: n Lumea Veche sau n Lumea Nou, sau n
timpul vreunui zbor de-al vldici cu avionul dintr-o Lume n alta? La nceput, sediul
activittii sale este stabilit la Paris, apoi este mutat la Bruxelles, apoi iarsi la Paris. Dar si la
15
Paris locuieste cu ntreruperi: resedinta sa principal devine Scoala de cadeti de la Versailles
si foarte adesea poate fi ntlnit la Medon sau la Provemon (unde a fost mutat cunoscuta
mnstire de clugrite Lesninsk), la Cannes, dar si n toate celelalte orase ale Frantei n care
s-au pstrat parohii ruse ortodoxe, azile si cmine de copii. Astfel c n Franta este cunoscut
de toat lumea, dar cu mare greutate poate fi ntlnit: cci trebuie s viziteze si parohiile din
Germania, s asiste si la conferintele episcopale de la Geneva, s le poarte de grij
emigrantilor rusi din Italia (mai ales din Trieste, unde fugiser de comunistii iugoslavi,
precum confratii lor din Asia, de comunistii chinezi), s sustin si Biserica Ortodox din
Olanda sau s participe la o sfnt slujb n Africa de Nord. Apoi, iarsi Parisul, Bruxelles,
cltoria dus-ntors cu avionul la New York...
Ca si n China de dup rzboi, diaspora rus din Europa de Vest a devenit arena unor
dure conflicte jurisdictionale. Parohiile Bisericii Ruse din exil din Europa Central au trecut
sub jurisdictia Patriarhiei Moscovei, iar cele din Franta erau tot mai des cucerite de
Patriarhia de Constantinopol de care, ncepnd din 1947, dup multe peripetii, se atasaser
definitiv partizanii mitropolitului Evloghie. Biserica Rus din exil avea de suferit si destule
dificultti de ordin material, nsusi vldica Ioan rmnea deseori fr acoperis si doar gratie
ajutorului surorilor Mnstirii Lesninsk a putut cumpra o cas micut la Paris, pe strada
Claude Lorrain, n care a deschis o biseric. Acest paraclis miniatural n cinstea Tuturor
Sfintilor care au strlucit pe pmntul Rusiei este n prezent singura parohie a Bisericii n Exil
din Paris.
Legendele despre vldica Ioan sunt nc vii pn astzi si la Bruxelles, mai ales n
biserica-memorial n cinstea Sfntului Iov Multptimitorul si spre pomenirea
11
lui Nikolai al
II-lea, a familiei tariste si a tuturor rusilor ucisi n vremurile de restriste de stpnirea atee,
sfintit n 1950, unde a fost, de asemeni, ntiul paroh. Rusii emigranti si amintesc de slujbele
svrsite de vldica la Cannes si la Mnstirile Provemont si Fourquet; exist de asemenea si
o fotografie de-a sa n timpul svrsirii Sfintei Liturghii la Tunis (ntre doi slujitori, nconjurat
de o aureol strlucitoare).
Episcopul Vasili (Rodzeanko) (pe atunci, doar preot de mir) si aminteste de o
ntmplare minunat, petrecut pe cnd pstorea n Europa Occidental:
,,Ne ntorceam la Paris de la Londra, unde am petrecut perioada de var, ca s ne
ntlnim cu sora mea, care locuia n acea vreme la Londra, si cu multe alte rude si prieteni. Si
preoteasa mea, Dumnezeu s-o ierte, s-a mbolnvit dintr-o dat. Nu stiu cum s-a ntmplat:
avea o durere groaznic n sold, nu mai putea s pseasc, nu putea s se miste, si abia am
adus-o la scoala unde locuiam, de la Versailles. Imediat am chemat un medic francez.
Medicul a examinat-o ndelung, a cltinat din cap, m-a luat deoparte si mi-a zis: Trebuie s
v obisnuiti cu ideea c niciodat nu va mai putea merge. Va trebui s-i cumprati un fotoliu
special, cu rotile si asta, pentru ntreaga viat. Totusi, o vom trimite la spital pentru un
examen complet si definitiv. Puteti s v nchipuiti: dup toate ncercrile prin ; care am
trecut, dup ce am stat n nchisoare (n Iugoslavia comunist), dup toate greuttile prin care
a trecut si sotia, v nchipuiti asa ceva?!
n acest timp, vldica Ioan era plecat din oras. Cnd s-a ntors, a aflat despre cele
ntmplate, m-a chemat imediat si mi-a spus: Nu te ngrijora. Mine o s vin si o s-o
mprtsesc. Apoi puteti s-o duceti la spital. El a slujit singur Liturghia (care se tinea ntr-o
cas, amenajat ca biseric a scolii), cci eu am rmas cu sotia. Si iat c, imediat dup Sfnta
Liturghie, el a venit complet mbrcat, tinnd n mini sfntul potir. S-a oprit n dreptul usii si
a strigat: Maria, scoal-te! Vino s te mprtsesti. Si, deodat, ea se scul si veni. El a
ntrebat-o: Te doare?. Nu. Ei, atunci vino si te mprtseste. Te-ai mprtsit? Acum
du-te iarsi si te culc. Ea se culc. Parc era n vis. Vldica a plecat napoi n biseric, s se
mprtseasc si el, iar eu am rmas cu ea. Maria mi spuse: Mi-a trecut durerea. Nu mai

11
Fiind construit si sfintit nainte de proslvirea tarului martir Nikolai al II-lea si a ntregii familii tariste,
numele tarului si al familiei sale nu puteau constitui nume de hram.
16
simt nimic. Cu toate acestea, dup amiaz a sosit salvarea si a dus-o la spital. A stat acolo
cteva zile, iar apoi au trimis-o acas, cu un bilet din partea medicului: La ce ne-ati trimis-o?
E sntoas tun, n-are nimic. Ce-a fost, cum a fost - numai Dumnezeu stie. Eu doar
povestesc ce a fost.
Fiica duhovniceasc a vldici, Zinaida Guilleme si aminteste cum, mpreun cu un
ucenic al vldici, printele Mitrofan (care a fost tuns de el), ddeau noaptea mpreun ocol
caselor si cartierelor pariziene din apropierea bisericii, pe care vldica le stropea pe fiecare n
parte cu sfnt agheazm (la fel fcea si cu cutiile postale). Multi parizieni, care-si aduceau
copiii ca s fie stropiti cu agheazm, si aminteau vreme ndelungat de aceasta (iar cnd l
nstiintau pe vldica de nsntosirea copiilor lor, acesta se fcea c nu ntelege despre ce-i
vorba). Una dintre slujbele lui svrsite n strad a fost retinut si de reporteri. S-a ntmplat
la Marsilia, unde vldica a hotrt s svrseasc o pomenire pe locul uciderii regelui srb
Aleksandr I Karagheorghevici ( 1934). Din timiditate, nimeni dintre subalternii si nu a voit
s slujeasc mpreun cu el. Fr sovire, vldica a plecat singur, s-a oprit la locul cu pricina,
a curtat cu mtura un petic de trotuar, si-a deschis micul geamantan si, spre uimirea
marseillezi-lor, aseznd pe locul mturat vulturul episcopal
12
, a aprins cdelnita si a nceput s
slujeasc.
Una dintre lucrrile cele mai importante ale vldici Ioan din perioada pstoririi lui
europene a fost restabilirea cinstirii n Biserica Ortodox a sfintilor de demult ai Apusului.
Este vorba despre acei cuviosi care s-au nevoit n trile apusene pn la desprinderea
catolicilor de Ortodoxie n 1054 si care n-au fost inclusi n calendarele ortodoxe.
El a prezidat Consftuirea Episcopilor de la Geneva din 29-30 septembrie 1952, care a
adoptat rezolutia referitoare la cinstirea sfintilor din Apus. Vldica a ntocmit un raport despre
Sfntul Ansgarie, lumintor al Danemarcei si al Suediei (865) si a sustinut cinstirea lui,
remarcnd c, de vreme ce nsusi Domnul l-a proslvit, ar fi o ndrzneal din partea noastr
s nu-i cinstim ca pe un sfnt. Tot atunci s-a pus problema cinstirii si a altor sfinti de demult
ai Apusului. Lista lor este prezentat n rezolutie:
1. Sfntul Victor, mucenic al Marsiliei (304);
2. Sfntul Pothinus, sfintit mucenic, predecesorul Sfntului Irineu al Lyonului la
scaunul lui (177);
3. Alti mucenici ai Lyonului, care au suferit, totodat, n timpul domniei lui Marc
Aureliu: Sfintii Alexandru si Epipodie (au primit mucenicia la scurt vreme dup Sfntul
Pofin), Sfnta Blandina (177) si altii;
4. Sfntul Felician, sfintit mucenic, episcop al Umbriei ,(252);
5. Sfnta Genoveva, ocrotitoarea Parisului (512);
6. Sfntul Gherman de Auxerres, episcop, a eliberat Bretania de erezia pelagian
(488);
7. Sfntul Lup de Troyes, camarad al Sfntului Gherman n lupta mpotriva ereziei
pelagiene n Bretania (479)
8. Sfntul Gherman al Parisului (576);
9. Sfntul Clod, preot si mrturisitor (560);
10. Propovduitorii n Irlanda, apoi n Franta, Elvetia si Italia: Sfntul Columban,
abate, ntemeietor al mnstirilor Lux, Bobbio si altele (615); Sfntul Fridolin, monah,
misionar n Elvetia si pe Rinul Superior ( sec. VII); Sfntul Gali, ucenic al Sfntului
Columban, sihastru din Elvetia (646);
11. Sfnta Clotilda, regin a Frantei, n urma rugciunilor ei, sotul ei, Clovis
13

(Clodvig), regele francilor, a primit credinta crestin (545);
12. Sfntul Ilarie de Poitiers, episcop si mrturisitor, s-a luptat cu erezia arian (368);

12
Covorul cu vultur brodat, unul dintre nsemnele episcopale.
13
Grafiere dup Petit Larousse Illustre, Librairie Larousse, 1976.
17
13. Sfntul Honorat al Lerinului, ntemeietorul mnstirii Lerin, apoi arhiepiscop de
Arles (429);
14. Sfntul Vichentie de Lerin, nvttor al Bisericii, autor al cunoscutei lucrri
Commonitorul (Memorii), n care este expus nvttura ortodox despre Biseric (450);
15. Sfntul Patrichie, lumintorul Irlandei (461).
Rezolutia s-a ncheiat cu un apel fcut preotilor si credinciosilor s-i cinsteasc pe
vechii sfinti ai Apusului numiti aici si pe altii, ale cror nume i sunt cunoscute lui Dumnezeu,
si s apeleze n rugciuni la ocrotirea lor.
Dar activitatea vldici referitoare la restabilirea pomenirii sfintilor de demult nu s-a
oprit aici. Astfel, sosind n 1954 la Trieste (Italia de nord) la vechiul su prieten care era preot
acolo, ieromonahul Spiridon (Efimov), el si-a exprimat indignarea c n oras nu se cinstesc
sfintii locali - Sfntul Mucenic Iust (dup numele lui, orasul Trieste se numise nainte
Iustinopolis), Sfntul Mucenic Serghie si Sfntul Frugifer (524), primul episcop al orasului.
Fr s stea mult pe gnduri, vldica s-a cobort mpreun cu printele Spiridon n subsolurile
bisericilor, unde (dup cercetrile lui preliminare) trebuiau s se odihneasc moastele sfintilor
din Trieste si acolo, cu crucea si cu cdelnita, le-a cntat tropare si condace, rugndu-i s
ocroteasc orasul. Apoi a trecut la discutii cu clerul catolic, cernd ngduint pentru
ortodocsi ca s se nchine la moastele acestor cuviosi.
Episodul Trieste arat foarte limpede c vldica Ioan nu numai c-i cinstea pe sfintii
din vechime, dar tria ntr-o nencetat si real comuniune cu ei. Vznd cu ochii si
duhovnicesti importanta deosebit a ajutorului sfintilor pentru crestinii vremurilor din urm,
el a dorit s sublinieze necesitatea ntelegerii mai profunde a actului de canonizare, ca o mare
Tain a Bisericii.
Restaurnd cinstirea sfintilor dreptmritori din vechime ai Apusului, vldica a
contribuit si la ntrirea Ortodoxiei n Occidentul contemporan. Istoria Bisericii Ortodoxe din
Trile de Jos ncepe din 1697, cnd Petru cel Mare, n perioada marii sale solii, a ntemeiat
o mic biseric la Amsterdam (n numele marinarilor rusi). n anii '40, Biserica Ortodox din
Olanda s-a extins foarte mult, datorit celui de-al doilea val de emigranti rusi (de dup rzboi)
[...].
n 1952, ca arhiepiscop de Bruxelles si al Europei de Vest, vldica viziteaz din
proprie initiativ mnstirea din Olanda, ia cunostint de activitatea misionar a ieromona-
hului Iacob (Akkevsdyke) si a prietenului su, printele Adrian. [...] n 1954, vldica rspunde
cererii olandezilor ortodocsi de a-i lua sub omoforul su. Ajutorul su este foarte activ: el
sustine folosirea limbii olandeze n svrsirea sfintelor slujbe, ca si, n general, necesitatea
lurii n considerare a conditiilor locale, organizeaz viata clugrilor de acolo, i ndrum pe
olandezi cu maxim atentie n privinta folosirii Tipicului (ulterior, acesta a fost tradus integral
n limba olandez).
Nu ntmpltor, comunitatea ortodox olandez aproape c a fost prima care, n anul
mortii vldici, a publicat o biografie amnuntit a lui si n acelasi an au vzut lumina
tiparului memoriile despre el scrise de egumenul Adrian. Multi olandezi si-au trimis amintirile
despre p ( ) Tj 0 Tc (au) 0 .35lD (desp7mr.12 Tc ( ) Tj 0 Tc (inte)o) Tj 2.88 Tc ( ) Tj 48 13.m12 Tc (g) Tj 0 Tc ( Tf 5.28 0 TD (i,) Tj 2.88 Tc ( ) .dJ812 Tc 0 TD (*o. Tc ( ) Tj 0 Tc ( j 2.76 Tc ( ) Tj 0 Tc ( .28 TD (40 TDb48 2 Tj 2.76 Tc ( ) Tj 0 Tc (lum(1 1 1 rgc ( ) Tto (tiparului) Tj 0.12tcj 0 Tc (lumina ) Tj ET m) Tj /F1+ 1 12 Tf 91.92 0 TD ( ) Tj /0 Tc ru0 TD (() Tj /F1 12 56n limba olandez) 1 1 1 rg 69.48 219.4hc ( ) Tj 0 Tc (a)c (comunitatea) Tj 6eesta) Tjn* 70.92 222.45Tj /F1+ 1 456.48 13.8 re f BT TD (i olandezi ) Tj /F1+ 1 1210z219.48 456.48 139 2.8TD (it) Tj /F1+ 1 12 Tf 6.75TD (it) Tn) Tj 2.k0Tj 0.12 Tc ( ) Tj 0 Tc (memoriile) Tj 0.8O41uan3 (*) 2tf 138TD (it) Tj /F1+ 1 12 Tf 6.75TD (it) r /F1+ 70.cai8 6.d/0 Tc ru0 TD (() Tj /Fsecn.d/0 Tc ruTD (() Tj /Fsecn.d/0 Tce) Tj -0.12 Tc (g) j 2.88 Tc ( ) Tj 0 Tc (pu5(acela) Tj /F1+ 1 ( 12iTj 0 Tc 67landezi) Tj 0.24 2d/0 Tce) Tj -0.12 Tc (g90 Tc (am) Tj /F1+ 1 12 Tf 1j /Fsecn.d/0 Tc ruTD (() Tfaspre) Tj 0.24 Tc ( p ( )ao6j 0 Tc ( Tf 5.28 0 moriilet (g90c9 n k Tc ru0 T5TD (it) r /F1+ 70.cai8 6.dCel scrise de e) Tj -0rer.3(comunitatea) Tci Tc 67landezi) Tj ET 1 1 1 rg 69.48 247.0rTf 3.36 0 TD (it) Tj /F1+ 1 12 Tf 6..08 Tc (r50.08 TD (mor) Tj /F1+ 1 12 Tf 1n 0.12 Tc ( ) Tj 0 Tc (memoriile) Tj 0.8*) 2ttioa ) Tj ET m) Tj /F1+ 1 1ioa ) Tj ET m *comunita *comunita *
18
Puterea personalittii lui harismatice, prin care harul dumnezeiesc transfigura totul, nu
doar pe cele sufletesti si pe cele luntrice, ci si pe cele trupesti si pe cele din afar - cum
spune Sfntul Teofan Zvortul - era nteleas nu doar de cei care i mprtseau convingerile.
Despre felul cum acest har era resimtit de oamenii cei mai diversi dau mrturie multe amintiri
ale contemporanilor si: iat un preot din Paris care-l roag s se roage pentru un fiu de-al su
duhovnicesc, bolnav; dispecerul grii Saint-Lazare, care ntrzie ordinul de pornire a trenului,
observnd de departe silueta mrunt a ierarhului, care trebuie s mai schimbe cteva cuvinte
cu cineva; un vagabond din Lyon, care vorbeste cu cinism despre toti, n afar de vldica,
despre care povesteste cu evlavie. Dar credem c cel mai bine a vorbit despre arhiepiscop
parohul unei biserici catolice din Paris, care s-a adresat tineretului sceptic n problema
credintei cu urmtoarele cuvinte: Voi cereti dovezi, voi spuneti c azi nu se mai ntmpl
minuni, c nu mai sunt sfinti. De ce s v aduc dovezi teoretice, cnd acum pe strzile
Parisului umbl un sfnt: Saint Jean Nus Pieds (Sfntul Ioan cel Descult)?!
Exceptionalul scriitor duhovnicesc, schiarhimandritul Sofronie (1993), cel care l-a
descoperit lumii pe marele sfnt al secolului XX, staretul Siluan Athonitul ( 1938), spune c
nu este usor s triesti lng sfinti. Nu le era usor oamenilor obisnuiti s triasc alturi de
vldica Ioan, care avea deschidere spre suprafiresc. Unul dintre fostii si enoriasi din
Bruxelles i-a povestit autorului acestor rnduri c vldica, cu slujbele lui prelungite - cum se
exprima el -i extenua n rugciune; iar fosta secretar a arhiepiscopului, contesa M.N.
Apraksina, observa c era foarte pretentios fat de preoti si fat de toti cei ce slujeau n
biseric. Erau multe lucruri pe care vldica nu le ngduia: pe femeile cu buzele rujate le
oprea s se apropie de sfnta cruce, interzicea mutarea lumnrilor dintr-un loc n altul sau
scoaterea lor nainte de a arde pn la capt; pe paraclisieri i oprea s poarte cravat n timpul
sfintei slujbe. Vldica era foarte sever si n unele probleme de principiu, n primul rnd,
referitor la mentinerea calendarului vechi (de aici, o nou opreliste: nu se ngduia punerea
bradului de Crciunul heterodox). Ieromonahul Petru si aminteste cum odat, la un examen la
religie, cnd o fat a tras un bilet despre Patriarhul Nikon (pe care vldica l cinstea foarte
mult), arhiereul a ntrebat-o dac l considera pe patriarh o mare personalitate. Nemultumit de
rspunsul fetei, el i-a poruncit cu asprime s-l considere de acum nainte pe Nikon drept cel
mai mare dintre patriarhii rusi.
O trstur special a caracterului su era atitudinea neobisnuit fat de obiecte
aparent comune. Astfel, el insista ca secretarii lui s se poarte cu mare atentie cu plicurile
primite, folosind pentru deschiderea lor un cutitas special (Numai Stalin rupe plicurile,
glumea el mereu n astfel de cazuri). Cu nu mai putin pietate se purta cu cutiile postale: pe
orice vreme, chiar si iarna, traversa strada descult, doar ca s pun o scrisoare, si niciodat nu
lsa aceast treab pe seama altcuiva. Umblatul descult al vldici le crea multe griji
apropiatilor si. De cte ori ncercase Zinaida Guilleme s-i astearn un covoras peste
podeaua rece de ciment, dar el ntotdeauna, zmbind, gsea mijlocul s stea descult direct pe
podea. n fine, dup ce s-a rnit grav la picior ntr-un colt de pietris din parcul Versailles,
conducerea [Bisericii] i interzise s mai umble fr pantofi.
Protopresbiterul M. Znosko-Borovski povesteste: Multi parizieni nu-l ntelegeau pe
vldica, i stingherea nftisarea lui, faptul c umbla descult. Au existat si plngeri la adresa
lui, trimise mitropolitului Anastasie. ntr-una dintre plngeri se cerea ca ntistttorul s-i
porunceasc vldici Ioan s poarte pantofi. Mitropolitul Anastasie rspunse la aceast cerere
si i scrise vldici o scrisoare. Iar enoriasii bucurosi se grbir s-i aduc arhipstorului lor o
pereche de pantofi noi. Vldica primi cadoul, le multumi, dar nu-i nclt, ci purta pantofii...
sub brat. O nou plngere la mitropolit, acesta iarsi i scrie vldici despre ascultare si
primeste acest rspuns: Am mplinit prescrierea nalt Preasfintiei Voastre, mi-ati scris s port

exist n jur de optzeci de astfel de parohii; exist parohii galicane si n alte tri ale Europei si n America, (n.
redactiei ruse).
19
pantofi, dar nu mi-ati scris s-i ncalt, asa c i-am purtat, acum ns i voi nclt. Si vldica
psea prin Paris n pantofi.
Despre aceast particularitate a vldici Ioan si aminteste si doamna E.G. Certkova:
Am fost de cteva ori s-l vizitez pe vldica. El locuia la Corpul de cadeti de lng Paris, la
Versailles. Avea o micut chilie la catul de sus al cldirii. Nu exista pat n chilie: vldica nu se
culca niciodat. Uneori, cnd stm cu el de vorb, seznd n fotoliu, atipea usor. Atunci eu m
opream, dar el spunea imediat: Continuati, continuati! V ascult. Si, ntr-adevr, vldica mi
rspundea la toate ntrebrile. Vldica se ruga toat noaptea, rezemndu-se pe un baston nalt
cu o mic stinghie fixat de-a curmezisul captului de sus. Uneori se ruga n genunchi,
desigur, atunci cnd fcea metanii, iar uneori atipea pentru scurt vreme pe jos, n aceast
pozitie.
Cnd nu slujea si era la el acas, se strduia tot timpul s umble descult, chiar si pe
gerurile cele mai aprige. Se ntmpla ca pe vreme de ger s mearg descult din Corpul de
cadeti pn la biseric, pe drum pietruit. Odat si-a vtmat piciorul si era n pericol s-si
infecteze sngele. A trebuit s fie internat la spital, dar el nu voia s se culce n pat. Neavnd
cum s stea acolo altminteri, la urma urmelor vldica se supuse, dar si puse o cizm sub el, ca
s-i fie incomod s stea culcat. Surorile medicale frantuzoaice spuneau: Ne-ati adus un
sfnt. n fiecare dimineat sosea la el un preot si slujea Sfnta Liturghie, iar vldica se
mprtsea.
Este momentul s povestim despre minunile vldici Ioan, din care actualmente n
Europa sunt atestate si mai multe dect n China. Ele sunt att de numeroase, nct v vom
aduce la cunostint doar o parte. Vom ncepe cu mrturiile Zinaidei Guilleme, vom continua
cu scrisorile trimise de diferite persoane Frtiei Sfntului Gherman si vom ncheia cu cteva
mrturii pe care am reusit s le obtinem de la martori directi.
Prima dat cnd Zinaida s-a dus singur la vldica (pn atunci l mai vizitase
mpreun cu sotia preotului Solodovnikov), era pentru a cere binecuvntare s se angajeze la
serviciu, n orasul Mongeron. Vldica, cugetnd un pic (de regul, nu rspundea niciodat
imediat), i spuse: Nu, mai bine mergi la Chalifer, si ncepu s-si rsfoiasc agenda. n acea
clip Zinaida gndi: Ce pcat c nu l-am cunoscut cnd tata era bolnav, cu rugciunile lui i-
ar fi obtinut vindecarea. Atunci vldica i rspunse: Dar stiti c l-am vizitat pe tatl
dumneavoastr la spital? Si, deschiznd o carte, citi clar: Iat, am gsit: Vasili Maksimovici
Guilleme. Asa o recunoscu vldica pe Zinaida, al crei nume de familie nu-i stia pn atunci.
A doua zi Solodovnikova (sotia preotului Solodovnikov), nestiind nimic de ntlnirea lor, i
propuse s se angajeze n orasul Chalifer. Dar era jenant s renunte acum la serviciul de la
Mongeron. Cnd ns Zinaida sosi la doamna care-i propusese slujba de la Mongeron, aceasta
i-a rspuns c femeia care se hotrse s plece de acolo se rzgndise. Si Zinaida porni spre
Chalifer, dup cuvntul vldici Ioan.
Odat (era la nceputul anilor '60) Zinaida, privind pe geam, vzu n fata intrrii
[cldirii n care locuia], ntre dou masini, un obiect foarte ciudat, lung de circa un picior si cu
un diametru de patru toli, asemntor unui sul de hrtie. Curiozitatea a biruit-o si s-a hotrt
s cerceteze obiectul. Tocmai cnd se pregtea s ias, fu ntrerupt de vldica Ioan, care sun
la us si intr n camer, se asez n fotoliu si sttu asa vreo cinci minute, fr s spun nimic,
n timp ce Zinaida trebluia n jurul lui. Apoi se ridic, o binecuvnta n tcere si iesi. n acest
rstimp, n curte a intrat o masin a politiei si ctiva oameni iesir din ea, ridicnd cu mare
atentie obiectul respectiv, pe care l puser n masin. S-a aflat c fusese o bomb, strecurat
de teroristii opozanti ai guvernului De Gaulle. Astfel, vldica a salvat-o pe Zinaida de la
moarte sigur.
Odat, preoteasa Solodovnikova sosi la vldica Ioan cu fiul ei Aleksei, s cear
binecuvntare pentru o cltorie n Rusia. La nceput vldica nu a vrut s le dea
binecuvntare, dar apoi s-a predat (n astfel de cazuri, vldica se distingea printr-o
neobisnuit delicatete si, de regul, ceda insistentei imprudentilor). Cnd acestia plecar, el a
petrecut ntreaga noapte n rugciune, iar peste cteva zile, neprimind nc nici un fel de vesti
20
de la Solodovnikova, pe cnd svrsea pomenirea la proscomidie, s-a rugat cu glas tare pentru
Elena si Aleksei, aflati n grea suferint. A doua zi a sosit o telegram care anunta c
Solodovnikova czuse la Moscova de pe scara rulant a metroului si se afla la spital.
Adesea Zinaida voia s-l ntrebe ceva pe vldica, dar nu apuca n timpul zilei, ntruct
dup Liturghie el era tot timpul ocupat cu cte ceva, ori pur si simplu se retrgea n chilia lui,
iar seara, cnd era mai liber, ea deja uita, luat de treburi, ce voise s-l ntrebe. Si nu o singur
dat se ntmpla ca vldica, aplecat deasupra farfuriei n timpul trapezei (el cina, de obicei, n
jurul orelor 11 seara), ntr-o doar, de parc nu vorbea cu ea, s-i rspund nmrmuritei
Zinaida la toate ntrebrile pe care aceasta nu apucase s i le pun.
Odat, la biserica lor din Paris sosi din Elvetia un om n vrst, care se numea
Grigorie. ntr-o zi, acesta citea ceasurile n stran, iar vldica svrsea proscomidia n altar,
iar usa lateral era ntredeschis. Terminnd de citit, Grigorie se apropie de usa altarului si
nmrmuri. El l vzu pe vldica nvluit n lumin strlucitoare ca soarele, stnd ridicat n
aer, la un picior deasupra pmntului. Grigorie se ndeprt repede si nu putu s rosteasc nici
un cuvnt, iar vldica si continu slujba, ca si cum nimic nu s-ar fi ntmplat. Acelasi lucru l-
a vzut si o monahie foarte btrn din mnstirea Lesninsk - acolo, acest fenomen se
petrecuse cu vldica n timp ce se ruga n fata icoanei Ivirite a Maicii Domnului, la care avea
mare evlavie.
Elena Pavlova, o prieten de-a Zinaidei Guilleme, care l cinstea foarte mult pe
vldica, se plnse odat c i apruse o excrescent n talp, pentru care era deja nevoie de
interventie chirurgical, dar ei i era fric s se interneze pentru operatie. Zinaida chiar se mir
c nu i vorbise de asta pn atunci vldici (dup care ar fi putut merge linistit la operatie).
Cu simplitate copilreasc, Elena i se adres n gnd vldici, cu rugmintea de a evita cu
totul operatia. Din ceasul acela excrescenta i dispru pentru totdeauna.
Pe 6 ianuarie 1958, francezii nou-convertiti la ortodoxie Emile Mouana si Pauline
Richer a fost ncercati de ispita focului. La orele 10 fix dimineata, n drum spre mnstirea
Fourquet, unde se pregtea s slujeasc vldica, ei au ajuns victimele unei catastrofe
automobilistice. Au fost adusi la spitalul Saint-Germain. Emile, care era n stare de
inconstient, avea ambii genunchi zdrobiti, coastele fracturate si vtmri foarte grave ale
capului si stomacului, iar Pauline avea cteva fracturi ale minii si piciorului drept (dup
operatie a pierdut mult snge). Emile s-a vindecat la scurt vreme dup ce vldica i-a poruncit
unei maici din Fourquet s-i aduc la spital pine sfintit, iar Pauline, cnd nsusi vldica a
vizitat-o, i-a cuprins minile si, tcnd vreme ndelungat, le-a tinut ntr-ale sale. Emile
spunea c numeroase vindecri fcute de vldica vor rmne necunoscute, ntruct pe multi
bolnavi i vizita foarte discret. El ne mai nstiinta c, n timpul ntlnirii cu vldica la
Versailles, unii au vzut cum capul si umerii si erau nconjurati de un nimb albastru.
Nikolai Ivanovici Bucinski, care trieste n Franta, ne povesteste dou ntmplri.
Prima sa ntlnire cu vldica s-a produs pe cnd era enorias al bisericii ruse de pe strada
Ribera din Paris (venind de la Versailles, vldica svrsea acolo slujba de duminic). Pe
atunci, ca foarte multi alti emigranti, Nikolai Ivanovici lucra ca sofer de taxi: lua o masin
dintr-un garaj si-i pltea proprietarului un procent din cstigul zilnic, ntr-o duminic, parohul
bisericii i-a propus s-l conduc pe vldica napoi la Versailles. Pe drum, ei si-au amintit cu
plcere de tineretea lor de cadeti (si Nikolai Ivanovici fusese cadet, dar nu al Corpului din
Poltava, ci al Corpului Vladimiro-Kievski); ajunsi la Versailles, vldica, blagoslovind, l ls
s plece. De abia din acest moment a nceput ziua de lucru a lui Nikolai Ivanovici (cci, pe
deasupra, dup Liturghia de la Paris, vldica ntrziase foarte mult n biseric). Si Nikolai
Ivanovici si fcea griji dac va reusi, dup ce pierduse attea ore, s-i plteasc sefului suma
pretins. Dar blagoslovenia vldici compensa totul: treaba a mers att de spornic, nct n
scurt vreme a cstigat mai mult ca de obicei. De atunci nu se mai tulbura niciodat cnd
trebuia s-l conduc pe vldica: n acele zile era deosebit de norocos.
Bucinski si aminteste si de un alt episod, cnd parohia lor a fost mutat pe strada
Claude Lorrain. Un enorias a ajuns la spital, unde medicii au stabilit c singurul mod de a-i
21
salva viata era o operatie urgent. Sotia lui a sosit la biseric si parohul, printele Mitrofan, i-a
fgduit c i va povesti despre bolnav vldici, care l suna zilnic de la Bruxelles. Vldica
Ioan i rspunse: Nu e nevoie de operatie, se va vindeca. A doua zi dimineata bolnavul a
refuzat operatia si a fost externat din spital. El s-a fcut bine si a mai trit multi ani.
Familia doamnei Sirakuzova s-a mutat din China n America si s-a stabilit n
Monteree. Fiul ei, Vladimir, care mai nainte a fost paracliserul vldici, slujea acum ca biat
de altar n biserica local a Sfntului Serafim. n parohie s-au petrecut cteva incidente
neplcute, dar ntruct vldica i scrisese tnrului s nu prseasc biserica, acesta l asculta.
Dar mama crtea. Si ntr-o bun zi, cnd i se aminti c trebuia s mearg la biseric, ea
protest, spunnd c, n conditiile marii penurii de benzin, va fi doar o cheltuial inutil. Pe 2
mai 1954, pe cnd stergea petele de benzin de pe o pelerin de cauciuc, iar toate geamurile
erau deschise si gazul aprins, s-a produs o explozie. Lund foc, ea sri pe geam si se arunc
ntr-un iaz. Medicul de la urgente i-a spus c doar printr-o minune i-au rmas ochii
nevtmati, ntruct au fost arse chiar si sticlele geamurilor. Ea a zcut cteva zile la spital si
cteva luni acas. i rmseser arsuri pe mini si pe picioare, pe fat si pe gt, supurau
ntruna si nu se vindecau, bandajele pe care medicul i le schimba zilnic nu-i erau de folos,
somnul a prsit-o cu totul. Abia dup aceasta ea si aminti de vldica si i scrise n Europa, n
a cincea sear dup trimiterea scrisorii, ea i spuse sotului c, dup ce vldica va primi
scrisoarea, se va ruga pentru ea si c i va fi mai bine. Acea noapte a fost prima n care a reusit
s adoarm, iar spre dimineat picioarele i erau deja mai bine. Cnd veni medicul a doua zi
ca s-i fac obisnuitul bandaj, el i spuse c s-a petrecut o minune. Sirakuzova a nceput
repede s se vindece. Mai trziu s-a aflat c vldica primise, ntr-adevr, scrisoarea si c s-a
rugat pentru ea.
Surorile mnstirii Lesninsk povestesc c, atunci cnd la Medon (lng Paris), a murit
Lidia S., vldica era plecat si nu stia nimic despre ea. O sor din mnstire plec la Medon s
citeasc Psaltirea deasupra rposatei. Cnd vldica s-a napoiat la Versaillles, secretarul su
P.S. Lopuhin a nceput s-i dea raportul: La Medon a murit... Episcopul l-a ntrerupt: Stiu,
Lidia. Iar din Psaltire a citit o clugrit din mnstirea Lesninsk.
n mnstirea Lesninsk tria un tnr, ntr-un corp de cldiri de lng gardul
mnstirii. Vldica l adusese din China. Tnrul avea tot trupul chircit, mergea schioptnd
puternic, vorbea prost, avea minile schimonosite. Avea nftisarea unui om anormal, dar era
n toate mintile. Era mereu zmbitor si lumea l iubea. Odat a ajuns la spital (se pare c i se
descoperise o meningit). Lui vldica i s-a spus c era fr scpare si avea slabe sanse s
triasc pn a doua zi. Vldica a plecat imediat la el, s-a rugat mult deasupra capului su, iar
a doua zi tnrul a fost eliberat din spital, sntos.
ntre anii 1960-1961, Nadejda Vladimirovna Levitkaia, care locuia n Franta, si
astepta fiica din America; ntr-o zi de luni a primit de la fiica ei o scrisoare, cu rugmintea s-o
ntmpine duminica urmtoare. Dar n aceeasi zi a czut la pat cu temperatura de 40, avnd
toate simptomele de pneumonie sau pleurit. n pofida tuturor strduintelor medicilor,
mbunttiri ale strii de sntate nu apreau si Nadejda Vladimirovna czu n dezndejde c
nu va putea merge s-si ntmpine fiica. Vineri dimineata ncepu s-l cheme insistent n gnd
pe vldica. Si iat c dup-amiaz vede limpede cum vldica, complet nvesmntat si cu toiag,
intr n camera ei si se asaz pe un scaun lng pat. Ea si ntinse minile ctre el pentru;
binecuvntare, dar vldica dispru. Peste un minut iar apru n fata ei, nvesmntat si cu toiag.
Nadejda Vladimirovna a adormit cu fericita presimtire c totul va fi bine. A doua zi
temperatura i-a sczut treptat de la 40 la 37 de grade, iar boala a trecut fr urme.
Contesa M.N. Apraksina si fratele ei V.N. Kotliarevski, secretarul bisericii
stavropighiale din Bruxelles, cu hramul Dreptului Iov Multptimitorul, i-au adus la cunostint
autorului acestor rnduri trei ntmplri.
V.A. Stadnitki-Kolendo a czut de la etajul unu cu capul n jos si si-a spart capul.
Medicii i-au apreciat starea ca lipsit de orice speranta. Vldica se asez la rugciune [lng
el] si accidentatul se fcu bine.
22
Lui F.A. Gering i s-a descoperit un cancer al amigdalelor. Dup o rugciune fcut de
vldica, medicii au constatat c boala a disprut.
Cunoscutul ostenitor pentru Biseric, N.M. Kotlearevski (tatl celor care ne-au
furnizat aceste mrturii) a plecat ntr-o statiune balneo-climateric din orasul Spaa (Belgia), s
se trateze de inim si hipertensiune dar, chiar n timpul tratamentului, i-a fost detectat un
infarct. Medicii i-au spus c nu era nici o sperant. Vldica a nceput s se roage pentru el
ntr-o smbt, iar luni bolnavului i se constat doar o stare de slbiciune.
I.V. Ostasnikov ne-a relatat c, dup ce vldica a vizitat-o pe mama sa, n aceeasi zi ea
a simtit pentru prima dat n viat c nu o mai doare spatele, fracturat demult, n copilrie.
Preotul Raionului din Paris al Bisericii Ruse din exil, cuviosul protoiereu Veniamin
Jukov mrturiseste ce s-a ntmplat odat cu protodiaconul G.N. Riabinin. n anii '50 a avut
loc un parastas n timpul cruia acesta slujea pe lng vldica si un alt arhiereu. Cnd mergeau
n urma cosciugului, protodiaconul s-a ispitit s-si nchipuie cum i va face parastas lui vldica
nsusi. Citindu-i gndurile, vldica s-a ntors ctre el si i-a spus: nceteaz!.
ntmplrile artate aici sunt doar putin din ce ar putea nsira povestitorul despre viata
vldici Ioan n Europa de Vest. Dar sunt mai mult dect ndeajuns pentru a ntelege acea
fort de respingere pe care duhurile czute, care srguiesc spre pierzania omenirii, au aflat-o
n faptele vldici. Unii dintre cei ce l-au cunoscut pe vldica mrturisesc c demonii i se
artau chiar pe fat
16
. Dar mult mai multe se cunosc despre lucrrile lor prin mijlocitori, pe
care i aleg aproape ntotdeauna n asemenea cazuri dintre oamenii care nu se ndoiesc nici
pentru o clip c l slujesc pe Dumnezeu mai bine ca oricine.
Astfel, n urma clevetirilor, vldica este transferat pentru ctva vreme de la Paris la
Bruxelles (unde e mai mult liniste si turma e mai mic). Ura fat de vldica i-a lovit si pe
unii arhierei care-i erau apropiati. Asa, de exemplu, Episcopul Leontie (Bartasevici) al
Genevei a fost otrvit. Dar acestea sunt numai preludii la tragedia al crei deznodmnt a
venit n curnd.
n 1962, marele prieten al vldici, arhiepiscopul Tihon, ntistttorul scaunului din
San Francisco, s-a retras la odihn la mnstire, pe motive de boal. n lipsa lui, din pricina
unui conflict care a mprtit n dou lumea bisericeasc, este ntrerupt constructia unei noi
catedrale. Ca rspuns la cererile miilor de enoriasi din San Francisco (majoritatea provenind
din fosta obste din Shanghai), Sinodul l numeste pe vldica Ioan ca ntistttor al acestei
imense eparhii a Bisericii Ruse din diaspora. Lui i-a revenit ca sarcin s sting incendiul.

Vldica Ioan a sosit la ultima sa catedr n aceeasi zi, ca si la prima, cea din Shanghai:
de praznicul Intrrii Maicii Domnului n Biseric, si iarsi era o biseric neterminat,
nchinat Maicii Domnului. n primele luni ns el a fost conductorul eparhiei Americii de
Vest, rmnnd si arhiepiscop al Europei de Vest. Ieromonahul Petru mrturiseste c, pn ce
nu a fost numit oficial la noua catedr, vldica si-a pstrat si ceasul potrivit dup ora Europei
de Vest. Lumea rdea de el, dar lui nu-i psa deloc, ntruct continua s triasc cu turma lui
de pn atunci, nesupunndu-se spatiului si timpului. Cnd a fost dezbrcat n altar, dup
Liturghia din Smbta Mare din 1963, el, privindu-si ceasul european si fcndu-si semnul
crucii, a spus: La Paris a nceput Utrenia (Zinaida Guilleme si aminteste cum imediat dup
aceasta el le-a telefonat la Paris ca s-i felicite de Pasti). Nici dup aceea el nu si-a schimbat
mersul ceasului dup ora de var, repetnd zmbitor c soarele nu se supune legilor Americii.

16
Ieromonahul Petru si aminteste cum, mpreun cu episcopul Nectarie si cu vldica, auzind din masin
zgomotul ptrunztor al sirenelor automobilistice, ei au nceput s discute despre asocierile de idei pe care le-ar
putea trezi acest sunet. Vldica Nectarie ne spuse: Nu stiu cum url duhurile rele, n-am avut ocazia s le aud.
Vldica Ioan ascult n tcere, apoi spuse ncet: S nu dea Dumnezeu s auzi cum url dracii. Apoi eu si
vldica Nectarie ne-am spus c, din aceste vorbe ale vldici, amndoi am avut impresia c el i-a auzit, (n.r.r.)
23
Soarele, ntr-adevr, putea s nu se supun legilor Americii, dar vldica a fost nevoit
s nu se supun cnd, la San Francisco, pe 9 iulie 1963 a nceput procesul mpotriva sa, urzit
de minile nelegiuitilor. Afacerea San Francisco nu este una dintre cele mai cercetate
momente ale biografiei arhiepiscopului Ioan si este ntru totul de nteles, de vreme ce pn
acum mai sunt destule persoane influente interesate, dac nu direct, cel putin indirect de
persistenta acestor pete albe. Si ele vor rmne, cu sigurant, asa pn cnd nu vor fi
arhiepispn
a sas T ss s ss s s ss s s ss ss s s ss s sas sss s s as ss ss s ss s ss s sss ss sss a sas T s ss ss as a s s ss ss sa a a s a as s ss s s s ass s a a s s s s a sas st sss s s as s ss sss s ss s s ss s s a s ss s s sas a s T ss ss s sas s ass s s st ss ss s ss a as a s s T s assasaaa s s s s s s ss a mu0a(6a4[3.8 8 716.28 456.48 1pijp.p 71 1 rg l) Tj1.44 T4 Tni0Ftbeo.52 Tc 1.44 ( ) Tj0in P92 7053o4m0 asieo (a) Tj2.52 e8 T21.4tesi8eb3.c ( ) 2 Tn r.am0 12 Tf5.28 0Ftbeo.52 Tc 1.44 ( ) Tr(bj0 m5ro4m0) Tj1.44 Tc ( P92 2n) Tj/Ftbeo.52cTc dd8nu621.44 Tc ( ) si 1/F1+ 1.44 ( ) Tj0inbj0 Tc Tc ( Tc ( ) Tj2 Tj1.44 Tc ( ) Tj0i. Tc ( Tc ( c 1.44 ( ) Tr(bj0 m5ro4m0) Tj1.44 iu Tc4 Tc ( ) Td T-dTj1.1.44r Tc ( ) Td3x2.Td r.ac)0j0) Tj1.44 Tc ( ) Tj0idj0 T1.44 Tc ( ) Tj0i. Tc ( Tc ( c 1.44 ) Tj1.44 Tc ( ) Tj0idjD0 Tap rp(s Tj0 TcMaeog1e..j9ejatvi1 12 0 rg 2 Tfin)0j0 e)c ( ) Tj0 Tc (si0gs1/F1+ a93eog1e..j9ejatvi1 12 0 rg 2l) Tj1.44 T4cg 78 71D (mo625cTj0 icri TcrA Tj1.44 Tc ( ) Tj0idjD0 Tap rp(sTcui ) c ( ) Tj0idjD0 Taputiirc ( a9o4iTc F1 12 Tf563o0 Tc (bj0 Tcmc F1Pin) Tj5.28 a0 7prs.lus6](bj0 Tcmc F1Pin) Tj5.jjD0 Tap rp(sTcui ) cr) r70() Tj)to.1.44 ( ) Tr(bj0 m5ro4m0) Tp rp(s Tj0 TcMaeog1e.88 Te0j266ET1 1i,d r.ac)0j0
24
de rangul su. ns judectorul, care avea mare respect pentru vldica, s-a dovedit mult mai
drept si mai evlavios dect acuzatorii, chiar dac era de alt confesiune (aceasta este valabil si
pentru alti membri ai comisiei de judecat).
Dusmanii vldici au pierdut procesul - o contributie important au avut si partizanii
vldici, dintre care multi, ca, de pild, primul su biograf, episcopul Sava, aveau o bun
pregtire juridic. Dar dusmanii vldici desigur c nici nu-si propuseser s cstige formal
procesul (absurditatea nvinuirilor le era si lor evident). Sarcina lor era s-i zdruncine
sntatea si s-i scurteze viata (despre asta vldica i scrisese mitropolitului Anastasie), si
aceast sarcin au ndeplinit-o cu brio. Acest lucru ar fi putut s fie confirmat si de fiii si
duhovnicesti din Paris, care nu-i mai vzuser niciodat ntr-o asemenea stare ca n timpul
ultimei vizite la ei, nainte de proces, si crora el nsusi le scrisese: Dac veti auzi c am
murit, s stiti c am fost omort.
Este greu s spunem acum dac vldica Ioan a simtit legtura dintre procesul
desfsurat atunci si scandalul urmat dup canonizarea mult-iubitului su episcop Ioan de
Tobolsk, pe cnd vldica avea doar nousprezece ani. Declansatorii acelui scandal erau
persoane foarte respectabile, incluzndu-i pe Noul Mucenic, episcopul Vladimir al Kievului si
pe ober-procurorul Sfntului Sinod, A.D. Samarin. Ei pretindeau anularea canonizrii
episcopului de Tobolsk aprobate la cel mai nalt nivel, socotind-o ca o concesie fat de
Rasputin si de protejatul su, Preasfintitul Varnava. Si doar interventia suveranului a reusit
s calmeze patimile. Fr ndoial c aceast poveste a lsat pentru totdeauna o urm
dureroas n sufletul vldici Ioan. Dar nu numai att. Aceasta a fost pentru el, dup cum
vedem acum, un fel de avertisment trimis de sus. Vldica a trebuit s ndure n timpul vietii o
ocar asemenea celei ndurate de strmosul su episcop dup moarte.
Protoiereul Serafim Slobodskoi povesteste cum l-a ntrebat odat pe vldica: Cine
este vinovat de acea trist tulburare iscat n jurul catedralei care se construieste la San
Francisco?. Vldica a rspuns foarte simplu: Diavolul.
Cu toate c vldica a fost nevoit s activeze n conditii att de dificile, el a rmas fidel
propriilor convingeri n toate. n 1964, catedrala era deja terminat si mpodobit cu cinci
cupole - ridicarea imenselor cruci a fost precedat de o procesiune ceremonial la care au
participat o multime de credinciosi. Ieromonahul Petru si aminteste c vldica a dat un edict
prin care toate cele saptesprezece spitale din San Francisco erau mprtite ntre preoti, care
aveau datoria s viziteze spitalele repartizate cel putin o dat pe sptmn si s dea raporturi
lunare, iar vldica nsusi vizita toate spitalele n decurs de o lun.
El a organizat si cursuri de teologie la San Francisco, unde, n afar de el, predau si
ctiva preoti. Vldica urmrea desfsurarea cursurilor si ngduia anularea lor doar dac n
seara respectiv se tinea miezonoptica. El a mai organizat, pe socoteal proprie, si seri de
ntlnire pentru tineretul rus, n Casa de oaspeti a Sfntului Tihon. Auzind odat c tinerii se
pregteau s mearg la cinema, el s-a interesat de continutul filmului si, aflnd c era un film
istoric, le-a dat bani de bilete, i plcea uneori s glumeasc (pe paraclisierii care mai greseau
i lovea usor peste frunte, repetnd: Toiagul arhieresc se simte singur atras spre capul sec).
Dar se ntmpla s fie si aspru. Cnd catedrala nu avea nc un citet permanent, ntr-o
zi din Sptmna Patimilor citea un om oarecare. Stiind c era mult de citit, acesta, creznd c
vldica nu va observa, a ntors dou pagini deodat. Vldica, stnd n mijlocul bisericii si fr
s aib sfnta carte n fat, a murmurat dezaprobator. Citetul s-a oprit si vldica a recitat din
memorie tot ce srise cellalt. Aceasta i-a fost o lectie pentru ntreaga viat.
Multi martori si amintesc de sfnta mnie a vldici cnd, n ajunul unei duminici din
1964, n timpul svrsirii miezonopticii pentru Sfntul Ioan de Kronstadt, proslvit cu cteva
zile mai nainte, enoriasii catedralei au plecat la Centrul rus, la un bal mascat, cu ocazia
srbtorii americane traditionale Hallowen (n aceast zi ei au obiceiul s se mascheze n
draci, vrjitoare si altele asemenea). Vldica a sosit la bal si a nconjurat sala ntr-o tcere
deplin; multi au vzut cum oameni n vrst si functionari publici se ascundeau, literalmente,
pe sub mese. Vldica i-a aruncat fiecruia n parte o privire nfricostoare si a prsit sala fr
25
un cuvnt. A doua zi dimineat a emis un edict potrivit cruia toti slujitorii bisericii (pn la
paraclisieri si cntreti) care n ajun au participat la o petrecere nu au voie s ia parte la slujb
n ziua urmtoare.
Acum este momentul s vorbim despre unele ntmplri minunate petrecute n timpul
arhipstoririi lui n America.
Doamna L.A. Liu povesteste c atunci cnd sotul ei s-a mbolnvit, el a rugat s fie
chemat fiul lor din statul New York, unde acesta avea atunci de sustinut examene. Ea nu stia
ce s fac: n cazul unui sfrsit nefericit, fiul n-ar fi iertat-o c nu a fost chemat, iar dac l-ar fi
ntrerupt din examene, ar fi pierdut un an de studiu. Ea l-a sunat pe vldica care a rugat-o s
mai telefoneze o dat chiar la catedral, dup terminarea Sfintei Liturghii. Cnd ea l-a sunat a
doua oar, spre marea ei bucurie, el a ncredintat-o: Nu v chemati fiul, va da Dumnezeu si
sotul dumneavoastr se va face bine!. Si el se vindec, cu rugciunile vldici Ioan.
N.S. Makovaia (din Los Angeles) ne scrie c lucra la o uzin de produse electronice,
unde trebuia s slefuiasc cele mai mrunte detalii cu o curea electric de slefuit: n jur de trei
mii de bucti pe zi. Pentru degete, acesta era un efort peste puteri, nct au nceput s-i ias
afar ncheieturile, ceea ce era foarte dureros. N-a ajutat-o nici un fel de tratament. Dup a
doua operatie era deja disperat, n acea vreme a sosit n oras arhiepiscopul Ioan, si ea s-a dus
s-l ntmpine, dar nu a putut s treac de marea nghesuial din jurul lui. A ajutat-o printele
Boris Kritski. Apropiindu-se de arhiepiscop, femeia i-a povestit despre boala ei, rugndu-l cu
lacrimi n ochi s se roage pentru ea. Cnd, peste ceva vreme, printele Boris a ntrebat-o
despre degete, ea s-a si mirat de ntrebare, ntruct uitase complet de boal.
Iat scrisoarea unui biat, Sasa Tibruk, scris pe 18 august 1963 printelui Aleksandr
Sklearov: Drag si iubite printe Aleksandr! Mama mi-a spus c doriti s v povestesc
despre prietenul meu, Marcu. Dup cum mi aduc aminte, toat lumea rdea de el. Marcu avea
pe ochi o mare albeat si, pe deasupra, schiopta foarte tare. Atunci m-am gndit c-l pot ruga
pe vldica Ioan de Shanghai s se roage pentru el, pentru c stiam multi oameni care s-au
vindecat dup ce vldica s-a rugat pentru ei. La vreo dou sptmni sau mai mult dup ce i-
am scris vldici, am vzut c Marcu a nceput s alerge mai repede si chiar prietenul meu,
Dima, a observat acest lucru. Marcu a devenit un biat vesel si a ncetat s mai schiopteze,
cci nainte si trsa piciorul n urma lui. Dar cel mai important este c i-a trecut albeata de pe
ochi. Doctorii se mirau cum de-a scpat de aceast albeat. Am aflat c vldica este acum la
New York si tata m va duce la el. Vreau foarte mult s-l vd. Cred c vom sosi n curnd la
dumneavoastr la biseric si v voi vedea si pe dumneavoastr. Transmiteti-i salutri
Micutei. Sasa Tibruk, care v iubeste.
n luna mai 1963, doi paraclisieri de-ai vldici, Mihail Viisusev si Gheorghi
Nazarenko, suferir, lng San-Rafael, o catastrof rutier: masina lor intr, n plin vitez, n
caroseria unei alte masini rsturnate. Gheorghi avea nasul zdrobit si fata rnit, iar Mihail si-a
vtmat grav partea dreapt a capului, iar ochiul drept i-a iesit din orbit. Mama lui Mihail a
fost chemat la spitalul din localitate, cci viata fiului ei era n mare pericol. Cnd a sosit, spre
mirarea ei, vldica era deja acolo. Doamna Viisusev era foarte stnjenit, cci stia c vldica
era din cale afar de ocupat. El a ncredintat-o c totul va fi n ordine cu fiul ei si c
Dumnezeu i va salva ochiul, iar la scuzele ei i-a rspuns c datoria lui direct este s se
roage pentru bolnavi si c a asistat personal la operatie. Sub supravegherea vldici,
medicul i-a aplicat lui Mihail treizeci si sase de custuri, iar printilor si, ntelegnd situatia
emigrantilor, le-a cerut n loc de 23000 de dolari numai 2000.
Vindecarea lui Vladimir Naumov, care-l cunostea pe vldica nc din Shanghai, a avut
loc imediat naintea nceperii procesului de la San Francisco. n acel an Naumov s-a
mbolnvit de artrit si cnd, ntr-o zi de iunie, familia sa a plecat n afara orasului iar el a
rmas acas, crizele i s-au ndesit att de tare, nct a fost nevoit s telefoneze noaptea la
spitalui Kaiser, unde a fost instalat imediat la sectia de reanimare. Tocmai atunci vldica se
afla pe bancheta acuzatilor. Dar chiar si n acest timp el l vizit de cteva ori pe Naumov, o
dat venind cu icoana Maicii Domnului Kursk-Korennaia. Bolnavul se stingea vznd cu
26
ochii: nu putea s mnnce nimic, a ajuns la greutatea de 94 de funti, durerile erau
insuportabile. Si iat c la apogeul durerii, vldica l ncredinta: Totul este n ordine, mine
v veti simti mai bine. A doua zi durerea i-a disprut cu totul. Naumov si aminteste de
uimirea medicilor care, dup ce l-au mai tinut n spital trei zile, doar ca s se supun
regulamentului spitalicesc, i-au dat drumul acas. Aceast minune i-a impresionat pe toti cei
care-l cunosteau pe Naumov si el nsusi, nc din spital, a fgduit ca, n caz de nsntosire,
s-si dea toate puterile spre slujirea Bisericii. Naumov a participat activ n Comitetul
nsrcinat cu constructia catedralei si l ducea pe vldica pretutindeni unde erau bolnavi la fel
de disperati, cum fusese si el pn nu demult.
Truda de arhipstor a vldici s-a ncheiat cu cltoria sa la Seattle, la sfrsitul lui
iunie 1966. Cel cruia i s-a dat adesea s cunoasc gndurile si destinul oamenilor, pe care i le
fcea cunoscute Pronia lui Dumnezeu, a fost nstiintat si de apropierea propriului su sfrsit.
Astfel, n vara anului 1966, cnd directorul cminului de copii - cmin de care vldica
s-a ngrijit pn n ultimele sale zile - l-a nstiintat c peste trei ani va avea loc congresul
eparhial, vldica i-a rspuns c atunci nu va mai fi aici.
n luna mai a aceluiasi an, o femeie care l cunostea pe vldica de doisprezece ani, a
crei mrturie - dup prerea mitropolitului Filaret - este demn de toat ncrederea, a auzit
de la vldica: Voi muri n curnd, la sfrsitul lui iunie... Nu la San Francisco, ci la Seattle...
n fine, nsusi mitropolitul Filaret povesteste despre neobisnuita sa desprtire de
arhiepiscop, dup o sedint a Sinodului, cnd acesta svrsi rugciunea de drum naintea
plecrii lui la San Francisco. Vldica si-a luat rmas bun de la el ntr-un mod neobisnuit: n
loc s ia mnunchiul de busuioc si s se stropeasc cu agheazm, asa cum se cuvine unui
arhiereu, el, plecndu-se cu smerenie, l-a rugat pe mitropolit s-l stropeasc, iar apoi, n locul
obisnuitei srutri reciproce a minilor, el i-a srutat mna mitropolitului, smulgndu-si-o cu
hotrre pe a sa. Acela l-a amenintat cu degetul si ambii zmbir. Atunci, mitropolitul nu a dat
o important deosebit acestui gest, dar cnd vldica a murit, el a nteles c asa si-a luat
arhiepiscopul rmas bun de la el.
Se mai stie, de asemeni, c n seara din ajunul plecrii la Seattle, vldica i-a spus unui
om pentru care svrsise o rugciune: De acum, n-ai s te mai atingi de mna mea.
Ceea ce nsusi vldica a prevzut, dar pentru care nu erau deloc pregtiti toti cei care-l
cunosteau, s-a petrecut n locul si la timpul pe care el le-a prezis. Moartea a survenit la
Seattle, pe 2 iulie (19 iunie pe stil vechi), unde, dup ce a svrsit Sfnta Liturghie la biserica
Nikolsk, vldica a plecat nsotit de prietenul su apropiat, vldica Nectarie, avnd cu sine
icoana Kursk-Korennaia a Maicii Domnului. Rmnnd n altar n jur de nc trei ore dup
sfrsitul Liturghiei, vldica a mai vizitat-o pe vduva unui protoiereu (avnd cu el icoana
Kursk-Korennaia) si s-a ntors n apartamentul su, pregtindu-se s mearg la cimitir (era
smbt). Deodat, cei de jos l-au auzit cznd.
Urcnd n goan la etaj, nsotitorii lui de la Seattle, I. Kalfov si I. Hrusciov l-au gsit
zcnd n pragul chiliei. L-au asezat n fotoliu si, la orele 15,50 el si ddu sufletul Domnului,
ncheindu-si calea pmnteasc, la fel ca si strmosul su, episcopul Ioan de Tobolsk: n fata
icoanei fctoare de minuni. Nu putem s nu vedem legtura direct ntre nevointa sa de o
viat ntreag, de a se nfrna de la dormitul n pat, si sfrsitul n pozitie asezat. Cci, dup ce
a fost ntins n patul aflat n camer, vldica si-a primit pacea trupeasc - judecnd dup toate,
pentru prima oar, din ziua n care si-a dat fgduintele clugresti...

%
Imediat ce tragica veste a ajuns la San Francisco, n locuinta arhiereului adormit -
Casa Sfntului Tihon din Zadonsk - i s-a slujit prima panihid. n seara aceleiasi zile s-au
slujit panihide n toate bisericile din San Francisco, n toate jurisdictiile ortodoxe. [...] Trupul
rposatului a fost lsat la Seattle, n grija episcopului Nectarie. [...]
27
n dimineata zilei de 3 iulie - era duminic - trupul ierarhului a fost adus n biserica din
Seattle. Cu toate c Liturghia a fost anuntat la orele 7, biserica era deja plin la aceast or
att de matinal. Dup orele 15, sicriul cu trupul vldici a sosit cu un avion de pasageri la
San Francisco, unde a fost ntmpinat de reprezentantii clerului, ai obstilor de clugrite si ai
tuturor organizatiilor ortodoxe rusesti [...]. La aeroport s-a slujit o scurt litie. n fata noii
catedrale episcopale astepta o multime urias de oameni. Prima panihid lng sicriul vldici
a fost slujit de episcopul Nectarie, care, printr-un edict al mitropolitului Filaret, fusese atunci
numit conductor interimar al eparhiei Americii de Vest. Dup slujb el i-a chemat pe toti
credinciosii s se ating de moastele episcopului si, dup declaratiile martorilor, acest
cuvnt a fost nteles de toat lumea ca nsemnnd trupul sfntului. La sicriul arhiepiscopului
ortodox soseau si clerici de alte confesiuni, si preotii catolici spuneau limpede: Vrem si noi
s ne rugm la sicriul sfntului vostru.
Luni, pe 4 iulie, n catedrala episcopal a sosit episcopul Sava de Edmonton, care l-a
numit pe vldica Fericitul si, cu mai mult ndrzneal, fctor de minuni al epocii sale si
a poruncit turmei s i se roage de acum ca unui sfnt.
Miercuri, din mnstirea Sfintei Treimi din Jordanville (statul New York) au sosit
arhiepiscopii Leontie de Chile si Averchie de Siracuza si Troitk care, cu trei ani n urm,
sezuser alturi de vldica n sala judectoriei din San Francisco. Astfel, n acea zi la sicriul
arhiepiscopului Ioan au slujit ierarhii cei mai apropiati din diaspora rus.
Dar deosebit de srbtoreasc a fost slujba de pe 7 iulie, cnd la catedrala episcopal a
sosit ntistttorul, mitropolitul Filaret, ca s nceap ceremonia de priveghere cuprinznd
cele sase ceasuri. Pe lng cei 5 ierarhi, au mai participat 24 de preoti, nenumrati paraclisieri
si 1500 de mireni, astfel nct nici cea mai mare catedral sinodal nu a putut s-i ncap pe
toti cei veniti s cinsteasc memoria ntemeietorului ei. Cei ce se rugau pentru pacea sufletului
vldici au nceput acum s i se roage chiar lui. Cnd a nceput ultima srutare a trupului, la
miezul noptii de 9 iulie [...], oamenii deja recunoscur, practic, sfintenia moastelor
adormitului, atingnd de sicriul su icoane, cruci si flori, arhiereii, engolpioane si chiar pe
copii, dorind s-i sfinteasc prin atingerea de trupul sfintit.
Rvna credinciosilor fat de trupul adormitului ierarh avea cel mai real temei, n ciuda
cldurii de iulie din San Francisco, trupul nemblsmat nu arta semne de putrezire. ncepnd
de duminic, reprezentantii biroului orsenesc de pompe funebre msurau zilnic temperatura
trupului, la fiecare trei ore si nu au descoperit nici un fel de modificri. Vdita neputrezire a
moastelor arhipstorului rus a produs o puternic impresie vice-presedintelui biroului de
pompe funebre.
Conducerea de stat american i-a dat cinstirea cuvenit vldici, mplinind ultima
dorint a turmei sale cu privire la el. Legile trii nu presupuneau posibilitatea nmormntrii
trupului unui episcop la temelia unei catedrale zidite de el. Pentru aceasta era nevoie de
introducerea unui amendament n legislatie. Dar organizatorul nmormntrii a fost sustinut,
n afar de comunitatea rus ortodox, si de avocatul O'Hara, care l cinstea mult pe vldica, si
de alti functionari americani. Multumit strdaniilor lor, deja pe 5 iulie presedintele comisiei
de supraveghetori a acceptat rugmintea miilor de ortodocsi, dnd permisiunea nmormntrii
trupului episcopului n catedral, iar pe 11 iulie comisia a promulgat n unanimitate o hotrre
care satisfcea aceast rugminte. Astfel, vldica Ioan, dup ce si-a demonstrat n timpul vietii
capacitatea de a schimba legile americane - cnd se hotra problema refugiatilor rusi din
Orientul Deprtat -, si-a confirmat mputernicirile extraordinare n Lumea Nou si dup
sfrsitul su.
Pe 4 septembrie, n ziua pomenirii sfntului prooroc Moise, vztorul de Dumnezeu, la
care vldica avea mare evlavie, directoarea asezmntului Sfntului Tihon, M.A. Sahmatova,
a avut un vis. Se fcea c din catedral spre asezmnt se ndrepta o mare procesiune, cu
steaguri bisericesti, purtnd chipul si sicriul vldici si cntnd. Cnd sicriul a fost adus n
cas, vldica a iesit din camera lui, mbrcat n ras, purtnd un omofor violet si epitrahil si,
apropiindu-se de usile mprtesti, a nceput s-i ung pe toti cei adunati cu mir sfintit (la fel
28
cum fcea si n timpul vietii). Dup miruire, oamenii au nceput s se risipeasc si, dup
plecarea lor, s-a apropiat si Sahmatova, iar vldica, miruind-o si pe ea, i-a repetat de dou ori:
Spuneti lumii c, desi am murit, sunt viu. Trezindu-se, ea si-a notat cu emotie aceste
cuvinte, spuse att de hotrt si convingtor. Ea le-a nteles ca pe o chemare a vldici ca
lumea s-i cear ajutorul si dup plecarea lui la cele vesnice.
Faptele minunate svrsite de vldica dup moarte, pe care le cunoastem, sunt si mai
multe dect cele din timpul vietii. Ele s-au svrsit si prin artarea sa direct oamenilor, ca
rspuns la rugciunile lor, si dup ce i se slujeau panihide, si prin harul uleiului sfintit si a
altor obiecte sfintite luate din cripta lui de la temelia catedralei din San Francisco.
Vom ncepe cu mrturia Zinaidei Guilleme. Unul dintre enoriasii catedralei din San
Francisco, cstorit cu o frantuzoaic, avea trei copii. Fiicei sale mai mari, de 16 ani, care
pruse ntotdeauna o tnr sntoas si nfloritoare, i s-a descoperit o tumoare malign. Ea a
fost operat, dar a reiesit c ncepuse metastaza si era atins o parte din plmn. Tatl,
disperat, i-a cerut vldici Ioan s se roage pentru el. Preotul, mpreun cu Zinaida, a slujit o
panihid arhiepiscopului. Cnd, dup aceasta, preotul a vizitat-o pe fat la spital, medicii i-au
spus c avea sperante de vindecare.
Liudmila Leonidovna Holtz si mama ei aveau mare evlavie fat de arhiepiscopul Ioan.
Conform traditiei de familie, ei au adus n dar pentru cripta lui, dup fgduint, o icoan a
Intrrii Maicii Domnului n Biseric. Fiul Liudmilei Leonidovna, care stia multe despre
vldica, a fost chemat n armat n timpul rzboiului din Vietnam. Cu putin vreme nainte de
plecarea sa pe front, el a venit la cript si a asezat o fotografie de-a vldici sub mitra de pe
catafalcul dreptului, ca s o ia apoi pe front, ca o binecuvntare de la adormitul arhiereu. Dup
ce s-a rugat, si-a pus fotografia pe piept, ca s-l apere de glontul inamicului. Si - ne
mrturiseste mama lui - chipul Preasfintitului l-a pzit ntotdeauna: si cnd n jurul lui toti
cdeau morti, iar el rmnea nevtmat, si cnd a fost singurul supravietuitor dintr-un
detasament ntreg, mpotmolit ntr-o misiune de recunoastere, si cnd a fost singurul rmas
nevtmat de o min care a explodat n baraca lor, si mai trziu cnd, nimerind ntr-o capcan
a inamicului, a reusit s se salveze.
Timofei Gorohov, care l cinstea pe vldica nc din timpul vietii, cobora adesea n
cripta lui si citea acolo Psaltirea. Odat a nceput s se roage vldici cu nflcrare pentru
sora sa care voia foarte mult s se mrite, dar, din pricina unei boli ndelungate, nu reusea s-
si aranjeze viata. Era ntr-o duminic seara. Chiar a doua zi, sora lui i-a spus lui Timofei c a
fcut cunostint cu un tnr si s-au plcut. La scurt vreme s-au cstorit, li s-a nscut un
copil si a avut o cstorie fericit.
Pe 2 noiembrie 1977, tatl Nonei Katzenstein a suferit un atac de apoplexie, a paralizat
si a zcut inconstient timp de cinci zile. Un consiliu format din doisprezece medici a anuntat-o
n unanimitate: Pregtiti-v pentru tot ce-i mai ru. Nona a plecat cu avionul la San
Francisco, s-a rugat n cripta vldici si a primit de la un cuplu care era foarte apropiat de
vldica o prescur si o decoratie de ciocolat pentru brad, din cript. Ea a pus o hrtiut cu
numele tatlui ei sub mitra arhiepiscopului Ioan. La scurt vreme tatl ei a nceput s se ridice
din pat, de Crciun l-au adus acas din spital, iar la sfrsitul lunii ianuarie deja deslusea
cuvintele, putea s vorbeasc si s joace sah. Medicii nu aveau alt explicatie dect c s-a
petrecut o minune.
Monahia Nadejda (o americanc trecut la Ortodoxie) ne scrie despre dou vindecri
fcute cu ajutorul uleiului sfintit din cripta vldici. primul caz, asa s-a vindecat citetul
Timothy Lockhead, cruia i se desoperiser pe neasteptate o multime de celule maligne, ca
urmare a unei dezvoltri congenitale defectuoase a creierului. Dup ce a fost uns n spital de
printele Lazar, care s-a si rugat vldici pentru el, radiografia creierului a artat c celulele
maligne au disprut. Un biat grec n vrst de opt ani, Anastasie Cortessis, din parohia
Sfntului Tihon a fost vindecat cu ulei sfintit de o insuficient renal, debutat pe neasteptate.
Sotul Ecaterinei Nikolaevna Verhitskaia, profesor de medicin n vrst de 89 de ani,
suferea de foarte mult vreme cu plmnii. Cnd si-a vzut ultima radiografie, el a stabilit
29
singur c emfizemul lui cronic este incurabil. I s-a propus o operatie, dar toat lumea stia
foarte bine c o interventie chirurgical, n conditiile mririi celulelor pulmonare, si mai ales
la aceast vrst, este departe de a garanta un rezultat pozitiv si, pe deasupra, o astfel de
operatie era accesibil doar oamenilor foarte bogati. Atunci ei au primit o buctic de vat cu
ulei de la candela din cripta arhiepiscopului Ioan, care le-a fost trimis cu porunca s se roage
Domnului nostru Iisus Hristos, cu rugciunile Fericitului Ioan de Shanghai si ale
protoiereului Mitrofan, martirizat de bolsevici. Ecaterina Nikolaevna a nceput s ung
pieptul si spatele sotului, de asemeni si fruntea, nsotind ungerea cu rugciunea care i se
poruncise, n a treizecea zi sotului i s-a usurat considerabil respiratia, sufocrile au disprut,
constiinta i-a devenit clar si, n curnd, s-a vindecat complet.
Si oameni de alt confesiune au primit ajutor de la vldica Ioan. Elein Gerdnon (statul
Indiana) ne-a comunicat c, atunci cnd tatlui pastorului lor, reverendul J., i s-a descoperit
un cancer si medicii i-au apreciat ca sanse ntre sase luni si doi ani de viat, comunitatea a
nceput s citeasc pentru el n fiecare sptmn canonul Fericitului Ioan. ntr-o noapte -
imediat dup ce au terminat citirea canonului - le-a telefonat mama lui J. si i-a anuntat c, cu
toate c sotul ei era ntr-o stare critic, ea se simte ntru totul mpcat sufleteste si este
pregtit pentru orice ar trebui s ndure (ntr-att era de dezndjduit). Si Domnul privi spre
credinta si smerenia ei. n urmtoarea zi ea a anuntat c sotul este ntr-o stare de mbunttire
incredibil si c a nceput s se nsntoseasc. Elein i-a dat lui J. o icoan a arhiepiscopului
Ioan, pe care acesta i-a trimis-o tatlui su, mpreun cu o sticlut de ulei de la cripta vldici.
ntreaga familie a lui J. a hotrt s se roage fierbinte arhiepiscopului Ioan, ntruct i simtise
n mod real ajutorul.
Este remarcabil mrturia protoiereului Stefan Pavlenko, a crui mam, sora Maria, a
fost prieten nc din copilrie cu vldica. Fratele meu, Pavel, nefiind militar, a trit ctiva
ani la rnd n Vietnam. Acolo i cuta pe copiii rniti sau rmasi orfani n timpul rzboiului,
care nc nu se sfrsise, si le gsea locuri n azile si n spitale. Acolo a fcut cunostint cu
vietnameza Kim En, viitoarea lui sotie. Fratele meu i-a povestit despre credinta ortodox,
despre Cuviosul Serafim de Sarov si despre alti bineplcuti ai lui Dumnezeu, n diferite
momente grele ale vietii, ei i se nftisa n vis un btrn care i arta ce s fac si care o
linistea. Odat i-am trimis fratelui meu, pentru Pasti, casete cu cntri mnstiresti si cteva
crti si reviste duhovnicesti. Ei i-a artat lui Kim literatura duhovniceasc si a fost foarte mirat
cnd ea, vznd coperta unei reviste, i-a spus: Iat staretul care mi se arat n somn si m
linisteste. Era o cunoscut fotografie a vldici Ioan, printre mormintele cimitirului Noul-
Diveevo (Novo-Diveevskii) din Spring Valley. Ulterior, Kim s-a botezat n Biserica
Ortodox, primind numele Chira.
Nina Pascenko (din statul Alabama) a plecat odat n vizit la prietena ei, o
americanc btrn paralizat. Pe cnd se pregtea de plecare, a rugat-o pe o doamn s-o
conduc pn acas. Cobornd din masin n grab, considernd c si asa si retinuse prea
mult nsotitoarea, ea si-a prins n portiera masinii trei degete de la mna dreapt. Acas
sngele a rbufnit, ncheieturile degetelor s-au umflat si s-au nvinetit si femeia se ngrozi la
gndul c, din cauza acestei traume, si va pierde serviciul (lucra ca pianist la o scoal de
balet si trebuia s cnte multe ore pe zi). Ea se rug cu lacrimi vldici Ioan: Vezi, vldic,
ce s-a ntmplat cu mna mea. n timpul vietii ti-a plcut s-i vizitezi pe bolnavi. Si mie mi
place foarte mult si iat c acum pot s-mi pierd serviciul. Ea a adormit cu lacrimi n ochi,
asezndu-si mna bolnav pe portretul vldici. Ctre dimineat umfltura a disprut,
vineteala trecu, ntreaga duminic ea i multumi vldici si i ceru vindecare deplin. Pn
luni totul i trecuse fr urme si a putut s-si reia activitatea muzical, de ca si cum nimic nu
s-ar fi ntmplat.
Vera Vetlughina (din San Francisco) si aminteste c, n ajunul Crciunului occidental,
pe 24 decembrie 1967, ea l vzu n vis pe vldica Ioan c intr n restaurantul ei, mbrcat
complet n negru, se opreste n fata pianului, apoi o apuc si o asaz repede n spatele su, ca
si cum ar feri-o de ceva. Toat ziua a fost tulburat, iar spre sear nelinistea i se agrava, n
30
acest timp, n restaurant, un tnr rus se ciorovi cu un american, iesi n strad si se ntoarse,
amenintnd cu un pistol. Cnd Vera s-a aruncat ntre cei doi, pistolul era deja ndreptat n
directia ei. n acest moment cineva a srit de la o mas vecin si a apucat s ntoarc mna cu
revolverul. Asta s-a ntmplat tocmai n locul unde l vzuse n vis pe arhiepiscopul Ioan.
Tnrul, enervat, iesi din restaurant si si descarc revolverul n prima masin ntlnit n
parcare (era chiar masina sotului Verei).
Aceeasi Vera Vetlughina ne-a comunicat cum, n 1968, ntr-un magazin de bcnie,
desprtit printr-un simplu gard de restaurantul ei, s-a produs un incendiu, care s-a extins cu
mare repeziciune, nct nu numai restaurantul s-a umplut de nori grosi de fum, dar a fost
cuprins si ntregul bulevard Harrie pe care se aflau cele dou cldiri. Focul s-a extins
fulgertor si pe strzile nvecinate. Cnd Vera a ajuns n mijlocul bulevardului, peste tot era
plin de lume iar ea, ntorcndu-se n directia catedralei episcopale, strig cu glas tare ctre
vldica: Dreptule ierarh! Opreste focul, opreste vntul!. Si n aceeasi clip vntul s-a oprit,
supunndu-se, parc, poruncii. Focul, lipsit de aliatul su, vntul, a fost repede domolit. Iar
restaurantul a rmas nevtmat (focul parc ar fi srit peste el direct n Avenue 17) si chiar
instalatiile de rcire, care se atingeau de magazinul incendiat, erau neatinse. Doar mirosul,
care nu a reusit s se risipeasc timp de un an ncheiat, mai amintea de minunea ntmplat.
Episcopul Benedict din mnstirea Nou-Sarov din orasul Blanko (statul Texas), pe 22
octombrie 1986, noaptea, a suferit o perforare a intestinului gros [...]. n spitalul din San
Antonio s-a stabilit c din momentul perforrii trecuser deja 17-18 ore si c se declansase
peritonita, astfel nct nu mai erau sperante de supravietuire dup operatie. Episcopul a nteles
c trebuia s moar, s-a spovedit si a dat ultimele indicatii referitoare la viitorul mnstirii.
Dar iat c, pregtindu-se totusi pentru operatie, pe cnd se afla n stare de lesin, l-a vzut pe
vldica Ioan (la a crui proslvire local participase nu demult), care i-a spus: nc nu ti-a
venit sorocul. Dar nu numai el a observat prezenta vldici: multi i s-au rugat pentru reusita
operatiei. A doua zi febra a disprut si btlia cu peritonita era cstigat. Peste vreo
cinsprezece zile episcopul a fost externat din spital.
Zinaida Guilleme s-a rugat de dou ori vldici Ioan pentru a primi cte o sum de
bani de care avea nevoie. Prima dat i s-a ntmplat s cheltuiasc prea mult cu ocazia unor
trapeze de binefacere la biseric, pentru care primea regulat cte 20 de dolari de la Fondul
Ioan Maximovici. ns atunci primi nstiintare pentru 70 de dolari, ceea ce corespundea
ntocmai sumei lips (dup care continu s primeasc tot cte 20 de dolari). A doua oar l-a
rugat pe vldica s o ajute s fac rost de bani pentru o cltorie din Franta n Statele Unite si
n aceeasi zi i-a venit nstiintare pentru cei 7700 de franci de care avea nevoie.
Doamna Z. Silvonik (din Los Angeles) nu-l cunoscuse pe vldica n timpul vietii, dar
aflase despre cinstirea lui. Fiica ei mai mare cutase mult vreme de lucru cu srguint si,
negsind nimic, czuse n total dezndejde. Odat, la mijlocul sptmnii, i-a trecut prin
minte s-i cear ajutor vldici Ioan si i se rug n genunchi. n smbta aceleiasi sptmni a
aflat de la fiica ei c apruse un loc de munc, dar c mai concurau nc zece fete pentru el.
Mama ei i-a spus s vin grabnic ca s se roage mpreun dreptului Ioan. La sosire, ea i
spuse: Fiica mea! Tu esti catolic, dar vldica se roag pentru toti si i-a artat fotografia lui
dintr-o revist. Hai s ne rugm mpreun. S-au rugat cum s-au priceput, stnd n genunchi
si plngnd. Luni fiica a sunat-o: Mam, am fost angajat! Merg la serviciu.
Aducnd aceste mrturii despre faptele minunate svrsite de vldica Ioan, suntem
nevoiti s ne mrginim la putin dintr-o multime imens. Dar este ndeajuns ca s ntelegem c
vldica a fost trimis n lumea aceasta, n vremuri apropiate nou, ca s-i conving ct se poate
de limpede pe toti crestinii - n pofida tuturor fenomenelor care, aparent, o contrazic - c si
pentru vremurile noastre se potriveste fundamentala idee crestin, conform creia Iisus
Hristos, ieri !i azi !i n veci, este acela!i (Evr. 13, 8) si c si n vremurile din urm El
continu s svrseasc, prin cuviosii Si, ceea ce a svrsit n zilele primei Sale veniri pe
pmnt. Prin faptele noului fctor de minuni se confirm nc o dat nvttura Printilor
Bisericii, potrivit creia omul cu adevrat ndumnezeit primeste prin har ceea ce Dumnezeu
31
are prin fire. n persoana vldici Ioan avem un model al sfinteniei ruse care, dup harul artat
n el, poate fi pus fat n fat cu toat traditia sfinteniei ruse, de la primii cuviosi printi ai
Lavrei Pecerska a Kievului, pn la Sfntul si dreptul Ioan de Kronstadt. Ne rmne s ne
exprimm ndejdea c n scurt vreme vldica Ioan va fi cinstit de ntreaga Biseric, ntruct,
asa cum putem spune chiar cu cuvintele vldici referitoare la Sfntul Ansgarie, lumintorul
trilor scandinave: De vreme ce nsusi Domnul l-a proslvit, ar fi o ndrzneal din partea
noastr s nu-i cinstim ca pe un sfnt.

32

)+) )

Cu ctiva ani n urm stareta unei mnstiri a Bisericii Ruse din diaspora, o femeie cu
o viat cucernic, a rostit un cuvnt de nvttur n biserica asezmntului, cu ocazia
praznicului de hram al Adormirii Maicii Domnului. Ea i ndupleca cu lacrimi n ochi pe
surorile si nchintorii adunati la praznic s primeasc n ntregime si fr rezerve nvttura
transmis de Sfnta Biseric, pe care aceasta a pstrat-o cu atta grij timp de veacuri la rnd
si s nu hotrm noi singuri ceea ce este important si ceea ce este secundar pentru noi;
cci, socotindu-ne mai ntelepti dect Sfnta Traditie, am putea s o pierdem de tot.
Astfel, cnd Biserica ne aduce la cunostint prin cntrile ei si prin sfintele icoane c
sfintii apostoli s-au adunat n chip minunat din toate colturile lumii ca s asiste la Adormirea
si nmormntarea Maicii Domnului, noi, fiind crestini ortodocsi, nu suntem liberi s tgduim
sau s rstlmcim acest fapt, ci trebuie s credem predaniei Bisericii, cu simplitate si cu
inim curat.
Un tnr american trecut la Ortodoxie, care a nvtat limba rus, a asistat la acest
cuvnt de nvttur. Privind icoanele pictate n stil traditional, n care apostolii erau zugrviti
pe nori care i aduceau la Adormirea Maicii Domnului, el tocmai si punea aceast problem.
Se punea ntrebarea dac trebuie, ntr-adevr, s ntelegem aceasta ca pe un eveniment
miraculos sau este doar o tlcuire poetic a adunrii tuturor apostolilor la acest eveniment sau,
poate, este doar un fel de original imagine idealizat a unui eveniment, care nici nu a avut
loc. (Astfel sunt, ntr-adevr, problemele care i preocup de unii dintre teologii ortodocsi
contemporani.) Cuvintele dreptei egumene l-au zguduit profund pe tnrul neofit american si
el a nteles clar c exist ceva mai adnc n ntelegerea si n simtirea Ortodoxiei dect ceea ce
ne dezvluie mintea si simturile noastre. n acea clip, Traditia ortodox i se transmitea nu
prin crti, ci printr-un vas viu, plin de aceast nvttur si de Sfnta Traditie, si trebuia s le
primeasc nu numai cu mintea sau cu simturile ci, mai nti de toate, cu inima, care ncepea,
n acest fel, s se ptrund mai adnc de Ortodoxie.
Ulterior, tnrul neofit a fcut cunostint, prin crti si personal, cu multi crestini
ortodocsi instruiti teologic. Este vorba de teologii nostri contemporani, care au studiat n
institutii de nvtmnt ortodoxe si au devenit specialisti n teologie. De obicei, ei tlcuiau
cu plcere ce e ortodox si ce e heterodox, ce e important si ce e secundar n Ortodoxie, si unii
dintre ei se mndreau cu conservatorismul sau traditionalismul lor n problemele
credintei. Dar la nici unul dintre ei nu se simtea autoritatea acelei starete simple care i vorbise
inimii lui, n pofida neinstruirii ei teologice.
Si inima acestui neofit, care abia ncepea o viat ortodox constient, era nsetat s
nteleag cum trebuie s$ cread$, ceea ce nsemna si pe cine s$ cread$. Prea era ntru totul un
om al timpurilor noastre si cu o educatie modern ca s poat pur si simplu s se debaraseze
de rationamentele sale proprii si s cread orbeste tot ce i se spune; dar este absolut evident c
Ortodoxia nici nu cere asa ceva: nsesi operele Sfintilor Printi sunt o mrturie vie a
strdaniilor mintii omenesti, luminate de harul lui Dumnezeu. Dar, de asemeni, este evident si
un anumit neajuns al teologilor contemporani, care, n pofida ntregii logici, coerente si

18
Ieromonahul Serafim i-a fost ucenic duhovnicesc arhiepiscopului Ioan.
33
cunoasteri a textelor patristice care-i caracterizeaz, nu au putut transmite duhul, caracterul si
farmecul Ortodoxiei, asa cum a putut simpla si nenvtata staret.
Cutrile neofitului nostru, cutrile unui contact cu Predania ortodox vie si
adevrat s-au ncheiat o dat cu ntlnirea arhiepiscopului Ioan (Maximovici). n acesta el
gsi teologul cultivat al scolii vechi, care, n acelasi timp, era foarte bine pus la punct n
privinta criticii acestui tip de teologie din gndirea teologic contemporan si care, cu mintea
sa ptrunztoare, putea deslusi adevrul acolo unde acesta putea fi pus la ndoial. Dar mai era
n el ceva ce le lipsea tuturor nteleptilor teologi ai veacului nostru: simplitatea si evlavia
acelei starete care zguduise att de profund inima cuttorului de Dumnezeu. Vldica Ioan i-a
cucerit mintea si inima nu pentru c era fr de pcat - n Biserica lui Hristos nu exist asa
ceva -, ci pentru c a vzut n acest episcop pilda Ortodoxiei, pe adevratul teolog a crui
teologie era urmarea unei vieti drepte si adnc nrdcinate n Sfnta Traditie a Bisericii
Ortodoxe... Si tnrul nostru neofit descoperi c, n pofida mintii lui agere si a gndirii critice,
cuvintele vldici Ioan se puneau mult mai des n acord cu cuvintele simplei egumene, dect
cu cuvintele celor mai eruditi teologi contemporani.
Operele teologice ale vldici Ioan nu apartin unei anumite scoli, n ele nu se vede
influenta nici unui teolog din trecutul apropiat. Este adevrat c vldica Ioan a fost chemat la
teologhisire n acelasi sens n care a fost chemat la clugrie si la slujirea Bisericii - de
marele su nvttor, mitropolitul Antonie (Hrapovitki) si este tot att de adevrat c si-a
nsusit pe deplin tendinta ndrumtorului su, de sustinere a necesittii ntoarcerii la Sfintii
Printi si la o teologie fundamentat, n primul rnd, pe o viat moral si duhovniceasc,
dect strict academic. Dar operele teologice ale mitropolitului Hrapovitki sunt foarte diferite
si n duh, si n conceptie, si n continut. El se nvrtise mult n cercurile academice si
intelectuale ale vremii lui si multe dintre lucrrile lui sunt consacrate unor argumente si
apologetici aplicabile n cercurile pe care le cunostea. n lucrrile vldici Ioan, dimpotriv,
apologetica lipseste cu desvrsire, ele nu sunt deschise pentru discutii. El nu intra n disput$,
ci pur si simplu expunea nvttura ortodox. Cnd exista necesitatea de a respinge
nvtturile mincinoase (cel mai gritor exemplu l constituie cele dou mari articole ale sale
referitoare la sofianismul lui Serghei Bulgakov), cuvintele sale convingeau nu prin coerenta
sau logica argumentatiei, ci prin nssi puterea nvtturii patristice expuse si a textelor citate
de el. El nu se adresa unui public academic sau cultivat, ci constiintei ortodoxe nealterate si
nu vorbea despre ntoarcerea la sfintii printi, ntruct ceea ce a scris el este pur si simplu o
nou rostire si o transmitere a Predaniei patristice, fr nici o tentativ de a justifica sau a
scuza acest fel de abordare.
Izvoarele teologiei vldici Ioan sunt foarte simple: Sfnta Scriptur, scrierile
patristice (mai ales ale marilor printi ai secolelor IV si V) si, ceea ce-l scoate cel mai mult n
evident, textele slujbelor ortodoxe. Ultimele, care arareori au fost folosite n asemenea
msur de teologii contemporani, indic abordarea mai degrab practic dect stiintific a
teologiei de ctre vldica Ioan. Este evident c era n totalitate absorbit de sfnta slujire a
Bisericii Ortodoxe si c teologia lui este inspirat direct de acest izvor. Inspiratia nu i venea
n timpul orelor de meditatie, rezervate teologhisirii, ci n timpul prezenei sale zilnice la toate
slujbele biserice!ti. El ntelegea teologia ca pe o parte inseparabil a vietii obisnuite si,
nendoielnic, aceasta l-a fcut teolog ntr-o mult mai mare msur dect cursurile formale de
teologie.
Ca urmare, nu vom descoperi la vldica Ioan un sistem teologic. Nu trebuie s
vedem n aceasta un protest mpotriva marilor lucrri de teologie sistematic din Rusia
secolului al XIX-lea; fr nici o ndoial, vldica s-a folosit de catehismele sistematice ale
acelei epoci n activitatea lui misionar. (La fel cum au fcut multi mari lumintori ai Greciei
si ai Rusiei secolelor XIX si XX, considernd aceste catehisme ca fiind niste ndrumare
excelente pentru educarea ortodox a popoarelor lor.) Sub acest aspect, vldica nu urma
modei si nu a apartinut vreunui curent de-al teologilor si al nvtceilor lor, nici din trecut,
nici din prezent, ntruct prea adesea acestea dau o important exagerat cte unei abordri
34
particulare a teologiei ortodoxe. El i respecta n egal msur pe mitropolitul Antonie
(Hrapovitki), cu tendinta lui antioccidental si pe mitropolitul Petru (Movil), care ar fi fost,
chipurile, prea influentat de Occident. Cnd i se vorbea despre neajunsurile acestor mari
lumintori si aprtori ai Ortodoxiei, vldica respingea aceast idee si spunea c nu sunt
lucruri importante, cci el se gndea n primul rnd la marea mostenire patristic pe care
acesti teologi au reusit s-o transmit cu bine, trecnd cu vederea neajunsurile lor. Multi tineri
teologi contemporani, care abordeaz adesea prea abstract teologia ortodox, prea teoretic,
polemic si unilateral, ar putea s ia lectii de la vldica.
Pentru vldica Ioan, categoriile teologice, chiar ale celor mai ntelepti eruditi teologi,
erau neimportante; mai precis, erau neimportante dac nu transmiteau adevrul si esenta
lucrurilor, ci pur si simplu se mpotmoleau n eruditie. O ntmplare petrecut pe cnd vldica
era la Shanghai caracterizeaz foarte viu libertatea gndirii sale teologice. Odat, asistnd la
examenele orale de religie ale unei clase superioare a scolii de pe lng catedrala episcopal,
el a ntrerupt nsiruirea fr gres a profetilor secundari ai Vechiului Testament cu o
observatie dur si categoric: Nu exist profeti secundari!. Se ntelege c printele
nvttor al clasei s-a suprat c vldica i-a subminat autoritatea profesoral, dar probabil c
pn n ziua de azi elevii tin minte aceast aparent ciudat respingere a categoriilor si poate c
unii dintre ei au nteles ceea ce a vrut s spun vldica Ioan: la Dumnezeu, toti profetii sunt
mari si importanti si acest fapt conteaz mult mai mult dect toate categoriile cunostintelor
noastre despre ei, orict ar fi ele de corecte n sinea lor.
Adesea, n articolele sale teologice, vldica Ioan ne deschide, cu o asemenea turnur
neasteptat a gndirii, un nou aspect sau o semnificatie mai profund a subiectului discutat.
Evident c pentru el teologia nu era doar o stiint omeneasc, pmnteasc, ale crei bogtii
pot fi epuizate de interpretrile noastre rationaliste sau n care putem deveni experti
multumiti de sine, ci era ceva care duce spre cer, care trebuie s ne atrag mintile spre
Dumnezeu si spre realittile ceresti, ce nu pot fi cuprinse cu sistemele logice ale gndirii.
Cunoscutul istoric bisericesc rus N. Talberg ne propune s-l privim pe vldica Ioan
mai nti de toate, ca pe un nebun ntru Hristos, rmas astfel si n rangul de episcop si, n
aceast calitate, l compar cu Sfntul Grigorie Teologul care, n aceeasi privint ca si vldica
Ioan, nu corespundea conceptului standard al imaginii unui episcop. Tocmai aceast
nebunie (n conceptia lumeasc) confer tonul caracteristic si operelor teologice ale
Sfntului Grigorie, si celor ale vldici Ioan; si unul, si altul se ndeprteaz de prerea
comun, de felul cum gndeste lumea si, astfel, nu depind de vreun curent sau vreo scoal.
Ei abordeaz problemele teologice dintr-un punct de vedere elevat, dar nu academic si astfel
evit certurile mrunte si duhul glcevii. Cu noile, neasteptatele turnuri ale gndului, operele
lor devin, n primul rnd, un izvor de inspiratie si de mai profund ntelegere a revelatiei
dumnezeiesti.
Cred c cel mai mult impresioneaz absoluta simplitate a operelor vldici. De la bun
nceput este limpede c el mbrtiseaz Traditia ortodox direct si neconditionat, fr nici un
fel de gnduri duplicitare despre cum s faci ca s crezi n aceast Traditie si, n acelasi
timp, s rmi un om multilateral si cult. El cunostea critica contemporan si, fiind ntrebat,
si-a putut expune motivele concrete, exacte ale dezacordului su, n majoritatea privintelor. El
a cercetat amnuntit problema influentei occidentale n Ortodoxie de-a lungul veacurilor si si-
a mentinut un punct de vedere lucid, echilibrat, discernnd cu atentie ntre ceea ce trebuie
respins ca nepotrivit pentru Ortodoxie si care nu trebuie recomandat, dar pentru care nu
trebuie nici s ne nfierbntm, si ceea ce poate fi acceptat ca potrivit modului de viat si
evlaviei ortodoxe. Dar, n pofida tuturor cunostintelor lui si a stiintei de a judeca critic, el
continua s cread cu simplitate n Predania ortodox, asa cum ne-a fost dat de Biseric.
Majoritatea teologilor ortodocsi contemporani, chiar dac nu sunt influentati de cel
mai extremist mod de gndire protestant-reformat, totusi privesc Traditia ortodox printr-o
prism academic care le este familiar. Dar pentru vldica Ioan erau familiare, mai nti de
toate, slujbele ortodoxe, crora le dedica multe ore n fiecare zi, si astfel la el lipseste cel mai
35
mic iz de rationalism (nu neaprat n sensul ru al acestui cuvnt), pe care-l gsim chiar la cei
mai reprezentativi teologi academici, n operele lui nu exist probleme; numeroasele sale
citate indic doar locul unde se afl nvttura Bisericii. n acest sens, el este cu totul n acord
cu gndirea sfintilor printi si ni se pare a fi parc unul dintre ei, iar nu un simplu comentator
al teologiei trecutului.
Operele teologice ale vldici Ioan, tiprite n diverse publicatii periodice bisericesti
de-a lungul a patru decenii, n-au fost niciodat strnse ntr-un singur volum. [...] Deosebit de
valoroase sunt cele dou articole referitoare la sofianismul lui Bulgakov, dintre care unul arat
foarte convingtor si obiectiv totala incultur a lui Bulgakov n domeniul patristicii, iar
cellalt este si mai valoros, fiind o expunere clasic a nvtturii Sfintilor Printi despre
ntelepciunea lui Dumnezeu. Dintre operele lui trzii trebuie s amintim un articol despre arta
icoanei ortodoxe (n care el se dovedeste mai bine informat n privinta influentei occidentale
n arta icoanei dect nvttorul su, mitropolitul Antonie), seria de predici, numit Trei
praznice evanghelice, n care dezvluie o mai profund semnificatie a ctorva srbtori
bisericesti secundare si articolul Biserica - Trupul lui Hristos. Articolele si predicile mai
scurte ale vldici Ioan sunt si ele ptrunse de teologie.
Una din predici ncepe cu Imnul ctre Dumnezeu al Sfntului Grigorie Teologul si,
pe acelasi ton elevat si patristic, demasc lipsa de credint din zilele noastre. n alt predic,
rostit n Vinerea Mare a anului 1936, vldica i vorbeste lui Hristos, mort si asezat n
mormnt. Ea ar fi putut fi rostit foarte bine de acelasi Sfnt Printe.

Prefa$ la ediia: Fericitul arhiepiscop Ioan (Maximovici), Cinstirea ortodox$ a
Maicii Domnului, Willmoisson, Sankt Petersburg, 1992.

36

PREDICI SI CUVNTRI ALE EPISCOPULUI IOAN
#

Mreste cu glasuri de laud Tara Rmlean pe Petru si Pavel, prin care ai crezut n
Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu; Asia, Efesul, Patmosul - pe Ioan de Dumnezeu Cu-
vnttorul; India - pe Toma; Egiptul - pe Marcu; toate trile si cettile si oamenii i cinstesc si
i slvesc pe fiecare din nvttorii lor, care i-au nvtat credinta dreptmaritoare. S-l ludm
si noi, dup puterile noastre, cu umile cuvinte de laud, pe cel ce mrete si minunate fapte a
svrsit, nvttorul si dasclul nostru, Marele Kagan (Cneaz) al pmntului nostru,
Volodimir, nepotul btrnului Igor.
Asa glsuia Sfntul Ilarion, mitropolitul Kievului, la mijlocul veacului al XI-lea, cnd
trecuse ceva mai bine de jumtate de veac de la ncrestinarea Rusiei. nc de atunci, sfntul
brbat vedea cu vederea lui ptrunztoare mretia faptei Sfntului Vladimir si chema Rusia
s-l proslveasc dup vrednicie. Cu ce fel de cuvinte vom putea exprima ceea ce a fcut
Sfntul Vladimir, ncrestinnd Rusia, noi, cei ce am ajuns la aniversarea a 950 de ani de la
acest luminos eveniment? S ne amintim ce era Rusia pn la cneazul Vladimir si ce a devenit
ea dup ncrestinarea ei de ctre Sfntul Vladimir.
Iat Rusia vremurilor lui Igor celui de demult sau a lui Sviatoslav, tatl lui Vladimir.
Fiecare trib tria o viat izolat. Semintii diferite se dusmneau adesea, se rzbunau unele pe
altele si adesea se decimau reciproc, urmnd legile rzbunrii sngeroase. Cnejii rusi de pn
la Vladimir erau mai mult conductori de osti si cuceritori dect printi si binefctori ai
poporului lor. Campaniile militare si prada i atrgeau mai mult dect grija pentru supusi.
Multe triburi aveau un nivel foarte cobort de dezvoltare moral si cultural; unele dintre ele
practicau, de pild, obiceiul rpirii fetelor, n scopul cstoriei.
Dar ar fi gresit s credem c slavii aveau doar nsusiri negative si erau doar o mas de
oameni aproape slbatici. Dimpotriv, firea lor avea si multe calitti. Erau primitori, curajosi
si cinstiti. Sotiile erau tovarse credincioase sotilor lor, rmnndu-le adesea fidele si dup
moartea acestora. Slavii si cinsteau btrnii si le ddeau ascultare n probleme personale si
colective. Dar, pe lng acestea, se mai fceau simtite si trdarea, cruzimea, viclenia. Din
timp n timp, mai ales n vreme de rzboi, erau de temut pentru toti vecinii lor. Pasnicul slav
devenea o fiar slbatic. Vai de aceia asupra crora se atintea furia lui, care nu cruta pe
nimeni! Bizantul tremura n fata vecinilor si de la miaznoapte, n timp ce ei nsisi adesea se
temeau unii de altii.
Asa sttea lumea slav, la rspntia dintre bine si ru, ba dezvluind minunatele
nsusiri ale omului creat dup chipul lui Dumnezeu, ba vdind semnele nfricostoare ale
fiarei cu chip omenesc.
Care puteau fi idealurile cele mai nalte ale slavilor? Spre ce puteau s li se ndrepte
gndurile si sentimentele? Ce anume i putea nsufleti si spre cine s-si fi ndreptat privirile?
Zeii n care credeau posedau toate nsusirile adoratorilor lor, erau ntruparea
atributelor lor pozitive si negative. Slavii slujeau unor zei nscociti de ei, ntrindu-si astfel n
ei propriile lipsuri, cci si aveau ca ndrepttire zeii lor. Slujind temutului Perun, slavii
duceau rzboaie necruttoare, nimicindu-si vecinii din jur. Este greu de spus n ce s-ar fi
transformat Europa de Rsrit dac Sfintii Chiril si Metodie nu ar fi revrsat lumina lui
37
Hristos peste lumea slav si dac n-ar fi pus piatra de temelie pentru luminarea popoarelor
slave.
Sfintii Chiril si Metodie, mpreun cu ucenicii lor, au luminat cu nvttura crestin o
parte a lumii slave. Influenta crestinismului si-a spus nentrziat cuvntul asupra slavilor si i-a
introdus n familia popoarelor crestine. n scurt vreme trile care au primit crestinismul s-au
schimbat la fat. Dar principala mas a slavilor, slavii de rsrit, continuau s aib acelasi
mod de viat. Din cnd n cnd aprea primejdia ca rzboinicii lor cneji, de felul lui
Sviatoslav, s nimiceasc chiar si tinerele vlstare crescute pe ogorul udat de crestinism al
fratilor lor. ntunericul n care erau cufundate triburile rsritene ale slavilor era att de adnc
si de neptruns, nct Olga, prima cneaghin rus crestin care a strlucit pe tronul voievodal,
ca o stea de dimineat n zare, nu l-a putut risipi. Trebuia s rsar soarele cel mai strlucitor
si astfel a fost pentru Rusia nepotul cneaghinei Olga, marele Cneaz Vladimir.
Primind de la bunica sa nceptura credintei lui Hristos, dar nbusindu-o n tinerete n
desfrul patimilor, Vladimir, cutremurat pn n adncul inimii de moartea muceniceasc a
boierilor varegi Feodor si Ioan, se hotrste s-si schimbe modul de viat. Dup o cercetare
amnuntit a problemei credintei - cci viata lui Vladimir era strns legat de convingerile lui
-, Vladimir face alegerea. Fiind, din fire, un om integru si direct, el nu se opreste la mijlocul
drumului si ia ceea ce este mai bun. Se lumineaz cu lumina Ortodoxiei si, botezndu-se,
devine un mplinitor plin de rvn al poruncilor lui Hristos. Prin pilda si chemrile sale i
atrage dup el si pe supusii si. Este izbitoare schimbarea produs n Vladimir care, dintr-un
tnr iubitor de plceri si nestpnit, devine un sfnt brbat.
Dar nu mai putin izbitoare este schimbarea produs n Rusia proaspt botezat.
Botezul Kievului si, dup el, al ntregii Rusii deschide o viat nou pentru slavii de rsrit si
devine izvorul mretei lor istorii. O dat cu primirea crestinismului, triburile slave dezbinate,
care alctuiau teritoriul stpnit de Vladimir, si-au simtit unitatea. Constiinta unittii era
ndeosebi ntrit de faptul c, timp de secole ntregi, din punctul de vedere al Bisericii, Rusia
a constituit o singur mitropolie, n pofida ulterioarei ei separri n regiuni.
Biserica a avut o nrurire coplesitoare asupra unificrii Rusiei ntr-un singur stat. Nu
numai triburile slave, ci si alte triburi care triau n Europa Rsritean, o dat cu rspndirea
n rndul lor a Ortodoxiei, se contopeau ntr-un singur tot cu poporul rus. Avnd o actiune
pacificatoare n timpul frmntrilor feudale, Biserica a isuflat n acelasi timp convingerea c
poporul rus este unul si, de aceea, trebuie s fie n toate un singur tot. Sub umbrirea Sfintei
Biserici dreptmritoare s-a constituit Rusia, a crescut si s-a ntrit, devenind un mare stat,
ocupnd a sasea parte din ntinderea lumii. Poporul rus, care a primit crestinismul nu n mod
silnic, ci de bunvoie, s-a strduit chiar din primii ai de dup ncrestinare s ntrupeze n viata
sa nvttura evanghelic. Oamenii care nainte aveau o inim abrutizat au renscut si au fost
preschimbati luntric prin ncrestinare. Pstrndu-si bunele nsusiri de dinainte, ei se
elibereaz de cele rele pe care le aveau. Lupta dintre bine si ru se purta nu numai n sufletul
lui Vladimir, ci si n ntregul popor vzut ca un tot, si s-a ncheiat cu o victorie din partea
binelui. Poporul rus de dup ncrestinare nu mai era acelasi ca pn atunci. Era cu adevrat un
alt popor, erau oameni noi.
Asta nu nseamn c brusc toti au devenit desvrsiti, c rul a disprut din sufletul
fiecruia si din ntreaga Rusie. Nu, rul continua s existe, continundu-si lupta cu binele n
sufletul fiecrui om. Dar forta conductoare a poporului rus era Ortodoxia care mbrtisa toate
laturile vietii individuale, sociale si de stat. Viata de familie si viata obsteasc se ptrundeau
de duhul Evangheliei; conceptiile se formau sub influenta regulilor Bisericii, iar legile statului
erau n acord cu canoanele. Orientarea general a poporului rus era cutarea drepttii lui
Dumnezeu.
De nzuinta punerii n viat a drepttii lui Dumnezeu erau ptrunse si legislatia, si
mplinirea justitiei si actiunile statului. Aceeasi nzuint de a-l sluji pe Dumnezeu caracteriza
si viata intelectual si spiritual a poporului rus. Aproape toate laturile vietii lui culturale si-au
primit nceputul din viata Bisericii si s-au dezvoltat sub nrurirea ei.
38
Crturria si arta rus au nceput n mnstiri si erau att de ptrunse de duhul crestin,
nct nici scriitorii vremurilor de mai trziu, care au avut ca tel lupta cu nvttura Bisericii,
nu s-au putut elibera pe deplin de sub influenta acestui duh. nsisi naltii conductori ai
Rusiei, marii cneji si tarii ntregii Rusii erau constienti de rspunderea lor n fata mpratului
mpratilor si se priveau pe sine ca pe niste slujitori ai lui Dumnezeu, la fel fiind si n ochii
supusilor lor. De aceea, conductorii Rusiei nu erau tari din voia poporului, ci tari prin
mila lui Dumnezeu.
Desigur, nu se potrivea totul n Rusia acestei tendinte generale. Multe rele s-au
svrsit de-a lungul veacurilor. Cci dac nu este om care s fie viu si s nu greseasc, cu
att mai mult nu se poate s nu existe pcate si rutti n viata si n istoria unui popor, ns,
asa cum pentru definirea caracterului unui om conteaz calittile care sunt mai puternice n el
si le biruiesc pe celelalte, la fel si pentru caracterul unui popor trebuie stabilit trstura
dominant a vietii lui spirituale. Pentru Rusia si pentru poporul rus, n pofida tuturor
abaterilor si chiar a cderilor petrecute, dominant era slujirea drepttii si asezarea n adevr.
Cnd ne amintim de Grecia antic, ne vin n minte cuvintele Sfntului Apostol Pavel
despre vechii greci: elinii caut ntelepciune, cu toate c si printre ei erau desigur multi care
nu cutau ntelepciune. Gndul la Sparta l asociem cu dezvoltarea conditiei fizice. Fenicia si-
a legat numele de negot. Roma se luda prin vitejia cettenilor ei. Dar poporul rus si-a cstigat
numele de popor purttor de Dumnezeu, iar pmntul rus, de pmnt al Sfintei Rusii.
Rusia este sfnt prin multimea cuviosilor care au strlucit pe pmntul ei. ncepnd
cu fiii Sfntului Vladimir, binecredinciosii cneji Boris si Gleb, primii care s-au proslvit n
Rusia prin minuni, si cu nsusi boteztorul Rusiei, Sfntul Vladimir si bunica sa, cuvioasa
cneaghin Olga, o multime nesfrsit de sfinti au trit si s-au proslvit prin sfintenie si minuni
pe pmntul Rusiei. Acesti sfinti cuviosi erau rodul cel frumos al dreptmritoarei Rusii,
carne din carnea si os din osul poporului rus. Ei nu erau strini de popor prin credintele si prin
modul lor de viat, ci erau doar expresia mai puternic, mai vie a nzuintelor ntregului popor.
De la ncrestinarea Rusiei si pn n zilele noastre nu a existat, se pare, nici un singur
ceas n care s nu fi trit pe undeva pe pmntul Rusiei vreun sfnt, care dup sfrsitul su s
nu se fac mijlocitor pentru pmntul Rusiei. Toate regiunile Rusiei, de la Rusia
Subcarpatic
19
(Cuviosii Moise Ugrin si Efrem Novotorjski), pn la Alaska, ce apartinuse
pn nu demult Rusiei (Cuviosul Gherman), si-au avut nevoitorii lor. Fiecare parte a Rusiei,
aproape fiecare oras important si avea sfintii lui. Centrele ei spirituale erau mnstirile care
influentau si satele, si orasele. Fiecare colt de pmnt, fiecare grai s-a sfintit prin slujirea lui
Dumnezeu. Istoria Rusiei, plin de dovezi minunate ale grijii lui Dumnezeu fat de ea, este
istoria chivernisirii lui Dumnezeu, este noua istorie sfnt. nrurirea sfintilor brbati ai Rusiei
asupra evenimentelor istorice este att de coplesitoare, nct istoria statului rus nu poate fi
desprtit de istoria Bisericii. Toat ornduirea si modul de viat al poporului rus erau
ptrunse de duhul Bisericii. Chiar si politica extern a Rusiei era, n mare msur, o expresie a
chipului ei duhovnicesc.
Asa a fost odinioar... Dar unde esti tu acum, Sfnt Rusie? Ori nu mai existi? A czut
tronul Sfntului Vladimir, au fost batjocorite odoarele, se drm bisericile. S-a transformat
oare n fiar poporul purttor de Dumnezeu, ori balaurul rosu a mistuit Sfnta Rusie? Cum a
devenit pmntul nevointelor duhovnicesti, pmnt de crime mrsave, si locul unde se
mntuiau sfintii este stpnit acum de tlhari? Oare ntr-adevr nu mai exist si nu va mai
exista Sfnta Rusie, sau poate c nici nu a existat, ci doar purta un acopermnt de sfintenie,
czut de acum pentru totdeauna?
Nu! Sfnta Rusie nu este o autonselare sau un miraj, ci este realitatea cea mai
adevrat! Nu preget s se ridice spre cer tmia rugciunilor sfintilor care au strlucit pe
pmntul Rusiei si care si astzi se roag pentru ea n fata Tronului Ceresc. Dar nu numai n
cer, ci si aici, pe pmntul plin de pcate, Sfnta Rusie continu s dinuiasc. Stpnirea

19
Ucraina de vest.
39
potrivnicilor lui Dumnezeu doar a nrobit-o, dar nu a nimicit-o. Sfatul nelegiuitilor care au pus
stpnire pe poporul rus i este strin poporului, cci nu are nimic n comun cu firea Rusiei.
Puterea international strin si-a aruncat jugul peste ea, dar continu s-i rmn vrjmas.
Chiar si aceia dintre ei care mai nainte se numeau pe sine rusi, fiind astfel dup snge, astzi
si-au pierdut acest nume, cci s-au nstrinat cu duhul de Rusia. Dintre noi au ie!it, dar nu
erau de-ai no!tri (I In. 2, 19), Ei au czut din poporul rus, s-au fcut asupritori ai Rusiei.
Respingndu-L pe Dumnezeu, ei s-au dezis de asemnarea cu Dumnezeu si au ntrecut fiarele
slbatice prin cruzime si silnicie.
Dar Rusia continu s rmn sfnt. Ceata apostolilor nu s-a micsorat cnd Iuda a
czut dintre ei, nici strlucirea cinului ngeresc nu s-a ntunecat cnd satana mpreun cu
ngerii care i s-au supus au czut.
Asa cum din rndul ngerilor trebuia s apar diavolul, dar prin cderea Luceafrului
de dimineat si a adeptilor lui, ceilalti ngeri s-au aprins si mai tare de flacra iubirii de
Dumnezeu si au strlucit pe cer si mai aprins, la fel si potrivnicii lui Dumnezeu au aprut din
rndul poporului rus, dar cderea lor a vdit si mai tare sfintenia Rusiei si a proslvit-o si n
ceruri, si n toat lumea de sub cer.
O ceat nenumrat de noi mucenici si-au mrturisit credinta n Hristos. Poporul rus n
ntregime, ndurnd cu negrit rbdare suferintele - suferinte cum nu a ndurat nc nici un
popor din lume -, a dat o multime nesfrsit de alte dovezi de statornicie n credint, n pofida
urmririlor celor mai aspre, Biserica rmne nenfrnt. Cu toate c a fost distrus o multime
de biserici, astfel nct din ntregul sir de orase mai nainte mpodobite de biserici mrete,
astzi nu a mai rmas nici unul, totusi credinciosii se adun n tain si se roag lui Dumnezeu.
Au nviat pentru Rusia vremurile catacombelor pe care mai nainte nu le cunoscuse, cci nu a
cunoscut niciodat n trecut prigoana credintei.
n marea ceat a bineplcutilor lui Dumnezeu proslviti n Rusia au fost multi ierarhi,
cuviosi, drepti si nebuni ntru Hristos. Dar mucenici pe pmntul Rusiei au fost doar ctiva,
de-a lungul ntregii istorii de pn acum. Prealuminoasa ostire a mucenicilor, al crei snge
a devenit smnta crestinismului n ntreaga lume si este proslvit aproape zilnic de Biserica
pmnteasc, aproape c nu a existat n Biserica Rus cereasc. A venit vremea s fie
completate aceste rnduri.
La numrul mic de mucenici si ptimitori de chinuri care au suferit n veacurile trecute
s-a adugat astzi un numr nemsurat de noi mucenici si martiri. Printre ei se afl si tarul
purttor de cunun, urmas si continuator al boteztorului Rusiei, Vladimir, cu ntreaga sa
familie, si tizul boteztorului Rusiei, ntiul ierarh al cristelnitei Rusiei
20
, si ierarhi, cneji,
boieri, ostasi, preoti, clugri, crturari si nenvtati, orseni si steni, oameni de vaz si
oameni simpli. Orice vrst, orice ornduire social, orice colt al Rusiei a dat noi mucenici,
ntreaga Rusie s-a umplut de snge mucenicesc, toat tara s-a sfintit de acest snge.
O, minunat si slvit ostire a noilor ptimitori! Cine v va putea proslvi cum se
cuvine? Cu adevrat, fericit este pmntul care s-a ptruns de sngiuirile voastre, si sfinte
sunt asezrile care au primit trupurile voastre.
Fericit esti tu, pmnt al Rusiei, curtit de focul suferintei! Ai trecut prin apa
botezului, acum treci prin focul ptimirii si vei ajunge si tu la liniste. Odinioar crestinii
adunau cu evlavie nisipul din Colosseum, plin de snge mucenicesc. Locurile unde au suferit
si au murit mucenicii deveneau locuri sfinte si cinstite cu deosebire. Iar acum ntreaga Rusie
este un loc al ptimitorilor de chinuri. Pmntul ei s-a sfintit de sngele lor, iar aerul ei, de
nltarea la cer a sufletelor lor. Sfintit esti, Rusie! A avut dreptate scriitorul din vechime
21
care a spus c tu esti a treia Rom si c a patra nu va mai fi. Tu ai ntrecut vechea Rom prin

20
Sfntul Mucenic Vladimir, mitropolit al Kievului si al Caliciei, mpuscat de bolsevici pe 26 ianuarie/8
februarie 1918. Este prznuit la Soborul noilor mucenici si martiri rusi, pe 29 ianuarie/11 februarie.
21
Clugrul Filotei din Pskov, ntr-o scrisoare ctre marele cneaz Vasili al III-lea (nceputul secolului al XVI-
lea). Ideea a fost reluat si de alti scriitori bisericesti.
40
multimea de ptimiri ale mucenicilor, ai ntrecut si Roma care te-a botezat prin statornicia ta
n Ortodoxie si vei rmne nentrecut pn la sfrsitul lumii. Doar glia sfintit de suferintele
si de viata pmnteasc a Dumnezeului-Om este mai sfnt dect tine n ochii drept-
credinciosilor.
Fii ai Rusiei! Scuturati-v din somnul lncezelii si al lenevirii! Priviti la slava
suferintelor ei si curtiti-v, splati-v de pcatele voastre! ntriti-v n credinta ortodox ca
s fiti vrednici s locuiti n lcasul Domnului si s v slsluiti n sfnt muntele Su! Vino-ti
n fire, trezeste-te, trezeste-te, Rusie, tu, care din minile Domnului ai but paharul mniei
Lui! Cnd se vor fi sfrsit suferintele tale, dreptatea ta va merge cu tine si slava Domnului te
va nsoti. Popoarele vor veni la lumina ta si mpratii la strlucirea rsrit deasupra ta. Atunci
ti vei ridica ochii n jurul tu si vei vedea c fiii ti vor veni la tine de la apus si de la
miaznoapte, de la mare si de la rsrit, binecuvntndu-L n tine pe Hristos, n veci!
(Canonul pascal, cntarea a 8-a).

( % %

Ziua sfintilor care au strlucit pe pmntul Rusiei ne arat cerul duhovnicesc sub care
s-a ntemeiat pmntul rusesc. Pn la Sfntul cneaz Vladimir pe pmntul Rusiei au trit
triburi pgne, rzlete, care se vrjmseau ntre ele. Sfntul cneaz Vladimir le-a adus o nou
credint, o nou constiint de sine, un sens al vietii, o nou stare luntric, le-a dat un nou duh
al vietii, care s-i uneasc pe toti si astfel s-a format un popor unic.
nssi existenta poporului rus este legat de ncoltirea n snul lui a vietii duhovnicesti,
de nsusirea temeiurilor conceptiei de viat crestine: este lipsit de sens s cauti rostul si telul
vietii n viata aceasta, care se termin o dat cu moartea. Trebuie s te strduiesti s-ti
nsusesti viata dumnezeiasc, haric, vesnic, si atunci si aceasta trectoare, pmnteasc se
va rndui cum se cuvine: C$utai mai nti mp$r$ia lui Dumnezeu !i dreptatea Lui !i toate
acestea se vor ad$uga vou$ (Matei 6, 33).
Credinta si Biserica Ortodox au unit triburile disparate ntr-un singur popor, poporul
rus, a crui nsusire fundamental era tocmai credinta n mprtia lui Dumnezeu, cutarea ei,
cutarea drepttii lui Dumnezeu.
Pentru mprtia lui Dumnezeu, pentru prtsia la ea, pentru a se ruga, ascetii rusi
prseau desertciunea lumeasc si plecau n codri, pe insule nelocuite. Ei cutau doar
mprtia lui Dumnezeu, nu doreau s ntemeieze si s zideasc nimic, fugeau dintre oameni,
dar oamenii i urmau, pentru mprtia lui Dumnezeu, care aprea pe acele insule si n
pdurile din jurul dreptilor, si asa se dezvoltau lavrele si sfintele lcasuri.
Cutarea drepttii dumnezeiesti este firul cluzitor al vietii poporului rus si nu este
ntmpltor c primul cod scris de legi, care trebuia s reglementeze viata poporului, a fost
numit Dreptatea Rus.
Dar la cer si la mprtia lui Dumnezeu nu cugetau doar cei ce plecau din lume si
dintre oameni, ci toti credinciosii rusi ntelegeau adevratul sens al vietii. Toti cei ce au
contribuit ntr-adevr la furirea Rusiei ca stat, trind n lume si mplinindu-si datoriile,
considerau, de asemeni, c cel mai important lucru era s fii credincios mprtiei lui
Dumnezeu si drepttii lui Dumnezeu. n Rusia au existat cneji, conductori de osti, gospodari,
oameni de toate felurile si ocupatiile, dar conceptia lor fundamental, nzuinta si sensul vietii
lor erau, de asemeni, dobndirea mprtiei lui Dumnezeu, prtsia la mprtie.
Sfntul Aleksandr Nevski si-a petrecut ntreaga viat n actiuni militare si n treburi de
stat, a traversat clare ntreaga Siberie spre hanatul ttrsc, pentru a face pace n Rusia, s-a
proslvit prin victorii n lupt, dar cnd s-a mbolnvit si a ajuns la ceasul mortii, el a primit-o
ca pe o izbvire de greuttile vietii pmntesti; iar nainte de moarte s-a afierosit pe sine
41
chemrii celei mai scumpe sufletului su: a primit tunderea
22
, pentru a intra n mult rvnita
mprtie a lui Dumnezeu nu ca ostas pmntesc, ci ca ostas al lui Hristos.
De asemeni, si cneazul Smolenskului, Feodor, a primit nainte de moarte cinul
monahal. Acesti conductori spirituali ai poporului rus, n nzuinta lor spre mprtia lui
Dumnezeu, sunt cea mai bun expresie a trsturii principale a vietii spirituale a poporului
rus, a fortei fundamentale care dirija viata istoriei sale.
Primirea credintei crestine i-a renscut si pe cnejii rusi. Puterea este ntotdeauna
expresia constiintei de sine si a vointei. Puterea se orienteaz ntotdeauna, n activitatea ei,
dup o filozofie sau alta, dup un mod sau altul de ntelegere a scopului si sensului vietii.
Pn la Vladimir cel Sfnt, cnejii rusi erau conductorii unor triburi ce se rzboiau
ntre ele si purtau btlii de dragul przilor de rzboi si al slavei. Crestinndu-se, ei au devenit
conductorii unor prti distincte ale unui singur popor. O dat cu primirea crestinismului, s-a
nscut constiinta de sine si constiinta unittii. Dreptatea nsemna frtia dintre cneji, iar luptele
feudale erau, de acum, nedreptatea.
Sfntul cneaz Vladimir a dat poporului rus un nou sens al vietii si o nou putere de
viat. Nenorocirile, nereusitele, nfrngerile sunt neputincioase n fata principalei forte a
vietii, sunt neputincioase n fata vietii duhovnicesti. mprtia lui Dumnezeu, bucuria
duhovniceasc a prtsiei la mprtie rmn nevtmate de acestea. Furtuna nfricosat trece,
si omul trieste din nou. De aceea zmbeau mucenicii n timpul chinurilor celor mai crude,
datorit simtirii mbucurtoare a harului lui Dumnezeu.
De aici vine puterea de viat a Rusiei. Nenorocirile nu-i vtma inima. Ttarii
prjolesc ntreaga Rusie. Kievul cade si se ridic n acelasi an. Novgorodul si marele co-
mandant de osti si conductor al poporului rus, binecredinciosul cneaz Aleksandr Nevski
ridic poporul rus la lupt nu cu ttarii, care torturau trupul Rusiei, ci cu suedezii catolici care,
profitnd de nenorocirile Rusiei, rvneau s nrobeasc sufletul oamenilor si s ucid puterea
spiritual a poporului rus si a Rusiei. Pentru Aleksandr Nevski era important, n primul rnd,
s pstreze aceast fort spiritual.
Istoria ridicrii Moscovei este o puternic ntrire a acestei idei. La zmislirea ei,
Moscova era o mic grupare de localitti. Dar ntistttorii ei sunt cneji binecredinciosi care
si-au nsusit ntelesul dreptmritor al drepttii. De aceea, cnd Preasfintitul mitropolit Petru i
spune cneazului c Moscova va fi proslvit si c nsusi Preasfintitul va locui n ea si c tot
acolo va fi nmormntat, dac el va zidi cas n Moscova Preasfintei Nsctoare de
Dumnezeu, atunci cneazul mplineste porunca. Cu alte cuvinte, Preasfintitul Petru a spus c:
Dac vei fi credincios Ortodoxiei pn la sfrsit si vei cuta, nainte de toate, mprtia lui
Dumnezeu si dreptatea Lui, atunci toate acestea, toate cele lumesti, toate ale vietii acesteia si
ale statului ti se vor aduga tie.
Astfel a fost zmislirea Moscovei si ea a rmas credincioas poruncii Sfntului Petru,
si strigarea de noapte a paznicilor de pe zidurile Kremlinului se fcea cu cuvintele:
Preasfnt Nsctoare de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi!.
Asta nu nseamn c viata si oamenii erau sfinti. Da' de unde! Oamenii sunt
ntotdeauna pctosi, dar este izbvitor cnd exist constiinta binelui si a rului, cnd exist
nzuinta spre dreptatea lui Dumnezeu, cci atunci poate exista renastere.

22
A primit tunderea cu numele Aleksei. A murit pe 14 noiembrie 1263, fiind nmormntat n mnstirea Nasterii
Maicii Domnului din orasul Vladimir. A fost trecut n rndul sfintilor pentru virtutile sale crestine si pentru
minunile svrsite. Astfel, cronicile relateaz c, n timpul domniei marelui cneaz Dmitri Donskoi, n biserica n
care era nmormntat trupul cneazului Aleksandr, ntr-o noapte, lumnrile s-au aprins singure; doi stareti au
iesit din altar si s-au apropiat de mormntul cneazului, spunnd: Aleksandre! Scoal-te si mntuieste-l pe
strnepotul tu Dimitrie, ncoltit de strini!. Aleksandr se scul din mormnt si plec nsotit de cei doi monahi;
ntmplarea a fost vzut de paraclisier, care a povestit-o superiorilor si. Ca urmare, moastele neputrezite ale
Sfntului au fost asezate n racl, fiind vindectoare pentru bolnavii care se atingeau de ele cu credint. n cinstea
lui, n secolul XVIII, Petru I a ntemeiat mnstirea de pe malurile Nevei, unde au fost mutate moastele
binecredinciosului cneaz. Este prznuit pe 30 august, n ziua n care a ncheiat tratatul de pace cu suedezii, si pe
23 noiembrie, ziua nmormntrii lui.
42
Moscova cea pctoas, capitala pctoasei Rusii, de-a lungul istoriei se ntmpla s
se prbuseasc pn la fund, dar apoi iarsi se scula, pentru c nu i se stingea constiinta
drepttii n fata lui Dumnezeu.
A fost o vreme de tulburri cnd Rusia a czut att de mult, nct dusmanii ei erau
ncredintati c este lovit de moarte, n Rusia nu era tar, conducere si armat
23
. La Moscova,
puterea era n minile strinilor. Oamenii s-au mputinat sufleteste, au slbit cu duhul si
asteptau salvarea de la strini, n fata crora ncepeau s se linguseasc. Pieirea era de
nenlturat, si Rusia ar fi pierit inevitabil dac ar fi fost pierdut complet constiinta drepttii n
fata lui Dumnezeu. Dar Rusia si poporul rus au fost izbvite de Sfntul Ermoghen. Dusmanii
Rusiei l tineau ntr-un beci din Kremlin, si bteau joc de el, l torturau, se strduiau s-l fac
s li se supun, s trdeze ntelegerea teologic a drepttii, proprie poporului su. Sfntul
Ermoghen a fost torturat pn la moarte, dar nu s-a predat cu duhul si a chemat Rusia pe
drumul ei istoric, de stat crestin cu o conducere crestin, a chemat-o s tin minte adevrul si
s-i rmn credincioas.
nalt Preasfintitul Ermoghen a renscut spiritual si moral poporul rus n credint si n
mrturisire, si Rusia s-a asezat din nou pe calea cutrii mprtiei lui Dumnezeu si a drepttii
Lui, a drepttii ntelese ca supunere a vietii de stat pmntesti ncepturii duhovnicesti. Si
Rusia se ridic. Nu se poate gsi n istorie o asemenea cdere a statului si o asemenea
grabnic si minunat ridicare, ntr-un singur an, cnd oamenii renscur spiritual si moral.
Aceasta este istoria Rusiei, acesta este drumul ei.
Dup Petru I viata social a Rusiei se abtu de pe drumul ei. Cu toate c nu s-a abtut
pn la capt, a pierdut constiinta duhovniceasc a drepttii, claritatea credintei n adevrul
evanghelic: C$utai mai nti mp$r$ia lui Dumnezeu !i dreptatea Lui !i toate acestea se vor
ad$uga vou$.
Grelele suferinte ale poporului rus sunt urmarea faptului c Rusia s-a trdat pe sine, si-
a trdat drumul si chemarea. Dar aceste suferinte anevoioase, chinul vietii sub stpnirea
cruzilor atei mrturisesc c poporul rus nu si-a pierdut definitiv constiinta duhovniceasc a
drepttii, c n plan spiritual si moral i este greu de ndurat nedreptatea statului ateu nelegiuit
si a stpnirii vrjmase lui Dumnezeu.
Rusia se va ridica la fel cum s-a ridicat si alt dat. Se va ridica atunci cnd se va
aprinde credinta, cnd oamenii se vor scula duhovniceste, cnd iarsi le va fi scump credinta
clar si puternic n dreptatea cuvintelor Mntuitorului: C$utai mai nti mp$r$ia lui
Dumnezeu !i dreptatea Lui !i toate acestea se vor ad$uga vou$. Rusia se va scula cnd va
ndrgi din nou credinta si mrturisirea Ortodoxiei, cnd i va vedea si i va iubi pe dreptii si
mrturisitorii ortodocsi.
Astzi, n Ziua tuturor sfintilor care au strlucit pe pmntul Rusiei, Biserica ni-i arat
si ortodocsii vd, cu mare bucurie duhovniceasc, ct sunt de multi acestia n mprtia lui
Dumnezeu! Si cti sunt nc neproslviti, c nu se pot numra!
Iat cum, netulburat si fr s spun nici un cuvnt, merge la moarte mitropolitul
Kievului, Vladimir! Ucigasii l scot afar pe portile Lavrei, ca s-l omoare n afara orasului,
cum L-au omort si pe Mntuitorul, si, tcnd ca mielul njunghiat, nalt Preasfintitul primeste
moartea pentru Hristos, pentru credint, pentru Biserica Rus, deoarece a cutat, mai nainte
de toate, mprtia lui Dumnezeu si viata vesnic.
Iat o multime de martiri si mrturisitori, si vedem din nou binecuvntarea lui
Dumnezeu peste nevointa credintei lor, si iat iarsi moaste neputrezite: sunt trupurile
dreptilor, care triesc deja dup legile vietii viitoare, unde nu exist suferint, nici stricciune,
iar neputrezirea moastelor o mrturiseste aceasta. Astfel, rmsitele neputrezite ale marii

23
Referire la perioada considerat de istoriografi ca cea mai neagr din istoria Rusiei, supranumit vremurile de
restriste sau vremurile tulburi (smutnoe vremia), de la moartea tarului Ivan al IV-lea Grozni (1584), pn
la urcarea pe tron a lui Mihail Feodorovici Romanov (1613).
43
cneaghine Elisaveta Feodorovna
24
, care odihnesc n mnstirea Ghetsimani, ne dau mrturie
despre viata ei dreapt n ochii lui Dumnezeu.
Rusia va renaste cnd si va ridica privirea si va vedea c toti sfintii care au strlucit pe
pmntul ei sunt vii n mprtia lui Dumnezeu, c n ei se afl duhul vietii vesnice si c
trebuie s fim mpreun cu ei, s ne atingem duhovniceste de ei si s ne mprtsim de viata
lor vesnic. n aceasta st mntuirea Rusiei si a ntregii lumi.
Din Rusia lipseste duhul vietii, lipseste bucuria vietii. Toti se tem acolo de acest duh,
ca de draci. Tot asa, Rusia era odinioar nfricostoare pentru alte state, dar atunci pentru c
atrgea popoarele spre ea.
Fidelitatea fat de porunca C$utai mai nti mp$r$ia lui Dumnezeu !i dreptatea
Lui a nscut smerenia rusilor si a smerit si puterea, iar n zilele celei mai mrete glorii
pmntesti, conducerea Rusiei, prin gura mpratului Aleksandr I, s-a mrturisit pe sine ca
putere crestin si a scris pe monumentul gloriei sale: Nu nou$, nu nou$, ci numelui T$u (vezi
Ps. 113, 9).
Cerul Rusiei, sfintii rusi ne cheam s fim mpreun cu ei, la fel cum si ei sunt cu noi.
Ne cheam s ne mprtsim de duhul vietii vesnice, cci acesta este duhul de care nseteaz
ntreaga lume. De Rusia renscut are nevoie ntreaga lume - lume de care s-a deprtat duhul
vietii, care se clatin toat, cuprins de spaim, ca naintea unui cutremur.
Rusia asteapt o ostire iubitoare de Hristos, asteapt mprati si conductori iubitori de
Hristos care s cluzeasc poporul rus nu pentru slav pmnteasc, ci pentru credinciosia
fat de drumul teologic al drepttii ruse. Nu nou$, nu nou$, ci numelui T$u. Fie ca prin
pocint, prin credint, prin curtire s se nnoiasc pmntul Rusiei si s renasc Sfnta
Rusie.

%

Anul 1240. Este distrus cetatea de scaun, mama tuturor cettilor Rusiei: Kievul.
Multimi nenumrate de ttari nvlesc pe pmntul rusesc, nimicind orasele si prjolind
satele. Pier, una dup alta, ostirile rzletelor cnezate rusesti, care cutezaser s se ridice la
lupt mpotriva ttarilor.
Dar iat c apare o alt nenorocire: dinspre apus pornesc alti vrjmasi ai Rusiei
dreptslvitoare. Suedezii si trimit ostirile spre ea, iar n urma lor cavalerii teutoni si livoni
25

si ascut sbiile. Ei au un scop comun: s pun stpnire nu numai pe pmntul, ci si pe
sufletul poporului rus, s nrobeasc trupurile oamenilor unei puteri strine, iar sufletele,
tronului papal.
Iat c soseste clipa hotrtoare. Ostirile suedeze au debarcat deja n mprejurimile
Novgorodului. Ce-i de fcut? S-si plece capul sau s porneasc la lupt, riscnd s piar
ntreaga mic ostire novgorodean?
Conductor al Novgorodului era atunci binecinstitorul cneaz Aleksandr Iaroslavovici.
El a nteles c, dac s-ar fi supus, ar fi salvat vietile si averile novgorodenilor, dar ar fi pierdut
nu numai libertatea statal, ci si pe cea spiritual; el a nteles c strinii - cnd prin silnicie,
cnd prin viclenie - vor prinde sufletul rus n mrejele Romei si c Rusia si va pierde credinta
dreptmritoare. Cneazul Aleksandr stie c Ortodoxia este adevrul si c este mrgritarul cel
nepretuit, pentru care trebuie s jertfeasc totul. El crede c Dumnezeu nu-i va lsa pe cei care
s-au nevoit pentru adevr si dreptate si hotrste s porneasc la lupt.

24
Cea ntocmai cu mucenicii, ucis de bolsevici, mpreun cu alti membri ai familiei tariste, pe 29 ianuarie/11
februarie 1918. Este prznuit la Soborul noilor mucenici si martiri rusi, pe 29 ianuarie/11 februarie.
25
Cavaleri din Ordinul livon - ordin catolic, apartinnd Ordinului teuton, n secolele XII-XVI a existat un stat al
livonilor, Livonia, pe actualul teritoriu al Lituaniei si Estoniei. Aliati, adesea, cu polonezii si suedezii, livonii au
constituit, practic, pe toat perioada existentei lor ca stat, o continu amenintare pentru Rusia, urmrind
expansiunea teritorial, n general, si a catolicismului, n special.
44
Pe 15 iulie 1240, n ziua adormirii crestintorului Rusiei, marele cneaz Vladimir,
cneazul Aleksandr atac ostirea suedez tocmai debarcat si, cu ajutorul lui Dumnezeu, o
spulber pe capete
26
. Rmsitele ostirii venetice prsesc n grab pmntul rusesc; la scurt
vreme, cneazul Aleksandr respinge si alti vrjmasi veniti din apus
27
.
n acest timp, dinspre rsrit pornesc ctre Rusia noi ostiri ttresti. Dar Aleksandr nu
se sperie de ele: ttarii, mpresurnd populatia rus cu biruri, nu se amestecau n treburile ei
interne. Cneazul Aleksandr ntelege c nu era cu putint, n momentul acela, s se lupte cu ei
prin fort, dar stie c, dac sufletul ortodox al poporului va fi pstrat nealterat, va veni si
vremea cnd tara se va scutura de jugul ttresc.
El vede n ttari biciul lui Dumnezeu trimis peste Rusia pentru pcatele ei si se
hotrste s ndure cu smerenie ncercarea trimis de Dumnezeu. Asa c se duce umil la
Hoard, mplineste toate poruncile hanului, i convinge pe rusi s nu se mpotriveasc
stpnirii ttare, ci s adune n ei puteri duhovnicesti si s-si pun ndejdea n Dumnezeu.
Nu i-a fost usor gloriosului biruitor de pe Neva s se njoseasc n fata hanului, nu i-a
fost usor nici s-i conving pe rusi s-i urmeze exemplul. Dar faptele eroice ale Sfntului si
Marelui Cneaz Aleksandr, brbtia sa n sustinerea cauzei credintei ortodoxe si smerenia n
fata ncercrii trimise de Dumnezeu si-au dat roadele, chiar dac nu imediat. Pstrtor al
dreptei credinte, poporul rus s-a ntrit, chiar sub jugul ttarilor, care slbi treptat.
Si a venit ziua cnd Rusia dreptmritoare si ndrept spatele si se scutur de sub jugul
ttar. Si purtnd lumina Ortodoxiei, rusii pornir ei nsisi peste locurile n care se asezaser
ttarii
28
.
Astfel, n ziua Acopermntului Maicii Domnului a czut si cel mai puternic bastion al
imperiului ttresc, orasul Kazan. Imediat dup alipirea Kazanului, sosir acolo
propovduitori ortodocsi si multi ttari primir sfntul botez.
Au trecut aproape 27 de ani de la cucerirea Kazanului si o fecioar binecredincioas
cu numele Matrona a vzut-o n vis pe Preacurata Maic a Domnului, care i-a poruncit s le
vesteasc conductorilor Bisericii si cettii s-i dezgroape icoana dintr-un loc indicat de ea.
Aceast vedenie s-a repetat de trei ori, si fata mplini porunca. Cnd, pe 8 iulie 1579 au fost
fcute spturi n locul indicat de Preasfnta Nsctoare, s-a gsit o icoan ngropat.
Printele Ermolai, care slujea la biserica Sfntul Nicolae, a dezgropat icoana din trn si a
adus-o n biserica sa. La scurt vreme, aceast icoan s-a proslvit prin multe minuni si a
devenit vestit n ntreaga Rusie, sub numele de Icoana fctoare de minuni din Kazan
(Kazanskaia).

26
Referire la marea btlie de pe fluviul Neva, de unde si supranumele Nevski atribuit cneazului Aleksandr. n
privinta ajutorului ceresc primit de marele cneaz, un letopiset al vremii consemneaz vedenia cpeteniei armatei
marine, care a zrit la orizont o luntre usoar, condus de vslasi n vesminte de ceat si n care stteau doi
viteji foarte strlucitori, nvesmntati n purpur, semnnd cu Sfintii Mucenici Boris si Gleb, asa cum sunt
nftisati n icoane. Cpetenia ostirii marine l-a auzit pe cel mai mare dintre ei spunnd: Hai s-i ajutm fratelui
nostru, Aleksandr!. Pe lng aceasta, dincolo de un ru aflat n afara cmpului de lupt a fost gsit o multime
de suedezi morti - ucisi, fr ndoial, de ngeri, mai noteaz cronicarul.
27
ntre 1240-1242, cavalerii cruciati germani, danezi si suedezi, profitnd de slbirea dinspre est a Rusiei,
datorat presiunilor ttaro-mongole, atac sistematic granitele de nord-vest, ocup cteva cetti si, n 1241,
plnuiesc s cucereasc Novgorodul, Karelia si malurile Nevei. n acelasi an, Aleksandr Nevski elibereaz o
parte din teritoriile ocupate (printre care si Pskovul), dup care, pe 5 aprilie 1242, repurteaz o victorie decisiv
asupra cavalerilor livono-germani, n btlia de pe lacul nghetat Ciud (de lng lacul Ladoga).
Observm c Fericitul Ioan, urmnd, pe de o parte, modelul de relatare evanghelic a pildei Dreptului
Lazr si a bogatului nemilostiv, iar pe de alt parte, adresndu-se unui public istoriceste avizat, evit n mod
repetat, n relatrile sale istorice, s pomeneasc numele agresorilor. Respectnd atitudinea istoriografic a
povestitorului, vom evita si noi precizrile onomastice neesentiale, oferind totusi cititorului romn un minimum
de informatii pentru ntelegerea tabloului istoric evocat.
28
Este vorba de campaniile asupra Kazanului, resedinta hanatului ttrsc, desfsurate la mijlocul secolului al
XVI-lea. Primele campanii (1545-1550) nu obtin rezultatul scontat, dar n 1552, sub domnia lui Ivan al IV-lea,
Kazanul este asediat pe 2 octombrie si cucerit n aceeasi zi.
45
Printele Ermolai, rmas vduv, la scurt vreme intr n viata monahal cu numele
Ermoghen, mai trziu a ajuns mitropolit al Kazanului, iar n vremurile de restriste a devenit
Patriarh al ntregii Rusii si stlp al pmntului rusesc. Abia dup ce, fiind torturat prin
nfometare de vrjmasii Rusiei pentru statornicia lui, Sfntul Ermoghen si-a dat sfrsitul,
epistolele sale, trimise n toat Rusia, mpreun cu scrisorile arhimandritului Lavrei Sfintei
Treimi a Sfntului Serghie, Cuviosul Dionisie, si-au mplinit lucrarea. Ele au pus tara n
miscare si, din Novgorodul de Jos (Nijnii Novgorod), se ridic ostirea s elibereze Rusia de
ocupantii ei polonezi. Armata lu cu sine Icoana Maicii Domnului adus din Kazan,
descoperit odinioar de Sfntul Ermoghen. Cu aceast icoan armata rus eliber Moscova si
intr n oras n procesiune triumfal, purtnd n fat Icoana fctoare de minuni din Kazan.
Era pe 22 octombrie 1612, zi care de atunci a nceput s fie srbtorit si este prznuit pn
astzi de ntreaga Rusie.
n amintirea acelei zile, la Moscova a fost construit o biseric n care a fost asezat o
copie ntocmai a icoanei din Kazan. Iar cnd tarul Petru i-a napoiat Rusiei malurile Nevei,
pierdute n anii de restriste, si a nltat acolo o nou cetate de scaun, el ridic tot acolo si o
mnstire n cinstea Sfntului Aleksandr Nevski. Acolo, pe malurile proslvite prin brbtia
cneazului Aleksandr, au fost mutate din Vladimir sfintele sale moaste. Iar n mreata catedral
ridicat n cinstea Maicii Domnului din Kazan a fost asezat icoana ei fctoare de minuni,
gsit n fosta capital a hanatului ttresc, n fata cruia se smerise odinioar marele cneaz
Aleksandr, pregtind cu smerenia sa biruinta, unirea si slava pmntului rusesc.
% % ( % %

Astzi este praznicul tuturor sfintilor care au strlucit pe pmntul Rusiei, al tuturor
sfintilor pe care i-au crescut Biserica Rus si pmntul rusesc. Astzi este praznicul cerului
duhovnicesc de deasupra Rusiei. Acest cer se ntinde de demult, de la sfntul cneaz Vladimir
si fericita cneaghin Olga. Ei au fost ntr-un fel rdcinile tuturor sfintilor care au strlucit pe
pmntul Rusiei. Din ei a crescut o imens multime, un mare pom al sfinteniei. Este adevrat
c si pn la marele cneaz Vladimir au existat sfinti si drepti care au strlucit n locuri pe care
se ntinde astzi pmntul rus. Acele prti care sunt astzi ngrdite de hotarele Rusiei, nc
dinainte s fi fost pmnt rus au strlucit prin sfinti bineplcuti lui Dumnezeu.
Hersonul se laud cu sapte episcopi care, nc de la nceputurile crestinismului, au
cercetat acel tinut; de asemeni, mai trziu, Sfintii Chiril si Metodie au propovduit acolo. n
Herson s-a botezat Sfntul cneaz Vladimir, care apoi a adus n Kiev, mpreun cu moastele
Sfintitului Mucenic din vechime Clement Romanul, credinta ortodox si a pus acolo nceput
bun cresterii Bisericii Ruse.
Astzi i prznuim pe toti acei bineplcuti ai lui Dumnezeu: pe cuviosii Antonie si
Teodosie si pe multi alti fctori de minuni ai Lavrei Pecerska, pe toti cuviosii care au
strlucit pe pmntul Rusiei, pe sfintii episcopi care au ntrit Ortodoxia si care au adus
pmntului rus crestinismul, care au ntrit n popor credinta si cucernicia; i prznuim pe
sfintii care s-au prefcut nebuni, fiind, de fapt, ntelepti si care prin aparent comicele lor
purtri si smereau mndria, i nvtau pe copii s se nchine n fata sfinteniei si s urmeze
Evanghelia, i proslvim pe multi cuviosi ai lui Dumnezeu care au strlucit pe diferite
meleaguri ale pmntului rus; pe ptimitorii de chinuri care au ndurat cu rbdare suferintele
trimise si, n sfrsit, pe mucenicii care au strlucit n numr mic n vechime, dar care acum au
udat din belsug cu sngele lor fiecare petic de pmnt rus. Glia s-a sfintit prin sngele lor,
vzduhul s-a sfintit prin nltarea sufletelor lor la cer. Cerul de deasupra Rusiei s-a sfintit prin
aceast ceat de sfinti cuviosi ai lui Dumnezeu, care strlucesc deasupra ei. Multimea lor este
nenumrat.
Exist o carte extraordinar, scris de curnd, intitulat Sfnta Rusie. Crucea sfinteniei
ruse este descris acolo amnuntit. Din aceast carte putem afla cum s-a nrdcinat sfintenia
46
si a crescut n Rusia, cum din unii sfinti se nsteau duhovniceste altii, cum erau legati ntre ei,
si toate acestea constituie ntr-adevr lantul de aur al sfinteniei pmntului rus.
Pe toti acestia i prznuim noi astzi, pe toti acestia pe care e imposibil s-i nsiruim. i
vedem pe minunatii ierarhi care au sustinut ideea rus prin lucrarea lor pstoreasc. Vedem
cum pmntul rus s-a preamrit nu numai prin faptele de vitejie ale mpratilor, boierilor,
conductorilor de arme, dar si cum pmnturile Rusiei, pe msura maturizrii lor, se legau
duhovniceste ntre ele prin aceast sfintenie. Iat de ce se numea Rusia Sfnta Rusie, nu
pentru c n-ar fi avut pcate, c n-ar fi existat nelegiuiri, cci oriunde exist oameni au fost si
vor fi pcate si nelegiuiri.
O dat cu cderea n pcat a strmosilor nostri, n lume a ptruns rul, dar nici un ru
nu a reprezentat vreodat idealul n Rusia si nici mcar nu era ngduit. Existau fapte rele, dar
dup aceea oamenii se ciau. Se ciau chiar si tlharii; cei care si sfrseau viata la esafod,
chiar si aceia, n majoritatea cazurilor, nainte de moarte si aduceau aminte de Domnul Iisus
Hristos, se nchinau poporului, cerndu-si iertare de crimele prin care au adus ispit n lume si
le cereau oamenilor s se roage pentru mpcarea sufletelor lor. Asa era n vechime, si aceast
sfintenie este pstrat si astzi de pmntul rusesc. Si i ludm pe toti sfintii care prin faptele
lor si prin ntreaga lor viat i-au artat pmntului rus pilda acestei sfintenii.
Iat-i pe Sfntul cneaz Vladimir si pe fericita cneaghin Olga - iat istoria cnejilor care
au strlucit ca bineplcuti ai lui Dumnezeu. De ce? Deoarece, cu toate c de demult aveau n
minile lor puterea si stpneau mari bogtii, nu s-au nrobit bogtiei, nu i s-au fcut
prizonieri. Bogtia si puterea le-au folosit ori ca s fac bine, ori ca s le dea altora
posibilitatea s triasc dup poruncile lui Dumnezeu.
Alti cuviosi ai lui Dumnezeu se retrgeau n pesteri, se ndeprtau n codri de netrecut,
n pustiuri, dar acolo deveneau magneti care i atrgeau duhovniceste pe cei ce cutau s-si
ntreasc sufletele. Iar cuviosii care se ascundeau de lume si se strduiau s rmn nestiuti
de nimeni deveneau cunoscuti si oamenii alergau la ei. Din negura veacurilor, ei ne lumineaz
nou si vremurilor noastre. Domnul le-a proslvit faptele, le-a proslvit sfintele moaste prin
minuni, si ei sunt propovduitori pn astzi ntru slava lui Dumnezeu.
Cti ani a trit singur Cuviosul Serghie n inima codrului de neptruns, unde nu se afla
tipenie de om, ci numai fiare! Dar pn astzi Lavra Sfintei Treimi a Cuviosului Serghie
atrage credinciosi nu numai din toate colturile Rusiei dar si din toate marginile si hotarele
lumii. Si nu se slveste cu nimic altceva dect cu nevointa Cuviosului Serghie si a sfintilor
care s-au mntuit prin nvttura lui. Si acum ea este ntr-un fel inima pmntului rus,
mpreun cu prima noastr cetate de scaun, Moscova, care strluceste nu numai de bogtii si
de edificii strvechi, ci si prin sfintenia cuviosilor care s-au nevoit si ale cror moaste
odihnesc acolo.
i proslvim astzi pe toti cei care, pe diferite meleaguri ale pmntului rus, au ntrit
crestinismul si l-au propovduit celor care nc nu-i cunosteau. Rusia i-a reunit pe toti sub un
singur acopermnt, nu att prin hotare, ct prin chemarea la sfintenie lansat de sfintii care
au strlucit pe pmntul ei. Multe nume au intrat n istoria poporului rus. Si cu toate c la
temelia lui se afl poporul slav, n componenta lui sunt o multime de nume [semintii] diferite
si nimeni nu era socotit strin din momentul n care primea credinta crestin. Credinta
ortodox a salvat Rusia. Credinta ortodox a sfintit-o. Credinta ortodox a ntrit-o. Cum se
mntuiau oamenii n vremurile grele ale jugului ttresc? Numai prin credinta n Dumnezeu.
Si atunci, n acele vremuri grele, se construiau mai multe biserici, se ridicau mai multe
mnstiri. Si n acele vremuri grele oamenii l chemau ntotdeauna mai aprig pe Dumnezeu si
atunci Rusia nvia duhovniceste.
nc cu mult vreme naintea nenorocirilor din zilele noastre au existat si n afara
hotarelor Rusiei sfinti care apartineau poporului rus, care au rsrit n Rusia, dar au strlucit
pe alte trmuri. Iat, n Grecia, cine este unul dintre cuviosii slviti ai lui Dumnezeu? Ioan
Rusul, care a fost rob pe vremea lui Petru cel Mare, a trit printre turci si s-a artat att de tare
n credinta crestin, nct, vzndu-i viata cea dreapt, musulmanii s-au nchinat n fata lui.
47
Au ncercat s-l converteasc la religia musulman, dar el a rmas neclintit; atunci nu au mai
insistat, ci doar se minunau, vznd viata dreapt a acelui rus care mai nainte se aflase printre
ei ca un rob, dar a ajuns s domneasc cu duhul peste ei. Cnd grecii au trebuit s prseasc
Asia Mic, ei au dus moastele Cuviosului Ioan Rusul ntr-o biseric de pe insula Eubea, nu
departe de Atena. Acum aceast biseric este un loc spre care se ndreapt emigrantii pelerini,
att greci, iar n ultima vreme si rusi.
Tot dincolo de hotarele Rusiei s-a nevoit si Paisie Velicikovski, care nu a fost
proslvit nc
29
, dar care a devenit printele duhovnicesc al multor drepti, ajunsi ndrumtori
duhovnicesti n Rusia vremurilor din urm. Pe toti acestia i prznuim astzi.
Ct de diferite sunt vietile lor! Unii au fost cneji, altii, oameni simpli. Unii au ocupat
ranguri importante, altii cutreierau strzile, pe jumtate dezbrcati, si, n acelasi timp, de
cuvntul lor ascultau mpratii! Ivan cel Groaznic, n fata cruia toti tremurau, ncepnd cu
membrii propriei familii, si care l-a surghiunit pe mitropolitul Filip, un sfnt brbat care l
dduse n vileag, asculta de Fericitul Vasili (Blajeni), care umbla pe jumtate gol. Odat,
Ivan cel Groaznic sttea n biseric si, iesind afar, l-a vzut pe Vasili Blajeni. El i-a spus:
Vasili, nu te-am observat, nu te-am vzut n biseric. Iar eu, tarule, te-am vzut, dar nu
aici, n biseric, ci cum te plimbai pe dealurile Vorobiov Si s-a intimidat tarul Ioan: Da -
spuse el - n timpul obednitei m gndeam cum s construiesc un palat pe dealurile
Vorobiov. Tarul Ioan a zdrobit marele Novgorod. S-a apropiat si de Pskov, dar un alt nebun
ntruI8t0 T obedni ntruI8t0 T
48
mearg, ncepe s alerge si s strige: Mam, mam, mi s-a artat acum episcopul Iona si mi-a
spus: Iat, eu nu mai am nevoie de picioare, primeste picioarele astea!. Biatul, care zcuse
la pat fr s se poat misca, acum alearg! Si tocmai n acel moment trece vestea sfrsitului
vldici Iona, n acelasi moment.
n Franta, cu ctiva ani n urm, la mutarea unui cimitir, cnd a fost deschis un
mormnt, muncitorii au srit deodat n lturi, ngroziti, n groap zcea, nvesmntat com-
plet, un preot ortodox si a reiesit c preotul zcuse acolo mai mult de saisprezece ani. Murise
de cancer, boal n care omul de obicei se descompune de viu, iar el zcea acolo ntreg si
neputrezit; acum trupul lui a fost mutat n mprejurimile Parisului.
Strlucesc cuviosii lui Dumnezeu n vremurile noastre! Si cti nu sunt n nefericita,
chinuita noastr patrie! Cti sfinti mucenici nu sunt acolo! Cti ptimitori de chinuri! Nimeni
nu poate s-i numere. Cti arhierei n-au fost deportati n diferite locuri, unde si-au dat sfrsitul
si care, prin viata lor, sunt asemenea arhiereilor prigoniti n vremurile iconoclaste si ale altor
erezii! Si Petru al Krutitkului, si Chiril al Kazanului si multi altii, care si-au dat sfrsitul n
locuri de nimeni stiute, ale cror moaste poate c nici nu vor fi vreodat gsite, dar care
strlucesc ca lumina cea mai aprins n fata ochilor nostri duhovnicesti, pe cerul Rusiei. Toti
acesti sfinti cuviosi ai lui Dumnezeu, proslviti si neproslviti, se roag pentru noi si ne arat
pilda lor.
Repet: ntotdeauna au existat pcate si nelegiuiri n Rusia. Au existat din vremurile
cele mai strvechi, ntruct rul a umplut pmntul din momentul cnd strmosii nostri au
pctuit n rai. Dar pcatul nu trebuie s rmn pcat si dac cineva se cleste, din criminal
devine sfnt. Ct de pctoas a fost Maria Egipteanca, altii au fost tlhari iar apoi au devenit
cuviosi.
S ne rugm acum ca Domnul s ne trimit n inimi duhul lor. Pentru ca noi, cei din
strintate, urmndu-le pilda, s tinem minte c nu degeaba purtm numele de fii ai Rusiei. C
nu degeaba Dumnezeu ne-a dat darul de a avea rdcini, si unora le-a druit s creasc n
patrie, iar altora s se nasc din printi rusi. Pentru c, dac are vreo tar cu ce s se laude,
pmntul Rusiei se laud cu sfintenia. Splendida Frant - se spune. Diferitelor tri li s-au
dat diferite supranume, dup ceea ce era deosebit la fiecare popor. Dar pmntul Rusiei este
numit mai ales Sfnta Rusie. Numai o singur tar mai este astfel numit: Sfntul Pmnt,
n care a strlucit Domnul nostru. Nici o alt tar, nici un alt popor nu si-a atribuit acest nume.
De ce? Pentru c tot ce e mai important pentru noi, tot ce ne este mai scump, mai mret, este
sfintenia. Acesta este idealul, aceasta este nivelul de aspiratie al poporului rus. Noi uitm,
adesea, s nzuim spre cerul duhovnicesc, dar eu n
49
viata Cuviosului Serafim; viata lui este tradus n diferite limbi, strnind nu numai nsufletire,
ci si dorinta multora de a aplica n propria lor viat nvtturile pe care le aflm din biografia
Cuviosului Serafim. Astfel, n pofida tuturor schimbrilor produse n lume, amintirea
Cuviosului Serafim nu numai c nu slbeste, ci rmne ca o fclie luminnd din ce n ce mai
puternic omenirii.
La fel s-a ntmplat si n zilele vietii lui pmntesti. Se drmau orase, se restaurau
imperii, Napoleon nsotit de dousprezece popoare venea peste Rusia, iar apoi cu rusine o
prsea, Moscova ardea incendiat si apoi iar se ridica din cenus, decembristii organizau
rebeliunea si apoi erau judecati, iar pe Cuviosul Serafim parc nici nu-l interesau aceste
evenimente. El era n ntregime ocupat de dobndirea singurului lucru de trebuint, si lucra
cresterea duhovniceasc. Egoist, nchis n sine, incult, care nu se intereseaz de nimic, n
afar de cele ce-l privesc pe el personal - asa l-ar fi caracterizat multi gnditori dintre cei care
nu vor s vad nici un folos n nevointele desvrsirii de sine. Dar iat c moare fratele
Serafim. S-ar fi prut c trebuia s se stearg cu totul din memoria lumii chipul acestui staret
care fugise att de aprig de lume. Dar iat c ncepe un ntreg pelerinaj la mormntul lui,
oameni veniti de pe toate meleagurile Rusiei primesc de la el ajutor, mngiere si nteleptire,
iar cinstirea lui ncepe s se rspndeasc si printre alte popoare.
n ce const, asadar, puterea Cuviosului Serafim? n ce const nevointa lui? El a nzuit
spre mplinirea poruncii lui Hristos: Fiti desvrsiti, dup cum Tatl vostru ceresc desvrsit
este; el s-a strduit s refac n sine chipul primordial al omului, care mai apoi a fost urtit de
pcat. Cuviosul Serafim si-a atins scopul: a biruit pcatul si a devenit asemenea, dup har, lui
Dumnezeu, s-a fcut cu adevrat asemnare a lui Dumnezeu. Noi nu-l putem vedea pe
Dumnezeul Cel nevzut. Dar Domnul ne d posibilitatea s-l vedem n asemnrile Lui, n
bineplcutii Si. Si iat c unul dintre aceste asemnri a devenit Cuviosul Serafim. n el
vedem firea omeneasc restaurat, eliberat de robia pcatului. El este ntruchiparea biruintei
vesnicului asupra trectorului, a sfinteniei asupra pcatului, a binelui n fata rului. Prin
exemplul su, Cuviosul Serafim i cheam pe toti s-l urmeze pe calea artat de Hristos. El
ne cheam s ne luptm cu pcatul si cu neajunsurile noastre, fiind far si lumintor tuturor
cuttorilor mntuirii. Cuviosul Serafim ne cheam s cutm binele desvrsit, roada
duhului, despre care Sfntul Apostol Pavel a spus: Roada Duhului este dragostea, bucuria,
pacea, ndelung$-r$bdarea, bun$tatea, facerea de bine, credina, blndeea, nfrnarea (Gal.
5, 22-23). Dar pentru acestea trebuie s$ i r$stigne!ti carnea cu patimile !i cu poftele (Gal. 5,
24).
Anevoioas este calea ctre mprtia Cerurilor, cci pcatul a pus stpnire pe firea
omului si a stricat-o. Fiecare dintre noi are pcatele lui proprii, personale. Dar exist si pcate
colective, pentru care este vinovat ntregul popor. Astfel, ntregul popor rus este vinovat c a
prsit viata si obiceiurile evlavioase ale strmosilor si si c a nceput s fac si s caute cele
ce-i sunt strine, neortodoxe, c s-a ncrezut n clevetirile rspndite despre Unsul lui
Dumnezeu si a ngduit ca mai nti s-i fie rupt cununa, iar apoi s fie ucis binecredinciosul
tar, mpreun cu toat familia sa, primul care s-a nchinat proslvitelor moaste ale Cuviosului
Serafim.
Cuviosul Serafim ne cheam pe toti la pocint si la ndreptarea vietii, si a celei
personale, si a celei colective. Chiar dac e anevoioas calea aceasta, bineplcutul lui
Dumnezeu ne va ajuta. Cuviosul Serafim ne este far si lumintor pe aceast cale; el ne este si
ajutorul.
Cu rugciunile cuviosului Tu, ale printelui nostru Serafim, Doamne, druieste-ne
pocint si biruint asupra pcatului, nou, pctosilor, si adu-ne n cereasca Ta mprtie.
Amin.
Serbia, 1928

50

( #
# %

n numele Tatlui si al Fiului si al Sfntului Duh.
Mine (4/17 iulie), Sfnta Biseric l proslveste pe Preasfintitul Andrei, episcopul
Cretei, autorul marelui Canon de pocint, iar noi ne-am adunat aici ca s ne rugm pentru
mpcarea sufletelor tarului mucenic si a celor ucisi mpreun cu el. La fel se adunau si n
Rusia n fiecare an oamenii n biserici, de ziua Sfntului Andrei Criteanul, dar nu a celui
proslvit mine, ci a lui Andrei, Cuviosul Mucenic, martirizat pentru mrturisirea lui Hristos
si a adevrului lui Hristos
32
. n aceast zi a Cuviosului Mucenic Andrei, oamenii se adunau n
Rusia cu simtminte de bucurie ca s-i multumeasc Domnului pentru minunata salvare a
suveranului Aleksandr al III-lea n Borki, pe 17 octombrie1888. n timpul cltoriei lui s-a
petrecut o ngrozitoare catastrof feroviar, toate vagoanele au fost distruse, n afara unuia
singur, n care se afla tarul cu familia sa.
Astfel, n ziua Cuviosului Mucenic Andrei Criteanul - martirizat de vrjmasii lui
Hristos si ai Bisericii Lui - a fost salvat mostenitorul, iar mai trziu suveranul Nikolai
Aleksandrovici; tot asa, n ziua Sfntului Andrei Criteanul - cel care si-a sfrsit n mod pasnic
zilele - suveranul a fost ucis de atei si de trdtori. Tot n ziua Cuviosului Andrei Mucenicul,
Rusia l proslvea si pe prznuitul n aceeasi zi, Proorocul Osia, care a prezis nvierea lui
Hristos. n cinstea lor s-au nltat biserici, n care poporul rus i multumea lui Dumnezeu
pentru izbvirea suveranului su. Iar peste treizeci de ani, n ziua Sfntului Andrei, nvttorul
pocintei, suveranul a fost ucis n fata ntregului popor, care n-a fcut nici cea mai mic
ncercare de a-l salva. Aceasta este cu att mai nfricostor si de nenteles cu ct suveranul
Nikolai Aleksandrovici a ntruchipat n sine cele mai bune calitti ale tarilor cunoscuti, iubiti
si cinstiti de poporul rus.
Tarul mucenic s-a asemnat cel mai bine cu tarul Aleksei Mihailovici T$cutul, dar l-a
depsit prin blndetea lui de nezdruncinat. Rusia l-a cunoscut pe Aleksandr al II-lea
Eliberatorul, dar tarul Nikolai al II-lea a eliberat si mai multe popoare-surori din semintia
slav. Rusia l-a cunoscut pe Aleksandr al III-lea Pacificatorul, dar suveranul Nikolai al II-lea
nu s-a limitat doar la a avea grij de linistea zilelor sale, ci a fcut un pas major pentru ca toate
popoarele Europei si ale ntregii lumi s triasc n bun ntelegere si s-si rezolve
disensiunile pe cale pasnic. n acest scop, din initiativa sa personal, dezinteresat si nobil,
a fost convocat Conferinta de la Haga. Rusia a fost entuziasmat de Aleksandr I si l-a numit
Binecuvntatul, pentru c a eliberat Europa de sub stpnirea strin a unui om. Suveranul
Nikolai al II-lea, n conditii de multe ori mai dificile, s-a ridicat mpotriva unei ncercri
similare a altui om de a-si extinde stpnirea asupra unui popor slav, care i era strin dup
snge si dup credint si, n aprarea lui [a poporului], a dovedit o trie nestiutoare de
compromisuri. Rusia l-a cunoscut pe marele reformator Petru I, dar dac ar fi s amintim toate
reformele lui Nikolai al II-lea, nu vom sti cui s dm ntietate, mai ales c reformele celui din
urm au fost fcute cu mai mult grij, au fost mai bine gndite si au fost aplicate fr
brutalitate. Pe Ioan Kalita si Ioan al III-lea, Rusia i-a cunoscut ca unificatori ai trii, dar
lucrarea lor a fost dus la bun sfrsit de suveranul Nikolai al II-lea cnd, n 1915, chiar dac
pentru scurt vreme, acesta i-a rentors Rusiei toti fiii. Suveran al ntregii Rusii - a fost primul
si singurul tar al ntregii Rusii. Portretul su luntric, spiritual si moral a fost att de minunat,
nct chiar bolsevicii, dorind s-l urteasc, i pot reprosa un singur lucru: evlavia.
Stim, fr putint de tgad, c ntotdeauna si ncepea si si sfrsea ziua cu rugciune,
ntotdeauna la toate marile praznice bisericesti se mprtsea si, n plus, uneori se amesteca n

32
Cuviosul Mucenic Andrei din Creta, care a ptimit pentru icoane, 17 octombrie.
51
multimea care se apropia de Marea Tain, asa cum s-a ntmplat la descoperirea moastelor
Cuviosului Serafim. Era ntruchiparea castittii si capul unei familii ortodoxe exemplare, si-a
educat copiii pentru a fi gata s slujeasc poporului rus si i-a pregtit cu severitate pentru
muncile si nevointa care i asteptau. Era profund sensibil fat de nevoile supusilor si, voind
s le cunoasc precis si ndeaproape activitatea si slujirea. Tuturor le este cunoscut cazul cnd
a parcurs singur multe verste mbrcat n tot echipamentul militar, ca s nteleag mai
ndeaproape conditiile slujirii soldtesti. Drumul l-a fcut atunci de unul singur si astfel sunt
vdit rusinati defimtorii care sustineau c tarul s-ar fi temut pentru viata sa. Dac Petru I a
spus: Iar despre Petru, stiut s v fie c viata nu-i e scump, ci Rusia de-ar tri - putem
spune c suveranul Nikolai Aleksandrovici a mplinit cu adevrat acest cuvnt. Se zice c era
ncreztor. Dar marele printe al Bisericii, Sfntul Grigorie cel Mare spunea c, cu ct inima e
mai curat, cu att e mai ncreztoare.
Cum i-a rspltit Rusia suveranului ei cel curat cu inima si care a iubit-o mai mult
dect propria viat?
Cu clevetiri. El a fost de o nalt tinut moral - au nceput s se vorbeasc despre el
lucruri imorale. El iubea Rusia - a nceput s se vorbeasc despre trdare. Chiar dintre
apropiatii suveranului erau multi care repetau aceast calomnie, transmitnd unul altuia
zvonuri si vorbe defimtoare. Sub influenta relei intentii a unora, a desfrului altora,
zvonurile se ntindeau si iubirea poporului fat de tar a nceput s slbeasc. Apoi a nceput s
se vorbeasc despre pericolul care pndea Rusia si s fie dezbtute metodele de depsire a
unui pericolul inexistent; se rspndea ideea c, pasmite, n numele salvgardrii Rusiei,
trebuia ndeprtat suveranul. Rutatea calculat si mplini lucrarea: ea desprti Rusia de tarul
ei. Astfel, la Pskov, n clipa cea nfricostoare, el a rmas singur. Fr nici un fel de apropiati.
Mai existau si supusii, dar nu au fost lsati s vin la el. Groaznica prsire a tarului... Dar nu
el este cel care prseste Rusia, ci Rusia l prseste pe el, pe cel care o iubea mai mult dect
propria viat. Vznd aceasta si ndjduind c autonjosirea sa va linisti si va mpca patimile
dezlntuite ale poporului, suveranul renunt la tron. Dar patima niciodat nu se linisteste cnd
a atins ceea ce si-a dorit, ci se aprinde si mai tare. Si a sosit ceasul jubilrii acelora care
doriser prbusirea suveranului. Ceilalti tceau. A urmat arestarea suveranului si
evenimentele ulterioare au devenit inevitabile. Dac lsm un om ntr-o cusc cu fiare, mai
devreme sau mai trziu acestea l vor sfsia. Suveranul era ucis si Rusia tcea. Nu s-a auzit
nici o indignare, nici un protest n timp ce avea loc aceast ngrozitoare ticlosie; aceast
tcere este marele pcat al poporului rus, svrsit n ziua Sfntului Andrei Criteanul, autorul
marelui Canon de pocint care se citeste n Marele Post...
Sub bolta beciului din Ekaterinburg a fost ucis Crmuitorul Rusiei, prin meschinrie
omeneasc, a fost lipsit de cununa imperial; dar, prin dreptatea dumnezeiasc, nu si de sfnta
mirungere. Toate regicidurile din istoria Rusiei au fost comise de o mic clic de oameni, iar
nu de popor. Cnd a fost ucis Pavel I, poporul nici nu stia, iar dup ce a aflat, multi ani la rnd
si-a adus prinosul de comptimire si rugciuni la mormntul lui. Uciderea lui Aleksandr al II -
lea a strnit n Rusia o furtun de indignri, care a nsntosit starea moral a poporului, fapt
care a avut urmri asupra domniei lui Aleksandr al III-lea. Poporul nu a fost ptat de sngele
tarului-eliberator. Pe cnd acum tot poporul este vinovat n vrsarea sngelui tarului su. Unii
l-au ucis, altii au ncuviintat uciderea, svrsind astfel un pcat la fel de mare, iar altii nu i-au
mpiedicat cu nimic pe ucigasi. Cu totii suntem vinovati si, cu adevrat, trebuie s spunem:
Sngele lui asupra noastr si asupra copiilor nostri! (Matei 27, 25). Trdare, nclcare a
jurmntului de credint fcut tarului Mihail Feodorovici si urmasilor si, pasivitate si
mpietrire, nesimtire - iat din ce a mpletit poporul rus cununa cu care si-a ncununat tarul.
Astzi este zi de ntristare si de pocint. De ce - vom ntreba - Domnul l-a izbvit pe
tar n ziua Mucenicului Andrei, dar nu l-a izbvit n ziua celuilalt Andrei, nvttorul
pocintei? Cu adnc ntristare vom rspunde: Da, Domnul l-ar fi putut izbvi si n aceast zi,
dar poporul rus nu a meritat-o.
52
Acum suveranul si-a primit cununa muceniceasc, dar aceasta nu ne este o scuz, nu
este spre micsorarea vinovtiei noastre, dup cum nu sunt ndrepttiti, ci nc mai tare sunt
nvinuiti prin nvierea lui Hristos, Iuda, Pilat si Caiafa si cei care i-au cerut lui Pilat uciderea
lui Hristos.
Este un mare pcat s ridici mna asupra Unsului lui Dumnezeu. Cnd regele David a
primit nstiintarea despre uciderea lui Saul, el a poruncit s fie omort vestitorul, cu toate c
nu luase parte la uciderea lui, ci doar s-a grbit s aduc aceast veste si s-si atribuie siesi
uciderea regelui. Nici cea mai mic prtsie cu acest pcat nu rmne nepedepsit. Cu durere
rostim: Sngele lui asupra noastr si asupra copiilor nostri!.
Dar s tinem minte c aceast nelegiuire a ntregului popor a fost svrsit n ziua
Sfntului Andrei Criteanul, care ne cheam la adnc pocint. S tinem minte c nu exist
nici un pcat care s nu poat fi splat prin pocint. Dar pocinta noastr trebuie s fie
deplin, fr nici o dezvinovtire, fr rezerve, osndindu-ne pe noi si toat nelegiuirea
noastr, de la nceputul ei.
Dup salvarea familiei imperiale la Borki, a fost desenat o icoan reprezentndu-i pe
sfintii ai cror nume erau purtate de membrii familiei imperiale. Poate c va veni vremea cnd
nu numai ocrotitorii lor ceresti, ci nsisi mucenicii imperiali vor fi reprezentati n icoane, n
amintirea evenimentului pomenit. Dar acum ne vom ruga pentru mpcarea sufletelor lor si
s-i cerem Domnului adnc pocint cu lacrimi si iertare pentru noi si pentru ntregul popor
rus.

(

Cu patruzeci de ani n urm, ntr-o singur zi s-a prbusit mretia si slava mprtiei
rusesti, reazemul pcii din ntreaga lume. Semntura mpratului suveran Nikolai
Aleksandrovici pe actul de renuntare la tron este granita istoric care desparte trecutul mret
si glorios al Rusiei de starea ei ntunecat si chinuitoare de azi.
Tot greul rului actualei puteri si organizri a vietii este ndreptat mpotriva oamenilor
cinstiti, bine intentionati si evlaviosi si ntregul popor este subjugat si se afl ntr-o
permanent stare de team. Oamenii se tem de propriul lor gnd, nedivulgat nimnui, se tem
ca gndul s nu li se citeasc pe fat.
Ce s-a ntmplat n ziua aceea, cu patruzeci de ani n urm? Poporul s-a desprtit de
Unsul lui Dumnezeu, s-a desprtit de stpnirea supus lui Dumnezeu, s-a desprtit de
jurmntul de credint fat de suveran, Unsul lui Dumnezeu, fcut n fata lui Dumnezeu, si l-a
condamnat pe acesta la moarte. Acela care, n numele lui Dumnezeu, si-a folosit toat puterea
spre slujirea Rusiei a fost lipsit de putere, iar apoi si de libertate. Decenii ntregi fortele
ntunecate ale rului au dus lupta mpotriva Unsului lui Dumnezeu, mpotriva puterii de stat
credincioase lui Dumnezeu. Aceleasi forte l-au ucis si pe mpratul suveran Aleksandr
Nikolaevici, tarul-eliberator. Acea crim a trezit poporul, a scuturat ntreaga tar, si acea
revenire moral a dat posibilitatea mpratului suveran Aleksandr al III-lea Pacificatorul s
conduc Rusia cu o mn puternic. Au trecut dou decenii de viat pasnic si de dezvoltare
n Rusia si s-a urzit un nou complot mpotriva tronului imperial. Era complotul dusmanilor
Rusiei. Chiar n Rusia se desfsura lupta mpotriva propriei ei fiinte si, dup ce au distrus
tronul, vrjmasii Rusiei i-au nimicit pn si numele.
Acum toat lumea poate vedea ct sunt de legate ntre ele puterea imperial
credincioas lui Dumnezeu si Rusia. A disprut tarul, a disprut si Rusia. Lupta mpotriva
tarului si a Rusiei era dus de ateismul ascuns, care apoi si-a artat fata n mod deschis.
Aceasta este esenta luptei mpotriva tarului si a Rusiei, mpotriva temeliei vietii ei si a
progresului istoric. Acestea sunt sensul si telul acelei lupte, care poate c nu au fost
constientizate de toti complicii ei. mpotriva tarului si a Rusiei a fost attat tot ce este murdar,
nemernic si pctos n sufletul omenesc. Toate acestea se ridicau din toate puterile la lupt
53
mpotriva coroanei imperiale ncununate de Cruce, cci slujirea mprteasc este purtare de
Cruce. ntotdeauna oamenii sunt ridicati mpotriva Crucii prin clevetire si minciun, fcnd
lucrarea diavolului, cci, dup cuvntul Domnului Iisus Hristos: El este minciun$ !i tat$l
minciunii !i cnd gr$ie!te minciuna, gr$ie!te dintru ale sale (In. 8, 44).
Toate au fost asmutite mpotriva celui mai blnd, mai curat si mai plin de iubire dintre
tari, pentru ca n ceasul cumplit al luptei mpotriva lui, el s rmn singur. n prealabil au
fost rspndite zvonuri murdare despre tar si familia sa, pentru ca poporul s se rceasc fat
de el. Aliatii necredinciosi au luat parte la complot. Atunci cnd suveranul a avut nevoie de
sustinere moral, colaboratorii si cei mai apropiati nu i-au oferit-o si astfel si-au nclcat
jurmntul. Unii, lund parte la complot, altii, din slbiciune, sftuindu-l s abdice. Suveranul
a rmas cu desvrsire singur, iar n jurul su era doar trdare, mrsvie si lasitate.
Din ziua abdicrii toate au nceput s se surpe, una dup alta. Altminteri nici nu putea
fi. A fost dat jos cel care unea totul, stnd n aprarea drepttii. A fost svrsit pcatul si s-a
deschis calea pcatului. Degeaba vor unii s despart evenimentele din februarie de cele din
octombrie: unul a fost consecinta direct a celuilalt.
n acele zile din martie, Pskovul a fost Ghetsimani pentru suveran, iar Ekaterinburgul
a devenit Golgota sa. Suveranul Nikolai Aleksandrovici si-a dat sfrsitul ca un mucenic, cu
credint nezdruncinat si cu rbdare, nghitind paharul suferintei pn la fund.
Pcatul mpotriva lui si a Rusiei a fost svrsit de toti cei care, ntr-un fel sau altul, au
actionat mpotriva lui, nu s-au mpotrivit celor ntmplate sau chiar numai au simpatizat cu
evenimentele petrecute cu patruzeci de ani n urm. Acest pcat apas asupra tuturor, ct
vreme nu va fi splat prin sincer pocint.
nltnd rugciuni pentru mpcarea sufletului su, ne rugm si pentru tarii Pavel
Petrovici si Aleksandr Nikolaevici, ucisi tot n zilele lui martie. Si ne rugm ca s-i fie iertate
poporului rus grelele pcate ale trdrii si al regicidului. Vai celor care numesc rul bine si
binele ru. Pentru noi, pentru poporul rus, calea renasterii este calea recunoasterii pcatului si
a pocintei. Pentru renasterea Rusiei sunt inutile toate aliantele politice si uniunile de
programe: Rusia are nevoie de nnoirea moral a poporului rus.
Trebuie s ne rugm pentru iertarea pcatelor noastre si pentru miluirea Patriei
noastre, la fel cum Domnul Dumnezeu, dup ce a eliberat Israelul din robia babilonean, a
refcut si drmat cetate a Ierusalimului.
%

Dup moartea lui Saul, care a czut n propria lui sabie n timpul luptei cu filistineii,
un amalecit a fugit s-i vesteasc aceasta lui David, care era pe atunci prigonit de Saul.
Presupunnd c David va fi foarte bucuros de vestea adus, el a hotrt s se dea drept
ucigasul lui Saul, ca s-si mreasc astfel rsplata. ns, ascultnd povestirea nscocit de
amalecit, cum, la rugmintea lui Saul care ar fi fost rnit, acesta l-a omort, David si smulse
hainele si la fel fcur toti cei care erau cu el. Ei au plns si s-au jeluit si au postit pn seara.
Si i-a spus David tnrului care i povestise acestea: De unde esti?. Acesta i-a rspuns:
Sunt fiul unui strin amalecit. Atunci David l-a ntrebat: Cum de nu te-ai temut tu s ridici
mna ca s-l ucizi pe Unsul Domnului? si i-a poruncit uneia dintre slugi s-l omoare. n acest
timp David a spus: Sngele t$u s$ fie pe capul t$u, c$ci buzele tale au m$rturisit mpotriva ta,
cnd ai zis: Eu am ucis pe unsul Domnului (II Reg. l, 1-16).
Asa a fost pedepsit strinul care s-a dat drept ucigasul lui Saul. El a fost supus unei
pedepse crunte, cu toate c Saul fcuse mult ru, fapt pentru care Domnul S-a deprtat de la el
si Saul a ajuns prigonitorul nevinovatului David.
Din cuvintele lui David vedem c el se ndoia de adevrul povestirii amalecitului si nu
era convins c acesta era ucigasul lui Saul; cu toate acestea, l-a condamnat la moarte,
54
considernd vrednic de moarte chiar simplul fapt de a se numi pe sine ucigas de rege si a se
lauda cu o asemenea fapt.
De cte ori este mai grea, asadar, si mai pctoas uciderea dreptcredinciosului Uns al
lui Dumnezeu? De cte ori este mai mare pedeapsa care trebuie s atrne asupra ucigasilor
tarului Nikolai al II-lea si ai familiei sale?!
Spre deosebire de Saul, care s-a deprtat de la Dumnezeu si care pentru aceasta a fost
prsit de El, tarul Nikolai al II-lea este modelul evlaviei si al totalei supuneri n fata voii lui
Dumnezeu.
Primind nu ungerea cu mir veterotestamentar, ci pecetea haric a Duhului Sfnt n
taina mirungerii, mpratul Nikolai al II-lea a fost credincios pn la sfrsitul vietii naltei sale
chemri si si-a nteles toat responsabilitatea n fata lui Dumnezeu. Prin fiecare fapt,
mpratul Nikolai al II lea ddea seam n fata proCa 668 Tc ( ) Tj 0 Tc ( nu) Tj 1. 68 Tc ( kac ( 3) Tj 1. 56s 88 r e f 43 Tj / F1 12 Tf 5. 28 0 TD 3. 72 r t f epD ( ) Tj / F1 12 Tf . 36 0 TDc) Tj 0 Tc 3. 72 r t f epD ( ) Tj / F1 12 0i - r a t u l seamsaaaa a sass a s as ss s s s sas ss ss s s sas s ss s T a sta ss s as s s s s s s s S s S s t s s s T T a s s s s s s s a s s s s s s s s s s s
55

%
Cuvnt rostit n biserica-memorial din Bruxelles

Uciderea mpratului Nikolai al II-lea si a familiei sale este un fapt nemaintlnit, att
prin vinovtia poporului rus, ct si prin consecintele lui. Ea nu s-a produs dintr-o dat, ci a
fost pregtit pas cu pas.
Mrsava defimare a cltinat devotamentul fat de tar si chiar ncrederea n el a unei
prti considerabile a societtii ruse. n legtur cu aceasta, rebeliunea care a izbucnit,
provocat n mod artificial, nu si-a primit riposta cuvenit nici din partea stpnirii, nici din
cea a societtii. Ambele au dovedit n cel mai nalt grad sovial, fric, miselie si trdare.
Multi s-au grbit s caute ncredere si mil la criminalii sositi la putere. La nceput, poporul
tcu, iar apoi ncepu rapid s se foloseasc de noile conditii create. Fiecare si cuta propriul
cstig, clcnd n picioare poruncile lui Dumnezeu si legile omenesti. Nu s-a fcut nimic n
mod deschis pentru aprarea suveranului si a tronului. Stirea despre privarea de libertate a
tarului si a familiei sale a fost ntmpinat n tcere. Cei multi, care nu s-au lsat prad ispitei
generale si ntelegeau crima acelor fapte, doar n ascuns rosteau rugciuni si suspine. De
aceea, suveranul a rmas cu totul prizonier n minile temnicerilor si si ale noii stpniri,
care stia c poate face tot ce doreste.
Crima s-a cuibrit n constiinta si n sufletul ntregului popor. Vinovati sunt toti, ntr-o
msur mai mare sau mai mic: unii, de rzmerita propriu-zis, altii de pregtirea ei, altii de
duplicitate si de trdare, al dare, -zis i TcD (i) Tj0.24 Tc ( )c ( ) Tj0 Tc (de) c (sunt) Tj0.24 Tc ( ( ) Tj/F1 12 Tf5.28 0 T5v0 Tc (n) Ta3j Tf5.28 0 TD (dare,83irea) Tj0.84 Tc ( ) Tj0ot9D ( ) Tj/F1 12 Tf5.28 0 2.28 0 274g509 (zis) Tj/F1+ 1 12o(mas) Tj1.68 Tc8/F1 12 Tf3.36 0 cta1ropriu) D ( ) Tj/F1 12 Tf5.5v0 Tc (n) Ta3j T631 8 .28 0 TD (j3.96 0 Tdej0.24 Tc ( ( ) Tj/F1 569TD 96Slt0.96 Tc ( ) Tj0 Tc (mai) Tj91.68 m46ci1irm5.28 0 TD (dare,83irea) Tj0 Tc8/F3.96 0 TD (o ) TjE4 rF1+ 1 12 Tf83irea) Tj0.84 Tc ( ) Tj0ot9D ( )12 f() Tj/F1 12 Tf4.68 0 TD (tiin)e.68 Tc ( ) Tj0 Tc (cu) Tj1.68 Tc ( ) Tj0 T/F1+ 1 12 Tf46.8 0 83s../F1+ 1 12 Tf32.52 0 0.82.28 Tc ( ) Tj0 Tc e) Tj0 T/F1+ 1 12 T3A.8 0 TD ((0Tj/F1 12 Tf3.36 0 .V(unii,) Tj0.84 71.8 0 83s../F1+ 1 12e/F1ifc Tjtiin)e.68tt8ea poate face toj 0 Tc (de) c (sunt) Tj 0.27 Tf 3.36 0 .V(unii,) Tj 0.84 71.8 0 8t /F1+ 1 12 T9 T (a) Tj 0.36 Tc ( ) aTD (tirea) Tj 0.80 TD ( poate fac27 Tf 3.36 0 .V(ua (d36 0j /Frs( )F1+ 1 12 Ttt8ea) Tjf 3.36 0 Te68 0 T5v0 Tc (ieur.84 71.8 0 8t /F1+ 1 10.84 Tc ( ) Tj 0 TpTc ( ( ) Tj /F1 512 T3A.8 0 TD ((0Tj) Tj /F1 12 Tf 5.28 0 T5v0 Tc (n) Tacaour) Tj 0ot oeuTc ( ) Tj 0 T /F1+ 1uj 0.84 Tc ( ) Tj 12 Tf 4n (i ) Tj 0 T /F1+ 1uj 0.84 TcS 24 Tc ( ) Tj 0 Tc51 1 1 rg 69.48 509.28 456.4au (al) Tj /F( ) Tj 0 Tc (al) Tj /F1a86rit) Tj 0.24 Tc ( ) Tj 0 rTj 1.68 Tc ( ) Tj 0 T /F ( r ) T Tj / 1 1 1 rg 69.48 467.88 459Tj 2mreTf 5.28 iosf 5.28 0 TD 2Bc4) T Tj / 1 1 1 rg 6c )F1+ 1 1p Tc ( ) Tj 0 Tc e
56
O parte nsemnat a rusilor plecati n strintate apartine acelei pturi a intelectualittii
care trise, n ultima vreme, cu ideile Apusului. Numrndu-se printre fiii Bisericii Ortodoxe,
declarndu-se ortodocsi, oamenii acestei categorii, n modul lor de a privi lumea, s-au abtut
mult de la Ortodoxie. Principalul lor pcat a fost faptul c nu-si ntemeiau convingerile si
rnduiala vietii pe credinta ortodox, ci se strduiau ca regulile si nvtturile Bisericii
Ortodoxe s le pun n acord cu propriile lor dorinte si obiceiuri. De aceea, pe de o parte, ei se
interesau destul de putin de esenta nvtturii ortodoxe, adesea considernd nvttura
dogmatic a Bisericii ca fiind cu totul nereal, iar pe de alt parte, respectau cerintele si
obiceiurile Bisericii Ortodoxe, dar doar n msura n care aceasta nu le stingherea modul de
viat mai mult european dect rusesc. De aici atitudinea neglijent fat de posturi, mersul la
biseric doar pentru rgazuri scurte, si acelea mai mult pentru satisfacerea unor sentimente
estetice dect a celor religioase, si o total nentelegere a religiei ca fundament principal al
vietii spirituale a omului. Multi, desigur, aveau o alt orientare luntric, dar putini au avut
destul putere de spirit si pricepere ca s exprime acest lucru n viat.
n sfera vietii publice, aceast ptur tria tot cu ideile Apusului. Nelsnd nici un loc
n viata ei influentei Bisericii, aceast categorie se strduia s reconstruiasc ntreaga viat a
Rusiei, mai ales n sfera conducerii de stat, dup modele occidentale. De aceea, n ultima
vreme s-a dus o lupt deosebit de crncen cu puterea de stat; n plus, necesitatea reformelor
liberale si a unui sistem democratic n Rusia a devenit pentru ei un fel de nou credint, pe
care dac n-o mrturiseai, nsemna c esti napoiat. Folosindu-se, pentru lupta cu monarhia, de
clevetirile la adresa familiei imperiale, larg rspndite n ntreaga Rusie si fiind, n acelasi
timp, stpnit de setea conducerii, intelectualitatea a contribuit la prbusirea Rusiei imperiale
si a pregtit terenul pentru puterea comunist. Apoi, nempcndu-se cu gndul pierderii att
de ndelung asteptatei puteri, ea a declarat rzboi comunistilor, avnd ca motiv principal, la
nceput, refuzul de a le ceda lor puterea. Apoi, btlia mpotriva puterii sovietice a cuprins
cercuri largi ale populatiei, atrgnd, mai ales, tineretul care, ntr-un elan arztor, dorea s
refac o Rusie unic si indivizibil cu pretul propriei vieti. S-au fcut multe fapte de vitejie,
care au ntiprit n istorie eroismul armatei ruse iubitoare de Dumnezeu, ns poporul rus s-a
dovedit nc nepregtit pentru eliberare, si comunistii au fost biruitori.
Partial, intelectualitatea a fost nimicit, partial, a fugit peste granit, salvndu-si viata,
ntre timp, comunistii si-au dat ntreaga aram pe fat si, n afar de intelectualitate, o mare
multime de oameni din alte categorii a prsit Rusia, pe de o parte salvndu-si viata, pe de alt
parte nedorind s slujeasc ideologic comunismul.
Ajunsi n strintate, rusii au avut de ndurat zguduiri sufletesti si mai puternice. n
sufletul majorittii s-a produs o ruptur semnificativ, manifestat prin ntoarcerea, n mas, a
intelectualittii la Biseric. Multe biserici din strintate sunt umplute mai ales de intelectuali.
Intelectualitatea a nceput s se intereseze de problemele vietii spirituale si a nceput s
participe activ la actiunile Bisericii. S-au format o multime de cercuri si societti cu obiective
religios-educationale, ai cror membri studiaz Sfnta Scriptur, operele Sfintilor Printi si, n
general, viata duhovniceasc si problemele teologice. Multi dintre acestia au intrat n rndul
preotimii.
ns toate aceste fenomene mbucurtoare au avut si o fat negativ. De departe, nu
toti cei care s-au ntors la credint au primit-o n toat deplintatea nvtturii ortodoxe.
Mintea orgolioas nu s-a putut mpca cu faptul c, pn acum, se aflase pe o cale gresit. Asa
c aprur tendinte de a pune n acord nvttura crestin cu prerile si ideile dinainte ale
proaspetilor reveniti la credint. De aici, aparitia unui sir de noi curente religios-filozofice,
adesea total strine de nvttura Bisericii. Dintre acestea, o deosebit rspndire a cptat
sofianismul, bazat pe recunoasterea valorii de sine stttoare a omului si exprimnd
psihologia intelectualittii.
Sofianismul ca nvttur este cunoscut unui cerc relativ restrns de persoane, dar l
respect n mod deschis foarte putini, ns o parte important a intelectualittii din emigratie i
este nrudit spiritual, ntruct psihologia sofianismului const n cinstirea omului considerat
57
nu ca rob smerit al lui Dumnezeu, ci ca fiind el nsusi un mic dumnezeu, care nu are nevoie s
se supun orbeste lui Dumnezeu. Sentimentul unui orgoliu subtil, legat de credinta n
posibilitatea omului de a tri dup propria ntelepciune, este foarte caracteristic multor oameni
de cultur n sensul actual al cuvntului, care si asaz mai presus de toate propriile concluzii
si nu doresc s asculte ntru totul de nvttura Bisericii, avnd fat de aceasta o atitudine
tolerant-condescendent.
Din aceast pricin, Biserica din diaspora a fost zguduit de o serie de schisme care i-
au dunat pn n ziua de astzi si care au atras dup ele chiar si o parte a ierarhiei. Acest
sentiment al valorii personale se manifest si n treburile publice, unde oricine care a iesit ct
de ct din rnd sau care doar crede c a iesit n fat si asaz propria prere mai presus de
toate si se strduieste s ajung conductor. Din acest motiv, societatea rus s-a mprtit ntr-o
sumedenie de partide si grupri, vrjmase nempcate ntre ele si care se strduiesc s-si pun
n practic numai propriile programe, care uneori reprezint un sistem foarte elaborat, iar
alteori un simplu apel de a urma o personalitate public sau pe o alta.
Spernd s salveze si s renasc Rusia prin punerea n practic a programelor lor,
activistii sociali trec cu vederea aproape ntotdeauna c n evenimentele istorice, n afar de
faptele omenesti, se manifest si Degetul lui Dumnezeu. Poporul rus n ntregime a svrsit
pcate imense, care au ajuns pricina nenorocirilor de acum: acestea sunt sperjurul si regicidul.
Conductorii obstesti si militari au refuzat ascultarea si fidelitatea fat de Tar, nc nainte ca
el s abdice, obligndu-l pe suveran - care nu dorea vrsare de snge n tar - la acest gest, iar
poporul a salutat pe fat si zgomotos cele ntmplate, nemanifestndu-si public dezacordul.
Astfel, s-a nclcat jurmntul fcut fat de suveran si de mostenitorii si legali; n plus, peste
capetele celor ce au comis aceste crime au czut si blestemele strmosilor - ale Sinodului
Local din 1613, care si-a pecetluit hotrrile prin blestemul celor care le-ar nclca.
De pcatul regicidului s-au fcut vinovati nu doar executantii fizici ai crimei, ci
ntregul popor care a jubilat cu ocazia detronrii tarului si care a ngduit njosirea lui -
arestarea si deportarea, lsndu-l fr aprare n minile criminalilor, fapt care, prin el nsusi,
i pecetluia sfrsitul. n acest fel, nenorocirea venit peste Rusia este o urmare direct a
acestor grele pcate si renasterea ei este posibil numai dup curtarea de ele. ns, pn
acum, nu a existat pocint adevrat, n-au fost acuzate cu claritate crimele comise, iar multi
participanti activi la revolutie continu si acum s sustin c nu s-a putut proceda altfel.
Neexprimnd o acuz direct a revolutiei din februarie, a revoltei mpotriva Unsului
lui Dumnezeu, poporul rus continu s se fac prtas la pcat, mai ales cnd apr roadele
revolutiei, cci, dup cuvintele Sfntului Apostol Pavel, sunt cu deosebire pctosi cei care
de!i au cunoscut... c$ cei ce fac unele ca acestea sunt vrednici de moarte, nu numai c$ fac ei
acestea, ci le !i ncuviineaz$ celor care le fac (Romani l, 32).
Pedepsindu-l, Dumnezeu i arat n acelasi timp poporului rus calea spre mntuire,
fcndu-l propovduitor al Ortodoxiei n ntreaga lume. Rusii mprstiati pretutindeni au
vestit Ortodoxia n toate colturile lumii, cci masa emigrantilor rusi este, n mare msur fr
stiinta ei, propovduitoare a dreptei credinte. Oriunde n lume triesc rusi, ei construiesc mici
biserici ale emigrantilor sau chiar catedrale mrete, iar adesea, n lipsa acestora, fac slujbe
chiar si n spatii improvizate.
Majoritatea emigrantilor rusi nu au cunostint de curentele religioase din rndul
intelectualittii si se hrnesc cu rezervele spirituale acumulate n patrie. Mase largi de
emigranti merg la sfintele slujbe, unii particip activ la ele, cntnd sau citind la stran sau
dnd ajutor n biseric. Pe lng biserici s-au constituit comitete bisericesti care poart grij
de ntretinerea si bunstarea bisericilor, iar adesea se ocup si cu activitti de binefacere.
Privind multimea de credinciosi care umplu bisericile pn la refuz n zilele de
srbtoare, s-ar putea crede c, ntr-adevr, poporul rus s-a ntors la Biseric si se cieste de
pcatele lui. ns, dac vom compara numrul rusilor care merg la biseric cu numrul celor
care triesc ntr-o anumit localitate, vom vedea c merge regulat la biseric n jur de o
zecime din populatia rus, n jur de tot attia vin la biseric cu ocazia marilor praznice, iar
58
ceilalti
Sfntulu2ottot3p3.9i47fci47f.ximovici
ceilal* ceilalIceilal
59
ludros, iar adesea, prin nelegiuirile lor, i ntrec si pe vamesi, n nvrtosarea lor mpotriva
lui Dumnezeu ei nu sunt cu nimic mai prejos dect prigonitorii credintei din patria noastr si,
prin felul lor de a gndi, s-au nrudit pe deplin cu acestia. De aceea, unii dintre dusmanii lor
cei mai nfocati le-au devenit aici, n exil, prieteni, au devenit slujitorii lor ascunsi sau
declarati si se strduiesc s-si ademeneasc fratii. Iar altii nu mai vd, n genere, nici un sens
pentru a mai tri si se dedau viciilor n mod constient ori, nemaigsind bucurie n nimic, si
sfrsesc viata prin sinucidere.
Mai sunt si altii care nu si-au pierdut credinta n Dumnezeu si constiinta propriei
pctosenii. Dar vointa le este cu desvrsire zdrobit si s-au fcut asemenea trestiei btute de
vnt. Pe dinafar sunt asemeni celor dinainte, despre care tocmai am vorbit, dar pe dinuntru
difer de acestia prin recunoasterea mrsviei purtrii lor... Negsind ns forta s se lupte cu
propriile slbiciuni, ei se coboar tot mai jos, fcndu-se robi buturilor mbttoare sau
dedndu-se narcoticelor si devin, astfel, incapabili de orice munc. Cu durere putem vedea
cum unii oameni, odat demni si respectabili, se coboar aproape de nivelul necuvnttoarelor
si si pun ntregul sens al existentei n satisfacerea slbiciunilor lor, avnd ca unic ocupatie
cutarea surselor pentru acest scop. Nemaifiind capabili de un cstig propriu, ei privesc
adesea cu lcomie la minile trectorilor si, primind cte ceva de poman, se grbesc imediat
s-si satisfac patima. Numai credinta, ascuns n strfundul sufletului multor astfel de
deczuti, mpreun cu nvinuirea de sine ne pot da speranta c nu toti dintre ei sunt pierduti
definitiv pentru vesnicie.
Mai buni dect ei, pe dinafar, dar poate c mai ri pe dinuntru sunt multi care triesc
respectnd toate regulile bunei cuviinte si decentei, dar si-au ars constiinta. Ocupnd uneori
pozitii foarte bine pltite, reusind chiar s-si cstige un loc n societatea n care triesc,
acestia, parc mpreun cu patria lor, si-au pierdut legea moral luntric. Plini de iubire de
sine pn n mduva oaselor, ei sunt gata s fac ru oricui ar sta n calea succeselor lor. Ei
sunt surzi la suferintele compatriotilor lor, strduindu-se uneori s par c n-ar avea cu ei
nimic n comun. Fr rusine, ei urzesc intrigi mpotriva altora si i clevetesc ca s-i nde-
prteze din calea lor si fac asta unora la fel ca ei, unor surghiuniti din patrie, ca unor oameni
lipsiti de aprare.
Sunt unii care se strduiesc s par total rupti de fosta lor patrie, ca s cstige
bunvointa noilor concetteni. De obicei, acesti oameni cu sufletul pustiit nu au nluntrul lor
nici o barier moral, motiv pentru care sunt capabili de orice fel de nelegiuiri, n urma crora
ar avea de cstigat avantaje dac nu vor fi descoperiti.
De aceea, spre rusinea noastr, aproape n toate trile mprstierii noastre se comit
multe delicte si crime de ctre oameni cu nume rusesti, motiv pentru care lumea a nceput s-
si piard ncrederea n rusi si, din pricina unora ca acestia, numele nostru este hulit ntre
neamuri.
Decderea noastr moral si spune deosebit de limpede cuvntul n privinta relatiilor
de familie. Acolo se petrec lucruri crora nimeni nu le-ar fi dat crezare acum vreo douzeci si
cinci de ani. Sfnta Tain a cstoriei parc a ncetat s mai existe si cstoria s-a transformat
ntr-o banal conventie. O multime de soti respectabili, care timp de decenii au trit ntr-o
csnicie care prea fericit si trainic, si-au rupt lanturile cstoriei si s-au legat cu altele noi.
Unii au fcut aceasta fiind stpniti de patim, altii, pentru avantajele oferite de noua
cstorie. Se caut orice fel de motive si de temeiuri pentru desfacerea cstoriilor si, pe
deasupra, se declar neadevrul chiar sub jurmnt.
Cstoriile nou-nfiintate, att la oamenii n vrst, ct si la tineri, nu se remarc prin
nici o trinicie. Au devenit un fenomen obisnuit cererile de desfacere a cstoriei la cteva
luni dup ntemeierea ei. Cea mai mrunt nentelegere, cel mai mic dezacord au ajuns astzi
motiv pentru ncetarea uniunii conjugale, pentru c s-a pierdut constiinta pcatului desfacerii
cstoriei. n schimb, desfrul se pare c nu cunoaste nici un fel de stavile, depsind chiar si
regulile existente n lumea de azi. Dup desfacerea cstoriei, se trece repede la o alta, la fel
de subred ca si prima, iar apoi, adesea, si la o a treia.
60
Neavnd posibilitatea s-si satisfac toate poftele prin legarea de cstorii si trecnd
cu vederea orice legi, bisericesti si morale, multi merg si mai departe, neconsidernd c ar fi
nevoie s apeleze la Biseric pentru binecuvntarea legturii lor. n trile n care legile civile
permit nregistrarea cstoriilor fr a pretinde obligativitatea cstoriei religioase, se trece tot
mai adesea la traiul n comun fr cununie religioas, ca si la desfacerea legturilor de familie
prin divort civil, chiar dac s-a fcut cununie n biseric. n acest timp se uit c pcatul faptei
nu se micsoreaz din motiv c i s-a dat o denumire mai cuviincioas si c orice trai mpreun
nesfintit prin cununie religioas este curvie si preacurvie. Multi triesc n mod deschis n
legturi nelegiuite, nengrijindu-se deloc s-si acopere n vreun fel vditul desfru. Unii se
poart asa fiind robiti de patim, altii, pentru interesul obtinut din concubinaj; nbusind n ei
orice rusine, ei nu se rusineaz s se afiseze oriunde n societate cu concubinii si concubinele
lor, pe care ndrznesc, pe deasupra, s-i numeasc si soti.
Deosebit de dureros este c n ultima vreme lumea a nceput s priveasc cu
indiferent la aceste fenomene, neexprimndu-si nici un fel de reprobare, motiv pentru care
ele se nmultesc pe zi ce trece, ntruct nu mai exist frne care s le opreasc. Fapta pentru
care, dup legile Bisericii, se cuvine oprirea de la sfnta mprtsanie timp de sapte ani si mai
mult, iar dup legile civile, limitarea drepturilor cettenesti, iar societatea, pn nu demult, o
nfiera cu dispret, astzi a devenit un fenomen obisnuit, chiar printre oamenii care vin regulat
la biseric si doresc s participe la treburile parohiale - ceea ce, dup pravilele Bisericii, nu au
dreptul, dac duc o asemenea viat.
Ce s mai vorbim despre cei care se supun mai putin influentei Bisericii! Ct de mult a
deczut moralitatea unei prti a compatriotilor nostri, care au ajuns s frecventeze regulat
locurile n care femeile locuiesc n speluncile de desfru! Dedndu-se unei vieti mai rele dect
a animalelor, ei si necinstesc numele de rus si atrag mnia lui Dumnezeu asupra generatiei
actuale.
Generatia viitoare, copiii si tineretul, cresc, urmrind aceste lectii de imoralitate din
partea adultilor. Dar si n afar de aceasta, generatia actual comite un mare pcat fat de
ntreaga generatie viitoare n totalitate, conferind prea putin atentie educatiei ei. Dac mai
nainte, n patrie, o mare nrurire asupra educatiei copiilor o aveau moravurile cotidiene si
modul de viat al societtii, astzi, lipsind toate acestea, copiii ar putea fi crescuti cum se
cuvine doar printr-o atentie sporit acordat educatiei din partea printilor si a vrstnicilor. n
acelasi timp, putem observa contrariul: se acord o atentie cu totul redus educatiei copiilor,
nu numai din partea printilor, adesea ocupati cu cutarea mijloacelor de trai, dar si din partea
ntregii societti ruse din strintate, n genere. Chiar dac n unele locuri s-au organizat scoli
n limba rus - care ns nu ntotdeauna si mplinesc menirea - n majoritatea lor copiii rusi
din diaspora studiaz n scoli strine, unde nu nvat nici legea dreptslvitoare a lui
Dumnezeu, nici limba rus. Ei cresc complet strini fat de Rusia, necunoscndu-i adevrata
bogtie. n unele localitti exist scoli de duminic sau alte scoli ruse, pentru dobndirea
cunostintelor pe care copiii nu le pot primi n scolile strine; exist si unele organizatii care se
ocup, n parte, de aceasta. Dar suntem nevoiti s recunoastem cu tristete c printii se
ngrijesc prea putin s-si trimit copiii la aceste scoli, si de aceasta se fac vinovati nu doar
printii sraci, ci, nc mai mult, cei bogati.
n anii care au trecut, n pofida conditiilor anevoioase pentru ei, multi rusi au reusit
totusi s-si agoniseasc sau s-si creeze o situatie apreciabil. Sunt printre noi si dintre cei
care au putut scoate din Rusia sume de bani substantiale sau au avut nc dinainte capital n
strintate si l-au pstrat pn azi. Cu toate c multi dintre acestia si ajut cu mrinimie
confratii si cauza general a rusilor [emigranti], totusi majoritatea se ocup numai de
problemele personale. Tratnd cu indiferent necazurile compatriotilor lor, pe care-i privesc
de sus, ei sunt preocupati de sporirea propriilor avutii, iar timpul liber si-l consum n
distractii si petreceri luxoase, nu rareori uimindu-i pe strini prin nechibzuinta cu care-si
risipesc banii - strini care refuz s cread c exist si rusi nevoiasi, de vreme ce sunt printre
ei asemenea bogtasi, si se indigneaz apoi cnd vin la ei rusi s le cear ajutor. ntr-adevr,
61
dac ar exista mai mult constiint national si ntelegere a datoriei fat de patrie, s-ar mai
putea face nc multe lucruri bune n diaspora.
Astzi avem doar o parte cu totul nensemnat din ceea ce am fi putut avea, dar chiar
si acele putine organizatii de binefacere si educationale pe care le avem sunt sustinute mai
mult prin donatiile strinilor, dect prin ale noastre. De aceea, majoritatea institutiilor noastre
nu detin destule mijloace, iar rusii avuti, n loc s le vin n ajutor, prefer s se foloseasc de
institutiile strine analoage, investindu-si capitalul n acestea, iar de institutiile rusesti se
folosesc cei mai putin nstriti. Este o rusine pentru noi c rusii nstriti si dau adesea copiii
la studii n scoli strine, care, orict de bine ar fi situate, nu le pot oferi nimic copiilor pentru o
ntelegere crestin-ortodox a lumii si pentru cunoasterea patriei lor. Ei [rusii nstriti] nu ofer
nici un fel de ajutor scolilor ruse si nici nu se ngrijesc s le completeze copiilor lor golurile n
privinta educatiei nationale, avnd totusi posibilitti materiale s o fac. Multi printi sunt cu
totul indiferenti fat de viitoarea conceptie despre lume si viat a copiilor lor, si unii din
srcie, pentru a profita de burse, iar altii, cu toate c au fonduri considerabile, si dau copiii la
institutii de nvtmnt al cror scop declarat este formarea copiilor ntr-un duh potrivnic
Ortodoxiei. Diferite colegii unde se desfsoar o anumit educatie religioas, dar diferit de
cea ortodox, sunt pline de copii rusi, nscrisi acolo ori de printi bogati, care vd n educatie
doar partea de suprafat, ori de printi sraci, ademeniti de educatia gratuit a copiilor lor si
care pentru aceasta si ofer copiii institutiei, pentru a fi formati dup dorinta acesteia.
Suntem nevoiti s prevedem c, n viitor, din diaspora [rus] se vor ridica multi
lucrtori constienti mpotriva Rusiei pravoslavnice, care se vor strdui s o catolicizeze sau s
semene n ea diferite secte, sau dintre cei care, rmnnd rusi si ortodocsi pe dinafar, vor
activa n ascuns mpotriva Rusiei. Multi dintre cei care astzi nvat n scoli strine, mai ales
n cele din cadrul mnstirilor [heterodoxe] - dar desigur c, n nici un caz, toti - vor deveni
trdtori ai credintei si ai patriei lor. Vinovati de aceasta nu vor fi numai ei, ci si mai vinovati
vor fi printii lor, care nu i-au pzit de acest drum si care n-au semnat n sufletele lor un
devotament statornic fat de Ortodoxie.
Strduindu-se s-si asigure doar material copiii n viata aceasta si, de aceea, alegndu-
le scoli care, dup prerea lor, le-ar putea asigura un viitor mai bun, acesti printi nu sunt
atenti la sufletele copiilor lor si se fac vinovati de viitoarea lor cdere si trdare a credintei si a
patriei. Acesti printi sunt criminali pentru Rusia, criminali mai mari dect copiii lor, care
adesea la o vrst nc inconstient sunt ademeniti la o alt credint, iar apoi sunt educati ntr-
un duh de ur fat de Ortodoxie. La fel de criminali, pe deasupra vrednici de cel mai adnc
dispret, sunt cei care se leapd singuri de credinta dreptslvitoare, ca s-si asigure o situatie
mai avantajoas sau un loc de munc bine pltit. Pcatul lor este pcatul trdtorului Iuda, iar
situatia sau avantajele cstigate prin lepdarea credintei sunt argintii lui Iuda. S nu sustin
unii ca acestia c au procedat asa din convingerea c Ortodoxia nu este adevrul si c se vor
strdui s slujeasc Rusiei, n noua lor credint. Rusia s-a ntemeiat si s-a preamrit prin
Ortodoxie si numai Ortodoxia o va mntui. Asemeni celor ce au trdat-o n vremurile de
restriste din anul 1612, noii trdtori nu trebuie s fie admisi la zidirea noii Rusii si chiar nu
trebuie lsati s intre n hotarele ei. Si, n general, ce poate oferi strintatea viitorului, n
conditiile descompunerii care domneste n ea? Nu va deveni ea oare un nou focar de infectie
cnd ne vom ntoarce n patrie?
Starea rusilor aflati n strintate ar fi fost disperat din punct de vedere moral dac,
alturi de tristele fenomene artate, nu am vedea si fenomenul unei mari nltri spirituale si
al unui deosebit spirit de sacrificiu.
n pofida conditiilor de viat grele, sub toate aspectele, ale surghiunitilor rusi, ei
gsesc surse pentru construirea si mpodobirea bisericilor, pentru ntretinerea clerului si, de
asemeni, pentru acoperirea partial a lipsurilor celor nevoiasi. Alturi de cei ce si-au
nvrtosat inimile si care nu contribuie cu nimic la cauza general, exist oameni care rezerv
acestor necesitti o parte considerabil a venitului lor. Au mai rmas printre noi oameni care
jertfesc bucurosi pentru Biseric - unii, sume importante din averea lor cu greu agonisit, altii,
62
oboluri mrunte, dar care reprezint aproape ntregul lor venit, asemeni obolului srmanei
vduve. Jertfelnicia se manifest nu numai n daruri materiale, ci si printr-o munc neobosit
n folosul Bisericii si al aproapelui - lucrare creia i s-au consacrat multi, care trudesc cu
rvn n diverse organizatii bisericesti si de binefacere, sau pe cont propriu, ngreunati si fr
asta de o multime de treburi de serviciu sau legate de cutarea celor necesare traiului, ei si
druiesc acestei lucrri timpul lor liber, energia si puterile, renuntnd din dragoste la odihna
necesar si dovedind, n aceste conditii, chibzuint caracteristic, n cazul brbatilor, si
dragostea proprie inimii lor, n cazul femeilor.
Grijile rusilor din strintate mbrtiseaz nu numai nevoile diasporei ruse. Exist si
viteji lupttori pentru patrie, care i pregtesc eliberarea, unii dintre ei trecndu-i, pentru
aceasta, hotarele si ndreptndu-se aproape la moarte sigur. Dragostea de patrie i-a miscat pe
unii s svrseasc si n strintate fapte pentru care au trebuit s sufere grele ncercri, dar pe
care istoria le va consemna ca acte de eroism.
Mult rvn si destoinicie a fost dovedit n lupta pentru dreptatea Bisericii. Un
fenomen deosebit de mbucurtor l prezint o parte a tineretului, devotat fierbinte Bisericii
si patriei - niciodat vzut, dar iubit cu toat fiinta lor.
Aceste exemple si altele asemenea, alturi de vocea necurmat a constiintei, ne dau
speranta c se vor mai gsi nc acei zece drepti pentru care Domnul a fost gata s crute
Sodoma si Gomora; ele arat calea diasporei ruse.
Rusilor din exil le este dat s lumineze ntreaga lume cu lumina Ortodoxiei, pentru ca
si celelalte popoare, vzndu-le faptele bune, s-l proslveasc pe Tatl nostru Care este n
ceruri, si prin aceasta s-si afle mntuirea. Nemplinindu-si misiunea si chiar njosind
Ortodoxia prin viata pe care o duce, diaspora noastr are n fat dou ci: ori s se ntoarc pe
calea pocintei si, implornd iertare de la Dumnezeu si renscnd cu duhul, s devin n stare
s ajute la renasterea suferindei noastre patrii, ori s fie definitiv respins de Dumnezeu si s
rmn n exil, prigonit de toti, pn cnd nu va decdea treptat si nu va disprea de pe fata
pmntului.

% (% %
# %
ntrebati despre posibilitatea de pomenire a conductorilor Armatelor albe din
Rzboiul Civil si, de asemeni, puneti problema articolelor din pres care i ponegresc.
Desigur c nu numai c avem voie s ne rugm pentru ei, ci chiar suntem datori, att
n rugciunile de acas, ct si n biseric. Ei au fost ortodocsi si au rmas astfel pn la
sfrsitul vietii; toti au pcate, iar pentru cei care au pctuit mai mult trebuie s ne si rugm
mai mult. De asemeni, nu pot fi aprobate n nici un fel articolele din pres ndreptate
mpotriva lor. Ei le sunt dragi multor camarazi de arme si le sunt dragi pentru calittile lor.
Astfel de articole lezeaz$ sentimentele multor oameni si i jignesc, crend o discordie
duntoare ntre rusi.
Noi ns trebuie s avem clare n minte nu numai aspectele ludabile ale activittii lor,
ci si pe cele negative, ca s cunoastem cauzele nenorocirilor noastre si ca s nu facem si noi
ca ei; iar dac si noi suntem vinovati n vreun fel, s ncercm sincer s ndreptm ce se mai
poate. Dar sub nici o form nu avem voie s ndrepttim rul si cu att mai putin s-l
nnobilm. Vai de cei ce zic r$ului bine !i binelui r$u... care socotesc amarul dulce !i dulcele
amar! (Is. 5, 20).
Scrieti c multi l socotesc vinovat pe suveran de nereusitele noastre si, de aceea,
consider c au dreptul s-si ncalce jurmntul. Jurmntul este o sfnt fgduint fcut n
fata Crucii si a Evangheliei si nclcarea lui se numeste sperjur. Si chiar dac, ntr-adevr,
mplinirea jurmntului ar putea avea urmri cu totul nefaste sau ar fi evident imoral, chiar si
atunci cel ce l-a nclcat nu se poate socoti pe deplin nevinovat si ar trebui s cear dezlegare
63
de jurmnt de la Biseric. Iar dac si cel ce l-a nclcat din motive bine ntemeiate, este totusi
partial vinovat si trebuie s se curate de acest pcat, cu ct mai vinovati sunt cei ce s-au dedat
clevetirii si minciunii! Cci Comisia de anchet, numit de Guvernul Provizoriu, nu a gsit
dovezi pentru nvinuirile aduse familiei imperiale si a fost nevoit s recunoasc aceasta. Cui
i s-a dat mai mult, de la acela se va si cere mai mult si, de aceea, cu ct este mai nalt locul
de rspundere ocupat de cineva, cu att este mai vinovat de nemplinirea datoriei sale.
Dac mai-marii armatei si functionarii publici, n loc s-l implore n genunchi pe
suveran s abdice, si-ar fi mplinit datoria cuvenit potrivit jurmntului, revolta declansat
artificial la Petrograd ar fi fost nbusit, iar Rusia, salvat. Nu demult, Franta s-a aflat ntr-o
situatie dificil. Pentru multi francezi, declaratia lui De Gaulle referitoare la autodeterminarea
algerienilor, mai ales pentru cei nscuti si crescuti n Alger, a sunat ca o trdare si s-a iscat o
revolt care cerea ca trdtorul s fie dat jos si pedepsit. Dar majoritatea persoanelor cu
functii de rspundere au rmas credincioase datoriei lor si Franta, care se ndrepta spre neant,
a fost salvat. La fel s-ar fi ntmplat si la noi dac conductorii armatei si ai societtii ar fi
rmas fideli jurmntului fcut si datoriei.
S-a svrsit un groaznic pcat n fata lui Dumnezeu si o mare crim de stat. n ce
msur si-a ndreptat fiecare pcatul, aceasta numai Dumnezeu o stie. Dar aproape nimeni nu
a manifestat o pocint declarat. Chemarea la lupt pentru Rusia, dup cderea Guvernului
Provizoriu si pierderea puterii aproape cstigate, cu toate c multora le-a strnit sentimente de
recunostint si a dus la o miscare corespunztoare, nu a fost totusi o expresie a pocintei din
partea principalilor vinovati, care continuau s se considere eroi si salvatori ai Rusiei.
n acelasi timp, n memoriile sale, Trotki recunoaste c Sovietele se temeau cel mai
tare ca nu cumva s fie proclamat Tarul, cci atunci cderea puterii sovietice ar fi fost
inevitabil, ns aceasta nu s-a ntmplat, conductorii temndu-se de acelasi lucru. Ei i-au
nsufletit pe multi la lupt, dar chemarea lor ntrziat si vitejia lor n-au salvat Rusia. Unii
dintre ei si-au pus viata si si-au vrsat sngele pentru lupta aceea, dar cu mult mai mult este
sngele nevinovat care continu s se verse n ntreaga Rusie si care strig la cer.
De aceea, atitudinea fat de ei, ca si fat de toti activistii de stat ai Rusiei trebuie s fie
cea exprimat de Puskin, prin vorbele cronicarului: Pentru slava lor, pentru faptele bune,
ludati-i, iar pentru pcate, pentru faptele ntunecate, cu smerenie rugati-v Mntuitorului...;
adic nici s nu ncercm s-i ndrepttim n vreun fel, dar nici s nu-i acuzm n gura mare,
cci ceea ce s-a ntmplat este spre rusinea noastr a tuturor, este rusinea si nenorocirea
Rusiei.
3 martie 1960
64
( # % # %
Cuvnt la Na#terea Preasfintei Nsctoare de Dumnezeu
Ct s-au m$rit lucrurile Tale, Doamne, toate cu nelepciune le-ai f$cut! (Ps. 103, 25)
exclama nc n vechime Psalmistul. Ce este, asadar, acea ntelepciune (sau, pe greceste,
sophia), prin care s-au fcut toate?
n alt psalm se spune: Cu cuvntul Domnului cerurile s-au nt$rit !i cu duhul gurii Lui
toat$ puterea lor (Ps. 32, 6). Iar Sfntul Evanghelist Ioan Teologul glsuieste: La nceput era
Cuvntul !i Cuvntul era la Dumnezeu !i Dumnezeu era Cuvntul. Acesta era ntru nceput la
Dumnezeu. Toate prin El s-au f$cut; !i f$r$ El nimic nu s-a f$cut din ce s-a f$cut (In. l, 1-3).
ntelepciunea lui Dumnezeu sau Cuvntul lui Dumnezeu, prin care toate s-au fcut de
Dumnezeu nu este doar un concept abstract al unei nsusiri a lui Dumnezeu. Acelasi
evanghelist glsuieste mai departe: 'i Cuvntul S-a f$cut trup !i S-a s$l$!luit ntre noi !i am
v$zut slava Lui, slav$ ca a Unuia-N$scut din Tat$l (In. l, 14). Asadar, Cuvntul prin Care
toate s-au fcut este Unul-Nscut, Fiul lui Dumnezeu, a doua Persoan a Sfintei Treimi. El se
mai numeste si ntelepciunea lui Dumnezeu, asa cum spune n epistola sa Sfntul Apostol
Pavel: Fiindc$ !i iudeii cer semne, iar elinii caut$ nelepciune, ns$ noi propov$duim pe
Hristos cel r$stignit... puterea lui Dumnezeu !i nelepciunea lui Dumnezeu (I Cor. l, 22-24).
Fiul lui Dumnezeu Se numeste Cuvntul si ntelepciunea lui Dumnezeu pentru c
Dumnezeu-Tatl pe toate le svrseste prin Fiul Su. n acest fel, prin Fiul lui Dumnezeu,
Tatl ni Se vesteste prin faptele Sale si prin El [Fiul] s-a artat n diversitatea ei ntelepciunea
lui Dumnezeu.
ntelepciunea lui Dumnezeu s-a manifestat prima oar la crearea lumii vzute si
nevzute. Noi vedem acum lumea ajuns la starea pctoas, dup ce si-a pierdut buntatea
dintru nceput, dar lumea este minunat, chiar si stricat de pcat si rsfrnge n ea nalta
ntelepciune a Creatorului. Dac vom privi cerul, vom vedea miscrile armonioase ale
lumintorilor ceresti, totul se misc dup legi vesnice, date naturii de Ziditor, la facerea ei.
Dac vom privi n jurul nostru, n fiecare plant, n fiecare animal, chiar si n oricare pietricic
vom vedea ntelepciunea Celui ce le-a zidit!
Fiecare vietate, pn la cele mai mici insecte, este nzestrat cu toate nsusirile
necesare pentru supravietuirea, aprarea si dezvolarea vietii sale si pentru nmultirea speciei.
Fiecare corp nsufletit si nensufletit din natur este compus din particule minuscule,
distribuite armonios, care alctuiesc o zidire minunat, o testur gratioas a Marelui Artist si
Ziditor. S ne uitm n noi nsine, ce combinatie minunat si nteleapt a nevzutului cu
vzutul alctuim! Prin trupul nostru apartinnd lumii zidite, noi alctuim cea mai mestesugit
zidire, n care fiecare celul si are menirea ei.
Cu ct stiinta ptrunde mai adnc n tainele naturii, cu att devine mai evident c
natura este zidirea unei preamrete ntelepciuni si cu att mai sus se nalt ochiul mintii
noastre, n cunoasterea Creatorului su.
Despre nalta ntelepciune a lui Dumnezeu mrturiseste cu deosebire duhul nostru cel
dup asemnarea lui Dumnezeu
34
, care-l nalt pe om deasupra pmntului si a mrii vietii
acesteia si ne d putinta s ne mprtsim chiar si n viata aceasta de puterile naltului.

34
Asemenea lui Dumnezeu, n textul rusesc: Bogopodobni.
65
Toate acestea le avem chiar si acum, n starea noastr pctoas, a omului czut,
supus stricciunii naturii. Cum a fost, dar, frumusetea si buntatea lumii la zidirea ei!
ncntat de propria frumusete, primul dintre ngeri, Luceafrul de dimineat, s-a mndrit si,
dorind s se fac deopotriv cu Cel Preanalt, a czut de la Dumnezeu. Alungat din cer, el l-a
pizmuit pe omul creat si l-a ademenit s ncalce porunca lui Dumnezeu.
Pctuind Adam, cel nti zidit, o dat cu el ntreaga omenire s-a lipsit de slava si de
cinstea ei cea dintru nceput. Mintea omului s-a ntunecat, vointa i-a slbit, simturile i s-au
ntinat. Omul s-a lipsit de comuniunea haric cu Dumnezeu, Izvorul vietii, si a devenit
muritor.
Pierznd omul cununa zidirii, s-a produs o schimbare n ntreaga lume, cci urmrile
pcatului s-au simtit peste tot. ntreaga lume a devenit striccioas si pctoas. Natura,
ncepnd cu animalele, a nceput s-i fac ru omului, iar omul, nluntrul su, era chinuit de
desprtirea de Dumnezeu.
ns Preanteleptul Dumnezeu, nc nainte de zidirea lumii, nu numai c a prevzut
cderea omului pe care urma s-l zideasc, dar a si hotrt dinainte cum s-l ndrepteze.
nainte ca lumea s fie zidit. n Sfatul Sfintei Treimi a fost dinainte rnduit c a doua
Persoan a Sfintei Treimi, Fiul lui Dumnezeu, va deveni om si va lua asupra Lui pcatele
lumii, ndreptnd greseala lui Adam.
Nimnui nu i-a fost dezvluit leacul pregtit pentru boala omeneasc; hotrrea
Sfatului Sfintei Treimi a rmas o tain pentru ntreaga lume zidit. Trebuia pregtit pe pmnt
un adpost vrednic s-l primeasc pe Fiul lui Dumnezeu, Cel ce urma s Se ntrupeze. n
neamul omenesc stricat de pcat trebuia gsit un vas nepngrit, n care s Se coboare
Cuvntul lui Dumnezeu, Cel Care pe toate le-a zidit si, cu trupul primit, s Se slsluiasc
printre oameni, El nsusi devenind om. De multe veacuri a fost nevoie ca s se pregteasc
mplinirea preanteleptei chivernisiri a lui Dumnezeu. Si a aprut o Fecioar Curat, vrednic
a deveni Maica dup trup a Aceluia prin Care s-au fcut cerul si pmntul si prin Care urmau
s se mplineasc cele dinainte hotrte de Preanteleapta Treime, pentru mntuirea lumii.
Cnd a venit plinirea vremii (Gal. 4, 4) si a venit sorocul ca s Se ntrupeze Fiul lui
Dumnezeu pe pmnt, taina minunatului Sfat al Sfintei Treimi a fost dezvluit de Dumnezeu
Arhanghelului Gavriil, care a fost trimis n Nazaret s-i binevesteasc Preacuratei Fecioare
Maria despre nasterea Mntuitorului lumii, ce avea s se petreac de la ea.
Sfatul cel mai dinainte de veci descoperindu-l Pruncei, Gavriil se nftis
Preacuratei, vestindu-i: Bucur$-te, ceea ce e!ti plin$ de har, Domnul este cu tine.
Binecuvntat$ e!ti tu ntre femei. Vei na!te Fiu !i vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi
mare !i Fiul Celui Preanalt se va chema (Lc. l, 28-32). S-a tulburat smerita copil auzind
aceast prevestire. De la vrsta de trei ani ea se afla la templu, fiind dat de printi si
petrecnd necontenit n rugciune, a fost crescut n Sfnta Sfintelor, unde a auzit glasurile
locuitorilor ceresti, dar cu toate acestea n-ar fi putut gndi s devin Maica
Rscumprtorului, dnd n acelasi timp si fgduinta de a rmne Fecioar.
Duhul Sfnt Se va pogor peste tine !i puterea Celui Preanalt te va umbri; pentru
aceea !i Sfntul care Se va na!te din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema - rosti ngerul,
rspunzndu-i la ntrebarea: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu !tiu de b$rbat? . Iat$
roaba Domnului. Fie mie dup$ cuvntul t$u! - rspunse Maria cu smerenie si cu supunere
fat de voia lui Dumnezeu (Lc. l, 35-38). Atunci Cuvntul lui Dumnezeu, Fiul Cel Unul-
Nscut al lui Dumnezeu Se slslui n Maria. Cel pe Care cerul si cerurile cerurilor nu-L ncap
(III Regi 8, 27; II Paralipomena 6, 18), Cruia Cerul i este scaun !i p$mntul a!ternut
picioarelor (Isaia 66, Fapt. 7, 49), Si-a ales ca slas o Fecioar, din pntecele (vintrele) ei
fcndu-Si Prestol si pntecele ei mai mult dect cerurile lrgindu-l. Mai ntins dect
cerurile s-a fcut Fecioara Maria.
Peste nou luni ea a nscut un Fiu, pe Dumnezeu artat n trup. Taina cea ascuns din
veac si de ngeri nestiut, prin Nsctoarea de Dumnezeu, Dumnezeu Se art pe pmnt, n
unire neamestecat ntrupat.
66
ns Fecioria Maria si ntruparea, prin ea, a Fiului lui Dumnezeu au rmas o tain
pentru diavol, pn cnd Domnul nu a mplinit lucrarea mntuirii noastre. Primind de
bunvoie pentru noi crucea asupra Sa, suferind moarte si nviind din morti, Domnul Iisus
Hristos a druit viat neamului omenesc si i-a deschis raiul care fusese pecetluit [pentru el].
ntrupndu-se din Fecioara Nsctoare de Dumnezeu, ,Adam s-a chemat, Eva s-a
slobozit, blestemul s-a sfrsit, moartea s-a omort si noi am nviat.
mpreun cu omul, ntreaga lume este izbvit de stricciune, pregtindu-se de acum
pentru ziua cnd lumea va fi curtat prin foc, cnd toat fptura va fi slobozit de robia
stricciunii, cnd cerul cel nou si pmntul cel nou vor dezvlui zidirea lui Dumnezeu n toat
frumusetea si buntatea ei.
Astfel, este sfrmat uneltirea ruttii diavolesti si Ziditorul lumii, cu nalta Sa
ntelepciune, le ndreapt pe toate dup voia Sa pentru binele ntregii fpturi. Asa cum
Dumnezeu a creat la nceput lumea prin Cuvntul Su, adic prin Fiul Su, la fel prin Fiul lui
Dumnezeu lumea este renscut dup cderea n pcat. Prin Cel prin care s-a artat
ntelepciunea lui Dumnezeu n zidire, tot prin Acela s-a descoperit ntelepciunea lui
Dumnezeu si n restaurarea lumii distruse de pcat si n ntoarcerea bunvoirii lui Dumnezeu
asupra lumii.
De aceea, Fiul lui Dumnezeu este numit ntelepciunea lui Dumnezeu sau, n greceste,
Sophia, pentru c prin El noi L-am cunoscut si l cunoastem pe Preanteleptul Dumnezeu.
Iisus Hristos pentru noi S-a f$cut nelepciune de la Dumnezeu !i dreptate !i sfinire !i
r$scump$rare (I Cor. l, 30).
Preacurata Fecioar, prin care S-a ntrupat Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Ziditorul si
Mntuitorul nostru, ca s ne druiasc viata vesnic, a fost scara pe care Dumnezeu S-a
cobort pe pmnt si a devenit pentru noi puntea pe care urcm la cer.
Cu mult nainte de ntruparea lui Hristos au prevestit despre ea proorocii, cei care
profeteau venirea lui Mesia. Profetul Iezechiel o vede ca pe o poart nchis la rsrit, prin
care trece Domnul si care rmne nchis, ceea ce nseamn c pn la nastere, n timpul
nasterii si dup nastere, Maria a rmas Fecioar. Profetul Daniel, tlcuind misteriosul vis al lui
Nabucodonosor, o prenchipuie ca pe un munte feciorelnic din care o piatr se desprinde de la
sine, fr ajutorul vreunei mini omenesti, si umple pmntul, ceea ce iarsi nseamn
nasterea fr de smnt si neprihnit a lui Hristos din Fecioar. Iat$, Fecioara va lua n
pntece !i va na!te fiu !i vor chema numele lui Emanuel, care se tlcuieste: Cu noi este
Dumnezeu (Isaia 7, 14; Matei l, 23).
Strmosul Iacov a vzut n vechime n vis o scar sprijinit pe pmnt, al crei vrf
ajungea la ceruri si care o pre-nchipuia pe cea prin care S-a pogort pe pmnt Fiul lui
Dumnezeu. Regele David, Psalmistul, o cnt ca pe o Regin asezat de-a dreapta Regelui,
mbrcat n vesminte de aur si mpodobit, a crei ntreag slav se afl nluntrul ei. Iar
nteleptul Solomon vorbeste despre ea n Cartea Pildelor ca despre Casa ntelepciunii:
nelepciunea !i-a zidit cas$ rezemat$ pe !apte stlpi (Pilde 9, 1). Iar casa n care S-a slsluit
Preavesnica ntelepciune la ntrupare este tocmai Preacurata Fecioar Maria. Stlpii acestei
case sunt virtutile ei. La popoarele orientale din vechime, cifra sapte simboliza desvrsirea,
si cei sapte stlpi ai casei nchipuie desvrsirea n bine a Maicii Domnului. De aceea, n
icoane este reprezentat ntelepciunea lui Dumnezeu - Fiul lui Dumnezeu pe tron, ca si cum
S-ar afla ntr-o cldire asezat pe sapte stlpi, care o nchipuie pe Preacurata Sa Maic.
Deasupra sunt sapte arhangheli, de amndou prtile stau sapte prooroci cu suluri de hrtie
acoperite cu profetii despre Maica Domnului, iar dedesubt sunt numele celor sapte virtuti.
Cifra sapte repetat de multe ori nchipuie desvrsirea duhovniceasc a Preasfintei Fecioare.
Astzi, cnd cntm Nasterea ta, Nsctoare de Dumnezeu Fecioar, a vestit bucurie
ntregii fpturi, se chiverniseste Cas pmntean pentru ntelepciunea Cea vesnic, se
pregteste lcas pentru Fiul lui Dumnezeu, Cel ce vine din ceruri pentru mntuirea neamului
omenesc.
67
Pe Hristos din ceruri ntmpinati-l. Pentru ntmpinarea Lui se zideste o Cmar
nsufletit, o Biseric sfintit, n care Se va slslui Cuvntul lui Dumnezeu Cel dinainte de
veci, cobort pe pmnt, pentru ca de aici s nceap rezidirea lumii, ca s uneasc din nou
cerul cu pmntul.
S ne bucurm, asadar, si s ne veselim de Nasterea Alesei de Dumnezeu Prunce
Maria, s o ludm pe cea mai cinstit dect ostirile ceresti, Preacurata Fecioar Nsctoare
de Dumnezeu, Casa ntelepciunii dumnezeiesti, s dm cinstirea cuvenit dreptilor ei printi si
mpratului veacurilor, Celui Nestriccios, Nevzutului, Singurul Dumnezeu Preantelept,
prin Iisus Hristos, Cruia I se cuvine cinstea si slava n vecii vecilor (I Tim. l, 17). Amin.

Cindao, 1948

% #

n pe!ter$ Te-ai s$l$!luit, Hristoase
Dumnezeule, ieslea Te-a primit,
p$storii !i magii )i s-au nchinat
(Stihir$ la stihoavn$)

Vznd neamul omenesc pierind din pricina pcatelor, Fiul lui Dumnezeu Se pogoar
pe pmnt. Iar cnd a venit plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul S$u, Unul-N$scut
35
...
Ca pe cei de sub Lege s$-i r$scumpere (Gal. 4, 4-5). Pentru noi, oamenii, si pentru a noastr
mntuire S-a cobort El din ceruri pe pmnt. Fiul lui Dumnezeu va primi firea omeneasc,
pentru ca pe om s-l uneasc din nou cu Dumnezeu. El a cobort pe pmnt cnd omenirea
ajunsese la cea mai josnic decdere moral, cnd oamenii se chinuiau nevznd nici o iesire.
Iudeii l asteptau pe fgduitul Mesia. Si pgnii asteptau ceva extraordinar, care
trebuia s preschimbe totul. Sau Dumnezeu va veni pe pmnt, sau lumea va pieri - a spus
celebrul filozof roman al acelor vremuri, Seneca.
Dup proorociri, iudeii puteau vedea limpede c venise vremea mplinirii [fgduintei]
lor. Se sfrseau cele saptezeci de sptmni [de ani] de la refacerea Ierusalimului, cnd - asa
cum i-a vestit Arhanghelul Gavriil profetului Daniel - va veni vremea sosirii Unsului lui
Dumnezeu si a sfrsirii Vechiului Legmnt (vezi Daniel cap. 9). Dar, n pofida suferintei
duhovnicesti de obste si a asteptrii neobisnuitului prunc, prin a crui nastere urma s nceap
veacul de aur pe pmnt, mult-asteptatul Prunc a fost recunoscut si salutat de putini atunci
cnd s-a nscut.
Mai mult, nici loc nu s-a gsit pentru El n casele oamenilor. Maria a n$scut pe Fiul
s$u, Cel Unul-N$scut !i L-a nf$!at !i L-a culcat n iesle, c$ci nu mai era loc de g$zduire
pentru ei (Lc. 2, 7). Si cnd pstorii, auzind cntrile ngeresti, venir s-l vad pe Cel pe care
cerul l proslvea, ei au aflat pe Prunc culcat n iesle . Cu mult vreme nainte de venirea lui
Hristos, stnd la dumnezeiasc priveghere, a prevzut aceasta cu ochii si duhovnicesti de
Dumnezeu cuvnttorul Avacum:,, Doamne, am nteles lucrurile Tale si m-am ngrozit: ntre
dou animale vei fi cunoscut
36
(Avacum 3, 2-3). ntre dobitoace sttea culcat mpratul
ntregii lumi, venit s mntuiasc lumea, ntruct oamenii se deprtaser de El foarte.

35
n Biblia editat de Institutul Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, Bucuresti, 1982 (pe scurt,
Biblia B.O.R.): n$scut din femeie.
36
Biblia B.O.R. prezint un text avnd un totul alt nteles: Doamne, auzit-am de faima Ta !i m-am temut de
punerile Tale la cale, Dumnezeule ! F$ s$ tr$iasc$, n cursul anilor, lucrarea Ta !i, n trecerea vremii, f$-o s$
fie cunoscut$! (Avacum 3, 2-3). Biblia de la 1688 prezint un text cu un sens mult apropiat celui din citatul
rusesc: Doamne, socotiiu faptele Tale !i m$ sp$imntaiu. n mijlocul a doao vieuitoare Te vei cunoa!te,
apropiindu-se anii Te vei mai cunoa!te, sosind vreamea Te vei ar$ta cnd s$ va tulbura sufletul mieu, cu urgie de
mil$ i vei aduce aminte (Avacum 3,1-2).
68
De m$ voi sui n cer, Tu acolo e!ti. De m$ voi cobor n iad, de fa$ e!ti (Ps. 138, 8),
striga odinioar Psalmistul.
Doar n oamenii nrobiti pcatului nu locuieste Dumnezeu. Nu va r$mne Duhul Meu
pururea n oamenii ace!tia, pentru c$ sunt numai trup (Fac. 6, 3), a spus Domnul Dumnezeu,
cnd pmntul s-a stricat si s-a umplut de nedreptate, nainte de potop.
Si iarsi omenirea a devenit trup nainte de venirea Mntuitorului pe pmnt. Cea
mai mare parte a omenirii cugeta pmnteste, unii dedndu-se fr fru plcerilor trupului si
altor pcate, iar altii chiar si n cele mai bune nzuinte ale lor cutnd doar cele pmntesti.
Putini erau cei care cutau mprtia lui Dumnezeu, pregtit oamenilor de la facerea lumii.
De aceea, nu s-a gsit loc n casele oamenilor pentru mpratul cerurilor, ci L-au
primit dobitoacele necuvnttoare, care au rmas credincioase firii lor. Fiul omului nu avea
unde s-Si plece capul nici atunci cnd mii de oameni mergeau n urma Lui si toti ncercau
s se ating de El, pentru c$ putere ie!ea din El !i-i vindeca pe toi (Luca 6, 19), iar El stura
cu cteva pini o multime de oameni. Pentru ca s$ sfineasc$ poporul cu sngele S$u, Iisus a
p$timit n afara porii (Evr. 13, 12), cci vierii iudei L-au scos afar din cetate de Fiul lui
Dumnezeu, ca s-L rstigneasc.
Dar Mntuitorul Cel nltat de pe pmnt pe Cruce le-a atras pe toate la Sine. Asa cum
pstorii cei cu inima nentinat si magii pregtiti s dea totul pentru Adevr L-au recunoscut
pe Cel culcat n iesle, la fel toti cei ce caut mntuirea L-au recunoscut pe Dumnezeu n Cel
Rstignit. Si la fel cum Pruncul nscut la Bethleem de Preacurata Fecioar a fost prigonit, tot
asa a fost prigonit si Neprihnita Lui Mireas, Sfnta Biseric, n zilele prunciei ei, iar cei ce
i se nchinau erau nevoiti s se ascund de stpnitori, ca magii de Irod. Era nevoie de un nou
semn pe cer, pentru ca Biserica s triumfe asupra prigonitorilor; si, n locul stelei de la
Bethleem, pe cer apru Crucea, prin care cerul le propovduia tuturor pe Cel Rstignit si pe
regi i aducea la Hristos, ca s i se nchine cu credint, ntreg pmntul s-a umplut de
cunoasterea lui Dumnezeu si nu numai din toat Iudeea si din Ierusalim si din prtile Tirului
si ale Sidonului, ci si din toate colturile lumii o multime nesfrsit de oameni se grbea s
asculte si s mplineasc nvttura lui Hristos, tmduindu-se nu att de neputintele trupesti,
ct de cele sufletesti, biruind duhurile necurate si fcndu-se nfricostori pentru ele.
ns stpnitorul lumii acesteia nu voieste s renunte cu usurint la stpnire si si
adun toate fortele ca s-i tin pe fiii oamenilor n jurul su. Pretutindeni seamn neghin,
pentru ca, prin ea, s nbuse grul lui Hristos, pentru ca s strneasc patimi pctoase n
inimi cucernice si mai ales s-si asmut supusii ca s urmreasc tot ce poart numele lui
Hristos.
Lupta dintre Cel ce a adus pe pmnt pacea cereasc si stpnitorii ntunericului
veacului acestuia, duhurile ruttii cele de sub cer, nceput la Bethleem, se desfsoar fr
ntrerupere si cu putere tot mai ntetit. Ea este purtat n toat lumea, n fiecare loc. Ea
mparte omenirea, ea i desparte pe oamenii care au fost mai nainte prieteni, ea are loc
nluntrul fiecrui om, pn cnd nu va birui definitiv n el binele sau rul.
Astzi mai mult ca oricnd poate fi resimtit dezbinarea (Luca 12, 51) pe care a vestit-
o Cel proslvit acum de cntarea ngereasc: Slav$ ntru cei de sus lui Dumnezeu 'i pe
p$mnt pace, ntre oameni bun$voire (Luca 2, 14). Sabia adus pe pmnt de Pruncul culcat
n iesle (Matei 10, 34) desparte si dezbin pe tat de fiu, pe mam de fiic, pe soacr de nor.
Cu adevrat se mplinesc ntocmai cuvintele: du!manii omului (vor fi) casnicii lui (Matei 10,
36), prevestite nc de profetul Miheia, care a prezis nasterea lui Hristos la Bethleem (Miheia
5, 2; 7, 6).
Nici n ei nsisi oamenii nu-si gsesc pacea, chinuiti fiind de lupta luntric nu numai
dintre carne si duh, dar adesea simtind o dedublare si n nzuintele lor, prbusindu-se si
neavnd un reazem nluntrul lor.
Si se pare cteodat c si acum locul cel mai potrivit pentru Pruncul Hristos ar fi mai
degrab ieslea necuvnttoarelor, nc ferit de toate realizrile distructive ale vicleanului
veac de acum, dect societatea omeneasc!
69
Dar nu pentru propria Sa liniste a venit pe pmnt Fiul lui Dumnezeu, ci ca s
tmduiasc rana lui Adam. nchinndu-se lui Hristos, s-au ntors p$storii, sl$vind !i l$udnd
pe Dumnezeu (Luca 2, 20) si magii care L-au gsit s-au bucurat foarte cu bucurie mare.
Bucuria duhului si veselia inimii i-au cuprins pe pstorii si pe magii care veniser la Hristos.
Numai El Singurul este pacea noastr (Efes. 2, 14), numai El este Calea !i Adev$rul !i
Viaa (In. 14, 6). Ca si fiecare om n parte, ntreaga omenire numai n Lumina Lui va vedea
lumin.
Deprtndu-ne de desertciunea pmnteasc, s ne alipim cu mintea de pestera din
Bethleem si sufletul nostru va simti bucurie nepmnteasc, iar gura va slavoslovi mpreun
cu ngerii: Slav pogorrii Tale, Unule Iubitorule de oameni. Hristos S-a nscut!

Shanghai, 1947

# % (

n tain$ Te-ai n$scut n pe!ter$,
Mntuitorule, dar cerul, ca o gur$, tuturor
Te-a propov$duit, steaua ar$tnd-o!

Fiul lui Dumnezeu S-a pogort pe pmnt si S-a ntrupat n liniste si fr zarv. Asa
cum pictura de rou cade peste tarin, la fel puterea Celui Preanalt a umbrit-o pe Preacurata
Fecioar si S-a nscut de la ea Mntuitorul lumii.
Dar lumea n-a observat m$reaa lucrare nf$ptuit$ de Dumnezeu. Oamenii erau
ocupai fiecare cu treburile lui, atenia lor era ndreptat$ spre grijile zilnice !i spre
zgomotoasele ntmpl$ri ale lumii.
Roma si consolida stpnirea asupra popoarelor si puterea de stat. Grecia dezvolta
artele si se deda unei subtile nrobiri a crnii. Popoarele orientale se strduiau s gseasc n
manifestrile naturii rspunsuri la toate ntrebrile spiritului. Iudeii doreau fierbinte eliberarea
de sub puterea strin si asteptau izbvitorul n persoana lui Mesia - mpratul pmntesc.
ns$ treburile cotidiene nu-i mulumeau pe oameni, chiar cnd aveau spor. Tot mai
tare se auzea dorul duhului dup adevr si se simtea c lumea, mpotmolit n desertciune
si n vicii, se ndrepta spre pieire.
Nu doar iudeii asteptau un izbvitor, dar si cei mai vrednici dintre pgni erau n
asteptarea cuiva care s mntuie lumea de la pieire. Dar fiecare si nchipuia n felul su
venirea acestuia si, fiind ei nsisi trupesti, nu se puteau gndi la ceva duhovnicesc. Iudeii cer
semne, iar elinii caut$ nelepciune (I Cor. l, 22).
'i nimeni nu a!tepta un Mntuitor blnd !i smerit cu inima, acoperit nu de slav$
p$mnteasc$, ci cereasc$. Si tocmai asa a fost Cel ce voia ca toti s se mntuiasc si s
ajung la cunostinta adevrului.
Nu cu o putere din afar sau prin trufas ntelepciune a venit El s domneasc peste
popoare, nu nfricosnd cu nluciri [rugciunea de sfintire a apei], ci n chip de rob a venit
Mntuitorul, ca s ia asupra Sa pcatul lui Adam, s poarte pe umerii Si povara omeneasc,
fiind gata s primeasc pe fiecare. Fiul Omului n-a venit ca s$ i se slujeasc$, ci ca El s$
slujeasc$ !i s$-'i dea sufletul r$scump$rare pentru muli (Marcu 10,45; Matei 20, 28).
Potrivit cu aceasta, El Se naste n pester, ntr-un mrunt orsel, n care familia bogat
doar n virtuti a sracului dulgher, dreptul Iosif sosise pentru perioada recensmntului.
Nimeni dintre pmnteni nu-si nchipuia c ntr-o asemenea srcie va aprea Izbvitorul si c
astfel va veni la oameni Cel Ce mprteste peste toate fpturile.
Si nsusi voievodul lumii de atunci, mndrul potrivnic al lui Dumnezeu, diavolul, se
vzu nselat si nu l recunoscu n Cel nscut pe Acela pe Care l pizmuise pe cnd nc era
nger. Taina cea dinainte de veci, ascuns puterii sale, despre mntuirea neamului omenesc
70
putea fi cunoscut doar de cei care iau aminte la glasul din cer si ntr-acolo si ndreapt
privirile.
Pstorii i auzir pe ngeri cntnd venirea lui Hristos n trup - acei srmani pstori din
Bethleem, al cror singur izvor de ntelepciune era cartea deschis a ntelepciunii lui
Dumnezeu, artat n frumusetea zidirilor Sale, neatinse de pctoasa mn omeneasc.
Iar celeilalte prti a omenirii, care nu a auzit cntarea ngereasc, prin lumina
strlucitoare a stelei ce s-a aprins pe cer, cerul parc din gur i-a vestit: ntru ale Sale a venit
Lumina cea adev$rat$ care lumineaz$ pe tot omul care vine n lume (In. l, 11; l, 9).
Cerul le-a vorbit tuturor celor care au cunoscut slava lui Dumnezeu. Dar numai regii-
magi, ce cutau s descopere n cer judectile lui Dumnezeu si erau gata s mearg oriunde
pentru a afla adevrul, au priceput glasul cerului. Strngndu-si comorile ca s le aduc n dar
nou-nscutului mprat, ei si lsar tronurile, si prsir pmntul natal si plecar nestiind
ncotro, urmnd doar mersului stelei, care le arta calea spre mprtia cea vesnic.
Anevoioas le-a fost calea, dar raza stelei din Bethleem o lumina. Si nelepii-magi,
depsind toate piedicile, mergeau pe crrile artate de cer, lep$dndu-!i voia lor proprie.
Steaua i-a adus la Ierusalim, unde au auzit cuvntul scris al lui Dumnezeu, iar apoi la
Bethleem, unde au vzut Cuvntul ntrupat, pe Dumnezeu n trup, si s-au nchinat Soarelui
Drepttii.
Iar lumea continua s freamte n patimile ei.
Irod, auzind de nasterea Vesnicului mprat, cut s-l omoare; negsindu-l, el ucise o
multime de prunci, dar nu reusi s-l omoare pe Cel nscut tainic n pester. Taina aceasta
rmnea ascuns pentru cei ce triau dup stihiile lumii acesteia. El era printre oameni, dar ei
nu l-au cunoscut (In. l, 31
37
).
Ci li Se dezvluia treptat doar inimilor curate, cuttoare a drepttii lui Dumnezeu,
gata s lupte pentru adevr, descoperindu-Se si acelora care voiau s-si curate inima si erau
gata s-si supun propria voie voii ceresti.
Si a venit vremea cnd lumina de la Bethleem s-a ntins peste toate marginile lumii.
Ast$zi va fi iar$!i pace! Unii au fost gata s$-L omoare pe Prunc !i se str$duiesc s$ i
!tearg$ numele, alii parc$ nici nu-L observ$. Dar El este printre noi, descoperindu-Se
acelora care ncearc$ m$rturiile Lui
38
!i l caut$ cu toat$ inima lor (Ps. 118, 2). Pentru
ce s-au nt$rtat neamurile !i popoarele au cugetat de!ert$ciuni? i va paste pe ei cu toiag de
fier, ca pe vasul olarului i va zdrobi pe cei ce L-au mniat pe El!
39
(vezi Ps. 2, l, 9).
Iar steaua de la Bethleem iar$!i str$luce!te nev$zut deasupra lumii, chemnd toate
popoarele !i pe fiecare om n parte s$-!i ainteasc$ privirea spre cer, sus s$-!i in$ inima, s$
cad$ la Noul-N$scut !i s$ se bucure cu bucurie mare, fiindc$ cu noi este Dumnezeu! Cu noi
este Dumnezeu, nelegei, neamuri, !i v$ plecai, c$ci cu noi este Dumnezeu!. Hristos S-a
n$scut!

(
S-a deschis cerul, !i S-a cobort Duhul Sfnt... n chip trupesc, ca un porumbel
peste Fiul lui Dumnezeu, Care sttea n Iordan. Si glasul lui Dumnezeu-Tatl s-a auzit din cer:
Tu e!ti Fiul Meu cel iubit, ntru Tine am binevoit (Luca 3, 21-22; Mc. l, 11; Matei 3, 17).
Deschis este si astzi cerul, si din nou Duhul Sfnt Se pogoar deasupra apelor si
Dumnezeu l mrturiseste pe Fiul Su.
O, de s-ar deschide si ochii nostri sufletesti! O, de-ar putea urechile noastre s aud
glsuirile ceresti! Am vedea c cerurile sunt deschise deasupra noastr. L-am vedea pe Fiul lui

37
Citatul nu exist ca atare n Biblia B.O.R.
38
n Biblia B.O.R.: pzesc poruncile Lui.
39
A doua propozitie, n Biblia B.O.R., este prescurtat.
71
Dumnezeu stnd printre noi si pe Duhul Sfnt plutind deasupra noastr si am auzi glasul lui
Dumnezeu vestind dumnezeirea Mntuitorului lumii. Am simti cum Duhul Sfnt Se coboar
deasupra apelor, cum le red buntatea pe care au avut-o la facerea lumii si le druieste puteri
tmduitoare, cu care s renasc natura czut. Noi nsine ne-am acoperi de lumin, gurile
noastre s-ar umple de duh si L-ar cnta cu bucurie pe Cel ce ne-a ntrit pe noi pe piatra
credintei.
Dar numai cei curati cu inima vd cele dumnezeiesti. Cei ntunecati de pcat vznd
nu vd si auzind nu aud. Oamenii au vzut cerul n timpul Botezului Domnului, dar numai
Ioan Boteztorul a vzut c cerul era deschis.
Multi L-au vzut pe Domnul Iisus Hristos cnd a venit la Iordan, dar Ioan a fost
singurul care a simtit c El era Fiul lui Dumnezeu ntrupat, iar ceilalti l vedeau ca pe un om
obisnuit, un dulgher si un fiu de dulgher. Se poate ca nu doar Ioan s-L fi vzut pe Duhul
Sfnt pogort deasupra Lui n chip de porumbel, dar numai el a priceput c Acela este Duhul
Sfnt, n timp ce ceilalti l-au luat drept un simplu porumbel n zbor. Poate c multi au auzit la
Iordan glasul lui Dumnezeu-Tatl, dar numai Ioan a deslusit pe deplin mrturia lui Dumnezeu
despre Fiul Su, n timp ce celorlalti li s-a prut c aud un tunet deasupra apelor, la fel ca si
mai trziu, cnd oamenii au luat drept tunet rspunsul din cer al lui Dumnezeu-Tatl la
rugciunea Fiului Su (In. 12, 28-29).
La fel si astzi, vedem norii acoperind cerul, dar nu vedem c cerul este deschis,
inspirm aerul, dar nu simtim Duhul Sfnt pogort asupra noastr si a apelor, auzim cuvintele
cntrilor bisericesti, dar nu le pricepem puterea dumnezeiasc. Dar cu adevrat Se afl ntre
noi Cel ce a spus: Unde sunt doi sau trei adunai n numele Meu, acolo sunt !i Eu n mijlocul
lor (Matei 18, 20). Cu adevrat cerurile sunt acum deschise si Ziditorul lor l mrturiseste
acum pe Cuvntul Cel mpreun-vesnic cu El, si acum Se va pogor Duhul Sfnt peste ape si
le va sfinti. Prin harul lui Dumnezeu, apa va deveni izvor de sntate sufleteasc si trupeasc,
izvor de sfintire, a noastr, a caselor noastre si a ntregii naturi si se va pstra nestricat vreme
de multi ani, fcndu-se un fel de glas al lui Dumnezeu, care vesteste c Mntuitorul nostru
Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu pogort pe pmnt ca s ne renasc spre nestricciune si
s ne aduc n Biserica cereasc.

S ne deschidem inimile prin credint si, deschizndu-ne gurile spre slavoslovire, s
strigm din adncul inimii: Mare esti, Doamne, si minunate sunt lucrurile Tale si nici un
cuvnt nu este de ajuns pentru a luda minunile Tale!.

Shanghai, 1947
Srbtorind Botezul Domnului, ne aducem aminte si c Dumnezeu S-a descoperit
oamenilor ca Treime, si c Iisus S-a artat oamenilor ca Hristos. Unde S-a artat Hristos?
Unde Si-a nceput lucrarea? S-a dus, oare, ntr-un mare oras si S-a artat acolo n slava Sa?
Ori S-a urcat pe un multe nalt, ca o multime numeroas de oameni adunat n jur s-L
priveasc de jos, ca pe o ciudtenie? Nu! Hristos S-a dus n pustie, la apa Iordanului, unde
Ioan boteza poporul. Ioan propovduia pocinta si i chema pe pctosi ca, n semn de
pocint, s se boteze n Iordan. Si iat, tot ca un pctos vine si Hristos si cere s fie botezat.
El, Care nu are pcat. S-a temut Ioan. Tu trebuie s m botezi pe mine. Las asta acum - i
rspunde Iisus - cci asa ni se cuvine s mplinim toat dreptatea.
Adam a pctuit prin mndrie, a vrut s se nalte, s fie ca Dumnezeu. Iar Hristos a
venit s plineasc dreptatea lui Dumnezeu, s ndrepte prin smerenie pcatul mndriei lui
Adam. Adam a voit s se nalte n fata lui Dumnezeu, iar Dumnezeu Se smereste n fata
omului. Hristos S-a cobort n ap si a primit botezul de la robul Su. Tremurnd, Ioan a pus
72
mna pe Stpnul si Dumnezeul su si Hristos Si-a plecat smerit capul n fata lui. Aceast
smerenie a lui Hristos a deschis cerul. S-au desfcut atunci cerurile si s-a auzit glasul lui
Dumnezeu-Tatl: Acesta este Fiul Meu cel iubit ntru Care am binevoit. Acesta este Fiul
Meu, Care S-a smerit pe Sine ca s mplineasc voirea Mea, este Fiul Meu cel adevrat, care
Se micsoreaz ca pe om s-l nalte. Iar Duhul Sfnt S-a pogort din cer peste Iisus, ntrind
cuvintele Tatlui. Astfel, prin smerenie, Hristos a deschis cerul si a descoperit oamenilor taina
Treimii dumnezeiesti.
Dar de ce a fcut asta tocmai pe ap, iar nu n vreun alt loc? S ne amintim cum a creat
Dumnezeu lumea. Cnd Dumnezeu a fcut cerul si pmntul, pmntul era nevzut si gol
40

si Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor. Apoi Dumnezeu a desprtit pmntul de
ap, dar astfel nct apa s rmn totusi peste tot cci este trebuincioas oricrei fpturi. Nici
omul nu poate tri fr ap si nici un fel de vietuitoare. Apa se gseste n aer (ca umezeal); s
lum o mn de trn de oriunde - si acolo e ap; se afl ap si n piatr, chiar dac nou ni
se pare c nu este; ea se afl si n piatr si cnd Dumnezeu vrea, poate s o scoat din ea, cum
a fcut n vremea lui Moise. Al Domnului este p$mntul !i plinirea lui; lumea !i toi cei ce
locuiesc n ea. Acesta pe m$ri l-a ntemeiat pe el !i pe ruri l-a a!ezat pe el - spune
Psalmistul (Ps. 23, 1-2). Cerurile !i p$mntul erau n vechime din ap$ !i din ap$ s-au
nchegat, prin cuvntul lui Dumnezeu
41
- scrie Sfntul Apostol Petru - de aceea, lumea de
atunci a fost potopit$ de ap$ !i a pierit (II Petru 3, 5-6).
Cnd omul a pctuit, el a adus mnia lui Dumnezeu nu numai asupra lui, ci si asupra
ntregii fpturi. Omul este cununa zidirii lui Dumnezeu; el a fost pus mprat al naturii. Iar
cnd mpratul s-a fcut dusman al celuilalt mprat, atunci si ntreaga lui mprtie a devenit
o mprtie potrivnic. Pedeapsa a fost dat nu numai omului, ci si ntregii fpturi. 'tim c$
toat$ f$ptura mpreun$ suspin$ !i mpreun$ are dureri pn$ acum (Romani 8, 22). Dar, f$p-
tura a fost supus$ de!ert$ciunii - nu din voia ei, ci din cauza aceluia care a supus-o
(Romani 8, 20). De aceea, iertarea vinovatului elibereaz si fptura din robia stricciunii
(Romani 8, 21). Aceast natur striccioas va fi nimicit si va fi preschimbat n cer nou si
pmnt nou, n care locuieste dreptatea (II Petru 3, 12-13). Pentru a face cu putint aceast
preschimbare, pentru a pregti natura pentru starea nestriccioas care va veni dup Ziua cea
nfricostoare, a venit Hristos la apele Iordanului.
Cufundndu-Se n Iordan, Hristos a sfintit nu numai apele Iordanului, ci si ntreaga
fire, asa cum glsuieste Biserica n cntrile ei: Hristos S-a artat la Iordan, ca apele s le
sfinteasc (tropar din ajunul srbtorii), Astzi firea apelor se sfinteste (tropar cntat n
timpul mersului la Iordan). Si, avnd n vedere c ap se gseste peste tot, sfintind apele
Hristos a pregtit natura ca si ea s se bucure de urmrile jertfei pe care El a venit s ne-o
aduc. Dar nu este numai att. El a dat apelor puterea s spele pcatele omenesti. Botezul lui
Ioan era numai un semn de pocint. Botezul crestin este noua nastere, iertarea tuturor
pcatelor. Prin ap a pedepsit Dumnezeu pcatele lumii dinti si a pierdut-o prin ap, la potop.
Tot prin ap i mntuieste acum Dumnezeu pe oameni, n taina botezului.
Astfel, Hristos a sfrmat n apele Iordanului capul balaurului - asa cum se cnt n
cntrile bisericesti - care i-a nselat pe Adam si pe Eva, prin smerenia Sa si le-a descoperit
oamenilor c Dumnezeu este Treime; a sfintit apele, iar mpreun cu apele a pregtit si
ntreaga fptur s primeasc cuvntul iertrii si pentru nestricciune. Si atunci, biruindu-l
nc o dat pe diavol n pustie, Hristos a mers s pregteasc oamenii pentru mprtia
viitoare si Si-a nceput propovduirea cu cuvintele: Poc$ii-v$, c$ci s-a apropiat mp$r$ia
cerurilor (Matei 4, 17) sau, cum este scris n alt Evanghelie: S-a mplinit vremea !i s-a
apropiat mp$r$ia lui Dumnezeu. Poc$ii-v$ !i credei n Evanghelie (Marcu 1, 15).

40
n Biblia B .O.R.: netocmit !i gol.
41
n Biblia B.O.R.: C$ cerurile erau de demult !i c$ p$mntul s-a nchegat, la cuvntul Domnului, din ap$ !i
prin ap$.
73
Pn acum, Ioan Boteztorul propovduia pocinta, pregtind calea Domnului. Acum
nsusi Domnul le strig oamenilor: Pociti-v!. Acest glas nu este adresat doar oamenilor
tritori n vremea lui Hristos, ci cu aceste cuvinte Hristos li S-a adresat tuturor oamenilor din
toate timpurile si din toate veacurile. Am auzit si noi aceste cuvinte n Evanghelie. Ct timp
nc nu au ncetat cntrile srbtoresti ale Bobotezei, ele ne amintesc c vremea pocintei se
apropie.
S lum aminte! Nu sunt cuvinte de prooroc sau de nger, ci ale Domnului nsusi. S
ne pocim si s ne strduim n Postul care se apropie s ne biruim patimile si s primim
iertarea pcatelor, pentru ca n veacul ce va s vin s intrm n mprtia cea nestriccioas,
pe care Domnul ne-a pregtit-o. Amin.

Bitolia (Serbia), 1928

% ( #

La Epifanie, adic la Botezul Domnului, se svrseste n fiecare an o mare minune.
Duhul Sfnt, pogorndu-Se deasupra apei, i schimb nsusirile firesti. Ea devine
nestriccioas, adic nu este supus stricciunii, rmne limpede si proaspt multi ani la
rnd, primeste harul vindecrii bolilor, al izgonirii dracilor si a oricrei puteri potrivnice, i
pzeste pe oameni si casele lor de orice primejdie, sfinteste diferite obiecte, folosite n
biseric sau n cas. De aceea, crestinii ortodocsi gust cu evlavie din apa sfintit - agheazm
mare, cum o numesc grecii.
Trebuie s avem ntotdeauna n cas destul agheazm mare, ca s ne ajung ntregul
an si s-o folosim la orice trebuint - la boal, cnd plecm n cltorie, cnd avem o stare de
neliniste, cnd cei ce nvat merg la examene. Bine fac cei ce beau zilnic, nainte de a mnca,
putin ap sfintit. Ea ne ntreste puterile sufletesti, desigur, dac facem aceasta cu rugciune
si evlavie, iar nu s asteptm de la ea pur si simplu o actiune mecanic.
Fiecare preot trebuie s aib grij ca s sfinteasc o cantitate suficient de ap pentru
biserica sa, ca s o aib pe parcursul ntregului an, pentru orice trebuinte si pentru a o mprti
celor ce cer, iar enoriasii trebuie ca de Boboteaz s-si fac provizii de ap sfintit pentru
ntregul an si chiar pentru anii urmtori.
(

Astzi suntem n Sptmna nfricosatei Judecti si este firesc s vorbim despre
nfricosata Judecat si despre semnele sfrsitului lumii. Nimeni nu cunoaste ziua aceea, afar
de Dumnezeu-Tatl, dar semnele apropierii ei sunt date si n Evanghelie, si n Apocalipsa
Sfntului Apostol Ioan Teologul. Apocalipsa vorbeste despre evenimentele sfrsitului lumii si
despre nfricosata Judecat cu precdere n simboluri si n ghicitur, dar Sfintii Printi au
tlcuit-o si exist o traditie autentic a Bisericii care ne vorbeste si despre semnele apropierii
sfrsitului lumii, si despre Judecata de Apoi.
nainte de sfrsitul vietii pe pmnt vor fi tulburare, rzboaie, frmntri civile,
foamete, cutremure. Oamenii vor suferi de spaim, vor muri de asteptarea nenorocirilor (Luca
21, 26). Nu va fi nici viat, nici bucuria vietii, ci o stare chinuitoare de pierdere a legturii cu
viata. Dar nu se va pierde numai legtura cu viata, ci si cu credinta; si Fiul omului, venind, va
gsi oare credint pe pmnt? (Luca 18, 8). Oamenii vor fi mndri, vor fi nemultumitori, vor
respinge Legea lui Dumnezeu: alturi de pierderea legturii cu viata, va slbi si morala.
Binele va slbi si rul va creste.
Despre aceste vremuri vorbeste si Sfntul Apostol Ioan Teologul n lucrarea sa
insuflat de Dumnezeu, numit Apocalipsa. El nsusi mrturiseste c a fost n Duh, ceea ce
74
nseamn c nsusi Duhul Sfnt era n el cnd i s-au descoperit n diferite imagini simbolice
destinele Bisericii si ale lumii; de aceea, Apocalipsa este o descoperire a lui Dumnezeu.
El prezint destinul Bisericii n chipul unei femei care se ascunde n acele zile n
pustie: ea nu se arat n viat, asa cum se ntmpl acum n Rusia.
n realitate, vor avea important hotrtoare fortele care pregtesc venirea lui
Antihrist. Antihrist va fi un om, iar nu diavolul ntrupat. Cuvntul anti nseamn vechi
sau n loc de sau mpotriv. Acel om doreste s fie n locul lui Hristos, s ocupe locul Su
si s aib ceea ce ar trebui s aib Hristos. El doreste s aib aceeasi putere de fascinatie si
aceeasi stpnire asupra ntregii lumi.
El va primi acea putere nainte de pieirea sa si a ntregii lumi. El l va avea ca ajutor pe
un mag care prin puterea falselor minuni i va mplini voia si-i va ucide pe cei ce nu recunosc
stpnirea lui Antihrist. nainte de moartea lui Antihrist vor aprea doi drepti, care l vor da n
vileag. Magul i va omor si timp de trei zile trupurile lor vor rmne nengropate. Aceasta va
fi cea mai mare jubilare a lui Antihrist si a tuturor slujitorilor lui. Dar, deodat, acei drepti vor
nvia si toat ostirea lui Antihrist va fi n mare tulburare si se va ngrozi, iar Antihrist va cdea
deodat mort, omort de puterea Duhului.
Dar ce se stie despre omul-Antihrist? Originea lui exact nu se cunoaste. Tatl este cu
totul necunoscut, iar mama este o femeie stricat care se d drept fecioar. El va fi evreu din
semintia lui Dan. Pentru aceasta avem semn c Iacov, murind, a spus c printre urmasii si
Dan va fi !arpe la drum, viper$ la potec$, nveninnd piciorul calului, ca s$ cad$ c$l$reul
(Facerea 49, 17). Aceasta ne indic metaforic c el va actiona prin viclenie si rutate.
Ioan Teologul vorbeste n Apocalips despre mntuirea fiilor lui Israel, c nainte de
sfrsitul lumii o multime de evrei se vor ntoarce la Hristos, dar din sirul semintiilor mntuite
lipseste semintia lui Dan. Antihrist va fi foarte inteligent si va sti cum s se poarte cu oamenii.
Va fi fermector si prietenos.
Filozoful Vladimir Soloviov a lucrat mult ca s-si nchipuie venirea si personalitatea
lui Antihrist. El a folosit minutios toate materialele existente pe aceast tem, nu numai ale
Sfintilor Printi, ci si textele musulmane, si a creionat acest tablou tulburtor
42
.
Pn la venirea lui Antihrist n lume, venirea lui este deja pregtit. Taina lucreaz
deja si fortele care-i pregtesc aparitia se lupt, n primul rnd, mpotriva mprtiei legiuite.
Sfntul Apostol Pavel spune c Antihrist nu poate aprea pn nu va fi ndeprtat cel care o
mpiedic$ (II Tes. 2, 7). Sfntul Ioan Gur de Aur tlcuieste c cea care o mpiedic este
stpnirea legiuit cinstitoare de Dumnezeu.
Aceast stpnire
43
se lupt cu rul. Taina
44
care lucreaz n lume nu doreste
aceasta, nu doreste lupta cu rul prin mijloacele fortei: dimpotriv, ea doreste stpnirea
frdelegii si cnd o va obtine, nimic nu va mai mpiedica venirea lui Antihrist. El nu va fi
doar inteligent si fermector, dar va fi milostiv, va face acte de caritate si fapte bune pentru
ntrirea stpnirii sale. Iar cnd si-o va ntri ntr-att, nct l va recunoaste ntreaga lume,
atunci si va arta fata.
Capitala pe care o va alege va fi Ierusalimul, pentru c aici Mntuitorul Si-a descoperit
nvttura dumnezeiasc si Persoana, aici ntreaga lume a fost chemat s guste fericirea
binelui si a mntuirii. Dar lumea nu L-a primit pe Hristos si L-a rstignit la Ierusalim. n
timpul lui Antihrist, Ierusalimul va deveni capitala lumii, care i-a recunoscut stpnirea:
Atingnd culmile puterii, Antihrist le va cere oamenilor s-l recunoasc drept cel ce a
obtinut ceea ce nici o alt putere pmntean si nimeni nu a mai obtinut vreodat si va
pretinde nchinare ca unei fiinte supreme, ca unui dumnezeu.

42
Vezi Scurt$ povestire despre Antihrist, n Vladimir Soloviov, Trei dialoguri despre sfr!itul istoriei
universale, Editura Humanitas, Bucuresti, 1992.
43
Regalitatea.
44
Lucrarea lui Antihrist.
75
Vladimir Soloviov descrie foarte bine caracterul activittii lui Antihrist, ca a unui
conductor de rang nalt. El le va face pe plac tuturor, cu conditia ca acestia s recunoasc
suprematia puterii sale. El va crea conditii de viat Bisericii, i va ngdui s slujeasc, va
promite c va construi biserici splendide, cu conditia recunoasterii lui ca fiint suprem si
ca lumea s i se nchine. Va avea o ur personal fat de Hristos. Va tri din aceast ur si se
va bucura de lepdarea oamenilor de Hristos si de Biseric. Va fi o apostazie general si, pe
deasupra, multi episcopi vor trda credinta, iar ca justificare, vor arta spre starea strlucit a
Bisericii.
Cutarea compromisului va fi atitudinea caracteristic a oamenilor. Fermitatea
mrturisirii va disprea. Oamenii vor cuta cu asiduitate s-si motiveze cderea, iar rul, ca o
moleseal malign
45
, va sustine aceast stare general. Oamenii vor avea obisnuinta lepdrii
de dreptate, a dulcetii compromisului si a pcatului.
Antihrist va ngdui oamenilor totul, numai ca ei cznd n fata lui, s i se nchine.
Nu este o atitudine nou fat de oameni: si mpratii romani erau gata s le redea libertatea
crestinilor cu conditia ca ei s le recunoasc divinitatea si suprema putere divin si i chinuiau
doar pentru c ei mrturiseau c Domnului Dumnezeului t$u s$ te nchini !i Lui Singur s$-i
sluje!ti (Matei 4, 9-10).
ntreaga lume i se va supune si atunci el si va descoperi fata si ura fat de Hristos si
de crestinism. Sfntul Ioan Teologul spune c toti cei ce i se vor nchina vor avea un semn pe
frunte si pe mna dreapt. Nu se stie dac aceasta va fi cu adevrat un semn pe trup sau este o
exprimare simbolic a faptului c oamenii vor recunoaste si cu mintea necesitatea nchinrii la
Antihrist si c ntreaga lor voint i va fi supus, n timpul unei astfel de supuneri totale a
ntregii lumi - si cu vointa, si cu constiinta - vor aprea cei doi drepti de care am amintit, care
vor propovdui fr team credinta si l vor da n vileag pe Antihrist.
Sfnta Scriptur spune c nainte de venirea Mntuitorului vor aprea dou sfesnice,
doi mslini arztori, doi drepti. Pe acestia Antihrist i va omor cu puterile magului. Cine
sunt dreptii acestia? Dup Predania Bisericii, sunt cei doi drepti care nu au gustat moartea:
profetul Ilie si profetul Enoh. Exist o proorocire c acesti drepti Care nu au gustat moartea o
vor gusta pentru trei zile, iar peste trei zile vor nvia.
Moartea lor va fi o mare bucurie pentru Antihrist si pentru slugile lui. nvierea lor de
peste trei zile i va aduce ntr-o stare de nespus groaz, de nfricosare si tulburare. Atunci va
veni sfrsitul lumii.
Sfntul Apostol Petru spune c prima lume a fost creat din ap si a pierit prin ap.
Din ap este tot un simbol al haosului masei fizice, si a pierit prin apa potopului. Iar lumea
de azi este pstrat pentru foc (II Petru 3, 5-7). P$mntul !i lucrurile de pe el se vor mistui
(II Petru 3, 10), toate stihiile se vor aprinde. Aceast lume de acum va pieri ntr-o singur
clip, ntr-o clip totul se va schimba.
Si se va arta semnul Fiului lui Dumnezeu - adic semnul Crucii, ntreaga lume care s-
a supus de bunvoie lui Antihrist va plnge. Totul s-a sfrsit. Antihrist a fost omort. Este
sfrsitul mprtiei sale, a luptei cu Hristos. Este sfrsitul si vremea rspunsului pentru
ntreaga viat, rspuns dat Adevratului Dumnezeu.
Atunci, din muntii Palestinei va aprea chivotul Legii: profetul Ieremia ascunsese
chivotul si Focul sacru ntr-o adnc fntn. Cnd din acea fntn a fost luat ap, ea s-a
aprins. Dar chivotul nu a fost gsit.
Cnd privim acum la viata din jur, cei ce pot vedea vd c tot ce a fost prezis despre
sfrsitul lumii se mplineste.
Cine este, dar, acest om, Antihrist? Sfntul Ioan Teologul i d n mod simbolic
numele 666, dar toate ncercrile de a ntelege acest nsemn au fost zadarnice.
n viata contemporan putem avea o viziune destul de clar despre posibilitatea arderii
lumii, cnd toate stihiile se vor aprinde. Aceast viziune ne-o ofer fisiunea atomului.

45
n textul rusesc: laskovoe zio.
76
Sfrsitul lumii nu nseamn distrugerea ei, ci schimbarea ei. Totul se va schimba
deodat, ntr-o clipit. Mortii vor nvia n trupuri noi: vor fi trupurile lor, dar nnoite, asa cum
Mntuitorul a nviat n trupul Su, care purta urmele rnilor si ale sulitei, dar avea nsusiri noi
si, n acest sens, era un trup nou. Nu se stie clar dac va fi un trup nou cu totul sau va fi trupul
cu care omul a fost creat.
Si Se va arta Domnul n slav, pe nor. Cum l vom vedea? Cu ochii duhului. Si acum,
nainte de moarte dreptii vd n jurul lor ceea ce ceilalti oameni nu vd.
Trmbitele vor suna cu putere. Ele vor suna n suflete si n constiinte. Totul se va
limpezi n constiinta omului.
Proorocul Daniel, vorbind despre Judecata de Apoi, povesteste despre un Btrn
Judector asezat pe tron, n fata cruia este un ru de foc. Focul este elementul curatilor.
Focul mistuie pcatul, l arde si dac pcatul s-a altoit de sufletul omului, atunci l
mistuie si pe om. Acest foc se va aprinde nluntrul omului: vznd Crucea, unii se vor bucura
iar altii vor cdea n disperare, se vor tulbura, se vor ngrozi. Astfel, oamenii se vor desprti
dintr-o dat: n relatarea evanghelic unii se asaz la dreapta, n fata Judectorului, iar altii la
stnga: i-a desprtit constiinta, nssi starea sufleteasc a omului l arunc ntr-o parte sau n
cealalt, la dreapta sau la stnga. Cu ct mai srguincios si mai insistent a nzuit omul spre
Dumnezeu n viata sa, cu att mai mare i va fi bucuria cnd va auzi cuvntul: Veniti la
Mine, binecuvntatilor! si, dimpotriv, aceleasi cuvinte vor strni focul groazei si al chinului
celor care nu L-au dorit, L-au evitat ori chiar s-au luptat cu El sau L-au hulit n timpul vietii.
Judecata de Apoi nu cunoaste martori sau list de protocol. Totul este scris n sufletele
oamenilor si aceste nsemnri, aceste crti se vor deschide. Totul se va descoperi tuturor si
fiecruia n parte, si starea sufleteasc a omului l va face s mearg la dreapta sau la stnga.
Unii, la bucurie, altii la chin.
Cnd se vor deschide crtile, toti vor ntelege limpede c rdcinile tuturor viciilor
sunt n sufletul omului. Iat betivul, desfrnatul: cnd moare trupul, unii cred c moare si
pcatul. Nu e asa, n suflet exista o nclinatie, pentru suflet pcatul era dulce. Si dac nu s-a
pocit de pcatul respectiv, dac nu s-a eliberat de el, sufletul va veni la Judecata de Apoi cu
aceeasi dorint a dulcetii pcatului si niciodat nu si va satisface dorinta. Va suferi de ur si
de rutate. Si aceasta e o stare infernal. Gheena de foc este focul luntric, este flacra
viciului, flacra neputintei si a ruttii si aici va fi plnsul si scrsnirea dintilor ruttii
neputincioase.

% (%

Deschide-mi u!ile poc$inei,
D$t$torule de via$!

Cuvntul grecesc pentru pocint este metanoia. n sens literal acesta nseamn
schimbarea mintii, a modului de a cugeta. Cu alte cuvinte, pocinta este schimbarea atitudinii,
a modului de a gndi, schimbarea omului luntric su. Pocinta este revizuirea prerilor
omului, este schimbarea vietii lui.
Cum poate s aib ea loc? La fel cum se ntmpl atunci cnd un om ajunge ntr-o
camer ntunecat, care deodat este luminat de razele soarelui: ct timp a privit camera n
ntuneric, i se prea ntr-un anume fel: multe din cele aflate acolo nu le vedea, si nici nu
presupunea c se afl acolo. Multe lucruri si le nchipuia cu totul altfel de cum erau de fapt.
Trebuia s se miste cu grij, ntruct nu stia unde se afl obstacolele. Dar iat, camera se
lumineaz, el vede totul limpede si se misc liber.
Acelasi lucru se petrece si n viata duhovniceasc. Cnd suntem cufundati n pcate iar
mintea noastr este ocupat numai de grijile lumesti, nu lum aminte la starea sufletului
77
nostru. Suntem nepstori la starea noastr luntric si mergem nencetat pe o cale gresit,
fr s ne dm seama de asta.
Dar iat, o raz a luminii dumnezeiesti ptrunde n sufletul nostru. Ct murdrie vom
vedea atunci n noi nsine! Ct neadevr, ct minciun! Ct de dezgusttoare ne vor aprea
atunci multe gesturi ale noastre, pe care ni le nchipuisem c sunt strlucite! Vom ntelege
limpede c mergem pe ci gresite. Si vom ntelege clar care-i calea cea bun.
Dac vom constientiza nimicnicia duhovniceasc, pctosenia noastr, si vom dori din
tot sufletul s ne ndreptm, suntem aproape de mntuire. Din adncul sufletului vom striga
ctre Domnul: Miluieste-m, Dumnezeule, miluieste-m dup mila Ta!, Iart-m si m
mntuieste!, D-mi s-mi vd greselile mele si s nu osndesc pe fratele meu!.
O dat cu apropierea Marelui Post, s ne grbim s ne iertm unul altuia toate
suprrile si mhnirile. Fie ca ntotdeauna s auzim cuvintele Evangheliei din Duminica
Iertrii
46
: C$ de vei ierta oamenilor gre!ealele lor, ierta-va !i vou$ Tat$l vostru Cel Ceresc;
iar de nu vei ierta oamenilor gre!ealele lor, nici Tat$l vostru nu v$ va ierta gre!ealele
voastre (Matei 6, 14).

Se deschid usile pocintei, ncepe Postul Mare. El se repet n fiecare an si de fiecare
dat ne aduce mult folos dac l parcurgem cum se cuvine. Marele Post este pregtirea pentru
viata viitoare, iar ca tel mai apropiat este pregtirea pentru Sfnta nltare.
Asa cum o cldire nalt este prevzut cu o scar, pentru ca pe treptele ei oamenii s
poat urca usor pn la etajele de sus, la fel si diferitele zile din an sunt trepte pentru urcusul
duhovnicesc si pentru nltarea noastr. Dintre acestea fac parte n primul rnd zilele Postului
Mare si ale Sfintelor Pasti.
Prin Postul Mare ne curtim de murdria pcatului, iar de Sfintele Pasti simtim
fericirea cereasc a mprtiei lui Hristos ce va s vin. Cnd urcm pe un munte nalt,
ncercm s ne eliberm de orice povar nefolositoare. Cu ct cineva este mai putin ngreunat,
cu att i este mai usor s urce si cu att mai sus va reusi la ajung.
La fel, ca s ne nltm duhovniceste, mai nti de toate trebuie s ne eliberm de
povara pcatului. Ne debarasm de ea prin pocint, cu conditia obligatorie ca noi nsine s
dm afar din suflet orice vrjmsie si s iertm fiecruia pe care-l socotim vinovat fat de
noi. Apoi, curtiti si iertati de Dumnezeu, ntmpinm Sfnta nviere a Domnului.
Ce dar de pret, care nseamn ncheierea nevointei nfrnrii, primim atunci de la
Dumnezeu? Despre asta ne vorbeste ntia cntare nceptoare a stihirilor zilnice din Post: Si
ni se d spre mncare Mielul lui Dumnezeu, n sfnta si luminoasa noapte a nvierii,
junghierea adus pentru noi, primit de ucenici n seara tainei.
mprtsirea cu Trupul si Sngele Hristosului nviat, spre viata vesnic - iat care este
telul Sfntului si Marelui Post. Lumea nu se mprtseste numai de Pasti. Iar de Pasti trebuie
s se mprtseasc cei care au postit, s-au spovedit si s-au mprtsit n perioada Marelui
Post. Chiar naintea Pastelui nu avem putinta s ne spovedim de toate pcatele, cum se cuvine,
cci preotii sunt foarte ocupati cu slujbele Sfintelor Patimi. Trebuie s ne pregtim din timp
pentru aceasta.
Fiecare mprtsire cu Sfintele Taine ale lui Hristos este o unire cu Hristos nsusi si
este mntuitoare pentru noi. De ce se d o nsemntate att de mare mprtsirii n noaptea
Sfintelor Pasti, de ce suntem cu totii chemati la aceasta? Pentru c atunci mai cu seam putem
s simtim mprtia lui Dumnezeu. Atunci mai ales ne luminm de Lumina cea vesnic si ne
ntrim pentru nltare duhovniceasc.

46
Duminica dinaintea Postului Mare.
78
Acesta este un dar de nenlocuit al lui Hristos, este o binefacere fr asemnare. Fie
ca nimeni, din voia lui, s nu se lipseasc de aceast binefacere si, n loc ca n noaptea de
Pasti s se mprtseasc, s se grbeasc a gusta din mncruri cu carne si altele.
mprtsirea pascal cu Sfintele Taine ne pregteste pentru osptul din vesnica mprtie a lui
Dumnezeu.

% % %

Toate slujbele Marelui Post sunt reunite de gndul pregtirii pentru Sfintele Pasti, ca
s-L ntmpinm cu inim curat pe Hristos cel nviat. De ce ne pregtim astfel? Ce nseamn
Pastele? Pastele nseamn gustarea bucuriei raiului. n ce const aceast bucurie? n a-L vedea
pe Dumnezeu si slava Sa! Biserica iubeste slava lui Dumnezeu. Cnd srbtoreste Biruinta
Ortodoxiei, Biserica svrseste aceast prznuire n ziua repunerii n drepturi a cinstirii
icoanelor.
Icoana ne aminteste de Hristos-Dumnezeul-Om pe pmnt. Icoanele sfintilor ne
amintesc de toti cei care L-au urmat pe Hristos, care i-au fost credinciosi si devotati, care au
ars de iubire pentru El. Cinstirea sfintelor icoane este cinstirea slavei lui Dumnezeu: cine se
bucur de slava lui Dumnezeu si de tot ce aminteste de ea n viata aceasta, acela se va bucura
si n veacul viitor. Cine n viata aceasta a nzuit spre Dumnezeu, acela va alerga cu bucurie la
El, cnd la Judecata de Apoi va auzi cuvntul: Veniti la Mine, binecuvntatilor!.
Toti cei ce nu stiu s se bucure de slava lui Dumnezeu, cei crora lumea lui Dumnezeu
si legile ei i nemultumesc, cei ce iubesc ntunericul sau semintunericul, cei ce nu iubesc
lumina, aceia nu vor veni la chemarea: Veniti la Mine, binecuvntatilor!. Aceia se vor da la
o parte indignati, nemultumiti, invidiosi si mniosi pe cei blnzi si smeriti, care vor merge
spre lumin, mniosi pe Dumnezeu nsusi, pe Care l vor nvinui pentru starea n care se afl;
mniosi pe ei nsisi, ns fr a voi s-si recunoasc vinovtia. Aceast stare este tocmai
chinul cel adevrat.
nceputul iadului este aici, pe pmnt. De asemeni, si raiul ncepe n inima omului,
nc din viata pmnteasc. nc de aici ni se ntmpl s ne atingem de cele dumnezeiesti, n
ziua Luminoasei nvieri si cnd ne mprtsim cu vrednicie.
Trebuie s ne pregtim pentru spovedanie. Trebuie s scoatem afar toat molima,
cci de vom lsa chiar o parte, va ncepe s fac puroi. Trebuie s ne rugm pentru pocint si
pentru bucuria curtirii, pentru ca o raz de lumin s se ating de sufletul nostru si el s
ndrgeasc lumina. Trebuie s ne rugm ca s-L ntmpinm cu inim curat pe Hristos cel
nviat, ca s gustm astfel ct de putin din bucuria mprtiei Ceresti.

% % %

ntre doi tlhari, msur a drepttii s-a aflat Crucea Ta: cci unul, prin povara hulei,
n iad a cobort, iar cellalt, usurndu-se de pcate, spre cunoasterea teologiei [a urcat]...
(Tropar din Marele Post, glasul al 9-lea, la slav).
Asa se spune despre Crucea Domnului. Msura drepttii s-a aflat ntre doi tlhari: trei
cruci a nfipt Pilat pe Golgota - [dou pentru] doi tlhari si [una pentru] Dttorul vietii. Dar
numai Crucea Mntuitorului a fost izbvire ntregii omeniri, Crucea care sttea la mijloc, ea
este arma pcii, biruinta cea nebiruit - biruint asupra diavolului si asupra mortii. Dintre
celelalte dou cruci, una a fost mntuitoare pentru cel spnzurat pe ea, cealalt a fost scar
spre iad.
Doi tlhari erau spnzurati pe cruci lng Domnul Iisus Hristos, unul l hulise tot
timpul si continua s-L huleasc, iar cellalt era ct pe ce s huleasc, dar si-a venit n fire si,
79
cunoscndu-si pcatele, a strigat ctre Domnul: Pomeneste-m, Doamne, cnd vei veni ntru
mprtia Ta!. Si i-a rspuns Domnul: Astzi vei fi cu Mine n rai!.
Astfel, prin Cruce, prin suferint, a ajuns tlharul cel ntelept s cread n Hristos Cel
rstignit - cum se spune, a crezut spre cunoasterea teologiei. Iar cnd Domnul i-a iertat
pcatele, acesta L-a cunoscut n El pe nsusi Fiul lui Dumnezeu, a nteles c Omul Acela care
zace spnzurat fr slav si n necinste este slvitul mprat al slavei, a nteles c Acela Care
pare acum slab si neputincios este nsusi Atotputernicul Ziditor si Stpnilor al ntregii lumi.
Asadar, tlharului spnzurat n partea dreapt i s-au deschis ochii mintii, ochii sufletului, si a
ajuns la aceasta prin pocint, prin smerenie.
La fel si Hristos S-a smerit pe Sine mai mult dect toti oamenii, S-a umilit pentru ca
astfel s stearg si s nimiceasc pcatul mndriei lui Adam. La fel si tlharul, cunoscndu-si
cu smerenie pcatele, I-a cerut Domnului iertare si, n acest fel, Domnul I S-a artat n toat
slava Sa.
Iar cellalt tlhar, spnzurat n partea stng [...], L-a hulit tot timpul, L-a hulit pentru
c recunostea c e pctos, criminal, c a nclcat si legile omenesti, si pe cele dumnezeiesti,
dar nu voia s se pociasc, nu voia s se smereasc; si hulea tocmai legile pe care le
nclcase, l hulea pe nsusi Legiuitorul, Cel Care a dat legile firii, Care a pus n oameni
constiinta, dup care ei si scriu legile lor omenesti, chiar dac acestea nu sunt ntotdeauna n
acord cu ea; L-a hulit si a continuat s-L huleasc, pn cnd povara hulei i-a cobort sufletul
n iad.
Iat cele dou ci care stau naintea oamenilor. n fata noastr st Crucea Domnului,
cea de-viat-dttoare. Domnul a spus: Cine vrea s vin dup Mine s-si ia crucea si s-mi
urmeze Mie. ncotro s mearg? La nceput, prin suferinte, asa cum a suferit si Hristos, iar
apoi va merge cu Hristos si n mprtia Cereasc, unde Domnul Iisus Hristos st pe Tronul
Su. Nu este alt cale, dect s mergem pe urmele Domnului. Si tlharul spnzurat n partea
dreapt L-a cunoscut pe Dumnezeu si L-a urmat cu sufletul. Desigur, nu putea atunci s se
transforme printr-un miracol, nu este nevoie de aceasta, ci a mers cu sufletul dup Domnul, L-
a recunoscut n El pe Dumnezeu, Care S-a smerit pentru mntuirea oamenilor, si [tlharul] s-a
smerit, si-a cunoscut pcatele si, mpreun cu Hristos, a mers n rai.
n fata noastr se afl cile celor doi tlhari. Pe care cale vom merge? ntotdeauna
omenirea a urmat o cale sau alta. Crucea Domnului a fost ispit pentru iudei, iar pentru elini,
adic pentru pgni, nebunie. Cum te poti nchina unei unelte de umilire, unui instrument de
tortur? Ei nu ntelegeau c prin acest instrument Domnul a izbvit ntreaga omenire de
mprtia diavolului, de mprtia pcatului, de moartea cea vesnic.
Si pentru iudei a fost sminteal Crucea Domnului, cci ei doreau s-l vad pe Mesia al
lor ca pe un mprat al slavei, ca pe un mprat pmntesc, care s nalte neamul iudeu. Si
astfel, Crucea pe care era rstignit Hristos era o ispit pentru ei. Sminteal si nebunie prea
rstignirea lui Hristos; cum ne spune Sfntul Apostol Pavel, iudeilor sminteal, elinilor
nebunie, iar pentru noi este Hristos, puterea si ntelepciunea lui Dumnezeu. Iat cum ceea ce
unora le-a fost spre pieire altora le-a fost spre mntuire.
Crucea Domnului i mparte pe oameni n dou categorii. Astfel, unii au crezut n
Hristos, iar altii s-au mpiedicat de piatra de poticnire si au prigonit Biserica lui Hristos,
Trupul lui Hristos, al crei Cap este nsusi Domnul Iisus Hristos. Biserica lui Hristos este
Trupul lui Hristos, El nsusi o crmuieste si cu Trupul si cu Sngele Su dumnezeiesc i
hrneste pe credinciosi, pe fiii Bisericii Sale, asa c trebuie s fim si noi una cu Hristos, si cu
trupul nostru, si cu duhul. Ne unim cu trupul cu Hristos prin dumnezeieasca mprtsanie si
trebuie s ne alipim sufleteste de El si s-i urmm numaidect poruncile.
Cu totii pctuim, dar unii pctuiesc si se ciesc, iar altii hulesc toate poruncile pe
care le ncalc. Asa a fost si n vechime, cnd Arie si alti eretici au respins dogmele Sfintei
Biserici; adesea sufereau atunci credinciosii. Sufereau credinciosii pe vremea conductorilor
nelegiuiti care i trimiteau n exil; astfel, Sfntul Atanasie cel Mare, din cei patruzeci si sapte
de ani de episcopat, douzeci de ani a petrecut n surghiun. Si alti episcopi tot asa au suferit
80
pentru adevr, au suferit si multi credinciosi; cu toate acestea, n curtia Ortodoxiei, ei s-au
mntuit si au deschis portile vietii vesnice, portile mprtiei Ceresti. Adesea biruiau
necredinciosii, adesea mpilau Biserica lui Hristos, dar apoi le venea vremea pieirii si a
cderii, si sufletele lor erau trimise nu spre mprtia Cereasc, ci spre chinurile vesnice, n
gheen, la fel cum odinioar Hristos a trimis n iad sufletul lui Irod si pe al altora, care voiau
s-i ia viata.
n fata noastr se afl calea mntuirii sau calea pierzrii. De Cruce s-au mpiedicat si
crestinii n vremea luptelor iconoclaste, cnd ncepuse prigoana sfintelor icoane, cnd au
nceput s fie distruse si alte odoare, printre care si Crucea Domnului. Si era vorba de cei care
se numeau pe sine dreptcredinciosi, ba se socoteau si ortodocsi. Astfel, o sut cincizeci de ani
a domnit erezia iconoclast, pn cnd, n sfrsit, a fost sfrmat definitiv.
n ziua Biruintei Ortodoxiei srbtorim biruinta lui Hristos asupra iconoclasmului si
asupra tuturor diavolilor. Crucea Domnului i-a desprtit pe credinciosi de necredinciosi, pe
cei care mergeau pe calea mntuirii de cei ce mergeau pe drumul pierzrii.
La fel resping Crucea Domnului si iconoclastii de astzi - protestantii si altii, care
resping sfintele icoane; ei sunt gata s accepte n casele lor orice reprezentri frumoase ale
evenimentelor evanghelice, ns neag cinstirea sfintelor icoane, care ne aduc aminte c
mntuirea se dobndeste pe o cale anevoioas, pe o cale ngust pe care a mers nsusi Domnul
Iisus Hristos, pe calea luptei cu pcatele si cu viciile noastre, pe calea postului si a rugciunii.
Aceasta nu recunosc cei ce doresc s vad n crestinism doar ceva roz si splendid, prin care se
poate ajunge la fericirea cea vesnic fr nici o silint, fr nici o ncordare, fr nici un fel de
lupt cu propriile pcate. Ei merg pe drumul pe care a mers tlharul spnzurat de-a stnga: ei
tgduiesc toate legile pe care le-a dat Domnul cu gura Sa, care i-a trimis pe apostoli s le
propovduiasc n ntreaga lume; ei tgduiesc scrierile si rnduielile pe care Sfnta Biseric
Ortodox le pstreaz cu sfintenie.
Si iat c prin Cruce unii se mntuiesc spre cunoasterea teologiei, spre cunoasterea
Adevrului vesnic, iar altii, prin povara hulei, se coboar la chinurile iadului. Aceast cale
larg se afl n fata noastr, a ortodocsilor, si exist si aici ispite care-i despart pe credinciosi,
dac ei vor si doresc s mearg pe calea pe care le-a artat-o Hristos.
Cu totii pctuim, cu totii nclcm poruncile lui Hristos si legile Sfintei Biserici, dar
unii se recunosc pctosi din pricina cderii lor si se ciesc de greselile lor, iar altii, n loc de
aceasta, resping nsesi legile si nu voiesc s li se supun, spun c aceste legi s-au nvechit, c
nu mai este nevoie de legi, c noi am fi mai destepti dect cei care au dat legile Bisericii, pe
care nsusi Domnul Hristos le-a dat prin apostolii si arhiereii Si. Iat cele dou ci care se
afl n fata voastr: calea tlharului ntelept si calea tlharului care, prin povara hulei, s-a
cobort n iad.
Tot n fata noastr se afl acum si acele opere nemuritoare. Ei [iconoclastii de astzi]
sunt gata s accepte imaginile dac sunt bine pictate, dac sunt frumoase si desfat privirea,
altii cinstesc acele icoane n care sfintii sunt reprezentati n suferint, unde sunt nftisate
nevointele lor mucenicesti, posturile si rugciunile lor si diverse lucruri neplcute la suprafat,
dar frumusetea luntric se vede n aceste imagini sfintite. Aceasta este, fratilor, calea celor
doi tlhari. Unii doresc mntuirea, altii doresc doar desftarea n lumea aceasta si, cnd nu o
primesc, hulesc legile care sunt date pentru mntuirea noastr.
Si acum pot aprea ntre noi diverse separri. Dar ntruct legile Bisericii lui Hristos
sunt neschimbtoare, crestinul trebuie s se supun legilor si rnduielilor Bisericii, indiferent
de felul n care altii se raporteaz la ele, indiferent dac societatea este binevoitoare sau ostil
fat de ele. Cei ce-i sunt credinciosi lui Hristos l urmeaz pe calea acelor legi, pe calea
rnduielilor pzite cu sfintenie de Sfnta Biseric. Iar cei ce-si doresc nlesniri fr msur si
bucurii n lumea aceasta pmntean, care va pieri mai devreme sau mai trziu, aceia prefer
alte legi, nu pe cele ale Bisericii, ci pe cele care le permit s triasc asa cum vor si s
gndeasc dup bunul lor plac, s-si aseze voia lor proprie deasupra duhului Bisericii - duh
dat de nsusi Domnul Dumnezeu - si i cheam si pe altii s le urmeze calea.
81
Este posibil, fratilor, ca n curnd iarsi s aveti parte aici de tulburri, si unii dintre
voi s v cheme s mergeti pe calea tgduirii legilor sfinte si s v supuneti numai legilor
stpnirii omenesti. Temeti-v de aceast cale! Temeti-v de calea pe care a mers tlharul din
stnga, cci prin povara hulei, prin povara hulirii lui Hristos, s-a dus la moartea cea vesnic.
Cei ce hulesc legile Bisericii l hulesc pe Hristos nsusi, Care este Capul Bisericii, cci legile
Bisericii sunt date de Duhul Sfnt, prin apostoli. Iar legile locale sunt ntemeiate pe aceleasi
legi, pe legile si pe canoanele Bisericii. S nu ne credem mai ntelepti ca arhiereii care au
rnduit pravilele Bisericii, s nu ne socotim mari nvtati. Ci s strigm smeriti, mpreun cu
tlharul cel ntelept: Pomeneste-m, Doamne, ntru mprtia Ta!.
Rugati-v pentru iertarea pcatelor. Dac ne ndeprtm de legile Bisericii, dac le
nclcm necontenit, rugati-v ca Domnul s ne miluiasc si, mpreun cu tlharul, s ne duc
n mprtia Cereasc. Atunci nu vom merge pe calea pe care a mers tlharul nelegiuit, care a
rmas nelegiuit pn la sfrsit si s-a cobort n gheen - de care s ne izbveasc Domnul pe
toti. Amin.

(

Iar unul dintre f$c$torii de rele r$stignii, l hulea zicnd: Nu e!ti Tu Hristosul?
Mntuie!te-Te pe Tine nsui !i pe noi. 'i cel$lalt, r$spunznd, l certa, zicnd: Nu te temi tu
de Dumnezeu, c$ e!ti n aceea!i osnd$? 'i noi pe drept, c$ci noi primim cele cuvenite dup$
faptele noastre; Acesta ns$ n-a f$cut nici un r$u. 'i zicea lui Iisus: Pomene!te-m$, Doamne,
cnd vei veni n mp$r$ia Ta. 'i Iisus i-a zis: Adev$rat gr$iesc ie, ast$zi vei fi cu Mine n
rai (Luca 23, 39-43).
Astfel povesteste Sfntul evanghelist Luca despre profund pilduitorul si nduiostorul
eveniment, despre convertirea si miluirea de ctre Hristos a tlharului spnzurat alturi de El,
pe crucea de pe Golgota.
Prin ce s-a nvrednicit tlharul de asa o milostivire? Ce anume i-a provocat Domnului
un rspuns att de prompt si de hotrt? n iad nc se aflau toti dreptii Vechiului Testament,
incluzndu-l si pe Ioan Boteztorul, nsusi Domnul se pregtea s Se coboare la iad, e
adevrat, nu ca s sufere acolo, ci ca s-i scoat de acolo pe cei ntemnitati.
Nimnui nu-i mai fgduise Domnul s-l duc n mprtia Cereasc, chiar si
apostolilor le-a fgduit s-i duc n lcasurile Sale abia dup ce le va pregti.
De ce atunci tlharul s-a nvrednicit primul de milostivirea Domnului, de ce lui i se
deschid att de repede usile raiului? S ptrundem n starea sufleteasc a tlharului si s
privim situatia din jurul lui.
Toat viata el si-a petrecut-o n tlhrii si n crime. Dar se vede c nu pierise constiinta
n el si c, n adncul sufletului, i mai rmsese ceva bun. Predania spune chiar c ar fi fost
tocmai tlharul care, n timpul fugii lui Hristos n Egipt, s-a ndurat de Pruncul cel minunat si
nu le-a ngduit tovarsilor si s-L ucid, mpreun cu care nvlise asupra Sfintei Familii
fugare spre Egipt. Oare nu si-a amintit acum de chipul acelui Prunc cnd a privit cu atentie la
chipul Celui spnzurat pe cruce, alturi de el?
De-a fost asa sau de nu, n orice caz, cnd tlharul L-a privit pe Hristos, n el s-a trezit
constiinta. Acum atrna spnzurat mpreun cu Cel Drept, alturi de Cel mpodobit cu
frumuseea mai mult dect fiii oamenilor (Ps. 44, 3), al Crui chip era pe atunci f$r$ cinste,
dispreuit mai mult dect toi fiii oamenilor, Care nu avea nici chip, nici frumusee (vezi
Isaia 53, 2-3). Privindu-L, tlharul parc se trezi dintr-un somn adnc. I se dezvlui clar
deosebirea dintre Acela si el nsusi. Acela era drept, fr putint de tgad, Care i ierta chiar
si pe chinuitorii Si si Se ruga lui Dumnezeu pentru ei - Dumnezeu pe Care l numea Tatl
Su. Pe cnd el era ucigasul multor victime, vrstor de snge al unor oameni care nu-i
fcuser nici un ru. Privind la Cel spnzurat pe Cruce, el si-a vzut parc n oglind propria
decdere moral. Tot ce se ascundea mai bun n sufletul su se trezi si cuta s rzbat afar.
82
Si-a cunoscut pcatele, a nteles c din propria sa vin a ajuns la acest trist deznodmnt si c
nu avea pe cine s nvinovteasc. De aceea, atitudinea dusmnoas fat de mplinitorii
torturii - atitudine de care era cuprins tlharul spnzurat de cealalt parte a lui Hristos si, la
nceput, chiar si el nsusi (Matei 27, 44) - s-a preschimbat ntr-un sentiment de smerenie si de
zdrobire de sine. El a simtit fric fat de judecata lui Dumnezeu, care l astepta. Pcatul
deveni pentru el groaznic si respingtor. n sufletul su, el nu mai era criminal. Dragostea de
oameni si milostivirea se trezir n el. n el se mpleteau acum frica pentru soarta sufletului
su si dezgustul fat de batjocorirea nevinovatului Patimilor. Cu sigurant c auzise si nainte
de marele nvttor si Fctor de minuni din Nazaret. Cele petrecute n Iudeea si n Galileea
erau obiectul multor discutii si comentarii n ntreaga tar. Mai nainte, ceea ce auzea despre
El i trecea pe lng urechi. Acum, aflndu-se mpreun cu El si n aceeasi situatie cu El,
tlharul ncepea s nteleag mretia moral a Persoanei Sale.
Lipsa de rutate, a-toate-iertarea si rugciunea lui Hristos l zguduir pe tlhar. El a
nteles cu inima c alturi nu se afla un om obisnuit. S Se adreseze astfel lui Dumnezeu, n
clipa mortii, ca Tatlui Su, nu putea dect Acela Care Se stia pe Sine cu adevrat Fiul lui
Dumnezeu. S nu Se clatine n nvttura Sa despre iubire si atoateiertare, ndurnd toat
josnicia clevetirilor omenesti si rutatea celor crora le fcuse bine, nu putea dect Cel aflat n
cea mai strns prtsie cu Izvorul iubirii, sau Cel Care era El nsusi Acel Izvor.
Tlharul si aminti tot ce auzise neobisnuit despre Cel Rstignit acum mpreun cu el
si un cald simtmnt de credint se nfirip n inima lui. Da, nendoielnic, El era Fiul lui
Dumnezeu ntrupat pe pmnt, dar petrecnd nentrerupt n mprtsire cu Tatl Su, El era
Fiul lui Dumnezeu, neprimit de pmnt si rentorcndu-Se n cer, Fiul lui Dumnezeu Care
putea ierta pcatele oamenilor! n tlhar S-a nscut ndejdea c ar putea s scape de osnd la
judecata de dup moarte. Dac Iisus Se roag Tatlui Su pentru cei ce L-au rstignit, nu-l va
respinge nici pe cel rstignit mpreun cu El. Lui trebuie s i se adreseze, pentru ca Cel cu
Care mparte acum mpreun soarta amarelor suferinte s-l primeasc la fericirea Sa.
Este adevrat, cuvintele de iubire si prtsie pe care i le Va spune lui Iisus vor fi
primite cu derdere de gloata nnebunit din jur, care l hulea. A-L recunoaste pe Iisus ca
drept si ca Fiu al lui Dumnezeu nsemna s atrag asupra sa atentia si mnia btrnilor iudei.
Cu toate c nu mai puteau s-i pricinuiasc alte chinuri trupesti, dect cele pe care le-a
ndurat, ce greu va fi totusi s simt numai rutate n jur, ct de mult i se vor ngreuna
suferintele cnd si pe el l va batjocori multimea nfierbntat de gur-casc adunat aici!
De altfel, ce este pentru el acum mnia stpnitorilor pmntesti, ce sunt acum pentru
el batjocurile oamenilor? Orict de greu ar fi s fii respins de oameni, cnd esti pe pragul
mortii si mai greu este s fii respins de Dumnezeu. El merge acum la judecata lui Dumnezeu
si numai de Dumnezeu trebuie s se team! Trebuie ca n ultimele clipe ale vietii s fac tot
ceea ce mai poate ca s implore bunvointa lui Dumnezeu!
Fie ca vorbele lui s usureze mcar ct de ct suferintele lui Hristos, fie ca mcar unul
dintre hulitori s-si vin n fire si s nu-L mai ponegreasc. Hristos, Care a fgduit s
rsplteasc chiar si pentru o can de ap dat n numele Su, nu-l va lsa nici pe el fr
rsplat pentru aceasta. Ponegritorii lui Hristos n-au dect s-l ocrasc si pe el, mpreun cu
El! Aceasta l va apropia si mai mult de Hristos! Dac va mprti soarta cu Hristos aici, nici n
slava Sa Hristos nu-l va uita!
Si iat c, n vacarmul rsuntor al batjocurilor, ponegririlor si ocrilor, el ncepu s-L
nduplece pe tovarsul su, atrnat de partea stng a lui Hristos, s nceteze a-L mai ponegri
pe Iisus: Nu te temi tu, oare, de Dumnezeu, cci pentru acelasi lucru esti osndit? Iar noi
suntem osnditi cu dreptate, cci am primit ceea ce-am meritat dup faptele noastre. Pe cnd
Acesta n-a fcut nici un ru. Apoi, din gura lui se auzi smeritul glas: Pomeneste-m,
Doamne, cnd vei veni ntru mprtia Ta!. Era strigtul fostului tlhar, de-acum al noului
ucenic al lui Hristos, care a crezut n Hristos atunci cnd ucenicii dinainte L-au prsit.
Tlharul a teologhisit, iar eu m-am lepdat (sedealn, glasul al 5-lea) - striga mai
trziu cu durere Sfntul Apostol Petru. Si toti ceilalti apostoli s-au ndoit de Domnul n
83
vremea aceea. Chiar si Sfntul Ioan Teologul, care l urma nedesprtit pe nvttorul su si
care sttea lng Cruce pe Golgota, cu toate c a continuat s-I fie credincios lui Iisus, Care l
ndrgise, nu a avut atunci credint deplin n dumnezeirea nvttorului su: abia dup
nviere, intrnd n mormntul gol, unde au rmas stergarele si mahrama cu care fusese
nfsurat Trupul mort al lui Hristos, Ioan vzu si crezu c Hristos a nviat cu adevrat si c
este Fiul lui Dumnezeu.
Apostolii s-au ndoit n credinta lor n Iisus ca fiind Mesia, pentru c ei asteptau si
voiau s vad n El un mprat pmntesc, n a crui mprtie ar putea s stea de-a dreapta si
de-a stnga Lui. Tlharul a nteles c mprtia lui Iisus din Nazaret, Cel njosit si osndit la
moarte rusinoas nu este din lumea aceasta. Dar tocmai aceea era mprtia pe care tlharul
o cuta acum: portile vietii pmntesti s-au nchis n spatele lui si i se deschidea vesnicia.
Socotelile cu viata pmnteasc si le-a ncheiat, el se gndea acum la viata vesnic. Si, n
pragul vesniciei, el a nteles desertciunea slavei pmntesti si a mprtiilor pmntului. El a
nteles c mretia const n dreptatea lui Dumnezeu, si n dreptul Iisus chinuit fr de vin el
L-a vzut pe mpratul drepttii. Nu slava unei mprtii pmntesti I-o cerea, ci mntuirea
sufletului su.
Credinta tlharului, nscut din ngenuncherea n fata mretiei morale a lui Hristos, s-a
dovedit mai puternic dect credinta apostolilor, cuceriti de nltimea nvtturii lui Hristos,
dar care au crezut n El mai mult pentru semnele si minunile pe care le fcea El. Pe cnd acum
Hristos nu a fost izbvit n chip minunat de vrjmasii Si, si credinta apostolilor se cltin.
Dar rbdarea artat de Hristos, a-toate-iertarea si credinta c este auzit de Tatl Su
cel Ceresc au artat att de convingtor dreptatea lui Iisus si nltimea Lui moral, nct,
creznd pentru aceasta n El, cel care si cuta propria renastere duhovniceasc si moral nu se
mai putea ndoi. Era tocmai ceea ce cuta cu nsetare tlharul care-si cunoscuse profunda
cdere. El nu I-a cerut lui Hristos s fie n mprtia Lui de-a dreapta sau de-a stnga Lui ci,
cunoscndu-si nevrednicia, a cerut smerit doar s-l pomeneasc n mprtia Sa, s-i dea
mcar ultimul loc. El L-a propovduit deschis n fata tuturor pe Hristos Cel Rstignit ca
Domn si I-a cerut miluire.
Credinta smerit n Hristos l-a fcut mrturisitor. Prin vointa sa, el a fost chiar
mucenic, cci, netemndu-se s-L recunoasc drept Domn al su pe respinsul de toti mprat
al iudeilor - asupra Cruia era concentrat ntreaga ur a multimii nenumrate de popor,
strnse la Ierusalim n zilele acelea din toate colturile lumii, venite la srbtoarea Pastelui si
care, mpreun cu btrnii si cu preotii si, l hulea pe Hristos -, desigur c nu s-ar fi temut
nici s sufere pentru El.
Astfel, adnca pocint a tlharului a nscut n el smerenia, mpreun cu care a format
un reazem solid pentru o credint att de puternic, cum nu avuseser n acea vreme nici cei
mai apropiati ucenici ai lui Hristos. Tlharul care a crezut a artat o nevoint de care nu a fost
n stare pn atunci nici unul dintre ucenicii lui Hristos. Oricine va m$rturisi pentru Mine
naintea oamenilor, m$rturisi-voi !i Eu pentru el naintea Tat$lui Meu, Care este n ceruri
(Matei 10, 32) - a spus Domnul Iisus Hristos. Tlharul L-a mrturisit pe Hristos, L-a
mrturisit n fata multimii fr numr care l batjocorea, L-a mrturisit atunci cnd nimeni nu
se ncumeta s o fac si cnd putinii ucenici si femei care I-au rmas fideli si mrturiseau
iubirea pentru El doar prin lacrimi amare.
Tlharul a fcut ceea ce fcuser odinioar cei trei tineri din Babilon, care n-au vrut s
se nchine idolului de aur, pe care Nabucodonosor l asezase pe cmpia Deir si cruia i se
nchinau toate popoarele, neamurile !i limbile (Daniel 3, 7).
Tlharul a crezut n Domnul aflat n suferint, l mrturisi pe Dumnezeul Cel tinuit,
mai naintea tuturor l cunoscu pe El !i puterea nvierii Lui si se fcu p$rta! la patimile Lui,
fcndu-se asemenea cu El n moartea Lui (Fil. 3, 10), ntelese naintea tuturor n ce const
mp$r$ia care nu-i din lumea aceasta, pricepu ce este adev$rul (In. 18, 36-38). El este
primul care a deslusit ce este mprtia lui Hristos, de aceea este primul care intr n ea. El
este primul care L-a vzut pe Iisus Hristos, !i pe Acesta r$stignit (I Cor. 2, 2), este primul
84
care L-a propovduit pe Hristos cel r$stignit: pentru iudei, sminteal$; pentru elini
47
,
nebunie. Dar pentru cei chemai, !i iudei !i elini: pe Hristos, puterea lui Dumnezeu !i
nelepciunea lui Dumnezeu (I Cor. l, 23-24). De aceea, el este primul care gust puterea lui
Dumnezeu si ntelepciunea lui Dumnezeu, puterea iubirii mpreun-ptimitoare si
rensctoare a lui Hristos, este primul care auzit-a vestea puterii Crucii, cruia i s-a deschis
raiul (Cntarea a 4-a la Canonul nltrii).
Deplina pocint pentru propriile crime si pcate, adnca smerenie, credinta puternic
n Domnul Iisus Hristos Cel rstignit, Care S-a dat pe Sine pentru ptimire, si mrturisirea Lui
atunci cnd ntreaga lume era mpotriva Lui - iat din ce a fost mpletit cununa care a
ncununat capul fostului tlhar, acum biruitor si erou, iat din ce a fost furit cheia care i-a
deschis usile raiului!
Multi pctuiesc si ndjduiesc c se vor poci nainte de moarte, artnd spre pilda
tlharului ntelept. Dar cine este n stare de o nevoint asemenea lui? Domnul l-a pomenit pe
tlhar n ultima clip, pentru ca nimeni s nu dezndjduiasc. Dar numai pe unul singur, ca
nimeni s nu ndjduiasc prea mult n milostivirea Sa (Fericitul Augustin).
Acesta a fost sfrsitul lui. Dar care va fi al nostru, nu stim; si cu ce fel de moarte vom
muri, nu avem cunostint: va veni, oare, pe neasteptate, sau cu vreo nstiintare dinainte?
(Cuviosul Teodor Studitul, nvttur despre sfrsitul neasteptat al unui frate).
Vom putea noi oare s renastem moral ntr-o singur clip si s ne nltm cu duhul,
asemeni tovarsului lui Hristos, care putin vorb a rostit, dar mare credint a dobndit?
Oare nu ne va rpi moartea neasteptat, lsndu-ne amgiti de ndjduirea pocintei nainte
de moarte? (Cuvntul Sfntului Chiril al Alexandriei despre Judecata de Apoi, tiprit n
Ceaslovul Mare).
De aceea: Pctosule! Nu-ti amna pocinta pcatelor, pentru ca nu cumva acestea s
treac mpreun cu tine n cealalt viat si s nu te mpovreze cu povar din toate prtile
(Fericitul Augustin [n]: Iliotropionul Sfntului Ioan de Tobolsk, cartea a 4-a, capitolul al
5-lea, paragraful 1).
Pilda tlharului ntelept s ne dea imboldul nu s amnm pocinta, ci s ne rstignim
mpreun cu Hristos (Gal. 2, 20) si fierbinte s ne cim, ca si noi s simtim milostivirea
mpreun-ptimirii (rugciunea Sfntului Simeon Noul Teolog). R$stignindu-ne trupul
mpreun$ cu patimile !i cu poftele (Gal. 5, 24), s ne strduim spre o ct mai grabnic deplin
ndreptare luntric, predndu-ne n ntregime voii lui Dumnezeu si cerndu-i lui Hristos
milostivire si har.
Pocinta tlharului d-ne-o nou, Unule Iubitorule de oameni, celor ce cu credint ti
slujim, Hristoase Dumnezeul nostru, si care ti cntm: pomeneste-ne si pe noi n mprtia
Ta (Fericita nviere, glasul al 4-lea).
Tlharului celui ntelept, ntr-o singur clip raiul i l-ai druit, Doamne, lumineaz-
m si pe mine cu lemnul Crucii si m mntuieste.

#

Hristos a nviat! Unde ti-e, moarte, boldul? Unde ti-e, iadule, biruinta?
Veniti, oameni, s-i cntm si s ne nchinm lui Hristos, s slvim nvierea Lui din
morti!
Astzi este mntuirea lumii: nimicitu-s-a si s-a biruit vrjmasul cel temut si nenfrnt
pn acum al neamului omenesc si al ntregii lumi - moartea. Omul a fost zidit nemuritor, dar
pcatul l-a lovit cu moarte.

47
n Biblia B.O.R.: pentru neamuri.
85
Multi oameni triau la nceputul lumii cu sutele de ani, dar si lor le venea sfrsitul.
Erau brbati puternici, care-si nvingeau toti dusmanii, care supuneau tri si popoare, dar nici
unul dintre ei nu a reusit s biruie moartea.
Altii, prin ntelepciunea lor, se ridicau deasupra tuturor, se mbogteau de cunostinte,
descopereau tainele naturii, dar nimeni dintre ei nu a reusit s omoare moartea. Chiar si
dreptii, cu ntristare, se coborau cu sufletele n iad, simtind c totul n viat e desertciune si
chin sufletesc, care se prelungeste pn la moarte.
Dar astzi moartea a fost biruit. Cci Hristos a nviat. S-a ridicat Hristos, primul
dintre cei nviati. Nu pentru Sine a gustat moarte si a nviat Hristos, Fiul Dumnezeului vesnic
viu ci, ca s biruie moartea n El nsusi
48
, iar nou, oamenilor, s ne deschid portile vietii
vesnice, El a primit moartea si ngroparea si, nviind din morti, a devenit biruitorul mortii.
Singur nviindu-Se pe Sine cu puterea Sa dumnezeiasc, El le druieste tuturor celor
ce merg ctre El si n urma Lui viata vesnic si nemurirea. El i hrneste pe credinciosii Si cu
Trupul si Sngele Su cel nviat, turnnd n ei suvoiul vietii. El ne conduce spre viata plin de
bucurie, spre raiul cel nou, plin de dumnezeiasca Lui slav.
Asemeni lui Hristos, Care doar pentru scurt vreme a gustat moartea, mor si astzi
oamenii, ca s nvie din morti si s fie mpreun cu El n mprtia Lui.
Astzi e ziua nvierii. Cu bucurie s o prznuim, oameni buni!
Se veselesc si cei trecuti n lumea cealalt, printii si fratii nostri, vznd lumina
nvierii si pregustndu-si propria nviere, cnd se vor stura si mai mult de slav
dumnezeiasc. Bucurati-v, toti cei bolnavi, cei ntristati si suferinzi. Va veni si pentru voi
vremea unei vieti pline de bucurie. Prznuiti, veseliti-v toti oamenii, btrni si tineri, bogati
si sraci, puternici si neputinciosi, cei ce munciti si cei ce nu v gsiti de lucru, locuitori n
orase, n sate si n pustii, cltori si ntemnitati! Toti s ne bucurm acum! Srbtorim
omorrea mortii, a iadului nimicire, nceputul unei vieti noi.
Hristos a nviat din morti, cu moartea pre moarte clcnd si celor din mormnturi viat
druindu-le. Hristos a nviat!

# #
La Liturghie, n ziua Sfntei nvieri se citeste nceputul Evangheliei lui Ioan despre
Cuvntul cel dumnezeiesc. Cnd totul se umple de lumina nvierii lui Hristos si cerurile se
unesc cu pmntul n proslvirea Biruitorului mortii, Evanghelia ne vesteste Cine este El: La
nceput (n traducerea veche
49
- iskoni) era Cuvntul.
Despre Cuvnt s-a vorbit nc din Vechiul Testament: Cu cuvntul Domnului
cerurile s-au nt$rit !i cu duhul gurii Lui toat$ puterea lor (Ps. 32, 6), Trimis-a Cuvntul
50

S$u !i i-a vindecat pe ei (Ps. 106, 20). Deosebit de viu si de gritor se vorbeste despre
puterea lucrrii Cuvntului lui Dumnezeu n Cartea ntelepciunii lui Solomon. Dar oamenii
Vechiului Testament subntelegeau prin Cuvntul lui Dumnezeu doar manifestarea vointei si a
lucrrii lui Dumnezeu. Iar acum Ioan binevesteste despre Cuvntul lui Dumnezeu c este
nsusi Fiul lui Dumnezeu Cel Unul-Nscut, a doua Persoan a Sfintei Treimi.
De ce Fiul lui Dumnezeu este numit si Cuvntul? Deoarece prin El Tatl si exprim
vointa. Cuvntul lui Dumnezeu nu este asemeni cuvntului omenesc. Omul si exprim prin
cuvnt gndurile si dorintele sale. Dar cuvntul rostit de om se stinge si dispare. Dorinta
exprimat de el uneori se mplineste, dar adesea rmne nemplinit. Cuvntul lui Dumnezeu
este vesnic si atotputernic. El este mereu la Dumnezeu.

48
Referire la firea omeneasc a Mntuitorului.
49
n limba slavona.
50
n Biblia B.O.R.: cuvntul.
86
Cuvntul omului este o putere care l ajut. Cuvntul lui Dumnezeu este a doua
Persoan a Sfintei Treimi. El nsusi este Dumnezeu. Dumnezeu-Cuvntul este Fiul lui
Dumnezeu si l iubeste pe Tatl si face totul de bunvoie dup voia Lui. Mai precis, Ei au o
singur voint.
Dumnezeu-Tatl l iubeste pe Fiul Su si face totul prin El. Nimic nu a fcut Tatl fr
Fiul. Toate prin El s-au f$cut- toate prin El au nceput s fie si fr El nimic nu a nceput s
fie, din toate cte sunt: Toate prin El s-au f$cut; !i f$r$ El nimic nu s-a f$cut din ce s-a
f$cut (In. l, 3) - asa cum spune despre aceasta al doilea articol al Simbolului de credint.
Cnd n Cartea Facerii se spune c atunci a zis Dumnezeu: S$ fie lumin$! si a zis
Dumnezeu: s$ fie o t$rie, nseamn c Dumnezeu-Tatl a voit s fac lumina, tria si
celelalte, iar Cuvntul, Fiul Su, le-a adus la mplinire.
Cuvntul lui Dumnezeu d viat. El este Izvorul vietii: ntru El era via$ !i viaa era
lumina oamenilor (In. l, 4).
Cuvntul lui Dumnezeu este Lumin, prin El Dumnezeu-Tatl Se arat pe Sine si si
vesteste dumnezeiasca Sa voie: era Lumina cea adev$rat$ care lumineaz$ pe tot omul, care
vine n lume (In. l, 9).
Acea Lumin nu poate fi acoperit de nici un ntuneric: lumina lumineaz$ n
ntuneric !i ntunericul nu a cuprins-o (In. l, 5).
ntunericul pcatului a pus stpnire pe omenire dup cderea n pcat, dar nu a putut
s acopere Lumina dumnezeiasc.
Potrivit voii Tatlui, Fiul lui Dumnezeu a sfintit lumea, S-a cobort pe pmnt si S-a
ntrupat. 'i Cuvntul S-a f$cut trup !i S-a s$l$!luit ntre noi (In. l, 14).
Iar pentru a-I pregti calea n inimile oamenilor, Dumnezeu l-a trimis pe Ioan
naintemergtorul. El l propovduia pe Hristos si chema oamenii s cread n El, s cread c
El este Fiul lui Dumnezeu.
Cu mult vreme nainte a fost dat Legea, prin Moise. Dar, limitnd rul, Legea nu-i
putea mntui pe oameni, mplinind Legea n cele din afar, oamenii rmneau plini de rutate
pe dinuntru. De aceea, lumea nu-L cunoscu pe Ziditorul ei, Fiul lui Dumnezeu cobort pe
pmnt: n lume era !i lumea prin El s-a f$cut, dar lumea nu L-a cunoscut, ntru ale Sale a
venit, dar ai S$i nu L-au primit (In. l, 10-11). Pzitorii Legii nu l-au primit pe Cuvntul
ntrupat, cci nesuferit le era Lumina Lui.
Dar Izvorul vietii, pe care ei l-au predat mortii, S-a cobort la iad, l-a nimicit si a
risipit ntunericul prin Lumina Sa dumnezeiasc.
nviind din morti, Hristos a deschis portile mprtiei slavei Sale tuturor celor ce cred
n El. Cei ce cred n Fiul lui Dumnezeu Cel ntrupat si L-au primit n suflete se fac cu inimile
lor fii ai lui Dumnezeu. Harul lui Dumnezeu i renaste n duh, slsluindu-se n ei si dndu-le
puterea s iubeasc Adevrul si s fac voia lui Dumnezeu. 'i celor ci L-au primit, care
cred n numele Lui, le-a dat putere ca s$ se fac$ fii ai lui Dumnezeu (In. l, 12).
Renscuti prin har, dac pn la sfrsitul vietii pmntene vor rmne n har si vor
merge pe calea artat de Hristos, de Lumina cea adevrat, se vor nvrednici s primeasc de
la El darul cel nou: se vor desfta vesnic n mprtia Tatlui Ceresc, privind la slava
Unicului-Nscut Fiu al Su, slav care ntrece totul n lume, bucurndu-se totodat cu bucurie
si fericire de nedescris.
Acelasi Cuvnt de dinainte de veci al lui Dumnezeu, prin Care s-a zidit lumea, a
mntuit si a renscut neamul omenesc spre o nou viat plin de bucurie, prin ntruparea si
nvierea Sa.
Luminoasa nviere este srbtoarea lui Dumnezeu-Cuvntul, ziua biruintei Lui asupra
iadului si a mortii, nceputul vietii celei noi si a veseliei vesnice druite de El.
Cuvntul Cel dimpreun-fr-de-nceput cu Tatl si cu Duhul din Fecioar S-a nscut
pentru mntuirea noastr, s-L cntm, credinciosilor si s ne nchinm Lui, pentru C a
binevoit cu trupul s Se urce pe Cruce si moarte s sufere si pe morti s-i nvieze, prin slvit
nvierea Sa.
87
Unule-Nscut, Fiule si Cuvntul lui Dumnezeu, Cel Ce esti fr de moarte, cu
moartea pre moarte ai clcat, Unul fiind din Sfnta Treime, mpreun-slvit cu Tatl si cu
Duhul Sfnt, mntuieste-ne pre noi!

( # % % !

Dumnezeu este Sfnta Treime. Treimea Cea de-o-fiint si nedesprtit. De-o-fiint,
adic o singur fiint, o singur fire. Treimea nedesprtit: niciodat Fiul nu S-a desprtit de
Tatl sau Duhul Sfnt de Tatl sau de Fiul si niciodat nu Se despart.
Tatl, Fiul si Sfntul Duh nu sunt trei dumnezei, ci un singur Dumnezeu, ntruct au o
singur fire, dar nu numai din aceast pricin. Si oamenii au o singur natur, o singur fire.
Dar nu putem spune despre oameni c doi sau trei oameni sunt unul singur, orict ar fi de
apropiati si de buni prieteni ntre ei. Oamenii nu numai c au trupuri diferite, dar fiecare are si
vointa lui proprie, gusturile lui, nclinatiile lui. Orict de asemntori ar fi uneori ntre ei
oamenii, si la trup, si prin caracter, totusi nu se poate ca totul s le fie comun, s aib totul
identic: pe cnd la Cele trei Persoane ale Sfintei Treimi totul este de obste. Nemsurata iubire
a Tatlui fat de Fiul, a Fiului fat de Tatl si aceeasi iubire dintre ei si Duhul Sfnt face ca
vointa Lor si toate lucrrile Lor s fie comune. Ele au o singur voint, totul se svrseste prin
vointa lor comun. De la ce si ntoarce fata Duhul Sfnt, de la aceea si ntoarce fata si Tatl.
Ce iubeste Fiul, aceea iubeste si Tatl si Sfntul Duh.
Totul se svrseste de ctre Sfnta Treime mpreun. Despre Facerea Lumii se spune
n Biblie: 'i a zis Dumnezeu: S$ fie lumin$! 'i a fost lumin$. Ce nseamn a zis, adic a
spus? nseamn c Dumnezeu-Tatl zidea cu Cuvntul Su, cu acel Cuvnt despre Care
vorbeste Evanghelia: La nceput era Cuvntul !i Cuvntul era la Dumnezeu !i Dumnezeu
era Cuvntul si Care este Unicul-Nscut Fiu al lui Dumnezeu.
Pe toate le-a zidit Dumnezeu-Tatl prin Cuvntul Su, altfel spus, pe toate le-a fcut
prin Fiul Su. Nimic nu svrseste Tatl fr Fiul, iar mpreun cu Tatl si cu Fiul ntotdeauna
conlucreaz Duhul Sfnt. Despre Facerea Lumii se spune n Biblie: 'i Duhul lui Dumnezeu
Se purta pe deasupra apelor. Se purta deasupra zidirii nu nseamn c doar Se purta
deasupra ei - acest cuvnt, care n limba slavon nu are un echivalent exact, n originalul
ebraic semnific a acoperi, a nclzi, la fel cum closca, stnd pe ou, le aduce la viat cu
cldura ei si din ele ies fiinte vii.
Cu cuvntul Domnului cerurile s-au nt$rit !i cu duhul gurii Lui toat$ puterea lor
(Ps. 32, 6). Tot ceea ce este a fost fcut de Dumnezeu-Tatl prin Fiul si a fost adus la viat
prin Duhul Sfnt. Sau, altfel spus: tot ce a voit si voieste Tatl a fost mplinit imediat si se
mplineste de ctre Fiul si se nduhovniceste de Duhul Sfnt. Asa a fost creat lumea, asa s-a
fptuit totul prin iconomia lui Dumnezeu referitoare la lume si la omenire.
Ca s-l mntuiasc pe om, care prin cderea n pcat a czut de la Dumnezeu si a
devenit muritor, dup sfatul cel mai dinainte de veci al Sfintei Treimi, supunndu-Se voii
Tatlui, Fiul lui Dumnezeu S-a cobort pe pmnt, S-a nscut prin lucrarea Sfntului Duh de
la Pururea Fecioara Maria, L-a vestit oamenilor pe Adevratul Dumnezeu-Tat si vointa Sa
dumnezeiasc, i-a nvtat pe oameni adevrata nchinare [la Dumnezeu], ptimind pentru
pcatele noastre, S-a cobort cu sufletul la iad si, elibernd de acolo sufletele mortilor, a nviat
din morti.
nc nainte de patimile Sale, Hristos le-a fgduit apostolilor Si, alesi de El dintre
ucenicii Si, s le dea puterea s hotrasc si s lege/s ierte pcatele oamenilor sau s le lase
asupra lor. Acest dar al harului, dup nvierea Sa, Domnul nu l-a dat fiecruia dintre apostoli,
ci tuturor laolalt: El Si-a ntemeiat Biserica, pstrtoarea acestui har si i-a unit n ea pe toti
care cred n El si-L iubesc.
Fgduindu-le apostolilor s-i acopere cu putere de sus - trimitndu-le pe Duhul Sfnt
- si mplinind toate cele pentru care venise pe pmnt, Domnul Iisus Hristos S-a nltat la cer,
88
primind si ca om slava si cinstea pe care le avea si pn la Facerea Lumii, ca Fiu al lui
Dumnezeu.
Pogort asupra ucenicilor lui Hristos, potrivit fgduintei, Duhul Sfnt i-a ntrit n
credinta n Hristos si Si-a revrsat asupra lor, prin harul Su, darurile dumnezeiesti. El i-a
ntrit pentru propovduire si pentru mplinirea n viat a nvtturii lui Hristos, pentru
chivernisirea Bisericii, cea ntemeiat de Hristos si pus n lucrare de Duhul Sfnt.
Biserica st cu temeliile pe pmnt si are ca ntistttor pe Cel ce sade de-a dreapta
Tatlui, Fiul lui Dumnezeu, si este condus n mod tainic de Duhul Sfnt. Ea i uneste
sufleteste laolalt pe fiii si, pe care i uneste cu Dumnezeu. Prin Biseric, darurile harice ale
lui Dumnezeu se revars peste cei ce rvnesc s mearg pe urmele lui Hristos, sfintesc si
ntresc tot ce este bun n ei, i curt de pcate si de toat ntinarea, fcndu-i vrednici a
deveni vase ale strlucirii slavei si puterilor dumnezeiesti.
Prin Biseric omenirea se face prtas a fiintei lui Dumnezeu, intrnd n cea mai
strns mprtsire cu Sfnta Treime. Nu numai sufletul se sfinteste si se mprtseste cu
Dumnezeu, ci si trupul omului, prin cuminecarea cu Trupul si Sngele lui Hristos, prin care se
uneste cu ntreaga Sfnt Treime. Prin harul lui Dumnezeu, prin participarea propriei vointe si
strdanii, omul se face fptur nou, prtas a vesnicei mprtii a lui Dumnezeu.
Pentru mprtia lui Dumnezeu ce va s vin se pregteste si natura, pentru viitoarea
curtire prin foc de urmrile pcatelor omenesti si ale blestemului ce apas asupra ei. Ea
primeste nceptura sfintirii prin pogorrea asupra ei a Sfntului Duh la sfintirea apelor care
are loc de Boboteaz si prin multe alte ierurgii bisericesti, pentru a deveni apoi cer nou si
pmnt nou.
Aceasta se va ntmpla cnd se vor mplini soroacele rnduite de Dumnezeu-Tatl, si
cnd Fiul lui Dumnezeu va veni n slav s judece lumea. Atunci cei ce L-au iubit pe
Dumnezeu si s-au unit cu El vor strluci de razele luminii dumnezeiesti si se vor desfta
vesnic de lumina necreat a dumnezeirii treimice, a Celei de-o-singur-fiint, de-viat-
fctoare si nedesprtite Treimi.
Treimii, asadar, lui Dumnezeu, Ziditorului si Mntuitorului nostru I se cuvine slava,
cinstea si nchinciunea, n vecii vecilor:
Veniti, oamenilor, s ne nchinm dumnezeirii triipostasiate, Fiului n Tatl si
Sfntului Duh: Tatl, Care fr de ani L-a nscut pe Fiul, Care cu El de-a pururi mpreun-
fiinteaz si mpreun-troneaz, si Duhul Sfnt Care n Tatl cu Fiul este slvit: o singur
putere, o singur Fiint, o singur Dumnezeire. Lui nchinndu-ne cu totii, s spunem: Sfinte
Dumnezeule, Care pe toate le-ai fcut prin Fiul, prin mpreun-lucrarea Sfntului Duh; Sfinte
tare, prin Care L-am cunoscut pe Tatl si Care prin Duhul Sfnt ai venit n lume; Sfinte fr
de moarte, Mngietorul sufletelor, Care de la Tatl purcezi si n Fiul Te odihnesti: Treime
Sfnt, slav Tie!.

%
n Vechiul Testament exist numai indicii lipsite de limpezime referitor la
dumnezeiasca tain a Sfintei Treimi.
Sfnta Scriptur spune c, nainte de crearea omului, Dumnezeu a spus: S facem om
dup chipul si asemnarea noastr - prin asta se arat c Dumnezeu nu este o singur
Persoan. Dar cte Persoane sunt n Dumnezeu si cine sunt Acesti mpreun-vorbitori si
mpreun-Ziditori - despre aceasta indiciile lipsesc.
Alt dat, ceva mai deslusit, dar tot numai sub chipul vzut a trei ngeri,
Dumnezeiasca Treime i Se descoper dreptului Avraam.
n Noul Testament taina Sfintei Treimi se descoper de trei ori: la Botez, la
Schimbarea la Fat si la Pogorrea Sfntului Duh.
89
n timpul Botezului s-a auzit glas dumnezeiesc: Acesta este Fiul Meu Cel iubit, cnd
Fiul lui Dumnezeu ntrupat, Dumnezeu-Omul Si-a nceput lucrarea mntuirii neamului
omenesc. Aici se arat slava lui Dumnezeu-Tatl si bucuria Lui la vederea unui asemenea
nevointe a iubirii. Dumnzeu-Fiul st n chip de rob n repejunile Iordanului si Dumnezeu-
Duhul Sfnt n chip de porumbel ntreste cuvntul Tatlui, mrturisitor al dumnezeirii Fiului,
Care-Si pleac smerit capul sub dreapta naintemergtorului.
La Schimbarea la Fat au rsunat iarsi aceleasi cuvinte dumnezeiesti, cu adugirea:
Pe Acesta ascultati-L. Aici se arat slava Fiului lui Dumnezeu: n Dumnezeul-Om, firea
omeneasc se lumineaz de slava lui Dumnezeu. El Se arat apostolilor ca un Stpnilor
atotputernic al viilor si al mortilor, pentru ca apoi, vzndu-L rstignit, apostolii s nteleag
c Domnul Iisus Hristos a primit moartea de bunvoie, pentru ca s nteleag slava iubirii lui
Dumnezeu!
Si, n sfrsit, dup nviere si nltare, cnd sfintilor apostoli li se dezvluie taina iubirii
lui Dumnezeu si cile mntuirii omului, atunci iarsi se produce descoperirea Sfintei Treimi
n artarea lui Dumnezeu-Duhul Sfnt. Aici se arat slava Duhului Sfnt si a atotputerniciei
Sale, care-l renaste si-l transfigureaz pe omul aflat pe dumnezeiescul drum al mntuirii. Aici
Duhul Sfnt mplineste fgduinta Fiului si si desvrseste lucrarea mntuitoare.
Asa s-a svrsit descoperirea Sfintei Treimi: n slava lui Dumnezeu-Tatl, n slava lui
Dumnezeu-Fiul si n slava lui Dumnezeu-Duhul Sfnt. Asa s-a fcut descoperirea Sfintei
Treimi Celei de-o-singur-fiint, de-o-singur-putere, de-o-singur-cugetare si de-o-singur-
slav.
Asa Se descoper Acela Care a spus s facem dup asemnarea Noastr. Taina
Facerii lumii este taina Sfintei Treimi.
Dumnezeu a creat lumea prin Cuvnt: a zis si s-a fcut. Prin Cuvnt, Sfnta
Scriptur l numeste pe Dumnezeu-Fiul. Cuvntul lui Dumnezeu nu este numai sunet, precum
cuvntul nostru, ci este puterea divin creatoare, este artarea pe fat a ntelepciunii lui
Dumnezeu: La nceput a fost Cuvntul si Cuvntul era Dumnezeu.
Dumnezeu-Tatl creeaz lumea prin Fiul. Dumnezeu-Fiul, Cuvntul lui Dumnezeu,
creeaz lumea cu Duhul Sfnt, Duhul vietii, dup planul lui Dumnezeu-Tatl.
Sfnta Scriptur spune c atunci cnd a fost creat lumea, Duhul Sfnt Se purta pe
deasupra lumii, care nc nu avea chip. Expresia slavon Se purta nu red n ntregime
expresia biblic. Din originalul ebraic trebuie s ntelegem nu doar faptul c Duhul Sfnt Se
afla si Se purta pe deasupra acelei lumi, ci si faptul c El avea o atitudine special fat de
acea lume, c o nclzea ntr-un anumit fel, ca o closc ce si cloceste puii. Lumea este iubit
de Dumnezeu, ca fiind chemat s se fac prtas la viata si la slava lui Dumnezeu - prin om.
Dup cdere, toat lumea material a suferit urmrile acelui eveniment si a mprtsit
pedeapsa omului. De aceea, cnd ncepe lucrarea mntuirii omului, atunci se pregteste si
nnoirea stihiilor lumii.
La Iordan se pune temelia mntuirii omului: pocinta; iar stihia apei este chemat s
slujeasc nnoirii omului. Astzi firea apelor se sfinteste - cnt Biserica de Boboteaz -
adic ntreaga lume material, n chipul stihiei apei, este chemat s slujeasc vietii celei noi.
La nceput se sfinteste apa, ntruct n lumea cea dinti cerurile !i p$mntul s-au nchegat din
ap$ !i prin ap$ (vezi II Petru 3, 5).
La Schimbarea la Fat este proslvit Dumnezeu-Omul. Slava Lui nu e o simpl
priveliste sau un simbol, ci e adevrata proslvire si transfigurare a firii omenesti si
descoperirea vietii celei noi. Schimbndu-Se la fat, Domnul a artat slava mprtiei Sale
Ceresti si slava firii Sale omenesti ndumnezeite, pentru ca apostolii, vzndu-i mai trziu
suferintele si umilirile, s nteleag c aceasta este calea pe care si ei trebuie s mearg, pentru
ca la fel s strluceasc si ei n mprtia lui Hristos, de lumina slavei dumnezeiesti.
La Pogorrea Sfntului Duh, omul si, prin el, ntreaga lume sunt chemati s se
mprtseasc de aceast viat si slav dumnezeiasc. Se schimb la fat duhul omului, care a
primit Duhul Sfnt si doreste viata cea nou. Duhul Sfnt S-a pogort peste apostoli, si prin ei
90
peste toti cei ce merg pe calea mntuirii. El S-a pogort n limbi de foc: puterea rensctoare
si transfiguratoare a Sfntului Duh prjoleste tot ce este pctos, si lumea va ncepe o viat
nou, curtindu-se prin foc. Duhul Sfnt i d omului puterea s primeasc viata cea nou,
furit de Fiul lui Dumnezeu, i d puterea s se mprtseasc si s se nrudeasc cu El.
La zidirea lumii celei dinti, la nceput a fost fcut lumea material, apoi omul si apoi
i-a fost dat duhul cel asemenea lui Dumnezeu - a suflat [Dumnezeu] n fata lui suflare de
viat.
Tot asa, la crearea lumii nnoite, la nceput a fost sfintit apa - lumea material - la
Botez; apoi, firea omului - la Schimbarea la Fat; si, n sfrsit, s-a svrsit renasterea si
schimbarea la fat a duhului omului - la Pogorrea Sfntului Duh.

M$n$stirea Lesninsk, 1/14 iunie 1954

(%

La Facerea Lumii Dumnezeu a zis: S facem om dup chipul si asemnarea noastr.
Chipul lui Dumnezeu se arat n capacittile mintii omului, n stpnirea lui asupra naturii, n
puterea si capacitatea lui creatoare. Asemnarea cu Dumnezeu const n calittile morale ale
omului, n nzuintele lui duhovnicesti, n putinta de a ajunge la sfintenie.
Chipul si asemnarea lui Dumnezeu dup care au fost creati strmosii nostri se
rsfrngeau n ntregime n acestia pn la cdere. Pcatul ns le-a tulburat pe amndou, cu
toate c nu l-a lipsit pe om de ele cu desvrsire, n om au rmas gndirea si toate celelalte,
care erau chipul lui Dumnezeu, dar pentru dezvoltarea lor era nevoie, de-acum nainte, de mai
mult strdanie, si abia ntr-o mic msur se putea ajunge la starea pe care strmosii nostri au
primit-o deplin la nceput. n om a rmas ntr-o oarecare msur si nzuinta de a fi asemenea
lui Dumnezeu, chiar dac uneori cade att de jos, nct ajunge de nerecunoscut.
Pentru a-i da omului asemnarea cea dintru nceput cu Dumnezeu, S-a cobort pe
pmnt si S-a ntrupat Fiul lui Dumnezeu. El a luat asupra Sa toat firea omeneasc, S-a fcut
ntru toate asemeni omului, n afar de pcat. El a venit s refac dup chipul lui Dumnezeu
frumusetea noastr cea zidit dintru nceput. Dar dac la nceput Dumnezeu L-a creat dup
chipul si asemnarea Lui pe om, care pn atunci nc nu existase, si omul nu a participat n
nici un fel la propria sa zidire, la refacerea chipului dintru nceput este nevoie si de
participarea direct a omului. Omul trebuie s nzuiasc la desvrsire, pentru ca, prin harul si
ajutorul lui Dumnezeu, s o dobndeasc.
Prin nvttura Sa, Domnul a artat calea spre desvrsire, a artat-o prin exemplul
Su. Aceasta este calea desvrsirii morale, a lepdrii de sine, a dorintei de debarasare de tot
ce este pctos.
Pcatul a ptruns adnc n firea omului, ntr-un fel, s-a contopit cu ea. Fiecare om se
naste cu un germene al pcatului si eliberarea de el este un fel de lupt cu sine nsusi. De
aceea, lupta aceasta este chinuitoare, dar e obligatorie pentru apropierea de Dumnezeu.
Oricine voie!te s$ vin$ dup$ Mine s$ se lepede de sine, s$-!i ia crucea !i s$-Mi urmeze
Mie - a spus Hristos. Crucea pe care trebuie s o lum este tocmai lupta cu slbiciunile, cu
viciile si cu pcatele noastre. Eliberndu-se treptat de ele, omul se apropie de Dumnezeu,
dup chipul Cruia a fost creat.
Omul singur nu are destule puteri pentru aceasta, dar l ajut harul lui Dumnezeu, pe
care Dumnezeu l d prin Biserica ntemeiat de Fiul lui Dumnezeu ntrupat. De aceea, S-a
ntrupat El, ca s restaureze chipul Su cel czut.
Pe Tabor, Hristos a artat frumusetea si slava dumnezeirii Sale, pentru ca apostolii si,
prin ei, ntreaga omenire s cunoasc a Cui asemnare o are omul si ctre ce se apropie cnd
se nalt duhovniceste.
91
Pe msura curtirii omului de pcat si a apropierii de Dumnezeu, slava lui Dumnezeu
se reflect n el tot mai mult. De aceea se si numesc sfintii cuviosi cei ntocmai (asemenea)
cu. Ca n oglind se reflect slava lui Dumnezeu n sufletele lor, umplndu-i de strlucire.
Atunci se sfrseste nevointa pmntean, se pecetluieste definitiv treapta asemnrii
atins de fiecare. La venirea mprtiei celei vesnice vor nvia toti oamenii, sufletele se vor
ntlni cu trupurile lor, si Atunci cei drepi vor str$luci ca soarele n mp$r$ia Tat$lui lor
(Matei 13, 43), a spus nsusi Hristos.
% (

Crucea, care pn la Hristos a fost unealt de tortur, strnind groaz si sil, dup
moartea lui Hristos pe Cruce a devenit arma si semnul mntuirii noastre. Prin ea, Hristos l-a
sfrmat pe diavol, de pe ea S-a cobort la iad si, slobozindu-i de acolo pe cei ce se chinuiau,
i-a adus n mprtia Cereasc. Imaginea Crucii este nfricostoare pentru demoni si, ca semn
al lui Hristos, este cinstit de crestini.
Domnul i-a artat-o pe cer mpratului Constantin, aflat n drum spre Roma, s se
lupte cu tiranul care pusese mna pe putere; furindu-si un stindard n form de cruce,
mpratul Constantin a repurtat o victorie deplin. Fiind ajutat prin Crucea Domnului,
mpratul a rugat-o pe mama sa, mprteasa Elena, s caute Crucea de-viat-fctoare; si
Cuvioasa Elena, ndreptndu-se spre Ierusalim, dup multe cutri, o gsi.
Multe vindecri si alte minuni s-au fcut si se fac att prin Crucea Domnului, ct si
prin imaginea ei. Prin ea, Domnul pzeste poporul Su de toti vrjmasii vzuti si nevzuti.
Biserica Ortodox prznuieste cu mult solemnitate aflarea Sfintei Cruci, amintindu-si
totodat si artarea Crucii pe cer mpratului Constantin.
n aceast zi si n alte zile nchinate Sfintei Cruci noi ne rugm lui Dumnezeu s-Si
reverse milostivirile nu numai unor persoane n parte, ci si ntregii crestintti, ntregii
Biserici. Foarte sugestiv vorbeste despre aceasta troparul Sfintei Cruci, alctuit n secolul al
VIII-lea, cnd prietenul Cuviosului Ioan Damaschin, Sfntul Cosma, episcopul Maiumei, a
scris toat rnduiala slujbei nltrii Sfintei Cruci.
M$ntuie!te, Doamne, poporul T$u !i binecuvnteaz$ mo!tenirea Ta, biruin$
(binecredincio!ilor) mp$rai
51
asupra celor potrivnici d$ruie!te !i cu Crucea Ta p$ze!te pe
poporul T$u.
nceputul acestei rugciuni este preluat din Psalmul 27. n Vechiul Testament, prin
cuvntul popor se ntelegeau numai mrturisitorii credintei adevrate, oamenii cei
credinciosi lui Dumnezeu. Mostenirea era tot ce i apartine de fapt lui Dumnezeu, era avutia
lui Dumnezeu, asa cum este Biserica lui Hristos n Noul Testament. Rugndu-ne pentru
mntuirea poporului lui Dumnezeu (a crestinilor) att de muncile vesnice, ct si de
nenorocirile pmntesti, noi ne rugm Domnului s binecuvnteze, s trimit harul Su si
darurile Sale ntregii Biserici si s o ntreasc luntric.
Rugciunea de a da biruint mpratilor, marilor tiitori ai lumii acesteia, are ca punct
de pornire Psalmul 143, stihul al 10-lea si aminteste de biruintele repurtate de regele David,
prin puterea lui Dumnezeu si, de asemeni, de victoriile druite mpratului Constantin prin
Crucea Domnului. Aceast artare a Crucii i-a fcut pe mpratii care pn atunci i prigoneau
pe crestini s devin aprtorii Bisericii de vrjmasii cei din afar, de episcopii din afar,
dup formula Sfntului mprat Constantin.
Biserica, ntrit pe dinuntru de harul lui Dumnezeu si ngrdit pe dinafar, este
pentru crestinii ortodocsi cetatea lui Dumnezeu, l$ca!ul dumnezeiesc, de unde porneste

51
Troparul [nltrii] Sfintei Cruci, n (actuala) rnduial a slujbelor Bisericii Ortodoxe Romne:
Binecredincio!ilor cre!tini (cf. Sinaxar si Ceaslov, Editura Institutului Biblic si de Misiune al B.O.R.,
Bucuresti, 1990).
92
calea spre Ierusalimul ceresc. Felurite nenorociri au zguduit lumea, au disprut popoare, au
pierit orase si state ntregi, dar prigonita si chiar sfsiata pe dinuntru Biseric st neclintit,
cci porile iadului nu o vor birui.
Astzi, cnd strdaniile conductorilor lumesti de a stabili ordine pe pmnt rmn
neroditoare, singura arm de ndejde a lumii rmne aceea despre care cnt Biserica:
Crucea este ap$r$toarea ntregii lumi, Crucea este nfrumusearea Bisericii, Crucea
este puterea mp$railor, Crucea este nt$rirea credincio!ilor, Crucea este slava ngerilor !i
rana demonilor.

% % (% % % %
% (
Ca arm a mntuirii noastre, Crucea Domnului a nceput s fie cinstit de crestini nc
din vremurile apostolice. ns, n timpul prigoanei crestinilor, ea putea fi cinstit numai pe
ascuns. Hristos Cel Rstignit era sminteal pentru iudei si nebunie pentru pgni. De aceea,
crestinii nu cinsteau Crucea n mod deschis, ca s nu o expun batjocurilor. Ei ascundeau
imaginea Crucii sau o reprezentau astfel nct pgnii s nu-si dea seamna c desenul
respectiv reprezenta n mod ascuns Crucea.
n anul 312, mpratul Constantin cel Mare, n timpul campaniei spre Roma a vzut pe
cer imaginea unei cruci, cu inscriptia N I K A, adic biruieste!. Furindu-si un steag de
lupt n form de cruce, mpratul Constantin a pornit la rzboi, a nfrnt dusmanul si a
cucerit Roma. n amintirea acestei victorii, el a poruncit s fie asezat la Roma o statuie a lui
cu o cruce n mn, cu inscriptia: Prin acest semn mntuitor am eliberat Roma de tiran. La
scurt vreme dup aceasta, edictul de la Milan ngduia mrturisirea crestin; nsusi mpratul
Constantin a dat exemplu de cinstire a Crucii, poruncind s fie reprezentat cu o cruce n mn
chiar si pe monezi.
De dou ori a mai vzut mpratul Constantin Crucea pe cer, n campaniile lui
ulterioare, ceea ce l-a ntrit si mai mult n cinstirea Sfintei Cruci.
Dup dorinta mpratului, mama sa, Sfnta mprteas Elena, a ntreprins o cltorie
la Ierusalim si a aflat acolo Sfnta Cruce de-viat-dttoare. Ea a adus o parte a Crucii la
Tarigrad
52
si mpratii Bizantului, cnd plecau n cltorii, o luau cu ei, ndjduind s
primeasc prin Cruce ajutor de la Dumnezeu. Iat de ce, n minunatele cntri bisericesti care
o proslvesc, Sfnta Cruce este ludat si pentru ajutorul primit prin ea de mpratii
dreptcredinciosi.
Totodat, Biserica Ortodox, urmnd ndrumarea Sfntului Apostol Pavel, se roag
pentru mprati, chiar si pentru cei pgni, ntruct ei sunt aprtorii ordinii, iar nu prigonitorii
credintei, si a nltat mereu rugciuni ctre Dumnezeu pentru ca puterea Crucii s-i ajute pe
mpratii care si pun ndejdea n ea.
Slujbele Sfintei Cruci din fiecare miercuri si vineri, zile n care sunt pomenite Patimile
lui Hristos, si din celelalte praznice ale de-viat-fctoarei Cruci sunt pline de astfel de
rugciuni, n ele se spune: Crucea este puterea mpratilor, cu tine se laud credinciosii
nostri mprati, cci prin puterea ta poporul lui Israel
53
cu putere a biruit, biruint
binecredinciosilor mprati asupra celor potrivnici druieste si cu Crucea Ta pzeste pe
poporul Tu, lemn cinstit, dttor de biruint mpratilor mpotriva barbarilor... De astfel
de formule si altele asijderea sunt pline slujbele Sfintei Cruci.

52
Constantinopol (n. Apologeticum).
53
Posibil greseal n text unde apare scris Ismael: fiul patriarhului Avraam si al slujnicei sotiei sale, egipteanca
Agar. Fiii si sunt considerati printre ntemeietorii poporului arab (v. Fac. 17, 20).

93
Este remarcabil c multe dintre aceste cntri au fost scrise de Sfinti Printi care au
ptimit crunt de pe urma mpratilor iconoclasti, dar ei nu si-au curmat rugciunile pentru ei,
creznd cu trie c acestor ri mprati le vor urma si mprati binecredinciosi.
Nici grecii ortodocsi, nici slavii din sud nu au schimbat aceste rugciuni, chiar si
atunci cnd s-au aflat sub stpnirea turcilor sau a altor stpniri strine, si chiar dac acestea
erau de alt credint.
Care este rostul rugciunii pentru mprati din cuprinsul rugciunilor Sfintei Cruci,
cnd un popor ortodox poate c nici nu-si are mpratul su?
n primul rnd, popoarele ortodoxe trebuie s se roage nu numai pentru conductorii
lor, ci - ca mdulare ale unui singur trup: trupul Bisericii - trebuie s se roage si pentru alti
suverani dreptslvitori. Cuceriti de turci, grecii, srbii, bulgarii si romnii se rugau pentru
unicul mprat ortodox de atunci, acela al Rusiei. La fel, si datoria rusilor este s se roage nu
numai pentru ai si, ci si pentru suveranii altora, cu att mai mult cu ct emigrantii care triesc
n trile respective se bucur de protectia lor.
n al doilea rnd, cnd nltm rugciuni pentru mprati, nu ne rugm doar pentru
mpratii de acum, ci si pentru viitorii mprati dreptslvitori, cci, dup tlcuirea Sfntului
Ioan Gur de Aur, suveranii ortodocsi vor detine puterea pn la venirea lui Antihrist,
ngrdind rspndirea rului. Iat de ce Biserica Ortodox nu nceteaz s se roage: biruint
binecredinciosilor mprati
54
asupra celor potrivnici druieste. Aceste cuvinte se gsesc n
rugciunea Sfintei Cruci, care se foloseste deosebit de des, fiind tropar, adic un fel de imn al
zilelor Sfintei Cruci.
Primele cuvinte ale acestei rugciuni compun al 12-lea verset al Psalmului 27 al lui
David, iar urmtoarele sunt preluate din Psalmul 143, scris de David cu ocazia luptei cu
Goliat. La nceput ea a fost compus ca o sedealn a octoihului glasului l, pentru cntarea de
miercuri si de vineri, ntre citirea catismelor Psaltirii. Apoi a nceput s fie folosit, de
asemeni, si ca tropar al acelor zile, al praznicelor nltrii Sfintei Cruci si a altor zile nchinate
Sfintei Cruci. Ea se mai citeste si la nceputul utreniilor de fiecare zi, se cnt la slujba
agheasmei mici si de multe alte ocazii.
n Rusia si n alte cteva tri slave, n aceast rugciune se introducea si numele
suveranului nscunat, dar continutul ei principal a rmas ntotdeauna textul neschimbat si
originar, cel pe care l-au scris Sfintii Printi: Mntuieste, Doamne, poporul T$u !i
binecuvnteaz$ mo!tenirea Ta, biruin$ binecredincio!ilor mp$rai asupra celor potrivnici
d$ruie!te !i cu Crucea Ta p$ze!te pe poporul T$u .

54
Vezi nota de la predica precedent.
94

) +
) +

Sfintenia nu nseamn doar o viat dreapt n ochii lui Dumnezeu
55
, pentru care dreptii
se nvrednicesc de desftarea fericirii n mprtia lui Dumnezeu, ci este o asemenea stare a
tririi drepttii lui Dumnezeu n care omul se preaumple att de mult de har, nct acesta se
revars din el si asupra celor cu care intr n contact. Mare este fericirea acestor oameni,
nscut din vederea cu ochii lor a slavei lui Dumnezeu. Plini fiind si de iubire fat de oameni,
izvort din iubirea de Dumnezeu, ei sunt sensibili la problemele semenilor si la rugciunile
lor si sunt ajuttorii si mijlocitorii lor n fata lui Dumnezeu.
Asa au fost, mai nti de toate, dreptii Vechiului Testament, pe care Hristos i-a eliberat
din iad si i-a adus n rai, asa a fost si cel mai mare dintre cei nscuti din femeie, Ioan
Boteztorul. Asa au ajuns apoi si apostolii, si urmasii lor directi. Nimeni dintre crestini nu se
ndoia de sfintenia lor, astfel nct dup sfrsitul lor, cel mai adesea mucenicesc, erau imediat
cinstiti si chemati n rugciuni. n perioada de mare sporire duhovniceasc, n primele veacuri
ale prigoanelor crestine, la fel au fost si mucenicii. nsusi sfrsitul mucenicesc era poarta ctre
lcasurile ceresti, si crestinii ncepeau imediat s-i cheme n rugciuni, ca pe niste sfinti
bineplcuti lui Dumnezeu. Semnele si minunile ntreau aceast credint a crestinilor si erau
dovada sfinteniei lor. La fel au nceput apoi a fi cinstiti si marii asceti. Nimeni nu a hotrt
cinstirea ca sfinti a lui Antonie cel Mare, Macarie cel Mare, Vasile cel Mare, Grigorie
Teologul, Nicolae Fctorul
95
Astfel, tnrul Gheorghe din orasul Kratov (Serbia), care n 1515 a fost chinuit de
turci la Sofia (Sredet, Bulgaria), peste numai paisprezece ani era proslvit la Novgorod. Cu
toate c si concettenii si l cinsteau ca pe un nou mucenic, iar duhovnicul lui chiar i
alctuise o slujb, ei nu au ndrznit s-l mrturiseasc deschis, de frica turcilor. De aceea, la
Novgorod, oras care se afla n relatii comerciale cu acele locuri, n urma hotrrii
arhiepiscopului, a fost alctuit o slujb si a nceput s fie cinstit pomenirea Noului Mucenic
Gheorghe, de unde cinstirea lui s-a rspndit n ntreaga Rusie. Iar cnd Serbia si Bulgaria s-
au eliberat de sub robia turceasc, ele s-au folosit de slujba alctuit n Rusia, iar cea compus
initial la Sofia a rmas pn azi un bun de bibliotec.
n ultimele dou veacuri, Rusia a trit n slav si n bunstare, proslvirile noilor sfinti
fcndu-se, de obicei, cu mult fast, prin hotrrea naltei ocrmuiri bisericesti si avnd loc
uneori (dar nu ntotdeauna) n ntreaga Rusie si cu deosebire n locul unde se aflau moastele
fctoare de minuni.
ns aceasta nu schimb regula general a Bisericii: dac poporul rus, aflat sub jugul
stpnirii atee nelegiuite nu poate s proslveasc si s cheme n rugciune deschis pe un
binepl$cut al lui Dumnezeu prosl$vit de Dumnezeu, datoria prtii Bisericii Ruse neoprimate
de jugul ateu este s proclame spre cinstire general si s cheme n rugciune pe Fctorul de
minuni, cel asemenea Sfntului Nicolae, cinstit astzi n ntreaga lume
56
si s se roage
Sfntului si dreptului Ioan
57
pentru ndreptarea vietii noastre si pentru ncetarea nenorocirilor
care, potrivit proorocirii lui, au cuprins patria noastr.
S dea Domnul s vin asteptata zi, cnd de la Carpati si pn la Oceanul Pacific va
rsuna: Te mrim pe tine, dreptule printe Ioane si cinstim sfnt pomenirea ta, cci tu te
rogi lui Hristos Dumnezeu pentru noi!.

( %
Raport ctre Sinodul Arhieresc din anul 1952

Stabilit-a hotarele limbilor dup numrul ngerilor Si si a adunat de la risipitii fii ai
lui Adam Biserica Sa, nmultind n ea sfintii Si, ca stelele pe cer, care au strlucit la Rsrit
si la Apus, la Miaznoapte si la Miazzi.
Doar pentru o mic parte a sfintilor au fost alctuite cntri bisericesti si pomenirea lor
se svrseste pretutindeni n Biseric. Cete nenumrate de alti sfinti sunt cunoscute si se
cinstesc cu deosebire doar n anumite locuri, n alte locuri sunt indicati partial, prin povestiri
despre vietile lor si prin sinaxare, n alte locuri sunt nsemnate doar zilele pomenirii lor.
Sinaxarele, care au nceput s fie alctuite de la jumtatea mileniului trecut, au fost compuse
n mare msur din propria initiativ a unor oameni si importanta lor depindea de ncrederea
si deschiderea Bisericii fat de alctuitorul lor. Cu mult mai trziu au nceput s se alctuiasc
Mineiele, culegerile de vieti ale sfintilor.
Poporul rus i cinstea pe bineplcutii lui Dumnezeu, att pe cei care au strlucit pe
pmntul rusesc, ct si pe cei pe care i cunostea din vietile lor. La noi n Rusia si sinaxarele,
si vietile sfintilor erau ndreptate si completate n repetate rnduri, pe baza noilor date culese.
Temelia actualelor culegeri rusesti de vieti ale sfintilor sunt Mineiele compuse de Sfntul
Dimitrie al Rostovului, acestea reprezentnd una dintre lucrrile lui de cpti. Ulterior, ele au
fost editate cu adugiri de Sfntul Sinod si n limba rus
58
. n vietile sfintilor din vechime se
aminteste si de unii sfinti a cror pomenire nu se mai prznuieste astzi si ale cror vieti sunt

56
Tarul Mucenic Nikolai al II-lea.
57
Sfntul si dreptul Ioan de Kronstadt, proslvit n Rusia de Sinodul local al Bisericii Ortodoxe Ruse pe 7-8
iunie 1990.
58
Referire la limba rus modern, spre deosebire de cea slavon, limba de cult a Bisericii Ruse.
96
aproape necunoscute. Cel mai complet sinaxar din Rusia a fost alctuit de arhiepiscopul
Serghie de Vladimir, cuprinznd o multime de sfinti din Rsrit si din Apus. Orict de ample
erau n Rusia datele despre sfintii care au strlucit pe pmntul ei, cnd rusii au plecat din
patria lor n marele exod
59
, au aflat c n afara Rusiei mai exista o multime de sfinti din alte
tri, necunoscuti chiar cercettorilor scrupulosi ai vietilor sfintilor, dup vietile si sinaxarele
detinute de ei.
Chiar si n trile apropiate geografic, dup duh si dup snge s-a dovedit c exist
sfinti necunoscuti n Rusia, care au avut legturi nemijlocite cu ea prin faptele si viata lor.
Astfel sunt ucenicii primilor nvttori ai slavilor, Sfintii Chiril si Metodie: Fctorul de
minuni Naum, Preasfintitul Clement si altii, care prin nvtturile lor au ajutat la traducerea
crtilor de cult n limba slavon; Sfintii Ioan Rusul si Pahomie, originari din Rusia Mic,
ajunsi prizonieri n secolul al XVIII-lea si cinstiti de Biserica Greac, dar necunoscuti n
Rusia, cu toate c apartin cetei sfintilor rusi.
De asemeni, n trile rsritului exist si n afar de acestia multi alti nevoitori noi si
din vechime, rmasi pn azi necunoscuti n alte locuri, ntruct acele tri sunt ortodoxe si
sfintii sunt proslviti de Bisericile Ortodoxe, nu pot fi dubii si ndoieli cu privire la cinstirea
acelor sfinti n egal msur cu sfintii cunoscuti deja n Rusia. Alturi de locuitorii acelor tri
- Grecia, Serbo-Cernogorie (Serbia si Muntenegru), Bulgaria si Romnia -, toti ortodocsii
trebuie s-i cheme n ajutor si s-i cinsteasc.
Mai complicat s-a dovedit situatia n Apus. n primele secole, crestinismul a fost
propovduit aici n multe locuri chiar de apostoli. De-a lungul a multe veacuri, Ortodoxia a
rmas neclintit si mrturisitorii din rsrit chiar veneau aici pentru a cuta sprijin n timpul
ereziilor (Sfintii Atanasie si Maxim Mrturisitorul). Aici au strlucit multi mucenici si
nevoitori, ntrind Biserica. Dar, n acelasi timp, ndeprtarea si desprinderea Apusului de
singura Biseric Universal a ntunecat adevrul si l-a amestecat cu amgirea. A fost nevoie
s se stabileasc cine anume dintre cei cinstiti aici ca stlpi si lumintori ai credintei si merit
cu adevrat numele. Aceast lucrare nu putea fi lsat pe seama unor cercettori individuali,
ci constituia o datorie a eparhiei si aceasta era cea care trebuia s o duca la ndeplinire.
Deciziile Consftuirilor staretilor rusi cu privire la cinstirea sfintilor din Apus nu reprezint
defel un act de canonizare a lor, ci o dispozitie prin care un anumit nevoitor, care a fost cinstit
ca sfnt pn la desprinderea Apusului, este cinstit ca sfnt de Biserica Ortodox.
Lipsa n Rsrit a cntrilor si a mrturiilor despre un anumit sfnt nu nseamn defel
nerecunoasterea sfinteniei lui n Rsrit. Cci nici pentru sfintii cinstiti n Rsrit, care au
strlucit acolo, nu au fost alctuite pentru toti slujbe bisericesti. Aproape n fiecare zi, n
sinaxar si n Proloage sunt indicate pomenirile unor sfinti, nu numai a celor crora le este
nchinat slujba acelei zile, ci si a altora.
Iar multi sfinti nu au stabilit o zi anume de pomenire, cu toate c sunt amintiti n
unele slujbe, bunoar n Slujba sfintilor care prin post au strlucit, ntruct, oricum, ei sunt
cunoscuti si cinstiti. Cci vietile mucenicilor, ale ascetilor si ale altor sfinti numai lui
Dumnezeu i sunt cunoscute. Cu totii sunt proslviti mpreun n Sptmna Tuturor Sfintilor,
asa cum se spune n sinaxarul acelei zile. Sfintii rmasi pn astzi necunoscuti (sau n
prezent
60
) n Rsrit, dar cinstiti ntre hotarele Apusului, prin viata lor pmnteasc apartin
unor veacuri diferite si s-au proslvit pe ci diferite.
Astfel sunt martirii primelor veacuri, ascetii si arhiereii. Ultimele dou cinuri se
contopesc partial, ntruct multi asceti au devenit, ulterior, episcopi. Cu privire la primii, adic
la martiri, nu se nasc nici un fel de ndoieli. Dup suferintele lor pentru Hristos, ei sunt martiri
n aceeasi msur ca si alti martiri cinstiti de Biseric, dintre care unii se afl trecuti chiar n
sinaxarele rusesti verificate; iar astzi i amintim numai pentru c sunt necunoscuti celor mai
multi dintre mireni, care se folosesc doar de sinaxarele si de calendarele prescurtate. Astfel

59
Referire la valurile de emigrri ncepute dup prbusirea Imperiului tarist.
60
Neclaritate: referire ori la sfintii uitati de-a lungul vremurilor, ori la sfintii necunoscuti ai zilelor noastre.
97
este, de pild, ( si ceilalti mucenici ai Lionului. A
trebuit s le atragem atentia locuitorilor de azi ai meleagurilor pe care acestia s-au nevoit si
unde odihnesc rmsitele sfintelor lor moaste - s le atragem atentia asupra nepretuitelor
comori duhovnicesti [pe care le detin] si s chemm turma dreptcredincioas s-i cinsteasc.
Apusul este plin de asemenea mucenici.
nc din primele decenii ale izgonirii noastre au nceput s se fac pelerinaje, din
initiative personale, ctre locurile sfinte de aici, dar pn n ziua de azi aceste sfinte locuri au
rmas necunoscute pentru multi, cu toate c alte locuri demne de vizitat le sunt cunoscute.
Deosebit de cinstit a fost la Marsilia n vremurile de demult , care a
ptimit mpreun cu strjerii convertiti de el: # . Deasupra
mormintelor lor, Cuviosul Casian Romanul si-a construit mnstirea, n care si-a avut metania
si a murit. n sinaxarul ortodox se afl ctiva mucenici cu acelasi nume Victor, dar, din
descrierea suferintelor lor, se vede c e vorba de alti mucenici.
Un mucenic la fel de cinstit n vremurile de demult a fost Sfntul Albanie de lng
Londra; moastele lui se afl la Londra pn azi si s-a pstrat o descriere amnuntit a faptelor
lui. n unele cronici bisericesti este amintit legiunea Sfntului Mauriciu care a ptimit pentru
Hristos n muntii Elvetiei, la fel ca ostirea lui Andrei Stratilat, n Rsrit; acest Mauriciu are
acelasi nume cu un alt Mauriciu, care a ptimit mpreun cu fiul su, Fotie, dar dup locul
unde s-a petrecut supliciul si dup felul acestuia se vede c este vorba de mucenici diferiti.
a sfintit Toulouse-ul cu sngele su, trt pentru Hristos pe
strzile orasului la mijlocul veacului al III-lea.
Toti acestia sunt martiri al cror snge a fost smnta lui Hristos, pe care Biserica i
cnt aproape zilnic n diferite tropare si stihire mucenicesti si care sunt pomeniti, de
asemeni, n locurile unde au nflorit si au rodit semintele sngelui lor. Ei sunt ca niste picturi
de snge, ca si sngele altor mucenici din ntreaga lume, care mpodobeste Biserica ca si
cu o porfir si vison (tropar n Sptmna Tuturor Sfintilor). Continuatorii martirilor ntru
ntrirea credintei n Rsrit, ca si n Apus, au fost arhiereii si cuviosii. Monahismul timpuriu
din Apus este strns legat de cel din Rsrit. Mrturii despre el si despre ntemeietorii lui s-au
pstrat n lucrrile ucenicilor acestora sau ale altor scriitori tritori n acele timpuri.
Una dintre principalele livezi duhovnicesti ale Apusului a fost % % .
Viata ntemeietorului ei, s-a pstrat n panegiricul ucenicului su Ilarie,
episcopul orasului Arles. Din acesta aflm c Sfntul Honorie a cltorit mpreun cu fratele
su n Egipt si Palestina, iar la ntoarcere si-a zidit n Lerin propria mnstire. n timpul vietii
a svrsit o serie de minuni. De aceast mnstire au fost legati duhovniceste
, la indicatia cruia a venit acolo si , care a lsat o serie de lucrri,
dintre care Viata Sfntului Mauriciu si a sfintilor mucenici ai legiunii Thebei, despre care
am vorbit mai nainte. n aceast mnstire a locuit ctva vreme , care si-a
construit mai trziu propriul lcas la Marsilia. Trebuie s remarcm c Sfntul Casian, cinstit
de ntreaga Biseric Ortodox - cu toate c pomenirea lui e svrsit o dat la patru ani -, n
Biserica Catolic este considerat un sfnt cu venerare local si pomenirea lui se svrseste -
anual, e adevrat - doar la Marsilia, unde n biserica Sfintitului Mucenic Victor odihnesc
rmsitele moastelor lui, pstrate dup distrugerea lor n timpul Revolutiei Franceze. n
aceeasi mnstire si-au avut metania , cinstit n Rsrit mai mult
chiar dect n Apus, nvttor al Bisericii, care a murit n jurul anului 450 si care ne-a lsat o
lucrare despre Sfnta Traditie. De asemeni, prin intermediul mnstirii Lerin s-au legat de
Rsrit Anglia si Irlanda, ntruct Rsritul s-a dovedit a fi un sprijin duhovnicesc pentru
lumintorul Angliei, Cuviosul Augustin si pentru cei ce s-au nevoit mpreun cu el; a trit
acolo ctva vreme si %

61
Cteva amnunte la Pr. Prof. Dr. Ioan G. Coman, Patrologie, Sf. Mnstire Dervent, 200, p. 164. (n.
Apologeticum)
98
Mnstirea ntemeiat n Irlanda de se afla n legturi si relatii cu
mnstirile rsritului n secolul al XI-lea si, dup datele existente, ctva vreme dup cderea
Romei, dup ruperea ei de Rsrit. Rmsitele acestei mnstiri, mpreun cu moastele
Cuviosului ntemeietor al ei exist pn astzi si, cu putin vreme n urm, a fost fcut un
pelerinaj n acele locuri, care, la fel ca si viata amnuntit a Sfntului Colomb, ls o adnc
impresie pelerinilor.
Urmasii Cuviosului Colomb au fost # # , care au
sosit n Elvetia din Irlanda n secolul al VII-lea si au contribuit la ntrirea crestinismului n
Galia si n Italia de nord si la aprarea dreptei credinte de eretici. n timpul vietii ei au svrsit
minuni si au prevzut viitorul. Vietile lor amnuntite s-au pstrat n mnstirile acelor locuri
si pomenirea lor e cinstit n regiunile de care au fost legati, pn n zilele noastre.
Printre cuviosii francezi se remarc # , numit pe
scurt si Cloud.
Cuvioasa Genoveva, nscut n anul 423 si adormit ntru Domnul n 512, s-a
remarcat din copilrie printr-o evlavie deosebit si si-a petrecut ntreaga viat n rugciune si
n nfrnarea cea mai aspr. Chemarea ei spre Dumnezeu a fost prevzut din copilrie de
Sfntul Gherman de Auxerres, care i-a dat binecuvntare s se afieroseasc Domnului. Ea a
fost legat duhovniceste de Cuviosul Simeon Stlpnicul, care avea stiint despre ea. A svrsit
multe minuni n timpul vietii, dintre care deosebit de cunoscut este salvarea Parisului de
Attila, prin rugciunile ei. Amintirea acestei minuni este pstrat nu doar de traditie, ci este
consemnat si de o coloan ridicat pe locul pn la care a ajuns Attila. Ea este considerat
ocrotitoarea Parisului si a Frantei; nici distrugerea moastelor ei n timpul Revolutiei, nici lupta
mpotriva credintei nu au reusit s-i curme cinstirea.
Cuviosul Clodoald provenea dintr-o familie regal, pierit n timpul luptelor feudale.
Dup ce a crescut si a nteles desertciunea slavei lumesti, el nu a voit s lupte ca s-si
redobndeasc drepturile, ci a intrat n monahism si a dus o viat de ascez deosebit de aspr.
Ctva vreme a petrecut n total nsingurare, apoi n jurul lui a fost ridicat o mnstire, a
crei biseric i pstreaz moastele pn n ziua de azi. El a adormit ntru Domnul la jumtatea
veacului al VI-lea.
Cuviosul Clodoald a fost crescut de bunica sa, , care era regin a
Frantei. Ea are pentru Franta aceeasi nsemntate ca si Sfnta Olga pentru Rusia, ca Sfnta
Liudmila pentru Cehia, sau ca Sfnta Elena pentru Imperiul Roman. Datorit ei, sotul ei
Clovis s-a botezat, iar apoi s-a ntrit definitiv n dreapta credint. Prin viata, nvtturile si
rugciunile ei, ea a propovduit si a ntrit crestinismul n Franta. Dup moartea sotului si-a
petrecut viata n nfrnare, ngrijindu-se de sraci si de cei aflati n nevoi, nstiintat de sus
asupra sfrsitului ei cu treizeci de zile nainte, a plecat n pace la Domnul pe 3 iunie 533.
Moastele ei au fost pstrate si purtate n procesiuni pn la Revolutia Francez, cnd au fost
arse si au rmas numai prticele din ele.
La consolidarea crestinismului n Franta, care a fost propovduit aici nc din zilele
apostolilor, au contribuit multi episcopi ai secolelor urmtoare, care s-au luptat totodat si cu
ereziile care ptrundeau n tar. Cu deosebire s-a proslvit
. Viata lui se gseste n Mineiele rusesti, cu toate c este trecut la ziua de 12
octombrie, iar nu la 11 noiembrie, cnd a adormit ntru Domnul si cnd i se prznuieste
pomenirea. nvttorul lui a fost peste tot slvitul Sfntul Ilarie de Poitiers.
a crui cinstire este larg rspndit, a contribuit nu numai la
luminarea Galo-Frantei, ci si a Irlandei, ntruct Sfntul Patrichie, lumintorul ei era ruda lui
apropiat si se afla sub influenta lui duhovniceasc.
s-a remarcat printr-o viat foarte aspr si, asemeni Sfntului Martin,
si unea lucrrile episcopale cu nevointe clugresti. n timpul vietii s-a proslvit prin multe
minuni, care au netezit calea convertirii irlandezilor. El este cinstit ca sfnt din ziua mortii
sale, care a avut loc n 491 sau 492 si a fost nsotit de o serie de semne ce i-au mrturisit
sfintenia.
99
Printre contemporanii care s-au ostenit, de asemeni, n Irlanda, unde se duceau pentru
a lupta cu pelagianismul, au fost doi stlpi ai Bisericii din Galia (Franta): Preasfintii Gherman
de Auxerres si Lup de Troyes. Ambii s-au proslvit prin curajul cu care propovduiau si si
ocroteau turmele de barbari, de asemeni si prin multe minuni svrsite att n timpul vietii, ct
si dup moarte.
Sfntul Gherman de Auxerres a adormit ntru Domnul n anul 439. Moastele lui s-au
pstrat neputrezite de-a lungul multor veacuri, pn le-au distrus calvinistii. Sfntul Lup, de
care pomeneste Sfntul Ioan, arhiepiscopul Cernigovului (ulterior, mitropolit de Tobolsk), n
Iliotropion, a intrat n viata monahal la mnstirea Lerin si s-a aflat atunci sub conducerea
, vrednicul succesor al Cuviosului Honorie, ntemeietorul acelei mnstiri.
Ulterior, Sfntul Honorat a devenit episcop de Arles, unde a ridicat o biseric si unde primul
episcop a fost , ucenicul Sfntului Apostol Pavel.
Iar Sfntul Lup a fost ales episcop de Troyes, dar a continuat s duc o aspr viat
ascetic. Salvndu-si orasul de Attila si svrsind o serie de minuni, el a murit n anul 479.
Moastele lui s-au pstrat pn la Revolutia Francez, cnd au fost arse si a rmas doar o mic
parte din ele.
Cu o sut de ani mai trziu a trit . Viata lui a
ajuns din vechime pn la noi; din ea vedem c se remarca prin evlavie nc din primii ani ai
copilriei - copilrie care a fost grea pentru el. Intrnd n monahism n mnstirea Sfntului
Simforian, a petrecut viata cea mai aspr, consacrnd rugciunii o parte nsemnat a timpului
su. Proslvindu-se prin minuni, el a devenit mai trziu episcopul Parisului, unde a continuat
s duc acelasi fel de viat, mpletind nevointa ascetic cu treburile pstoririi si cu fapte de
milostenie. Ajungnd la cinstite btrneti, a fost nstiintat de sus de sfrsitul su si a plecat la
Domnul pe 28 mai 576. Moastele lui s-au pstrat vreme ndelungat, dar locul n care se
gsesc acum n-a putut fi aflat. Numele su este purtat de o biseric rmas pn n ziua de azi,
a crei construire a nceput prin grija sa pe locul capistei lui Isis, n cinstea Sfntului Mucenic
Vichentie. Tot n vremea lui a fost construit si biserica cu hramul Sfntului Gherman de
Auxerres, pe care l cinstea mult si pe care si-l luase ca model. Activitatea si viata lui au
consolidat definitiv crestinismul n Franta.
n Franta a strlucit o ceat ntreag de sfinti arhierei si nevoitori, stlpi ai dreptei
credinte si nvttori ai evlaviei pe acele meleaguri.
Mai trziu a nceput luminarea crestin a Europei de nord-est. De aceasta sunt legate
lucrrile arhieresti ale ( si apoi
. Viata sfintitului Ansgarie a fost descris de ucenicul su, arhiepiscopul Rimber
si a ajuns pn n zilele noastre. Din ea citim c s-a nscut n anul 801. La vrsta de sapte ani
a avut o vedenie, prin care era chemat la slujirea lui Dumnezeu. Fcndu-si educatia n
mnstire, la vrsta de doisprezece ani a primit tunderea. Vedeniile pe care le-a avut l-au
ndemnat s duc o sever viat ascetic, iar apoi (la vrsta de 21 de ani) a plecat s
propovduiasc pgnilor din Europa de nord. ncepnd cu Hamburgul, el a trecut apoi n
Danemarca, unde l-a botezat pe regele acesteia, mpreun cu tot poporul su. De acolo s-a
ndreptat spre Suedia. n anul 831 este sfintit ca episcop al Hamburgului si al tuturor
popoarelor Nordului. Propovduirea lui se ntinde n Suedia, Danemarca si la slavii polbeni
(polbenskie
62
), din actuala Germanie de nord. Era plin de rvn si gata s sufere pentru
Hristos. ntristat c nu primise cununa muceniceasc, a fost mngiat de o voce de sus si a
plecat n pace la Domnul pe 3 februarie 865. Ostenelile apostolice si le-a mpletit cu lucrarea
desvrsirii luntrice, din cnd n cnd plecnd s se nsingureze. Era foarte milostiv,
ntinzndu-si mna darnic oriunde era nevoie si nelimitnd-se [s fac milostenie] ntr-un
singur loc. Se ngrijea ndeosebi de cei aflati n bejenie, de vduve si de orfani.
Preafintitul Ansgarie a svrsit n timpul vietii o multime de tmduiri dar, din
smerenie, se socotea pctos. Faptele bune si minunile ncerca s le svrseasc n tain. Dar

62
Probabil referire la slavii polabii (polabskie), de pe fluviul Elba (numit, n vechime, Laba).
100
harul dumnezeiesc care slsluia n el era att de vdit si cinstirea lui era att de mare, nct la
doi ani dup sfrsitul su el este deja numrat n rndul sfintilor si numele lui este prezent n
Martiroloage nc din anul 870. Moastele lui neputrezite s-au pstrat la Hamburg pn la
Reform, cnd au fost ngropate n pmnt si s-a pstrat doar o parte din ele. Viata lui si
puterea harului dumnezeiesc, artat prin el, ca si slvirea lui n rndul sfintilor, pe cnd
Apusul mai fcea nc parte din Biserica Ortodox Universal, nu trebuie s lase nici o
ndoial c este un sfnt bineplcut lui Dumnezeu. Arhiepiscopul Alexandru a strns toate
mrturiile existente despre el n limba german, att din surse catolice, ct si din surse
protestante, si toate acestea ntresc tot ce am expus aici despre Preafintitul Ansgarie,
descriind att ostenelile ntru blndete si virtutile acestui mare brbat, ct si minunile lui. Am
primit, de asemeni, si o descriere amnuntit a vietii lui n limba danez.
n legtur cu obiectiunile fcute de un confrate de-al nostru, trebuie s spunem c
acestea sunt nefondate. n primul rnd, nu exist nici un fel de date ca s presupunem c
Preafintitul Ansgarie ar fi fost o unealt n minile tronului Romei pentru ntrirea stpnirii
acesteia si c s-ar fi fcut vehiculul acelor idei care au dus la desprtirea Romei. Toate
strdaniile noastre de a gsi vreun indiciu n sursele existente nu au furnizat nici un fel de
sustinere [a acestei ipoteze], dimpotriv, ele ne conduc la concluzii contrare, ntruct, dac ar
fi fost asa, catolicii de azi nu ar fi scpat ocazia s se foloseasc de acest fapt si s-l
proslveasc pentru aceasta pe Preafintitul Ansgarie.
Sfintenia Preasfintitului Ansgarie nu poate fi pus la ndoial datorit absentei
numelui su din sinaxarul grecesc si din crtile de cult bisericesc, ntruct acestea nu
determin n nici un caz respingerea ei [a sfinteniei] de ctre Biserica Rsritului.
Exist contemporani ai Preasfintitului Ansgarie, ai Sfintilor Chiril si Metodie, care nu
au fost consemnati si nu sunt consemnati pn azi n sinaxarul si n crtile de cult grecesti, cu
toate c erau binecunoscuti la Tarigrad. Iar Biserica Catolic i comemoreaz mai mult dect
pe Preafintitul Ansgarie. Din crtile de cult grecesti lipseste %
, care a fost botezat de greci, ct si a Cehiei, botezat de
Sfntul Metodie, ct si . Lipsesc si Sfintii Vladimir, si Sfintii Boris si Gleb,
proslviti cu binecuvntarea Patriarhului Constantinopolului, lipseste si Preasfintitul Petru al
Moscovei. Dintre toti sfintii rusi, n Mineiele grecesti sunt pomeniti n sinaxare, dar fr s li
se nchine o slujb, numai Sfntul Ioan al Novgorodului si Cuviosul Varlaam Hutnski. n
Biserica Eladei este pomenit Fericita Cneaghin Olga, avnd acolo un alt tropar si condac,
dect la noi. Dar asta nu nseamn nicidecum c nu trebuie s-i cinstim pe sfintii care au
strlucit pe pmntul Rusiei, dup cum nu dovedeste nici respingerea lor de ctre greci. Exist
si multi sfinti greci ale cror nume nu sunt n mineie si n sinaxare, dar pomenirea lor se
svrseste local si tot local se tin si slujbele lor.
Preasfintitul Ansgarie nu a slujit scopurilor politice, ci lui Hristos si pecetea
apostolatului su sunt trile aduse prin el la Hristos. Ruptura lor ulterioar [de la dreapta
credint] nu-i micsoreaz lucrarea, dup cum truda Sfntului Metodie nu e mputinat de
ruptura, pentru multe secole, a Moraviei si a Panoniei.
n colturi diferite ale lumii dreptii lui Hristos au lucrat pentru Unicul Dumnezeu, au
umblat ntr-un singur duh si sunt mpreun proslviti de El. Valul revolutiilor si al reformelor
le-a distrus moastele n Apus, la fel cum, ajungnd pn n patria noastr, s-a atins profanator
si de sfintii rusi. Acest val a ncercat s le nimiceasc memoria, la fel cum si Iulian Apostatul
ardea sfintele moaste ale cuviosilor. Dar ei strlucesc n Biserica cereasc, iar noi trebuie s le
slvim si mai mult ostenelile, proslvindu-L astfel pe Dumnezeu, Care prin ei svrseste
minuni.
101

Dumnezeu este foc mistuitor (Evr. 12, 29). Cnd un obiect se atinge de foc, el se
schimb: ori arde, ori se cleste. La fel si omul, cnd se atinge de Dumnezeu, ori piere, ori se
mntuieste. Focul este ntotdeauna foc! Dar vedem c din atingerea de el rezult fie cenus,
fie otel, n functie de ceea ce se atinge.
La fel se ntmpl si cu omul, si totul depinde de ce anume va aduce el focului
dumnezeiesc, adic n ce stare este omul cnd se atinge de Dumnezeu. Dac se tine ca fierul,
atunci puterea fierului va deveni de otel. Dar dac se coboar pn la slbiciunea paielor, va fi
mistuit.
Fiecare om, mai devreme sau mai trziu, este n mod inevitabil adus la Dumnezeu si
vai lui dac nu se va pregti pentru aceast ntlnire. Lev Tolstoi s-a apropiat de Dumnezeu cu
neglijent, plin de sine, fr fric de Dumnezeu, s-a mprtsit cu nevrednicie si a ajuns
apostat. Va veni ceasul cnd ne vom atinge de puterea lui Dumnezeu, indiferent dac vrem
sau nu acest lucru.
Lopata este n minile Domnului. Cu lopata se arunc semintele si paiele; paiele le
mprstie vntul, iar semintele cad la picioarele Stpnului si sunt strnse n jitnite, n timp ce
paiele sunt lsate deoparte sau arse. ntlnirea cu Domnul este inevitabil si trebuie s ne
pregtim pentru ea. Pcatele noastre sunt paiele care sunt mistuite la aceast ntlnire. Trebuie
ca, din vreme, s facem singuri judecat cu noi nsine si noi nsine, pregtindu-ne pentru
aceast ntlnire, trebuie s ne desprindem de paie, s mistuim paiele pcatelor prin pocint.
Ori se mistuie ele singure, ori mpreun cu ele se mistuie si omul, care s-a nrobit pcatului.
Trebuie s stim c vine Judecata de Apoi si s ne raportm cum se cuvine la acea zi si
la acel eveniment. Trebuie s ne curtim sufletele si s ne rugm. Trebuie s ne raportm la
acel eveniment n mod limpede si constient, iar nu ca o jivin care-si ascunde capul ca s nu
vad primejdia.

El (Hristos) este capul trupului, al
Bisericii (Col. l, 18), Care este trupul
Lui, plinirea Celui ce pline!te toate ntru toi
(Efeseni 1, 23)

Nu o singur dat, n Sfnta Scriptur, Biserica este numit Trupul lui Hristos. M
bucur n
63
suferinele mele pentru voi..., pentru trupul Lui, adic$ Biserica (Col. l, 24), scria
despre sine Sfntul Apostol Pavel. Apostolii, proorocii, binevestitorii, pstorii si nvttorii -
ne spune tot el - sunt dati de Hristos la lucrul slujirii, la zidirea trupului lui Hristos
(Efeseni 4, 12).
n acelasi timp, n Trupul si Sngele lui Hristos se transform pinea si vinul la
dumnezeiasca Liturghie si credinciosii se mprtsesc cu ele. Asa a rnduit nsusi Hristos,
Care i-a mprtsit pe apostolii Si la Cina cea de tain, spunndu-le: Luai, mncai, acesta
este trupul Meu... Bei dintru acesta toi, c$ acesta este Sngele Meu, al Legii celei noi (Matei
26, 26-28).
Cum se poate ca, n acelasi timp, Trupul lui Hristos s fie si Biserica, si Sfintele
Taine? Cum se poate ca, n acelasi timp, credinciosii s fie mdulare ale Trupului lui Hristos -
Biserica - si, totodat, s se mprtseasc cu Trupul lui Hristos n Sfintele Taine?

63
n Biblia B.O.R.: de suferinele mele.
102
n ambele situatii, denumirea Trupul lui Hristos nu este folosit n sens figurat, ci n
sensul cel mai propriu si real al acestui cuvnt. Noi credem c Sfintele Taine, pstrnd
nftisarea pinii si a vinului, sunt adevratul Trup si adevratul Snge al lui Hristos. De
asemeni, credem si mrturisim c Hristos, Fiul Dumnezeului Celui Viu, venind n lume s-i
mntuiasc pe pctosi, a devenit Om adevrat si carnea Lui, primit de la Fecioara Maria, a
fost carne omeneasc adevrat; credem c, cu trupul si cu sufletul, Hristos a fost Om
adevrat, asemenea ntru toate celorlalti oameni, afar de pcat, rmnnd n acelasi timp si
Dumnezeu adevrat. Fiul lui Dumnezeu nu Si-a mputinat si nu Si-a schimbat firea
dumnezeieasc la ntrupare, dup cum nici firea omeneasc nu s-a schimbat, ci si-a pstrat n
ntregime nsusirile ei omenesti.
Dumnezeirea si omenitatea s-au unit neschimbtor si neamestecat, pe vecie,
neseparat si nedesprtit, ntr-o singur persoan a Domnului Iisus Hristos.
Fiul lui Dumnezeu s-a nomenit, pentru ca pe oameni s-i fac$ p$rta!i dumnezeie!tii
firi (II Petru l, 4), pentru ca pe omul czut n pcat si n moarte s-l slobozeasc de acestea si
s-l fac nemuritor.
Unindu-ne cu Hristos, noi primim harul dumnezeiesc, care d firii omenesti putere de
biruint asupra pcatului si a mortii, Domnul Iisus Hristos, prin nvttura Sa, le-a artat
oamenilor calea biruirii pcatului si le-a druit viata vesnic, fcndu-i, prin nvierea Sa,
prtasi ai vesnicei Sale mprtii. Ca s primim de la El acest har dumnezeiesc, este nevoie s
fim n cea mai strns prtsie cu El. Atrgndu-i la Sine pe toti prin dragostea Sa
dumnezeiasc si unindu-i cu Sine, Domnul i-a unit ntre ei pe cei ce L-au iubit si au venit la
El, reunindu-i ntr-o singur Biseric.
Biserica este unitatea n Hristos, este unirea cea mai strns cu Hristos a tuturor celor
ce cred cu dreptate n El si l iubesc si este unirea tuturor acestora prin Hristos.
Biserica este alctuit dintr-o parte pmnteasc si o parte cereasc.
Fiul lui Dumnezeu a sosit pe pmnt si S-a fcut om, pentru ca pe om s-l nalte la cer,
s-l fac iarsi locuitor al raiului, redndu-i starea de neprihnire si integritate dintru nceput
si ca s-l uneasc cu Sine. Aceasta se nfptuieste prin lucrarea harului lui Dumnezeu, care
este dat prin Biseric, dar este nevoie si de strdania omului. Dumnezeu si mntuieste creatia
czut prin iubirea Sa fat de ea, dar este necesar si iubirea omului fat de Ziditorul su, fr
de care nu poate s se mntuiasc. Nzuind ctre Dumnezeu si lipindu-se de Domnul prin
smerita lui iubire, sufletul omului primeste o putere curtitoare de pcate, care l ntreste n
lupta cu pcatul pn la biruinta deplin. La aceast lupt ia parte si trupul, care astzi este vas
si arm a pcatului, dar este menit s devin arm a drepttii si vas al sfinteniei.
Dumnezeu l-a zidit pe om suflnd duh asemeni celui dumnezeiesc
64
n trupul
nsufletit, pe care l-a zidit la nceput din pmnt. Trupul trebuia s fie o arm a duhului supus
lui Dumnezeu. Prin trup, duhul omului se manifest n lumea material.
Prin mijlocirea trupului si a prtilor lui separate, duhul omului si descoper nsusirile
si calittile primite de la Dumnezeu, n calitatea lui de chip al lui Dumnezeu - fapt pentru care
si trupul, ca manifestare a chipului lui Dumnezeu, este si se numeste frumusetea noastr cea
dup chipul lui Dumnezeu zidit (stihir la nmormntare).
Cnd primii oameni au czut cu duhul de la Ziditorul lor, trupul, care pn atunci era
supus duhului, ascultndu-i poruncile prin mijlocirea sufletului, nu s-a mai supus duhului si
voi s-si fie singur stpn. n locul Legii lui Dumnezeu, n om a pus stpnire legea crnii.
Pcatul, care l-a smuls pe om de la Izvorul vietii -Dumnezeu, l-a scindat si pe om.
Unitatea dintre duh, suflet si trup s-a tulburat, moartea a ptruns n el. Sufletul, neadpndu-se
din izvoarele vietii, nu mai avea cum s le transmit pe acestea trupului. Astfel, trupul a
devenit striccios, iar chinul a devenit soarta duhului.
Hristos a venit pe pmnt ca s restaureze chipul czut al omului si s-i redea unirea
cu Acela al Crui chip este. Unindu-l cu Sine, Dumnezeu l restaureaz pe om n toat

64
n textul rusesc: Bogopodobni
103
plintatea bunttii sale dintru nceput. Druind har si sfintire duhului, Hristos curteste,
ntreste, vindec si sfinteste si sufletul, si trupul. Cel ce se alipe!te de Domnul este un duh
cu El (I Cor. 6, 17).
Asadar, trupul omului care s-a unit cu Domnul trebuie s fie o arm a Domnului, s
slujeasc mplinirii voii Sale si s devin parte a Trupului lui Hristos. Pentru deplina sfintire a
omului, trupul robului lui Dumnezeu trebuie s se uneasc cu Trupul lui Hristos, si aceasta se
svrseste n Taina mprtsirii. Adevratul Trup si adevratul Snge al lui Hristos, pe care le
primim, se transform ntr-o parte a marelui Trup al lui Hristos

65
.
Desigur, pentru a ne uni cu Hristos nu este suficient doar unirea trupului nostru cu
Trupul lui Hristos. Gustarea Trupului lui Hristos este binefctoare atunci cnd omul si
atinteste duhul ctre El si se uneste cu El. Primirea Trupului lui Hristos, n timp ce cu duhul l
respingem, este asemenea atingerii lui Hristos de cei care L-au btut, L-au ocrt si L-au
rstignit. Atingerea lor de El nu le-a fost spre mntuire si spre vindecare, ci spre osnd.
Iar cei ce se mprtsesc cu cucernicie, cu dragoste, fiind gata s vin si s-i slujeasc,
aceia se unesc strns cu El si devin arm a vointei Lui dumnezeiesti.
Cel ce m$nnc$ trupul Meu !i bea sngele Meu r$mne ntru Mine !i Eu ntru el -
grit-a Domnul (In. 6, 56). Unindu-se cu Domnul cel nviat si, prin El, cu ntreaga Treime Cea
Pururi-Fiitoare, omul absoarbe putere din Ea pentru viata vesnic si devine el nsusi
nemuritor. Precum M-a trimis pe Mine Tat$l cel viu !i Eu viez pentru Tat$l, !i cel ce M$
m$nnc$ pe Mine va tr$i prin Mine (In. 6, 57).
Toti cei ce cred n Hristos si s-au unit cu El, predndu-se Lui si primind harul lui
Dumnezeu, alctuiesc laolalt Biserica lui Hristos, al crei Cap este nsusi Hristos, iar cei care
intr n ea sunt mdularele ei.
Nevzut ochiului trupesc, Hristos Se arat n mod real pe prnnt prin Biserica Sa, asa
cum duhul nevzut al omului se arat prin lucrrile trupului su. Biserica este Trupul lui
Hristos deoarece, n primul rnd, prtile ei sunt unite cu Hristos prin dumnezeiestile Taine si,
n al doilea rnd, ntruct prin ea Hristos lucreaz n lume.
Noi ne mprtsim de Trupul si sngele lui Hristos (n Sfintele Taine), pentru ca noi
nsine s fim prti ale Trupului lui Hristos (ale Bisericii). Acest lucru nu se produce dintr-o
dat. Necontenita petrecere n Biseric arat deja o stare de biruire a pcatului si de deplin
curtire de pcat. Tot ce este pctos ne scoate, ntr-o anumit msur, afar din Biseric si ne
ndeprteaz de Biseric. Iat de ce, la rugciunea pentru spovedanie, deasupra capului
fiecrui om care se cieste se citeste: Primeste-1 si uneste-1 cu Sfnta Ta Biseric. Prin
pocint, crestinul se curteste, se uneste mai strns cu Hristos n mprtsirea cu Sfintele
Taine, dar apoi iarsi peste sufletul lui se asterne praful pcatului si-l ndeprteaz de Hristos
si de Biseric, motiv pentru care din nou este nevoie de pocint si de mprtsanie.
Ct timp nu se sfrseste viata pe pmnt, chiar pn la iesirea sufletului din trup, n om
continu lupta dintre pcat si dreptate. Orict de nalt ar fi starea duhovniceasc si moral la
care ar ajunge cineva, este totusi posibil ca, treptat sau fulgertor, s cad adnc n bezna
pcatului. De aceea, fiecruia i este de trebuint mprtsania cu Sfntul Trup si Snge al lui
Hristos, care ne ntresc comuniunea cu El si ne ud cu suvoaiele harului dttor de viat al
Sfntului Duh, care curg prin trupul Bisericii. Ct de important este mprtsania cu Sfintele
Taine, ne arat viata Cuviosului Onufrie cel Mare, cruia, ca si altor pustnici aflati n pustia
aceea, ngerii i aduceau sfnta mprtsanie; ca si viata Cuvioasei Maria Egipteanca, a crei
ultim dorint, dup multi ani de viat n nsingurare, a fost s primeasc Sfintele Taine; sau
ca viata Cuviosului Savatie al Solovetului si a multor altora. Cci nu degeaba grit-a Domnul:
Adev$rat, adev$rat zic vou$, dac$ nu vei mnca trupul Fiului Omului !i nu vei bea sngele
Lui, nu vei avea via$ n voi (In. 6, 53).
mprtsania cu Trupul si Sngele lui Hristos este primirea n noi a Hristosului nviat,
biruitorul mortii, Care le druieste celor ce sunt cu El biruint asupra pcatului si a mortii.

65
Care este Biserica.
104
Pstrnd n noi darul haric al sfintei mprtsanii, avem n noi zlogul si nceptura fericitei
vieti vesnice a trupului si a sufletului.
Lupta dintre pcat si dreptatea lui Dumnezeu - att n fiecare om, ct si n ntreaga
omenire - se va continua chiar pn n Ziua lui Hristos, pn la a doua Sa venire, pn la
Judecata ntregii lumi.
Biserica pmnteasc i reuneste pe toti cei renscuti prin botez, care si-au luat n spate
crucea luptei cu pcatul si i urmeaz nceptorului nevointei acestei lupte, Care este Hristos.
Dumnezeiasca Euharistie, aducerea Jertfei celei fr de snge si mprtsirea cu ea i
sfinteste si i ntreste pe cei ce particip la ea, fcndu-i pe cei ce gust din Trupul si Sngele
lui Hristos mdulare adevrate ale Trupului Bisericii Sale. Dar abia o dat cu moartea omului
se stabileste dac acesta a rmas pn la ultima lui suflare mdular adevrat al Trupului lui
Hristos, ori dac pcatul a triumfat n el, izgonind harul primit n Sfintele Taine si care l lega
de Hristos.
Adormit ntru har, ca un mdular al Bisericii pmntesti, omul trece din Biserica
pmnteasc n cea cereasc, iar cel czut din Biserica pmnteasc nu va intra n Biserica
cereasc, ntruct partea pmnteasc a Bisericii este calea spre cea cereasc.
Cu ct omul se afl mai mult sub lucrarea harului sfintei mprtsanii si cu ct se
uneste mai strns cu Hristos, cu att mai mult se va desfta de prtsia cu Hristos si n
mprtia Lui, ce va s vin.
Dar ntruct pcatul continu s lucreze n sufletul omului pn la moarte, trupul su
este supus urmrilor pcatului, purtnd n sine smnta bolii si a mortii de care se va elibera
doar dup moarte, cnd trupul se va descompune si cnd, n fine, se va ridica eliberat de ele,
la nvierea obsteasc.
Cel ce s-a unit cu duhul si cu trupul cu Hristos n viata aceasta va fi mpreun cu El cu
duhul si cu trupul si n viata viitoare. Suvoaiele harice ale de-viat-dttoarelor Taine ale
Trupului si Sngelui lui Hristos sunt izvoarele bucuriei noastre vesnice n comuniunea cu
Hristos Cel nviat si n vederea fat ctre fat a slavei Sale.
Aceleasi urmri ale pcatului, nc neizgonit definitiv din semintia omeneasc,
lucreaz nu doar individual, n fiecare om, ci, prin oameni, ele se manifest si n activitatea
pmnteasc a unor ntregi prti ale Bisericii. Tot timpul apar erezii, schisme, neornduieli
care ndeprteaz o parte a credinciosilor. Nentelegerile dintre Bisericile locale sau dintre
unele prti ale lor au tulburat din vechime Biserica, si n timpul slujbelor auzim necontenit
rugciuni pentru ncetarea lor.
Ne rugm pentru mpreun-cugetarea Bisericilor, pentru unirea Bisericilor
(canonul treimic al nvierii, glasul al 8-lea), curm schismele Bisericii, Potoleste
desprtirile Bisericii (slujba arhanghelilor, 8 noiembrie, 26 martie, 13 iulie) si alte rugciuni
asemenea acestora sunt nltate de Biserica Ortodox de-a lungul veacurilor. Chiar si n
Smbta Mare, n fata sfntului epitaf, Biserica nalt chemarea: Ceea ce ai nscut Viata,
Neprihnit, Preacurat Fecioar, linisteste smintelile din Biseric si pace druieste-ne, ceea
ce esti bun (sfrsitul paragrafului al 2-lea).
Abia cnd Se va ivi Hristos pe nori va fi nimicit ispititorul si vor disprea toate
nselrile si amgirile. Atunci se va ncheia lupta dintre bine si ru, dintre viat si moarte, si
Biserica pmnteasc se va contopi cu Biserica Triumftoare, n care Dumnezeu va fi toate n
toi (I Cor. 15, 28).
n viitoarea mprtie a lui Hristos nu va mai fi nevoie de mprtsirea cu Trupul si
Sngele Domnului, ntruct toti cei ce s-au nvrednicit [de aceasta] vor fi n cea mai strns
mprtsire cu El si se vor desfta de preavesnica lumin a Treimii Celei de-viat-nceptoare,
gustnd o fericire cereasc de negrit cu cuvntul si de necuprins cu mintea noastr cea slab.
De aceea, dup mprtsirea cu Sfintele Taine ale lui Hristos, dup Liturghie, n altar se nalt
ntotdeauna rugciunea care se cnt n zilele Pastelui: O, Pastile cele mari si preasfintite,
Hristoase! D-ne nou mai cu rvn s ne mprtsim cu Tine si n ziua cea nenserat a
mprtiei Tale!.
105

% (

Acum, n fata ochilor mintii noastre se afl dou ospete, despre care ne vorbeste
pericopa evanghelic de astzi.
Unul dintre ospetele descrise n pild este dat de un mprat plin de bunvoint si
milostiv
66
. ns cnd osptul era gata, cei chemati n-au venit. Ei au preferat s se ocupe unii
cu cumprturi, altii cu treburi gospodresti; iar altii, prinzndu-i pe soli, i-au batjocorit, iar pe
unii chiar i-au omort, mpratul, mniat, pedepsindu-i aspru pe vinovati, si trimise iarsi
slugile sale s cheme la ospt pe oricine ar ntlni n cale. Se adun o multime de oameni, si
cnd mpratul veni s-i vad, zri pe unul care nu era mbrcat n haine de srbtoare. El l
ntreb de ce nu a venit mbrcat cum se cuvine, iar acela tcu, artndu-si astfel dispretul fat
de mprat si nedorinta de a participa la srbtoare, motiv pentru care a fost dat afar. Astfel,
la acest ospt au fost multi chemati, dar putini au fost si alesi, care au luat parte la cin.
Al doilea ospt nu este o pild, ci este real. Este banchetul nelegiuitului Irod
67
. Se vede
c la acest banchet nici unul dintre cei chemati nu a refuzat s vin, toti erau mbrcati de
srbtoare si se desftau dup pofta inimii. El s-a petrecut n betie, desfru nestvilit de simtul
rusinii si de constiint si s-a terminat cu o imens crim: uciderea lui Ioan Boteztorul.
Aceste dou ospete sunt chipurile a dou feluri de viat, a dou moduri de desftare.
Primul este nchipuirea osptului duhovnicesc, a desftrii duhovnicesti. El este fcut de
Domnul. Acest ospt este Biserica lui Hristos. Noi suntem invitati la acest ospt atunci cnd
suntem chemati s participm la slujbele bisericesti, mai ales la dumnezeiasca Liturghie si la
mprtsirea cu dumnezeiescul Trup si Snge al lui Hristos, [cnd suntem chemati] la fapte
bune, la luare-aminte si la trezvie. Noi refuzm s mergem la acest ospt cnd nu venim la
slujbele Bisericii, cnd, n loc de bine, facem ru, cnd preferm grijile si plcerile lumesti n
locul vietii n Dumnezeu. Noi nu venim n haine de nunt cnd vietii trite n Dumnezeu i
aducem dispozitii strine si pctoase. Fiecare dintre noi este chemat de multe ori pe zi la
acest ospt si de fiecare dat refuz cnd, n locul celor duhovnicesti si dumnezeiesti, le
prefer pe cele trupesti si pctoase.
Si la banchetul lui Irod suntem chemati de multe ori pe zi. Adesea nu observm
imediat c rul ne ispiteste. Pcatul ncepe ntotdeauna cu lucruri mrunte. La nceput, Irod
chiar l asculta cu plcere pe Ioan Boteztorul, el ntelegea pcatul faptei sale, dar nu s-a
luptat cu pcatul si a ajuns pn la uciderea acestui mare drept. Noi mergem de fiecare dat la
josnicul banchet al lui Irod cnd, n loc de bine, alegem rul, plcerile trupesti, pctoase,
nemilostivirea, neatentia fat de propriul suflet si asa mai departe.
ncepnd cu lucruri mrunte, este deja greu s te opresti si dac apoi nu-ti vii n fire la
vreme si nu te silesti s te lupti cu tine nsuti, poti ajunge pn la cele mai mari pcate si
crime, dup care vor urma chinurile vesnice.
Si astzi, Ioan Boteztorul l cheam pe fiecare dintre noi: Pociti-v, c s-a apropiat
mprtia Cerurilor. Pociti-v, ca s v desftati n luminoasele si vesnicele cmri ale cinei
Mielului junghiat pentru pcatele ntregii lumi, si ca s nu mprtiti cu diavolul cina ruttii
si a chinurilor tartarului (n gheen), n ntunericul de neptruns.

66
Mt. 22, 2-14; Luca 14,16-24.
67
Luca 14, 16-24.
106
%(% %

Si i-a spus tnrul tatlui su: Tat, d-mi partea ce mi se cuvine din avere!. n Pilda
fiului risipitor (rtcitor) este continut cea mai ziditoare lectie pentru tineri.
ntr-adevr, n fiul risipitor vedem ntregul tablou al tineretii usuratice:
superficialitatea, neseriozitatea, patima independentei - ntr-un cuvnt, tot ce caracterizeaz
cea mai mare parte a tinerilor. Fiul cel mic a crescut n casa printeasc. Ajungnd la anii
tineretii, si-a nchipuit c deja casa printeasc era prea strmt pentru el. I se prea neplcut
s triasc sub conducerea tatlui si sub supravegherea mamei, dorea s-si imite colegii, care
se dedau glgioaselor plceri ale lumii.
Sunt mostenitorul unei mari averi - cugeta el. N-ar fi mai bine dac mi-as primi chiar
acum partea cuvenit? Voi putea s-mi chivernisesc bogtia altfel dect o face tatl meu. Si
usuraticul tnr se ls amgit de strlucirea nseltoare a plcerilor lumii si hotr s arunce
de pe umerii si jugul ascultrii si s plece din casa printeasc.
Oare nu sunt similare imboldurile care i fac pe multi si astzi s prseasc, dac nu
casa printilor pmntesti, atunci casa Tatlui Ceresc, adic s ias de sub ascultarea
Bisericii?
Mintilor necoapte, jugul lui Hristos li se pare greu si poruncile Lui, anevoioase. Ei
cred c nu exist vreo nevoie anume ca s asculte ceea ce ne porunceste Dumnezeu si Sfnta
Sa Biseric. Putem sluji lui Dumnezeu li se pare lor - fr a refuza s slujim lumii. Suntem
destul de puternici - spun ei - ca s rezistm tentatiilor pierztoare si ispitelor. Putem si singuri
s rmnem fermi n adevr si n nvttura cea sntoas. Dati-ne s ne desvrsim gndirea
cu informatii multilaterale! Dati-ne posibilitatea s ne ntrim singuri vointa n mijlocul
ispitelor si al tentatiilor! Si fie ca simturile noastre s se conving prin experient nemijlocit
de hidosenia pcatului!. Cu ce sunt mai bune aceste dorinte dect cererea necugetat pe care
i-a fcut-o fiul cel mic tatlui su: Tat, d-mi partea ce mi se cuvine din avere?
Si iat c fiul cel usuratic nceteaz s mai asculte de legile si de sfaturile Sfintei
Biserici, nceteaz s mai studieze cuvntul lui Dumnezeu si nvtturile Sfintilor Printi, ci
si pleac urechea la teoriile mincinoase ale falsilor nvttori si si omoar cu astfel de
ocupatii cele mai bune ceasuri ale vietii, ncepe s vin mai rar la dumnezeiasca biseric sau
st neatent, mprstiat n biseric. Nu gseste posibilitatea s se ocupe cum se cuvine cu
lucruri evlavioase si s se exerseze n fapte bune, ntruct cea mai mare parte a timpului o
foloseste ca s mearg la spectacole, la petreceri publice si asa mai departe. Cu alte cuvinte,
cu fiecare zi se ded tot mai mult lumii si, n sfrsit, pleac n tara ndeprtat.
Unde se ajunge dup o asemenea ndeprtare de Sfnta Biseric? Tot acolo unde l-a
adus pe fiul risipitor plecarea din casa printeasc. Tinerii usuratici si consum foarte repede
minunatele lor puteri si capacitti sufletesti si trupesti si distrug tot ce fcuser bun mai
nainte pentru vremea vesniciei. Iar ntre timp vine o foamete mare n tara aceea, apare
pustiirea luntric si nemultumirea - urmri inevitabile ale plcerilor zgomotoase; apare setea
de desftri, care se ntreste si mai mult prin satisfacerea patimilor pctoase si devine, n
sfrsit, de nepotolit. Si ct de adesea se ntmpl c nefericitul petrecret recurge, pentru
satisfacerea patimilor sale, la ndeletniciri josnice si rusinoase, care nu-l fac s-si vin n fire,
ca fiul risipitor, si nu-l ntorc pe calea mntuirii, ci i desvrsesc pieirea, cea vremelnic si
cea vesnic!

Iisus a intrat n Ierihon si trecea prin oras. Si iat c un oarecare Zaheu, mai-marele
vamesilor, un om bogat, cuta s-L vad pe Iisus, s vad cine este. Nu putea vedea din
spatele multimii, pentru c era mic de statur. Atunci, alergnd nainte, s-a urcat ntr-un
sicomor ca s-L vad, pentru c Iisus urma s treac pe acolo. Cnd ajunse n acel loc, Iisus,
107
privind n sus, l vzu si i spuse: Zaheu, coboar mai repede, cci astzi trebuie s fiu n casa
ta. El cobor degrab si l primi cu bucurie. Si, vznd lumea acestea, a nceput s crteasc
si s murmure, c Iisus a intrat la un om pctos. Iar Zaheu, stnd, i-a spus Domnului: Iat$,
jum$tate din averea mea o dau s$racilor !i, dac$ am n$p$stuit pe cineva cu ceva, ntorc
mp$trit. Iar Iisus a zis: Ast$zi s-a f$cut mntuire casei acesteia, c$ci !i acesta este fiu al lui
Avraam. C$ci Fiul Omului a venit s$ caute !i s$ mntuiasc$ pe cel pierdut (Luca 19, 1-10).
Cine este Zaheu? Mai-marele vame!ilor. Obisnuita antitez dintre vamesul smerit si
mndrul fariseu ne ntunec adesea n minte caracteristicile reale ale acestor dou tipuri de
personaje. Dar, ca s ntelegem corect Evanghelia, trebuie s ni-i imaginm cu claritate.
Fariseii erau ntr-adevr drepti. Dac, pe buzele noastre, numele de fariseu sun ca o
ocar. n zilele lui Hristos si n primele decenii ale crestinismului nu era asa. Dimpotriv,
Sfntul Apostol Pavel declar triumftor n fata iudeilor: Eu sunt fariseu, fiu de farisei
(Fapt. 23, 6). Apoi tot el le scrie crestinilor, fiilor si duhovnicesti: Sunt din neamul lui
Israel, din seminia lui Veniamin, evreu din evrei, dup$ lege fariseu (Fil. 3, 5). Si, n afar de
Sfntul Apostol Pavel, multi alti farisei au devenit crestini: Iosif, Nicodim, Gamaliel.
Fariseii (n ebraica veche, perusim, n aramaic, ferisim, ceea ce nseamn altii,
separati) erau rvnitori ai Legii lui Dumnezeu. Ei se odihneau n Lege, adic meditau la
ea necontenit, o iubeau, se strduiau s o mplineasc ntocmai, o propovduiau, o tlcuiau.
Rostul demascrilor repetate a fariseilor pe care le face Domnul este de a-i preveni c
toat nevointa lor, toate silintele lor cu adevrat bune, ei le compromit n ochii lui Dumnezeu,
le fac de nimic, si astfel si capt osnd, iar nu binecuvntare de la Dumnezeu, datorit
nltrii cu duhul, din pricina faptelor de dreptate pe care le svrsesc, a orgolioasei preri de
sine si, ce este mai grav, a osndirii aproapelui - pentru care l avem ca exemplu gritor pe
fariseul din pild, care spunea: Dumnezeule, i mulumesc c$ nu sunt ca ceilali oameni

(Luca 18, 11).
Dimpotriv, vamesii erau cu adevrat pctosi, nclctori ai legilor fundamentale ale
lui Dumnezeu. Vamesii erau cei ce strngeau birurile de la evrei pentru romani. S nu uitm
c evreii, cunoscndu-si bine situatia de exceptie de alesi ai lui Dumnezeu, erau vestiti prin
faptul c Noi suntem s$mna lui Avraam !i nim$nui niciodat$ n-am fost robi (In. 8, 33).
Iar acum, n urma stiutelor evenimente istorice, ei s-au trezit subjugati, nrobiti de poporul
mndru si brutal, de fier, al pgnilor romani. Si jugul acestei nrobiri se ngreuna tot mai
mult si devenea tot mai apstor.
Semnul cel mai simtit si mai gritor al subjugrii si al supunerii evreilor de ctre
romani era plata ctre cuceritorii lor a tot felul de biruri si djdii. Pentru evrei, ca si pentru
toate popoarele antichittii, plata birurilor era n primul rnd un semn al supunerii. Iar
romanii, neavnd nici un fel de scrupule fat de poporul cucerit, le pretindeau cu brutalitate si
nenduplecare att birurile hotrte, ct si altele suplimentare. Desigur c evreii plteau cu ur
si cu dispret. Nu degeaba, dorind s-L compromit pe Domnul n fata poporului Su,
crturarii l ntrebau: Se cuvine s$ d$m dajdie Cezarului sau nu? (Matei 22, 17). Ei stiau
c, dac Hristos va rspunde c nu, va fi usor de nvinuit n fata romanilor, iar dac va
rspunde c da, atunci va fi compromis definitiv n ochii poporului Su.
Atta vreme ct romanii crmuiau Iudeea prin intermediul domnitorilor locali, de felul
lui Irod, Arhelau, Agripa si altii, aceast supunere fat de Roma si, n particular,
obligativitatea pltii birurilor se ndulcea pentru iudei prin faptul c ei se supuneau nemijlocit
domnitorilor lor, crora le plteau tributul, iar aceia, la rndul lor, se supuneau si plteau
Romei.
Dar exact cu putin vreme nainte de nceperea propovduirii Mntuitorului, s-a
produs o schimbare n sistemul de conducere a Iudeii. Recensmntul general, legat de
evenimentul Nasterii lui Hristos, a fost primul pas pentru instaurarea tributului individual
pentru toti supusii romani ai acestei regiuni, n anul 6 sau 7 dup Nasterea lui Hristos, dup
nlocuirea lui Arhelau, cnd a fost introdus dania personal pentru toti locuitorii Palestinei,
108
iudeii au rspuns la aceasta cu revolta fariseului Sadoc
68
si a lui Iuda Galileianul (vezi Fapt. 5,
37) si cu mare greutate reusi arhiereul Iazar
69
s linisteasc atunci multimea.
n locul domnitorilor locali, au fost numiti la conducerea Iudeii si a regiunilor
nvecinate procuratori romani. Pentru o mai eficient colectare a tributului, romanii au apelat
la un institut al vamesilor, existent deja de mult vreme la Roma. Dar, n timp ce la Roma si
n ntreaga Italie vamesii se recrutau din respectabila ptur social a clretilor, n Iudeea
romanii erau nevoiti s recruteze vamesi din renegatii societtii, din iudeii care acceptau s
treac n slujba lor si s-si constrng confratii la plata daniilor.
Acceptarea unei asemenea slujbe era corelat cu cea mai profund decdere moral.
Ea era legat nu numai de trdarea national ci, n primul rnd, de cea religioas: ca s devii
arm de nrobire a poporului ales de Dumnezeu de ctre niste pgni primitivi, trebuia s te
lepezi de fgduinta lui Israel, de sfintii lui, de sperantele lui, mai ales c romanilor nu le psa
de suferintele sufletesti ale agentilor lor: acceptnd aceast functie, vamesii trebuiau s fac
jurmnt pgnesc de credint mpratului si s aduc jertf pgneasc spiritului su
(geniului mpratului).
Desigur c vamesii, strngnd biruri de la fratii lor de acelasi snge, nu urmreau
numai interesele Romei. Dar, urmrindu-si scopurile egoiste, mbogtindu-se pe spinarea
confratilor nrobiti, ei ngreunau si mai mult, insuportabil de mult, jugul asupririi romane.
Iat cine erau vamesii. Iat de ce erau nconjurati de ur ndrepttit si de dispret, ca
trdtori ai poporului lor, trdtori nu ai unui neam oarecare, ci ai celui ales, arma lui
Dumnezeu n lume, unicul popor prin care lumii i putea veni renasterea si mntuirea.
Toate acestea se refer n cel mai nalt grad la Zaheu, ntruct el nu era un vames de
rnd, ci mai-marele vamesilor - arhitelonis. Fr ndoial c le fcuse pe toate: adusese
jurmnt pgnesc si jertfa pgneasc, i jupuia fr mil de djdii pe confratii si, le mai si
mrea birurile n interesul lui propriu. Si deveni, cum mrturiseste Evanghelia, un om bogat.
Desigur c Zaheu ntelegea bine c pentru el erau pierdute toate asteptrile lui Israel.
Toate cuvintele pronuntate de prooroci, ndrgite din copilrie, la auzul crora fremta de
bucurie orice suflet credincios din vremea Vechiului Legmnt, cunosctor al strigtului
proorocesc, nu erau pentru el. El era trdtorul, un renegat. El nu avea parte n Israel.
Si iat c ajung pn la el zvonuri c Sfntul lui Israel, Mesia cel profetit de prooroci,
a venit deja pe pmnt si, mpreun cu un mic grup de ucenici, trece prin cmpiile Galileei si
Iudeei, propovduind Evanghelia mprtiei si svrsind mari minuni, n sufletele
credincioase se aprind, fremttor, sperante pline de bucurie. Cum va reactiona la aceasta
Zaheu?
Pentru el, personal, venirea lui Mesia este o catastrof, nseamn c stpnirea roman
se sfrseste si desigur c biruitorul Israel se va rzbuna pe el pentru pierderile suferite din
cauza lui, pentru jignirile si strmtorrile pe care i le-a pricinuit. Dar chiar dac nu este asa,
cci - dup mrturia proorocului - Mesia vine drept, biruitor !i smerit (Zah. 9, 9) chiar si
atunci biruinta lui Mesia nu i va aduce dect cea mai mare rusinare si privarea de toat
bogtia si situatia pe care le-a dobndit cu nfricostorul pret al trdrii lui Dumnezeu, a
poporului natal si a tuturor asteptrilor lui Israel.
Dar poate c nu e tocmai asa. Poate c noul prooroc nu e deloc Mesia. Nu toat lumea
crede n El. Cei mai importanti dusmani ai vamesilor si, n particular, ai lui Zaheu - fariseii si
crturarii - nu cred n El. Poate c toate acestea nu sunt dect scornelile desarte ale lumii.
Atunci poate continua s triasc linistit, ca si mai nainte.
Dar Zaheu nu vrea s rmn tintuit de astfel de gnduri. El vrea s-L vad pe Iisus, ca
s se lmureasc, s se lmureasc cu certitudine cine este El. Si Zaheu doreste ca proorocul

68
Acest nume, ca atare, nu exist n Faptele Apostolilor si n Evanghelie.
69
Nici acest nume nu exist n Faptele Apostolilor. Apare citat n acelasi loc (Fapt. 5, 34) un fariseu, anume
Gamaliel, care a linistit cu alt ocazie multimea (care voia s-i ucid pe apostoli) si care vorbeste despre Iuda
Galileianul.
109
care trece pe lng el s fie cu adevrat Mesia Hristosul. El doreste s strige, mpreun cu
proorocii: O, dac ai desface cerurile si ai cobor! - chiar dac asta ar nsemna o catastrof
de moarte pentru el, Zaheu. Exist, va s zic, n sufletul su astfel de adncimi, pe care nici
el nsusi nu si le dibuise pn acum, exist n el o iubire aprins, arztoare, mistuitoare,
totalmente dezinteresat fat de asteptarea popoarelor, fat de chipul zugrvit de profeti al
blndului Mesia, Care a luat asupra Sa neputintele noastre, si a purtat durerile noastre. Si,
dac s-a ivit ocazia de a-L vedea, Zaheu nu se mai gndeste la sine.
Pentru el personal, pentru Zaheu, biruinta lui Mesia nseamn dezastru si moarte. Dar
el nu se gndeste la asta. El vrea s-L vad mcar cu coada ochiului pe Acela pe Care L-au
prevestit Moise si proorocii. Si iat c Hristos trece pe lng el. El este nconjurat de multime.
Zaheu nu poate s-L vad, fiind mic de statur. Dar setea cu totul dezinteresat a lui Zaheu,
dezinteresat pn la totala lepdare de sine, ca mcar de departe s-L vad pe Hristos, este
att de nemrginit, este de nebiruit, nct el - un om bogat, cu situatie, functionar al
Imperiului roman - netinnd seama de nimic, cuprins doar de dorinta fierbinte de a-L vedea pe
Hristos, n mijlocul multimii dusmnoase, care-l urste si-l dispretuieste, ncalc toate
conventiile, toate cuviintele formale, si se suie n copac, ntr-un smochin - un sicomor, care
crescuse n cale.
Si ochii marelui pctos, cpetenia trdtorilor, se ntlnir cu ochii Sfntului lui Israel
- Hristos-Mesia, Fiul lui Dumnezeu.
Iubirea vede ceea ce nu i este accesibil ochiului indiferent sau dusmnos. Iubind
dezinteresat chipul lui Mesia, Zaheu a putut s recunoasc imediat n nvttorul aflat n
trecere prin Galileea pe Domnul Hristos, iar Domnul, plin de iubire dumnezeiasc si
omeneasc, a vzut n acest Zaheu, care l privea din ramurile sicomorului, acele adncimi
sufletesti pe care nici Zaheu nu si le cunoscuse pn atunci: Domnul a vzut c iubirea
arztoare pentru Sfntul lui Israel, nentunecat ctusi de putin de vreun interes personal, a
acestei inimi de trdtor, poate s-l renasc si s-l nnoiasc.
Atunci rsun glasul dumnezeiesc: ,Zahee, coboar$-te degrab$, c$ci ast$zi n casa ta
trebuie s$ r$mn. Si renasterea moral, mntuirea, nnoirea au venit la Zaheu si la toat casa
lui.
Fiul Omului a venit cu adevrat s-i caute si s-i mntuiasc pe cei pierduti.
Doamne, Doamne, si noi Te-am trdat odinioar, ca Zaheu, pe Tine si lucrarea Ta, ne-
am lipsit de partea noastr din Israel, ne-am trdat asteptrile! Dar, chiar de-ar fi ntru
rusinarea noastr si a celor ca noi, vie mprtia Ta, biruinta Ta si srbtoarea Ta! Ca s nu-si
bat joc vrjmasii Ti de mostenirea Ta! Chiar dac venirea Ta ne va aduce pieire si osnd,
dup cum meritm pentru pcatele noastre, vino, Doamne, vino degrab! Dar d-ne s vedem,
mcar de departe, biruinta adevrului Tu, chiar dac nu vom izbuti a-i fi prtasi! Si
pomeneste-ne, mai presus de asteptrile noastre, cum 1-ai pomenit odinioar pe Zaheu!
(Sfntul Clement Romanul relateaz c, ulterior, Zaheu a devenit nsotitorul Sfntului
Apostol Petru si, mpreun cu ntiul dintre apostoli, a propovduit la Roma, unde si-a primit
mucenicescul sfrsit pentru Hristos, n timpul lui Nero. Le-a rspltit romanilor crestineste, cu
cea mai mare binefacere pentru rul de moarte pe care au fost pe cale s i-1 pricinuiasc, n
mndra capital a romanilor, care l-au ispitit si l-au nrobit odinioar si l-au silit s se lepede
de tot ce-i era mai sfnt sufletului su, soseste Zaheu, eliberat de harul Domnului nostru
Iubitor de oameni, si i aduce Romei nu blestem, ci binecuvntare, dndu-si pentru aceasta
chiar propria viat).
110

%

Rostit la deschiderea Societ$ii susin$torilor icoanei ruse ortodoxe din San Francisco

Zugrvirea de icoane a nceput din ziua cnd Domnul nostru Iisus Hristos Si-a pus
mahrama (adic un stergar) peste fata Sa si pe ea s-a ntiprit dumnezeiescul Su chip
omenesc. Dup predanie, Sfntul evanghelist Luca a pictat chipul Maicii Domnului. Tot
potrivit predaniei, exist astzi multe icoane pictate de Sfntul evanghelist Luca. Fiind pictor,
el nu a pictat doar primele icoane ale Maicii Domnului, ci si ale Sfintilor Apostoli Petru si
Pavel, probabil si altele, care n-au ajuns pn la noi. De atunci a nceput mestesugul zugrvirii
icoanelor.
Apoi, pentru ctva vreme, mestesugul icoanelor s-a ntrerupt. Crestinismul era crunt
prigonit: orice imagine care amintea de Hristos era distrus si supus batjocoririi. De aceea, n
timpul prigoanelor, mestesugul icoanelor nu s-a dezvoltat. Crestinii se strduiau s exprime
ceea ce doreau s spun prin simboluri. Hristos era reprezentat sub chipul Bunului pstor, ori
sub chipul unor personaje pgne, mitologice. Mai era reprezentat si sub forma vitei de vie, n
amintirea cuvintelor Domnului: ,Eu sunt via cea adev$rat$, voi suntei ml$diele (In. 15, 1,
5). De asemeni, se mai obisnuia ca Hristos s fie reprezentat sub form de peste. De ce sub
form de peste? Pentru c, dac scriem n greceste Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,
Mntuitorul si punem cap la cap initialele cuvintelor, iese cuvntul peste. De aceea,
crestinii reprezentau un peste, amintind astfel cuvintele cunoscute de cei ce credeau n
Mntuitorul. Pgnii au aflat acest lucru, de aceea desenele cu pesti erau si ele urmrite.
Dar cnd, dup victoria mpratului Constantin cel Mare asupra lui Maxentiu,
crestinilor li s-a permis s practice liber crestinismul, acesta a nnoit duhovniceste n mod
grabnic Imperiul roman si a nlocuit pgnismul, iar arta icoanei a tsnit dintr-o dat si a
nceput s se dezvolte cu toat puterea. Deja la primele Sinoade Ecumenice apar indicatii
asupra picturii de icoane, n cntrile bisericesti, folosite adesea n zilele noastre, se aminteste
de icoane.
Ce anume erau, asadar, icoanele? Icoanele erau tocmai unirea acelor simboluri care
nlocuiau icoanele n perioada prigoanei cu pictura. Icoana nu este o simpl imagine, un
portret, n ultimul se reprezint doar aspectul trupesc, pe cnd icoana trebuie s le aminteasc
oamenilor de aspectul duhovnicesc al persoanei reprezentate. Crestinismul este nduhovni-
cirea lumii. Hristos a zidit Biserica Sa ca s nduhovniceasc lumea, s o transfigureze, s o
curteasc de pcate si s-o aduc la starea n care va fi n veacul viitor. Crestinismul a fost
creat pe pmnt, si are temeliile pe pmnt, dar cu pilonii si se ridic pn la cer.
Crestinismul este podul si scara pe care oamenii urc de la Biserica pmnteasc la cea
cereasc. De aceea, simpla reprezentare, amintind de nsusirile aspectului pmntean al
persoanei reprezentate, nu este o icoan. Chiar precizia reprezentrii, n sensul alctuirii fizice
trupesti, nc nu nseamn nimic. Omul poate fi foarte frumos pe dinafar, dar poate, n
acelasi timp, s fie foarte ru. Dimpotriv, poate fi total neaspectuos fizic dar, n acelasi timp,
s fie un model de viat dreapt. Si iat c icoana trebuie s zugrveasc ceea ce vedem cu
ochii, pstrnd trsturile aspectului trupesc - cci sufletul, n lumea aceasta, lucreaz prin
trup - si, n acelasi timp, s arate firea luntric, duhovniceasc. Iar sarcina iconarului este
tocmai aceea de a transmite ct mai deplin trsturile duhovnicesti prin care [sfntul
reprezentat] a dobndit mprtia Cereasc, prin care si-a meritat de la Domnul cununa
nestricciunii. ntruct menirea Bisericii este mntuirea sufletului omenesc. Ceea ce este pe
pmnt, piere; cnd nsotim trupul la groap, sufletul pleac n alt parte. Cnd lumea va pieri,
cnd va arde n foc, atunci va fi cer nou si pmnt nou - asa cum spune Sfntul Apostol Ioan
Teologul, cci el deja a prevzut, cu ochiul su duhovnicesc, acest Nou Ierusalim, pe care l-a
zugrvit att de izbitor n Apocalips. Domnul a venit ca s pregteasc ntreaga lume pentru
aceast renastere moral. Ca s ne pregtim pentru aceast viitoare mprtie trebuie s
111
dezrdcinm din noi semintele pcatului care, deformnd firea haric dintru nceput, au
ptruns n omenire o dat cu cderea strmosilor nostri si trebuie s semnm n noi virtutile
pe care ei le-au pierdut odinioar, la cdere.
Amintindu-ne despre sfinti, despre nevointele lor, icoana nu este o simpl reprezentare
a sfntului, asa cum arta el pe pmnt. Icoana nftiseaz lupta sa luntric duhovniceasc,
nftiseaz felul n care a ajuns s fie socotit nger pmntesc, om ceresc. Exact asa sunt
reprezentrile Maicii Domnului, ale lui Iisus Hristos. Ele trebuie s zugrveasc acea
preanalt sfintenie care era n Ei. Cci Domnul Iisus Hristos este unirea a tot ce e omenesc si
a tot ce e dumnezeiesc, si cnd este zugrvit o icoan a Mntuitorului, ea trebuie zugrvit
astfel nct s simtim c El este un Om, un om adevrat si c, n acelasi timp, El este mai
presus de om, ca s nu ne apropiem de El, asa cum ne apropiem de fiecare trector, de fiecare
cunoscut. Trebuie s simtim c El este Omul apropiat nou si Domnul nostru, Care ne este
milostiv si, n acelasi timp, c este temutul Judector, Care doreste ca noi s-L urmm si vrea
s ne aduc n mprtia Cereasc. De aceea, nu trebuie s ne nclinm nici ntr-o parte, nici
ntr-alta. Nu avem voie nici s zugrvim doar aspectul duhovnicesc al sfntului, neglijnd cu
totul felul cum arta pe cnd tria pe pmnt. Aceasta este tot o extrem. Toti sfintii trebuie
zugrviti astfel nct, pe ct posibil, s le fie transmise trsturile reale: militarii se reprezint
n armurile lor militare, arhiereii, n vesmintele arhieresti. Nu este corect cnd arhiereii
primelor veacuri sunt reprezentati n sacos, stiut fiind c n vremea aceea nu se purta sacos, ci
felon. Dar aceasta nu este o greseal prea mare. Mai bine este s ngduim o greseal n cele
trupesti, dect n cele duhovnicesti, adic s dispretuim latura duhovniceasc.
Este ns cu mult mai ru cnd totul este corect din punct de vedere fizic, trupesc, iar
sfntul arat ca un om obisnuit, de ca si cum ar fi fost fotografiat, de ca si cum n-ar fi fost n
el nimic duhovnicesc. Aceea nu mai este o icoan. Uneori se d mai mult important cerintei
ca icoana s fie frumoas. Dac aceasta nu este n dauna duhovniciei, este bine. Dar dac
frumusetea ne atrage privirea ntr-att, nct uitm de ceea ce este mai important, c trebuie s
ne mntuim sufletul, s ne nltm inima spre cer, atunci frumusetea icoanelor este n dauna
lor. Aceasta nu mai este o icoan, este un tablou. Icoana este acea imagine care ne nalt la
sfntul bineplcut lui Dumnezeu, sau ne ridic la cer, sau ne strneste sentimentul pocintei,
sentimentul umilintei, starea de rugciune, simtmntul c trebuie s ne nchinm n fata
acestei imagini. Valoarea icoanei const n aceea c, atunci cnd ne apropiem de ea, dorim s
ne rugm cu evlavie n fata ei. Dac imaginea din ea ne cheam la aceasta, atunci este vorba
de o icoan.
Iat ctre ce se sileau iconarii nostri, iconarii de demult, care au fost multi si nainte de
ncrestinarea Rusiei si, n fine, iconarii nostri rusi, ncepnd cu Cuviosul Alipie al Pecerski,
care a zugrvit un sir de icoane ale Maicii Domnului, dintre care s-au pstrat cteva pn
astzi. Sunt niste icoane minunate, care continu traditia bizantin si care strnesc smerit
evlavie. Ele nu erau obligatoriu pictate n culori ntunecate; adesea erau si n culori vii, dar
aceste culori atrgeau: doreai s te rogi n fata unei astfel de icoane.
Preasfintitul Petru, vlstar al Galitiei, a ajuns apoi mitropolit al Kievului si al ntregii
Rusii. S-au pstrat icoane pictate de el, care n ultima vreme s-au aflat la catedrala Uspensk (a
Adormirii Maicii Domnului) din Moscova. n Novgorod s-a nscut o ntreag scoal de
iconografie, sub conducerea Preasfintitului Aleksie al Novgorodului, de la care s-a pstrat o
serie ntreag de icoane pictate de el. Rubliov a pictat icoana Sfintei Treimi, care e astzi
cunoscut nu numai n lumea crestin, ci si n cea semi-crestin
70
.
Dar, din pcate, toat aceast traditie ortodox a nceput s fie nclcat din momentul
n care n Rusia a nceput s ptrund influenta occidental. Faptul c Rusia a fcut cunostint
cu Europa Apusean a fost, din unele puncte de vedere, foarte folositor. Multe stiinte tehnice,
multe alte cunostinte folositoare au venit de acolo. Se stie c niciodat crestinismul nu s-a
scrbit s cunoasc lucruri venite din afar. Sfintii Vasile cel Mare, Grigorie Teologul si Ioan

70
Referire sui-generis la civilizatia european secularizat.
112
Gur de Aur au nvtat n scoli pgnesti si multi dintre cei mai buni teologi i cunosteau
personal si ndeaproape pe scriitorii pgni, si nsusi Sfntul Apostol Pavel, chiar n Sfnta
Scriptur citeaz din poetii pgni. Dar nu tot ce era apusean i era de folos Rusiei. Apusul i
aduse, de asemeni, un imens prejudiciu moral. Deoarece rusii, alturi de cunostintele
folositoare, au nceput s accepte ceea ce era strin structurii noastre ortodoxe, credintei
ortodoxe. Rapid, societatea noastr cultivat s-a ndeprtat de viata poporului si de Biserica
Ortodox, n care totul era msurat de rnduiala Bisericii. Apoi icoana a fost atins de
influente strine. Au nceput s ptrund reprezentri n variatiuni apusene, care poate c erau
frumoase din punct de vedere artistic, dar le lipsea cu desvrsire orice sfintenie: frumoase n
sensul frumusetii pmntene, uneori chiar ademenitoare, dar lipsite de duhovnicie. Acestea nu
mai erau icoane. Era o rstlmcire, o nentelegere a icoanei.
Telul Societtii noastre este, n primul rnd, s dezvoltm - n primul rnd la
compatriotii nostri rusi - ntelegerea icoanei autentice, n al doilea rnd, s le sdim dragostea
fat de aceast icoan si dorinta ca bisericile si casele noastre s fie nfrumusetate de icoane
adevrate, iar nu de unele tablouase occidentale, care nu ne spun nimic despre adevr si
sfintenie, ci doar sunt plcute la nftisare. Desigur, exist icoane pictate corect, din punctul
de vedere al executiei. Poti picta foarte corect sub aspect teoretic dar, n acelasi timp, prost din
punct de vedere practic. Asta nu nseamn c, din punctul de vedere al principiilor icoanei,
aceste icoane sunt rele. Si invers, se poate ntmpla ca icoana s fie pictat frumos, dar
ignornd cu desvrsire regulile icoanei. Si una, si alta sunt duntoare. Trebuie s ne
strduim s pictm icoane care s fie bune si ca principiu, si ca metod, si ca executie. Pentru
aceasta s-a nfiintat Societatea noastr, ca s ajute populatia ortodox de aici s-si formeze o
prere corect asupra picturii bisericesti, n sensul realizrii sfintelor icoane, pentru a fi de
folos, astfel, cauzei Bisericii noastre.
Iat de ce ne-am mpotrivit aici anumitor persoane si tentativei lor de a zugrvi
biserici, ntruct ele nu au o bun asezare, nu sunt corect orientate - orict de bine ar merge
locomotiva [dac nu e corect orientat,] tot va deraia de pe sine si se va produce catastrofa.
Tot asa se ntmpl cu cei care, sub aspect tehnic, poate c sunt buni executanti, dar asezarea
lor gresit, conceptiile lor gresite i conduc pe o cale gresit.
Fie ca Domnul s ne ajute ca Societatea noastr s lucreze cu spor, cu folos pentru
Biserica noastr.
26 ianuarie 1965

( #

Domnul a rostit Pilda stpnului care le-a mprtit talanti robilor si, tinnd seam de
nclinatiile fiecruia. Dup ce trecu ctva vreme, el le-a cerut socoteal si i-a rspltit pe cei
care au cstigat la fel de mult ct au primit. Dar pe acela care n-a fcut nimic si a adus doar
talantul pe care-l primise, El l-a pedepsit cu asprime. Acel Stpn este Domnul Dumnezeu,
talantii sunt darurile Sale, iar robii sunt oamenii. Domnul d daruri duhovnicesti, le d si
oamenilor n parte, le d si popoarelor ntregi.
Pn la venirea lui Hristos, cuvintele lui Dumnezeu i-au fost ncredintate lui Israel.
Cnd Israel s-a cltinat n credint, cnd Iudeea a nceput s se prbuseasc, proorocul Baruh,
ucenicul proorocului Ieremia a strigat: Aceasta este cartea poruncilor lui Dumnezeu !i legea
care d$inuie!te n veac; toi cei ce o in vor tr$i, iar cei ce au p$r$sit-o vor pieri, ntoarce-te,
Iacove, !i te apuc$ de ea
71
umbl$ n str$lucirea luminii ei
72
. Nu da altuia m$rirea ta !i cele
de folos ie, celui de alt neam. Fericii suntem, Israele, c$ cele ce i plac lui Dumnezeu ni s-au
ar$tat (Baruh 4, 1-4).

71
n Biblia B.O.R.: !i te teme de ea.
72
n Biblia B.O.R.: umbl$ prin str$lucire n preajma luminii ei.
113
Dar Israel nu a rmas n Legea lui Dumnezeu si, lepdndu-se de Fiul lui Dumnezeu, a
czut de la Dumnezeu. Domnul Si-a ntemeiat Biserica Noului Legmnt, n care au intrat
multe popoare pgne. Dup biruinta crestinismului asupra pgnttii, un deosebit pstrtor
al Ortodoxiei a devenit Bizantul, n care Sinoadele Ecumenice si Sfintii Printi ai Bisericii au
stabilit o expunere precis a dogmelor credintei si nvttura ortodox.
Dup cderea Bizantului, credinta ortodox a fost pstrat cu deosebire de poporul rus,
care la acea vreme o absorbise deja n ntregime. Traiul poporului si legile statului, datina -
toate si aveau ca fundament credinta ortodox sau erau n acord cu ea. Una dintre
ntruchiprile credintei ortodoxe erau bisericile noastre - si ntregul pmnt al Rusiei era
acoperit de biserici.
Templul nsusi este nchipuirea Bisericii Universale nevzute, despre care spunem n
Simbolul Credintei: ntru una singur, Sfnt, Soborniceasc si Apostoleasc Biseric. De
aceea se numesc templele noastre biserici. Cupola care se ridic deasupra bisericii arat
nzuinta spre cer si aminteste de bolta cereasc, sub care rugciunea noastr se nalt spre
Dumnezeu. Ea aminteste cerul nevzut, mprtia de sus a lui Dumnezeu.
Bisericile se mpodobesc cu icoane. Icoanele nu sunt o simpl reprezentare a vreunei
persoane sau eveniment. Icoana este simbolul nevzutului. Dac avem posibilitatea de a vedea
nftisarea lui Hristos si a bineplcutilor Si, icoana trebuie s le nftiseze si chipul luntric:
sfintenia. Adesea, chiar si reprezentrile lumesti nftiseaz o anumit idee. S lum,
bunoar, celebrul monument a lui Petru cel Mare din Petrograd, unde Petru cel Mare este
reprezentat clare, ridicat foarte sus de calul su, ceea ce arat ct de sus a ridicat el Rusia n
anumite privinte. Multe alte monumente nftiseaz o idee sau alta. Dac asa se ntmpl n
arta lumeasc, cu att mai mult trebuie s fie n cea duhovniceasc, unde sunt nftisate cele
de sus, ceresti, duhovnicesti.
Icoana nu este un portret; portretul nftiseaz numai aspectul pmntesc al omului, pe
cnd icoana nftiseaz si starea lui luntric. Si chiar dac am reprezenta doar aspectul
exterior al omului n momente diferite, nftisrile vor fi toate diferite. Preafericitul mitropolit
Anastasie povestea cum, fiind student la Academia Teologic, mpreun cu alti colegi de
vrsta lui a fost la Kronstadt, s asiste la o slujb a dreptului printe Ioan. Pe cnd printele
Ioan termina Sfnta Liturghie, el arta ca nconjurat de o aureol luminoas, asemeni lui
Moise cnd se cobora de pe muntele Sinai. Peste ctva vreme, printele Ioan i-a primit n
chilia sa si arta ca un om obisnuit. Dar nsusi Domnul nostru Iisus Hristos ne-a artat odat
dumnezeiasca Sa slav, pe muntele Tabor, iar n restul timpului prea un om obisnuit si lumea
se mira de unde avea asa o putere si cum de fcea minuni.
Icoana trebuie s nftiseze nu numai viata din afar, ci si pe cea luntric, sfintenia si
apropierea de cele ceresti. n principal, aceasta [viata luntric] este redat de fat si de privire
si, potrivit cu acestea, trebuie pictat si restul icoanei. Tocmai asupra zugrvirii strii duhului,
ascuns sub nvelisul crnii, era ndreptat toat atentia iconarilor nostri ortodocsi. Cu ct
reusea mai bine, cu att mai bun era icoana. Adesea se ntmpla ca, n acelasi timp, s apar
neajunsuri n reprezentarea unor prti ale trupului, nu pentru c iconarii ar fi fcut aceasta
nadins, ci ntruct atingerea telului principal nu le ngduia ntotdeauna s acorde destul
atentie aspectelor secundare. De altfel, chiar dac s-ar face fotografii obisnuite, mai ales
instantanee [ale trupului omenesc], n multe trupul omenesc ar iesi n pozitii nefiresti, pe care
de obicei nu le observm.
Nu se poate picta o icoan reprezentnd doar aspectul din afar al trupului, ci n ea
trebuie s se reflecte nevointele nevzute si trebuie s strluceasc slava cereasc. Aceasta se
poate face n mod desvrsit doar de acela care trieste el nsusi o viat duhovniceasc, care a
nteles bine si se simte apropiat de vietile sfintilor. De aceea, mesterii nostri iconari din
vechime fceau ntotdeauna asa si se pregteau pentru aceasta prin post si rugciune. Multe
icoane pictate n acest fel au primit de la Domnul puterea facerii de minuni.
Desigur c fiecare icoan, dup sfintire, trebuie cinstit si nu avem voie s ne purtm
cu ea dispretuitor si fr respect, motiv pentru care ne vom abtine de la judecarea icoanelor
114
care se afl deja n biserici, dar ntotdeauna trebuie s nzuim la mai bine, iar cel mai
important este s fim atenti nu att la frumusetea vzut a icoanelor, ct la duhovnicia lor. Iar
icoanele care n mod evident nu mplinesc cerintele icoanei ortodoxe nu trebuie asezate n
biserici si, uneori, nici n casele noastre.
Nu toti cei ce stpnesc artele si au aptitudini la desen pot s picteze icoane. Adesea,
starea celui care picteaz icoana si dorinta de a-i sluji lui Dumnezeu au mai mare important
dect miestria cu care este pictat, n Rusia, dup Petru cel Mare, alturi de lucrurile bune
aduse din Apus, a ptruns si o influent nou, strin duhului ortodox, c2 0 TD ( ) Tj/F1rindox, c42 Tc ( ) Tj0 Tc (influen) Tj/Den 1 12 Tf zt8 TD (aduse) Tj 0.2 Tcs6eapTTc vaM5c (c42 Tc ( ) Tj 0 Tc (influen) a0 T ( )jj 0 Tcj 0.72 Tc ( l f BT 0 2 Tcs6eapTTc vaM5c (c42 coana ) vaMec42 Tc ( ) Tj 0 Tc (influen) Tj /Den)8Ge..72 Tc ( l f BT 0 2 Tcs6eapTTc vaM5c 12ms7c (i l4 0 c5.32u Tj 0 Tcr69 (i l4 0 c5.32u Tj 0 luen) Tj /Den) Tj /Den)a ) Tj 0 Tcj 0.72 Tc ( ) Tu 0 uET 1 1 1 rg 69.48eeial22(2 0 TD ( ) Tj TD ( ) Tj /Fe 1 rg 69.48 702.48 456. Tf 3.36 0enTD 0 1 1 1 rg 69.49p ( ) Tj /Fe 1 rg 69.48 702.48 u) Tj /Fe 1 rg 69.48 702.48 4568u8(9( ) Tj /Fe9j /Den) Tj 7n
turi * r1.2 Tc ( )2 Tfia1u ( p) T2(mai)3.36 0 TD (a) Tj0.72 T31f48 ucu 8l Tc ( ) 2 Tf i a1u ( p) Tr s2. 4e 1i t eil469ar4n
Apus, f8a2mf3.36 0en7n aturit ur i cu l f BTf Tc8mf r g 69. 4n mai maiT2(mai) Tj0.4c94 T2(mai) Tj0.4c94 8lTc50.7Dlj0.4c94 aptitudiniteze aptitudinitezeApuntfr5 Tc (Apus,) Tj0.u48 702.48 4568u1.32 Tc ( 8l pTTc vaM5c 12mf3.36 0en.36 0en.36 0en.36 0enl/Den7n0 l TfTc ( l fB43.36 0en.36 0enc ( seb5mc5fTce Tj0.roa0 e6 0eenc ( seb5mc5fTfrg le-j0 Tc pT.96. TfTce 901unp87u3z) Tj Tfaefrg 69sGen.36 0enc ( seb5mc5fTce Tjal93vfgu.T05frg 69.4n) Tj TfTfria,nca.72 Tc ( ) Tjp )) Tj0772 TcTj0.12 1.32 Tc ( 80.772 Tc ( ) Tjp )) Tj( ) o.9fluenf8a2mf T. 0 0 Tfb84 TtjnTfri7n55nfn(mai) Tj0.4c94 fn(219/eeudb,0vlai)3.36 0 TD (a) Tj0.72 T8( Tc pT.96. TfTcee49p ( ) Tj.s aieTc ( )na( ) Tjp ) mar4 anj1g 6eenu 2cj/u a e4en7n0 Tc (Aeu12m6fr8 TDu99cc7n.ied4cvae9mfrg 69.4n) Tj TfT0 lueoTfria 0 Tl4 0c6cvae9d19Tc (Aeu12m6fr8 TDuu3z-ucCnDen7n0 l TfTc ( l fn ) 6), pefrg 69sGen.36 0enc a1Tj TfT0 j0 Tc pT.96. TfTce 901unp87u3z mai f8a2mf T.Dlj0.4c94 17ngu.T05frg 69.4nic 17ngu.T05frg 69.4n
115
n primele dou zile sufletul se bucur de o relativ libertate, poate s viziteze locurile
pe care le-a ndrgit de pe pmnt, iar n cea de-a treia zi se ndreapt spre alte teritorii. Cu
aceast ocazie el trece printr-o multime de duhuri rele, care i bareaz drumul si l nvinuiesc
de felurite pcate, spre care chiar ele l-au ndemnat. Potrivit dezvluirilor, exist douzeci de
asemenea bariere, asa-numitele vmi, si la fiecare omul este tras la rspundere pentru un
anumit pcat; trecnd de o barier, sufletul ajunge la urmtoarea si, abia trecnd cu bine de
toate, el poate s-si continue calea, fr s fie imediat aruncat n gheen. Ct de groaznici sunt
acei demoni si vmile lor ne arat faptul c nssi Preasfnta Nsctoare, dinainte vestit de
Arhanghelul Gavriil de apropiatul ei sfrsit, S-a rugat Fiului ei s o izbveasc de acei
demoni; mplinindu-i rugmintea, nsusi Domnul Iisus Hristos S-a artat din cer ca s
primeasc sufletul Preacuratei Sale Maici si s-l ridice la cer.
A treia zi este, de obicei, nfricostoare pentru sufletul celui adormit, si atunci cu
deosebire are nevoie de rugciune. Trecnd vmile cu bine si nchinndu-se lui Dumnezeu,
timp de nc treizeci si sapte de zile sufletul viziteaz lcasurile ceresti si prpstiile iadului,
nestiind nc unde se va afla si abia n a patruzecea zi i se hotrste locul, pn la nvierea
mortilor.
Unele suflete se afl n starea de pregustare a bucuriei si a fericirii vesnice, iar altele n
groaza vesnicelor chinuri, care vor ncepe pe de-a-ntregul dup nfricosata Judecat. Pn
atunci mai sunt nc posibile schimbri n starea sufletelor, mai ales prin aducerea pentru ele a
Jertfei celei fr de snge (adic prin pomenirea lor la Sfnta Liturghie), de asemeni si prin
alte rugciuni.
Ct este de important n acest timp pomenirea la Sfnta Liturghie ne arat urmtoarea
ntmplare, nainte de descoperirea moastelor Sfntului Teodosie al Cenigovului (n 1896),
preotul care svrsea renvelirea moastelor, fiind foarte ostenit, atipi asezat lng moaste si l
vzu n fata sa pe sfntul, care i zise: ti multumesc c te-ai ostenit pentru mine. Te mai rog
ca, atunci cnd vei svrsi Sfnta Liturghie, s-i pomenesti pe printii mei, si le rosti numele
(preotul Nichita si Maria). Cum de tu, Preasfintite, ceri rugciuni de la mine, cnd tu nsuti
stai n fata Tronului ceresc si le mprti oamenilor milostivirile lui Dumnezeu?, l ntreb
preotul. Da, este adevrat - rspunse Sfntul Teodosie - dar pomenirea la Sfnta Liturghie
este mai puternic dect rugciunile mele.
De aceea, pentru cei adormiti sunt de folos si parastasele, si rugciunile pentru
adormiti fcute acas, si faptele bune fcute n numele lor ca, de exemplu, milostenia, jertfele
pentru biseric, dar cele mai folositoare sunt pentru ei pomenirile la dumnezeiasca Liturghie.
Au existat multe artri ale mortilor si alte ntmplri care arat ct de binefctoare este
pomenirea celor adormiti. Multi adormiti n pocint, dar care nu au apucat s-si manifeste
cinta n viat, s-au eliberat astfel de chinuri si au primit mpcarea. n biseric se nalt
ntotdeauna rugciuni pentru mpcarea sufletelor celor adormiti, si chiar n ziua Pogorrii
Sfntului Duh, cnd ne rugm n genunchi la vecernie, exist o rugciune special pentru cei
tinuti n iad.
Asadar, fiecare dintre noi, dorind s-si arate dragostea fat de cei adormiti si s le
ofere un real ajutor, poate face cel mai bine acest lucru rugndu-se pentru ei si, cu deosebire,
prin pomenirea lor la Sfnta Liturghie, cnd prticelele scoase pentru vii si pentru morti se
cufund n Sngele Domnului, cu cuvintele: Ridic, Doamne, pcatele celor pomeniti aici, cu
cinstitul Tu Snge si prin rugciunile sfintilor Ti. Nimic mai bun si nimic mai mult nu
putem face pentru cei adormiti dect s ne rugm pentru ei, dndu-i s fie pomeniti la
Liturghie. Ei au nevoie ntotdeauna de aceasta, dar cu deosebire n cele patruzeci de zile n
care sufletul celui adormit parcurge drumul spre vesnicele lcasuri. Atunci trupul nu simte
nimic, nu-i vede pe apropiatii care s-au adunat pentru el, nu simte mirosul florilor, n-aude
cuvntrile de ngropare. Ci sufletul simte rugciunile nltate pentru el si le este recunosctor
celor care se roag, simtindu-se duhovniceste apropiat de acestia.
Rude si apropiati ai celor adormiti! Faceti pentru ei ceea ce ei au nevoie si ce este n
puterile voastre. Cheltuiti bani nu pentru nfrumusetarea exterioar a sicriului si a
116
mormntului, ci pentru a-i ajuta pe oamenii nevoiasi n numele apropiatilor adormiti, cheltuiti
pentru bisericile unde se nalt rugciuni pentru ei. Milostiviti-v de cel adormit, ngrijiti-v
de sufletul lui! Pe toti ne asteapt aceast cale; ct vom dori atunci s fim pomeniti n
rugciune! S fim si noi nsine milostivi fat de cei adormiti.
Imediat cum rposeaz cineva, chemati imediat preotul sau dati-i de veste, ca s-i
citeasc Canonul pentru iesirea sufletului, care se cuvine a fi citit deasupra capului fiecrui
dreptcredincios, imediat dup sfrsitul su. Strduiti-v ca, dac se poate, slujba parastasului
s aib loc n biseric si ca, pn la parastas, la capul repausatului s se citeasc Psaltirea.
Slujba parastasului poate s aib loc si fr mult ceremonial, dar e obligatoriu s fie fcut n
ntregime, fr prescurtri; nu v gnditi atunci la voi nsiv si la comodittile dumneavoastr,
ci la cel adormit, de care v luati rmas bun pentru vecie. Dac n biseric se afl mai multi
rposati, nu refuzati ca slujba s fie fcut pentru toti deodat. Este mai bine ca slujba
parastasului s fie fcut pentru doi sau mai multi adormiti deodat - cu att mai fierbinte va fi
rugciunea celor adunati pentru ei - dect s li se fac slujb separat si preotii, neavnd
destul timp si putere, s scurteze slujba, cnd fiecare cuvnt al rugciunii pentru adormit este
ca o pictur de ap pentru cel nsetat.
ngrijiti-v neaprat si imediat de srindar, adic de pomenirea zilnic la Liturghie,
timp de patruzeci de zile. De obicei, n bisericile n care se slujeste n fiecare zi, adormitii
crora li s-a fcut parastas acolo sunt pomeniti timp de patruzeci de zile si mai mult. Dac
ns slujba parastasului se face ntr-o biseric fr slujire zilnic, apropiatii celui adormit
trebuie s se ngrijeasc singuri de srindar si s l dea undeva unde se slujeste zilnic. Este
bine, de asemeni, s fie trimise pomelnice spre pomenire la mnstiri si la Ierusalim, unde se
face rugciune nentrerupt la locurile sfinte. Dar srindarul trebuie nceput imediat dup
sfrsitul omului, cnd sufletul are nevoie cu deosebire de ajutor prin rugciune si, de aceea,
pomenirea trebuie nceput n locul cel mai apropiat n care se svrseste slujire zilnic.
S ne ngrijim de cei ce pleac naintea noastr spre lumea cealalt, s facem pentru ei
tot ce putem, tinnd minte c Fericiti cei milostivi, c aceia vor fi miluiti (Matei 5, 7).
% ( #

Vedem adesea strduinta rudelor celui mort de a face o nmormntare ct mai luxoas
si de a ridica un mormnt ct mai bogat. Mai multi bani se cheltuiesc uneori pentru
monumente fastuoase. Multi bani cheltuiesc rudele si cunoscutii pentru coroane si flori si, pe
deasupra, florile trebuie scoase din sicriu nainte de nchiderea lui, pentru ca acestea s nu
grbeasc descompunerea trupului. Altii doresc prin anunturi n pres s-si exprime cinstirea
fat de cel adormit si comptimirea fat de rudele lui, cu toate c nsusi acest mod de
manifestare a sentimentelor arat superficialitatea lor, adesea chiar falsitatea lor, ntruct cel
aflat cu adevrat n suferint nu-si va expune durerea n ochii celorlalti, iar exprimarea
condoleantelor se poate face mult mai clduros, n mod personal.
Dar orice am face din toate acestea, mortul nu va avea nici un folos. Trupului celui
mort i este indiferent dac este asezat ntr-un sicriu srac sau bogat, ntr-un (mormnt luxos
sau umil. El nu simte mirosul florilor aduse, nu are nevoie de exprimarea prefcut a durerii.
Trupul este dat putrezirii, sufletul trieste, dar nu mai simte senzatiile pe care le primea mai
nainte prin organele de simt trupesti. El ncepe o alt viat si alte lucruri trebuie s-i dm
acum.
Trebuie s-i facem acum celui adormit ceea ce i este de folos, dac l iubim cu
adevrat si dorim s-i aducem darurile noastre. Ce anume i va face bucurie sufletului celui
mort? n primul rnd, rugciunile sincere pentru el, att rugciunile individuale, fcute n
cas, ct si, mai ales, rugciunile de la biseric, unite cu Jertfa cea fr de snge, adic
pomenirea la Sfnta Liturghie.
117
Multe artri ale mortilor si alte vedenii ntresc convingerea despre marele folos pe
care l primesc cei adormiti de la rugciunile fcute pentru ei si din aducerea pentru ei a Jertfei
fr de snge. Un alt lucru care le aduce mare bucurie sufletelor celor adormiti este milostenia
fcut pentru ei. A hrni un flmnd n numele celui rposat, a ajuta un nevoias, este ca si
cum am face acelasi lucru pentru cel rposat.
Cuvioasa Atanasia ( 12 aprilie) a lsat prin testament nainte de moarte ca, ntru
pomenirea ei, s fie hrniti cersetorii vreme de patruzeci de zile, ns surorile din mnstire,
din neglijent, mplinir testamentul doar timp de nou zile. Atunci sfnta le apru nsotit de
doi ngeri si le spuse: De ce ati uitat de porunca mea? S stiti c milostenia si rugciunile
preotilor aduse pentru suflet timp de patruzeci de zile l milostivesc pe Dumnezeu: dac
sufletele rposatilor au fost pctoase, Domnul le d iertare de pcate; iar dac au fost drepte,
atunci cei ce se roag pentru ele vor fi rspltiti cu binefaceri.
Mai ales n zilele noastre, grele pentru toat lumea, este o nebunie s cheltuim banii
pentru obiecte si gesturi nefolositoare cnd, folosindu-le pentru cei lipsiti, putem face dou
fapte bune n acelasi timp: si pentru cel adormit, si pentru cei care primesc ajutorul.
Nu demult, la mplinirea unui an de la sfrsitul monahiei Marina, potrivit
testamentului ei, din jertfele strnse de la voluntari, n grdina bisericii arhieresti a fost
organizat o mas pentru nevoiasi. La anuntul acestei mese au sosit njur de 150 de oameni,
care au fost cu totii sturati. O fapt mare s-a fcut n felul acesta!
Iar dac nu vom oferi un ajutor att de mare, ci vom stura doar ctiva flmnzi, sau
numai pe unul singur, este, oare, putin lucru? Si nu e greu de fcut, depunnd o sum oarecare
pentru pomenire, la Comitetul de ajutorare a sracilor de la biserica arhiereasc, la Casa de
ajutor sau la Cantina social.
O dat cu rugciunea pentru rposat, va fi dat si hran sracilor. Ei se vor stura
trupeste, iar cel adormit se va stura duhovniceste.

S$pt$mna a 7-a dup$ Pa!ti, Shanghai, 1941

118

)+
)

Amintim sfintitilor preoti c la dumnezeiasca Liturghie se svrseste numai pomenirea
celor care au apartinut Bisericii Ortodoxe, ntruct acest fel de pomenire l face pe cel pomenit
s fie prtas la sfnta slujb, la care pot participa numai crestinii ortodocsi. De asemeni, nu
pot fi pomeniti sinucigasii care au svrsit aceast fapt n mod constient, deoarece s-au
lepdat de bunvoie de Biseric.
Trebuie, de asemeni, s mai spunem despre slujbele de parastas, panihide si altele c
sunt prevzute pentru a fi svrsite pentru cei dreptcredinciosi, ceea ce reiese din nsesi
denumirile lor. Ca o exceptie n privinta persoanelor care [nefiind ortodoxe] au artat n
timpul vietii o nclinatie fat de credinta si Biserica ortodox si au participat, dup puterea lor,
la viata ei: se poate face o rugciune pentru sufletul celui adormit, care const din cntarea sau
citirea Catismei a 17-a (Psalmul 118), cu adugarea unei scurte ectenii pentru mpcarea
sufletului celui adormit si Vesnic pomenire.
Iar n rugciunile lor particulare, crestinii ortodocsi pot s se roage lui Dumnezeu
pentru toti, ndjduind n mila lui Dumnezeu.

Edictul nr. 39, 23 septembrie 1951

(

Trind [noi] mprstiati n tri unde n vechime s-au ostenit si s-au proslvit, prin
suferintele lor sau prin alte nevointe, sfinti bineplcuti lui Dumnezeu, cinstiti din vechime de
Biserica Ortodox a lui Hristos, se cade ca si noi s-i cinstim cum se cuvine si s alergm la
ajutorul lor, fr a ne rci, n acelasi timp, nici fat de sfintii cuviosi ai lui Dumnezeu la care
alergam si nainte n rugciune.
n diferite locuri ale vechii Galii - Franta de astzi - si n alte tri ale Europei
Occidentale s-au pstrat pn astzi sfintele oseminte ale mucenicilor primelor veacuri si ale
urmtoarelor, care au fost mrturisitori ai credintei ortodoxe. i chemm pe printii slujitori ai
Bisericii s-i pomeneasc la dumnezeiestile slujbe - la litie si la alte rugciuni - pe cuviosii lui
Dumnezeu, care sunt ocrotitorii locului sau ai trii unde se desfsoar slujba, ca si pe cei
cinstiti cu deosebire, de asemeni si la otpust.
n particular, pe teritoriul Parisului se cuvine s fie pomeniti: Sfintitul Mucenic
Dionisie, Cuvioasa Genoveva, de asemeni, Cuviosul Clodoald; la Lyon: Sfintitul Mucenic
Irineu; la Marsilia: Mucenicul Victor si Cuviosul Casian; n zona Toulouse: Preasfmtitul
Mucenic Saturnin, episcopul din Toulouse; la Tours: Sfintitul Martin.
n caz de neclaritti si nelmuriri, adresati-v nou, pentru lmuriri si indicatii. Si
chemati turma de credinciosi s-i cinsteasc pe acesti bineplcuti ai lui Dumnezeu.

Edictul nr. 223, 23 aprilie 1953

119

%

De te voi uita, Ierusalime, uitat$ s$ fie dreapta Mea! - a strigat prooroceste Regele
David, nc n zilele de prosperitate ale Sionului (Ps. 136, 5). Cu amrciune cntau iudeii
acest psalm n timpul robiei babiloniene.
A iubit Ierusalimul Domnul Iisus Hristos, vrsnd lacrimi pentru nenorocirile ce aveau
s se abat asupra lui. Sfnt pentru iudeii Vechiului Testament, Ierusalimul a devenit si mai
sfnt pentru crestini, sfintindu-se prin tlpile, iar apoi prin sngele dumnezeiescului nostru
Mntuitor, Iisus Hristos.
Imediat ce au ncetat prigoanele mpotriva crestinilor, spre Ierusalim pornir pelerini
din toate trile n care era slvit numele lui Hristos, ncepnd cu mprteasa Elena, afltoare a
Crucii Domnului si ziditoare a unui sir de mrete biserici pe sfintele locuri ale drumului
pmntesc al lui Hristos. Acele locuri s-au umplut, de asemeni, si de mnstiri n care ascetii
si cutau si artau si altora calea mntuirii.
nrobirea acelor tri de popoare orientale de alt credint nu a micsorat cinstirea
Sfntului Pmnt de ctre crestini. Popoarele occidentale au ntreprins campanii pentru
eliberarea lor, ns nu si-au atins scopul.
O dat cu ncrestinarea Rusiei, chiar de la nceputul crestinismului n Rusia, pornir
alti pelerini. Biserica Rus, chiar de la nceputurile ei, s-a aflat n strnse legturi cu Sfntul
Pmnt. Tot ce venea sau era adus de acolo era sfnt n ochii rusilor. Iar dorinta cea mai mare
a oamenilor blagocestivi era s viziteze Sfntul Pmnt. Persoanele particulare au reusit s
fac aceasta, chiar si n perioada cnd acest lucru implica dificultti din cale-afar de grele; iar
n secolul trecut, fluvii ntregi de pelerini se curgeau ntr-acolo, aproape nentrerupt.
Pentru nlesnirea pelerinajului a fost creat Misiunea Duhovniceasc Rus la Ierusalim
si Societatea Palestinei, care au achizitionat un sir de terenuri n locurile sfinte, pe care au fost
ridicate lcasuri rusesti. Pe de o parte, aceste lcasuri le ddeau posibilitatea rusilor ajunsi
acolo s aib un adpost n timpul vizitrii si nchinrii la locurile sfinte, iar doritorilor, chiar
s rmn acolo pn la sfrsitul vietii. Pe de alt parte, gratie mijloacelor materiale ce se
scurgeau din Rusia, aceste lcasuri aveau posibilitatea s desfsoare o larg activitate
educational n rndul populatiei locale si s acorde, n acest fel, un sprijin substantial
Patriarhiei locale a Ierusalimului.
Toate acestea s-au schimbat o dat cu nceperea vremurilor amare pentru Rusia. O
dat cu nceputul Primului rzboi mondial, fluxul de pelerini si de mijloace pentru sustinerea
activittii sfintelor noastre lcasuri a fost ntrerupt. Iar o dat cu sfrsitul rzboiului, dup
prbusirea statului rus, starea lor s-a nruttit si mai mult.
Dup Al doilea rzboi mondial si mprtirea Palestinei ntre Regatul Iordaniei si nou-
nfiintatul stat Israel, au aprut noi necazuri si primejdii.
Lcasurile care apartineau acum Israelului au fost lipsite de o parte din averea lor si
transferate sub administratia Patriarhiei Moscovei.
Lcasurile din Regatul Iordaniei au rmas n alctuirea Bisericii Ruse din exil, n
pofida ncercrilor Patriarhiei Moscovei de a le supune; aceste lcasuri si alte institutii
ortodoxe ruse din Iordania au refuzat s se supun Patriarhului Moscovei, pe motivul legturii
lui cu puterea sovietic. Aceasta din urm ncearc s-si supun si s-si lrgeasc influenta
asupra tuturor popoarelor, prin orice mijloace
73
. De aceea, lund n considerare importanta de

73
Referitor la atitudinea Fericitului arhiepiscop Ioan fat de Patriarhia Moscovei si problema desprtirii
administrative a celor dou Biserici Ruse Ortodoxe, trebuie s dm un citat din articolul Preasfintitului episcop
Vasili (Rodzeanko), Cuvnt despre vl$dica Ioan: [,..] I-am spus sincer si deschis vldici Ioan c nu m$ las$
con!tiina s arunc cu piatra, asa cum fceau multi din exil, n Biserica Ortodox Rus, n Patriarhul ei si n
ierarhi. Si stiti ce mi-a rspuns ? Mi-a spus: Eu n fiecare zi, la proscomidie, l pomenesc pe Patriarhul Aleksei.
Este patriarh. Si rugciunea noastr totusi rmne, n virtutea circumstantelor, noi am ajuns desprtiti, dar
120
odinioar a Rusiei dreptmritoare si slava ei printre popoarele ortodoxe, statul sovietic,
dusman al Bisericii si al religiei, se erijeaz n ocrotitor al sfintelor lcasuri din Orientul
Apropiat si se strduieste s extind prin orice mijloace influenta Patriarhului Moscovei, aflat
n minile puterii sovietice, asupra Orientului Apropiat.
Dac n-ar fi existat reactii la aceast actiune, ea ar fi putut avea un mare succes, si
locurile cu nume dragi ntregii lumi crestine ar fi devenit centre de propagand anticrestin,
ns, aceast intentie si actiune se lovir de mpotrivirea neclintit a sracelor si cu adevrat
sfintelor lcasuri si a institutiilor ortodoxe rusesti de pe cuprinsul Sfntului Pmnt.
Cunoscnd supunerea conducerii bisericesti a Moscovei fat de puterea sovietic,
stiind c Patriarhul Moscovei nu este un slujitor liber al lui Dumnezeu si al Bisericii Sale, ci
un prizonier al stpnirii atee si vrjmase lui Dumnezeu, aceste sfinte lcasuri si institutii
refuzar s-l recunoasc si rmaser sub ascultarea prtii libere a Bisericii Ruse - a Sinodului
Arhieresc al Bisericii Ruse din exil, cu toate c, dac s-ar fi supus, ar fi avut mai multe
avantaje materiale.
Lcasurile rusesti de pe cuprinsul Sfntului Pmnt sunt ntruchiparea curatei
constiinte crestine n Orientul Apropiat. Prezenta lor si mrturisirea lor de credint fereste
popoarele ortodoxe de acolo s-si deschid inimile influentei puterii bisericesti aflate sub
controlul vrjmasului Bisericii si al lui Dumnezeu. Nevointa curajoasei mrturisiri a
adevrului de ctre aceste sfinte lcasuri ne strneste simtminte de smerit evlavie si este
vrednic s ne nclinm umili n fata ei.
Este firesc si trebuie ca rusii din strintate s recunoasc drept datorie a lor sustinerea
moral si material a acestei mrete nevointe a monahilor si monahiilor vrstnice, care rabd
lipsuri n toate, dar rmn neclintiti cu duhul.
Pentru organizarea acestei actiuni, Sinodul Arhieresc a instituit un Comitet al
Palestinei, aflat sub presedintia mea. Purceznd la deschiderea de reprezentante ale
Comitetului pe ntreg teritoriul diasporei ruse, i chem pe toti ortodocsii s conlucreze cu el,
iar lucrarea de ajutorare a lcasurilor si a institutiilor ortodoxe de pe cuprinsul Sfntului
Pmnt s o recunoasc drept datorie sacr a lor, a Bisericii si a Sfintei Rusii, care cu atta
deschidere a inimii si evlavie cinstea Ierusalimul.
De te voi uita, Ierusalime, uitat$ s$ fie dreapta Mea!

% ( # %

Avnd ca tel principal renasterea sufleteasc a oamenilor si cluzirea lor spre vesnica
mprtie a lui Dumnezeu, cei ce au primit darul preotiei nu trebuie s se distrag de la
lucrarea apostolic si s piard timpul cu treburi lumesti. Ceea ce preotul le d oamenilor nu
le mai poate da nimeni altcineva si nimic nu se poate compara cu acel vesnic bine spre care el
i cluzeste pe oameni. De aceea, un preot nu ndrzneste s se distrag de la ndatoririle sale
directe, chiar s se ocupe cu treburi lumesti folositoare, tinnd minte c el este paznicul
sufletelor oamenilor si c va da rspuns la nfricosata Judecat a lui Dumnezeu pentru fiecare
oaie cuvnttoare pierit din nepsarea sa.
Pild pentru aceasta ne-au dat apostolii care, n timpul certurilor aprute n mijlocul
ucenicilor lor, cu privire la mprtirea de ajutoare, au zis: Nu este drept ca noi, l$snd
deoparte cuvntul lui Dumnezeu, s$ slujim la mese (Fapte 6, 2). Canoanele Bisericii interzic
cu asprime clerului s se ocupe cu grijile lumesti si s-si ia asupra rspunderi obstesti, ns
aceasta nu nseamn c slujitorii Bisericii se pot abstrage cu desvrsire de la toate treburile
lumesti.

liturgic suntem una. Biserica Rus, ca si ntreaga Biseric Ortodox, este unit euharistie, si noi suntem cu ea si
n ea [...].
121
Oamenii sunt alctuiti din suflet si trup si este imposibil ca, ngrijindu-te de suflet, s
uiti cu totul de cerintele trupului. Domnul ne-a dat porunc s ne artm dragostea fat de
aproapele prin fapte de milostenie, despre care ne va ntreba la nfricosata Judecat. Multi
sfintiti arhierei si cuviosi au participat activ la evenimentele petrecute n vremea lor, uneori
chiar au crmuit mprtii. Dar aceasta se ntmpla doar cnd situatia o cerea n mod imperios.
Cnd trebuie salvati oameni din catastrofe, cnd este inevitabil participarea preotului ca s-i
aduc pe calea cea dreapt, atunci preotul nu are voie s stea cu minile n sn. El nu numai c
poate, dar este dator s le vin n ajutor. Aceasta se refer att la problemele particulare, ct si
la cele obstesti. A nsufleti oamenii spre binefaceri si, dac e nevoie, a se aseza n fruntea
organizatiilor de binefacere, a directiona desfsurarea lucrurilor n acord cu duhul nvtturii
lui Hristos sunt datorii ale preotului. Dar, n toate aceste conditii, el trebuie s rmn
ntotdeauna slujitor al Bisericii si pstor.
Este de nengduit intrarea n vreun partid si aderarea la o disciplin de partid. De
asemeni, este nepotrivit pentru un preot adncirea n latura strict lumeasc a problemelor
obstesti. Tot ceea ce pot face mirenii trebuie lsat n sarcina lor, iar preotul trebuie s se
strduiasc a se concentra pe probleme duhovnicesti, care sunt n misiunea sa.
Preotia este lumina lumii si participarea ei la viata social trebuie s constea n
luminarea drumului vietii personale, a vietii sociale si a celei de stat. Datoria unui slujitor al
Bisericii este s indice principiile morale pe care trebuie s se ntemeieze viata societtii si s-
i nsufleteasc activitatea, sturnd-o cu duhul nvtturii lui Hristos.
Fr a se afunda singur n htisul desertciunii lumesti, pstorul trebuie s pluteasc
deasupra turmei sale si, supraveghind-o cu agerime, s se coboare, cnd este nevoie, s-i
sustin pe cei slabi cu duhul sau cu trupul, s curme rul si s-l dea n vileag, s nsufleteasc
spre fapte bune si spre nevointe, s ntreasc n facerea binelui.
Cel mai nalt si mai important dar fcut societtii de un slujitor al Bisericii este
chemarea asupra ei si aducerea binecuvntrii lui Dumnezeu si a harului - pentru care preotul
trebuie s fie deosebit de srguitor n rugciune si, tinnd minte c este, n primul rnd, un
slujitor al lui Dumnezeu, s fie pild$ credincio!ilor cu cuvntul, cu purtarea, cu dragostea,
cu duhul, cu credina, cu cur$ia (I Tim. 4, 12), cu rugciunea, conducndu-i prin exemplul
si povtuirea sa spre mprtia lui Dumnezeu.
% # %

Pentru o participare mai activ si mai eficient a credinciosilor la sfintele slujbe,
printii parohi si toti slujitorii Bisericii sunt chemati s-i atrag pe mireni ntr-un numr ct
mai mare, dup putint, la citirea si cntarea n stran, chiar pe copii si pe tineri, si la a ajuta la
desfsurarea sfintelor slujbe. Odat cu aceasta, dispunem a se introduce, dup posibilitti,
cntarea unor prti ale sfintei slujbe, sau chiar a ntregii slujbe de ctre toti credinciosii,
urmnd n aceasta exemplul Bisericii primare. Nendoielnic, n toate duminicile si srbtorile
trebuie s se cnte de ctre toat lumea: la Liturghie, Crezul si Tatl nostru, iar la
miezonoptic, cnd este rnduit, nvierea lui Hristos vznd. Pentru mplinirea acestora,
este bine ca o parte din cntreti s stea atunci n mijlocul bisericii, iar diaconul sau
conductorul corului s dirijeze cntarea.

Edictul nr. 70, 8 noiembrie 1951

122
( (

n situatia n care autorittile i cer s dea informatii n calitate de martor, slujitorul
Bisericii trebuie s se ghideze dup urmtoarele:
Dac i se cere s dea mrturie despre un eveniment la care a asistat ntmpltor, n
calitate de martor ocular sau de care are cunostint n acelasi fel ca si alti oameni, preotul
poate si este dator s dea mrturie.
Dac ns autorittile i cer s dea mrturie despre ceva care i este cunoscut n virtutea
pozitiei sau activittii sale pastorale, n astfel de probleme preotul nu are voie s dea mrturie,
ntruct oricine poate veni la el ca la un printe duhovnicesc si nu trebuie s se team c ceva
din cele spuse ar ajunge la cunostinta altor persoane.
n caz c autorittile au nevoie de lmuriri n privinta vreunui eveniment din viata
public sau bisericeasc si i cer preotului s dea informatii despre acesta, preotul trebuie s
declare c nu este mputernicit pentru aceasta si s le sugereze s se adreseze conducerii
bisericesti, care va oferi ntotdeauna lmuririle necesare.

Edictul nr. 424, din 29 decembrie 1954

#

Li se aminteste printilor slujitori ai Bisericii, spre respectare neabtut si ntocmai, c
prin canoanele bisericesti este oprit pomenirea sinucigasilor la dumnezeiasca Liturghie, ca si
svrsirea slujbelor de parastas si a panihidelor pentru ei.
Dac persoana respectiv a fost mai nainte internat la un spital de boli mintale sau n
alte situatii iesite din comun, cazul trebuie prezentat spre cercetare arhiereului si, fr
ngduinta lui, a nu se cuteza s se svrseasc ierurgia din proprie initiativ.

Edictul nr. 489, din 8 octombrie 1955
#

ntruct la botez nasii sunt garantii c cel botezat va rmne n credinta ortodox si c
si va asuma obligatia de a respecta nasii de botez ca atare, ar fi lipsit de sens ngduirea ca
nas a unei persoane de alt credint. Doar o persoan ortodox poate fi nas. nscrierea ca nasi
a unor persoane neortodoxe este lipsit de valabilitate, iar cel ce a ingduit aceasta va fi tras la
rspundere.

Edictul nr. 490, din 8 octombrie 1955

#

Amintim si clarificm clerului si pstoritilor c scoaterea sfesnicului n mijlocul
bisericii n Ajunul praznicelor Nasterii lui Hristos si al Botezului Domnului, dup vecernie,
care este, de obicei, unit cu Liturghia Sfntului Vasile cel Mare, semnific venirea pe
pmnt si slsluirea printre oameni a Luminii celei Adevrate, a Soarelui Drepttii, cel vestit
de stea, a Crui Lumin a luminat oamenii (vezi troparul Nasterii Domnaului si condacul
Sfintei Cruci). n acest sens, nssi sfesnicul, nchipuind tainic aceast Lumin Nevzut,
ascuns sub trupul Dumnezeului-Om, este un fel de icoan si nu este nevoie s l asezm
123
atunci n fata altei icoane, ci trebuie s-l asezm n mijlocul bisericii si, n fata lui, s-L slvim
pe Hristos.

24 decembrie 1951
%

Aducem la cunostinta clerului si pstoritilor c nmormntarea lui Hristos este
pomenit la vecernie, fapt pentru care vecernia din Vinerea Mare se svrseste n mijlocul
zilei, cnd, dup moartea pe Cruce a lui Hristos, trupul Lui a fost cobort de pe Cruce si
nmormntat de Iosif si de Nicodim, ceea ce este nchipuit prin scoaterea sfntului epitaf la
sfrsitul vecerniei.
Canonul care se citeste apoi la pavecernit nchipuie durerea si plngerea Maicii
Domnului lng mormnt.
La utrenia din Smbta Mare se cnt sederea lui Hristos cu trupul n mormnt si
coborrea Lui cu sufletul la iad, care a zdruncinat temeliile iadului si a slobozit sufletele
chinuite, aflate n asteptarea lui Hristos. Durerea pentru moartea Mntuitorului se uneste, deja,
cu bucuria triumftoare a nimicirii iadului de ctre Hristos si a pregustrii biruintei asupra
mortii. Procesiunea (prohodul) de la sfrsitul utreniei, dup slavoslovia mare, nchipuie
tocmai coborrea biruitoare n iad si aducerea sufletelor eliberate n mprtia Cereasc, unde
Hristos nu a ncetat s sad pe tronul Su, mpreun cu Tatl si cu Duhul; fapt pentru care,
dup nconjurarea bisericii cu sfntul epitaf, acesta este adus la usile mprtesti, cu strigarea:
ntelepciune, drepti! si prohodul se ncheie.
Avnd doar o oarecare asemnare exterioar cu o nmormntare, acest nconjur cu
sfntul epitaf, ca si toat rnduiala utreniei din Smbta Mare nu este, de fapt, deloc asa ceva.
Vecernia Smbetei Mari, unit cu Liturghia, este o adncire plin de evlavie n taina izbvirii
de pcat a neamului omenesc, svrsit de Hristos, si o pregtire pentru proslvirea nvierii
din morti a lui Hristos, nviat la nceputul zilei urmtoare. Asemuindu-se mironositelor, care
asteptau zorii primei zile de dup smbt pentru a unge trupul lui Hristos, crestinii sunt
chemati s lepede grijile lumesti si s se pregteasc duhovniceste ca, n loc de mir, cntare
s-i aduc Stpnului, Care urmeaz s Se scoale din mormnt.
O dat cu miezonoptica, suferinta se sfrseste, cntarea deasupra mormntului lui
Hristos se ncheie, cci dup miezul noptii, n zorii primei zile, ngerul a adus deja vestea
nvierii lui Hristos.
Nu se cunoaste cu precizie ora nvierii lui Hristos, evanghelistii descriu doar repetatele
sosiri ale mironositelor la mormntul Domnului. Se cunoaste cu precizie doar c ea s-a
petrecut n miez de noapte, nainte de zorii primei zile, asa cum reiese din confruntarea
relatrilor evanghelice si cum a preluat si a pstrat de la nceput Sfnta Biseric, fapt despre
care mrturisesc Sfintii Printi ai primelor veacuri.
De aceea, bucuria universal a nvierii lui Hristos ncepe o dat cu Utrenia Luminat,
care n diferite Biserici locale ncepe la ore diferite, dar nicicum nainte de miezul noptii.
Miezul noptii, fiind nceputul urmtoarei zile, desparte, n Noaptea Luminat, bucuria de
durere si pune nceput zilei luminoase si mntuitoare, n care lumina nvierii lumineaz
inimile si sufletele tuturor credinciosilor si, de aceea, utrenia svrsit la miezul noptii sau n
zori este oglindirea nvierii lui Hristos, iar dumnezeiasca Liturghie a acelei mrete zile ne
uneste n modul cel mai strns cu Hristosul nviat din morti.

21 martie 1958
124

% %# #
Am gustat Mielul lui Dumnezeu n sfnta si luminoasa noapte a nvierii. Pentru
aceasta ne rugm, nc de cnd ncepem s ne pregtim pentru post si apoi, n repetate rnduri,
n decursul Marelui Post: ca Domnul s ne nvredniceasc s ne mprtsim n noaptea
Sfintelor Pasti. Atunci harul lui Dumnezeu lucreaz cu deosebire asupra sufletelor oamenilor.
Atunci ne mprtsim de Hristosul Cel nviat, ne facem prtasi nvierii Sale. Desigur c
trebuie, n prealabil, s postim si, dup ce ne-am mai mprtsit deja n timpul Marelui Post,
s ne mprtsim iarsi cu Sfintele Taine, nainte de Liturghia pascal nu este vreme s ne
spovedim cu de-amnuntul, acest lucru trebuie fcut nainte.
Iar n Noaptea Luminat, primind dezlegare general, s ne apropiem de Mielul
Dumnezeiesc - nceptura nvierii noastre, Fie ca nimeni s nu ias din biseric nainte de
vreme, grbit s guste din carnea animalelor, n loc de a gusta Preacuratul Trup si Snge al lui
Hristos.

( % %
Amintim clerului si pstoritilor c, nc din vremea Vechiului Testament, prin porunca
lui Dumnezeu au fost rnduite zile de srbtoare - pe care Dumnezeu le-a ales si le-a sfintit
-, ca si zile de post si de plngere.
Domnul Iisus Hristos, nvtndu-ne s deslusim sensul adevrat al srbtorii, prin
aceasta nu a anulat, ci a ntrit respectarea srbtorilor; si Biserica lui Hristos, a Noului
Legmnt, nc de la nceputurile ei a respectat zilele sfinte.
Rnduind sirul anual al sfintelor slujbe, Biserica a stabilit zilele de srbtoare,
evidentiind dintre ele cu deosebire pe acelea n care au avut loc manifestri mrete ale Proniei
dumnezeiesti si n care se revars astzi harul lui Dumnezeu. n afar de acestea, ni se
porunceste s cinstim si alte zile, n care se pomenesc evenimente importante din viata
Mntuitorului si a Maicii Domnului, semnele ndurrii lui Dumnezeu si memoria cuviosilor
lui Dumnezeu.
Biserica a stabilit cu precizie semnificatia si ordinea prznuirii lor, ca si zilele n care
se svrseste prznuirea, de asemeni si mutarea lor n alte zile, n anumite situatii. Dup
posibilitate, se respect pomenirea n acelasi timp a sfintelor evenimente si a sfintilor, pentru
ca toti crestinii ortodocsi s se uneasc ntr-un singur cuget si ntr-o singur simtire, nltnd
ntr-un singur suflet rugciuni si laude - ceea ce nu exclude ns anumite prznuiri locale a
unor evenimente sau a unor sfinti, cunoscuti sau cinstiti cu deosebire numai ntr-o anumit
regiune.
Printre zilele importante ale fiecrei biserici se numr si praznicul altarului ei, adic
prznuirea sfintelor evenimente sau a sfntului cruia i este nchinat. Prin rnduiala
bisericeasc, praznicele de hram se consider egale ca important cu marile praznice ale
Domnului si ale Nsctoarei de Dumnezeu si se srbtoresc cu o slujb corespunztoare,
prevzut special pentru acea zi, care este zi de srbtoare si de bucurie sfnt pentru cei ce se
roag n biseric si pentru obstea de enoriasi.
De aceea, nu este ngduit mutarea samavolnic a praznicului de hram, din
considerente lumesti. Att preotul, ct si mirenii trebuie s nteleag bine c schimbarea datei
srbtoririi n alt zi nu transform acea zi n praznic de hram, la fel cum si un praznic de
hram nesrbtorit nu si micsoreaz astfel semnificatia duhovniceasc si rmne ceea ce este,
indiferent de felul cum l trateaz clerul si enoriasii.
Clerul si enoriasii trebuie s se strduiasc n orice chip s cinsteasc cum se cuvine
praznicul lor de hram, dup putint, printr-o participare ct mai rvnitoare la slujba acelei zile
125
din biserica lor. Cei ce nu au posibilitatea s intre atunci n biseric nici mcar pentru cteva
clipe, s fie prezenti cu mintea si cu sufletul acolo, ca s primeasc cel putin n acest fel razele
harului, revrsate atunci asupra ei [a bisericii].

% ( % #
% %
Sfnta pravil ne face cunoscut ca n ajunurile zilelor de srbtoare crestinii s
petreac n rugciune si n cucernicie, pregtindu-se pentru a participa sau a asista la Sfnta
Liturghie. Dac toti crestinii ortodocsi sunt chemati la aceasta, atunci cu att mai mult cei ce
iau parte nemijlocit la dumnezeiasca slujb. Participarea lor la distractii n ajunul srbtorilor
este un mare pcat. n legtur cu aceasta, cei care, n ajunul unei duminici sau al unei
srbtori, au fost la un bal sau la alte distractii de acest fel nu au voie, n urmtoarea zi, s
cnte n cor, s ajute n biseric, s intre n altar sau s stea n stran.
% % # % ( #

Se cuvine s tinem minte ntotdeauna si s ntelegem: cntarea bisericeasc este o
rugciune si cntarea rugciunilor trebuie s se fac cu evlavie, pentru nsufletirea spre
rugciune a celor aflati n biseric. Nu sunt ngduite intonrile si cntatul doar pentru
ndulcirea auzului si care, prin continut sau prin modul de executie, nu ndeamn la rugciune,
precum si dac sunt necorespunztoare slujbei respective sau evenimentului celebrat de
Biseric, zilei sau canonului bisericesc. De asemeni, comportamentul cntretilor trebuie s
fie cucernic si potrivit naltei chemri a cntretilor bisericesti, care si unesc vocile lor cu
vocile ngerilor.
Grija pentru aceste lucruri sta n sarcina conductorilor corului si a preotului care
svrseste dumnezeiasca slujb, ale crui indicatii trebuie mplinite ntocmai.

%

Trasm ca sarcin clerului si, cu deosebire, parohilor de biserici, s ia aminte ca
persoanele cu buzele rujate s nu se ating de icoane, de cruce si de nici un obiect sfintit,
lsnd pe acestea urme de vopsea. Referitor la aceasta, se vor pune afise la intrarea n biseric
si se va explica la predic, de repetate ori, ct de mare este pcatul persoanelor care, printr-o
atingere necurat, pngresc un sfnt odor, motiv pentru care persoanele care merg la biseric
trebuie s-si stearg rujul sau s nu se ating de nimic si, n orice caz, s nu se mprtseasc
cu Sfintele Taine ale lui Hristos fr a-si fi splat bine buzele.

74
Emis n anul 1964, dup ce pstoritii Fericitului Ioan au fost surprinsi, n ajunul unei duminici, participnd la
srbtoarea american Hallowen.
126
9a6bsc.12 TD (Sfntul ) Tj- rgrTD (Sfntul ) Tj-r33e rg 69.53.9,ir3o823e 1 rg 1ii3Eb1 1 1 rg 69.53.9,ir31 1 1 rg 6erriBrcr033e rg 69.53c1 rg 69.53.9,ir348 456.48 13.8 re f0 Tc (imovici) T8untul Io5iBr126 ija771uimgid.frj.er126 Sfntul
127
n suflet triam sentimentul c ne astepta urcusul unui munte, ale crui piscuri aveam
s le atingem abia vineri. De dimineata pn seara pelerinii trebuiau s petreac n biseric, la
fel ca n Sptmna Patimilor.
n aceste ultime zile dinaintea proslvirii, n cripta de sub catedral, unde se afla
vldica, preotii sositi svrseau nencetat panihide, iar credinciosii se spovedeau. Un sir
nesfrsit de nchintori evlaviosi se scurgea ncontinuu spre cript. Iar aici, dup un obicei
stabilit, se svrseau slujbe si Preasfintitului Ioan de Tobolsk, strmosul si ocrotitorul ceresc
al vldici.
Oamenii asaz icoane pe cavou pentru sfintire. Unele icoane, aduse din diferite
parohii, sunt pictate anul acesta si sunt exceptionale ca aspect. Ieromonahul Benedict, sosit de
la mnstirea Noul Sarov din Texas mpreun cu pelerinii, le ddea credinciosilor ca
binecuvntare reproduceri pe hrtie dup o icoan pictat special pentru ocazia proslvirii de
Iuri Sidorenko, un pictor iconar tritor n Alaska. Printele Victor Potapov, sosit din
Washington cu mai mult de saizeci de enoriasi, a adus o icoan a Preasfintitului Ioan si
mprtea, de asemeni, copii pe hrtie ale icoanei.

La orele 3 dup-amiaz, ntr-o sal de pe lng catedral, pentru credinciosii sositi a
avut loc o prelegere despre vldica Ioan, tinut de preotul Aleksandr Krasovski. Am retinut
cuvintele printelui Aleksandr - participant la prima cercetare a moastelor Preasfintitului Ioan
- despre neobisnuitul sentiment de pace instaurat n suflet la atingerea de moastele vldici.
Joi seara, la orele 5.40, a avut loc ntmpinarea icoanelor Maicii Domnului Ivirita-
Izvortoarea de mir si a Maicii Domnului din Vladimir, cea refcut n chip minunat, din
mnstirea de clugrite a Maicii Domnului-Vladimir din San Francisco. La orele 5.45 a fost
adus icoana Maicii Domnului Kursk-Korennaia. Din biseric n pridvor ies unul dup altul,
pentru ntmpinarea ntiului Ierarh al Bisericii Ruse din exil, mitropolitul Vitalie si peste o
sut de preoti si ierarhi. [...]
Ctre momentul ntmpinrii mitropolitului, catedrala, care are o capacitate de peste o
mie de persoane, era plin. Imediat dup ntmpinarea ntiului Ierarh a nceput parastasul -
vecernia cu litia si utrenia. [...].
Credinciosii au primit, ntr-adevr, mare milostivire de la Dumnezeu, avnd
posibilitatea s se ating de icoanele Maicii Domnului Kursk-Korennaia, Ivirita-Izvortoarea
de mir si a Maicii Domnului din Vladimir si s simt astfel atingerea harului mprtiei
Ceresti, nalt Preasfintitul i-a uns pe toti cu mir de la icoana Ivirit. S-a observat c, n timpul
ceremoniei, icoana a izvort mir din abundent. [...]
O credincioas venit la ceremonia proslvirii, O.N. Kulikovskaia-Romanova
povesteste: Dup moartea sotului meu, Tihon Nikolaevici, mi-era foarte greu s aud cntarea
Cu dreptii odihneste. Dar cnd ntreaga biseric tun ntr-un glas Cu dreptii odihneste, a
fost prima dat dup un an si jumtate cnd parc m-am nviorat, parc clocoteam, ntr-att de
puternic era trirea mea. Aici aveai un alt sentiment dect la cntarea condacului la o slujb
obisnuit pentru morti.
Dup citirea Ceasului l, preotii au cobort n cript, unde mitropolitul Vitalie sluji litia.
La sfrsitul slujbei - era trecut de ora l noaptea - a fost oferit trapeza. Pelerinii se
mprstiar s doarm care pe la hoteluri, care pe la cunoscuti si la enoriasii bisericii.
Bunii enoriasi oferir gzduire multor nchintori - oameni pe care nu-i cunoscuser
niciodat pn atunci. Pentru aceasta avem mare recunostint fat de ei si fat de Comunitatea
de femei a catedralei, care i-au hrnit, neobosite, pe toti cei veniti la vldica Ioan. Unii
pelerini au dormit n automobilele lor, n jurul catedralei, altii n microbuze, asemeni fiilor de
demult ai Sfintei Rusii, care si petreceau noptile la portile bisericilor si mnstirilor, n
128
asteptarea Dumnezeiestii Trapeze - asa cum se mai poate vedea si azi n multptimitoarea
noastr patrie.

Vineri, la orele 8 dimineata, dup ntmpinarea mitropolitului Vitalie, a nceput
Liturghia de parastas. Clericii s-au nvesmntat n clasele gimnaziului Sfintilor Chiril si
Metodie, aflat lng catedral, special pregtite pentru aceasta, ntruct n altar nu era
ndeajuns loc. ntreaga catedral cnt ntr-un singur glas Crezul, mrturisind credinta
ortodox, de asemeni toti credinciosii cntar rugciunea domneasc Tatl nostru.
nainte de mprtsania mirenilor, ieromonahul Roman, care a crescut n San
Francisco si, copil fiind, slujise pe lng vldica, n linistea catedralei pline de credinciosi,
rosti cu o voce puternic, ntrerupt de emotia momentului, urmtorul cuvnt:

Iubiti frati si surori! De este cineva binecredincios si iubitor de Dumnezeu, s se
ndulceasc de acest praznic bun si luminos. Asa ne cheam Sfntul Ioan Gur de Aur n
noaptea Sfintelor Pasti. S mai repetm o dat aceste cuvinte, cci astzi Domnul ne d o mare
mil. A sosit momentul mult-asteptat - marele nostru lumintor Ioan este trecut n rndul
sfintilor. Vor trece doar cteva ore si sfintele lui moaste neputrezite vor fi mutate din cript,
aici si vom putea s cdem nc o dat cu lacrimi la vldica Ioan si s srutm cinstitul su
trup. Dar nu cu lacrimi de ntristare si de durere, asa cum a fost cu 28 de ani n urm, ci cu
lacrimi de bucurie si de mpcare, cci Domnul l-a proslvit.
Biserica cereasc si cea pmnteasc se afl ntr-o strns comuniune. Imediat ce
vldica Ioan si-a dat sfrsitul, am nceput s-l chemm n rugciune, cci noi, crestinii,
credeam c Domnul i va auzi rugciunile, si credinta noastr nu a fost rusinat. Cte minuni s-
au svrsit si se svrsesc prin sfintele sale rugciuni! Iar acum Domnul d mrturie despre
sfintenia vldici Ioan si ne arat neputrezitele sale moaste. Acest lucru nu poate s nu aib o
nrurire asupra noastr, si nu vom pleca din fata sfintelor moaste fr s ne fi schimbat pe
dinuntru.
Lucrul cel mai trist si mai neplcut pentru vldica Ioan era cnd turma sa, cnd
pstoritii si nu se ntelegeau ntre ei, cnd se certau si se dusmneau. El suferea din pricina
asta si plngea, cci vedea si ntelegea c prin aceast vrjmsie satana se bucur si si bate joc
de om, cununa creatiei lui Dumnezeu, si de nsusi Dumnezeu. La fel, vldica vedea cum
demonul i ncurc pe oameni n plasele lui ucigtoare. Iar cel mai mult l bucura atunci cnd
oamenii triau n pace, n unitate, cnd si iertau suprrile unii altora. Asadar, frati si surori,
s-l ntmpinm pe iubitul si marele nostru Lumintor asa cum se cuvine crestinilor ortodocsi,
avnd dragoste unii fat de altii.
Slujba de astzi este asemenea Marii Smbete, ntruct simtim c stm n pragul a
ceva tainic si mret. La fel ca nainte de Pasti, ne pregtim prin curtare duhovniceasc si prin
iertare, dup cuvintele stihirei pascale: S ne luminm cu prznuirea si unul pre altul s ne
mbrtism; si s zicem, fratilor, si celor ce ne ursc pe noi s le iertm toate, pentru nviere.
Si numai aflndu-ne ntr-o asemenea stare sufleteasc putem ndjdui s-l ntmpinm pe
Preasfintitul Ioan asa cum se cuvine si s ne mprtsim de aceast mreat srbtoare. Amin.

ntr-adevr, starea de spirit era ca n ajunul Sfintelor Pasti. Aveam senzatia c
participantii se gseau n pragul a ceva important, mret, care urma s se mplineasc n
urmtoarea zi. Aceast senzatie nu-i prsea pe credinciosii care umpluser catedrala pn la
refuz, n aceste clipe ale ultimei Liturghii slujite pe pmnt pentru mpcarea sufletului
neuitatului vldic Ioan.
La orele 2 dup amiaza, arhiepiscopii Antonie, Lavru, Marcu, episcopul Ilarion si vreo
douzeci de preoti au cobort n cripta vldici Ioan. Totul era pregtit pentru mutarea din
sicriu a sfintelor moaste n racl, ncepu litia pentru mpcarea sufletului celui adormit. A fost
129
scos capacul sarcofagului n care se afla sicriul; arhiepiscopul Antonie ridic pecetea
eparhial, cu care fusese pecetluit racla, n timpul cntrii Cu dreptii odihneste, a fost scos
capacul sicriului si cei prezenti vzur moastele neputrezite ale vldici, mrturisind tainica
mretie a puterii lui Dumnezeu, care se mplineste n neputinta omeneasc. Egumenul Luca si
ieromonahul Roman, prezenti n cript, povestesc despre puterea duhovniceasc de nedescris,
care iesea din sfintele moaste, resimtit de ei n aceste momente. Arhiepiscopul Antonie a
ridicat sfntul aer de pe fata Preasfintitului. Se asternu o tcere plin de evlavie. Nimeni nu se
gndea la nimic, gndurile ncremenir. Mitropolitul Ciprian, episcopii lui si toti participantii
la aceast tainic atingere de Dumnezeu, minunat ntru sfintii Si, plngeau. Timpul parc nu
mai era. n aceste clipe de tain, prin negrita mil a lui Dumnezeu, participantii s-au
mprtsit de mprtia Cereasc, au simtit-o, aflndu-se cu duhul pe muntele Tabor.
Doamne, bine este s$ fim noi aici... (Matei 17, 4). Toti se atinser de mna vldici Ioan.
Dup litie, nsotite de cntarea Miluieste-ne, Doamne, miluieste-ne, cinstitele moaste au
fost mutate din sicriu n racla pregtit, care fu acoperit cu o sticl si cu un capac si apoi
ncuiat. Apoi, racla a fost acoperit cu o cuvertur, peste care fu asezat mantia, care nu
fusese deloc atins de trecerea vremii: cu ea fusese acoperit sicriul n urm cu douzeci si opt
de ani, la nmormntarea vldici. Cinstitele moaste erau de culoare maroniu-nchis, asemeni
moastelor cuviosilor si ascetilor Rsritului de la Lavra Pecerska a Kievului. [...] Capul
Preasfintitului Ioan odihneste pe o permit, n care este cusut o list cu numele tuturor
ierarhilor si preotilor Bisericilor Ruse din exil si a celei din patrie, mpreun cu casnicii lor.
Arhiereii plecar n catedral pentru pregtirea procesiunii, n cript au rmas preotii,
ca s ajute la sustinerea raclei, n timpul mutrii ei. Procesiunea, pornit din catedral, ajunge
la cript. Racla este ridicat si, n timp ce se cntau irmoasele Canonului mare Ajutor si
Acoperitor... (care se cnt la nmormntarea preotilor), procesiunea se ndrept spre
catedral.
Racla este asezat n mijlocul catedralei, cu fata spre altar, si n fata ei fu slujit litia.
Imediat, sfntul odor a fost nconjurat de un ocean de lumnri. Toat vata pus lng Icoana
izvortoare de mir era ptruns de mirul sfnt. Dup litie a fost citit pravila pentru sfnta
mprtsanie si s-a cntat Acatistul Maicii Domnului. Apoi a nceput ultima panihid pentru
n veci-pomenitul vldica Ioan, nainte de care episcopul Ambrozie Bebeiski a rostit un
cuvnt despre semnificatia rugciunii Vesnic pomenire:

Dac Domnul nu voieste s ne pomeneasc n fata Tronului Su, nseamn c suntem
dati uitrii. Iat de ce, cnd i nsotim pe adormitii nostri [pe ultimul drum], i cerem lui
Dumnezeu vesnic pomenire pentru ei. Aceasta nu nseamn c noi nu-i vom uita pe adormitii
nostri, ci c l rugm pe Dumnezeu ca El s nu-i uite niciodat. Cei care sunt n vesnic
pomenire la Dumnezeu, aceia sunt vesnic cu Dumnezeu. Si dac astzi i vestim, pentru ultima
oar, vesnic pomenire n veci-pomenitului arhiepiscop Ioan, nu este pentru c ne-am mndri
c nu l-am uitat n decursul a douzeci si opt de ani, ci pentru c vldica asa L-a mrturisit pe
Domnul n fata oamenilor, nct si Domnul astzi l mrturiseste pe el n fata ntregii lumi.
Vldica Ioan nu numai c nu este uitat la Dumnezeu, dar are si mare ndrzneal la El....

Preotii stteau pe cte sase rnduri, de fiecare parte a raclei. La sfrsitul panihidei
racla a fost asezat de-a lungul soleiei [altarului]. Dup cum se vede din acest, la prima
vedere, nesemnificativ amnunt, fiecare miscare petrecut n sfnta biseric este plin de
ntelepciune si pe deplin ntemeiat: dup ce a fost adus din cript, racla a fost asezat ca un
sicriu (cu fata spre altar), iar acum, nainte de proslvire, este asezat ca o icoan sau ca
sfntul epitaf.
Nu toti credinciosii au reusit s ptrund n catedral, multi se rugau n sala de pe
lng catedral si n fata pridvorului, urmrind slujba pe ecranele fixate n fata bisericii si n
sal. n fata ecranelor din sal erau asezate sfesnice si credinciosii participau pe de-a-ntregul
la slujb: se nchinau, aprindeau lumnri, fceau metanii.
130
La sfrsitul parastasului, dup o scurt pauz, a nceput miezonoptica. La Doamne,
strigat-am ctre Tine au rsunat pentru prima dat stihirele adresate Preasfintitului Ioan,
arhiepiscopul de Shanghai si San Francisco - trei stihire compuse de arhiepiscopul Antonie de
San Francisco:

Pe Preasfintitul lui Hristos, Ioan, s l cntm, rugtorul druit nou de Dumnezeu,
care Sfnta Liturghie n fiecare zi o svrsea, de mprtsirea Preasfntelor Taine fiind ntrit,
si cu vioiciune la lucrarea sa iesea, n nencetat rugciune petrecnd, si spre casele
suferinzilor si saloanele spitalelor ctre bolnavii dezndjduiti se grbea - toate acestea
fcndu-le, pe de-a-ntregul sfintit si milostiv s-a artat, darul vindecrii si al nainte-vederii de
sus dobndind, acest ndrznet mijlocitor la Dumnezeu pentru mntuirea sufletelor noastre.

[...]
La litie, racla cu sfintele moaste, nc acoperit cu mantia, este deodat ridicat
deasupra multimii si, pe umerii preotilor, scoas afar pentru procesiunea de nconjurare a
catedralei. Toat ziua a fost cetoas si rece si doar n timpul procesiunii au strlucit cteva
raze de soare. [...] Toat vecernia a fost slujit fr lumin artificial. Slujba se desfsura
calm, linistit. Dup toate cele petrecute, asteptam apropierea unui eveniment neobisnuit. La
utrenie, la sfrsitul Catismei a 2-a, deja simteam c ne-am apropiat foarte mult de acesta.
nainte de polieleu, vldica Antonie le-a povestit credinciosilor despre ultimele zile ale vietii
pmntesti ale Preasfintitului Ioan.
[...]
Toat atentia ne este atras de ceea ce se ntmpl n biseric. Prin usile mprtesti ies
ierarhii, preotii si ajutoarele lor, ndreptndu-se spre racla cu de Dumnezeu druitele moaste -
aceast fereastr spre mprtia Cereasc. Biserica este cdit de nalt Preasfintitul mitropolit.
Asteptm deschiderea moastelor. Rumoare si liniste. Este scos vlul de pe icoana
Preasfintitului. [...] Icoana este ridicat de doi preoti n fata multimii. La vederea chipului
Preasfintitului, un suspin de bucurie si de smerit evlavie traverseaz ntreaga biseric.
Mitropolitul Vitalie scoate mantia de pe racl si imediat o descuie si ridic capacul. Cu o voce
puternic, protodiaconul rosteste spre toti credinciosii: O metanie pn la pmnt! - si toti
nchintorii dinuntrul si din afara catedralei, cu sfnt fric si entuziasm, cad la pmnt.
Preotii, apoi si credinciosii ncep s-i cnte Preasfintitului cntarea de laud, si iat c ntreaga
biseric, lumea pmnteasc si cea cereasc, toti cnt ntr-un singur glas: Pe tine te ludm,
Preasfintite printe Ioane.... Cu adevrat, har peste har!

La rugciunea Mntuieste, Doamne, poporul Tu, care se citise pn atunci la litie,
printre numele altor arhierei a fost rostit si slvitul nume al Preasfintitului si fctorului de
minuni Ioan. Esenta momentelor trite a fost deosebit de profund subliniat de prochimenul
dinainte de citirea Evangheliei: Cinstit este n fata Domnului moartea cuviosilor Si.
Pericopa evanghelic a Sfntului Apostol Ioan Teologul ne vestea despre viata Preasfintitului,
care a mers pe calea pe care nceptorul Preotiei, Hristos, i cheam pe slujitorii Si:
Eu sunt p$storul cel bun. P$storul cel bun !i pune sufletul pentru oile sale. Iar cel
pl$tit !i cel care nu este p$stor, !i ale c$rui oi nu sunt ale lui, vede lupul venind !i las$ oile !i
fuge; !i lupul le r$pe!te !i le risipe!te. Dar cel pl$tit fuge, pentru c$ este pl$tit !i nu are grij$
de oi. Eu sunt p$storul cel bun !i cunosc pe ale Mele !i ale Mele M$ cunosc pe Mine. Precum
M$ cunoa!te Tat$l !i Eu cunosc pe Tat$l. 'i sufletul mi pun pentru oi. Am !i alte oi, care nu
sunt
75
din staulul acesta. 'i pe acelea trebuie s$ le aduc, !i vor auzi glasul Meu !i va fi o
turm$ !i un p$stor. (In. 10, 11-16).

75
n Biblia de la 1688 si varianta n limba rus, citat n text: nu sunt; n Biblia B.O.R.: sunt. Diferenta apare n
editia tiprit cu banii protestantilor de la Societatea Biblic si rspndit dup anul 1989. n editia Noului
Testament din 1983, aprut cu binecuvntarea Prea Fericitului Printe IUSTIN, textul este corect continnd
cuvintele: nu sunt, ca si n editia de la 1688 si cele rusesti.
131
Din viata vldici Ioan cunoastem c oriunde s-ar fi aflat, renuntnd desvrsit la viata
sa personal, fcea tot ce i sttea n puteri ca s-si cluzeasc turma pe calea ce duce spre
mprtia Cereasc, manifestnd, n acelasi timp, o grij neobosit si de trebuintele trupesti
ale turmei sale. Faptul c vldica s-a aflat n locuri diferite ale lumii reflect misiunea
Bisericii Ruse din exil n ansamblu care, de pe toate drumurile pe care a fost mprstiat,
aduce n staulul lui Hristos si oile care nu sunt din turma aceasta.
Cuvintele Preasfintitului Ioan mrturisesc cum nu se poate mai bine despre el nsusi:
Biserica Ortodox este aceea despre care Hristos a spus: Voi zidi Biserica Mea !i
porile iadului nu o vor birui (Matei 16, 18). Acest lucru a fost adeverit si ntrit de multe
semne, svrsite nc de la ntemeierea Bisericii si care nici astzi nu au ncetat s se arate cu
putere n Biserica Ortodox, ca si de minuni, nu doar ale sfintilor cuviosi care au strlucit n
vechime, ci si ale celor din vremuri apropiate de ale noastre.

Vldica Ioan, ca un fiu credincios al Bisericii Ruse din exil, suferind alturi de
arhipstorii cei ntr-un duh cu el din pricina diferitelor neornduieli, considera c, n general,
Biserica Ortodox continu s mearg pe calea dintotdeauna a turmei celei mici a lui Hristos.
Mrturie pentru aceasta sunt scrierile lui, care ne dezvluie profilul limpede al unui smerit-
cugettor arhiereu al Bisericii Ruse, iar nu al vreunui cuteztor samavolnic, care nchide ochii
n fata nclctorilor disciplinei bisericesti, asezat deasupra tuturor ngrdirilor jurisdictionale.
Vldica Ioan a fost hirotonit de Biserica Rus, izgonit pentru adevr din patria sa, a slujit n
mijlocul ei si a plecat ctre Domnul, iar acum este proslvit de aceast Biseric, mrturisind
necesitatea credintei nestrmutate a crestinilor n cuvintele Apostolului: Ca ni!te am$gitori,
de!i iubitori de adev$r... ca fiind pe pragul morii, de!i iat$ c$ tr$im (II Cor. 6, 8-9).
Arhiereii ncepur mirungerea, pe care o continuar preotii la capul raclei. Din nou
credinciosii s-au nvrednicit de o mare milostivire, pentru ntrirea lor duhovniceasc: s se
ating de sfintele icoane ale Stpnei noastre, n a crei biseric
76
se petrecea proslvirea, si
de sfintele si minunatele moaste ale vldici. Dup ce se atingea de sfintele moaste, fiecare
primea [...] cte o mic reproducere pe hrtie a icoanei Preasfintitului, pictat de ieromonahul
Andrei.
Dup cntarea irmoaselor Deschide-voi gura mea, a nceput citirea Canonului
Bucuria tuturor necjitilor si a Canonului Preasfintitului Ioan, citit cu nsufletire chiar de
autorul su, arhiepiscopul Antonie:
Bine este s-i ludm pe cuviosii lui Dumnezeu, din rndul crora cu bucurie ne
lumineaz Sfntul Ioan, mngindu-i si tmduindu-i pe cei care-l cheam n ajutor, prin pilda
mult-ncercatei sale vieti nvtndu-ne s ne silim a-i ajuta pe cei aflati n nevoi (troparul
primei cntri).
Miezonoptica s-a sfrsit n jur de orele 11 noaptea si multi au rmas lng catedral,
ca s astepte nceperea, la orele 2 noaptea, a Trapezei Ceresti. Pelerinii se pregteau pentru
Dumnezeiasca Liturghie, se plimbau n jurul catedralei, se atingeau de sfintele moaste, si se
prea c toate acestea se ntmpl undeva, n Pravoslavnica Rusie. n biseric intrau si cei ce
nu reusiser s ajung la slujb n timpul zilei. Pelerinii simteau linistita bucurie care iradia de
la fiecare.
Starea de asteptare care domnea n suflete era asemeni celei din ajunul Sfintei nvieri a
Domnului, si domnea o pace de nedescris, fr nici o adiere de tulburare si oboseal, cnd
toate grijile si amgirile lumii acesteia nu au putere asupra omului.

76
Catedrala este nchinat icoanei Maicii Domnului Bucuria tuturor necjitilor.
132

La orele 2 noaptea, Dumnezeiasca Liturghie a fost slujit de episcopul Ambrozie
Bebeiski n altarul lateral stng, nchinat Sfntului si dreptului Ioan de Kronstadt. mpreun cu
vldica Ambrozie au mai slujit douzeci si opt de preoti si sase diaconi. Ceasurile, Fericirile si
alte cntri au fost cntate de pelerini n limba englez [...], iar alt parte a credinciosilor a
cntat n slavon. Trei sute optzeci si opt de credinciosi s-au mprtsit cu Sfintele Taine ale
lui Hristos.
Preotul David Moser, parohul bisericii Cuviosului Serafim din orasul Boysie, statul
Idaho, s-a adresat celor adunati cu un cuvnt puternic, plin de nsufletire, al crui continut, pe
scurt, a fost urmtorul:

De ce Biserica l proslveste pe Preasfintitul Ioan? Pentru minunile lui? Nu. Pentru
nevointele si tmduirile svrsite de el? Nu. Pentru posturile si privegherile lui? Nu. l
proslvim pentru c el L-a iubit cu adevrat pe Dumnezeu. Iar toate nevointele si faptele lui
erau urmarea acestei iubiri, si fr ea toate aceste lucruri n-ar fi avut nici un fel de important.
Noi, cei ce asistm la proslvire, nu putem svrsi minunile pe care le svrsea vldica Ioan,
nu putem mplini nevointele si tmduirile lui, dar putem s-L iubim pe Dumnezeu mai presus
de orice si, prin aceasta, l vom urma pe vldica Ioan. Cci toate celelalte fapte sunt doar o
urmare a acestei iubiri.

La Liturghia care a nceput la orele 5 dimineata n altarul lateral nchinat Sfntului
Nicolae Fctorul de minuni s-au mprtsit dou sute saptezeci si nou de persoane.
Au slujit doisprezece preoti si sase diaconi. Protoiereul Mihail Konstantinov a spus n predica
sa c toti crestinii sunt chemati la ceea ce a atins vldica Ioan: la sfintenie... El a fost postitor -
dac vrem s ne mntuim, trebuie neaprat s postim. El i vizita pe bolnavi - la fel trebuie s
facem si noi. Asa, pe ct putem, trebuie s urmm calea Preasfintitului Ioan - calea sfinteniei.
Orele 7.30 dimineata. Catedrala este plin de oameni, n afara ei este, de asemenea,
multime de credinciosi. Este asteptat nalt Preasfintitul. Preotii ies ntr-o coloan lung din
altar.
Slujirea dumnezeiestii Liturghii n altarul central al catedralei a fost condus de
mitropolitul Vitalie, cu care au mpreun-liturghisit treisprezece arhierei, saizeci si doi de
preoti si douzeci si patru de diaconi, n fata icoanelor Maicii Domnului, prezente pe toat
durata ceremoniilor proslvirii.
Altarul din stnga a slujit ca jertfelnic, unde, pe rnd, preotii svrseau proscomidia.
La Fericiri au fost cntate tropare din Canonul Preasfintitului Ioan. [...] La cntarea Veniti, s
ne nchinm racla este ridicat de preoti si, pe umerii lor, trece lin prin portile mprtesti
spre locul cel mai nalt, unde rmne pn la sfrsitul Liturghiei. Mergnd naintea clerului,
Preasfintitul Ioan se afl n fruntea vohodului mic. [...]
n pofida multimii de oameni, nimeni nu simtea nghesuial sau oboseal si tot ce
simte de obicei omul cnd se afl n aglomeratie. [...] Multi clerici si mireni povesteau despre
bucuria creat de sentimentul unirii ntr-o singur familie duhovniceasc, despre sentimentul
nscut din constiinta faptului c lng tine se roag un frate de-al tu ntru Hristos, care a
venit aici, la Preasfintitul, ca acesta s-i ajute n drumul pe calea mntuirii. Privind spre
credinciosii atenti la slujb, m gndeam c aceasta este corabia Bisericii lui Hristos, atintit
spre mprtia Cereasc. Unii dintre pelerini a participat la toate cele trei Liturghii. As fi
dorit ca aceast sfnt slujb s continue vesnic - a spus un preot -, mi doream s m rog.
Preotii, ale cror conditii de slujire erau diferite n Rusia si n diaspora, s-au simtit acum un
singur trup: Hristos mai presus de orice!
133
Acum, cnd, dup proslvire, pelerinii se ntlnesc ntre ei, probabil c ei simt ceva
care i uneste, la fel ca cei ce au fost mpreun la Sfntul Pmnt - este cu adevrat harul
Sfntului Duh cel ce ne-a adunat.
nainte de mprtsanie, protoiereul mitrofor Valeri Lukianov, hirotonit de vldica
Ioan, se adres multimii cu un cuvnt care misc multe inimi, din care spicuim cteva
gnduri:

Doresc s ncep cu cuvintele Hristos a nviat!... Vldica Ioan ne-a adunat aici;
fiecare a venit la el ca s dobndeasc ceva: bolnavii s primeasc vindecare, tinerii si tinerele,
binecuvntare pentru ntemeierea unei familii crestine. Multi si-au plns astzi pcatele
ntregii vieti... Dar si noi trebuie s aducem ceva Bisericii: s ne rnduim bine viata n ea [...].
Proslvirea va fi un moment hotrtor pentru Biserica noastr si pentru ntreaga lume.

mprtsirea cu Sfintele Taine s-a fcut din cinci potire n biseric si dintr-unul n sala
de lng biseric, care era plin de credinciosi. Dup terminarea Sfintei Liturghii preotii au
ridicat racla cu sfintele moaste si, n timpul cntrii Psalmului 33: Bine voi cuvnta pe
Domnul n toat$ vremea... , au scos-o afar din altar. [...] La procesiune au participat peste o
sut cinci zeci de clerici, purtnd icoanele fctoare de minuni si pe cea a Preasfintitului Ioan.
Corul era compus din dou sute de persoane. A nceput cntarea rugciunii ctre Preasfintitul.
Procesiunea a iesit afar din catedral si a pornit ncet n jurul cartierului, fcnd opriri din loc
n loc, stropind cu ap sfintit si nsemnnd cu sfintele icoane. Sapte diaconi tmiau. Se
sfinteste orasul San Francisco. Strzile din vecintatea catedralei erau barate de lanturi ale
politiei. Un val de multime curgea n urma raclei. Era o adevrat biruint a Ortodoxiei, din
acelea despre care auzim din vietile sfintilor si din descrierea ceremoniilor de la Sarov, de
mutare a moastelor Cuviosului Serafim. Cuvintele proorocesti ale Cuviosului Serafim cu
privire la mutarea moastelor sale: Va fi Paste n mijlocul verii s-au mplinit astzi si pentru
Preasfintitul Ioan de San Francisco. Procesiunea se desfsura linistit, fiecare preot avea
posibilitatea s duc racla cu cinstitele moaste ale Preasfintitului. S-a observat c, n ciuda
faptului c era o zi rcoroas, deasupra raclei zburau albine. Se vedea c ntreaga fptur se
veselea de proslvirea bineplcutului lui Dumnezeu.
nainte de reintrarea n catedral, pe supraaglomeratul bulevard Harrie a fost citit
Evanghelia. Intrnd n biseric, vldica Antonie si ntreaga multime au ngenuncheat n
rugciune n fata Preasfintitului Ioan [...]. Dup ce srutar crucea, pelerinii s-au ndreptat
spre mas. n timpul mesei, un student al seminarului Sfintei Treimi a dat glas unui Cuvnt
de laud la proslvirea celui ntre sfinti, printelui nostru Ioan, arhiepiscop de Shanghai si San
Francisco:
Bucur-te astzi, Biseric Rus! Cci trebuie s ne bucurm din tot sufletul, avnd n
fata ochilor nostri sfintita racl care a primit n sine un vas al Duhului Sfnt - neputrezitele
moaste ale dreptului arhiepiscop Ioan, care cu toat inima I-a iubit pe Dumnezeu si pe chipul
Su, rsfrnt n aproapele nostru, creat dup chipul si asemnarea lui Dumnezeu.
Mrete cu adevrat sunt faptele si nevointele svrsite de acest vrednic urmas al
marilor Ioani din istoria Sfintei Biserici! Asemeni lui Ioan Boteztorul, prin bunele sale
purtri, el ddea n vileag pcatele oamenilor, pe multi chemndu-i la pocint si la
ndreptare, n sinea lui socotindu-se ns primul dintre nelegiuiti. La fel ca Sfntul Apostol
Ioan Teologul, a nutrit o iubire deosebit fat de Preabinecuvntata Fecioar Maria, ridicnd
n cinstea ei catedrale mrete si adormind ntru Domnul n fata icoanei ei fctoare de minuni,
Kursk-Korennaia. Tot el, asemuindu-i-se lui Ioan Gur de Aur, pe multi nstr$inai de viaa
lui Dumnezeu (Efes. 4, 18) i-a adus, prin nvtturile sale nalt-ziditoare si prin scrierile
folositoare de suflet, la minunata Lumin a lui Hristos, care pe toti i lumineaz... Ca si Ioan
Scrarul, el s-a rzboit cu gndurile, a mputinat patimile, si-a zidit cas duhovniceasc si,
urcnd pe scara virtutilor, a dobndit din belsug harul lui Dumnezeu, care s-l ajute n asprele
nevointe ale vietii clugresti.
134
... Legndu-se cu nevointa misionar, pe multi i-a adus la turma cea aleas a
credinciosilor, aprinznd n inimile lor lumina nestriccioas a ntelepciunii ndumnezeite.
Fiind rvnitor la nteleptitul de Dumnezeu Ioan Damaschinul, a aprat credinta si Sfnta
Biseric a lui Hristos de nvlirile ereticilor si necinstitorilor apostati, aprnd turma ce i-a
fost ncredintat de toate lucrurile vtmtoare potrivnice Ortodoxiei, cci rvna casei
Domnului l-a mncat (vezi Ps. 68, II
77
).
Fie ca cerurile s se veseleasc, iar pmntul s se bucure, cci acest preacucernic
arhiereu al lui Dumnezeu mijloceste astzi n mod deschis pentru noi, pctosii, n fata Celui
Ce are cerul si pmntul ca sprijin al picioarelor Sale! Si nu de astzi l-a nvrednicit Domnul
de nevestejita cunun a sfinteniei, ci din ziua mutrii lui n palatele ceresti.
S ne ndulcim cu totii de acest ospt al credintei si, mpreun cu ntreaga Biseric, s
multumim grijii preabune a lui Dumnezeu, care ridic la vreme potrivit astfel de stlpi ai
credintei, mai cu seam n secolul nostru, al apostaziei mondiale! Alturi de multumiri, s
nltm si sporitele noastre rugciuni lui Dumnezeu si Preasfintitului Ioan, srutnd cu
cucernicie cinstitele sale moaste, nesecate izvoare de tmduiri tuturor credinciosilor, pentru
ca, prin fierbintea lui mijlocire, s se ntreasc Biserica si credinta n mult ncercata noastr
patrie si n toat lumea!.
[...]
La terminarea trapezei, Preasfintitul Marcu i-a anuntat pe cei prezenti c Biserica
Srb, la Sinodul ei ordinar, a luat act de proslvirea de ctre Biserica Rus din diaspora a
Sfintitilor Inochentie, Nikolai si Ioan si a hotrt introducerea numelor lor n Dipticele ei. De
asemeni, Preasfintitul Marcu a nstiintat adunarea c sfintenia vldici Ioan era cinstit nu
numai de marele lumintor al Bisericii Srbe si Universale, Preasfintitul Nikolai
(Velimirovici) (nc de pe cnd acesta era ieromonah), ci si de ocrotitorul curtiei credintei
ortodoxe, vrednicul de vesnic pomenire, arhimandritul Iustin (Popovici), mentorul
duhovnicesc al arhiepiscopului Marcu.
nainte de slujba miezonopticii, moastele au fost mutate din mijlocul bisericii n tinda
pregtit pentru a le gzdui. Acum sfntul odor se odihneste la vedere si fiecare se poate
atinge de el. Dup asezarea moastelor n tind, Preasfintitul Antonie rosti: Cu rugciunile
celui dintre sfinti, printelui nostru Ioan, arhiepiscopul de Shanghai si San Francisco,
Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieste-ne pe noi.
Pe de o parte, se simtea c n aceste zile de iulie ale proslvirii se concentraser, parc,
evenimentele unor luni ntregi, pe de alt parte, c aceste zile zburau att de repede, de parc
timp n-ar mai fi existat. Este greu s cuprindem toat nltimea acestui preasfnt eveniment al
Bisericii lui Hristos, n mijlocul cruia ne-a nvrednicit Domnul s ne aflm. Acum, n
catedrala de la San Francisco se afl si odihnesc moastele rugtorului si mijlocitorului n fata
lui Dumnezeu pentru Biserica Rus, la fel cum odihneau moastele n catedralele Sfintei Rusii,
pstrtoare a dreptei credinte. Acestea sunt primele moaste ntregi, ale primului sfnt iesit din
snul Bisericii Ruse din exil.
A doua zi, n Sptmna Tuturor Sfintilor care au strlucit pe pmntul Rusiei,
dumnezeiasca Liturghie a fost condus de arhiepiscopul Marcu. n iconostasul sfintilor rusi,
aici, n aceast la feliconostasulde Du Tj0.84 Tc (Tj/F1+ 1 12 Tf51.12 0 TDe Tj, 0 0 jET1 1T0stasul)221t.28 0 TD 0 Tc (mntul) Tj3.24 Tc ( ) Tj(mntul) Tj3.24 Tc ( ) Tj(m 12 Tf4.68 0 TD (i,sa2 Tc 6, m ) Tj53.04 0 TD (sunt) Tj0.48 Tc ( ) Tj0 T Tj0 TcTc ( ) Tj0 Tc (str) .c ( 8eir( ) Tj0 Tc (st5.0 Tc.n11a) Tj3.36Tf1 12 Tf4.68 0 TD (tele) Tj0. 12 Tf5.28 0 TD (luci.c ( 8ei TD (() Tj/F1 12 (L)OTj0 Tc (sfin) Tj/ ) Tj0 Tc c a0 T1) Tj0.6 Tc ( ) Tj0 Tc (fr) Tj0.12i1 ) Tj/F1 12 Tf1pTj3.36Tf1 12 Tf4.68 0 TD (tele) Tt) Tj0 Tc (iconostasul)17.64 0 TD (()6.48 13.8 re fBoTf5.28 0 TD (mna) Tj3.368.68 TD8 0 TD (mna) Tj.68 TD8 0.72c (Du Tj0.84 Tc (Tj/F1+ 6.) Tj-0.122222222222sfnTc ve0.36 Tc ( ) Tj0 Tc (sfnTc (prim Tf3.dfBT0 0 0 rg 70.92 277.68 TD (lui) Tj.) Tj-0.1222222222225s1a17.62 Tf6 0 T1 ) Tj0 Tcc (hie) Tj0.84 Tc ( )56n) Tjr Tcc (hie) Tj0.84 Tc ( )56il .62 Tf 6 0 T1 a a a 0 Tc (care) TjlTj e
fr
h i e 0 + 1 1 0 . 7 2 0 r g 7 i ( st5.0 Tc.n11a3e 3e mntull u i h i T c ( ) D / F 1 1 2 T f 0 3e t e 7 1 a 4 4 i 3 4 2 n t u l l T c a c e a s i R u s e T r 1 o 0 j 0 T p u ( a i 7 ( e 1 5 0 T c ( c a r e ) T j ) e ) T n 5 7 m 3 e 3 e c 7 l 1 T c / F ( ) . 9 2 t e m T j / 4 e ( 8 n 3 1 l 1 T c / F ( ) . 9 2 t e m T j / ( t e l ) e ) T n 5 7 m D u 6 i e / m 8 0 6 ( 5 c f g 7 i s e r i c i i R t u l ) T j 3 . 2 4 T c c l l r 1 a a a 2 4 l u r e v 7 m c ( ) 0 3 e
135
prin apostolii Si s mprtim pine,- iar acum, prin vldica Ioan, se mparte har si ajutor
tuturor celor care cer cu credint. V asteptm n aceast sfnt biseric s veniti din toate
colturile lumii. Prin voi, cei care ati fost martori la aceast srbtoare, Preasfintitul Ioan le
trimite binecuvntarea sa tuturor celor care nu au putut veni aici.

% % (

Adesea suntem nemultumiti de vremurile noastre, de rcirea duhovniceasc, de lipsa
unor descoperiri minunate vizibile, pentru ntrirea crestinilor. Dar nu este, oare, o mare
minune descoperirea moastelor Preasfintitului si fctorului de minuni Ioan? Nu este oare o
minune c atta lume a putut veni la proslvire, s se spovedeasc si s se mprtseasc la
sfintele moaste ale vldici si s-si descopere, n acest fel, ntr-o minunat unitate de simtire,
nzuinta comun spre viata vesnic? Exemple ale ajutorului Preasfintitului Ioan dat celor ce
cu credint alearg la el sunt nenumrate si se vd peste tot.
Doamna M.Z. a vrut s mearg la proslvire, dar nu avea bani ndeajuns si iat c a
sunat la aeroport si i s-a spus c exist un singur bilet pn la San Francisco si, pe deasupra, la
un pret incredibil de mic, nct functionarul a fost nevoit s verifice de mai multe ori si s
telefoneze sefului su, ca s se ncredinteze c pretul era cel corect.
Cteva clugrite doreau s mearg la proslvire, dar nu aveau bani si deodat au
primit exact attia bani de cti era nevoie pentru biletele de drum.
Oameni care, n conditii obisnuite, nici nu visau la o cltorie n America, si-au strns
fiecare bnut pe care-l aveau ca s ajung aici. Unui om din America de Sud nu i se aproba
concediu pentru aceast cltorie si el hotr s-si dea demisia, cu toate c stia c i va fi greu
s-si gseasc apoi de lucru, numai ca s ajung la Preasfintitul, ntruct avea ncredere c el
va aranja totul.
Preotul Andrei Kensis relateaz c, dup miezonoptica proslvirii, pelerinul pe care l
gzduia n zilele acelea, mpreun cu biatul su i povesti ce tocmai i se ntmplase: pe cnd
se ruga pentru fiul su n fata iconitei Preasfintitului, primite dup nchinarea la sfintele
moaste, fiul se trezi si, ridicndu-se n pat n capul oaselor, deschise ochii, si mpreun
minile pentru binecuvntare si rosti: Vldic, binecuvntati!. Primind blagoslovenia,
biatul se culc la loc si adormi.
Unui brbat care trebuia s plece la rzboi n Vietnam, episcopul Nectarie i-a dat o
icoan de botez de-a vldici Ioan: l reprezenta pe Sfntul Arhistrateg Mihail; omul a purtat-
o pe toat durata rzboiului. El o pstreaz si azi, ca pe o mare sfintenie, n timpul proslvirii
ea a nceput treptat, dar vizibil, s se nnoiasc singur.
Starea snttii fiului nou-nscut al preotului Gheorghi Lardas din Huston (Texas) era
att de alarmant pentru medici, care presupuneau c pruncul are gastrit, nct a fost luat
hotrrea s fie botezat imediat. Taina se svrsi n spital, exact n timp ce, la San Francisco,
avea loc miezonoptica proslvirii. Pruncul a fost botezat n cinstea Preasfintitului Ioan.
Smbt, spre orele 6 dimineata, copilul se nzdrveni ndeajuns, ca s suporte operatia. Apoi,
imediat dup prima rugciune fcut Preasfintitului, medicul le telefona printilor ca s-i
nstiinteze de rezultatele pozitive ale analizelor. De asemeni, si operatia a reusit cu bine,
pruncul a nceput s se nsntoseasc si acum este perfect sntos.
La proslvire au sosit oameni din diferite colturi ale Americii Latine, Europei, Rusiei
si Australiei, au sosit preoti nsotiti de enoriasii lor. Se puteau observa grupuri mari din
Toronto, Lakewood, Washington si Pennsylvania. La ceremoniile proslvirii a participat si
protopresbiterul Ilia Wenn, n vrst de 97 de ani, care slujise cu vldica Ioan n China.
Trebuie neaprat s amintim si de arhimandritul Metodie, care i-a bucurat pe participantii la
ceremonial prin nssi prezenta sa: nftisarea staretului, sprijinit n toiag, cu picioarele
bolnave, dar care a parcurs ntregul drum al procesiunii, era o mngiere pentru pelerini. Au
136
sosit egumenele ambelor mnstiri rusesti de la Ierusalim, nsotite de cteva micute. [...] Din
pcate, nu-i putem numi pe toti cei care, cu greutate, au reusi s vin aici.
Printre pelerini erau si colaboratori a diverse periodice bisericesti din ntreaga lume
[...], posturi de radio si edituri din Rusia.
%

Preasfnt Nsctoare de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi, Preasfintite printe
Ioane, roag-te lui Dumnezeu pentru noi... O strad micut, cobornd de la catedral, plin
de credinciosi. O procesiune cu icoane si steaguri, cu arhierei, siruri de preoti si o multime de
alti slujitori bisericesti, cntreti... si procesiunea se ndeprteaz de noi tot mai departe, n
negura vremii.
Unde s-au ntmplat toate acestea? A fost aievea, sau a fost n cer? A fost pe un
pmnt strin? La San Francisco? Nu, a fost n Sfnta Rusie, cea din afara timpului si a
spatiului. Si acesti oameni, adunati aici, n aceast zi rcoroas si nensorit, au fost purtati de
duhul dragostei lor pentru Hristos, duh n care a trit Sfnta Rusie.
La proslvirea srmanului Serafim, s-au adunat trei sute de mii de oameni din toat
Rusia, iar acum, pentru proslvirea Preasfintitului lor, s-au putut strnge mai mult de trei mii
de oameni din toat diaspora rus si din patrie. Dar duhul care i-a mpins s vin aici este
acelasi cu cel din Sarov.
Cci, cinstindu-i pe sfintii lui Dumnezeu, n ei l cinstim pe Domnul Dumnezeu,
pentru Care ei au lucrat ntreaga lor viat si pe care Domnul i-a fcut vase binecuvntate ale
Duhului Sfnt.
Din vremuri strvechi, dup moartea sfintilor, crestinii veneau la smeritele lor
morminte, la rmsitele lor pmntesti care, ca un vas pstrtor de mir nmiresmat, pstreaz
pentru totdeauna buna mireasm a sfinteniei lor. Aceast bun mireasm i ntreste pe
credinciosii care, n lupta lor cu pcatul, caut mijlocire n fata lui Dumnezeu la sfintii care l-
au biruit.

Sfintenia nu este numai o viat dreapt n ochii lui Dumnezeu, pentru care dreptii se
nvrednicesc de desftarea fericirii n mprtia lui Dumnezeu - ne spune Prea-sfintitul Ioan de
Shanghai si San Francisco -, ci este o asemenea nltime a drepttii lui Dumnezeu, nct omul
se preaumple ntr-att de har, c acesta se revars din el si asupra celor cu care intr n contact.
Mare le este fericirea acestor oameni, provenit din vederea cu ochii lor a slavei lui
Dumnezeu. Plini fiind si de iubire fat de oameni, izvort din iubirea de Dumnezeu, ei sunt
sensibili la problemele semenilor si la rugciunile lor si sunt ajuttorii si mijlocitorii lor n fata
lui Dumnezeu.

ntiul-ierarh, nalt Preasfintitul mitropolit Vitalie, ne cheam n predicile sale la
rugciune, pentru ca Domnul s druiasc un conductor poporului rus. Oare faptul c l-am
primit n dar pe grabnicul ajuttor si aprtor, pe Preasfintitul Ioan, nu este rspunsul
duhovnicesc la aceasta cerere? Cci, dac vom pune n capul unghiului vietii noastre
mntuirea, pe calea artat de Preasfintitul, atunci el va deveni cluzitorul nostru si ne vom
ndrepta spre o singur tint: dobndirea iubirii de Dumnezeu, adic vom merge de calea
Sfintei Rusii.
Lumea nconjurtoare privea cu nepsare si nentelegere la procesiunea desfsurat pe
strzile ei. Ct de departe este probabil aceast lume de Sfnta Rusie si de ntelesurile vesnice
pentru fiecare vlstar al acestui pmnt - de cinstirea Ziditorului nostru, Domnul
Dumnezeu, de devotamentul fat de Biserica pe care El ne-a druit-o pentru noi, oamenii, si
pentru a noastr mntuire!
137
Aceast ceremonie trebuie s-o purtm cu noi pn la mormnt - a spus preotul
Konstantin Busghin, venit din Brazilia - s-o purtm n toate zilele cenusii ale vietii noastre,
pentru ca acest har s le lumineze. Dac am primit acest dar, acest talant druit de Dumnezeu,
nu avem dreptul s l pierdem odat cu trecerea acestei prime perioade de nltare
duhovniceasc - asa cum scria nalt Preasfintitul mitropolit Filaret n testamentul su: ine ce
ai (Apoc. 3, 11). Nu avem dreptul s ne ntoarcem acas sau oriunde, chiar si la mnstire, si
s lsm acest foc s se sting. Nu avem voie s ngduim ca toat aceast ceremonie, aceast
srbtoare, acest har s devin o simpl pagin din cartea vietii noastre. Nu! Aceast
ceremonie trebuie s fie ntrirea noastr. Cci timpurile n care trim grele sunt si, fr harul
lui Dumnezeu, fr ajutor de sus, fr mijlocirea sfintilor nu ne vom putea ndura crestineste
soarta vietii pmntesti. Trebuie s nclzim n noi harul pe care l-am primit.
138

+

Preasfintitul Ioan, arhiepiscop de Shanghai si San Francisco, ca arhiereu al
Dumnezeului Celui Viu, socotea Biserica Rus din diaspora ca fiind partea din afara trii a
Bisericii Ortodoxe Ruse, desprins de ea din motive binecunoscute. Arhiepiscopul Ioan nc
nu a fost proslvit n rndul sfintilor de Biserica Ortodox Rus, dar nenumratele minuni
atest faptul c F$c$torul de minuni al vremurilor din urm$ mijloceste n fata Domnului nu
numai pentru drept-slvitorii fii ai suferindei Rusii, risipiti n lume, ci le trimite ajutor
ceresc si celor aflati n patrie, pe pmntul printilor lor. Rusia este patria strmosilor si,
dintre care Preasfintitul Ioan de Tobolsk este canonizat din initiativa personal a tarului
mucenic Nikolai al II-lea; acesta, n lucrrile sale, a luminat nedeslusitele ci ale Proniei
dumnezeiesti. Sfintii si urmresc cu agerime urmasii, obisnuia s spun Cuviosul
Varsanufie al Optinei.
Vom ilustra ajutorul rugtor al Preasfintitul Ioan dat credinciosilor ortodocsi din Rusia
prin cteva povestiri despre cinstirea Preasfintitului de ctre rudele si apropiatii protoiereului
Leontie Nikiforov (care din 1951 a slujit la Taskent, iar din 1963 a fost numit paroh al
bisericii Schimbrii la Fat din satul Nijnie Prski, de pe lng Pustia Optinei, unde slujeste
si astzi).

Evgheni Lukianov
# %

Preasfintitul Ioan este Nicolae Fctorul de minuni al vremurilor noastre. Am citit
cartea Fericitul Ioan, F$c$torul de minuni si am fost cutremurat pn n strfundul inimii si i-
am multumit lui Dumnezeu, c ne-a mai trimis n acest veac un asa mare fctor de minuni, la
fel ca Nicolae Fctorul de minuni din vremurile de demult. Da, a fost un om extraordinar,
adesea alerg la el n rugciune si i cer s se roage pentru noi, binecuvntare si ajutor. Am
acatistul su: Spuneti lumii c, cu toate c am murit, sunt viu (Condacul al 13-lea) - este
cutremurtor, cci, cu adevrat, este viu! Trebuie doar s ai mare evlavie la el, s ai dispozitie
sufleteasc si Domnul te va milui pentru rugciunile lui.

# %
Prima persoan din casa noastr care a citit cartea Fericitul Ioan, F$c$torul de minuni
a fost fiica noastr, Olia. A citit-o si ne spune: E o carte nemaivzut, nu poti povesti n
cuvinte - trebuie s simti [ce e scris acolo]!. Apoi a sosit o prieten de-a noastr, Irina
Nikolaevna, care cnt n stran la noi n biseric, si spuse: D-mi-o si mie, Olecika, s-o
citesc!
Noi - cu toate c abia-1 cunoscusem, cu toate c era de undeva din strintate -, ne-am
lipit sufleteste de vldica nu mai putin ca, de pild, de Sfntul Nicolae. Asa c, n coltisorul
nostru, Preasfintitul Ioan este ajuttorul nostru, nu mai putem acum fr el. Iconita lui st n
139
coltisorul sfnt al casei, iar acatistul su l citim ntr-una - mi-e dor s-i citesc acatistul. Dac
n-avem timp s citim ntreg acatistul, spunem mcar o scurt rugciune.
Eu m rog Preasfintitului, am evlavie la el, l iubesc. Si, cnd mi este greu, m apropii
de icoan si l rog si vd c m ajut. S v dau cel mai mic exemplu.
Anul trecut m-am mbolnvit foarte ru: am rcit si am zcut toat iarna, pe toat
durata Marelui Post. Deja se apropie Pastele, mai sunt cteva zile si eu nu pot s merg la
biseric. Ce s m fac? M-am asezat pe marginea patului si am izbucnit n plns. Am plns ct
am plns si am nceput s vorbesc direct cu vldica Ioan. l rog s m ajute, s-mi dea puteri:
mine-poimne vine Pastele, si cum se va chinui printele: cu cine s cnte, cu cine s
citeasc, si trebuie s conduc si slujba, si tot asa. Si ce credeti? Am luat acatistul, n-am
asteptat, pur si simplu am citit acatistul si am simtit c, spre prnz, mi revin puterile. Asa, pe
neobservate, dar simt c deja m pot misca, pot umbla, pot face chiar cte ceva prin cas.
Apoi m-am sculat, am nceput s umblu, s deretic, s pregtesc masa. Apoi mi-am zis c
disear o s m duc la biseric, la citirea celor dousprezece Evanghelii. Si, de necrezut, m-
am dus la biseric! Asa am petrecut si la slujba de Pasti.
Nu e asta, oare, a minune, cnd nu-ti poti urni capul de pe pat si iat c, dintr-o dat,
fr s stii cum, ti vin puterile?! Vldica m ajut foarte mult, n multe lucruri. Familia
noastr l cinsteste pe Preasfintitul Ioan, la fel ca pe Sfntul Nicolae. Si suntem bucurosi c
Domnul ni 1-a trimis, suntem bucurosi c a venit la noi n Rusia, ca s se roage pentru noi,
pctosii.

# %
n 1981 m-am mritat cu un brbat care, prin serviciul pe care-l avea, cltorea mult n
strintate. Si iat c, n anul aniversrii a o mie de ani de la ncrestinarea Rusiei, sotul meu a
avut ocazia s viziteze catedrala Bucuria tuturor necjitilor din San Francisco, a fost n
cript si a adus Letopisetul cinstirii arhiepiscopului Ioan (Maximovici), cu fotografiile
sfntului. De la primele pagini l-am ndrgit pe vldica, iar mai trziu am descoperit c prima
mea ntlnire cu viitorul meu sot fusese n ziua adormirii vldici Ioan, pe 2 iulie. Si l cinstim
ca pe ocrotitorul nostru si ca pe ajutorul cel mai apropiat.
La scurt vreme dup ce am citit cartea, n primele luni de sarcin cu cel de-al patrulea
copil, am ridicat o lad grea cu legume, motiv pentru care a nceput s m doar ru mijlocul.
Sunt bolnav cronic de rinichi, de aceea m-am speriat foarte tare de urmrile care ar fi putut
s apar, dar, dup ce m-am rugat la vldica, am simtit o usurare. Biatul care s-a nscut ne
bucur prin caracterul su frumos si prin mintisoara lui nteleapt si ntotdeauna cnd citim
acatistul vldici, particip si el pn la sfrsit, parc nici n-ar obosi. Acum biatul merge pe
sase ani.
Acum cinci ani ne-am mngiat sufleteste, primind o buctic din mantia vldici
Ioan, care ne-a fost trimis. Iar acum doi ani le-am cumprat copiilor cruciulite-relicvar si am
pus n ele cte o buctic din mantie, deoarece cei trei copii mai mari merg nensotiti la
scoal, cu metroul, trebuind s fac dou transbordri la ore de maxim aglomeratie, asa c i-
am ncredintat vldici. Peste cteva zile biatul cel mare, ntorcndu-se cu ntrziere de la
scoal, mi-a spus din prag: Mam, scuz-m, dar am nimerit sub o masin si m-a adus tatl
unui coleg. Asadar, Vania traversa strada vizavi de scoal si, mpiedicndu-se pe banda des-
prtitoare [a celor dou sensuri de circulatie], a czut cu capul sub rotile unei masini n vitez.
Si doar printr-o minune masina nu i-a sfrmat capul. Prin mila lui Dumnezeu, a scpat doar
cu o comotie cerebral. Nu m-am ndoit nici pentru o clip c acesta fusese ajutorul vldici,
cruia mi ncredintasem copiii, asa cum, la vremea mea, mama mea m-a ncredintat Maicii
Domnului Ivirile, lsndu-m s merg singur la scoal la Moscova.
La nceputul iernii lui 1995 am primit o bucat de pmnt. Maica noastr
duhovniceasc ne-a dat binecuvntare s ne construim o cas la tar, ntruct cmrutele
140
minuscule ale datchei
78
noastre si cele trei sute de metri ptrati de pmnt deveniser cu totul
strmte pentru sapte oameni. Nu aveam bani pentru construirea casei - abia ne ajungeau
pentru mncare. Atunci i-am spus, pur si simplu, vldici: Ajut-m s-mi mplinesc
ascultarea!. Si am nceput zilnic, cu toat familia, s citim acatistul vldici Ioan. Atunci,
dintr-o dat, totul ncepu s mearg cu spor. Am primit bani cu mprumut, iar apoi, pe
neasteptate, am reusit s vindem repede partea noastr din casa cea veche si, n plus, ne-a
ajutat si mtusa noastr, fr s ne cear nimic n schimb. Spre mirarea noastr, lucrrile de
constructie mergeau bine, constructorii erau multumiti cu lucrul lor si, n dou luni, a fost
ridicat o csut foarte dichisit, ne-au pus chiar si gard.
Nici nu pot nsira toate exemplele de ajutor minunat. Odat l-am ocrt pe fiul
mijlociu pentru una dintre notele de 2 la limba rus, iar peste ctva vreme am vzut c citea
cu lacrimi acatistul vldici; asta m-a miscat nespus de mult, deoarece m-am convins c, la
zece ani, copilul deja stia la cine trebuia s se adreseze ntr-un moment de cumpn. Si, ntr-
adevr, dup citirea acatistului, biatul pricepu perfect tema dificil pe care-o avea la limba
rus.
Poate c cineva va privi cu scepticism povestirea mea - iertati-m dac nu am putut s
redau n cuvinte ceea ce am trit. Dar faptul c, din cnd n cnd, l simt pe Preasfintitul ca pe
un membru principal al familiei noastre, aceasta este o realitate. Adesea este ndeajuns s te
plngi pentru vreo ispit si imediat simti mngiere si rspuns la ceea ce nu ntelegeai. Noi, cu
copiii, n fiecare zi terminm rugciunile de sear cu un tropar si o laud nchinate vldici
Ioan. Si adesea aud de la copii, n greuttile zilnice: Citeste acatistul vldici Ioan.
ntreaga noastr familie i este nesfrsit recunosctoare marelui cuvios, F$c$torului de
minuni al vremurilor din urm$ (poate de aceea ne este att de apropiat) - Preasfintitului Ioan.
Am dori foarte mult s-i slujim rugciuni de multumire - dup proslvirea vldici n America
nu mi se mai ridic mna s-i scriu numele pe pomelnicul pentru adormiti -, ntruct suntem
mai mult dect ncredintati c este un sfnt viu si c este ntotdeauna cu noi.
# %

n primvara anului 1994 fiica printelui Leontie, preotul nostru din satul Nijnie Prski
din regiunea Kaluga, mi-a dat s citesc cartea Fericitul Ioan, F$c$torul de minuni - M$rturii
preliminare despre viaa !i minunile arhiepiscopului Ioan Maximovici
79
, scris de
ieromonahul Serafim Rose si de egumenul Gherman (Podmosenski). Trebuie s recunosc c
priveam povestirile despre minuni cu o anumit doz de scepticism, stiind nclinatia
oamenilor de a conferi un sens mistic ntmplrilor obisnuite; dar, cu ct citeam mai mult, cu
att simteam mai puternic neobisnuita fort de atractie a acestui sfnt. Tot timpul doream s
arunc o privire asupra fetei lui (cartea avea multe fotografii). Viata lui ascetic, minunile
svrsite, nesfrsita iubire de oameni m-au cutremurat pn-n adncul sufletului si m-am
adncit n lectura memoriilor despre el si minunile lui, cu ncredere si evlavie. Apoi le-am citit
si rudelor cartea, cu voce tare, si am pus-o pe raft lng icoane: de acolo vldica ne privea,
parc era viu, ntruct pe copert era fotografia lui. Rugndu-m, alergam la ajutorul su.
A sosit toamna. Vecinii mei de la datcha care, la fel ca si mine, soseau la tar
primvara si se ntorceau la Moscova toamna trziu, la sfrsitul sezonului si terminar de pus
la punct gospodria, lucrare care le luase ctiva ani. Si deodat, pe 7 septembrie, cnd,
mpreun cu fiica mea cea mic, care este invalid, ne rugam nainte de culcare, am auzit din

78
Localitate rural, fr structur administrativ de tip stesc si, de obicei, fr o populatie stabil, n care
orsenii din Rusia (si din fosta U.R.S.S.) si petrec concediile de var.
79
Aprut n Romnia sub titlul O sut$ de minuni ale Fericitului Ioan Maximovici, la Editura Schimbarea la
Fat, 1999.
141
directia fermei vecine zgomote ciudate, asemntoare unor mpuscturi. Ce s fie? - m
ntreb fata, speriat. Am ridicat perdeaua de la fereastr si am asistat la un spectacol
nfricostor: focul se ridicase ca un zid, acoperind tot cmpul vizual al ferestrei, nct la
nceput am crezut c ardea terasa noastr. Ca s nu sperii fata, i-am spus foarte linistit: Este
un incendiu, Nadenka.
Pune-ti jacheta, s lum icoanele, actele, banii si s iesim ct mai repede din cas.
Iesind afar, am vzut c ardea ntreaga cas a vecinilor mei, una dup alta se
desprindeau foliile de ardezie de pe acoperis. Flacra se ridica deasupra copacilor si tciunii
aprinsi erau aruncati peste ei, cznd tot mai departe n jur, mprstiindu-se n mii de scntei.
Oamenii alergar la mine, oferindu-se s m ajute s scot lucrurile afar. Dac voi scoate
lucrurile afar, nu voi mai putea s m rog -mi-a trecut prin gnd. Strngnd la piept cartea
despre vldica Ioan, dndu-le femeilor s-mi tin icoanele, am ngenuncheat n ntuneric pe
pmnt si am strigat cu putere: Fericite Ioane, drag vldic, ajut-mi, la fel cum si pe altii i-
ai ajutat s sting incendii, pzeste-ne pe noi!. Asa repetam, stnd n genunchi si rugndu-m
cnd Fericitului Ioan, cnd Maicii Domnului, ntre timp sosir pompierii, dar nu le-a ajuns
apa. Deodat, flacra se fcu dreapt ca o lumnare, vntul se potoli, n casa vecin erau niste
materiale inflamabile, mult vreme nu reusir s sting focul, au ars copacii din jurul casei,
dar vechiul meu gard de lemn n-a fost nici mcar prlit. V-a salvat faptul c n-a fost vnt -
mi spuneau constenii a doua zi dimineat - mai bine zis, faptul c vntul s-a potolit, dar eu
nu m ndoiam c ne-a salvat Fericitul Ioan, cu rugciunile lui. Iar despre mine ncepu s se
vorbeasc n sat ca despre femeia, creia sfnta icoan i-a oprit incendiul.
Am fost nevoit s returnez cartea. Revenind la Moscova, le-am rugat pe toate rudele
mele s se intereseze de aceast carte prin magazinele bisericesti, dar nu se gsea nicieri.
Arznd de dorinta de a o avea, m-am rugat chiar vldic! si am pornit n cutarea ei. Chiar la
prima biseric n care am ajuns, cartea era la vnzare si, n plus, aveau si acatistul, editat ca
brosur separat. Nu pot s v spun ct am fost de fericit.

#

Mult vreme mi-am dorit s am o fiic, dar nu aveam dect doi bieti. Si iat c, n
sfrsit, am rmas nsrcinat a treia oar si speram foarte mult c va fi o fetit. Dar peste
ctva vreme, ntr-un stadiu de sarcin timpurie, mi s-a declansat o hemoragie, adic a nceput
un avort spontan, si am ajuns la spital. Sperante de pstrare a sarcinii erau putine, si am
nceput s m rog lui Dumnezeu, Maicii Domnului si vldici Ioan, pentru ajutor. La
examenul cu ultrasunete mi s-a spus c ftul era viu, dar c btile inimii sunt foarte rare: se
prea c ftul este foarte slab si se putea naste cu malformatii sau s moar. Mi s-a propus s
fac un avort. Am refuzat, continund s ndjduiesc n ajutorul lui Dumnezeu si al vldici
Ioan.
Trebuie s v spun c tocmai atunci citisem pentru prima dat despre viata si
ajutoarele minunate svrsite de vldica Ioan. Si am simtit cumva ntr-un mod neobisnuit c
vldica este undeva pe-aproape, este chiar lng mine, cci a si trit, practic, n vremurile
noastre. Apoi mi s-a adus ulei sfintit din cripta vldici, de care m foloseam n mod regulat
cu mult evlavie, cci amenintarea avortului persist pe toat perioada sarcinii.
n sfrsit, n aprilie 1995, n Sptmna Luminat mi s-a nscut mult-asteptata fetit,
perfect sntoas, prin mila lui Dumnezeu si - pentru mine e nendoielnic - prin ajutorul
minunat al vldici Ioan.

142

# (
% % %

Din fericire pentru mine, Domnul Dumnezeu mi-a trimis cartea despre viata si
minunile sfntului vldic si am devenit unul dintre miile de oameni care-l iubesc si l cinstesc
pe arhiepiscopul Ioan. Cu doi ani n urm, am plecat cu masina mpreun cu sotul meu la
nmormnatea fratelui meu. Rposatul se afla n cas, n comuna Redkino din regiunea
Moscovei. Acolo era periculos s lasi masina singur: huliganii demontau totul de pe masini,
si am hotrt s lsm masina n satul vecin, la prietena mea, unde era n sigurant.
Cnd am plecat cu masina mpreun cu sotul meu spre satul vecin, se mai afla cu noi
cumnata fratelui meu. Trebuia s traversm un cmp, dar cmpul era pe jumtate nghetat: era
luna martie. Volga este o masin grea si cnd am cotit-o spre cmp, s-a ntepenit: ambele
roti din spate s-au mpotmolit n mocirl.
Sotul mi spune: Du-te dup un tractor!. Dar de ce tractor putea fi vorba, cnd era 12
noaptea, iar sotul avea grip, cu temperatur 39? O or ntreag ne-am chinuit cu masina asta
si n-am reusit nimic - rotile din spate s-au nfundat de tot si nu se mai vedeau deloc. Si
deodat m-am luminat. Mi-am amintit de vldica Ioan si i-am spus sotului: Asaz-te la
volan, iar eu cu cumnata am iesit n spatele masinii. V scriu si nu mi pot opri lacrimile.
Am nceput s strig de rsuna cmpul, mi-a izbucnit de undeva din strfundul
sufletului: Doamne si sfinte vldic, ajut-ne s scoatem masina, ce putem face noi, sotul
este bolnav si avem nmormntare. Doamne si sfinte vldic, ajut-ne! Vindectorul meu
ceresc, ajut-m! Sfinte vldic, ajut-m!. Asa strigam peste tot cmpul, asa plngeam, si
deodat masina se slt putin si iesi singur lin si usor. M-au trecut fiori peste tot trupul, asa
de tare plngeam n hohote si nu vedeam nimic n jur, ci doar m rugam lui Dumnezeu si
Sfntului Vldic Ioan, cnd m-am asezat n masin. Sotul meu si cumnata amutir si spuneau
numai: Doamne, miluieste!. Asa ceva nu se uit niciodat.
24 martie 1997

143

CUPRINS

Vladimir Sohin: EPISCOPUL IOAN MAXIMOVICI,
MARELE FCTOR DE MINUNI .............................................................. 3
Obrsiile ..................................................................................................................... 3
Copilria si tineretea (1896-1921) .............................................................................. 4
Iugoslavia (1921-1934) ............................................................................................... 6
China (1934-1949) ...................................................................................................... 9
Arhipelagul Filipinez (1949-1951).............................................................................. 13
Europa de Vest (1951-1962)........................................................................................ 14
America (1962-1966) .................................................................................................. 22
Cu toate c am murit, sunt viu ................................................................................ 26

Ieromonahul Serafim Rose: NVTTURA ORTODOX A FERICITULUI
ARHIEPISCOP IOAN MAXIMOVICI ......................................................... 32

PREDICI SI CUVNTRI ALE EPISCOPULUI IOAN ........................................... 36
I. Despre Rusia ............................................................................................................. 36
950 de ani de la ncrestinarea Rusiei ............................................................................ 36
[Rusia] Ziua tuturor sfintilor care au strlucit pe pmntul Rusiei .............................. 40
Pavza Rusiei pe fluviul Neva ..................................................................................... 43
Cuvnt n Sptmna tuturor sfintilor care au strlucit pe pmntul Rusiei ................ 45
Cuviosul Serafim de Sarov ........................................................................................... 48
n amintirea Mucenicilor .............................................................................................. 50
Cuvnt naintea slujbei de parastas pentru tarul mucenic ............................................ 52
Pcatul regicidului ....................................................................................................... 53
Sngele lui asupra noastr! ......................................................................................... 55
Starea spiritual a emigratiei ruse.................................................................................. 55
Scrisoare ctre generalul Raier, referitoare la
atitudinea fat de conductorii Miscrii Albe .................................................. 62

II. Ciclul praznical ......................................................................................................... 64
ntelepciunea si-a fcut siesi cas .................................................................................. 64
Epistol la Nasterea Domnului ...................................................................................... 67
Hristos Se naste, slviti-L! ............................................................................................. 69
Cuvnt n ziua Botezului Domnului, nainte de sfintirea apelor .................................... 70
Botezul Domnului .......................................................................................................... 71
Astzi firea apelor se sfinteste ........................................................................................ 73
Discutie despre Judecata de Apoi ................................................................................... 73
Cuvnt despre pocint................................................................................................... 76
naintea Postului ............................................................................................................. 77
Cuvnt n prima sptmn a Marelui Post .................................................................... 78
Predic n Sptmna Ortodoxiei ................................................................................... 78
Pentru ce a fost miluit tlharul cel ntelept ..................................................................... 81
Cuvnt de Sfintele Pasti .................................................................................................. 84
La nceput a fost Cuvntul si Cuvntul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvntul ... 85
Veniti, credinciosilor, s ne nchinm dumnezeirii celei n trei Ipostasuri! ................... 87
Descoperirea Sfintei Treimi ............................................................................................ 88
Cuvnt la Schimbarea la Fat a Domnului ..................................................................... 90
nltarea Sfintei Cruci ...................................................................................................... 91
144
De ce rugciunile ctre Crucea de viat dttoare
sunt unite cu rugciunile pentru mprati? ........................................................... 92

III. Cuvnt arhieresc: Prosl$virea sfinilor binepl$cui lui Dumnezeu ............................ 94
Despre cinstirea sfintilor care au strlucit n Apus .......................................................... 95
Dumnezeu este foc ........................................................................................................... 101
Biserica este trupul lui Hristos ......................................................................................... 101
Cuvnt despre cele dou ospete ....................................................................................... 105
nvttur folositoare pentru tineri, din Pilda fiului risipitor ............................................ 106
Zaheu ................................................................................................................................ 106
Cuvnt despre zugrvirea de icoane ................................................................................. 110
Despre talanti si pictura de icoane ................................................................................... 112
Astept nvierea mortilor si viata veacului ce va veni ....................................................... 114
Cum putem s-i cinstim mai bine pe adormitii nostri? ..................................................... 116

POVTUIRI, PASTORALE SI NDRUMRI ALE EPISCOPULUI IOAN ................. 118
Despre pomenirea neortodocsilor ..................................................................................... 118
Despre cinstirea sfintilor de demult ai Apusului .............................................................. 118
Apel pentru ajutorarea Sfntului Pmnt ......................................................................... 119
Posibilitatea participrii clerului la viata obsteasc ......................................................... 120
Despre posibilitatea preotilor de a da informatii n calitate de martori ............................ 121
Sfat pentru cler, referitor la pomenirea sinucigasilor ....................................................... 122
Despre oprirea de a fi nasi de botez a persoanelor heterodoxe ........................................ 122
ndrumare pentru ajunul Nasterii Domnului ................................................................... 122
ndrumri cu privire la Vinerea Mare .............................................................................. 123
Despre mprtsirea de Sfintele Pasti ............................................................................... 124
Despre schimbarea datei de tinere a srbtorilor .............................................................. 124
Despre oprirea participrii la distractii n ajunul zilelor de duminic si al srbtorilor ... 125
ndrumri ctre cler si cntretii bisericesti ...................................................................... 125
Despre nengduirea atingerii icoanelor cu buzele rujate ................................................. 125
Osptul credintei ............................................................................................................... 126
TRIUMFUL SFINTENIEI, PRIN OCHII UNUI PELERIN ............................................. 126
naintea urcusului ............................................................................................................... 126
17/30 iunie 1994 ................................................................................................................. 127
18 iunie/1 iulie 1994 ........................................................................................................... 128
19-20 iunie/2-3 iulie 1994 .................................................................................................. 132
Ndjduind la ajutorul Preasfintitului Ioan ........................................................................ 135
Revenirea pe pmnt .......................................................................................................... 136
n loc de cuvnt de ncheiere .............................................................................................. 138
DESPRE CINSTIREA PREASFINTITULUI IOAN N RUSIA ...................................... 138
Povesteste printele Leontie ............................................................................................... 138
Povesteste Tamara Ivanovna, mama printelui Leontie .................................................... 138
Povesteste Olga Leontievna, fiica printelui Leontie ........................................................ 139
Povesteste istoricul de art pensionar Irina Nikolaevna Soloviova-Volnskaia ................. 140
Povesteste fiica cea mare a Irinei N. Soloviova-Volnskaia,
Olga Mihailova Alihanova, medic oculist .............................................................. 141
Povesteste Calina Vasilievna Maliteva, pensionar
(fost casier a unui parc de taximetre) .................................................................. 142

Sfantul Ioan Maximovici, Predici Si Indrumari Duhovnicesti

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Sfantul Ioan Maximovici, Predici Si Indrumari Duhovnicesti

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Sfntul Ioan Maximovici,

Arhiepiscopul Bisericii Ruse din exil,

EPISCOPUL IOAN MAXIMOVICI,

S-ar putea să vă placă și