Toamna Ruginie

Este septembrie.La marginea padurii, soarele mangaie

pamantul amortit.Imi amintesc cu drag de drumetii, de
soarele aprins de vara, de zilele toride, de zilele de vacanta
Acum padurea pare mohorata,trista cu frunzele-i
ruginite.Toamna si-a intrat pe deplin in drepturi.Frigul
impresoara copacii si-i strange cu putere.Trunchiurile
arborilor, aproape inghetate se resimt si scransesc ca niste
falci inclestate.Un maldar de frunze uscate se lasa in voia
sortii si este imprastiat in toate partile, ca niste fulgi de
zapada. Un moment scurt de liniste se intaleaza in mijlocul
padurii. Vantul s-a retras iar frigul patrunzator s-a domolit.
Obosita padurea se odihneste in tacere, ca un ranit intos
recent de pe campul de lupta. Deodata vantul reapare.
Putinele Frunze din copaci sunt smulse cu ura si indepartate
ca niste vesminte rupte.
Scenariul se repeta pana in zori cand vremea rea se retrage,
facand loc razelor timide de soare.