Sunteți pe pagina 1din 1

CINELE I MGARUL

de Grigore Alexandrescu

Cu urechea pleotit, cu coada-ntre picioare,
Cinele, trist i jalnic, mergea pe o crare.
Dup ndestul umblet, iat c-l ntlnete
Un mgar, i-l oprete:
"Unde te duci? i zise,
Ce ru i s-a-ntmplat? ii, parc te-a plouat,
Aa stai de mhnit."

- "Dar, sunt nemulumit.
La mpratul Leu n slujb m-am aflat:
ns purtarea lui,
De e slobod s-o spui,
M-a silit n sfrit s fug, s-l prsesc,
Acum cat alt stpn; bun unde s-l gsesc?"

- "Numai de-att te plngi? mgarul ntreb;
Stpnul l-ai gsit, l vezi, de fa st.
Vino numaidect la mine s te bagi:
Eu i fgduiesc
Nu ru s te hrnesc;
Nimic n-o s lucrezi, nici grij n-o s tragi."

"Ascult-m s-i spui: e ru a fi supus
La oricare tiran; dar slug la mgar
E mai umilitor, i nc mai amar."


Rezumat: Un caine trist se intalneste cu un magar. Din discutia lor aflam de ce este
nemultumit cainele: purtarea stapanului leu. Magarul se ofera sa ia locul leului si sa fie
stapanul cainelui, promitandu-i acestuia o viata linistita. Cainele refuza.
Morala: Mai bine un trai greu ca sluga la un stapan merituos decat un trai bun ca sluga
la... un magar.