Poveste de Craciun

Iarna,din nou iarna,acelasi sentiment de

melancolie ca si in anii trecuti,aceasi
bucurie,acelasi calm,trairi efemere.Vor dura atat
de putin dar va ramane vesnic acea amintire,faclia
care va stralucii in negura sufletului sau.
Era Craciun,sublima sarbatoare ce iti
incalzeste inima,iar el,era acolo,singur,uitat de
toti,poate si gandul il parasise,in speranta de a
gasii ceva mai bun.
Linistea il deranja,era prea adanca,prea ii
aducea aminte de un cadru funerar.Sta langa
bradul pe care il impodobise,dar oare pentru
cine,acum nu mai conta,era Craciun,iar el,privea
prin geamul ce il despartea de acea puternica
furtuna.Si totul era alb,si totul era pur doar
singuratatea lui era pata de sange care distrugea
inocenta.
Se hotari sa paraseasca casa,oricum era mult
prea pustie,vroia sa isi calmeze durerea poate,prin
intunericul din interiorul sau.Si se plimba,simtea
cum frigul il ajuta,cum patrundea pana in cele mai
ascunse locuru,luminand acea parte ascunsa chiar
si de el.Uitase de timp,nu stia unde este si de
cand merge,stia doar ca este Craciun,iar ele e din
nou solitar in aceste nemarginit al imanentului.
Cazuse jos si putea sa atinga acele cristale de
gheata care erau de mult timp presarate din cerul
innegurat,erau ascutite si efemere la fel ca ceea
ce traia.Dar parca vedea o lumina,ceva
frumos,oare visa?Sau poate....poate parasise
aceasta lume,dar nu,inca simtea frigul.Ceea ce
veadea era un inger,un inger care cobora pentru
el,oare merita sa vada asta?Nu stia ce se
intampla.
Si da,chiar era un inger,venise sa il ajute,sa ii
vorbeasca despre suflet,despre suferinta pe care
nu trebuia sa o indure,era protectorul sau,cel care
intotdeauna i-a fost alaturi chiar daca nu s-a lasat
vazut,el fusese acolo mereu.
Pentru un moment se simtii fericit,toata acea
lumina il vindeca,nu isi mai dadea seama de frig,ca
intr-o transa priva minunata faptura,care se
indrepta spre el.Cand a ajuns pe paman,stralucea
atat de puternic incat nu puteai sa il privesti,era
un inger al luminii,emana atata pace,il facea sa
simta o caldura puternica,putea sa isi
reaminteasca cum e sa iubesti.Se gandea ca poate
tot timpul o iubise dar nu isi dadau-se seama de
asta,isi dadea seama ca poate nu era asa de singur
precum credea,dar ingerul il lua de mana,astfel
intrerupandu-i gandurile,Mersera cateva clipe
dupa care acesta a inceput sa ii spuna ca astazi e
Craciunul,ca a fost trimis pe pamant pentru a-i
oferii un ajutor,pentru a-i arata ca nu este singur
si ca nu va fii niciodata.
Acum ii treceau prin minte toate momentele
frumoase din viata sa,fiecare placuta amintire
reusind sa distruga o particica din intunericul
sufletului sau inlocuindu-l cu o pace care nu putea
fii distrusa de nimic,parca sufletul se nastea din
nou,recapata acea inocenta de copil.Ingerul era
cel datorita caruia se intamplau astea,prin simpla
sa prezenta,printr-o singura atingere a reusit sa ii
redea speranta.Acum ambii zambeau,iar faptura
divina isi dadea seama ca isi indeplinise rolul in
acea noapte de Craciun iar acum era timpul sa
plece,poate catre alti oameni care au nevoie de
aceast ajutor pretios,La fel cum a si venit,acum se
indrepta catre cer lasand in urma sa praca,si mai
multa lumina.
Ramas din nou singur,acum vindecat si
fericit,a inceput sa multumeasca lui Dumnezeu
pentru minunata experienta prin care a
trecut,cerandu-si iertare pentru ca,poate isi
provocase singur o parte din aceasta
durere,pentru ca nu isi daduse seama ca tot
timpul a fost cineva langa el,niciodata nu a fost
singur.In timp ce se ruga,isi dadu seama ca era
inca afara,in frig,cu mainile om zapada
pufoasa,asa ca a hotarat sa se duca in casa si sa
se odihneasca,sa evoce amintirile minunate pe
care le detinea.Se aseza pe pat,lasandu-se condus
de vise,pana la urma adormind,in timp ce mirosul
de brad ii inunda toata fiinta iar el privea cum
fulgii si-au inceput dansul gingas.
Si a dormit,a dormit pana cand un sunet l-a
trezit,erau mai multe voci,dar si un miros imbietor
specific Craciunului.Se simtea derutat,dar atunci
o vazuse pe ea,era chiar acolo,langa
el,dar,atunci.......asta inseamna ca totul a fost doar
un vis?