Ingerul cu o carte in mana-NICHITA STANESCU

Trecea un nger,
pe un scaun negru asezat.
Trecea prin aer, linistit
si mndru.
Eu l priveam de la fereastra, cum
prin ziduri trece ca prin fum.
Primeste-mi un cuvnt, strigai,
tu, ngere, mpins din rai
de-un vnt strnit, de-o apasare
a vreunui gnd cu mult mai mare.
Dar ngerul tacea, trecea
pe-un scaun negru stnd, citind
o carte veche, stralucind
n legatura-i de argint, si grea.
Trecu prin blocul nou din piata.
Trecu prin chioscul alamiu
al statiunii de benzina,
abstras, divin.
Primeste-mi, ngere, strigai,
paharul care-l beau, cu vin.
Pinea primeste-mi-o si sarea...
Mi-apasa-n coasta nserarea.
Dar ngerul tacea, trecea
prin soba din odaia mea.
Pe un scaun negru sta, citind
o carte grea cu solzi de-argint.
Cnd fu n dreptul meu, strigai -
o, ngere venit din rai,
ma lasa sa m-atrn si eu
de scaunul tau, de bratul tau.
Abia putui de un picior
de scaun, sa m-agat din zbor.
Astfel prin aer si prin ziduri
cu ngerul zburam si eu,
la fel cum flutura n vnt
matasa unui steag nfrint!
Si ma raneam de-acoperise,
de ramurile verzi, piezise,
si ma izbeam de stlpii lungi,
de cabluri si de srme si de dungi...
Ma desprinsei de sus caznd
n piata nserata, linistita.
O, el se-ndeparta zburnd,
prin aer si prin ziduri strabatnd
cu cartea-n mini, citind cu patima
necontenita.
O, el se-ndeparta si eu
tot mai vroiam sa-l vad, prin seara.
...Dar el s-a dus alunecnd,
mpins n rai ca de un vnt,
sau, poate, de-apasarea unui gnd
cu mult mai mare.