Nichita Stnescu

O clrire n zori
Lui Eminescu tnr
Tcerea se izbete de trunchiuri, se-ncrucise,
se face deprtare, se face nisip.
Mi-am ntors ctre soare unicul chip,
umerii mei smulg din goan frunzie.
!mpul tindu-l, pe dou potcoa"e
calul meu salt din lut, fumeg!nd.
#"e, m-ntorc ctre tine, eu. #"e$
Soarele a izbucnit peste lume strig!nd.
Tobe de piatr bat, soarele crete,
tria cu ac"ile din fa%a lui
se prbuete n trepte de aer, sticlete.
Tcerea se face "!nt albstrui,
pintenul umbrei mi-l crete
n coastele c!mpului.
Soarele rupe orizontul n dou.
Tria i nruie sf!retele-i carcere.
Suli%e-albastre, fr ntoarcere,
pri"irile mi le-az"!rl, pe-am!ndou,
s-l nt!mpine fericite i gra"e.
alul meu salt pe dou potcoa"e.
#"e, maree-a luminilor, a"e$
Soarele salt din lucruri, strig!nd
clatin muchiile surde i gra"e.
Sufletul meu l nt!mpin, a"e$
alul meu salt pe dou potcoa"e.
oama mea blond arde n "!nt.