Dumitru Matcovschi - Vad PDF

BIBLIOTECA COLARULUI
LITERA
CHIINU 1998
,KEJHK
)6+85+01
8),
tZl 859.0 ,48.9,-1
M 46
ISBN 995-4-152-5 LITIRA, 1998
toperta: ai Crvv
aitie ae avtor
TABIL tRONOLOGIt
1939 26 octovbrie n comuna Vadu-Rasco, jude;ul Soroca, se naste Dumi-
tru Matcoschi din parin;ii Leonte si Iudochia, plugari romni.
1956-1961 Student la Institutul Pedagogic Ion treanga din thisinau,
lacultatea de Istorie si lilologie. Volens-nolens, absoleste lni-
ersitatea, or, in 1960 Institutul Pedagogic ruzioneaza cu lniersi-
tatea.
1960 Student in anul cinci, este initat in calitate de colaborator literar la
cotidianul Moldoa Socialista, unde a ramne si dupa absolirea
lniersita;ii.
1962 21 octovbrie Se casatoreste cu Alexandrina ,nascuta Soldan,, studenta
in anul patru la Litere. Prezinta manuscrisul primului olum de er-
suri, care e discutat la lniunea Scriitorilor si recomandat spre publi-
care.
Deine membru al lniunii urnalistilot din l.R.S.S.
1 aecevbrie Iste chemat sub arme, trenul il duce in orasul lui Kant
,Konigsberg, azi Kaliningrad,.
1963 Apare prima placheta de ersuri, Maci iv rova, Iditura tartea mol-
doeneasca, thisinau.
1964 voievbrie Iste lasat la atra.
1965 Deine membru al lniunii Scriitorilor din l.R.S.S.
1966 Apare al doilea olum de ersuri, |virer ivtiv, Iditura tartea moldo-
eneasca, thisinau.
Octovbrie 1-voievbrie 16 -redactor-ser adjunct la sapta-
mnalul tultura.
1968 Placheta Caa arivteaca, Iditura tartea moldoeneasca, thisinau.
1969 Apare olumul Decvtece ae atb ,i verv, Iditura tartea moldoeneasca,
thisinau, care ulterior este topit. tartea, in arianta ei ini;iala, nu a mai
azut lumina tiparului, desi unele poeme au rost incluse in alte olume.
"
DlMI TRl MATtOVStlI
190 Iste eliberat din post, trimis la munca de crea;ie.
Se naste primul copil al ramiliei Matcoschi, Dumitri;a.
191 Metoaica, Iditura tartea moldoeneasca, thisinau.
La Iditura Soetski pisatel` din Moscoa apare olumul Metoaica in
traducere rusa.
La Iditura tartea moldoeneasca apare romanul Dvaa.
192 Premiera spectacolului Pre,eaivtete la Teatrul Academic Puskin.
Se naste Adriana, mezina.
194 Premiera spectacolului Cvtec ae teaav evtrv bvvici la Teatrul Academ-
ic Puskin.
Volumul de ersuri Crvt, Iditura tartea moldoeneasca, thisinau.
tartea pentru copii Creiera,vt Pviv, Iditura Lumina, thisinau.
195 Romanul atvta, Iditura Lumina, thisinau.
196 Premiera spectacolului 1ata la Teatrul Academic A. Puskin. Ion
Aldea-Teodoroici interpreteaza arvt, feveie, vva ta.
19 Apare olumul de ersuri .a, Iditura Literatura artistica, thisinau.
199 Romanul 1oavva orvvbeitor atbi, Iditura Literatura artistica, thisinau.
1980 1oavva orvvbeitor atbi apare la Moscoa, la Iditura Soietski pisatel`,
in traducere rusa.
1981 Volumul de ersuri Patria, Poetvt ,i ataaa, Iditura Literatura artistica,
thisinau.
1982 Premiera spectacolului Povvt rietii la Teatrul Academic A. Puskin.
Piesa Povvt rietii este montata la Tambo.
Apare romanul ocvt aiv ratra, Iditura Literatura artistica, thisinau.
1983 Apare, in limba rusa, culegerea de ersuri Covaartro cere,ev, Iditura
Literatura artistica, thisinau.
1984 Apare, in limba rusa, Roavoi ocea, Iditura Soietski pisatel`, Moscoa.
1985 Volumul de ersuri .rvovii, Iditura Literatura artistica, thisinau.
Premiera spectacolului 1roita la Teatrul Luceararul din thisinau.
1986 Premiera spectacolului .beceaarvt la Teatrul Academic A. Puskin.
198 Volumul de ersuri 1v, araotea vea, Iditura Literatura artistica,
thisinau.
Apare o noua edi;ie a romanului Oevi betl otvbei, Iditura Soiet-
ski pisatel`, Moscoa.
Apare la Vilnius, in limba lituaniana, romanul 1oavva orvvbeitor
atbi; e unul din roarte pu;inele romane moldoenesti traduse in
#
VA D
;arile baltice.
Scrie poezia aarabia. Mihai Dolgan, compozitorul, o cnta. ter-
berii sunt cu ochii in patru. tntecul are priza la tot poporul,
interpretat pe stadionul republican, cu ocazia unei sarbatori a tinere-
tului studios, pune in garda puterea: tinerii prezen;i coboara din
tribune pe gazon si ingenuncheaza. tntecul este interzis. Si totusi,
basarabenii incepusera a se trezi din somnul cel de moarte: ori-
unde concerteaza ansamblul lui Mihai Dolgan, spectatorul insista:
aarabia!
1988 Apare romanul Piea evtrv vv teatrv rorivciat, Iditura Literatura artis-
tica, thisinau.
Piea evtrv vv teatrv rorivciat apare la Iditura Soietski pisatel` din
Moscoa.
Apare in Literatura si arta articolul Porara itoriei, care a trezit
interesul nomenclaturii de partid, autorul si redactorul-ser al L.
A., poetul Nicolae Dabija, sunt persecuta;i cu aceleasi metode
bolseice: mustrari, scrisori din partea cititorilor, luari de atitu-
dine.
1989 1 vai Scriitorul e striit de un autobuz. S-a intmplat pe soseaua de
lnga blocul in care locuieste... Ira a treia zi dupa alegerile in rostul
Soiet Suprem al l.R.S.S., la care candidase si Dumitru Matcoschi,
andu-i concuren;i pe rostul presedinte al KGB-ului chisinauian si
pe unul din liderii de mai trziu ai separatismului votaobavec. D.
Matcoschi cstigase alegerile...
lrmeaza o lunga perioada de recuperare rizica si morala, la thisinau,
Moscoa, Bucuresti, scriitorul a suporta peste douazeci de inter-
en;ii chirurgicale... n scurtele pauze dintre opera;ii a scrie. Via;a,
de cnd e ia;a, nu sta pe loc!
Numarul din vai al reistei Nistru ,condusa de Dumitru Matco-
schi, insereaza articolul lui Valentin Mndcanu 1e,vvtvt fiivtei
voatre, care a declansat lupta romnilor basarabeni pentru limba
romna si graria latina. Pentru apari;ia acestui articol redactorul re-
istei isi asumase toata raspunderea.
n capitala R. S. S. Moldoenesti ia nastere lrontul Popular. Nici o
legatura, poate, intre articolul lui V. Mndcanu si lront, oricum, insa,
romnii basarabeni incepeau sa se trezeasca. Dumitru Matcoschi si
$
DlMI TRl MATtOVStlI
Valentin Mndcanu si-au racut datoria de romni...
n aceeasi luna vai urma sa aiba loc premiera spectacolului erie
toarea ,dupa piesa lui Dumitru Matcoschi, la Teatrul Vasile Alec-
sandri din Bal;i...
1989 Apare olumul de ersuri oarete cet Mare, Iditura Literatura artistica,
thisinau, distins cu Premiul de Stat.
I se conrera titlul de Scriitor al poporului.
1990 etevbrie Apare primul numar al reistei Basarabia.
1991 vve ,i bteteve, Iditura liperyon, thisinau.
1992 Volumul de ersuri toareaarabie, Iditura Aeona, Bucuresti.
Volumul de ersuri Maria a Poetvt, Iditura lniersul, thisinau.
Volumul de ersuri àararavvt Creava, ,vo,vt, Iditura lniersul,
thisinau.
Volumul de ersuri Parivte at tivbii voatre, Iditura lniersul, thisinau.
1993 Apare olumul de ersuri .t tarii fiv, Iditura lniersul, thisinau.
Volumul de ersuri Cavt ,i abia, Iditura lunda;iei tulturile Romne,
Bucuresti.
Premiera rilmului teleizat de lung metraj 1roita.
Premiera spectacolului Detivvt dupa piesa oav 1oaa cet 1itea la
Teatrul Na;ional Mihai Iminescu.
1995 Iste onorat cu cea mai inalta distinc;ie - Ordinul Republicii.
Iste ales membru titular ,academician, al Academiei de Stiin;e a
Moldoei.
199 Apare in reista Basarabia o noua arianta a piesei .teavarv
av,veavv, intitulata atarii.
1 avvt si anun;a demisia de la reista Basarabia.
Apare olumul .ici aearte, toncernul Presa, thisinau.
Iste laureat al restialului interna;ional de poezie Nichita Stanescu,
al mai multor publica;ii.
VAD
&
DlMI TRl MATtOVStlI
.tb ,i verv
tntec-descntec...
De alb sa ma indec,
de negru sa ma indec...
Alba mi-i noaptea
ce pleaca si ine,
alba-i remeia
de lnga mine,
albu-i azduhul
pe care-l respir,
alba-i hrtia pe care insir
albe cuinte - margele pe salba,
cerneala mi-i alba
si orba mi-i alba.
Sprijinu-mi rruntea in palma si tac:
masa, de lemn, se prerace-n copac.
Lastare copacul a dat ca-n padure.
Si-aud in padure zon de secure.
Si-aud in padure glas de izoare.
Si cntec de pasare.
Si az cum rasare
rirul de iarba plapnd din pamnt...
lnde snt
'
VA D
Ziua de-odata se-ntuneca greu
si cade ca piatra peste crestetul meu:
remeia din pat are-obraz de taciune,
sarut de minciune, ortat de minciune...
Negru-i azduhul pe care-l respir,
neagra-i hrtia pe care insir
ersuri mai negre ca negrul de corb...
Poate sunt orb si nu stiu ca sunt orb
tntec-descntec...
De alb sa ma indec,
de negru sa ma indec...
DlMI TRl MATtOVStlI

Povvt vateriei
tea mai rrumoasa poeste,
cel mai inalt juramnt
Pomul Materiei este
acum si oricnd.
Soarele rirea-ncalzeste,
scapara-rulgera stea...
Pomul Materiei creste
din inima mea.
tlatina, blnd il clatina
boare-surlare de nt...
Nu stiu: e Pom, e Datina,
e Astazi, e tnd
Lupta, o esnica lupta,
lupta cu haosul e.
Si Moartea din el se inrrupta,
pramatie!
Si Moartea...
Dar noaptea nu biruie:
cocosii estesc Diminea;a.
Si Domnul cu mir ne miruie.
Biruie Via;a!
VA D
Crev
Iu nu cred nici in Iehoa ...
M. Imi nescu
Greu sa ai un nume,
sa-l aduni, sa-l por;i.
ta
neia;a ia;a,
tragere la sor;i.
Greu sa ai prieteni.
Si mai greu - rrta;i.
ta
negrea;a ia;a,
oamenii - damna;i.
Greu sa ai toarasi,
netoarasi - nu.
Pre-
cupea;a ia;a,
musterii - eu, tu.
Greu sa lup;i cu prostii
si sa nu rii prost.
lor-
tarea;a ia;a.
Alta cnd a rost
DlMI TRl MATtOVStlI

Greu
sa crezi in ingeri
si sa rii poet.
Nu
cred in icoana,
tot in ia;a cred!
!
VA D
Cvtec batrvec
Si-am crescut un biet stejar
lnga-o apa de hotar,
si-am trecut din mini in mini
de-am slujit pe mul;i stapni.
Am slujit stapn bogat -
mi-a rost slujba chin curat.
Am slujit stapn strain -
si slujba mi-a rost pelin.
tel bogat ca e bogat
ramurile mi-a taiat,
mi le-a rupt, mi le-a ciuntit,
ergi din ele-a pregatit.
tel strain, ca e strain,
m-a sapat la radacini...
Si cum m-a sapat, mi-a spus
ca n-o sa mai cresc in sus.
Noroc ca ma stiu stejar
si-am crescut din mine iar:
alte radacini am prins,
ramuri dese am intins...
"
DlMI TRl MATtOVStlI
Detiv
tine-a rut sa-mparta-n doua
stropul de roua
tine-a rut sa taie-n doua
stropul de roua
Stropul de roua s-a risipit.
Poate cu;itul n-a rost ascu;it.
Sau poate ca cel ce taia aea
mna grea.
Stropul de roua s-a-mprastiat.
Stropul de roua-n pamnt a intrat.
Si-a ramas rirul de iarba, mic.
Si n-a mai ramas nimic.
#
VA D
1erra ivcovita
Iste un loc. Mai este. tel mai srnt.
ln singur loc din toate cte snt.
ln locusor la margine de dor.
La margine de zbor un cuibusor.
Iste un loc. Mai este. ta un dar.
Icoana. O icoana in altar.
Respiri. Respir. ln trandarir. ln nuc.
Berzele in. tocorii nu se duc.
Iste un loc. Mai este. thiar ndut.
ln loc prin roc si sabie trecut.
ln ad rara de ad. ln ad uitat.
n ad, lunatici, ingerii se scald.
Iste un loc. Mai este. Patimit.
Parin;ii din parin;i l-au mostenit.
Aici. Pe mal de Nistru si de Prut.
Aici si Bunul Dumnezeu s-a rost nascut.
ln loc. O axa.
A pa-mn-tu-lui.
ntotdeauna este, chiar de nu-i!
$
DlMI TRl MATtOVStlI
Crvce vtreita
Am crezut neabatut
in om cinstit.
Am trait, napastuit,
sarac-lipit.
Am crezut neabatut
in om milos.
Am trait, sarac-lipit,
cu capu-n jos.
Am crezut neabatut
in om destept.
Am trait, nenorocit,
cu capu-n piept.
Am crezut neabatut
in om curat.
Am trait si nebaut,
si nemncat.
Am crezut neabatut
in om stiut.
Am trait si nemncat,
si nebaut.
%
VA D
Am crezut neabatut
in sora, rrate.
Am trait, un surdomut,
cu nu se poate.
Am crezut neabatut
in zi de azi.
Am trait, nepriceput,
ntr-un necaz.
Am crezut neabatut
in zi de mine.
Am trait, cu imprumut,
un eac de cine.
Am crezut neabatut
in zi de-apoi.
Am trait mai mult cu Or
dect cu Oi.
Am crezut neabatut
si in idee.
Am trait, m-am complacut,
si in bordeie.
Am crezut! De ce-am crezut!
Potopul ine...
si nici alter ego
nu-i cu mine...
Duc-ma-duc, ci nu la plug!
Ah, nu m-as duce!
2 Dumitru Matcoschi. Vad
&
DlMI TRl MATtOVStlI
Dar si umbra mea
de mine ruge...
lug si eu. De lume rug:
arurisita
asta lume -
o nelume ca si cum...
Si Iminescu azi -
o cruce putrezita
ramasa la raspntie de
drum...
'
VA D
Pe aeavaoaetea
Pe de-a-ndoaselea traim,
pe de-a-ndoaselea.
Pe de-a-ndoaselea pierim,
pe de-a-ndoaselea.
Seaman gru, culeg pelin,
pe de-a-ndoaselea.
lloare spinul, crinul spin,
pe de-a-ndoaselea.
Ninge ploaie, ploua nea,
pe de-a-ndoaselea.
Muiereste el, nu ea,
pe de-a-ndoaselea.
Imne scrii, blesteme scriu,
pe de-a-ndoaselea.
Pleci dereme, in trziu,
pe de-a-ndoaselea.
nger negru, demon blond,
pe de-a-ndoaselea.
Spnul htru, larap tont,
pe de-a-ndoaselea.
DlMI TRl MATtOVStlI

Taci si raci. Nu tac, nu rac,
pe de-a-ndoaselea.
Magul cioclu, ciocul mag,
pe de-a-ndoaselea.
Rde ;a;a, pruncii mor,
pe de-a-ndoaselea.
Pizma ia;a, moartea dor,
pe de-a-ndoaselea.
VA D
tva
Nimic nu rea sa rie
altrel dect este
Luci an Bl aga
Blnd se lumineaza.
lirea se-nrioara.
Pe oglinda apei
lebada coboara.
Luna se topeste.
De argint cercelul.
Blnd, moldoeneste,
cnta turturelul.
Rourata rloarea.
Iarba rourata.
Au trecut prin iarba
un baiat si-o rata.
Au trecut de mna,
au urcat in barca...
Blnda gelozie
parca ma incearca.
Soare mparate,
Doamne-Dumnezeie,
raza ta de aur
cnd o sa scnteie
Bate din aripa
clipa minunata...
Si incep sa cnte
ingerii de-odata...
DlMI TRl MATtOVStlI

aarabia
Muzica - Milai Dotav
Interpre;i - iaia oteatv,
Raav Dotav, Milai Dotav
La margine de lume,
enit din remi batrne,
un plai cu dulce nume
inal;ator ramne.
Aici o atra srnta
la snul ei ne strnge
si doina cnd se cnta
o lume toata plnge.
Ne incalzeste lutul,
ne-alina doua ape,
patimitor, trecutul
intr-un ortat incape,
o iarba-nrourata
ascunde eche rana,
ni-i soarta zbuciumata,
oricnd basarabeana.
Aem un nuc si-i erde,
si-n pragul casei creste,
cu nucul nu ne pierdem,
de moarte ne pazeste,
la prunci suntem cu gndul
!
VA D
si nu dorim razboaie,
noi semanam pamntul
si asteptam o ploaie.
Basarabia, Basarabia...
lrate si sora, mama si tata...
Basarabia, Basarabia...
Scumpa icoana, in inimi purtata...
Trecuta prin roc si prin sabie,
rurata, tradata mereu,
esti rloare de dor, Basarabie,
esti lacrima neamului meu.
"
DlMI TRl MATtOVStlI
Crecvt iv vftet
trescut in surlet un pamnt.
tel mai rrumos pamnt din lume.
tu esnic dor, cu dulce nume,
ca un lucearar luminnd.
trescut in surlet un pamnt.
n el stramosii odihnesc,
din batalii intorsi la atra:
cu sabie in mna dreapta
si ochi de ulture ceresc.
n el stramosii odihnesc.
n el se-arunca bob mascat.
Si bobu-i rosu, si-ncol;este.
Si-un neam intreg din bob traieste,
tot muncitor, si tot barbat.
n el se-arunca bob mascat.
n el coboara radacini
de pom cu roada si de ie,
si de Ion, si de Marie
la casa lor nicicnd straini.
n el coboara radacini.
#
VA D
Pamnt al |arii si al meu,
balada eche, pururi noua,
rasrrnta-n picusor de roua
si-ncinsa-n bru de curcubeu.
Pamnt al |arii si al meu.

Ma-mbata iara rloarea liliecilor.
n Basarabia oricnd e luna mai.
Sa tot traiesti
acum si-n ecii ecilor
pe-acest pamnt
cobortor din rai!
$
DlMI TRl MATtOVStlI
.ici
Aici sunt toate pentru noi
si toate in din esnicie.
Din esnicie ploua ploi,
izoare murmura-n zaoi -
aici sunt toate pentru noi.
Aici e Soarele strabun
un mar domnesc intotdeauna,
aici copiilor cei buni
bunicile poesti le spun-
aici e Soarele strabun.
I nucul de la poarta blnd
si adumbreste rruntea mamei,
se-asterne rrunza la pamnt,
o poarta catre iarna nt -
e nucul de la poarta blnd.
I blnda casa cu pridor
in care cnta o ioara,
cu ea ma stiu nemuritor,
cu ea mi-e neamul dor din dor -
e blnda casa cu pridor.
%
VA D
èara fvrtvva
Ah, bntuie
si bntuie,
si bntuie...
Neagra rurtuna bntuie, bezmetica.
Mntuitorule, indura-te, ne mntuie,
neom, ragace omul, zdrean;a, petica.
Nu poarta nume, nu mai poarta nume
Si nu mai are nici un Dumnezeu,
Si Soarele nu mai rasare, ci apune,
Si intunericul ca Piatra Morii e de greu.
ta Piatra Morii! Negre pajuri zboara -
pe-aici, pe-aproape, chiar in preajma mea.
Si latra cinii a pustiu la margioara,
si plnge snge Basarabia...
Iu snt, mai snt, dar parca nu mai snt.
As rea sa cnt, dar nu mai pot sa cnt!
Si intra greu sicriile-n pamnt,
pna la praznic, pna la comnd,
pna la alta piatra de mormnt...
&
DlMI TRl MATtOVStlI
Acest pamnt! Acest preasrnt pamnt!
Si noi, si oi, niste moroi, niste pacate!
Si Buga, clopotul cel mare, nu mai bate,
si bntuie, si bntuie, si bntuie,
neagra rurtuna bntuie, bezmetica...
Mntuitorule, indura-te, ne mntuie:
neom, soprla omul, crpa, petica!
'
VA D
.a ìtrvtvi
Apa Nistrului cea mare,
apa Nistrului.
turge tulbure la ale,
apa Nistrului.
Tulbure si zbuciumata,
apa Nistrului.
Zbuciumata, pelinata,
apa Nistrului.
Ira limpede ca roua,
apa Nistrului.
Bea din ea toata Moldoa,
apa Nistrului.
Pasarea oprea din zboru,
apa Nistrului.
Se scalda in ea odoru,
apa Nistrului.
turge tulbure si-n aluri,
apa Nistrului.
Printre cele doua maluri,
apa Nistrului.
!
DlMI TRl MATtOVStlI
Si mai curge printre stele,
apa Nistrului.
Tot cu lacrimile mele,
apa Nistrului.
Nistrule, pe malul tau
iarba creste si dudau.
Nistrule, tu nu mai esti
rul casei parintesti.
!
VA D
Dor
Apa mare ne desparte.
Nu stiu pasare sa riu.
Stiu ca-n mine creste lutul.
Si ca lutul doare stiu.
Apa mare si adnca
izornd din stnci adnci.
Iu de-o parte plng cu jele,
tu de alta parte plngi.
tine-aude, cine ede
Ne topim nadajduind.
ntinzi mna catre mine,
catre tine mna-ntind...
Si pe maluri departate
ne preracem deodat`
intr-o salcie uscata
si-ntr-un pui de plop uscat.

Apele rului, domoale,
curgeau la ale
!
DlMI TRl MATtOVStlI
ca mierea, dulce si greu.
Soarele pe umarul meu
ardea,
umarul ma durea.
Am intrat in ru pna la bru,
pna mai sus de bru.
Neazut, apele-au descrescut.
Am intrat in ru pna la piept,
pna mai sus de piept.
Neazut, apele-au descrescut.
ta niste sabii stralucitoare
pestii mi se zbateau la picioare.
Se zbateau ca mureau,
iar daca mureau tot se zbateau.
Irau pesti sau nu erau
Ma edeam ca dezgolesc
cimitirul stramosesc:
os de tmpla, os de rrunte...
Si-am racut din oase punte!
tnd am inceput sa plng,
s-a-ntors rul din adnc:
herghelie grea de aluri
intre cele doua maluri...
Si-ntre aluri numai eu,
si-ntre maluri numai eu...
!!
VA D
Doiva
tnd i-a rost mai bine,
cnd i-a rost mai rau,
moldoeanul doina
si-a cntat mereu.
La un col; de masa,
lnga omul drag,
lnga pomul care
inrloreste-n prag.
ta o doina doina,
ca un juramnt,
ca o rugaciune
pentru-acest pamnt,
ca o iniere,
ca un imn in hram,
ca un dor de |ara,
ca un dor de Neam.
Doina tu, doini;a,
daca nu erai,
hauleau strainii
pe-un picior de plai.
!"
DlMI TRl MATtOVStlI
Le-ai iesit in cale,
la hotar - colea,
n-au putut sa treaca
de durerea ta.
Doina, tu, doini;a,
rii un juramnt,
rii o rugaciune
pentru-acest pamnt,
rii o iniere,
rii un imn in hram,
rii un dor de |ara,
rii un dor de Neam.

Aceasta pasare ce bate la rereastra
cu-aripa ei de noapte si de dor
inesniceste, srnta, clipa noastra,
spre dainuirea Basarabilor.
Aceasta pasare stapna peste toate
cu glas de maica scumpa si de prunc
e o chemare-a stelelor prea poate
si-a lumilor ce nu ne mai ajung.
Aceasta pasare ce zboara peste moarte
si are surlet de pamnt si grai
copiilor din pine le imparte,
buneilor le race loc in rai.
!#
VA D
Aceasta pasare durerea ce ne stie,
la un soroc de batalie grea
pe cei cazu;i in lupta ii inie
si ii ina;a nume a purta.

Plng in mine si-n ;arne
,precum plnge toamna-n noapte,
toate doinele batrne
picurate-n strop de soapte.
Plng si-n rrunzele ce zboara
catre noi, spre-a ne aprinde:
rosii picaturi de ceara,
stele rosii, ratacinde...
Napadit de doruri grele,
ma stiu trist ca o balada
si-mi las rruntea peste ele,
piatra de granit sa cada,
si de jale mult prea mare
pentru baci si pentru turma,
rnind srnta razbunare
plng si eu pna la urma...
!$
DlMI TRl MATtOVStlI
Clevarea eitor
Doina rugaciune este, srnta.
Rugaciune srnta, ea se cnta:
se sopteste ingereste si se tace
ca o pace, ca o pace, ca o pace.
Doina toata rirea este, rirea:
esnicia toata, nemurirea,
inierea este, inierea,
adierea cea mai blnda, adierea.
Doina e Duminica cea Mare,
e chemarea zeilor, chemarea.
Inima de sora si de rrate,
lacrima trzie si ortat e.
Doina, pururi tnara lumina,
rana cea din piept ea ne alina.
Doina, rrunza totdeauna erde,
ea din lume ne aduna, ea ne pierde.
Ia pacatele ne iarta, toate, toate:
inoate si neinoate.
terul daca tuna, daca scapara,
ca pe niste puisori ne apara.
!%
VA D
Doina pe cei slabi ii ocroteste:
mama buna, lnga piept ii incalzeste.
La rascruce, la raspntie de soarte,
ea din ia;a creste, nu din moarte.
Doina, cartea noastra de citire,
candela ce tremura sub;ire,
dor, un mare dor, dor de acasa,
piatra de mormnt, ea ne apasa.
Se or trece toate, se or spulbera!
Va ramne doina! Dar si noi cu ea!
Va ramne Nistru, rul cela srnt,
care tot mai creste, tnar, din pamnt.
!&
DlMI TRl MATtOVStlI
Ziaitorvt
n clipa unei ie;i de-a pururi srinte,
in clipa unui eac de-a pururi srnt,
el si-a turnat ortatul in cuinte,
el si-a zidit credin;a in cunt.
Si tot in clipa unei ie;i, batute
de crncena urgie, nemilos,
pagne-spne inimi pe-ntrecute
in piept cu;itul i-au inript pna la os.
Si tot in clipa unei ie;i amare,
in clipa deznadejdii in srrsit,
stoluri de negre pasari rapitoare
cu negrul cel mai negru i-au cobit.
Si tot in clipa unei ie;i, murite
incet-incet-incet-incetisor,
el si-a trait destinul, pasamite,
setos de cntec si bolna de dor.
Strabuna clipa dorului, strabuna!
Suntem, daca suntem, numai cu ea.
Poetul, Iminescu, sa ne spuna
ce Patrie aea Maria sa!
!'
VA D
ti daca astazi, daca Romnia
nu este una cu-al meu plai basarabean,
sa-l intrebam: el cine rea sa rie,
rege romn sau presedinte moldoean
Il, cel care scria eminesceste
cu patimile lui neomenesti,
el, cel care plngea moldoneste,
el, rondatorul limbii romnesti!
"
DlMI TRl MATtOVStlI
.tbavtia
Nu iluzie desarta.
Post de eghe, aanpost.
Si desprindere de soarta.
Si intoarcere la rost.
tlipa dorului. Osnda.
Srnta. ta Duminica.
ngerii in clipa cnta:
Alba-Iulia!
tlipa dorului. O ama.
O platim si o traim.
Lor de ea le este teama.
Noi cu ama nemurim.
tlipa Dorului. O rere.
Vrerea mea si rerea ta.
Vrerea e de iniere:
Alba-Iulia!
De la Nistru pn-la Tisa,
de la Tisa - in tarpa;i,
din tarpa;i - pna la mare:
rra;i, intotdeauna rra;i!
Nici o grani;a prin inimi:
suerana inima.
lara |ara suntem nimeni:
Alba-Iulia!
"
VA D
\i Rovvia
Si iara neguri neguresc la Margioara,
si iara pajuri hultanesc peste mosie,
si iara trage Basarabia sa moara,
si Romnia nu mai este Romnie...
Si nulitatea iara rea sa poarte nume,
si anonimul anonime iara scrie,
si asta lume iara nu e lume,
Si iara ho;ii, patrio;ii se rasra;a,
si sarantocii iara plng in agonie,
si asta ia;a iara nu e ia;a,
Si anii trec, si ne petrec, si cruci batrne
padure cresc si putrezesc inripte-n glie,
si iara asta pine nu e pine,
Pe malul Nistrului - razboi, dezma; cu struri,
nebuna pacoste si neagra blasremie:
cioroi satui-rudui buliharesc in crduri...
Si Romnia nu mai este Romnie!
"
DlMI TRl MATtOVStlI
Pe malul Prutului - pailion in berna,
cu doua ami si cu o singura rra;ie:
sunt amuit in limba mea materna.
Si Romnia nu mai este Romnie!
Si latra cinii, turbii latra iara,
si intunericul tot nu se mai sub;ie,
si ;arisoara nu mai este |ara,
si Romnia nu mai este Romnie!
"!
VA D
vva aiviveata, Moarte
Iu tresar, eu mai tresar:
bate ora, bate clipa...
ln Lucearar solitar
si un huhurez ce ;ipa...
Iu tresar, eu mai tresar.
Iu respir, eu mai respir:
orbele ingn, greoaie...
Omenirea - cimitir.
Latra-n ploaie o potaie.
Iu respir, eu mai respir.
Iu mai sunt, eu inca sunt.
Singur in singuratate,
de pacate ma ascund
si ma narui in pacate.
Iu mai sunt, eu inca sunt.
Iu te strig ,auzi, te strig.
Generos, Batrnul Marte
ploua stele: pic-pic-pic,
plua-n pagina de carte...
Iu te strig ,auzi, te strig.
""
DlMI TRl MATtOVStlI
Iu traiesc, eu mai traiesc,
sunt aici si sunt departe,
cresc din ia;a si descresc:
buna diminea;a, Moarte!
Iu traiesc, eu mai traiesc!
Si mucoasa lumnare
srrind seul si-l arde...
"#
VA D
Mvrea e ceva civera
Murea pe scena cinea:
un roarte bun actor murea...
Si-un spectator aplauda!
Iar altul lacrima-si stergea...
tel spectator ce-aplauda
actor si el a rost cnda,
iar cel ce lacrima-si stergea
un muritor de rnd era,
sau poate iners, dar acum
nu mai importa ce si cum.
Iu doar att am rut sa spun:
ln roarte bun actor murea
si-un spectator aplauda,
iar altul lacrima-si stergea!
"$
DlMI TRl MATtOVStlI
Dorvte, a vvvi vai vi
Muzica - Dvvitrv Cleorlita
Interpret - ov a
Dorule, sa nu-mi mai spui
ca-s copilul nimanui.
Nu-s copilul nimanui,
ci sunt al pamntului!
Nu am mama, nu am tata...
Mama-i in pamnt sapata,
ci sapata-i nu stiu unde:
cnd o strig, ea nu-mi raspunde.
Tata iara e-n pamntu...
Dar nu anii mi l-au rrntu,
ci mi l-a trimisu-n moarte
dusman enit de departe.
Dorule, sa nu-mi mai spui
ca-s copilul nimanui.
Nu-s copilul nimanui,
ci sunt al pamntului.
Mi-i pamntul dulce mama
si ma striga, si ma cheama,
mi-i pamntul tata srntu
si mi-i inima pamntu!
"%
VA D
Movtrv
Iu nu pot in;elege:
au ce s-a intmplat
in ra;a unui monstru
ca am ingenuncheat
A spus un nu stiu cine.
Si tu ai spus, si eu...
A spus un nu stiu cine
ca monstru-i Dumnezeu...
ln ochi aea. n rrunte.
ln singur ochi aea.
Si ciclopea. Salbatic
ciclopul ciclopea.
Vorbea cu gura strmba
si noi orbeam la rel.
Vedeam mai sus de toate
un ;el, un mare ;el.
Dusmani in jurul nostru,
amici pu;ini de tot.
Munceam. Robeam. ta robii.
Pna cadeam in bot.
Iu nu pot in;elege:
au ce s-a intmplat
"&
DlMI TRl MATtOVStlI
ca am ingenuncheat
te ror;a-n el nebuna,
ca ne-a innebunit
Am slugarit, zabanici.
De ce am slugarit
Il se temea de sine.
Noi ne temem de noi.
Lasam, de piatra, capul
pe trunchi. llamnzi si goi,
nici nu plngeam, securea
sa caza asteptam...
Din capete taiate
cetate, turn raceam.
Iu nu pot in;elege:
au ce s-a intmplat
ca am ingenuncheat
Pndea pe rrate rrate,
pndea pe tata riu...
Ma inspaimnt si astazi,
poemul cnd imi scriu.
Aem sau n-aem |ara
Aem sau n-aem dor
Aem ca toata lumea
Trecut si Viitor
lsor sa rii o umbra.
lsor sa rii un pai.
lsor sa rii barbatul
"'
VA D
cel care nu erai...
Mai greu sa cresti o stana
de piatra-n ra;a lui,
sa-i spui ca e un monstru,
sa nu te temi, sa-i spui.
Barba;i au rost. tu nume
si rara nume, mii.
Sorti;i erau sa piara
prin cele puscarii:
de roame si de sete,
asrixia;i, damna;i.
i srsiau dulaii
si lupii, nemnca;i...
...Aprindem rug in atra
aici si-acum, plngnd.
Istoria ce este
Poparele ce snt
Si ia;a... Asta ia;a,
acest nebun complot
ti daca nu-i cu omul,
cu cine-i Vedetot
Si iara, chiar aseara
copila m-a-ntrebat:
de ce-a;i ingenuncheat
Am strns-o lnga taina
si taina m-a durut:
- Sa nu dea Domnul, tatii,
sa treci prin ce-am trecut!
#
DlMI TRl MATtOVStlI
Datorie
Sunt plaiuri mai rrumoase ca orisice poeste.
Dar ce am eu cu ele
Straine toate-mi sunt.
Al meu e cel de-acasa,
mi-e scump asa cum este.
Pe slaa si pe aur cum as putea sa-l nd
Sunt graiuri cunoscute in orice col; de lume.
Dar graiul meu e altul:
abia de-un neam orbit.
Nu-l dau nici pe-o coroana!
Nu-l schimb nici pe un nume!
Saraci mi-au rost strabunii, att am mostenit.
Traind aceasta ia;a, aem o datorie:
sa ;inem roc in atra prin secolii ce in
si umar lnga umar
sa crestem pomi din glie,
cu srintele izoare
ca sa ne inrra;im.
O carte retei mele ii oi lasa ca mine.
tuintele din carte or ri muiate-n dor.
ti daca nu a stie
copila sa le-ngne,
au n-ar ri mult mai bine
de pe acum sa mor
#
VA D
Mo,tevitorii
Aici, acasa, la hotar
de ;ara eche si de oda,
cunoaste riece stejar
cararile lui Steran Voda.
Irau cararile de dor,
erau cararile de soarte,
de manastire, de izor,
de iniere, de nemoarte.
Treceau prin codru neumblat
si oblojeau ca pe o rana
duiosul surlet de barbat
si de remeie moldoeana.
O iarba erde-a-ngalbenit
si la hotar, si la cetate:
noi libertate am rnit,
dar n-am stiut ce-i libertatea!
ln nour negru a plouat
istoria cu necinstire:
noi rericire am isat,
dar n-am stiut ce-i rericirea!
#
DlMI TRl MATtOVStlI
n albe secole de dor,
in negre secole de ama,
am plns destul, ca un popor
rara de Patrie, de Mama.
Iesea Batrnul domn din hram
cu Srnta truce ridicata
si ne ruga sa rim un neam,
sa nu ne indem niciodata...
Icoana lui ne-mbarbata:
ne luam de mini, cum cere hora,
si-un nimeni daca ne indea,
era dusmanul tuturora!
Strainii care au enit
din cele patru par;i de lume
lacasele ne-au pngarit,
dar n-au putut sa ne sugrume.
Napasta daca ne calca
si ne seca de tot puterea,
Batrnul Voieod enea
si impar;ea cu noi durerea.
Am rost un neam. ln neam om ri
ct om mai sti a creste pine,
o limba ct om mai orbi,
o doina ct ne a ramne!
Prin anii ce or rremata
ca o padure-ndepartata
#!
VA D
un cap de zimbru a purta
o luna-n coarne, srrtecata.
Si intr-o zi, la un soroc,
inript adnc in miezul gliei,
a slobozi lastari de roc
toiagul echi al pastoriei.
Parin;i si rii, in jurul lui
duminicile ne om strnge
si-arla;i in paza Domnului,
rrumos, ca niste srin;i om plnge.
Vom saruta acest pamnt
crescut in os, in grai, in patimi,
srnt sa ne rie orisicnd
cu-n rug in atra si cu datini,
cu o mioara si-un pastor,
cu mester bun ce hram ridica,
cu un poet, al tuturor,
de la opinca la ladica...
Mostenitor suntem. Traim -
o pace dreapta sa cunoastem.
Alte pamnituri nu rnim,
aici murim, aici ne nastem,
aici ne nastem si murim!
#"
DlMI TRl MATtOVStlI
evavatori
Vin sarbatori cu brai semanatori,
in brai semanatori cu sarbatori:
pe drum de ;ara spulberat rolcloric,
din datina dereme calatori.
ta brazii de la munte luminnd,
pe umeri pasari tinere purtnd,
ei in, barba;i, sa binecunteze
poara grea a bunului pamnt.
Si creste grul pe picior de plai -
rabie-n spic si trestie in pai:
din mosi-stramosi si inca mai destoinic
din surletele noastre si din grai.
Gru de rnit belsug si mai ales
de dor topit in dor si-n in;eles.
Si gru suntem, si gru ne sunt copiii,
si ratacim in gru ca-n codru des:
subpamntean si poate nesrrsit
sau poate adormit intr-un srrsit,
cum rataceste stropul greu de ploaie
in jos, spre radacini calatorit.
##
VA D
Traiasca grul rosu roditor
in luna de gerar si de cuptor!
Si mai traiasca, pururea traiasca
semanatorii in nemoartea lor!
Vin sarbatori cu brai colindatori,
in brai colindatori cu sarbatori,
pe drum de ;ara spulberat rolcloric,
din datina dereme calatori...
#$
DlMI TRl MATtOVStlI
Raaacivi (1,
,Istorie retrospectia,
Pe lnga riece domn al Moldoei
era si cte un Ieremie:
nzator de mama,
nzator de rrate,
nzator de mosie.
era si o curte de enetici:
eneticii ne mncau malaiul,
ne strmbau graiul,
rrni;i si peltici.
mai era si o armata de inaimi;i:
inaimi;ii ne ruinau satele,
ne rurau pacatele
si ne lasau pamntului lipi;i...
Iar daca nu era nimeni,
cum rareori se intmpla,
el, domnul Moldoei, era Ieremie,
el, domnul Moldoei, Mo;oc era,
era eneticul-imbecilizatul,
era mercenarul-aarul-lupan,
#%
VA D
si numai ;aranul, numai ;aranul,
numai ;aranul era moldoean.
Pine crestea ;aranul,
reciori si recioare:
recioarele - pentru haremuri,
reciorii - pentru instrainare.
Si treceau anii cu miile,
Si indura Moldoa toate urgiile,
Si se rnduiau domnitorii ca anotimpurile.
Pagne erau obiceiurile,
dusmane erau timpurile...

Ma intorc iara in reme dereme:
maicu;a noastra, Moldoa, geme.
laulesc ienicerii prin miez de istorie
contradictorie.
Mi-e rig,
mi-e teama.
Mama, mama, mama!
Ma intreb cine sunt si de unde in.
Mi-e inima de pelin,
mi-e surletul de cucuta.
Aud o alauta cntnd
si un glas de cioban ingnnd:
Pe-un picior de plai,
pe-o gura de rai,
#&
DlMI TRl MATtOVStlI
iata, in in cale,
se cobor la ale
trei turme de miei
cu trei ciobanei...
Murmur cuintele in urma lui,
in urma ciobanului
si, murmurndu-le,
ma prerac deodata
intr-un stejar
secular
la hotar
de |ara si de balada.
tresc adnc radacinile in pamnt,
cresc, barbate, ramurile in nt,
ntul bate nestailit,
glas de bucium rasuna departe...
Si iara ma bucur ca n-am murit
si cu nemoarte iara calc peste moarte.
#'
VA D
Raaacivi (2,
A cazut din nuc o nuca
si-a crescut un nuc din lut:
pelerin cu dor de duca,
intr-o noapte a crescut.
Gospodarul si neasta
,oameni credinciosi, milosi,
au azut minunea asta
si-au ingenuncheat, rrumosi,
si au plns, si din genunchi
,ct au plns si s-au rugat,
radacini de nuc, manunchi,
le-au crescut
si i-au legat,
i-au inesnicit cu dor
de casa, necalator.
$
DlMI TRl MATtOVStlI
Cervt tav, Motaora
,rragment,
terul tau, Moldoa, e de-albastru,
e de erde rrunza ta oricnd.
ln pamnt mai scump pe lume nu e,
nici mai dulce nu e un pamnt.
tasa mea la margine de |ara
creste rir de busuioc in prag.
Nu e nicaieri un plai mai tnar,
nu e nicaieri un plai mai drag.
Arde-n soare roua dimine;ii
ca o ploaie grea de margarint...
La Moldoa orice primaara
e de rndunica si argint.
Se implina spicul ca oinicul:
de lumina blnda soapta lui.
Nu-i o alta glie mai rrumoasa,
alta glie mai aleasa nu-i.
Tu esti partea noastra de iubire,
tu esti dorul nostru cel mai dor,
pleaca cinea de lnga tine,
niciodata nu ;i-a rost recior!
Doina ta, Moldoa, e de leagan,
hora ta de codru e, de grui.
Nu-i pe lume alt meleag mai pasnic,
alt meleag mai srnt pe lume nu-i!
$
VA D
Clrito a ivriat
Mi-e dor, mi-e tare dor de-o primaara...
O salcie, o gura de cismea,
un ied si o iedi;a, si o seara
cu blond lucearar si cu pui de stea.
De peste ani, din toamna brumarie,
as reeni, cocor intrziat,
in sat, acasa, in copilarie,
de unde altadata am plecat.
Ah, erdele de iarba, ca ma doare!
Si murmura cismeaua argintiu,
si muguri de corni;e iedul are,
si nu e nici dereme, nici trziu...
lloriile-au trecut. Adie-a paste.
nal;atoare clopotele bat.
Si, tnara, eternitatea naste
cu denii, cu thristos a iniat.
Ramne... Mai ramne sarbatoare
copilaria - insula-n ocean...
Si aluri, aluri, aluri calatoare
loesc in ea, in insula, dusman.
Mi-e dor. Dar nu ,o, nu, de-o rloarea-albastra
care demult-demult s-a scuturat.
Mi-e dor, mi-e tare dor de casa noastra,
cea de pe mal de Nistru, de la Vad.
$
DlMI TRl MATtOVStlI
vtreabava
ntreaba-ma de ce nu in
dar plec mereu.
ntreaba-ma de ce suspin,
de ce mi-e greu.
ntreaba-ma de ce-am uitat
destept sa riu.
ntreaba-ma de ce ma zbat,
de ce mai scriu.
ntreaba-ma mai are rost
sa plng, sa cnt.
ntreaba-ma de ce am rost
si nu mai snt.
ntreaba-ma de ce ma tem
cnd nu ma tem.
ntreaba-ma de ce te chem
si te blestem.
ntreaba-ma de ce nu cred
in tot ce-mi spui.
$!
VA D
ntreaba-ma au ia;a ce-i
cnd ia;a nu-i.
ntreaba-ma regret cnda
sau nu regret.
ntreaba-ma unde-am ajuns
grabind incet.
$"
DlMI TRl MATtOVStlI
1icerera
Plec si nu plec, tot nu plec.
todobelc, pe carare trec,
pe aceeasi carare care
nu inainte, la placinte, duce,
dar inapoi, la razboi
,cu alter ego, nu cu oi,,
la raspntie de soarte:
m o a r t e
tandela arde pna in zori.
Si cnta harpe pentru un sarpe
cu puisori.
Plec...
Dar nu stiu unde plec.
Iu pe mine ma petrec,
rra;ie cu mine leg,
rug de mine, un strain,
plec si in, si ma inchin
mie pna la pamnt.
i
;
a
$#
VA D
Parca sunt,
dar nu mai sunt,
sunt abia un rir de gnd
un cunt in plus, cel sters
si din limba, si din ers.
Iners mersul meu, iners.
$$
DlMI TRl MATtOVStlI
viva
Doare crncen, doare mult,
doare bulgarul de lut:
nu stiu cine, nu stiu cum
inima mi-o strnge-n pumn.
Stau pe margine de hau:
ziua rau si noaptea rau,
numar toamne, numar ani.
N-am prieteni. Am dusmani.
Galben ram, acelasi ram
bate ,leganat, in geam.
...Si pe-acelasi ram, de tei,
se iubesc doi porumbei...
Ma apropii, catinel.
Gnguresc. Si ea, si el.
Le soptesc, ii chem, ii strig.
Nu le pasa de nimic!
$%
VA D
av
Ploua naprasnic, obtuz, intrus.
tu dracu-n praznic, de jos in sus.
Ploua spasmodic, halucinant,
barbar, despotic, agonisant.
Ploua socratic, idealist.
tu nu se poate si nu exist.
Sardanapalic ploua, crucis,
cu paranoia si cu hasis.
Ploua cu ino, eu te astept.
Ploaia imi bate cuie in piept.
Ploua cu du-te, eu nu ma duc.
ln cuc, in ploaie, cnta un cuc.
Ploua retoric, toren;ial,
in ordin doric, robust, enal.
ta plumbii stropii, alice grei.
Omori ciclopii cu ei, de rei.
Omori ciclopii si nu-i omori.
ta stropii stropii, usori-usori.
$&
DlMI TRl MATtOVStlI
Ploua ploaie rococo.
Dincotro Si incotro
Negre nturi ntuiesc.
Negre gnduri neguresc.
Ploua sumbru, agasant.
Ploua abracadabrant.
Pe dereme, pe trziu.
Stiu ca ploua si nu stiu.
tiocoieste ploua, surd.
tu banal si cu absurd.
tu cioroi mumirica;i.
Si cu ingeri cocosa;i.
Ploua rece si miop.
thiors ploua, mizantrop.
Ploua ra;ionalist.
ta intr-un tablou cubist.
Absurditate Dezma; Blestem
Iu n-am pacate si nu ma tem!
$'
VA D
verii ro,ii
Doare-ma-doare, Maicu;a Istorie,
miezul de noapte prin care trecum:
ingerii rosii se smulg din memorie
si ingeresc prin aici si acum...
Rosii, aripile bat ca aripile.
Arde si Soarele rosu, torid.
Sngera orele, sngera clipele.
tade Luceararul, rosu, in id.
Grele au rost, ale noastre, pacatele.
tte morminte in piatra-am scapat
...ngerii rosii impurpura satele,
spurca-ne-spurca si apa din ad...
Rosii, se scutura rrunzele ramului.
Latra potaile, rosii, la srin;i.
Ah, dorul! O ri o irtute a neamului
pe care o mostenim din parin;i.
Zeule, tu, peste toate mai marele,
zeu ramneai de te-ai ri indurat!
tine-i nebunul ce blestema Soarele
Soarele nu poate ri blestemat!
%
DlMI TRl MATtOVStlI
De undea ,auzi;i, de pe magura
cea care urca aproape de cer,
iara si iara, cnd noaptea-i ca pacura,
ingerii rosii credin;a ne cer.
Sa coborm macar astazi din glorie
si omeneste, ca la un priechi,
sa o rugam pe Maicu;a Istorie
ca sa ne ierte pacatele echi...
1988
%
VA D
)ara aorvtvi
n |ara Dorului -
un ru de dor:
o apa limpede,
ca de izor,
se joaca pestele
din capul lui:
de doua secole
pascarul nu-i,
I clipa esnica:
pe cine-astept
Mladie salcie
pe malul drept,
ln cer de platina,
adnc-adnc.
ln plop se clatina
pe malul stng.
lsoara lebada,
un rulg de nea.
n ochiul lebedei
rasare stea.
Rasare, scapara
usor-usor.
n urma lebedei
un puisor...
%
DlMI TRl MATtOVStlI
De ta Pvtva vai ivcoace
lndea, la miez de soarta,
rascolind eternitate,
n amurgul cel de taina
clopot negru negru bate.
Si din reme peste reme,
mai pe-aici, mai pe oriunde,
in amurgul cel de eghe
clopot rosu ii raspunde.
De la Iasi prin lunca erde,
prin cmpie, peste dealuri,
drum taiat de ro;i se pierde,
strajuit de doua maluri.
Iste drumul ce soseste
de departe, de la Poarta,
si-ntr-un neam ne inrra;este,
ne uneste intr-o soarta.
Iste drumul cel pe care
l-au trecut, oinici, buneii,
ca sa-ajunga la hotare
si sa lupte precum leii.
%!
VA D
ti enea, puhoi, puhoiul
strainimii peste ;ara
si dezlan;uia razboiul
la Nistru, la margioara.
De la Putna mai incoace,
prin balada si prin oda
isi conduce-o lupta dacii
preamaritul Steran Voda.
si conduce-n lupta dacii
prin Soroca si Tighina,
si-nrloresc in cale macii,
dureros ranind lumina.
Din Suceaa catre mare,
din Lapusna la lotinu
dorurile cele grele
au inrourat pelinul.
Din tarpa;i la thisla-noua
Din Orhei la Slobozia
lacrimile cele grele
au pietriricat mosia.
Trista-i Manastirea Putna.
Por;ile deschise-asteapta
stralucit conoi ce ine
si spre ea incet se-ndreapta.
%"
DlMI TRl MATtOVStlI
ta un dangat plin de jale
mii de clopote dau este:
Steran Voda al Moldoei,
Steran Voda nu mai este!
Sa-aratam prin lupta noastra
tuturor necontenit,
ca prin neamul sau in lume
Steran Voda n-a murit!
tntecul ,din remi demult apuse ine, se cnta si astazi in Basarabia.
I un straechi imn inchinat oieodului nostru drag.
%#
VA D
Darvie,te, Doavve fivte
Daruieste, Doamne Srinte,
strop de dor Moldoei noastre,
drum de secoli inainte,
cer inalt si zari albastre.
la sa aiba buna parte
de pinica si de sare,
si de ia;a cu nemoarte
dar... ca ia;a trecatoare.
Apara cum stii mai bine
de strainul care-l pierde
graiul ei, din mosi ce ine -
piatra rara, rrunza erde.
Leaganului unde pruncii
gngura cuntul mama
ra-i un loc in iarba luncii
sau in codru de arama.
toltelui primaaratic
da-i tarie si rabdare,
sa rasara, singuratic,
de sub piatra mult ce-l doare.
%$
DlMI TRl MATtOVStlI
nrra;este om si ciuta,
grier, rluture, rurnica:
la neoie te ajuta
cu-o poa;a, ct de mica.
Da-ne, Doamne, ai de unde,
clipa e de iniere,
da-ne-o mare si un munte,
si mai mult nimic nu cerem...
AXA
%&
DlMI TRl MATtOVStlI
Ov
Sunt, eu sunt o rrunza erde.
Sunt, eu sunt un spic de gru.
Sunt, eu sunt un strop de apa.
ntr-o mare. ntr-un ru.
te-i o rrunza erde-n codru!
te-i un spic de gru in lan!
te-i un strop de apa-n mare...
Si in ru, si in ocean!
lrunza-i rrunza lnga rrunza.
Lnga spic e spicul spic.
Dar si stropul, ah, si stropul
rara mare e nimic.
Sunt o rrunza, sunt un codru.
Sunt un spic si sunt un lan.
Sunt un strop si sunt o mare,
sunt un ru, un ocean.
%'
A XA
tvf
ln pic de bunatate, oameni buni,
un picusor usor-usor de bunatate.
I bunatatea
a
x
a
astei lumi
cobortoare din imensitate.
Nenorocim, traim si nu traim.
Pe muche de cu;it pasim, pe lama.
Prapastia ne-ademeneste, dan;uim.
Desteptul rde, prostul ne aclama.
Nenorocim, traim si nu traim.
Pitici, rurnici si mascarici, noi to;i.
Si noaptea ine: rasinoasa noaptea ine
cu ama si cu teama, si cu ho;i,
si cu ruine, Doamne Srinte, cu ruine.
Pitici, rurnici si mascarici, noi to;i.
O lacrima, amara, pe obraz.
Pietriricata - margelusa sngerie.
ln pas, un singur pas ne-a mai ramas
&
DlMI TRl MATtOVStlI
si ne inghite neagra esnicie.
O lacrima, amara, pe obraz.
Tu crezi Mai crezi n basne n minuni
Iu nu mai cred. tarunt, adus de spate,
poara-mi duc de luni si pna luni,
sarcina grea de ani si de pacate.
Tu crezi, mai crezi n basne, in minciuni
Totu-i un blur! nselaciune, lasitate...
ln pic de bunatate, oameni buni,
un picusor usor-usor de bunatate!
&
A XA
Ovvte, ae ceai tacvt
Omule, de ce-ai tacut
cnd pe surlet ;i-au calcat,
cnd ;i-au spus sa rii un altul
si nu cel adearat.
Omule, de ce-ai rabdat
si ;i-ai zaort in piept
inima, cnd ai arlat
ca esti pe de-a-ntregul drept
Omule, de ce ai strns
mna care te-a loit
si ;i-ai aplecat obrazul
si de ea l-ai alipit
Omule, de ce ;i-ai pus
numele sub legea grea
si-ai trimis la moarte omul
care ina nu purta
&
DlMI TRl MATtOVStlI
Microcov
Am intlnit un om batut de soarte,
de nenoroc batut, un cersetor:
Si nici in atra rocul nu mai arde,
si am copii, si rlamnzesc, si mor.
Am intlnit un om batut de gnduri,
om intre oameni omul, lut din lut,
rrumos, marinimos si-att de singur,
si-att de plns, si-att de abatut.
Am intlnit un om de nepriin;a,
o secatura, un netrebnic, un lalu.
M-am intristat, ci nu enea din chibzuin;a:
purta lalul si satr la bru.
Am intlnit un om de neputin;a,
o ca;a-precupea;a, un scalmb.
M-am intristat, ci nu enea din surerin;a:
purta scalmbul rr de coasta in carmb.
Am intlnit un om de rea credin;a,
o corcitura deocheata, un urt.
M-am intristat, ci nu enea din pocain;a:
un antihrist cu lan;isor la gt.
&!
A XA
Si-am intlnit un om dintr-o bucata,
un erde brad, un neingenuncheat!
M-am bucurat: aceasta lume toata
a esnicit cu erdele de brad!
Si-am intlnit un om de omenie,
un om rrumos cu surletul de toamna...
Am lacramat: in asta itregie
un om de omenie mult inseamna!
&"
DlMI TRl MATtOVStlI
tavte
Omul cel iteaz rosteste
al tau nume, scumpa ;ara,
itejeste
si traieste
intru slaa ta primara.
Omul cel cu rrica-n oase
al tau nume a sa-l strige,
intru slaa lui rricoasa,
ca si cum de el s-ar rrige.

Nu-i primaara primaara cnd
nu creste rir de iarba din pamnt.
Si codrul todru nu-i, dar nu-i derel,
cnd pasarea nu-si race cuib in el.
Nici omul om de omenie nu-i
cnd ocolit e de semenul lui.
tu usa zaorta zi de zi
casa casa niciodata nu a ri.
&#
A XA

tine te-a ina;at, omule,
sa iningi si sa mori
intre pasari calatoare
si intre rlori

De cnd lumea si pamnatul,
de cnd omul pe pamnt
tot Adam ramne srntul
cel mai mare, cel mai srnt.
Si din toate, dintre toate
cte sunt remeile,
una e rara pacate -
Ia si nu zeile.
tarte noua de citire
ia;a, tnara mereu.
Nu exista rericire
dincolo de Tu si Iu.
tlipa de eternitate
e aceasta clipa, nu
Nu exista libertate
dincolo de Iu si Tu.

Sa-ngenunchezi
n ra;a cui
&$
DlMI TRl MATtOVStlI
Dar e rrumos a-ngenunchea
n ra;a negrei ror;e - nu!
n ra;a spiritului - da!

Pomul care nu rodeste
umbra e abia-abia.
Omul care nu iubeste
nu e nici chiar umbra sa.

Nu-mi mai race bine, rrate:
binele, prea mult, ma doare.
tain, in genunchi si-n coaste,
nu tot tain este oare

tade si Stejarul uneori, taiat.
Dar cu el odata si turarii cad:
zdrobitor stejarul, autoritar,
chiar si daca moare, moare tot stejar.

Nu-n;eleg, Parinte Srinte,
lumineaza-ma: de ce
omul mai inti te inde,
iar pe urma roaga-se
&%
A XA

Rau pganul, ca-i pagn!
Dar mai rau crestinul care
umbla, srnt, cu crucea-n sn
si cu dracu de-a spinare.

Dracul alb si dracul negru...
Iu ma-ntreb la batrne;e:
totusi, care-i mai integru
tare-i mai cu multe re;e

Piticul, coco;at in rr de scara,
are, se pare, minte analista:
n lume - tuna, - nici un ser de ;ara
rara pizmasi, rara rajmasi azi
nu exista.

tasap era. Aea macelarie.
Om enerat de om, omnipotent.
Si intr-o zi a disparut din casapie.
Si a ajuns casap in parlament!
&&
DlMI TRl MATtOVStlI

torbul, ct este de corb,
dar si el are un morb:
se tot ;ine dupa hoit.
ti se ;ine, nu ca-i orb.
Se ;ine pentru ca-i corb!
&'
A XA
Ovvt verv
Omul negru ce racea,
noaptea neagra cnd enea
si-anonimul ochi de stea
prin rereastra-l urmarea
Omul negru ce racea
Se lupta cu umbra sa
sau cu-un sarpe se-nrra;ea,
Dumnezeu ca nu stia
Omul negru ce gndea
Negru gndul lui negrea...
Omul negru ce traia
lierea tot ii otraea
sngele si inima...
Omul negru ce stia
tria;ul si arsi;a
Seceta si roametea
Omul negru om era
'
DlMI TRl MATtOVStlI
Cliar aarea
Obida ine ca sa treaca.
De ce rugi, omule, de tine
Au nimeni nu-i sa te-n;eleaga,
sa te asculte, sa te-aline
Sarata-i lacrima, ca marea,
si mult amara, ca pelinul,
de ce o-mpaci cu razbunarea
de ce o tulburi greu cu inul
De lume mare rie-;i dorul,
de rrate si de codru erde,
chiar pasarea ce stie zborul
de una singura se pierde!
'
A XA
Rataciti
Ne-am ratacit in pcla si nu ne mai gasim.
lnde sunte;i, oi, oameni Striga;i-a pe nume!
Acum sau niciodata se cere-un dor sa rim:
sa reenim acasa, ci nu-i trziu, din lume.
Prin pcla, stiu prea bine, e crncen orice pas.
lai sa aprindem ruguri pe dealuri si sa batem
in clopotul cel mare al Dorului, ramas
in inimile noastre de sora si de rrate!
Destul sa ne mai temem de umbre si de ho;i!
Sunt ale noastre toate: si umbrele, si ho;ii!
toboara car la ale si scr;ie din ro;i,
taiat ramne lutul adnc in urma ro;ii.
n ceruri arde Soare, in ceruri pcla nu-i.
Sa asteptam preasrnta si preacinstita raza,
lipindu-ne cu soarta de soarta plaiului,
spre-a ramnea prin secoli cu constiin;a treaza!
'
DlMI TRl MATtOVStlI
.a
ln pic de bunatate, oameni buni!
ln picusor-usor-usor de bunatate:
e Bunatatea
a
x
a
astei lumi
cobortoare din imensitate.
ln pic de bunatate, oameni buni!
lRlMOSI
tA SlIN|II
'"
DlMI TRl MATtOVStlI
Parivtii
Sunt mai batrn dect tine, mama
, L. Bl aga,
1
De ce nu stim sa ne iubim parin;ii
De ce nu stim copii cumin;i sa rim
Parin;ii nostri luminosi ca srin;ii,
cobortori din dor si surerin;e...
De ce nu stim, copii, sa-i pre;uim
Ii seamana cu pomii din cmpie
ce cresc in timp neobosit si demn,
sa adumbreasca pui de ciocrlie
si gura de izor cu apa ie
la radacina unei cruci de lemn.
...Si astazi mama ine ca o mama
la riul ei cel mult risipitor
si ii aduce strugure de poama,
pine si nuci legata in narrama
din sarbatoarea grea a anilor.
..Si astazi tata ine ca un tata
din cmp, de la cosit, de la arat,
copila cea plecata sa si-o ada...
Si o gaseste iar inlacrimata,
nebun indragostita de-un soldat...
'#
lRlMOSI tA SlI N|I I
Batrna toamna, iarna mai batrna,
cu spulber, cu padure in rramnt...
Si intra-ncet parin;ii in ;arna,
pna la bru si mai departe pna
la surlet, la ortat si la cunt.
Dea Domnul pace si dea Domnul ploaie,
auru-n spic sa rie cu noroc
si ramul, doldora de rod, sa se indoaie,
si niciodata sa trai;i razboaie
cu toata lumea asta la un loc!
Dea Domnul casa sa a rie casa,
nicicnd straina, tnara in eac:
cu rrate asezat in cap de masa,
cu prunc lnga poestea cea rrumoasa
despre-un cioban in tundra, cu toiag.
Dea Domnul sa-ae;i parte de-o iubire
mereu senina cum e lacrima,
spre ratacire si spre regasire
in orba nerostita, in priire,
in rir de iarba si in rir de stea.
ntoarcere din lut in soarta nu e!
Am rost copii, dar n-am ramas copii...
Si ei, parin;ii, catre ceruri suie,
si cerurile por;ile-si descuie,
si clopotele bat din esnicii...
'$
DlMI TRl MATtOVStlI
O iarba erde si o coasa noua,
un strop de apa si un nesrrsit...
La miez de noapre luna pietre ploua...
tad picaturi de snge, nu de roua...
Si rasaritul curge-n asrin;it...
De ce nu stim sa ne iubim parin;ii
De ce nu stim copii cumin;i sa rim
Parin;ii nostri luminosi ca srin;ii,
cobortori din dor si surerin;e...
De ce nu stim cinstit sa-i pre;uim
2
Batrni parin;ii, patimi;i, impoara;i
de ani, si de copii demult uita;i.
Batrni parin;ii... Si coboara in pamnt,
si parca-au rost cnda, si nu mai snt...
Batrni parin;i. ta doi mosi, ca doi stramosi.
lrumosi ca srin;ii si ca srin;ii inimosi.
Batrni parin;ii. ta parin;ii, ca ai mei.
Si-att de singuri, si att de pu;intei!
Batrni parin;ii. Si ca rulgii de usori.
Si rulgii cad incet-incet, luminatori:
din ceruri cad, din nesrrsire, din namiezi...
Si eu ramn, si eu astept alte zapezi.
Se duc parin;ii, duc-se-duc... Nu la arat.
Nu la cosit. Si nu la treierat!
'%
ncet se duc, batrni se duc de lnga noi:
se duc de tot, se duc la ultimul razboi.
Dincolo de este, dincolo de-a rost
cnta cucuaiul ragusit, anost.
Dincolo de cntec si de paradis
ingerul meu doarme cu un ochi deschis.
Dincolo de toate grijile lumesti
nu mai spune nimeni pruncilor poesti.
Dumitru Matcoschi. Vad
'&
DlMI TRl MATtOVStlI
Coitarie
tompozitor si interpret - Milai 1oaera,cv
S-a ratacit in reme,
s-a preschimbat in stea,
sarmana si icoana
copilaria mea,
ca pomul din cmpie
batut de nt pustiu,
s-a scuturat de rloare,
duruta sa mi-o stiu.
ln clas.. Si astazi plnge
cu murmur de izor...
I glasul tau, maicu;a,
e-o lacrima de dor.
ln glas.. Si azi ma cheama
cu murmur de cismea...
I glasul tau, maicu;a,
e, dulce, soapta ta.
Mi-e sete de un cntec,
mi-e sete de-un alin...
tu zorii plec de-acasa
si cu amurgul in...
''
toboara-n toamna anii,
se aduna-n lung sirag...
Si nimeni, nimeni, nimeni
nu ma asteapta-n prag.
tad rrunze de arama,
se-astern in drumul meu...
As rea, ca altadata,
sa riu copil mereu...
Banu;ii de ninsoare
ca mine or cadea...
ncarun;este, doare
copilaria mea...
DlMI TRl MATtOVStlI

Mava
tompozitor si interpret - 1vaor Cleorle
Palma ta ne-a mngiat,
orba ta ne-a leganat,
am crescut cu al;i copii de-o seama.
Lnga pomul cel rotat,
lnga spicul cel bogat,
lnga pragul casei noastre, mama.
Am rost buni si rai am rost.
Tu ne-ai cautat un rost,
cu poe;e plnse in narrama.
Tu ne-ai ina;at un grai,
tu ne-ai daruit un plai
si-am plecat cu el in lume, mama.
Patru zari am colindat:
le-am trecut in lung si-n lat,
drumurile si acum ne cheama.
Tu ne-ai asteptat mereu,
am enit cnd ne-a rost greu,
te-am gasit incarun;ita, mama.
Ploile sunt azi de dor,
arsi;ele de ogor,
nop;ile sunt clopote de-arama.
Toamnele te-au estezit,
iernile te-au carun;it,
ca pe-o rloare din gradina, mama.

Dova toavve
Muzica - ov vacle
Interpret - ov vrvceavv
ln batrn si o batrna
trec pe-alee catinel.
Ia cu-n trandarir in mna,
cu o crizantema el.
Parca in dintr-o balada,
parca in dintr-un colind.
Ia cu parul de zapada,
el cu parul de argint.
tad incet, ca niste gnduri,
coapte, rrunzele de tei,
cum cadeau si-n alte rnduri,
cnd ei nu erau bunei.
lite banca lor cea eche,
care-i stie rericiti,
iar pe banca - o pereche
tnara de-ndragostiti.
Ochii retei - de scnteie
si-ai baiatului - la rel,
DlMI TRl MATtOVStlI

si trec iara pe alee
o bunica si-un bunel...
Doua toamne, iata-le,
intr-un dor legatele:
doua srinte lebede
pe o apa repede...
!
Ovov
S-a uscat un pom.
S-a trecut un om.
Ira pomul nuc.
Ira omul prunc.
Ira pomul corn.
Ira pomul domn.
Ira pomul brad.
Ira omul Vlad.
Si mai mult nimic.
Si eu iara zic:
Ira pomul stejarel,
Ira omul oinicel.
Ira pomul pom rotat.
Ira omul om barbat.
Ira pomul tot in rloare.
Ira omul rupt din soare.
Aea pomul puisori.
Aea omul pruncusori.
Si mai mult nimic.
Si eu iara zic:
S-a uscat un pom,
s-a trecut un om...
"
DlMI TRl MATtOVStlI
viva ae vava
Muzica - ov .taea1eoaororici
Interpreta - ofia Rotarv
Inima de mama, inima de tata,
cade stea din ceruri rosu rulgerata.
Inima de tata, inima de mama,
cade iara rrunza codrului de-arama.
Toamna obosita, toamna zbuciumata,
inima de mama, inima de tata.
Iarna-nzepezita, crunta ca o ama,
inima de tata, inima de mama.
Grea, tot grea, de piatra
noaptea peste atra,
cinele pndeste
luna si o latra.
Grea, tot grea, de hume
noaptea peste lume,
glontele pndeste
inima anume.
Inima de mama, inima de tata...
A trecut o ia;a ca o clipa, iata...
Inima de tata, inima de mama...
Doua doruri strnse nod intr-o narrama.
#
Dincolo de noapte,
dincolo de nt...
clopote albastre
se aud batnd.
Dincolo de ploaie,
dincolo de dor...
se intorc copiii
la parin;ii lor.
$
DlMI TRl MATtOVStlI
Mava, iartava
Nu cred in ingeri,
nu cred in zei.
Mama, iarta-ma.
Ii rug de mine.
Iu rug de ei.
Mama, iarta-ma.
lrumoasa-i ia;a.
O plng si-o cnt.
Mama, iarta-ma.
Am rost, de ia;a,
am rost inrrnt.
Mama, iarta-ma.
ta lumea lume.
Si eu ca ea.
Mama, iarta-ma.
De lume dorul,
de undea.
Mama, iarta-ma.
Sa in odata
in sat la noi.
Mama, iarta-ma.
%
Trziu, ca tata
de la razboi.
Mama, iarta-ma.
Sa-mi cnte greierii
agabonzi...
Mama, iarta-ma.
Si sa ma ploua
lucereri blonzi...
Mama, iarta-ma.
&
DlMI TRl MATtOVStlI
Rvacivve
Primaara-ara, ara-primaara,
plnge o remeie, cnta o ioara...
Rosu tot amurgul, parca-ar ri de snge.
Si ioara cnta, si remeia plnge...
Rug de taina arde, arde si nu arde.
talatoare umbre se intorc din soarte.
Noaptea ca o ama, din ;arne creste.
ta un ochi de buha luna galbeneste.
Bntuie departe, bntuie rurtuna:
scapara si tuna, scapara si tuna...
Si nici nt adie, si nici stea nu cade.
Si remeia plnge una pentru toate.
tine e remeia Si de unde ine
O cunoaste cine O-n;elege cine
Si de ce nu plnge toata Margioara
Si de ce nu-si rrnge strunele Vioara
Vntura, marite Soare, negurile, norii,
sa nu-si plnga nici o mama pruncusorii!
Pasare din cer, coboara pe o ramurea
si ina;a puisorii a cnta!
'
1a fi ca vive
Muzica - ov vacle (spectacolul erietoarea,
Interpreta - .vataia aarivc
Va ri cnda, a ri odata,
neaparat a ri ca mine:
om aparea la judecata
mult patimitelor ;arne.
n haine noi, dar nu de gala,
cu paru-abia carunt la tmpla,
ininsi de nu stiu care boala,
precum adeseori se-ntmpla.
Vom aparea la judecata
cea care nu incalca lege
si, mici, om astepta rasplata,
pentru pacate, se-n;elege.
udecatori or ri strabunii
ce-au stat de eghe la hotare
pe timpurile Semilunei,
pe remea hoardelor barbare,
strabunii, poate si parin;ii,
batrni de tot, pasind agale,
pu;ini la trup, usca;i ca srin;ii
ce lumineaza catedrale.
DlMI TRl MATtOVStlI

Va ri cnda, a ri oriunde,
neaparat a ri, de aceea
hai sa edem: ce om raspunde,
noi am tradat sau nu ideea
noi am rurat sau nu poporul
Noi ne-am ndut sau nu credin;a
Noi am stiut ce-nseamna dorul
te rost mai are pocain;a
te rost mai are-ngenuncherea
in ra;a srintelor altare,
cnd nu ne-a incercat durerea
cu lacrimile ei amare
te rost mai are rugaciunea
de diminea;a si de seara,
cnd altadata-am rs de lumea
cea simpla, cea rudimentara!
Din ale noastre mari pacate
om race-o sarcina pe care
prin secole om duce-o-n spate,
cersind un pic de indurare...
Si daca zeii, buni cu to;ii,
ne or ierta, cum iarta zeii,
n-au sa ne ierte stranepo;ii,
iningatorii si plebeii.
Va ri cnda, a ri ca mine!

v av cvtat
Iu am cntat, eu cnt si-o sa mai cnt,
la margine de lume si de |ara,
incet-incet, cu limpezit cunt,
strabun pamnt si noua primaara.
Sub cer albastru inrloreste pom,
sub pom rasare rir de iarba erde.
Si omul, lnga om, se stie Om
si crede-n Om, si-n esnicie crede.
Stapn acasa si stapn la rel
in cmp arat si semanat cu pine,
omul isi poarta grijile ridel
spre totdeauna srnta zi de mine.
Iu am cntat, eu cnt si-o sa mai cnt
in dulce grai ca ragurul de miere
statornicit in reme legamnt
dintre rrumoasa moarte si-niere.
Iara atunci cnd nu oi mai putea
sa-mi plec, rierbinte, rruntea peste roaie,
DlMI TRl MATtOVStlI

oi incerca, tot la Moldoa mea,
sa riu un simplu-aducator de ploaie.
ti el, pamntul care ne-a crescut
si care azi ne creste, srnt, copiii,
prin an dusman de seceta-a trecut
si pururi insetat de-atunci se stie.
!
v vv vvt aare
Iu nu sunt pasare, sa stii!
Si nu-mi schimb locul, cnd se lasa
peste pamnt si peste casa
brumele toamnei, argintii.
Aici mi-e casa. Si-i aleasa.
Si draga-mi-i. Si scumpa-mi-i.
Nu ca-i bogata si rrumoasa,
dar ca-i aproape inimii.
lie inghe;, rie rurtuna,
nu mi-e nici rrig, nu mi-e nici teama
cu rrate, sora impreuna,
alature de tata, mama:
suntem un crez, suntem o soarta!
Si creste nuc batrn in poarta...
"
DlMI TRl MATtOVStlI
Pivea voatra cea ae toate itete
,lragmente,
1
tnd omul n-are pine el n-are nici destin,
el trece ca o umbra prin reme si prin ia;a,
el bea pelin cu apa, se culca pe pelin
si cu pelin se spala in zori de zi pe ra;a.
tnd omul n-are pine el nu are nici dor,
nu are sarbatoare si nu stie sa cnte,
si seamana, sarmanul, cu pasarea de zbor
ce se anta-n glorii cu aripile rrnte.
tnd omul n-are pine el nu are nimic,
sa aiba mun;i de aur si mari de pietre rare!
Nadejdea noastra, srnta, incape intr-un spic
ce creste din ;arne spre timpurii iitoare.
Noi pentru spicu-acesta muncim din zori in zori:
il rem intotdeauna copiilor pe masa -
sa arda-n strop de roua cu-o mie de culori,
sa ne aduca pace si liniste in casa.
2
Pe Ilie Leahu l-au batut ;aranii:
a rurat o pine de la Duca Anei.
#
L-a azut copilul si-a chemat ecinii,
si l-au prins cu pinea unde-s maracinii.
L-au batut cu parul, l-au udat cu apa
si-au enit acasa:
- Las`ca nu mai crapa!
A umblat Ilie nasadit o reme...
Sa mai rure pine, daca nu se teme!
Se temea. Dar pinea, Doamne, tare-i pine!
L-au batut cu parul iara, ca pe-un cine...
3
Pine de la iepure, cine n-a mncat!
Se-ntorcea bunelul de la trg in sat
si din cos de lozie grijuliu scotea
un calci de pine si ne impar;ea.
Pinea de la iepure aea gustul ei:
mirosea a minta si a rlori de tei,
era calda inca, rumenita-n roc,
mirosea a minta si a busuioc...
Pine de la iepure, nu te pot uita!
Si zmbea bunelul,
si incarun;ea...
S-au topit in negura anii mei zglobii...
Au ramas, preasrinte, cele bucurii...
$
DlMI TRl MATtOVStlI
Pine de la iepure, unde esti acum
lnde esti, bunelule
Vii pe care drum
tosul tau de lozie
e si azi intreg!
Ale mele, retele, nu ma in;eleg...
4
Bolna si slab bunelul,
in patruzeci si sapte
pe;ea pe o matusa
sarmana din mahala:
aea matusa aca,
si numai aca daca
ar ri putut sa-l scape
de roame si de boala...
Nu l-a scapat nici aca,
nici pinea de secara
pe care-a dat hectarul
cel bun de la rntna:
s-a stins cu pinea-n mna
intr-un amurg de ara
si noua pinea ceea
ne-a rost pe-o saptamna...
%
5
O masa-n prag de casa cu pine si cu sare.
Se-aseaza-nti barbatul, intors de la ogoare.
Il are palme grele si pe genunchi le pune:
- I smbata, remeie, sau Miercure sau Luni e
i toarna in remeia si-i spune porta buna.
tana-i de lut: loita de alta cana suna...
ta un balsam e inul si blnd te inrioara...
- I inca primaara, remeie, sau e ara
De-asupra casei luna ca ieri ca totdeauna:
o secera de aur de-asupara casei luna.
Si nucul creste-n poarta cu rrunza lui cea deasa...
- Se duc baie;ii nostri, remeie, si ne lasa!
Mai toarna in remeia, desteapta si cuminte,
din pine rupe pine si pine ii intinde...
Ramne cana plina, cu in pelin ramne...
Sa ne culcam, remeie, nu-i sarbatoare mine!
tlVANTlL
SllLIT
'
tlVANTlL SllLIT
Povvt fvt
n memoria pictorului Aurel Daid,
autorul nemuritorului portret-arbore Mihai Iminescu
tnd toamna, stramoseste, desrrunzeste
liezile, cu tabiet, incet,
iara si iara Pomul Srnt ma a;inteste
cu ochii Lui, cu ochii Marelui Poet.
trescut pe mal abrupt de mare,
zbucnit-razbit prin stnca de granit,
acesta-i arborele nemuririi care
l-a-nesnicit pe Aurel Daid.
A rost o rulgerare, o scnteie,
a rost un miez de noapte iolet...
O clipa unica a rost. Si o idee.
Dar a mai rost si-un arbore concret!
Ardea, se zbuciuma ca o raclie.
Se mistuia. Si n-au pictorul dect,
durut, sa-i treaca umbra pe hrtie,
sa o sarute omeneste si att.
Ah, chipul lui de inal;are
catre lucererii din cer...
ma insenina, ma cutremura,
ma doare,
ca o icoana in priaz,
ca un mister!
DlMI TRl MATtOVStlI

ivba vaterva
Limba materna ca rloarea eterna
de busuioc si de dor.
Dor de ;arne, de doine batrne,
de rreamatul codrilor.
Ia ne aduna cu soare si luna,
cu iitor si trecut:
rrunza de laur batuta in aur
de-un mester necunoscut.
Vine din reme si urca-n poeme
lnga balada si rost.
n mit, in ;ara paste-o mioara...
lrate ciobanul mi-a rost.
Vine din soarte pasind peste moarte
cu bucurii si dureri.
n cer, departe, Luceararul arde,
astazi mai tnar ca ieri.
Limba de pine, de neam ce ramne,
casa cu masa in prag.
tlVANTlL SllLIT
tnta si plnge cnd roua o rrnge
ramura erde de rag.
Limba de pace, de surlet ce tace
neinrricat si imens...
treste Pamnatul si umple cuntul
cu adear si cu sens.
DlMI TRl MATtOVStlI

fvt, cvrvtvt
tuntul este... surlet este, daca este!
ln uniers intim, sublim oal.
I munte muntele cu-nzapezite creste
si nu e munte riecare deal.
Sa taci, sa tainuiesti cuntul nu se poate.
Toate au rost cunt la inceput.
Inima inima ramne ct mai bate.
tnd nu mai bate, e un bo; de lut.
Tacut si netacut, cuntul se razbuna.
Neiertator cuntul e in eci.
tu negru tunet, cel mai negru, te detuna,
nici chiar cu pruncul tau sa te-n;elegi.
I srnt cuntul adearul cnd incape
nenjumata;it, nepreracut,
e srnt-preasrnt ca picatura cea de ape,
eternitatea care-a incaput.
tuntul iarasi! Am min;it de-ajuns Olimpul.
Dar si Olimpul ne-a min;it de-ajuns...
Sa ne intoarcem la cunt, demult e timpul!
De ce in necunt, Moldoa, te-ai ascuns
!
tlVANTlL SllLIT
ver ae aa
Tu esti el
, M . I m i n e s c u ,
ncerc, usurel, cu icul,
cuntul incerc sa-l despic.
Peltic, se cazneste piticul.
Si eu ma caznesc, nepeltic.
Asijderea numai nimicul.
nimicniceste nimic.
O stea. Steaua mea.
Va cadea. Si mi-e rrica:
Si ea mucenica,
si eu mucenic.
Din tot si din toate
ma ;ipa, ma striga
nimicul cel mare,
nimicul cel mic.
Ridic, maiul ridic. Si-l cobor.
lsor, prea usor.
Scrbos, rnzos, necuiincios
iermele cuntului.
Parinte Srinte, sunt pacatos,
de ce nu ma mntui
Arunc, obosit-necajit
maiul si pana...
Si iara imi bate in geam traestit
ingerul meu de paza, satana.
"
DlMI TRl MATtOVStlI
.et
Vorbele sunt srinte. Sa le spunem srnt.
tntecul cu minte nu mai este cnt.
Surletul cel mare e mereu deschis
nu catre minciuna - catre Paradis.
tine-si inde mama este un misel:
o sa-si nda |ara mai pe urma el.
tine plnge lacrimi nendurerat
a sa rie iuda care a tradat.
Luptatorul lupta totdeauna drept.
Ticalosul ;ipa si se bate-n piept.
Luptatorul moare spre a birui.
Ticalosul plnge, onorat spre-a ri.
Vorbele sunt srinte. Sa le spunem srnt!
tntecul ce minte nu mai este cnt:
pngareste pine, pngareste hram,
pngareste atra, grai matern si neam.
Si eu zic: traiasca harul mai inti!
tare nu se inde, care soarta ii,
care nu rneste slaa si onor,
care nu tradeaza patima si dor!
#
tlVANTlL SllLIT
Cv tivba voatra
Iste a noastra limba noastra
si noi suntem cu ea popor,
cum stelele
din cer
sunt stele
cu esnica lumina-a lor.
si noi suntem cu ea pamnt,
cum marea mare
este mare
cu ape esnic alurnd.
si soarta noi suntem cu ea,
cum este codru erde soarta
cu ciuta si cu pasarea.
Din strabunei cu limba noastra
noi am crescut si crestem, demn,
cum creste pomul din ;arna
suita-n rrunza si in lemn.
ti noi cu ea, cu
limba noastra,
nemuritori om ri oricnd,
nemuritor cum e Pamntul
cu Soarele mereu arznd.
$
DlMI TRl MATtOVStlI
Ctia re,vica
Dor ocalele in sloa,
dor silabele in ers,
dor cuintele-n poema,
unul scris iar altul sters.
Dor imaginile simple,
dor metarorele mici,
dor dactilii, dor troheii
ba acolo, ba aici.
Si-apoi gndurile toate
cnd se-aduna la un loc,
doare irgula si punctul
picurat din rr de toc.
A rost luna, luna nu e,
au rosr stele, stele nu-s...
e usor a scrie ersuri
cnd nimic nu ai de spus!
%
tlVANTlL SllLIT
Maa tacerii
La masa tacerii diine,
in ra;a cuntului drept,
se lupta poetul cu sine,
un mare nebun in;elept.
O lupta cinstita, barbata,
de tnar soldat si de zeu,
de riu, de copil si de tata
deprins sa munceasca mereu.
Salbatice clopote suna,
inie stihie rebel,
sa-ninga nebuna minciuna
si lacrima stearpa la rel.
Totala si grea daruire,
cu trup su cu surlet superb,
in numele-a tot ce-i iubire
de rrate, de ;ara, de erb.
&
DlMI TRl MATtOVStlI
.aerarvri ivte
Adearurile simple
curajosul ce le striga
au rost spuse nu o data
de rurnic si de rurnica.
Dar rurnica si rurnicul,
care nu mai au hodina,
nu le-au spus cu rrunza erde,
ci le-au spus cu radacina.
Radacina creste-n hume,
radacina creste-n stnca,
radacina creste-n surlet
si-n cunt mai creste inca.
Si rrumoasele-adearuri
au trecut astrel prin reme
catre ia;a anonima,
catre esnice poeme...
'
tlVANTlL SllLIT
votorii
Se-nrte roata remii incet ca roata morii...
Si ce-au rut de la tine, poete, impostorii
Au patimile tale nu sunt de scumpa ;ara
Nu au poe;ii oie sa plnga si sa moara
Au harul srnt, au darul e scos din slujba gliei
Au nu mai crede omul in taina poeziei
Au adearul este un altul nu stiu care
si nu acel pe care il stie riecare
Sunt paznici impostorii - o noua ciocoime.
Se in;eleg prin gesturi, prin icnete ca mimii.
Ii lupta-lupta-lupta... eroic! Ii transpira.
Ii obosesc. Respira din greu, insa respira.
Ii musca din hrtie cu din;ii ca din pine.
Ii tremura cu gndul la ziua cea de mine.
Ii ad in ra;a umbre ce li se par bizare.
Ii pun in dreptul nostru tot semne de-ntrebare.
ta un calau e unul, iar altul ca un gde.
Si gdele, de plnge, calaul strasnic rde.
Tu, numai tu, poete, esti inoat de toate.
Isti inoat ca spicul nu da inalte roade,
esti inoat ca marul e iermenos si cade,
esti inoat ca porcul nu se ingrasa, scade,
!
DlMI TRl MATtOVStlI
esti inoat ca ploua cu ploaie dusmanoasa,
esti inoat minciuna ca sta in cap de masa.
Isti inoat, poete! lii bun si recunoaste!
De nu ei recunoaste primejdia te paste.
liindca impostorii au pumnul greu ca maiul.
Loesc de sus si-;i piere pe totdeauna graiul.
Ii stiu sa rie crnceni. Ii nu au ce alege.
Iu sunt intotdeauna aparatori de lege.
Da, da, asa-i, de lege! - un glas din ceruri tuna.
...Iar legea noastra este prea buna, mult prea buna.
O, tempora! O, mores! Dar inima e una
si bate-bate-bate, si bate ca nebuna,
Si rei-nu-rei te duce in alta parte gndul:
trec anii, ia;a trece, ca mine-;i ine rndul...
Aeai un crez odata, il ai si-acum De unde!
O teama ca o ama incepe-a te patrunde...
Si te intrebi ca omul: au n-ar ri mai la cale
si mai cu chibzuin;a s-o lasi cea mai moale
Se schimba impostorii: dein amici, te-aplaud,
te laud pe-ntrecute, in cor sonor te laud,
i;i rac un loc la masa prezidiului, mare,
te mai inainteaza la premiul cutare...
Ajungi astrel si membru la reo academie!
Din cnd in cnd, rireste, i;i ine a mai scrie
si stai inchis in casa cu-n clit de roi pe masa.
te gnduri te rramnta te pacoste te-apasa
!
tlVANTlL SllLIT
Poete, ce-i cu tine Pe cine inzi Si oare
nu crezi ca ei raspunde cnda pentru tradare
Sunt toate trecatoare in asta lume, unul
cuntul este esnic, sa tragi in el cu tunul!
ntoarce-te, Poete, la neam si la durere,
la graiul tau cel dulce ca ragurul de miere,
rii Sanho, Don Quijote, rii Vesnic luptatorul!
tine isi inde graiul isi inde si poporul!
n hau de cabinete ,nimicnicia ie;ii!,
mai stau, ah, din pacate si azi analrabe;ii...
Tu nu-i lua in seama, tu spune adearul,
cu ersuri plngi, cum plnge
cu mere coapte marul,
tu rii mereu ostasul ce are moartea-n ra;a,
ina;a de la dnsul, murind, ce-nseamna ia;a!
Si nu uita, ca noaptea, orict ar sta la pnda,
tot Soarele cel Mare rasare cu izbnda...
august, 198
!
DlMI TRl MATtOVStlI
.ici aearte
Aici departe, dumnezeieste
crescut din moarte
ne-
mu-
ri-
tor
lucearar tnar
lucerereste
se daruieste
e-
ci-
ilor.
Lumina srnta, lumina blnda.
Si ingeri cnta, si pajuri zbor,
si neagra pnda
cu;it implnta.
Zeus cunta
mn-
tu-
itor.
Aceeasi teama: portret in rama.
ln om de seama
ln om de ghips
Maicu;a-mama,
striga-ma-cheama
ultima ama:
apo-
ca-
lips.
!!
tlVANTlL SllLIT
vceafarvt
Daca nu-l edea Poetul,
de sub nori cnd rasarea,
stea ca multe alte stele
si Luceararul era.
Dar Poetul intr-o seara
l-a azut si dinadins
cu-a lui pana solitara
l-a ajuns si l-a atins.
Daca nu-l edea Poetul...
Dar eu stiu: Maria sa
a enit pe-aceasta lume
asteptat de-aceasta stea.
Steaua arde, arde, arde
peste secol si destin:
soapta de eternitate,
rloare-amara de pelin.
!"
DlMI TRl MATtOVStlI
|vae e,ti, baae Milai
lnde esti, bade Mihai
Trece alta primaara...
Peste gura cea de rai
rlori de tei se scutur iara...
ta te-au dus departe anii!
Iar acum, la noi acasa,
beau drume;ii ca mocanii
la hangi;a cea rrumoasa...
Descrescuta sub ;arne,
casa noastra parinteasca
nu stiu ct a mai ramne
rruntea sa ne-adaposteasca...
Poate-un eac, sau poate doua...
Dar eu cred ca-ar ri mai bine
sa ne racem casa noua
cu-o odaie pentru tine.
Ai aea putere-aleasa
si ;i-ar ri cuntul lege,
si pe cei de-ar sta la masa
lnga tine i-ai alege!
!#
tlVANTlL SllLIT
Potvv, oarete
Altul e adul.
Altul e satul.
Pamntul e altul.
tuntul e altul.
Si casa noastra cea batrna
sta intr-o rna, se praale.
,tnta, poete, madrigale!,
Nu mai cunosc, nu stiu pe nime.
Si nici pe mine nime nu ma stie.
Si deznadejdea iara ma srsie.
Si nu mi-e bine, tare nu mi-e bine.
Si grele mi-s mhnirile.
Si-mi depan amintirile...
Tulbure, Nistru curge-agale.
turge la deal ci nu la ale.
Nu mai e rul cela srnt.
Nu creste, nu mai creste
din pamnt.
!$
DlMI TRl MATtOVStlI
topilarie, unde esti
A rost odata ca-n poesti.
Dar nu mai este cum era!
Ira in Basarabia,
era la ad,
la noi in sat.
,Blestem ne-apasa, blastamat.,
Altul e adul.
Altul e satul.
Pamntul e altul.
tuntul e altul.
Si mi-i greu.
Sunt un strain in satul meu.
ln enetic sunt, un drume;
un singuratic, un razle;.
Si curge Nistru, curge-ncet,
curge prin inima, prin piept.
Prau mlit Dunarea mea.
Sarmana Basarabia!
Postum rasare soarele de-acum.
Si scapata, si asrin;este tot postum.
!%
tlVANTlL SllLIT
.coto
Acolo. Dar unde Acolo.
n ploaie. n nt. n stihie.
n rreamat. n larmat. n geamat.
n grea esnicie.
n cria;. n noapte adnca.
n patima cruciala.
n rr de stnca.
Acolo. Dar unde Acolo
n parte, in carte, in soarte.
n almaseala morala.
Aproape-departe.
n zodie. n juruin;a.
Sa ardem. n rlacari. Sa ardem!
Spre biruin;a.
!&
DlMI TRl MATtOVStlI
tearvt
lrnt de nt
nici un stejar nu cade:
Srnt, neinrrnt
stejarul orisicnd.
tresc radacinile-n pamnt
ingemanate
si creste
ia;a noua din pamnt.
!'
tlVANTlL SllLIT
tvie
Iluzie cu Margioara,
iluzie cu grai matern
si cu Luceararul de seara
att de blnd si de etern,
Iluzie cu ermea trece
si slabii cad neaparat,
si cu norocul a petrece,
iar eu nu oi sicriu bogat,
Iluzie cu Marea Neagra
si cu un lac, ai ielelor,
pe care nureri ii incarca
si rreamatul ntrelelor,
Iluzie cu luna plina
regina nop;ilor de mai
si cu o Lina-catalina
tot in gradina, tot in rai,
Iluzie cu un mi-e teama
si cu un inger pazitor,
si cu un codru de arama,
si cu mai am un singur dor,
"
DlMI TRl MATtOVStlI
Iluzie cu nu ma doare,
cu-Adam si Ia-n Paradis,
cu zeul dacilor cel mare,
si cu sarmanul Dionis,
Iluzie cu bucium suna
pe deal, in rapt de seara si
Batrnul Voieod ne-aduna,
sa ne ine;e a muri,
Iluzie in metru antic,
rara dactile, iambi, trohei,
si eu ramn si azi romantic,
in ciuda criticilor mei...
"
tlVANTlL SllLIT
Ctoa iv vetrv viveciav
Zi de azi si zi de mine.
O credin;a si o soarta.
tresc ;arne din ;arne.
tade stea din ceruri, moarta.
Dor cu dor se impereche
intr-un picure de roua.
Niciodata lumea-i eche,
niciodata lumea-i noua.
Omul ine precum pomul
sa-nrloreasca, sa rodeasca.
Lnga om traieste-si omul
ia;a sa cea pamnteasca.
tere surletul credin;a
si pe urma cere pine.
Nu se trec in pocain;a
zi de azi si zi de mine.
lara margini uniersul.
ta un rir de mac pamntul.
Si se lupta prea mult ersul
cu cuntul si cu gndul.
Iste-o ror;a ca o tor;a
ce ne poarta catre-o poarta.
Peste toate este-o ror;a,
o credin;a si o soarta.
"
DlMI TRl MATtOVStlI
Solitar hotar de creste
ne aduna impreuna.
te-i poeste nu-i poeste.
I istorie comuna.
Rearsat din zodii astru
ideal superb ramne.
treste-albastru din albastru.
Drumul nu-i usor, se-ntmpla.
Dar a rost usor reodata
Doare rrunte, doare tmpla,
doare inima barbata.
Preracuta-n neagra zgura,
mai pustie, mai desarta,
uneori cu-na;atura
cade stea din ceruri, moarta.
Via;a-i ia;a si in ia;a
are dreptul riestecare
la o Mare Diminea;a,
la un mic apus de soare.
tu iubire ce-ncol;este
lnga patima straeche,
dor cu dor se intlneste,
dor cu dor se impereche.
tine stie, daca stie,
ce inseamna rericire
lericirea-i esnicie
lericirea-i nemurire
Nour tuna cu rurtuna,
"!
tlVANTlL SllLIT
cu rurtuna nour ploua...
Ia incape totdeauna
intr-un picure de roua.
Rde unul ca nici unul,
plnge altul ca nici altul.
tinea, tragnd cu tunul,
race pulbere inaltul.
Se-nriripa tnar cntec
si te gdila-n ureche.
toborta din descntec,
niciodata lumea-i eche.
turge reme cu poeme -
ru de munte peste punte.
Inrinita curge reme
si in reme se ascunde.
te-am rost noi Tacere graa
Secol desracut in doua
tu trecutul ei de slaa,
niciodata lumea-i noua.
Niciodata lumea-i noua,
niciodata lumea-i eche.
ntr-un picure de roua
dor cu dor se impereche.
tade stea din ceruri, moarta,
O credin;a si o soarta:
zi de azi si zi de mine.
""
DlMI TRl MATtOVStlI
Draotea oetvtvi
Muzica - Daria Raav
Interpreta - .vataia aarivc
Poetul a iubit si-a patimit.
ta un copil poetul a iubit.
lemeie prearrumoasa a iubit.
Si-a patimit, si-n patimi a trait,
dar patimile nu l-au biruit
de-aceea ca poetul a iubit:
ca un poet, ca cel mai demn poet,
cu-o inima ce nu-ncapea in piept,
cu dor mistuitor, cobortor
din spa;ii ame;ite greu de zbor,
din lumi ce nu exista pe pamnt.
Poetul a iubit si a rost srnt.
Dar ea, iubita, oare l-a iubit
Dar ea, iubita, oare-a patimit
Dar ea, iubita, nu l-a inselat,
nu l-a min;it, remeie, cu-n ortat
ti ea, iubita, n-a rost umbra lui,
a Marelui, a Zburatorului:
ea n-a enit din haos, dar din rost,
ea nu a rost mai mult dect a rost,
ea a rnit o casa si un pat
si-n casa ceea, tnar, un barbat
"#
tlVANTlL SllLIT
si nu un zeu, si nu un Demiurg,
barbat cu bra;e grele de amurg.
Poetul a iubit. Iubirea lui
a rost iubirea erde-a codrului,
a rost iubirea plaiului matern,
iubirea unui geniu etern
al graiului, ce srnt e pentru to;i:
parin;i, copii, nepo;i si stranepo;i,
a rost iubirea neamului intreg,
pe care astazi oi s-o in;eleg
si-o in;eleg, si nu-n;eleg nimic:
pna la ea nu stiu sa ma ridic,
ci ea ramne totusi un mister,
sa arda cu Luceararul din cer.
Tu, Veronica, nu mai plnge, nu,
ca nu esti inoata numai tu.
Si poate nu e nimeni inoat:
Poetul a iubit cum i-a rost dat:
ca un poet Poetul a iubit
remeia ce din mit a rasarit.
Stai lnga el, icoana scumpa rii,
cu dorul tau de casa si copii,
si nu te stinge, nu te orili:
chiar daca rei, tu nu mai po;i muri,
pentru ca el, Poetul, te-a iubit.
Il tot ce a iubit a-nesnicit!
"$
DlMI TRl MATtOVStlI
iovi
Tu iarta-i, Poete, pe to;i epigonii
barbar ce rdeau pe rurise de tine,
cnd Marele laos enea cu demonii
si surletul tau se topea in ruine.
tuintele lor aruncate-ntr-o doara
au rost de inidie, nu de poeme,
si-alese erau indelung, sa te doara,
muiate-n otraa ca niste blesteme.
Ai rost. Ai cazut. Dar cu rruntea pe atra,
cum cade o rrunza din pom, la izoare.
ti inima omului nu e de piatra:
e numai de dor si e numai de rloare!
Acum, peste ani, cobor;i in uitare,
rasar epigonii din cele cuinte
si roaga-te-roaga un pic de-ndurare,
sa poata dormi linisti;i in morminte.
Nu-;i rie nici mila de ei si nici jale!
O haita salbatica, una turbata...
Latrau, se-aruncau la poemele tale...
Si boala ;i-o zaistuiau, blastamata...
"%
tlVANTlL SllLIT
Au rost pacatosi si-au trait cu pacatul!
Au rost impostori narai;i cu puterea!
Au rost rmatori si-au umblat cu rmatul!
Si azi rmatorii ne rma durerea...
Si azi, ca si ieri, la Paris beizedeaua
se duce si-aduce craata la moda,
si azi, ca si ieri, huzureste licheaua
si doarme in tron, aorton, Gusa oda...
Si azi, ca si ieri, un rotund, un egumen
cu roalele-ncinse si slinul pe roale
ne spune ca ia;a-i o patima, rumen,
ne-na;a sa credem in tidele goale...
Si azi, ca si ieri, niste rai te-or intrece:
Atlasi, ei mai duc, ei ;in globul in spate...
Nimic, de cnd lumea, nimic nu se trece:
sunt toate prea echi si prea noua sunt toate...
"&
DlMI TRl MATtOVStlI
.virerare
M o t t o: Moldoean - persoana care
race parte din popula;ia de baza a
Moldoei sau este originara de acolo,
molda.
(Dictiovarvt eticatir at tivbii
rovve, vcvre,ti, 1,
Aem de toate: pine si la pine,
doine mai echi si doine mai batrne,
paduri adnci prin care umbla cerbii
si pasc in oie rirul dulce-al ierbii,
izoare ce razbat din miez de hume,
sa ne potoale setea grea anume,
maiestre pasari ce cobor din timpuri
rara aceste patru anotimpuri.
Aem de toate: strop de cer albastru,
de roua strop si strop cinstit de astru,
inuri alese, cele mai alese,
puse pe mese la imparatese,
mere domnesti usor, ce pleaca ramul,
cnd rata mea, in zori, deschide geamul,
si car;i de poezie scrise bine,
cu surletul si remea care ine.
Aem de toate! Dar cu-aceste toate
saraci de-a pururi lumea ne-ar socoate,
de n-ar ri-al nostru marele, Poetul,
care si-a scris cu-n col; de stea caietul
si care, ca un moldoean, rireste,
daca a plns, a plns moldoeneste,
"'
tlVANTlL SllLIT
si tot asa s-a bucurat, si iara
moldoeneste doru-a rost sa-l doara.
Poetul e al nostru pn-la snge!
Ah, ersul lui, cum stie a ne strnge
in prag de casa, neamul tot, cel care
o atra are si-o nadejde are.
O, ersul lui cum stie a ne race
graiul de pine, surletul de pace,
si-a ne-ntlni cum stie intr-o soarte
si dincoace, si dincolo de moarte.
Marinimos, rrumos Poetul suie
de la pamnt la ceruri si descuie
inalte por;i pentru un nu stiu cine,
pentr-un aed din urma care ine...
Il ne alege, el ne in;elege,
el este rege, orba lui e lege,
el ne citeste riecare carte
si spini ne-mparte, lauri ne imparte.
Al nostru e Poetul azi si mine,
precum al nostru aerul ramne,
cel totdeauna-nmiresmat si inca
bradul seme; ce cerste-n rr de stnca,
Il e mndria noastra, omenia
strabunului pamnt, destoinicia
plugarului culegator de stele.
Il este Zeul rugaciunii mele.
#
DlMI TRl MATtOVStlI
Dusmanii lui au rost dusmani de ;ara:
l-au murdarit cu orba de ocara,
l-au aratat cu degetul in strada,
descul; cnd alergat-a prin zapada...
ta niste cini de rai erau dusmanii:
nu i-au rurat doar slaa, ci si banii!
Si, gra bolna, Poetul s-a ales cu
un simplu nume-n piatra - Iminescu.
Opt litere, att. ta opt semin;e
sub zapada de pamnt, ca opt sentin;e,
sau poate ca opt raze de lumina
ce trec prin reme si o insenina.
Opt litere. Si toate impreuna
o carte, una singura aduna,
o carte, cea mai buna, cea mai carte,
o ia;a mare, cea mai mare, rara moarte.
Si scrisa-i cartea nicidecum cu pana,
pentru Ion e scrisa si Ioana!
La ziua lui de nastere eu ies cu
pieptul deschis: Traiasca Iminescu!
Arara-i iarna, ninge, se topeste.
Razbate glas din ceruri: Il traieste!
ncerc sa numar anii. tare-i rostul
Poetu-i roarte tnar. Si-i al nostru!
Si iar ma-ntorc la cartea lui rrumoasa:
cine eram de n-o aeam in casa!
#
tlVANTlL SllLIT
vcrvri travii
Se-ntmpla lucruri stranii, aici, la noi acasa.
Si daca se intmpla, se-ntmpla si att!
Minciuna si-adearul stau la aceeasi masa,
beau din aceeasi cupa si nimanui nu-i pasa,
pacatul poarta cruce cu lan;isor la gt.
Se-ntmpla lucruri stranii in riecare clipa.
Nici timp nu ai de ele, de lucruri, sa te miri.
n preajma zboara ingeri cu-o singura aripa.
n codru, in poiana, priighetoarea ;ipa.
Lacheul, cutra, ho;ul pretind a ri martiri.
Se-ntmpla lucruri stranii cu toata stirpea noastra.
ti nu de ieri se-ntmpla si nu de-alaltaieri.
ln corb... Si corbul trece drept pasare maiastra...
ln orb... Si orbul ede lumina prin rereastra.
Rodeste cancer toamna gradina cea de meri...
Se-ntmpla lucruri stranii cu noi, cu riecare.
Si-ai rea sa rugi de ele, dar n-ai unde sa rugi.
lerice de nebunul ce crede spinul rloare:
din spinci cununa-si race si mare e, si tare...
Iar eu si tu ramnem o ia;a-ntreaga slugi.
#
DlMI TRl MATtOVStlI
Aceeasi lume parca, dar lumea deodata
se race ca-i straina: nici noapte si nici zi,
nici rrate si nici sora, nici mama si nici tata...
Adulmeca pe-aproape o haita-nrometata...
te ne asteapta mine Vom ri sau nu om ri
ln nu stiu cine rde, un nu stiu cine plnge,
un nu stiu cine zrle cu pietre in strabuni.
Si runia se strnge, incet la par se strnge,
si stropul cel de ploaie e ca un strop de snge...
Au nu-i apocalipsul acesta, oameni buni
Mi-e teama de-un cutremur cu haos si ruine,
mi-e teama de prieteni, mi-e teama de dusmani,
mi-e teama de cuntul pe care-l port cu mine,
din care limba este, din care secol ine
Mi-e dor de Iminescu la douazeci de ani...
te-ar zice azi poetul de-ar ri ca sa coboare
de la lotin la ale pe echile poteci
Ar blestema dusmanul de altadata care,
precum lacusta ine si roade rrunza, rloare
Pe noi, urmasii Romei, ne-ar blestema in eci!
Noi am uitat ca ;ara se apara cu pieptul,
noi am cntat de-a alma si ;opait in drum,
am laudat debilul, am insultat desteptul...
Sa rim stapni de ;ara noi nici nu aem dreptul,
noi meritam destinul ce il traim acum!
Deci, lucrurile stranii nu sunt att de stranii.
Si nici intmplatoare nu sunt precum le crezi.
#!
tlVANTlL SllLIT
Si pntecul ne crapa, si-n punga suna banii...
Iar daca suna banii, ca zilele trec anii...
De sus, din ceruri, Doamne, ne ezi sau nu ne ezi
Si iar ma-ntreb in soapta: dar mine ce ne-asteapta
Vom ri Si care cntec sunt azi dator sa-l cnt
ln gnd ma insenina, un clopot ma desteapta:
Srarma;i ornduiala cea cruda si nedreapta!
Mi-e dor de Iminescu cel mare si cel srnt.
#"
DlMI TRl MATtOVStlI
terva carte
tuintele in de departe, din mosi-stramosi.
Sarut aceasta carte cu oameni rrumosi.
tuintele in de departe, din nepacat.
Sarut aceasta carte in-ge-nu-ncheat.
tuintele in sa ne doara. Si sa ne bucure.
Sarut aceasta ;ara de pine si strugure.
tuintele in sa ne poarte prin secoli de dor.
Sarut acesta ;ara pa-ti-mi-tor.
I erde si-acum imparatul cel roarte batrn.
Doar spnul-roscatul e altul: mai rau si mai spn.
Prin ploaie, prin nt, prin zapada,
prin ani rara numar
umbla Ian pe strada
cu turbinca pe umar.
tine a spus ca mort e
Sa nu indrazni;i!
- Pasol na turbinca, certi,
pasol na turbinca, certi!
l auzi;i
Vremea o ri batrna, basmul o ri in toi.
Ian, cu o crja-n mna,
seamana cu-n poet de la noi...
##
tlVANTlL SllLIT
Aem o singura copilarie
si-i dulce poznatica!
Si Trasnea nici azi nu stie,
ah, Trasnea nici azi nu stie
ce este gramatica!
Si-apoi Smarandu;a ceea
cu ochi ca taciunele...
Ah, cum te rajeste remeia,
ah, cum te imbata remeia
cu toate minciunile!
Ni-i limba de-a pururi srnta
ci e a plaiului...
Moldoeneste pasarea cnta,
moldoeneste ingerii cnta
in poarta raiului.
#$
DlMI TRl MATtOVStlI
ataaa cv Petrv Zaavirv
Il era copil, poetul,
si, copil, schimba la pia;a
cartea cea de poezie
pe o mna de erdea;a,
el scotea din sn caietul
si cu glas de mere coapte
ne citea att de molcom
rugaciunea lui de noapte.
Semana la chip cu bradul
,erde bradu-ntotdeauna,,
ajungea cu mna steaua
si luceararul, si luna...
Surdea att de tnar
si att de omenescu:
inerzea padurea iarna
ca-ntr-un basm de Iminescu...
Tot plugar era poetul!
Si-i sta bine-ntotdeauna
lnga cei de la ;arne,
lnga orba lor, strabuna,
bucuria srnta-a ie;ii
o-mpar;ea cu ei deplina,
#%
tlVANTlL SllLIT
si cnta Moldoa toata
Struguras de pe colina...
tum stia badi;a Petru
sa-si iubeasca, srnt, pamntul!
tum stia sa incalzeasca
lnga patima cuntul!
tum stia sa-si creasca dorul
ca pe-un pom ce da in rloare:
lnga drum si lnga poarta,
lnga prag de casa mare...
A cazut la datorie
intr-o toamna cu de toate:
Mai baie;i, opri;i planeta,
eu a las cu sanatate,
am o inima nebuna,
parca nu-i a mea si gata,
mormnta;i-ma la Sauca,
lnga mama, lnga tata!
Ira bun ca pinea calda,
moldoean cu stea in rrunte,
om racut dintr-o bucata,
rasturna cu pumnul munte,
surlet tandru de lumina,
el oricnd schimba la pia;a
cartea cea de poezie
pe o mna de erdea;a.
#&
DlMI TRl MATtOVStlI
Prea pu;ini si prea dereme
numaratu-i-s-au anii.
A aut dusmani, ca omul,
rai si crnceni ca dusmanii,
dar eu scriu aceste rnduri
si din nou ma rura plnsul:
a aut si mul;i prieteni
care-au rut a ri ca dnsul.
#'
tlVANTlL SllLIT
ataaa cv Crve
De Grue padurarul
balada oi sa spui.
O data-n ara Grue
lasa padurea lui:
enea din deal in ale
prin ii si prin liezi,
urmat intotdeauna
de-o capra cu trei iezi.
Venea in sat, ca omul,
enea si nu enea:
la Nistru, pe carare,
la Stnca se ducea,
si negru ca o umbra
de demon, de taun,
se arunca in ape
si inota nebun...
turgea agale rul,
din strabunei curgea,
si-n remea cea de reme
el, Grue, se-ntorcea...
Dar cnd iesea din reme,
din noapte si din al,
nici capra si nici iezii
nu mai erau pe mal.
$
DlMI TRl MATtOVStlI
Suia atunci pe stnca
si ragusea strignd,
in piatra cu piciorul
batea, si in pamnt,
isi aprindea ;igara
,aea tutun, amnar,
si se-ntorcea-n padure
sa rie padurar...
n zi de sarbatoare
,sa ezi si sa nu crezi,
indea Nichiror Duda
o capra cu trei iezi...
Si cel cu punga-n mna,
cel care-o cumpara,
tot Grue padurarul
de la cordon era...
n patruzeci si unu
,cu al;i rlacai din sat,
si Grue padurarul
a rost mobilizat.
Ira o zi de ara
cu soarele-n namiezi,
si-l petrecea pe Grue
o capra cu trei iezi.
Din marea batalie,
din Marele Razboi
s-au rentors la atra
o mna de eroi.
$
tlVANTlL SllLIT
Iar alta mna ,Doamne, de ce nu i-ai pazit,
pamnt strain si rece
cu snge au srin;it.
S-a stins in lupta Grue
si astrel s-a distins.
tu el Nichiror Duda
asijderea s-a stins.
A curs potop de apa
de-atunci, de la razboi...
Dar satu-i pomeneste
de bine pe-amndoi.
tu zi de sarbatoare
,sa ezi si sa nu crezi!,,
Nichiror tot mai ede
o capra cu trei iezi,
Si Grue scoate banul
si-l da din buzunar,
si Grue tot ramne
la Duda padurar...
$
DlMI TRl MATtOVStlI
Parivte at tivbii voatre
tnta si astazi Poetul
si cntecul lui inrioara,
si rrunza, in codru, doineste
si murmura glas de cismea,
ca si cum o pasare
bolnaa de primaara
ia;a cea rara de moarte
ar cnta.
I cntecul graiului nostru
crescut luminos din ocale,
e cntecul neamului nostru
crescut din cumplite dureri,
ca si cum o apa
ar curge, imensa, la ale
printre doua maluri de piatra
impadurite de palmieri.
O mama isi leagana pruncul...
ln taica isi ara ogorul...
Poetul sopteste cuntul
moldoeneste si blnd...
ta si cum rajitorul
isi surla cu aur dorul
$!
tlVANTlL SllLIT
si dorul, strabun, se prerace
in bulgare de pamnt.
Si daca aem o |ara,
si daca aem o tasa,
si daca aem Prieteni
si-i intlnim in prag,
poetul Alexei Mateeici
se-aseaza cu noi la masa:
parinte al limbii noastre
si geniu-acestui meleag.
Am ri sarantoci rara dnsul,
chiar daca-am aea de toate,
chiar daca s-ar rupe masa
de inuri si de belsug.
Poetul e cinstea noastra
si partea de eternitate
pe care ne-a harazit-o
Marele Demiurg.
tnta si astazi Poetul
si cntecul lui inrioara,
si rrunza, in codru, doineste,
si murmura glas de cismea,
ca si cum o pasare
bolnaa de primaara
ia;a cea rara de moarte
ar cnta.
$"
DlMI TRl MATtOVStlI
vaa aaorvit
Rezemat in cot, pe-o rna
tolaneste Buda-n templu:
cap de aur, trup de aur...
Arta moarta, te contemplu!
Aoleu, ma doare azul:
un rurnic, de nu stiu cnd,
scormoneste-n ochiul Budei...
Buda doarme lacramnd!
Or, mi-e mila! Or, mi-e jale!
As surla rurnicul, dar
ochiul Budei ma ;inteste
printre lacrimi, aatar.
$#
tlVANTlL SllLIT
Pribea, ècvtce
Sa ruga de el insusi
nici un pribeag nu poate.
, P. t e r -
n a ,
Arlat in pribegie, el nu putea sa scrie.
l srsia aleanul arlat in pribegie.
Plngea cu dor de ;ara in riecare seara.
Si toata noaptea iara plngea cu dor de ;ara.
Il nu putea sa scrie. Il nu putea sa poarte
poara-nstrainarii in spate ca pe-o soarte.
Il nu era ca oda, el nu-si pierduse tronul,
el nu roia sa rie cum e cameleonul.
- Voi, Dumitrasco oda, sa ma intorc. Ma lasa!
- Dar te asteapta ;eapa, boierule, acasa.
- Stiu, Doamne, dar mai bine
sa mori cu moarte dreapta
dect sa nu stii astazi
si mine ce te-asteapta...
Si s-a intors Neculce la srnta, la Moldoa.
A sarutat azduhul cu inima si sloa.
Si-a pogort in reme, luminator sa arda,
de ;ara si de soarta sa nu se mai desparta.
titesc si recitescu O sama de cuinte,
din ia;a cronicara culeg ina;aminte
si ma gndesc la oda, la rruntea lui stelara:
sa ri enit acasa, sa ri murit in ;ara!
$$
DlMI TRl MATtOVStlI
atrvvt tei
Din eac trecut, din stramosesti ;arne,
din zbor rulgerator de meteor
spre zi de astazi si spre zi de mine
razbate glas adnc rascolitor:
la ora de Lucearar, smuls din soarte,
om intre oameni, tnar ca un zeu,
poetul cnta ia;a rara moarte
in graiul meu, pentru poporul meu.
tu stea poetul cnta si cu luna,
cu dor poetul cnta si cu roc,
nedrepta;it, ca to;i poe;ii impreuna,
sarac, bolna ca to;i bolnaii la un loc.
Poetul cnta. Omeneste. Ne descnta.
tu rirea cnta, cu to;i codrii seculari.
talomniat, batjocorit poetul cnta
si ne-n;eles ca to;i poe;ii mari.
Poetu-nesniceste Margioara:
basarabeana este Doina lui,
basarabeana patima, stelara,
basarabeana jalea cucului.
$%
tlVANTlL SllLIT
S-au risipit regate si palate...
ncoronate rrun;i au descrescut
si au ramas sa putrezeasca toate
in greu anonimat, de inceput...
O lege, dintre toate cea mai lege,
o srnta lege adearul e:
cu remea care ine, care trece
ne trecem to;i, ramne Patrie.
Poetul cnta Patria, rireste:
cuntul de cnd lumea e cunt
numai atunci cnd Patria cinsteste
cu juramnt, cu pururi legamnt!
Dar ce inseamna Patrie in reme
Dar ce inseamna reme-n uniers
Dar ce inseamna uniers, demonic
turnat intr-un ortat sau intr-un ers
Se cauta cu rna strop de aur,
se arde greu in subterana grea,
se lupta-n miez de noapte ca balaur,
se-na;a a muri si-a inia.
...n iures blnd, rrumos ca o ninsoare,
peste ce-a rost si este, si a ri
Batrnul Tei se scutura de rloare
in riecare rearsat de zi...
Sa-ngenunchem sub ram plecat usure
lnga odihna domnului poet,
$&
DlMI TRl MATtOVStlI
departe de padure cu secure,
pe-ngalbenita rila de caiet,
sa ascultam cntarea lui barbata,
sa-i in;elegem sensul si sa stim
a ri nemuritori ca niciodata,
cnd scriem, cnd iubim, cnd nu iubim!
tlIIA SOL
%
DlMI TRl MATtOVStlI
arvt, feveie, vva ta
tompozitor si interpret - ov .taea1eoaororici
,spectacolul 1ata,
Sarut, remeie, mna ta
intotdeauna muncitoare,
att de mica si de rloare...
Sarut, remeie, mna ta.
ta o aripa ce-a zburat
si-a obosit neobosita,
sa odihneasca linistita,
ca o aripa ce-a zburat.
topiii dorm in ciubul lor,
neinoat li-i somnul, mama,
tot rara griji si rara teama,
copiii dorm in cuibul lor.
Si-alaturi mna ta, aici,
la capati, ca o lumina,
alinatoare si blajina,
alaturi mna ta, aici.
Pamntu-n ea a incaput,
cu mar domnesc si luna noua,
cu strugur copt scaldat in roua,
pamntu-n ea a incaput.
%
t l I I A S O L
tuminte ramura de dor,
cnd miezul nop;ii ora bate,
se-aduna din eternitate,
cuminte ramura de dor.
Si ploua stele rulgerat
in casa noastra si-n cuinte.
tuintele sunt toate srinte!
Si ploua stele rulgerat...
Si cnta dincolo de geam
batrnul greier la ioara...
Din taina greierul coboara
si cnta dincolo de geam.
Sarut, remeie, ochii tai
de lacrima si de scnteie,
de imparata si de zeie,
sarut, remeie, ochii tai.
Sarut, cuminte, orba ta
cu limpezime de izoare,
cu raja Soarelui-rasare,
sarut, cuminte, orba ta.
Sarut si parul tau rrumos,
imbatator ca o secara
cnd o-nrioara nt de seara,
sarut si parul tau rrumos.
Si cad, iubito, in genunchi
si i;i sarut piciorul care
%
DlMI TRl MATtOVStlI
de radacina e si doare,
si cad, iubito, in genunchi...
Srnta mi-i casa cu pragul ei tare de piatra,
srnta mi-i casa cu rocul ei esnic din atra,
srnta mi-i casa din leagan de dor ce coboara,
srnta mi-i casa ce creste recior si recioara.
%!
t l I I A S O L
Dvvivica rerae
Muzica - Daria Raav
Interpreta - Maria ie,v
Moldoa, republica mea
de la margine de |ara,
de zei si de zodie
inesnicita cu dor,
cununa de glorie poarta
prin ani, cronicara -
solara- stelara,
ca pasarea tnara-n zbor.
Istorie-a neamului,
plai ca un rai
daruit cu nemoarte,
piatra de cremene
blnd ce erupe scntei,
lumina diina
turnata in pagini de carte,
nadejdea-mndria-taria
reciorilor ei.
Adie-a ecie de rrunza de ie,
de mar si de luna,
ioara si naiul
puririca grai stramosesc,
si clopote-albastre,
%"
DlMI TRl MATtOVStlI
durut de albastru,
tot aerul suna...
Si rra;ii, Duminica Verde,
ca rra;ii traiesc.
Din talpa aici
mi-au crescut radacini seculare,
in piatra, in atra,
in lutul mormntului srnt...
De nuc radacinile
si de stejar secular la hotare,
pe care incearca de-l smulge
rara-a stramute batrnul pamnt!
%#
t l I I A S O L
Cli,ivavt vev cet vic
Interprete - vrorite Ciorici
n oras, la thisinau,
are-si omul dorul sau
si cnd pleaca undea
doru-i arde inima.
O ri dorul ram de tei,
o ri stol de porumbei,
o ri plop egheat de-o stea,
colo, la Botanica.
tu platani la Buiucani,
cu izoare la Rscani,
rara larma de tramai,
thisinau-i col; de rai.
Vara-n rreamat strazile
si de-argint amiezile,
iarna alb nametele
si brunete retele.
Am trecut pamntu-n lung,
ca la thisinau sa-ajung.
Si-am trecut pamntu-n lat,
ca la usa ta sa bat.
%$
DlMI TRl MATtOVStlI
Stiu ca sunt orase mari,
unii le iseaza chiar.
Dar eu nu dau pe nimic
thisinaul meu cel mic!
Aici mi-i casa cea din poesti
cu trei muscate la trei reresti,
aici o rrunza, un rulg de nea
ma inrioara cu soapta ta...
%%
t l I I A S O L
Pvii vavii vi
Muzica - vev Doa
,spectacolul Pre,eaivtete,
Tace, tace, tace surletul departe...
n mereu nescrisa pagina de carte...
Tace, tace, tace surletul aproape...
ntre doua pururi calatoare ape...
Tace, tace, tace surletul, cuminte,
in cazuta rrunza peste echi morminte...
Si mai tace, tace surletul de roua...
intr-un rir de iarba si de ia;a noua...
Si mai tace, tace surletul de pine...
in amurg de astazi, in amurg de mine.

Puii mamii pui, ce sa a mai spui
Iu ma ad de-acum la capat de drum,
dar a stiu aci, lnga mine, si
parca-ntineresc, parca inrloresc.
Spune--as cunt despre-acest pamnt:
sa a rie srnt, sa nu-l pngari;i
si sa nu-l slu;i;i,
sa-l reri;i de chin
%&
DlMI TRl MATtOVStlI
si de om strain,
precum l-au rerit
cei care-au murit
prea rrumoasa moarte
si-au ramas departe...
Sanatate lunga,
sa ne tot ajunga,
sa ne rie casa tnara
si masa
totdeauna plina,
scaldata-n lumina,
numai orbe bune
lumea sa ne-adune
si sa ne cinsteasca,
si sa ne iubesca...
%'
t l I I A S O L
1iata
Muzica - Daria Raav
Interpreta - Marareta ravv,
Via;a e una intotdeauna
si-i ca lumina a tuturor.
Numai de ia;a, numai de ia;a,
numai de ia;a imi este dor.
Lumea-i o mare rara hotare,
eu trec prin lume, pasare-n zbor.
Numai de-o pace, numai de-o pace,
numai de-o pace imi este dor.
Dragu-mi-i omul, dragu-mi-i pomul
cel din cmpie, cel roditor.
Numai de-un cntec, numai de-un cntec,
numai de-un cntec imi este dor.
Srnta ramne ziua de mine,
pinea pe masa copiilor.
Numai de tine, numai de tine,
numai de tine imi este dor.
&
DlMI TRl MATtOVStlI
.beceaarvt
tompozitor si interpret - Mircea Otet
tarte de dor, de rior si izor calator
daruita cu ia;a rara de moarte.
Inima bunului ina;ator
precum Soarele tuturor se imparte.
tarte de plai prea cinstit ca un plai, ca un rai.
lruntea pruncului blnd peste ea se inclina.
Si un grai ca un ragure dulce de mai
din nou ne alina cu strop de lumina.
Toamnele trec, in incete zapezi cu namiezi.
Aplecat peste carte copilul tresare.
Anii lui cu nadejde tu ii eghezi,
sa nu rataceasca in lumea cea mare.
treste un om ca un pom, roditor, uimitor:
are surletul de materne ;arne.
Dragostea bunului ina;ator
oricnd de credin;a a rost si de pine.
Septembrie - soapta de doina-doini;a,
septembrie - strugure de chihlimbar,
septembrie - rloare de dumitri;a,
surs de copil si poa;a de abecedar.
&
t l I I A S O L
.arava, frvva ae tei
Muzica - .vatot Cliriac
Interpret - Milai 1otovtir
Apara-ma, rrunza de tei,
te rog, ma apara:
salbatic dusmanii mei
tuna si scapara.
Pazeste-ma, rrunza de dud,
te rog, ma pazeste:
prietenii m-au ndut
mol-do-e-nes-te.
Loeste-ma, rrunza de mar
cu nendurare:
am cautat adear
in tradare.
Ascunde-ma, rrunza de soc,
te rog, ma ascunde:
inidia-i cu noroc
aici si oriunde.
Alina-ma, rrunza de nuc,
te rog, ma alina:
speran;ele-au ars ca pe rug,
ah, rara lumina...
&
DlMI TRl MATtOVStlI
vcvratira
,spectacolul .beceaarvt,
Iu ma grabesc, tu te grabesti, el se grabeste.
mbatrnesc, imbatrnesti, imbatrneste.
te am iubit te n-am iubit ta in poeste
simpla de tot,
scurta de tot
ia;a ne este.
lite-o din nou trece pe drum rata zglobie.
lite-un baiat rloare si-a pus la palarie.
lite un prunc, rde in prag, ai, nazdraanul!
lite-un mosneag, tace-n toiag, alb ca troianul.
Muntele ieri ne-ademenea, astazi ne doare.
S-a implinit, nu s-a-mplinit isul cel mare
tine sunt eu, cine esti tu, cine e dnsul
Noi am stiut zborul inalt, dorul si plnsul...
Zilele trec, zilele in... te a ramne
Surlet de lut, necunoscut, surlet de pine
Toamnele cresc, grijile cresc, ia;a descreste.
Iu ma grabesc,
tu te grabesti,
el se grabeste.
&!
t l I I A S O L
Bucura;i-a, prieteni, de perieteni si de rra;i,
Bucura;i-a de-un nume ce i-i dat ca sa-l purta;i.
Bucura;i-a de-un cntec,
de-un amurg cu rlori de tei,
bucura;i-a o ia;a
de lumina dragostei...
&"
DlMI TRl MATtOVStlI
Doar feveia
tompozitor si interpret - Daria Raav
Mai regina dect rloarea
doar remeia poate ri.
Mai adnca dect marea
Mai inalta ca destinul
Mai amara ca pelinul
Mai rrumoasa dect ia;a
Mai desteapta ca poa;a
Mai cuminte ca poemul
Mai cumplita ca blestemul
Mai aproape dect dorul
Mai de soapta ca izorul
&#
t l I I A S O L
Mai de-april ca primaara
Si mai dulce ca ioara
Iubeste-ma, barbate si ma inesniceste,
dar chipul niciodata nu mi-l taia in piatra.
Dect o esnicie, mai bine daruieste-mi
caldura cea de taina a rocului din atra.
&$
DlMI TRl MATtOVStlI
1avovt bvvetor eravte
Muzica - ov vacle
Se scutur rrunzele ca-n echile roman;e
si cad zapezile ca niste amintiri.
lai sa dansam tangoul bunelor speran;e,
hai sa dansam tangoul primelor iubiri.
Se-aprind luminile incete
si ard ca ochii unei rete
cnd rata se indragosteste de un baiat.
Se-aude-o muzica batrna
si tu ma iai usor de mna
si-o lume toata ne prieste, neaparat.
Ma-mbata orbele ce mi le-ai spus odata,
ma dor cuintele ce nu mi le-ai soptit.
lai sa oprim aceasta clipa minunata,
hai sa dansam tangoul toamnei de argint.
Se-aprind luminile incete
si ard ca ochii unei rete
cnd rata se indragosteste de un baiat.
Se-aude-o muzica batrna
si tu ma iai usor de mna
si-o lume toata ne prieste, neaparat.
&%
t l I I A S O L
Povvt rietii
,spectacolul Povvvt rietii,
Din strop adnc de ape,
din esnic strop de hume
destoinic Pomul Vie;ii
s-a inal;at anume.
tu rructe dulci pe ramuri,
mereu in jos crescute:
copilul sa le-ajunga
si blnd sa te sarute.
La ora de tamie,
de-albina si de rlutur,
din Pom rasare Soare
si rlori din Pom se scutur.
Batrna, casa noastra
ramne mai departe,
ca sa inrrunte reme,
sa nu cunoasca moarte,
si noi, copii, ramnem
in pragul ei de piatra,
sa ne iubim stramosii,
sa ;inem rug in atra...
Pomul Vie;ii, Pomul Vie;ii,
pomul srnt al tinere;ii,
pomul erde-al biruin;ei,
al iubirii si-al credin;ei.
&&
DlMI TRl MATtOVStlI
Rerevire
Muzica - Mircea Otet
Interpreta - Ota Ciotacv
Iu ma intorc la casa noastra din poesti,
caldura ei, lumina ei sa-mi daruiesti...
S-au scuturat din pomul ie;ii ani destui.
Sunt anii mei si-ai tai, si-ai dorului...
As rea sa urc la cuibul echi de rndunea:
un pui golas sa-si raca loc in palma mea
si eu la sn, cu orba blnda sa-l alin,
sa-l incalzesc,
sa-i poestesc
de unde in...
Din talea robilor mai cade-o stea,
iubirea mea, durerea mea,
ca de pe ram o rrunza, cea mai grea,
durerea mea, iubirea mea.
Iu ma intorc la casa noastra cu poesti,
dar tu nu esti: tu ai plecat si nu mai esti,
la usa bat instrainata si ascult...
Nici glasul tau, nici pasii nu se-aud...
Din patru zari te strig soptit: ndura-te.
Adie nt, copil plapnd, si noapte e...
tararile de altadata sunt pustii...
Tu nu mai ii, tu nu-mi raspunzi, tu nu ma stii...
&'
t l I I A S O L
vre,vice,teva
Interpret - Ceorle )oa
Ah, noaptea cea de ara nu are-asemanare...
Luceararul imi pare semn de intrebare...
Adoarme rndunelul lnga rndunica...
Si cinea pe nume undea ma striga.
ncet si pe rurise ma grabesc arara.
La margine de lume cnta o ioara.
Si plopul singuratic stelele egheaza.
lrumoase, trei copile pentru zei danseaza.
nesniceste-ma, clipa, te rog.
Iterna patima, rii cu noroc.
talauzeste-ma, dorule-dor,
ina;a-ma sa iubesc si sa mor.
topilele danseaza, lebede pe ape.
Iu parca le-as cunoaste,
le admir de-aproape.
Surde cea mai mica, cea mai trestioara.
ncepe sa ma ploua pulbere stelara...
Ma-ntorc in zori de ziua, roua cnd se lasa.
Astept maritul Soare, astept in prag de casa.
'
DlMI TRl MATtOVStlI
Rasuna clopo;elul: te mai raci, badi;a
Si tu cobori cararea la porti;a...
nesniceste-ma, clipa, te rog.
Iterna patima, rii cu noroc.
talauzeste-ma, dorule-dor,
ina;a-ma sa iubesc si sa mor.
'
t l I I A S O L
.ta rara ta oroca
Muzica - Petrv 1eoaororici
Interpreta - .veta Civvac
Asta ara la Soroca,
unde cntecul te-mbata,
o copila cu ghiocul
m-a rajit, ah, prima data.
Si-am arlat atunci o este,
una nemaipomenita:
lat-lrumos cel din poeste
in poeste ma inita.
Asta ara la Soroca,
unde nici un tren nu ine,
un baiat cu ochi ca rocul
s-a indragostit de mine.
M-a purtat pe strazi de mna
ca un bade cumsecade,
mi-a cntat o saptamna,
aoleu, ce serenade.
Asta ara la Soroca,
unde ploua stele albe,
eu mi-am incercat norocul
si-am racut din ele salbe.
tu margele-mpodobita
si cu dor la inimioara,
am rost cea mai rericita
la Soroca asta ara...
'
DlMI TRl MATtOVStlI
acriva avara
Interpret - Cleorle )oa
Ai plecat intr-o seara de ara:
te-a rurat, te-a strigat un baiat.
Si mi-i dorul nebuna ioara,
si mi-i surletul neimpacat.
Isti departe-departe-departe,
rrunza-i coapta si tremura greu.
talea Robilor esnica arde:
o ri calea destinului meu...
Nu stiu: ina a cui a ramne
Poate-a mea, poate-a ta, poate-a lui...
te mi-i soarele zilei de mine,
daca-a rost o iubire si nu-i!
Lacrima amara, lacrima amara
ma incearca iara ca un echi rerren.
Amintiri si clipe rencep sa doara,
ora e trzie, e pustiu in gara...
Si nu mai ine nici un tren!
'!
t l I I A S O L
1aoaa
Interpreta - iaia oteatv
Nu mi-i dor de-o rloare rara
care creste-n alta ;ara,
dor-mi-e dor de-o rloare-aleasa
care creste-n prag, acasa.
ntre rlori neinoate,
adumbrita e de toate,
o culege cine stie
s-o poarte la palarie.
Seamana cu ;arancu;a
care-si da copilul hu;a,
cade roua diminea;a,
ea cu roua-si spala ra;a,
arde soarele ca rocul,
ea nicicnd nu-si schimba locul.
Bate ntul cu rurtuna,
ea asteapta reme buna.
tu-amiros de pine coapta,
rloarea creste dintr-o soapta.
Si-apoi soapta ca-i de rraga,
ea se cheama tot zdoaga.
'"
DlMI TRl MATtOVStlI
Cvtecvt votaorevec
Muzica populara
Interpreta - 1atevtiva Coocarv
Iu traiesc pe-acest pamnt
sa riu mama si sa cnt,
pentru puiul meu cel srnt
sa riu mama si sa cnt,
si cntnd sa-mbatrnesc,
si iubind sa-ntineresc.
tntecul moldoenesc
din parin;i il mostenesc.
Am un dor si nu-i usor,
dar il port ca pe un dor,
ca-i al meu si ca mi-i dat
sa mi-l stiu neimpacat,
si ma bucur ca-i asa,
chiar de-mi arde inima.
tntecul moldoenesc
Omul cel rara de dor,
ca pomul neroditor
trece-si ia;a, singurel,
'#
t l I I A S O L
traind numai pentru el...
Si nu-i pasa nimanui
daca este, daca nu-i.
tntecul moldoenesc
'$
DlMI TRl MATtOVStlI
Clivt tav
tompozitor si interpret - Milai 1oaera,cv
Am iubit sau n-am iubit reodata
Iata-ma copil in ra;a ta,
luminoasa si rrumoasa rata,
tnara mereu ca ramura.
tred in dor si cred in stea polara,
cred in soapta rrunzelor de nuc...
Muntele ascunde piatra rara,
muntele rastorn si ;i-o aduc.
Vorba ce-o rostesti inriorata
ma imbata dulce si amar,
inul cu pelinul cum te-mbata,
lacrima cnd scapara-n pahar.
tred in cer albastru si in soare,
cred in ia;a, cred in iitor,
spune-mi sa cobor la rund de mare,
eu la rund de mare-o sa cobor.
Primaara creste iarba erde,
ochii tai de iarba erde snt:
'%
t l I I A S O L
cine-i crede nestiut sa pierde
ca un strop de ploaie in pamnt.
Am o soarta eu si am un nume,
ma oi pierde, n-o sa-mi para rau.
Iarta-mi anii cei batu;i de brume,
rie pururi tnar chipul tau!
'&
DlMI TRl MATtOVStlI
Maria
Muzica - ov vacle
Gura ta de rraga este, de castana ochii tai.
ta o trestie mladie te mladii, Marie hai.
nrlorita creste rloarea unde tu piciorul pui.
Draga mie-ntotdeauna, mai esti draga nu stiu cui.
Muncitoare ca rurnica, imparatul Soare te
poarta prin cmpii de mna tot soptindu-;i nu stiu ce.
Si tu rzi cu glas de ape, rzi cu zon de zurgalai.
treste spicul, sa ajunga boiul tau si snii tai.
Pe un umar por;i Lucearar, pe un altul Luna por;i.
Pentru tine toata noaptea stele ard ca niste tor;i.
Le egheaza... cine oare... sa nu lunece in hau.
tine-i ingerul de paza de la capatiul tau
|arancu;a pururi srnta de la crestet la calci,
dorul tau de lume nu e, dorul tau de casa ii,
si de mama, si de tata, si de prunc ce creste-a
in;elept bunelul cum e si rrumos ca maica-sa.
Zic poe;ii ca poe;ii ca esti zna din poesti.
Nu esti zna, esti Marie: rata plaiurilor esti,
cea mai mndra dintre toate, cea cum alta-n lume nu-i.
nrlorita creste rloarea unde tu piciorul pui.
''
t l I I A S O L
`vvta ae arivt
Muzica - Covtavtiv Rvvac
Interpre;i - .vataia aarivc, .teavarv oavcivc
Au trecut sarbatorile tinere
intr-o Miercure, intr-o Vinere,
s-a nascut surle;el ca un mugure,
sa ne bucure, sa ne bucure.
Iu l-am adunat in bra;a,
strop de om si strop de ia;a,
si l-am leganat cuminte,
inapoi si inainte.
Sa cresti mare-mare-mare,
puisorul nostru drag,
sa-nrloresti cum inrloreste
zarzarelul cel din prag,
sa ai parte de iubire,
sa ai parte de noroc,
sa traiesti un eac de pace
cu parin;ii la un loc.
Au trecut sarabatorile tinere
intr-o Miercure, intr-o Vinere,
am ajuns in amiezile dorului
calatorului, calatorului.
la-te-aproape de oglinda,
bra;ul tau sa ma cuprinda,
DlMI TRl MATtOVStlI

spune-mi doua orbe bune,
daca stii a le mai spune,
lite ara, trece ara...
Vine toamna catinel...
Vor ingalbeni durute
rrunzele de zarzarel...
Tare esti rrumoasa ia;a,
dar esti scurta nu stiu cum!
Leganam mai ieri baiatul,
legan nepo;el de-acum...
t l I I A S O L
Cv vvvete tav
Muzica - ov .taea1eoaororici ,spectacolul 1ata,
Interpreta - ìva Crvticorcli
Am numit cu nume drag
stea din cer stralucitoare.
Steaua mea a rulgerat
si s-a prabusit in mare.
Iu te caut, eu te strig,
eu te-adun din esnicie:
unde esti, de ce nu esti,
tu, iubirea mea trzie
Am numit cu nume srnt
spic de gru ce se implina.
Spicul meu s-a scuturat
de belsug si de lumina.
Trece noapte, trece zi,
doru-i piatra grea si-apasa.
lnde esti, de ce nu esti,
tu, iubirea mea rrumoasa
Am numit cu nume scump
pasare din codru erde.
Pasarea s-a ratacit
si-acum prin straini se pierde.
Brume cad, mai grele cad,
dorul e un rug si doare:
DlMI TRl MATtOVStlI

unde esti, de ce nu esti,
tu, iubirea mea cea mare
Sa te plng, iubire I-nzadar!
Ai, pelinul... rloare de amar.
Sa te-alung din surlet I trziu!
Ai, pelinul... lloare de pustiu.
Sa te calc in tina I pacat!
Ai, pelinul... lloare de barbat.
Sa te-ngrop in taina I durut!
Ai, pelinul... lloare de baut!
!
t l I I A S O L
Cvtec ae teaav
Muzica - C. aravorcli
ln baiat aea maicu;a cnd aea.
Luna noua de pe cer o ajungea.
ta un brad baiatul mamii, ca un brad.
Si era att de tnar cel baiat!
Voinicel cu par de aur daurit,
cu o rata din ecini l-am logodit.
Dar norocul cu nemila m-a batut:
intr-o noapte moartea riul mi-a cerut.
Nani-nani, puiul mamii, puisor!
Te aduna maiculi;a lnga dor...
si la piept te incalzeste tot asa:
nani-nani, nani-nani, nani-na...
Poate-oi ri eu inoata, poat-oi ri...
Tu-ai stiut, reodata, moarte, a iubi
Tu-ai stiut a naste prunc si ca pe-un pui
ai stiut a-l adormi-n patucul lui
Da-mi baiatul, da-mi-l, moarte, inapoi:
cade rrunza, ploua toamna grele ploi...
"
DlMI TRl MATtOVStlI
ta si rrunza, ca si ploaia anii mei...
Ia-ma-n locul lui pe mine, daca rei!
Nani-nani, puiul mamii, puisor.
Dorul, mamii, tare-i dor si nu-i usor.
Dorul, mamii, doru-mi rupe inima.
Nani-nani, nani-nani, nani-na...
#
t l I I A S O L
ataaa cv ivca avtarvt
Barbu Lautarul care-a rost odata
a cntat cu scripca doina si balada.
limca Lautarul cel de la Rezina
cnta nu cu scripca, dar cu mandolina.
Aoleu, ca-i dulce mandolina ceea:
poate ca si inul, poate ca remeia.
tum o strnge limca lnga piept cuminte
si cum ii ciupeste strunele rierbinte!
Omule, - ii spune omului neasta, -
ai pu;ina grija si de casa asta.
Buruianu-n ie creste ca hlujanul.
Lasa mandolina, taie buruianul!
limca intra-n ie,
uite-l cum praseste!
Dar cu-n ochi neasta
tot si-o urmareste.
Si cnd ea pe-o clipa
singurel mi-l lasa,
rura mandolina
si-a rugit de-acasa...
$
DlMI TRl MATtOVStlI
Satu-i mare-mare si-i cu drum departe,
ba aici e limca, ba in alta parte:
strnge pe la case cntece de ia;a
si mai mult le plnge dect le ina;a.
Trece-o saptamna-doua si apare,
dar neasta pune usilor zaoare.
- Du-te la nanasu, sa te aza-oleaca!
Si se duce limca... te are sa raca...
linule, - nanasul tot nanas ramne, -
te-ai racut usernic, aeam eu un cine!
Nu-i asa, nanasu. Dar nici altrel nu e.
Numai mandolina ar putea sa-;i spuie!
Aoleu, ca-i dulce mandolina ceea:
poate ca si inul, poate ca remeia.
tum o strnge limca lnga piept cuminte
si cum ii ciupeste strunele rierbinte!
Bine, mai baiete, dar te rde-o lume!
Sa ma rda, nasu! Stiu eu lumea cum e!
Lumea e ca lumea, are ochi si gura!
tntecul si dorul nu-s de batatura!
n;elept nanasul.
Pine calda rinul.
n ulcior, pe masa,
abureste inul.
Norocel, mai limca!
Sa traim si basta!
%
t l I I A S O L
Ai cnta cu scripca,
nu cu drmba asta!.
Barbu Lautarul care-a rost odata
a cntat cu scripca doina si balada.
limca Lautarul cel de la Rezina
cnta nu cu scripca, dar cu mandolina.
&
DlMI TRl MATtOVStlI
Paavre rerae, aavre aeaa
Padure erde, padure deasa,
cea mai adnca, cea mai rrumoasa...
Si trece-o ara cu dor pribeag...
Si nu mai ine cine mi-e drag!
Pe o carare demult uitata
se plimba luna insingurata...
Adoarme puiul pe ram de rag...
O rrunza erde ingalbeneste,
Vntul o smulge, o prapadeste...
Se-asterne bruma pe mal de lac...
Padure mama, padure sora...
Doru-i de-o ia;a ci nu de-o ora...
Iar ia;a trece, troiene cad...
'
t l I I A S O L
Cleia ot
Pleci si plec.
Ramne id.
Si ramne
pui ranit:
a cazut
din cuibusor,
mugur-mugurel
de dor.
A cazut, golas, in drum.
Miauna cotoi de-acum.
Si cioroiul in zaoi
crie, ca un cioroi...
Moarte, reci, duse de nt,
rrunzele
rrunzele nu snt.
lile sunt, ingalbenite.
Zile sunt, calatorite.
Plec si pleci.
Ramne gol.
Si o cheie -
DlMI TRl MATtOVStlI

cheia sol:
nu descuie, nu incuie
nici un lacat, cheie nu e.
De-ar ri cheie... Daca-ar ri,
am pleca si am eni!
Dar... Asa ne este dat:
am enit
si
am plecat...
t l I I A S O L
Of
Iram tnara odata
si nu mai snt.
ta o rloare, ca o mlada
eu nu mai snt.
Irai bradisor, badi;a,
si nu mai esti.
Bradisor din poieni;a
tu nu mai esti.
Am cntat cu lumea toata
si am horit.
De ioara am rost beata
si-am carun;it.
Si ma uit acum la mine
si ma-nrior,
si de mine mi-e rusine,
ca-ncep sa mor.
am cntat o ia;a-ntreaga
cu i-ni-ma.
Si-am ramas o sarantoaca,
o ni-me-nea.
DlMI TRl MATtOVStlI

Am ramas cu iarna-n plete,
cu cea mai grea.
letele, de-ar ri destepte,
n-ar mai cnta.
Iram tnara odata...
Dar cnd eram!
Am ramas de to;i uitata
si de haram.
Ma pndeste nenorocul,
proclet, iclean.
n atra nu mai arde rocul
si n-am un ban.
Anii trec, rrunze pe nt,
or, or, mai omule...
Si eu intru in pamnt,
or, or, mai omule.
Am intrat pna la glas,
or, or, mai omule...
Dar de cntec nu ma las,
or, or, mai omule!
lORA MARI
"
DlMI TRl MATtOVStlI
.re tata aova fete
Are tata doua rete,
are tata doua zgtii.
lna race numai sotii,
alta race si nazbtii.
Ah, retele mele, copilele mele!
Sunt doua, ah, doua, sunt doua zorele.
Ah, retele mele, Ilenele mele!
Sunt doua, ah, doua lumnarele...
Ah, retele mele, miresele mele!
Sunt doua, ah, doua, sunt doua bezele...
Ah, retele mele, recioarele mele!
Sunt doua crai;e cu draganele...
Si una mi-i draga,
si alta mi-i draga!
ti numai cu ele
mi-e ia;a intreaga...
tu ochii ca rocul,
cu parul ca inul...
#
lORA MARI
ti numai cu ele
intreg mi-e destinul...
Rd cu ele, plng cu ele,
spun brasoae, spun poesti,
au inele, au cercele,
au si taine remeiesti...
Doua iele mititele
are tata, margeluse.
Sunt att de jucarele,
sunt att de jucause...
$
DlMI TRl MATtOVStlI
vvioc
Tata prinde sus, la grinda,
riricel de busuioc.
Sora prinde la oglinda
riricel de busuioc.
Mama prinde la cooare
riricel de busuioc.
Iar eu prind la cheotoare
riricel de busuioc.
%
lORA MARI
Paavrarvt
Padurarul, ai, traieste
in padure singurel.
Prin padure umbla lupii.
dar si ei se tem de el.
Bra stapn peste padure,
cum il stie lumea toata,
padurarul poarta arma
totdeauna incarcata.
Or, dar lupilor li-i teama
nu de arma si secure,
teamali-i sa nu-i alunge
padurarul din padure.
&
DlMI TRl MATtOVStlI
Metcii
Seara, la apus de soare,
umbla melcii pe carare,
cu casu;ele-n spinare
umbla melcii pe carare.
|op-;op-;op incetisor,
melcii sar intr-un picior,
mai aproape de izor
melcii sar intr-un picior.
Apa-i calda, tare-i calda,
melcii beau, melcii se scalda,
in uluc de lemn se scalda,
ai, ce dulce se mai scalda!
Luna noua cnd rasare,
melcii ies din scaldatoare,
cu casu;ele-n spinare
melcii ies din scaldatoare.
Si se duc, se duc, se duc,
la patucul lor se duc,
sub tulpina unui nuc
la patucul lor se duc.
Si-n patuc se alungesc,
si cu cerul se-nelesc...
'
lORA MARI
rvvete
tte una, cte doua
galbenesc a toamna noua
rrunzele.
Galbenesc a toamna noua
si peste ;arne ploua
rrunzele.
Si cnd ploua, se inchina
pomului la radacina
rrunzele.
Se inchina pomului,
pomului si omului
rrunzele.
Se inchina cerului
cerului si soarelui
rrunzele.
tte una, cte doua
galbenesc a toamna noua
rrunzele...
DlMI TRl MATtOVStlI

ai ta ftori
lai la rlori, la mar;isori
si la rearsat de zori!
lai la miei cu clopo;ei
si la iede cu cercei!
lai la murmur de izor
si la rulger tunator!
lai la rluturi si rurnici,
oameni mari si oameni mici!
lai la brazda de pamnt,
hai acum si orisicnd!
lORA MARI
Creiera,vt Pviv
Greierasul nu mai cnta,
greierasul mamii, Puiu.
Si-a gasit ioara rrnta
lrnta greu si aruncata,
Si-acum plnge noaptea toata,
Plnge jalnic si suspina,
Pe carare, in gradina,
Sub un rir de iarba ested,
Plnge de se prapadeste,
Si nimeni nu-l linisteste,
Si el plnge omeneste,
DlMI TRl MATtOVStlI

ora vare
lnuele-duduele,
joaca hora iepurele.
tu-o rurnica si-o pisica,
si cu ursul Martinica,
sub o tura de urzica.
Si urzica ii urzica,
dar ei nu simt ca-i urzica:
joaca hora si-i rurnica
ioara lui Puiu, mica
Si ioara ca-i rurnica,
ei rac hora marun;ica
si din gura-amarnic striga:
- lop si-asa, hop si-asa!
lnuele-duduele,
in in stoluri pasarele:
pi;igoi si rndunele,
cintezoi si turturele...
Si se-aprind in joc si ele -
incal;ate rrumusele,
la ureche cu cercele
se aprind in joc si ele:
!
lORA MARI
lnuele-duduele,
cerul scapara din stele,
mai pe-aici si mai pe-aproape
cerul cade peste pleoape,
cu potop incins de ape
cerul cade peste pleoape.
Aolica, aoleu,
se race pamntul greu,
si cu ct mai greu se race,
locu-n patru se desrace:
lnuele-duduele,
nu mai poate iepurele...
"
DlMI TRl MATtOVStlI
1oavva ta bvvetvt
Iu ii spun maicu;ei
seara pe soptite:
- Mustul, la bunelul,
cred ca-i pe srrsite...
Iu ii spun maicu;ei
diminea;a iara:
- Toamna, la bunelul,
ploua nuci pe-arara...
Iu ii spun maicu;ei
cnd se race noapte:
- Toamna la bunelul,
sunt gutuie coapte...
Iu ii spun maicu;ei,
iara ea zmbeste:
- Toamna, la bunelul,
ploua ciobaneste...
#
lORA MARI
O fvrvica vititica
O rurnica mititica
bob de gru in pom ridica.
lnde-l duce lnde-l cara
Pomu-i drept si rrunza-i rara...
- Stai, rurnica! - mama zice, -
nu-i casu;a ta aice...
Dar rurnica, mititica,
nu-n;elege, ca rurnica.
Suie bobul mai departe:
tot incet si tot pe-o parte...
$
DlMI TRl MATtOVStlI
|ratori
Vine-ine-ine-ine,
ine Anul Nou, copii:
cu zapada in ograda
si cu multe bucurii...
oaca-joaca-joaca-joaca,
joaca Mos Martin in prag.
Si bunelul-i da masline,
ciocolata si colac...
Sare-sare-sare-sare,
sare tapra marun;el,
iar in jurul taprei sare
un iedu; - un baie;el.
lra-ura-ura-ura,
si-nc-o data, tot asa!
ta-au ajuns si uratorii
la rereastra mea si-a ta...
%
lORA MARI
Cvvar, cive rivae
tumpar, cine inde
cal de calarie
Sa-l hranesc din palma
si din palarie!
Dar sa rie calul
bidiiu de rasa.
Si ;intat in rrunte
cu o stea rrumoasa!
Si sa aiba calul
coama impletita,
si sa stie-a bate
dulce din copita.
Si la rel sa stie
a ma scoate-n lume
repede ca gndul
si dansnd anume.
Si la rel sa stie
a-si iubi stapnul,
&
DlMI TRl MATtOVStlI
ca-n poestea ceea
cu larap si spnul.
tumpar, cine inde
cal de calarie
Sa-l hranesc din palma
si din palarie!
'
lORA MARI
Ctootet
Bate ntul, spicul suna:
clopo;el, clopo;el.
Spicul suna si rasuna:
clopo;el, clopo;el.
Se trezeste Srntul Soare:
clopo;el, clopo;el.
Se trezesc adnci izoare:
clopo;el, clopo;el.
Se trezeste Puiu, iata:
clopo;el, clopo;el.
Se trezeste lumea toata:
clopo;el, clopo;el...
!
DlMI TRl MATtOVStlI
òi, baietii
Mama zice: mai baie;i,
tare, tare buni sunte;i!
Si cnd tata zice-asa,
mama rde: la-ha-ha!
!
lORA MARI
Oratie
topila mea rrumoasa,
tu, partea mea de soare,
ci iata ine timpul
sa pleci in lumea mare...
Asa-i racuta ia;a:
cu ziua si cu noapte,
cu-amurg si diminea;a.
Iu oi sa-;i spun o orba
culeasa nu din carte,
ci smulsa din poa;a
sau poate din nemoarte.
Sa rii intotdeauna
ca lacrima curata
si casa parinteasca
sa n-o ui;i niciodata!
Sa nu o dai pe aur,
sa nu o schimbi pe slaa,
ca aurul si slaa
sunt patima bolnaa!
Si iara, rata draga,
te rogu, ia aminte:
!
DlMI TRl MATtOVStlI
pe rrate si pe sora
numai un las ii inde!
Si iara numai lasul,
cnd e mai grea poara,
isi inde si parin;ii,
si surletul si ;ara!
topila mea rrumoasa,
tu, partea mea de soare,
ci iata ine timpul
sa pleci in lumea mare.
tuminte totdeauna
sa rii! Si in;eleapta:
te-asteapta si minciuna,
si lacrima te-asteapta...
Te-asteapta ani de truda
si drum platit cu ama.
Sa stii a ri remeie
si mama, mama, mama!
NGIR
NIGRl
!"
DlMI TRl MATtOVStlI
èrv, tvt
Slut ca o ragace,
negru ca un corb,
bate Miezul Nop;ii
in rereastra, orb.
Bate Miezul Nop;ii,
bate repetat,
ca si cum ar bate
un intrziat,
ca si cum ar bate
un coleg de clasa
si ar rea sa stie
cine e acasa,
ca si cum ar bate
ca;a-precupea;a
si ar rea sa-mi spuna
Buna Diminea;a!,
ca si cum ecina
ar aea necaz
cu barbatul care
a baut si azi,
!#
NGIR NIGRl
ca si cum groparul
care-mi sapa groapa
ar eni sa-mi spuna
ca-l ineaca apa.
Negru ca ragacea
si mai slut ca ea
bate Miezul Nop;ii
in rereastra mea...
!$
DlMI TRl MATtOVStlI
tare
Mi-e teama de tine.
Mi-e teama de te.
Mi-e teama de Omul
ce nu e si e.
Mi-e teama de tare.
Mi-e teama de tnd.
Mi-e teama de Omul
satul si rlamnd.
Mi-e teama de lnde.
Mi-e teama de tt.
Mi-e teama de Omul
rrumos si urt.
Mi-e teama de Du-te.
Mi-e teama de Stai.
Mi-e teama de omul
cel mut si niznai.
Mi-e teama de Ploaie.
Mi-e teama de lrig.
Mi-e teama de omul
cu surlet pitic.
!%
NGIR NIGRl
Mi-e teama de Mare.
Mi-e teama de Nul.
Mi-e teama de omul
sarac si rudul.
Mi-e teama de Pra.
Mi-e teama de-un Srat.
Mi-e teama de omul
cel spn si roscat.
Mi-e teama de Iste.
Mi-e teama de-a lost.
Mi-e teama de omul
cel mare si prost.
!&
DlMI TRl MATtOVStlI
Poeie, tiravie
Talentul har
Si harul crez
Dar crezul
Radacina, sens
Si sensul
Patima sau dor
Si dorul
nger pazitor
trmpei de is cu paradis
Nicicnd cadere in abis
Nicicnd alunecare-n id
Si niciodata bun oprit
Altar cu jertre pentru zei
Si totusi
Totusi, dorul ce-i
themare
Nu blestem
Porunca
ln eac de dor, un eac de munca...
Nebuna munca: de osnda!
Si totusi, munca!
Totusi, srnta!
Poezie, tiranie...
!'
NGIR NIGRl
Pea ae ria
A imbatrnit,
s-a rablagit Pegasul meu,
mr;oaga de pripas a ramas.
Gros de grumaz, tolaneste mereu,
rornaie, nimiceste, ma necajeste.
Nazdraan era odata, nazdraan!
Nu-i mai race pielea un ban...
Sa-l darui, ma rura gndul,
dar cui
De calarie nu-i,
de ham nu-i,
de curse nu-i...
Nu-i trebuie nimanui!
De drala am ramas cu el:
cumpara-i oaz, hraneste-l din mna,
cara-i apa rece de la rntna,
scoate-l dis-de-diminea;a la taaleala,
si de ;eseala neoie ai...
A imbatrnit, s-a rablagit Pegasul meu...
laide-ahi, dorule, hai,
hai-hai!
"
DlMI TRl MATtOVStlI
1acavta
Numai dorul mai colinda,
dorul tnar si pribeag
, George t o s b u c ,
La Moldoa cea rrumoasa
primaara a enit
si in prag batrn de casa
pui de mar a inrlorit...
Nesrrsita sarbatoare,
rndunel si rndunic...
Si al meu e taru-Mare,
si al tau e taru-Mic...
Numai stele lnga stele:
blnde, esnice lumini...
Si noi ratacim prin ele
rerici;i si pelerini...
Peste ia;a trecatoare
te ridici si ma ridic...
Si te strig din taru-Mare,
si ma strigi din taru-Mic...
talea robilor ne poarta
prin balada si prin mit...
ntr-o soapta ca-ntr-o soarta
doua inimi bat grabit...
"
NGIR NIGRl
Se aude corn de luna
dulce si indepartat...
Doua inimi se-mpreuna
si se pierd intr-un ortat...
Trece noaptea, ziua ine:
zorile se coc si snt
de cireasa ca si tine
si de ramurica-n nt...
Si cnd Soarele rasare,
imparat si strabunic,
eu cobor din taru-Mare,
tu cobori din taru-Mic...
"
DlMI TRl MATtOVStlI
èca
La ora de inger, la ora de luna,
la ora de harpa si de precept,
naalnica inima bate, nebuna:
incape si nu mai incape in piept.
Irotica, bulgar de lut altadata,
prdalnica, piatra de cremene azi,
grenada cazuta si ne-explodata...
Necaz am pe ia;a, pe soarta necaz.
Am rost. Nu mai sunt. Nici un drum inainte.
Anosta ideea, cuntul anost.
tnd totul se cumpara, totul se inde...
Si crede in har numai prostul.
ta-i prost!
"!
NGIR NIGRl
Pvtietate cv otai
Si ia;a ma bate ,ah, ia;a ma bate,,
cu pustietate ia;a ma bate.
Si ploua...
Si-o singura rrunza nu cade...
Dar ploua si ploua, si ploua, si ploua...
Si rrunza in doua se rupe, in doua...
Ramne pe ram o rarma, o coada.
Si-o rata ramne in ploaie, in strada.
Ramne in strada si o potaie!
Alearga potaia, alearga prin ploaie...
Si ia;a ma bate, salbatic ma bate,
cu singuratate ia;a ma bate.
Pe geam, de pe ram
se preling lungi siroaie.
... Si nu mai isez!
Desenez.
O potaie.
""
DlMI TRl MATtOVStlI

Asta ploaie! ma razmoaie. turg praie.
Prin praie, mar;aroaie, o potaie:
se plimba si race baie.
Si cnta o cucuaie!
Mie-mi cnta |ie Lui
Tehui cucul dracului:
cnta-a rau si nu a bine!
Si ploaia nu trece, ine.
Si se ;ine scai de mine
o ri-ma
si ma
dep-ri-ma...
ta lacrima ploaia, grea: u-o-a...
De-ar ri sa-ncapa
dorul, strop,
in strop de apa,
prin ploaie si eu,
potaie mar;aroaie,
m-as plimba: u-o-a...
"#
NGIR NIGRl
\i vvvai
Piere eacul din eac.
Piere parte din tot.
Piere scump din mi-e drag.
Piere ratul din plod.
Piere taina din stea.
Piere ia;a din strop.
Piere albul din nea.
Piere bobul din snop.
Piere dur din durut.
Mine piere din azi.
Piere azi din trecut.
Piere simplu din nud.
Piere urca din cazi.
Piere ino din plec.
Bine piere din lupt.
Piere rruptul din sec.
Secul piere din rrupt.
Piere dor din odor.
Piere rrunza din pom.
"$
DlMI TRl MATtOVStlI
Piere zbor din cobor.
Piere omul din om.
Piere unu din doi.
Piere ers din poem.
Piere Miercuri din oi.
Piere imn din blestem.
Sensul piere din rost.
Surletul - din cunt.
Numai prostul din prost
nu mai piere nicicnd...
"%
NGIR NIGRl
Crocliv
Noapte de pacura.
lnde Si cnd
Negre, ;arnele cresc din pamnt.
Noapte exotica.
Drum ratacit.
|ipa o pasare, neadormit...
Zboara prin haosul esnic scntei.
|ipa la crestetul puilor ei...
Noapte rolclorica.
Scapar abrupt.
De sus, de deasupra, spre dedesubt...
Noapte erotica.
lir lnga rir.
De rloare domneasca, de calomrir...
Noapte domestica.
Dor lnga dor.
tu o recioara si un recior...
"&
DlMI TRl MATtOVStlI
vva eara
Via;a ca o clipa. tlipa ca un dor.
Bate din aripa inger pazitor.
Suiera o coasa, rulgera o stea.
thiar aici, in casa, lnga tmpla mea.
Via;a ca o ama. Vama ca un jug.
Arde-n piept o rana. Arde-n atra rug.
Toamnele batrne scutura liezi...
Tnara poestea caprei cu trei iezi...
Brumarie, bruma a cadea in zori.
Au plecat cocorii...
Nu suntem cocori...
Ninga-ninga-ninga, ninga ct o rea!
tu Ian Turbinca eu oi ramnea...
Buna seara, rra;ii mei cei buni,
buna seara, bunii mei strabuni,
buna seara, gura-tu-de rai,
buna seara, dulcele meu grai...
"'
NGIR NIGRl
Procri,i
Toate sunt cum sunt de mult. Pe dos.
tel de Sus le ede si le stie.
Vijelia rrnge pomul ramuros.
Maracinii se-mpuiesc la ijelie.
Toate sunt cum sunt de mult. Pe dos.
Sunt. Mai sunt. Si inca mult or ri.
Buruiana, sa o tai din radacina,
tot a creste buruiana intr-o zi,
chiar in atra cea de rlori a creste,
in gradina.
Strmba asta lume. Strmb si tu, si eu.
Pe de-a-ndoaselea, proscrisi, ne trecem eacul:
credem, ne juram, in Bunul Dumnezeu,
dar nu rem ,de ce nu rem, nu rem
nici cu el sa ne stricam, cu dracul.
Strmba asta lume. Strmb si tu, si eu.
#
DlMI TRl MATtOVStlI
vrvici
larnice rurnicile, darnice bunicile.
S-au trezit, suratele, de cu ziua toatele:
negre ca taciunele, si mai negre unele.
Iu le cnt, eu le descnt,
poezii le spun rlamnd,
cu surlarea le-ncalzesc
si cu dorul eminesc,
eu le scriu, cum stiu, incet,
un sonet, dar in sonet
nu pot, ai, sa le adun,
mic sonetul nu stiu cum.
Rup o roaie, alta roaie,
rac rurnicile a ploaie...
O rurnica ,una puie,
tare rea cea sa-mi spuie:
ochiul ei ma a;inteste,
ma rurnica omeneste...
O rurnica ,o cocheta,
desucheata si edeta
plnge lnga o ocala,
poeta na;ionala.
O rurnica ,o alica,
din cunt in rima pica
si att de clopot suna,
#
NGIR NIGRl
de acum a reme buna...
Se grabesc rurnicile,
se grabesc bunicile:
sunt att de ajnice,
sunt att de pasnice,
sunt att de moldoene,
sunt att de cosnzene,
sunt att de rara casa,
sunt att de rara masa,
sunt att de sresnice,
sunt att de esnice,
sunt att de ale mele,
ca-mi ine sa plng de jele...
Sunt.
Iu sunt.
Iu nu mai sunt.
Iu de mine ma ascund
in cunt, dar in cunt
strmt, mi-e strmt,
mi-e tare strmt.
Ma strecor in rir de gnd!
Gndul insa gnd nu are:
ma apasa si ma doare...
Si-mi duc bobul in spinare,
ca un osndit,
ca robul.
Iu si bobul.
ln pitic.
O rurnica reau sa zic.
#
DlMI TRl MATtOVStlI
.bvra
O drama asta ia;a. ln scenariu.
Si omul ca un peste in acariu.
Si uniersul un sistem diers.
Si stelele nu-ncap in uniers.
Si gndul nu incape in cunt.
Nu mai incape gndul in cunt.
Nu mai incape gndul nici in gnd.
Iste un rnd.
ln rnd rara de rnd.
Si nu incap sicriile-n pamnt...
Si anii trec, si timpul trece, scurt.
O clipa esnicia, prin absurd.
#!
NGIR NIGRl
èrrii
ta un maracinis, ca un lastaris nerii.
ta rirele ierbii pe care le pasc cerbii
si le taalesc lighioanele.
ta pripoanele.
ta otgoanele.
N e r i i .
O ciocanitoare si-a racut cuib
in crestetul meu.
ln indereu
si-a racut cuib in crestetul meu.
O co;orana, icleana, si-a racut cuib
in crestetul meu.
tiocanitoarea puisori a scos: carrr!
Vindereul puisori a scos: carrr!
to;orana puisori a scos: carrr!
Dis-de-diminea;a carrr,
toata ziua carrr,
toata noaptea carrr...
Si iara de la inceput!
N e r i i .
#"
DlMI TRl MATtOVStlI
ta niste caiele ;ipetele cele,
ca niste cuie ruginite, inrec;ioase,
batute in oase, in carne ie
pna la gamalie.
N e r i i .
Mi-au potricalit creierii.
Si rrunzele nu mai doinesc.
Si lucererii nu mai lucereresc.
Nimicnicesc, iermuiesc, innebunesc
greierii.
N e r i i .
Aoleu, nerii,
nenduratorii, acerbii...
##
NGIR NIGRl
ver verv
Arde rocu-n paie ude.
Mai pun paie peste roc.
Seci cuintele, scazute.
tare stil!
tare baroc!
lndea ,dar unde, unde,
Poate ici, poate colea.
nger negru se ascunde:
asteapta caderea mea...
Inima, ca tare-i piatra!
Ziua grea si noaptea grea...
Si un turb arara latra
nebuneste la o stea...
|eapa... ;eapa-ma-in;eapa
pagneste, aoleu...
Noaptea rreamata o apa
tulbure, in pieptul meu...
Bate-m-as la pumni cu mine!
,Nu se bate prost cu prost.,
Si apocalipsul ine...
Au poemele re-un rost
#$
DlMI TRl MATtOVStlI
As cnta! Dar nu se cnta:
ma-nspaimnta do-re-mi.
Si-o-ntrebare ma rramnta:
cum sa-na; a nu muri
Nu se-na;a Se ina;a
De la rluture, rurnic
De la ia;a tare ia;a
tare nu costa nimic
Teama. Blestemata teama.
ta un junghi inript adnc.
Vama asta ia;a, ama...
O platesc si o deplng!
#%
NGIR NIGRl
ivvr
Vreme neroada, ia;a ratata.
Nu se mai scrie ca altadata.
Plumb in idee, plumb in cuinte.
Nu se mai scrie ca inainte.
Rece de carte, rece de moarte.
ln rece salbatic de rece, o soarte.
Nici o nadejde, nici o chemare.
Soarele-apune, nu mai rasare.
Tare, de piatra pinea pe masa.
Singuratatea cu dor ma apasa.
De noapte dorul, de stea trzie.
Si nici cu dorul nu se mai scrie.
Pustie noaptea, prapastioasa.
Si ia;a ia;a era, rrumoasa.
Purtam odata, purtam si nume.
Nu se mai scrie singur pe lume!
#&
DlMI TRl MATtOVStlI
Corb
Ira un miez de noapte.
tuna si rulgera.
Ploua cu stele coapte.
Potopitor ploua.
Pustie casa noastra
si eu in casa orb.
Si s-a deschis rereastra,
si a intrat un corb.
Batea din aripi, negru,
ardea cu ochiul, greu:
deasupra rrun;ii mele,
peste ortatul meu.
torbea, cobea, prdalnic,
zabanic si ;igan,
l-am injurat, ne-jalnic,
l-am blestemat dusman:
stiam, sim;eam ca snger,
am rost, credeam, si nu-s.
Abia spre ziua, inger,
corbul ne-corb s-a dus.
#'
NGIR NIGRl
Mi-a spus: Rami cu bine!.
M-am bucurat: Ramn
Si am ramas cu mine,
si mi-am scuipat in sn...
A incetat sa ploua,
sa tune-a incetat,
dar cinii toata noaptea
salbatic au latrat...
Pustiul greu in casa,
durerea grea in piept.
Si muza dubioasa,
si nu o mai astept!
$
DlMI TRl MATtOVStlI
1rte
Am rost. Si el a rost. Si tu ai rost.
Si eu, si tu, si el aeam un rost.
tnda, demult, cnd omul omenea,
;inea in atra rug, un dor era.
Am rost. Dar anii trec, neani, se duc.
lscat, de cari mncat batrnul nuc.
ln eac de om, un eac de om sarac,
un prag de casa, un toiag in prag...
Toiagul ros. Si pragul ros de-acum.
Pustiu in casa. ln rtej pe drum.
Vrtejul ca rtejul: e si nu-i.
Alerg, nebun alerg din urma lui.
Alerg. Poate-l ajung, poate-l intrec.
Alerg. Si mult ma bucur ca alerg.
Alerg. Si cad. Si iara cad. n bot.
Ma ede, nu ma ede Vedetot
O ia;a, o neia;a, un calar.
O cos cu a;a, o descos, o-nsalil iar.
O soarte. Si o moarte. lalca tai.
Va darui. Dar din dar se race rai.
$
NGIR NIGRl
èoeti, voi
Srnt A rost odata!
Pacatos, ros de cari cuntul, gaunos,
gol, desert, pustiu ca un zerou,
ca un ou clocit, ca un neou.
Iu iningator si eu inrrnt.
Sap si sap, si nu mai dau de gnd.
Ma caznesc, incarun;esc, sleiesc
de puteri, nici mor si nici traiesc.
As rugi de mine si de tot,
inima sa nu mai am - robot,
surdomut de nenoroc batut,
sa ma rog in taina, nestiut.
Oaloidal sentimental,
necunt cuntul, triial,
piatra, glon;, jaratic,
tunet, sloi...
Si poe;ii nepoe;i, si noi!
$
DlMI TRl MATtOVStlI
1reieci aearivti
Si inima ne-au ramas tot de moldoan
, A . R u s s o ,
Aceatsa srnta stramoseasca atra,
acest amar de-a pururea destin,
aceasta eche troi;a de piatra
pe care-o spurca riece strain...
Nebuna, inrloreste matraguna.
O suerana patima si ea...
La margioara, azi si totdeauna,
cu dorul Dorul ne om alina.
tu dorul si cu remea care trece,
cu cea mai dulce apa de izor.
Nemuritor Luceararul si rece...
Iste al nostru si al tuturor!
Treizeci de-argin;i, numai treizeci. Batuta
ca mine si la Putna om juca...
thristos a rost! Dar a mai rost si Iuda!
Au parca Iuda nu apostolea
A rost si Ieremie Golia!
Nu plnge snge, sora basaraba.
na;a-te, murind, a nemuri.
Tare de inger te stiam. De ce esti slaba
Noi si instraina;i romni om ri!
$!
NGIR NIGRl
Vom ri! Si om purta catre izbnda
raclia romnismului, barba;i.
thiar condamna;i la Vesnica Osnda,
nu aem oie sa-i hulim pe rra;i!
La rrate rratele ca la un rrate ;ine.
topii ai dorului, noi credem in alean.
Dar inima tot mi se crapa de rusine,
inima cea de moldoean basarabean!
$"
DlMI TRl MATtOVStlI
traiv
Ma intorc de peste remi in sat.
te-am iubit, pom inrlorit,
s-a scuturat.
Ma intorc la ad, la margioara.
lnde-i pinea cea amara
de secara
La surori ma-ntorc, la sarbatori.
trduri negre ma-ntlnesc,
de ciori.
Ma intorc la rra;i, la neuita;i
Plngem incrunta;i
copii, barba;i.
Trec pe uli;i. Rai, ma latra cinii.
ln strain,
nu ma cunosc stapnii...
Si ma uit la mine...
Om carunt -
un damnat, un srsiat de patimi.
Basarabi in Basarabia mai sunt
n Moldoa nu mai sunt Musatini
$#
NGIR NIGRl
acriva
Toate sunt ,ah, toate!, in declin.
Negurile toamnei s-au lasat...
Scuturata rloarea de pelin.
Iu de ia;a nu m-am saturat!
Nu mai bate nici un nt hoinar.
Pasarea sa cnte a uitat...
Scr;ie in rr de deal un car.
Ruginita, rrunza cade-ncet.
Azi si rndunica a plecat...
tade, grea, si rruntea pe caiet.
Iu de ia;a nu m-am saturat.
Nu ma intreba de ce mi-e dor.
Tnar dorul, Verde mparat...
lnde-i clipa primului amor
$$
DlMI TRl MATtOVStlI
ora |virii
si scutura cojoacele Odochia:
albastre papadii, albastre ore...
La thisinau, la Iasi, la tluj, la Drochia
se joaca cele mai batrne hore...
Mi-e greu. Mi-e rrig. Mi-e teama. De cadere.
De-alunecare-n hau, in gol, in id.
Durere, Doamne, crncena durere...
Nu cred nici in Iehoa in srrsit!
O zi, macar o zi de primaara!
O rloare, macar una, de cais!
Amara pinea cea de sa;, amara.
Amar poemul meu inca nescris.
tum, Doamne, cum sa ma despart de mama
De asta lume cum sa ma despart
Nesa;ioasa, hrca-mi cere ama,
iar eu doresc numai att - sa ard
ca lumnarea cea de seu, raclie
nu oi mai ri, trecuta clipa mea.
Macar un ers, un rnd macar de poezie
din cartea mea, cnd oi pleca, a ramnea
$%
NGIR NIGRl
Mi-e trist. Ma dor cuintele. Ma-ncearca
pareri de rau: de ce anume eu
O mare. tea mai larga. Si o barca...
Departe ;armul. Si talazul greu!
si scutura cojoacele Odochia:
albabstre papadii, albastru cad
la thisinau, la Iasi, la tluj, la Drochia...
Si eu de ia;a nu m-am saturat!
$&
DlMI TRl MATtOVStlI
Cteiara
Bate clipa.
Trece clipa.
nger cnta
nger ;ipa
Bate ora.
Trece ora.
lrate rde
Plnge sora
Toaca bate.
Nu mai bate.
Am pacate
N-ai pacate
Ploaie calda.
Ploaie rece.
Te asteapta
Ma petrece
Por;i incuie.
Por;i descuie.
$'
NGIR NIGRl
tain este
Abel nu e
tresti o rloare,
scrii o carte...
Via;a moare
Naste moarte
%
DlMI TRl MATtOVStlI
ivvcia,vt
,Traducere din Cvittavve .ottivaire,
Trei rlori, trei crini
cresc pe mormntul meu rara de cruce.
Trei crini inal;i.
Si bate ntul, si-i apleaca.
Si ntul nouri grei de plumb aduce.
Si-i rrumuse;ea lor de sceptru, seaca.
Din rana creste unul.
Amurgul snge curge.
Si in amurg, in snge,
ah, crinul se ineaca.
Trei crini inal;i
cresc pe mormntul meu
rara de cruce.
Trei crini inal;i.
Si bate ntul,
si-i apleaca.
Din inima, din piept,
rrumos, al doilea creste.
Iar celalalt din gura -
azduhul otraeste...
Att de singuri crinii!
Pustie lumea toata...
Li-i rrumuse;ea blestemata.
Mi-a rost si ia;a blestemata.
Trei crini inal;i
cresc pe mormntul meu rara de cruce.
%
NGIR NIGRl
1iataveriata
Via;a, ca tare esti numiebine.
Via;a, ca tare esti noapteaine.
Via;a, ca tare esti ormieteama.
Via;a, ca tare esti dordemama.
Via;a, ca tare esti pnamine.
Via;a, ca tare esti latracine.
Via;a, ca tare esti sloideghea;a.
Via;a, ca tare esti precupea;a.
Via;a, ca tare esti rortarea;a.
Via;a, ca tare esti Via;a!
%
DlMI TRl MATtOVStlI
v toc ae eito
O gutuie pe masa
ca un zmbet de prunc.
Si tu esti mai rrumoasa
cu par negru si lung.
O gutuie pe masa
ca un dar de la zei.
dect alte remei.
O gutuie pe masa
ca o luna in geam
dect eu te credeam.
O gutuie pe masa,
soare dulce si blnd.
dect ingerii sunt.
O gutuie pe masa
ca o soapta de dor.
%!
NGIR NIGRl
dect ingerii or.
O gutuie pe masa
ca la noi, ca la Vad.
Si ma-mpinge pacatul
sa mai rac un pacat...
%"
DlMI TRl MATtOVStlI
av, lav
Bntuie, satanica, rurtuna.
Latra cinii, negru latra: lau!.
Vrcolacul hapaieste luna.
luhurezii cnta. Nu cntau.
Neagra stea rasare-aici departe.
Si lecioara naste negru srnt.
Si in atra rocul nu mai arde.
Lacrimile maicii negre sunt.
Negru corul ingerilor cnta.
Negri serarimi in preajma zbor.
Negru dor de ia;a ma-nspaimnta.
Gngureste pruncul, impostor.
lau de surlet,
hau de noapte, chior.
Dar eu nici murit nu reau sa mor:
moara slabii, moara sabii daca or!
%#
NGIR NIGRl
crioare vavei
Si eu sunt, mama, sunt si eu de-acum batrn.
Gura de aer ca si ;ie nu-mi ajunge.
Si eu ca tine orbele ingn, abia le-ngn.
ln junghi in piept ca si pe tine ma impunge.
Si eu sunt, mama, sunt si eu de-acum batrn.
tuintele, rierbin;i cnda, mi se racesc.
Bolesc. tersesc. Pine de sa;. Si sanatate.
Si tot muncesc din noapte-n noapte. tad in bot.
Si nu mai scriu, iar daca scriu,
blesteme scriu, satire scriu si nu balade.
tuintele, rierbin;i cnda, mi se racesc.
Mi-e dor. Mi-e tare dor de ia;a. Si tnjesc.
Si nu am bani, si am dusmani,
si casa, goala, nu mi-e casa.
Prietenii de altadata, azi oameni mari ma ocolesc.
Si nu ma lasa inima, si gnduri negre ma apasa.
Ai, inima! O piatra, grea.
Si bine-ar ri sa uit de ea.
Dar cum sa uit, au cum sa uit
Ia inca bate, bate, bate...
Nu-i cu pereche inima,
%$
DlMI TRl MATtOVStlI
nu se-mprumuta inima...
Si ma ascund in sinea mea ca in cetate.
mi pare rau, att de rau, imi pare rau ca mi-am pierdut
anii cei tineri rara rost,
un mare prost
pe baricada.
To;i patrio;ii intre timp, coloana, Prutul au trecut:
la Bucuresti umbla si cinii cu corigi in coada!
Si-mi pare rau, att de rau, ca anii tineri mi-am pierdut.
Iram cnda stejari si brazi.
Si brazi eram cnda, si brazi!
S-au lacomit, s-au perertit martirii de odinioara.
lnul, cu nas, se crede as.
Altul se crede si mai breaz.
Si amndoi se rac niznai:
au gasca lor parlamentara.
Iram cnda stejari si brazi.
Turari daca mai suntem azi!
Napastuit si ratacit in reme,
omul de om, ci nu de lup se teme.
Ratata ia;a noastra, blestemata!
Si Basarabia din nou,
din nou, din nou, din nou tradata...
%%
NGIR NIGRl
vfrvt
Nu sunt cruce de oinic.
ln poet. Om de nimic.
Nici romn, nici moldoean.
Nu rac nici macar un bam.
O neoie, un blestem.
De un soricel ma tem.
ln inrrnt. ta un inrrnt
astazi plng, iar mine cnt.
Si-n cunt imi sap mormnt.
Sap si sap: Dar nu-i cuntul,
nu-i cuntul ca pamntul.
Osndit, muncesc degeaba.
Si ma naboieste apa.
Saracul poet, saracul!
Sa dau inapoi ca racul
Nu sunt cruce de oinic.
Om sunt, om, om de nimic.
%&
DlMI TRl MATtOVStlI
Mvritor
Att de erde primaara!
Si eu att de naruit...
trucea imi duc incet, poara
de norocit ne-norocit.
Att de Mare lumea mare!
Si eu att de mititel...
Abia un strop, un oarecare,
un rir de mac, un riricel.
Att de Vesnic uniersul!
Si eu att de muritor...
Abia un dor, un zcnet ersul...
Si eu la rel abia un dor.
n cer, strajer, Lucearar arde.
Nu de Lucearar doru-mi-i.
Iluziile sunt desarte:
coardele inimii sunt sparte,
picura seul ars pe carte,
slujesc prohodul ingerii...
tu steaua ta pe lume ii.
Nu de Lucearar doru-mi-i!
%'
NGIR NIGRl
Riva
S-a desprimaarat si nturi bat:
nebune bat, neroade, seci, nenturi.
Batut de gnduri, iarasi am uitat
sa rug de ersul clasic, scriu in rnduri:
numar silabe: una, doua, trei,
cuinte-aleg si le incerc pe toate.
Pacat, nu pui accentul unde rei,
il pui numai acolo unde cade.
Tortura nemiloasa. Mi-au secat
puterile. Ma narui in ocala.
Sa riu, oare sa riu un condamnat
Napasta muzica sa rie, boala
O, nu! O stima este undea:
atoateazatoare, stima-prima.
Stima pazeste srnta, rima mea:
eu sunt, daca mai sunt, o simpla rima.
&
DlMI TRl MATtOVStlI
1raicoveaie
Nu-n;eleg nimic din toate.
Iu sunt eu sau umbra mea
Naste omul - clopot bate.
Moare omul - tot asa.
O poeste nepoeste,
o cadere, dar in sus,
o nelume lumea este,
iniere cu apus.
nu exista, nu exista
ura rara dragoste.
Bucuria e si trista,
binele - si pacoste.
Sngeroasa pace tunul.
Au si patimile rost.
Astazi e destept nebunul.
Mine e desteptul prost.
Amndoua ,cele doua,
emisrere rac un glob.
Ira eche, era noua,
a da mna rob cu rob.
&
NGIR NIGRl
Si ampirii, ca ampirii,
cu ampirii or juca
hora lor - hora unirii!
Lumea nu se a schimba.
Omul mic si omul mare,
omul domn si omul spn,
omul scai si omul rloare...
pleaca to;i. Si to;i ramn!
Tragicomedie ia;a:
un inrern cu paradis.
Rde masca, plnge ra;a,
spectatorul striga bis!
Nu-n;eleg nimic din toate.
n;elege cinea
ntre da si nu incape,
netraita, ia;a mea.
&
DlMI TRl MATtOVStlI
ìci o vva
Nci un zeu si nici o zeie.
Nici un rulger. Nici un srnt.
O scnteie. O idee. Zbor rrnt.
tare pasare maiastra
to;orene si cioroi!
Miez de noapte in rereastra.
lnde sunte;i, critici, oi!
Nici o muza-calauza
nu accept si nu astept.
Pui de buburuza-ruza...
Si o inima in piept.
tlipa daca nu e clipa,
iar poetul nu-i poet,
cucuaia negru ;ipa...
Tare greu se moare-ncet!
&!
NGIR NIGRl
atr
A rost demult, a rost odata.
A rost ca mai odinioara.
Voieodala, netradata,
a rost cnda o Margioara.
A rost!
ln aanpost a rost.
Ne incalzea maritul soare,
ardea, nestins, in atra rocul.
Purtam un nume riecare.
Si impar;eam egal norocul.
A rost.
A rost.
A rost odata.
Dar nu mai este cum era.
nstrainata azi, damnata,
uitata Basarabia.
Se lasa noapte peste lume.
De pacura.
&"
DlMI TRl MATtOVStlI
De hau.
De hrrr.
Nu mai purtam ,nici unul, nume.
Purtam satrrr.
Pentru hatrrr.
&#
NGIR NIGRl
Mortitor, ra ivbec
ta sa pot muri linistit, pe mine
Mie reda-ma.
A rost odata un optimist. Nu mai este.
Trag dunga peste.
Igocentrist, asist
la propria mea inmormntare.
Arde o lumnare.
Se scutura o rloare.
Miroase a mir in cimitir.
Zeieste,
remeia pe care o iubesc ma boceste.
Sar din sicriu,
mi-e teama.
Sa nu mai riu
O, mama!
ta pe un templu imi contemplu mormntul.
Nemuritorule, - aud, - ;i-a enit rndul!!
Depan rirul ie;ii inapoi.
Mor;ii in dupa mine conoi.
Oameni din sat de la noi,
rlamnzi si goi.
O jumatate de sat si inca o jumatate.
tlopotul bate...
&$
DlMI TRl MATtOVStlI
Sanatate, - aud, - sanatate rem,
de toate aem, neam,
purtam acelasi hram!
Zmbesc mor;ii, amar zmbesc.
Stil clasic, moldoenesc.
Mor;ilor, a iubesc!
ncepe sa ploua. Tuna rurtuna.
Mor;ii in jurul meu se aduna.
Mor;ilor, care etse poezia mea cea mai buna
Nu or sa-mi spuna, rd.
Mi-e urt.
Lumnarea se stinge.
lemeia pe care o iubesc
la pieptul meu se strnge:
usor-usor, ca un rulgusor...
Dorule-dor...
Ajuta-ma, Doamne, sa cobor in soarte,
pe mine de mine izbaeste-ma,
pe mine de mine ma desparte!
&%
NGIR NIGRl
1oi revi!
ntlneste-ma la gara:
oi eni, eu oi eni!
ntr-o ara-primaara,
intr-o noapte, intr-o zi.
Voi eni cu zi de mine,
inapoi sa nu ma duc:
se intoarce si un cine
la stapn si la lan;ug...
De aproape, de departe
oi eni, din legamnt,
dintr-o ia;a, dintr-o moarte,
din cunt.
Tnar poate sau, prea poate,
mos cu barba si toiag,
cu un car de ani in spate
si in surlet cu-n meleag.
Voi eni! Sa riu acasa,
sa te-adun la piept,
sa-;i spun:
tu esti soarta mea rrumoasa,
tu esti ingerul meu bun!
&&
DlMI TRl MATtOVStlI
Mvvtete creaivtei
Ma grabesc. Dar nu stiu unde.
Trec prin ia;a ca un nt.
lrc de cnd ma stiu un munte.
N-o ri muntele cel srnt
tare-i scopul tare-i rostul
lug de cine lug de ce
Pentru lauri numai prostul
sare in prapastie!
Ma opresc... Pentru o clipa.
Trece-o pasare in zbor
si imi race din aripa.
Si ma-mbolnaesc de dor.
lrc din nou acelasi munte.
Trec prin ia;a ca un nt.
Si te strig de nu stiu unde.
Si te pierd de nu stiu cnd.
Ira ceru-nalt si-albastru.
Astazi cerul e de rum.
Rasarea pe cer un astru.
Astru-i lacrima acum.
&'
NGIR NIGRl
tolindam padure mare.
A ramas un plop din ea.
Beam racoare din izoare.
Apa nu e cum era.
Vesnicea un munte-n zare.
Ira muntele pe ro;i.
Ne scalda un al de mare.
Ne scaldam in mare to;i.
Aprindeam pe dealuri ruguri.
S-a arat si deal si rug.
Aduceam la masa struguri.
Pruncii plng dupa un strug.
Mila neagra ma apasa.
Ma incearca jale grea:
din Moldoa cea rrumoasa
numele a ramnea
'
DlMI TRl MATtOVStlI
1acere
Rein la tacere.
De aur sa rie
Dar e si de moarte.
Mu;ie. Sclaie.
Rein la scnteie.
I muza lehuza
si cred in idee,
si nu cred in muza.
Rein la unelte.
tuntul, condeiul
sunt armele mele.
Nu tremura beiul
Rein la durere.
Ranita mosia.
ncepe aici si acum
Romnia.
Rein la speran;a.
Speran;a ne poarta
si catre Lucearar,
si catre soarta.
'
NGIR NIGRl
Rein la sentin;a.
Se trece si ia;a...
Ramne credin;a,
ramne poa;a!
Ramne cu dorul,
ramne cu sloa,
pe cruce durut,
rastignita Moldoa.
'
DlMI TRl MATtOVStlI
itavt
n mici batalii
,ploi de scurta durata,
ia;a mi-o risipii
toata.
Sleit, laguit...
,am si inima-n piept,
obstescul srrsit
in srrsit mi-l astept.
De iasca poemul. Sentimental.
O rac pe boemul
in pat de spital.
Gndacii, ca dracii,
stapni peste tot:
hrtia, posmagii,
poemele-mi rod.
Vo-ca-le-le miere
le par, aoleu...
Sarmanii, or piere
cnd nu oi ri eu!
'!
NGIR NIGRl
1ai, ariite
ncep sa cred ca steaua-i de pamnt
si-mi pare rau ca nu am o aripa
pe care s-o desrac si intr-o clipa
sa zbor la ea mai sprinten ca un gnd.
Mi-as lua de-acasa rrunza scuturata,
o mna de jaratic mi-as lua
si-as race-un roc la margine de stea,
ca tata, ca bunelul in ograda.
Trziu de tot, cnd rlacara, incet,
se a topi-n cenusa si-n scnteie,
mi-as aminti ca-am rost si eu poet
si-as scrie-un cntec pentru o remeie,
un cntec de iubire, pamntesc...
Dar ai, aripile numai la ingeri cresc!
'"
DlMI TRl MATtOVStlI
Cvv
Atta erde de rasura,
atta rloare de mindal,
atta pasare maiastra,
atta spargere de al.
Atta munte cu zapada,
atta stnca de granit,
atta stea ratacitoare
prin uniers nemarginit!
Dar de sub tot, cu azi si mine,
din nicaieri, din undea
un nour creste si ramne
intunecat la tmpla mea.
tum sa te bucuri de lumina
tum sa te bucuri de culori,
cnd in atta esnicie
suntem att de muritori!
'#
NGIR NIGRl
)arc
Rasare soarele.
Moarte inie.
Si in cocoarele.
Si nu se scrie.
oaca ielele.
te armonie!
Si ploua stelele.
Si nu se scrie.
lrunza ,de-arama,
cade, trzie.
Adie-a toamna.
Si nu se scrie.
Plpie soarele,
rece raclie.
Suna zaoarele.
Si nu se scrie.
Astept o clipa.
Astept un Gnd.
Si trece clipa.
Si eu nu sunt.
'$
DlMI TRl MATtOVStlI
\i cvtecvt
Ah, toate, dar toate,
ah, toate or trece
si nu a ramne,
dar nu a ramne,
ah, nu a ramne,
dect o scnteie abia.
Va trece si-aceasta remeie
ce este ca marmura rece,
si-aceasta obida a trece...
Va trece
Spasmodica bate inima mea...
ln strop, ca un bob, de nadejde,
un picur, un singur, de roua,
un gnd, un cunt,
o gutuie galbuie pe ram...
Iu stiu, eu mai stiu sa ma bucur
de-o rrunza, de-un strugur, de-un rlutur,
de luna cea noua, de ploaia ce ploua,
de steaua polara ce seara de seara
pe-o raza coboara
si-mi bate in geam.
'%
NGIR NIGRl
Ma doare, ah, doare-ma-doare,
ma doare iubirea cea mare...
Mi-e dor de-o rurtuna nebuna,
mi-e dor de un cntec cinstit.
tnd toate or trece,
o, Doamne,
a trece si cntecul oare
Sau cntecul spre nemurire
ne este de zei daruit
APRItIIRI
Dumitru Matcoschi nu are probleme legate de rorma si gen: pentru el
a crie inseamna a trai. Deci, a ri sincer, a ri in stihia sa, a ri copil al ririi.
Scrisul este, esen;ialmente, spoedanie, deschidere surleteasca, rostire
riin;iala.
tuntul este, la el, inriorat, are incarcatura surleteasca si de aceea rluen;a
ii este asigurata. la;a de ceea ce rixeaza scriitorul are intotdeauna o atitudine
emo;ionala. liindca este, de rapt, singurul poestitor. Proza si dramaturgia
sunt tot poezie sub pana lui. Spunem singurul, dar ne grabim a preciza
ca dam si de un alt personaj al crea;iei sale: satul cu multe personaje
anonime... Multe din titlurile poeziilor sunt, astrel, nume de oameni concre;i
sau, poate, generalizate. Le citim, prin urmare, ca pe niste rile de balada.
lirul acestei marturisiri baladesti nu se intrerupe niciodata: este continuu
ca un tors, ca un sir esen;ial ce se desprinde din mai multe siruri amestecate.
Ipicul rureste indrumndu-se dupa legile amintirii, adica ale timpului
care a rost trait si care a rost depasit prin traire.
Tinere;ea e rixata cu tot spectacolul e de imagini multicolore, radioase:
Duda cea tnara seamana cu parin;ii ei si e natural sa semene, suntem
lega;i cu rir de dor de rrunza cea erde, de roaia cea erde care stie sa
doineasca si sa raca umbra ;arnelor. Anotimpurile-inele ramn in tulpina
de pom, pe aceste inele omul isi citeste rsta de aur, mai departe urma sa
inceapa rsta de barbat, cu grijile ei pamntesti, statornice.
ntr-adear, proza si dramaturgia or da expresie si acestei rste de
barbat care nu mai sta sub semnul nepasarii tineresti, ci sub semnul
constiin;ei existen;ei unor probleme deosebit de spinoase.
Poetul care scria simple adearuri, care insira cu o detasata seninatate
intmplari baladesti din satul lui a resim;it cu toata riin;a neoia de a se
intoarce la neam si la durere.
Si iata ca in miezul sentimental al ersurilor a aparut un ner al spunerii
mai apasate a adearului, poetul anun;ndu-se, energic, ca om al teta;ii.
tuloarea purpurie sau chiar intunecata a Destinului a patruns in ele, in ersuri,
''
VA D
si le-a imprimat o tonalitate dramatica si militanta. lltimele ersuri ale lui
Dumitru Matcoschi cheama la demnitate, la constiin;a, la atasament
surletesc ra;a de neam si ra;a de alorile Vie;ii: I de os pamntul, Si de
gnd, Si deloc nu este, De pamnt.,, I de sens lumina, Si de scut,, Si
deloc nu este, De azut.,, I de eghe steaua, Si de cer,, Si deloc nu este,
De mister.,, I de-a ri cuntul, Si-a trai, Si deloc nu este, De-a muri.
Mihai tIMPOI, in Viata atvtvi, 21 octombrie, 1989.
Poezia lui Dumitru Matcoschi, in mod pragmatic straina miereriilor
moderne ,expresia apar;ine lui Titu Maiorescu,, se alimenteaza staruitor
din seele bogate ale tradi;iei. Ia este, esen;ialmente, o expresie a unui
strigat existen;ial, a unei stari de neliniste dramatica resim;ita in ra;a
destinului si, daca e sa orbim rilosoric, a abisului ontologic. Indentiricam,
rireste, in aceasta marcare sentimentala si elegiaca a ersului un substrat
biograric: dupa cum Goga are, sa zicem, un surlet ulnerabil de ardelean,
tot astrel Matcoschi are un surlet innasprit si totodata mioritic-inseninat
de basarabean.
Pastrnd propor;iile, am putea spune ca Dumitru Matcoschi isi
propune - pe alte meridiane si in alt context temporal - sa intoneze o
cntare a patimirii noastre in ersuri accentuat mesianice peste care se
arsa lacrima tremurata a unui col; de ;ara romneasca instrainat, itregit,
batut nemilos de nturile istoriei. Tonalitatea elegiaca si sentimentala, ca
si cea blasrematorie, incruntata, care se inriltreaza in dedesubturile inriorate
ale ersurilor, ne orbesc despre un dramatism organic sau chiar despre un
surlu tragic ardent.
Poetul este situat intre un dincoace si un dincolo de hotarul existen;ial,
aparndu-se de amenin;area neantului printr-un sentiment necontraracut
al alorilor ie;ii. Plenitudinea trairii intregului spectru al acestui sentiment
este salatoare, este axul riin;ei poetului deschisa rrumosului, binelui,
sublimului si inchisa tuturor nonalorilor. n acest sens, poezia lui
Matcoschi denota un patos etic, justi;iar, deontologic. Lumea se desrace
- maniheic - in antinomii bine delimitate.
Legatura cu rolclorul este una consanguina, ca la cei mai reprezentatii
poe;i basarabeni, conrigurnd un program etic si estetic care presupune
cultul radacinilor, originilor, solului, casei, pragului si etrei. Satul este un
uniers rotund, o cetate morala, o ai vvvai care sacralizeaza intregul
uniers. Inrernul e alungat din acest uniers al sanata;ii, elementarita;ii
rustice, stabilita;ii si permanen;ei. Rusticitatea are, asadar, un erect terapeutic,
!
DlMI TRl MATtOVStlI
excluznd oboseala inspira;iei, decadentismul bolnaicios, predispozi;ia
rragmentarista postmodernista. Versul se arcuieste rara erorturi si artiricii
intre imn si descntec, intre arirma;ie si nega;ie, intre strigat mesianic si
soapta launtrica, intre lacrima exteriorizata si plnsul introertit. Ixista,
dincolo de acest rond impresional, o unda lirica, izorta din sentimentul
acut al trecerii ireersibile a timpului, al clipei celei repezi a dragostei.
Dumitru Matcoschi prerera balada iarasi din ra;ionamente etice si
estetice limpezi. Starea baladesca este, inainte de toate, prorund dramatica,
colorat-existen;iala. Obisnuitul se prelungeste in neobisnuit, in miraculos,
intmplarile si situa;iile sunt puse sub semnul destinului rara ostenta;ie,
legile primare ale ririi sunt singurele care dicteaza desrasurarea eenimen;iala.
Asa cum remarca Vordsworth in prera;a la ataaete tirice, in cadrul
ie;ii umile si rustice pasiunile esen;iale ale inimii gasesc un sol mai prielnic
in care sa atinga maturitatea si orbesc o limba mai simpla si mai iguroasa,
sim;amintele elementare sunt mai durabile si se asociaza cu rormele perene
si rrumoase ale naturii exterioare.
n aceasta imbinare a elementarului cu complexul sta rarmecul poeziei
lui Dumitru Matcoschi.
Mihai tIMPOI. Prera;a la cartea lui Dumitru Matcoschi Cavt ,i abia,
Iditura lunda;iei tulturale Romne, Bucuresti, 1993, p.-9.
lolclorica prin ractura si baladesca prin spirit, lirica lui Dumitru
Matcoschi este una a dezbaterilor etice, a raspunsurilor si angajarii ciice.
Ia atesta o impletire rericita a intimita;ii ,o placheta de ersuri a autorului,
din 1965, se numea |virer ivtiv, cu deschiderea larga spre elementul social.
lilonul publicistic al acestei poezii nu inabusa trairea puternica a

personajului constient de misiunea sa in istoria noastra de azi si de mine.
Dragostea pentru parin;i si in general pentru inaintasi, ale caror

nazuin;e, idealuri si rapte suntem chema;i sa le continuam, este o tema
permanenta a poetului .
De la vava proine cuntul vaterv, o alta permanen;a a uniersului
tematic matcoschian. n crea;ia lui Dumitru Matcoschi graiul nostru are
un speciric inconrundabil, pe care poezia ivba vaterva il reda prin detalii
concrete si concludente, ca busuiocul, dorul, doinele, codrii,
balada, mioara, luceararul. Metarorele izornd riresc din textul
alcatuit din cuinte neaose au aroma rolclorica, merg drept la inima cititorului
!
VA D
indragostit de tot ce e al nostru, rrumos si nemuritor. Limba materna, ca
rloarea eterna, De busuioc si de dor -, Dor de ;arne, de doine batrne,,
De rreamatul codrilor e aceea care ne aduna cu soare si luna,, tu iitor
si trecut -, lrunza de laur batuta in aur, De-un mester necunoscut.
Poetul recurge la asocia;ii neasteptat de rodnice in context, care sporesc
enorm expresiitatea imaginilor sale: Limba de pine, de neam ce rmane,,
tasa cu masa in prag., tnta si plnge, cnd roua o rrnge,, Ramura erde
de rag. thiar reluarea primei strore, in rinalul poeziei, sugereaza dainuirea
in timp, continuarea riin;arii si eolu;iei limbii - rloare eterna
Dumitru Matcoschi simte pna la durere neoia noastra de radacini,
aceasta riind in concep;ia lui una dintre ideile care nu trebuie nicidecum
tradate
Gloriricarea inspirata a omului cu radacini inripte adnc in humele
stramosesti il duce pe Dumitru Matcoschi la elogierea inspirata a plaiului
natal, a istoriei si itejiei strabunilor si a altor realita;i in arara carora nu
exista neamul. Poet patriot, autorul se destainuie ca o parte constituenta a
pamntului acesta si a istoriei lui, de care il leaga adncile si esnic lucratoarele
radacini
Poetul isi aduce contribu;ia la procesul, deloc simplu, mai ales in cazul
unor conceta;eni pasii, indireren;i si chiar rerractari la ideea na;ionala, de
constientizare a radacinilor noastre si a misiunii ce ne reine pe acest
pamnt.
Succesele de crea;ie ale autorului isi au explica;ia si in dragostea pentru
cunt, marturisita de el intr-o inspirata proresiune de credin;a intitulata
Cvrvtvt. toningerea scriitorului e ca la inceput a rost cuntul, Si de
aceea in cunt, A-ncaput, rotund, pamntul-, lir de mac si rir de gnd.
Dumnezeu e, in concep;ia lui Dumitru Matcoschi, riin;a suprema care
daca este, este-anume, n cuntul care-l spui.
Tocmai - si numai! - o atare in;elegere a cuntului ca element principal
al textului literar poate raoriza o adearata arta a cuntului.
To;i orbitorii unei limbi trebuie sa se inchine in ra;a cuntului matern
ca in ra;a lui Dumnezeu, dar in primul rnd si mai cu seama este chemat sa
raca acest lucru scriitorul
Ion tIOtANl, iteratvra rovva aiv Revbtica Motaora (criitori ivctv,i
iv roravete ae ivratavvt,, in reista ivba Rovva, nr. 5, 199.
n porida procustianismului editorial ce a bntuit pe la noi decenii la
rnd, incepnd cu olumasul de debut Maci in roua ,1963,, Dumitru
!
DlMI TRl MATtOVStlI
Matcoschi ne-a orerit pagini rednice de a ri recitite. lireste, si crea;ia sa
poarta insemnele scrijelate ale direritelor constrngeri extraliterare, ale
suspiciunilor si nein;elegerilor, ale brutalelor amestecuri din partea
potenta;ilor remii sau a lacheilor ideologici supraigilen;i. Mai mult ca
att, dimpreuna cu opera a aut de surerit insusi autorul ei: in urma
presiunilor proletcultiste, Dumitru Matcoschi este neoit sa paraseasca
postul de redactor-ser adjunct al saptamnalului de odinioara tultura, i
se da sub ghilotina editoriala un olum de ersuri, ra;a de numele sau este
aplicata o uitare organizata, conenabila insilor de la pupitrul de diriguire
,har;uire, a artei si literaturii, insi care incurajau doar maculatura culturala,
textele slabanoage rabricate de autori dolorani de prea bine - material
ob;inut drept recompensa pentru lasitate si tradare de ideal... liind neoit
de a se retrage pe un timp din aria actia a ie;ii publice, Dumitru Matcoschi
a realizat lucrari ce i se pareau si necesare, si compatibile cu programul sau
de artist si ceta;ean, printre ele inscriindu-se si traducerile din crea;ia marelui
poet rrancez Guillaume Apollinaire. ntr-o rormula sumara, am putea spune
ca in timpurile de restriste Dumitru Matcoschi era printre personalita;ile
care ina;au discreta, in tacere lucratoarea cultura a demnei supraie;uiri
artistice personale intru generala supraei;uire a culturii eritabile,
nesimpliricnd adearul, ci luptnd, rie si oarecum retrasi, pentru men;inrea
integrita;ii acestuia.
Astazi, cnd aem in ra;a car;ile de poezie elaborate in orizonturi
stilistice aproape unitare, precum si diersele lucrari lansate de pe pistele
altor genuri ,proza, dramaturgie, eseistica, jurnalistica, traduceri,, ne ine
usor sa constatam ca Dumitru Matcoschi intruchipeaza un oet vvttite,
raspndit in mai multe actiita;i, rotindu-se pe orbita Direritului, orba
anticului Platon, este autorul unei crea;ii compozite, nediminuate insa ca
niel anume de diersitatea ei, - adica, e scriitorul la el acasa in toate
genurile pe care le practica. Dimpreuna cu Iduard Galetano colegul nostru
ar aea dreptul sa arirme: Nu cred in limitele trasate intre genuri de granicerii
literari.
Leo BlTNARl, in reista Motaora, nr. 10, 1989.
Am aut sansa de a ri prezent, la 16 ianuarie 1989, la thisinau... Atunci
Leonida Lari mi-a orerit reista ìtrv in care, pentru prima data de la
razboi incoace, cinea a aut curajul sa publice marea Doiva eminesciana.
Acel om de curaj si indrjire era Dumitru Matcoschi. Pentru aceasta rapta,
pentru toate raptele sale de istorie, de limba, de na;ie, peste doar ctea
!!
VA D
luni, in mai, cnd liliacul inrloreste si cnd ciresele, cntate de el, inroseau,
aea sa plateasca scump, aproape cu ia;a. ln accident, in condi;ii inca
neelucidate, pe soseaua spre Sngera, i-a despicat trupul, aruncndu-i sngele,
inchingndu-i inima. Ira in mai 1989, la doua saptamni dupa Paste, si s-
a intmplat un adearat miracol: min;ile si inimile medicilor l-au readus
din moarte, l-au redat ie;ii. Nu am putut edea cu ochii, dar mi-am inchipuit
curtea spitalului din thisinau ciorchine de omenet, mai cu seama de tineri,
cntndu-i cntecele, de aceasta noua iniere, cu lumnari aprinse,
prieghindu-i plpirea de ia;a si oprindu-se din cntat cnd Dumitru
Matcoschi adormea...
Din cea dinti clipa Dumitru Matcoschi mi s-a parut cobort din
Morovetii lui Marin Preda, daca nu chiar un rrate mai mic al prozatorului de
la Silistea Gumesti, in cmpia Dunarii. Matcoschi ine dintr-o asezare tot
cu doua nume, din Vadu-Rasco de la Nistru, si, pe ct l-am cunoscut pe
Marin Preda, am coningerea ca, daca s-ar ri intlnit cu Dumitru Matcoschi,
s-ar ri sim;it la rel de bine ca in Poiana lui Iocan.
Mai trziu, citind poemele lui Dumitru Matcoschi, mi-am dat seama
ca o anume apropiere se poate race si intre oameni, si in gndirea lor. Si
poate ca nu att in proza, dar exista cel pu;in doua poeme, mai degraba
bataae ale scriitorului de la thisinau care sunt smulse parca din lumea ;aranilor
lui Preda. lna este Cvtec ae re,vicie, din olumul Metoaica ,191,. Ne
permitem sa transpunem in proza ersurile lui Dumitru Matcoschi, pentru
a ne deslusi mai bine gndul:
Anii, sa rie o suta batuta, l-au legat in toamna aceasta de pat, strns, ca
pe un ho;, sa nu mai poata rugi de ei niciodat,a,. tnd era rlacau, spun
oamenii, a ridicat o piatra de moara. Parca mai ieri a rost, parca mai odi-
nioara. Vremea asa-i, punga sparta - azi plina, mine desarta, ine si se
duce, se duce si ine, staila nu-i mai pui. I o ruda a nimanui! Si chiar daca
mai incearca cinea sa-i puna, acesta nu-i el, in;elege: si-a trait traiul, si-a
mncat malaiul. Sade culcat in pat, nemiscat. Azi-mine moartea numaidect
o sa ina. Deschide-;i usile, rerestrele! Mai mult Soare, mai multa Lumina!
Soarele intra-n casa, casa-i mai luminoasa. Ochii lui ard, adnc. Poate rd,
poate plng.
- tine-i acolo, Tincu;a, tu
- Iu, Toadere, eu... Azi diminea;a-am trecut pe la pia;a si-am cumparat
in pentru inmormntare...
- lmple, remeie, doua pahare si da-te mai lnga mine, sa ne despar;im
cum se cuine.
!"
DlMI TRl MATtOVStlI
Tincu;a umple paharele. Parca-au lacrimat cocoarele cnd au plecat.
Vinu-i ca untdelemnul, curat. Paharele se gasesc si se ciocnesc. Ochii se
intlnesc si se priesc.
- Rami cu bine, Tincu;a, ca eu oi sa plec!
- Si te duci, Toadere, si eu te petrec...
- Sa ai grija de casa, remeie, tu!
- De toate-am sa am de-acu!
- toboara sicriul din pod, Tincu;a!
- Mai asteapta-olecu;a!
- Asta noaptea-nghe;at pamntul, cine-o sa-mi sape mormntul
Poate ca o anume coborre din Morovetii si din Marin Preda insusi,
ra;a de care niciodata n-o sa-mi mntui obliga;iile morale pe care le am, m-
au apropiat att de mult de Dumitru Matcoschi. Dar, rara indoiala, mai
inti m-a impresionat credin;a cu care poetul basarabean se zbate in ersuri
spre lumina Pasarii maiastre. ta si ea Matcoschi trebuia sa se rearunce
in zbor...
Dumitru Matcoschi este un scriitor complex si tendin;a lui a rost sa
deina un creator total de literatura. Iata de ce, paralel cu ersurile, s-a
manirestat si ca prozator, si ca dramaturg, si ca eseist, si ca scriitor pentru
copii...
Plamada lirica a lui Dumitru Matcoschi este parte integranta a poeziei
basarabene din ultimele doua decenii, in lupta de mare acuitate, dar si
rine;e pentru nederadacinare, pentru pamntul, casa parinteasca, limba,
neamul, in ultimii ani enind constiin;a de ;ara, drapelul tricolor,
sueranitatea, independen;a...
tu poema care deschide olumul Patria, Poetvt ,i ataaa ,si sa
accentuam anul, care este 1981!, Dumitru Matcoschi deschide o clara
rereastra de surlet si de expresie - existen;a pamntului basarabean la
margine eche de ;ara. Nu zice inca Basarabia, ci Moldoa, dar ea
traieste in eghea de dor a reciorilor ei, in limba ei, caci un cntec de
harpe puririca grai stramosesc. tontextul este grandios istoric, angrenat
in trecut, in mit, in spiritualitate, in romnism - rara sa rie rolosit acest
cunt:
Din talpa aici mi-au crescut radacini seculare,
in jos mi-au crescut, in balada si-n lut de mormnt.
De nuc radacinile si de stejar secular la hotare,
pe care incearca de-l smulge
rara-a stramute Batrnul Pamnt.
!#
VA D
Subtextul este limpede: nu se poate smulge ,stramuta, Pamntul
srnt, scris cu litera mare, spre nici o alta ;ara. nca o data, suntem in anul
1981, in epoca Brejne-Bodiul!
teea ce aduna, intr-un tot de sim;ire, intreaga lirica a lui Dumitru
Matcoschi este cugetul si expresia aorvtvi. Nici un alt poet contemporan
de limba romna nu a reenit la obsesia dorului, ducnd-o mai departe, in
poezie, ca el, reiniind substan;a populara dinti si orerindu-i dimensiuni
moderne. Scrie poetul singur, inca in 191:
tine poate sa traiasca
rara cntec, rara dor
in ;ara moldoeneasca
aseznd un motto esen;ial dintr-un cntec popular, la poezia vttvire cv
arivtii: Dor de mama, dor de tata, dor de nucul de la poarta.
Readus aproape in riecare poema, dorul capata cele mai prorunde si
neasteptate inra;isari, de la om ciocni, pna la rund, cu dor - la rascinanta
imagine a desarsirii cu dor de lucereri strabuni si de stele.
Spre a coninge, Dumitru Matcoschi este un poet al simplita;ii, al
stilului deschis, nud, rolclorizant, sratos, uneori inegal, atunci cnd se
declanseaza, peste toata starea de tensiune curenta, cte o metarora neasteptata.
i lipsesc zorzoanele, nu are reme pentru ele, nu-i conin in necesitatea
deliberata de a coninge exprimnd purele adearuri. Seninatatea si armonia
uniersala ar ri rost caracteristicile sale daca problema Basarabiei nu i-ar ri
deschis nerii spre o acuta sete de implinire na;ionala. Aceasta stare se
exprima dur, pietros, desi irizarile iitorului dau sclipiri diamantine.
Victor tRAtIlN. Din prera;a la olumul lui Dumitru Matcoschi
toareaarabie, tasa Iditoriala, Aeona, Bucuresti, 1992.
Axa programului poetic al lui Dumitru Matcoschi a rost si a ramas
simplitatea, masura, echilibrul, armonia interioara, derinita de intui;ia
organica a complexita;ii trairilor umane. O alta caracteristica a poeziei lui
este muzicalitatea sugestia, alimentata de incanta;ia cuintelor, de
aranjamentul lor in rraza poetica, nu intmplator autorul isi concepe multe
texte ca pe niste cntece ...Poezia lui Dumitru Matcoschi e o crea;ie ancorata
in traaitie.
!$
DlMI TRl MATtOVStlI
... Poetul are era si spontaneitate, gndeste ca un om modern, iar
tradi;ionalismul lui ,agresi!, ine nu din ereditatea sa etno-rolclorica, ci
dintr-o pozi;ie de ia;a si de crea;ie adoptata in mod constient: poetul se
rea si este exponent al spiritualita;ii romnesti.
Iliza BOTIZATl, in iteratvra ,i arta, 2 noiembrie, 199.
Martir al Romnismului, preot si proret, Dumitru Matcoschi ,n.
1939, este scriitorul basarabean care, de peste trei decenii, arde ca o lumnare
pe altarul cuntului ce exprima adearul, in cautarea drepta;ii Neamului
sau, in cautarea indreptarii unui destin itreg, in cautarea identita;ii unui
avvt ae ftoare ,i tacriva. tnd in lume poezia moare, sub pana unor
creatori de la radacina si izor magia cuntului reinie, electrizeaza mesele,
da speran;e, creeaza o atmosrera de sarbatoare si rlacara, imbarbateaza,
insanatoseste surletul si, mai ales, reigoreaza credin;a in poet si-n puterea
cuntului scris, rostit sau cntat.
trea;ia poetica a lui Dumitru Matcoschi se inscrie intr-un tradi;io-
nalism autohton, in care metarora si imaginile conerg intru crearea unui
mit, acela al Basarabiei Romnesti, de o puritate si o rrumuse;e desprinse
parca din Gradinile Raiului, in care, copil, poetul nostru a zburat rericit.
limitoare prin simple;ea exprimarii, prin ritmul emoti iv crecevao, prin
simbolistica arderii interioare, prin rluxul cosmic integrat unei ie;i limitate
la un spa;iu de dor, ersurile lui Dumitru Matcoschi sunt cntece obsesie,
atinse de aripa unui inger al speran;ei, sunt rigura;ii incandescente ale
erovavtetor spa;iului mioritic, sunt ipostaze ale surerin;ei, ale tacerii si
ale reoltei, uneori stranii transpuneri lirice ale miracolelor simple din
natura, alteori aste descrip;ii ale uniersului rural, sau stari compensatorii
ale unei somnolen;e si ale unor rerugii din timp, condamnate de erbul
incisi al poetului-proret, care-si ede implinirea umana si artistica in
implinirea dezideratelor Neamului sau. thiar si iubirea - pentru ;ara, parin;i,
so;ie, copii, prezenta mai ales in Imne si Blesteme - surera o muta;ie, ea
prinznd o anume aura de istoricitate, dar si de smerenie, desi poetul
nostru este si el om din carne si snge si sentimentele lui nu sunt ocolite de
intense senza;ii.
Din genera;ia `60, a lui Nichita si Paunescu, Blandiana si tezar Baltag,
tonstan;a Buzea si Ioan Alexandru, Grigore Vieru si Gabriela Melinescu,
Ion Gheorghe si Gheorghe Tomozei, Dumitru Matcoschi impune prin
sinceritate, candoare rrusta, prin ror;a limbajului pur, nealterat, prin
!%
VA D
italitatea si sugestiitatea acestuia, prin delicate;ea sau irorul trairilor
,sentimentelor,, prin runc;ionalitatea poeziei pe care o cultia, poezie cu
certe arinita;i rolclorice, cu Iminescu si Goga.
Lucian STIIA, in cotidianul Cri,ava ,Oradea,, 19 octombrie 1991.
Republicat in Motaora vrerava, 21 ianuarie, 1992.
Poetul nu se situeaza de partea unei beatitudini gratuite, nu creaza
evtrv ive, ci e urmarit, in primul rnd, de interesul omului contemporan,
de multele caerne dureroase si ireersibile ale istoriei neamului, dar si a
spectrului contradictoriu al lumii moderne. De aici si pun;ile comunicabile
ale unei asemenea poezii, ce ne sunt aruncate de catre creator rara nici o
umbra de echioc: Am aut prieteni si dusmani, rireste!, N-am tradat pe
nimeni, Doamne ma pazeste!, M-au tradat pe mine. tine - nu se stie., M-
am intors acasa tot la poezie., Nimanui reodata nu m-am plns de ia;a,,
Adearul, srntul, l-am priit in ra;a., te-am aut a spune, am spus sus si
tare,, ta un orisicine, ca un riecare., Am iubit remeie niciodata sclaa,,|ara
si pamntul, limba mea moldaa,, Am trait cu lumea, lnga sora, rrate., N-am
rnit nici lauri, nici eternitate (.rvivaevi,.
Aceasta splendida poezie-manirest din placheta Armonii ,care poate
ri considerata si drept o ar oetica, nu e nici pe departe unica in car;ile lui
Dumitru Matcoschi. .et, 1a fi ca vive, verii ro,ii, Datorie, 1iitevtvt,
votorii, oca, Pivei, O, fir ae vac, tetev, Caveteovii, Cretete acate,
Cvrvavii, Pacata, Cotcarii s. a. sunt doar un buchet de rlori din poezia de
ieri, de azi si de ultima ora a lui Dumitru Matcoschi, care, grupata tematic
si din punct de edere socio-estetic, constituie un act artistic de o mare si
generoasa indrazneala. I, cu alte cuinte, o poezie sintetizatoare, ce creste
din inauntru si se inal;a inarara. Si aceasta, orict de uimitor ar ri, se realizeaza
cu cele mai simple mijloace prozodice. liindca dominator ,si hotartor!,
este sentimentul rierbinte, trairea ulcanica a ideii.
Dumitru Matcoschi-poetul cnta despre o dureroasa dragoste curata
de ia;a si de neam, si race lucrul acesta cu credin;a: Am ales cuinte simple
din cuinte,, Surletul in ele mi-am turnat, rierbinte. ln asemenea distih,
doar unul singur, derineste permanenta lui tendin;a de a echilibra rrumuse;ea
si mare;ia dramatica a lucrurilor, a existen;ei ,deci si a destinului!, printr-o
inruzie de idealuri si ise proiectate pe un orizont al nostru, intr-un spa;iu
concret si intr-un timp precis.
Vasile NASTASIl, in Motaora ociatita, 20 octombrie, 1989.
!&
DlMI TRl MATtOVStlI
Deenind de la o carte la alta unul dintre cei mai populari scriitori ai
Basarbiei postbelice, Dumitru Matcoschi ramne in poezia sa ridel
propriului stil, pe care si l-a cultiat cu rabdare si responsabilitate intr-o
reme cnd a lucrat in interiorul limbii romne, a potrii cuintele redndu-
le stralucirea originara, insemna sa contribui la salarea riin;ei na;ionale. S-
ar zice ca la noi limba romna in timpurile cele mai grele si-a nascocit exact
poe;ii de care aea neoie pentru a dainui. tnd macinata de amaraciune si
mnie, cnd acaparata de-un lirism molipsitor, enind in unison cu buna
tradi;ie a poe;ilor ardeleni, poezia lui Dumitru Matcoschi are ce spune si,
in consecin;a, are cine s-o asculte. Multe din poeziile sale au ajuns sa rie
cntate, auditoriul lor depasindu-l mult pe cel din salile de biblioteca si
aulele uniersitare. Acest olum selecti nu-i dect inca o conrirmare a
rezisten;ei Poeziei in timp.
Nicolae POPA. Prezentare pe coperta a 4-a a car;ii lui Dumitru Matcoschi
Povvt vateriei, Iditura lniunii Scriitorilor, thisinau, 1996.
Dumitru Matcoschi este un poet autentic si, prin demnitatea si
surerin;a lui, un simbol al Basarabiei. Alegerea lui in Academia Moldoei
mi se pare un act de justi;ie. lnul din acele semne de recunoastere pe care
creatorul trebuie sa le primeasca...
Iugen SIMION, in iteratvra ,i .rta, 21 decembrie, 1995.
tlPRINS
1abet crovotoic ............................. 3
VAD
Alb si negru ................................ 8
Pomul materiei ......................... 10
Greu........................................... 11
tntec batrnesc ...................... 13
Destin ....................................... 14
Terra incognita ......................... 15
truce putrezita ......................... 16
Pe de-a-ndoaselea ..................... 19
Blnd ......................................... 21
Basarabia ................................... 22
trescut in surlet ........................ 24
Aici ............................................ 26
Neagra rurtuna .......................... 2
Apa Nistrului ............................ 29
Dor ............................................ 31
Doina ........................................ 33
themarea zeilor ........................ 36
Ziditorul ................................... 38
Alba-Iulia .................................. 40
Si Romnia................................ 41
Buna diminea;a, Moarte .......... 43
Murea pe scena cinea.............. 45
Dorule, sa nu-mi mai spui ....... 46
Monstru .................................... 4
Datorie ...................................... 50
Mostenitorii .............................. 51
Semanatori ................................ 54
Radacini ,1, ............................... 56
Radacini ,2, ............................... 59
terul tau, Moldoa .................. 60
thristos a iniat ....................... 61
ntreaba-ma .............................. 62
Viceersa ................................... 64
Inima ......................................... 66
Spasm........................................ 6
ngerii rosii ............................... 69
|ara dorului .............................. 1
De la Putna mai incoace .......... 2
Daruieste, Doamne srinte ....... 5
AXA
Om ............................................ 8
Blur ............................................ 9
Omule, de ce-ai tacut .............. 81
Microcosm................................ 82
Stan;e ........................................ 84
Omul negru............................... 89
thiar pasarea............................. 90
Rataci;i ...................................... 91
Axa ............................................ 92
!
DlMI TRl MATtOVStlI
lRlMOSI tA SlIN|II
Parin;ii ....................................... 94
topilarie .................................... 98
Mama ...................................... 100
Doua toamne.......................... 101
Om-pom................................. 103
Inima de mama ...................... 104
Mama, iarta-ma ....................... 106
Rugaciune ................................ 108
Va ri ca mine.......................... 109
Iu am cntat ........................... 111
Iu nu sunt pasare .................. 113
Pinea noastra cea de toate zilele
114
tlVANTlL SllLIT
Pomul srnt ............................ 119
Limba materna ....................... 120
Srnt, cuntul ........................ 122
nger de paza .......................... 123
Apel ......................................... 124
tu limba noastra .................... 125
tlipa esnica ........................... 126
Masa tacerii ............................. 12
Adearuri simple .................... 128
Impostorii .............................. 129
Aici departe............................. 132
Luceararul ................................ 133
lnde esti, bade Mihai ............ 134
Postum, soarele ...................... 135
Acolo ...................................... 13
Stejarul ..................................... 138
Iluzie ....................................... 139
Glosa in metru Iminescian .. 141
Dragostea poetului ................. 144
Ipigoni ................................... 146
Aniersare ............................... 148
Lucruri stranii .......................... 151
Iterna carte............................. 154
Balada cu Petru Zadnipru ...... 156
Balada cu Grue ....................... 159
Parinte al limbii noastre ......... 162
Buda adormit .......................... 164
Pribeag, Neculce ..................... 165
Batrnul tei .............................. 166
tlIIA SOL
Sarut, remeie, mna ta ............ 10
Duminica erde ...................... 13
thisinaul meu cel mic ............ 15
Puii mamei, pui ....................... 1
Via;a ........................................ 19
Abecedarul .............................. 180
Apara-ma, rrunza de tei ......... 181
Bucura;i-a .............................. 182
Doar remeia ............................ 184
Tangoul bunelor speran;e ..... 186
Pomul ie;ii ............................. 18
Reenire .................................. 188
nesniceste-ma ..................... 189
Asta ara la Soroca ................. 191
Lacrima amara ......................... 192
Vzdoaga ................................ 193
tntecul moldoenesc........... 194
thipul tau ............................... 196
Maria ....................................... 198
Nunta de argint ...................... 199
tu numele tau ......................... 201
tntec de leagan ..................... 203
Balada cu limca Lautarul ....... 205
!
VA D
Padure erde, padure deasa ... 208
theia sol ................................. 209
Or ............................................ 211
lORA MARI
Are tata doua rete ................... 214
Busuioc ................................... 216
Padurarul ................................. 21
Melcii ....................................... 218
lrunzele .................................. 219
lai la rlori ............................... 220
Greierasul Puiu ....................... 221
lora mare ............................... 222
Toamna la bunelul .................. 224
O rurnica mititica ................... 225
lratori ..................................... 226
tumpar, cine inde .............. 22
tlopo;el .................................. 229
Noi, baie;ii .............................. 230
Ora;ie ...................................... 231
NGIR NIGRl
Negru, slut .............................. 234
Stare ......................................... 236
Poezie, tiranie ......................... 238
Pegas de pripas ....................... 239
Vacan;a .................................... 240
Necaz ...................................... 242
Pustietate cu potai .................. 243
Si numai .................................. 245
trochiu ................................... 24
Buna seara ............................... 248
Proscrisi .................................. 249
lurnici ..................................... 250
Absurd .................................... 252
Nerii ...................................... 253
nger negru ............................. 255
Singur ...................................... 25
torb ........................................ 258
Vrtej ....................................... 260
Nepoe;i, noi ........................... 261
Treizeci de-argin;i ................... 262
Strain ....................................... 264
Lacrima .................................... 265
lora lnirii ............................. 266
tlepsidra ................................. 268
Sinucigasul .............................. 20
Via;a-neia;a ........................... 21
n loc de epilog ...................... 22
lau, hau .................................. 24
Scrisoare mamei ...................... 25
nrrnt ..................................... 2
Muritor .................................... 28
Rima ........................................ 29
Tragicomedie .......................... 280
Nici o muza ............................ 282
latr ....................................... 283
Mor;ilor, a iubesc ................. 285
Voi eni! .................................. 28
Muntele credin;ei ................... 288
Tacere ...................................... 290
Bilan; ....................................... 292
Vai, aripile ............................... 293
tum ....................................... 294
|arc.......................................... 295
Si cntecul ............................... 296
.recieri ................................... 298
D l M I T Rl M AT t OV S t l I
VAD
Poezii
Aparut: 1998.

toli tipar: 13,65. toli editoriale: 14,58
GRlPlL IDITORIAL LITIRA
str. B. P. lasdeu, nr. 2, thisinau, MD 2005, Republica Moldoa
Iditor: .vatot 1iara,cv
Redactor: .rcaaie vcereavv
torector: teva torea
Tehnoredactor: Critiva Rvv
Operator: ov aiaav
Tiparul executat sub comanda nr.
tombinatul Poligraric, str. Mitropolit Petru Moila, nr. 35,
thisinau, MD 2004, Republica Moldoa
Departamentul Idituri, Poligrarie si tomer;ul cu tar;i
BlBLlOTECA COLARULUl

Dumitru Matcovschi - Vad PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Dumitru Matcovschi - Vad PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

BIBLIOTECA COLARULUI

DlMI TRl MATtOVStlI

DlMI TRl MATtOVStlI

DlMI TRl MATtOVStlI

DlMI TRl MATtOVStlI

DlMI TRl MATtOVStlI

lRlMOSI tA SlI N|I I

DlMI TRl MATtOVStlI

DlMI TRl MATtOVStlI

lRlMOSI tA SlI N|I I

DlMI TRl MATtOVStlI

DlMI TRl MATtOVStlI

DlMI TRl MATtOVStlI

DlMI TRl MATtOVStlI

DlMI TRl MATtOVStlI

DlMI TRl MATtOVStlI

DlMI TRl MATtOVStlI

DlMI TRl MATtOVStlI

DlMI TRl MATtOVStlI

lilonul publicistic al acestei poezii nu inabusa trairea puternica a

Dragostea pentru parin;i si in general pentru inaintasi, ale caror

S-ar putea să vă placă și