BIBLIOTECA  ªCOLARULUI

Petru
C{RARE
PUNCTUL DE REPER

LITERA
CHIªINÃU 1998
CZU 859.0(478)-7
C 23

Aceast[ carte a ap[rut cu sprijinul financiar

al generosului mecenat Anatol Josan,
pre=edinte al Companiei JAS-GROUP.

Coperta: Isai C`rmu

ISBN 9975-74-243-2 © LITERA, 2000

TABEL CRONOLOGIC
1935 13 februarie }n satul Zaim (plasa C[u=eni, jude\ul Tighina) se na=te Petru
C[rare ]n familia de plugari rom`ni a lui Profir =i Nadejda C[rare, n[scut[
Duca (s. Hagimus din coastele Tighinei). }n fa\[ ]l avea pe fratele mai mare,
Vasile, urmat de fratele Mihail =i surorile Tecla =i Olga.
1942—1943 Face clasa ]nt`i (rom`neasc[!) ]n satul natal.
1950 Termin[ =coala de 7 clase din Zaim.
1953 Absolve=te =coala medie din C[u=eni, av`ndu-l drept coleg de clas[ (]nc[
dintr-a V-ea) pe Ion Ungureanu, viitor actor, regizor =i ministru al culturii
=i cultelor din Republica Moldova. Public[ versuri =i articole ]n presa local[
=i ]n cea republican[.
1953—1954 Lucreaz[, ]mpreun[ cu Ion Ungureanu, profesor de matematici ]n
satul C`rn[\eni.
1954 }nving`nd la un concurs republican al ziarului „Tinerimea Moldovei“,
]mpreun[ cu acela=i Ion Ungureanu, este propus pentru a-=i continua
studiile la Moscova. Dar Ungureanu nu „trece“: avea o sor[ c[s[torit[ cu
un preot... }n felul acesta NKVD-ul ]i desparte pe cei doi prieteni.
1956 Termin[ facultatea de ziaristic[ a +colii Komsomoliste Centrale din Moscova.
Revenind la Chi=in[u, refuz[ s[ colaboreze la gazeta „T`n[rul leninist“
(aceasta se scria mai ]nt`i ]n ruse=te, apoi se traducea ]n „moldovene=te“)
=i se angajeaz[ ]n calitate de traduc[tor =i foiletonist la ziarul „Kolhoznicul
Moldovei“.
1957 Colaborator al ziarului „Cultura Moldovei“. Public[ ]n presa republican[
versuri lirico-satirice, parodii =i c`teva foiletoane ]ntr-un stil pretins
cronic[resc.
1958 Redactor de poezie =i proz[ la Editura „+coala sovietic[“. Din luna iunie a
aceluia=i an este angajat ]n calitate de foiletonist la proasp[t ap[ruta revist[
" P E T R U C{R A R E

de satir[ =i umor „Chip[ru=“, ]n care public[ versuri satirice, parodii,

microfoiletoane.
1959 Debuteaz[ editorial la „Cartea moldoveneasc[“ cu o traducere — volumul
„Poezii“ de Heinrich Heine (un compartiment al c[r\ii ]i apar\une
tr[duc[torului P. Starostin). }n prim[vara acestui an, Uniunea Scriitorilor
din Moldova ]i recomand[ pentru editare primul volum de versuri lirico-
satirice, „Soare cu din\i“. Dar ... ]ntruc`t introdusese ]n manuscris =i poemul
„Scrisoare mamei“, compus ]nc[ ]n 1956, c`nd dormea la gar[, cerberii de
la Editura „Cartea moldoveneasc[“ l-au apreciat drept antisovietic, iar pe
autorul s[u — „na\ionalist“ (a c`ta oar[!) inveterat. }n luna august, se afl[
printe ini\iatorii serb[rii a 600 de ani de la desc[lecarea Moldovei =i — iar
]mpreun[ cu Ungureanu =i al\i prieteni — depune flori la monumentul lui
+tefan cel Mare. R[splata? Este eliberat din post de la „Chip[ru=“. Cu
mare greu, i se d[ voie s[ fie exilat la Telene=ti, l[sat ]n dispozi\ia gazetei
locale. }n jur clocot de via\[, ]nt`mpl[ri cu eroi dintre cei mai n[stru=nici,
mai to\i de prin p[r\ile codrene.
1961 }n luna mai exilul a luat sf`r=it. Este angajat ]n calitate de secretar literar la
t`n[rul teatru „Luceaf[rul“. +i, iar ]mpreun[ cu Ion Ungureanu, acesta de
acum actor =i regizor secund. Interdic\ia (de sus!) de a nu i se pomeni nici
barem numele ]n pres[ mai persist[.
1962 La Editura „Cartea moldoveneasc[“ ]i apare prima plachet[ de versuri
pentru copii: „Cale bun[, Ionele!“ +i tot aici — ]n sf`r=it! — volumul de
versuri lirico-satirice „Soare cu din\i“, av`ndu-l ca redactor de carte pe
Grigore Vieru. C[s[torit ]n 1961, so\ie-sa Valentina ]i na=te primul copil
— Mihai.
1963 }i apare a doua plachet[ de versuri umoristice pentru copii: „Poiana vesel[“.
1964 Editura „Cartea moldoveneasc[“ ]i scoate de sub tipar voluma=ul de versuri
lirico-satirice, epigrame =i parodii intitulat „Trandafir s[lbatic“. Este
acceptat ca membru al Uniunii Scriitorilor. I se na=te al doilea fecior —
Sandu. Dup[ ce lucreaz[ doi ani la ziarul „Moldova socialist[“, ]n ianuarie
este numit membru al colegiului pentru teatre =i dramaturgie ]n cadrul
Ministerului culturii. Continu[ s[ traduc[ =i s[ dea la lumin[ plachete de
versuri pentru copii.
PUNCTUL DE REPER #
1965 }i apare cartea „Parodii“.
1966 Scoate de sub tipar placheta de versuri vesele pentru copii „Ce culoare are
v`ntul“.
1967 D[ la lumin[ volumul de versuri lirico-satirice, parodii =i epigrame „Stele
verzi“. }n septembrie intr[ la Cursurile Superioare de Literatur[ de pe l`ng[
Institutul de literatur[ „M. Gorki“ din Moscova. Redescoper[ aici magazinul
„Prietenie“ cu toat[ bog[\ia lui de carte rom`neasc[. (Magazinul similar
din Chi=in[u era pe cale de ]nchidere total[ =i, pe mult timp, ireversibil[.)
}ndr[ge=te =i mai mult teatrul, schi\eaz[ primele sale scenete.
1968 Traduce =i scoate de sub tipar cartea pentru copii „Poezii“ de Iulian Tuvim.
1969 Absolve=te Cursurile Superioare de Literatur[. Termin[ prima variant[ a
comediei „Umbra Domnului“.
1970 Scoate volumul de versuri selective pentru copii „Umbrela“ =i unul pentru
adul\i „Versuri“ (am`ndou[ la Editura „Lumina“). Teatrul academic „A. S.
Pu=kin“ ]i cite=te piesa „Umbra Domnului“, o ia ]n repertoriu =i o monteaz[
(regizor Valeriu Cupcea). Dup[ ce se joac[ de 30 de ori ]ntr-un turneu prin
Moldova, spectacolul a fost interzis de cenzura regimului totalitar din
motiv c[... ]nsu=i Dumnezeu (erou al piesei) nu poseda la perfec\ie limba
„moldoveneasc[“, o vorbea mai mult cu accent rusesc... Dar dramaturgul
nu se d[ b[tut: continu[ s[ scrie comedii.
1971 Prima carte ]n proz[ — „Zodia musafirului“ (schi\e umoristice, momente
=i parodii). }i apare, ]n traducere ruseasc[, „Zontik“ („Umbrela“).
1972 Traduce cartea de eseuri „Daghestanul meu“ de R. Gamzatov. }=i face
apari\ia fulminanta sa carte de versuri satirice „S[ge\i“, una ce a st`rnit
furibunda m`nie a forurilor ideologice superioare. Tras[ ]ntr-un tiraj de
14.000 exemplare, afl`ndu-se ]n libr[riile republicii numai o singur[ zi,
volumul este retras din v`nzare, trece prin lamele cu\itului =i i se d[ foc.
Numit un an ]n urm[ ]n postul de director al Biroului de propagare a
literaturii de pe l`ng[ Uniunea Scriitorilor, Petru C[rare este concediat =i
r[m`ne f[r[ func\ie pe un timp de 20 de ani, devenind, ]n schimb, =ef
robaci la masa lui de scris.
1973 Lucreaz[ intens la romanul „}nstr[inarea“.
$ P E T R U C{R A R E

1974 E din nou prezent ]n libr[rii: cu „Oglinzi“ (versuri lirico-satirice) =i cartea

tradus[ din ruse=te (]n colaborare cu Gr. Vieru) „Nenea Stiopa“ de Serghei
Mihalkov. Traduce =i scoate la lumin[ volumele de versuri „Cocorii“
de R. Gamzatov =i de satire de Sebastian Brant.
1976 Volumul „Parodii =i epigrame“.
1978 D[ la lumin[ prima parte a trilogiei „Ionic[ Tropo\el“ (poem pentru copii).
}i apare de sub tipar a doua carte de proz[ umoristic[ — „}ntre patru
ochi“. Traduce =i editeaz[ „Fabule“ de I. Kr`lov.
1979 E prezent ]n libr[rii cu dou[ volume: „Urzicu\e“ (poezii pentru copii) =i al
doilea volum (dup[ „Dikaia Roza“) ]n traducere ruseasc[ „Vesennie
pereliv]“ (Modula\ii prim[v[ratice). La seminarul de dramaturgie na\ional[
de la Tiraspol, i se acord[ un premiu special pentru tragicomedia „Str[inul“.
Premiu, numai nu =i perspectiv[ pentru montarea piesei. La scurt timp, pe
l`ng[ Tighina, trece printr-un accident rutier, din care, ca prin minune,
scap[ viu.
1980 Scoate la Editura „Literatura artistic[“ volumul „Vatra“ (versuri lirico-
umoristice, fabule =i parodii). Regizorul A. P`nzaru de la teatrul „Vasile
Alecsandri“ din B[l\i ]i monteaz[ „Str[inul“. Primele 50 de spectacole se
joac[ f[r[ aprobarea cenzurii, urm`nd ca ]n anii urm[tori num[rul acestora
s[ ajung[ la aproape incredibila cifr[ de 500. Maestrul Titus-Bogdan Jucov
]i pune ]n scen[ piesa „Drum deschis“ la teatrul de p[pu=i „Licurici“.
Tradus ]n limba rus[, spectacolul a fost jucat =i ]n unele republici din fosta
URSS. Scoate „Vacan\a lui Tropo\el“ — partea a doua a anun\atei trilogii.
1981 E prezent ]n libr[rii cu un volum — „Parodii =i epigrame“. Prezint[ Ministerului
culturii cea mai izbutit[ pies[ a sa — tragicomedia „Portretul“. Responsabilul
de aici (de altfel, un „amic“ de-al autorului nostru) ]i propune s[ arunce
manuscrisul cu pricina ]n soba casei p[rinte=ti de la Zaim =i s[ nu-=i mai
aminteasc[ de el. Scrie poemul „R[zvr[ti\ii“ (despre r[scoala din 1901 a \[ranilor
din Trif[ne=ti). Tot ce-i posibil c[ nu l-o fi citit nici Mircea Snegur,
trif[ne=teanul, pentru c[ editura l-a respins, consider`ndu-l... antirusesc (=i
aceasta pentru simplul fapt c[ sus-numita r[scoal[ \[r[neasc[ fusese ]n[bu=it[
de c[tre \arism, care nu era altul dec`t cel rusesc).
1983 „Lumini=uri“ — a=a e intitulat[ noua lui carte pentru copii.
PUNCTUL DE REPER %
1984 Editura „Literatura artistic[“ ]i scoate ]n limba rus[ o carte pentru copii —
„Solnecin`i dojdik“ (Ploaie cu soare). Traduc[tori sunt doi vesti\i poe\i
moscovi\i: I. Achim =i E. Akselrod. Prezint[ editurii sus-pomenite un
solid manuscris de versuri (majoritatea noi) — „Cascador“, acesta prev[zut
pentru jubileul de 50 de ani al autorului (13 februarie ’85). Trezind interpret[ri
dubioase din partea cerberilor editurii, manuscrisul ajunge la Uniunea
Scriitorilor, unde este discutat cu u=ile ]nchise =i supus ostraciz[rii.
1985 +i totu=i, de ziua jubileului de 50 de ani, editura ]i d[ruie=te autorului
impozantul volum de versuri „Rezonan\e“, acesta constituind o selec\ie
din c[r\i editate anterior. Spre sf`r=itul anului, ]i mai apare =i „Tropo\el
ajunge primul“, a treia parte a ]ntinsului poem pentru copii.
1986 Editura „Literatura artistic[“ ]i scoate de sub teascuri placheta de versuri
umoristice pentru copii „Zurg[l[i“. Tragicomedia „Portretul“ este acceptat[
de trupa teatrului „A. S. Pu=kin“, dar r[m`ne s[ fie respins[ de un regizor
=i secretarul literar al teatrului (ambii amici de papur[ ai autorului) sub
motiv c[ ar fi... dep[=it[ ]n raport cu evenimentele date ]n vileag de c[tre
furtuna restructur[rii socialismului sovietic larg dezvoltat.
1987 Scrie comediile „Logodna cu bocluc“ =i „Statui ]n cutremur“, acestea sortite
s[ nu mai vad[ lumina rampei. Nora Viorica R[ileanu (so\ia feciorului s[u
Mihai) ]i aduce pe lume primul nepo\el — Petri=or C[rare.
1988 D[ la lumin[ volumul de parodii =i epigrame „Peni\a =i b[rdi\a“. Scoate
volumul „Comedii“, ]ntre copertele c[ruia ]ncap patru piese de teatru ale
autorului.
1989 }i apare prima carte ]n grafie latin[ — volumul de versuri pentru copii
„Z`mb[re\i =i cucuie\i“.
1990 Editura „Literatur[ artistic[“ ]i tip[re=te solidul volum „S[ge\i. Carul cu
pro=ti. Alte poeme“. Editura „Sovetskii pisateli“ din Moscova ]l bucur[
pe autorul nostru cu volumul de versuri lirico-satirice =i epigrame „Rezonans“,
]ntr-o izbutit[ traducere ]n rus[ de c[tre Victor Zavadski.
1991 Editura „Hyperion“ scoate de sub tipar un volum de schi\e =i nuvele
umoristice ale autorului ]n traducere ruseasc[ de B. Marian „Mejdu nami,
mujcinami“ (}ntre noi, b[rba\ii).
& P E T R U C{R A R E

1993—1994 Misterioasa editur[ particular[ „Virginia“ ]i scoate la lumin[ dou[

plachete pentru copii: „Umbrelu\a“ =i „Soare cu dun\i“ cu c`te un tiraj de
50000 ex. fiecare. Incas`nd aceast[ „Virginic[“ un profit de aproximaiv
200.000 lei (din v`nzarea tirajului), autorul este miluit cu un onorariu mai
mult dec`t simbolic. C`nd de misterioasa „Virginic[“ a ]nceput s[ se
ocupe justi\ia, aceasta a disp[rut. Ei, bravo! Mai frumos =i na\ional ]nceput
de tranzi\ie spre economia de pia\[ ]n „\[ri=oara“ Moldovei nici c[ s-ar
putea s[ mai fie altul.
1994 La 22 martie lui Petru C[rare i se confer[ titlul de „Maestru al literaturii“.
1996 La 23 august Petru C[rare devine de\in[tor al medaliei „Mihai Eminescu“.
1997 Teatrul republican de p[pu=i „Licurici“ ]i monteaz[ piesa „Povestea lui
Petri=or“ (actul II rev[zut =i rescris ]n colaborare cu Gheorghe Urschi).
Regizorul spectacolului, Leonid Cibotaru, o pune din nou ]n scen[ cu
trupa de p[pu=ari a teatrului „Vasile Alecsandri“. De data aceasta, ]n varianta
ei ini\ial[ =i intitulat[ „O poveste din p[dure“. Sponsorizat fiind de
NEAMUL C{R{RE+TILOR de pretutindeni =i de Editura particular[
„S{GEATA“, scriitorul d[ la lumni[ un volum solid de epigrame =i versuri
lirico-satirice — „Fulgere basarabene“.
1998 Preg[te=te pentru tipar volumul selectiv de parodii — „P[l[ria g`ndurilor
mele“. Concomitent lucreaz[ la un microroman satiric, inspirat din realit[\ile
modestului s[u exil. Editura „Prut interna\ional“ ]i public[ ]ntr-o plachet[
aparte poezia „Eu nu m[ las de limba noastr[“, aceasta dedicat[ marelui
s[u cons[tean =i ]nainta=, p[rinte sf`nt al poemului „Limba noastr[“ —
Alexei Mateevici.
Ion CIOCANU
STELE VERZI
(Versuri lirico-satirice)

1962—1990
Cititorilor mei
V[ place c`ntul meu amar?
Atunci v[ rog un lucru doar:
S[ nu m[ crede\i un canar,
S[ nu-mi propune\i colivia, —

S[la=ul meu e cerul clar

+i sora mea e cioc`rlia.

C`ntec
Izvor`nd dinspre Carpa\i,
Trece Prutul printre fra\i,
Printre fra\i, printre surori,
Ca o lacrim[ ]n zori.

M[ ]ndeamn[ dor de frate

S[ trec Prutu-n ceea parte,
}nspre fra\ii mei de s`nge —
S`rma apei trupu-mi fr`nge.

Ce faci, sor[? Ce faci, frate?

Of, cum Prutul ne desparte.
Ne desparte mi=ele=te,
Dar tot el ne =i une=te.
PUNCTUL DE REPER 
Ne temem s[ vorbim...
Ne temem s[ vorbim de moarte,
Iar d`nsa-n lista ei ne are
Cu tot sorocul pus de-o parte
+i ceasul fix de ]ngropare.

Ea-i o b[tr`n[ cam zurlie

+i nici m[car nu ne previne,
Apare-n fa\a ta stafie
+i ]\i ordon[:„Hai cu mine!“

C`nd o s[-mi vin[, nepoftit[,

O s[ m[ las =i eu de glume
+i-am s-o urmez cu inima m`hnit[
C[ nu e lume =i pe ceea lume.

L[sa\i pove=tile pove=ti!

(Unor „modernizatori“ ai folclorului)
Din vremi odoare str[mo=e=ti,
L[sa\i pove=tile pove=ti!
S[ nu-l m[ri\i pe F[t-Frumos
}n post de =ef ]n vreun kolhoz,
S[ nu-l trimite\i cu ma=ina
La Zmeu, coda=ul cu pricina,
+i-n loc de lupt[ grea =i mare,
S[-i convoca\i la adunare,
Ca Zmeul, aspru criticat,
 P E T R U C{R A R E

S[ spun[: „Da, sunt vinovat!“

+i-n loc de-o b`t[-n sc[f`rlie,
S[ ia un an de pu=c[rie.
Al min\ii zbor, al ei av`nt,
L[sa\i pove=tile cum s`nt.
Pe Cos`nzeana cea din soare
S[ n-o alege\i mulg[toare,
Pentru-a vorbi pe aspru ton,
La vreo =edin\[ ]n raion,
Pe baza a mai multor fapte,
Pentru un nou nivel de lapte.
Iar baba H`rca, c`t de h`rc[,
N-o pune\i la vecini ]n c`rc[,
Umbl`nd cu p`ri, h`rtii, pece\i
De la =efi mari =i judec[\i.
Din vremi odoare str[mo=e=ti,
L[sa\i pove=tile pove=ti!

S[-\i iube=ti at`t de mult p[m`ntul

S[-\i iube=ti at`t de mult p[m`ntul,
Ca mereu de el s[-\i fie dor,
Ca s[ \in[ ve=nic leg[m`ntul
Dintre om =i solul roditor.
S[-l iube=ti cu dragoste matren[
+i obrazul s[-\i lipe=ti oric`nd
De \[r`na lui ca de o pern[,
Inima s[ i-o auzi b[t`nd.
PUNCTUL DE REPER !
Iar du=mani de vor veni ca v`ntul,
S[ te-mbraci ]n haine de o\el
+i s[-\i aperi, s`nger`nd, p[m`ntul
+i nici mort s[ nu te la=i de el.

Om s[ fii!
+i la bine, =i la greu,
F[r[ s[ c`rte=ti — mereu
Om s[ fii!
+i atunci c`nd o s[-\i cad[
+i-ai putea s[-ndoi o mlad[,
Om s[ fii!
La du=mani cu neagr[ fapt[
S[ le dai r[splat[ dreapt[,
Om s[ fii!
La gre=ita din c[rare
S[-i dai ultima iertare,
Om s[ fii!
Nu ierta tr[d[ri, prostii,
Dar oriunde-ai fi, s[ =tii:
Om s[ fii!

Scumpa mea onoare

Scumpa mea onoare,
Scoar\[ de valoare,
Mai stai ]n picioare?
" P E T R U C{R A R E

C`te-am ]ndurat,
Eu nu \i-am p[tat
Prin parte str[in[
Haina-\i de lumin[.
C`\i amici la p`nd[
Stau ca s[ m[ v`nd[,
Eu de g`t i-am str`ns,
Dup[ ei n-am pl`ns.
Iar femei de-o sear[
C`te m[ l[sar[
F[r[ de speran\[,
N-am dat importan\[.
Am plecat departe,
R[t[cind ]n noapte,
S[ deschid, ghidu=,
Alte por\i =i u=i.
O, a mea onoare,
Tu m[ \ii sub soare!
De ai s[ m[ la=i,
Am s[ mor ocna=
Os`ndit ]n mine,
Moarte de ru=ine...

Unui pustnic
Stai ]n cas[ ta pustie
Ca-ntr-o mic[ pu=c[rie,
Te-ai ]nchis ]n ea de viu
Ca un mort ]ntr-un sicriu.
PUNCTUL DE REPER #
Ie=i din cas[, ie=i ]n lume
S-auzi pl`nset, s-auzi glume,
Cineva s[ te ]njure,
Potmoneul s[ \i-l fure,
S[ nu-ncapi ]n autobuz,
S[ te-mping[ un mofluz
S[-l ]njuri
Mai mult din buze,
Iar ]n glas s[ ]\i ceri scuze.
Nu sta-n cas[, hai la pia\[,
C[ acolo-i puls de via\[,
Pre\urile, nesupus,
Sar mereu numai ]n sus;
C`nd auzi la carne costul,
Te g`nde=ti s[ vin[ postul
Sau te hot[r[=ti ]n van
S[ devii vegetarian.
Las[, z[u, televizorul:
El \i-arat[ viitorul,
Pe c`nd, zgomotos, ora=ul,
Tot prezentul, el \i-i na=ul.
Nu sta-n casa ta pustie,
Cum ai sta ]n pu=c[rie,
Obose=te c`t e=ti viu,
C[ odihna-i... ]n sicriu.

La u=a unui amic

Vreau s[ te-ntreb: „M[i, ce mai faci?“
}\i bat la u=[, dar tu taci.
$ P E T R U C{R A R E

C`nd ]mi deschizi ]ntr-un t`rziu,

La fa\[ e=ti cam p[m`ntiu,
Cu p[r v`lvoi, privirea-n jos,
Te-a ars cu\itul p`n-la os.
Eu =tiu la c`te ai pretins,
Dar de-ai c[zut, te la=i ]nvins?
Nu mai depui nici un efort?
Ai trupul viu, spiritul mort.
Du=manu-\i r`de pe sub nas;
El glon\u-\i ]nc[ nu \i-a tras,

Iar tu, ]n loc s[ fii de fier,

Te dai r[nit, prizonier.
De ce nu lup\i ca al\i eroi?
}n lupt[ intr[, fii cu noi!

Or[ de blestem
Cine-a vrut s[-mi uit str[bunii,
S[ stea-n cas[ cu nebunii.
Cine-a vrut s[-mi uit bunicii,
De pe umeri capul pice-i.

Cine-a vrut s[-mi uit eu plaiul,

S[-l p[trund[ mucegaiul,
Ba s[-mi uit =i a mea limb[,
R[m`n[ cu gura str`mb[!
PUNCTUL DE REPER %
Cine-a vrut s-o uit pe mama,
}ntr-o zi s[-=i fac[ seama.
Cine-a vrut s[-l uit pe tata,
S[-l str[pung[-n piept s[geata.

Cei cu duhu-nstr[in[rii
Aib[ c[ile pierz[rii.
Cei ce vor s[ ne dezbine
Aib[ soart[ de jivine.

Desc`ntec
Piei, tu, critic[ de sus,
Cu cuvintele ce-ai spus,
Pe fl[c[u de mi-ai r[pus.

Cin-l-a criticat at`t,

Fac[-i-se g`lc[-n g`t
+i s[ moar[ de ur`t.

Cel ce a fost contra lui

Aib[ casa cucului
+i drumul ostrogului.
Cine mi l-a =ters din list[,
Ca =i cum nu mai exist[,
S[ se-nece cu-o batist[.

Cel ce nu i-a dat cuv`nt,

S[ se apere ]nfr`nt,
S[ se-nece cu p[m`nt.
& P E T R U C{R A R E

Iar acei cu directiv[,

Cum c[ el ]i ]mpotriv[,
S[ n-aib[, murind, coliv[!
Iar tu, m[i b[iete,
Salt[-te de spete,
Uit[-te la fete,
C`t ]s de boghete,
Uit[ de pecete,
C[ nu-i o scumpete;
Du-te la gazete
+i scrie, b[iete;
C[, oric`t de=teapt[,
Critica nu-i dreapt[;
Dar s[ scrii voios,
S[-i love=ti v`rtos
Pe cei ce te-au scos,
Ca s[ ai folos
C`t ]s de mi=ei,
S[-i sco\i tu pe ei:
Critica de sus
Cu ea te-au r[pus,
Dar tu, mai mintios,
S[-i croie=ti la dos
C-un coimag mai gros:
Critica de jos.
+i cum vezi c[ primul sare
Din cel jil\ =i post ce-l are,
PUNCTUL DE REPER '
Tu s[-i pui o ]ntrebare:
„Spune, neamule sc`rbos,
Care critic[-i mai tare:
Cea de sus
Sau cea de jos?“

Cioc`rlie, cioc`rlie...
Cioc`rlie, cioc`rlie,
Nu =tii nici o teorie,
Dar c[n\i bine, cioc`rlie.
Dar acela care =tie
Cea mai bun[ teorie
Cum de n-a zis melodie
Dulce ca a ta s[ fie,
Cioc`rlie, cioc`rlie?..

Pas[rea p[cii
Ea crede
}n pace,
}n veacul
Cel bun
+i cuibul
}=i face
}n gur[
De tun...
  P E T R U C{R A R E

Ce e=ti, dragoste?
Ce e=ti, dragoste? Vioar[
La ureche ce ]mi c`n\i?
Sau o =oapt[-n fapt de sear[
De la ]ngeri, de la sfin\i?

E=ti un val care m[ poart[

C`nd ]n sus =i c`nd ]n jos?
Sau a vie\ii mele soart[
Cu blestem =i c`nt duios?

Mi-ai ]ntins prin mun\i c[rarea

+i prin v[i ca ]n pove=ti.
Scad ]n jos ca lum`narea,
Tu, ca focul,
}n sus cre=ti.

+i dragostea...
+i dragostea-i tot o be\ie,
Destul e s[ iei un pahar...
Cei be\i de dragoste, iat[-i,
Cum trec cl[tin`ndu-se, doi c`te doi.
Nu cere\i dragostea cu alt[ m[sur[
Dec`t sufletul plin de c[ldur[.

N-o cere\i cu sute de clipe,

S-o cere\i cu sute de zile =i ani...
PUNCTUL DE REPER 
+i dragostea-i tot o be\ie,
Cu vinuri de-nalt[ t[rie.

So\ie geloas[
— Ionel, mergeai asear[
Cu so\ia nu =tiu cui,
O \ineai de sub\ioar[,
Cine-i ea, nu po\i s[-mi spui?

}ntrebat a=a ]n grab[,

So\ul st[ cam uluit:
—Mai ]nt`i, era o bab[,
F[r[ so\, c[ i-a murit.

+i pe urm[, =tii prea bine,

Te-ai convins de c`te ori,
C[ pe strad[ nici pe tine
Nu te \in de sub\iori.

Iar b[tr`na, ca b[tr`na,

Cam mioap[ m-a rugat
S-o trec strada, s[-i dau m`na…
Zi, cu ce-s eu vinovat?

—Ionel, ]\i dau crezare,

Fie =i a=a de vrei,
Dar mai am o ]ntrebare:
Ai privit ]n ochii ei?
 P E T R U C{R A R E

—N-am privit, so\ie drag[!..

Cum puteam eu s[ privesc
}n al\i ochi, c`nd via\a-ntreag[
Ochii t[i m[ um[resc…

Un spectator cu gust specific

—Uite, [sta-i film, m[ nene!
Uite, [=tea ]s eroi!
C`nd ]\i joac[ ni=te scene…
Fim francez, nu ca la noi!
Eroina principal[ —
S[ tot mori de dorul ei! —
Se dezbrac[ goal[-goal[…
Film francez, m[, ce mai vrei!

Inscrip\ie pe u=a unui restaurant

Buc[tarii vin la noi
Slabi de tot, parc[-s strigoi,
N-au nici butr[, n-au nici gu=[ —
C`te doi ]ncap pe u=[.
Cum se-nv`rt aici o var[,
}=i fac burta c`t ceaunul
+i nu-ncap nici c`te unul,
Cearc[ =i mai d[-i afar[…
PUNCTUL DE REPER !
O so\ie mul\umit[
Ea-i nespus de bucuroas[:
—Am un so\ — b[rbat model:
Mi-am f[cut cu d`nsul cas[
+i copiii tot cu el…

Cavaler din Evul Mediu

C`nd ]mi face lung asediu
Valul neamului prostesc, —
Cavaler din evul mediu,
Eu la tine m[ g`ndesc.

}\i v[d vie silueta:

De-\i st[-n drum un zurbagiu,
Tu pe loc ai scos floreta
+i te aperi c`t e=ti viu.

Veac cu veac s-au dus la vale

+i de-a tumba an cu an.
Mie azi ]mi iese-n cale
Un alt tip — un huligan.

N-am valet, n-am alt[ slug[,

Am doar martor — un amic,
Care, de-o mai ia la fug[,
Po\i s[ spui c[ n-am nimic.
 " P E T R U C{R A R E

Huliganul dac[ sare,

Mai r[m`n =i vinovat —
Are nas s[ mai declare:
C[ de ce m-am ap[rat?
Cavaler, aveai floret[,
Pe c`nd eu — numai creion,
Ca s[ scriu la vreo gazet[ —
Ce crezi tu? — Un foileton.

Tu cu scut =i cu floret[.
D`nd de r[i ]n veacul nou,
Scutul meu e o gazet[,
Iar floreta — un stilou…

Lucruri de mirare
Lucrul cel mai de mirare
E s[ mori setos ]n mare
Sau de dorul f[r-de sa\
Cu m`ndru\a bra\ la bra\.
Lucru =i mai de minune:
S[ ai cap - s[ n-ai ce spune,
Sau bani mul\i tot num[r`nd
S[ te pl`ngi c[ e=ti fl[m`nd.
Dar nu-i mai de r`s c`nd, parc[,
Arde drept ]n lac o barc[,
Iar cizmarii cei mai mul\i
Umbl[, po\i s[ spui, descul\i?
PUNCTUL DE REPER #
Arhiereu cu ras[ scurt[,
Buc[tar s[ n-aib[ burt[;
Rege f[r-de neam =i tron;
Arm[ f[r[ de patron;

Doctor ce-i ]n tot momentul

Mai bolnav ca pacientul;
Lac[t simplu f[r[ chei;
Oameni buni ]ntre mi=ei…

Timpu-i grav =i lumea-i mare,

Multe-n lume-s de mirare,
Lucruri vechi =i lucruri noi, -
Mai g[si\i-le =i voi.

At`tea m[=ti!
At`tea m[=ti pe fa\a ta!
Cum te-ai deprins a le purta?
+i cine vrea s[ te cunoasc[,
For\at te cur[\[ de masc[,

S[-\i vad[ fa\a, ]ns[… vai!

Sub prima masc[ - alta ai.
+i c`nd \i-o scoatem =i pe asta.
Tu ]nc[ alta ai, =i basta!

Au c`te, z[u, vei fi purt`nd?

Noi \i le scoatem r`nd pe r`nd
 $ P E T R U C{R A R E

+i nu sf`r=im s[ d[m vreo dat[

De fa\a ta adev[rat[.
}\i punem m[=tile-napoi,—
A=a ne dumerim =i noi
C[ tocmai asta-\i este fa\a:
O masc[-n alta — toat[ via\a.

Pe drumul venind din trecut

Un rob ]n suflet mi se zbate.
Eu nemilos ]l biciuiesc,
Nu ca mai mult s[-l asupresc,
Ci ca s[-l scot la libertate.
}l trag ca dintr-un beci din mine;
Vreau s[ devin[ domnitor
Nu pe vreo \ar[ sau popor —
Pe via\a lui ce-i apa\ine.
Un rob ]n suflet mi se zbate.
L-am scos din lan\, pe r[ni ]l ung,
Spre soare-l duc, dar drumu-i lung,—
Suntem abia la jum[tate.

C`ntec de dragoste
(Pentru fra\ii din Transnistria)
De ce Nistrul n-a trecut
Mai spre r[s[rit de soare,
PUNCTUL DE REPER %
Ca ]n arcul lui durut
+i pe voi s[ v[-nconjoare?
Bine, totu=i, ne-a f[cut
C[ nu s-a retras spre Prut…

La conflictele militare
dintre \[ri suverane
I
Grani\[ cu santinele,
Dou[ lumi — multe drapele
Sub acela=i cer cu stele.
Dou[ lumi — multe popoare:
Unu-i mare, altu-i tare
Sub acela=i cer cu soare.
Dou[ lumi cu guri de tun,
C`te vorbe tari ]=i spun,
Cimitirul li-i comun…
II
Ne preg[tim mereu de ap[rare —
Cine o s[ ne atace oare?
Probabil, vecinii,
Dar =i ei vor pace,
+i ei se tem s[ nu-i atace
Al\i vecini.
Astfel, tem`ndu-se unul de altul,
To\i ]=i preg[tesc… asaltul.
 & P E T R U C{R A R E

III
— Pune\i m`na pe el!
Am date precise:
G`nde=te altfel…

Ca s[-l omoare la sigur

Pe viitorul du=man posibil,
Ei omoar[ pe to\i,
Cum ]i omorau pe vremuri biblice
Str[vechi irozi pe to\i copiii
}n speran\a de a-l nimici astfel
+i pe nou-n[scutul Isus Hristos.

IV
Vin apele mari ale fricii,
P[trunde tremuriciul ]n oase,
Cuvintele devin g[unoase.
Noe are o singur[ corabie,
Vrea s[ salveze curajul lumii —
Acesta ]mbarcat,
Corabia devine pe jum[tate goal[.
Vin apele mari ale fricii…
V
R[splat[ grea pentru cuvinte
Ce unui rege-i vin ]n minte,
}n mar= for\at, cu c`nt vioi,
Ne duc mai marii la r[zboi, —
PUNCTUL DE REPER '
Cu trupul mergem ]nainte,
+i-n g`nd fugim to\i ]napoi.
VI
Blestemul nostru este plin
De-o ne]nduplecat[ ur[:
Cei ce r`vnesc p[m`nt str[in
S[ moar[ cu \[r`na-n gur[!
VII
}n cartea ro=ie se-nscriu
At`tea animale pieritoare.
C`nd vom trece ]n acest registru
+i sumedenia de mici popoare?
VIII
C`nd o s[ termin[m cu to\i du=manii?
O parte mor ]n r[zboaie.
Dar cei r[ma=i ]n via\[, cu anii,
St`rnesc o alt[ p[l[laie.
IX
N-au fost =i nici nu sunt oameni acei
Care omoar[ copii =i femei,
Chiar de-s ]narma\i cu mii de idei.
Cei care-n nop\i ]ntunecoase
Aprind palate =i case,
}n loc s[ dea focul ]n vatr[,
Sunt barbari r[ma=i din era de piatr[.
! P E T R U C{R A R E

X
De ce lupt[m
Noi ]ntre noi?
S[ lupte cei ce vor r[zboi!
Mini=tri, voi,
+i premieri,
Ave\i to\i s`nge-n c[lim[ri.

XI
Strop=it sub cuirasate carapace,
Glasul durerilor tace.
Sub bolta aceasta albastr[
Voia cui ]n lume se face?
Fac[-se voia noastr[!

Mesteac[n alb
(Poetului rus Serghei Esenin)

Mesteac[n alb — ]nalt[ lum`nare,

Poetului ]n veci la cap s[-i stai.
El te-a iubit cum altul nu-i ]n stare
+i te-a c`ntat ]n cel mai dulce grai.

C`nd, ]mb[tat de nop\ile cu lun[,

El chipul ]n p[duri \i-l c[uta,
Ca unei fete, Rusiei — cunun[
Pe frunte ]i punea coroana ta.
PUNCTUL DE REPER !
Mesteac[n alb cu plete-ng[lbenite,
A toamnei brum[-\i presur[ sc`ntei,
+i cum ]mi spui tot versuri pe =optite,
Te str`ng ]n bra\e =i ]\i zic: — Serghei!

Testament
Da, =tim cu to\ii c[ murim.
Morm`nt s[-mi face\i la Zaim,
Ca la un loc din nou s[ fim
Cu voi, \[rani, =i-n \intirim,
C`nt`nd cu glasul cobor`t,
Ca s[ ne treac[ de ur`t…

Domn sau rob?

C`nd m[ ]nvinge o-nalt[ putere,
M[ supun cu durere,
Dar nu imediat,
+i r[m`n cu capul t[iat.
C`te odat[, nu prea u=or,
Ajung s[ m[ simt ]nving[tor,
Un cuceritor foarte mare
De \[ri =i popoare,
A=a-i veac de veac,
A=a-i an de an:
Ba s[ m[ simt un dac,
Ba un roman.
O problem[ o rezolv =i mai greu:
Ce sunt? Patrician, plebeu?
! P E T R U C{R A R E

C`nd ]nving ]n lupte, avan,

M[ simt roman;
C`nd cad la atac,
M[ simt dac.
Dar c`nd e =i una =i alta taman,
}mi zic daco-roman,
Mai pe scurt — moldovean.

Dar ce voi fi m`ine,

Nici eu nu =tiu
+i nici nime.

Istoric[
N-a\i putut at`t s[ face\i?
Le dau la eroi din cot,
Parc[ mie n-au s[-mi zic[
Azi de c`te eu nu pot?

C[ s-a dat ]nvins, ]mi pare,

Mult prea lesne Decebal,
Dar pe mine nu m[-nvinge
Comitetul sindical?
R`d de cel ce-n evul mediu,
Ars pe rug, c[dea martir,
Parc[ azi nu m[ sugrum[
Un m[runt de „brigadir“!
Critic[m =i r`dem ast[zi
Pe-ai isoriei eroi,
Dar nu =tim ]n timp ce vine
Ce s-o spune despre noi…
PUNCTUL DE REPER !!
Unul, al\ii =i ceilal\i
Unul are c`t de toate:
Cas[ =i p[m`nt, =i r[\i,
Altul — p[s[ri desenate:
+i p[m`nt destul... pe h[r\i.
Unul =i-a luat ma=in[,
Eu — bilet la autobuz.
Nim[nui nu-i cat pricin[
+i pe nimeni nu acuz.
Fiecare precum poate
Se trude=te, cum v[ spui,
+i prime=te pe dreptate
Numai ceea ce-i a lui.
Dar p`n’vremea s[ mai vin[
To\i egali s[ fim v-am spus:
Unul zboar[ ]n ma=in[,
Eu — nu-ncap ]n autobuz.

Problema p[cii ]n p[dure

(Variant[)
+i Leul se pronun\[ pentru dezarmare!
+i Leul lupt[ pentru pace,
Dar deocamdat[-i
Numai col\i =i gheare:
„Nu vezi ce scrie ]n ziare? —
Doi Iepuri au de g`nd s[ ne atace...„
!" P E T R U C{R A R E

M[sura lucrurilor
Chiar c`nd dai peste belele,
Ori=ic`t ar fi de grele,
Dac[ e=ti mai mucalit,
Po\i fi ve=nic mul\umit.

C[ci belelele-mpreun[
Au =i partea lor cea bun[,
Iar c`nd n-au, oric`t de greu,
Zi mersi c[ nu-i mai r[u.

Dac[ te-a l[sat so\ia,

Las[ ciuda =i m`nia,
Ia g`nde=te-te a=a:
C[ te-ai m`ntuit de ea.

Casa de \i-a ars, fire=te,

E cam r[u, dar ia g`nde=te
C[ putea fi =i mai r[u:
— Bine c[ n-am ars =i eu...
Banii de \i-i iau, nu-i bine,
Dar chimirul ]\i r[m`ne?
Dac[ mori, e prost, o =tiu,
Da-\i r[m`ne v[rul viu...
Legea asta-i cam istea\[:
Orice ai p[\i ]n via\[,
Dac[ e=ti pu\in sucit,
Po\i fi ve=nic mul\umit.
PUNCTUL DE REPER !#
P`nz[ de corabie
(}ntr-o sal[ de muzeu)

Omule drag,
Ridic[-m[ sus pe catarg;
Nu vede\i c[ eu
Nu mai pot s[ stau ]n muzeu;
Moliile m[ asalteaz[,
Privirile vizitatorilor
Fa\a ]mi decoloreaz[.
Nu m[ l[sa\i pierz[rii —
Pe catarg, ]n largul m[rii!

Las’s[ m[ \in[-n fr[m`nt

Cel mai n[prasnic v`nt
+i cea mai nebun[
Din lume furtun[.
Scoate\i-m[-n mare
Din camera asta ]ngust[!
Sunt p`nz[ de corabie,
Nu p`nz[ de fust[!

Ajuns acum...
Ajuns acum ]n v`rf de munte,
M[ uit la vechile c[r[ri, —
}mi par =i str`mbe, =i m[runte
+i ochii-mi caut[ ]n z[ri.
!$ P E T R U C{R A R E

Dar c`t de str`mbe =i m[runte,

Cum v[d c[ n-am aripi s[ zbor,
C`nd s[ cobor din v`rf de munte,
Tot pe c[r[ri am s[ cobor...

Ne pl`ngem to\i...
Ne pl`ngem to\i, parc[-i blestem,
Prieteni buni c[ nu avem.
Dar s[ g`ndeasc[ fiecare:
Pe noi prieteni cin’ne are?
}n ceas de cumpeni — tu sau el?
Ai fost om nobil sau mi=el?
+i a putut a c`ta oar[
Durerea altui s[ te doar[?

Inima mea
Mi-i inima precum o p`ine,
Cu drag la to\i o ]mp[r\esc,
+i din pu\inul ce-mi r[m`ne
Eu alt[ inim[ ]mi cresc.

+i o ]mpart la lume iar[.

Du=manii strig[ c[-i amar[.
+i doar prietenii ]n cor
}mi spun c[ e pe placul lor.
PUNCTUL DE REPER !%
Credo
Nici n-am murit, nici n-am s[ mor,
Tr[iesc ca umbra unui dor
}n =irul celor f[ptuite,
}n suflet de femei iubite;
Tr[iesc ca cea\a de pe v[i
}n ura unor oameni r[i,
Sunt viu ca verdele din cetini
}n dragostea multor prieteni.
S[ =tie to\i a= vrea, oric`nd:
Nici n-am murit, nici n-am de g`nd,
De slab mi-i trupul ce m[ \ine,
E tare sufletul din mine.
Eu de la buni-str[buni am scut,
A fost mai greu p`n’m-am n[scut,
}ncolo trec =i peste moarte
Prin graiul viu, prin foi de carte.

Eu nu-s Aleco, dar odat[

Eu nu-s Aleco, dar odat[
|iganii ]mi f[cur[ loc
La =atra lor. Aveau o fat[
Ce-n c[r\i ]mi prorocea noroc.
Cu trupul zvelt c`nta iubirii
Un imn al ei. Era, precis,
!& P E T R U C{R A R E

Vreo str[nepoat[ de-a Zamfirei

Sau nimfa ce-\i apare-n vis.
Dar s[rut[ri dogoritoare
S-au dus cu tot cu ideal,
C`nd mi s-a dat apoi mustrare
La comitetul sindical...

C`ntarea mea
C`ntarea mea nu-i fantezie
+i nici chitar[ sub fere=ti, —
Ea se ]nal\[ peste glie
Cu glas de patimi omene=ti.
Eu c`nt atuncea c`nd m[ doare
+i dac[-s vesel — iar[=i c`nt.
}ndemn mi-s razele de soare,
+i nu b[t[ile de v`nt.

Cuv`ntul bocluca=
I
E un lucru sf`nt cititul:
C[r\i, reviste =i ziare,
}ns[ uneori te duce
La ]ncurc[tur[ mare,
Cum a fost s[ fie cazul
Nu demult cu Jan V`rlan,
Un ]nv[\[tor de limb[,
PUNCTUL DE REPER !'
Respectabil cet[\ean.
Un elev ]n toi de lec\ii
Ca \epu=a se ridic[
+i, lu`nd-o pe de-a dreptul,
}i declar[ f[r[ fric[:
— Z[u, Jan Dan`ci, limba noastr[
Parc[ bate ]n regres —
Azi g[sesc ]n „Tineretul“
Un cuv`nt ne]n\eles.
— Ia s[-mi dai aici cuv`ntul!
— Da, poftim chiar =i ziarul.
St[, se uit[ — profesorul:
El cuv`ntul nu-l cunoa=te,
C[ e unul cu fason
Ce pe sus ]=i poart[ nasul
Bosumflat — „Oximoron“.
Stau copiii =i a=teapt[,
Ce-o s[ spun[ profesorul.
— Dragi copii, cuv`ntul ista
E legat cu viitorul,
El at`t e de departe,
Ca o stea — mai pot s[ zic,
C[ doar data viitoare
Am s[ pot s[ vi-l explic.

St[ ]ntre colegi Jan Dan`ci:

— Cine e s[ mi-l explice?
— P[i, mata e=ti as ]n limb[, —
Cineva \epos ]i zice.
" P E T R U C{R A R E

— A=a vorb[? Prima dat[! —

Zice unul din colegi, —
Cum scriu ast[zi ]n ziare,
Z[u, nimic nu ]n\elegi.
— Dac[ scris este cuv`ntul,
Trebuie ceva s[-nsemne, —
Altul, matematicianul,
Practic, prinde s[ ]ndemne.
— C[ nu-l =tim, se ]n\elege,
Nu e bine, asta-i clar,
Dar s[-l c[ut[m atuncea
Unde? — ]n dic\ionar.

— +ti\i, dic\ionarul nostru-i

Editat pe jum[tate:
Avion f[r[ de coad[
Sau un tren f[r[ de roate.
— C`nd g`nde=ti c[ Mateevici
A tr[it tocmai la noi...
Limba-atunci era s[rac[,
Astea sunt cuvinte noi.

— Bercu-a terminat Sorbona,

Hai la el, de=tept mo=neagul!
— C`nd ]i vorba despre limb[,
Lui ]i tremur[ toiagul.
— La =colari — ce explica\ii?
Ce-i „oximoronu“ — acesta?
— Da, Jan Dan`ci, vezi, cu limba
Iar ne joci la =coal[ festa.
PUNCTUL DE REPER "
Pleac[ p`n’la capital[,
Te ]nchin[ cu poclon
+i pe dibuite afl[
Ce-i acest „oximoron“...

II
Trenul duduie pe =ine
+i ]=i duce pasagerii
To\i porni\i cu treburi multe,
Date-n p`rg ]n toiul verii.
Unii merg pe la servicii
Sau spre pia\[ ]=i fac v`nt,
Doar Jan D`n`ci — dup[ sensul
Unui singurel cuv`nt.
D`nsul lin se d[ al[turi
De-un \[ran =i ]l ]ndeamn[:
— Nu mi-i spune dumitale
Ce „oximoron“ ]nseamn[?
— P[i, eu m[ pricep la limb[,
C[ am fost cioban la oi;
M[i, cum unii o mai schimb[! —
Asta-nseamn[ „ghemoroi“.
+i Jan Dan`ci, p[guba=ul,
Cat[ jertfe mai departe:
Un b[tr`n senin la frunte
St[ ochel[rind o carte.
— Nu =ti\i de cuv`ntul ista?
Omul spum[ s-a f[cut:
— Ce ]mbla\i cu provoca\ii?
" P E T R U C{R A R E

Nici nu =tiu, nici n-am =tiut!

O frumoas[ gospodin[
}l ]ncurc[ =i mai tare:
— Asta ]i un fel de sod[,
Dac[ rufele-s murdare...
}ns[ trenul se opre=te
+i la ultimul peron.
„— Oare =tie capitala
Ce-i acel „oximoron“?

III
Hai la scriitori, c[ d`n=ii
Vor fi dob[ de cuvinte.
Iat[-un bloc de cinci etaje
Se ]nal\[ ]nainte.
Tineri, dar cu b[rbi b[tr`ne,
Tot fumeaz[ importan\i,
|in discu\ii literare
+i se cheam[ consultan\i.

— Ce-i „oximoron“, tovar[=i? —

Unul prin dic\ionare
Cat[ mult, apoi r[spunde
Cam confuz la ]ntrebare:
— Vezi matale, consultan\ii,
Noi, s[-\i spunem, uite ce-i —
Nu r[spundem de cuvinte,
Ci r[spundem de idei...
PUNCTUL DE REPER "!
Hai atunci la „Tineretul“!
St[ redactorul cuminte:
— Noi nu public[m, Jan Dan`ci,
S[ m[ ier\i, a=a cuvinte.
Dar c`nd a v[zut cuv`ntul,
A c[zut ]n sperie\i:
— Aoleu!
Ce d[n[naie!
R[u ne-am ars din nou, b[ie\i!
— S[-mi g[si\i acum cuv`ntul!
Sun[ la academie!
— Dac[ nu cunoa=te H`ncu,
Crede\i, ea mai multe =tie?
— Sun[, eu te rog, Ioane,
— O p[\im ca =i atunci...
— Unde este autorul?
Tot acum s[ mi-l aduci!
Iat[ vine autorul.
— +i ce sens cuv`ntul are?
— Eu... l-am auzit la radio,
Pozitiv, pe c`t ]mi pare...
— +i de nu, ]n sens politic
Eu ca eu, mata r[spunzi.
Dar am s[ te am ]n seam[:
Prin raioane-ai s[ te-nfunzi..
Prind s[ sune telefoane
Ba de sus, din alt[ parte,
Umbl[ grei prin coridoare
Oameni ce \intesc departe.
"" P E T R U C{R A R E

Deci, Jan Dan`ci, pe t[cute

O ia lung f[r’ de poclon:
„— Las[, noi cumva om duce-o
+i f[r’ de „oximoron“...
St[ ]n clasa lui Jan Dan`ci
+i prive=te lung =colarii:
S[ le spun[ adev[rul?
S[ le fac[ comentarii?
S[ le spun[ c`t de mare
E al limbilor canon?
}ns[ cum s[ le explice
Ce-i acel „oximoron“?
— „Limba noastr[-i o comoar[
}n ad`ncuri ]nfundat[“,
}ns[ multe din cuvinte-s
}ntr-o stare ]ncurcat[.
Ce e cu „oximoronul“?
Eu at`ta am aflat:
Chi=in[ul ]l socoate
Un cuv`nt neaprobat...

Folcloristul
Despre Capr[ ce pot spune?
E b[iat cu maniere,
El salut[ =efi =i doamne,
Face tot ce i se cere.
PUNCTUL DE REPER "#
Ve=nic cu magnetofoane
+i caiete, cu mult spor
El adun[ basme, c`nturi,
Mai pe scurt, tot ce-i folclor.

Vornicel ]l vezi la nunt[

+i p[rta= la =ez[toare,
Nu demult ]=i trase pasul
Chiar =i la o-nmorm`ntare.
Scrie, -ndreapt[ =i imprim[:
— Stai, m[tu=[! Pl`ngi prea trist.
N-ai putea s[-i tragi un bocet
}ntr-un fel mai optimist?
Stau descump[ni\i groparii;
Popa, aspru la spr`ncean[,
}l afum[ cu t[m`ie
+i-i ordon[: — Piei, satan[!
Capr[ parc[ amu\e=te,
Iar la urm[ prinde grai:
— Cum se vede, mortul ista
Merge-n iad, =i nu ]n rai...
O m[tu=[ ]i desfir[
O poveste b[tr`neasc[:
— F[t-Frumos ]nc[ nu =tie
Dac[ o s[ biruiasc[...
Folcloristul o-ntrerupe:
— F[t-Frumos e pozitiv,
"$ P E T R U C{R A R E

S[-l ]ncerce vreo-ndoial[?

Nu avea nici un motiv.
Baba-=i deap[n[ povestea:
— C`nd v[zu at`ta s`nge,
Ea, Ileana-Cos`nzeana,
A =i prins ]ncet a pl`nge.

— Nu-i dau voie! — strig[ Capr[, —

Chiar =i singur[ ]n cr`ng,
Leana trebuie s[ =tie
C[ eroi ca ea nu pl`ng.

— M[i b[iete, — zice baba, —

Eu ]\i spun a=a cum este,
Cum mi-a povestit bunica,
Iar povestea ]i poveste,
N-ai s-o schimbi precum ]i-i placul.

— Noi s-avem, ne cere statul,

Alte basme, al\i eroi!..
Capr[ merge mai departe.
— Foaie verde ca pelinul, —
C`nt[ o femeie-n cale, —
Tot str[inu-i ca str[inul.

Folcloristul iar se bag[:

— Z[u, bun c`ntec, foarte rar!
Dar s[-i zici cu alt[ iarb[,
C[ pelinu-i prea amar...
PUNCTUL DE REPER "%
— Of, of, of! — se-aude-o fat[, —
Doru-i dor =i valea-i vale.
— Las[ „of“-ul =i oftatul,
Da-i cu „hop!“ =i cu urale.
— D-apu-a=a mereu se c`nt[
Despre omul nec[jit.
— Nec[ji\i n-avem ]n \ar[.
Eu, de-o pild[,-s fericit.

Un mo=neag cu dalbe plete-i

Spune o balad[ sf`nt[:
— De la Putna +tefan-Vod[
Iar ]n lupt[ se av`nt[.
Folcloristul: — Mo=ulic[,
Ia-\i balada ]napoi!
Putna e de ceea parte,
Ai uitat c[ nu-i la noi?
Unu-i spune o legend[
Despre vremuri cu r[zboaie:
— Turcii n[v[lir[-n \ar[
+i t[tarii — ]n puhoaie...

— Stop! — Se strofole=te Capr[

+i =opte=te printre din\i:
— Noi cu turcii azi st[m bine
+i t[tarii ]s cumin\i.
Folcloristul se oprise,
Ticluind ]n cap sub masc[:
"& P E T R U C{R A R E

Ce mai c`ntec s[ prefac[?

Cum s[-l dreag[, s[-l c`rpeasc[?
Dar P[cal[ =i Turbinc[
}l opresc pe f[rf[car:
— Po=la, vidma, na turbincu!
— Ia, m[i Capr[, sui ]n car!

V`rcolacul
Am onoarea pe-un nemernic
S[ vi-l scot acum ]n fa\[:
Tart[r, tip, ce prin minune,
A lipsit un timp din via\[.
A fugit peste hotare?
A tr[it printre du=mani?
A dormit cu somn letargic
Mai mult de treizeci de ani.

+i c`nd l-a lovit damblaua?

}n cel an, -n aceea=i lun[,
Stalin c`nd muri, el zise:
„Mor cu d`nsul ]mpreun[“.
+i s-a-ntins ca mort pe spate,
}ns[ nu l-au ]ngropat,
C-a fost viu pe jum[tate,
Iar[ azi, hop! c-a-nviat!
PUNCTUL DE REPER "'
S-a sculat, =i-a pus mondirul
Ce-l purta atunci anume
+i-a ie=it pe loc s[ vad[
Ce se face-acum ]n lume.

Cu privirea sa p[roas[
Tot ce vede-i pare vis:
— Vai, ce mai schimb[ri grozave!
Cum a=a? Cine-a permis?

Oameni ce n-aveau c[ru\[

R`d acum din limuzine:
V`rcolacu-i ia de guler:
— Le-a\i furat, zi, de la cine?

De la nem\i r[mas-au toate,

Iar[ voi le-a\i dat la dos,
+i acum, c`nd n-ave\i fric[,
La lumin[ le-a\i =i scos?

L-a v[zut pe Gheorghe liber,

Mai s[ crape de m`nie:
— P[i, eu te-am turnat atuncea...
Ce, —ai fugit din pu=c[rie?

— Nu, mi s-a-mplinit sorocul;

Eu atunci n-am zis nici c`r,
Iar acum, zic, cum la dub[
Eu pe tine-am s[ te v`r?
# P E T R U C{R A R E

— Vrei din nou ca s[ m[ z[d[ri?

Dar ceilal\i „du=mani de clas[“?
— Vezi, mai to\i n-aveau vreo vin[
+i demult de-acu-s acas[.

— P[i, erau avu\i =i contra,

C`nd eram atuncea viu!
Stai c[ iar m[ pun pe treab[,
Las-c[ =tiu eu und’s[ scriu...
Tart[r se ]ntoarce-acas[
+i ]=i ia la rost femeia:
— Ce schimb[ri ]s astea-n via\[?
Cine a tr[dat ideea?
Ia h`rtie, ia cerneal[
+i a=a, mai mult la ghici,
Scrie vajnic: „Dragi tovar[=i
Cei mai mari pe cei mai mici!

Nu v-am scris o vreme-ntreag[,

Vina mea-i, se ]n\elege,
Dar am fost ]n somn letargic
(Leafa, ]ns[, cred c[-mi merge).
Iar acuma, la trezire,
Se-n\elege,-mi vine greu
C`te s-au schimbat ]n lume,
Mai ales ]n satul meu.
PUNCTUL DE REPER #
Cei ce eu i-am dat pe list[
Umbl[ azi ]n libertate —
Au fugit din pu=c[rie
Sau pu\ine-avem de toate?
Eu vi-i pun din nou la num[r:
+i cumetri, =i cumna\i,
To\i sunt contra, deci, ]ndat[
S[ veni\i =i s[-i lua\i.

Moldovean =i eu din talp[,

|in la limba mea, fire=te,
Dar nu pot, c`nd mili\ianul
D[ pricazuri moldov’ne=te.

Parc[ asta ]i poreadc[?

Unde-i fostul Ivan\oc? —
C`nd striga o dat[: „Padla!“,
Omu-nm[rmurea pe loc.
De vreo cas[-n timp de noapte
S[ te-apropii nu se poate,
C[ci =i-au pus mai to\i lumin[
+i din fa\[ =i din spate;

To\i m[n`nc[ p`ine alb[

+i mai to\i ]n straie noi —
Nu-i pericol c[ ace=tia
Nu mai sunt se-acum cu noi?
# P E T R U C{R A R E

Mul\i =colari de-ai no=tri poart[

Mult respect limbii engleze —
Nu e semn c[ peste-o vreme
Ar dori s[ dezerteze?
Un ]nv[\[tor, Voinescu,
Zice c-a fost partizan,
Da-ntreba\i: „Din care parte?“
Eu sunt sigur c[-i du=man.

+i acum cu monumentul —
Cea mai du=m[noas[ treab[:
A r[mas pe el doar Lenin;
Unde-i Stalin? — se ]ntreab[.

+i-a permis, deci, vandalismul

Ce spion =i ce str[in?
M-au l[sat f[r’ de T[tuca,
Cui de-acum s[ m[ ]nchin?

V`rcolacul se ]ncrunt[:
„Cum, la noi democra\ie?
P[i, ea doar se potrive=te
Numai pentru burghezie...“

Dar P[cal[ =i T`ndal[

Iau =i-l smulg pe „cronicar“:
— Po=la, vidma, na turbincu!
— Tart[r, urc[-te ]n car!
PUNCTUL DE REPER #!
A fost odat[ ca niciodat[...
(Basm)
Lumea-n care nu s-a r`s, —
C[ se-nterzicea a r`de, —
Avea tronul de sac`z,
Domn st[tea pe tron un g`de:
Capul jos decum ai r`s.

+i a fost odat[-o lume,

Ca un fel de regiune,
Papua=i tr[iau ]ntr-]nsa,
Lucru de pove=ti-minune:
Po\i s[ strigi, s[-\i spui p[rerea
Despre =efi =i indivizi,
Doar un singur drept lipse=te:
Nu ai voie ca s[ r`zi.

Po\i la =efi de trib a spune

C[ tr[iesc ]n sodomie,
C[ iau mit[ =i smulg daruri
P`n[ =i de la so\ie,
C[ nu =tiu a scrie-o buche,
De ]\i vine s[-i ucizi,
F[ ce vrei, s[ nu faci una:
Nu cumva s[-ncerci s[-i r`zi.

Po\i umbla ]n pielea goal[

+i s[-i scuipi pe cei cu frunze
#" P E T R U C{R A R E

Pe la p[r\i mai importante,

Nimeni n-o s[ te acuze.

Po\i s[ dregi c`t vrei t`mpenii

+i pe tipi s[-i faci stupizi,
F[ prin cap ce ]\i tr[sne=te,
Doar at`ta: s[ nu r`zi.

Scena c`t de amuzant[,

C`t de nostim individul,
Nu z`mbi =i mu=c[-\i gura,
Serios s[ fii ca zidul;
Dar de scapi un pui de r`set
}n mul\ime de norod,
Te-ai pierdut, aborigene:
Urc[-te pe e=afod!..
II
Iat[-n Pia\a Gr[m[dirii
Triburi multe se adun[;
M[sc[riciul, ca un =arpe,
Se t`r[=te spre tribun[:
— Domnul nostru, domnul G`de,
Mari puterile-i ce ]s,
Vrea s[ =tie dac[ ast[zi
Cineva din voi a r`s.

S[ ne spun[ p`r`torii
De-au surprins pe azi vreun z`mbet.
PUNCTUL DE REPER ##
Iese +oldea-n strai de iarb[,
Ho\ cu ochii, drac la umblet:
—L-am v[zut pe Pap[-Lapte
Cum r`dea ]n p[pu=oi...
— Pap[-Lapte, ia f[ bine
+i te d[ mai ]nspre noi.

— Tu de ce ai r`s, n[t`nge?
Crima =tii c`t \i-i de mare?
— Dac[ ce-am v[zut acolo
+i acum de r`s ]mi pare.
Ha-ha-ha, un Terchea-Berchea
Pe o vac[ s-a urcat
+i-i =optea: „Iubit[ drag[!“
Z[u, de r`s mai n-am cr[pat.

Sus pe tronu-i domnul G`de

+ade =i ]n voie r`de:
— Eu la r`s nu mi te v`r,
Dar de-ai r`s, nu zi nici c`r,
V`r[ capul sub sat`r,
Urc[-n rai, aborigen, —
R`sul este stra=nic gen...
Pap[-Lapte
St[ ]n coate,
Poc! de cap c[ se desparte
+i se duce mai departe.
Drept ]n lumea cu dreptate.
#$ P E T R U C{R A R E

III
Tace Pia\a Gr[m[dirii,
Str`ns[ la \`\`na u=ii;
Numai mutre serioase —
Semn c[ ]s supu=i supu=ii.
Iese-atuncea m[sc[riciul,
Scoate glume printre din\i,
Ca s[ vad[ domnul G`de
C`t supu=ii-s de cumin\i.

M[l[ie\ z`mbe=te domnul,

De pl[cere se desface:

C`nd nu r`de nimeni, tronul

Poate exista ]n pace,
C[ci vr[jit a fost odat[
De n[prasnic vr[jitor,
C[ i-i dat s[ se pr[vale
De mult r`s =i de umor.
M[sc[riciu-i d[ cu glume
+i cu tumbe, =i de-a dura,
Poate cineva s[-ncerce
S[ ]=i str`mbe-n z`mbet gura.
— Ce-i cu tine, n[t[flea\[? —
}l ]ntreab[ domnul G`de,
Iar hlizitul ]i r[spunde:
— Ho-ho-ho! Cum nu a= r`de,
Dac[ m[ri M[sc[riciul
Face praf din adev[r:
Zice c[ sunt bl`nzi str[jerii,
Iar ei ne fac dosul — m[r.
PUNCTUL DE REPER #%
Sus pe tronu-i domnul G`de
}ntr-un dinte tot mai r`de:
— Eu la r`s nu mi te v`r,
Dar de-ai r`s, nu zi nici c`r,
V`r[ capul sub sat`r.
Urc[-n cer, aborigen, —
R`sul este stra=nic gen...
St[ hlizitul lat pe coate,
Capu-i sare ]ntr-o parte,
Merge-n lumea cu dreptate,
Unde poate c[ se poate
+i s[ r`zi =i s[ faci glume, —
Mare este ceea lume...

IV
Vr[jitorul vruse tronul
S[-l pr[vale-n perspectiv[
Nu prin r`s a=a, aparte,
Ci de-amploare colectiv[.
}ns[ domnitorul G`de
Avea un tertip de ho\i:
— Unde poate r`de unul,
Pot apoi s[ r`d[ to\i.

D[-i acum la unul voie,

M`ine to\i au s[ doreasc[
S[ ]=i bat[ joc de pravili,
De puterea mea domneasc[.
Deci, mai bine-i nici un r`set
Niciodat[, aferim!
#& P E T R U C{R A R E

Suntem gint[ serioas[:

Noi nu r`dem, nu z`mbim.
Cine-avea vreo bucurie,
}ntreba pe-atotputernic
Dac[ d`nsul ]i permite
S[ z`mbeasc[ pe-ntuneric.
Flori se ofileau ]n glastre,
Se stingea soarele-n cer.
}ns[ ]i veni sf`r=itul
+i opreli=tii de fier.
Cum pe Piatra Gr[m[dirii
Lumea stase-o-ntreag[ ziu[
S[-i asculte pe mini=tri
Cum pot bate apa-n piu[,
Unul a-ntrecut m[sura:
— G`de ca al nostru nu-i,
E de=tept, e bun =i pa=nic,
Mai pe scurt, e bravo lui!

Iat[ c[ hulubul p[cii

Pe de-asupra lui planeaz[
+i pe aurul coroanei
Cu ou\e-l bombardeaz[.
G`dele-mpietre=te-ndat[,
Iar poporul oropsit
Prinse-a se \inea de burt[
+i a r`de str`ns unit.

De at`t n[valnic hohot

Tronu-n \[nd[ri se f[r`m[,
PUNCTUL DE REPER #'
Printre blocuri domnul G`de
Se t`r[=te ca o r`m[:
— Mi-a spus bine vr[jitorul, —
Mama lui de vr[jitor! —
S[ m[ tem precum de moarte
De satir[ =i umor...
El mi-a spus c[ tronul cade,
Dac[ tot poporul r`de...

Vai, glumise vr[jitorul,

Dar de und’s[ =tie G`de?

N-avea cap, — ci o caschet[

F[r[ g`nduri cu folos;
Pe c`nd omul, pe c`t r`de,
E pe-at`t mai s[n[tos.
Epilog
Recunosc f[r’ ca s[ =ov[i:
Da, povestea-i gogonat[,
C`nd a fost a=a un G`de?
C`nd a fost a=a o gloat[?
De cumva v[ vine-a r`de,
Zicem =i mai cu t[rie:
N-au fost, dar de-ar fi s[ fie,
De-ar fi r`sul la str`mtori,
A\i mai r`de, cititori?..
$ P E T R U C{R A R E

Villon
I
Iertat[-mi fie ]ndr[zneala,
De nu ]\i va p[rea prea mare:
}mi scutur de pe strai spoiala
+i simplu m[ prezint: C[rare.
Muncesc =i eu la poezie,
Sunt ]narmat cu un creion.
Binevenit[ vreau s[-\i fie
Venirea ta la noi, Villon.
II
S[-ntr[m la =eful cel mai mare.
Mai mare doar ]ntr-o privin\[;
De nu-i plecat peste hotare,
Acu=i ve\i face cuno=tin\[.
Dar nu-i! S[ =ti\i c[ asta-i bun[.
Alt =ef atunci vom a=tepta, —
El bancuri noi o s[ ne spun[,
R[mase de pe vremea ta.

III
Cu straja noastr[ parc[-i bine:
Mili\ienii nu sunt mon=tri,
Nu bat, nu strig[, dar, ]n fine,
E bine c[-s b[ie\i de-ai no=tri.
C`nd vinu-\i st[ ]n g`t — o g`lc[,
Te iau frumos de sub\iori,
PUNCTUL DE REPER $
Mi te ]nfund[ la trezilc[
+i treaz te libereaz[-n zori.

IV
De cel de sus avem scuteal[:
S[ crezi ]n el de ai putin\[
Ast[zi e mare ]ndr[zneal[,
Dec`t s[ n-ai ]n el credin\[.
Pe calea noastr[, poate, scurt[,
Pe unde-ar fi s[ o apuci,
Vom ]nt`lni popi f[r[ burt[,
Ca =i biserici f[r[ cruci.
V
Te-a= duce-n beciuri cricovene,
Dar st[ o straj[ la intrare.
Deci, hai s[ ne mi=c[m alene
Spre hanul ce ne st[-n c[rare.
Prive=te-n zarea sinilie,
S[ te convingi de multe ori
C[ n-ai s[ vezi vreo pu=c[rie,
Cu-at`t mai mult — sp`nzur[tori.

VI
Avem f[pta=i de lucruri rele,
Dar nu-s ]n temni\i, unde plou[,
Ci stau la aer sus pe schele,
Zidind cl[diri de via\[ nou[,
C[ci ne-am r[spuns la ]ntrebare:
$ P E T R U C{R A R E

Pe micii ho\i =i pe boseci,

C`nd po\i s[-i vl[guie=ti la soare,
De ce s[-i chinuie=ti ]n beci?
VII
Avui =i eu o m`ndr[ dulce
Ce m[ \inea tot ]n tortur[
+i altul c`nd d[du s-o culce,
I-am zis: adio, paciaur[!
La noi iubirea-i f[r[ plat[
+i, uite-a=a cum sunt s[rac,
Mi-am =i g[sit o alt[ fat[
+i ne suntem ]n doi pe plac.
VIII
Eu \i-am tradus o-ntreag[ carte:
Balade, versuri, testamente;
Musiu Gheorghiu a fost, aparte,
Cam contra noastr[-n trei momente.
Dar cartea a ie=it frumoas[,
+i versu-\i sun[, unii spun,
Primit la noi ]n orice cas[
Vei fi cu p`ine, cu vin bun.
IX
Cu lira mea cea s[lt[rea\[
Adesea ]mi st`rnesc conflicte:
}mi spun de sus c[-i prea istea\[
+i-n fapte-mi se g[sesc delicte.
Dar, ap[r`ndu-mi poezia,
PUNCTUL DE REPER $!
Aduc dovezi c[-s optimist,
}mi scriu din nou biografia,
Sunt criticat =i iar exist.
X
Am un redactor — o cenzur[,
Din timpuri vechi r[mas sub soare;
M[ ia din scurt — s[ tac din gur[,
Chiar =i atuncea c`nd m[ doare.
+i dac[ spun cuvinte grele
+i fapte ce nu-s de t[cut,
El mi le ia ]n ghilimele
+i zice c[-s despre trecut.
XI
Soborul nostru, alb ca bruma,
E f[r[ clopot — n-o s[ bat[,
Iar crucea scosu-i-a Hanuma
}n schimb pe o mizer[ plat[.
Dar ora desp[r\irii noastre
O bat ar[mi cu zvon divin
}n ve=niciile-\i albastre
C`ndva, odat[, am s[-\i vin.
XII
Sf`r=it[-i mica ]nt`lnire
Precum eterul de u=oar[,
Dar am o cert[ presim\ire:
Ne vom vedea =i-a doua oar[.
+i-atunci ne va-ndemna destinul
$" P E T R U C{R A R E

S[ mergi la mine ]n raion,

La oameni ce ]s da\i cu vinul,
Dar =i cu lira lui Villon.

Eu flori cu coasa n-am cosit

Am fost =i-s ascu\it la limb[
+i nu mocnesc ce am de spus;
}n lumea asta ce se schimb[
Nu m-am schimbat, nu m-am supus.
Am dat ]n Dumnezeu cu barda,
La unii tipi le-am =ters cocarda, —
Da, buruiene am st`rpit,
Dar flori cu coasa n-am cosit.
Eu la tr[dare cu tr[dare
Du=manilor nu le-am r[spuns,
Dar de urechi i-am scos la soare
Cu tot cu duhul lor ascuns,
I-am scris s[-i vad[ to\i anume
De unde vine r[u-n lume.
Da, buruiene am st`rpit,
Dar flori cu coasa n-am cosit.
De dragoste s[ tac eu oare?
Pe scurt voi spune doar at`t:
Da, am iubit femei „u=oare“,
Pe cele „grele“ le-am ur`t;
Respins de-am fost c`ndva de una,
Treceam la alta totdeauna.
PUNCTUL DE REPER $#
Da, buruiene am st`rpit,
Dar flori cu coasa n-am cosit
A\i vrut mai mul\i a mea f[ptur[
}n fel =i chip s[ mi-o schimba\i,
Iar eu cu z`mbetul pe gur[
+i azi sunt liber printre fra\i.
La unii m[=ti le-am pus pe fa\e,
De tot ce-i r[u s[ se dezve\e.
Da, buruiene am st`rpit,
Dar flori cu coasa n-am cosit.
Iar celor care vor cuv`ntul
S[-l potrivesc cu spusa lor,
S[-mi str`mb =i eu, ca d`n=ii, c`ntul,
S[ zic: n-am dor, c`nd mor de dor,
S[ uit tot ce iubesc fierbinte,
}i rog s[-=i d[ltuie ]n minte:
Eu buruiene mai st`rpesc,
Dar flori cu coasa nu cosesc.

Omul om
Omul care e Om,
C`nd vede c[ moare vecinul,
}=i ]mparte cu el =i p`inea, =i vinul
+i nu-i cere alt[ r[splat[
Dec`t fr[\ie curat[,
+i nu i se urc[-n spinare,
S[-l duc[ vecinul c[lare,
Ca pe unul mai mare, mai tare.
$$ P E T R U C{R A R E

Omul care e Om nu-=i ascute cu\itul,

Nu-=i umple arma cu gloan\e,
S[-nceap[-n \ara vecinului s[u
Neomeneasca v`n[toare de oameni
Pentru c[-acesta se-nchin[ la soare-apune,
Pe c`nd el — la soare-r[sare.

Omul care e Om nu arunc[ cu pietre

}n gr[dina vecinului s[u,
Nu-i sare gardul
S[-l ]nve\e for\at
Ce e bine, ce-i r[u,
Ce-i frumos, ce-i ur`t,—
Nu-i v`r[ ideea cu b[\ul pe g`t.
Omul care e Om
}n zori ]=i treze=te vecinul,
C`nt`nd =i spun`ndu-i:
— M[i frate, noroc!

Omul care e Om,

Sc[ld`ndu-se-n razele lunii,
Vibreaz[ ca struna ]n fa\a femeii,
Iube=te =i na=te
Al\i Oameni ca el.
ZODIA MUSAFIRULUI
(Schi\e =i nuvele)
1968—1986
$& P E T R U C{R A R E

S[rmanul satiric
}nv[\[torul de clase primare Filaret V[rgu\[, poreclit ]n ul-
tima vreme de c[tre gurile rele din localitate „satiricul“, se
apropie de cl[direa redac\iei locale „Numai ]nainte!“
— Iat[-l c[ vine iar la noi, ]l observ[ prin fereastr[ Simion
S`t[deas[, redactorul-=ef.
— Cred c[ iar ne va prezenta versuri cu subtext ironic, fi-i-ar
mutra de „satiric“ ce este el! ]=i d[ cu p[rerea Tudor F[rf[car,
secretarul responsabil al redac\iei.
Eroul nostru Filaret V[rgu\[, de altfel poetul num[rul unu
al cenaclului literar de pe l`ng[ gazeta local[, nu scrisese nicio-
dat[ nici epigrame, nici foiletoane. El compunea =i publica mereu
]n paginile ziarului versuri dedicate anumitor evenimente fes-
tive, madrigaluri pentru femeile frunta=e ale raionului =i dedica\ii
pentru b[rba\ii de prin partea locului... Odat[ ]ns[, c`nd moara
raional[ „Faina noastr[„ ]mplinise dou[ decenii de existen\[,
l-a pus naiba =i i-a dedicat o poezioar[ mai =uguba\[, intitulat[
„Moara noastr[, \ac-\ac-\ac!“ Toate bune =i la locul lor. Numai
c[ ]ntr-o strof[ V[rgu\[ =i-a permis s[ se exprime ]n a=a fel, c[,
vede\i dumneavoastr[, uneori se mai ]nt`mpl[ =i astfel: „Iar
faina, \ac-\ac-\ac! curge-al[turea de sac...“ }n zadar ]ncercase
V[rgu\[ a se ]ndrept[\i: conducerea local[ considera poezia drept
o satir[ veninoas[ =i pe loc a luat o atitudine drastic[. Nu care
cumva s[ crede\i c[ a fost pedepsit morarul. Pedepsit a fost
nou-n[scutul „satiric“: str[mutat de la =coala num[rul unu—
unde lucra profesor — tocmai la dracu-n praznic. De atunci
PUNCTUL DE REPER $'
orice cuv`nt al lui Filaret V[rgu\[, fie scris, fie rostit, este ]ntors
pe dos =i pe fa\[, c[ut`ndu-i-se presupusul dedesubt subversiv.
Dac[ nu v[ vine a crede, haide\i s[ intr[m chiar acum din urma
lui ]n redac\ie.
— Bun[ ziua! ]i salut[ pe cei doi =efi de redac\ie Filaret
V[rgu\[.
S`t[deas[ =i F[rf[car nici n-au de g`nd s[-i r[spund[, se uit[
unul la altul =i ]=i fac din ochi cu un anumit sub]n\eles.
— Bun[ ziua, Simion Simionovici!
— Ce vrei s[ spui cu asta? se r[ste=te la el S`t[deas[.
— Bun[ ziua, Fiodor Fiodorovici!
— Cam ce ai dumneata ]n vedere? face pe ]n\eleptul F[rf[car.
— Numai at`t: v[ zic bun[ ziua!
— Bun[ ziua, c`nd ]i sear[ de acum?..
— Atunci v[ spun bun[ seara!
— Nu s-ar putea mai pe scurt =i mai direct? ]l ia la rost pe
t`n[rul „satiric“ redactorul-=ef.
— O ]ncepi iar de departe, ca =i atunci cu moara: „|ac-\ac-
\ac!“ Ai? Poate c[ nu-i a=a? ]i vine ]n ajutor =efului s[u F[rf[car.
— M[i oameni buni, eu v-am dat bun[ ziua =i bun[ seara.
Ce-i cu voi? Ce v[ lega\i de mine?
— Las[ c[ =tim noi ce zace ]n tine, satiricule! schimb[ registrul
F[rf[car. Scurt pe doi: ce vrei s[ ne spui?
— M[i, voi a\i ]nnebunit sau ce-i cu voi?
— Aha! exclam[ victorios S`t[deas[. Iat[, pui=orule, c[ ai =i
]nceput a-\i da arama pe fa\[.
— V-a\i \icnit cu totul!
— Bravisimo! }nc[ =i mai la \anc! bate din palme F[rf[car.
— Atunci la revedere =i un praz verde!
— }n ce sens adic[: la revedere? Ne iei =i pe noi cu „\ac-
\ac!“, ai?
% P E T R U C{R A R E

— Just, cum spunea Gambeta.

— Fii bun: prazul verde ]n ce sens?
— }n toate sensurile, nebunilor! Duce\i-v[ la mama dracului!
— Ai putea s[ te opre=ti chiar aici, zice S`t[deas[. Ne-ai pus
la dispozi\ie destul material ca s[ te aranj[m frumu=el ]ntr-un
foileton satiric =i s[ te discut[m la consiliul pedagogic al =colii
]n care, deocamdat[, mai lucrezi. Acum ni-i clar din ce aluat
e=ti f[cut: una spui =i cu totul alta g`nde=ti. Din punct de vedere
ideologic, dac[ ne referim la Marx numai...
— Idio\ilor! strig[ V[rgu\[ =i d[ semne c[ ar vrea s[ ias[.
S`t[deas[ =i F[rf[car se adreseaz[ celorlal\i colaboratori ai
redac\iei:
— B[ie\i! Iat[ cine este du=manul num[rul unu al societ[\ii
noastre socialiste larg dezvoltate! Fra\i codreni, c`t ]nc[ nu-i
t`rziu, pune\i laba pe el! T[b[r`\i asupra du=manului de clas[!
— Mama mia! S[ri\i, oameni buni! mai izbute=te s[ strige ca
din gur[ de =arpe s[rmanul =i bicisnicul autor „satiric“ Filaret
V[rgu\[, =i se arunc[ prin fereastr[ afar[, tocmai de la etajul
trei. Norocul lui c[ a aterizat ]n sc`rta de f`n a unui gospodar
vecin cu sediul redac\iei.

Fata mamei, fat[ mare

Numai o fat[ are leli\a Maria. Numai una, =i aceea ]i seam[n[:
ochi negri, guri\[ de cire=ic[, potrivit[ la statur[ =i iute ca
zv`rluga. D-apoi c[ a=a era =i leli\a M[rioara c`nd ]mplinise
=aisprezece ani.
— Tudori\[, ad[ o c[ldare de ap[.
— Aduc, mam[, zice fata =i aduce.
— Du-te =i aprinde focul ]n cuptora=.
PUNCTUL DE REPER %
— M[ duc, mam[, =i se duce.
A=a-i Tudori\a mamei! A=a era =i leli\a M[rioara la anii ei.
Azi e zi de duminic[. Mama st[ ]n cas[, iar fiic[-sa mi se tot
por[ie pe afar[. Dar ce-i asta? }i pare li\ei M[rioara sau chiar a=a
e cu adev[ratelea: Tudori\a ei tot c`nt[ c`t mi \i-i ograda!
C`ntecul nu-i lucru de ocar[, numai c[, vorba vine, s[ =tii ce
c`n\i. Iar fata ei o \ine una:
Cine are dor de vale,
+tie luna c`nd r[sare
+i noaptea c`t e de mare...
„Cine a ]nv[\at-o?“ se ]ntreab[, ]ngrijorat[, li\a M[rioara.
— Tudori\o!
— Ce-i, mam[?
— Ia vezi dac[ nu s-au ouat g[inile celea.
Fata se duce. Dar se duce tot c`nt`nd:
Trandafir moldovenesc,
Te-a= iubi, dar nu-ndr[znesc, m[i!
„Gata, n-o mai las la Casa de cultur[“.
— Tudori\o!
— Ce-i, mam[?
— Mai vino ]n cas[, nu cumva s[ r[ce=ti pe-afar[.
Fata vine. Dar vine tot ]ntr-un c`ntec:
Nici o boal[ nu-i mai grea,
Ca dorul =i dragostea...
„Te pomene=ti c[ i-a c[zut cineva cu tronc la inim[...“
— Ia vezi, arde focul cela ]n plit[ ori ba?
Fata se duce. Dar de c`ntec nu se las[:
% P E T R U C{R A R E

C`nd m[ g`ndesc, bade, la tine,

Nu =tiu ce arde ]n mine...
„Ia te uit[ cum i-au intrat ]n cap c`ntecele iestea!“ Las[
andrelele =i ciorapul la o parte.
— Tudori\o! Ia intr[ ]n cas[!
— Ce-i, mam[?
Fata intr[ ]n cas[. Dar duc`ndu-=i c`ntatul mai departe:
Drag[ mi-i feti\a nalt[,
C[-mi da gura peste poart[,
Iar feti\a mititea
Se-ntindea =i n-ajungea...
Li\a M[rioara pe loc ]i plesne=te o palm[ u=oar[ peste gur[:
— Tudori\o, tu alte c`ntece nu =tii?
— Dar de care c`ntece vrei mata, mam[?
Mam[-sa vrea s[-i r[spund[, vrea s[-i ]ng`ne ni=te c`ntece
potrivite pentru aceast[ t`n[r[ ml[di\[, dar nu-i vine altceva ]n
minte dec`t „Vino, bade, mai t`rziu...“
— Tudori\o! — se aude un glas de fl[c[u.
La gard se arat[ c[ciula lui Tudorel, b[iatul vecinului, Tu-
dori\a iese din cas[. Iese =i li\a M[rioara.
— Mam[, noi ne ducem la discotec[.
Se duc cei doi huluba=i.
St[p`na casei se uit[ din urma lor =i i se n[zare c[ ]i aude
c`nt`nd: „S[ vii, puiule, s[ vii!“ Ea intr[ val-v`rtej ]n cas[ =i se
repede la b[rbatu-s[u:
— Scoal[, m[i bol[nd[ule, =i ascult[ ce fel de c`ntece ]ng`n[
fata asta a noastr[.
— N-am ce asculta, m[i muiere, c[ le =tiu pe dinafar[ de pe
c`nd le c`ntai tu, c`nd erai ]n anii ei…
PUNCTUL DE REPER %!
M[suri necesare
}ntr-o zi, printre alte scrisori critice ne sose=te la redac\ie
una ]n care un corespondent voluntar ne scria ]ntr-un articol
intitulat „Se cer luate m[suri“, c[ ]n satul lor — hai s[-i zicem
|ibirica — ]ntr-o noapte ]ntunecoas[ disp[ruser[ f[r[ veste ni=te
porci de la ferma gospod[riei. Tor ]n aceea=i noapte, pe la ora
dou[, ne comunica autorul nostru voluntar, lini=tea satului
fusese ]nsuli\at[ de trei \ipete stridente, asemeni unor semnale
de alarm[. Primele dou[, cic[, veniser[ de prin p[r\ile unde
tr[iesc doi ]ngrijitori de porci, iar al treilea se ]n[l\ase violent
chiar din ograda =efului de ferm[. }n ce prive=te ultimul \ip[t,
corespondentul nostru voluntar Iftodi |`fnuc ne asigura c[ nu
gre=e=te nici c`tu=i de pu\in deoarece locuie=te gard ]n gard cu
susnumitul. De=i lucrurile erau limpezi, pe c`t i se p[rea lui
|`fnuc, la sf`r=itul articolului s[u critic el ]ntreba ]ntr-un mod
tradi\ional pentru gazetele noastre de atunci, fapt care dovedea
c[ le cite=te: „Unde sunt porcii disp[ru\i?“
Am trimis copia scrisorii la organele de drept ale raionului
respectiv pentru cercetare, ca apoi, dup[ ce vom primi r[spunsul
cu confirmarea faptelor men\ionate, s[ public[m micul foileton
al lui Iftodi |`fnuc, iar ]nc[ mai apoi, la fa\a locului, la |ibirica,
s[ se ia m[surile necesare =i s[ li se aplice vreo sanc\iune celor
vinova\i. A=a se proceda pe atunci. Eram siguri c[ faptele descrise
de corespondentul nostru voluntar se vor adeveri. A=teptam
r[spunsul. +i acesta n-a ]nt`rziat s[ vin[. Iat[-l:
„Stima\i tovar[=i de la redac\ie! Istoria cu porcii disp[ru\i
nu-i adev[rat[. Porcii n-au disp[rut, ci au fost preda\i statului la
timp =i f[r[ pierderi. }n noaptea despre care ne scrie\i n-a r[sunat
nici un \ip[t de porc, dovad[ e c[ eu n-am auzit nimic, =i mai
%" P E T R U C{R A R E

avem =i al\i martori. Ce-i drept, cinci porci au pierit, to\i ]ntr-o
dup[ amiaz[, dar pentru asta sunt ]ntocmite acte =i alte
documente necesare.
Scrisoarea ce ne-a\i trimis-o pentru cercetare nu este dec`t
o n[scocire a lui Iftodi |`fnuc (]l cunoa=tem dup[ stil), despre
care t`n[r economist, ce se mai afl[ a fi, putem spune c[ mereu
caut[ nod ]n papur[ =i ]n general nu-i place regimul nostru
sovietic. Dar v[ d[m toate asigur[rile c[ de azi ]nainte nu va
mai pune m`na pe h`rtie =i stilou...
Nodurel M[ulic[,
mili\ian pe sectorul |ibirica.
R[spunsul puse redac\ia noastr[ pe g`nduri. }ncepusem a
nu-l mai crede pe corespondentul nostru, de=i ]l cuno=team de
mult =i nu ne indusese ]n eroare niciodat[. De urgen\[ am plecat
la fa\a locului. Am trecut pe la =eful fermei. Era acas[. Avea
oaspe\i: pe doi lucr[tori de la ferm[ =i pe Nodurel M[ulic[.
St[teau cu paharele ]n m`n[ =i cu o fripturic[ de porc pe mas[.
— Am avut un godac... =i l-am t[iat...
Cearc[ de mai cunoa=te dup[ friptur[ a cui a fost godacul!
Ne-am interesat de soarta corespondentului nostru voluntar.
Ni s-a spus c[ a plecat cu serviciul ]n alt sat... Cic[, nu-i venea
pe plac climatul nostru s[n[tos din |ibirica. Nu mai avea ce
face aici: m[surile necesare au fost luate la timp, sanc\iunea
aplicat[ ]n spiritul nostru sovietic, democratic...

Jertfirea
M[ ]nt`lne=te ]ntr-o zi ]n mijlocul satului b[di\a Condrat
T[ureanu, gr[jdar frunta= ]n gospod[ria colectiv[ „Nici un pas
]napoi“.
PUNCTUL DE REPER %#
— Cu ce nevoi pe la noi, tovar[=e redact?
— Ei, parc[ nu =tii mata meseria noastr[?
— Vreo informa\ie, vreun material nou?
— Ca de obicei...
— Da de la mine nu dore=ti s[ ei vreun anterviu?
— D-apoi nu \i-am luat data trecut[, bade Condrat?
— Acela s-a ]nvechit, acum am informa\ii noi...
M[ uitam la b[di\a Condrat T[ureanu =i nu m[ puteam dumeri
]n nici un fel: de unde at`ta chef de vorb[ la dumnealui? Mai
]nainte nu-i puteai scoate vorba cu c`rligul, iar acum... Codrean
din talp[, voinic la ]nf[\i=are =i fioros la privire, de c`nd ]ngrijea
de caii din satul s[u Zg`l\`ita Veche, nu prea las[ s[ se apropie
picior str[in de grajdurile peste care era mai mare. C`nd ]l
rugasem ultima dat[ s[ m[ lase s[ privesc m[car cu un ochi la
mica lui herghelie dosit[ de lume ]ntre ni=te pere\i co=covi\i =i
un acoperi= de stuf, dumnealui cu greu mi-a scos afar[ un arm[sar
mai uite =i, demonstr`ndu-mi-l ca la iarmaroc, a zis: „Iaca a=a
]s to\i caii mei“ =i pe loc l-a trimis ]napoi =n grajd, av`nd grij[ s[
]nchid[ bine u=a ]n urma lui =i s[ trag[ z[vorul de cap[tul c[ruia
at`rna un lac[t c`t toate zilele de mare. Discu\ia dintre noi fusese
cum nu se mai poate de scurt[. Orice ]ntrebare i-a= fi pus, el ]mi
r[spundea cu „da“ sau „nu“. Brigadierul |[poilung g[si de
cuviin\[ s[-mi dea ceva l[muriri: „Las[-l ]n pace, tovar[=e
Ochi=or, aista vorbe=te numai de s[rb[tori. Ce, nu =tii mata
cum sunt codrenii no=tri? Moroc[no=i, dar numai la vorb[, pe
c`nd g`ndul le alearg[ ca sc`nteia“. Tocmai din aceast[ cauz[
acum st[team la cump[n[; s[-=i fi schimbat oare peste noapte
caracterul b[di\a Condrat T[ureanu? Iar dumnealui de ici ]mi
tot d[dea ghes:
— Da, ]i drept, nu-i minciun[, am informa\ii noi.
— Informa\ii noi? +i mi le spui chiar acum?
%$ P E T R U C{R A R E

— Chiar acum, numai nu ]n drum.

— S[ mergem la c`rmuirea colhozului?
— Care c`rmuire, tovar[=e Ochi=or? Parc[ la c`rmuire ]i loc
pentru o vorb[ de la suflet la suflet? Acolo ]i loc de jeluire =i
scandal.
— +i atunci unde st[m de vorb[?
— Unde, zici? D-apoi la mine acas[! declar[ m`ndru =i cu
tot curajul Condrat T[ureanu.
Curajul chiar c[ era mare: un codrean, pe care ]l cuno=ti =i el
te cunoa=te pu\in, rar se ]nt`mpl[ s[ te pofteasc[ nitam-nisam
s[-i p[=e=ti pragul. }ncercasem a b[nui c[ omul are ceva greu pe
suflet =i vrea s[-mi fac[ m[rturisiri.
— La mata acas[? Dar so\ia ce-o s[ spun[?
— S[ftica? P[i, s[ =tii mata c[ ea n-are dreptul de vot. Hai s[
mergem, nu de alta, da vremea trece =i ne st[ norocul pe loc.
Peste pu\in timp vestitele por\i ca de cetate ale codreanului
se d[dur[ cu sc`r\`it la o parte =i ne pomenir[m la o mas[ cu
m`nc[ruri =i un ulcior cu vin. Condrat T[ureanu ]ncepe de pe
departe:
— Caii no=tri, s[rmanii...
— De ce-i c[inezi a=a?
— D-apoi cum s[ nu-i c[inez, tovar[=e redact, dac[ Nichita
Sergheevici vrea s[ ni-i taie =i s[-=i fac[ c`rna\i din ei? C[ adic[,
de c`nd ]i a=a de mare nacialnic, nu-i mai plac c`rna\ii de porc?
Auzi, cic[, de ce s[ mai \inem =i cai, c`nd avem at`tea tractoare?
Auzi, cic[, e o ru=ine pentru socialism s[ lucr[m la deal cu caii.
Mata e=ti redact, trebuie s[ fi auzit.
— Am auzit, dar cred c[ nu se va merge chiar at`t de departe.
— Vom tr[i =i vom vedea. Dac[ ]mi taie caii, m[ fac tractorist.
Dar ia s[ ridic[m paharul =i s[ schimb[m vorba.
Sim\eam eu c[ de abia acum ajungem la lucrul cel mai important.
PUNCTUL DE REPER %%
— Tovar[=e Ochi=or, vorba-i c[ am un b[iat.— M[i Cor-
nele! strig[ st[p`nul casei =i ]n prag se ar[t[ un baiat zv[p[iat,
dar cu ochii aten\i ca ]nainte de vreun eventual pericol. T[tic[-
s[u ]i dete o palm[ u=oar[ peste ceaf[ =i-i zise: „Du-te!“— At`ta
copil am. Corneliu ]i zice. Nevast[-mea i-a adus numele de la
ora=, c[, de, dumneaei are cursuri de contabili. At`ta copil am
=i mi-i drag ca ochii din cap. Acum a trecut ]n clasa a opta. +i ce
aud eu? Cic[, dup[ clasa a opta, pe ai=ti mai pro=ti, de la \ar[, au
s[-i trimit[ pe un cap la =coli tehnice, n-au s[ le deie voie s[
]nve\e la =coli ]nalte, cum ai ]nv[\at dumneata, bun[oar[. Cic[,
a=a vrea Hru=ciov: s[ ]nve\e numai b[ie\ii celor care-s feciori
de nacialnici =i parteinici.
— Nu-i chiar a=a, b[di\[ Condrat.
— Tovar[=e Ochi=or, las[ c[ eu =tiu mai bine. Iaca m[ uit eu
la mata =i nici nu pot s[-\i spun c`t de drag ]mi e=ti. Fecior de
\[ran, po\i trage sapa oric`nd te-a ajunge nevoia din urm[, dar
e=ti =i om ]nv[\at, e=ti redact. Cum le aduci dumneata din condei,
nici c[ se mai poate s[ fie altul. Iaca a=a a= vrea eu s[ ajung[ =i
copilul meu, om ]nv[\at. Ce trebuie s[ fac pentru asta?
— B[iatul s[ ]nve\e bine...
— S[ ]nve\e bine? P[i, el ]nva\[ bine, dar ce folos, dac[ eu
nu-s dec`t gr[jdar =i mai mult nimic?
— Nu import[ cine e=ti mata.
— Nu import[? Ba import[, =i ]nc[ s[ vezi mata c`t de
mult! +i dac[ mata nu m[ po\i sf[tui ce trebuie s[ fac, atunci
am s[-\i spun eu ce misiune ]mi revine. Pentru b[iatul meu eu
sunt gata de orice. Vrei s[ fac moarte de om? Dac[ a= =ti c[
ajut[, a= face-o =i pe asta. Dar nu, asta nu ajut[.
— Dar ce poate s[ ajute?
— Acu=ica ]\i spun, zice Condrat T[ureanu, ]=i face cruce cu
fa\a spre icoane =i continu[: |i-am spus c[ pentru b[iatul meu
%& P E T R U C{R A R E

sunt gata s[ sar =i ]n foc? Apoi s[ =tii c[ am s[ sar. Pe crucea mea

c[ am s-o fac, dac[ a=a vrea statul ista al nostru. Am s[ intru ]n
partid, m[ fac =i eu partein`i. Eu pentru b[iatul meu fac totul. M[
dau ]n drujb[ =i cu dracul, numai s[-mi v[d b[iatul cu carte, cum
e=ti mata, tovar[=e redact.
Ochii lui Condrat T[ureanu priveau spre zarea ]mp[durit[,
iar pe obrajii lui smoli\i de codrean voinic =i nestr[mutat
=iroiau dou[ lacrimi limpezi =i sincere: „M[ dau =i ]n partid.
Pe crucea me...“

Punctul de reper
Nimerisem odat[ ]ntr-un sat vechi de codru cu uli\e =i uli-
cioare ]ntortocheate ca funia ]n sac. Aveam nevoie s[ ajung
p`n[ la c`rmuirea colhozului, p`n[ la Sovietul s[tesc =i la
=coal[. Era pe la vremea de bucate, pe uli\e nu vedeai \ipenie
de om, probabil c[ erau du=i to\i ]n c`mp; s[ intru ]n vreo
ograd[ =i s[ ]ntreb cum s[ ajung unde-mi trebuia, nu m[ \inea
curajul s-o fac, pentru c[ peste tot auzeam m`r`ind dul[i
voinici =i a=a pu=i pe sfad[, f[r[ de pricin[, dar mite s[ m[ fi
v[zut pe mine, v[ ]nchipui\i ce ar fi fost! Merg eu a=a la
]nt`mplare ]nspre centrul satului, ca prin t`rgul lui Cremene,
=i iat[ c[ providen\a mi-o aduce ]n cale pe o b[tr`nic[.
C`nd ne-am apropiat bine unul de altul, iau =i m[ pro\[pesc
astfel ]n fa\a m[tu=ii, ]nc`t nu mai avea cum s[ scape de mine,
dec`t doar dac[ ar fi fost s-o ieie ]napoi.
— Bun[ ziua, m[tu=ic[! fac eu, plec`ndu-m[ =i c[ciulin-
du-m[ ca un artist ]n fa\a ei.
— Buna! ]mi r[spunde scurt femeia =i d[ s[ mearg[ mai
departe, iar eu de ici sar cu prima ]ntrebare:
PUNCTUL DE REPER %'
— Sunt un om str[in ]n sat la dumneavoastr[, nu mi-i spune
mata cum s[ ajung la c`rmuirea colhozului?
— La pravlenie adic[, face baba =i, ar[t`ndu-mi cu c`rja din
m`n[ ]ntr-o parte a satului, zice:
— Apoi ai s[ mergi pe drumul ista ]nainte =i, cum ai s[ ajungi
la bufet, ai s-o ei la dreapta.
B[tr`na pusese un fel de accent pe cuv`ntul „bufet“, de parc[
ar fi fost vorba de vreun monument oarecare sau cel pu\in de o
m[n[stire.
— Mul\umesc, zic eu, dar nu mi-i spune mata la Sovietul
s[tesc cum s[ ajung?
— La selsovet adic[. Apoi ai s[ mergi, cum \i-am spus, p`n[ la
bufet =i de acolo ai s-o c`rne=ti drept la st`nga.
— Da p`n[ la =coal[? nu-i dau eu drumul b[tr`nei s[-=i
urmeze calea.
— V[leu, c[ multe mai vrei mata s[ le =tii! La =coal[ ai s[
ajungi a=a: cum te pomene=ti ]n dreptul bufetului, o ei tot ]nainte,
pe urm[...
Dup[ cum ]mi d[dusem seama, ]n satul cela toate drumurile
duceau =i porneau la =i de la bufet. Acesta era un fel de punct
de reper. Stai, mi-am zis atunci, dar cum ajung la bufet?
— M[tu=ic[! strig la b[tr`na care era de acum la cotul
drumului. Da la bufet cum s[ nimeresc?
B[tr`na se ]ntoarce cu jum[tate de obraz spre mine =i-mi zice:
— Apoi dac[ nu =tii nici bufetul unde-i, ce s[ mai gr[im,
dragul m[tu=ii?
Pe urm[ ad[ug[ cu mai mult[ bl`nde\e:
— Uit[-te =i mata unde se duce mult[ lume, c[ acolo ]i
bufetul. Stai oleac[ locului, c[ amu= trebuie s[ apar[ vreunul de
i=ti cu nasul ro=u ca sfecla cea de bor=, ia-te dup[ d`nsul =i n-ai
s[ gre=e=ti; drept la bufet o s[ te duc[... +i dac[ ai dat de bufet,
]ncolo ai s[ le g[se=ti u=or =i pe toate celelalte.
& P E T R U C{R A R E

Vorba-lung[ la revelion
P`n[ la sosirea Anului Nou mai r[m`n dou[ ore. }n casa lui
Onofrei Bulbuc, =eful brig[zii de construc\ii din sovhoz, s-au
adunat toate cele cinci perechi de invita\i. Voia bun[ domne=te
]n cas[, z`mbetele dau ]n floare pe fe\ele celor de fa\[. C`nd s[
ridice primul pahar ]ntru pomenirea anului vechi, unul din
cumetri ]i =opte=te altuia: „Numai de nu s-ar porni b[di\a
Onofrei cu povestitul“. +i se vede c[ vorba a fost spus[ ]ntr-un
ceas r[u: st[p`nul casei, cu paharul ridicat sus-sus, d[ fr`u gurii:
„Iaca a=a, m[i oameni buni, \ineam paharul =i atunci, ]n anul
cela, tot ca acum, de Anul Nou, c`nd mi-a b[tut ]n u=[ paznicul
de la cantor[...“ „Gata, nu-l mai opre=ti“ face a pagub[ unul din
cumetri. „Eu pe atunci, dup[ cum =ti\i, eram membru ]n comisia
de revizie. D-apoi aceea era comisie, tovar[=i, nu =ag[...“
„Tr[nc[nil[ ce este el!“ scoate vorba printre din\i un cumetru
cu nasul ro=u, d[ de du=c[ paharul =i, scuz`ndu-se, iese afar[.
„+i, dup[ cum v[ spuneam, st[team cu paharul ]n m`n[, curat
ca acum. Numai c[ atunci paharele erau altele, ]nc[ de la nunt[,
iar aiestea pe care le \inem ]n m`ini le-am cump[rat anul trecut
de la Tighina...“ „Cic[litor mai este, doamne!“ =opte=te un
cumetru sl[bu\, trage paharul =i iese glonte pe u=[. „Acum, dac[-
mi spune paznicul c[ sunt a=teptat de director la c`rmuire, eu
n-am ]ncotro, trebuie s[ m[ duc...“ „Mare leorb[u!“ zice cel de
al treilea cumetru =i iese cu tot cu pahar ]n tind[, iar so\ia sa —
dup[ d`nsul. Cum minutele trec f[r[ oprire, Veselina, st[p`na
casei, nu mai poate: „Hai, m[i Onofrei, spune cum a\i ajuns la
f[\are =i l-a\i g`bjit pe ho\ =i termin[ odat[!“ „Tu s[ nu m[ m`i
din urm[! |ie \i-am povestit totul cu de-a am[nuntul“ „Un an
]ntreg mi-ai spus t[r[=enia. Nu vezi c[ a mai r[mas numai un
PUNCTUL DE REPER &
ceas p`n[ la Anul Nou?“ „Nu-mi lua vorba din gur[! +i, dup[
cum v[ spuneam, m[i cumetri, ]mbrac eu cojocul, nu aista pe
care-l vede\i, da altul...“ „D`rd`ial[ =i gata!“ face ]nciudat al
patrulea cumetru, ia paharul ]n din\i =i o tule=te afar[; so\ia
abia ]l ajunge din urm[. „+i ies eu, vras[zic[, afar[. Dar era un
ger atuncea! Aista de acum ]i floare la ureche...“ „O farfar[ =i
un cl[n\[u!“ ]l porecle=te ultimul cumetru, ]=i ia so\ia =i tiva pe
u=[, uit`ndu-=i paharul pe mas[. „Ai scos to\i cumetrii de la
mas[, m[i Onofrei, cu povestitul t[u!“ se fr[suie=te Veselina.
St[p`nul casei se uit[ la fereastr[: to\i invita\ii lui stau lipi\i de
fe\ele de geam, a=tept`nd c`nd =i-a termina Onofrei povestitul.
„M[ duc s[-i chem ]n cas[, c[ de abia am ]nceput a spune“, zice
st[p`nul =i iese afar[. V[z`nd r[ul, cumetrii dau busna ]n cas[.
Dar nu reu=esc s[ trag[ c`te un pahar, c[ st[p`nul se ]ntoarce =i
continu[ toloc[neala: „+i, dup[ cum v[ spuneam, gerul era iute
ca focul...“ „M[i b[rbate, fie-\i mil[ de oamenii i=tia! Uite c[ bat
de acum curan\ii. Las[ c[ ]i mai povesti =i la anul“. „La anul,
zici? se dumere=te Onofrei Bulbuc =i exclam[: Ei, atunci fie =i
la anul! La anul =i la mul\i ani...“

Amor ca la ora= sau „Ciao!“

pentruV`j`itaVeche
Mitrofan Cu=m[uns[ e om vestit ]n satul nostru, mai ales
prin aventurile sale amoroase din tinere\e, dar =i prin cele de
dup[ prima, a doua, a treia =i celelalte c[s[torii ale sale. Babele
de onoare ale diferitelor m[h[li din V`j`ita Veche, c`nd stau
adunate ]n sobor =i li se ]nt`mpl[ s[ le treac[ prin preajm[ eroul
nostru, ]l arat[ mai mult cu nasul dec`t cu degetul =i prind a se
=u=oti pe auzite: „Ptfiu, ucig[-l crucea! Iaca trece H[furtache!“
& P E T R U C{R A R E

— „V[leleu, ia uita\i-v[ la Pestelcu\[, cum merge =i nici nu

atinge p[m`ntul!“ — „Aracan de mine, iat[-l =i pe Aripa S[t[nii!“
— „Talpa-Iadului, doamne de m[ iart[!“ Cele mai tinere dintre
babe, care au apucat ceva carte =i dezghioac[ bine vorba de la
radio =i televizor, se exprim[ =i ]n termeni mai moderni: „Poftim
=i pe Hop-catrin\[!“, „Vine Fustangiul!“ sau „Aten\ie, ia vede\i-l =i
pe Sare-garduri!“
B[di\a Mitrofan trece prin ploaia de complimente, curat s[
zici ca leb[da prin valuri. Ce i-i lui? — floare la ureche! Parc[ po\i
s[ astupi gura lumii? +i la o adic[, parc[ tare de r[u ]l vorbesc
babele? S[ dea domnul at`ta critic[ asupra lui, cap de brigad[ ce
este. Altele sunt grijile lui: recolta, planul, perspectiva. Tineretul
din brigad[ ]l respect[ =i el =tie foarte bine c[ acest respect i se
poart[ nu numai pentru calit[\ile lui de conduc[tor, dar =i pentru
faima de om dat cu dragostea ca \iganul cu sc`nteia. „Amorul,
zice dumnealui c`nd se afl[ printre b[ie\ii nu demult ie=i\i de pe
b[ncile =colii, e poate cel mai vast c`mp de activitate al omului,
c`mp ]n care individiumul se afl[ ]n cea mai deplin[ libertate de
a-=i manifesta aptitudinile suflete=ti. Te-ai ]ndr[gostit — e=ti liber
s[-i comunici persoanei ]n cauz[ ce foc ]\i arde la inimioar[; \i
s-a terminat iubirea fa\[ de persoana adorat[, adio =i un praz
verde, dup[ cum zice lumea cult[ la Paris“.
+i totu=i, dac[ =tii cum s[-i intri ]n suflet, dac[ ]i cucere=ti
simpatia, b[di\a Mitrofan Cu=m[uns[, dup[ ce ]\i istorise=te cu
lux de am[nunte =i, inevitabile ]n asemenea cazuri, ]nflorituri
tot cu ]nt`mpl[ri de succese ale dumisale ]n dragoste, ]\i poate
]ncrede — rar de tot ]ns[ — =i povestiri mai triste, „cazuri de
rateu“, dup[ cum nu uit[ dumnealui s[ le boteze ]ntr-un stil
pretins c[rtur[resc. Iat[ ce mi-a povestit odat[, c`nd reu=isem
s[-l aduc ]n cei mai buni du=i ai s[i. Eram la coliba harbuz[riei
din brigada dumisale. A=teptam s[ ne vin[ o ma=in[ din sat.
PUNCTUL DE REPER &!
Focul din fa\a noastr[ ]mpro=ca sc`ntei ]n cosmos. Badea
Mitrofan Cu=m[uns[ tr`nti =apca ]n p[m`nt =i se l[s[ ]nduplecat:
„Bine, jup`n Dumitrache! Treac[ de la mine. Am s[-\i spun
=i una dintre cele cu haz ]mpotriva mea. Eram pe atunci ajutor
de brigadier. M[ trimisese kolhozul la o consf[tuire ]ntr-un ora=
mare, nu-\i mai spun care, c[ n-are nici o importan\[, pentru
noi, \[ranii, toate ora=ele sunt la fel. }nc[ nu eram c[s[torit, nici
pentru prima dat[. +i, dac[ umblam cu codi\a b`rligat[, cum
]mi scot babele vorbe ]n sat, hai =i eu s[ trag cu ochiul la
domni=oarele =i doamnele de ora=. Nici vorb[ c[ nu m[ socoteam
de nasul lor. Dar, zic, ia s[-mi ]ncerc norocul, ia s[ v[d c`t face
farmecul nostru ]n zi de t`rg. P[ream, se vede, caraghios pentru
peisajul urban: cu=m[ \urc[neasc[ dat[ de-a c[\eaua, palton cu
umeri p[tra\i =i poale p`n[ la p[m`nt, c[ era ]n toamn[, ciubote
c[z[ce=ti, m[nu=i de paznic de noapte, un fular ro=u ca la \igani,
peste care ]mi at`rnau muste\ile ca la Taras Bulba. M[ apropii
de o feti=can[ pirpiric[, ]i spun o cinghilitur[, iar ea m[
]mbr`nce=te cu vorba: „Uidi, deadea, ia luk ne potrebleaiu“,
care vas[zic[ ]nsemna c[ de la mine mirosea a ceap[. M[ duc =i-mi
mai dreg glasul cu ni=te „zveroboi“, mai astup izul cel de ceap[
=i ]n fa\a unui cinematograf prind a m[ lega de o domni=oar[
singuratic[. }ncerc, dar f[r[ rost. Cum m[ respinse =i asta, simt
c[ o privire m[ fixase =i nu-mi d[dea drumul din str`nsoare.
C`nd holbez ochii mai bine, o doamn[ tineric[ m[ luase demult
]n c[tare =i, dup[ cum se apropia de mine leg[n`ndu-se ca o
barc[ pe ap[, zic ]n mintea mea c[, bre, cum ]\i vine prada singur[
]n la\. Ea ]=i duse degetul ]nm[nu=at la buzele \uguiate
sem[n`nd cu dou[ c[p=une ]mpinse una ]n alta =i m[ mustreaz[
]n sens c[ nu-i bine s[ m[ ag[\ ]n felul acesta de fete tinerele. Ea
— o vorb[, iar eu — dou[, ea — dou[, eu — trei. +i tot a=a mai
departe. Eu m[ prezint Mitrofan Cu=m[uns[, ea ]mi ]ntinde
&" P E T R U C{R A R E

m`na dreapt[ =i, pironindu-=i privirea juc[u=[ ]n ochii mei de

\[r[na= hulpav, ]mi murmur[ mai mult dec`t ]mi spune cum o
cheam[: „Clo-til-da. Po\i s[-mi zici Cloti“. Eu ]i turuiesc ]ntruna,
turn`ndu-i vrute =i nevrute, iar ea m[ ]ncuviin\eaz[ cu fr`nturi
de miorl[it din paradis.
M[i, zic, succes! M[i, bravo \ie, Mitrofane! Ai cucerit, zic,
inimile codanelor din V`j`ita Veche, acum \i-ai l[rjit c`mpul de
activitate =i a venit momentul s[ dai gata =i primul ora= care \i-a
ie=it ]n cale. +i c`nd ]mi mai comunic[ sub\iratica de Clotild[ c[
nu e, =i nici n-a fost m[ritat[, ]ncep a-mi face planuri pentru un
c[s[torit cu o fat[ de la ora=. Pe atunci a=a ceva tr[gea greu la
c`ntar ]n ochii lumii noastre de la \ar[. Din una ]n alta, m[ trezesc
c[ ml[dioasa de Cloti m[ invit[, sfiindu-se, desigur, s[ mergem ]n
vizit[ la o prieten[ de a ei. Eu — mai ]ncape vorb[? — cad imediat
de acord. Dar, ca orice moldovean din V`j`ita Veche =i ca ajutor
de brigadier ce eram, cum s[ m[ duc ]n ospe\ie cu m`na goal[? S-
a mai v[zut una ca asta? Nu, desigur, c`t ]i lumea =i p[m`ntul. +i
hai s[ fac ]mpreun[ cu Clotilda fel de fel de cump[r[turi. Bani
aveam berechet =i nu m[ zg`rceam, iar simpatica mea cuno=tin\[
avea dou[ plase destul de ]nc[p[toare =i un gust formidabil. Era
destul s[-mi arate cu degetul o =ampanie, =i eu luam dou[, un
coniac — =i eu luam trei. +i tot a=a mai departe: d[-i cu b[utur[,
d[-i cu salamuri, bomboane, d[-i cu fructe =i conserve, d[-i cu
al[m`i =i portocale. Din ultimul magazin ie=isem ]nc[rca\i de
cump[r[turi ca ni=te albine de nectar. „Taxi!“ — strig eu =i ne
vine un taxi. „Vai, ce mai cavaler galant!“ — ]mi g`ngurea Clotilda
la ureche. Iar eu: „M`n[, birjar, =i du-m[ ]n noapte!“ — =i fata
spune taxistului unde s[ ne duc[.
Ne oprim ]ntr-un cartier proasp[t construit. }n jur — numai
case cu multe etaje. Intr[m ]ntr-un bloc. |up! =i vine ascensorul.
Ap[s[m pe clapa cu num[rul „10“. Dau s-o s[rut pe Clotilda, dar
PUNCTUL DE REPER &#
cump[r[turile nu-mi permit, c[ci eram acoperit de ele mai ceva
ca un Mo= Cr[ciun. Iar Clotilda numai chicote=te de r`s =i m[
]ntart[: „Vai, Mitrofane-puiule, e=ti chiar at`t de ner[bd[tor!? Fii
cuminte, n-a mai r[mas mult“. Ie=im din ascensor, ne oprim ]n
dreptul unei u=i. Adorata mea ]mi d[ un pup pe obraz, apas[
soneria, ]mi spune s[ a=tept aici ]n coridor p`n[ va face schimb
de vorbe cu prietena. Iat[ c[ u=a se deschide, Clotilda mea dispare
]n apartament, iar eu r[m`n s[ a=tept cu cump[r[turile ]n bra\e.
Nu trece mult =i ]n u=[ apare un b[rbat cu figur[ de atlet, ]mbr[cat
]n costum sportiv, ]mi d[ bun[ seara =i ]ncepe a m[ despov[ra de
cump[r[turi: =i de =ampanie, =i de coniacuri, =i de salamuri, fructe,
=i de tot. Gentil om! R[suflasem u=urat. „Cum v[ spune?“ — m[
]ntreab[. M[ prezint Mitrofan. El ]mi ]ntinde o m`n[ c`t o lopat[:
„Iar mie ]mi zice Jora“. +i, cum ]mi prinsese m`na ]n laba lui de
atlet, m[ r[suce=te cu spatele spre d`nsul =i, url`ndu-mi „S[ mai
vii =i m`ine, dac[ \i-a pl[cut“, mi-a tr`ntit un picior la partea
moale, de am zburat ]n cel[lalt cap[t al coridorului. Iar Clotilda,
ce s[-\i spun? }mi flutura cu m`na din spatele handral[ului ei =i
mi-a zis de vreo dou[ ori „Ciao!„ „Ciao“ zic =i eu, dumnezeii t[i
de Clotild[, c[ bine m-ai fraierit. Ba ]nc[ s-o vezi ce-a f[cut,
idioata, — =i-a dus palmele flutur`nde ]n v`rful capului mu-
jind: „Mu-u-u!“ de vreo trei ori. At`t am mai v[zut-o. M-a f[cut
c[-s bou. D-apoi cum altfel! Venisem de la coada vacii =i vroiam
s[ cuceresc domni=oarele din ora=. Cine s[-\i ierte una ca asta?
Bun[ palm[ pentru ]nfumurarea mea de om prost de la \ar[. Cui
puteam s[ m[ pl`ng? +i parc[ mi s-ar fi dat dreptate mie? M[ tem
c[ nu. Nu =tiu cum e acum, dar pe atunci satul era departe de
ora=. V[z`nd eu una ca asta, am hot[r`t s[ las ]n pace domni=oarele
din ora= =i m-am ]ntors la M[rioarele =i Panaghi\ele noastre. +i
c`nd mai aud =i azi numele Clotilda la televizor, la radio sau a=a
]n vorba oamenilor, n-am de zis dec`t „Ciao, paciaur[!“
&$ P E T R U C{R A R E

Execu\ie literar[
T`n[rul poet Eusebiu Cartofeanu, sfios ca o fat[ mare =i
ro=u ca bogaziul, fr[m`nt[ m[run\el ]n m`ini ]nvechita =apc[ =i
un caiet b[tut p`sl[ cu versuri. }nc[ o clipit[ =i ar putea s[ le
mototoleasc[ ]ntr-un ]ntreg pe am`ndou[. Consultantul literar,
un jude ]nc[run\it de ani =i teorii literare, ]l prive=te ca pe un
delicvent de drept comun, apoi i se face mil[ de t`n[ra jertf[ =i
]l ajut[ s[ ias[ din penibila ]ncurc[tur[:
— Ia arat[-ne ce ai adus.
— Ni=te poezioare colea...
— Mai pe scurt, ni=te versuri, carevas[zic[. A=a-i rom`nul,
cum a zis marele Alecsandri: are m`nc[rimea scrisului. }ncepe
cu versuri, apoi trece la proz[, mai apoi la piese de teatru =i, ]n
cele din urm[, le d[ toate pe una =i se apuc[ furios de critic[
literar[. Dac[ s-a pornit, nu-l mai poate st[vili nici o for\[ din
natur[. Ei, =i cum ]\i zice?
— Eusebiu.
— M[ intereseaz[ numele matale, dac[ m[ ]n\elegi...
— A, numele de familie? Sau poate porecla?
— Scurt: numele de familie, porecla =i pseudonimul ceva
mai t`rziu.
— Da-da, Cartofeanu mi-i numele de familie, din tat[-n fiu...
— Cartofeanu? Cum s-ar spune, \[ran din fundul c[ru\ii?
— Da, chiar c[ din fundul c[ru\ii.
— De, nu prea potrivit nume pentru un poet. Dar, ]n fine,
mai ]nt`i s[ vedem ce stof[ ai, poate c[ nici ni-i nevoie de
pseudonim sau porecl[, cum ]i zici matale. +i cine zici c[ te-a
trimis la noi, la Uniunea Scriitorilor?
— Acei de la redac\ie, adic[ de la mai multe redac\ii...
PUNCTUL DE REPER &%
— Le cunoa=tem noi bine stilul: ]n loc s[ se chinuie ei cu autorii...
Dar, Dumnezeu cu d`n=ii... +i unde ziceai c[-\i faci studiile?
— La avtodorojn`i!
— Cum s-ar spune mai pre limba noastr[, la tehnicumul de
drumuri auto...
— }h]!... Ixact de drept.
— Ci poe\i ai citit mata la anii pe care ]i ai?
— Eminescu, Creang[, Pu=kinescu...
— Da de Baudelaire ai auzit?
— De Bolduoglu?
— Bolduoglu e moldovean de-al nostru, get-beget. Eu te
]ntreb de clasicul francez Baudelaire.
— De Baudelaire n-am auzit ]nc[, de pe Bolduoglu l-am
v[zut chiar, a fost ]n cas[ la noi, mai era cu d`nsul unul, spunea
]ntruna p[t[r[nii, numai c[ i-am uitat numele, suna cam ninunat...
Spune, june Eusebiu Cartofeanu: ce te face ca s[ scrii?
— Cum ce m[ face? Cum pun m`na pe creion, cum ]mi vin ]n
minte feluri de cuvinte, mi se face dor de casa p[rinteasc[ din satul
nostru Zdupacii Noi, unde am =i o fat[ pe care nu-mi r[m[sese
mult =i era s[-i pecetluiesc un pupoi din cele \[r[ne=ti din talp[.
— Cu talpa s[ mai z[bovim pu\in. Ia mai bine spune, drag[
june Cartofeanu, mai ]nt`i ]\i vin g`ndurile =i pe urm[ te apuci
de condei sau cum procedezi mata?
— Dac[ la mine, domnule consultant, lucrurile se ]nt`mpl[
tocmai invers.
— Drag[ Eusebiu, dac[ po\i fi sincer, spune: ai putea
dumneata s[ nu scrii deloc?
— Deloc? Nu =tiu, ]nc[ n-am ]ncercat.
— Marele Lev Tolstoi afirma c[ orice scriitor trebuie mai
]nt`i s[ fie gravid de o oper[ =i abia pe urm[ s[ o nasc[. Ai putea
s[ afirmi dumneata c[ te sim\i ]ntr-o asemenea stare?
&& P E T R U C{R A R E

— Gravid? Adic[ bor\os? M-am uitat =i parc[ a= zice c[ nu

prea am p`ntece.
— Lucrurile se iau la figurat.
— Dac[ nici la figurat, eu a= zice c[ nu...
— Ne-am l[murit =i aici. Ia mai bine s[ lectur[m vreun vers-
dou[ din a=a-zisa oper[ a matale. (Cite=te): „S[lciile stau
]ng`ndurate peste r`u...“ (Se uit[ cu ochi de procuror la t`n[rul
condeier.) S[ =tii c[ nu-i r[u. Singur le-ai scris sau...
— Pe crucea mea c[ singur, d-apoi cum altfel, c[ la noi ]n
tehnicum mai mult dec`t mine al\ii nu se ocup[ cu scrisul de poezii.
— Nu m-ai ]n\eles just. Vreau s[ te ]ntreb, nu te-a influen\at
vreun poet pe care, ]nt`mpl[tor, l-ai citit? Versul acesta,
bun[oar[, seam[n[, s[ zicem, cel pu\in a Rilke.
— R`lk[? Dac[ eu pe aista tocmai c[ nu l-am citit.
Consultantul literar se uit[ la ceas =i ]ncheie execu\ia literar[:
— Scrie, tinere Cartofeanu, dac[ zici c[ n-ai puteri s[ nu
scrii. Dar nu te prea sili, scrie c`t mai pu\in, cel mult c`te un
r`nd pe zi, nu c`te zece pe minut, cum fac unii, iar cel mai bine
ar fi s[ nu scrii defel... }n fine, ziua de munc[ s-a terminat. Dac[
\i-a mai r[mas curaj, po\i s[ mai treci pe la noi =i ]nc[, dac[ se
poate, c`t mai rar sau las[-te b[tut.
T`n[rul poet ]=i ia =apca =i caietul, mul\ume=te pentru sfaturi
=i se opre=te la aluzia din ultima vorb[: mai mult nu-=i mai trage
piciorul nici pe la redac\ii, nici pe la consultan\i. Nici cu versuri,
nici f[r[ versuri.

Du=manii mamei =i du=manii mei

Cine nu se bucur[ c`nd ]i vine mama pe ospe\e? +i ]nc[ de
unde!? De la \ar[, de la Zorine=ti. De la \ar[, direct ]n capitala
republicii. Cu trenul. Interurban. „Basarabeasca-Chi=in[u“.
PUNCTUL DE REPER &'
— Mam[!
— Aurel!
— Bun[ ziua!
— Bun[! Vino s[ te pup.
— Hai, c[ nu mai sunt un copil. Am =i eu copilul meu.
— +i unde mi-i Spiru=, nepo\elul?
— La gr[dini\[, unde s[ fie?
— }l chinui\i ]n herghelia ceea de copii.
— {sta-i serviciul lui.
— Da nora unde mi-i?
— Aluni\a-i la =coal[, la lec\ii.
— +i tu ce faci singurel?
— Ce fac? Lucrez.
— Adic[, scrii? Apoi da, dac[ e=ti jornalist. Nu zic, bun[
meserie \i-ai ales. Amu= am s[-\i spun cum meseria asta a ta
m-a sc[pat de la grea sump[n[. Dar, mai ]nt`i, ia pune vinul ista
la rece.
— Ce \i-a trebuit s[ cari at`ta?
— Nici un fel de sup[rare. Amu, iaca, oleac[ de br`nz[ de
oaie, c[ mai \in vreo trei cornute; ni=te ou[ de la mo\atele mele.
+i, ca la urm[, ia =i cuco=ul ista, c[ voi ]n Chi=in[ul vostru carne
vie nu vede\i.
— De ce ]\i pr[zi gospod[ria?
— C`nd iau cu m`na mea, nu-i pr[dat, c`nd ]\i ia statul,
atunci ]i alt[ vorb[. +i, s[ vezi ce am p[\it ]n tren. La noi, la
Zorine=ti, dac[ te sui la halt[, bilet n-ai de unde cump[ra.
M[ sui eu cu g`nd c[ mi-a vinde el controlor ul. Dar
controlorul ia-l de unde nu-i. Vroiam s[ m[ dau jos la Tighina
s[-mi scot bilet, dar ]mi spune o nevast[ c[ trenul st[ numai
cinci minute =i n-am s[ dovedesc. Stau dar pe loc =i a=tept
controlul. +i iat[-l, hop! c[ vine. To\i cu bilete, numai eu —
' P E T R U C{R A R E

ioc. M[ sucesc ei, controlorii, =i pe o parte =i pe alta, c[ de

ce merg pe gratis. Eu le l[muresc c[ n-am avut de unde acoate
bilet =i le dau ]n obraz c[ cei de la calea ferat[, cum se afl[ a
fi gospodari de papur[, nu organizeaz[ normal v`nzarea
biletelor. Mai pe scurt, tot eu r[m`n vinovat[ =i hai s[-mi
fac[ document s[ pl[tesc amend[. Fie =i a=a, zic, eu cu statul
nu m[ pun ]n poar[. Ei, vas[zic[, la mine: cum te cheam[?
Zic, +tef[ni\a lui Arghir. Da numele de familie? Apoi Mirodan,
zic. „Cum ai spus mata? Mirodan?“ m[ apuc[ de m`nec[
controlorul cel mai tinerel. „Da, Mirodan“, ]i repet eu. Iar el
unde ]ncepe a \op[i ]n jurul meu =i ]mi v`r[ ]n fa\[ mutra lui
z`mb[rea\[: „Da Aurel Mirodan nu-i feciorul dumitale?“ „Al
meu, zic, c[ tocmai la el m[ duc“. „Dumnealui, face el, este
un jornalist tare de=tept“. „Da, bun jornalist, intr[ pe fir =i
controlorul mai ]n v`rst[, numai c[, de=i mata e=ti mama
domnealui, tovar[=[ Stef[ni\[, amend[ tot o s[-\i punem, ba
]nc[ o s[ te =i fotografiem cu cuco=ul ista ]n m`n[ =i o s[
expunem fotografia ]n gazeta noastr[ de perete =i ]nc[ o s[ i-
o trimitem =i feciorului dumneavoastr[. +i a=a, vas[zic[, f[r[
bilet, ]n schimb, cu cuco=“. +i o dat[ face \ac! =i m[ scoate ]n
partret cu tot cu cuco=. A=a c[ pintenatul nostru a ajuns
vestit ]n lume. Dar, a=a, ]ntr-un cuv`nt, am sc[pat u=or. Cu
numele nostru de Mirodan. Mai pe drept, cu fala ta, Aurel.
— Ei, mare fal[, mam[. A=a-\i pare.
— S[ nu zici nu. }i bine at`ta c`t fala ]i bun[, m[i Aurel.
+i-i cu totul alt[ g`sc[-n ceea traist[ c`nd fala-i proast[...
Cum a rostit m[mic[-mea vorbuli\a asta, pe loc mi-am dat
seama c[ povestea cu cuco=ul nu e dec`t un mic prolog la
ceea ce urma s[-mi comunece d`nsa, c[ doar nu ]n zadar a
f[cut ea drumul de la Zorine=ti p`n[ la Chi=in[u tocmai pe o
vreme mohor`t[ de ]nceput de iarn[. +i, dup[ ce ne-am
PUNCTUL DE REPER '
]nfruptat din burluie=ul vechi =i cunoscut =i din cele ce am
reu=it eu s[ ]n=ir pe mas[, mama mi se uit[ ]n ochi =i m[ ia pe
departe:
— M[i Aurel, m[i!
— Ce este, mam[?
— M[i, z[u c[ a= zice c[ parc[ nu e=ti mai prost dec`t ceilal\i
fra\i ai t[i...
— +tiu eu...
— N[ c[ nu e=ti mai prost, ba chiar e=ti cu mult mai de=tept,
nu degeaba ai ajuns jornalist, iar ei nu-s dec`t agronomi =i
bridarieri...
— Nu ]n\eleg unde vrei s[ ajungi cu vorba, mam[.
— Acu=i ai s[ ]n\elegi. Iaca, fra\ii t[i, c[ nu le-a dat Dumnezeu
mai mult[ minte dec`t \ie, de ce ei pot tr[i bine cu nacialnicii, iar
tu, c[ e=ti mai ]nv[\at =i cu glagolie la cap, nu po\i s[ le intri ]n
voie?
— Ce ai mata ]n vedere?
— Las[ c[ =tie mam[-ta ce =tie. Ce, crezi c[-i proast[ Stef[ni\a
lui Arghir? Las[ c[ am aflat eu totului tot.
— Ce ai aflat?
— Tot ce trebuie.
— +i de unde?
— Din gazeturi.
— Mata cite=ti gazete?
— Ei, s[ nu le v[d ]n ochi! Iart[-m[, =tiu c[ asta ]i p`inea ta,
numai c[ eu ]s cu vederile cam slabe la anii mei =i ochelari nu
vreau s[ port, s[ nu mi le strice =i mai tare. Ei, dac[ nu citesc
eu, citesc al\i oameni, c[ nu-i cas[ f[r[ gazeturi, pentru c[ abo-
narea la noi ]i mai mult cu de-a sila. +i, s[ nu-mi uit vorba. Iat[
ce ]mi spun cei care ]=i pierd vremea cu cititul.
— Ce-\i spun, mam[?
' P E T R U C{R A R E

— Lucruri destul de grele pentru o inim[ de mam[. Cic[, ]mi

spunea lumea care cite=te, tu iar te ]ncontrezi cu cei de mai sus.
— Cum adic[, m[ ]ncontrez?
— Ce, nu =tii vorba veche: domnul da, iar H`ncu ba? Ei zic
una, iar pe tine te ajunge capul s[ le spui alta. Adic[ \i-i at`t de
greu s[ te dai la brazd[ =i s[ zici =i tu ceea ce zic nacialnicii? Vrei
s[-\i scoat[ vorb[ c[ e=ti „vrag n[roda“ =i s[ ]nfunde cu tine Sibe-
ria? Ai uitat ce au p[\it ]nv[\[torii din Zorine=ti care luptau,
cum se exprimau ei, pentru limba noastr[ curat[? I-au f[cut
rom`ni pe to\i =i i-au umflat pe sus cu ma=ina ceea neagr[... La
a=a ceva vrei s[ ajungi =i tu?
— Dac[ eu nu sunt contra nim[nui, at`t doar c[ ]mi spun
p[rerea...
— |i-o spui =i ea nu se potrive=te cu a lor. Ascult[-m[ pe
mine: d[-te dup[ cei de sus, altfel are s[ fie r[u de tine. }\i
=tiu eu haracterul, e=ti deschis la suflet =i \i-i greu s[-\i calci
pe inim[. Dar tu f[-l pe dracu-n patru =i d[-te dup[ d`n=ii.
D[-te a=a, cum m[ d[deam =i eu dup[ tat-o, Dumnezeu s[-l
ierte, c[ iaca de amu ]s cinci ani de c`nd l-a str`ns Cel de
Sus. Crezi c[ mie ]mi venea u=or cu d`nsul, cu Profir? El
avea g`ndul lui, zaconul lui. Le aveam =i eu pe ale mele, dar
m[ l[sam supus[, ca femeie ce sunt, pentru c[ se socoate c[
b[rbatul e mai mare, el ]i nacialnicul femeii. Cum ]ncercam
s[-i ies din ascultare, el pe loc m[ buchisa. De fapt, amu s-a
dovedit c[ aista e un fel de masaj =i-i de folos pentru s[n[tate,
c[, iaca, el s-a sf`r=it, iar eu mai suflu ]nc[. Dac[ vedeam eu
c[ n-am ]ncotro dec`t s[-l ascult pe d`nsul, atunci ce f[ceam?
Nu m[ mai puneam ]n poar[: cum zicea el de diminea\[, a=a
repetam =i eu toat[ ziua, ca s[ nu se socoat[ c[-i ies din
cuv`nt. Aveam ciud[ pe el ca pe un du=man, dar ce puteam
s[ fac? M[ d[deam la brazd[ dup[ cum zicea el =i aveam
PUNCTUL DE REPER '!
pace bun[ ]n cas[. Acela=i lucru te sf[tui s[ faci =i tu cu cei de
sus de la serviciul t[u: ce zic ei, zi =i tu. Ascult[ diminea\a
ce se vorbe=te la radio, uit[-te ]n gazeturi, prinde firul politicii
=i zi =i tu cum zic ei.
— Mam[, dac[ =efii nu spun nimic.
— Nu ]n\eleg: cum, adic[, nu spun nimic?
— Ei te ]ntreab[ deodat[: ia spune ce g`nde=ti.
— Cum, ei nu-\i spun ce trebuie s[ g`nde=ti?
— Aici ]i toat[ buba. Ei nu-mi =optesc ce trebuie s[ g`ndesc,
ci m[ ]ntreab[ direct: ia s[ te vedem ce g`nde=ti.
— +i tu ce faci?
— Ce s[ fac? +efii mei care, de altfel, sunt de o seam[ cu mine,
numai c[ se cheam[ c[-s =efi, iau loc ]n prezidiu =i ]mi fac semn cu
degetul: ia spune, tovat[=e Mirodane, care-i p[rerea dumitale?
— +i tu?
— +i eu le spun p[rerea mea. +i p[rerea mea de multe ori nu
se potrive=te cu a lor.
— D-apoi cum s[ se potriveasc[, dac[ ei nu \i-o spun mai
]nt`i pe a lor? Iaca, tat-to mi-o spunea mai ]nt`i pe a lui =i pe
urm[ m[ ispitea s[ vad[ dac[ n-o iau ]n alt[ direc\ie. Apoi
nacialnicii i=tia ai t[i, m[i Aurel, =tii ce \i-oi spune eu?..
Mama s-a uitat lung la ceasul din perete, s-a sculat, =i-a f[cut
semnul crucii spre portretul lui Marx =i a ]ncheiat-o cu mult[
]n\elepciune:
— Tat-to mi-a fost du=man, nu zic, dar el ]mi spunea ]ncotro
s-o apuc cu g`ndul. Pe c`nd, dup[ cum v[d, nacialnicii t[i ]s mai
mari faraoni dec`t tat-to. Ia las[ tu Chi=in[ul ista ]n plata
Domnului =i ]ntoarce-te la Zorine=ti. Acolo po\i s[ vorbe=ti
ce-i vrea, c[, de acum dac[ Dumnezeu l-a luat pe Profiric[, nu
mai are cine ne sta ]mpotriv[. Hai ]napoi acas[, c[ altfel nu mai
scapi tu de du=manii t[i...
'" P E T R U C{R A R E

+ansa ratat[
— Nu uita, b[ie\ele, c[ noi de\inem ]nforma\ii privind cele
mai mici am[nunte ]n aceast[ delicat[ direc\ie. Crezi c[ n-am
cuno=tin\[ de chestiunile amoroase ale celorlal\i colegi de-ai
t[i? Poftim, =tiu c[ Aurel Voinescu ]i c`nt[ seara la acordeon
sub geam Claudiei Br`ncoveanu, p`n[ mama acesteia ]l alung[
cu tot cu acordeon. Ce-i cu Voinescu? Se crede cavaler din evul
mediu, de a ]ndesit-o cu serenadele? Despre Dun[reanu, la fel,
avem dovezi c[ i se scurg ochii dup[ o fat[ din =coala rus[. Iar
Mioara Brezanu? Cuminte domni=oar[ =i dumneaei, nimic de
zis! danseaz[ seara la Casa raional[ de cultur[ =i o conduc la
c[min fl[c[i localnici, lu`nd-o la bra\et[. Dar poate crezi c[ nu
suntem informa\i ]n privin\a n[zdr[v[niilor de dragoste ale lui
Alexei Bulbuc? V[ am, b[ie\ele, pe to\i lua\i aici la caranda=!
}ns[ nu v-a r[mas mult =i o s[ termina\i =coala. Ave\i =i voi
pu\intic[ r[bdare: fi\i buni p`n[ atunci =i nu v[ uita\i la fete. +i
nici fetele la voi! Dup[ absolvire, poftim, face\i ce vre\i, c[ =coala
o s[-=i ia grija de voi.
— Bine, Mihail Ivanovici! Mai mult nu m[ uit la fete.
— Stii ce, Sp[tarule? Tu s[ nu m[ iei peste picior, c[ =i eu a=
putea s[ recurg la alte metode!... De fapt, acum te-am chemat
cu totul pentru altceva. E=ti informat, desigur, c[ poim`ine avem
competi\ie sportiv[ cu =coala rus[, ]ntreceri la alergat pe distan\[
de cinci kilometri? Ac\iunea ]n cauz[ va avea loc sub deviza
]naltei prietenii dintre =colile rus[ =i moldoveneasc[. }ntr-un
cuv`nt, sub deviza prieteniei popoarelor noastre sovietice.
— Prietenie ]ntre popoare? Ce mai fel de prietenie s[ existe
=i la competi\iile sportive?
— Nu m[ ]ntrerupe! Stai =i ai s[ vezi c[ =i aici se poate mani-
festa un fel de prietenie, =i ]nc[ una mare de tot. Precum =tim,
PUNCTUL DE REPER '#
]n centrul nostru raional, afar[ de moldoveni =i ru=i, mai tr[iesc
=i reprezentan\i ai multor alte popoare. Deci, ascult[ atent care-i
misiunea ce-\i revine \ie. Dup[ cum suntem cronometra\i de
c[tre instructorii no=tri sportivi din am`ndou[ =colile, =i moldo-
veneasc[ =i rus[, primii la aceast[ distan\[ sunte\i doi: din =coala
noastr[ moldoveneasc[ — tu, iar din =coala rus[ — Ivanov. }l
cuno=ti pe Ivanov?
— }nc[ de la ]ntrecerile de la Tighina.
— Din partea noastr[ tu fugi cel mai bine, din partea lor —
dumnealui. Adic[, vorbind la drept, Ivanov fuge cu vreo c`teva
secunde mai prost ca tine.
— Am s[-l ]ntrec.
— Tocmai aici vroiam s[ te aduc: nu trebuie ]n nici un caz
s[-l ]ntreci! Nu uita c[ tat[l lui activeaz[ ]n cadrul conducerii
raionale de partid, pe c`nd tat[l t[u nu-i dec`t un \[ran din fundul
c[ru\ei. Prin urmare, avem de a face cu o ]ntrecere ]ntre
reprezentan\i ai p[turii de conducere =i ai clasei \[r[ne=ti.
— Iar eu vreau s[-l ]ntrec pe Ivanov! De ce atunci le-am
mai zice acestor manifest[ri ]ntreceri sportive?
— Aceast[ ]ntrecere sportiv[ se dedic[ prieteniei dintre =colile
noastre, rus[ =i moldoveneasc[. Prieteniei popoarelor sovietice,
dac[ vrei mai pe larg. M[car at`ta lucru, m[i b[ie\ele, tu po\i s[
]n\elegi cu t[rt[cica ta cea mic[?
— Am s[ ]n\eleg, dac[ mi-\i explica mai pe ]ndelete.
— Atunci ascult[ mai departe. Chiar dac[ nu te-a r[bda
sufletul =i ai s[ ie=i pe vreo clip[ ]naintea lui Ivanov, nu uita c[
aproape de linia de sosire e=ti dator s-o la=i ceva mai moale...
— S-o iau ]napoi?
— Nu m[ ]ntrerupe! |i-am spus s-o la=i mai moale! S[ ba\i
pasul ]ntr-un fel cumva pe loc, ca s[ te poat[ ajunge Ivanov =i
s[ rupe\i panglicile de la fini= ]mpreun[, m[ ]n\elegi? Impreun[!
'$ P E T R U C{R A R E

Numai ]mpreun[! Cu un singur piept comun! Adic[, un piept

colectiv. Un piept format din dou[ piepturi! Aici ]i politica. Asta-i
deviza noastr[ de interna\ionali=ti!
— Dar dac[ Ivanov are s[ m[ ]ntreac[ =i eu n-am s[-l pot
ajunge? Dac[ el o s[ rup[ panglica ]naintea mea, ce se alege
atunci din politica =i deviza voastr[, scuza\i — noastr[, de
interna\ionali=ti?
— M[i Sp[tarule, m[i! C[, z[u, naiv mai e=ti! ]l lu[ m`ng`ios
de umeri Mihail Ivanovici. Dac[-i pe a=a, fie, am s[-\i dezv[lui,
]n mare tain[, un mare secret: am vorbit de acum =i cu d`nsul,
cu Ivanov. Plus la asta, tocmai ]n momentul de fa\[ ]l mai
instructeaz[ =i rusnacii... pardon, dasc[lii de la =coala rus[.
Acum ai prins firul?
— De prins l-am prins, dar, nu =tiu cum s[ zic, parc[ ]mi
pare c[...
— Nici un fel de p[rere!.. Stai pu\in c[ ]nc[ n-am ajuns la
cap[t...
— Trebuie s[ mai punem la cale =i o alt[ comédie?
— Nu o comédie, ci o stratagem[! +i ]nc[ una de cea mai
mare importan\[. Fii atent la ce-\i vorbesc. Conform calculelor
f[cute de instructorii no=tri sportivi, dup[ primul kilometru,
asta e tocmai distan\a de un ]nconjur al stadionului raional, ]n
fruntea sportivilor va fi Ivanov, fiu de conduc[tor de partid,
rus de na\ionalitate, al doilea dup[ d`nsul Vdovicenko, fiu de
muncitor, unrainean, al treilea Beridze, gruzin (tat[l lui, =tii,
lucreaz[ la enchevedeu); al patrulea V`lkanov, bulgar, fiu de
]nv[\[tor; al cincilea |ukerman, evreu, fiu de v`nz[tor, =i al
=aselea Cern[u\eanu, cons[teanul dumitale, fecior de kolhoznici
=i el, la fel ca =i dumneata.
— +i eu, Mihail Ivanovici, nu mi-a\i putea spune, unde ar
trebui s[ m[ aflu atunci c`nd se vor ]n=ira b[ie\ii pe stadion ]n
PUNCTUL DE REPER '%
ordinea ]n care mi-a\i descris-o? }n fruntea tuturor, dup[ Ivanov
sau la mijloc? Sau, =i mai bine, poate c[ nic[ieri?
— Unde \i-a dori inima, numai nu ]n frunte!
— }n tot cazul, cred c[ nu la coad[?...
— Tocmai c[ la coad[!
— Chiar la coad[? Adic[ s[ nu fug, ci c[ sar ]n sus, s[ joc
tananica pe loc?
— Nu pe loc, ci s[ alergi mai ]ncet.
— +i de ce, adic[, mai ]ncet?
— Just[ ]ntrebare. Acest sacrificiu al s[-l faci de dragul
triumfului prieteniei reprezentan\ilor diferitelor popoare =i p[turi
sociale sovietice din centrul nostru raional. Deci, dup[ cum ]\i
spuneam, suntem abia la primul kilometru parcurs. Tribunele
aplaud[ frenetic!
— Pe cine aplaud[? Pe lideri: de la Ivanov p`n[ la Cern[-
u\eanu?
— Asta numai la ]nceput. Ivanov, rusnac, fiu, cum se spune,
al fratelui mai mare (te pui cu Rusia?), e =i normal s[ fie ]n frunte.
Acum uite ce faci tu pentru a spori tensiunea spectacolului
sportiv. Cum ]naintea ta vor fi tocmai ace=ti cinci in=i....
— Dar dac[ unul o ia ]nainte sau r[m`ne ]n urm[?
— M[i Sp[tarule, te credeam mai de=tept! Ce-\i faci griji?
Crezi c[ n-am convenit =i cu d`n=ii?... Numai, vezi, chestiunea
asta s[ r[m`n[ ]ntre noi... To\i in=ii pomeni\i, to\i ]n afar[ de
Ivanov, nici n-au de ce se pl`nge, pentru c[ nici n-au puteri s[
fug[ mai tare. +i acum ascult[ care-i misiunea ce-\i revine mai
departe. Deci, dup[ cum \i-am mai explicat, c`nd tribunele vor
aplauda la modul cel mai furtunos, ia seama c[ ]n tribune se va
afla ]ntreaga conducere raional[, de la partid p`n[ la enchevedeu
=i... agen\i secre\i, tu iei =i ]l ]ntreci pe Ionel Cern[u\eanu, care
tocmai o s[ fie primul alerg[tor ajuns de tine din urm[. |i-i
'& P E T R U C{R A R E

cons[tean, moldovean de na\ionalitate, fecior de \[ran =i el ca

=i tine, a=a c[ ]l ]ntreci lini=tit =i frumu=el, nu-i dai nici o aten\ie.
Dar numai nu care cumva s[ te dai pe aproape de d`nsul, pentru
c[ ar putea s[-\i pun[ vreo piedic[, s[ te mai caliceasc[ =i ]n
felul ista s[ ne strica\i toat[ afacerea...
— A=a, Mihail Ivanovici! Foarte bine! Pe unul de acum mi-
a\i dat voie s[-l ]ntrec. Ce urmeaz[ ]n continuare?
— }n fa\[ ]l ai deja pe |ukerman, evreu de na\ionalitate,
fecior de v`nz[tor. Evreii, putem spune, nici n-au republic[. I-a
petrecut tovar[=ul Stalin la Birobidjan, numai c[ ei s-au ]mpr[=tiat
prin \ar[ ca pot`rnichile. +i iar, comer\ul ]i lucru bun, dar nu-i
de mare importan\[ ]n societatea noastr[, a socialismului tri-
umf[tor, a=a c[ po\i s[-l ]ntreci =i pe |ukerman f[r[ ca nici m[car
s[-\i pese de el. Dup[ |ukerman ]n fa\[ ]\i apare spinarea lui
V`lkanov, bulgar de na\ionalitate. +tii cum ]i vorba c`ntecului:
„Horo=a strana Bolgaria, no Rossia luci=e vseh“. Ai prins firul?
}i bun[ \ar[ Bulgaria, dar deocamdat[ nu-i ]n \ara noastr[... A=a
c[... }ns[, vezi, s[ nu uit[m c[ V`lkanov ]i fecior de ]nv[\[tor.
Intelectualitatea e o p[tur[ social[ serioas[, aici, deci, situa\ia
se schimb[.
— }n ce fel se schimb[?
— Trebuie s[ demonstrezi mai mult respect fa\[ de V`lkanov.
— +i cum s-o fac?
— S[-l ]ntreci o dat[ =i pe urm[ s[-l la=i s[ te ]ntreac[ =i el pe tine.
— Mihail Ivanovici! Cum vine chestiunea asta, eu mai ]nt`i
trebuie s[ fug ]nainte, iar mai pe urm[ s-o tulesc ]napoi?
— Nu! }napoi, nu! Nu =tii deviza noastr[: ]napoi —
niciodat[?! Ar fi ceva apolitic. Pur =i simplu, ai s[ te faci c[ ai
obosit =i ai s[ alergi un picule\ mai ]nceti=or. Dar =i asta numai
p`n[ ce V`lkanov te-a ]ntrece c`t de c`t.
— +i dac[ n-are s[ m[ ]ntreac[?
PUNCTUL DE REPER ''
— E obligat s[ te ]ntreac[! Noi... parc[ de ce punem cu tine
aici \ara la cale?... Dup[ ce V`lkanov te-a ]ntrecut o dat[, tu ]l
]ntreci definitiv =i te apropii treptat de Beridze. Beridze e gruzin
de na\ionalitate. +i apoi =tii unde lucreaz[ tat[l lui Beridze? La
en-che-ve-deu... Miroase a Sibir, ]\i dai seama?... Fii atent! Pe
tovar[=ul Beridze ]l ]ntreci o dat[, ]l la=i s[ te ]ntreac[ =i el pe
tine, iar pe urm[, vorba lor: „Ghena\vali!“, ]l dep[=e=ti ]n modul
cel mai hot[r`t. +i o faci c`t se poate de repede, pentru c[ e=ti
dator s[-\i mai r[m`n[ puteri =i pentru urm[toarele manevre,
tocmai cele mai importaante!
— }nc[ nu s-au terminat manevrele?
— Stai, unde te gr[be=ti?..
— +i dac[ n-au s[-mi ajung[ puteri?
— Trebuie s[-\i ajung[! Noi am calculat, am pl[nuit, am
hot[r`t, la urna urmei, n-are cum s[ nu-\i ajung[! Da, am vorbit
=i cu cantina, s[ ceri de ast[zi dou[ zile la r`nd c`te dou[ por\ii
din ce v[ dau ei acolo.
— De h[leal[ mul\umesc. Dup[ cum s-ar spune, ]ngr[=[m
porcul ]n ajun, ai? Bine, Mihail Ivanovici, foarte bine! Hai, da\i-i
mai departe! Ce-mi mai r[m`ne de f[cut ]n continuare pe stadion?
— Dup[ ce-l ]ntreci definitiv pe Beridze, ai s[-l ai ]n fa\[ pe
ucraineanul Vdovicenko. Nici cu Ucraina nu-i de jucat! A doua
dup[ Rusia ca teritoriu... }ncap ]ntr-]nsa dou[zeci de Moldove
de-ale noastre...
— D-apoi c[ dou[ buc[\ele au =i „]nc[put“, Sudul =i Nordul
Basarabiei...
— Sp[tarule! Nu te v`r] ]n politic[! +tii vorba ceea: popa
taie limba?... S[ taci a=a, cum tac eu... Deci, ucraineanul
Vdovicenko. Pe l`ng[ toate celea, neam din neamul lor au fost
muncitori. Cu clasa muncitoare nu te pui. Aici din partea ta se
cere un efort =i mai considerabil, =i mai responsabil.
 P E T R U C{R A R E

— Ucraineanul Vdovicenco — zice\i, clasa muncitoare?

Minunat! Atunci de ce n-ar fi tot el =i cu efortul?
— Ba va depune =i el efort, s[ n-ai nici o grij[. Ce-i a lui ]i
pus de-o parte. }\i ]nchipui: toate tribunele vor fi ]n clocot de
aplauze! Deci, ]n fruntea tuturor alerg[torilor e Ivanov, al doilea-i
Vdovicenko =i al treilea — tu, Sp[tarule! „Cine pe cine?“ — se
fr[m`nt[ publicul. Trei sportivi, reprezentan\i ai trei popoare =i
p[turi sociale sovietice, se apropie de linia de sosire. Pe Vdo-
vicenko ai s[-l la=i s[ te ]ntreac[ cel pu\in de dou[ ori =i apoi =l
la=i ]n urm[ =i te apropii de Ivanov. Lucrul acesta se va ]nt`mpla
la numai un kilometru ]nainte de fini=.
— +i dac[ n-o s[ am puteri pentru executarea tuturor acestor
n[zdr[v[nii sportive?
— Ba vei avea, Sp[tarule! Fii pe pace. Noi am planificat
competi\ia ]n a=a fel, ]nc`t toate au s[ mearg[ ca pe roate. +i pe
urm[, cum tu e=ti cel mai de for\[ alerg[tor din tot raionul, te
oblig[m s[ fii la nivelul pretins de conducerea =colii. E=ti
komsomolist, ce naiba!
— Dar de ce n-ar efectua toate manevrele astea Ivanov, =i
nu eu? Mai ales c[ el reprezint[ poporul rus =i p[tura de
conducere a raionului.
— S[ nu vorbim aiurea. Chestiunea e deja hot[r`t[ =i aprobat[
de c[tre toate instan\ele locale; cred c[-i informat =i Chi=in[ul,
dac[ nu chiar =i Moscova. +i apoi, la drept vorbind, =tii unde-i
buba? Ivanov este mai slab ca tine, pur =i simplu nu-l ajunge
cureaua s[ reziste la executarea acestor importante manevre.
— Dar cu Ivanov cum s[ procedez? S[-l ]ntrec sau s[ m[ \in
din urma lui?
— Po\i s[-l =i ]ntreci. Dar numai =i numai o singur[ dat[. Ei,
hai, treac[ de la mine: fie chiar =i de dou[ ori. Dar =i atunci nu
cu mult — numai cu vreo doi pa=i. Iar cel mai bine ar fi s[
PUNCTUL DE REPER 
mergi ]ntr-un pas cu el =i s-o \ii a=a p`n[ la fini=. Dac[-i fr[\ie
]ntre popoare, apoi fr[\ie s[ fie. Panglica o ve\i rupe am`ndoi,
]mpreun[, alerg`nd um[r la um[r. S[ nu care cumva s[-\i sar[
\and[ra =i s[ te repezi cu vreun centimetru mai ]nainte. Cei doi
reprezentan\i ai celor dou[ =coli medii din centrul raional, rus[
=i moldoveneasc[, trebuie s[ ias[ egali. Deci, sus sportul! Sus
prietenia dintre popoarele sovietice! Ai ]n\eles, Sp[tarule, ce ai
de f[cut peste dou[ zile? Vrei s[ obiectezi ceva?
— Mihail Ivanovici, m-a\i dat gata cu acest proiect =i nu
mai am nimic de spus. De acum chiar c[ nici la dragoste nu mai
am puteri s[ m[ g`ndesc, doar la prietenie mai pot visa. Vas[zic[,
tr[iasc[ sportul =i prietenia ]ntre popoare!
A=a ar fi trebuit s[ fie. Numai c[, vede\i dumneavoastr[,
toate celea pe lume nu se r`nduiesc a=a cum vrea omul, nici
cum le dore=te raicomul =i nici cum le pl[nuie=te raionul...
Iat[, deci, c[ sose=te =i multa=teptata zi a competi\iei sport-
ive dintre cele dou[ =coli medii din raion. Tribunele stadionului
arhipline, ziua senin[, elevii-alerg[tori — numai elan =i tinere\e.
La un moment dat r[sun[ semnalul cuvenit =i tinerii sportivi se
]mpr[=tie pe pista de alerg[ri ca ni=te pot`rnichi prin gr`ne. Dup[
primul cerc, adic[ dup[ un kilometru parcurs, liderii ]ntrecerii
se aranjeaz[ ]n ordinea ]n care ]i ]n=iruise pe h`rtie Mihail
Ivanovici: ]n frunte, aclamat furtunos de toate tribunele, alerga
Ivanov, pe urm[ venea Vdovicenko, apoi Beridze, V`lkanov,
|ukerman =i Cern[u\eanu. Dumitru Sp[taru se afla ]ntocmai
acolo unde i se ordonase, adic[ ]n urma susnumi\ilor. Toat[
=coala moldoveneasc[ ]i scanda numele, ]ndemn`ndu-l s[ ias[
]nving[tor. „Bea, Grigore, agheasm[!“ — ]=i zise Sp[taru ]n sine
=i ]ncepu s[ manevreze ]n conformitate cu planul schi\at de
Mihail Ivanovici. Mai ]nt`i ]l ]ntrecu pe Ionel Cern[u\eanu.
Acesta reu=i s[-l apostrofeze:
 P E T R U C{R A R E

— Unde te gr[be=ti, Dumitra=, c[ aici nu se pun note?

— Suntem \[rani moldoveni, reu=i s[-i r[spund[ Sp[taru, la
care bravul zorine=tean g[si ce s[- replice:
— +i ]nc[ am`ndoi dintr-un sat...
Sp[taru apoi ]i ]ntrecu pe evreul |ukerman =i pe bulgarul
V`lkanov. Aduc`ndu-=i aminte de cuvintele lui Mihail Ivanovici
despre Bulgaria =i intelectualitate, se l[s[ ]ntrecut de V`lkanov o
singur[ dat[, apoi i-o lu[ ]nainte =i se apropie de gruzinul de Beridze.
— Slu=ai, kuda spe=i=i?1 zise acesta. Davai vmeste, u menea esti
pos`lka iz Gruzii, vecerom otkroem...2
Dup[ ce executase manevrele de dep[=ire =i r[m`nere ]n urm[
=i apoi iar de dep[=ire cu ucraineanul Vdovicenko, Sp[taru mai
avea a-l ajunge pe rusul Ivanov. Tribunele aclamau: „I-va-nov!
Sp[-ta-ru!“ Dumitru Sp[taru r[sufla ]nc[ ]n mod optimist, deoarece
sim\ea c[ mai are destule puteri pentru a-l ajunge pe Ivanov. Dar
aici se ]nt`mpl[ a=a cum se ]nt`mpl[ de multe ori numai ]n via\[, =i
mai pu\in ]n filmele realismului socialist de neprev[zut...
Ap[ruse ca din p[m`nt n[stru=nicul de \ig[na= Antip |[ru=
pus parc[ de naiba s[ strice toat[ afacerea. Ie=irea lui pe stadion
a fost fatal[. (Ca s[ ne ]n\eleag[ cititorul mai bine, suntem nevoi\i
s[ facem o mic[ digresiune poetic[. Antip |[ru= st[tea prost cu
limbile rus[ =i francez[. La Etea Davidovna, profesoara de
francez[, mai ]ndruga el un fel de c`ntec: „En, de, trua, je ve
dan la bua“, o ]ntorcea pe \ig[ne=te: „Ciongardea cu miezul
ro=u“ =i nu o l[sa ]n pace p`n[ ea nu-i punea un „trua“. Iar
Maria Ivanovna, profesoara de limba rus[, era mult mai sever[.
}ntr-o zi, ]nainte de o lec\ie de dictare, Cern[u\eanu =i |[ru= se
tocmesc cu Dun[reanu =i ]=i leag[ tustrei piciorul st`ng cu o
1
Ascult[, ce at`ta grab[? (rus.).
2
S[ fugim ]mpreun[, am un colet din Gruzia, desear[-l desfacem (rus.).
PUNCTUL DE REPER !
sfoar[, av`nd urm[toarea ]n\elegere: c`nd e virgul[, Dun[reanu
trage o singur[ dat[ de sfoar[, c`nd e punct =i virgul[, de dou[
ori, iar c`nd trage de trei ori, ]nseamn[ c[-i liniu\[. +i totul poate
c[ ar fi mers bine, dac[ nu se legau de sfoar[ =i Viorel Midoni =i
Mioara Brezeanu; ace=tia, ori c[ n-au ]n\eles principiul de
ac\iune al sforilor, ori c[ fuseser[ prea pu\in aten\i ]n timpul
dict[rii, dar la un moment dat, c`nd dup[ un punct =i virgul[ au
crezut c[ mai trebuie pus[ =i o liniu\[, pro=ti-pro=ti, s-au ]ntors
]ns[ nedumeri\i spre Dun[reanu: „Ce-i cu tine, m[i, cine d[ peste
picior?“ „Cito takoe?“ ]ntreb[ b[nuitor Maria Ivanovna =i pe loc
a =i descoperit ]ntreaga re\ea de sfori care pornea de la
Dun[reanu. A r`s cu r[utate =i i-a dus pe infractori la cancelarie.
I-a dus pe to\i cinci, a=a cu picioarele ]nl[n\uite de bocluca=a
sfoar[. P[reau c[-s ni=te ocna=i sau vechi otgonari de pe Volga.
Antip |[ru= a luat toat[ vina asupra sa =i, din ziua aceea, zic`nd:
„M[ duc s[ ]nv[\ limba rus[, s-o =tiu ca pe \ig[neasca mea“, a
disp[rut pe vreo trei luni din =coal[. Pe urm[ s-a aflat c[ lucrase
]n Donbas, unde ]nv[\ase de minune limba rus[. }ntorc`ndu-se
acas[ la Faraoanca, a vrut s[ glumeasc[ cu taic[-s[u =i a ]nceput
s[ vorbeasc[ cu el ruse=te: „Privet, papa=a!“, iar taic[-s[u face:
„C`nd \i-oi da amu= un privet, nici n-ai s[ =tii de-al cui neam e=ti.
Nu cumva te-ai prostit =i tu ca Arion al lui Antona= Chircu, care
c`nd s-a ]ntors din Donbas, nu vroia s[ vorbeasc[ moldovene=te
nici cu mam[-sa, nici cu lumea din sat, de l-au huiduit fl[c[ii la
hor[ =i l-au scos la marginea Faraoancei, ]nc`t nu s-a mai ]ntors
nici azi acas[, dar la urm[ m[car a rupt-o pe moldovene=te:
„Mai r[m`ne\i cu bine!“ Nu cumva vrei s-o p[\e=ti =i tu a=a?
Hai, b[iete, ori te ]ntorci la =coal[, ori mergi cu mine la fer[rie...“
+i Antip |[ru= s-a ]ntors la =coal[, f[c`nd-o mai ales pentru
ca s[ le demonstreze tuturor colegilor din C[u=eni, dar ]ndeosebi
Mariei Ivanovna, c`t de bine posed[ el acum limba rus[. O singur[
" P E T R U C{R A R E

dorin\[ mai avea: „Eh, dac[ mi s-ar da drumul =i ]n Fran\a! }n trei

luni a= ]nv[\a =i franceza. Ia atunci v-a= ]ntrece pe to\i =i la
francez[!“ +i, deoarece lipsise at`ta amar de vreme =i nici nu
frecventa regulat lec\iile, Antip |[ru=, acum, ]n clasa a zecea, nu
mai era luat ]n seam[ ca sportiv. +i iat[ c[ ]n ziua competi\iilor ]l
pune naiba s[ se prezinte la =coal[. A fost luat pe sus ]mpreun[ cu
ceilal\i elevi =i acum alerga din urma lui Sp[taru. Nici chilo\i nu
avea, alerga ]n izmene. Geaba ]l mai c[uta Mihail Ivanovici ]n
catastiful s[u, pentru c[ acest sportiv at`t de aprig la pas nu figura
]n nici una din variantele planificate.)
— Hai s[-l ]ntrecem pe Ivanov, s[-i ar[t[m c`t ]i suta de
pepeni la moldoveni, ]i zise Antip |[ru= lui Sp[taru, c`nd ]l
ajunsese din urm[.
— Nu-i voie, nu se poate! at`t reu=i s[-i zic[ Sp[taru lui
|[ru=.
|[g[na=ul ]ns[, cet[\ean f[r[ de republic[ =i reprezentat a nu
se =tie c[rei p[turi sociale, o lu[ =i mai iute la picior.
— Duce\i-v[ la naiba cu =mecheriile voastre! Aici nu-i alge-
bra ta. Aici nu cap, picioare trebuie s[ ai! ]i zise furios Antip
|[ru= colegului s[u de clas[, ]ntrec`ndu-l =i pe el, =i pe Ivanov.
Se ducea de r`p[ toat[ afacerea cu ]ntrecerea programat[ din
timp. R[m`neau de izbeli=te lozincile referitoare la prietenia
dintre popoare ]n toiul competi\iilor sportive. Sp[taru ]ncerc[
din r[sputeri s[-l ajung[ pe |[ru=, ca s[-i mai explice o dat[
deviza ]ntrecerii, marele ei scop de educa\ie interna\ionalist[,
v[zu, ]ns[, c[ nu-i mai ajung deloc puteri: \ig[na=ul se afla deja
aproape de fini=, numai izmenele ]i albeau ]n zarea sinilie a
prim[verii. Ivanov r[m[sese cu mult ]n urma lui |[ru=. Sp[taru
nu avea altceva de f[cut dec`t s[ mearg[ ]ntr-un pas cu Ivanov.
}nc[ o clip[, =i Antip |[ru= rupse panglica de sosire. Mihail
Ivanovici, descump[nit totalmente, o ]ntinde din nou, ca s-o
PUNCTUL DE REPER #
poat[ rupe um[r la um[r Ivanov =i Sp[taru, lucru pe care ace=tia
]l =i f[cur[ ]ntr-un r[p[it r[ru\ de aplauze. Eroul ]ntrecerii era
Antip |[ru=! }ns[ marii organizatori ai competi\iilor, dup[ ce
\inur[ un lung sfat, ]l descalificar[ pe Antip |[ru= sub motiv c[
nu figura ]n lista celor propu=i s[ participe la competi\ie.
— Ce te-ai v`r`t ]nainte? se r[sti la el Mihail Ivanovici.
— D-apoi unde s[ m[ v`r? }napoi?
— Tu m[car ai republic[, m[i |[ru=?
— Dar ce, Faraoanca noastr[ nu-i republic[? Da =atra lui
bunelu-meu?
— Degeaba suntem anun\a\i ]nving[tori eu =i cu Ivanov.
Unicul ]nving[tor e=ti tu, Antip! ]l b[tu prietene=te pe um[r
Sp[taru.
Mihail Ivanovici, derutat cu totul =i aburind ca o lipie scoas[
mai mult crud[ din cuptor, se apropie de Sp[taru =i ]i zise:
— N-ai putut s[-i explici acestui \ig[na= s[ nu v-o ia ]nainte?
Cine-i el? Pe cine reprezint[? Nici republic[ n-are =i poporul li-i mic, mi-
greaz[ mereu, nu stau o clip[ pe loc. Ni=te =[trari =i mai mult nimic.
— Mihail Ivanovici, pur =i simplu n-am avut puteri s[-l ajung
din urm[ ca s[-l pot instructa. M[ crede\i? Dac[ a= fi fost ]n
stare s[-l ajung, nu-i mai d[deam eu voie s[ rup[ panglica, o
rupeam eu singur, uit`nd =i de prietenia dintre popoare, =i de
pre\ioasele dumneavoastr[ sfaturi =i indica\ii. M[ istovisem de
tot. Nu mai aveam puteri de acum, pentru c[ le cheltuisem la
executarea „manevrelor“ dumneavoastr[. A=a-mi trebuie! O s[-
mi fie alt[ dat[ de ]nv[\[tur[. }nt`mplarea asta sper s[ v[ fie de
folos =i dumneavoastr[, Mihail Ivanovici.
— M`ine avem adunare komsomolist[ =i te vom discuta
pentru poezia „La c[su\a m`ndrei mele“...
— S[-mi prezint =i „m`ndra“ sau o s[ m[ crede\i pe cuv`nt
c[ o am?
$ P E T R U C{R A R E

— |ie, Sp[tarule, ]\i vine a r`de, iar pe mine m[ ]n[bu=[

pl`nsul. Zi =i tu, ce pot raporta eu acum la komsomol, =efilor?
Am ratat nu at`t =ansa unei competi\ii sportive superbe, c`t
aceea a expresiei pregnante a prieteniei dintre popoarele
sovietice. }n loc s[ ias[ primul un rusn[cel, ne-a rupt panglica
un \ig[na=. Zi-i miopie politic[ =i am terminat vorba...

Stalin murise,
iar noi ]nc[ nu pl`ngeam
Vine, iat[, =i vestita zi de 5 martie a anului 1953. Moare, ]n
sf`r=it, deci, =i Iosif Visarionovici Stalin. Pe c`t ]=i d[deau seama
elevii =colii medii din centrul raional, aceast[ zi nu fusese pl[nuit[
de nimeni, ea venise cu de la sine putere. }ntocmai la fel cum
vine M[ria sa moartea ]ns[=i. }n ]ntregul or[=el se arboraser[
drapele ]n bern[ =i portrete ale marelui „conduc[tor al popoarelor“,
acestea ]nr[mate ]n chenar de panglici negre. +i apoi chiar ]n prima
noapte de priveghi, ni=te oameni n[strun=nici ]i ag[\aser[ de g`t
lui Stalin (bustului, bine]n\eles) o solid[ ghirland[ de g[ini moarte,
iar ]n frunte ]l pleo=tiser[ cu ou[ clocite =i ]i trecuser[ peste um[r
o e=arf[ ro=ie scris[ cu litere latine: „Na, satur[-te, Satan[, de
post[uci, c[ pe ceea lume n-o s[ aib[ cine-\i da!...“
Orice ]ntreprindere, orice institu\ie, ]=i preg[tea propriul s[u
miting de doliu. Dup[ mai multe chestiuni puse la cale ]n aceast[
privin\[, directorul =colii moldovene=ti, Samson Borisovici
+oiman, ]=i oprise creionul ro=u de pus „p[s[ruici nezbur[toare“
]n dreptul unui punct ce constituia m`ndria sa aparte, pentru c[
acesta era un produs al propriei sale imagina\ii. C`t ai zice pe=te,
au =i fost invita\i la dumnealui ]n birou Dumitru Sp[taru =i Ion
Dun[reanu, cei mai buni elevi din clasa a zecea.
PUNCTUL DE REPER %
— Ei, ia s[-mi spune\i cum v[ preg[ti\i voi de marele miting
de doliu legat de ]ncetarea din via\[ a lui Iosif Visarionovici?
— Scriem, Samson Borisovici, am`ndoi, c`te o poezie despre
m[re\ul nostru conduc[tor Stalin. }ntocmai a=a dup[ cum ne-
a\i ordonat, ]i r[spunse prompt primul frunta= la ]nv[\[tur[.
— Ba s[ avem scuzare. Eu nu v-am ordonat nimic, ci pur =i
simplu am intuit marea voastr[ durere legat[ de moartea
prematur[ a lui Iosif Visarionovici.
— Diferen\a nu-i chiar mare, replic[ al doilea frunta= la
]nv[\[tur[.
— Ba-i enorm[ aceast[ diferen\[, dragii mei! Dar, ]n fine,
cum o s[ da\i gata poeziile, pe loc mi le prezenta\i mie. }nt`i
mie, mie =i numai mie! }n aceste cernite zile de doliu, ca, de
fapt, =i p`n[ acum, eu =i numai eu ]n persoan[ r[spund de toat[
politica din =coala noastr[! +i nu numai din =coal[... Ei, dar,
vorba \[ranilor no=tri, asta-i de acum alt[ g`sc[-n ceea traist[...
Cei doi tineri komsomoli=ti frunta=i la ]nv[\[tur[ ]=i priveau
=eful cu un pic de nedumerire...
— +i, dup[ cum ziceam: politic[, b[ie\i! V[ rog s[ fi\i aten\i
un moment, vultura=ii mei! V[ d[ oare prin cap ce se mai cere
de la voi (]n afar[ de declamarea propriilor voastre poezii), ce
s[ mai face\i ]n timpul marelui miting de doliu?
— Nu...
— Apoi chiar c[ m-a= fi mirat s[ fi\i voi mai de=tep\i dec`t
mine... Ei, loialii mei eminen\i, =i chiar nu v[ pricepe\i c`tu=i
de pu\in?
— Nu...
— Eh, c`t v[ v`r eu min\ile ]n cap, iar voi tot \[rani din
fundul c[ru\ei a]i r[mas... Dar, vorba ceea, de unde nu-i, nici
Dumnezeu nu cere...
— Samson Borisovici...
& P E T R U C{R A R E

— S[ nu v[ fie cu sup[rare, vultura=ii mei, dar m[ =ti\i c[ eu

fa\[ de voi nu pot s[ fiu dec`t sincer... Deci, s[ revenim la
chestiune. }n timpul mitingului de doliu voi trebuie s[ pl`nge\i.
— P[i, noi =i a=a cred c[ o s[ pl`ngem, ]i replic[ Sp[taru.
— S[ pl`ngem?... +i numai noi doi? ]ntreb[ la r`ndul s[u
Dun[reanu.
— Tocmai aici voiam s[ v[ aduc. Din ]ntreaga clas[ a zecea
— o s[ pl`nge\i numai voi doi! Au nu voi sunte\i fruntea frun\ii
]n komsomol =i la ]nv[\[tur[? Voi! Prin urmare, vou[ v[ revine
meritul de onoare de a pl`nge la moartea marelui Stalin. Nu
cumva a\i vrea s[-i v[d =terg`ndu-=i ochii pe veri=orii Rotaru
sau pe zb`n\uitul de Alexei Bulbuc, am`ndoi coda=i la ]nv[\[tur[
=i cu ni=te p[rin\i de o nuan\[ cam antisovietic[? Crede\i voi c[
membrii corpului nostru didactic nu m[ roag[, cu lacrimi ]n
ochi, s[ le permit s[ boceasc[? +i ]nc[ s[ vede\i cu c`t[ pl[cere
ar vrea s-o fac[. +i asta tocmai ]nc[ ]n v[zul lumii. Dar le-am
t[iat-o multora dintre ei: nici s[-=i pun[ ]n g`nd! Vor pl`nge la
miting numai acei numi\i de mine =i aproba\i deja pe list[ cu
pecetea organelor raionale. O, dac[ a\i =ti c`t de mult dore=te
s[ nimereasc[ ]n r`ndurile bocitoarelor de onoare tovar[=a Aglaia
Mihailovna! N-am s[-i permit s[ pl`ng[, ori=ic`t s-ar considera
dumneaei mai tare ca mine ]n matematici... Uite-a=a se face
politic[ pe lume, vultura=ii mei! Deci, s[ facem totalurile: de la
voi doi se cere, ]n primul r`nd, c`te o poezioar[ de ]nalt nivel
politic =i, ]n al doilea r`nd, c`te un bocet scos din fundul inimii.
Vultura=ii mei, asta-i tot ce v[ pretinde bietul vostru director s[
manifesta\i la acest mare miting de doliu.
— Samson Borisovici, ]ncepu b`lb`indu-se pirpiriul de
Sp[taru. Dar vom putea oare noi s[ pl`ngem a=a... la comand[?
— Asta vroiam s[ v[ ]ntreb =i eu, Samson Borisovici, ]=i
sus\inu colegul palp[ul de Dun[reanu.
PUNCTUL DE REPER '
— Nimic mai simplu, comsomoli=tii mei cei naivi. }n timpul
mitingului, nu v[ r[m`ne dec`t s[ v[ uita\i mult timp la un punct
fix =i lacrimile au s[ v[ vin[ singurele ca apele din mun\i.
— +i ce punct fix s[ ne alegem? ]ntreab[ ]ntr-un glas cei doi
komsomoli=ti frunta=i ]n toate cele.
— Ce obiect, zice\i? La asta, vede\i voi, ]nc[ nu m-am g`ndit,
dar g[sim imediat. „Obiect, vas[zic[? Poftim! O s[ v[ lua\i drept
punct fix must[\ile lui Iosif Visarionovici. At`ta timp c`t voi,
elevii, v[ ve\i afla pe scen[ =i la tribun[, o s[ ave\i pe peretele
din fa\[ portretul marelui nostru conduc[tor. Dup[ ce ve\i citi
versurile pe de rost, uita\i-v[ c`t mai cu s`rg la must[\ile marelui
Stalin =i da\i-i b[taie cu pl`nsul, dar c`t se poate mai cu jale.
Sp[taru ]=i va fixa privirea la musta\a st`ng[, iar Dun[reanu —
la dreapta. Dar s[-mi pl`nge\i ca ]n anii cei buni. +ti\i, a=a, cu
=iroaie c`t mai lungi de lacrimi, ca ele s[ fie v[zute p`n[ ]n
fundul s[lii, de unde fotograful v[ va drege c`te o poz[. Ei, s-a
]n\eles, vultura=ii mei?
— ’n\eles...
+i iat[ c[ sose=te momentul mitingului de doliu. Cei doi com-
somoli=ti frunta=i ]n via\[ =i la ]nv[\[tur[ =i-au declamat destul
de emfatic poezioarele lor legate de dispari\ia ]n lumea celor
drep\i a „marelui conduc[tor al popoarelor lumii“. Dar, oric`t
sau str[duit am`ndoi, n-a putut pl`nge nici unul dintr-]n=ii.
— Unde \i-s lacrimile, Sp[tarule? ]l ghiontea pe acesta colegul
s[u Dun[reanu.
— M[ opintesc din r[sputeri, dar nu-mi \`=ne=te nici una.
Iar tu de ce nu pl`ngi?
— +i cu mine e aceea=i poveste. M[ tot screm, dar se vede
c[ mi s-a uscat fundul ochilor.
+i asta se ]nt`mpl[ ]n timp ce aproape to\i cei prezen\i ]n
clubul =colii — f[r[ de nici o permisiune din partea directorului
 P E T R U C{R A R E

+oiman — pl`ngeau de le s[ltau hainele pe d`n=ii. Poftindu-i

pe urm[ ]n cancelarie pe cei doi prosl[vi\i „vultura=i“, Samson
Borisovici tuna =i sc[p[ra:
— De ce n-a\i pl`ns a=a cum v-am ]nv[\at eu?
— Ne-am str[duit, ]ns[, =ti\i, scuza\i, a=a, la comand[...
— Motivul e absoluta lips[ de experien\[ ]n aceast[ direc\ie...
— Mi-a\i dus de r`p[ toat[ afacerea. }nsu=i P[rf[nuc Ivanovici
]=i trimisese omul s[u de leg[tur[ s[ constate cu ochii lui minunea
=i ce a putut dumnealui s[ vad[? Nici o ceap[ degerat[ n-a v[zut!
Cum s[ nu pute\i voi s[ pl`nge\i, c`nd eu, ca unor komsomoli=ti
frunta=i ce sunte\i, v[ ordonasem s[ v[rsa\i lacrimi =i, c`nd colo,
colac peste pup[z[, mai toat[ sala, mai mult caracud[ m[runt[,
se rupea ]n bocete, po\i s[ spui, patriotice? Voi v[ pute\i da
seama c[ m-a\i v`r`t ]ntr-o daraver[ politic[? Dar, vultura=ii mei,
s[ =ti\i una =i bun[: s[ nu crede\i c[, dac[ mie o s[-mi fie r[u, vou[
are s[ fie mai moale!... Nu uita\i c[ nota voastr[ la purtare pentru
clasa a zecea se afl[ ]nc[ ]n m`na mea...
+i abia dup[ asemenea vorbe =i amenin\[ri, dr[cui\i ]n
asemenea hal, cei doi komsomoli=ti frunta=i la ]nv[\[tur[ =i buni
prieteni, Dumitru Sp[taru =i Ion Dun[reanu, izbucnir[ ]n hohote
amare de pl`ns. Cuprinz`ndu-i aproape p[rinte=te, ]ncepu a
pl`nge =i ]nsu=i Samson Borisovici, nu ]nainte, ]ns[, de a telefona,
se vede c[, la enkevedeu:
— Oni u menea zaplakali...1
+i acum d[-i pl`nset de bucurie ]n trei. +i numai Iosif
Visarionovici Stalin, privind la ei din ]n[l\imea cereasc[ a unui
portret, tot p[rea c[ r`de mul\umit pe sub must[\i. Nu numai c[
r`dea, ci chiar sughi\a de i se auzea =i glasul g`lg`ind gutural, ca
la to\i muntenii Caucazului. R`dea =i nicicum nu se putea opri...
1
Au pl`ns ei am`ndoi (rus.).
PUNCTUL DE REPER 
Motivul
Era în anul de gra\ie 1956, prin luna lui septembrie. Distrus
cultul personalit[\ii. Distrus spiritul autocra\iei birocratice.
Distruse, da, la Moscova, de la tribun[, numai nu =i în biata
republica noastr[, mai ales la Chi=in[u.
Tân[rul jurnalist Dumitru Sp[taru, proasp[t întors de la o
facultate de ziaristic[ din Moscova =i abia mai ieri angajat ]n
calitate de simplu colaborator literar la ziarul „Satul Îndestulat“,
i=i face formele de rigoare =i pleac[ la \ar[ s[ aduc[ primul s[u
reportaj. Câmpean fiind din na=tere, nu se =tie de ce =i-a ales
drept \int[ a primei sale deplas[ri profesionale anume un sat de
codru de prin p[r\ile Nisporenilor. Sosit la fa\a locului, se
îngroze=te de cele v[zute în satul Vânjo=eni, se întoarce la
redac\ie =i scrie tot adev[rul într-un articol intitulat „Cu p[rul
sur la dou[zeci de ani“. Naivul de el! S[ relatezi adev[ruri
dureroase dintr-un sat contemporan pentru un ziar care se
intituleaz[ „Satul Îndestulat“! Ei =i ce dac[ a fost distrus cultul
personalit[\ii?
A fost distrus de c[tre Hru=ciov la Moscova, =i nicidecum la
redac\ia gazetei „Satul Îndestulat“, unde redactor-=ef e mult
stimatul nostru tovar[= Iordache.
Bine a zis cine a zis: fiecare pas[re pre limba ei piere. Naivul
de Dumitru Sp[taru î=i prezint[ prima sa oper[ =efului de sec\ie,
tovar[=ului Codescurtov, om care =i azi poveste=te cu mult[
mândrie cum luptase el în treizeci =i =apte cu „du=manii de clas[“
din Moldova de dincolo de Nistru. Acesta, când a citit reportajul
tân[rului jurnalist, =i-a pus mâinile în cap, apoi =i-a revenit, l-a
sfredelit pe Sp[taru cu o privire de =ef de pe vremea primelor
colectiviz[ri =i atât l-a întrebat:
 P E T R U C{R A R E

— Mata î\i dai bine seama ce ai scris aici?

— Prea bine, tovar[=e Codescurtov.
— Apoi s[ =tii c[ anume cu mânu\a dumitale \i-ai f[cut-o =i
s[ nu dai vina pe nimeni, a zis =eful de sec\ie, a luat manuscrisul
în m`n[ =i s-a dus s[ stea de vorb[ cu =efii. Redactorul era în
concediu. Mai mari în redac\ie r[m[seser[ Strop=a Ivan
Ivanovici, secretarul organiza\iei de partid, =i Cotru\ova
Agripina Domentevna, =efa sindicatelor. Primul se l[uda =i el
c[ a participat la organizarea primelor colhozuri de peste Nistru
=i, cic[, mai poart[ =i acum în buzunar un pistol r[mas din acele
vremuri. A doua persoan[ era poreclit[ „para=utista“ =i asta din
cauz[ c[, cic[, dup[ spusele ei, în timpul r[zboiului ar fi fost
para=utat[ de câteva ori peste pozi\iile nem\ilor =i ar fi f[cut
mare pr[p[d în rândurile acestora. Codescurtov, cum i-a g[sit
pe amândoi =efii ]ntr-un birou, le-a declarat cu o r[utate ce-i
f[cea o anumit[ pl[cere:
— Tovar[=i, un material antisovietic!
Strop=a sare în piciorul care era mai lung decât cel[lalt =i î=i
duce instinctiv mâna la buzunar:
— Cine-i du=manul de clas[?
— Dumitru Sp[taru, tinerelul nostru.
Para=utistei mai s[ i se umfle rochiile:
— De la bun început nu mi-a pl[cut b[iatul ista. I-am propus
s[ scriem împreun[ despre activitatea mea de pe front =i m-a
refuzat, fascistul!
— Acu=ica îi vedem dosarul, zice Strop=a =i ]ntr-o clipal[
scoate o map[ destul de sub\iric[ înc[. A=a! S-a n[scut în satul
Zorine=ti, raionul C[u=eni, înainte de r[zboi...
— Vas[zic[, pe vremea ocupa\iei boierilor români, conchide
semnificativ Codescurtov.
— Avem una la mân[! exclam[ cu bucurie para=utista.
PUNCTUL DE REPER !
— Îi pu\in, face trist Strop=a. Numai pentru atâta nu-l putem
da afar[. +i ce scrie el acolo, tovar[=e Codescurtov?
— Numai bazaconii, Ivan Ivanovici. Cic[, oamenii culeg
poama noaptea, la lumina felinarelor, =i n-o culeg pentru kolhoz,
ci o fur[ pentru interesele lor. Iar secretarul organiza\iei locale
de partid, chipurile, a scos toat[ fanera cu care era împrejmuit[
ferma de g[ini =i a scris pe ea tot felul de lozinci privitoare la
supraîmplinirea planului de ouare colectiv[ a g[inilor socialiste...
— Agita\ie antisovietic[! conchide Strop=a.
— Dou[ la mân[! exclam[ para=utista Cotru\ova.
— Cam slab[ agita\ia. +i unde zici c[ a înv[\at b[iatul ista,
tovar[=e Codescurtov?
— La Moscova, din p[cate.
— Da, asta nu merge.
— În schimb a stat la c[min cu un român în camer[.
— Foarte bine! Asta ne aranjeaz[.
— Numai c[ românul acesta a ajuns =ef mare la Bucure=ti.
— Atunci chestiunea cu românul nu merge. Ne stric[m cu
Georghiu-Dej, cu România.
— Tat[-s[u a luptat pe front...
— De care parte?
— De partea sovietic[.
— Nici asta nu merge.
— Dar taic[-s[u striga prin Berlin c[ f[r[ de moldoveni noi
n-am fi birut fascismul.
— Asta mai trage la cântar.
— Trei la mân[! strig[ para=utista.
— +i totu=i nu-l putem de afar[, zice trist Strop=a. Ia s[
vedem noi câte hectare de p[mânt a avut tat[-s[u înainte de a
intra în kolhoz. Ridic[ receptorul: — Alo, devu=ca! Urgent,
Zorine=ti!
" P E T R U C{R A R E

Peste o hab[ se afl[ c[ tat[l lui Dumitru Sp[taru, în anii \[r[niei

sale, a avut numai trei hectare de p[mânt. Strop=a Ivan Ivanovici
î=i duce dreapta la buzunarul în care \inea mai înainte pistoalele
=i cât pe ce s[ plâng[ de durere:
— Dac[ ar fi avut patru hectare, îl puteam numi mijloca=,
dar a=a nu e decât un nevoia=. M[ mir, de unde are Dumitru
Sp[taru gânduri antisovietice, când taic[-s[u a avut numai trei
hectare. În\eleg, dac[ ar fi avut mai multe hectare, dar a=a...
— +i adic[ nu putem sa-l d[m de-a tumba din redac\ie?
întreab[ într-un glas Cotru\ova =i Codescurtov.
— Ba putem.
— +i ce motiv îi g[sim?
— Motivul? Nimic mai simplu. Din motiv... c[ nu-i g[sim
nici un motiv... În biografia dumnealui, s-o =ti\i de la mine,
ceva nu-i curat...

O aniversare furtunoas[
Era pu\in trecut de jum[tatea lunii august a anului 1959. De
unde =i în ce fel, greu de spus, dar se d[duse =far[ în \ar[ c[ pe la
sfâr=itul lui gustar se împlinesc exact 600 de ani de la desc[lecarea
a doua a Moldovei =i de la înfiin\area statului feudal moldovenesc.
Bucurie în inimile „na\ionali=tilor“ localnici, griji =i nevoi pe capul
celor responsabili de ideologia comunist[ =i de interna\ionalismul
proletar. De fapt, ace=tia din urm[ luaser[ toate m[surile de rigoare
întru z[d[rnicirea vreunei posibile tentative de aniversare a
evenimentului: nici radioul, nici presa s[ nu sufle vreun cuvânt,
nici un fel de preg[tire oficial[ pentru inevitabila serbare.
„Moldovioara sovieticu\[“, oficiosul moldovenesc de partid, luase
ap[ în gur[, în timp ce „Moldavu=ca“, gazeta ruseasc[ de partid, —
PUNCTUL DE REPER #
prin ce minune, Doamne? — a strecurat ]n paginile sale câteva
rânduri de informa\ie despre cei 600 de ani ai Moldovei, fapt care
a costat-o câteva capete de =efi de sec\ii =i de ceva caracud[ de mai
mic[ importan\[. Între timp se mai =optea câte ceva prin coridoarele
mai întunecoase ale Academiei de =tiin\e, grupuri mici, de nu mai
mult de trei persoane, când la un col\ de strad[, când în hruba
vreunei bodegi, î=i d[deau sfios cu p[rerea c[ ar fi bine s[ nu fie r[u,
dar uite c[ sinistrul imperiu cu siberiile sale... mai =tii la ce recurge?...
+i iat[ deci c[ =i de data aceasta, în sânul oamenilor de crea\ie,
mai curajo=i s-au dovedit tot „cei trei crai de la r[s[rit“, tot
„sfânta treime“, cum îi porecliser[ atât gurile rele, cât =i cele
bune: Dumitru Sp[taru (colaborator la revista de satir[ =i umor
„Ardeia=ul“), Vlad Doini\[ =i Alecu Pruteanu (ambii de la
radiodifuziunea moldoveneasc[). Cum se aflau, ca de multe alte
ori, în fundul „gropii“ lui Monea de lâng[ Teatrul Moldovenesc
=i discutau despre poezie, tustrei f[când parte din numeroasa
cohort[ a tinerilor condeieri, la un moment dat s-au pomenit
întrebându-se cu toat[ seriozitatea:
— Dar cu aniversarea Moldovei ce ne facem?
La care întrebare tot ei =i-au r[spuns:
— O s[rb[torim la cel mai înalt nivel!
Dar când =i în ce fel? Pentru a dezbate mai detaliat problema,
cei „trei crai“ s-au retras în tihnita incint[ a redac\iei revistei de
satir[ =i umor. Transnistreanul Vlad Doini\[, poreclit pe ascuns
„=antistul“, r[m[sese dup[ r[zboi copil orfan =i ajunsese
discipolul unei =coli de balet din Leningrad, ahtiat grozav de
tot ce \inea de cultura =i istoria moldovenilor (limba o înv[\ase
acolo din dic\ionare ruso-române), propuse franc =i mândru:
— Organiz[m o manifesta\ie pe strada Lenin!
Alecu Pruteanu aprob[ pe loc:
— Minunat! Mai bine nici c[ se poate.
$ P E T R U C{R A R E

Dumitru Sp[taru se ar[t[ mai cump[tat:

— Tu, Vlade, =i a=a \i-ai petrecut copil[ria =i adolescen\a la
nord, nu cumva ai vrea s[ te pomene=ti acum =i dincolo de
cercul polar?
— Cine =i ce are cu Moldova mea =i dragostea pe care eu
vreau s[ i-o exprim?
— S[ nu uit[m, Vlade, c[ nu numai tu iube=ti Moldova. O
iubesc mai mul\i... =i de aici i se trag ei toate belelele. Întrucât
cercurile oficiale, dup[ cum vedem, n-au de gând s[ consemneze
aceast[ dat[, vor s-o treac[ sub t[cere, cred c[ =i noi, ca persoane
particulare, s-ar cuveni s[ celebr[m evenimentul în limitele unei
modestii onorabile.
— Modest — da, ins[ cu toat[ dragostea pentru Moldova!
rostiser[ ]ntr-un singur glas Vlad Doini\[ =i Alecu Pruteanu. +i
atunci ce ne propui, Dumitre?
— Propun s[ ne adun[m într-un local vreo dou[zeci din cei
mai patrio\i jurnali=ti, s[ \inem câte o cuvântare, s[-i zicem vreun
cântec mai de dragoste de \ar[ =i chiar s[ ciocnim câte un pahar
în onoarea evenimentului istoric =i a eroilor neamului.
— Cam modest, dar se accept[, c[zu de acord balerinul
transnistrean. Drept local propun restaurantul „Moldovi\a“.
Îi veni rândul la vorb[ =i lui Alecu Pruteanu:
— Acum s[ purcedem la întocmirea listei invita\ilor, dar mai
întâi propun s[ alc[tuim textul invita\iei.
— Invita\ia, zice Vlad Doini\[, propun s[ fie ]n grafie latin[
=i s[ poarte pe frontispiciu silueta bourului istoric al lui Drago=
Vod[.
— Cu grafie latin[ =i cu bour, încuviin\[ Alecu Pruteanu,
dar n-ar strica s[ fie alc[tuit[ în vechea limb[ a cronicarilor.
Hai, Dumitra=, pune-\i mintea la contribu\ie, c[ în aceast[
materie tu e=ti cel mai c[pos.
PUNCTUL DE REPER %
Dumitru Sp[taru:
— Textul ar putea s[ sune cam în felul urm[tor: „Onorate domn
=i vl[dic[.... venim spre a ne închina în fa\a preacinstitei Dumnea-
voastr[ persoane... s[ pohti\i a da ochii cu noi în aceast[ zi de
pohfal[.... Dar s[ veni\i f[r[ de muieri, a=ijderi f[r[ de arme... “
Vlad Doini\[:
— Mult prea bine! Dar expresia asta: „...a=ijderi f[r[ de arme“
— nu e prea deocheat[?
Alecu Pruteanu:
— E în limba veche, ce te temi? Tocmai tu s[ te temi, Vlade?
Deci, în încheiere, ce a= avea de spus? Noi trei suntem nucleul
ini\iatoric de s[rb[torire a acestei aniversari. Acum nu ne r[mâne
decât s[ tragem la tipar invita\iile. Am eu doi b[ie\i de treab[ la
tân[ra noastr[ televiziune: Vanea Torb[lung[ — poet =i Tudor
Z[mos — fotograf. Alecu Pruteanu uitase c[ cei doi bravi tineri
intelectuali ai republicii sunt =i ni=te turn[tori de for\[: amândoi
terminaser[ =coala superioar[ de mili\ie, având fiecare din ei
acela=i grad aflat în continu[ cre=tere. Ace=ti doi zmei ai
securit[\ii, când ajunser[ la ultimele cuvinte ale copil[roasei
invita\ii, s-au uitat cu subîn\eles unul la altul =i acesta le-a fost
r[spunsul:
—B[ie\i, nici o grij[! Chiar ast[zi aranj[m totul...
+i zelo=ii turn[tori s-au \inut de cuvânt: în doi timpi =i trei
mi=c[ri i-au aranjat pe „cei trei crai“ acolo unde aveau datoria
s-o fac[...
+eful securit[\ii î=i convoc[ imediat într-o =edin\[ subalternii
cei mai breji:
— Cu ce v[ ocupa\i la ora aceasta, a= vrea s[ v[ întreb, dr[gu\ii
mei tovar[=i? C[uta\i spioni americani prin p[pu=oaie? Prin
buruiene =i bufete? Crede\i c[ ei sunt atât de pro=ti s[ v[ cad[ în
mâini ca musca în lapte? +i astea toate în timp ce na\ionali=tii
& P E T R U C{R A R E

no=tri locali =i-au prea dat în petic =i iat[-i c[ ac\ioneaz[ liberi =i

nearesta\i! Unde \i-s ochii matale, tovar[=e „Ciclop“? Pardon,
tovar[=e Codescurtov.
„Ciclopul“, un zdrahon cu ochiul stâng astupat de o leg[tur[
neagr[, î=i ceru scuzele de rigoare:
— S[ m[ ierta\i, P[rf[nuc Ivanovici, dar dac[-i vorba
despre ini\iatorii s[rb[toririi a 600 de ani ai Moldovei So-
vietice... adic[ înc[ nesovietic[ pe atunci, p[i în acest caz
a\i gre=it adresa: de oamenii de art[ se ocup[ tovar[=ul
Scornescu — el e mereu în mijlocul lor, =i pe la adun[ri =i
pe la petreceri...
Scornescu s[ri ca ars:
— Da, tovar[=e „Ciclop“, pardon, Codescurtov, eu m[ aflu
mereu în mijlocul oamenilor de art[ =i de aceea =tiu prea bine
ce zace în fiecare dintre ei. P[rf[nuc Ivanovici, v[ rog s[ m[
crede\i, eu aveam în fa\[ textul acestei sinistre tentative de
s[rb[torire a 600 de ani ai Moldovei înc[ din momentul când i
se pusese ultimul punct...
P[rf[nuc Ivanovici, mândru:
— +i foarte bine, înseamn[ c[ obiec\iile mele de data trecut[
vi le-a\i însu=it pe deplin. Dar a= vrea s[ v[ întreb pe loc =i s[ v[
iau din scurt: de ce înc[ nu mi-a\i raportat cazul?
— P[rf[nuc Ivanovici, poftim donosul, adic[ raportul, îi gata
g[tu\, înc[ o clip[ =i vi l-a= fi prezentat.
— Prea bine, tovar[=e Scornescu. Ce ave\i de spus privitor
la ultima fraz[ din textul invita\iei?
— P[rf[nuc Ivanovici, scuza\i, dar aici s-ar cuveni s[ inter-
veni\i Dumneavoastr[ cu priceperea care v[ caracterizeaz[.
— Dragii mei securi=ti! Asculta\i cum sun[ ultima fraz[ a
odioasei invita\ii: „Veni\i f[r[ de muieri, a=ijderi f[r[ de arme“.
F[r[ de muieri, de, mai în\eleg, c[, vorba ceea, cine se duce la
PUNCTUL DE REPER '
r[zboi cu so\ia la bra\et[? Dar ce vrea s[ însemne acest „f[r[
de arme“? Vrea s[ însemne un singur lucru: organiza\ia aceasta
dispune de arme, iar la întrunirea festiv[ frunta=ii ei sunt
invita\i s[ se prezinte neînarma\i. Dac[ au arme, unde le ascund
=i când au de gând s[ ne dea prima lovitur[? V[ rog s[ lua\i
lucrurile cât mai în serios. Nu uita\i c[ au trecut numai trei ani
de la evenimentele din Ungaria. Nichita Sergheevici Hru=ciov
ne atrage aten\ia asupra obliga\iunii de a fi cât mai vigilen\i în
privin\a unei posibile rebeliuni interne. Nu cumva a\i vrea
chiar Moldova noastr[ s[ fac[ pocinogul? Prin urmare, se anun\[
starea de necesitate. Republica e un teatru, iar noi vom fi to\i
cu ochii în patru...
Blajinul redactor al revistei de satir[ =i umor, Z[bovitu, a
fost de ast[ dat[ cât se poate de sever:
— M[i Dumitra=, tu î\i dai seama ce vre\i voi s[ face\i?
— Nimic deosebit. S[ spunem câte un cuvânt despre
Moldova =i fo=tii ei b[rba\i de stat, s[ ne felicit[m unul pe altul
cu prilejul acestei anivers[ri =i nimic mai mult.
— „Nimic mai mult“... Cuvinte despre Moldova, felicit[ri
cordiale cu acest prilej — =i aceasta v[ pare pu\in? Ave\i vreo
autoriza\ie din partea cuiva?
— Dar cine ar fi de=teptul care ne-ar da-o? Nu cumva a\i
vrea s[ ajungem pân[ la secretarul general al partidului?
— S[ =tii c[ în felul acesta a\i fi procedat mai cu cap. Vi s-ar
fi interzis înc[ înainte de a ajunge la mauzoleul lui Lenin, a\i fi
fost aresta\i =i nu se =tie unde v-ar fi str[lucit acum ochii...
— Hai nu ne mai speria\i ca pe vremea cultului personalit[\ii
lui Stalin.
— S[ nu ui\i, Dumitra=e, c[, dac[ am d[râmat cultul per-
sonalit[\ii, înseamn[ c[ suntem liberi s[ atac[m =i puterea
sovietic[...
  P E T R U C{R A R E

— Dar cine are de gând s[ atace puterea sovietic[?

— Cum cine? P[i chiar voi, ace=ti \ip[l[i, care vre\i s[
consemna\i aniversarea a 600-a a Moldovei. Nu uita c[ Moldova
îi =i dincolo de Prut, las[-i s-o serbeze ei, pe când peticul nostru
de p[mânt se nume=te Basarabia... Basarabia sovietic[. Cei de
peste Prut sunt români, iar noi suntem moldoveni... moldoveni
basarabeni...
— Doamne sfinte, doamne, Ivan Petrovici, de ce atâta poli-
tic[ fals[ la un lucru de nimic?
— Ei, las[, b[ie\ele, c[ nu mai este lucrul ista chiar de nimic,
cum vrei mata s[ mi-l prezin\i. De-ar fi a=a, =i organele m-ar
l[sa în pace... Sfatul meu iat[ care-i: nici un fel de aniversare,
nici un fel de manifestare. Sta\i molcomi pe la cuiburile voastre,
cât îi lucrul cu cinste. Pe loc repaus...
La prânz Sp[taru îi întâlne=te pe ceilal\i doi membri ai
„nucleului organizatoric“. Cel mai descurajat i s-a p[rut Vlad
Doini\[:
— Ne-a chemat pe amândoi =eful radiodifuziunii. Ne-a pus
ultimatum: dac[ particip[m la aniversare, s[ nu mai c[lc[m pe
la redac\ie.
Alecu Pruteanu, cu mult mai optimist:
— A spus-o =i el, ca s[ ne mai sperie. Ce mai atâta vorb[, de
parc[ am preg[ti o rebeliune, o lovitur[ de stat?
— Cât am înv[\at la Leningrad, nu m[ sup[ram pa alte
semin\ii c[ nu ne cunosc limba, dar când v[d c[ veneticii din
Moldova nici a da „bun[ ziua“ nu s-au înv[\at, iar o parte din
consângenii no=tri se mândresc cu faptul c[ nu-=i cunosc bine
originea =i n[r[vesc s[-=i dea copiii la =coli ruse=ti, z[u c[-mi
vine s[-i plâng de mil[ acestui prea blând =i supus neam al meu.
Acum, Dumitra=, ia te uit[ ce scriu ziarele de ieri =i de azi =i, te
asigur, la fel vor scrie =i cele de mâine. O românofobie
PUNCTUL DE REPER  
furibund[, se trage un hotar între moldoveni =i români. +i apoi
atac frontal împotriva a=a-zi=ilor „na\ionali=ti“, primii dintre
care am fi noi, cei care vrem s[ s[rb[torim jubileul de 600 ani ai
Moldovei. Pân[ =i cea mai priz[rit[ foaie volant[, „Gudok
Moldavu=ki“, ia s[ vezi pân[ unde ajunge, citez: „Ast[zi, când
înh[m[m la garniturile noastre câte dou[ locomotive, când tot
poporul din \ar[ ne aplaud[, s-au g[sit câteva persoane pretinse
a fi de crea\ie, care vor s[ organizeze s[rb[torirea unui dubios
jubileu al republicii noastre profund socialiste =i sovietice... “
Ei, Dumitra=, zi =i tu, poate c[ ne dezicem de aniversare?
— În nici un caz! se gr[bi s[ declare Alecu Pruteanu. +i
Dumitru îl sus\inu:
— Nici un fel de dezicere! Vlade, nu te mai recunosc! Unde
\i-i patriotismul t[u de moldovean crescut în afara hotarelor
republicii? Dac[ nu ne adun[m to\i cei invita\i la restaurant =i
dac[ nu demonstr[m celor care ne vor urm[ri c[ n-am avut alt[
inten\ie decât a rosti o urare întru binele acestui p[mânt, atunci
s[rmana noastr[ securitate va putea crede ca ne-am retras în
ilegalitate =i va începe febrila c[utare a armelor, de care m-a
pus dracul sa le pomenesc în n[stru=nica invita\ie. Apropo,
Alecule, invita\iile sunt expediate destinatarilor?
— Dup[ cum ne-am în\eles.
— Drag[ Alecule, dar cei doi amici ai dumitale de la tele-
viziune nu sunt decât ni=te turn[tori ordinari.
— De unde ai luat-o?
— D-apoi de unde a aflat securitatea despre invita\ie numai
la câteva minute dup[ ce le-am înmânat textul?
— Dragul meu, securitatea are mul\i ochi, multe urechi.
— Da, mul\i =i multe. Dar cele mai fidele sunt cele apar\inând
poetului =i fotografului dumitale.
— Ce dovezi ai?
 P E T R U C{R A R E

— Au terminat amândoi =coala superioar[ de mili\ie. Chiar

=eful meu mi-a spus-o. Dar asta nu mai are importan\[. Oricare
ar fi împrejur[rile, mâine pe la ora cinci, ne adun[m to\i în parcul
„Pu=kin“, depunem flori la monumentul lui +tefan cel Mare =i
o lu[m spre restaurant, unde vom s[rb[tori istorica noastr[
aniversare. Iar acum haide\i pe la gazdele cui ne are...
Primul se porni Vlad Doini\[. Dumitru Sp[taru observ[ c[ de
dup[ un col\ de strad[ un cet[\ean cu p[l[rie cu boruri mari îi lu[
urma. Alt cet[\ean, =i tot cu p[l[rie cu boruri mari, se lu[ dup[
Alecu Dun[reanu, îl ajunse din urm[ =i parc[-parc[ vroia s[-l ia
de bra\. Când s[ cârneasc[ =i Sp[taru spre Valea Dicescu, unde
st[tea în gazd[, un alt tip, îmbr[cat exact ca primul, se desprinse
de tulpina unui copac =i, când l-a ajuns din urm[, i se adres[:
— }mi da\i voie sa v[ întreb ceva?
— Poftim.
— Dumneavoastr[ sunte\i Dumitru Sp[taru?
— Da. Eu sunt. Dar ce-i?
— Îmi zice Nicu Cotoroan\[. Îmi plac articolele Dumnea-
voastr[ b[t[ioase de tot. +i versurile Dumneavoastr[ îmi plac,
mai ales cele satirice.
— Mul\umesc pentru complimente. Dac[ vre\i, trece\i pe la
noi, pe la redac\ie.
— +i eu scriu versuri. Poate d[m pe la mine, c[ nu-i departe...
— Scuza\i, sunt gr[bit. Mâine m[ a=teapt[ lucruri mari...
Nicu Cotoroan\[ î=i tufli p[l[ria pe ceaf[ =i g[si de cuviin\[
s[-l sf[tuie pe tân[rul poetastru:
— N-ar strica, tovar[=e Sp[taru, s[ te gânde=ti bine azi ce ai
de gând s[ faci mâine. Vezi s[ nu-\i permi\i vreun pas gre=it.
Mai întâi m[soar[ =i pe urm[ taie...
Când s[ deschid[ porti\a cur\ii la casa unde st[tea în gazd[,
st[pânul îi r[s[ri în fa\[ ca din p[mânt:
PUNCTUL DE REPER  !
— Tovar[=e Sp[taru, vuie=te ora=ul întreg. Ce ave\i de gând
s[ întreprinde\i? Înc[ mai e=ti cu ca= la gur[ =i de acuma te
vâri în politic[. Vrei s[ nimere=ti în Sibiri? Pot s[-\i povestesc
eu ce-i prin locurile acelea, c[ acolo mi-am m[cinat zece ani
din via\[. E=ti b[iat cu scaun la cap =i ar trebui s[-\i dai seama
c[ imperiul ista \arist înc[ n-a întors nim[nui nici o brazd[ din
p[mânturile pe care le-a cotropit de la alte popoare. Te-ai g[sit
mata mai de=tept =i înc[ al\i doi-trei \âncani ca s[ lupta\i cu
Cremlinul?
— Care lupt[, bade +tefan? Vrem s[ închin[m câte un pahar
de vin în cinstea marii s[rb[tori de 600 ani ai Moldovei...
— Un pahar de vin, zici? Iat[ acu=i ai s[ iei paharul, dar
numai nu înainte ca s[-\i spun c[ de acum de dou[ zile vreo
câ\iva a=a-zi=i tehnicieni sanitari îmi tot dau ghes pe la baie =i
veceu =i mai ales prin camera dumitale. Adic[ e atât de greu
s[-\i dai seama ce caut[ ei? Afi=e. Literatur[ interzis[. +i,
desigur, arme...
— Bade +tefan, securi=tii i=tia s-au prostit cu totul. =i asta în
timp ce noi nu vrem s[ facem decât sa rostim un cuvânt patri-
otic =i s[ ciocnim câte un pahar de vin cu cei mai buni dintre
amicii no=tri...
— Amici, zici? Apoi iat[ c[ unul, nici nu =tiu cum îl cheam[,
te =i a=teapt[ în foi=or.
Dumitru Sp[taru se apropie de insul din foi=or. Un str[in în
toat[ legea: îl vedea pentru prima dat[, un om între dou[ vârste,
purtând ochelari negri =i în m`n[ un baston solid.
— +ezi, tinere. Numele meu prea pu\in are a-\i spune. Zi-mi
Unche=ule =i am terminat. Am auzit =i eu de manifest[rile
patriotice pe care vrei s[ le întreprinzi dumneata cu tovar[=ii
dumitale de idei. S[ =ti\i ca nu v[ a=teapt[ nimic bun în cel mai
apropiat viitor. Dar asta nu înseamn[ c[ trebuie s[ da\i înapoi.
 " P E T R U C{R A R E

Nici un pas înd[r[t. De acum, dac[ vre\i s[ v[ vârâ\i gâtul în la\,

încaltea salva\i-ne de puterea asta diavoleasc[. Salva\i-ne =i ve\i
deveni martiri ai neamului...
— Dar nu mai suntem noi nici un fel de martiri... ia acolo o
cuvântare =i un pahar de vin...
— Vin? Poftim c[ î\i las damigeana plin[. Tinere, în persoana
dumitale =i a altora ca dumneata eu v[d salvarea na\iunii noastre.
S[ nu v[ teme\i de ghe\urile Siberiei. În curând va sosi timpul
când noi le vom topi cu suflarea noastr[ româneasc[. Adio =i
n-am cuvinte. Curaj, tinere! Cum spunea poetul: „Pentru \ar[
mori =i-\i va fi mormântu-ncununat cu flori... “
B[di\a +tefan îl petrecu pe misteriosul str[in =i fu cât pe ce
s[ strige din porti\[:
— Dumitra=, înc[ unul! S[-i dau drumul?
— Aista-i tat[l meu, las[-l s[ intre.
Anton Sp[taru nu apucase s[-=i dezlege bine desagii cu
merinde =i ud[tur[, c[ se =i puse pe probozeal[:
— M[i Dumitra=, m[i! Ce-i cu tine? Vrei s[ te joci cu ru=ii? Nu
=tii c[ au mai încercat =i al\ii =i ru=ii i-au dus atât de departe, c[
nici numele nu le-a mai venit înapoi? Ce-\i trebuie \ie s[ strigi sus
=i tare c[ e=ti român, când îi bine =i moldovean s[ fii... c[ în suflet
tot român e=ti... Aud c[ \i-ai adunat o ceat[ de camarazi...
— Nici un fel de ceat[. Ia acolo ni=te colegi... vrem s[ rostim
câte un cuvânt la un pahar de vin...
— Poftim, iac[-t[, tat[-t[u \i-a adus vin, cinste=te =i roste=te
cuvinte câte vrei... Dar contra puterii s[ nu mergi, c[ departe
n-ai s[ ajungi. Basarabia-i \ar[ mic[ =i nu poate sc[pa de puterile
cele mari. Înc[ Rusia \arului =i-a înfipt în ea amândou[ ghearele
=i amândou[ clon\urile =i nu vrea sa-i deie drumul nici în ruptul
capului. Noi suntem oameni mici, ne supunem celor care-s mai
mari ca noi. Ne-au pus românii s[ tragem în sovietici — am
PUNCTUL DE REPER  #
tras, ne-au pus pe urm[ ru=ii s[ tragem în nem\i — =i am tras =i
în nem\i. Înc[ bine c[ i-am biruit pe nem\i, da-\i închipui dac[
puneau nem\ii mâna pe noi =i ne mai mânau s[ tragem, s[ zicem,
în englezi?.. Dar ia stai oleac[, ce zgomot ca de tanc se aude pe
hudi\a asta a voastr[?
Spre gazda lui Dumitra= venea un camion blindat. Uli\a, plin[
de hopuri, îl scutura ca de friguri. În dreptul por\ii ma=ina scoate
un ultim forn[it =i se opre=te. Anton Sp[taru i se adreseaz[ fiului:
— Dumitra=, fugi! Aista a venit dup[ tine.
— Hai, tat[, c[ nu mai este el dracul chiar atât de negru cum
îl fac oamenii.
U=a camionului blindat se deschide =i un tân[r =ofer mecanic
se apropie de porti\[.
— Baie\ cana di apa.
— Pojalusta, poftim încoace! se gr[bi s[ intre pe fir Anton
Sp[taru.
Dar înc[ nu se astâmp[rase bine colbul ridicat de ma=ina
militar[, c[ prin dreptul gazdei lui Dumitra= trecu =i un pluton
de solda\i.
— Tat[, îi pofte=ti =i pe ai=tia la vinul matale?
— Nu, c[ n-o s[-mi ajung[. Dar s-o =tii de la mine, c[ ei nu
degeaba au r[t[cit pe sub geamurile voastre...
... A doua zi „cei trei crai de la r[s[rit“ =i invita\ii lor urmau
s[ se adune în parcul „Pu=kin“. La ora fixat[, s-au prezentat
numai „cei trei crai“. Tustrei în haine de gal[, tustrei cu flori în
mân[. Dar invita\ii iei de unde nu-s. Peste o or[, î=i arat[ capul
dintr-un tufar =i Andrei Cosa=u, amorezul dulce al fetelor de
m[ritat, poet =i el, bun de gur[, dar precaut din cale afar[.
— M[i, fugi\i cât nu-i târziu! S-a aflat totul! Ne-au tr[dat
Torb[lung[ =i Z[mos. To\i invita\ii no=tri sunt trimi=i în deplas[ri.
Restaurantul „Moldovi\a“ e închis pentru repara\ii, de=i acestea
 $ P E T R U C{R A R E

s-au încheiat abia deun[zi. Dac[ v[ duce\i s[ depune\i flori la

monumentul lui +tefan cel Mare, poftim, lua\i =i florile mele, c[
eu plec urgent în deplasare, m[ trimite însu=i redactorul-=ef.
Celor trei activi=ti ai nucleului organizatoric, în drumul lor
pe aleea din spatele lui +tefan, nu le-a fost greu s[ depun[ florile
la picioarele statuii =i asta cu mult înainte ca mili\ienii de gard[
s[-i observe, întrucât ace=tia a=teptau ca „patrio\ii“ nedori\i s[
vin[ de undeva din largul pie\ii.
— B[ie\i! li se adreseaz[ camarazilor Dumitru Sp[taru. Nici
un fel de panic[. Dac[ „Moldovi\a“-i închis[, mergem la resta-
urantul de la gar[!
Aici numai bine dau de Tudorel Dun[reanu =i Filimon Floca,
amândoi studen\i la Moscova: unul — la =coala de actorie, altul
— la Institutul de arte plastice. Vlad Doini\[ îi som[ pe loc:
— M[i, dac[ sunte\i patrio\i, urma\i-ne.
— Suntem patrio\i =i v[ urm[m cu pl[cere.
De=i restaurantul era plin de clien\i, un chelner cunoscut le
eliber[ o mas[, chiar lâng[ o fereastr[, aproape de care repede
se postaser[ vreo doi copoi cu p[l[rii cu boruri largi. Primul, de
fapt — =i ultimul, toast l-a rostit Dumitru Sp[taru:
— Fra\ilor, în aceste zile se împlinesc 600 de ani de existen\[
a Statului moldovenesc. Fie ca în aceste clipe s[ ne amintim cu
pietate de to\i domnitorii \[rii noastre, care au luptat pentru
neatârnarea rom`nilor. Hip-hip, ura!
Dup[ ce au ciocnit paharele =i le-au dat de du=c[, au prins a intona
u=or „De=teapt[-te, române, din somnul cel de moarte! “, dar s-au
împotmolit chiar dup[ prima strof[: nimeni nu =tia textul mai departe.
În fond, la asta s-a =i redus toat[ festivitatea. În continuare firul
discu\iilor se împletea multicolor din temele propuse de c[tre cei
cinci meseni „patrio\i“. Rareori câte un tip de la mesele vecine arunca
parc[ întâmpl[tor câte o fraz[ instigatoare. Cum Tudorel Dun[reanu
PUNCTUL DE REPER  %
vorbea mereu cu respect subliniat pentru normele ortoepice
=i de dic\iune, un hojm[l[u de la o mas[ vecin[ îl atac[:
— Spune\i, v[ rog, nu cumva sunte\i din România, de vorbi\i
a=a de frumos?
— Dup[ cum vede\i, domnule, prinse a se fasoli Dun[reanu,
nu e absolut necesar s[ fii din România, ca s[ po\i vorbi cât de cât
corect române=te. Eu, bun[oar[, m-am n[scut aici nu departe, pe
malul Botnei, dar parc[ Botna nu-i româneasc[ =i ea?
— O, da, desigur, încuviin\[ hojm[l[ul =i î=i not[ iute ceva
într-un carne\el. Când cei cinci tineri „na\ionali=ti“ au pl[tit
muzica =i au încins o sârb[ în mijlocul restaurantului, o mul\ime
de \[rani-pasageri =i-au trântit cu=mele în p[mânt =i s-au prins
=i ei în iure=ul dansului. Hojm[l[ul =i al\i ciraci ai s[i abia de
pridideau s[-i treac[ prin strunga min\ii lor pe to\i „antiso-
vieticii“ cuprin=i într-un fel de r[zvr[tit[ hor[ a unirii.
...Noaptea târziu, când sa se despart[, Filimon Floca f[cu o
propunere pur fl[c[iasc[:
— Iar acum haidem la fete. Dumitra=, la ora unsprezece s[-
mi fii pe strada Gorki, =tii tu unde...
To\i s-au dus care =i încotro, fiecare având câte un copoi din
urm[. C[r[ruia lui Dumitru Sp[taru trebuia s[ treac[ prin fa\a
monumentului lui +tefan cel Mare =i, mai departe, prin parcul
„Pu=kin“. Greu de spus la ce se gândea acum eroul nostru, dar
când s[ urce treptele ce duceau spre statuie, la un moment dat
i se împleticir[ picioarele, c[zu în patru labe =i, natural, rosti =i
vreun blestem adresat sie=i. Tocmai în acest moment observ[
de dup[ grilajul din dreapta o sc[p[rare de lumin[ asemeni unui
blitz de aparat fotografic. S[ fi fost vreo scamatorie a agentului
secret? Nu, c[ acesta r[m[sese undeva în urm[...
Traversând parcul în curmezi=, Dumitru Sp[taru sosi în
sfâr=it la locul indicat de Filimon Floca.
 & P E T R U C{R A R E

— Hai, m[i poetule, c[ fetele ne a=teapt[ de mult. Ele înc[

n-au v[zut scriitor la ele acas[....
Peste jum[tate de or[, „Ciclopul“, pardon, Codescurtov,
radiind de bucurie =i fluturând o fotografie flasc[, abia ie=it[
din le=ia fixatorului, b[tu la u=a =efului.
— P[rf[nuc Ivanovici, cât îi de prost blitzul meu, dar m-a
ajutat s[-l fixez pe Dumitru Sp[taru, na\ionalistul num[rul unu.
Privi\i-l cum îi s[rut[ ciubotele lui +tefan cel Mare. A depus =i
jur[mântul.
— Ce fel de jur[mânt? Cum sun[?
— Stra=nic jur[mânt, P[rf[nuc Ivanovici! Numai c[ s[-mi
da\i scuzare, eu stau prost cu limba moldoveneasc[ =i pe urm[
înc[ acest Sp[taru o \inea tot într-un accent românesc, a=a c[...
scuzare...
— Mâine, la ora nou[, ace=ti „trei crai de la r[s[rit“ s[ fie
elibera\i din servicii! S-a în\eles?
— În\eles, P[rf[nuc Ivanovici!
... A doua zi, pe la ora zece, când to\i „cei trei crai de la
r[s[rit“ se prezentar[ la slujb[, =efii lor îi a=teptau cu ordinele
de concediere în din\i...
Era, vas[zic[, pe la sfâr=itul lui august 1959. Cu chiu cu vai,
ca orfan de r[zboi =i fost student la Leningrad, Vlad Doini\[
reu=ise s[ ob\in[ un post de balerin la teatrul respectiv din
Chi=in[u. Ce-o fi zis =efii: învârteasc[-se cât o vrea, numai s[
tac[ din gur[. Dumitru Sp[taru r[mase f[r[ lucru mai bine de
un an. Numai unul din fosta „sfânt[“ treime, Alecu Pruteanu,
izbuti în timp de-o s[pt[mân[ s[ se angajeze la ni=te cursuri de
translatori pentru turi=tii români... Nici mai mult, nici mai pu\in!
Parafrazându-l pe Co=buc, chiar c[-\i vine a zice: trei, Doamne,
=i din to\i trei... unul de-al lor... V-am mai spus: era pe la sfâr=itul
lui august 1959...
TEATRU
1985
! P E T R U C{R A R E

Portretul
(Comedie satiric[ în dou[ acte)

PERSONAJELE:
OCTAVIAN GHEORGHEVICI MOTOTOL, directorul unei fabrici
de covoare
MAGDALENA BORISOVNA PARA+UT{, =efa sec\iei cadre
AUREL ZBANCIU, conduc[torul cercului de dans
VERONICA, conduc[toare de cor
CL{TINICI, pictor
DOROBAN|, reprezentant al industriei u=oare locale
MO+ COTRU|{, paznic
LAPIDATU, =eful oficiului po=tal
ZDRONCEA, corector la gazeta raional[
SAFTA ARONOVNA, specialist[ în domeniul artelor plastice
OMUL CU MASC{
+EPTICHIN, inspector de la minister
JAN CORLATE, pretins turist str[in
ADELAIDA PRIPON, pictori\[
Ac\iunea putea s[ aib[ loc prin anii optzeci într-un centru raional
din Moldova.

Actul I
O camera spa\ioas[. Fereastr[ în dreapta, fereastr[ în stânga. Între ele –
o u=[. U=[ =i în partea dreapt[. În centru – masa de lucru a MAGDALENEI
BORISOVNA, ceva mai spre stânga – o mas[ mai mic[, a lui AUREL. U=a
din dreapta, când se deschide, acoper[ portretul NECUNOSCUTULUI.
PUNCTUL DE REPER !
MAGDALENA (o femeie între dou[ vârste, foarte principial[,
mai ales atunci când e vorba despre propriul s[u punct de vedere, vorbe=te
la telefon): Da, draga mea, datoria noastr[ e de a deveni noi
în=ine directori =i directoare. Emancipare, la urma urmelor,
fire-ar s[ fie =i asta... mergem doar spre matriarhat cu pa=i
siguri... Destul cât am fost în roluri de interimari... Da, într-
adev[r, cât o s[ mai a=tept[m daruri de la natur[?.. (Pune
receptorul în furc[. C[tre portretul Necunoscutului.) Ei, drag[
Necunoscutule, a sosit timpul s[-mi dai o mân[ de ajutor...
Cred c[ m[ în\elegi...
Prin u=a din dreapta vine MOTOTOL. De statur[ mijlocie, sub
patruzeci de ani. Volubil, iute.
MOTOTOL (strângându-i Magdalenei mâna): Ca pe un loc\iitor
ce-mi sunte\i în problema cadrelor, v[ felicit înc[ o dat[ cu prilejul
împlinirii =i dep[=irii planului de produc\ie al fabricii noastre.
MAGDALENA: De asemeni =i eu pe Dumneavoastr[, ca
director ce ne sunte\i.
MOTOTOL: De-p[-=i-re! Planul pentru 1980 – dep[=it!
Lua\i not[: pentru prima dat[ în ultimii trei ani!
MAGDALENA: +i asta de când director sunte\i Dumnea-
voastr[.
MOTOTOL: Iar loc\iitor – Dumneavoastr[.
MAGDALENA: ...Eu, de, cu problema cadrelor.
MOTOTOL: Da, într-adev[r, cadrele hot[r[sc totul. Ast[zi
din partea trustului nostru urmeaz[ s[ vin[ pentru a ne felicita
cu prilejul dep[=irii planului de produc\ie însu=i tovar[=ul
Doroban\. În cuvântul nostru de r[spuns n-ar strica s[ spunem
câteva vorbe =i despre cadrele noastre...
MAGDALENA: Am putea s[ V[ lu[m drept exemplu pe
Dumneavoastr[, Octavian Gheorghevici...
! P E T R U C{R A R E

MOTOTOL: Vai, Magdalena Borisovna, de ce adic[ tocmai

pe mine?
MAGDALENA: S[ nu fim mode=ti, Octavian Gheorghevici!
Toat[ lumea =tie c[ Dumneavoastr[, când era\i copil, în timpul
negru al ocupa\iei, a\i p[scut oile altora, iar ast[zi, în vremea
noastr[, sc[rm[na\i lâna oilor noastre atotnorodnice, adic[, mai
pe scurt, a\i devenit director al fabricii de covoare.
MOTOTOL: Vai, s[ nu întrecem m[sura, Magdalena
Borisovna! La ce bun s[ r[scolim trecutul? Mai bine s[ vorbim
despre chipul moral al lucr[torilor no=tri: atunci mai bun
exemplu decât cel al Dumneavoastr[ nici c[ putem g[si,
Magdalena Borisovna.
MAGDALENA: M[ face\i s[ ro=esc.
MOTOTOL: S[ nu fim mode=ti, s[ nu fim! +tim cu to\ii c[
atunci când so\ul v-a devenit insuportabil, Dumneavoastr[, f[r[
a sta prea mult la îndoial[, nu a\i f[cut nici un compromis, ci
dimpotriv[ – a\i trecut la alt so\. Sincer =i cu pieptul deschis!
MAGDALENA: Face oare s[ vorbim despre asta...
MOTOTOL: Face. În momentul când noi am dep[=it planul
de produc\ie, face s[ vorbim. Sau s[ lu[m, bun[oar[, pe al\i
lucr[tori ai fabricii noastre. Ia s[ mi-l chema\i aici pe conduc[torul
cercului nostru de dansatori!
MAGDALENA (la selector): Tovar[=e Aurel Zbanciu!
Prin u=a din dreapta apare AUREL ZBANCIU. Un b[iat tân[r, foarte
naiv. Are pas de dansator.
MOTOTOL (c[tre Aurel): Ei, tovar[=e Zbanciu, =i totu=i de
ce i-au cr[pat dansatorului nostru pantalonii la ultimul con-
cert?
AUREL: P[i, e cel mai focos dansator...
MOTOTOL: A\i v[zut, Magdalena Borisovna! Care fabric[
PUNCTUL DE REPER !!
mai are a=a dansatori? Se fr[mânt[ în joc pân[ le crap[
pantalonii...
M AG DALENA: Ce-i drept nu-i minciun[, le crap[
pantalonii...
MOTOTOL: Dar ia s[ mi-l chema\i acum pe conduc[torul
cercului coral!
MAGDALENA (la selector): Veronica!
Prin u=a din stânga apare VERONICA. Foarte simpatic[, de o vârst[
cu AUREL. Lupt[ cu bluzi\a care nu o ascult[ =i niciodat[ nu vrea s[-i
acopere sânii optimi=ti.
MOTOTOL: Tovar[=[ Veronica...
VERONICA: ...Sâlimonovna.
MOTOTOL: Da, Sâlimonovna. +i a=a, în câte limbi cânt[
corul nostru?
VERONICA: Acum în =ase, adic[ în =apte.
MOTOTOL: A mai ap[rut cineva?
VERONICA: Da, a mai ap[rut înc[ unul. Turc de na\io-
nalitate.
MOTOTOL: Turc?
VERONICA: Da. Repatriat. Zice c[ înc[ un str[bunel de-
al dumnealui s-ar fi n[scut pe meleagurile noastre în vremea
unor invazii de-ale lor...
MOTOTOL: +i cânt[ pe turce=te?
VERONICA. Da, pe turce=te.
MOTOTOL: Foarte bine, dar dumneata ai controlat ce cânt[
el acolo?
VERONICA: Academia ne-a promis un traduc[tor.
MOTOTOL: Apoi b[ga\i de seam[ ce cânt[...
MAGDALENA (Veronic[i): Fii mai atent[ cu asemenea
cadre.
!" P E T R U C{R A R E

MOTOTOL (Magdalenei): Iar acum s[ mi-l aduce\i încoace

pe pictorul nostru.
MAGDALENA (la selector): Tovar[=e Cl[tinici!
Prin u=a din stânga î=i face apari\ia CL{TINICI. Îmbr[cat neglijent,
fumeaz[. Poart[ o pr[jin[, de vârful c[reia este ag[\at[ o bucat[ de
covor îngust.
MOTOTOL: Sau s[ trecem la alt exemplu – pictorul nostru
Cl[tinici. (C[tre Cl[tinici.) Ce =coal[ ai terminat dumneata?
CL{TINICI: De pictur[, din Chi=in[u.
MOTOTOL: A\i v[zut – din Chi=in[u! Dar dumnealui n-a
r[mas în capital[, ci a venit s[ lucreze la noi!
CL{TINICI: Cei de acolo nu vroiau s[-mi deie drumul. Eu
îns[ am hot[rât s[ m[ contopesc cu masele populare.
MOTOTOL: Formidabil! Frumos cadru.
MOTOTOL: (c[tre to\i): Tovar[=i! Iat[ c[ anume aceste
frumoase calit[\i ale dumneavoastr[ a= vrea s[ le demonstra\i
ast[zi, când va veni tovar[=ul Doroban\ s[ ne felicite – pentru
prima dat[ – cu prilejul dep[=irii planului nostru de produc\ie.
VERONICA: Dar cu cât am dep[=it planul?
CL{TINICI (î=i scutur[ „drapelul“): Cu jum[tate de covor, poftim.
To\i privesc la jum[tatea de covor, pe care este înf[\i=at un balaur.
AUREL: Numai cu jum[tate de covor?
MOTOTOL: Da, deocamdat[ numai cu jum[tate, dar aceasta,
vede\i dumneavoastr[, se întâmpl[ pentru prima dat[ în via\a
fabricii noastre!
MAGDALENA: Da, pentru prima dat[.
MOTOTOL (lui Cl[tinici): Cine-i cel de pe covor?
CL{TINICI: Balaurul. Un personaj din noua mea
compozi\ie pe teme populare – „F[t-Frumos învinge Balaurul“.
PUNCTUL DE REPER !#
MOTOTOL: Pe Balaur îl v[d, dar F[t-Frumos unde-i?
CL{TINICI: În compozi\ia mea el se afl[ de partea dreapt[...
MOTOTOL: +i de ce nu l-ai pus în partea stâng[?
CL{TINICI: De unde puteam s[ =tiu c[ vom supraîmplini
planul numai cu jum[tate de covor?..
MOTOTOL: Apoi s-o =tii pentru viitor: eroii pozitivi trebuie
s[ fie întotdeauna de partea stâng[... asta pentru orice
eventualitate.
CL{TINICI (a=az[ „drapelul“ s[u al[turi de portretul
Necunoscutului): Bine, o lu[m la condei =i pe asta.
MOTOTOL: A=a, vas[zic[, dragi tovar[=i, ast[zi la noi e
mare s[rb[toare. (Observ[ portretul Necunoscutului.) Magdalena
Borisovna! (La ureche.) Cine-i cel de pe portret? Cine?
MAGDALENA (lui Mototol, la ureche): Nu se =tie.
MOTOTOL: Tovar[=[ Para=ut[! Portret al unui om necu-
noscut? Vas[zic[, e adev[rat? Iar eu la început credeam c[-i o
glum[.
MAGDALENA: Drept cine m[ lua\i, Octavian Gheor-
ghevici?
MOTOTOL: (celorlal\i): Ei, dragii mei, ia împr[=tia\i-v[
fiecare pe la locurile cui v[ are! Pân[ la marea s[rb[toare mai
este înc[ mult.
VERONICA, AUREL =i CL{TINICI ies.
MOTOTOL: +i totu=i, cine-i „amicul“?
MAGDALENA: Nu se =tie.
MOTOTOL (ar[tând la alte portrete): Ei, dar ace=tia cine sunt?
MAGDALENA: Cu acestea chestiunea e simpl[ – ]i cu-
noa=tem pe to\i.
MOTOTOL (trecând în revist[ câteva portrete): A=a... tovar[=ul
Munteanu, frunta=ul nostru... A=a... tovar[=ul... stai, cum îi
!$ P E T R U C{R A R E

spune? A, tovar[=ul Dandara, alesul nostru, slug[ a poporului,

cum i se mai spune... A=a... tovar[=ul Cutare... Cut[ric[...
Cut[rel... Ptfiu! P[i, îi cunoa=tem pe to\i, Magdalena Bori-
sovna!
MAGDALENA: Pe to\i, afar[ de aista (arat[ la portretul
Necunoscutului).
MOTOTOL (privind atent la portret): Dac[ te ui\i a=a, f[r[ s[-l
cau\i pe dracu, nu-i nimic deosebit. Portret ca toate portretele.
MAGDALENA: Ca toate si, totu=i, nu chiar ca toate. Se
deosebe=te de alte portrete. Nu mult, un picule\...
MOTOTOL (îngânând-o): „Un picule\“, „un picule\“! Nu
vreau s[ aud de nici un fel de picule\. Scurt pe doi: cine-i
persoana?
MAGDALENA: Dac[ s-ar =ti, s-ar povesti.
MOTOTOL: Tovar[=[ Para=ut[! Magdalena Borisovna! S[
nu m[ iei disdediminea\[ cu zicale! Scurt =i clar: cine-i tipul,
adic[ personajul, eroul acesta, la urma urmei? (Arat[ la portretul
Necunoscutului.) Cine-i acest Mare Necunoscut?
MAGDALENA: Octavian Gheorghevici, v[ mai repet =i
aici, în biroul meu, c[ nu se =tie cine-i.
MOTOTOL: Acum v[d c[ avea dreptate persoana care îmi
telefonase: un portret neidentificat!
MAGDALENA (cu un interes aparte): Cine v-a telefonat?
MOTOTOL: Un binevoitor.
MAGDALENA: B[rbat?
MOTOTOL: O muiere, adic[ femeie. (Suspicios.) Ce
importan\[ are: b[rbat sau femeie?
MAGDALENA: Da, sigur, nici o importan\[. Principalu-i s[
fie suflet binevoitor =i vigilent.
MOTOTOL: Da, era un suflet binevoitor =i vigilent. Sem[na
la voce cu dumneata.
PUNCTUL DE REPER !%
MAGDALENA: Parc[ numai un câine e scurt de coad[...
MOTOTOL: Câine? Asta era c[\ea! S[ fi auzit ce învinuiri
îmi aducea... Auzi, cic[, \inem pe pere\i la loc de frunte pe nu
se =tie cine...
MAGDALENA: Un pic de adev[r ar fi aici... Se cere s[ fim
vigilen\i.
MOTOTOL: „Vigilen\i“... +i trebuia s[ se întâmple lucrul
acesta acum, când fabrica noastr[ pentru prima dat[ în atâta
amar de ani a dep[=it planul de produc\ie cu jum[tate de covor.
Însu=i P[rf[nuc Ivanovici ne-a felicitat. Iar în curând trebuie s[
soseasc[ =i tovar[=ul Doroban\.
MAGDALENA: Parc[-i un f[cut, nu ne merge.
MOTOTOL: „Nu ne merge“, „nu ne merge“... Dar, cum
spuneai dumneata adineaori: s[ fim vigilen\i.
MAGDALENA.: Da, vigilen\i.
MOTOTOL: S[ revenim, deci, la portret. Cine l-a atârnat
pe perete?
MAGDALENA: Nu se =tie.
MOTOTOL: Nici asta nu se =tie? Dumneata de când lucrezi
la noi?
MAGDALENA: Deja de trei ani.
MOTOTOL: Când venise=i la noi, portretul ista atârna unde
atârn[ acum?
MAGDALENA: Probabil c[ da.
MOTOTOL: Ce înseamn[ „probabil c[ da“?
MAGDALENA: Eu, Octavian Gheorghevici, m[ =ti\i cum
sunt: mai mult cu capul aplecat peste hârtii =i treburi...
MOTOTOL: „Hârtii si treburi“... =i atunci de unde s-a luat
nevoia asta de portret?
MAGDALENA: Octavian Gheorghevici, V[ declar scurt si
cuprinz[tor: nu =tiu. +i v[ mai pot raporta c[, de când lucrez eu
!& P E T R U C{R A R E

aici, pe pere\ii peste care sunt responsabil[ nici nu s-a ridicat,

nici nu s-a coborât vreun portret.
MOTOTOL: „Ridicat“, „coborât“... Dar dumneata \i-ai
aruncat vreodat[ privirea la pere\ii i=tia s[ vezi poate c[ lipse=te
ceva sau – si mai grav! – poate c[ ceva e în plus?
MAGDALENA: Octavian Gheorghevici, dup[ cum v-am
mai spus, privirea eu mai mult o cobor...
MOTOTOL: „Cobor“, „cobor“... =i dac[ ne vine acum un
om str[in sau chiar o delega\ie întreag[ =i ne g[se=te cu acest
portret neidentificat?
MAGDALENA: Ei, câ\i au fost pân[ acuma...
MOTOTOL: „Câ\i au fost“!.. Au fost =i n-au observat, n-
au observat pentru c[ voi (deschide u=a din dreapta) le deschide\i
larg u=a în semn de „bine a\i venit!“ =i astupa\i portretul, iar pe
urm[ le ura\i „drum bun! “ (închide u=a din dreapta) =i r[mâne\i
(ar[tând la portretul Necunoscutului) cu musafirul în cas[.
MAGDALENA: Dac[ portretul putea s[ steie acolo cât
veacul, z[u, =i nu-l mai vedea nimeni...
MOTOTOL: Nu-l mai vedea nimeni? Dar iat[ c[ de acum a
fost v[zut. +i cine zici c[ a dat primul de dânsul?
MAGDALENA: Conduc[torul cercului nostru de dansuri,
Aurel Zbanciu.
MOTOTOL: Aurel Zbanciu, zici? Magdalena Borisovna,
=i dumneata, ca loc\iitoarea mea îns[rcinat[ cu problema
cadrelor, n-ai putut s[-l sf[tui s[ nu holbeze ochii pe to\i pere\ii?
La picioarele dansatoarelor lui, în jos, iat[ unde trebuie s[
priveasc[ dumnealui!
MAGDALENA: L-am sf[tuit, ba l-am =i obligat, dar el o
ascult[ mai mult pe Veronica.
MOTOTOL: Care Veronic[?
MAGDALENA: Conduc[toarea de cor.
PUNCTUL DE REPER !'
MOTOTOL: P[i, cine i-i =ef: dumneata sau dumneaei?
MAGDALENA: Eu, desigur, dar dumnealui se pare c[ e
amorezat de dumneaei...
MOTOTOL: S[ l[s[m naibii amorul. Magdalena Borisovna!
(Arat[ la portretul Necunoscutului.) Nu vezi c[ st[m cu mortul pe
lai\[?
MAGDALENA: Da, trebuie s[ ne clarific[m pozi\iile.
MOTOTOL: „Pozi\iile“... (Ia loc la masa Magdalenei.) Aurel
aista câ\i ani are?
MAGDALENA (nu-=i poate ascunde admira\ia): O, e un boboc!
Abia a împlinit dou[zeci de ani...
MOTOTOL: Ce =coala a terminat?
MAGDALENA: De iluminare cultural[, la Soroca.
MOTOTOL: La Soroca, zici... (Ca pentru sine.) Ce naiba, n-
au mai v[zut ei portrete pe acolo? (Magdalenei.) Neamuri peste
grani\[ are?
MAGDALENA: Îmi pare c[ nu...
MOTOTOL: Ia s[ mai precizezi mata...
MAGDALENA: Am în\eles...
MOTOTOL: Cu celelalte date de anchet[ cum st[m?
MAGDALENA: A=a =i a=a.
MOTOTOL: A=a =i a=a?.. (Se scoal[ în picioare. Se apropie de
selector.) Iar s-a defectat. Ia ad[-mi-l încoace pe acest Aurel s[
vedem noi ce fel de poam[ este!
MAGDALENA (dispare pe u=a din dreapta): Imediat!
MOTOTOL (examinând atent portret Necunoscutului): Cine
ar putea s[ fie tipul? Tot vreunul de ai=tia de-ai lor, de la
cultur[, muzicant, artist, poet. A=a, în via\[, aproape c[ nu-i
cunoa=te nimeni, iar pe urm[ li se face portretul \i-l aga\[ cineva
pe perete =i, poftim, tovar[=e Mototol, ia =i i te închin[ ca la
icoan[.
" P E T R U C{R A R E

Împins u=or din urm[ de c[tre MAGDALENA BORISOVNA,

prin u=a din dreapta apare cu pas de dans AUREL ZBANCIU.
AUREL : M-a\i chemat, Octavian Gheorghevici?
MOTOTOL: D[-te mai aproape.
MAGDALENA: +edea la taifas cu Veronica.
MOTOTOL: Iar Veronica...
AUREL: Ne preg[tim de concert.
MAGDALENA: +tim noi ce fel de concert.
AUREL: Iar nu-mi da\i voie s[ spun nici un cuvânt?
MAGDALENA: Dansatorii vorbesc cu picioarele.
AUREL: Fiecare om are dreptul la cuvânt.
MAGDALENA: Mai bine ai t[cea.
AUREL: Nici vorba asta nu v[ place? Apoi afla\i c[ pe asta
am luat-o din gazet[.
MAGDALENA: Mare încurc[tur[ =i cu citatele astea.
MOTOTOL: Magdalena Borisovna, un moment! Îmi pare
c[ am apucat-o pe alt drum.
MAGDALENA: A=a-i când te potrive=ti lui Aurel.
MOTOTOL (îl apuc[ pe Aurel de bra\ =i îl întoarce cu fa\a spre
portretul Necunoscutului): Tovar[=e Zbanciu, zici c[ ai terminat
=coala de iluminare cultural[ din Soroca?
AUREL: Da, pe „patru“ =i „cinci“.
MOTOTOL: +i ai primit diplom[ de conduc[tor de dansuri?
AUREL: Da, conduc[tor de cercuri de dansuri.
MOTOTOL: +i voi afar[ de dansuri a\i mai studiat acolo
ceva?
AUREL: O, multe de toate!
MAGDALENA: Laud[-m[, gur[...
MOTOTOL (ar[tându-i cu capul spre portretul Necunoscutului):
Dac[-i a=a, atunci n-ai putea mata s[-mi spui cine-i persoana
pictat[ pe pânza aceasta?
PUNCTUL DE REPER "
MAGDALENA: V-a\i g[sit =i omul...
AUREL (aruncând o privire Magdalenei): Dac[ a= =ti...
MOTOTOL: +i dac[ nu =tii, de ce sco\i gunoiul din cas[?
AUREL: Eu – gunoiul din cas[? (Prive=te cu du=m[nie la
Magdalena.)
MAGDALENA: Cred c[ tot Veronica l-o fi pus la cale...
MOTOTOL: Ei hai, cânt[, tovar[=e Zbanciu...
AUREL: Ce pot s[ zic? M-am uitat c[ nu cunosc persoana
care atârn[ aici pe perete =i... Dar, de fapt, Magdalena
Bonisovna, când a închis u=a...
MAGDALENA: Iar nu =tie ce vorbe=te.
MOTOTOL: Te ascult[m mai departe, tovar[=e Zbanciu.
AUREL: Dac[ am v[zut c[ nu-l cunosc, hai s[ întreb =i eu de
lume...
MOTOTOL: +i pe mul\i ai întrebat?
AUREL: Pe un singur om.
MAGDALENA: +i acela s-a pornit s[ trag[ clopotele...
MOTOTOL: +i cine-i acel om?
AUREL: Un fost coleg de la Soroca, tot dansator, acela nu
putea s[ spun[ nim[nui, pentru c[-i lucru de ru=ine: crezuse c[
vreau s[-i m[sor gradul de cultur[.
MOTOTOL: Gradul de cultur[, zici? Ei, =i mai departe?
AUREL: Mai departe? Am mai întrebat-o =i pe Magdalena
Borisovna.
MAGDALENA: Înc[ m[ mai amestec[ =i pe mine!
MOTOTOL: Dar n-ai încercat mata s[ te ui\i mai îndelung
la portret, mai dintr-o parte, mai din alta?
AUREL: M-am uitat în tot felul, dac[ nu, nu-l cunosc cine-i.
Prima dat[ v[d a=a mutr[, adic[ fa\[, s[ am iertare.
MOTOTOL: Dar nu te-ai uitat mata, tovar[=e Zbanciu, ce
scrie pe partea cealalt[ a portretului?
" P E T R U C{R A R E

AUREL: Asta nu, nu mi-a dat prin cap.

MAGDALENA: Lui s[-i deie!
MOTOTOL (lui Aurel.): Ia urc[ mata pe scaun =i vezi, poate
c[ scrie ceva pe partea cealalt[ a portretului.
AUREL (urc[ pe un scaun în fa\a portretului Necunoscutului): Asta
se poate.
MOTOTOL: Dac[ e scris ceva indescifrabil, fie =i indesci-
frabil c[ speciali=ti la descifrat avem cât[ frunz[ =i iarb[.
AUREL (privind partea invers[ a portretului): Nu scrie nimic...
nici indescifrabil, nici în alt fel... Numai ni=te urme de mu=te,
dar =i acestea vechi...
MAGDALENA: Ce vre\i de la un dansator...
MOTOTOL (lui Aurel): D[-te jos!
AUREL: Mai este înc[ ceva...
MOTOTOL (cu speran\[): Ei, ei!
AUREL: Credeam c[-i vreo isc[litur[, da el îi un paing, uscat =i
aista...
MOTOTOL: D[-te jos!
AUREL coboar[ de pe scaun =i se apropie de MOTOTOL.
MAGDALENA: Î=i vâr[ nasul unde nu trebuie...
MOTOTOL: Tovar[=e Zbanciu!
AUREL: Ascult, Octavian Gheorghevici!
MOTOTOL: Ia spune, n-ai venit dumneata jum[tate de an
în urm[ la mine =i m-ai rugat s[ te încadrez în munc[ la fabrica
noastr[?
AUREL: Da, am venit, v-am rugat =i m-a\i încadrat.
MOTOTOL: +i ce misiune î\i încredin\asem eu?
AUREL: S[ scot echipa de dansatori a fabricii noastre pe
primul loc în ora= =i pe raion.
MAGDALENA: Are s-o scoat[, el =i cu Veronica...
PUNCTUL DE REPER "!
MOTOTOL: În ora= =i pe raion... Dar ia s[-mi spui
dumneata: te-am rugat eu s[ holbezi ochii la toate portretele?
AUREL: Nu, nu m-a\i rugat...
MOTOTOL: Atunci de ce mama dracului i\i vâri nasul unde nu
trebuie?
MAGDALENA: Da, unde nu trebuie.
MOTOTOL (p[=ind prin camer[): De ce nu e=ti un om cu-
minte, sa-\i vezi numai de treburile matale? Ce, crezi c[ eu îi
cunosc chiar pe to\i câ\i îs în=ira\i pe pere\i? Nu, nu-i cunosc.
Dar nu-mi iau nasul la purtare, m[ uit modest în jos, trec pe
al[turi =i în felul acesta ajung la biroul meu.
AUREL: Dac[ =i eu tot a=a, m[ uit mai mult la picioare, c[
ele m[ hr[nesc, numai c[ dac[ am v[zut portretul...
MAGDALENA: Nici un pic de educa\ie: s[ întrerupi =eful...
MOTOTOL: Alalt[ieri nu =tia nimeni despre portretul
acesta, ieri l-ai observat mata =i colegul matale, tovar[=e
Zbanciu, ast[zi =tiu eu =i Magdalena Borisovna despre el —
acum î\i închipui ce o s[ se întâmple mâine? Are s[ afle despre
Necunoscutul nostru tot ora=ul, =i au s[ se g[seasc[ ni=te
tov[r[=ei care au s[ transmit[ despre el exact acolo unde trebuie,
vine un control, =i — cane\, s-a zis cu tovar[=ul Mototol Octavian
Gheorghevici.
MAGDALENA: De ce anume cu Dumneavoastr[?
AUREL: Octavian Gheorghevici, am o propunere...
MAGDALENA: Înc[ =i propunere!
MOTOTOL: S[ te auzim.
AUREL: Propun s[ scoatem portretul de pe perete =i s[
termin[m povestea.
MOTOTOL: S[-l scoatem?
AUREL (bucuros): Da, s[-l scoatem!
MOTOTOL: Mata ]\i dai seama ce vorbe=ti?
"" P E T R U C{R A R E

MAGDALENA: Ca nuca de perete...

MOTOTOL: Î\i dai seama ce vorbe=ti?.. Persoana aceasta,
necunoscut[ deocamdat[, a avut, f[r[ doar =i poate, niscaiva
merite deosebite. (Pune o vaz[ cu flori sub portretul Necunoscutului.)
Altfel nu ajungea s[ atârne pe pere\ii no=tri! A atârnat omul în
pace =i onor =i acum, na-\i-o bun[, vine tovar[=ul Zbanciu, un
om f[r[ nici un merit, face o dat[ zbanc! =i îl scoate în doi timpi
=i trei mi=c[ri. Bun[ poreadc[, nimic de zis!
AUREL: Octavian Gheorghevici, zice\i c[ a avut merite?
Bine, admitem c[ a avut cândva, dar dac[ acum nu le mai are?
MOTOTOL: Cum a=a: nu le mai are?
MAGDALENA: Înc[ =i alta...
AUREL: Adic[, zic, dac[ dumnealui (arat[ la portretul
Necunoscutului) este deja scos de pe unde fusese cândva numit...
MOTOTOL (contrariat): Zici, în sensul c[ dac[ este scos
deja? (Ia înapoi vaza cu flori.) Mare încurc[tur[ =i asta! Dar de
era s[ fie scos, am fi fost anun\a\i...
AUREL: Poate c[ a\i =i fost anun\a\i, dar nu se =tia bine
despre cine e vorba, deoarece nu cunoa=tem cine e persoana
de pe portret.
MOTOTOL: Da, just, nu cunoa=tem... Ei, vede\i, Magdalena
Borisovna, ce s[mân\[ de cadru este acest tovar[= Zbanciu!
MAGDALENA: Bun[ poam[.
MOTOTOL: +i noi, care adineaori îi c[utam cuvinte de laud[!
(Lui Aurel.) +i totu=i de ce i-au cr[pat pantalonii dansatorului
cela în vremea concertului?
AUREL: E un dansator focos.
MOTOTOL: Chiar atât de focos? Dar dac[ e s[ privim mai adânc?
AUREL: Se poate =i mai adânc. Croitorii de la combinatul
de costume populare mai =parlesc din stof[, zic c[ fac economie,
=i costumele ies mai strâmte decât le comand[m.
PUNCTUL DE REPER "#
MOTOTOL: Mai strâmte? Dar dac[ dansatorului i-au cr[pat
pantalonii, de ce n-a disp[rut imediat de pe scen[?
AUREL: Trebuia s[ se închine publicului.
MOTOTOL: +i de ce s-a închinat cu spatele?
AUREL: Pentru c[ pe din fa\[ era aproape gol.
MOTOTOL: Iat[ ce fel de cadre avem noi, venerabila mea
Para=ut[!
MAGDALENA: Trebuie s[ ne clarific[m pozi\iile =i în privin\a asta.
MOTOTOL: Bine, bine. S[ încercam s[ ne descurc[m =i
singuri.
MAGDALENA: A\i vorbit cu P[rf[nuc Ivanovici?
MOTOTOL: Dumnealui e la birou. R[mâne s[ ne descurcam
singuri. Ce, noi nu avem cap pe umeri?
MAGDALENA: Sigur c[ avem.
MOTOTOL: Magdalena Borisovna!
MAGDALENA: V[ ascult.
MOTOTOL: Ce face la ora asta pictorul nostru, tovar[=ul
Cl[tinici?
MAGDALENA (ca s[-l în\epe pe Aurel): Cred c[ o picteaz[
pe Veronica, vrea sa-i fac[ un portret, un nud, =i fata e cam
ar\[goas[, nu se d[ la pozat...
MOTOTOL: |ara arde, iar baba se piapt[n[. Acum pe
ordinea de zi e portretul Necunoscutului =i nicidecum mâzg[lelile
lui Cl[tinici. Magdalena Borisovna, cheam[-l încoace pe pictor
=i, dac[ nici el nu-l identific[ pe Necunoscut, nu ne r[mâne
decât s[ ne clarific[m fundamental pozi\iile...
MAGDALENA (Iese prin dreapta): Imediat.
MOTOTOL (c[tre Aurel): +i de unde te-ai luat mata mai hâtru
decât to\i?
AUREL: De ce mai hâtru, Octavian Gheorghevici? Da\i-mi
voie s[ v[ explic înc[ o dat[.
"$ P E T R U C{R A R E

MOTOTOL: „Înc[ o dat[“... Parc[ nu-i clar =i a=a!

AUREL: Asculta\i-m[ pân[ la cap[t.
MOTOTOL: Mai ai de ad[ugat ceva?
AUREL: Octavian Gheorghevici, eu =i la =coal[, la Soroca,
nu m[ prea uitam la pere\i, mereu mi se f[ceau observa\ii din
cauza asta, =i când m-am uitat odat[...
MOTOTOL: Când te-ai uitat odat[, ai descoperit =i acolo
un portret al unui Necunoscut...
AUREL: Dar de unde =ti\i? Cine v-a transmis?
MOTOTOL: Vas[zic[, e=ti specialist în de-ale astea? Expert?
AUREL: Ba nici un fel de expert. Pur =i simplu, îmi place s[
le =tiu pe toate...
MOTOTOL (îi întinde lui Aurel o foaie de hârtie). Î\i place s[
le =tii pe toate? Dac[-i a=a, fii bun mata =i scrie-mi o cerere...
AUREL: Ce fel de cerere?
MOTOTOL: De plecare de la lucru. Din proprie dorin\[.
AUREL: Dar n-am eu o asemen ea dorin\[.
MOTOTOL: E destul c[ o am eu.
AUREL: +i dac[ nu scriu?
MOTOTOL: Mai r[u de dumneata.
AUREL: De ce?
MOTOTOL: Te concediez.
AUREL: Pentru ce?
MOTOTOL: Pentru miopie politic[.
AUREL: Eu – miop? Parc[ îmi spunea\i c[ prea le observ pe toate!
MOTOTOL: Ei, iat[ tocmai pentru asta: prea le observi pe
toate. Trebuie s[ ai cap pe umeri, ca s[ =tii ce s[ observi =i ce nu.
AUREL: +i dac[ m[ plâng organiza\iei sindicale?
MOTOTOL: Po\i s[ te plângi, dar ce-o s[-\i ajute?
AUREL: Octavian Gheorghevici, nu eu am fost omul care a
descoperit primul portretul Necunoscutului...
PUNCTUL DE REPER "%
MOTOTOL: Nu dumneata? Atunci cine?
AUREL: A= spune, da-mi vine greu...
U=a din stânga se deschide violent, apare VERONICA. Din nou
lupt[ cu bluzi\a neascult[toare.
VERONICA: Octavian Gheorghevici, tovar[=ul Zbanciu
nu-i vinovat deloc.
MOTOTOL (c[tre Aurel): Un moment. (C[tre Veronica.)
Asculta\i pe la u=i, tovar[=[ Veronic[?
AUREL (c[tre Veronica): Iar i-ai pozat lui Cl[tinici? Te-a pus s[ te
dezbraci, ca data trecut[?
VERONICA (lini=tindu-l): Las[, c[ nu-s chiar proast[ de tot, numai
bluza mi-am scos-o...
MOTOTOL: Tovar[=[ Veronic[, =i cum î\i mai spune acolo...
VERONICA: Sâlimonovna.
MOTOTOL: Fie =i Sâlimonovna. Cine te-a poftit pe dumneata aici?
VERONICA: S[ m[ scuza\i de îndr[zneal[, dar nu pot sa-l las pe
colegul meu la nevoie...
AUREL: Ce te bagi, Veronic[?
VERONICA: S[ taci din gur[, c[ ai s-o p[\e=ti din nou...
AUREL: Iaca =i asta m[ opre=te s[ vorbesc.
MOTOTOL: Tovar[=[ Veronic[ =i cum î\i mai zice...
VERONICA: Sâlimonovna.
MOTOTOL: Fie =i Sâlimonovna. De acum, dac[ ai intrat,
scurt pe doi: ce ai de spus?
VERONICA (ar[tând la portretul Necunoscutului): Octavian
Gheorghevici, chestiunea cu portretul ista...
MOTOTOL: +i mata =tii despre portret?
VERONICA: Numai eu =i mai mult nimeni.
MOTOTOL: Dac[ are s[ spun[ toat[ lumea a=a... Ei, pe
scurt, c[ ne gr[bim: ce vrei s[ ne declari?
"& P E T R U C{R A R E

VERONICA: Aurel nu-i vinovat cu nimic. Aici dânsa,

dumneaei vrea s[-l încurce în chestiuni de acestea, ca pe urm[
s[-i dea mâna, chipurile, îl salveaz[ =i în felul ista s[-i ieie piuitul...
MOTOTOL: Ce s[-i ia?
VERONICA: Piuitul, adic[ independen\a.
AUREL: Unde te vâri?
VERONICA: Taci pân[ nu tac eu!
MOTOTOL: Nu în\eleg nimic. Despre cine e vorba?
VERONICA: +i Dumneavoastr[, Octavian Gheorghevici,
chiar nu =ti\i sau v[ preface\i? (Vrea s[ numeasc[ persoana mira-
culoas[, dar în vremea asta...)
Prin u=a din dreapta apare MAGDALENA.
MAGDALENA (d[ cu ochii de Veronica): A ajuns deja aici.
Octavian Gheorghevici, domni\a noastr[ (o arat[ pe Veronica)
iar îi pozeaz[ pictorului nostru...
MOTOTOL: Ce face?
MAGDALENA: Pozeaz[. St[ a=a, cum o întoarce pictorul.
Numai de-a\i vedea în ce poz[...
MOTOTOL: Pozeaz[, vas[zic[... Mai bine ne-a\i spune, to-
var[=[ Veronic[...
VERONICA: Sâlimonovna.
MOTOTOL: Sâlimonovna... de ce corul nostru cânt[ în mai
multe limbi dintr-o dat[?
VERONICA: Mul\i dintre cori=tii no=tri nu cunosc decât
limba lor matern[... =i pe urm[ – =i asta e principalul! – în felul
acesta noi înt[rim prietenia dintre popoare.
MOTOTOL: Prietenia popoarelor e un lucru bun. Dar iat[
turcul cela al dumitale, ce-i cu el: nu =tie nici moldovene=te,
nici ruse=te?
VERONICA: Nici cât negru sub unghie.
PUNCTUL DE REPER "'
MOTOTOL: Ia s[-l trimite\i la ni=te cursuri. Iar restul, fie,
cânte =i în limbile lor, numai nu to\i într-un glas, c[ n-o s[-i mai
în\eleag[ nimeni despre ce cânt[. Nu cumva ai vrea mata s[-mi
organizezi aici o nou[ babilonie?
VERONICA: În nici un caz.
MOTOTOL: Of, ce mai cadre avem, of, Magdalena
Borisovna!
MAGDALENA: Da, desigur. Z[u, de-a\i fi v[zut în ce hal îi
poza pictorului – aproape goal[...
VERONICA: Nu-i adev[rat! Tovar[=ul Cl[tinici vrea s[-mi
fac[ un simplu portret.
MOTOTOL: Ce aud? Înc[ un portret? La ora actual[ noi nu
avem nevoie de portrete noi!
MAGDALENA: Nu avem nevoie.
MOTOTOL: Pân[ când n-o s[ preciz[m cine este înf[\i=at
aici (arat[ la portretul Necunoscutului), pictorul nostru nu va face
nici o mi=care cu pensula dumnealui! Magdalena Borisovna,
parc[ v[ trimisesem dup[ tovar[=ul Cl[tinici. Unde-i?
Prin u=a din stânga î=i face apari\ia CL{TINICI.
CL{TINICI: Sunt prezent la datorie, onorabile Octavian
Gheorghevici.
MOTOTOL: Vorbe=ti de lup... Ia s[ m[ mai sl[be=ti cu acest „ono-
rabile“? Mai bine spune cu ce te ocupi m[t[lu\[ în timpul de fa\[?
CL{TINICI: Eu am p[r[sit Chi=in[ul =i am venit în fund[tura
asta, adic[ pardon, în afundul maselor populare, nu pentru a
sta cu mâinile în =olduri. Sper c[ venerabila Magdalena Bori-
sovna v-a raportat cu ce m[ ocup: lucrez la portretul frumoasei
noastre Veronica.
MOTOTOL: Cu portretul dumneaei te rog s[ mai îng[dui
pu\in. Deocamdat[ portretele, stop! (Se plimb[ sup[rat prin camer[.)
# P E T R U C{R A R E

Buni pictori, nimic de zis: când î\i zugr[vesc o mutri=oar[, n-o

mai recunoa=te nici mama dracului. Mâzg[litori, nu pictori!
CL{TINICI: Ba s[ avem pardon...
MOTOTOL: Pardon? Tocmai asta-i: n-ave\i nici un fel de
pardon. (Arat[ la portretul Necunoscutului.) Poftim o pild[ concret[.
Scurt pe doi: cine-i acesta?
CL{TINICI (privind atent la portret): Mda... portretul unui
necunoscut... (Examineaz[ partea invers[ a portretului.) Autorul
portretului e =i el un Mare Necunoscut... Ce manier[ de b[d[rani!
Dup[ ce c[ lucreaz[ prost, nici amprenta digital[ nu =i-o las[!..
Capodopera asta cred c[ apar\ine vreunui pictor autodidact, de
prin p[r\ile locului... Talent popular, cu alte cuvinte.
MOTOTOL: „Talent popular“? Eu te întreb concret: cine-i
pictat aici? Cine?
CL{TINICI: Habar n-am!
MOTOTOL: Auzi\i-l, tovar[=i: „habar n-am!“!
MAGDALENA: Nemaipomenit!
MOTOTOL (ridic[ receptorul): Acu=i comand Chi=in[ul s[ ne
trimit[ un expert.
MAGDALENA: Da, un expert.
CL{TINICI: Geaba s[ v[ mai trudi\i.
MOTOTOL: Adic[ de ce?
CL{TINICI: Mai întâi, o s[ vi se r[spund[ tocmai pentru
un an...
MOTOTOL: Ei nu, peste un an e cam mult...
CL{TINICI: +i pe urm[ au s[ v-o trimit[ tot pe Safta
Aronovna...
MOTOTOL: Ei, =i dac[-i Safta Aronovna?
MAGDALENA: Expert s[ fie!
CL{TINICI: Pe Safta Aronovna, b[trânica ceea surd[ =i ab-
surd[, v-o pot înlocui =i eu. (Î=i pune pe cap o p[l[rie de dam[, în
PUNCTUL DE REPER #
din\i – o lulea, =i d[ târcoale portretului Necunoscutului, parodiind-o
prin mi=c[ri =i intona\ii pe Safta Aronovna.) „Se vede cât de colo c[
artistul are maniera sa proprie, destul de original[, de altfel... “
MOTOTOL: D[-o naibii de manier[! Cine-i Necunoscutul?
MAGDALENA: Da, cine-i?
CL{TINICI (continuându-=i jocul): „Dac[ privim portretul din
partea stâng[, unde lumina cade direct =i din abunden\[ pe
suprafa\a pânzei, putem spune cu certitudine c[ persoana pictat[
este un om de art[ – privi\i =i Dumneavoastr[ ce blânde\e eman[
ace=ti ochi mari =i plini de c[ldur[... “.
MOTOTOL: Las-o naibii de c[ldur[! Fie =i om de art[, dar
concret: cine-i, cum îl cheam[?
MAGDALENA: Numele, prenumele =i patronimicul,
concret!
To\i cei de fa\[ fac cerc în jurul lui CL{TINICI, care, pare, acum
are s[ dezv[luie marea tain[.
CL{TINICI (continu[ s[ joace rolul Saftei Aronovna): „Dar s[
privim acum portretul =i din partea dreapt[... “
MOTOTOL: „S[-l privim =i din dreapta... “
MAGDALENA: „+i din dreapta...“
CL{TINICI: „De aici, de unde soarele p[trunde mai pu\in,
putem afirma c[ persoana reprezentat[ pe pânz[ e un activist
politic – privi\i =i dumneavoastr[ ce spirit autoritar izvor[=te
din ace=ti ochi îngu=ti =i plini de r[ceal[... “
MOTOTOL: Tovar[=e expert, las-o naibii de r[ceal[! Scurt
pe doi: cine-i Tipul?
MAGDALENA: Da, cine-i?
CL{TINICI (termin[ jocul): Nici Safta Aronovna nu =tie cine-i
acest Mare Tip.
MOTOTOL: +i atunci ce ne facem cu portretul?
# P E T R U C{R A R E

CL{TINICI: Sa-l scoatem!

VERONICA. +i eu tot a=a spun.
AUREL. Dup[ p[rerea mea...
MAGDALENA: Mai are înc[ =i p[rere...
VERONICA: Mai bine taci.
AUREL: M[i, da ce-s de rele muierile astea!
MOTOTOL: Tsst! Termina\i congresul! Vorba!
MAGDALENA: Vorba =i congresul!
MOTOTOL (c[tre Cl[tinici): Vas[zic[, s[-l scoatem? Ei, hai,
zi-i, frate iepure! Curaj =i înainte! Tare a= vrea s[ v[d cum ai de
gând s[ faci m[t[lu\[ trebu=oara asta.
CL{TINICI (se repede spre portretul Necunoscutului): Simplu
de tot: îl apuc de b[ieri, îl scot din cui =i s-a zis cu el!
MOTOTOL (râzând de naivitatea lui Cl[tinici): M[i
tov[r[=ele Cl[tinici, m[i! Acum v[d c[ nu de bun[ voie ai
ajuns mata în adâncul maselor – pur =i simplu, Chi=in[ul nu
te-a primit în bra\ele sale calde. (C[tre Magdalena.) Bun cadru
=i aista! (C[tre Cl[tinici.) Cum v[d, =i m[ria ta sufer[ de miopie
politic[. Ai s[-mi scrii =i m[t[lu\[ cerere de plecare din proprie
dorin\[.
CL{TINICI: Eu? Cerere?
MOTOTOL: D-apoi cine î\i d[ voie dumitale s[ sco\i a=a
nitam-nisam un portret de pe perete?
CL{TINICI: Din moment ce nu =tim cine-i...
MOTOTOL: Mata nu =tii, asta vrei s[ spui? Dar parc[ eu
=tiu? Nu, dar nu-l scot. (Pune vaza cu flori sub portretul
Necunoscutului.)
CL{TINICI: Da, dar dac[ nu =tim cine-i...
MOTOTOL: Dac[ nu =tim, datoria noastr[ nu const[ în a-l
scoate, ci în a afla cine-i dumnealui.
CL{TINICI: +i ce ar fi dac[ l-am scoate?
PUNCTUL DE REPER #!
MOTOTOL: Dar ce te faci, dac[ omul se mai învârte prin
sferele înalte?
CL{TINICI: Dar dac[ omul acesta de mult nu se mai învârte
=i e dat afar[ din aceste sfere?
MOTOTOL: Asta-i înc[ =i mai r[u decât (ia vaza cu flori de
sub portret), decât dac[ s-ar mai învârti, iar noi l-am coborî jos.
MAGDALENA: Evident, =i mai r[u.
CL{TINICI: Eu propun una =i bun[: s[-l scoatem =i s[-l
ducem la mine în sarai la restaurare. Invit un cârpaci de pictor
local si, când \i l-a vopsi acela din nou, are s[ semene cu oricine
din frunta=ii no=tri.
MOTOTOL: Tot pe-a lui o \ine...
MAGDALENA: Noi de acum nu ne putem atinge de portret.
VERONICA: Ba putem!
MOTOTOL: În ce fel, a= vrea s[ =tiu?
VERONICA: Când vom ie=i la demonstra\ie, scoatem toate
portretele, inclusiv pe al Necunoscutului.
AUREL. Îl umfl[m pe sus, eu i-s tata!
MAGDALENA: Iar se bag[.
VERONICA (c[tre Aurel): Taci, c[ vorbesc eu!
MOTOTOL (c[tre Veronica): Ei, =i mai departe?
VERONICA: Îl scoatem la demonstra\ie =i îl juc[m ca pe
zestrea miresei, dar s[-l \inem ceva mai în dosul altor portrete,
ca s[ nu fie observat de la tribun[ sau s[-l fotografieze cineva...
MOTOTOL: Foarte interesant. +i mai departe?
VERONICA: Pe urm[ ne întoarcem la fabrica noastr[ =i, ca
de obicei, pred[m portretele =i pancartele omului de la depozit...
MOTOTOL (ironic): +i le d[m foc?
VERONICA: În nici un caz! A doua zi lu[m înapoi portretele
cunoscute, iar pe nenicul ista (arat[ la portretul Necunoscutului) îl
l[s[m la depozit =i vom zice c[ s-a pierdut în vremea demonstra\iei.
#" P E T R U C{R A R E

AUREL: Mort în exerci\iul func\iunii...

MAGDALENA (c[tre Aurel): Închide sifonul!
MOTOTOL: Mul\umesc de propunere, tovar[=[ Veronic[...
VERONICA: Sâlimonovna...
MOTOTOL: Fie =i Sâlimonovna... Cum se vede, ai s[-mi
scrii =i mata cerere de plecare din proprie dorin\[... (C[tre to\i.)
M[ uit la voi, dragii mei subalterni, =i m[ întreb: nu cumva a\i
c[zut din lun[ pe capul meu? Probabil c[ nu citi\i gazete si, în
genere... În genere, o s[-mi scrie\i to\i cerere. Iar pân[ atunci,
s[ ne întoarcem din nou la portret. Cine l-a descoperit primul?
MAGDALENA: Tovar[=ul Zbanciu se interesa...
VERONICA: Octavian Gheorghevici....
MOTOTOL (întrerupând-o): Ai ceva de spus, tovar[=e
Zbanciu?
AUREL: Eu a= avea de spus, numai dac[ n-ar fi aici de fa\[
o persoan[...
MOTOTOL: Cine anume?
VERONICA: Magdalena Borisovna!
MOTOTOL: Da pe m[t[lu\[ cine te întreab[?
VERONICA: Dac[ Aurel îi ru=inos...
AUREL: Nu-s ru=inos, dar mi-i oarecum...
MAGDALENA: |i-i greu s[ recuno=ti?
AUREL (hot[rându-se): Dac[-i a=a, am s[ spun tot adev[rul.
Eu, Octavian Gheorghevici, nu v[zusem niciodat[ portretul ista,
pentru c[ de la masa mea nici nu se vede bine, dar Magdalena
Borisovna, când m[ luase din scurt de ce o petrec acas[ pe Vero-
nica, a închis strâns u=a din dreapta, mi l-a ar[tat pe Necunoscut
=i m-a întrebat cine-i...
MOTOTOL: A=a a fost, venerabil[ tovar[=[ Para=ut[, scum-
pa mea Magdalena Borisovna?
PUNCTUL DE REPER ##
MAGDALENA: Nu-l vedeti c[ tot bâiguie despre Veronic[...
MOTOTOL: Domni\a Para=ut[, ia mai zi o vorb[...
MAGDALENA: Dar ce este?
MOTOTOL: Stop, destul! Acum mi-am dat seama cine îmi
telefonase despre portret. Era vocea matale, nu-i a=a, Magdalena
Borisovna?
MAGDALENA (aparându-se): Pai cum ati fi vrut s[ proce-
dez? Puteam oare s[ las s[ mi-o ia Zbanciu înainte?
MOTOTOL: Cum adic[, înainte?
MAGDALENA: În sensul c[ s[ m[ declare, s[ m[ toarne...
cu portretul...
MOTOTOL: Mare viper[! +i numai adineaori noi, oameni
naivi, te l[udasem pentru cur[\enia matale moral[. Da, dumneata
\i-ai p[r[sit so\ul nesuferit, dar mai întâi i-ai luat apartamentul
=i — colac peste pupaz[! — i-ai las[t copilul, venerabila mea
Para=ut[.
MAGDALENA: Octavian Gheorghevici, dar =i dumneata,
p[scând oi str[ine în vremea ocupa\iei, to\i =tiu c[ le mulgeai pe
ascuns, le zmulgeai din lân[ =i nici una n-a fost s[ fete doi miei
vreodat[...
MOTOTOL: Nu-i de nasul matale s[-mi rasfoie=ti biografia!
M[i, da viper[-i =i asta! Bun cadru în sec\ia de c[dre! (}i d[ o
foaie de hârtie.) Scrie-mi =i m[t[lu\[ cerere de plec[re tot acum,
din proprie dorint[!
VERONICA: +i-a dat arama pe fa\[.
MAGDALENA: Cu cei c[re se dezbrac[ goi în procesul de
munc[ colectiv[ nici nu avem ce sta la vorb[.
AUREL (c[tre Veronic[): Chiar te-ai dezbrac[t de tot?
VERONICA: S[ nu ascul\i ce nu \i se cade!
CL{TINICI: Octavian Gheorghevici, întrucât Magdalena
Borisovna arunc[ la adresa domni=oarei Veronica vorbe urâte,
#$ P E T R U C{R A R E

vreau s[ v[ declar c[ dumneaei, venerabila Magdalena Bori-

sovna, vrea s[-l despart[ pe Aurel de Veronica =i s[ =i-l ia de
amant, ca s[ nu ma exprim altfel...
MAGDALENA: Minte! Zugrav nenorocit...
CL{TINICI: Dumneaei a procedat la fel cu alt tânar de la
alt[ fabric[, de unde a venit la noi... Magdalena Borisovna mereu
afirm[ c[ nu se teme de nimeni =i de nimic, pentru c[ mai înainte
vreme a lucrat la mili\ie =i are spete =i pile tari.
MAGDALENA: Nu-l asculta\i, Octavian Gheorghevici.
Cadru =i aista. Un pr[p[dit cu pensula din p[r de porc!
CL{TINICI: Magdalena Borisovna nu are ochi s[ m[ vad[
numai pentru c[ n-am vrut s-o pictez în poza propus[ de dum-
neaei.
MAGDALENA: Haimana din lumea artelor!
VERONICA: Octavian Gheorghevici, dumneaei chite=te s[-\i
ia =i dumitale postul.
MAGDALENA: Ni=te tipi insuportabili! Octavian Gheor-
ghevici, a\i avut perfect[ dreptate: majoritatea dintre ei sufer[
de miopie politic[. (Cu superioritate.) Octavian Gheorghevici,
eu, în c[litatea mea de adjunct[ a Dumneavoastr[ cu proble-
mele cadrelor, vreau s[ v[ spun c[ toat[ daravera în jurul
portretului e numai =i numai în folosul nostru. Parc[ era mai
bine dac[ portretul acesta îl descoperea un revizor str[in sau
o delega\ie întreag[? Sunt convins[ c[ =i prin alte camere ale
cantorei noastre mai exist[ =i alte portrete neidentificate. Pro-
pun s[ facem tot acum o inspec\ie prin toate ungherele fabricii
=i s[ ne convingem dac[ nu mai avem vreun Mare Necunoscut
chiar în atelierul pictorului nostru, onorabilul tovar[=
Cl[tinici.
MOTOTOL: Ei, Magdalena Borisovna, aici mata e=ti la nivel.
Aici mai vii de acas[. Dac[ n-ai fi mata femeie, z[u c[ te-a=
PUNCTUL DE REPER #%
s[ruta. Cu cererea m[t[lu\[ po\i s[ mai îngadui pu\in, p`n[ ne
vom l[muri în privin\a celorlal\i. (C[tre to\i.) Ei, subalternii mei
cei miopi, s[ trecem dar în inspec\ie prin toat[ fabrica, numai s[
\ine\i limba dup[ din\i. (C[tre Aurel =i Veronic[.) Deocamdat[
dragostea se suspendeaz[. Nu se cuprinde nimeni, nu se pup[
nimeni. Într-un cuvânt, stop-cadru!
MAGDALENA: Da, cadrele stop!
Ies to\i, în af[r[ de AUREL =i de VERONICA; acestia se re\in un pic.
VERONICA: De câte ori s[-\i spun s[ taci din gur[?
AUREL: M[i, m[i, m[i! Ce \i-i cu muierile astea! Abia deschizi
gura s[ le dai bun[ ziua =i ele de acum i\i strig[: „Închide
leoarba!“ Doamne, fere=te =i ap[r[!
VERONICA: Tsst, taci când vorbesc eu!
AUREL (mi=cându-se de pe un picior pe altul în ritm de dans): Da
eu când vorbesc?
VERONICA: Când am s[ tac eu.
AUREL: Dar v[d c[ nu mai taci. (Îi astup[ gura cu palma.) Stai
un pic s[ te întreb. Pot s[ vin =i eu s[ vad cum îi pozezi lui
Cl[tinici? (Ia palma.)
VERONICA: Nu!
AUREL (Îi astupa din nou gura): De ce? (O las[ s[ vorbeasc[.)
VERONICA: M[ ru=inez.
AUREL: Da de Cl[tinici nu te ru=inezi?
VERONICA: El îi pictor. (Ferindu-=i gura de palma lui Aurel.) Nu
c[ta nod în papur[, c[ n-ai s[ g[se=ti nimic. Poate c[ vrei s[ te faci de
ocar[, ca atunci la Soroca, nu \ii minte? Cu locotenentul cela...
AUREL: Vas[zic[, iar s[ tac din gur[?
VERONICA (Îl s[rut[.): Numai a=a ai s[ taci din gura! (Îl
apuc[ de mân[ =i îl duce spre u=a din stânga.) Hai dup[ portrete de
oameni mor\i!
#& P E T R U C{R A R E

Ies amândoi prin u=a din stânga, s[ltând în pas de hor[. În vremea asta
prin u=a din dreapta apare MOTOTOL cu un portret în mân[. Îl urmeaz[
MAGDALENA triumfând =i bietul CL{TINICI, pus la grea încurc[tur[.
MOTOTOL a=eaz[ portretul adus pe masa MAGDALENEI. De pe pânz[
ne prive=te un flac[uan zâmb[re\ =i lipsit de orice griji.
MOTOTOL: Ei, tovar[=e Cl[tinici, dar aista cine mai este?
CL{TINICI: Greu de spus! Dup[ maniera interpret[rii putem
afirma c[ e vorba de un autor profund raional.
MOTOTOL: „Profund raional!“ Pe mine nu maniera, pe
mine tipul m[ intereseaz[. Dac[ vine acum pe la noi P[rf[nuc
Ivanovici sau tovar[=ul Doroban\, c[ îl a=tept[m, sau vreun str[in
sau o delega\ie întreag[, pe unde scoatem c[ma=a? Ce o s[ le
r[spundem când au s[ ne întrebe de ce \inem pe pere\i persoane,
s-ar putea spune, f[r[ nume =i pa=aport?
MAGDALENA: Întocmai, f[r[ pa=aport!
MOTOTOL (c[tre Cl[tinici): Scurt pe doi: cine-i tipul pictat
aici?
Pe u=a din dreapta apare AUREL.
AUREL: A\i mai gasit unul?
MAGDALENA: Iar î=i vâr[ nasul...
CL{TINICI (privind la partea invers[ a portretului). S[ vedem
cine semneaz[.... Cifra =apte roman[... Mda, lucrarea îi apar\ine
lui C[t[r[u — el semneaz[ a=a.
MOTOTOL: Cine-i C[t[r[u?
CL{TINICI (formeaz[ un numar de telefon): Un p[c[tos de la
fabrica de fibre sintetice...
MOTOTOL: Pictor =i el?
CL{TINICI: A=a îi pare lui. (I se r[spunde la telefon.) Alo!..
Am nevoie de tovar[=ul C[t[r[u...
MOTOTOL: S[ vin[ tot acum încoace!
PUNCTUL DE REPER #'
MAGDALENA: Vede\i s[ nu dea bir cu fugi\ii, c[ oamenii
de art[ sunt slabi de înger.
CL{TINICI (la telefon): Noroc, mai C[t[r[u!.. Nu \ii minte
portretul cui ne-ai f[cut tu... (prive=te partea invers[ a portretului)
acum patru ani?
To\i cei de fa\[ îi fac semne de încuviin\are lui CL{TINICI. Cotorobai,
dans[tor?.. (Pentru cei de fa\[.) Cotorobai, un dansator de-al nostru... (Ascult[
mai departe la telefon.) Ce vorbe=ti? Esti sigur?.. Putem s[ întreb[m la
procuratur[? (Pune receptorul în furc[.) Las’ c[-i bun[ =i asta...
MOTOTOL: Ce este? Ce ai aflat?
CL{TINICI (apuc[ portretul adus de Mototol cu amândou[ mâinile
=i îl trânteste în pamânt): Tipul acesta, Cotorobai, de acum de un
an a înfundat pu=c[ria, a comis un furt, iar noi...
MOTOTOL: Cine i-a ridic[t portretul pe perete?
MAGDALENA: Numai nu eu!
CL{TINICI: Eu înc[ înv[\am la Chi=in[u.
AUREL: +i eu, la fel, la Soroca. Apoi vede\i, Octavian
Gheorghevici, când a fost atârnat pe perete, acest Cotorobai
avea ceva merite, iar pe urm[... s-a învrednicit de cu totul alte
aprecieri.
Din stânga apare VERONICA, duce în mâini un portret.
VERONICA (prezentând portretul bucuroas[): Înc[ un
Necunoscut! L-am g[sit în biroul în care lucrase anul trecut tot
Magdalena Borisovna!
MAGDALENA: Imposibil!
VERONICA: Ba-i posibil!
CL{TINICI (privind la portretul adus de Veronica). S[ m[ ier\i,
Veronic[ draga, dar aici ai întrecut tu masura: portretul acesta
este executat chiar de mine.
$ P E T R U C{R A R E

VERONICA: Dar cine-i tipul?

CLATINICI: Îl aveti în fa\[ pe frunta=ul nostru în productie,
tovar[=ul Maulic[...
VERONICA: Nu prea seaman[...
CLATINICI: ...care =i în via\[ =i în art[ se afl[ deoc[mdat[ pe
locul lui.
MAGDALENA: Octavian Gheorghevici, ce miopie! Nu v[
spuneam eu?
MOTOTOL: Bravo cadre avem! +tii ce, tovar[=[ Veronic[...
VERONICA: Sâlimonovna.
MOTOTOL: Nu ma întrerupe. Du portretul la loc =i s[ mi
te întorci cu valiza facut[.
VERONICA (ie=ind): De data asta am dat gre=, dar m[
duc s[ aduc altul, numaidecât am s[ mai g[sesc un Necu-
noscut.
MOTOTOL (p[=e=te peste portretul aruncat =i se apropie de portretul
Necunoscutului): Cu unul ne-am clarificat pozi\iile. Dar ce ne
facem cu acesta, cu Marele Necunoscut? Cine-i el?
CL{TINICI: N-a r[mas cumva înc[ de pe vremea r[zboiului?
MOTOTOL: Ce vorbe=ti, Dumnezeu cu m[t[lu\[? E-he, de-
ai =ti mata ce mai lucru de lupte s-au dat aici!.. Putea oare s[
reziste un portret?
CL{TINICI (c[tre Mototol, la ureche): Dar dac[ aista îi... in-
descifrabil?
MOTOTOL (pune în grab[ florile sub portretul Necunoscutului):
Vai, dar parc[ eu am spus s[ fie scos de pe perete?
CL{TINICI (iar la ureche): Dar dac[-i... indescifrabil?
MOTOTOL: Nu mai dea Domnul! (Scoate florile de sub portret.)
CL{TINICI: Are unele asem[n[ri, a=a l-a f[cut pictorul –
cu mai multe fe\e...
MOTOTOL: Mare nevoie pe capul nostru!
PUNCTUL DE REPER $
MAGDALENA: +i acu=i poate s[ soseasc[ tovar[=ul Do-
roban\.
MOTOTOL: Ce s[ facem cu portretul ista?
AUREL: Poate s[-l vindem cuiva.
MOTOTOL: Cui?
MAGDALENA: Iar se vâr[...
CL{TINICI: Dar dac[-l facem cadou unei institutii pe care
o patron[m?
MOTOTOL: Vre\i s[ ardem pân[ la temelie?
Pe u=a din dreapta intr[ în fuga VERONICA.
MOTOTOL (la telefon): De acord... O via\[ întreag[ n-am s[
v[ uit... (C[tre to\i cei prezen\i.) B[ie\i! Subalternii mei cei miopi!
Strânge\i-v[ catrafusele, ne mut[m tot acum de aici.
MAGDALENA: Unde ne mut[m?
MOTOTOL: Adineaori am vorbit cu P[rf[nuc Ivanovici.
Cantora noastr[ poate s[ treac[ în cantora lui Sterpu, care se
mut[ =i el în alt[ parte...
VERONICA: M[ lua\i =i pe mine, c[ tot am valiza gata?
MOTOTOL: Va iau pe to\i. Deocamdat[ pe to\i, pentru c[
de scos v[ pot scoate =i la loc nou... V[ iau pe to\i. Pe to\i, afar[
de acest tovar[= taciturn. (Arat[ la portretul Necunoscutului.)
CL{TINICI: V-am în\eles =i v[ aprob[m, Octavian
Gheorghevici.
AUREL: Iar eu înc[ n-am în\eles...
VERONICA: Taci când vorbesc al\ii.
MAGDALENA: Mai bine =i-ar coase gura.
Peste câteva clipe în camer[ nu ramâne nimeni, afar[ de MOTOTOL
=i portretul NECUNOSCUTULUI.
MOTOTOL (se adreseaz[ Necunoscutului): O mie =i una de
scuze, dar situa\ia e de a=a natur[, c[ nu pot proceda altfel... +i
$ P E T R U C{R A R E

în genere... dac[ climatul interna\ional... +i cel local... iar a=a...

într-un cuvânt, a\i v[zut =i Dumneavoastr[ ce se face în insti-
tu\iile noastre. Înc[ o dat[ va rog s[ m[ scuza\i... Ne vom întâlni
alt[ dat[, în vremuri mai bune, iar acum – la revedere =i n-am
cuvinte!.. (Vrea s[-i strâng[ mâna Necunoscutului. Necunoscutul îi
întinde mâna, tu=e=te... Îngrozit, Mototol ramâne tablou.) Îmi ies din
mint\! Cine e=ti dumneata? Cum te cheam[?
Prin amândou[ u=ile intr[ MAGDALENA, CL{TINICI =i AUREL.
Stai, cine vine?!
MAGDALENA: Octavian Gheorghevici, vine!...
MOTOTOL: Cine vine?
MAGDALENA: Din partea trustului...
CL{TINICI: Tovar[=ul Doroban\!
VERONICA: ...cu taraful...
AUREL: ...si fotograful!
MOTOTOL: Ce vor de la noi?
MAGDALENA: S[ ne felicite pentru dep[=irea planului...
MOTOTOL: Asta poftim, se poate. (R[sun[ tot mai aproape
muzica unui mar= triumfal.) Dragii mei subalterni! De-acum fie
ce-o fi! Sta\i fiecare pe unde v-a apucat ceasul. Tovar[=e Cl[tinici,
d[ la mine covorul produs supraplan. (Cl[tinici îi înmâneaz[ lui
Mototol b[\ul cu jum[tatea de covor.) Uite asa, acuma totu-i în ordine.
Prin u=a din dreapta intr[ DOROBAN|. E un om-colos, foarte
volubil. În mâna stâng[ poart[ o map[, dreapta o \ine întins[.
DOROBAN|: Dragi tovar[=i! Trustul industriei locale v[ felicit[
c[lduros cu prilejul supraîmplinirii planului de productie. (Îi strânge
mâna lui Mototol =i îi înmâneaz[ o diplom[.). Poftim =i o gramot[, a\i
meritat-o din plin.
MOTOTOL =i CEILAL|I: Mul\umim!
PUNCTUL DE REPER $!
DOROBAN| (face un semn cuiva din coridor): Muzica, mar=ul!
(R[sun[ un mar=.) E ceva nemaipomenit prin p[r\ile noastre:
fabrica dumneavoastr[ nu numai ca a împlinit, ci =i a dep[=it
planul de produc\ie! Muzica, înc[ un mar=!
MOTOTOL: Facem =i noi ce putem, tovar[=e Doroban\.
MAGDALENA: Avem ni=te cadre alese pe sprâncean[.
MOTOTOL: Oameni tot unul ca unul. Iat[, bunaoar[,
Magdalena Borisovna – mereu d[ tineretului nostru pilda de
purtare moral[ =i irepro=abil[...
DOROBAN|: Ireprosabil[? Foarte bine!
MAGDALENA: Iar Octavian Gheorghevici Mototol a p[scut
pe vremuri oile chiaburilor, iar acum îi director...
DOROBAN|: Minunat!
MOTOTOL: Iar pictorul nostru tovar[=ul Cl[tinici a p[r[sit
capitala =i a venit la noi, mai aproape, în sânul maselor...
DOROBAN|: Fapt[ demn[ de toat[ lauda.
CL{TINICI: Iar conducatorul cercului nostru de dansuri,
tovar[=ul Aurel Zbanciu, îi aduce pe dansatori în asemenea extaz
interpretativ, încât le plesnesc pantalonii în vremea evolu[rii pe scen[.
DOROBAN|: Formidabil!
AUREL: Iar corul condus de Veronica Sâlimonovna cânt[
în toate limbile lumii dintr-o dat[.
DOROBAN|: Nu pot spune cât e de bine din punct de
vedere artistic, iar în plan ideologic v[ asigur c[ e foarte
bine.
MOTOTOL: Cadre ca ale noastre s[ tot cau\i.
MAGDALENA: Noi le-am adunat!
DOROBAN| (observând „drapelul“ din mâna lui Mototol):
Da asta ce-i?
MOTOTOL: Covorul nostru dat supraplan.
DOROBAN|: Bine, dar v[d numai jum[tate de covor.
$" P E T R U C{R A R E

MOTOTOL: Cu cât am supraîmplinit, cu atâta ie=im la

raport.
DOROBAN|: Dar ce caut[ balaurul ista aici?
CL{TINICI: E un covor nou cu o compozi\ie de a mea:
„F[t-Frumos învinge Balaurul“.
DOROBAN|: Balaurul îl v[d, da F[t-Frumos unde-i?
MOTOTOL: În trimestrul urm[tor îl \esem =i pe F[t-
Frumos.
DORO BAN|: Abia în urm[torul trimestru? (C[tre
CL{TINICI.) N-ai putut mata s[-l plasezi pe F[t-Frumos în
stânga?
CL{TINICI: Dac[ a= fi =tiut c[ o s[ dep[=im planul numai
cu jum[tate de covor...
DOROBAN|: Întotdeauna e bine sa anticip[m timpul.
MOTOTOL: E o lacun[ a noastr[. O vom corecta.
DOROBAN|: Iar Balaurul a\i fi putut în genere s[ nu-l
prezenta\i...
CL{TINICI: +i cu cine atunci s[ lupte F[t-Frumos?
DOROBAN|: Parc[ e neap[rat[ nevoie s[ lupte? Las[-l s[
se mai odihneasc[. +i pe urm[, în realitatea noastr[ nou[ nu
exist[ balauri.
CL{TINICI: E un motiv de basm.
DOROBAN|: În cazul acesta a\i fi putut plasa Balaurul pe
dosul covorului.
CL{TINICI: Iat[ asta nu mi-a trecut prin cap.
MOTOTOL: U=or de corectat.
MAGDALENA: Da, u=or.
DOROBAN| (observ[ portretul Necunoscutului): Mda, =i
totu=i... Un moment, sta\i pu\in...
MOTOTOL: Cu un colectiv ca al nostru...
DOROBAN|: L[sa\i colectivul în pace... (Examineaz[
PUNCTUL DE REPER $#
portretul Necunoscutului din mai multe p[r\i.) Al cui e portretul
ista?
MOTOTOL (aparte): Gata-i, s-a zis cu mine...
DOROBAN| (catre MOTOTOL): Eu pe dumneata te întreb:
cine-i persoana asta?
MOTOTOL: Nu se =tie.
DOROBAN|: Nu se =tie? Ce-ai spus?
MOTOTOL: A=a l-am gasit, nu noi l-am atârnat pe perete.
MAGDALENA: Numai nu noi...
DOROBAN|: Dumneavoastr[ glumi\i sau ce e? (Spre coridor.)
B[ie\i! (R[sun[ un mar=.) Taraf! Direc\ia trust înapoi, ar=!!! Iar
tu, Fedea, preg[te=te-\i aparatul c[ acu=i ai s[-i fotografiezi.
(Lui Mototol.) Ia mata în mâini portretul cu pricina. (Îi da portretul
Necunoscutului.) Frumos, uite a=a! Ceil[l\i subalterni, strânge\i
rândurile în jurul vostru! Acu=i v[ facem pozele necesare =i ne
ducem direct la P[rf[nuc Ivanovici. Fedea, fi-i gata! Un mo-
ment! (C[tre Mototol.) D[ gramota înapoi, c[ n-o merita\i! (Îi ia
mapa.) +i s[-mi sta\i în pozi\ia asta pân[ nu m[ întorc încoace
cu P[rf[nuc Ivanovici. Înc[ vom mai vorbi noi despre acest
portret – pân[ n-o s[ scoatem toat[ informa\ia din voi... Sta\i
asa =i nici un pas din loc! (Iese.) Fedea, fotografiaz[-i!
Scen[ mut[. Întuneric. Lumina orbitoare a aparatului fotografic
zmulge repetat din întuneric chipurile eroilor nostri, fixându-i din mai
multe unghiuri. Se aude numai glasul lui Fedea: „Acu=i iese p[s[rica...
Un!.. Doi!... Trei!... “

Actul II
Acela=i cabinet al MAG DALENEI BORISOVNA. Portretul
NECUNOSCUTULUI, mutat acum pe peretele din centru, pare =i mai
impun[tor. Pictorul CL{TINICI =terge praful de pe el =i intoneaz[ un
cântec, se vede, compus de el.
$$ P E T R U C{R A R E

CL{TINICI (cânta):
Foaie verde =i-un magnet,
Am avut un cabinet
Si într-însul un portret
Ca naiba de deochet...
MOTOTOL (intrând): Matale \i-i a cântec?
CL{TINICI: Nu cumva a\i vrea sa plâng, Octavian
Gheorghevici?
MOTOTOL: Poftim, cânt[, n-ai nici o r[spundere, nu e=ti
=ef de fabric[. Numai spune-mi: ce-i faci mata acolo?
CL{TINICI: Îl mai periez de praf, îl mai dreg, poate d[
Domnul =i-i g[sim neamurile.
MOTOTOL: Fii mai atent cu periu\a ceea. Vezi s[ nu-i
strâmbi vreo musta\[.
CL{TINICI: Nici o grij[, Octavian Gheorghevici. O s[ ar[te
ca de la începuturi. Putem s[-l expunem în sal[ la alegeri.
MOTOTOL: Da, peste o s[pt[mân[-i înaintarea candida\ilor,
iar mai peste o lun[-s alegerile. N[=trusnic[ idee ar mai fi s[-l
expunem în sala la alegeri!
CL{TINICI: Ba chiar foarte bun[ idee. Prin fa\a urnelor va trece
tot or[=elul nostru. Vrea omul s[-=i dea votul pentru candida\ii
poporului, iar =i noi de ici îi punem portretul în fa\[, cum face popa
în biseric[, =i-l lu[m din scurt: „Nu ni-i spune, nene, cine e ta\icul
ista?“ =i a=a din om în om, te pomene=ti c[ cineva îl recunoa=te.
MOTOTOL: N-ar fi r[u s-o încerc[m =i pe asta. Numai c[
procedeul ista o s[ ni-l aprobe P[rf[nuc Ivanovici.
CL{TINICI: Iar P[rf[nuc Ivanovici...Dar initia\iva de jos unde-i?
MOTOTOL: Hai sl[beste-m[, las[ gluma. M[ uit eu la
Necunoscutul nostru =i-mi zic: mare om trebuie s[ fi fost, dac[,
fiind ales odat[, uite c[ nici mort nu-l po\i coborî de pe pere\i.
PUNCTUL DE REPER $%
CL{TINICI: E tare stimabilul! Octavian Gheorghevici,
acu=i se adun[ tot colectivul, zic, sa încerc[m din nou sa g[sim
vreo solu\ie.
MOTOTOL: Parc[ eu îs contra? Unde-s ceilal\i?
CL{TINICI: Acu=i trebuie s[-=i fac[ apari\ia.
Apare cam indispus[ MAGDALENA BORISOVNA.
MAGDALENA (cu batista când la nas, când la ochi): Mai
adineaori o vecin[ de bloc m-a facut „târf[“.
MOTOTOL: Ei =i, domni\[ Para=ut[? Trebuie s-o faci =i
mata pe ea ogheal[ de câine.
MAGDALENA: N-am putut, Octavian Gheorghevici.
MOTOTOL: +i de ce, m[ rog?
MAGDALENA: Doamna în cauz[ este o persoan[ distins[.
Tr[ie=te în prezent, ce-i drept, cu al treilea so\, dar totul e legal,
s-au înregistrat. Ea îns[=i mi-a m[rturisit c[ o via\[ întreag[ n-
a dat nimanui nici un s[rut înainte de a i se pune pecetea pe
starea civil[. Iar eu sunt o femeie stricat[...
MOTOTOL: Ba nu e=ti mata stricat[ nici câtu=i de pu\in.
MAGDALENA: Mie-mi spune\i? Las’ c[ =tiu eu ce =tiu. Doi
so\i am avut? Am avut! Aman\i? Cât[ frunz[ =i iarb[! N-a avut
Necunoscutul nostru atâ\ia aleg[tori, câ\i aman\i am avut eu.
Pe onoarea mea. Lui Aurel al nostru am vrut s[-i stric nunta cu
Veronica =i s[ mi-l iau mie? Am vrut! Iar acum mi-l pusesem în
plan pe tovar[=ul Cl[tinici =i înc[ nu l-am scos de pe list[.
(Cl[tinici face semne a mirare =i c[ nu =tie nimic.)
MOTOTOL: Magdalena Borisovna, îmi pare bine c[ e=ti
autocritic[. Ia =i te corecteaz[.
MAGDALENA: Nu pot s[ m[ corectez. Sunt o depravat[, o
incorigibil[.
MOTOTOL: +i ce vrei mata de la mine?
$& P E T R U C{R A R E

MAGDALENA: S[ m[ concedia\i!
MOTOTOL (dezmeticit): Aha, iat[ unde ba\i mata, venera-
bila mea Para=ut[! Vrei s[ scapi atât de u=or de povara
Necunoscutului. Nu, n-o s[-\i mearg[, draga mea! +i eu a= putea
s[ scap în felul ista. +tii câte gre=eli am la activul vie\ii mele?
Numai Dumnezeu =i mili\ia sunt la curent. Eu, îns[, nu încerc
s[ p[r[sesc postul prin vicle=uguri, cum faci mata. Ba nu, draga
mea, aici are s[ ne cânte cucul la to\i pân[ nu d[m de urmele
aistuia. (Arat[ cu degetul spre Necunoscut.)
Intr[ AUREL =i VERONICA, intonând un cântec: „La fereastra
dumitale =i-au facut aman\ii cale...“
MOTOTOL: Uita\i-va la ei! Nici vânt rece nu-i ajunge.
MAGDALENA: |ara arde, iar baba se piapt[n[.
CL{TINICI: Eu, cel putin, îi invidiez.
AUREL: A\i spus s[ venim la adunarea sindical[ =i iat[ c[....
VERONICA (îl întrerupe): Taci, s[ nu te încurci iar. Ai=tia
umbl[ cu ispititul ca s[ poat[ pune mâna pe tine.
MOTOTOL: Nu mai umbl[ nimeni cu ispititul. Lua\i loc,
acum începem.
Apare MO+ COTRU|{. Parc[ abia s-ar fi întors de la pia\[.
MO+ COTRU|{: Bun[ ziua la ‘mneavoastr[! A=a-i c[ nu
m-a\i a=teptat? Abia m-am întors de la sanatoriu. Doamne, Ialta
ceea toata-i goal[. Ni=te femei, parc[-s desenate de tovar[=ul
Cl[tinici!
MOTOTOL: Ca paznic, mo= Cotru\[, e=ti bun, dar ca ora-
tor ramâi de masa colectivului.
MO+ COTRU|{: Cum adic[, r[mân? Iaca, tocmai de la
Ialta am aflat despre Marele Necunoscut. M-am uitat ieri mult
la dânsul =i mai era s[-l cunosc, dar când am aflat c[-i chestiune
PUNCTUL DE REPER $'
politic[, am zis c[ nu, nu-l cunosc. La ce bun? Cât am stat eu la
mititica, nu mai mult de un an, am aflat multe istorii cu portrete
de aiestea, str[ine. Câ\i oameni st[teau acolo pentru asemenea
zugr[veli!
MOTOTOL (cu speran\[): Da mata ia uit[-te mai bine la el.
MO+ COTRU|{: M-am uitat destul. Ce s[ v[ spun? Parc[-l
cunosc, dar nu mi-l aduc aminte... S[ treac[ adunarea =i apoi
am s[ v[ spun eu cum sa sc[pa\i de Necuratul.
Intr[ DOROBAN|.
DOROBAN|: Bun[ ziua!
MOTOTOL: Buna. La bune zile ne-ai adus, mersi beaucoup!
DOROBAN|: Parc[ eu v-am ag[\at portretul pe perete, tovar[=e
Mototol?
MOTOTOL: Nici mata, dar nici nu se =tie cine. Din ce cauz[
i-ai raportat lui P[rf[nuc Ivanovici?
DOROBAN|: Din vigilen\[. Dac[ nu raportam, m[ turna\i
voi pe mine c[, adic[, n-am raportat, las’ c[ am mai p[\it-o...
MOTOTOL: Pân[ acum ne conduceai mata, iar de acum ai
s[ fii sub comanda mea pân[ are s[ învie Necunoscutul nostru.
Apropo, covorul cel neterminat e terminat sau înc[ nu?
DOROBAN|: Covoru-i gata. Numai c[ \es[toarele spun ca
Fat-Frumos seam[n[ cu Selim, cu turcul nostru, pe care l-a\i
trimis la cursuri de limba moldoveneasc[.
MOTOTOL: Tovar[=e Cl[tinici, dar asta cum mai vine?
Adic[ =i F[t-Frumos îi turc?
CL{TINICI: Selim mi-a pozat, =i eu l-am f[cut. Selim e un
b[iat simpatic. +i pe urm[ de unde se =tie c[ e turc sadea? Poate
c[ e feciorul vreunei moldovence pe care le mânau pe vremuri
osmanlâii în robie?
MOTOTOL: Te rog s[ nu-mi încurci i\ele =i aici.
% P E T R U C{R A R E

VERONICA: Am primit =i o scrisoare de la Selim...

AUREL: Te ai de bine =i cu Selim?
VERONICA: E din corul meu =i cânt[ bine...
AUREL: |ie la ureche?
VERONICA: Taci, c[ spui prostii. Iat[ ce scrie Selim:
„...fabrica bun la noi. Director Mototol bun la noi. Portretul
prost la noi este...“
MOTOTOL: Pân[ =i turcul a în\eles cum st[m cu portretul.
Dar s[ începem =edin\a. Pe ordinea zilei avem o singur[
chestiune: ce facem cu Necunoscutul? St[m, tovar[=i, cu mortul
în cas[. El mort =i noi vii? V[ închipui\i cum vine asta? A=a nu
merge, tovar[=i, nu e colegial. Ori murim, ori îl g[sim. Lozinca
noastr[ e urm[toarea: ori vii cu el, viu, sau mor\i, cu el mort.
AUREL: Da eu a= propune...
VERONICA: Tu ai dat de dânsul =i acuma mai umbli cu
propuneri?
AUREL: A= propune... s[ d[m foc la cantora noastr[ =i cane\!
MOTOTOL (îsi noteaz[): Du=manoas[ ideie, dar...
interesant[.
MO+ COTRU|{: De=tept baiat!
MOTOTOL: Ce zici mata, tovar[=e Doroban\?
DOROBAN|: Propun s[ fie fotografiat =i fotografiile s[ fie
trimise cu ajutorul mili\iei prin toat[ \ara, pân[ =i la pu=c[riile
cu cel mai strict regim.
MAGDALENA: Cea mai ra\ional[ propunere.
MOTOTOL. Vas[zica[ vre\i s[ afle toat[ \ara în ce situa\ie
am nimerit?
MAGDALENA: Iar mata ce propunere ai, Octavian Gheor-
ghevici?
MOTOTOL (evaziv): Eu... cum s[ v[ spun... a= avea eu o
propunere.... numai nu =tiu, dac[ îmi ve\i aproba-o... Metoda
PUNCTUL DE REPER %
pe care vreau s[ v-o propun eu nu e una dintre cele tocmai
oneste, în schimb ne poate asigura rezultatele dorite... Nu =tiu
numai dac[ e cazul s[ recurgem tocmai acum la ea...
TO|I: Octavian Gheorghevici, v[ rug[m!
MOTOTOL: Ei, dac[ m[ roag[ întregul colectiv... V[ pot
asigura c[ într-un scurt timp ne vom putea debarasa de acest
Necunoscut.
AUREL: D[m foc la cladire?
MOTOTOL: Nu!
CL{TINICI: Îi schimb[m tipului mutra?
MOTOTOL: Nici asta!
VERONICA: Îl trimitem la vreo expozi\ie?
MOTOTOL: Nici a=a nu.
MO+ COTRU|{: Îl punem cu fa\a la perete?
MOTOTOL: Ar fi gre=it din punct de vedere... =tii mata din
ce punct de vedere.
MAGDALENA: Ne mut[m sediul?
MOTOTOL: Cum s[-l mu\i, când el î\i vine din urm[? De
acesta nu scapi nici în mormânt!
DOROBAN|: S[-l înlocuim cu altul, dar mai cunoscut
pu\in?
MOTOTOL: Nici asta nu merge. Nimic din ce-a\i propus
nu e în stare s[ ne salveze. Ie=irea e una: s[ fim concedia\i de la
fabric[ cu to\ii =i s-a sfâr=it povestea.
MAGDALENA: Concedia\i? Dar cum??
MOTOTOL: Concedia\i, dar cum? Da, aici îi buba. Vorba
ceea, cum a zis acela: „A fi sau a nu fi?“ Tot ce a\i propus
dumneavoastr[ cu to\i dimpreun[, m[ scuza\i, nu face nici cât o
ceap[ degerat[.
MAGDALENA: S[ avem pardon de scuzare, dar spune\i-ne
odat[ în ce fel ne putem salva, ce ne chinui\i atâta?
% P E T R U C{R A R E

MOTOTOL (superior): Eu am lucrat =ef prin multe locuri:

=i la baia central[, =i la pia\[, am v[zut multe de toate, a=a c[
=tiu eu ce =tiu. Apelând la vechea mea experien\[, =i nu numai
la a mea, iat[ ce v[ propun: unica noastr[ salvare, dac[ vrem s[
scap[m de Necunoscut pân[ la înaintarea candida\ilor ]n
deputa\i, altfel ne ia mama dracului pe to\i, vasazic[, unica
noastr[ salvare este m[ria sa d e n u n \ u l, sau d o n o s u l, cum
îi zic unii în popor.
MAGDALENA: Denun\ul?! Fie =i denun\, dac[ e nevoie,
dac[ o cer interesele colectivului, dar contra cui? Nu cumva
contra mortului (arata la Necunoscut)?
MOTOTOL (ridicând degetul ar[t[tor în sus): Denun\uri din
partea noastr[...
TO|I CEILALTI: Contra cui?
MOTOTOL: Contra noastr[!
TO|I CEILALTI: Cum?
MOTOTOL: R[bdare =i tutun. Acu=i v[ explic. Eu scriu
contra Magdalenei Borisovna, dumneaei – contra mea; Aurel
contra Veronic[i, ea – contra lui; Cl[tinici contra tovar[=ului
DOROBAN|, tovar[=ul DOROBAN| – contra lui Cl[tinici,
iar mo= Cotru\[, cum n-are pereche...
MO+ COTRU|{: Eu – contra tuturor!
MOTOTOL: Bravo, mo= Cotru\[, aici esti tare în politic[.
MO+ COTRU|{: D-apoi dac[ am stat la închisoare, =i înc[
pe degeaba...
DOROBAN|: Dup[ câte înteleg, vor fi un fel de
caracteristici?
MOTOTOL: Da, caracteristici, numai c[ nega\ive. Explic mai
departe. Fiecare scrie ce-i tr[sne=te prin cap. Cu cât mai r[u – cu
atât mai bine.
MAGDALENA: +i mai departe?
PUNCTUL DE REPER %!
MOTOTOL: Expediem denun\urile la ministerul nostru =i
prin alte instan\e superioare, imediat ne vine un control =i ne
umfl[ pe to\i de aici, ca s[ ni se dea de lucru în alte parte. Iar
stimabilul de Necunoscut s[ r[mân[ singur în împ[r[\ia sa. +i
a=a: lua\i fiecare câte o foaie de hârtie, scoate\i stilourile =i da\i-i
b[taie. Cred c[ =ti\i carte to\i. Ca s[ v[ fie mai clar ce ave\i de
f[cut, asculta\i cum o s[ proced[m eu =i Magdalena Borisovna.
Deci, începem, Magdalena Borisovna, e=ti gata?
MAGDALENA: Totdeauna gata!
MOTOTOL: Atunci: start! (Scrie.) Ascult[ ce scriu eu despre
mata: „...Tovar[=a Para=ut[ e o femeie u=uratic[...“
MAGDALENA: Sun[ slab de tot.
MOTOTOL: Poate c[ s[ scriu direct: „E o târf[ ordinar[“?
MAGDALENA: E cam exagerat, dar dac[ spune\i c[-i spre
folosul nostru, scrie\i =i a=a. Acum asculta\i ce scriu eu despre
Dumneavoastr[. (Cite=te din foaie.) „Tovar[=ul Mototol a
colaborat cu ocupan\ii...“
MOTOTOL: Bun[, bun[, nu zic, dar e prea tare, pot nu
numai s[ fiu scos de aici, ci s[ mai nimeresc pe acolo, pe unde a
fost mo= Cotru\[.
MO+ COTRU|{: Cât ai zice pe=te.
MAGDALENA: Atunci corectez. (+terge, scrie din nou.)
„Tovar[=ul Mototol e un mare birocrat...“
MOTOTOL: A=a mai merge. Cine azi nu-i birocrat? Dar
dumneavoastr[, tovar[=i Cl[tinici =i Doroban\, ce sta\i =i v[ uita\i
unul la altul? N-ave\i ce scrie?
CL{TINICI: Ne studiem mutrele.
MOTOTOL: Aici nu mutre se cer, se cer biografii. Iar voi,
Aurel =i Veronica, ce v-a\i oprit locului?
VERONICA (aproape plângând): Octavian Gheorghevici, ia
vede\i numai ce scrie Aurel al nostru despre mine. Ia cite=te, m[i.
%" P E T R U C{R A R E

AUREL: (cite=te din foaie): „...Veronica îmi astup[ gura...“

MOTOTOL: Nu-i b[rb[te=te.
VERONICA: Dar s[ vede\i ce scrie mai departe.
AUREL: „La Soroca am prins-o pupându-se cu un ofi\er...“
VERONICA: Nu-i drept, acela era un veri=or de-al meu...
AUREL (cite=te mai departe): „La fabric[ vine într-un fel de
bluzi\[ c[ i se v[d \â\ele pâna la r[d[cin[ =i pozeaz[ f[r[ dânsa în
fa\a pictorului nostru, care-i =i el un mare fustangiu... A r[mas
gravid[ =i zice c[ de la mine...“
VERONICA (îi d[ o palm[): Porcule!
CL{TINICI: Mai u=urel cu mine, b[ie\ic[! Nu uita c[ am
fost boxer.
MOTOTOL: Aurel scrie cât se poate de normal. Cam prea
îngroa=[ culorile nega\ive, dar tocmai a=a o cere factura acestui
gen literar numit denun\. +i acum ce declari mata, Veronico,
despre Aurel?
VERONICA (cite=te din foaia sa): „Aurel Zbanciu e un pap[-
lapte, se împiedic[ la dansuri, îi cad pantalonii pe scen[ =i nici
nu stie a s[ruta cum se cade...“
AUREL: Un car întreg de minciuni!
MAGDALENA: Car, necar, numai c[ nu-i prea încarcat. Mai
adaug[ acolo, Veronic[, uite-a=a: a vrut s-o siluiasc[ pe =efa noastr[
de cadre...
VERONICA (lui Aurel): Ai f[cut-o =i pe asta?
AUREL (Involuntar, îsi face semnul crucii): Doamne, fere=te
=i ap[r[!
DOROBAN|: Nu te mira, Aurel , a=a-i stilul denun\urilor.
AUREL: Prima dat[ scriu denun\uri.
DOROBAN|: E=ti înc[ un boboc. Înva\[, c[ o s[-\i prind[
bine în via\[...
MOTOTOL: Zi-i mata, tovar[=e Doroban\!
PUNCTUL DE REPER %#
DOROBAN| (cite=te din foaia sa): „Acest a=a-zis pictor
Cl[tinici nu-i altceva decât o pu=lama care a încurcat periferia
Chi=in[ului cu or[=elul nostru...“
CL{TINICI (îl apuc[ pe Doroban\ de piept): Eu – pu=lama?
Când \i-oi aplica acum o direct[ de dreapta, au s[-\i zboare
m[selele în cosmos.
DOROBAN|: Stai, m[i nebunule, c[ asta nu \i-i reco-
manda\ie pentru a intra în partid sau mai =tiu eu unde, e de-
nun\!
CL{TINICI: Dac[-i a=a, ascult[ ce scriu eu despre mata.
(Cite=te din foaia sa.) „Tovar[=ul Doroban\ nu =tie cât fac doi ori
doi, nu cite=te ziarul „Pravda“, spune anecdote politice =i
ascult[ „Europa liber[“...“
DOROBAN|: Foarte bine. Eu chiar o ascult, ca s[ v[d ce
ham[ie du=manul de clas[.
MOTOTOL: Cu „Europa libera“ =i cu du=manii de clas[
ne-om mai l[muri noi pe urm[, dac[ vom sc[pa vii =i nevat[ma\i.
Ia s[ te ascult[m acum pe mata, mo= Cotru\[.
MO+ COTRU| { (citind din foaia sa): „Conducerea
combinatului nostru e o adunatur[ de nebuni =i habar n-are cum
se \ese un covor. Sunt ni=te du=mani ascun=i ai norodului, pentru
c[ dac[ n-ar fi, îmi f[cea demult pensie, da ei zic c[ n-am
documente, pentru c[ lea\ii mei au murit cu totii, am r[mas numai
eu =i v[ întreb: cum a=a s[ nu mi se dea pensie, când toat[ lumea
=tie c[ m-am n[scut în veacul trecut? Veni\i =i-i aresta\i cât mai
repede, nu cumva s[ fug[ peste grani\[, mai ales tovar[=ul Mototol,
care a mai fost pe colo, ca s[-=i cumpere un culcu= mai c[ldu\...“
MOTOTOL: |i-ai cam dat arama pe fa\[, mo= Cotru\[, dar
ai ticluit pâra bine. Cine te-a înv[\at?
MO+ COTRU|{: D-apoi v[ spuneam parc[: am stat la
r[coare, acolo f[r[ scrisorele de aiestea te pr[p[de=ti.
%$ P E T R U C{R A R E

MOTOTOL: Da, recunosc stilul. Acum, mo= Cotru\[, adun[

scrisorile =i du-le la po=t[.
MO+ COTRU|{: (strângând scrisorile): S[ fie într-un ceas
bun! (Iese.)
MOTOTOL (c[tre ceilal\i): Acum to\i pe la locurile voastre!
Se face întuneric. Un fascicul de lumin[. Fixeaz[ pe fiecare dintre
eroi, când ace=tia se opresc în fa\a NECUNOSCUTULUI.
DOROBAN| (cu mâinile împreunate a rug[ în fa\a portretului):
Nu te =tiu =i nu m[ =tii. Nu \i-am f[cut nici un r[u, pl[te=te-mi
cu aceea=i moned[. (Dispare.)
CL{TINICI (aceea=i poz[ în fa\a portretului): Dac[ ne va fi dat
s[ ne mai întâlnim în via\a asta, am s[-\i fac un portret, c[ are s[
te cunoasc[ =i o bab[ chioar[ cale de o po=t[. (Iese.)
VERONICA (aceea=i poz[ în fa\a portretului): Nu e drept ca-s
gravid[, l-am p[c[lit pe Aurel, ca s[ i se m[reasc[ raspunderea fa\[
de mine. (Iese.)
MAGDALENA (aceea=i poz[ în fa\a portretului): Am vrut s[
pun mâna pe putere, e drept, dar cine s[ m[ ajute? Nici mata n-ai
putut. Greu de ajuns la matriarhat. (Dispare.)
MOTOTOL (aceeai poz[ în fa\a portretului. Necunoscutul îi d[
mâna): Cred c[ suntem de ai no=tri. Eu te-a= l[sa =i un veac s[
stai la locul dumitale, pe care, nu m[ îndoiesc, l-ai meritat, dar
vezi cum sunt azi vremurile! Situa\ia interna\ional[ ne pune
be\e-n roate...
Se face lumin[. MOTOTOL st[ la mas[. Intr[ LAPIDATU, =eful
oficiului po=tal din or[=el. Mi=c[ri de vulpoi, atent, cu pa=i rari.
LAPIDATU (mai mult în =oapt[): Octavian Gheorghevici, ce
s-a întâmplat aici la Dumneavoastr[?
MOTOTOL: Dar ce putea s[ se întâmple?
PUNCTUL DE REPER %%
LAPIDATU: Te =tiu de prieten =i am venit s[-\i dau c[r\ile
pe fa\[. To\i subalternii dumitale au ticluit denun\uri unul
împotriva altuia, de altfel pân[ =i despre mata, =i le trimit la
Chi=in[u. Eu nu le pot opri, dar de citit le-am citit.
MOTOTOL: Cum, mata cite=ti coresponden\a cet[\enilor?
LAPIDATU: Numai a=a... pe alese. Am permisiune de la
P[rf[nuc Ivanovici. +ti\i, suntem vigilen\i, nu care cumva cineva
s[ fie contra conducerii raionale sau chiar a statului...
MOTOTOL: Iaca pe asta n-am =tiut-o. +i care \i-i p[rerea:
o s[ reu=im s[ fim sco=i din lucru?
LAPIDATU: N-o sa reu=i\i, n-o s[ fi\i sco=i.
MOTOTOL: De ce, Ivan Gheorghevici?
LAPIDATU: Îs slabe denun\urile.
MOTOTOL: Slabe?
LAPIDATU: Da, a=a cum auzi, slabe. Pe vremuri poate c[
ar fi mers =i acestea, iar ast[zi, pe fundalul democratiz[rii în
cre=tere se cer pârâturi de for\[ major[... Îl cuno=ti mata pe
Zdroncea, corector de la gazeta raional[?
MOTOTOL: Pu\in de tot.
LAPIDATU: Dumnealui e omul care poate s[ v[ dea o mân[ de
ajutor. E destul s[ adauge o fraz[-dou[ în fiecare denun\ =i po\i
s[-i pui omului cruce. |ii minte cum a înfundat pu=c[ria =eful
uniunii raionale de consum? El i-a facut „caracteristica“. Desigur,
la rugamintea unor persoane...
MOTOTOL: Dar fiecare scrisoare cu caligrafia sa...
LAPIDATU: Zdroncea î\i imit[ orice. B[iat de la avioane.
Plastograf de clas[ superioar[.
MOTOTOL: +i unde-s r[va=ele noastre?
LAPIDATU (scoate scrisorile din buzunarul hainei): Am prev[zut
totul, le am cu mine. S[-l chem pe Zdroncea?
MOTOTOL: Poftim, hai s-o mai vedem =i pe asta.
%& P E T R U C{R A R E

LAPIDATU (ia receptorul =i formeaz[ un num[r): În ce prive=te

plata pentru serviciu, cred c[ o s[ v[ întelege\i u=or. (În receptor.)
Alo, Zdroncea? Aici Lapidatu. Ei, romelo?! Ciongardete.
Ciordita prima-ntâi. Da, un chicus cu miezul ro=u. Te astept[m
la tovar[=ul Mototol. (Pune receptorul în furc[.) +tii mata, Octavian
Gheorghevici, Zdroncea e \igan, vezi c[ i-am tras câteva vorbe
=i în limba lui. Îi \igan, dar nu-i place s[-l faci \igan, a=a c[ s[ fi\i
atent.
B[taie în u=[. Intr[ ZDRONCEA. Un tânar de vreo 30 de ani. Cu
must[\i ca în vremurile de haiducie. P[r negru, dat lung pe spate.
ZDRONCEA: Bun[ ziua, s[rut mâna la nacealnici. Ce dor v-a
adus la mine?
LAPIDATU: Zdroncea, e vorba s[ corectezi ni=te scrisori
critice, mai bine zis, s[ le presori ceva piper.
ZDRONCEA: Da\i misivele la neica. (Lapidatu i le înmâneaz[.)
Vre\i ca persoanele s[ nimereasc[ la mititica sau numai s[ fie
date afar[?
MOTOTOL: Numai date afar[ =i numite în alte posturi.
ZDRONCEA: Cu numirea eu nu m[ ocup. Cât prive=te
scoaterea din lucru – eu vi-s na=ul. (Desface prima scrisoare. Cite=te.)
„Tovar[=a Para=ut[ e o femeie usuratic[....“ Parc[ aista-i denun\?
E mai mult o laud[! Ce-i o femeie u=oar[? Una care are succes,
care se învârte iute =i ne face la to\i pl[cere. Dac[ n-ave\i nimic
împotriv[, am s[ adaug urmatoarele: „Se aga\[ de gâtul b[rba\ilor,
îi pup[ în plin[ strad[, umbl[ f[r[ sutien =i înc[ =i-a pus =i felinar
ro=u la domiciliu...“
MOTOTOL (întrerupându-l): Tovar[=e Zdroncea, destul, =i
a=a-i prea de tot. Nu cumva ai vrea s[ fie arestat[?
ZDRONCEA: Pentru a=a ceva azi nu se aresteaz[, dar din
sindicate =i din post i\i pot da un =ut cu genunchiul. (Trece la alt[
PUNCTUL DE REPER %'
scrisoare. Cite=te.) „Tovar[=ul Mototol e un mare birocrat“. Asta-i
stil, asta-i pâr[? Cine azi din =efi nu-i birocrat? Dac[ nu e=ti
birocrat, nici nu te po\i tine în post. Exemplu este redactorul
nostru. Dac[ nu sunte\i împotriv[, iat[ cum a= drege-o eu:
„Tovar[=ul Mototol vinde covoare de la fabrica pe care o con-
duce =i banii =i-i însu=e=te...“
MOTOTOL: Tovar[=e Zdroncea, vrei s[ m[ pun[ la dubal[?
ZDRONCEA: N-au s[ te pun[, pentru c[ n-au dovezi.
LAPIDATU: E o fraz[ nevinovat[, Octavian Gheorghevici.
ZDRONCEA (ia o alt[ scrisoare): „...s[ i se vad[ \â\ele pân[
la r[d[cin[ =i pozeaz[ pictorului...“ Ptifiu! Asta-i ap[ chioar[! Ia
s[ le punem o fraz[ ca s[-i d[m gata de odat[ pe amândoi: =i pe
Veronica, =i pe pictor. A=a: „Pictorul a facut-o gravid[ pe
Veronica =i acum o sile=te s[-=i fac[ avort, ca s[ se poat[ m[rita
dup[ prostul de Aurel, pe care l-au îmbrobodit toate v[danile
din m[hal[...“ Poftim c[ \i l-am ars =i pe Aurel. Despre tovar[=ul
Doroban\ e pu\in s[ scriem c[ ascult[ „Europa liber[“, trebuie
s[ ad[ug[m c[ îi înva\[ =i pe al\ii s[ fac[ acela=i lucru, ba înc[ =i
trimite informa\ii tic[lo=ilor ceia de acolo...
MOTOTOL (î=i ia capul în mâini): Doamne-Doamne, =i
aista-i colectivul pe care-l conduc eu! Ce-au s[ spun[ cei de la
minister?
LAPIDATU: Ce-au s[ spun[? C[ tu nu te potrivesti ca direc-
tor =i – \u=ti! din post afar[. Mata doar asta dore=ti?
MOTOTOL: Asta, bre, dar s[ nu s[rim peste cal.
LAPIDATU: Dac[ vrei s[ scapi de portret, alt[ cale nu-i. Ei,
Octavian Gheorghevici, mai r[mâi s[n[tos, c[ noi cu Zdroncea
ne ducem.
ZDRONCEA: Dup[ ce pacostea asta de caracteristici î=i va
avea efectul dorit, ne-om în\elege în privin\a pl[\ii, iar acum v[
zic la revedere =i s[rut mâna la cei ce-s mari... deocamdat[.
& P E T R U C{R A R E

LAPIDATU =i ZDRONCEA ies. Intr[ DOROBAN|.

DOROBAN|: Octavian Gheorghevici, vin de la P[rf[nuc
Ivanovici. Ne asteapt[ zile negre de tot. Dumneavoastr[ pune\i
prea mare speran\[ în denun\urile pe care le-am expediat la
Chi=inau, vremea îns[ trece, iar înaintarea candida\ilor îi numai
la o arunc[tur[ de b[\. Or, noi nu putem veni la alegeri cu
Necunoscutul în bra\e.
MOTOTOL: +i ce propui dumneata?
DOROBAN|: Propunerea e, de fapt, a lui mo= Cotru\[, dar
eu =i Magdalena Borisovna o accept[m.
MOTOTOL: În ce const[ ea?
DOROBAN|: Numai un incendiu ne poate salva.
MOTOTOL: Ce-e-e?
DOROBAN|: Un pojar.
MOTOTOL: S[ d[m foc sediului? Dar dac[ se aprinde =i
fabrica?
DOROBAN|: S-au luat m[suri. Am vorbit cu pompierii.
MAGDALENA (intrând): E unica iesire, Octavian Gheor-
ghevici. Afar[ vremea e uscat[, însorit[, nici n-o s[ se observe
cum focul are s[ înghit[ hardughia noastr[. Mo= Cotru\[! (Intr[
mo= Cotru\[ cu o canistr[ în mân[.)
MO+ COTRU|{: Prezent la datorie! Canistra-i plin[ cu
benzin[.
DOROBAN|: Foarte bine... Noi puteam nici s[ nu v[
prevenim, Octavian Gheorghevici, dar, oricum, ne sunte\i =ef.
MOTOTOL: Am s[-mi ies din min\i, z[u! Dar, fie ce-o fi!
A=a sau altfel, tot pedeapsa Domnului m[ asteapt[. Mai =tie
cineva afar[ de noi?
MAGDALENA: Nu. +i nici nu-i nevoie s[ =tie. Veronica îi
pozeaz[ pictorului, dar cred c[ a dovedi s[ se îmbrace =i s[ sar[
pe fereastr[ împreun[ cu Cl[tinici, iar Aurel umbl[ lela prin or[=el
PUNCTUL DE REPER &
dup[ dansatori. Restul fabricii, muncitorii, sunt în afar[ de orice
pericol. Pe ei focul n-o s[-i ating[. Principalu-i s[ ard[ acesta
(arat[ la Necunoscut).
MOTOTOL: Atunci da\i-i b[taie, =i cât mai iute! Eu ra-
mân aici. Ori arde Necunoscutul, ori ardem cu to\ii dim-
preun[.
DOROBAN|: B[ie\i, la treab[! (Doroban\ =i mo= Cotru\[
dispar.) Peste câteva clipe geamurile sunt înv[luite de fl[c[ri =i
fum. Cineva strig[: „Pojar!“ Prin fereastr[ î=i i\e=te capul mo=
Cotru\[.
MOTOTOL: A luat foc?
MO+ COTRU|{: Ba înc[ s[ vede\i cât de u=or!
MOTOTOL: +i cum arde?
MO+ COTRU|{: Foarte bine arde!
MOTOTOL: A=a cred c[ o s[ ardem =i noi... în focul gheenei.
MO+ COTRU|{: Octavian Gheorghevici, da\i portretul
încoace, c[ peretele ista n-o s[ ieie foc, îi de piatr[.
MOTOTOL: Necunoscutul trebuie s[ ard[ dimpreun[ cu
mine, la datorie, în exerci\iul func\iunii.
MO+ COTRU|{: Dac[ nu mi-l da\i încoace, geaba-i toat[
treaba, c[ iat[ vin pompierii, cine naiba i-a mai adus chiar la
moment?
MOTOTOL: Pompierii acum primesc premii =i le sare inima
de bucurie când aud de vreun incendiu. Mi se pare c[ uneori ei
le pun la cale.
MO+ COTRU|{: Apoi =i pe aista tot ei m-au rugat s[ li-l
organizez.
MOTOTOL (îi întinde lui mo= Cotru\[ un col\ al portretului): D[
mata f[clia ceea mai aproape.
MO+ COTRU|{: Ia te uit[, nu vrea s[ ieie foc, mama cui
îl are!
& P E T R U C{R A R E

Se aud claxoanele ma=inilor de stins incendiul. Un =uvoi de ap[ îl ud[

pe MOTOTOL, îl ud[ =i pe NECUNOSCUT. Fum[raie. Mult[ zarv[.
NECUNOSCUTUL îl love=te pe MOTOTOL, acesta cade jos.
MOTOTOL (de jos, strig[): Pojar! S[ri\i, oameni buni!
Apare DOROBAN|, ud =i t[v[lit.
DOROBAN|: Ai naibii pompieri! Ne-au stricat toat[
afacerea.
MOTOTOL (sculându-se de jos): În or[=elul ista al nostru nu
po\i duce nici un lucru la bun sfâr=it.
DOROBAN|: Întrebarea se pune la fel ca =i mai înainte:
ce-i de f[cut?
MOTOTOL: +i acei de la minister, dup[ a=a frumuse\e de
denun\uri, z[u, de ce nu vin s[ ne strâng[ de aici? A trecut amar
de vreme, iar ei nu se r[spund. Mari birocra\i =i acolo!
DOROBAN|: Birocra\i! Ave\i perfect[ dreptate.
MAGDALENA (intrând agitat[): A ars sau n-a ars?
MOTOTOL: Ce ai mata în vedere?
MAGDALENA: Portretul, ce mai alta?
MOTOTOL (aprinzându-si cu greu o \igar[ de la un t[ciune zmuls
din col\ul ferestrei fumegânde): Nu vrea sa ieie foc.
AUREL =i VERONICA (intrând): A ars portretul?
DOROBAN|: Aista nici de foc nu se teme.
CL{TINICI (intrând, observ[ portretul la locul lui): De-acum
dac[ a\i ajuns s[ da\i foc cl[dirii, trebuia, cel pu\in, s-o aprinde\i
pe din[untru, nu pe din afar[.
MOTOTOL: Cine \i-a spus c[ noi am incendiat propriul
sediu?
CL{TINICI: Se pricepe =i un copil. Îi la mintea coco=ului.
MO+ COTRU|{ (intrând, se scutur[ de zgur[): M[i, ai dracului
pompieri, ne-au stricat toat[ socoteal[.
PUNCTUL DE REPER &!
MOTOTOL: Nu puteau s[ vin[ un pic mai târziu?
MO+ COTRU|{: Cum s[ vin[ mai târziu, dac[ acum li se
dau premii pentru stingerea focului? Tot eu prost: nu trebuia s[
le spun ora =i ceasul primejdiei.
MOTOTOL: Degeaba ai mai stat mata la pu=c[ria ceea...
MO+ COTRU|{: Degeaba? Z[u, nu degeaba. Iaca: s[ n-am
parte de pensie, dup[ cum nici nu am deocamdat[, dac[ am stat
degeaba. Încerc[m =i noi diferite metode, cum zice\i
dumneavoastr[. Vreau s[ v[ propun una, mult mai sigur[.
MAGDALENA: Ai poate vreun calup de dinamit[?
MO+ COTRU|{: Dinamit[ în vreme de pace?! Asta nu se
poate!
AUREL: Dar de ce nu se poate?
VERONICA: Iar deschizi gura?
MO+ COTRU|{: Metoda mea nou[ îi urm[toarea: dac[ vre\i
s[ sc[pa\i de portret, dezlega\i punga =i jertfi\i fiecare cât v[
las[ inima.
DOROBAN|: Mai concret, mo= Cotru\[!
MO+ COTRU|{: E nevoie de dou[ mii de ruble: una mie –
pentru serviciu, =i a doua – celuia care v[ va izb[vi de portret.
MOTOTOL: +i cine-i salvatorul?
MO+ COTRU|{: O s[ face\i cuno=tin\[ cu el în ziua când
am s[ vi-l prezint. Totul va fi legal =i normal. +i a=a, cine =i cât
pune la b[taie? S-o începem cu mata, Octavian Gheorghevici.
Cât da\i?
MOTOTOL (scotocind prin buzunare): Am la mine numai dou[
ruble.
MO+ COTRU|{: Numai dou[?
MOTOTOL: Bani de buzunar, atât îmi d[ so\ia...
MO+ COTRU|{: Ne-am l[murit. Iar mata, tovar[=e
DOROBAN|?
&" P E T R U C{R A R E

DOROBAN|: Eu nici atâta n-am.

MO+ COTRU|{: M[i, cu cine lucrez eu? Ce firm[
f[loas[ =i ce de-a pungi goale! (Ia o hârtie.) Dac[-i asa, s[-mi
iscaleasc[ aici care =i cât jertfeste, banii – mâine diminea\a.
(Trece pe la fiecare.) A=a... isc[le=te =i m[t[lu\[... +i m[t[lu\[...
+i dumneata, cuconi\[... +i dumneata, cucoan[... Ca pe
vremuri...
MOTOTOL: Acum v[d, mo= Cotru\[, c[ nu degeaba ai stat
la mititica.
MO+ COTRU|{ (apropiindu-se de ie=ire): Am f[cut acolo
=coala bun[, alt[ universitate nu-mi trebuie. Mâine diminea\a
vin cu încasarea. Iar acum, la revedere! (Iese.)
MAGDALENA: Mosul ista-i mare =arlatan.
VERONICA: +arlatan, ne=arlatan, dar când omul spune
ceva, se \ine de cuvânt.
AUREL: De-acum ai =i cu dânsul de-a face?
VERONICA: Nu vorbi f[r[ s[ te gândesti.
MOTOTOL: Mo=neagul, probabil, de dragul pensiei pe care
nu =i-o poate scoate, e gata s[ ne fac[ =i alt[ pozn[. Hai s[-l mai
vedem =i de data aceasta. În ce priveste portretul, o s[ facem
de serviciu în fiecare noapte fiecare pe rând, m[ tem s[ nu ni-l
fure cineva. În seara asta va fi la post Veronica.
AUREL: S-o las singur[?
VERONICA: Te temi c-am s[ m[ tem de ceva?
AUREL: Apoi tocmai pentru c[ nu te temi de nimic, vreau
s[ r[mân cu tine...
MOTOTOL: Bine, r[mâneti amândoi, dar o s[ face\i de serviciu
dou[ seri la rând. Ceilal\i – duceti-v[ pe acas[. Noapte bun[!
To\i pleac[. R[mân MOTOTOL, AUREL =i VERONICA.
VERONICA: Octavian Gheorghevici, de ce s[ suferim atâta?
PUNCTUL DE REPER &#
MOTOTOL: V[ în\eleg, dragii mei. În fond, dac[ Doroban\
nu tragea clopotele, nu s-ar mai fi întâmplat nimic.
AUREL: Numai c[ =i noi trebuia s[ \inem limba dup[
din\i...
MOTOTOL: Sigur c[ da... Veronica Sâlimonovna, ia spune
=i mata, nu eram noi un colectiv unit?
VERONICA: Unit, dar tocmai dumneata îmi spusese=i s[-mi
fac valiza...
MOTOTOL: Cum \i-o f[cuse=i, a=a aveai s[ \i-o desfaci,
d[deam alt ordin... Ei bine, v[ las s[n[to=i =i, vede\i, s[ nu v[
g[sesc mâine diminea\[ sf[di\i.
AUREL: N-aveti nici o grij[, Octavian Gheorghevici.
MOTOTOL (iesind): Noapte bun[! +i lua\i seama de portret,
nu cumva s[ vina mo= Cotru\[ cu ni=te ho\i =i s[ ni-l fure.
VERONICA: Unde-s eu, nu se întâmpl[ nimic r[u.
AUREL: M[t[lu\[ v[d c[ e=ti cam prea încrezut[.
VERONICA: Doamne, cine mi te-a mai adus pe capul meu!
AUREL =i VERONICA se cuprind =i se s[rut[. Se face întuneric.
Un fascicul de lumin[ se opre=te asupra celor doi. Alt fascicul se
opre=te pe u=a de la intrare. La un moment dat u=a se deschide =i
intra OMUL CU MASC{. AUREL =i VERONICA încremenesc
locului.
OMUL CU MASC{ (st[ în fa\a Necunoscutului): Tovar[=e
Necunoscut! Ce bine îmi pare c[ te vad.
AUREL (Veronic[i, în =oapt[): Dac[ vrea s[ fure portretul, ce
s[ facem, e pe r[spunderea noastr[?
VERONICA: Pune mâna pe sfe=nicul ista. Îl toropim pe loc.
OMUL CU MASC{. Tovar[=e Necunoscut, =i pe mine vor
s[ m[ scoat[, cic[-s cadru vechi. C-amu s-au iscat o serie de
cadre tinere, to\i cu diplome, cu institute. Nu v[ cunosc bine,
dar cred în Dumneavoastr[. Când se va afla bine cine sunteti,
&$ P E T R U C{R A R E

cred c[ n-o s[ m[ uita\i, am s[ v[ dau de veste — Pr[p[ditu m[

cheam[. (Necunoscutul îi strânge mâna. Omul cu Masc[ încremene=te,
pe urm[ iese fulger pe u=[.) O-ho-ho!
VERONICA (i=i face cruce): Aurel, tiva de aici!
AUREL (urmând-o =i ie=ind cu ea pe u=[): Aista nu-i
Necunoscutul, aista-i Necuratul.
O clip[ scena ramâne goal[, dar luminat[. Se deschide u=a =i apar
MAGDALENA BORISOVNA =i CL{TINICI.
MAGDALENA (tragându-l de mân[ pe Cl[tinici): Hai s[-i vedem
pe cei doi huluba=i cum p[zesc portretul, Necunoscutu-i la locul
lui, iar huluba=ii – ia-i de unde nu-s...
CL{TINICI: +i-or fi g[sit ei un culcu= mai moale pe undeva...
MAGDALENA: Eu am s[-\i pozez, iar mata f[-mi portretul
mai departe. De acord, Cl[tinici, drag[?
CL{TINICI: Ce aud, Magdalena Borisovna?
MAGDALENA (se preg[te=te s[ pozeze): Când suntem în doi,
ai putea s[-mi spui Magda.
CL{TINICI (potrivindu-=i =evaletul): Nu =tiam...
MAGDALENA: Din cauza asta nu po\i fi galant cu o
doamn[?..
CL{TINTCI: +i nu sunt? Nici cât Aurel?
MAGDALENA: Aurel? S[-l l[s[m, e un boboc...
CL{TINICI: El – boboc, iar eu – g`nsac?
MAGDALENA: Iar nu esti galant. (Se întoarce cu spatele spre
Cl[tinici.) Ajut[-m[ s[ deschid fermuarul bluzi\ei...
CL{TINICI (ajutând-o): Azi a= vrea s[-mi poza\i mai mult.
MAGDALENA: Oricât ai s[ dore=ti mata.
CL{TINICI: Vreau s[ termin odat[ =i portretul dumitale =i
pe al Veronic[i.
MAGDALENA: Iar Veronica?
PUNCTUL DE REPER &%
CL{TINICI: S[ n-ai nici o grij[: al matale va fi mai mi=to.
MAGDALENA: Dac[ mi-l faci mai reu=it, îl punem ]n locul
Necunoscutului sau, cel putin, al[turi de el.
CL{TINICI: Pentru asta trebuie...
MAGDALENA: Te ascult...
CL{TINICI: ...trebuie s[ pictez ochii Veronic[i...
MAGDALENA: M[ insul\i!
CL{TINICI: ...nasul dumitale...
MAGDALENA: Asta merge.
CL{TINICI: ...mâinile – tot ale dumitale...
MAGDALENA: Merge! Zi-i mai departe!
CL{TINICI: ...iar picioarele...
MAGDALENA: Ce-i cu picioarele?
CL{TINICI: Picioarele, s[ m[ ierta\i, Magdalena Borisovna,
le-a= lua tot pe-ale Veronic[i.
MAGDALENA: Nu e=ti deloc galant! Habar n-ai mata de
realismul frumos, socialist.
CL{TINICI: Veronica mi-a pozat atâta, mi-a dansat...
MAGDALENA: Ea î\i pozeaz[, îti danseaz[, iar eu – nu? S[
nu crezi c[ nu am luat m[surile necesare. (Îi lipe=te mâna de =oldul
sau.) Ia pune mâna aici!
O jum[tate de rochie de-a MAGDALENEI BORISOVNA Se ridic[ ]ntr-o
parte, sem[nând astfel cu o umbrel[ defectat[ =i dezvelindu-i st[pânei un picior.
CL{TINICI: Mari \i-s minunile, Doamne!
MAGDALENA (despre rochie): E toat[ pe arcuri, chestie
cibernetic[, cadou de la ni=te rude din Odesa. Contraband[.
Vrei s[ mai =i dansezi?
CL{TINICI (tragând ni=te linii cu pensula pe pânz[): Nu-i nevoie
de nici un dans, m-a\i dat =i a=a gata. O s[-i ardem un portret
clasa-ntâi!
&& P E T R U C{R A R E

MAGDALENA: +i vezi, toate s[ fie ale mele: =i ochi, =i nas,

=i picioare – toate celea!
CL{TINICI: Toate, toate, n-am încotro.
MAGDALENA: +i s[-mi sco\i în prim-plan mai mult p[r\ile
cele pozitive...
CL{TINICI: Ce s[ le mai scot, dac[ =i a=a se v[d? Mata e=ti
pozitiv[ din toate p[r\ile...
MAGDALENA: Ei, uite a=a mai vii de acas[!
CL{TINICI: Ia s[ mi te întorci dumneata pu\in mai a=a...
(O potrive=te cu amândou[ mâinile, rochia Magdalenei Borisovna se
umfl[ roat[ ca o umbrel[ desf[cut[.) Aoleu!
MAGDALENA: Pe care buton ai ap[sat?
CL{TINICI: M[i, dar ai naibii me=teri =i ai=ti cu contra-
band[ de la Odesa!
Amândoi se lupt[ se dea rochia la loc. În vremea asta deschid u=a
MO+ COTRU|{ =i JAN CORLATE.
MO+ COTRU|{ (v[zând ce se face, se repede înapoi cu tot cu
musafirul invitat de el): Ho, c-am intrat tocmai la moment... Las’
venim noi pe urm[...
MAGDALENA: Om batrân =i nu ba\i la u=[ când intri
undeva. (Necunoscutul întinde mâinile =i îi aranjeaz[ fusta Magdalenei
Borisovna. Asta cade în le=in în bra\ele lui Cl[tinici.) Necuratul!
CL{TINICI (ie=ind cu Magdalena Borisovna în bra\e): A fost
aievea sau mi s-a n[z[rit, dar am v[zut cum a întins amândou[
mâinile. Aici nu-i lucru curat!
Un timp scena e goal[. Se lumineaz[ de ziu[. Intr[ MOTOTOL.
MOTOTOL (c[tre Necunoscut): Bun[ diminea\a, mutule! (Sun[
telefonul. Ridic[ receptorul.) Prezent la datorie, P[rf[nuc Ivanovici!
(Se scoal[ în picioare, st[ în pozi\ia de drep\i.) Necunoscutul... înc[
PUNCTUL DE REPER &'
mai troneaz[ deasupra noastr[.... curat chiar peaza cea rea...
Safta Aronovna? A dormit la noi în hotel? Bine, suntem gata s-o
întâmpin[m. (Pune receptorul în furc[.) Poate c[ specialista asta în
domeniul artelor ne va salva. (Vorbe=te la selector.) Toat[ lumea
la mine! (Intr[ Magdalena Borisovna, Aurel, Veronica, Cl[tinici =i
Doroban\.) Mo= Cotru\[ înc[ n-a sosit?
DOROBAN|: Mo= Cotru\[ a dat peste un turist str[in, care,
chipurile, are s[ ne izbaveasc[ de eroul nostru.
MOTOTOL. Probabil c[ n-o s[ fie nevoie de acest str[in. O
clip[ în urm[ mi-a telefonat P[rf[nuc Ivanovici. Acu=i trebuie
s[ pice Safta Aronovna, specialista de la Fondul plastic din
Chi=in[u, dumneaei, sunt sigur, ne va l[muri pe cine \inem noi
în cas[...
CL{TINICI: Mare ar fi minunea, dar nu cred...
VERONICA: Octavian Gheorghevici, Necunoscutul nostru
e f[c[tor de minuni...
AUREL: Noaptea \i-i mai mare frica s[ r[mâi cu el într-o
camer[...
MAGDALENA: Tinerii i=tia au dreptate, e ceva la mijloc
misterios peste m[sur[.
Se aud b[t[i în u=a.
MOTOTOL: Tss! Nici o vorb[! Lua\i loc. (Spre u=[.) Da,
poftim.
Intr[ SAFTA ARONOVNA. E o batrânic[ vânjoas[. Trage din lulea.
+chiop[teaz[, se sprijin[ într-o cârj[. Poart[ p[l[rie colorat[.
SAFTA ARONOVNA (c[tre Mototol): Dac[ stai în centru,
înseamn[ c[ mata e=ti =eful. (Întinzându-i mâna.) Safta Aronovna.
MOTOTOL: Octavian Gheorghevici, Mototol...
SAFTA ARONOVNA: Cum?
' P E T R U C{R A R E

MOTOTOL: Mototol.
SAFTA ARONOVNA: Vai, ce frumos!
MAGDALENA: +i eu =efa de cadre. Para=ut[.
SAFTA ARONOVNA: Vai, un a=a nume picant! +i mai
=arman. (Privind la Necunoscut.) +i, vas[zic[, [sta vi-i eroul?
MOTOTOL: Aista-i, altul n-avem... +i nici nu ne trebuie.
SAFTA ARONOVNA (dând târcoale portretului): Se vede cât
de colo c[ artistul în cauz[ are maniera sa...
CL{TINICI îi face semne lui MOTOTOL în sens de: „Nu v[ spuneam?“
MOTOTOL: Maniera, Dumnezeu cu dânsa! Dar cine-i cel
ce a fost pictat, iat[ ce ne framânt[?
SAFTA ARONOVNA: Dac[ privim portretul din partea stâng[,
unde lumina cade direct =i din abunden\[ pe suprafa\a pânzei, putem
spune c[ persoana pictat[ este un om de art[ – ia privi\i =i
dumneavoastr[ ce blânde\e eman[ ace=ti ochi mari =i plini de caldur[.
CL{TINICI – acela=i joc: „Nu v[ spuneam eu?“
MOTOTOL: Fie =i om de art[, dar, concret, cine-i?
MAGDALENA: Da, concret, cine-i?
DOROBAN|: Cum am putea s[-i d[m de urm[?
SAFTA ARONOVNA: Un moment, copii, un moment! S[
privim acum portretul =i din partea dreapt[. De aici, unde soarele
p[trunde mai pu\in, putem spune c[ persoana reprezentat[ pe
pânz[ e un om politic – privi\i =i dumneavoastr[ ce spirit autoritar
izvor[=te din ace=ti ochi îngu=ti =i plini de r[ceal[...
MOTOTOL (punând o vaz[ cu flori lâng[ portret): „Om poli-
tic“? Tocmai de asta ne =i temem noi =i ne întreb[m: cine-i? Ce
s[ facem cu el? S[-l scoatem? S[-l mai l[s[m?
SAFTA ARONOVNA (tr[gând adânc din lulea): Dar unde v[
gr[bi\i, m[ rog? Lasa\i-l a=a. Ce, v[ încurc[? Din partea mea,
PUNCTUL DE REPER '
pot s[ v[ promit c[ am s[ m[ întorc în curând aici cu un întreg
consiliu artistic de la Fondul nostru plastic, o s[-i venim lui de
hac, n-ave\i grij[.
VERONICA: V[-le-leu! Octavian Gheorghevici, ia uita\i-
v[ ce se face afar[!
MOTOTOL (se apropie de fereastr[.): Dar ce e, z[u?
VERONICA: Lume de pe lume. Oameni de la mai multe
institu\ii =i întreprinderi din ora=ul nostru... Au aflat, se vede,
c[ a sosit Safta Aronovna, care e în stare s[ se descurce cu
portretele neidentificate =i... iat[, dau n[val[, curat ca turcii la
cetate... c[ au =i ei portrete cu necunoscu\i.
MOTOTOL: S-a pornit carul la vale...
În cadrul ferestrei din mijloc apar =i dispar portrete înfipte în be\e.
Din strad[ se aude fream[t de voci, întreb[ri, vocifer[ri. To\i eroii no=tri
s-au grupat în jurul SAFTEI ARONOVNA, care cu greu se debaraseaz[
de portretele ce i se flutur[ pe sub nas.
SAFTA ARONOVNA (f[când semne cu mâna): Pe aista nu-l
cunosc nici eu... Pe istlalt duce\i-l înapoi, cum nu vi-i ru=ine s[
nu-l cunoa=te\i cine-i?.. Pe acesta nu-l cunosc... Pe istlalt – la fel,
înapoi!.. Nu-l cunosc!... }napoi!..
MOTOTOL (ridicând receptorul): Alo! P[rf[nuc Ivanovici?..
Bine, am în\eles...
MAGDALENA (comentând cele ce se petrec în strad[): Ce
înseamn[, vas[zic[, masele populare... dac[ le porne=ti, nu le
mai po\i opri...
DOROBAN|: Cu poporul nu-i de jucat...
MOTOTOL (astupând cu o perdea fereastra din centru): Gata,
s-a terminat festivalul. Duce\i-v[ to\i pe la locurile voastre.
Safta Aronovna, am s[ v[ conduc.
SAFTA ARONOVNA: Mersi!
' P E T R U C{R A R E

MOTOTOL: Azi noapte fac eu de serviciu la portretul Ma-

relui nostru Necunoscut.
To\i ies. Întuneric. Un fascicul de lumin[ îl urm[re=te pe MOTOTOL
cum intr[ =i se asaz[ la masa lui.
MOTOTOL (cu capul pe mâini): Grele zile-am ajuns... (De
odat[ se aude un zgomot crescând venind parc[ din fundul p[mântului.
Se clatin[ pere\ii.) S[ fie vreo coloan[ de tancuri?.. Dar pe strada
noastr[ nici c[ru\a n-are pe unde trece... O! Doamne,
Dumnezeule! E cutremur de p[mânt! (Bucuros.) Asta e salvarea
noastr[! (Împinge peretele cu portretul.) Scutur[, Doamne, tot
fundul p[mântului, s[ nu mai r[mân[ din cantora noastr[ nimic,
nici portretul, nici altceva... Numai de-a= sc[pa cu via\[...
(Cutremurul a încetat.) Ei, na-\i-o bun[, Doamne, c[ nici mata
n-ai putere s[ dai jos acest perete blestemat. (Se apropie de telefon,
ia receptorul, formeaz[ un num[r.) Alo, tovar[=ul Doroban\! Ai
sim\it cutremurul?.. Te-a scuturat bine?.. Nu, drag[, pere\ii
no=tri n-au c[zut. Ascult[ ce propun eu. Du-te la buldozeristul
Ghioag[ =i roag[-l s[ tamponeze peretele cu pricina pân[ l-a
doborî... (Se uit[ la Necunoscut.) Acu=i, n-a mai r[mas mult.
M-a= apropia de mata, dar ai obiceiul de a întinde mâna =i
chiar de a lovi... Se vede c[ e=ti un om crud... (Se aude vuiet de
buldozer.) Bate centrul, tovar[=e Ghioag[! (Tot prin fereastr[.)
Eu r[spund =i tot eu pl[tesc serviciul ce ni-l faci. Înc[ o dat[!
(Peretele cu portretul se cutremur[.) Înc[ o dat[! Mai cu inim[!
E-he-he!
Peretele cu pricina cade în camer[. Un col\ al lui îl doboar[ pe
MOTOTOL la p[mânt. Portretul r[mâne s[ atârne în aer... Se face ziu[.
Intr[ DOROBAN|.
DOROBAN|: Octavian Gheorghevici, cum vine asta? Mata
la p[mânt, iar Necunoscutul tot la locul lui?
PUNCTUL DE REPER '!
MOTOTOL (sculându-se în picioare, vede portretul atârnând în
fa\[): Nu, aista-i Ucig[-l toaca. Nu se teme nici de cutremur,
nici de tancuri, nici de buldozere...
DOROBAN|: Octavian Gheorghevici, acu=i ne vine
reprezentantul de la ministerul nostru s[ ne dea r[spuns la
denun\uri.
MOTOTOL: De unde =tii?
DOROBAN|: Am =i eu agen\ii mei...
MOTOTOL: +i cum crezi, avem sor\i de izbând[?
DOROBAN|: Una din dou[: ori la mititica, ori afar[ =i la
alt post.
MOTOTOL: Apoi chiar c[ una din dou[...
MAGDALENA (intrând): V[ rog pe amândoi, dragii mei, s[
elibera\i cabinetul.
MOTOTOL =i DOROBAN|: De ce?
MAGDALENA: Reprezentantul de la minister, tovar[=ul
+eptichin, e fostul meu coleg de scoal[, vrea s[-i vorbesc ceva
între patru ochi...
MOTOTOL (ie=ind): Magdalena Borisovna, pune =i pentru
mine un cuvânt – r[u sau bun, numai s[ fie conform situa\iei...
DOROBAN| (ie=ind): Magdalena Borisovna, nu v-am f[cut
în via\[ nici un r[u. V[ rog s[-mi face\i un bine.
MAGDALENA: Mai întâi pentru mine =i pe urm[ pentru
al\ii. (Acoperind sp[rtura din perete cu o foaie de placaj.) Urm[rile
cutremurului trebuiesc lichidate. (La b[taia în u=[, aranjându-=i
p[rul, scuturându-=i trupul.) Da, da, intra\i. (Intr[ +eptichin. Înalt,
zvelt, cu b[rbu\[ =i must[\i, \ine p[l[ria în mâna dreapt[ =i umbrela-
baston îi atârn[ de bra\ul stâng.)
+EPTICHIN: Bun[ ziua!
MAGDALENA: Bun[ s[ v[ fie inima, dup[ cum vi-s
c[t[turile!
'" P E T R U C{R A R E

+EPTICHIN (privind la Necunoscut): Chiar s[ vezi =i s[ nu

crezi.
MAGDALENA (dându-i mâna): Magdalena Borisovna
Para=ut[, =efa de cadre.
+EPTICHIN: Victor Andreevici +eptichin, de la minister.
MAGDALENA: Victoras, m-ai uitat, am fost colegi de
scoal[?!
+EPTICHIN: Ah, dumneata e=ti, Magda?
MAGDALENA: +i cum din +eptecâini ai ajuns Septichin?
+EPTICHIN: Poveste lung[. Dar, de fapt, a fost foarte
simplu: a=a mi-a eliberat metrica secretarul Sovietului s[tesc –
Septichin. Pe urm[ a venit alt secretar =i pe un frate mai mic
de-al meu l-a rebotezat din +eptecâini în +esecâini.(Râde.)
MAGDALENA (râzând). I-a furat un câine...
+EPTICHIN: A=a iese.
MO+ COTRU|{ (î=i arat[ capul de dup[ u=[): Dar nici eu
nu-s Cotru\[, îs Catrin\[....
MAGDALENA (dojenitor): Mo= Cotru\[! (Cotru\[ dispare.) Ce
zici de Necunoscutul nostru?
+EPTICHIN: Dac[ n-ai uitat, noi am avut de a face odat[
cu un portret al unui alt necunoscut...
MAGDALENA: Trist[ amintire... Dar am fost implica\i nu
noi, ci parin\ii no=tri...
+EPTICHIN: Mai precis, tat[l dumitale cu tat[l meu...
MAGDALENA: Da, just, tat[l meu declarase c[ tat[l
dumitale ar fi adus în camera pentru alegeri blestematul cela de
portret al nu se =tie cui...
+EPTICHIN: ...din care cauz[ tat[l meu a fost scos din
postul de director de scoal[ =i din înv[\[mânt.
MAGDALENA: Iar tat[l meu n-a mai ajuns nici director,
nici deputat, precum chitise...
PUNCTUL DE REPER '#
+EPTICHIN: M[car a murit de moarte bun[?
MAGDALENA: Iar al t[u?
+EPTICHIN: De moarte bun[, adic[ de necaz. S[ le fie \[râna
u=oar[ la amândoi...
MAGDALENA: S[ le fie. (Pe alt ton.) +i acum ai vrea s-o
p[\esc =i eu cu acest Necunoscut?
+EPTICHIN: De ce s-o p[\e=ti?
MAGDALENA: Salveaz[-m[!
+EPTICHIN: }n ce fel?
MAGDALENA: Ai so\ie, copii?
+EPTICHIN: O so\ie =i doi copii.
MAGDALENA: Ca s[ vezi... +i când te gânde=ti c[ \i-a= fi
putut fi so\ie... Doar m[ iubeai atunci, nu?
+EPTICHIN: }\i scriam versuri...
MAGDALENA: +i cine ne-a stricat dragostea?
+EPTICHIN: P[rin\ii no=tri... Adic[ nu atât ei, cât
blestematul cela de portret.
MAGDALENA: +i acum iar s[ stea între noi acest portret?
+EPTICHIN: Nu v[d cum ar putea s[ stea între noi.
MAGDALENA: S[ uit[m ce-a fost. Mai bine s[ vedem ce-ar
putea s[ fie în viitor. (Cochet.) Vrei s[ m[ iei la Ialta?
+EPTICHIN: A=a nitam-nisam?
MAGDALENA: Ca amant[. Nu pe mult, pe o lun[.
+EPTICHIN: La Ialta?... Nu pot.
MAGDALENA: Da la Soci?
+EPTICHIN: Nici acolo!
MAGDALENA: Atunci poate în Turcia, c[-i =i mai cald?
+EPTICHIN: Peste grani\[? Cu atât mai mult – nu. Dar ce
te-a apucat?
MAGDALENA: Mi-ar merge vestea de =tii mata ce... =i astfel
poate c[ m-a= elibera de aici.
'$ P E T R U C{R A R E

+EPTICHIN (b[tându-=i geanta cu palma): Ce mai veste-

poveste? În ceea ce ne-a\i trimis v-a\i f[cut buni=oare biografii
unul altuia. Altele nici nu v[ trebuiesc.
U=a se deschide violent =i intr[ toate personajele, în afar[ de SAFTA
ARONOVNA. MO+ COTRU|{ îl duce de bra\ pe JAN CORLATE.
Acesta din urm[ e îmbr[cat în haine de culori \ip[toare. To\i se prezint[
pe rând lui +eptichin.
MOTOTOL: Octavian Gheorghevici Mototol, director.
DOROBAN|: Doroban\, =ef de sec\ie.
CL{TINICI: Cl[tinici, pictor.
AUREL: Aurel Zbanciu, =ef de dansuri.
VERONICA: Veronica Sâlimonovna, =ef[ la cor.
+EPTICHIN (fiec[ruia.): }mi pare bine...
MOTOTOL: Iar acesta-i mo= Cotru\[, care acum zice c[
nici Cotru\[ nu-l cheam[ =i înc[ mai vrea s[-=i scoat[ pensie.
Dar dumnealui are s[ ni-l prezinte pe musafirul nostru revenit
din str[in[tate, care se gr[be=te, din care cauz[ v-am =i întrerupt
discu\ia, scuza\i. Ei, mo= Cotru\[?
MO+ COTRU|{ (împingându-l înainte pe Jan Corlate): Acesta-i
Jan Corlat, turist din Fran\a, n[scut cândva prin p[r\ile noastre.
JAN CORLATE: Bon jour! Bona dz[ua, cum la voi!
MO+ COTRU|{: Vede\i c[ mai \ine minte c`te un cuvânt
de-al nostru. (Împingându-l pe Jan Corlate spre Necunoscut.) Ia
vezi-l! Cine-i?
JAN CORLATE (c[zând în genunchi în fa\a portretului): O, mon
papa! Tata la mine. (Se urc[ pe un scaun, pup[ portretul, îl scoate de
pe perete.) Mon papa! R[mas aici...
MO+ COTRU|{: Tat[l lui, când =i-a luat t[lp[=i\a în patruzeci
=i patru, c[ era fabricant, =i-a uitat portretul aici. +i iaca acum fiul a
dat de dânsul.
PUNCTUL DE REPER '%
MOTOTOL (bucuros la nebunie, se repede =i pup[ portretul): În
sfâr=it! În sfâr=it! În sfâr=it! Suntem salva\i!
DOROBAN| (suspectând ceva): De ce s[ru\i mata portretul?
MOTOTOL: Pentru c[ nu-i omul nostru!
DOROBAN|: +i dac[ nu-i al nostru, trebuie s[-l s[ru\i?
MOTOTOL: P[i, vezi, a=a iese c[ suntem cura\i din punct
de vedere politic...
+EPTICHIN: Dar de unde s-a luat portretul ista pe peretele
de aici?
MAGDALENA: Nu se =tie... ca pamântul.
+EPTICHIN (ridicându-i b[rbia lui Jan Corlate). Pune portretul
înapoi. (Jan Corlate pune portretul înapoi.) Acest Jan Corlat nu-i
decât Ion Corlate din Zguduita Veche. (C[tre Jan.) Nu-i a=a,
b[iete? Ia arat[ pa=aportul.
JAN CORLATE: L-am uitat... la mili\ie.
+EPTICHIN: El s-a întors nu demult din p[r\ile de nord...
MOTOTOL: Mo= Cotru\[, a stat cu mata?
MO+ COTRU|{: Era un b[iat foarte de treab[ pe atunci...
AUREL: Mo= Cotru\[, s[ ne întorci banii, =i chiar azi.
VERONICA: Avem nevoie pentru nunt[.
MO+ COTRU|{: O parte-s la Jan Corlate, înc[ trebuie
s[-i scot. Dar cum? F[r[ de mili\ie o s[-mi fie greu.
+EPTICHIN: Ei, Octavian Gheorghevici, ia-\i activul =i
s[ mergem la P[rf[nuc Ivanovici, las’ s[ vad[ =i dumnealui ce
a\i scris unul despre altul. Cu asemenea caracteristici, dac[
era vreo dou[zeci de ani în urm[, v[ puteam pune =i la r[coare,
acum îns[, cum societatea noastr[ a avansat, ministerul
propune s[ v[ l[s[m s[ v[ corecta\i pe loc, chiar aici unde
lucra\i.
To\i ofteaza dezn[d[jdui\i. Se îndreapt[ spre ie=ire.
'& P E T R U C{R A R E

+EPTICHIN: Octavian Gheorghevici, lua\i-l =i pe Necunoscut

cu noi, doar din cauza lui s-a întâmplat toat[ t[r[=enia asta.
MOTOTOL (taie cu un cu\it a\a de care e ag[\at portretul):
Înc[ în spate nu l-am mai purtat... Fire-ar s[ fie! (Î=i aga\[
portretul de gât. Ridic[ mâinile în sus, a rugaciune; c[tre to\i.) Ce
s[-i faci?
TO|I: N-ai ce-i face!
AUREL =i VERONICA: Iar se amân[ nunta noastr[.
MAGDALENA: Matriarhatul meu bate pasul pe loc.
MO+ COTRU|{: Câte vorbe, =i nici una despre pensia mea!
Asemenea unui suflu proasp[t, d[ n[val[ ADELAIDA. Înalt[,
frumoas[, cu p[rul fluturând.
MOTOTOL: Încotro, domni=oar[? Comédia a luat sfâr=it.
MAGDALENA: Finita la comedia.
CL{TINICI: Adelaida!
ADELAIDA: Cl[tinici!
CL{TINICI: Pr[p[dito!
ADELAIDA: Pr[p[ditule! (C[tre Mototol.) Comédia, zice\i, a
luat sfârsit! Una, just, s-a sfâr=it, dar începe alta.
MOTOTOL: Cine e=ti dumneata?
ADELAIDA: Eu? Cl[tinici, ai cuvântul.
CL{TINICI: Dumneaei îi pictori\[, mi-a fost coleg[ de studii,
e o adept[ înver=unat[ a realismului frumos. V-o recomand cu
toat[ c[ldura: Adelaida Pripon!
ADELAIDA (apucându-l pe Mototol de portret): Unde v-a\i
pornit cu portretul în spate?
MOTOTOL: Spre Golgota.
+EPTICHIN: Domni=oar[, ne re\ine\i.
ADELAIDA: Dar de ce atâtea mutre acre?
CL{TINICI: Adela, portretul ista... nu se =tie al cui este...
PUNCTUL DE REPER ''
ADELAIDA: Cum, nu v-a pl[cut portretul? (Aranjând portretul
=i pe Mototol cu fa\a spre public.) Nu mi-a\i recunoscut eroul? (To\i
încremenesc a nedumerire.) Octavian Gheorghevici, fabrica
dumneavoastr[ a dep[=it planul pe anul trecut?
MOTOTOL: Dep[=it... cu jum[tate de covor...
ADELAIDA: Ei, vede\i! De cum s-a dat =far[ în \ar[ despre
aceast[ realizare a colectivului condus de Dumneavoastr[,
Ministerul mi-a comandat s[ v[ fac portretul. +i, poftim, vi l-
am f[cut!
Rumoare printre cei prezen\i.
MOTOTOL: Aista-s eu?
ADELAIDA: Da, Dumneavoastr[, tovar[=e Mototol. În carne
=i oase.
MOTOTOL: Dac[ nu seam[n defel. Eu sunt chel...
ADELAIDA (îi pune lui Mototol o peruc[): Ast[zi sunte\i chel,
f[r[ frezur[, mâine o s[ v[ creasc[ una nou[...
CL{TINICI: Adelaida lucreaz[ dup[ metoda realismului so-
cialist.
MOTOTOL: +i, pe urm[, eu n-am must[\i.
ADELAIDA (îi lipe=te lui Mototol must[\i): Ast[zi nu, iar mâine
o s[ ave\i. Ei, dragi tovar[=i, seam[n[ Octavian Gheorghevici
cu persoana de pe portret?
TOTI: Seam[n[!
AUREL =i VERONICA: Mâine facem nunta!
MAGDALENA: Matriarhatul meu d[ din nou semne de via\[.
MO+ COTRU|{: Doamne, iar miroase a pensie proasp[t[.
(Pune vaza de flori sub portretul Necunoscutului.) A\i v[zut? Nu v[
spuneam eu c[ Necunoscutul e un om de-al nostru?
DOROBAN|: Un moment, da\i-mi voie! Cum =i prin ordinul
cui a ajuns acest portret pe peretele de onoare?
  P E T R U C{R A R E

ADELAIDA: Eu l-am prezentat Ministerului, iar cei de

acolo vi l-au expediat...
MO+ COTRU|{: Eu am dat de d`nsul în coridor, am crezut
c[ l-a dat jos vreun „du=man de clas[“ =i hai sa-l ridic pe perete...
DOROBAN|: Mata cu biografia matale... Î\i dai seama ce-
ai f[cut?
MO+ COTRU|{ (ia =i dose=te vaza de flori de sub portret): Dar
ce-am f[cut? Eu, de, p[catele mele, ca omul care-=i caut[ pensia,
m[ dau dup[ cum spun cei mai mari pe cei mai mici...
MAGDALENA: Tovar[=e Doroban\! Iar pui ceva la cale?
Ba eu prima am observat portretul asa-zisului Necunoscut =i
nu m[ tem s-o declar deschis.
AUREL: Parc[ spunea\i c[ eu am fost primul?
VERONICA: Iar nu taci din gur[?
ADELAIDA: Nu mai în\eleg nimic! (Ar[tând la portret =i la
Mototol.) Poftim tipul =i poftim prototipul. Ce nu-i clar în toat[
t[r[=enia asta?
CL{TINICI: Acum totu-i clar ca bun[ ziua! Am dovedit
tocmai ce ni se cerea de dovedit: avem =i tipul, avem =i prototipul.
+EPTICHIN: Cât prive=te portretul, ramâne s[ mai vedem
ce apreciere politic[ s[-i dam fenomenului... Dar ce facem cu
geanta asta a mea plin[ cu denun\urile amicale pe care vi le-a\i
scris cu atâta sârg unul asupra altuia?
MOTOTOL (îi smulge geanta din m`n[ =i o pune pe mas[): Geanta
are s[ steie unde am s[ zic eu. Aici eu sunt =ef =i nimeni altul!
Eu comand!
MO+ COTRU|{ (îi pune vazonul cu flori la picioare). Iaca a=a
nacealnic mai zic =i eu. Pan[ de vultur, nu coad[ de câine!
DOROBAN|: Bine, tovar[=i, dar mâine începe înaintarea
candida\ilor =i noi ce-i spunem lui P[rf[nuc Ivanovici? (Aratând la
portret =i la Mototol.). S[-i raport[m c[ ne-am înaintat candidatura?
PUNCTUL DE REPER 
MO+ COTRU|{: Nu cumva poate c[ nu \i-i pe plac
candidatura noastr[? Eh, s[-mi fi c[zut mata mie pe unde mi-
am pierdut eu zilele mai nu demult, te f[ceam piftie...
MOTOTOL: Mo= Cotru\[, f[r[ amenin\[ri!.. (}=i neteze=te
must[\ile =i frezura.) Dar de ce crezi mata, tovar[=e Doroban\,
ca eu n-a= fi o candidatur[ potrivit[? M[i oameni, m[i! Cum
am stat pân[ acuma pe perete =i n-a zis nimeni nimic, a=a a=
putea s[ stau =i mai departe cât îi h[ul =i pâr[ul. Numai s[ mi
se afi=eze numele, pentru c[ în caz contrar, iar începe comédia
pe care am mai jucat-o adineaori. C[, zau, mare comédie a
mai fost! Am ajuns de râsul g[inilor, nu alta. Bine, pe voi v[
mai în\eleg: v-a\i temut de acest Necunoscut, adic[ de persoana
mea, pentru c[ sunteti subalternii mei, asta-i la mintea
coco=ului. Dar eu, eu s[ ajung s[ m[ tem de mine însumi, de
umbra mea, asta n-am s[ mi-o iert niciodat[! Ei =i dac[ acest
Necunoscut n-a= fi fost eu, ci o cu totul alt[ persoan[, parc[
trebuie s[ c[de\i cu to\ii în sperie\i? Oricine ar fi fost persoana,
tot persoan[, om de-al nostru era. Pe pere\ii no=tri spioni str[ini
nu nimeresc!
DOROBAN|: Asta mai ramâne de v[zut... Tovar[=e
Mototol, unde s-a mai auzit la noi asemenea d[n[naie: ca omul
s[-=i atârne singur portretul pe peretele unei institu\ii de stat?
MO+ COTRU|{ (ia înapoi vaza de flori): M[i, m[i, la zdup,
=i-i mai mult[ poreadca decât în civilitate. Cu politica niciodat[
nu-i de =uguit.
MOTOTOL: Încotro vrei s[ ba\i cu vorba, tovar[=e
Doroban\?
DOROBAN|: Într-acolo, tovar[=e Mototol, c[ dumneata
e=ti un impostor!
ADELAIDA: Niciodat[ n-a= fi crezut c[ arta mea poate s[
provoace atâtea discu\ii în contradictoriu.
  P E T R U C{R A R E

+EPTICHIN: Tovar[=i, nu uita\i c[ ne a=teapt[ P[rf[nuc

Ivanovici.
MOTOTOL: De ce s[ ne a=tepte, când eu, pur =i simplu, îi
pot telefona? (Formeaz[ num[rul necesar; vorbe=te cu emfaz[.) Alo?
P[rf[nuc Ivanovici?.. O mie de ani pace! Aici Mototol! L-am
demascat pe Marele Necunoscut!.. Da, da, din cap pân[ în
picioare! Cine era, zice\i? Cine putea s[ fie? Eu, desigur... Da,
da, eu în persoan[, pictat dup[ metoda... asta... a realismului
frumos... (Receptorul i se zbate în mâini ca un cap de piton.) Tot
acum?.. La Dumneavoastr[, cu tot colectivul?. (Pune receptorul
în furc[; îsi aga\[ portretul de gât: cu mâinile în sus, a rugaciune.) Ce
s[-i faci?
TOTI: N-ai ce-i face!
MOTOTOL: Dup[ mine, baie\i!
ADELAIDA: Mergem la vreo expozi\ie?
MOTOTOL: Da, la expozi\ie... pe Golgota. (C[tre +eptichin.)
}ntoarce-mi scârba ceea de r[va=e înapoi.
+EPTICHIN: Mortul de la groap[ nu se întoarce. (Îi scoate
must[\ile =i peruca.)
MAGDALENA: Comédia, stop!
MOTOTOL: Una – stop, alta începe. Ce s[-i faci?
TOTI: N-ai ce-i face!...
To\i ies. Într-un r[sunet de mars funebru, din tavan coboar[ alt portret
al NECUNOSCUTULUI. }n loc de cortina coborând[ din tavan, scena
se acoper[ de mai multe portrete ale NECUNOSCUTULUI. Interpre\ii
r[mân cu capetele sprijinite de mijlocul portretelor în a=a fel, încât se
pare c[, dac[ portretele ar fi ridicate în sus, frânghiile ar duce în ceruri =i
interpre\ii.
Cortina
PARADA M{+TILOR
(Parodii)

1965—1987
 " P E T R U C{R A R E

Fire=te, totul e firesc

Firescul din firesc... Fire=te,
Am dat firescului tribut
+i un firesc ne ocrote=te
De prea firescul cunoscut.
(Serafim Belicov, Nimic nu a trecut pe-al[turi...)
Mai \ii la vechile om[turi
Cu trup albiu =i bra\e moi?
Nu ne-au trecut nicicum pe-al[turi,
C[ci apa lor s-a scurs ]n noi.

Trecut trecut? Ba nu! Cite=te-l,

Fire=te, -n forme noi fire=ti -
Fireasc[ parte din firescul
Firescului c[ sunt =i e=ti.

Firescul e firesc. Fire=te.

To\i la firesc doar n[zuiesc:
Firesc e cel ce se fere=te
De nefirescul prea firesc.

E un firesc la o durere
+i alt firesc la bucurii;
C`nd pleci, un alt firesc se cere
Dec`t firescul cel c`nd vii.
PUNCTUL DE REPER #
Firesc acum, c[ ne-am ales cu
Firescul g`nd, ce-i tot firesc:
Firesc e p`n’ =i nefirescul!
Dar ce atunci e nefiresc?

Tratament
Doctore...
Sufletul lecuie=te-l de rele apuc[turi,
gura — de-njur[turi,
creierul — de searb[d[ g`ndire...
(Ion Vatamanu)
Lecuie=te-m[, doctore,
A=a cum =tii mai bine:
Scoate tot r[ul din mine
Cu penseta, ba chiar =i cu lopata,
A=a ca s[-l d[m gata.

+i pe urm[ aceast[ gur[

N-o vezi ce groaznic ]njur[?
Ia s[ mi-o tratezi oleac[,
Mama ei de... poftim, iac[,
Nici acum nu poate s[ tac[.

+i pe urm[ creierul —
Mai am o rug[minte:
N-ai putea s[-i introduci o doz[
de minte?
Lecuie=te-m[, doctore,
Cu scopul anume
 $ P E T R U C{R A R E

Ca s[-mi po\i da drumul

Pe urm[ ]n lume,
+i ]\i promit c[,
Dac[ mai ajung cumva
}n asemenea hal,
Am s[ m[ internez din nopu ]n spital.

Una botanic[
Dup[ Gheorghe VOD{
Eu noaptea nu-s acas[,
De=i m[-ntind ]n pat, —
}n vis, prin borta cheii,
O iau spre c`mpul lat.
}nfip\i ]n glie bine
De bra\ v`njos de om,
}n cale, ca osta=ii,
St[ pomul l`ng[ pom.

Stau floare l`ng[ floare

+i se iubesc cu dor.
Ce mult[ clorofil[
S-a str`ns ]n frunza lor!

C`nd vei m`nca cu poft[

Din fructele lor dulci,
Tu s`mburii, b[iete,
Nicic`nd s[ nu-i arunci.
PUNCTUL DE REPER %
Ci s[-i ]ngropi ]n \[rn[,
Ca marii agronomi,
+i-n alt[ prim[var[
Vor r[s[ri al\i pomi.
Din deal o boare prinde
U=or a frem[ta:
A bot de miel miroase,
Iar a friptur[ — ba.
La g`nduri, ca la nasturi,
M[-nchei ca un b[rbat
+i iar, prin borta cheii,
Sar drept la mine-n pat.
— Azi mergi la c`mp? —
plugarii
}n zori m[ iau la rost.
Iar eu le-o spun pe cinste:
— P[i eu de-acum am fost...

Eu sunt plugar cum n-a v[zut Parisul

... +i dac[ totu=i nu-i ce-am vrut
s[ fie,
Nu-i cartea vie\ii, ce-ai s[-i faci?
Talentul...
(Vasile Galaicu)
}mi chinui mult oricare vers ]n parte
+i-o ]ntrebare st[ruie ]n minte:
Dar dac[ asta-i ultima mea carte,
N-am scris-o, z[u, tot slab ca mai nainte?
 & P E T R U C{R A R E

Ba-i scris[ d`rz, cum poate doar ]=i scrie

Un muribund ]n febr[ testamentul.
+i dac[, totu=i, nu-i cum vrui s[ fie,
Ce pot s[ fac? De vin[ mi-i talentul...

Avem poe\i ce-o duc cu-al lor ]n pace;

Talentu-mi ]ns[ nu-i din cele-nalte:
Oric`t produc, el boroboa\a-mi face —
Mereu m[ d[ de gol la calitate.

C[rturarul moldovean
=i Imperiul Otoman
Dup[ Nicolae DABIJA
H`d, Imperiul Otoman
Se-nt[re=te an de an;
Se l[\e=te =i se-ntinde,
|[ri de-a valma le cuprinde.
+i acuma ]ncotrova?
A c[zut la r`nd Moldova.

Vine turcul ]narmat,

Iar norodul, speriat,
Codrul des l-a ]nfundat;
Cine iese la luptat?
C[rturarul ]nv[\at!
Turcul sabia ]=i bate,
C[rturarul pana-=i scoate,
Scrie-o liter[ frumos —
Osmanl`ul cade jos,
PUNCTUL DE REPER '
+i-i mai scrie-o-ntreag[ foaie —
Sabia ]i o dezdoaie,
+i-i mai scrie o duzin[ —
Semiluna-i lun[ plin[;
C`nd termin[ alfabetul,
Biruit ]i tot turcetul,
C[ci de buchii strig[ „Ah!“
+i ia drumul spre Allah.

C[rturarul, deci, atunci

Face semnul sfintei cruci
Peste mun\ii nal\i de turci
+i ]n cronic[ avan
Scrie adev[r taman
Cum a-nvins la greu aman
Cronicarul moldovean
Tot Imperiul Otoman.

R`sul c[\elei
Pierduse =apte c[\eaua
+i-un lup al[ptase hoinar...
(Agnesa Ro=ca)

Stropit[ ]n ro=u fu neaua:

F[tase vreo =apte c[\eaua,
Cu limba c`ine=te i-a lins,
Iar \`ncii—
ai naibii! —
s-au stins.
Doar unul r[mase ]n via\[, —
  P E T R U C{R A R E

Acesta de sf`rcuri o-nha\[

+i-o suge, cum \`ncii doar sug,
C[\eaua icne=te prelung.
Feciorul c[\elei tot cre=te
+i iat[ c[\eaua, fire=te,
Observ[-n cur`nd foarte clar
C[ \`ncul... un lup e hoinar.
St[ ursul: „}i dasem un pup,
Iar d`nsa ]mi fat[ un lup“, —
+i trist ]nspre codru o ia:
„C[\eaua r[m`ne c[\ea!“...

G[lu=te cu stele
Dup[ Anatol CODRU
}n vale-i Malovata,
}mi ies ]n cale iar[
F`nt`ni cu multe ciuturi
Ce sc`r\`ie mereu
+i case ce se hoalb[
C[ am sosit la \ar[
Din sfera trepidant[
A sufletului meu.
Ah, cerul gol cu pielea,
A=a ca-n toat[ vara,
S-a aruncat ]n Nestru,
}n fiecare val,
Iar fete ochio=ele
Cu trupul ca vioara
Stau c-un picior ]n ap[
PUNCTUL DE REPER 
+i cel[lalt pe mal.
Vi\ele ]n\[rcate-=i
}ntind spre mine botul,
S[ le s[rut pe buze,
O vorb[ s[ le spun,
Dar timpul nu permite —
A ]nnoptat cu totul
+i-acas[ ]mi coboar[
Luceferi ]n ceaun.
Din oal[ aburi urc[
Spre infinite spa\ii —
G[lu=tele, desigur,
}mi plac fierbin\i, nu reci.
M[ uit c-un ochi ]n mine:
Sunt plin de ecua\ii,
}n care-a= vrea s[-ncap[
Tot veacul dou[zeci.

Din oblastea norocului

Au dat avans cu chilele
+i bani au dat ceva...
(Andrei Lupan)

Da, am venit cu sania,

Pocnind avan din bici,
C[ vreau s[ fac sobranie,
S[ v`stupesc aici.

+tiu, toate-\i merg de-a-ndoaselea

+i-\i ei pe cap belea,
  P E T R U C{R A R E

De n-ai re=it voproasele

De pe povestka dnea.
S[ zicem, cu bucatele:
Ni-s bune de guleai,
C-a zis =i prisidatele
C[-i mare urojai.

De-amu-i l[satul secului,

Dar roada-i toat[-n sac...
C`t mai umbl[m cu specul[,
Altfel nu-i d[m de hac.

Se duc s[teni — o serie —

Cu nuci =i usturoi,
Ajung p`n[-n Siberia
+i vin =i ]napoi.

Deci spun din capul locului —

S[ hie l[murit,
C[-n oblastea norocului
}i ghine de tr[it.

C`te seri te-am a=teptat

Dup[ Valentin RO+CA

+tie iazul de sub sat,

A aflat =i-un tei,
C`te seri te-am a=teptat,
M[i, =i iar[ m[i!
PUNCTUL DE REPER !
Am avut noroc de nori —
M-au stropit prin v[i,
C[ m[ aprindeam de dor,
M[i, =i iar[ m[i!
+tie codrul haiducesc,
Plin de porumbei,
Cum veneam s[ te iubesc,
Of, =i iar[ m[i.
Eu pe tine te-am ales
Dintre mul\i fl[c[i,
Te-am ales — nu te-am cules,
+-apoi iar[ m[i.
M-am convins c[ n-ai obraz,
Nu te mai a=tept.
Ia mai stai =i tu la iaz
Dac[ e=ti de=tept, m[i!

Un dor din \[ri str[ine

C`nd plec ]n \[ri str[ine,
De \ara mea mi-i dor...
... mi-i dor de al meu neam...
(Vladimir Rusnac)
C`nd plec ]n \[ri str[ine,
De \ara mea mi-i dor,
De prispa casei noastre,
De dealul cu mohor,
De rude-apropiate
 " P E T R U C{R A R E

Plecate-n alte p[r\i

+i mai ales de v[rul
Ce s-a-nsurat an\[r\.
C`nd plec ]n alt[ \ar[,
Mi-i dor de neamul meu
Cu felul s[u romantic —
Spre z[ri merg`nd mereu,
De mame solitare
Tot a=tept`nd la por\i,
Ce-au dat feciori ]n lume
+i-n loc le vin nepo\i.
C`nd plec ]n \[ri str[ine,
Mi-i dor de limba mea,
Adesea prost rostit[,
Dar neao=[ sadea;
Dec`t s-aud tot hojma
„Mersi“ =i, iar, „O’chei!“ —
Mai bine-o-njur[tur[
Cu cruci cu Dumnezei.
C`nd plec ]n \[ri str[ine,
Eu dup[ \ar[ mor —
Cu c`t plec mai adesea,
Cu-at`ta mi-i mai dor;
+i din orice plecare —
Un lucru obsedant! —
Eu m[ ]ntorc ]n \ar[
Cu dor de emigrant.
PUNCTUL DE REPER #
|[r`n[ pe asfalt
... M[ scol cu noapte-n cap, m[ duc...
+i-ncet m[-ntorc spre cas[ iar[.
(Victor Teleuc[)
M[ prinde noaptea dor de \ar[,
De cioc`rlii ]n cerul nalt
+i m[ pornesc buimac spre gar[
Pe \arini negre de asfalt.

Un dor demult ]mi spune mie

Ca s[ rev[d prin c`mpuri verzi
|[rani cu spice-n p[l[rie
+i ]n ciubote mari de cherz.

Aprind din fug[ o \igar[,

Aroma gliei s[ m[-mbete.
Dar nu e nici un tren ]n gar[,
}nchis[-i casa de bilete.

De ici =i somnul m[ ]nmoaie,

Pe-o banc[ a\ipesc un pic.
Z[u, n-ar strica acum o ploaie,
C`nd p[pu=oii dau ]n spic.

Apoi m[ scol ]n zori la =apte,

S[ duc spre centru de la gar[
Parfum de mere cump[rate
De-un or[=ean crescut la \ar[.
 $ P E T R U C{R A R E

}ntoarcerea fiului vostru

Voi poate-acum v-a\i a=ezat la mas[,
+i numai eu nu-mpart cu voi bucate.
(Titus +tirbu)
Eu nu v-am scris
C[ am s[ vin acas[,
Dar iat[ c[ mi-am de=ertat valiza,
Pornesc la drum
+i, c`nd ve\i sta la mas[,
Hop! Cad =i eu,
Ca s[ v[ fac surpriza.
Mi-i autobuzul cam de-o marc[ veche,
La-ntors[turi
Abia pe ro\i se \ine,
Dar ce mi-i mie —
Floare la ureche! —
}n el un loc, at`t ]mi apar\ine.
Dar iat[ satul — c`t[ ]mbulzeal[! —
Fl[c[i ]n =ir cu c[r\i la cing[toare,
Probabil, merg la =coala cea de seral[
Sau se filmeaz[
}n vreo =ez[toare.
Un paznic d`rz,
Cu arm[ =i cu c`ine,
O ia din sat
+i-l sim\i c[ nu i-i fric[:
PUNCTUL DE REPER %
Azi nu se fur[-n c`mp ce mai r[m`ne
+i, totu=i, paza bun[, vezi, nu stric[.
Dar rabla, moart[,
S-a l[\it c`t drumul;
Prin neguri v[d
Iubita noastr[ cas[:

Sus din hogeac

I se sub\ie fumul,
E semn c[ voi
V-a\i a=ezat la mas[.

Aud de-aici
Cum v[-mp[r\i\i bucate
+i-n cupe ceai din cel ce se ]ntreab[;
V[ rog s[-mi pune\i
Por\ia de-o parte,
Ca s[ nu ias[ c-am venit degeaba.

Un arhetip
Are cas[ cu etaj,
Limuzin[ ]n garaj.
... N-are-un lucru — omenie...
(Efim Bivol)

Tipul ista-i de nou tip,

Nu e tip, e arhetip:
Are tot ce vrea sub soare,
Greu de spus ce ]nc[ n-are.
 & P E T R U C{R A R E

Are cas[ =i ma=in[,

Cea mai fain[ limuzin[,
+i garaj cum altul nu-i
+i un beci desubtul lui,
Iar ]n beci — enorm[ claie:
Tot butoaie pe butoaie;
Are curte impozant[
+i lunar c`te-o amant[
+i so\ie ce se \ine
Tot la b[i prin p[r\i gruzine,
Un b[iat needucat
+i un c`ine ]nv[\at;
Are pe conturi curente
+i depuneri, =i procente,
+i cumetri, veri=ori
Care ve=nic i-s datori...
Asta — are, ceea — are,
C[, z[u, ce nu are oare?
Arhetipul, cum se =tie,
N-are ani de pu=c[rie.
Dar de unde, z[u, s[-i ieie?
Vine legea... s[ i-i deie.

C`ntec dzisu dup[ moarte

Nu c`ntam, mai mult pl`ngeam:
Cobuzul din lemn de-agud
De lacrimi ]mi era ud...
(Nicolae Dabija, „Din c`nt[rile pierdute ale lui Dosoftei“)
P`n’ Costin va costini
+i Neculce-a neculci,
Dosoftei va dosofti:
PUNCTUL DE REPER '
„De meteahn[, Doamne sfinte,
Am s[ c`nt f[r’ de cuvinte
despre vremea ceea trist[
cu turcime antihrist[.
Peste t`rg lucea o lun[
cu grimas[ de nebun[,
ni=te stele m[run\ele
erau lacrimile mele,
c[ci luai cobuzu-n m`n[
ca ]n vremea cea b[tr`n[,
s[ dzic c`ntece de hval[
pentru-a fi de m`ntuial[
cestei \[ri =i cestui neam...
Nu c`ntam, mai mult pl`ngeam
=i strumentul meu de-agud
de lacrimi ]mi era ud,
c[ci veni scr`=nind din din\i,
osmanl`ul: „De ce c`n\i?“
+i durerile trecute
eu le dzisei pe t[cute,
c[-mi se ]necau ]n jele
toate vorbele a’ mele,
]nc`t hioro=ii bouri
dau cu coarnele ]n nouri.
+i c`ntam tot de jelanii,
ca s[ piar[ otomanii,
=i dziceam cu dor ]ntruna,
ca s[ cad[ semiluna
drept la mine-n c[limar[,
s[ se-nece ca o fiar[.
Iar matale, Doamne sfinte,
  P E T R U C{R A R E

te dosi=i di dinainte
s[ n-auzi de rug[minte-mi,
deci eu dzic, dar n-am cuvinte,
c[ci e-un c`nt mai mult pl`nsoare
pentru vremuri viitoare,
s[ stea la catapeteasm[
hiri= cum ar fi agheasm[
=i-i un c`ntec pe t[cute
despre vremile trecute
=i de-at`ta =i vi-l las,
Ca Dabija s[-i dea glas,
c`nd a vre, de multe ori,
c[ci =i el ]i scriitori
nu cu pan[ — cu stilou,
ce-a fost vechi — s[ fac[ nou“.

Consecin\ele absen\ei tale

Absen\a ta ]i alinare,
... Dragostea -mbr[zdat[, nesem[nat[.
(Andrei Grumeza, Absen\a ta)

Pe hogeacul casei mele

S-a rupt luna drept ]n dou[.
C`t era s[ vii acolo
Hai pe-o sar[, hai pe dou[?

}n absen\a ta, haino,

Dorul meu ce-avea s[ fac[?
}nflorii =i eu ca pomul,
Da-s un pom cu floare seac[.
PUNCTUL DE REPER 
+-apoi care-i consecin\a?
Am r[mas noi doi azi, drag[, —
Un amor f[r’ de s[m`n\[
+i un trup pe veci p`rloag[...

Un v`nt ce seam[n[ cu mine

De v`ntu-acesta care vine
N-am s[ m[ ap[r...
C[ci seam[n[ grozav cu mine.
(Leonida Lari, De v`ntu-acesta...)

Din zarea cea ]ncr`ncenat[,

Cu ochi aprin=i, cu p[r v`lvoi,
Un v`nt se-ndreapt[ ]nspre noi
+i eu l-a=tept ca pe un tat[.
Grozav mai seam[n[ cu mine:
Tr`nte=te geamuri, u=i la r`nd,
Apoi de ur[ grea vibr`nd;
Ba pleac[ iar, ba iar revine.
O, frate v`nt, de=i-mi e=ti taic[,
Cu suflet sumbru =i rebel —
Cu tine sunt =i eu la fel:
Tu e=ti un v`nt, eu sunt v`ntoaic[.
Se uit[ lumea la noi rece
+i mai ne-ar pune gheara-n g`t —
Ea nu pricepe nici at`t:
Tot ce e v`nt ca v`ntul trece.
 P E T R U C{R A R E

La menajerie
R`sul st[ ]nchis ]n cu=c[,
Zi-i ce vrei, el nu te mu=c[...
(Gheorghe Bl[naru)
}ntr-o \ar[ tropical[
A tr[it o animal[:
R`sul — nu =tia de pl`ns —
A tot r`s p`n’ a fost prins.
R`sul st[ acum ]n cu=c[:
Nici nu r`de, nici nu mu=c[;
+i-l ghiontesc cu vorba to\i:
— Ia mai r`zi, m[i, dac[ po\i.
R`su-n col\ul lui se duce:
„Unde-i jungla mea cea dulce?“
R`sul mi-a c[zut ]n pl`ns:
„Unde-i ho\ul ce m-a prins?“

Cine r`de, cine mu=c[,

Hai, copii, cu el ]n cu=c[!
Cei ce cam obraznici ]s
O p[\esc ca acest r`s.

Numai noi a=a

Te cunosc de-o zi,
Te iubesc de-un veac...
(Vasile Romanciuc)
Poart[-mi pe sub nas
Iarba cea de leac.
PUNCTUL DE REPER !
Te cunosc de-o zi,
Te iubesc de-un veac.
C[ci eu din p[m`nt
Sfat str[bun ascult:
De-o cuno=ti pu\in,
O iube=ti mai mult.
Fa\[-n fa\[ st[m
Solitari copaci.
Un cuv`nt n-ai spus
+i din nou iar taci.

Numai noi a=a

Fi-vom veci de veci:
}nc[ n-ai venit
+i de-acuma pleci.

Deci, s[ d[m pe v`nt

Auritul scrum:
Nici nu ne-am aprins
+i ne-am stins de-acum...

Ce-i la Nicu=or ]n s`n?

— Spune, ce ascunzi ]n s`n?
O pl[cint[, un mosor?
— Nu, Lenu\[, un tractor...
(Vitalie Filip)
— Nicu=or, r[spunde drept:
De ce e=ti umflat la piept?
Spune: ce-ai ascuns ]n s`n?
 " P E T R U C{R A R E

Nu cumva un bra\ de f`n?

Poate pl[cin\ele moi,
Un mosor sau un pisoi?

+i r[spunde Nicu=or:
— Nici pisoi, =i nici mosor,
Am ascuns un autor,
Un poet, =i-l \in la piept.
— Vrei s[ spui — o poezie?
— Ba de unde-ar fi s[ fie? —
Nicu d[ gr[bit din pleoape, —
Stai un pic ca s[-\i explic:
Poezia nu ]ncape,
Autorul e mai mic.

Portretul celei dragi

„Pletele tale — neagr[ furtun[,
Ochii — un ]nsetat ulcior“.
(Alexandru Negri=)
Sunt pletele tale o neagr[ furtun[,
Iar ochii — ’nsetate ulcioare;
+i fa\a — roz-alb[, ca fa\a de lun[,
Iar bra\ele — crengi str`ng[toare.
La fel \i-s =i s`nii — cu chipul de sfere
Ce-n nouri balastu-=i ridic[;
Iar buzele tale — cu ro=ie miere
Le-a uns f[c[torul-vl[dic[.
Un cap — c`t bostanul, spr`nceana — t[ciune,
Mijlocul — un miel ce se-ntinde...
PUNCTUL DE REPER #
A=a-i c[ grozav \i-i portretul, ia spune?!
Prea scurt sunt ]n bra\e s[ \i-l pot cuprinde...

Jum[t[\ile vie\ii mele

Dup[ +tefan LOZIE

Prieteni dragi, acuma v[ pun direct ]n fa\[

Acea f[ptur[-n lume ce este a mea via\[.
Da, nu am s[ t[g[dui vreo tain[ nim[nui:
O jum[tate, iat[-o, iar alta hiri= nu-i.
Cum tai din m[rul ro=u exact o jum[tate
+i-o dai unei m[tu=i sau poate unui frate,
A=a-mi lipse=te mie, din via\[-n adev[r,
Acuma jum[tatea ce-am dat-o, cea de m[r.
Un g`nd m[ zv`rcole=te ca lupu-n v[g[un[:
Au nu cumva am dat eu bucata cea mai bun[?
Au partea cea stricat[, ]n ea c-un vierme gras,
Ce fac c`nd v[d c[ tocmai aceea mi-a r[mas?
+i de a=a-i anume, dar am dovezi c-a=a e,
Atunci vede\i, prieteni, c-am dres o d[n[naie?!
S[-\i dai tu partea bun[, iar \ie s[-\i opre=ti
Doar partea cea mai proast[? O, cap, ce prost mai e=ti!

O, via\[-jum[tate! De ce te-am rupt ]n dou[?

Dar de-mi erai ]ntreag[, n-aveam idee nou[
Ce-o spun acum la lume: — Voi, fete =i b[ie\i,
Oricum de v-ar fi via\a, n-o fr`nge\i ]n buc[\i!..
 $ P E T R U C{R A R E

Invita\ie la ploaie
„Auzi, iubito, plou[.
Azi plou[ pentru noi...“
(Vasile Romanciuc)
Auzi cum plou[? Haide,
Iubito, tot acum,
F[r’ nici un scop anume
S[ r[t[cim pe drum.
Ia uite cum mai plou[!
+i plou[ pentru noi,
Ca s[ ie=im afar[
Din pat, aproape goi.
S[ ne plimb[m ]n voie
Noi, tineri =i frumo=i,
Ca ni=te paparude
Din anii seceto=i.
Acum ]i cald, c[-i var[:
Hai ie=i —, z[u, c`t s[-\i strig? —
C[ iarna o s[ ning[
+i o s[ fie frig...

}nstr[inare
„Mi-i s[rutul str[in
+i e ultim!“
(Aurel Ciocanu)
Printre nouri sc[mo=i
Eu sunt singur — pr[p[d! —
C[ ]n ochii-\i frumo=i
PUNCTUL DE REPER %
Numai eu de m[ v[d.
Se coboar[-ntr-un h[u
Luna cea de-ametist.
L`ng[ um[rul t[u
Eu sunt singur =i-s trist.
}ntr-un lan de pelin
G`ndu-mi scocior[ greu.
Mi-i s[rutul str[in,
Parc[ nici nu-i al meu.
Ochii mi-au adormit,
Mi-s bra\ele reci —,
Pe-o clip[-am venit
+i m[ duc pentru veci...

Nu pot spune c[-s acela=i totdeauna

Dup[ Arhip CIBOTARU
Nu pot spune c[-s acela=i totdeauna:
Ieri, de-o pild[, am oprit furtuna.
Ast[zi ]ns[ ore cu duiumul
Printre crengi plecate ]i d[ drumul,
C[ci a=a cum sunt, =i cum v[ par,
Sufletul mi-i codru de stejar.
De c`te ori, c`nd v[d un t[ietor de
lemne,
}i chem la mine, ]i fac semne,
S[-mi taie crengile uscate, —
Dar parc[ po\i ca s[ le tai pe toate?
+i drumul lung, de unde vine,
Cu altul se-nt`lne=te-n mine
 & P E T R U C{R A R E

+i st[ s[ vad[, spre izvoare

Cum vin ]n c`rduri c[prioare
Cu pas domol, merg`nd agale,
C[ci n-am nici pu=ti, =i nici pistoale.
Arar de tot de prin h[\i=
Mai iese c`te-un lup din ascunzi=
+i mai r[pe=te c`te-o ciut[, numai
una...
V-am spus: nu sunt acela=i totdeauna...

Porciada
Dup[ un autor anonim
Un porc gr[sun, tot carne =i sl[nin[,
St[tea pe g`nduri l`ng[ un cote\,
Avea ceva-n privirea lui senin[
Ce n-ar fi avut nicic`nd un porc mistre\.

L-am sc[rpinat o clip[ pe spinare

+i porcul, groh[ind biruitor,
A =i plecat s[-=i caute m`ncare
Cu r`tul ]ndreptat spre viitor...
S{GET{RI
(Maxime)

1963—1990
 • }l ]ntrista veselia altora.
• Lumina prea puternic[ te orbe=te.
• Mai bine arm[ f[r[ paznic, dec`t paznic f[r[ arm[.
• Semifabricant.
• Din\ii care nu mu=c[, nu se ascut.
• Visul ho\ului: c`ini loiali.
• Celui str`mb nu-i place oglinda care-l arat[ drept.
• Femeia vinde, b[rbatul cump[r[.
• Omul f[r[ de un picior e ]n c`=tig: n-are nevoie de doi
pantofi.
• Cine recunoa=te c[ e prost, e deja un pic de=tept.
• Da, femeile sunt flori: cer ]ngrijire la timp.
• Observ[m gre=elile altora mai u=or dec`t pe ale noastre.
• +oapt[ de surdomut.
• Tr[ia ]n parantezele p[rerilor str[ine.
• +oarecele sc[pat viu din ghearele pisicii devine erou na\ional
al =oricimii.
• Pot s[-l critic: m[ va ierta — mi-i frate.
• Capra cu un singur ied nu intr[ ]n poveste.
• Omul cu mai multe fe\e r[m`ne ]n cele din urm[ f[r[ de
nici una.
• Prietenia nu trebuie s[ devin[ cal de d`rval[.
• Dormea noaptea =i visa ziua.
PUNCTUL DE REPER !
• St[tea mereu cu mintea ]n pozi\ia de drep\i.
• Musca de pe coroana suveranului se consider[ giuvaier.
• Prostia e man[ cereasc[: nu i se d[ oricui.
• Cele mai reu=ite asonan\e le aud poe\ii surzi.
• Partizan cu... epole\i.
• Capul gol n-ai cu ce-l acoperi.
• Satiricul scrie cu sabia.
• Un scriitor, cu superioritate: „Azi n-am scris nici un r`nd“.
• E mai u=or s[ dai sfaturi, dec`t s[ le urmezi.
• Nu ofensa\i pe tinerii infractori, l[sa\i-i s[ mai creasc[.
• Se afirma, neg`nd mereu pe al\ii.
• Era at`t de trist, ]nc`t ]\i venea s[ r`zi.
• Dec`t mort de sete, mai bine mort beat.
• Oamenii ajung celebri abia dup[ ce mor.
• }mp[ratul =oarecilor tr[ie=te tot ]ntr-o gaur[.
• St[tea drept =i judeca str`mb.
• Actorii salbi cer mereu roluri tari.
• M[garului nu-i place s[-i spui pe nume.
• De r`ie po\i sc[pa, de lichele — ba.
• Avea o gur[ plin[ de vorbe goale.
• Un singur lucru era ]n\eles: nu se ]n\eleg.
• G`ndea ]n gura mare.
• Te-a b[tut, dar nu cu g`nd r[u.
• Gura la \`\[ se trage.
• Nu era mare b[utor: c`t ]i d[deai, at`ta lua.
• Tot p[\itu-i... pedepsit.
• Odihna dulce mul\i lene=i aduce.
• Capul i se \inea pe umeri numai datorit[ g`tului.
! P E T R U C{R A R E

• Savant: vroia s[ ob\in[ o ras[ de lupi ierbivori.

• Capul plecat =eful ]l m`ng`ie.
• Pentru a-\i primi salba, trebuie s[ pleci capul.
• Lipsea =i atunci c`nd era prezent.
• Judec[torul ]nr[it nici sie dreptate nu =i-a g[sit.
• Capul de bronz era mai scump dec`t cel viu.
• Mergea pe trei c[r[ri =i c[uta pe a patra.
• Aricii se m`ng`ie... cu \epii.
• C`nd t[cea, ]\i vorbea at`t de multe...
• Or[=eanul veritabil fuge... la \ar[.
• B[tr`ne\ea ]ncepe de la primele amintiri.
• Neschimbate r[m`n numai schimb[rile.
• Nu era cerb, dar purta coarne.
• Oglinzile drepte nu fac complimente.
• Ce rost s[ ne mai cert[m, dac[ p`n[ la urm[ tot ne ]mp[c[m?
• Mai bine beat sub mas[, dec`t mort pe lai\[.
• |ine-\i picioarele launloc, aici nu e=ti la plaj[.
• Dragostea se aprinde u=or, ura se stinge mai greu.
• Fiica popii =i-a dres glasul =i ne prosl[ve=te partidul.
• Deputatul cel t[cut st[ ]n jil\ul s[u mai mult.
• Doamna cu gura mic[ face scandalul mare.
• R[zboiul e b[rbat, pacea — femeie.
• Cine vorbe=te mult, aude pu\ine.
• Cei mai mari ocupan\i sunt eliberatorii.
• Soi de basarabeni: du=mani cu fra\ii =i fra\i cu al\ii.
• Ho\ului nu-i place s[-=i vad[ chipul ]ntr-o art[ realist[.
• Unii moldoveni se \in de m`ini numai c`nd joac[ Hora Unirii.
• Buc[\ic[ de p`ine… De c`te ori ne m[n`nc[ ea pe noi?
PUNCTUL DE REPER !!
• Z[u, ce mutre au unele fe\e!
• Numai ]n ospe\ie se sim\ea ca la el acas[.
• Se t`ra =i la vale.
• Tot pl`ng`ndu-se doctorilor, i se f[cuse mai bine.
• Ai sau nu ai cap, p[l[rie tot trebuie s[-\i cumperi.
• Du-te acas[, altfel cum ai s[ mai vii =i m`ine la mine?
• Nu se vinde numai ceea ce nu se cump[r[.
• Mul\i v`n[tori nimeresc mai mult cu vorba dec`t cu arma.
• Nu toate pietrele sunt pietre scumpe.
• Drumului ]i st[ bine sub ro\i.
• Sf`r=it de v`n[toare: garderob[ de bl[nuri.
• P[reri fripte la gr[tarul criticii.
• Ulciorul mic de=art[ butoiul mare.
• Ap[r[-\i pielea, dar n-o f[ pe pielea altora.
• Tot t[c`nd ]n =edin\e, f[cuse b[t[turi la palme.
• Se uit[ la miel ca la o c[ciul[ gata.
• Ov[zul — idealul calului.
• Corcitur[: ]nc[p[\`nat ca un m[gar =i prost ca un bou.
• Tot ]n calul bun se d[ mai mult cu biciul.
• C`t[ moral[ i s-a f[cut vulpii, ea tot =mecher[ a r[mas.
• Ura vine… iubind.
• Mirosea de la el a subaltern.
• Alt[ ie=ire nu era dec`t intrarea (]n PCUS).
• Cum ]i statul, a=a-i =i obiceiul.
• Pe uli\a sa =i g[ina-i ]ndr[znea\[.
• Ni=te oi p[scute de un lup.
• Ai c[zut, ridic[-te.
• A= zice =i eu ceva, da lupu-i pe aproape.
!" P E T R U C{R A R E

• Coco=ul b[t[u= nu prinde la carne.

• }ntrecere ]ntre boi: care e mai de=tept?
• Un fustangiu ]=i curta propria so\ie.
• Un parlamentar gospod[ros: venea ]n parlament cu tribuna
sa de acas[, una me=terit[ de m`na lui dintr-un salc`m
noduros.
• Invalid al frontului cultural, gradul I.
• Boala nu te ]ntreab[ ce post ocupi.
• Un parlamentar: „Ce-i, doctore, cu mine, c[ vorbesc =i prin
somn?“
• Un moldovean, general de armat[: vindea helicoptere =i
cump[ra h`rle\e.
• Unul beat turt[: be\ivan cu zacusc[-n gur[.
• B[rbat ie=it la pensie: nici \[rii, nici muierii…
• Raport: „Am construit c`te 0,00001 latrine pe c. de
locuitor…“.
• Cel cu o m`n[ nu se apuc[ s[ fac[ f`nt`n[.
• Escrocul v`neaz[ norocul.
• Cuplu „interna\ionalist“: =ovinel, =ovinic[…
• Orbul n-are nevoie de ochelari.
• +tiin\a de carte are du=manii ei aparte.
• Cuno=tea mai multe limbi (cu ajutorul translatorului).
• Apuca lingura cu am`ndou[ m`inile.
• }n orice hain[ l-ai dichisi, porcul tot porc r[m`ne.
• M`n[-spart[ de gloan\e.
• Erau mai mul\i glon\i dec`t ho\i.
• Dac[ ai cu ce-l ]mpodobi, =i dracul poate deveni preot.
• Deputat beteag de minte.
PUNCTUL DE REPER !#
• }l a=tepta pu=c[ria cu u=ile deschise.
• Tribun[ de ar fi, c[ oratori se g[sesc.
• Para=uti=tii urc[ la cer, ca s[ cad[ jos de acolo.
• Denun\: „Se d[ drept rom`n, dar, de fapt, e moldovean de-
ai no=tri“.
• Migrantul ]nn[scut nu se opre=te la Prut.
• Chiar =i g[ina cea neagr[ tot ou[ albe face.
• P`r`tur[: „+i-a f[cut casa cu fa\a spre Rom`nia…“
• C`rpal[ peticit[.
• +i-a ascuns biletul de partid dup[ icoana M`ntuitorului.
• Focul nu se a\`\[ cu paie ude.
• Buni tovar[=i… la ho\ie.
• „Buzun[re=ti“ — restaurant na\ional privatizat.
• „Krader Gold“ —magazin privatizat (cu capital str[in).
• Planeta T`mpiada.
• C`nd se aprinde lum`narea, patima se stinge.
• D[dea de poman[ =i cerea rest.
• Fiecare ]=i caut[ un rob, c[ruia s[-i poat[ spune prieten
devotat.
• Toate porc[riile sunt f[cute de oameni, nu de porci.
• C`nd ]nchizi ochii, vezi lumea mai frumoas[.
• Dosul face, fa\a trage.
• Cum \i-i leafa, a=a =i ceafa.
• La copacaul mic nu te du cu planul mare.
• Drapelul se d[ dup[ v`nt.
• Chiar =i filmele ]n alb-negru le vedea ]n culori roze.
• „Oameni suntem“, spun unii, c`nd sunt prin=i cu porc[rii.
• Cat`rul ]nc[p[\`nat nu trage nici la vale.
!$ P E T R U C{R A R E

• Cine s[ te elibereze de … „eliberatori“?

• +i printre bolnavi sunt oameni s[n[to=i.
• Oamenii r[i n-au na\ionalitate, sunt… interna\ionali=ti.
• F[cea din ochi… cu =oldul.
• Restaurant „Sus paharul!“
• Hotel „N-avem locuri“.
• Semn r[u : i-a groh[it porcul ]n prag.
• }I d[dea ]n obraz… pe la spate.
• Cel ple=cat nu-=i cump[r[ pieptene.
• Lupul b[tr`n ajunge de r`sul c`inilor.
• Nu-i zi veneticului frate, c[ \i se urc[ ]n spate.
• Cu an ce trece, cre=te num[rul c[r\ilor… pe cap de locuitor.
• Divor\a mai des dec`t se c[s[torea.
• Din ziare: „Cresc vertiginos =i pre\urile la dragostea cu
plat[“.
• Omul s[rac burt[ nu poart[.
• Cravat[ la pielea goal[.
• Oare =i raiul de pe ceea lume ]i tot pentru =efi =i deputa\i?
• +i \apul poart[ barb[, dar nu-i mare ]n\elept.
• D[ medalii la canalii.
• Dac[-i zici frate, de ce i te urci ]n spate?
• }nfuleca ]n sudoarea frun\ii.
• Ni-\i f[ amici din venetici.
• Dracul nu-=i face cruce.
• S`rba fo=tilor nacealnici.
• Perspective sexuale.
• Masc[ de om sincer.
• }n venele lui curgea s`ngele tuturor =ovinilor.
PUNCTUL DE REPER !%
• O erotoman[: „M[i Ioane, cine \i-a f[cut copiii?“
• |inta= specializat: nimerea numai ]n oameni.
• „Planul de perspectiv[ a pompelor funebre…“
• V[duvioar[ cu un singur copil, dar cu pensie alimentar[ de
la mai mul\i haid[i.
• Doi vecini mi-au ocupat c`te o camer[ =i le-au declarat
republici separate.
• +efii mari se cunosc dup[ num[rul din\ilor de aur.
• Manifesta un interes nes[n[tos pentru propria sa s[n[tate.
• Din toat[ cohorta de pro=ti, el p[rea cel mai de=tept.
• Studioul „Hopa-film“.
• Cine se scoal[ mai diminea\[ se culc[ mai devreme.
• Fiecare =oarece cu gaura sa.
• Persoana prea bl`nd[ r[m`ne fl[m`nd[.
• B[tut de g`nduri str[ine.
• Se are de bine cu cei r[i.
• }ntrebare adresat[ redac\iei: „Nu s-ar putea ca soarele s[
r[sar[ mai ]nt`i la noi =i numai pe urm[ ]n Japonia?“
• „P[rintele din satul nostru nu crede nici ]n Dumnezeu, nici
]n dracu“.
• Canalia ]=i a=teapt[ medalia.
• }I dai afar[ prin judecat[, el intr[ ]napoi prin partid.
• Armata imperiului era at`t de numeroas[, ]nc`t nu mai
avea cum s[ ]ncap[ ]n grani\ele lui naturale.
• Herghelegiu de profesie: intr[ c[lare pe cal =i ]n prezidiu.
• „Nu-i nici cerneal[ ]n v`nzare, a=a c[ moi peni\a ]n Negru
de Purcari“.
• Colectivul „Avangarda“ se afl[ ]n coada coloanei.
!& P E T R U C{R A R E

• „}nchide gura, c[ de nu — ]\i dau la bot!“

• Chirurgul c[tre pacient (]nainte de opera\ie): „Ia seama,
dac[ mori, s[ =tii c[ te mai tai ]nc[ o dat[…“
• Dansa ]ntr-un picior, pentru c[ … numai unul avea.
• Un iepure de cas[ (din gura =arpelui): „Recunoa=te-mi, te
rog, suveranitatea…“
• Baionete pa=nice.
• Voluntari de la periferie: ]mpu=c[ doar cu bumb[reze de
oaie.
• Bastionul, pardon… bastonul democra\iei noastre.
• Papagalule, e=ti liber s[ stai ]n colivie.
• Teritoriu ocupat de… eliberatori.
• Pia\[ de dsfacere a ideilor.
• Pe cea cu picioarele lungi nu-i u=or s-o ajungi…
• Moment de criz[: mai multe partide dec`t lideri.
• Dinte pentru dinte =i denun\ pentru denun\.
• Biografie: opincar ajuns pantofar.
• De cum se n[scuse, prinse a \ipa: „To-va-r[=i!“
• Boga\ii \[rilor s[race.
• Salarii f[r’ de comentarii.
FLORICELE PE C~MPII
(Poezii pentru copii)

1962—1986
 " P E T R U C{R A R E

Legea polite\ii
Po\i s[ intri-n casa mea
Ori=ic`nd ai vrea,
Doar c[-nt`i ]n u=[ bate
+i ]ntreb[ de se poate.

Fr[\iorii
C`t m[ str[dui, mi se pare,
Pe Andrei n-am s[-l ajung,
C[ci oric`t eu cresc de mare,
El se face tot mai lung.

Pui=orii mei g[lbui

Pui=orii mei g[lbui,
Z[u, cu d`n=ii nu mai pot, —
Toat[ ziua pui, pui, pui, —
Ce le dau, m[n`nc[ tot.
Le aduc ]n farfurie
M[m[lig[ aurie
+i p`n’ mai zic: pui, pui,
Puii sunt, m[liga nu-i.
Troscot le-am tocat, ]n fine,
S[ le dau =i vitamine —
PUNCTUL DE REPER "
Gust[ric[ deocheat[,
Iar ei au p[pat-o-ndat[.
}mi scad sacii de merinde,
Puii mei cresc ]nainte,
Sacii — tot mai mititei,
Puii — tot mai m[ricei.

Optimistul
Nu, eu nu sunt pl`ng[re\,
Dar am pl`ns mai ieri, se =tie.
Vre\i s[ =ti\i de ce, b[ie\i?
Am avut o bucurie.

Ciob[na=ul
Am, am, am eu trei iedu\i,
Cam n[t`ngi, dar dr[gu\i.
Eu i-am scos s[ pasc[-n pace
}n poiana ce le place.
Cu purtarea lui ho\easc[,
Nu vrem lupul s[ soseasc[,
Numai botul s[-=i arate,
+i plec[m ]n alt[ parte.

Costic[ =i Grivei
—Vino p`n’ la prag, Costic[,
Nu sta-n poart[ ca un ghem;
 " P E T R U C{R A R E

Ce, =i de Grivei \i-i fric[?

—Nu mi-i fric[, dar m[ tem…

Fie pace pe p[m`nt

}ntr-o casc[ de r[zboi
Un hulub cuibar ]=i face.
S[ c`nt[m c`t mai vioi:
—Fie-n via\[ numai pace!

}ntr-un tub de proiectil,

Flori a=az[ un copil.
S[ c`nt[m cu to\ii-un c`nt:
—Fie pace pe p[m`nt!

Fr[\iorii =i bunicii lor

Ionic[ =i Petric[,
Fr[\iori, demult se ceart[:
Pe bunic =i pe bunic[
Vor ]n dou[ s[-i ]mpart[.

—Jum[tate de bunic
E a mea, auzi ce-\i zic?!
—+i bunica jum[tate
E a mea, auzi, m[i frate?!

Iar bunicii, ferici\i,

R`d ]ntregi, ne]mp[r\i\i.
PUNCTUL DE REPER "!
B[iatul, soarele =i luna
—Luci, soare, luci!
Dup[ deal de ce te duci?
—Dup[ dealul cel cu vii
M[ a=teapt[ al\i copii.
Iar pe cer, lucind mereu,
}\i las luna-n locul meu.
Lun[ plin[, lun[ mare,
Mergi, b[iete, la culcare!

Un motan citea o carte

Un motan citea o carte
+i-a zv`rlit-o h[t departe:
—Miau! Iar despre c`ini =i lei.
+i nimic — de =oricei!..

F[-mi =i mie trotinet[

Dorinu\a, cam cochet[,
Zice c[tre fr[\ior:
—Bade, f[-mi o trotinet[,
Dar s[ fie … cu motor.

De ce pl`ngea ariciul?
Picura un pui de-arici
Lacrimi calde,
Lacrimi mici.
—De ce pl`ngi tu ca un la=? —
L-a-ntrebat un iepura=.
 "" P E T R U C{R A R E

—N-am prieteni,
Nu pricepi?
To\i se tem de ai mei \epi.
C`nd vreau s[-i cuprind mai tare,
}i ]mpung =i, cic[,-i doare.
Iepura=ul se aprinde:
— Da tu, frate, nu-i cuprinde,
D[-mi, ca mie, numai laba.
Uite-a=a.
Ce pl`ngi degeaba?..
Poreclici
El la to\i le-a pus porecl[:
Unu-i „Lupu“, altu-i „Sfecl[“.
Dar =i lui i-a pus un pici
O porecl[ — „Poreclici“.
Albinu\a =i copilul
— Hai, copile, las[ joaca,
Vino s[ ]mi vezi prisaca.
— Vin, c[ vorba ta ]mi place,
Dar d[-mi miere, =i nu ace.

Lic[ =i animalele lui

— Azi la =coal[ ce-ai adus?
— Am adus un pui de urs.
— M`ine ce-ai s-aduci, ne spui?
— V-o aduc pe mama lui.
PUNCTUL DE REPER "#
Veta nu e piept[nat[
— De ce nu te pieteni, fat[?
— Pieptenele mi-i ]n geant[.
— P[i, deschide-o, dar, o dat[.
— P[i, acas[ mi-i chei\a.
— Ad[-o dar la fuguli\a.
— Nu =tiu unde am l[sat-o.
— Hai stai jos, nepiept[nato.

Pl`ng[rea\a
— Cine-a rupt iar o gheorghin[?
Pl`nge Nu\a ]n gr[din[,
Vars[ lacrimi mult amare,
Parc-ar fi o stropitoare…

Mama \i-a luat creioane

Mama \i-a luat creioane,
F[ pisici =i purcelu=i,
+i ma=ini =i avioane,
Dar auzi ce-\i spun, Ioane, —
}n caiete,
Nu pe u=i!
 "$ P E T R U C{R A R E

P`r`torul
Toat[ ziua ne p`nde=te
+i la tata ne p`r[=te.
Cum am face s[-l d[m gata?
S[-l p`r`m =i noi la tata?

Desenul lui Ignat

— M[i Ignat, m[i Ignat,
Tare prost m-ai desenat!
Asta-i fa\[, mam[, mam[!
+i zici c[ desen se cheam[?
Asta-i nas =i asta-i gur[?
Asta-i, bre, caricatur[!

Iepuril[
Mama ]l ]ndeamn[-n sil[:
— Scoal[-te, m[i Iepuril[! —
— Iar[ el: — Acu=i, acu=i,
+i se-ntinde ]n culcu=.
}ns[ iat[ din tufi=
Vine lupul pe furi=;
Iepuril[ s-a sculat
+i-a fugit ne]ndemnat.
PUNCTUL DE REPER "%
Para=uta p[p[diei
Drept din mijlocul c`mpiei
}nverzite-n toi de var[,
Para=uta p[p[diei
Urc[-n cer, apoi coboar[.

B[iatul care nu d[ bun[ ziua

Ca un v`nt, ca o furtun[
Nicu intr[-n cas[:
— Unde-\i este ziua bun[?
— Mi-a r[mas acas[…

Binef[c[torul
Cum ]mi faci un bine, -]ndat[
Tu m[ spui la lumea toat[.
Cum s[ fac eu, m[i Marine,
Ca s[ nu-mi mai faci alt bine?

Motanul =i borcanul
— Zi, unde-i sm`nt`na?
De ce-i gol borcanul? -
}ntreab[ st[p`na,
Dar tace motanul.
Cuminte cu totul
 "& P E T R U C{R A R E

Privind la st[p`n[:
Nu vede c[ botul
I-i plin de sm`nt`n[?…

Graurul
Un b[iat =iret colea,
Pune-n pom o colivie,
Ca s[ poat[ prinde-n ea
P[s[rica ce-o s[ vie.
Dar un graur =i-a f[cut
Cuib al[turi — o minune.
— M[i, de unde a =tiut,
C[ a vrut s[-l prind,
ia spune?

De Anul Nou
Noaptea-i alb[ de ninsoare,
Ninge lin =i ]ndesat.
Cu o torb[ ]n spinare
Mo= Cr[ciun intr[ ]n sat.
Iar ]n urma dumisale,
Urecheat =i dr[g[la=,
Sare prin om[tul moale
Un n[stru=nic iepura=.
El aduce o solie
Pentru c`inii cei haini:
PUNCTUL DE REPER "'
— Hai din ast[ zi s[ fie
Numai pace-ntre jivini!

+i cum intr[ Cr[ciunil[

}n ograda lui Ona=,
Sare-un c`ine,
F[r[ mil[
H[m[ind la iepura=.
Iar acesta nu se las[:
— M[i Grivei, nu mai f[ vorb[!
Ia prime=te-ne ]n cas[
+i-o s[-\i d[m ceva din torb[.

+i mai afl[ de la mine:

|i-ai trecut peste m[sur[ —
Doar de Anul Nou, fr[\`ne,
Nu e bine s[ faci gur[.

+i Grivei, plin de sfial[,

Zice bl`ndului ortac:
— Scuz[-m[ de ]ndr[zneal[,
C[ mai mult a=a nu fac.

De-o fi v`nt, de-o fi furtun[,

|i-oi da casa mea cu tot.
+i, ]n semn de pace bun[,
Vino s[ te pup pe bot!
 # P E T R U C{R A R E

Iepura= de la ora=
Tat[l meu, de la ora=,
Mi-a adus un iepura=
M[run\el, dar zurbagiu:
Sare, fuge, parc[-i viu.

Eu deschid s[ ies din cas[,

Iepura=ul vrea s[ ias[,
Eu ]l las, iar el — s[ vezi! —
O ia fuga spre livezi.

A\i v[zut ce iepura=!

E adus de la ora=,
Dar la trup, la urechiu=i
Nu-i de vat[ =I de plu=,
Nu-i luat din magazine,
Dac[-l scapi, s-a dus, nu vine…

Prinde-l, tat[,
}nc-o dat[
S[-l ar[t la lumea toat[!

B[t[u=ul
Vorba voastr[ m-a dat gata,
Z[u c[ din r[bd[ri m-a scos!
Cine m-a p`r`t la tata
PUNCTUL DE REPER #
C[-s un b[t[u= focos?
Las’ c[ aflu eu acu=i,
C[ de nu — nici nu mai pot.
Cine-a spus c[-s b[t[u=?
Spune\i, c[ s[-i dau la bot…

Motanul lui N[t[flea\[

Ia te uit[ ce cotoi —
Foarte m`ndru =i de soi!
Are blan[
Astrahan[
+i muste\i
Parc[-s s[ge\i.
E viclean =i curajos,
C`nd se duce dup[ prad[.
Una-i prost: e-un somnoros,
De-l trag =oarecii de coad[.

Arvinte
Mama i-a pus ceas pe m`n[
+i l-a prevenit pe fiu
Ca de la sc[ldat s[ vin[
Pe la cinci, nu mai t`rziu.

}ns[ a venit Arvinte

Tot t`rziu, ca ]nainte.
 # P E T R U C{R A R E

S-a sc[ldat =i a prins pe=te,

Iar pe maica o prive=te
Drept ]n ochi zic`nd =iret:
—Ceasul ista se gr[be=te,
Poate c[ ]l duci la me=ter,
Ca s[ mearg[ mai ]ncet…
SC~NTEIERI
(Epigrame)

1956—1999
 #" P E T R U C{R A R E

C[tre to\i oamenii

de pe planeta P[m`nt
De vre\i un pa=nic viitor,
Un sfat s[ asculta\i mereu:
Nu v[ urâ\i — e prea u=or,
Iubi\i-v[, — de=i-i mai greu...

Dragoste t`rzie
}n sufletul meu, un castel batrânesc,
Ce cau\i, iubire târzie?
Ma râde =i fata pe care-o iubesc,
Ma râde, plângând, =i so\ia...

De-ale opozi\iei
Nu e vreo rebeliune,
Îns[ gându-i nesupus:
Opozi\ia propune
S[ se strige „Jos!“... mai sus.

Ipoteza
Ca s[ devii savant, pe cât se pare,
Adesea lucrul cel mai important
E s[ aduci dovezi conving[toare
C[ întelegi... ce-a spus un alt savant.
PUNCTUL DE REPER ##
Eva c[tre Adam
Eva caut[ prin rai:
Al\i barba\i nu-s, oricum dai;
La Adam se-ntoarce-n col\:
— Ah, e=ti unicul meu so\!...

Unui flutura=
Flutura=, când vezi de jos
Avionu-n sl[vi înalte,
Tu s[ nu crezi c[ \i-i frate:
El te d[ cu clorofos...

Unui scriitor care se repet[

Cititorii cei iste\i
Spun c[, cic[, te repe\i,
Pe când tragedia ta
E c[ n-ai ce repeta...

Unui pictor
care mai mult vorbe=te decât picteaz[
Acesta zici c[-\i este \elul:
Vrei publicul s[ te cunoasc[? –
P[i nu vorbi, ci ia penelul
+i las[... arta s[ vorbeasc[.
 #$ P E T R U C{R A R E

Unui scriitor
care ignoreaz[ dragostea
Din romanul t[u adie
Cel mai straniu crezamânt,
C[ deun[zi o Marie
A n[scut... din duhul sfânt.

Unui bolnav amorezat

Toat[ ziua – cu tablete;
Iar spre sear[ – hai la fete!
Vl[guit o noapte-ntreag[,
Înspre zori din nou pe targ[.

Unui bibliofil
C[r\i ai multe, faptu-i fapt;
Îndesite raft în raft,
Nici nu =tii cum de încap.
Poate le mai sui... =i-n cap?

Conflict =i consecin\[
Un de=tept =i cu un prost
S-au luat piepti= la rost.
La cu\it a-nvins cel prost, –
Lupta-i bun[, dar ce rost?...
PUNCTUL DE REPER #%
Un critic teatral
Criticul, l[sat pe-o coast[,
Zice: — Piesa, da, e proast[,
Dar actri\a principal[
Are-un corp!... E colosal[!

Unui citatoman
Ce mai tratat! Numai citate
Din zeci de tomuri adunate.
Atât îmi pare doar c[-i r[u:
Nu ai nici un citat... de-al t[u.

Roman\[
În fa\a anilor ce vin
Nicicând n-am s[ \i-o iert
C[ mi-ai întins p[harul plin
Cu sufletul de=ert...

Unui tip
Se-ntorc toate pân’ la urm[
Într-un fel cum nu-mi convine:
Ieri nu-\i mai d[deam de urm[,
Azi nu pot sc[pa de tine...
 #& P E T R U C{R A R E

Moment
S[ ie=i din firea mea, mânie!
Ai ars un pic, \i-o fi de-ajuns.
Decât pe fa\[ du=m[nie,
Mai bine pace pe ascuns.

C[tre oglinda str`mb[

Nu-l vezi mutra cum =i-o schimb[
+i-=i înfoaie platul piept?
Fii, oglind[, =i mai strâmb[
+i pe strâmb arat[-l drept...

La moartea lui Don Juan

Când l-au pus în sc[ld[toare,
Babele-si d[deau cu cotul:
— Ce b[rbat! Chiar si când moare,
Uit[ c[ nu-i mort cu totul...

Omului om
Eu v[d cum moare omu-n om,
În fa\a groazei din atom.
Decât alt om dintr-o maimu\[,
Pe cel de azi mai bine-l cru\[.
PUNCTUL DE REPER #'
Mentalitate
– S[ fur? Cumetre, cum se poate?!
Eu sunt lipsit de-acest cusur:
Când am în casa mea de toate,
La ce-mi mai trebuie s[ fur?

O so\ie mul\umit[
Ea-i nespus de bucuroas[:
— Am un so\ — b[rbat model:
Mi-am f[cut cu dânsul cas[
+i copiii — tot cu el...

B`rfitorul
De nu bei când î\i propune,
Zice c[ e=ti mitocan.
Iar de bei, la to\i te spune:
— M[i, da-i mare betivan!...

R[spuns
Te iubesc? Nu te iubesc?
Stai pu\in s[ m[ gândesc,
Doar cât timp nu m-am gândit,
+tiu bine c[ te-am iubit...
 $ P E T R U C{R A R E

Unuia care vine des ]n ospe\ie

Nu, eu nu-\i dau în obraz,
C[ vii des, îmi pare bine,
Dar mai d[-mi un pic r[gaz
S[ mai vin =i eu la tine.

Unui ]nc[p[\`nat
Orice-\i spun, tu te arunci
S[ m[ contrazici. În fine,
Tu m[ contrazici =i-atunci
Când eu sunt de-acord cu tine.

Servilul ]n cosmos
Gr[sun =i zdrav[n, la plimbare
Îi spune =efului pitic:
— +ezi dumneata în Carul Mare,
C[ eu încap =i-n Carul Mic.

Unui ve=nic t[cut

Gura v[d c[-i tace.
Dar mintea ce-i face?
Las[-l, bre, în pace,
C[ =i dânsa tace.
PUNCTUL DE REPER $
Moralistul
Un mo=neag cu dalbe plete
Îl mustreaz[ pe-un student:
— Ce tot umbli tu la fete?
Fii ca mine... con=tient.

Unuia care te \ine de vorb[

Când m[ prinzi =i-mi zici: „Salut!“ —
Ce s[-\i spun? M[ bucur mult.
Dar mai mult[-mi faci pl[cere
Când îmi spui: „La revedere!“

Unui pretins binef[c[tor

Judecând în felul t[u,
Vreau s[-\i spun c[ pentru mine
E destul s[ nu-mi faci r[u
+i deja îmi faci un bine.

Un bolnav speriat
— Doctore, ce-a fost cu mine?
Mi-a fost r[u =i n-a fost bine.
Dar acuma uite, z[u,
C[ mi-i bine... Nu e r[u?
 $ P E T R U C{R A R E

Uitucul
Am o boal[: sunt uituc.
Cum s[ scap de-acest bocluc?
C[ci la doctor când m[ duc,
Uit s[ spun... c[ sunt uituc.

Drac de soa\[
Am o soa\[, drac de soa\[:
M[ trimite pân’ la pia\[
+i apoi m[ ia la rost,
Cic[: – Spune: unde-ai fost?

Adev[r trist
Tot b[rbatul care n-are
La femei succes defel
E sortit f[r[ cru\are
S[ devin[... so\ model.

Unui „fost“ care nu mai este

Din onoruri =i trufie,
Din vorbitul lui pe nas,
Din ma=in[ =i sâmbrie
Numai burta i-a r[mas.
PUNCTUL DE REPER $!
Vopsire
Vopsit î\i este p[rul,
+i buzele-\i vopse=ti,
Vopse=ti =i adev[rul –
+i zici c[ m[ iube=ti.

|ap isp[=itor
Criticat, fire istea\[,
S-a \inut vânjos o via\[,
Dar odat[, l[udat,
A c[zut – n-a rezistat...

Compliment cu supliment
— Vai, ce mai cuminte soa\[!
Nu \i-a-ntors cuvântu-n via\[:
Orice-i zici, e tot t[cut[.
— Apoi tace... c[ e mut[.

Numai at`t?
Când inel de cununie
+i mergele lungi la gât
I-am luat, ea-mi zice mie:
— Asta-i tot? Numai atât?
 $" P E T R U C{R A R E

Unei vopsite
Te-ai vopsit s[ fii frumoas[,
Toat[ fa\a: ruj, pomad[...
Mo= Cr[ciun =i tot mai las[
M[car nasul s[ se vad[...

Un caz
Dupa nunt[ — desp[r\ire,
Face mofturi conul mire...
Fata pleac[-ntr-un minut:
— Ce-am avut =i ce-am pierdut...

Cu un v`nz[tor
— E prima dat[ când curat
Tu restu-mi dai, nu m[ în=eli.
Nu po\i s[-mi spui: ce s-a-ntâmplat?
— Mai face lumea =i gre=eli...

Un afemeiat
Poate c[ nici nu-i de vin[,
Dar cu dânsul uite ce e:
Chiar =i-o fust[ din vitrin[
I se pare c[-i femeie.
PUNCTUL DE REPER $#
Testamentul
...unui ahtiat dup[ p[mânt
În cimitir e cel mai bun p[mânt:
Decât s[ creasc[ flori sau m[r[cini,
Mai bine p[pu=oi s[-mi pune\i la mormânt,
S-ave\i ce da la porci =i la g[ini...

...unui sportiv grozav

+i mort a= vrea pe cineva s[-nving!
Deci, rog, mormântul s[-mi s[pa\i
C-un centimetru mai adânc
Decât la to\i ceilal\i...

...unui or[=ean incorigibil

Ca or[=ean de meserie,
Mai am un dor, cel mai vr[jma=:
Tr[ind la sat, a= vrea s[-mi fie
M[car mormântul la ora=...

Unui mic func\ionar

Câte-n lume s-au aflat,
Nu-s chiar toate cum le vrei:
P[l[rie \i-ai luat,
Cap, s[-mi spui, de unde-\i ei?
 $$ P E T R U C{R A R E

Greiera=ul =i furnica
— Am cântat cum se cuvine
Din vioar[ pe la por\i...
— +i acuma ce-\i r[mâne?
Mergi =i fur[, dac[ po\i.

M`nc[rime
Când se-aude din mul\ime
Unde te întorci mereu
„Peste tot e mânc[rime!“
Z[u, m[ simt flamând =i eu...

A= crede...
A= crede în noroc cu zel,
Dar nu =tiu cum arat[ el;
A= crede-n bani =i portmoneu,
Dar... gol e buzunarul meu.

Pacientul =i stomatologul
— Doctore, mi-a\i scos un dinte
+i m[ doare, e pr[p[d.
— Eu \i-am scos? Nu te \in minte,
Casc[ gura... s[ te v[d.
PUNCTUL DE REPER $%
}nainte de m[riti=
— Te-a mai bate, drag[ fat[,
+i-i umbla plângând mereu.
—El pe mine s[ m[ bat[?
Ba m[ tem c-am s[-l bat eu...

Unui tont[l[u
Ar fi cazul s[ se =tie,
Oricât pari de auster,
Ce por\i tu sub p[l[rie,
Nu e cap, ci un cuier...

Un deputat basarabean
Deputatul din C[pre=ti
A ajuns la Bucure=ti.
Întrebat: „De unde e=ti?“ —
El, de-acum la Bucure=ti,
N-a mai spus c[-i din C[pre=ti...

De-ale ocrotirii
Contra vremilor apuse,
Zic, s[ ne c[lim t[ria:
Ocrotirea limbii ruse
S[ se fac[ în Rusia...
 $& P E T R U C{R A R E

Unei cocote
O, e=ti zân[ între zâne!
Dar – r[bdare! Stai, ce faci? –
Doar cât m-am uitat la tine,
+i de-acuma te dezbraci...

Unei m`ndru\e
„Astea-s flori de pe Elbrus...“ –
De pe unde ai umblat,
Ne tot spui ce ai adus
+i nu spui ce ai l[sat...

La func\ionarea limbii de stat

]n Modova
Câ\i migran\i s[ ne soseasc[,
D[-i cu limba româneasc[,
D[-i =i ast[zi, d[-i =i mâini,
Din str[ini s[ faci... români.

Portret de preot basarabean

+coal[-n Kiev absolvit[,
Ochi-i spre Ural privesc,
Cu sutana moscovit[
+i colac... moldovenesc.
PUNCTUL DE REPER $'
}mbog[\itul de ast[zi
Avere-n bani în saci cusut[.
— +i tot mai numeri bani, Ioane?
— Eu num[r doar pîn’ la o sut[...
(Dar suta e de ... milioane.)

Un preot proimperial
Bun e preotul nou parc[,
Dar îi cu n[rav sucit:
Vrea biserica s-o-ntoarc[
Cu fa\a spre r[s[rit...

Cade inima ]n burt[

Trist[, mut[-n vreme scurt[,
Cade inima în burt[.
Cânt[ burta în surdin[:
— Pot sa cânt, de-acum sunt plin[...

La m[n[stirea C[priana (1992)

O, m[n[stire din p[dure,
Vin venetici ca s[ te fure
+i, când s[-i judeci cu ocar[,
Ei se ascund în alt[ tar[.
 % P E T R U C{R A R E

La unii doctori de ast[zi

Doctori ce-s în tot momentul
Mai bolnavi ca pacientul
+i, ajun=i pe malul gropii,
Primii, ei, dau ortul popii.

|ip[l[ul cu =urub
A tot \ipat în mod strident
Pân’ s-a v[zut în parlament.
Acuma \ip[ la ai s[i:
— Vede\i s[ nu fi\i \ip[l[i...

Ultima speran\[
— Am s[dit copac frumos
+i m[ jur s[ m[ \in viu
Pân’ va cre=te-atât de gros
Ca s[-mi fac din el sicriu...

Eu m-am n[scut ]n Rom`nia

Eu m-am n[scut în treizeci =’ cinci,
Eu m-am n[scut în România,
Dar „liberat“ de bol=evici,
Acum m[ aflu în... Rusia.
PUNCTUL DE REPER %
Destin de orator
La tribun[ te-ai n[scut,
La tribun[ ai crescut
+i din ea, cât nu-i târziu,
Cred c[ ai s[-\i faci sicriu.

Sclavul totalitarismului
— Port de la \ari o vân[taie
Intrat[-n suflet mult adânc:
Eu pân’ nu încasez b[taie,
Nici nu lucrez, nici nu m[nânc.

Un decep\ionat
— P[i asta e democra\ie?
Eu am luptat ca un voinic
+i-ai mei sunt to\i sus la =efie,
Doar unul eu nu sunt nimic...

Un frunta= prins ]n p[pu=oi

— M-au prins c[rând la p[pu=oi
+i-mi iau medalia-napoi;
Le-o dau, da-i rog: to\i sacii grei,
Cu p[pu=oi, ramân ai mei...
 % P E T R U C{R A R E

Radiografie recent[
Lume gras[ =i mancurt[
Trece prin examinare:
„Numai trup =i numai burt[,
Inim[ deloc nu are...“

Celui l[sat pe t`njal[

Hai ridic[-te mai iute,
Fii din oameni pricepu\i:
Cine vine s[ te-ajute?
To\i vin... tu s[ îi aju\i.

Cameleonul
„Vreau s[ se =tie sus, chiar azi, la centru,
C[ sunt croit din stofa colectiv[:
Am fost =i sunt =i ve=nic voi fi pentru
+i contra celor care-s împotriv[...“

Un b[d[ran la pomenirea mortului

Cu vin în fa\[ =i bucate,
Un râgâit la urm[ scoate:
— Nu vreau memoria s[-i insult,
Dar, viu fiind, punea mai mult...
PUNCTUL DE REPER %!
Un politician de papur[
Politicianul cel natâng
Are o pozi\ie:
— La alegeri de nu-nving,
Trec în opozi\ie...

Poc[in\[ de mancurt
— Sunt mancurt =i \i-o spun scurt,
Ca s[ =tie lumea toat[:
Da, amice, te-am vândut,
Dar cu inima curat[...

Un fost =ef de depozit

— Revizori pe-ntreaga \ar[,
Nu regret nici un minut:
Da\i-m[ de-acum =i-afar[,
C-am furat tot ce-am putut...

Mie ]nsumi
(la 60 de ani)
O, câ\i poe\i la vârsta mea,
Erau de-acuma clasici, da!
Si câ\i mureau, de multe ori,
La vârsta mea – nemuritori.
 %" P E T R U C{R A R E

Iar eu, ajuns la vârsta lor,

Nici clasic nu-s, dar nici nu mor.

C[tre micul cititor

Cartea mea-i cu multe file
+i cu multe poeazii;
Cum ai s-o cite=ti, copile,
D[-o =i altor copii.
APRECIERI
Citind cartea „Rezonan\e“, r[mâi profund convins c[ Petru C[rare e un
talent autentic, înzestrat de natur[ cu toate calit[\ile necesare observatorului
satiric, umoristului, care vede spectacolul vie\ii... Fiind umorist talentat, poetul
nu putea s[ nu scrie =i versuri lirice impresionante, p[trunse deseori de
enigmele existen\ei omene=ti. Via\a îns[=i îi ofer[ lui C[rare motive poetice.
Petru C[rare e poetul concretului. Versurile sale sunt sugestive acolo,
unde e vorba de „material“ v[zut, tr[it...
Vasile COROBAN

E destul s[ cite=ti pe foaia de titlu numele lui Petru C[rare, ca pe

buze s[ vin[, f[r[ s[ vrei, un surâs. C[rare, dup[ cum l-a anun\at volumul
de versuri „Soare cu din\i“, este un talent satiric, un umorist cu verv[,
iar uneori un liric subtil...
Participând adeseori cu Petru C[rare la întâlniri cu cititorii, am avut
prilejul s[ constat cât de apreciate sunt versurile lui de c[tre public.
Nicolai COSTENCO

Un demon al ironiei, pe cât de mali\ios, pe atât de blajin, aprinde

lumini colorate, care se amuz[ =i se hârjonesc creând un joc =iret, care
este fa\a adev[rat[ a lui C[rare.
...Petru C[rare p[trunde în psihologia =i logica individual[ a
parodia\ilor, ne-o dovede=te majoritatea parodiilor. Ironia lui
prelunge=te creator originalul, se constituie numai în spiritul lui.
...Numeroase beneficii îi ofer[ lui Petru C[rare concrete\ea, precizia
\intei artistice.
...Spontaneitatea, dezinvoltura, lipsa oric[rei note de f[cut sunt
m[rturia unei predispozi\ii umoristice ingenue. C[rare posed[ arta
zâmbetului blajin, care ascunde abil acidul, ironia coroziv[, preten\ia
 %$ P E T R U C{R A R E

de a demasca. În poeziile bune el r[mâne fidel umorului nostru

tradi\ional inofensiv, reveren\ios, =[galnic, binevoitor =i chiar
îng[duitor, umor ce blameaz[ cu atâta discrete\e sl[biciunile
oamenilor =i ordinea lucrurilor.
Mihai CIMPOI

... Dintre autorii încep[tori se eviden\iau câ\iva chema\i de destin

pentru a reabilita numele de scriitor na\ional, militând cu toat[ pasiunea
=i curajul tinere\ii pentru demnitate uman[, pentru dreptate =i adev[r. Îl
vom numi aici pe poetul Petru C[rare, care la numai 20 =i ceva de ani a
demonstrat prin aceea ce a scris în acele împrejur[ri o adev[rat[ maturitate
de scriitor =i cet[\ean.
... La fel ca mul\i al\i tineri intelectuali (în acela=i num[r =i autorul
acestor note), poetul Petru C[rare a fost dat afar[ de la lucru (revista
„Chip[ru=“ – n. n.), mult timp a fost =omer, f[r[ surse de existen\[ =i
abia într-un târziu angajat la o gazet[ raional[. Curajosul poet n-a depus
niciodat[ armele, nu =i-a schimbat convingerile =i crezul nici ast[zi. Lui îi
apar\ine celebra poezie „Oaspete nepoftit“ (din jungla colonialismului):
„Noi avem un ho\ în cas[, / Noi cu ho\ul st[m la mas[ –, / Ne-a ie=it
mai ieri în cale / Cu idei =i cu pistoale ...“
Vladimir BE+LEAG{

Zâmbetul lui Petru C[rare e o s[lb[ticiune frumoas[ ce sare necontenit

din lacrim[ în lacrim[ ca s[ nu se înece.
Grigore VIERU

...Cele mai reu=ite parodii ale lui Petru C[rare se citesc dintr-o r[suflare,
stârnesc hazul =i îndeamn[ la medita\ie. Revenind la paralela frecvent[
dintre parodist =i criticul literar, ne vedem obliga\i s[ spunem c[ autorul
este înzestrat cu gust fin, unul care nu se leag[ de m[run\i=uri insignifiante,
ci dezv[luie aspecte concludente ale operelor supuse investig[rii. Dar el
este, înainte de toate, artist: parodiile lui sunt opere de art[...
Ion CIOCANU
PUNCTUL DE REPER %%
...Umorul =i ironia lui P. C[rare continu[ ceva din umorul =i ironia lui
Ion Creang[: „Se odihnesc mai mult când mor, / Trei zile-ntins e trupul
lor, / Dar pe cea lume iar se scoal[ / =i se a=tern pe roboteal[“ („Plugarii“).
...Condi\ia suprem[ a scrisului lui P. C[rare e de a schimba – pe calea
explor[rii intense a umorului =i a satirei – fa\a literaturii =i a oamenilor,
de a trezi con=tiin\a uman[ =i cea artistic[ din letargie =i comoditate,
pentru a le îndemna spre luciditate =i adev[r.
Timofei RO+CA

Sunt sigur c[, la ora bilan\ului intermediar dintre anumite jalon[ri

bibliografice, foarte pu\ini autori s-ar alege, precum Petru C[rare, cu
atâtea pagini de valoare, rezistente într-o aproape neobi=nuit[ adaptabilitate
a lor la diverse genuri =i matrici ale artei literare: satir[, umor, liric[,
dramaturgie, proz[, literatur[ pentru copii... Petru C[rare r[mâne autorul
cu o reputa\ie conturat[ distinct =i temeinic înc[ din perioada debutului
s[u, de când s-a v[zut nevoit s[ navigheze, înfruntând primejdii =i restric\ii,
între Scila =i Caribda agresivit[\ii sus-pu=ilor din birourile în care se
preparau infamia =i obr[znicia ultrasocialiste. De cele mai multe ori,
Petru C[rare a r[mas fulminant, debordant spiritual, mereu solicitat,
aplaudat =i cu destule pagini înv[\ate pe dinafar[ de cititori. Pe bun[
dreptate, în spa\ii prutonistrene Petru C[rare de\ine reputa\ia de vel-
diagnostician în ale satirei =i umorului, de spadasin neînfricat al zeit[\ilor
ce au în grij[ depistarea =i condamnarea r[ului social =i moral. Nu de
pu\ine ori, prin atacurile-i cavalere=ti (fie, uneori, donquijote=ti) Petru
C[rare de la Zaim le-a substituit chiar celor ataca\i spaima cu zâmbetul.
Numai c[ ace=tia, corija\i prin zâmbet, au fost, totu=i, mai pu\ini decât
titra\ii în ai nomenclaturii, care, în dependen\[ de ra\ia de putere de\inut[,
au încercat =i mai încearc[ înc[ s[ supun[ umori=tii la un dresaj umilitor...
Leo BUTNARU

Lotul satiric al literaturii noastre e îns[mân\at atât de rar, încât orice

apari\ie în acest gen dificil =i capricios merit[ s[ fie cânt[rit[ cu toat[
aten\ia: s[ nu t[iem o crengu\[ verde, deoarece nu-s atât de multe, dar =i
s[ nu l[s[m una uscat[, care ar putea d[una crengu\ei verzi.
 %& P E T R U C{R A R E

Buc[\ile incluse în cartea „Între patru ochi“ scot în relief o seam[ de

laturi care nu ne prea fac cinste... Dac[ le-am trece sub t[cere, ele s-ar
înmul\i =i ar disp[rea mult mai încet decât o vrem.
Cartea lui Petru C[rare pledeaz[ pentru om =i omenie =i este un
arbore verde pe lotul cam arid al prozei noastre satirice =i umoristice.
Victor PROHIN

L-am cunoscut personal la Congresul III al scriitorilor din Moldova

(1965), congres la care lumea noastr[ literar[ se trezise =i vorbise despre
istorie, neam, limb[, alfabet românesc...
Petru C[rare la acea epoc[ era un fel de „himia“, un surghiunit pe la
Telene=ti =i pe aiurea...
În 1972 am \inut în mân[ cartea „S[ge\i“ de P. C[rare la libr[ria
„Universul“, dar atunci nu mi-am procurat-o, cu gândul c[ vin mâine –
nu se mai epuizeaz[ tirajul într-o zi cu somnolentele noastre pofte de
lectur[. +i costa numai 28 cop.! =i avea un tiraj de 14 mii exemplare!
La câteva zile am dat pe la libr[rie s[ iau cartea, dar – \i-ai g[sit când?
tot tirajul fusese confiscat!...
R[sfoiesc acum cartea lui Petru C[rare „S[ge\i. Carul cu pro=ti. +i
alte poeme“ =i ca prin sit[-mi amintesc c[ r[m[sesem fascinat la lectura
poemului „Omul Om“: „Omul care e Om, / Când vede c[ moare de
foame vecinul, / Î=i împarte cu el / =i pâinea =i vinul / =i nu-i cere alt[
r[splat[ / Decât fr[\ie curat[, / =i nu i se urc[-n spinare, / S[-l duc[
vecinul c[lare, / Ca pe unul mai mare, mai tare. / Omul care e Om /
Nu-=i ascute cu\itul, / Nu-=i umple arma cu gloan\e, / S[-nceap[ în
\ara vecinului s[u / Neomeneasca vân[toare de oameni, / De-atât c[
acesta se-nchin[ la soare-apune, / Iar singur – la soare-r[sare. / Omul
care e Om / Nu arunc[ cu pietre / În gr[dina vecinului s[u, / Nu-i
sare gardul / S[-l înve\e for\at / Ce e bine, ce-i r[u, / Ce-i frumos, ce-
i urât –, / Nu-i vâr[ ideea cu b[\ul pe gât...“
Sigur, C[rare risca mult, dar nu avea ce pierde, c[ci de vreo 10 ani
colinda raioanele, fiind mereu concediat, dat afar[ de peste tot. S[ fi fost
cartea aceasta un strig[t al unui desperat?! R[spunsul s[-l c[ut[m chiar
în versurile lui: „Nu-i crede\i pe cei care spun / C[ nimic nu ne doare...“
PUNCTUL DE REPER %'
La o lectur[, al[turi de satirele unui Topârceanu, s[ zicem, poetul nostru
se înscrie în acel peisaj artistic combativ, de lupt[tor ferm convins de
adev[rul spus, fapt care ulterior îl face s[-i descopere pe marii Villon =i
Brant. Î=i d[dea el seama c[ în acea perioad[ era un Don Quijote în lupt[
cu morile de vânt? Sigur c[ da! +i totu=i a avut curajul civic, ca nimeni
altul, s[ le arunce m[nu=a, s[ le spun[ un adev[r dureros c[-i ur[=te...
În poezia „Om pribeag“ le spunea potenta\ilor vremii ce au f[cut cu
el: „Urât[ palm[ de p[mânt / Crescut cu iarb[ =i cu =tir –, / Eu trec
t[cut prin cimitir / =i mult m[ mir c[ nu m[ mir, / C[-mi caut loc pentru
mormânt. / M-au tot mutat cât au putut, / În goan[ dup[ cel noroc, /
Promis de c[r\i =i de ghioc –, / Aici pe veci îmi caut loc, / De-aici în veci
nu m[ mai mut“.
Crezul poetic al lui C[rare a fost definit în acea carte care azi se cere
situat[ între c[r\ile programatice de eliberare na\ional[...
Petru C[rare a p[=it pe calea disiden\ei în mod con=tient, b[nuia el cu
ce se vor termina toate, dar n-a putut s[ tac[. A sfidat comme-il-faut-
ismul, a neglijat condi\ia individului cu situa\ie. De aceea, chiar în volumul
„S[ge\i“, C[rare se situa de alt[ parte a baricadei, decât confratele care
scoate mereu idei „ce nu spun nimic“, dar „n-ai cu criticii belea / =i nici
cu =efii nu stai prost“. +i conchidea: „Adic[ n-ai nimic de spus? / Nu
râzi? Nu plângi? Nu e=ti gelos? / Hai, urc[-te pe soclu sus! / Eu mai
r[mân pe-aici, pe jos“.
S[ fi crescut pe la Zaim (ba=tina lui Mateevici =i C[rare) acele fructe
din gr[dina raiului din care dac[ gu=ti, Dumnezeu î\i pune mâna pe cap,
î\i creeaz[ un nimb, o aureol[ de Om, uns al Celui-de-Sus, care are a
spune lumii ni=te lucruri sfinte?! Neamului s[u C[rare îi spunea un adev[r
aspru, t[ios, în stilul celui spus de înainta=ul s[u în poezia „Basarabenilor“.
Dac[ ve\i confrunta, ve\i g[si aceea=i tonalitate în „Plebeilor“: „Mai marii
vo=tri fac ce vor, / Iar voi, i=ti mici, o plebe sclav[, / Oricât de neagr[
fapta lor, / O ridica\i orbi= în slav[. / Când voi tr[i\i mereu pleca\i, /
Oftarea voastr[ e de=art[, / Cât fruntea n-o s-o ridica\i, / Nu merita\i o
alt[ soart[“.
Era cu mul\i ani înainte de acea revolu\ie a scriitorilor care azi s-a stins
ca focul sub cenu=[. Era o palm[ dat[ societ[\ii noastre îngr[=ate la creier,
nou[ tuturor, celor care nu vroiam s[ observ[m ce se întâmpl[ cu noi.
 & P E T R U C{R A R E

În „S[ge\i“ C[rare a dezv[luit o tragedie \ip[toare la cer. Putea el s[

trezeasc[ admira\ia cârmaciului, când publica poezia „Spovada unui învins
dintre pieile ro=ii“? „O, zeul meu, când m-ai f[cut, / Ce aluat ai pus în
mine, / Doar la str[ini de-mi caut scut, / Supus fiind, s[ m[ simt bine?
/ De ce nu lupt ca s[ devin / Cu veneticii de-o putere? / De ce mi-i
frate un str[in? / Au nu e semn c[ neamul piere? / St[pânul nou s[-l
gudur blând –, / Acesta mi-i pe lume rostul? / O, Doamne, ce-ai gândit
tu când / Ai z[mislit =i neamul nostru?“
Orice naiv =i-ar fi putut da seama c[ nu despre „pieile ro=ii“ era
vorba, ci chiar despre noi care împ[rt[=im aceea=i soart[!...
... Întreg compartimentul „De dincolo de noi“ e compus din poezii,
unele mai rebele decât altele: Medieval[, Leul, De-ale circului, Demnitate,
Oaspete nepoftit, De dincolo, Da\i-mi..., To\i s-au deprins s[ v[ cunoasc[, Înstr[inare,
Antir[zboinic[... Dar ce mai? Ar trebui s[ în=ir tot sumarul c[r\ii. Mai
bine c[uta\i-o prin libr[rii. Nici edi\iei de-a doua nu i-a fost dat s[ fie cu
alfabet românesc, de=i anul apari\iei era 1990!
Dup[ lectur[ v[ ve\i convinge cine este C[rare, pentru ce a luptat
C[rare, pentru ce a p[timit C[rare.
Andrei HROPOTINSCHI

Autor al unor gustate poezii umoristico-satirice pentru adul\i, iubitor

de ironii subtile, alteori – mali\ios, totdeauna inventiv, Petru C[rare vine
în literatur[ la jum[tatea deceniului al =aselea, demonstrând o viziune =i
o art[ poetic[ personal[, preferând versul zeflemitor, care pune pe gânduri
=i provoac[ examene de con=tiin\[, „pi=c[“ =i educ[ prin râs...
Eliza BOTEZATU

...Îndemn cititorii s[ poposeasc[ atent =i grijuliu asupra operei lui

Petru C[rare, pentru a se convinge cum ridiculizeaz[ =i acuz[ scriitorul
viciile =i fenomenele negative ale societ[\ii =i defectele oamenilor în gen-
eral. Grotescul, comicul, umoristicul se împletesc de minune =i fuzioneaz[
organic în tot ce iese de sub pana poetului.
...Chiar atunci când poetul Petru C[rare gr[be=te cuvântul, el nu
uit[ de cântarul adev[rului. Cu riscul de a primi =i el cucuie, detest[
PUNCTUL DE REPER &
orice fel de m[=ti, mereu bonom =i zâmbitor, neastâmp[rat ca un argint
viu =i aidoma unui spiridu= necesar ...
Vasile NASTASIU

...Dac[ via\a scenic[ a comediei lui P. C[rare „Umbra Domnului“

(Teatrul academic moldovenesc „A. S. Pu=kin“, 1970, regizor V. Cupcea)
a fost relativ modest[, apoi comedia satiric[ „Str[inul“ a umoristului
nostru (Teatrul „V. Alecsandri“ din B[l\i, 1979, regizor A. Pânzaru), mai
ales când rolul titular era jucat de însu=i A. Pânzaru, a cunoscut un real
succes de public, spectacolul fiind apreciat =i în presa republican[ (...).
Merit[ men\ionat însu=i faptul c[ P. C[rare a \inut s[ scrie comedii
satirice chiar =i într-o perioad[ când, contrar chem[rilor oficiale, satira
nu se bucura de mare trecere, mai ales la noi în Moldova (...).
Scriitorul folose=te cele mai diverse mijloace comice – de la zicala
mucalit[, cântecul glume\, strig[tura hazlie, calamburul pozna=, pân[ la
replica t[ioas[, demascatoare, de la elementele de fars[ cu deghiz[ri =i
mistific[ri, situa\ii caraghioase cu qui-pro-quo-uri amuzante, paradoxale
pân[ la comicul de caracter =i eviden\ierea în plan satiric a unor caren\e
de ordin social.
Ac\iunea se desf[=oar[ de obicei în ritm dinamic cu nea=teptate
întors[turi de subiect =i r[sturn[ri de situa\ie ba în planul firescului cotidian,
ba în plan grotesc, hiperbolizat la maximum.
De men\ionat c[ autorul v[de=te o bun[ cunoa=tere a vie\ii de azi a
poporului, a psihologiei umane, a obiceiurilor tradi\ionale =i a folclorului,
ceea ce imprim[ comediilor sale un pronun\at caracter popular, ele fiind
deosebit de actuale =i totodat[ accesibile cercurilor largi de spectatori =i
cititori.
Leonid CEMORTAN

Poet satiric verificat, Petru C[rare, de mai multe decenii un campion

al genului la noi, era absolut firesc ca în cele din urm[ s[ fie tentat de
mijloacele mai eficiente ale teatrului, aceast[ „=coal[ de îndreptare a
moravurilor“. Astfel, aceste piese sunt destinate nu atât s[ fie citite, ci
mai ales s[ fie recitite, interpretate, jucate!
 & P E T R U C{R A R E

„Str[inul“ este o satir[ ce vizeaz[ fenomene reprobabile din societatea

noastr[, în special birocratismul, parvenitismul, favoritismul =i ipocrizia.
Astfel, într-un s[tuc, V[rz[re=ti, se desf[=oar[ o comedie cu totul
extraordinar[ (...) în jurul noii ini\iative – organizarea de înmormânt[ri
vesele =i optimiste, în stil nou – dezv[luind un univers populat de oameni
=i indivizi cu necesit[\i =i cu interese concrete, angrena\i într-un mecanism
birocratic corupt =i func\ionând alandala.
Excesele de spectacular =i de grotesc, precum =i eforturile de publicist ale
autorului, nu p[gubesc finalitatea lucr[rii. Comedia de conversa\ie alterneaz[
cu farsa-buf =i invers, ac\iunea derulându-se, îns[, într-un decor absolut
realist =i credibil. „Str[inul“ are dialog, are replic[ =i suflu purificator, care
decurge din situa\ii, din caracterul =i din povestirea îns[=i a faptelor.
Igor NAGACEVSCHI

„Peni\a =i b[rdi\a“ lui Petru C[rare, aceste dou[ vecine de paliere

care se lamenteaz[ când nu-i acas[ cea de-a treia, poezia –, ne-au fascinat
literalmente. Talentul de parodist, epigramist (=i critic literar!) al maestrului
C[rare se manifest[ plenar în prezentele pagini. Evident, nu vom scrie în
continuare un tratat despre arta de a imita unele opuri literare cu scopul
de a satiriza un autor sau de a realiza efecte comice. Acest lucru îl face
de minune autorul prin ceea ce are mai frumos aici...
Teo CHIRIAC

Volumul „S[ge\i“ de P. C[rare, ap[rut în anul 1972 în 14 mii de

exemplare, a produs cel mai mare scandal politico-literar din spa\iul
basarabean al timpului. Cartea a fost calificat[ drept o diversiune ideo-
logic[, cazul „ie=it din comun“ fiind discutat la o =edin\[ special[ a Biroului
Comitetului Central al fostului Partid Comunist din Moldova, prin decizia
c[ruia to\i comuni=tii „nevigilen\i“, care au permis editarea volumului,
urmau s[ fie aspru pedepsi\i. S[ge\ile lui Petru C[rare \inteau în falsa
libertate social[ =i spiritual[ a omului sovietic, în tot ce era demagogie =i
ipocrizie...
În aceea=i albie se înscrie =i bucata „Înstr[inare“, poezie care
dezavua un tabu – fenomenul migra\iei spre spa\iul basarabean, v[zut
PUNCTUL DE REPER &!
de „aspiran\ii“ la re=edin\[ drept un „paradis terestru“ al puzderiei de
lume „din tuspatru z[ri ale necuprinsei Uniuni“, lume str[in[ pân[ la
ostilitate graiului =i istoriei neamului nostru =i, concomitent, „încurajarea“
b[=tina=ilor în plec[rile lor pe alte meleaguri, cât mai îndep[rtate: „În
stânga vecini, / În dreapta vecini –, / +i to\i sunt str[ini, / Veni\i de
departe. / Str[ini în fa\[, / Str[ini în spate. / +i numai fra\ii departe, /
+i numai surorile-n lume, / +i mama în casa pustie, / +i tata sub crucea
din deal...“ Totodat[ P. C[rare stigmatiza nu numai falsurile societ[\ii,
ci =i pe unii confra\i de breasl[, îndeosebi pe poe\ii p[=uni=ti, care
acceptau docil „starea de-o parte“, neimplicarea în problemele spinoase
ale vie\ii, caligrafiind idile, cromatizând în roz o realitate intoxicat[ de
minciun[...
Volumul „S[ge\i“ con\inea =i alte poezii „cu bocluc“ care nu cadrau
cu rigorile „estetice“ =i „civile“ ale perioadei. Îns[ =i probele reproduse
mai sus, chiar dac[ nu toate se impun prin calit[\i estetice deosebite,
denot[ cât se poate de conving[tor acuitatea, luciditatea, caracterul r[spicat
al atitudinii civico-artistice a lui Petru C[rare.
Anatol MORARU

„S[ge\ile“ lui Petru C[rare, copiate la xerox sau chiar transcrise de

mân[, circulau prin Chi=in[u, în mediul studen\ilor =i intelectualilor,
care se alegeau, astfel, cu am[gitorul sentiment al particip[rii la a=a-
zisa rezisten\[ basarabean[. De fapt, e singurul caz cunoscut de samizdat
basarabean românesc. (Autorul acestor rânduri p[streaz[ un blocnotes
cu 17 poezii din cartea interzis[ a lui Petru C[rare, copiate de la un
coleg de facultate în 1978, adic[ la 6 ani dup[ apari\ia lor.) Dându-l
României pe Paul Goma, Basarabia ocupat[ r[mase f[r[ scriitori
disiden\i (...).
Nicolae NEGRU

Nu cunosc un alt poet pe aceast[ a=chie de p[mânt românesc „mai

nemolipsit“ de „maladia xenofobiei“, dar care a reu=it a \intui cu atâta
încrâncenare str[inismul =i sec[turile lui autohtone.
Ion BOR+EVICI
 &" P E T R U C{R A R E

Pentru mine Petru C[rare e at`t de aproape, at`t de casnic, ]nc`t nu

mi-a= ]nchipui lipsa lui. Ca personalitate, e o fiin\[ foarte curajoas[. Nu e
vorba de un curaj ie=it din comun, ci de un curaj s[n[tos, normal, n[scut
din felul neamului nostru de a fi, care parc[ nu s-ar vedea, dar care ]n
momentele cruciale se manifest[ surprinz[tor ca un mers pe muchie de
cu\it. C`nd a ie=it cartea lui „S[ge\i“, avea loc tocmai o ]nviorare a
=ovinismului velicorus =i a suspiciunilor, c`nd oamenii slabi se ]nchid ]n
propria lor g[oace. Prin aceast[ carte Petru C[rare a scuipat ]n fa\[ =i
=ovinismului =i suspiciunilor, provoc`ndu-le la lupt[ ]n c`mp liber. Punerea
lui la index de c[tre for\ele de partid n-a fost o biruin\[ a acestora.
Firavul Petru C[rare de atunci ca rezultat al acestei confrunt[ri a devenit
chiar c[utat de elementele s[n[toase ale sociat[\ii, care ]n versurile lui
vedeau o dezv[luire de fond a realit[\ii ]n care eram sili\i s[ ne b[l[cim.
Dac[ ]n Chi=in[u ciracii partidului reu=iser[ s[ sustrag[ cartea din libr[rii,
]n raioane „hot[r`rile partidului =i guvernului“ mai trebuiau s[ treac[
prin cea\a de alcool a =efilor p`n[ a ajunge la executare, cartea sa se mai
afla pe tejghele, =i cei din centru veneau s-o cumpere de aici ]n num[r
mare de exemplare, ea devenind obiect de pre\ =i de citire intens[ de
c[tre cei ce aveau norocul s-o capete, interes`nd =i pe al\ii, a= zice chiar,
fiind obiect de specul[ pe pia\[.
Sava MELEGA
CUPRINS
Tabel cronologic.....................................................................................................3
STELE VERZI
Cititorilor mei...................................10
C`ntec...............................................10
Ne temem s[ vorbim.......................11
L[sa\i pove=tile pove=ti!..................11
S[-\i iube=ti at`t de mult p[m`ntul.....12
Om s[ fii! .........................................13
Scumpa mea onoare.........................13
Unui pustnic.....................................14
La u=a unui amic...............................15
Or[ de blestem.................................16
Desc`ntec..........................................17
Cioc`rlie, cioc`rlie.............................19
Pas[rea p[cii......................................19
Ce e=ti, dragoste? ............................20
+i dragostea......................................20
So\ie geloas[.....................................21
Un spectator cu gust specific...........22
Inscrip\ie pe u=a unui restaurant.....22
O so\ie mul\umit[............................23
Cavaler din Evul Mediu...................23
Lucruri de mirare..............................24
At`tea m[=ti!.....................................25
Pe drumul venind din trecut............26
C`ntec de dragoste ..........................26
La conflictele militare dintre \[ri
suverane.............................................27
Mesteac[n alb...................................30
Testament.........................................31
Domn sau rob?................................31
Istoric[..............................................32
Unul, al\ii =i ceilal\i...........................33
Problema p[cii ]n p[dure.................33
M[sura lucrurilor..............................34
P`nz[ de corabie..............................35
Ajuns acum.......................................35
Ne pl`ngem to\i...............................36
Inima mea.........................................36
Credo.................................................37
Eu nu-s Aleco, dar odat[.................37
C`ntarea mea......................................38
Cuv`ntul bocluca=..............................38
Folcloristul........................................44
V`rcolacul..........................................48
A fost odat[ ca niciodat[.................53
Villon................................................60
Eu flori cu coasa n-am cosit............64
Omul om..........................................65
ZODIA MUSAFIRULUI
S[rmanul satiric................................68
Fata mamei, fat[ mare........................70
M[suri necesare..................................73
Jertfirea...............................................74
Punctul de reper...............................78
Vorba-lung[ la revelion....................80
Amor ca la ora= sau „Ciao!“
pentruV`j`itaVeche...........................81
Execu\ie literar[................................86
 &$
Du=manii mamei =i du=manii mei....88
+ansa ratat[........................................94
Stalin murise, iar noi ]nc[ nu
pl`ngeam.........................................106
Motivul............................................111
O aniversare furtunoas[..................114
TEATRU
Portretul...........................................130
PARADA M{+TILOR
Fire=te, totul e firesc.......................204
Tratament........................................205
Una botanic[..................................206
Eu sunt plugar cum n-a v[zut
Parisul..............................................207
C[rturarul moldovean =i Imperiul
Otoman............................................208
R`sul c[\elei....................................209
G[lu=te cu stele...............................210
Din oblastea norocului..................211
C`te seri te-am a=teptat..................212
Un dor din \[ri str[ine...................213
|[r`n[ pe asfalt..............................215
}ntoarcerea fiului vostru.................216
Un arhetip.......................................217
C`ntec dzisu dup[ moarte.............218
Consecin\ele absen\ei tale..............220
Un v`nt ce seam[n[ cu mine.........221
La menajerie...................................222
Numai noi a=a................................222
Ce-i la Nicu=or ]n s`n?...................223
Portretul celei dragi........................224
Jum[t[\ile vie\ii mele......................225
Invita\ie la ploaie............................226
}nstr[inare.......................................226
P E T R U C{R A R E
Nu pot spune c[-s acela=i
totdeauna.........................................227
Porciada..........................................228
S{GET{RI...................................229
FLORICELE PE C~MPII
Legea polite\ii.................................240
Fr[\iorii............................................240
Pui=orii mei g[lbui..........................240
Optimistul........................................241
Ciob[na=ul.......................................241
Costic[ =i Grivei.............................241
Fie pace pe p[m`nt........................242
Fr[\iorii =i bunicii lor.....................242
B[iatul, soarele =i luna....................243
Un motan citea o carte...................243
F[-mi =i mie trotinet[.....................243
De ce pl`ngea ariciul?.....................243
Poreclici...........................................244
Albinu\a =i copilul..........................244
Lic[ =i animalele lui.........................244
Veta nu e piept[nat[......................245
Pl`ng[rea\a......................................245
Mama \i-a luat creioane...................245
P`r`torul..........................................246
Desenul lui Ignat............................246
Iepuril[............................................246
Para=uta p[p[diei............................247
B[iatul care nu d[ bun[ ziua............247
Binef[c[torul...................................247
Motanul =i borcanul.......................247
Graurul............................................248
De Anul Nou..................................248
Iepura= de la ora=............................250
B[t[u=ul.............................................250
Motanul lui N[t[flea\[.....................251
Arvinte............................................251
PUNCTUL DE REPER
SC~NTEIERI
C[tre to\i oamenii de pe planeta
P[m`nt............................................254
Dragoste t`rzie...............................254
De-ale opozi\iei..............................254
Ipoteza............................................254
Eva c[tre Adam..............................255
Unui flutura=...................................255
Unui scriitor care se repet[.............255
Unui pictor.....................................255
Unui scriitor care ignoreaz[
dragostea.........................................256
Unui bolnav amorezat...................256
Unui bibliofil..................................256
Conflict =i consecin\[....................256
Un critic teatral...............................257
Unui citatoman..............................257
Roman\[.........................................257
Unui tip...........................................257
Moment..........................................258
C[tre oglinda str`mb[....................258
La moartea lui Don Juan................258
Omului om.....................................258
Mentalitate......................................259
O so\ie mul\umit[..........................259
B`rfitorul.........................................259
R[spuns...........................................259
Unuia care vine des ]n ospe\ie.......260
Unui ]nc[p[\`nat............................260
Servilul ]n cosmos..........................260
Unui ve=nic t[cut............................260
Moralistul.........................................261
Unuia care te \ine de vorb[............261
Unui pretins binef[c[tor................261
Un bolnav speriat..........................261
&%
Uitucul.............................................262
Drac de soa\[..................................262
Adev[r trist.....................................262
Unui „fost“ care nu mai este.........262
Vopsire............................................263
|ap isp[=itor..................................263
Compliment cu supliment.............263
Numai at`t?....................................263
Unei vopsite...................................264
Un caz.............................................264
Cu un v`nz[tor...............................264
Un afemeiat....................................264
Testamentul....................................265
Unui mic func\ionar.......................265
Greiera=ul =i furnica........................266
M`nc[rime......................................266
A= crede..........................................266
Pacientul =i stomatologul............. 266
}nainte de m[riti=...........................267
Unui tont[l[u.................................267
Un deputat basarabean..................267
De-ale ocrotirii...............................267
Unei cocote....................................268
Unei m`ndru\e...............................268
La func\ionarea limbii de stat
]n Modova..................................268
Portret de preot basarabean..........268
}mbog[\itul de ast[zi.....................269
Un preot proimperial.....................269
Cade inima ]n burt[........................269
La m[n[stirea C[priana (1992)......269
La unii doctori de ast[zi................270
|ip[l[ul cu =urub............................270
Ultima speran\[..............................270
Eu m-am n[scut ]n Rom`nia.........270
 && P E T R U C{R A R E

Destin de orator.............................271 Un b[d[ran la pomenirea

Sclavul totalitarismului...................271 mortului...........................................272
Un decep\ionat..............................271 Un politician de papur[.................273
Un frunta= prins ]n p[pu=oi..........271 Poc[in\[ de mancurt......................273
Radiografie recent[.........................272 Un fost =ef de depozit..................273
Celui l[sat pe t`njal[.......................272 Mie ]nsumi......................................273
Cameleonul......................................272 C[tre micul cititor...........................274
Aprecieri...................................................................................................................275

PETRU C{RARE

PUNCTUL DE REPER
Ap[rut: 2000. Coli tipar:15,12. Coli editoriale: 13,85
GRUPUL EDITORIAL LITERA
str. B. P. Hasdeu, nr. 2, Chi=in[u, MD 2005, Republica Moldova
Editor: Anatol Vidra=cu
Redactor: Ion Ciocanu
Corector: Raisa Co=codan
Tehnoredactor: Natalia Dolghi
Tiparul executat sub comanda nr. 99
Combinatul Poligrafic, str. Mitropolit Petru Movil[, nr. 35,
Chi=in[u, MD 2004, Republica Moldova
Departamentul Activit[\i Editoriale, Poligrafie, Aprovizionare cu C[r\i