Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Nicolai
COSTENCO
ELEGII P{G~NE
LITERA
CHIªINÃU 1998
CZU 859.0 (478.9) 1
C 77
TABEL CRONOLOGIC
Prolog
Logodna vie\ii mele cu ursita
S-a petrecut f[r[ s[ vreau, s[ =tiu.
Privighetoarea-=i va c`nta dosita
Triste\e, eu fatalul meu sicriu.
C`ntec
G`ndurile, naltele,
Le-am pierdut demult, demult...
Dar mereu, mereu ascult
Altele, tot altele.
Ploile =i grindinea
C`nt[ serilor t[cut
+i-mi dezghioac[ flori de lut
Ici =i pretutindenea.
Scuture-le, tremure-le
V`ntul frunzele de fag,
Lin, adoarm[-n sarcofag
Visurile, vremurile.
C`ntec
}mbr[ca\i ]n catifele moi =i zale,
}n poieni de zare fluturi galbeni cad.
Coama p[rului cu salcia din vale
O amestec =i ne oglindim ]n vad.
Sanctuar
}n sicria=ul inimii, t[cut,
S-a ofilit buchet de l[crimioare.
Nu face\i zgomot! trupul lor durut
S-ar risipi, ca praful pe c[rare.
Poem sentimental
Mi-s ochii grei
+i-a=a s[tui
De-acela=i monoton peisaj:
Obraji p[ta\i incandescent
+i ochii du=i afund, ]n cap;
+i bra\e at`rnate, lungi,
Ca ni=te aripi fr`nte;
+i ghebul dintre umeri;
+i coastele, pe care sim\i
C[ po\i s[ le numeri;
ELEGII P{G~NE !
Scr`=nit de din\i;
+i-aceste fe\e ]mpietrite
+i vinete, ca de statui,
Ce-=i macin[ mizeria banal[
}ntre via\[ =i-ntre boal[,
Nu pot s[ le mai v[d!
Aceasta-i via\a?
Aceasta e menirea noastr[?
S[ ne bocim
+i s[ ne t[v[lim ]n glod?
***
Era o sear[,
C`nd bureza parfum...
+i-o ploaie umed[, lunar[.
Mergeam pe drum.
Salc`mi, ar\ari =i plopi
Ca ni=te fete =u=oteau.
To\i c`\i treceau pe drum p[reau
Miopi.
+i a trecut o fat[.
Dar, nu =tiu,
Ori era ]n mine
O clip[ de extaz,
Cum n-a fost niciodat[;
Ori s-a deschis un ochi str[in,
Bizar, ce a v[zut
Realitatea altfel.
De-odat[, parc[ a crescut
}n suflet, sub un cer prea pur,
$ NICOLAI COSTENCO
Un chip sublim:
Un chip de heruvim
Ori demon.
O clip[ ce m-a nemurit:
Sim\eam c[ sunt ]ndr[gostit
+i totul, parc[,
Era altmintrelea;
+i luna ]mi p[rea o barc[
Pe-un lac albastru,
}nc[rcat cu stele;
+i frunze tremurate de jugastru
P[reau o zea imens[, din inele
De-argint;
+i auzeam =i clinchetul
Metalului sunat.
Eram ]n vis ori eram beat?
+i nori, =i pete
Luau conturul unei fete.
Chiar toate fe\ele, pe strad[,
P[reau c[ seam[n[ cu-aceea,
Ce ochii mi-a deschis s[ vad[
Femeia.
Sim\eam ]n mine clipa m`ntuirii.
Aveam un rost, aveam un scop:
F[clia cristalin[ a iubirii.
Noi singuri,
M`n[-n m`n[ prin scaie\i,
Vom alerga dup[ sticle\i;
Vom discuta probleme importante:
Cum s[ te str`mbi,
Cum s[ alergi,
& NICOLAI COSTENCO
C`nd s[ te plimbi,
+i c`nd s-o =tergi
Pe c[ile-ncurcate cu azur,
+i celelante, =i celelante...
Scrisoare
Azi am primit un plic: scrisoarea ta.
Un plic obi=nuit, ca alte plicuri,
Cu multe vorbe calde =i nimicuri,
+i-un chip ce vrei =i nu-l mai po\i uita.
M`hnire de toamn[
Ve=tedele m`ini a toamnei,
Peste pomii din gr[din[,
S-au oprit alint[toare.
Flutur[ lumin[ fin[.
Pe havuzul ud =i verde
Foi m[runte-au cobor`t.
O singur[tate vast[
Azi ne \ine de ur`t.
Parcul gol. Pe lungi poteci
Frunzele se-ntrec la fug[.
Vin, cu m`ini prelungi =i reci,
S[ ne preg[tim de rug[.
Mai nimic nu ne-a r[mas;
Visele se torc sub\iri.
Fiecare sfert de ceas
L-am umplut cu r[t[ciri.
Ce s[ spun: cur`nd, cur`nd
Ne vom preg[ti de duc[.
Frunzele se cern, la r`nd,
Creanga vie\ii se usuc[.
ELEGII P{G~NE !
Miez de noapte
Singur sunt ]n cas[,
V`ntul e afar[.
Parc[ ]n unghere
Mi=c[ cineva.
Bate ploaia-n geamuri
Inimii tot una-i...
}n od[i vecine
Umbl[ cineva.
Cea\[. Bezn[-bezn[!
Nu vreau! Vreau lumin[!
Al cui chip se-apleac[
Peste ochii mei?
Nu-mi strivi g`tlejul,
Duh de Miaz[-Noapte.
Ia!... Auzi coco=ii,
}n z[voare chei?
Repede, lumin[!
Cine-n m[dulare
! NICOLAI COSTENCO
Din ad`nc
Sus, la poarta raiului,
Omul izgonit veni.
Pl`nse-o vreme =i urni
Fluierele naiului.
ELEGII P{G~NE !!
}ncepu o pl`ngere,
Grea povar[ pentru somn,
C[ ]n ]ngeri =i ]n Domn
R[ni prindeau s[ s`ngere.
+i pornir[ naltele
Lacrimi pe poteci de-amurg.
+i o ap[ una curg
Altele, tot altele.
Epilog
Pornit de nu =tiu unde, nu =tiu c`nd,
F[r[ vreo \int[, poate f[r[ rost,
M[ port ]n lume ne=tiut, torc`nd
Din vis z[d[rniciei ad[post.
Prolog
Ce sunt eu oare? C[ci m[ simt
Cu cerul meu, cu \ara mea, cu raiul meu.
}n mine e natura cu laboratoare
Din care ies plane\i, p[m`nt =i soare.
}n s`nge simt plutind smaralde
Ori stele =i climate reci =i calde.
Sub pleoape am o lume,
Dar curioas[ =i f[r[ de nume,
}n care locul nu e loc, =i v`sla
De cump[n[ a vremii corom`sla
+i-o-nclin[, c`nd prea mult, c`nd prea pu\in
+i nu m[ =tiu ce sunt =i ce con\in.
O fi el vis ori fantezie, ori delir?
De toate, f[r[ vrere, eu m[ mir.
Nu le-am cerut, nu le-am chemat, nu le-am =tiut,
De unde-au t[b[r`t ]n mine, au c[zut.
Le nasc, le scot cu sau f[r[ m[sur[,
Cu rost ori f[r[, pe aceea=i gur[
A ne-n\elesului. M[-ntreb =i eu
Nu fac copil[rii ca ...............*
Preistorie
Stau printre c[r\i un intelectual.
Dar cre=te-n mine-o umed[ verdea\[
+i setea de-a fugi prin iarba aspr[
+i rece cu picioarele descul\e.
T[rie
S[ nu ne mai g`ndim la moarte. S[ iubim via\a.
S[ ne l[s[m ]n cursul vremii, ca frunza pe r`u.
S[ ne sc[ld[m inima ]n rou[ diminea\a
+i ochii ]n fuga bel=ugului de gr`u.
Saninism
Un t`n[r ]mplete=te o p[l[rie de paie,
Din paie de orz, ]n =apte sau opt.
Miroase a ceva pr[jit ]n tigaie,
A lapte fiert =i a porumb copt.
Muguri negri
}n bezna nop\ii singur r[t[ceam.
+i glasul omului ruga: Iertare!
La toate casele st[tea la geam,
Privind, t[cerea. Risipind amare
Catrene
}n a=teptarea nop\ii, c`nd florile sclipesc
}n vetrele bogate cu albul lor feeric,
Copacii fr[m`nta\i se-ncarc[ de-ntuneric,
+i mutele nelini=ti bat golul sufletesc.
" NICOLAI COSTENCO
***
Cuprins de-ndoliata priveli=te, ad`ncul
Se-nchide ca un melc ]n coaja-ndurer[rii.
+i numa-n ochi, ca-n maluri, izbindu-=i lin obl`ncul
De valuri, se mai simte nem[rginirea m[rii.
***
Natura, spa\iul, vremea ]n mine se ]ngroap[
Ca-ntr-un morm`nt; =i, totu=i, acelea-s mai departe.
Se-apleac[ ve=nicia p[injenit[-n ap[,
Pe-o u=[ intru-n via\[, pe alta calc ]n moarte.
***
Cum seva pomului se-nmorm`nteaz[-n foi
+i-n flori, sicrie verzi =i albe-n cimitir de-azur,
Trecutul osemintele =i le trimite-n noi,
Cei de nem[rginire m[rgini\i ]n jur.
Al doilea itinerar
Colo-n mun\ii norilor
E poiana cerului.
***
}n urma noastr[ trist r[m`n
M[runte g[ri, triste\i m[runte
+i inimi fluturate-n s`n,
+i griji cutate-n frunte.
***
Adio! Timpul vostru a trecut!
+i noaptea soarelui privirii obosite
E scump[. Trec[torul nostru lut
E-nduio=at de clipele tr[ite.
Elegie
Vom pleca cur`nd! Se-ng[lbene=te zarea.
V`ntul ca un schivnic printre pomi tu=e=te.
Crengile ]n geamuri bat, timide de=te.
Frate, hai s[ ascult[m cum sun[ dep[rtarea...
"$ NICOLAI COSTENCO
Final
C`teodat[ m[ cuprinde un ad`nc =i tainic dor:
La limanul unei ape, plin de lini=te, s[ mor.
Poveste
+tiu via\a ta: flori ro=ii, frunze verzi,
Icoane, candele =i draperii.
+tiu c[-\i pl[cea pe g`nduri s[ te pierzi
Furat[ de amurguri viorii.
Amurg
C`nd voi ]nchide ochii, iubito, mai domol
Dec`t aripile cocorul obosit,
S[ =tii atunci c[ ora fatal[ a sosit
S[ las de-acuma trupul de vis =i c`ntec gol.
Drum de toamn[
Am trecut prin vechiul parc:
Teii tri=ti, usca\i castanii...
Mi-ai ie=it de-odat[-n cale...
Cum trec anii, cum trec anii!...
Z[pezi topite
E o mireasm[ de z[pezi topite.
Noaptea albastr[. Reci palori lunare.
Curg stre=inile. Suferin\a-i grea,
Precum =i dragostea mea e prea mare.
C[l[uza
Iubire, dac[ vrei, \i-oi ar[ta
Ale c`nt[rii ginga=e z[brele
+i-ostaticul de-acolo cucuvea.
Pe cale nu cumva te speria:
Dih[niile-s multe, dar nu-s rele,
Ca =arpele cel negru ce dormea
Sub ro=iile balcoane de lalele.
O raz[ pip[ie cu o nuia
G[lbuia maz[re a unei stele...
... +i cam a=a e, vezi, cu toate cele
Ce ob`r=esc din fantezia mea.
ELEGII P{G~NE #
P[m`nt natal
P[m`nt natal odihn[ =i alean,
Sub cerul t[u de plumb Hristos plute=te
+i la r[scruci de drum basarabean
Mul\imea-ndurerat blagoslove=te.
La r[z[=ie
Albind printre copaci e o c[su\[ mic[,
}n care au tr[it, ]n =ir, to\i mo=ii mei;
N-au cunoscut robie =i n-au =tiut ce-i fric[
Priviri aveau de vulturi r[ze=ii de Orhei.
}n sat la noi
}n sat la noi, la Cegoreni,
Printre priporuri =i ponoar[,
+erpuie drumuri lungi de car[.
Iar cerul clopot de azur
E-ncins de vii jur-]mprejur.
Toamna
Cine-a desfrunzit gr[dinile
+i le-a amestecat cu suspinele?
Cine-a scuturat frunze, pe care
P[s[rile =i-au scris c`ntecele la plecare?
Cine-a dezbr[cat ]n pielea goal[ copacii
+i i-a biciuit cu furtunile? S[racii!
Toamna a venit!
Mitologie basarabean[
}n c`mpul verde dorm g`ng[nii reci...
Tu pe acolo c`nd va fi s[ treci,
Pe sub c[pi\e, vezi, de Dragobete
Nu se ascunde; ori, de pe sub cr[ngi,
Codrean, cel ce-a pus g`nd viclean pe fete,
S[ nu te-n=face; unde-auzi t[l[ngi
S[ te fere=ti, c[ poate e Delean
Ce st[ cu m`na-n cre=tet de mioare
+i zice din caval p`n[ te doare
De dorul lui al inimii m[rgean.
De cicoare.
Colo, prin dumbrave,
Peste ierbi jilave,
Chiote reped cu gura:
S[ dau fetele de-a dura.
Lumea noastr[
Inutil[,
Sub albastr[
Tremurare de zambil[,
Se-ngreoaie
}n p[injeni= de ploaie.
Rapsodie basarabean[
Dragoste, r[spunde-mi, n-ai vrea undeva s[ fim la \ar[,
Cam pe-atunci c`nd pitpalacul scoate puii ]n secar[;
C`nd ]n nop\ile profunde, luna ca o al[m`ie,
$ NICOLAI COSTENCO
***
Eh, iubire, pune dreapta ici, la piept, f[ jur[m`nt,
De g[se=ti ceva mai stra=nic pe f[\area de p[m`nt!
S[ te scoli ]n zori, pe rou[, c`nd vecinul Dumnezeu
}n de ziu[ trandafirii =i-i plive=te de chir[u.
Tu, ]n doni\a g[lbuie, str`ns[-n cercuri, ]ncrestat[
Cu fier ro=u, pe Joiana mergi s-o mulgi dup[ corlat[;
S[ trimi\i, apoi, vi\eii la ciread[, c`nd v[carul
Pentru vite ori vreo m`ndr[ ]=i revars[-a=a pojarul
Dintr-un fluier. +i d`nd hran[ la cob[i, la c`ini =i porci
C-un obraz de lapte proasp[t la iubit s[ te ]ntorci.
M`ng`ierea mea! Lumin[! Trup suleget, g`t minune!
$ NICOLAI COSTENCO
***
M-am desp[r\it de-a clipei statornic[ micime,
M-am desf[cut din c`l\ii unui banal trecut,
+i str[lucesc s[lbatic, zv`rlind peste mul\ime
***
***
Iubita mea, de ce s[ ne m`nc[m cu fleacuri
Norocul! Singur nu =tiu de ce-s a=a nebun!
S[ hoin[rim mai bine prin cr`nguri! Ori pe lacuri,
% NICOLAI COSTENCO
***
Prietene, iubitul mi-e un copil ce-mi cere
O via\[ ridicat[ pe sc[ri de vis, de cer
Iar s[rutarea lui e fagure de miere!
***
Te binecuv`nteaz[!
M[nunchi de cimbri=or
Mirositor iubitul mi-e, dragul fr[\ior!
A c`mpului suflare.
Iubita mea! Cu nimeni nu are asem[nare:
Ca printre boji un crin e, printre fete, ea!
***
S-au aplecat grumajii t[cerii peste fire.
Iubitul, sub perete-n fereastr[ s-a oprit;
Prin mrejele perdelei se uit[. Cu iubire
***
Frumoas[ e=ti, iubito, mai minunat[ e=ti,
Cu ochii t[i cei umezi =i gale=i, dec`t toate
Copilele din lume! C`nd mergi =i c`nd z`mbe=ti,
***
***
V-am spus doar, fetelor, s[ nu-mi trezi\i iubita!
}n somnul ei sc[ldat[, l[sa\i-o, ca-n om[t.
Numai privind la d`nsa mi-a ]nflorit ispita.
***
Se fream[t[ ]n muzici sala
De fluiere, de tobe, strune...
Dar nici un c`ntec nu ]i spune
Ce-ar vrea ea. To\i ]i c`nt[ fala
+i to\i, cu inimi de mi=ei,
}n voie vor s[ intre ei.
Ba unii r[scolesc, nebunii
Trecutul tot cu to\i str[bunii.
De pretutindenea r[sun[
Slug[rnicia ]n minciun[.
'$ NICOLAI COSTENCO
C`ntecul bardului
***
***
Pe cer fantoma vagabond[
A nop\ilor, pe flori de iris
Storcea cosi\a ei cea blond[
Pe-ntinsa \ar[-a lui Osiris.
}n p`nzele v[rgate v`ntul
Pe Nil u=or-u=or b[tea.
Silabe de argint cuv`ntul
Eternit[\ilor de stea
Dunga prin lini=tea str[veche.
Doar Sfinxul marea sa ureche
La =oapta stins[-a ve=niciei
O ]ncorda. +i-n piramide,
Cu umbra tot mai scurt[, luna
Paloarea =i-o dansa.
}nchide,
Iubito, ochii mari =i vine\i:
Ei-s adev[rul =i minciuna.
Ah, zbuciumul din piept re\ine-\i!
Deschide buzele cum crap[
Bobocii-n zarz[ri prim[vara
+i cu s[rutul cald adap[
Tu gura-mi: cu parfume nara.
Cu degetele lungi m`ng`ie
Tu p[rul meu =i stai a=a,
S[ pot din p[r p`n la c[lc`ie
NICOLAI COSTENCO
Cu de-a-m[nuntul s[ruta.
Desf[-\i =i bra\ele fierbin\i,
}n puful fin al subsuorii
S[ m[-ngrop; ]n suferin\i
S[ ard popasul scurt al orei.
+i s`nii gemeni s[ \i-i rup,
Iubit[, sora mea =i mam[!
Nu m[ opri, ]n zori ]mi cheam[
T[cerea patima din trup.
D[-mi s[rutarea gurii sor[,
D[-mi voluptate curtezan[,
Prin mine fii a tuturora,
Amant[ f[r[ de prihan[!
D[-mi s`ngele =i ia-mi puterea;
D[-mi ve=nicia, ia-mi via\a...
Nimic mai dulce ca durerea
Nu-i, c`nd nu-\i r`de diminea\a.
***
II
III
IV
VI
VII
VIII
Nu se va repeta niciodat[
Chinuitul lumii calvar.
Forma pur[ o are-ntrupat[
Sf[r`matul tipar.
XI
Sonet
Sub\ire, ]mbr[cat[ ]n chimonouri scumpe,
Cu gesturi studiate, o port ]n amintire,
}n ceara fe\ei: negri, doi ochi ca dou[ fire
De tu=, cirea=a gurii un sunet vag irumpe.
Lucrul \[ranului
Lucrul \[ranului e sf`nt,
Fiind blagoslovit de soare,
Pus cu-nd`rjire ]n p[m`nt,
}n r`uri de sudoare.
}n bra\e fiecare
B[rbos \[ran
+i fiecare frunte
De bou s[ str`ng blajin.
B[tr`nelor f`nt`ni
Ce sc`r\`ie de-alean
H`\`itoarea furc[
Cu um[rul s-o \in.
De chiote st`rnite,
Sus stelele r[sar
Cu cununi\i de aur
Din corturile-albastre.
ELEGII P{G~NE '
Mirozna popular[
De flori =i b[legar
Ne spune de-un specific
Al locurilor noastre.
Pe matc[-i h[rm[laie:
Lucreaz[-avan \iganii.
D[nciucii t[n[nica
O joac[ pentru-un leu.
Pe prisp[-n \oluri rupte
Adorm trudi\i \[ranii...
A=a se las[ noaptea
Peste s[tucul meu.
+i eu, ca om cu mil[,
Le zic ce-a fost odat[:
Un ]mp[rat, Fe=til[,
Un F[t-Frumos =i-o fat[...
C[ ce fel de poveste,
C`nd dragoste nu este?
NICOLAI COSTENCO
De ce =i eu n-a= spune
C[ de c`nd sunt pe lume
Nu marii ]mp[ra\i,
Ci Fe\i-Frumo=ii-s fra\i.
Aceast[-adun[tur[
Cu sufletul la gur[
A=teapt[. Ce a=teapt[?
Poveste ]n\eleapt[.
Sub cire=i
Priveam \[rancele din satul
Moldovenesc, sub un cire=,
La s`nii albi ca aluatul
Cum al[ptau ni=te cople=i.
Pe fruntea-nalt[, p[rul-smoal[,
De sub broboada cu furnici,
Vedeam, nici n-aveam ]ndoial[,
C[ asta-i mam[ de voinici.
Mi=c[rile f[cute-alene...
Ai gurii flutura=i de foc,
Spre fa\a micii Cos`nzene
Pleca\i, o ]ndemnau la joc.
Departe de Moldova
Malurile-abrupte
Dorm ]n zori, ca moarte.
Eniseiul iute
Pare c[-i de lapte.
ELEGII P{G~NE !
Orizonturi tulburi
Nu-=i r[pesc albu=ul.
Nu-i p[cat s[ spulberi
Somnul cu arcu=ul?
Am venit devreme
Azi ]n port la lucru,
Ca de zori, pe semne,
Singur s[ m[ bucur.
Soarele de aur
Strunele de raze
Le-a-ncordat pe maluri
Ce, z`mbind, viseaz[.
+i via\a, iat[,
Degetele-=i poart[,
Dibuind pe coard[
Opera de art[.
Zarea vi=inie
Crengile ]n spum[
Scutur[, zglobie,
Parc[-ar face-o glum[.
Pe Enisei
Din fug[ v`ntul ia-n pumn ap[
+i-=i spal[ chipul usc[\iv.
Din tundra toat[-n flori, c`nd scap[,
Se leag[n[ ca un be\iv.
" NICOLAI COSTENCO
A=tept
Tulbureala-n care m-afundasem
Ast[zi ca un vin s-a limpezit,
Str[b[tut de dorul meu de cas[
Ca de-o stea ce-n bezne-a r[s[rit.
+i a=tept ca lum`narea-albastr[
}nc[ neaprins[, tot a=tept,
S[ ia foc ]n ve=nicia noastr[
La sc`nteia dragostei din piept.
***
Huligan azi m-a f[cut bunica,
C[ de pu=c[rie n-am s[ scap.
Tinere\ea parc[ m[ urzic[
+i m[ pune ca s[-mi fac de cap.
Arhiv[
Aici nu numai inima, o floare
R[nit[ ]n zadar, pl`nge =i doare.
}n mica mea arhiv[ orice frunz[
Nescris[ chiar, e-o ran[-abia ascuns[.
Ca o\elul ]n statornicie,
Pav[z[ frumosului s[ fie!
Marea chihlimbarelor
Mare Baltic[! O, mare!
Ce te joci ]n chihlimbare?
Nesupus[ niciodat[
Moart[, rupt[ =i muiat[.
Ce te guduri la picioare
}n cutremur[ri u=oare?
Galbenele-\i chihlimbare
Nu m[-mbie, crud[ mare.
Mugur, mugurel
Cine =tie cum ]i el,
Mugur, mugurel,
Dorul sufletului meu,
Mugur, mugurel,
Am s[-ajung s[ te v[d floare,
Mugur, mugurel,
S[ te pun la cheutoare,
Mugur, mugurel,
ELEGII P{G~NE '
S[ plec[m la m`ndra-n vale,
Mugur, mugurel,
S[ st[m seara la taclale,
Mugur, mugurel,
S[ te las m`ndrei r[splat[,
Mugur, mugurel,
Pentru dragostea-i curat[,
Mugur, mugurel,
O aducere aminte,
Mugur, mugurel,
Pentru dragostea-i fierbinte,
Mugur, mugurel,
Dar cine =tie cum ]i el,
Mugur, mugurel,
Dorul sufletului meu,
Mugur, mugurel?!
T[indu-mi calea
T[indu-mi calea g`ndurilor, trece
Ca viu, din amintire, chipul t[u,
+i m[ trezesc b[tut de v`ntul rece
Al glasului p[rerilor de r[u.
Poe\ilor tineri
Ru=ino=i, cu rou[ de sudoare
Pe la t`mple, vin, ca din pove=ti,
Tinerii poe\i bronza\i la soare
De prin satele moldovene=ti.
Moartea albinei
Alb =i roz ]nmiresmat.
C`nt[ zarea, apa, v`ntul.
Parc[-n toate =i-a iscat
Bucuria sa p[m`ntul.
O albin[ lucr[toare
A murit. De ce? Nu =tiu.
Chiar la munc[, ]ntr-o floare,
Ca-ntr-un parfumat sicriu.
ELEGII P{G~NE !!
La chemarea ta supus[
Un-\i-a fost moartea s[ mori?
}ntr-un rai de vis =i spuz[
A caisului cu flori.
}n ]ng`ndurare-ad`nc[
Pentru moartea dumitale,
Pe p[m`ntul negru ]nc[,
L[crim`nd, cad mici petale.
Scrisoarea mamei
Cu m`n[ tremurat[
mi-ai scris c`teva r`nduri.
E galben[ h`rtia,
iar plicu-ntors pe dos.
+i mi-ai trimis o frunz[,
ca s[ m[ pui pe g`nduri,
s[ nu uit de Moldova,
de chipul ei frumos.
R[zboiul e de vin[
c[ ai r[mas v[dan[.
]n v[d[nie anii
i-ai v`nturat pustii,
=i inima ca p`inea
]n veci f[r[ prihan[,
ai dat-o milostiv[,
la dragii t[i copii.
A=tep\i s[ ne ]ntoarcem,
=i ne auzi chiar pasul
prin vremea ce se scurge
ca apa la hamz[u?
ELEGII P{G~NE !#
Eu ]\i citesc scrisoarea
=i parc[-\i aud glasul,
ca un ecou de doin[
ori susur de p`r[u.
Ter\ine
S[-\i str`ng triste\ile ]n m`ini a= vrea
Ca un buchet suav de l[crimioare,
Sorbindu-le, s[ m[ ]mb[t, iubita mea!
!$ NICOLAI COSTENCO
Limba moldoveneasc[*
Limba \[rii mele,
limba mea de-acas[,
r[s[dit[-n suflet
de al mamei c`nt,
ai crescut pe brazd[,
* Nu este cazul s[ ne incomod[m, azi, de utilizarea, aici, ]n titlul =i ]n textul
poeziei, a sintagmelor Limba moldoveneasc[ sau limba moldovan[ pentru denumirea
corect[ rom`n[ a limbii vorbite de popula\ia autohton[ a Basarabiei. Cine
ca cine, dar Nicolai Costenco, scriitorul care a f[cut ani grei de pu=c[rie =i de exil
pentru faptul de a fi militat deschis, ]n anii 1940-1941, pentru puritatea limbii
rom`ne =i p[strarea denumirii ei corecte ]n spa\iul dintre Prut =i Nistru, ocupat
de sovietici la 28 iunie 1940, a cunoscut =i ]mp[rt[=it adev[rul. Folosirea de
c[tre poetul-martir a glotonimului limba moldoveneasc[ ca substitut provizoriu =i,
]n acela=i timp, ca sinonim absolut al termenului limba rom`n[, unic[ =i de o fiin\[
deopotriv[ pe ambele maluri ale Prutului =i Nistrului, trebuie considerat[, a=adar,
drept un tribut pl[tit con=tient =i, deci, responsabil momentului politic-
ideologic ostil ]n totalitate libert[\ii de expresie.
Profund ]ngrijorat, dup[ revenirea din exilul siberian, de starea grav[ a
spiritualit[\ii rom`ne=ti din Basarabia natal[, de ceea ce urma s[ se ]nt`mple,
poetul =i-a asumat sarcina cu riscurile inerente pe care aceasta le comporta.
Nicolai Costenco a ales ]ntre a-=i c`nta limba str[mo=easc[, accept`ndu-i nume-
le impropriu, regional, impus de autorit[\i, =i ridic`nd ]n ansamblu prestigiul
fiin\ei neamului, =i a o las[ s[ zac[ ]n colbul, mucegaiul neglijen\ei cultivate de
regim cu bun[ =tiin\[, metodic =i programat ]n scopul dezna\ionaliz[rii popula\iei
b[=tina=e. Prosl[vind ]n versuri ]naripate virtu\ile limbii materne a c[rei
!& NICOLAI COSTENCO
Limb[ str[mo=easc[,
glas de voinicie,
de pe-ng[lbenite
foi cronic[re=ti,
din cenu=a vremii
faci s[ re]nvie
gloria str[bun[,
vechile pove=ti.
Limb[ m`ng`ioas[,
fiic[-a vie\ii aspre,
ne doine=ti =i-acuma
ca la ]nceput.
Mul\i au fost s-o smulg[
fiin\[rii noastre,
dar nici s-o clinteasc[
nimeni n-a putut.
C`nt[re\ii me=teri
te-au purtat departe.
Cu cet[\i de piatr[
Limb[ moldovan[,
z`n[ ]ntre z`ne,
stai la masa mare
]ntre mari surori.
Sufletelor simple
le e=ti cald[ p`ine,
inimilor d`rze
flamur[ cu flori.
Muzica latin[,
demnitatea slav[
se-nt`lnesc ]n tine
=i se ]nfr[\esc.
Tu m`ndria noastr[!
Tu a noastr[ slav[!
Ve=nicia noastr[!
Grai moldovenesc!
Din volumul
POEZII
(1961)
Rustic[
Rev[d ]n amintire
]ntr-un decor de var[,
o cas[ \[r[neasc[,
o v[ruit[ scar[.
}ntr-un cerdac de umbr[
perdeluit de vi\[
]mi v[d copil[ria
descul\[; iar o m`\[
mijind din ochi, viclean[,
]=i toarce ]n mustea\[
visarea ei m`\easc[,
s[tul[, =ugubea\[.
Se ]ntorcea-ndesear[
bunelul de la lucru,
trudit ca vai de d`nsul,
ghebos ca un culbeci.
"" NICOLAI COSTENCO
Umbla de colo-ncoace.
S[ nu afle bunica,
m[ ]mbia cu ochiul
=i ]l g[seam ]n beci.
+i nasul, =i obrajii
ardeau ca trandafirii.
Cu nas ca la bunelul
m-a= fi m`ndrit =i eu:
a=a, ca p[tl[gica,
cu horbo\ea de fire,
ce pref[cea ]n floare
chiar vinul de pream[u.
. . . . . . . . . . . . .
C[l[torind spre toamn[,
din cuibu-i r`ndunica
cum pleac[, c`t[ vreme
am fost ]ndep[rta\i?
ELEGII P{G~NE "#
+i-acum, ]ntors la vatr[,
bunicul =i bunica
nu mi-i g[sesc =i nu =tiu
nici unde-s ]ngropa\i.
Cetatea Sorocii
M[rea\[, ca un grav mauzoleu,
Cu Nistrul, care-i curge la picioare,
O bate luna din ]naltul s[u
Cu ploaie de m[rg[ritare.
***
Luna st[ la geam =i-ascult[.
Crengile de floare mult[
G`t de leb[d[-arcuiesc.
Prim[var[! Te iubesc.
Luna-ng`ndurat[ tace.
Floarea alb[ se desface
ELEGII P{G~NE "%
C[ p[m`ntul pare nins.
Prim[var[! Oare-am pl`ns?
Liric[
Tu oare te-ai pierdut ori numai
Te-ai r[t[cit ]n r[t[cire?
Te-ai pref[cut, poate, ]n umbr[
Fulg juc[u= de str[lucire?
C`t de frumoas[
C`t de frumoas[,
C`t de curat[,
T`n[r[, ginga=[ e=ti,
Dulce mireasm[,
Palid[ fat[,
C`ntec venit din pove=ti.
C`t de frumoas[,
C`t de curat[,
T`n[r[, ginga=[ e=ti,
Dulce mireas[,
Rumen[ fat[,
Z`n[, ce vii din pove=ti.
Din volumul
VERSURI
(1963)
Od[ vinului
O, beciuri tainice, l[sate de str[mo=i!
Be\iv[nii temeinice sub ochi frumo=i.
Clondire goale, butii mari b[ute
Tot ]n c`nt[ri =i hang de al[ute,
Cu ]nv`rtite mari c`t roata carului,
Spre ]n[l\area omului =i cobor`rea harului!
Orfan de tat[
Era o toamn[ trist[.
}=i scuturase via
Podoaba ruginit[. Eu m[ uitam la mama
Cum coase =i ofteaz[. S-a dus tata-n Rusia!
Trei pic[turi de s`nge ivite pe n[fram[
Eu am v[zut ]n somn. Cum zice ]n poveste.
+i am r[mas orfan de tat[. Dar de fel
Fiind vioi, zburdam, ca =i un clopo\el.
+i truda v[d[niei,
=i dulcele-i cuv`nt.
Din ac =i c[me=uica
mi-a fost, =i pantalonii.
Ca scaiul prins de via\[
f[ceam la bazaconii!
Fii binecuv`ntat[
pentru acea iubire
Ce mi-ai purtat-o, scumpo,
ne=tears[-n amintire!
C`t m-ai p[zit de boli=ti,
de foame ca de-nec...
Nu-n\elegeam pe-atuncea,
acuma ]n\eleg.
Tr[iam modest. +i dac[
s[rac ne era pr`nzul
Nu-naintam preten\ii;
m[ zghihuiam ca m`nzul!
Goneam pe strada noastr[
o minge de futbol,
B[t`nd ]n vreo fereastr[
]n loc de poart[: Goool!
|i se pl`ngeau vecinii
st`rni\i de r[ul meu.
Mie habar de grij[!
iar \ie tare greu.
Eu niciodat[-n via\[,
c[ci omul dou[ n-are!
N-avui de mai n[dejde,
fierbinte ap[rare.
ELEGII P{G~NE #!
O palm[ aplicat[ la fund
poveste veche!
Primit[ de la mama
e floare la ureche!
Iar de chiteam cu piatra
]n vreun ciocoi bogat
Ivit pe strada noastr[,
ziceai c[... nu-i p[cat!
+i iat[-m[ la =coal[
=i rus =i moldovean,
Sl[vit nu de cuminte,
mai mult de huligan.
Luam ]n furc[ via\a,
=tiin\a s[-mi apropii,
+i peste cap dam anii,
cum dau \[ranii snopii.
Un car de ani din urm[
t`r[sc de c`nd \in minte
Un car de griji =i visuri
=i nu un car de minte!
Dar n-are importan\[:
nu dispera! mi-am spus.
C`t de r`ioas[ capra
tot \ine coada sus.
Depinde ce-n\elegem
cei mul\i prin s[r[cie:
N-ai haine =i n-ai ghete?
}n schimb ai poezie.
Natura nu oricui
a dat a=a noroc,
#" NICOLAI COSTENCO
S[ aib[-n atelierul
crea\iei un loc!
Acesta-i, frate drag[,
mi-am zis de mic, secretul:
}n orice f[c[tur[
gr[be=te-te cu-ncetul.
Nu prin averi, copile,
s[-\i mearg[-n lume buhul:
S[rac de bani mai bine-i
dec`t s[rac cu duhul!
Compozi\ie
Luna ]\i ]ntinde
S`nul alb, de lapte.
Noaptea ]l cuprinde
Neagr[, ca un =arpe.
Poezie roz[,
Tu lumin[-mpr[=tii
}n haosul prozei
Negrelor pr[p[stii.
ELEGII P{G~NE ##
Ora=ul doarme
Ora=ul doarme =i copacii dorm...
Copaci ori ni=te umbre ]ngro=ate?
T[cerea se ]ntinde uniform
Peste cl[dirile ]ncolonate.
Buciumele vorbei
}n la\ul vorbei mele
Se zbat c[pri\i de munte,
Cerbi =i mistre\i, =i lupii
Hr[ni\i, dar ve=nic r[i.
Ne-mb[tr`nit[ vorba
St[ ]ntr-un cot la mas[.
Privind, ]mi vorove=te:
Ce mam[ te-a f[cut?
#& NICOLAI COSTENCO
M-a= cufunda
M-a= cufunda ]n |ara mea,
Ca-n ceru-albastru-o r`ndunea.
Moldovencele mele
Moldovencele mele, moldovencele mele!
Privighetorile mele, co\ofenele mele!
Voi, neobositelor,
Voi, g`rbovitelor,
G`lcevitoarelor,
Afurisitelor!
Nemanichiurate, ner[sf[\atelor,
Nec[utate de mode, curatelor.
Steagul, ]n front,
|i-l ]nal\ acum \ie,
Moldov[ncu\o,
Pentru-a ta b[rb[\ie!
A fi contemporan
A fi contemporan cu vremea, care
Vertiginos =i implacabil curge!
Cu sim\ul t[u, cu via\a tuturora,
Cu aerul ce-l sorbi ca b[utura,
Cu soarele-aburind ca p`inea cald[,
Cu pietrele stratificate, cu
T[cerea =i vacarmul urbei, cu
Politica =i orizontul proasp[t,
Cu ieri, cu azi, cu m`ine tu,
Om simplu, scriitor... Contemporan
S[ fii!... S[ faci nemuritoare clipa,
S[-i dai un con\inut =i form[
Din haosul toren\ial s-o smulgi,
Cum sculptorul din col\uroasa stan[
Aerianul trup al Afroditei.
At`ta, =i ceva mai mult:
S[ fii tu ]nsu\i, =i s[ fii ]n to\i.
Gean[ de b[teli=te,
Suflet rupt ]n cruce,
Temelii de seli=te
Netemute-n zdruncin.
|ar[ ]n podoabele
Maiului ]n floare,
Joc zvonit cu salbele,
Sufle\e=ti odoare.
Mama
De-ar fi dorul c[l[tor
M-a= preface numai dor,
S[ m[ duc ]n prag la mama
S[-i zic dulce cum o cheam[.
ELEGII P{G~NE $!
+i la g`tu-i s[ m-arunc,
Cum f[ceam c`nd eram prunc,
S[ m-anin ]n adev[r
Ca de creanga sa un m[r.
Ca o mlad[ s[ m[-ndoi
Pe m`nu\ele ei moi,
Ce m-au ]ngrijit de mic,
S[ cresc frunte =i voinic.
Lacrimile s[ le str`ng
Pe obrazul drept =i st`ng,
Sub t`mpla cu ghiocei
S[ m-anin ca doi cercei.
Pielea mea
Pielea mea! Vezi bine: te cur[\, te sp[l.
Vreau, pe dinafar[, s[ te =tiu frumoas[.
De sunt catafalcul, tu suavul v[l;
Condamnat de sunt, tu s[-mi fii mireas[.
$$ NICOLAI COSTENCO
Nici o pas[re
Nici o pas[re c`ntul nu-=i g`ngur[
+i-am r[mas, iubitule, singur[, singur[...
ELEGII P{G~NE $%
Noaptea tremur[ ca o cernit[ flamur[.
Inima-i inim[? ori desfrunzit[ ramur[?
Sonet
Buc[\i de cer. Buc[\i de mun\i. Buc[\i de timp.
O fragmentare-n toate. +i-n sim\iri.
Nori albi. Mun\i albi. Pomi albi. Albastru nimb
+i-un idol cu m`ini albe =i sub\iri.
***
Am plecat ]n lumea larg[
Dintr-un sat moldovenesc.
Nu-mi c`nta acuma, drag[!
C`ntecele m-otr[vesc.
***
De speran\e nerealizate,
Munte cu \ugui poate-am l[sat?
C`ntece-ncepute =i uitate,
+i nescrise poate, am l[sat?
Fr`nturi
Prin rana deschis[ a soarelui
S`ngele z[rii se scurge...
}mi port
}mi port =i eu trandafirul
Visului nerealizat,
Cum ]=i poart[ cimitirul
Fiecare, fiecare sat...
O mic[ aterizare
De-o secund[-dou[
Pe luceaf[rul din zare
Cu dragostea mea, Moldova!
Drumuri neb[tute
Drumul nec[l[torit de nimeni...
Parc[ este =i-un asemeni drum?
Este, dac[ vine s[ anime
Pl[smuirea basmului de fum.
Floare de migdal
Mi-am d[ltuit poemele
}n marmor[ multicolor[.
Sufletul =i-a ales temele
Din oceanul cuprins ]n Or[.
Pastel
O c[su\[ ag[\at[
Ca bijuteria-n p[r
Pe o pant[ luminat[
}n f[clii de flori de m[r.
+erpuind[ c[r[ru=[,
Cotigind[, sub\irea,
P`n[ la ]nchisa u=[
Unde-mi este dragostea.
Eu m[ surprind
S[pat de boal[
}n bezna cald[ =i domoal[,
Din care nimeni nu se scoal[;
}n bezna molcom[ =i dulce
Pr[pastie cu ochi ce suge,
M[ duc ]n somn, halucin`nd...
Cu tine-n g`nd.
Cantilen[
Ploaia curge lin[, lin[,
Ca parfumul ]n gr[din[...
Omar Chaiam
C`nd se ap[r[, femeia,
Ea, adeseori, atac[.
Muzicant, pricepe cheia:
Rostul ei e ca s[ plac[!
Repro=
Nu-mi mai spune: drag[!
E un lucru cert
Am trecut ]n =ag[
Nu ca s[ te iert!
ELEGII P{G~NE %'
Zicerea b[tr`n[
Are un temei:
Nu scuipa-n f`nt`na
De-unde ai s[ bei!
***
Din becuri curge g[lbenu=ul blond.
Oglinzile, pustii de chipul t[u, sunt triste.
O muzic[ strident[, ca un clon\,
Destram[-n suflet palide batiste.
Absen\a ta e ca un vitriol
Ce-mi sf`=ie fiin\a =i r[gazul.
Imaginea genunchiului t[u gol
M[ urm[re=te; ochii =i obrazul.
+erpoaica
Avea privirea iute, ad`ncit[
Sub stre=iniri pietroase. Unduia
Un trup incandescent, numai ispit[,
Cu lic[riri de zale =i tremur de nuia.
Orgoliu b[rb[tesc
Vei crede, poate, sincer, c[ m-a lovit durerea?
C[ p[r[sit de tine voi suferi nespus?
Prea poate nu te-n=eli... Dar am de spus
C[ nu m[ bat cu pumnii ]n cap, nu-mi crap[ fierea!
Dante
Prezent e=ti, Dante, printre noi. Eternul
T[u geniu ne ]mbog[\e=te visul.
Realitate a r[mas Infernul
+i-l contrabalanseaz[ Paradisul.
Sonet urban
Sunt or[=ean: mi-i drag s-aud din robinet
Curg`nd cu zgomot apa. C`nd vreau o pot opri!
Pictat de un maestru chinez, un colibri
}n cabinet pe-o p`nz[ vreau s[-l privesc discret.
S[ m[ destram, s[ m[ adun
Smuls din al negurilor v[l,
Un pumn de perle s[-mpreun
}n podul palmei, s[ m[ sp[l.
Uneea
Pentru c[ mi-ai dat r[gazul
S[ te str`ng aprins ]n patul
R[coros, s[-\i simt obrazul,
M`ng`ierea ta ciudat[,
Nebunatic[ =i dulce,
Aprig[ =i p[tima=[,
Str[b[tut[ ca de fulger
}ntr-a norului c[ma=[,
La ora desp[r\irii
Tr[im nu de o zi, de dou[.
Cu de-am[nuntul doar ne =tim.
C`nd plec, ]\i ninge =i ]\i plou[,
De parc[-s dus la \intirim!
Au nu-n\elegi c[ tu m[ chinui
Cu fa\a palid[ cumplit,
Cu z`mbetul str[in =i ochiul
Pustiu de sens =i r[t[cit?
' NICOLAI COSTENCO
Eu te cuprind tu cuno=tin\a
O pierzi... Eu gura \i-o s[rut,
O gur[ ca de moart[, rece
Cu miros de pelin =i lut...
Farmecul de totdeauna
}n dezlegarea cuv`ntului:
N-ai s-o mai faci pe nebuna,
Tu... Cumin\enia P[m`ntului!
C[r\ile
Prietenii mei, c[r\ile,
M[ privesc cu ochi mari
Din toate p[r\ile,
Ca ni=te canari.
D[ ]ndestulare sufletului
Desfiin\eaz[-mi lutul,
Pref[-m[ ]n spice,
Ca bobul, mutul,
S[-ndestulez calicii...
ELEGII P{G~NE '#
Desfiin\eaz[-mi inima
+i pref[-o ]n pai
S[ fiu viermelui fluier,
G`zuliei nai.
Desfiin\eaz[-mi umbletul
Pe rotogolul p[m`ntului,
D[ ]ndestulare sufletului
Din substan\a cuv`ntului.
La Sauca
Lui P. Zadnipru
Amfibolie
Z[rile cu purpur[ se ]mp`nzesc.
Ne deta=[m de noi c`te un pic, mereu.
La rugurile toamnei ]mi ]nc[lzesc
Transfigurarea sufletului meu.
Ce balene ai visat,
Codrii goi ]n ele, larg
V`ntul care =i-a l[sat
F`lf`irea pe catarg?
Ginga=[ =i poftitoare,
O intern[-n rochii suple,
Printre chiparo=i, dogoare
Vine ]n obraz s[-mi sufle.
'& NICOLAI COSTENCO
Otrav[
... Veninul str`ns l-am preschimbat ]n miere,
L[s`nd ]ntreag[ dulcea lui putere.
T. Arghezi, Testament
C`ntu-\i numai
Ce-ar urma
De-ar da-n spum[
Inima;
Inima
Cu faptele,
Ca la mama...
Laptele.
NICOLAI COSTENCO
Nicoletta
Vine-un susur cristalin
De verdea\[ =i r[coare
De la clopo\eii din
Codrul dus ]n dep[rtare.
Faguri de minun[\ii,
Lume mare ]n to\i vecii!
Minte, cum s[ nu re\ii,
Dup[-at`tea barbarii,
Doi obraji trandafirii
+i-ochi=orii negri-ai P[cii?!
Cine-a zis?
Cine-a zis, cine-a zis, cine-a zis
C[ nu e=ti, floricea de Iris,
Sofca-n care bunica a-nchis
Zestrea ei de arome =i vis?
Stafiile versului
M[-ngenunche moartea;
Ridicat sat`rul
Va izbi, ]n fine. Va lua sf`r=it
O fermec[toare via\[. Achit birul
+i mu=c din \[r`na fr[m`ntat[-at`t.
S[ fii.
Euritmii
Ziua se scurteaz[, noaptea se lunge=te...
Frunze galbene pe furi= apar.
Sufletul de dor op[rit t`nje=te.
Funia se str`nge tot mai mult de par.
Floarea de vis
Prive=te-i obrazul ca piersica!
G`tul de alabastru!
}n rest pare divers[ ca
Obi=nuitul cer albastru.
$ NICOLAI COSTENCO
Ba nu am vrut, am vrut,
Am vrut =i chiar a= fi putut.
Poetul
A fi poet ]nseamn[ pana
S[-\i fie gata ori=ic`nd
Prin vorbe s[ redea icoana
Sim\irii pl[smuit[-n g`nd.
Arta
}nspre v`rf de munte,
}n spiral[,
Calea noastr[ urc[ sus,
Domoal[.
Te dezbini,
Te legi =i te dezlegi
P`n-la chin,
Ca s[ te ]n\elegi,
Mergi =i arzi.
Pe praguri tari de lespezi
Anii
Ca funinginea ]i lepezi.
Mers f[r[ popasuri,
}n nesomn,
Mers
Ce nu e dat oric[rui om.
De ajungi la culme
Stea devii,
Lumin`nd
Milenii
Peste-mp[r[\ii.
Biruin\a-i cea
Ce ]ntart[.
Calea asta-i
Lupta pentru art[!
Vegheaz[
Vegheaz[. Ori tresare prin somn? E-acela=i glasul:
Ascult[, p[c[tosule! Nu tr`nd[vi. At`t
C`t \i-a r[mas, tic-tac! avar m[soar[ ceasul
+i h`rca gheara rece \i-o va-ncle=ta ]n g`t.
Omul e fluviu
M-am pomenit
Gol
Pe un \[rm ]n pragul ]nghe\ului,
Pe \[rmul piepti=
Al fluviului
Aruncat, ca o molusc[,
De furtunoasa stihie.
Inactivitate ]nseamn[ moarte.
Fluviul e nemilos. E nebun.
Ridic[-te, nenicule!
Lupt[!
A lupta cu un vr[jma= puternic
E o pl[cere!
Pune la b[taie inteligen\a,
Lupta e crea\ie.
Trece prin minte, ca o revela\ie,
Necesitatea luptei.
$ NICOLAI COSTENCO
Fluviul.
Examenul ne]ncovoierii mele
E ca o amintire a izgonirii din paradis.
Se ]ngaim[ ]n mine
Puteri uria=e, primordiale.
Am fost o molusc[
Tremur[toare, ]nghe\at[,
+i am devenit
Fluviu.
Ca s[ vezi, de ce scamatorii e ]n stare
Via\a, destinul, sl[biuciunea omului!
Omul
Devenit
Fluviu!
Totdeauna fluviul e ]n noi.
Numai c[ nu ne d[m seama de asta,
P`n[ nu ne pomenim des\oli\i,
}n pragul ]nghe\ului,
Undeva pe un \[rm de fluviu uria=.
Am devenit
O ra\[ polar[.
Rezist la un ger
De minus o sut[ zece grade.
A=a c[ nici o mizerie
Nu m[ mai ]nghea\[!
ELEGII P{G~NE %
Frunza ]n chip de inim[
Toamn[. Fiecare copac
E o m[n[stire cu frunzele
Pictate cu art[
Bizantin[, ori moldav[.
Pitoreasc[ m[n[stire!
Stimat[ doamn[,
Toamn[,
}mi oferi\i m`na transparent[
Cu inelele scumpe
Spre s[rutare?
Mul\am, pentru bun[voin\[,
}mi permite\i s[ p[strez
Frunza asta aurie, ca o inim[,
Din plopul ]mbr[\i=at de v`nt?
Frunza asta e iubita mea.
V[ mir[? Privi\i cu aten\ie.
Iubita a fost zugr[vit[ ]n inima mea.
+i iat[ aceast[ enigm[ credincioas[
O reg[sesc ]n plopul acesta elegant
Ca tinere\ea mea.
Nu e a=a, c[ frunza de aur
Poart[ chipul iubitei mele?
Al fostei mele iubite...
& NICOLAI COSTENCO
Au picat frunzele
Au picat frunzele
=i-au r[mas cuiburile
Goale p[r[sitele.
Au picat frunzele
=i crengile, r[stignitele,
Ca m`inile bunicilor b[tr`ne
leag[n[ cuiburile.
B[tr`nele noastre, adormitele,
Leag[n[ cuiburile p[r[site,
leag[n[ cuiburile.
Aud fo=netul frunzelor =i ciripitul?
Au picat frunzele.
Un porumbel s[lbatic
ciugule=te ]ntr-un cuib de cioar[
Ni=te coji de ou[. Culme a micimii!
Au picat frunzele.
Iat[ dintr-un cuib r[sare soarele
+i toate cuiburile par frunze de foc.
Iluzie de scurt[ durat[.
Au picat frunzele.
Iubita nu mai vine. Cuibul nostru este gol,
P[r[sit. Nici un soare nu-l mai aprinde.
Insuportabil[ grelime
Frunzele sunt umbra stelelor.
Umbra frunzelor sunt stelele.
Sufletul n-are umbr[.
ELEGII P{G~NE '
Dragostea n-are umbr[.
De-ar mai avea =i umbr[,
Omul nu le-ar mai suporta
De grele...
Plopul toamna
Aglomerat de crengi =i crengu\e, afar[,
Plopul se leag[n[ sclerotic. Toamna
L-a cur[\at de frunze, i-a ]ntors buzunarele
+i l-a l[sat calic =i mut. Scheaun[
P[r de aram[,
aur de-aram[
P[r de aram[, aur de-aram[,
Ochii alba=tri, fic=i, ne recheam[,
Ochi de iubit[, ochi ve=tezi de mam[,
P[r de aram[, aur de-aram[...
}n grajd
Rosinanta
}i c`nt[ roman\a
+i r`d de se pr[p[desc
M[garul
+i sluga Sanchio Panza.
ELEGII P{G~NE
Apel la omenie
L[sa\i-m[ ]n singur[tatea mea de g[l[gii t[cute.
Pe st`nca fulgerat[ m[ l[sa\i. Cufundat ]n mine.
N-o s[ descifra\i privind ale obrazului cute,
L[sate de saramura tr[irilor,
Nici de mi-e r[u, nici de mi-e bine.
P[s[ri c[l[toare
Tur-tur! Tur-tur! Tur-tur! E plin[ diminea\a
De destr[m[ri de soare. }=i spal[ ziua fa\a.
M-a= re]ntoarce
M-a= re]ntoarce-n casa iubirii de-nceput
Cu ne]ncrederea ]n suflet cuib[rit[,
C[ vin la casa ceea ca un necunoscut,
Ca un \[ran la vatra zadarnic p[r[sit[.
Rondelul dimine\ii
Dimine\ile cu rou[
Haine cu m[rg[ritar,
Trupul t[u curat, Moldov[,
}l ]mbrac[ nu-n zadar.
Rondelul brazdei
Blagoslovit s[ fie plugul
+i brazda care d[ bel=ug!
Gr[untele ce suge sucul
+i colte d[ cu me=te=ug.
+i eu de coarne s[ m-apuc
A= vrea, sf`r=ind cu vicle=ugul
C[rtur[resc. Porni-voi plugul
}n brazda care d[ bel=ug!
Rondelul a=tept[rii
Te-am a=teptat =i n-ai venit;
Pedeapsa-i prea nemeritat[.
De-ai =ti ce mult am suferit!
+i mintea toat[-am v`nturat-o.
Rondelul iubitei
E=ti singura-mi ]n via\[, una,
Eu nu te uit p`n-la morm`nt,
Cum una este alb[ luna,
Nedesp[r\it[ de p[m`nt.
+i altele prea poate s`nt,
Dar nu v-al[tur ]mpreun[,
N-am s[ te uit p`n-la morm`nt,
E=ti singura-mi ]n via\[, una.
Eu c`te-odat[ m[ surprind,
}ntrez[rind, poate, minciuna,
Dar fug de ea ca-ntotdeauna.
E=ti singura-mi ]n via\[, una,
+i nu te uit p`n-la morm`nt.
Rondelul lupului
H[ituit, el a sc[pat cu fuga
+i-n b`rlog, ]n r`p[, st[ ascuns.
Ulmii ce fo=nesc ]i par n[luca
M[t[halei ce nu l-a ajuns.
& NICOLAI COSTENCO
Rondelul obidei
M[i str[ine, m[r[cine,
Tu de noi nu-\i bate joc.
|i-om veni de hac, m[i c`ine,
|i-om g[si =i \ie loc.
El tremur[, ca =i un plop,
P`n-]l ]nghite morm`ntul,
De grij[, de agonisitul
Cu el ce n-o s[ ia un strop.
Am voia, am codrul, am c`ntul,
Eu nu sunt st[p`n, nici rob.
Rondelul r[scula\ilor
}n casa galben[ cu gratii
Zac oamenii ]n lan\ de fier,
De coaste, ca de gratii, bate
Inima dornic[ de cer.
Ei au un dor de libertate;
Cu ea pe buze-n chinuri pier,
}n casa galben[ cu gratii
Zac oamenii ]n lan\ de fier.
! NICOLAI COSTENCO
Rondelul gr[dinii
Eu nu iubesc gr[dina c[-i ]n flori,
Ci c[-i ]n zumzet de albin[,
C[ schimb[ tot potopul de lumin[
}n miere arborii cei roditori.
Rondelul fierarilor
Ca ]n granit sculpta\i, ace=ti voinici fierari
Ciocanele le c`nt[ sun`nd pe nicoval[
+i fierul ce nu intr[ cu nime la-nvoial[,
Ei ]l sucesc cum vor, fiindc[-s ei cei tari.
Rondel de iarn[
Natura =i-a schimbat decorul,
Noi ne iubim ca la-nceput.
}n p`sle ]\i strecori piciorul
Trandafiriu, micu\ =i crud.
ELEGII P{G~NE !!
R`zi vesel, \i-i a=a pl[cut
Om[tul alb, pufos ca norul!...
Natura =i-a schimbat decorul,
Noi ne iubim ca la-nceput.
Rondelul doinei
Doina numai omu-=i are
Dus de dorul c[l[tor?
Ori =i c`rdul de cocoare
Aninat de-un fald de nor?
Cu-nceputul =i urmarea
Spus[-n vers tremur[tor,
+i-un sf`r=it biruitor,
Luminos zbor c[tre soare
Omul numai doina-=i are!
POEME
Femeia ]n Negru
Femeie-n negru, spune, pe
cine-a=tep\i ]n urbe?
A=tept r[zbun[torii din
ghetou, din ad`nc,
Ce vor porni asaltul-salt
panii ca s[ turbe!
Te-a=tept!
Plutesc ]ntr-un balcon,
Ca ]ntr-o nav[ cosmic[ de-asupra
P[m`ntului ce-i gata-n prim[var[,
Ca un boboc ]n floare, s[ plesneasc[...
Te-a=tept!
Dar cine e=ti? Cum ai s[ vii,
C`nd forma ta-i abia o n[lucire
Trezit[-n palida-mi ]nchipuire?
Te-a=tept!
Pe-aceste culmi de st`nci p[trate,
}n chinuita lor singur[tate:
Cet[\i de spaim[-n ve=nic[ t[cere...
Te-a=tept!
Tot sufletul cu dor te cere
}n zbuciumul frenetic, demiurgic.
Cu nefiin\a te a=tept, mireas[!
Din clocotul de-nvolbur[ri de cea\[
Vopsit[ ]n inel de zorii rumeni,
Ca din stihia gazelor primare,
Te-a=tept s[ vii! De ce? C[ din iluzii
M-ai smuls, ca s[-mi creez pe-aceea
Ce-mi va fi umbra, iar eu umbra ei.
Femeie-n Negru ori iluzia cea mare
+i ultima!... Eu lumii vreau s[ las
Nectarul vr[jii ]ndulcit durerii;
Ipotenuza unui vis concentric
Ce-n to\i se arondeaz[, =i se pierde...
Vreau s[ arunc o minge incandescent[,
S[-ntorc privirile-inglodate-n crim[,
S`nge v[rsat =i ur[ f[r[ noim[.
ELEGII P{G~NE !%
Doar omul pentru ce a fost creat?
Dup[ minciuna ambulant[, ca o hait[
De lupi, s[ umble-mpr[=tiind omoruri?
S[-=i umfle burta cu hoitin[ crud[,
+i, r`g`ind, s[ se t`rasc[-n tin[
Lipindu-=i ochii cu mocirl[? Nu!
Co\ofenele albastre
Citindu-l pe F. García Lorca
1
S-au ]ncurcat treburile noastre.
M[ uit pe fereastr[-n gr[din[:
Lun[ plin[;
+i-n havuz lun[ plin[.
Co\ofenele albastre,
Omul Negru,
Iat[-l cum iese din oglind[
Grav, ca o foaie de pergament.
Sunt bolnav. Asta-i halucina\ie!
Nu exist[ nici un Om Negru!
Ai profanat tabernacolele,
La acoperi=urile speran\elor ai pus tor\a.
|i-ai ]ntins nenum[ratele tale tentacole,
Ca s[ cuprinzi tot globul, cu for\a!
ELEGII P{G~NE "%
Omule Negru! Dar cine e=ti ]n fond?
Umbra unei umbre? De-ar fi s[ dizolv
}n eprubeta istoriei cheagul t[u blond,
De fascist,
N-ai fi mai mult dec`t scuipat amestecat
cu colb.
Nu-\i place, Omule Negru? Ah, co\ofenele,
Albastrele c`r`itoare, iat[, s-au ]nc[ierat.
Plutesc, plutesc ca o ninsoare penele,
Ori poate luna a explodat?...
NEAMUL
(H`ncu)
Poem eroic
Prolog
Voi, care mai p[stra\i in inimi
putin\a de-a iubi ca pruncii;
voi, care a\i p[zit nestins[
n[dejdea-n vremuri de lumin[;
voi, care v[ pleca\i urechea
la =oapta stins[-a ve=niciei
=i-n cronici auzi\i cum bate
izvorul viu al b[rb[\iei;
voi, care flac[ra lui Danco
p[stra\i ]n piepturile voastre,
ca pe-o f[clie-a libert[\ii
=i demnit[\ii ]nd`rjite
lua\i aminte!
Cu gr[irea
aleas[-a limbii populare,
cu vers de doin[ =i balad[,
cu gers de c`ntec =i poveste,
am s[ v[ dau o fil[-a vremii,
r[spuns al clasei oropsite.
O lume dus[-a haiduciei,
voinici \[rani,
ELEGII P{G~NE "'
P[un =i H`ncu
Mihalcea, un codrean de-ai no=tri,
v`n[ de cri\[, duh de zmeu.
De-o s[-ntreba\i: din ce izvoare,
din ce urice =i surete,
din care cronici pr[fuite
am adunat povestea asta?
Am s[ v[ spun: norodu-=i are
nescrisele letopise\e
]n frunza verde de p[dure,
]n múrmurele de izvoare,
]n c`ntecele populare
ce l[utarii =i cobzarii
pe la r[scruci =i pe la hanuri,
la vreme de popasuri, vrednici
de-o pit[ aspr[ =i o can[
de vin, p[strat ]n hrub[ rece,
voinicilor spre voinicie,
la oameni pentru omenie,
o vorovesc ]n hang de strun[.
Viu, la chemarea zilei noastre,
al vremii glas r[sunet deie!
Intermediu
Pribeagul:
(]nlocuie=te corul ]n tragedia antic[)
Of, drumurile-nstr[in[rii
bocesc urmele pa=ilor mei.
Str[danie a ]ndelung r[bd[rii,
pelinul c`nd vei ]nceta sa-l mai bei?
# NICOLAI COSTENCO
Spinii m[ =tiu;
la umbra lor s[rac[,
eu, fratele lor spinos, m-am r[sucit.
Veneticii au ]ncercat pe roat[
s[ m[ trag[,
ca pe Horea! Ca lui Doja,
au vrut s[-mi pun[ pe cap coroana
de fier ro=it,
s[ m[ ]mp[r[teasc[! Ca pe Hristos
m-au r[stignit.
Dun[rea m-a bocit, =i Nistrul.
Oh, albiile clocotesc de lacrimi
nepl`nse!
V`ntul, pribeag ca =i mine, m-a
pl`ns.
De ce m[ jeluiesc, b[di=orule,
dumitale?
Mi-am pus c[ma=a mor\ii, dar
tot viu r[t[cesc.
Mihalcea H`ncu:
De mult, pribeagule, ba\i
drumurile?
Pribeagul:
De c`nd pe lume
mireasma florilor s-a r[sp`ndit,
de c`nd
pe gura de rai a p[=unii
miori\ele noastre s-au risipit;
de c`nd
ELEGII P{G~NE #!
holdele pe p[m`nteasca tipsie
spicele grele =i-au troienit,
=i fo=netele p[durii,
nu au mai contenit;
de c`nd
v[paia mistuitoare a urii
n-a aflat chip de \`=nit
din pieptul norodului istovit...
Mihalcea:
S[rmane!
Prin zdren\ele straielor anii
\i-au clocit; claia p[rului
de s[lbatic;
obrazul p`rlit; numai ochii
j[ratic!
Mam[! Sorioare! Ap[ cald[
aduce\i,
pat ]i a=terne\i, hr[ni\i-l,
]ndulci\i-l!
Pribeagul:
Mare, o, mare, mare
]i minunea Moldovei mele!
P`inea, sarea
mai dulci ]s ca mierea,
=i-i mai dulce ca orice dulcea\[
a sufletului frumusa\[!
Sunt fiul r[t[citor al p[m`ntului,
ce nu are ]ntoarcere,
m[ las ]n b[teli=tea v`ntului,
Mila voastr[ de t[rie m[ stoarce!
P`ine, ap[?
P[m`n\elul m[ hr[ne=te =i m[ adap[!
M[ duc, of, m[ duc prin balta
ba=tinei, \[r[neasc[,
prin care s[r[cia salt[,
pretutindenea, ca o broasc[.
M[ duc s[ achipui r[nile
trupului Ei, obrintite.
O jupoaie de vie du=manii! Dih[niile
au n[p[dit-o, h[mesite...
Mihalcea:
Z[bove=te, omule! Din opincile
bortelite, s`ngerate
]\i v[d t[lpile.
V[d pece\ile urmele tale, ]n=irate...
ELEGII P{G~NE ##
P r i b e a g u l:
Bl`nd, prea bl`nd
mi-e colbul |[rii pe ran[:
prahaghi\[ de leac!
Dar nu pot lipi gean[ de gean[,
c`nd strigoiul r[ului zburd[ slobod pe
=leah!
De mila voastr[, piatra
inimii moale mi-o simt.
M[ ]nchin la casa, la vatra,
la omenia voastr[!
Str`mt,
of, str`mt ]mi e ]n orice a=ezare.
Durerea mea o ]ncape doar zarea!
Toiagule, tovar[= =i sprijin de drum,
hai ]ntr-acolo, unde st`lpii de fum,
nev[zu\i, se bat ]n hohote uciga=e
cu c[l[ii, ca dup[ hram, pe gr[mezile
de scrum.
M[ duc, ]n cenu=a a=ez[rilor arse
r[nile s[ mi le moi!
Pe drumurile urmelor ne]ntoarse
genunchii s[ mi-i ]ncovoi!
M[ duc la nevoia, necazul, amarul
ce-=i sc`r\`ie cu ro\ile neunse carul,
s[ m[ ]njug ca un bou, ca un bou s[ trag
la belelele p[m`ntului meu drag!
#$ NICOLAI COSTENCO
M i h a l c e a:
Frate, a=teapt[, te-ntov[r[=esc =i eu!
M a m a = i s u r o r i l e:
}ncotro, Mihalce? v[leu!
P r i b e a g u l:
Adast[, om bun! A veni el =i ceasul
chem[rii! }i aud ]n dep[rtare glasul.
Vultura=ul cel t`n[r se gr[be=te s[
zboare?
Veni-va, veni-va =i vulturul mare!
C`nturi
1. La Sec[reni
}n od[ile lui H`ncu
cel b[tr`n, azi se m[n`nc[
=i cinste=te. Cas[ mare!...
Mese-n cruce pe f[\are,
ELEGII P{G~NE #%
unde-ndeamn[ m[h[lenii,
de r[sun[ Sec[renii!
De trei zile =i trei nop\i
]mbl[tesc colacii cop\i;
curge vinul ro=, mistre\
=i din an, =i de an\[r\;
to\i mesenii mi-s b[rba\i
prin r[zboaie ]ncerca\i,
spr`ncena\i =i must[cio=i,
mai mul\i nan\i,
mai mul\i sp[to=i,
=i, o sam[, m[run\ei,
dar cu ei s[ nu te iei
la b[ut sau har\, vecine,
c[ dai cinstea pe ru=ine!
Au poftit, zi de s`n-Chetru,
neamuri, cuscri =i cum[tri,
m[h[leni, cam c`tu-s to\i,
=i de chef =i lupt[ so\i.
C`nd la spartul t`rgului,
Hop! porunca H`ncului,
H`ncului b[tr`nului,
ca urare fiului.
}ncre\it[-i fruntea lui
de povara g`ndului
(numai biata inimioar[
nu c[-l frige, c`t ]l doare!)
Mergi, fiule, s[n[tos,
ca un trandafir frumos!
De unde-ai fi, departe,
s-auzim de s[n[tate!
Nu uita de ai t[i fra\i,
ca de codrii v[lura\i;
s[ nu ui\i nici de surori,
ca de c`mpul plin de flori;
nu uita de mama ta
ce la s`nu-i te-a purtat;
nu uita de ai t[i mo=i,
ca p[m`ntul de v`rto=i
=i de scumpii m[h[leni,
ca de cucii din poieni.
Frumos =ade mesei mele
]mprejur cu nemurele,
dar mai bine i-ar =edea,
dac-ar fi =i maica mea,
maic[ dus[ ]n robie,
ELEGII P{G~NE #'
=i tata la c[s[pie!...
Nu mai sprijini u=orii
=i nu-\i =terge ochi=orii,
mam[ h[i! c[ inima
=i-a=a arde, s[rmana!
L[utarul Lae,
Lae Nicolae,
zice =i nu zice...
Zice cu pl[cere,
nu zice cu fiere!
H`ncu cel b[tr`n ulcica
ca pe-o puic[ mi-o ridic[,
=i mi-o joac[, haide-ha!...
}ntre nouri luna sta
=i la mas[ se holba.
Iar la spartul veseliei
sare de pe loc Ilie,
spiridu=ul satului,
co\carul olatului.
+i cu voia tuturora
s-a legat, cunun[, hora,
=i-apoi d[i =i hostrop[\ul...
Tot ]nv[\ul, cu dezv[\ul!
D-apoi cea Moldoveneasc[,
Dumnezeu s-o ]nt[reasc[!
C[ se scutur de cojoace
=i stejarii, ca s[ joace!...
Crap[ lumea de necaz,
brosc[rimea face haz!
Stelele ]n apa lin[
$ NICOLAI COSTENCO
***
A pornit H`ncu Mihalcea
colbul drumului s[-l calce.
Obr[jori
ca doi bujori;
must[cioar[
b[l[ioar[;
ochi=ori ca murele
ce-acuprind p[durile...
ELEGII P{G~NE $!
Cu mantaua-n poale lat[,
pe un um[r aruncat[,
cat[-n slava cerului
la ceasul norodului,
la soarele ]n[l\at
de trei suli\e pe sat.
Sat frumos, moldovenesc,
cu c[su\e ce z`mbesc,
alb[strele parc[-ar sta
=i-ar zice: Nu ne uita!
Tot ]n flori de trandafir,
nelipsitul cimitir:
cruci de piatr[ cu dichisuri
=i cu slavone=ti ]nscrisuri...
Unde soarta m-ar purta,
satule, nu te-oi uita!
Leag[n al copil[riei,
tu izvor al bucuriei!
Frunzulean[ de scumpie,
mult ai fost priitor mie!...
}ntr-o zi, nu azi nu m`ine,
s[ ne revedem cu bine!
***
+i-a tuflit pe ceaf[ cu=ma...
M`ndri codrii spre L[pu=na,
c`t rote=ti ochii, se-ntind
]nverzind =i alb[strind.
|ine valea spre Pa=cani,
l`ng[ balta cu b`tlani;
iar pe matca L[pu=ni\ei
$" NICOLAI COSTENCO
]l ]nt`mpin[ nag`\ii.
Cale lung[ =i pustie!...
Dar ]i \in tov[r[=ie
inima din piept, fierbinte,
=i aducerile-aminte...
Tata, pare, ]l ]ntreab[,
a=ezat =i f[r[ grab[:
M[i, ce \i-a tr[snit, deodat[,
s[ la=i vatr[, mam[, tat[,
=i s-o ei a=a, hai-hui,
ca un pui al nim[nui?
Oameni doar suntem =i noi,
nu-aduna\i de pe gunoi!
+i avem =i-un pic de cheag...
Cum s[ pleci, ca un pribeag?
Stai, c[ nu au dat t[tarii,
s-o porne=ti ]n lumea mare!
***
Deal cu deal, vale cu vale
toate ]mi petrec o cale...
P`n la +leahul T[t[resc
multe vr`ste se lungesc,
cap ]n cap, tot st`njeni lungi.
Mergi, tot mergi, nu mai
ajungi.
Dar Mihalcea, cum am zis,
]ntr-un ceas, c`t al\ii-o zi,
face =i-nc[ de r[mas
are-o hab[, de popas.
$$ NICOLAI COSTENCO
2. }nt`lnire neprev[zut[
A c`rnit spre codrul des,
c[ci c[ldura ]i da ghes.
+i c[ldura
usc[ gura.
La loc negru, cu str`mtoare,
prin tufari, ce rar v[d soare,
a ajuns. Dou[ izvoare
\`r`ie jos, la r[coare,
prin dou[ jgheaburi de nuc,
sfredelu=uri! ]n uluc.
Apa-i dulce, ca susaiul;
rece la m[sele taie.
ELEGII P{G~NE $%
}n uluc c`nd d[ s[ cate
vede chipuri ]ncruntate,
must[cioase, tremurate.
Capul repede ridic[:
Bun[ vremea! vrea s[ zic[.
Ce ca\i pe aicea, m[i?
face unul din fl[c[i.
Ce s[ cat? Nimic nu cat!
Bun[ vreme de ]mblat
\i-ai g[sit, amu, b[iete!
+i la d`nsul ]=i repede
calul, ca s[-l ia ]n piept:
}nainte, \ine-o drept!
Da la ce? Hooo! Iaca merg!
Cine-or fi? Nu ]n\eleg!
Pe c[r[ri pr[p[stuite
de dih[nii tip[rite,
l`ng[ bahne ce n-au fund,
prin h[\i= frunzos p[trund...
3. C[petenia de haiduci
Merg ce merg, =i el, =i ceata.
St[i! A stat.
+i se arat[
om ]nalt, p[=ind alene,
tot privind pe sub spr`ncene,
]n giubea =i ]n poturi
de abá cu-nflorituri;
dup[ br`ul de m[tase,
tot m[nunchiuri ar[toase
$& NICOLAI COSTENCO
de chinjale =i pistoale,
ca-n poveste, la pa=ale;
]n me=i galbeni =i p[puci
pulpele, ca ni=te druci;
cu must[\i de varvaric,
cum st[ bine la voinic;
ochii dou[ guri de flint[;
parc-ar r`de ]ntr-un dinte:
Ce ca\i prin aceste p[r\i?
Ce s[ cat? Nu cat nimic!
Bun[ treab[ de-un voinic
s[ ]mbli a=a, u=ernic...
Nu cumva e=ti un nemernic
din cei pu=i s[ iscodeasc[
de agia cea domneasc[?
Dumnezeu s[ m[ fereasc[!
Ai p[rin\i?
Am.
Din ce neam?
H`ncule=tii...
Ian st[i, frate! +uguie=ti?
Da, nici ca cum!
Ia, acesta ]i semn bun!
Bre, un s-o-nscriu =i un s-o pun?
M[ uitam, cu cine sameni?!
Apoi e=ti, bre, om din oameni!
Dac[ zici, oi fi! Ori ba?...
Una am a v[-ntreba,
nu v[ fie cu b[nat:
Peste ce noroace-am dat?
Noroacele, pui de lele,
s[ nu \i le sim\i pe piele!
ELEGII P{G~NE $'
V[d, \i-i limba ascu\it[,
cat[ s[ n-o ai ciuntit[!
Face cu ochiul la unul
din c[l[ri. S[lt`nd z[bunul,
mititel, ]nflat ]n n[ri,
sare-un omulean din sc[ri,
pe Mihalcea mi-l m[soar[
ba cu ochii, ba cu-o sfoar[...
H`ncu, d`rz, nici c[ clinte=te,
pe dr[cos ]l urm[re=te:
La ce m[ m[sori de viu?
Iau lungime... la sicriu!
Cei c[l[ri r`d. Numai cel
care-i jos, cel mititel,
se slu\e=te, tot se hoalb[,
bate p[m`ntul cu talpa,
tot, lupe=te,-n jur ]i ]mbl[;
parc[-i un curcan se ]nfl[;
=i odat[-=i face v`nt,
s[-l d[r`me la p[m`nt!
Pe Mihalcea?
Ha, ha, ha!
R`de Corbul Negru:
Craaa!
D[-te, piciule,-ncoló!
Pe Mihalcea?
Ho, ho, ho!
Mititelul a icnit
=i pe jos s-a pomenit,
n[s[dit la um[r.
Cum ]i?
% NICOLAI COSTENCO
4. Ion F[g[daru
Colo-n codrul ]nfrunzit
arde focul potolit,
iar ]n jurul focului
copila=ii codrului.
A=ezat, P[un, turce=te,
cu un deget porunce=te,
=i-ar\[gosul din copac
pune m`inile colac
=i de-a dreptul:
Iaca, eu
s`nt Ion din Chi=in[u,
nu de bine ce fac r[u!
|inea tata f[g[d[u
la ci=mea la M[z[rache.
Aduna boaghe cu boaghe
\`ra de agoniseal[,
s[ nu-i fie de sminteal[
copila=ii. La popas
stau drume\ii, la taifas.
+i odat[ vin, pop`c!
cu niscai oi de beilic,
ni=te turci. Iar tat[l meu
n-a g[sit s[ le dea... s[u,
ELEGII P{G~NE %!
c[ de porc ei nu m[n`nc[...
Un s-o-nflat, m`nca-i-ar br`nca!
Scap[r[ din iatagane!
I-au f[cut de petrecanie
tatei; l-au ]mpuns pe loc,
=i la case au dat foc.
Mama, ca o clo=c[, sare,
lui tata ]n ap[rare:
Ha\! pe-un turc n[sos de barb[,
d[ s[-l scarmene, =i, oarb[
=i nebun[ de durere...
Au t[iat-o. +i-n puterea
nop\ii s-au c[r[b[nit.
Cu m`ca am pribegit.
De p[rin\i r[mas orfan,
umblu prin str[ini, s[rman!
+i, unde v[d un p[g`n,
parc[ am ]n ochi un spin!
Prin cei turci de-ar fi s[ scap,
multor le-a= veni de hac,
c`t mai am un c[pe\el
nears din cel sufle\el!
Cu-ai=ti pui de codru so\,
mai pun m`na pe un ho\
neao=, ori un palicar,
prip[=it din cel Fanar...
P r i b e a g u l:
Of, moldovanul multe ]ndur[!
S-a rev[rsat otr[vita bor`tur[,
otr[ve=te
sfintele noastre morminte,
de nu-i de r[bdat de-amu ]nainte.
N-are sa\ v`rcolacul,
ne suge lipitoarea,
c[ ]nt`lne=te buricul spinarea,
ne sleie=te de vlag[
spurc[ciunea domneasc[,
pl[teasc[-i dumnezeu, s[-i pl[teasc[!
P [ u n:
P`n[ le-a pl[ti dumnezeu
am s[ le fac jude\ eu!
M i h a l c e a:
Mo= Pribege, aici ]mi e=ti?
P r i b e a g u l:
Cu sovestea |[rii, ce g`nde=ti!
P [ u n:
Bre, Andrii, deschide-ne-a,
cum mi te-a ros lindina.
5. Andrei R[ze=ul
Lung e-Andrii, greb[no=it,
cu p[m`ntul ]nfr[\it,
bun de cornul plugului,
dup[ coada boului.
La ochi greu;
ELEGII P{G~NE %#
c[lc`i cr[pat;
cu un crac de la izman[
suflecat;
seam[n[ cu o icoan[
din iadul ]ntunecat.
Glas dogit, t[r[g[nat:
Despre una, voinicele,
n-oi da cep la toate cele...
Frunzuli\[ rupt[-n cruce,
nu mi-a fost ursita dulce!
Nici traiul cu folosin\[,
nici mo=ia cu priin\[.
De la Nistru p`n la Prut
lung ]i drumul =i b[tut.
Nu-i b[tut de car cu boi,
ci de oameni cu nevoi,
=i de p[catele mele,
nu c[ta\i c[-s m[run\ele!
Arz-o focul r[z[=ie
eu chiteam c[-i boierie,
dar ea-i numai s[r[cie!
Pentru-o palm[ de p[m`nt
zilele mi-am dat ]n v`nt,
str`mtorat de-un venetic
ce m[ \inea de nimic.
Foicic[ m[cie=,
nu-i dreptate nici la Ie=i!
C[ dreptatea la boier
]i ca steaua de pe cer,
frumoas[ =i luminat[,
dar de ajuns
niciodat[!
%$ NICOLAI COSTENCO
P r i b e a g u l:
Silnicie, silnicie,
priponit[ ]n ograd[, s[r[cie!
De s[r[cie mai po\i sc[pa odat[,
dar de nedreptate niciodat[!
Nu vezi, mo= doamne, c[\[rat prea sus?
C[r[ri pentru nevoie=i p`n[ la tine nu-s!
Dreg[torii haps`ni, judec[torii,
nedrep\ii \i-au m[sc[rit sorii!
ELEGII P{G~NE %%
Cum s[ se plece cump[na drept[\ii,
c`nd talgerele s-au proptit ]n
turnurile nedrept[\ii?
Judecata dintre boier =i s[rac
n-a fi de partea s[racului ]n veac!
Mai cumplit[ sete nu-i pe lume, frate,
cum ]i setea de dreptate!
P [ u n:
Ghi\[, bre, s[ te-auzim.
Ori cu colaci s[ te poftim?
6. Ghi\[ Ma\[rele
Ghi\[-i cu fruntea l[sat[
=i privirea ad`ncat[,
cerbicit =i ]nf[lcat,
ca buhaiul sup[rat.
O ruptur[ ]mbr[zdeaz[
de la gur[-n sus obrazul.
Sub muste\i, ca ]n curnu\i,
se v[d din\ii dezb[tu\i.
Frunzi=oar[ de pelin,
amar de copil str[in,
dat de mic la arg[\it
la st[p`n nemul\[mit.
Tu ]i spui ce ]\i lipse=te,
el cu palma te h[le=te;
tu ]i spui de zile grele,
el cu pumnul la m[sele;
cum ]i da, cum ]i c`rni,
%& NICOLAI COSTENCO
P r i b e a g u l:
=i g[rg[unii p[m`ntului!
Veni\i s[ vede\i
judecata r[ut[\ii celei tari,
care =ade pe ape mari!
Cu ea au petrecut satrapii p[m`ntului
=i din vinul putregaiului ei s-au ad[pat
locuitorii.
Duhul t[riei mele d[ putere graiului:
]n pustia cea aprins[,
pe o hear[ stacogie, cu nume de hul[,
av`nd =apte capete =i zece coarne,
=ade ea, femeia ]mbr[cat[ ]n haine
de purpur[,
]n podoabe de aur =i pietre scumpe,
cu zgardan de m[rg[ritare.
}n m`n[ \ine cup[ ce fumeg[,
plin[ de sc`rn[vii =i spurc[ciune,
cupa puterii ce o sug veneticii
=i vr[jma=ii
neamului meu.
Cele =apte capete
s`nt cele =apte piscuri ale vremii
de os`nd[.
Cele zece coarne
s`nt copiii ei venino=i, nen[scu\i.
Apele mari
sunt norodul, mul\imile din care ea
]=i suge puterea.
Ape tulburate de ro=a\a st[p`nirii ei
s`nt apele mari!
Cele zece coarne
ELEGII P{G~NE &!
strigoi vor fi,
=i vor m`nca femeii carnea
=i nu se vor ]ndestula.
+i v`nturile mla=tinilor
vor veni cu potop de l[cust[
=i scorpii,
ca s[ macine spurc[ciunea celor zece.
Potop de foc cu schije nimicitoare va
veni!
Omul nu va g[si bort[ unde s[-=i
fereasc[ capul.
Dar cei cu cugetul tare
vor sta pe cei =apte mun\i,
vor privi la nimicirea femeii ]n
purpur[,
=i vor cobor] ]n slav[ =i virtute,
spre rena=terea neamurilor noi.
Cine are urechi de auzit, s[ aud[!
Vederii mele s`nt date ]nfrico=[toare
icoane,
asculta\i Apocalipsa Pribeagului!
Palo=ul mare trece v`j`ind prin
c`mpia Dun[rii,
se ]nfibge ]n inima fiarei,
=i pe acel loc ridic[
prapore de biruin\[ noroadele!
P [ u n:
Ne-ai n[ucit de cap, Pribeagule!
Profetule ne]ncoronat!
&" NICOLAI COSTENCO
7. Fra\ii Hulpe
Pe-un scuman, al[tura\i,
Hulpe-s tol[ni\i doi fra\i,
de v[rsat strica\i
=i la p[r ro=ca\i.
Zi, Gavril!
Neta, Colic[!...
Las Colic[ s[ v[ zic[...
I o n F [ g [ d a r u:
D-apoi lui i se cuvine,
c[-i mai mare dec`t tine.
C o l i c [ H u l p e:
S[ zic dar[... Ce pot zice!
Cum d[ grindina prin spice,
peste noi au dat t[tarii
pe neprins de veste. Care
de copite-a fost zdrobit;
de s[ge\i care-a pierit;
care-a sc[pat ]n c`mpie;
care-a fost dus ]n robie,
dup[ cum =tie oricine
c[ se poart[ t[t[rimea.
Tata ]n pos[s[rie,
ELEGII P{G~NE &#
\inea moar[, ab[rie,
=leahul peste pod cum treci
mai din sus de Hedegheci,
peste B`c. M[n[stireasc[
era moara ceea. Iasc[
parc[-a fost, a ars de tot,
cu tata pitit ]n pod.
Pe surori le ap[ra
mama, c`nd o h[lb[ra
p`ntecoas[ de t[tar
a ]nfipt-o ]ntr-un par...
Sorioarele, pe sine,
le-au luat cu d`n=ii, c`inii!
Cu Gavril, fr[\`ne-meu,
ne-am ascuns ]ntr-un dud[u,
]n mocirla din p`r[u,
printre broa=te, lipitori
sup\i de ele p`n[-n zori.
Iaca =i a=a, =-a=a
am ]nc[lecat pe-o =a...
G a v r i l H u l p e:
N-o scurta, b[\[ Colic[!
Am tr[it pribegi, adic[,
c`nd fugari, c`nd zilieri
la maz`li, ori mo=ieri,
la c[lug[ra=ii zbiri
pe la cele m[n[stiri;
c`nd arga\i pe la st[p`ni,
ani! nu luni =i s[pt[m`ni.
&$ NICOLAI COSTENCO
Plou[ cu bulbuci,
bine-i de slugi!
Da st[p`nii
url[ ca c`inii!
doina noastr[ era.
Ne sticleam din\ii la stele,
=i... la fete frumu=ele
pe la =ez[tori,
priveghind p`n[ ]n zori,
pove=ti ascult`nd,
ochii holb`nd.
Capul ne-au ]mpuiezit
]nt`mpl[ri de nemaiauzit,
cu Fe\i-Frumo=i =i zmei,
cu urie=i =i prichindei.
Am stat =i am cump[nit,
=i temei am g[sit,
c[ povestea este
leac, la ceea ce nu este!
P [ u n:
C[tinel, bre Gavrile, la vale ia-o!
Avem, bre frate, paz[
la amiaz[.
Corbul b[tr`n... Caarrrr!
+i co\ofana s[lt[rea\[.
Ra\a-ra\a!
Iar ]n noapte
doar buha la noi de r[zbate...
Bu-hu-hu-huuuu!
P r i b e a g u l:
Sf`nt[ m`nie, detun[ =i tr[sne=te
buruiana ]n brazd[ ce se-mpuieze=te!
S[geteaz[, cerule, din p`lcurile
nourilor!
Strop=e=te viitur[ nebun[ a bourilor,
f[r`m[ capul n[p`rcilor ie=ite la
drum!
P`n[ c`nd mor\i f[r[ morminte,
p`n[ c`nd scrum?
Curge ap[ de foc pe c[r[ri,
pl`ng umbrele celor mor\i f[r[
lum`n[ri la cap.
Beh[ie ]n n[dragi =i-n dou[ picioare
puturosul \ap,
\apul silniciei =i al f[rdelegii.
ELEGII P{G~NE &'
Neghina de bob curat se alege.
+i se va alege, neap[rat!
P[m`ntul de-i p[m`nt, nu poate r[m`ne
nearat!
Inima de-i inim[ nu poate f[r[
fr[\ie!
Sufletul de-i suflet trebuie s[ fie
curat.
Omul de-i om t`nje=te dup[ omenie.
O v[d! O v[d lumea de m`ine, minunata
lume!
S[rut picioarele frumuse\ii, ce n-are
nume!
P [ u n:
Scoal[, \[ri=oar[, scoal[,
c`t po\i zace ca de boal[!...
P`n[ una-alta, zi-ne,
Timofei, ce-a fost cu tine!
8. Timofei Buz[rupt[
Stau ]ng`ndura\i voinicii.
G`ndurile parc[-s spice,
cu-mbl[ciul, pe f[\are,
b[tute de fi=tecare.
o d[ jos, =i le arat[
buza de sus... t[iat[.
Ori r`dea, ori c[ r`njea,
salba din\ilor sticlea;
=i pe obraji avea semne
de cosor. Ca s[ se-ndemne,
vorbei s[-i g[seasc[ sf`rcul
=i s[ l[mureasc[ t`lcul,
scoate-o plosc[ de maz`l
=i la gur[ g`l! g`l! g`l!
St[ un buc la nas cu m`neca.
Ei, de-amu r[m`ne ca
s[ v[ zic. Precum vede\i
dup[ m`ndrele-mi muste\i
care n-au de unde cre=te...
dac[ r`d, r`d iepure=te.
+i agoniseala moart[
cariul care-o roade-l poart[.
+i r[u nu poate s[-\i paie,
stai ca c`inele pe paie,
nici tu nu vei m`nca,
nici altuia nu vei da,
apoi n-a mai merge-a=a,
c[ nu e=ti mare pa=a!
E=ti cre=tin? E=ti moldovan?
Apoi de ce e=ti hiclean!
Nu e bine! Nu e bine!
I o n F [ g [ d a r u:
Fra\ilor, c`t despre mine,
N-ar fi r[u, s[ hie ghine!
P r i b e a g u l:
Curgi, r`u al lacrimilor negre,
prin \[rmii jalei noastre, curgi.
Avere-lipitoare pietre,
nu numai inimi, piaz[, sugi!
ELEGII P{G~NE '#
Izvor de omucideri, cazne,
al s`ngelui ]nveninat pojar,
stihie aduc[toare de n[prasn[,
avere diavolesc ]ntins pahar!
Comoara lumii este glia-sor[.
S[tul[-n groap[, l[comie, c`nd
vei zace?
Veni-va ziua c`nd a tuturora
deopotriv[ vor fi lumina, p`inea,
pacea?
P [ u n:
De-am pornit, a=a-om urma:
Jora, spune-\i patima.
9. Jora
Jora-mpinge-o ciotc[-n foc,
]n ochi cu v[p[i ]n joc.
E b[rbat ajuns. Spr`ncean[
arcuit[. De icoan[
chipul zi-i Paul din Tars:
de un foc l[untric ars.
n-am s[ am,
=i nici nu voi,
p`n-nu m[tur pe ciocoi
din \ar[ c-un m[turoi!
C[ci ciocoiu-i
ca gunoiu.
Luai calea
codrului
sub stelu\a lotrului.
Unu-i
jertf[ totdeauna,
unde-s mul\i,
chiar =i descul\i,
praf =i pulbere avan
fac din ori=ice du=man!
P r i b e a g u l:
Rabd[, inim[, =i taci
ca p[m`ntul care-l calci.
Cu otrav[ steaua mea,
cu r[ceal[ steaua mea,
cu cerneal[ steaua mea
picurat-a dragostea.
Inima cea p[m`nteasc[
de-aprins[ s[ se topeasc[,
ca f[clia de cear[,
inimioar[, inimioar[!
C`te poate ]ndura
s[rm[nica inima,
nu-\i deie nici sf`ntul,
nici mama =i nici p[m`ntul!
ELEGII P{G~NE !
Of, p[m`ntul rabd[ toate,
c[ nu =tie de p[cate!
Dar biet omul tr[itor,
tr[ie=te ner[bd[tor,
=i-i ca codrul ]nverzit
de omid[ t[b[r`t...
Omu-i ca o brazd[-ngust[
n[p[dit[ de l[cust[.
S[ri\i, m[i, cu mic, cu mare,
cu uncrop =i cu topoare,
da\i v`rtos ]n acei goange
ce din om neom ]l face!
Haina-n care te-i sup[ra,
]n aceea te vei =i dessup[ra.
Rabd[, inim[, =i taci,
altceva n-ai ce s[ faci.
P [ u n:
Inima, ca inima.
Dar =i noi putem ceva!
Tomu=or, zi, bre copile,
ne]ncovoiat de zile!
Parc[-\i ninge =i-\i tot plou[
]n minunata Moldov[,
]n Moldova minunat[,
auzi? De omizi m`ncat[!
Socoteala tat[lui,
o d[dur[m dracului,
cu copila pe-un cal pag
ne-am tot dus de-a mare drag
pe decindea R[utului,
spre p[durea T[utului.
Era c`ntec cu dulcea\[:
eu c[lare, ea ]n bra\e.
Tat[l fetei, o\[r`t,
cu h[ita=i ne-a h[ituit,
un fl[c[u =i-o feti=oar[!
parc[ am fi fost vreo fiar[!
La o poal[ de p[dure
de ne-a scos, cu o secure
dragostea m-am prins s-o ap[r.
Iar boierul, neam de rap[n,
c-un arcan m-a arc[nit,
la p[m`nt m-a pr[v[lit.
Tata sta cu fa\a crunt[.
Fata iese =i-l ]nfrunt[:
C[ nu te-am poftit la nunt[,
s[ nu b[nuie=ti =i iart[,
dar dec`t la g`t cu zgard[,
la un Barb[-Cot b[tr`n,
!" NICOLAI COSTENCO
}n poian[-am ]ngropat
so\ioara, ]ntr-un pat,
la s`nul p[m`ntului,
]n steri\a v`ntului,
l[s`nd fa\[ cu dulcea\[
codrului str[bun ]n bra\e,
dat[-n paza florilor
=i privighetorilor.
Noaptea m-am ]ntors ]n sat,
cur\ii negre foc i-am dat.
Am[r`tul din P`rlita,
am venit la voi de-at`ta
pe bogat unde-oi vedea
s[-l tr[snesc din =u=anea,
s[ aib[ r[gaz =i zile
de libov cele copile.
ELEGII P{G~NE !#
P r i b e a g u l:
Floricic[ de sov`rv,
inim[ cu bub[-n v`rf,
de ce boal[ ai z[cut
c-a=a neagr[ te-ai f[cut?
De ce venin te-ai ]mplut,
=i-nc[ nu te-ai desf[cut
]n cioburi =i cioburele,
ulciora= cu floricele?
Foicic[-n patru rupt[,
cu str[dania la lupt[,
pe creanga singur[t[\ii,
pe tulpina r[ut[\ii,
iat[ codrul cum ]mi cre=te,
stejarul se stej[re=te,
iar la r[d[cin[-n floare
firicel de l[crimioare.
Soarele la to\i luce=te,
brazda pe to\i ]i hr[ne=te,
ho\omanul de hambare
vrea =i soare-n buzunare?
Bog[\ia, ca huiduma,
vrea ]n beci s[ \ie luna?
D[-mi, copacule, o creang[
cu iubita s[-mi fac cuib!
D[-mi, copacule, o creang[
s[ n-amintesc nim[rui!
Pretutindenea bogatul
=i-a ]ntins pe \ar[ patul.
Scoatem pui
=i facem c`ntul
s[ ]mbrace tot p[m`ntul
ca sloboda, m`ng`ierea
]n boga\i s[ crape fierea!
P [ u n:
Crape fierea ]n boga\i.
du=mani nemais[tura\i,
cu cei mititei c`ino=i,
cu cei mari prieteno=i!
S[ nu-=i prea ridice nasul,
le va bate =i lor ceasul!
Nu =tiu
m`ine ori poim`ine,
c-or pieri
dar o =tim bine!
Bre, Iancule T[l[l[u,
s-auzim gl[s=orul t[u!
I o n F [ g [ d a r u:
Numai nu-\i h[lb[ri moara
=i nu c`r`i ca... cioara!
azi un ou,
m`ine un bou...
Iar de bodolan de-mi fac,
ghiujului, vezi, nu-i pe plac!
Pentru-un ou m-au pus la scar[
cu el, copt, la sub\ioar[,
de m-au ars la ininioar[;
pentru-o boal[ de coco=,
numai bun s[ c`nte-n bor=,
m-au legat cu el de g`t,
ca s[-mi \ie de ur`t,
=i hai-hai! prin sat, ]n loc
de sta ca la iarmaroc,
la comédie luméa,
=i grozav r`dea, glumea.
Pentr-un cal, ia o m`r\oag[,
de grea\[ s[-i \ii d`rloaga,
dar, m[ rog, cal boieresc,
m[ crede\i? M[ pomenesc
]nh[mat =i-nz[b[lat
l`ng[ calul bl[st[mat!
+i m`nau, boiari, m`nau,
din harapnice plesneau
c`nd ]n cal, mai mult ]n mine,
c[ =i-acu \iu minte bine,
de s[ nu v[ duc[ sf`ntul!
fugeam de m`ncam p[m`ntul!
Pe Fugil[, mam[ drag[,
]l ]ntreceam f[r[ =ag[!
Pentr-un bou, scos de v`nzare,
mai nu m-au pus ]n frigare!
ELEGII P{G~NE !'
}ntr-o sar[, ]n gr[din[,
de drag ce-mi pic[ st[p`nul,
de g`ti\[-am str`ns oleac,
de plesni ca un dovleac;
a zg`it ochii la mine
=i s-a dus ]n rai, cu bine!
Cu-a=a ochi miera\i privea,
parc[ nu m[ cuno=tea!
Cine-a zis s[ mi-l ar[\i!
c[ s-ar face nedrept[\i
pe p[m`ntul str[mo=esc,
ce mi-l =tiu moldovenesc?
Eu \igan, iar el boier,
mare lucru! Lucru-i sf`nt:
to\i o ap[ =i-un p[m`nt
dup[ moarte. Cu ce scop
el st[p`n, iar[ eu rob?
C`t tr[im, c`t ne trudim
=i-n belele ne spetim?
Unde-s multe nedrept[\i,
legile-s cu chichirez,
pravilele ]nc`lcite,
ca =i min\ile sucite
ale dreg[torilor,
binef[c[torilor!
ca \iganul cu boierul!
Din =ag[ =i boieria
de azi mi se trage mia,
c[ m-a ]ndr[git agia...
E cam veche datina,
s[ te-nsori cu carpena,
s[ afle capul, frumosul,
c`t ]\i c`nt[re=te dosul!
Nu-i du=a-gubin[, nene,
de-l sco\i pe-un coco= din pene!
Da-i oare gubin[-du=a,
din c`rc[ de smulgi c[pu=a?
Scormonit de-un dor de duc[
crede\i c-am pornit la fug[?
Da de unde: doar p[=eam,
drumul ]napoi fugea,
=i m-am pomenit colea,
pan P[un, la dumneata.
P r i b e a g u l:
P`nz[ de p[ianjen legea-i.
Bondarii f[r[delegii
o trec c`t ai zice: pe=te!
Doar ce-i mic ]n ea s-opre=te!
Cine-o face,
aceluia-i prie=te!
Boierul, ca s[ bage frica
]n \[ran, a temeinicit furdiga.
St[p`nul, ca s[ ]nt[reasc[ robia,
=i-a pus la b[taie sc[f`rlia,
=i-n catastifele lui zoioase
ELEGII P{G~NE !
=i-a pus ]nscrisurile lipicioase.
Nimicnicia-i nimicnicie,
legat[ =i ]n scoar\[ aurie!
Omenia ]i omenie,
=i r[bu=ul ei via\a cea vie.
P [ u n:
Las[, T[l[l[ule,
vom st`rpi noi relele
pe toate c[r[rile!
Haralambie, poftim,
ce ai de spus, s-auzim.
12. Haralambie
Mai to\i de-a\i zis, n-am multe
de-n=irat. Doamne ajut[!
M[ ]nchin la dumneavoastr[,
dragi tovar[=i,
scumpe oaspe!
I o n F [ g [ d a r u:
Este-o vorb[:
Sutele m[rit[ slutele,
=i bucatele cr[c[natele!
H a r a l a m b i e:
Cu ce le-am amestecat?
F[r[ fric[ de p[cat,
m[ m`ncau de viu. S[ scap,
moarte de frate s[ nu fac,
mi-am luat lumea ]n cap...
Grea mai este nedreptatea!
Dar c`nd vine de la frate,
ca buba sub \`\[ coace...
N-au tr[it nici ei ]n pace.
Cum spuneam, au dat p[g`nii
=i-au tras din averi, ca c`inii
din hoit. Pulbere-a r[mas
!" NICOLAI COSTENCO
P r i b e a g u l:
S[ nu treci prin Valea
Amintirilor,
c-ai s[ dai ]n Valea Pl`ngerilor!
Toate cele trec[toare
la inim[ nu le pune.
Ia aminte la sf`ntul soare,
ia aminte la sf`nta lun[.
Cu r[bdarea
treci =i marea,
da cu r[ul
nici p`r[ul.
P [ u n:
Pribeagul vorbe=te ]n bobote.
Bre, profe\iile tale,
zburd[ ca ni=te c[pri\e slobode
pe muchie de cu\it. Mi-i jale
de ]n\elepciunea =i v`rtutea ta.
Numai nu te sup[ra!
Mai lipse=te Popa Tunsu.
Tot ajunsul cu neajunsul!
Dup[ =tiri ]n sat s-a dus.
O fa\[ bisericeasc[,
cine-a fi s-o b[nuiasc[?
Popa-i drac f[r[ de coad[,
ales chiar de Dumnezeu iscoad[!
P`n-]ncep =i eu cuv`nt,
ia s[ mai ie=im la v`nt!
I o n F [ g [ d a r u:
Dup[ mine totdeauna!
P [ u n:
}n codru cu negur[,
la poal[ de m[gur[,
I o n F [ g [ d a r u:
Curat via\[
legat[ cu a\[!
!& NICOLAI COSTENCO
P [ u n:
Eram m[ri=or. C`nd, iat[,
ni=te v`n[tori s-arat[
=i copoi, o hait[,
dup[ mine haida!
Numa-n prag picioru-am pus,
v`n[torii m-au ajuns
pe cai iu\i, ]nz[b[la\i,
]n mantale ]mbr[ca\i,
cu arcane, cu m[ciuci
mi-au p[rut ni=te n[luci!
Nu v[zusem nici prin vis
oameni cu a=a dichis!
Singura icoan[
omeneasc[ mama!
I o n F [ g [ d a r u:
Alelei!
+i pe bufni\[ au ]ntrebat-o ni=te
t[l[l[i:
Ai cui pui ]s cei mai frumo=i
pe lume?
Da bufni\a: Puii mei!
P [ u n:
Repede-n bordei, p[pu=[!
+i trag iv[rul la u=[.
ELEGII P{G~NE !'
Mama, bolnav[ de friguri,
galben[, z[cea. Nimicuri
]n ulcic[ o fiertur[
de pelin, ca b[utur[.
Sunte\i oameni tr[itori
de prin partea locului?
Nu v[ teme\i! V`n[tori
noi suntem. Din locul lui,
Corbul negru, ]nv[\at,
a c`r`it, s-a-nfoiat,
Iar[ mama s-a ridicat
de pe leasa de pat,
de pere\i s-a sprijinit
=i afar[ a ie=it.
Mult[ vreme-au vorovit.
Eu cu Corbul pe un um[r
cu o f[rm[tur[-l cump[r
=i-l am[gesc: Bre, nu-i a=a?
Corbul din crac[: Craa!
Ei, vede\i? Chiar ar fi bun[,
de m-ar da el de minciun[!
Ca de-un lucru minunat,
v`n[torii s-au mirat.
Au plecat, =i s-au ]ntors
c-un b[rbat ]nalt, frumos:
Dragii mei! el a oftat.
Maic[-mea a le=inat:
a murit =i a-nviat!
Ca cu m`na i-a luat
boala!
+i ne-a dus ]n sat
! NICOLAI COSTENCO
cu c[su\e v[ruite,
cu stuh nou acoperite,
l`ng[ vatra veche, ars[,
cu fundul ]n sus ]ntoars[,
semn c[-ai no=tri megie=i,
t[tarii, au trecut spre Ie=i...
Casele str`mte =i mici,
]n ferestre cu be=ici,
lai\e-nguste, c`t s[ =ezi;
arme, oale, =ei, pocl[zi...
Eu de toate m[ mirai:
]mi p[rea c[su\a rai
m[car c[ raiu-l =tiu prost,
]nc[ pe-acolo n-am fost!
Maic[-mea, din v[duvie,
s-a iscat flac[r[ vie:
trep[da ca o furnic[,
puse de m[m[lig[,
f[cu-un scrob =i un mujdei...
M[ uitam la toate: Ce-i?
S[ m[ fi tras de urechi,
tot degeaba! Din vin vechi,
tata, c`nd mi-a dat s[ gust,
parc[ eram Zlatoust,
a=a ]mi ]mbla guri\a!
P`n ce mama-mi spuse: Fi-\i-a,
ne-ai huinit de cap!...
I o n F [ g [ d a r u:
Da luleaua
Nu \i-a dat tata?
ELEGII P{G~NE !
P [ u n:
M`nca-o-a=
De via\[, c[ frumoas[-i c`nd ai
cas[!..
I o n F [ g [ d a r u:
Mas[,
=i ceva pe mas[!
P [ u n:
+i nici anul, ne-am trezit
cu un oaspe nepoftit,
sorioar[-mea Ileana.
+i la ochi =i la spr`ncean[
curat mama! Fi=tecare
semn purtam de la n[scare,
eu =i ea la um[ra=e
aluni\[ c`t cirea=a!
Cafelu\[ cu caimac
am primit.
}n c[p[t`ie,
cu =ezutul pe c[lc`ie,
din vorb[ =i din cuv`nt
aflu eu c[, ]n cur`nd,
pa=a de la Accherman
ne pofte=te la bairam,
cu cei mai buni c[l[re\i,
cu \inta=ii din s[ge\i.
Ei, carda=? ]mi zice
bl`nd
pe um[r m`na-mi pun`nd.
La ]ntrecerea de cai
dac[ birui, voie ai
dintre roabe s[ alegi
care-\i place. M[-n\elegi?
15. La Accherman
La ziua ce-a hot[r`t,
cel frumos =i cel ur`t
am pornit-o. To\i viteji,
tot pe spr`ncean[ ale=i
de m`rzac, mai c`\i eram.
Deh! Mergeam doar la bairam!
M`rza cu cei =ase cai,
numai s[-i vezi =i zici: Vai!
}i purta ]n pas prin iarb[
=i numai r`dea ]n barb[.
Iar noi, cei mai tinerei,
ELEGII P{G~NE ! %
dam fr`u slobod inimei
\ineam caii ]ntr-o goan[,
tot ]n joc =i ]n h`rjoan[.
+i de mul\[mire mare
numai cre=te din picioare,
de n-ar =edea-n c[p[t`ie
gr[m[dit ca o mom`ie!...
Dar =i al meu bidiviu,
cu s`nge de argint viu
s[ nu mi-l ieie deochiul!
trage spre c`zlar cu ochiul.
}n\elept cal! =i-l ]nchide
cu-n\eles, de parc-ar r`de.
Eu ]i zic:
Cara-Bugeac,
nu cumva ne cred un fleac?
Cal cu dou[ inimi, da...
nu v-am spus care cumva?...
Zboar[, alunec[,
zarea ]ntunec[.
Fluier[, hic[ie,
inima tic[ie.
Url[ mul\imile!
P`n =i-n[l\imile
lor, =i pa=álele
]=i lungesc =alele.
c`zlaru s[-nghit[
colb de copit[.
Iar norodul?
Ca potopul,
ca cinci iazuri
din z[gazuri,
ca o mare-n zbuciumare
a zbucnit ]ntr-o strigare,
de m[ furnic[-n spinare
=i acuma! Fesuri zboar[,
straie zboar[,
parc[ o zmeoaic[ zbiar[!
Din pistoale trag ]n poar[.
To\i r[cnesc, =i-n glogozal[,
unii sar, to\i mi se scoal[...
La \[nchi numai am ajuns,
la pas murgu\ul mi-am pus,
care-o dat[-a r[suflat
=i din nou hai la jucat,
parc[ nici n-a alergat...
M[car s[ fi asudat!
S[ nu crede\i ca m[ laud
=i vreo fal[ goala caut.
Iaca-a=a, s[ n-ajung ceasul
cel bun, de nu le-am =ters nasul!
Nebunie, bre, ce-a fost!
C[ nu-i mai d[deam de rost:
=i m[t[suri, =i odoare
]mi aruncau la picioare!
ELEGII P{G~NE !!#
De atuncea mi-a r[mas
ast[ sabie de Damasc,
la t[i= parca-i v[paie:
firul ]n patru ]l taie!
M-a chemat pa=a la el
cu m`rzacul ne-a dat miel
din frigare de argint
=i stafide din p[m`nt,
aduse de peste mare,
cu orez fierte-n unsoare.
M`rza-mi zice la ureche:
Ast[zi n-ai avut p[reche!
Da vorba de-acas[? -ntreb,
Sf`nt[-i!
Alte-ntreceri se ]ncep:
de \inta=i, de suli\a=i,
de-a halca ]ntre frunta=i.
M`rza =i m`rzacii mei
m-au ]nconjurat curmei,
mul\[mindu-m[ pe r`nd,
r`z`nd =i bodog[nind.
Plini de-odoare =i m[tas[
ne-am ]ntors, voio=i, acas[.
Adormit[ ea p[rea,
=i z`mbea. De piaza rea
ELEGII P{G~NE !"
a m`niei doar sc[pase.
Frumuse\ea mea, mireas[!
So\ioar[! Huluba=!
C`nd m[ uit... pe umera=
semnul cel din na=tere...
Surioara?... Má=ter[,
=i-a b[tut joc de noi soarta!
Ea deschide ochii, poart[
lic[rul lor ]nfr[\it
]nspre mine... de cu\it
s[ fi fost str[puns, n[praznic,
mai u=or mi-ar fi fost paznic,
dec`t fusei blestemat
s[ mai trag =i-acest p[cat.
|i-a trecut m`nia? Scoal[!
Singur m[ r[p[d afar[
=i m[ bat cu pumnii-n cap.
Ce s[ fac? Cum s[ m[ scap
de vedenie, de fapt[!...
(+i acum o bub[ coapt[
parc[ am, gata s[ rup[,
s[ m[-nveninez. Astup[
vremea r`pele durerii?)
C[ut`nd ale uit[rii
clipe, patruzeci de zile
am b[tut c`mpiile;
parc[ era un f[cut
sora nu puteam s-o uit,
de-mi venea ochii s[-mi smulg
=i s[-i zv`rl la c`ini! M[ culc,
=i vedenia grozav[
!" NICOLAI COSTENCO
M i h a l c e a:
V[d, a voastr[ voinicie
nu-i de o vorb[ s[ fie
=i nimica s[ r[m`ie!
Am pornit =i eu la drum
s[ mai v[d =i ce, =i cum,
s[ nu fiu proptea de garduri.
Ochii s`nt cei mai buni martori!
Omul bunele pove\e
poate numai s[ le-nve\e
ELEGII P{G~NE !"%
de la oamenii p[\i\i,
]n\elep\i, chiar r[zle\i\i
pe p[m`ntul |[rii scumpe.
V[ socot, fra\ilor, cum pre
fra\i mai mari. +i la credin\[
=i a voastr[ suferin\[
m[ ]nchin p`n-la p[m`nt!
Crud =i nep[\it doar s`nt.
Ce-ar vrea inima s[ spuie?
Am un dr[gulean de fluier...
18. B[tuta
Zici din fluier? M[i, noroc!
Dup[-at`t taifas un joc
n-ar strica! sare Ion.
Frunzuli\[ afion,
ian zi, \ic[, o b[tut[
de haiduc, nu de st[tut[
fat[ mare la p[rin\i,
ca paing[nul la sfin\i...
***
blagoslove=te! A=tept!
Domnul! popa b[suie=te,
=i, c`nd se desc[l[re=te,
iapa lui se cump[ne=te.
Grea \i-i, p[rinte, sacaua,
i-ai f[cut screaua ca =aua!
Nu v[ teme\i, m[i b[ie\i,
a=a str`mb[, cum vede\i,
e din soiul care Bulba
l-a crescut. I-e tare pulpa
=i afla\i c[ dumealui
era greu cum altul nu-i:
zece puduri =i-o oca,
=i o vadr[ la m[sea
]ntr-un suflet o punea!
Ca =i preasfin\ia ta!...
Fiilor, c`t despre mine,
nu dau cinstea pe ru=ine!
O =tiam noi dinainte:
la pl[cinte ]nainte,
la r[zboi ]napoi!
Da ce =oltic =i sp`natic
face umbr[ la j[ratic?
Mihalcea lui H`ncu, cic[-i!
Vin la mo=u, b[ie\ic[!
Hei, b[iete-cucuiete,
]mi vii neam din partea m[-tii!
Ai crescut, m[i, ai crescut!
Da eu te \ineam pui crud.
Cum trec anii! Cum trec anii!
ELEGII P{G~NE !#
+i se petrec m[ghiranii!
Iaca, m[i, rob la catarg[
c`t am fost pe Marea Neagr[!...
M[i, m[i, m[i! Ia \`nc de lup!
Vin, nepoate, s[ te pup!
Ei ]n bra\e se apuc[,
se s[rut[, se hurduc[,
=i Mihalcea ]n\elege
de ce-l str`nge Popa-n lege,
=i nu-n =ag[! Dar =i H`ncu
tare-i, st[ ]nfipt ca st`nca!
Dar =i Tunsu-i un medean,
cruce de voinic,
codrean.
Ei, halal, nepoate! Brava!
Coliva nu \i-a m`nca-o,
cum v[d, nimenea-nainte
de-a vrea domnul.
+ezi cuminte!
La m`ncat =i la b[ut
Popa c`nd s-a a=ternut,
ce-s S[til[, Fl[m`nzil[?...
Puteai s[ le pl`ngi de mil[!
Ochi ca sfecla,
din\i ca grebla,
Popa era pop din pochi,
s[ nu-i fie de deochi,
nu-l vad[ vecinele,
=i m`nca-l-ar binele!
!# NICOLAI COSTENCO
M i h a l c e a:
+i la turci =i la t[tari
ai fost rob?
P o p a:
Se cheam[ tare
vrei s[ =tii?
Apoi, feciorul
de la turci m-a scos.
Ogorul,
casele,
armele toate,
am avut =i nestemate
de la le=i toate le-a dat
=i, vezi...
m-a r[scump[rat.
Dou[ veri, de cele mari,
n-au trecut, =i la t[tari
am picat,
dar fetele
mi-au sc[pat. Stau, bietele,
la un schit poslu=nice.
Da, tare-s n[stru=nice:
cic[ la domnul se roag[
sf`nt din mine ca s[ scoat[!
De la t[tari, cum s[ spun,
am sc[pat cu-aist P[un...
Ista-cela... M[i Ioane,
dac[ nu vrei trei canoane,
ia mai cat[-n fundu gropii,
c[-i e sete iar[ Popii!
ELEGII P{G~NE !#!
20. Cu jalb[
De odat[, prin rari=ti, stra=nici,
un c`rd de \[rani ]s adu=i
de ceta=ii strajnici.
S`nt oameni? S`nt ur=i?
S`nt oameni! Ce du=man
i-a pref[cut ]n ce s`nt,
cu fe\e ca de p[m`nt
=i p[rul ie=it prin cu=me?
}n frunte unul cu bouri
pe fa\[, d[ng[luit.
Ochii la nouri,
urechile lips[, la n[ri zdrelit.
A ie=it un mo=
cu ochii frumo=i,
cu p[rul colilie,
cu voroav[ de solomonie:
Voinicilor, dragilor,
nu povara desagilor,
c[ nici nu-i avem,
nu v`ntul =i ploile,
ne m`n[ nevoile!
A venit podgheazul domnesc...
M`ine
ne ]mplinesc...
N-avem sc[pare!
Ne prad[ ziua-n amiaza mare.
***
Co\ofenele albastre, Femeia ]n Negru, Cleopatra, iar, par\ial, =i celelalte po-
eme costenciene sunt puncte de referin\[ ale ]ntregului peisaj poematic
moldovenesc. Ca =i ]n cele mai bune poezii, aici poetul cultiv[ ideea vitalit[\ii
robuste =i demne, antonim al l`ncezelii fizice =i spirituale, dezn[dejdii,
]mp[c[rii cu la=itatea, cu r[ul, cu tr[darea etc.
Ion CIOCANU, Cet[\ean al \[rii poeziei: }n cartea: Nicolai Costenco.
Euritmii. Selec\ie =i prefa\[ de Ion Ciocanu, Chi=in[u, Ed. Hyperi-
on, 1990, p. 5-6.
***
Poemul R[scoala (H`ncu)* este o oper[ epic[ desf[=urat[, are subiect,
intermedii (dialoguri ]ntre un om pribeag =i personajul principal), c`nturi
(biografii succinte, redate poetic, ale unor \[rani exploata\i, deveni\i haiduci).
Fiecare personaj se impune prin patriotism fierbinte =i prin utilizarea unui
limbaj cu puternice nuan\[ri de natur[ folcloric[. De exemplu, Pribeagul
exclam[: Mare, o, mare, mare/ ]i minunea Moldovei mele!/ P`inea, sa-
rea/ mai dulci ]s ca mierea,/ +i-i mai dulce ca orice dulcea\[/ a sufletului t[u
frumusa\[! }n c`ntul I, intitulat La Sec[reni, autorul descrie ]n culori vii o
mas[ mare la H`ncu cel b[tr`n: De trei zile =i trei nop\i/ ]mbl[tesc
colacii cop\i;/ curge vinul ro=, mistre\,/ =i din an =i de ant[r\;/ to\i mese-
nii mi-s b[rba\i/ prin r[zboaie ]ncerca\i,/ spr`ncena\i =i must[cio=i,/ mai
mul\i nal\i,/ mai mul\i sp[to=i... Portretele personajelor sunt succinte,
concrete, impresionante: H`ncu-al nostru-i din codreni, moldovean din
moldoveni,/ cam f[los, dar primitor.../ la un ochi stricat; ]i chior....
Vorbirea acestuia c[tre fiul s[u Mihalcea are o puternic[ arom[ folcloric[:
Mergi, fiule, s[n[tos,/ ca un trandafir frumos!/ Pe unde ai fi departe,/
poporului s[u pe care l-a iubit fierbinte =i l-a slujit cu versul, ap[r`ndu-i
demnitatea =i statornicia.
Cincisprezece ani de via\[, pe un p[m`nt de ghea\[, avea s[ c`nte cu gura
]nchis[, s[ supravie\uiasc[ torturilor iadului, ca, la ]ntoarcere, s[ aduc[ cu sine
o numeroas[ familie =i trista amintire a unei tinere\i mutilate, acolo l[s`n-
du-=i un copil ]ngropat ]n morm`ntul de ghea\[, l[s`ndu-=i sudoarea de
sclav ]mpietrit[ ]n zidurile ]n[l\ate pentru c[ldura celor r[ma=i de b[=tina=i pe
loc.
Gheorghe VOD{, }nvierea drept[\ii. }n Moldova, 1988 nr. 12,
p. 7.
Poezia lui Nicolai Costenco se zbate ]ntre via\[ =i moarte, ]ntre uman =i
inuman, ]ntre ]ntuneric =i lumin[, poetul manifest`nd o atitudine activ[, f[r[
compromis, combativ[. }ntre eroul liric =i societate, poezie =i univers, dispar
hotarele riguroase, se stabilesc contacte str`nse, interferen\e fructuoase.
Poetul e preocupat de problema sensului existen\ei, caut[ s[ discearn[
criteriile eternului. Bine cunoscutele formule filozofice a exista ]nseamn[
a iubi, a exista ]nseamn[ a ac\iona sunt ]nlocuite de el prin formula
Iubind exist. Verbul a iubi ]n accep\ia poetului ]nseamn[ cugetare,
ac\iune, ideal, crea\ie...
Nicolae BILE|CHI, Cet[\ean al |[rii poeziei. [Rec. la cartea: Nicolai
Costenco, Mugur, mugurel, Chi=in[u, Ed. Cartea moldoveneasc[,
1967]. }n Zorile Bucovinei, nr. 195 din 2 octombrie 1968, p. 3.
CUPRINS