Sunteți pe pagina 1din 10

Object 1

Nichita Stănescu - Biografie

Nichita Stănescu, mare poet şi eseist român, aparţine structural poeziei moderniste sau
neomodernismului românesc din anii 60-70. S-a născut pe 31 martie 1933, la Ploieşti, judeţul Prahova.

Tatăl: Nicolae H. Stănescu - s-a născut la 19 aprilie 1908. Pe linie paternă, Nichita Stănescu provine
dintr-o familie de mici meşteşugari şi comercianţi români, la origine ţărani prahoveni veniţi în Ploieşti
pe la începutului secolului al XIX-lea.

Mama: Tatiana Cereaciuchin - s-a născut pe 16 februarie 1910, la Voronej, într-o familie de condiţie
nobilă din părţile Doneţului, refugiată apoi în România. Se mută la Ploiesti unde îl va întâlni pe Nicolae
H. Stănescu. Părinţii lui Nichita se vor căsători la 6 decembrie 1931.

Între 1944-1952 poetul urmează cursurile liceului "Sf. Petru şi Pavel", devenit "I.L. Caragiale", din
Ploieşti şi în perioada 1952-1957 studiază la Facultatea de Filologie din cadrul Universităţii din
Bucureşti. S-a căsătorit cu Magdalena Petrescu, iubirea sa din adolescenţă, în 1952, însă se desparte de
aceasta după un an. La 6 iunie 1962 se căsătoreşte cu Doina Ciurea, a cărei dragoste ce va dura aproape
zece ani îi va fi inspirat tema volumului "O viziune a sentimentelor".

În 1980 a fost nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatură.

În 1983 a încetat din viaţă la Spitalul Fundeni din Bucureşti.

************************************************************

Copilarie
1933-03-31 Se naste la Ploiesti Hristea Nichita Stanescu , nimeni altul decat scriitorul care a marcat
secolul XX prin versurile sale de o rasunatoare franchete si melodicitate. Este fiul lui Nicolae H.
Stanescu si al Tatianei N. Stanescu. Tatal, Nicolae Stanescu , se trage dintr-o familie de mici
comercianti . Mama, Tatiana Cereaciuchin, de asemenea provenea dintr-o familie de mici nobili . Cei
doi se vor casatori spre sfarsitul anul 1931. Peste un an si jumatate avea sa vina pe lume tanarul Nichita
care va bucura viata tinerilor parinti. Va primi numele ambilor bunici, Nichita si Hristea , insa parintii il
vor alinta Nini.
1934 - 1940 Nini era fermecator si buclat. Parintii sai isi dorisera o fetita de aceea il imbracau cu
rochite si costumase fanteziste croite de tatal lui : ' copilul era purtat pana la trei-patur ani in chip de
fetita si tuns cu breton". Are loc o intalmplare, in care sesizeaza diferentele intre fetitele din vecini si el
si are loc prima razvratire a lui Nini: refuza sa mai umble astfel costumat. " Ca statura eram un copil
necrescut si , peste faptul ca eram extrem de mic, eram si insuportabil si, pe deasupra, si mofturos la
mancare". Facea destule pozne si nazuri dar isi primea "rasplata" de la parinti: o chelfaneala binevenita.

1938 Se naste sora sa, Mariana Elena. Copiii vor fi educati de parinti indeaproape insa vor avea si o
fata pentru ingrijirea copiilor - Ana Szilagyi.
1940 - 1944 Urmeaza cursurile Scolii primare nr. 5 din Ploiesti, cu severul institutor Popescu. Din
cauza razboiului insa este nevoit sa-si continue clasa a III-a la Busteni. Obtine " Premiul intii pentru
silinta la invatatura si buna purtare". Clasa a IV-a o absolva impreuna cu parintii in refugiu la Valenii de
Munte.

Adolescenta
1944 - 1948 Este elev in clasele gimnaziale la Liceul " Sf.Petru si Pavel" din Ploiesti. Este coleg si
foarte bun prieten cu Eugen Simion. Nu se va remarca in mod deosebit la nicio materie, ia lectii de pian
si incepe sa scrie versuri. Descopera lectura iar tatal sau este cel care ii cumpara carti alimentandu-i
setea de cunoastere, in timp ce mama ii cultiva placerea pentru muzica. Profesorul Nicolae Similache
este cel mare il indeamna pe elevul Hristea Stanescu care scria in revista liceului, sa semneze si cu al
doilea nume, Nichita. I se parea mai exotic si cu mai multa priza la public!
1948 Moare bunicul matern, fost profesor de stiinte exacte, care l-ar fi putut ajuta cu studiile.
1948 - 1952 Urmeaza cursurile liceale, in cadrul aceluiasi liceu " Sf. Petru si Pavel" devenit intre timp
I.L.Caragiale. Continua sa scrie versuri in mod timid insa. Scrisul nu este singura sa pasiune va desena
caricaturi pentru gazeta de perete a liceului pe care le va semna H. Impreuna cu prietenii sai
nedespartiti : Emil Popescu, Mircea Petrescu, Valeriu Pirvan si Wolf Morel infiinteaza revista
Bacaonia. Numele se tragea de la expresia " A face pe cineva de bacanie!". Ii place si sportul : joaca
volei, face curse cu bicicleta, la fotbal ocupa psotul de portar. Este indragostit de Magdalena, sora
prietenului sau Mircea Petrescu. Adolescenta va ramane insa pentru Nichita " varsta de aur" pe care o
va evoca mereu.

Tineretea
1952-06-01 Pleaca la Bucuresti sa sustina examenul de admitere la Politehnica. Nichitase intoarce
triumfator cu vestea ca a reusit la ... Romana . " Cand am auzit sa cadem jos" isi aminteau parintii si
incearca sa-si convinga baiatul de ce e bine in viata." Decat un inginer prost mai bine un profesor bun!"
raspundea tanarul Nichita.
1952-09-01 - 1957 Il aflam student la Facultatea de Filologie din Bucuresti . Desi initial se visase
student la Politehnica, ajunge sa urmeze sectia de Limba si Literatura Romana. Acum il cunoaste pe
Grigore Hagiu, prietenul sau de o viata.
1952-10-01 Se casatoreste cu colega lui de grupa, Magdalena Petrescu.
1953-10-01 Casatoria cu Magdalena Petrescu va dura doar un an.
1955 Transcrie Argoticele, pe care le pastra inca din liceu, care nu au fost publicate si vazute ca
profund neserioase si scrise de un copil.
1955 Este indragostit de noua colega, Doina Ciurea. Spre sfarsitul facultatii, tinerii se vor logodi!
1956 In Amfiteatrul " Odobescu" il intalneste pe Nicolae Labis recitand poezia "Moartea Caprioarei".
Are prima intalnire cu pictorul Tuculescu si se gandea sa se apuce de pictura. Va lega prietenii trainice
cu Cezar Baltag, Fanus Neagu, Mircea Ivanescu.
1957 Traduce poezii din limba rusa, sarba si engleza, impreuna cu Matei Calinescu.
1957 - 1960 Ocupa pentru scurt timp functia de corector iar apoi redactor la sectia de poezie a Gazetei
literare, director fiind Zaharia Stancu.
1957 - 1960 Locuieste in conditii precare si starea materiala lasa de dorit. Este insa inconjurat de buni
prieteni care ii sunt alaturi : Mircea Ivanescu, Fanus Neagu, Nicolae Velea. Il va cunoaste personal si pe
marele scriitor Tudor Arghezi care il va invita in casa lui , fiind convins ca in tanarul Nichita zace acel
poet ce nu poate fi ingenunchiat de nimeni si de nimic.

Debutul
1957-03-01 Are loc debutul tanarului Nichita Stanescu . In revista Tribuna din Cluj ii apar poeziile Au
fost oamenii multi ..., La lemne, Pamant. In Gazeta Literara din Bucuresti ii apare poemul 1907.

Tineretea
1957-04-01 - 1957-12-01 Ii mai apar in Gazeta literara o traducere Veghea din a. Tudal si poemele :
Cantec de leagan, Femeia aceea, Deceniul republican. In Tribuna ii apare un triptic de dragoste Joc de
unu, Despartirea de dimineata si Joc de doi.

Maturitatea
1959 Incepe colaborarea la Luceafarul, care ii va publica in mod constant poeziile.
1959 Apare volumul colectiv " Sub semnul revolutiei : 30 tineri poeti" unde Nichita apare cu 4
poeme. Alaturi de Nichita Stanescu vor mai fi prezenti si Cezar Baltag, Ana Blandiana, Romulus
Vulpescu etc.
1959-09-01 - 1960 Dupa absolvirea facultatii este pentru scurt timp corector, cu jumatate de norma, la
Gazeta literara.
1960 Este prezent din punct de vedere literar la revistele Contemporanul, Familia, Ramuri. Ateneu,
Tomis , Arges, Astra, Vatra, Romania literara.
1960 - 1968 Este redactor la sectia de poezie a Gazetei literare.
1960-11-01 Pleaca ca bun de tipar volumul Sensul iubirii, semnat Nichita Stanescu.
1961 Apare volumul Sensul iubirii la Editura E.S.P.L.A. 112 pagini de poezii purtand semnatura lui
Stanescu. Volumul de poezii primeste critici pozitive din partea criticilor .
1962 - 1962-02-01 Calatoreste la Hunedoara si la Resita trimis spre documentare la Combinatul
siderurgic pentru " un contact mai itnim cu concretul". Va scrie cateva poeme cu tema siderurgista:
Tarziu de vara, Sensul otelului.
1962-06-06 Se casatoreste cu Doina Ciurea. Se hotaraste sa faca acest pas dupa 10 ani de relatie. Un
timp locuiesc cu parintii Doinei, apoi primind prima sa casa se muta pe Magistrala Nord-Sud la nr. 11.
Aici vor avea loc cenacluri literare cu prietenii.
1963 Prima calatorie in afara granitelor, in Cehoslovacia.
1964 Apare volumul O viziune a sentimentelor, fiind inspirat in cea mai mare parte de povestea de
dragoste pe care o traieste alaturi de sotia sa Doina Ciurea. Avea 118 pagini si costa 4 lei si 50 de bani.
Este volumul care-l consacra ca un poet solar al puritatii adolescentine. Cartea primeste Premiul
Uniunii Scriitorilor.
1964-06-05 - 1964-06-15 Face o noua calatorie de aceasta data in Finlanda pentru a participa la
intalnirea tinerilor scriitori din Europa. Participa la manifestarile prilejuite de implinirea a 75 de ani de
la moartea lui Mihai Eminescu. Descopera Praga, Berlinul, Copenhaga, iar orasul Helsinki pur si
simplu il fascineaza descoperind "splendoarea noptilor albe".
1964-11-01 O cunoaste pe Gabriela Melinescu, poeta in plina afirmare. Relatia sa cu sotia este in
impas . Nichita paraseste caminul conjugal preferand gazduirea prietenilor sai: Aurel Covaci si
Gheorghe Tomozei care il vor gazdui pe rand.
1965 Se desparte dupa numai 3 ani de la casatorie de Doina Ciurea. Cu toate ca despartirea s-a produs
inca din anul 1965 divortul in fapt al celor doi este infaptuit abia 16 ani mai tarziu, in anul 1981.
1965 Primeste primul premiu din cariera sa - Premiul Uniunii Scriitorilor - pentru volumul " O
viziune a sentimentelor".
1965-03-01 La Editura Tineretului ii apare volumul Dreptul la timp, 84 de pagini de poezii.
1965-03-01 Este ales in comitetul de conducere al Uniunii Scriitorilor.
1965-05-01 Calatoreste in Iugoslavia pentru a participa la Festivalul de Poezie de la Strunga.
Primeste "Premiul Mic" acordat tinerilor scriitori, pentru poemul Quadriga. Juriul macedonean il
prefera pe Nichita Stanescu iar nu pe Evtusenko. Este prima sa recunoastere pe plan international.
1966 Apare in traducerea lui Nichita Stanescu volumul Versuri de Vasko Popa.
1966 Publica 11 Elegii, volum de seama al operei sale aparut la Editura Tineretului., in 84 de pagini.
1967 Alaturi de o delegatie a Uniunii Scriitorilor , calatoreste in Austria, Franta si Monaco.
1967 I se publica volumul Rosu vertical , la Editura Militara.
1967 Ii apare antologia Alfa, care cuprinde si cateva poeme inedite. Apare la Editura Tineretului
1967 Apare volumul Oul si sfera la Editura E.P.L.
1968 Apare volumul Laus Ptolemaei la Editura Tineretului.
1968-06-01 Se afla in Cehoslovacia unde viziteaza orasele Brno, Spielberk, Praga.
1969 Publica volumul de poezii Necuvintele, 216 pagini de poezii . Volumul apare la Editura
Tineretului.
1969 Ii apare Un pamant numit Romania, la Editura Militara.
1969 Primeste Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul Necuvintele.
1969 Ii apare placheta Cinci degete, 16 pagini.
1969 Este numit redactor sef- adjunct al revistei Luceafarul, alaturi de Gheorghe Tomozei, Adrian
Paunescu ai Fanus Neagu.
1969 Locuieste impreuna cu iubita sa, poeta Gabriela Melinescu pe aleea Romancierilor.
1969-12-01 Se afla in masina condusa de Nicolae Breban care face un accident pe soseaua Cimpina-
Bucuresti. In acest accident este ranit grav Pop Simion. Nichita il insoteste pe prietenul sau aflat intre
viata si moarte la spital si sta toata noaptea incurajandu-l cat timp a durat operatia.
1970 - 1973 Este redactor sef adjunct la Romania literara, revista condusa de Nicolae Breban.
1970 Ii apare volumul 11 Elegii in dubla traducere : romana -engleza si romana-franceza.
1970 Apare volumul In dulcele stil clasic la Editura Eminescu, in 212 pagini si a doua antologie de
autor, Poezii, la Editura Albatros, 248 de pagini.
1970 Calatoreste la Belgrad, unde va aduna amintiri care se vor regasi in volumul Belgradul in cinci
prieteni. Cei cinci prieteni erau : Anghel Dumbraveanu, Petre Stoica, Adam Puslojic si Srba Ignjatovic.
1970 Se desparte de iubita sa, Gabriela Melinescu.
1970 Sustine o rubrica lunara la revista Argesul a prietenului Tomozei.
1970 Scrie o prefata la traducerea lui Aurel Covaci din T.S.Elliot - Poeme.
1971 Apar in R.S.F. Iugoslavia doua carti traduse si ingrijite de prietenul sau, Adam Puslojic :
Beograd u pet priatelija (Belgradul in cinci prieteni ) si Nereci.
1971 Face calatorii in Italia , la Venetia si Roma " Dupa ce am vazut Pieta de Michelangelo am
devenit un om cult".
1971-07-01 - 1971-08-01 Se afla la Londa. Participa la al patrulea Festival de poezie - Poetry
International. Prezenta poetului roman a fost remarcata de presa britanica, dupa ce acesta s-a fotografiat
alaturi de W.H.Auden.
1972 Obtine pentru a treia oara Premiul Uniunii Scriitorilor de aceasta data pentru volumul de eseuri
Cartea de recitire, aparut la Editura Cartea Romaneasca, 150 de pagini.
1972 Apare versiunea in limba romana a volumului Belgradul in cinci prieteni la Editura Dacia din
Cluj, 62 de pagini si Maretia frigului-Romanul unui sentiment la Editura Junimea din Iasi, 190 pagini.
1972 In Biblioteca Arges ii apare a doua placheta " O litera in oglinda". Se difuzeaza numai cu revista
Arges.
1972 Locuieste in cartierul Drumul Taberei din Bucuresti, intr-un apartament de doua camere ai caror
pereti sunt tapetati cu icoane pe sticla si lemn. In aceasta perioada colectioneaza ceasuri vechi pe care
le face cadou prietenilor.
1972-10-01 Il gasim in Franta, unde viziteaza Parisul.
1972-11-01 Nichita le scrie o vedere parintilor din Rothenbuch si Freiburg.
1973 Ii apare antologia Clar de luna, la Editura Junimea. Cele 267 de pagini cuprindeau numai poezii
de dragoste.
1973 In Biblioteca Arges apare a treia placheta: Ion Neculce- O sama de cuvinte asezate in chip de
vers de catre Nichita Stanescu, 16 pagini.
1973 La Editura Flacara se publica volumul Strigarea numelui, 184 pagini, traducere in sirbo-croata
de Adam Puslojic. Urmeaza o lunga serie de traduceri in reviste si volume.
1974 Ii apar traduceri in limba engleza si maghiara: Viziorgona, Orga de apa si The Still Unborn
About the dead.
1974 Va calatori pentru a doua oara in R.F.G. cu ocazia campionatului mondial de fotbal.
1974-03-01 Sufera un preinfarct si este internat la Spitalul de Urgenta Floreasca. Are o revelatie
asupra mortii sub forma unui ingrozitor tunel oranj. Poetul locuieste acum intr-un subsol la Ion
Draganoiu.
1975 Primeste Premiul Gottfried von Herder din partea Universitatii din Viena.
1975 Primeste pentru ultima oara in timpul vietii Premiul Uniunii Scriitorilor.
1975 Il gasim publicist comentator la Romania literara.
1975 La Editura Minerva ii apare in colectia Biblioteca pentru toti sectia de autor Starea poeziei, 420
de pagini.
1975 Ii este tradusa opera si in limba suedeza : volumul Mapen mellan inalvor och verklighet in 47 de
pagini.
1975 Se muta in ultima sa locuinta, Str. Piata Amzei la nr. 9, in Bucuresti. Locuinta era in apropierea
locului unde Eminescu ii citise poezia "Luceafarul" criticului sau, Titu Maiorescu, si a celui unde
familia Slavici l-a gazduit pe marele poet national.
1976-05-01 Calatoreste in Austria, pentru a i se decerna Premiul Herder. Evenimentul are loc in aula
Academiei austriece de stiinte! Cumpara flori pentru doamnele coloniei romane din Viena si lalele
negre pe care le imprastie pe strada pe care a locuit marele poet, Mihai Eminescu.
1976-09-01 Ia parte la Zilele literaturii sovietice la Chisinau.
1977 Scriitorul suedez Arthur Lundkvist il propune Academiei Suedeze pentru includerea pe lista
candidatilor la Premiul Nobel.
1977-03-04 Moartea prietenilor sai, Al. Ivasiuc Nicolae Stefanescu, in urma cutremurului il va marca.
Pe Nicolae Stefanescu incearca sa-l salveze, dar este prins sub darmaturi. Sufera o paralizie temporara
pe partea stanga .
1978 Primeste Premiul " Mihail Eminescu" pentru volumul Epica Magna din partea Academiei
Romane.
1978 Dupa o indelungata absenta editoriala ii apare la Editura Junimea volumul Epica Magna, cu
ilustratii de Sorin Dumitrescu si totalizand 215 pagini. Cartea este lansata la Iasi si apoi la Bucuresti cu
prilejul infiintarii unui teatru de poezie la Nottara.
1978-07-01 O cunoaste pe Todorita Tarita (Dora) pe atunci inca studenta, cea care ii va deveni, pste 4
ani, ultima sotie.
1979 In cadrul unei intilniri cu cititorii in aula Bibliotecii Centrale Universitare isi lanseaza volumul
Opere imperfecte, 215 pagini. Cuprindea 12 desene de Sorin Dumitrescu.Poetul este afectat de
neintelegerea muncii sale de atitia ani in care elaborase o arta poetica pe care el o considera mai
nuantata decit cele anterioare.
1980 Nichita Stanescu este nominalizat de Academia Suedeza la Premiul Nobel pentru Literatura,
alaturi de Max Frisch, Jorge Borges, Leopold Sedar Senghorn.Laureatul va fi poetul grec Odysseas
Elytis.
1980 Impreuna cu prietenul sau, Gheorghe Tomozei, editeaza Carte de citire, carte de iubire, 111
pagini cuprinzand versuri si proza poetica pentru copii.
1980 Apare la Belgrad o culegere Stanie poezije, in traducerea lui Petre Cirdu.
1980 Tot in acest an apare si monografia lui Ion Pop: Nichita Stanescu - spatiul si virstele poeziei.
Ultimii ani
1981 Primeste medalia " Meritul Cultural", clasa a II-a., cu ocazia implinirii a 60 de ani de la crearea
Partidului Comunist Roman.
1981-08-01 Are prima criza de ficat cu o puternica hemoragie. Se hotaraste, desi are oroare de
procedurile birocratice, sa divorteze de prima sa sotie, Doina Ciurea.
1981-10-01 - 1981-11-01 Crizele de ficat se repeta in toamna, poetul se interneaza la Spitalul Fundeni.

1981-12-31 Revine la acelasi spital la sfarsitul lunii decembrie. Revelionul il petrece aici in rezerva
clinicii.
1982 Publica al doilea volum de eseuri Respirari, la Editura Sport-Turism, 383 de pagini.
1982 Publica volumul Noduri si semne la Editura Cartea Romaneasca, cu ilustratii semnate de Sorin si
Doina Dumitrescu.
1982 Moare tatal poetului. Il va marca acest lucru si se va gandi din ce in ce mai tare la sfarsitul sau.
1982 Ii apar traducerile A szavak ellen si Pravoto na vreme.
1982 Calatoreste prin Macedonia si Iugoslavia.
1982-03-01 Primeste Premiul " Cununa de Aur" al Festivalului International " Serile de poezie de la
Struga".
1982-07-01 Se casatoreste cu Dora, cea care va fi ultima sotie a scriitorului.
1982-10-01 Participa alaturi de scriitorul Marin Sorescu la Festivalul de poezie de la Belgrad, unde
dicteaza prietenilor un ciclu de poeme, tiparit de acestia sub titlul Oase plingind, 70 de pagini cu desene
facute de Nichita si fotografii cu acesta din timpul vizitei poetului.
1982-11-01 Aflat intr-o calatorie in Vrancea, Nichita isi fractureaza piciorul stang care se vindeca
foarte greu. Va sta aproape sase luni cu el in ghips, imobilizat in casa. Dicteaza in acest timp
Antimetafizica.
1982-11-10 Se scoala foarte tarziu, are aceeasi stare de somnolenta si, contrar obiceiului sau, cere
multa cafea. La ceremonia din catedrala pictata de Tattarescu, Nichita participa ca la un recital muzical.
Va canta la orga Pe langa plopii fara sot, un fragment din Bach si un vals, dedicate tinerilor casatoriti.
Va mai cere formatiei sa cinte melodii sarbesti , pe melodia Macedonia le va aarat cum sa danseze dar
si cantece ale bunului sau prieten Farcasu. Va consuma doar cateva pahare de vin. Spre seara, este
invitat de protopopul Craciun, care locuia foarte aproape, sa deguste un vin bisericesc si sa admire
cateva obiecte vechi de cult. Inainte de orele 21 poetul se retrage spre camera sa. Declara ca-i va
astepta pe tinerii casatoriti caci are a le da unele sfaturi de viata. Pe la orele 23.30, cand acestia se
intorc acasa gasesc umina aprinsa dar poetul doarme netulburat.
1982-12-01 Publica volumele de eseuri Respirari si Masina de meditat cu glas tare, ambele aparute la
Editura Sport-Turism.
1983-03-31 Implinirea a jumatate de secol de viata . Nichita este sarbatorit in intreaga tara, atat prin
manifestari cat si prin nenumarate articole inchinate marelui scriitor Nichita Stanescu. Cu toate ca nu
lasa sa se vada oboseala. Ascunde fata de toti semnele bolii si afiseaza un optimism debordant, desi
starea i se inrautateste de la o zi la alta.
1983-08-01 Este spitalizat in urma unei crize hepatice.
1983-08-01 Impreuna cu Augustin Fratila si sotia sa, Dora, calatoreste in Iugoslavia unde are o criza
neobisnuit de grava, fiind necesara interventia medicilor.
1983-10-01 Participa la o tabara de creatie de la Teremia, in judetul Timis . Va sustine un recital de
poezie la Timisoara.
1983-12-09 Se afla la Drobeta Turnu-Severin pentru a participa ca martor principal la casatoria
prietenilor sai de familie Ofelia Rotaru si Alexandru Condeescu. Este incantat de calatorie dar
marturiseste tinerilor care-l asteapta pe peron ca este foarte somnoros in urma noptilor nedormite din
cauza certurilor unor prieteni pe care, pana la urma, ii impacase. La cina, Nichita dedica un poem
gazdei, profesorul Nicolae Rotaru si se retrage devreme in camera sa, ceilalti urmarind programul
televiziunii iugoslave.
1983-12-11 Duminica. Stau cu totii in casa, Nichita trezindu-se pe la pranz. Impreuna cu tinerii
casatoriti si cu Dora face proiecte de viitor, vorbeste despre predarea antologiei Ordinea cuvintelor,
chibzuieste cum vor ccheltui banii pe care poetul ar urma sa-i ia in urma unui premiu special despre
care are stire ca i se va acorda in curind. Nichita decide sa se intoarca cu totii, a doua zi luni desi initial
se gindise sa stea mai mult.
1983-12-12 Luni dimineata sunt cumparate bilete, dar cand se trezeste, spre pranz, Nichita se plange
ca nu se simte bine si nu vrea sa manance nimic. Ramane in pat pana la ora plecarii trenului, dar intr-o
cu totul alta stare decat cea din ziua anterioara. In tren calatoresc singuri intr-un compartimentin clasa I
si Nichita, intins pe canapea, doarme tot drumul un somn agitat si cu dese intreruperi. Ajunge in
Bucuresti la orele 22.30. Poetul face la despartire semne cu mana si isi invita a doua zi prietenii sa
treaca pe la el. Ajuns acasa, Nichita se culca.
1983-12-13 Noaptea. Durerile din zona ficatului se accentueazasi simte ca nu mai poate respira.
Doctorul Zeana, un prieten al sau venit in graba, cheama Salvarea. Pana la masina si apoi pe
coridoarele Spitalului de Urgenta, Nichita merge pe picioarele sale si este tot timpul constient, dar criza
se repeta cu si mai mare violenta si orice interventie ese zadarnica. La orele 2 si 10 minute, poetul
Nichita Stanescu se stinge din viata in urma unei crize hepatice. Corpul neinsufletit este depus la
Biserica Sf. Silvestru.
1983-12-14 Trupul neinsufletit al scriitorului este depus la Casa Scriitorilor pentru ca cei dragi si
oamenii care l-au cunoscut sa isi poata lua ramas bun de la cel care a fost scriitorul Nichita Stanescu.
1983-12-15 Este inhumat la Cimitirul Bellu din Bucuresti, pe Aleea Scriitorilor , in fata mormantului
marelui nostru poet Mihai Eminescu

******************************************************

Nichita Stănescu, numele la naştere Nichita Hristea Stănescu, (n. 31 martie 1933, Ploieşti, judeţul
Prahova — d. 13 decembrie, Bucureşti, 1983) a fost un poet, scriitor şi eseist român, ales post-mortem
membru al Academiei Române.
Tatăl poetului, Nicolae Hristea Stănescu, a fost ţăran prahovean care mai târziu a devenit meşteşugar şi
comerciant ploieştean. Mama sa, Tatiana Cereaciuchin era parte a unei familii nobile din Rusia.
În perioada 1944 - 1952 a urmat Liceul “Sf. Petru şi Pavel”, devenit “Mihai Viteazul” din Ploieşti,
pentru ca ulterior, între 1952 - 1957 să urmeze cursurile Facultăţii de Filologie a Universităţii din
Bucureşti.

În 1952, s-a căsătorit cu a doua dragoste a sa din adolescenţă, Magdalena Petrescu, dar cei doi se vor
despărţi după un an. În 1962 s-a căsătorit cu poeta şi eseista Doina Ciurea, din a cărei dragoste se va
plămădi tema volumului "O viziune a sentimentelor". Ulterior, fiind împreună cu poeta şi autoarea
Gabriela Melinescu, se vor inspira reciproc în a scrie şi a construi universuri abstracte. În 1982 se
căsătoreşte cu Todoriţa (Dora) Tărâţă .

Nichita şi-a adunat poeziile sale “băşcălioase”, scrise, după propriile sale cuvinte, “fără mamă, fără
tată”, într-un volum numit "Argotice"— cântece la drumul mare şi publicat foarte târziu, după moartea
sa, în 1992, de Doina Ciurea.

Este pentru scurt timp corector şi apoi redactor la secţia de poezie a Gazetei literare. În 1963 are loc
prima călătorie peste hotare a poetului în Cehoslovacia. Trei ani mai târziu publică la Editura
Tineretului un volum cu 11 elegii. Tipăreşte Necuvintele, care primeşte Premiul Uniunii Scriitorilor.
Mai apare şi volumul de poezii "Un pământ numit România". Este numit redactor-şef adjunct al revistei
"Luceafărul”, alături de Adrian Păunescu. În 1970 devine redactor-şef adjunct la "România literară”,
revistă condusă de Nicolae Breban. Publică două noi volume de poezii: "Belgradul în cinci prieteni" şi
"Măreţia frigului". Pentru volumul de eseuri "Cartea de recitire" obţine pentru a treia oara Premiul
Uniunii Scriitorilor.

Un an mai târziu obţine pentru ultima oară Premiul Uniunii Scriitorilor şi i se atribuie Premiul
internaţional Johann Gottfried von Herder. Devine publicist comentator la "România literară”. Se mută
în ultima sa locuinţă, din Str. Piaţa Amzei nr. 9. În faţa geamului apartamentului său creşte celebrul
salcâm Gică.

La 4 martie 1977 poetul încearcă, în zadar, să-l salveze pe prietenul său Nicolae Ştefănescu, şi este
lovit de un zid care s-a prăbuşit după cutremur. În urma şocului suferă o paralizie de scurtă durată a
părţii stângi a corpului care va lăsa ceva sechele şi după vindecare.
În 1978 publică volumul de poezii Epica Magna, care primeşte în acelaşi an premiul "Mihai
Eminescu” al Academiei Române.

În august 1981 are prima criză hepatică. Aceste crize vor continua în toamnă şi poetul se internează la
spitalul Fundeni. După ce este externat ascunde faţă de toţi semnele maladiei sale, afişându-se optimist,
iar medicii se declară uimiţi de rezistenţa şi vitalitatea sa extraordinară. La 31 martie, la împlinirea a 50
de ani de viaţă, poetului i se organizează o sărbătorire naţională.
În timpul unei călătorii în Iugoslavia are o criză foarte gravă, ce necesită intervenţia medicilor.
Pe 12 decembrie, durerile din zona ficatului devin îngrozitoare şi este adus la Spitalul de urgenţă unde
crizele sunt extrem de violente şi poetul se stinge din viaţă fix la orele două şi zece minute. Ultimele
sale cuvinte au fost: "Respir, doctore, respir”.

A fost laureat al Premiului Herder şi nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatură (1980).
Considerat atât de critica literară cât şi de publicul larg drept unul dintre cei mai de seamă scriitori pe
care i-a avut limba română, pe care el însuşi o denumea “Dumnezeiesc de frumoasă”, Nichita Stănescu
aparţine temporal, structural şi formal, poeziei moderniste sau neo-modernismului românesc din anii
1960-1970. Ca orice mare scriitor, însă, Nichita Stănescu nu se aseamănă decât cu el însuşi, fiind
considerat de unii critici literari, precum Alexandru Condeescu şi Eugen Simion, un poet de o
amplitudine, profunzime şi intensitate remarcabile, făcând parte din categoria foarte rară a
inventatorilor lingvistici şi poetici.

"Ceea ce putem spune, până toate acestea se vor lămuri, este că poetul Nichita Stănescu continuă o
serie mare de poeţi din secolul al XX-lea (Bacovia, Arghezi, Blaga, Barbu) şi că el însuşi este un mare
poet care cu închipuirile, jocurile, teoriile, stările şi abilităţile lui a schimbat faţa poeziei româneşti.
Un mare poet român într-o istorie imposibilă (epoca totalitarismului), un mare liric european aproape
necunoscut ..."(Eugen Simion)