ISTORIA

LI TE ATU I I
ROMANE
„ w

DELA ORIGINI PANA IN PREZENT

DE

-
O . CALINESCU

BUCUREŞTI

FUNDAŢI A REGALĂ PENTRU LITERATURĂ ŞI ARTĂ

39, Bulevardul Lascar Catargi, 39
19 4 I
 ISTORIA
LI TE ATU I I
ROMANE
„ w

DELA ORIGINI PANA IN PREZENT

DE

-
O . CALINESCU

BUCUREŞTI

FUNDAŢI A REGALĂ PENTRU LITERATURĂ ŞI ARTĂ

39, Bulevardul Lascar Catargi, 39
19 4 I
 PREFAŢĂ
Prezen~a . operă nu 1'.ese din goluri. Ea reprezintă o
futnătate de pas 111ai înainte peste 1nunca onestă 111ai
wtdeauna, câteodată excelentă, a at4tor arhivişti şi istorici
lilerar·i. N1< s'a iăc.1tt tot ce era de trebuinţă, dar s'a)ăc1d
mult şi S1'nt cercetători foarte 111odeşti, dedicaţi tvnei
singure chesti1tni, cari a1i adus contribuţii de toată lauda.
N'a111 făcut declit o ju111ătate de pas, dar atest mic spaţiu
tt1seam11ă parc1<rsui dela istoria literară de pură ertt-
diţie la îtllâia istorie a Ht.erat11rii române î11 înţelesul
propritt.
Pentru a se înţelege acest lucr1t trebue să atrage111 ale11ţia
asupra 1t1uti aspect partiC1Jtar istoriogra/ie·i literare ro-
tn~ine de pJ,11ă acu111. Existau trei fet11ri de specialişti.
Intâii se 001vj>ai1 ott aşa zisa literatură veche luând-o
dela M acarie letopisiţer11l· şi ducdnd-o pană pe ia Canachi.
1„1 deobşte aceştia erau linguişti sau istorici, c1• o necu-
noştinţă totală de literatura noieă, refractari oricărei
estetice, preocupaţi n1<nrai de «ştiinţă», adică de da-
tarea ntanuscriselor, de lect'llra lor cr·itică, de valoarea
tor ca izvoare, etc. Este tnvederat că e la 111ifloc q mare
11eînfe!.egere. Nu intră în cadr11f. li/.erattirii decât scrwrile
ex-pritndnd complexe imelecltlale şi en1otive, având ca
scop (ori cel -p.uţi11 ca rezultat) senti1Mnt1'l artistic. 1 nsă
tipărit1•rile lt•i Coresi n1• a·u nici cea .,,,ai 111ică atingere
c1• acest grup de /enmnene. Oricdt de inaltă va fi acti-
vitatea lati11işUtor, niciodată Petr·11 1\1aior nu va interesa
pe literat. S' a făcut deci o pioasă confuzie între cult11ră
şi #teratură. Cu toate acestea, ·istoriC1•l literah•rii vechi
a pretins a da şi f11decăţi literare. I nsă el nevenind cu
1111 p11nct de vedere estetic, n'a studiat materia adecvat.
ln loc să urmărească ternele, spre a le vedea legătun:te
n tinip şi spaţi.1•, el s' a 111ărginit să le a11alizeze s11b
i•nghiul specialităţii sate. Filologul a scos liste de c1<vinte,
istoricul a cercetat cronicele ca izvoare. Istoria ieroglifică
a lt•i D. Cantemir a fost r.ăs1<0ită pe toate feţele pentru
s11bstral11l doci1m.e11tar, altfel declarâtidu-se că opera,
reniarcabită, este ilizibilă. Cronicarilor li s' a acordat u11
tnerit de litn.baf şi de onestitate.Fiindcă cronicarii 111unten·i
nu S1•nt obiectivi s' a tras încheierea puritană că n' au
valoare. Ca şi cdnd arta ar fi aUceva de cât expresia
origi11ală a subi.ectului 11ostr11 I A doua categorie de
istorici literari o ·i au dela Cârlova ( desinteresdnd11rse ci•
tot11t de epoca anterioară) însii 1111 se ocupă decât cu
«cmsicii •· Ei sunt îti general profesori, adtnir<Uori de
valori acceptate, c11 o repulsie vie fllfă tle. literat11ra 111ai·
nouă. Cercetarea tor, «ştiitiţificti ~ şi ea i11.tr'im chip,
se litnitează la descoperirea de docttnt.enle biografice, de
înrâuriri literare, la consideraţii de fond şi fonnă duptl
'1111 tipic dat ( nat11ra t11 pastelurile lui Alecsandri, critica
socială tn opera lui Caragiale) şi c11 .1111 respect ti1norat
de gloria scriitor·u lui care nierge pană la a.i;uzalii de
impietate faţă de criticul cu viziunea 11iai liberii. Treb11e
să 1nărturisin1 că foarte tnu.l{i intelect1•ali dintre cei t11<ii
distinşi s' au arătat s11rpri11şi auzi11d că ne ocupti111 şi
de literat11ra veche şi'. socotim că vor tnai fi'. încă n1iilfi
car~ se vor 111ira când vor avea cartea sub ochi. Atât de
tari S1MU prefudeeăfile ! N1'.c i vorbă specialiştii părţii
vech.i se vor sim.ţi atinşi t11 discipli'lia tor. Dar în realitate
nt1 e 11ici cea mai n1ictl ati11gere. Dacă e absurd să n11mt1Şti
literatură simple /enometi.e intrdnrl.. tn istoria li'lnbii, a
tipografiei, a C1tUurii, tot atlit de falsă e tăierea istoriei
intr'1M1 p1u1ct arbitrar. De ce oare literat11ra roniână să
se îticeapă cu Cârtova? Dar sunt fnai'/lle opere dacă ntt
ad1nirabile, capabile să explice· ceea ce 'lfine d1<Pă ele.
Ureche, Miron Costin, NtC11lce, /?adu. Popesc11., D. Can-
ten1ir lăsaţi aftiră.? Se poate închipui istoria lîteraturii
1:talieti.e fără Diiio Co111pag11i, Villani, cea franceză fără
Villehardoi1in, J oinville, Froissar/ şi Con1111ines? O
astfel de sciziune absurdă n•o profesează nicio literatura
şi ar fi o eroare dacă 110i anţ tnenţine-o. Singura operaţie
ce treb11ia făcută era izolarea cult11ralului de artistic,
s1vpunerea întregii 11iaterii ta aceleaşi tnetode strict lite-
rare. De sigur, tn chipul acesta, «literattira religioasă •
( ev,angheliare, psaltiri, praxii etc.) a fost ca şi înlăturată,
şcoala ardeleană treC1llă în sbor. Vor 1nai fi unii cari
dintr'o greşită s1•sceptibilitate se vor scandaUza că 11'atn
dat A rdealul11i destulă iniportan/ă pentru strălttcita co1i-
trib11ţie adiisă redeşteptări·i conştiinţei naţionale. J nsă nci
tt.e oc·1.pă111 aici n1imai cu conştiinţa estetic/I. Si11tezele de
istqrie cult11ral4 vor glorifica 111ai departe pe 111arii pion.eri.
Ardealul care a dat pe Maioresou, pe Slavici, pe Coşbuc,
pe Rebreanu, pe Iosif, pe Blaga şi atliţia scriitori tttt
are nevoie să ceară falsificarea istoriei literare pri11
antestecarea C1< materie extranee discipli11.ei. A treia cate-
gorie de cercetători literari se oc1•Pă n11mai cu epoca
niodernă, dela .1900 tncoaoe. Treb11.e să recunoaştent că
ei s1<t1t singurii !tiţelegtitori ai esleticul11i şi ar fi fost
cei 1nai indicaţi să se apUce as1.pra întregii literaturi.
6- PREFAŢĂ
Insă din feburite 11wtive, între care lipsa unei co·ntinuitiiţi
între ge11er1J4·ii, ei ignorează literatura anterioară a1iitlui
Iţ)OO, ba şi 'lltai mult, o desconsideră.
Re.z1,Uat11l acestei stări de lucruri e n11 se poate 1nai
supărător. Niciodată nu s'.a vwbit n1ai 11wdt de tradiţie
ca tn 1tlfi111ul dece11in, U11ii au tăgăd1•it-o, 1iec11noscdnd
o altă literatură decât cea conle1wj>orană, alţii a·u afir-
mat-o, 11u 111ai pregătiţi, spre a dovedi că tradiţia trebue
interpretată a priori î11 sensul vederilor lor. Discuţiile
au /onna cea mai fantezistă pentr11Că nici11na di·1i părţi
nu se sprijină pe doc1•mente i1iconteslabile. I n definitiv
tradiţie nu însea;11nă aliceva decât înaintare organică
după legi proprii şi nu este îndoială că orga1tÎC1Jt emstă
în literatura ro11tână. Se cade doar să-l descoperini, fără
prefttdecăţi, şi 111ifloc11l nimerit este a scrie o i storie
literară bine in/onnată însă de substanjă, nu de nt11ne
proprii şi de cifre. Or·i clit ar ţitie sea11ză de 1•nivers, o
adevărală criticti îşi stahileşte scara de valor·i tn OU!'{>rinsttl
literaturii sale (asta tnsea111nă tradifie}. Dacă VQrbeşte
de Pr<>Ust, criticul francez tşi caută i1istru11ientele de
comparaţie tndărăt şi treeând prin naturaJism §i realisnt
poate af'111ige pâ11(l Za rneniwialistică pe de Q parte şi ta
portretistica clasică pe 1le alta. Prin 11r1nare ei are de
determinat c11m au /ost depăşite unele 1netode, cum au
/ost disociate 1~ltele. J1i fond Prou.st e 1111 men1oriatist
care a profitat de filosofia lui Bergson. Aşu ar tribui să
procedeze şi cr-itic·u l tiostr1,. Un roniatlcier ron14n se
ct•vine să fie scrutat în întreaga perspectivă a prozei
tioastre fără a se exagera lnrâuririte stră.Vne, căci fi1111da-
ment1d va fi iti 1nod fatal, pr·i n /actor11t geografic, tradi-
ţional. Ca11iil Petresc1' pare prQustian, dar et tiu a piţl·"t
împr111t1Uta dela Proust de cât etemetite si.perficiale de
expoziţie. ln ro111a11ele sale reglisi•n eterna opoziţie, carac-
teristicii civilizaţiei n11astre, !11tre o l1'11ie aprigă, dotata
să parvină, şi i•itetectiialut tlelicat, care ră1nâ1ie t•n
învins. Oriu11.de, eroul francez izbute*te in dragoste, eroul
rQmâti rtimâne q 1ieînţeles &. La drept vwbind, noi ani
avut cronicari literari de ·mare talent, critici încă 1iu,
pentr·u nwtivu.l arătat 1nai S1<S că nu e cu p11tinţă o cr·i-
tică fără perspectivă totală istorică, deci fără trad·i/ie.
Scop1d acestei cărţi. este de a da 11n i1npuls acelei vizio1tări
integrale dela care decurge apoi critica. Scriitorii 1wştri
sztnt tti n1ajoritatea cazurilor foarte fruţi11 citnosaători a·i
literaturii naţionale şi refractari la c01npara#ile în cerc
închis. A l1•a drept coonlonate fntr' un articol despre 1.
1:1arb1• pe Conachi, BoU11tineanu, Anton Pann pare
11n lucrii scandalos şi jignilw. U11 poet ronrâ11 se c0111-
pară nu111ai cit poeţi din afară, cu Edgar Poe, Ma/-
larme, Paul Vatcry. Şi totuşi 111Ctoda legiti111ă e cea
dintâi.
iV1t pentru satisfac/ii de critic şi istwic literar am
intreprins această operă. Cei cari c11.nosc mai de aproape
activitatea noastră, ştiu că critica (deşi pe1uri1, 11nii 1nai
notorie) ne este o preot1<pare secunda.ră, la care a111 fi
reniinţat, dacă ar fi nigăduit c01uliţiile literaturii actiiale.
I11să for111aţia noastră ni' înţelegea e/orti•ri literare t11
gol. Oricat de spontane ar fi actele de creaţie, ele profită
de experienţele trect!liel11i şi se prod'l<e nrai bi11e in 1ned·i11
tradiţion(ll. Dacă fiecare pictor ar itiventa nzereu pe1·-
spectiva şi 11lei1ll, o mare etz,ergie s'ar ris·i pi inutil. O ase-
111enea conştiinţă de tradiţie n' ain găsit-o can.d ani început
a scrie. Şi at·11nci a'111 holărf.t să ne domt1neiită111 pentr11
noi. N a/lura st1.diilor imiversitare şi lttcrărlle istorice
/ăciue la Ro11ia ne-a1,, dat fan1iliarizarea cu epoca veche,
cdţiva ani de oritică de jurnal 11e-au dat prileful u111'i
contact deplin c11 titerabu.ra actuală. Pentr11 epoca ·n iij-
locie a clasicilQr ani ales doi scriitwi de bază pe care
i-a11i studiat ·monografic (Eminescu, Creangă). Cdte
1111ut n' a î11teles scop11rile noastre şi asta s' a văzut cu
prile{ut studiului crit1:c as1"f>ra operei lui E1ninescu. A
trebuit, spre a avea 1nateria/;z1l întreg de caracte;rizare,
să sh1die111 111ss. en1niesciene, să descopernn linia twiaticâ,
să cită1n din ele ca dintr' o operă tipiir·itâ. Cutare pedant
n' a văzut aci decât o operajie de p11.blicare (le texte (ce
11'a fost .fn gândul nostru) şi ne-a căutat 1ioduri în papură.
Altcineva s'a arăta/. fără interes pentru tat11rea doC?1men-
tară, cerând doar o siită de pagini de portretistică, ce nu
s' ar fi pi<ud da totuşi fără pregătirea necesară. Cine
citeşte azi capitol11l 11ostru despre E1ninesc11, a§a de
altfel infonnat decât articolele obişn·11ite, va î11ţelege ce
sfor/ări trebuesc făc1ue pentr11 o sută de pagi11i de critică
curentă. Astfel de sforţări nu ca1l !n alte literaiuri t11
sarcf-11a critic11J1'i şi a istoricubui literar ci a arhiviştilor.
Din nefer·icire, deocamdată, la noi criticill trebzie să
facă de toate.
Care este planul de iucn1 al i111ei istorii lit.erare? De
(l/Jiceiu s' a preti1is că 111ateria a.r fi atât de vastă şi ar cere
atâtea investig«Jii de detalii, lncât f"uctul n' ar /i copt
pentru o asenienea vperă. Unii, luâ11dt4-se după e:xe111pte
străine, socotesc că 1nunca trebue divizată şi făcută u1
colaborare. Domină aci o concepţie falsă despre istoria
literară, aceea că ea e obligată s(i sirângă date biograf.ice
c.<n11plete, să descopere izvoarele, inf/;11eiiţele, legăturile
invizibile încă. Pe1itr1' a pregăti teoretic această istorie
ani eoni.pus o 111ică carte ile Principii de e~tetică, în care
ani lămurit fugitiv dar tH' St<perficial punctul de vedere
pe care îl credetn just. Critică şi istQrie literară s1111t
dot'ă 1110111ente din acelaşi pJ'oces. Ni• poţi fi critic fără
perspectivă istorică, 1u' poţi /ace istorie literară fără
criteriu estetic, deci făril a fi critic. Istwicul politic se
ocupă c·u fen0111et1e reale, că,Zând prin documente siţb
percepţia ttct1<rQr. Dar f e1101ne11ele artistice oo apar ca
atare de cdt dacă 1111 spirit dotat le acwdă calitatea arti-
stică. Ele su1u «valori ~. Deci spu1u:a111 : • Este un l11cru
care de obiceiu se trece ci' vederea, dar care este tot14şi
capitat ; istoria literară este o istorie de valori şi ca atare
cercetătorul trebue să /ie $11 stare întâi de toate să stabi-
lească valori, adică să fie un critic. Mulţi istorici literari

tşi îno/1ipue că operele de 1nitna a do1411 sunt 1nai inll/)or-
ta1u întru cât ele zugrăvesc o epocă şi că pri11 urn1are·
istoric11l· se cade să studieze orice fenomen. Este o pozi-
ţiune falsă, ieşită ş-i dintr" o greşită opinie despre· ra-
portul dintre vieaţă şi artă. Se crede a11umt că există
un spiriJ. al vremii care înrâiereşte pe artist şi că st11dii11d
acest spirit în operele n1ediocre von1 ajwnge să înţelegem
operele de creaţie. Se con/undă deci istor·i a spirit'ldui
public cu istoria r;pere/.or de artă ca rez·ultate ale efortul14i
artistic. Dar, tn fond, există oare 1tn· ro1nantism al vieţii
publice şi al literaturii 1nări1n.te di11 care· s' ar fi it1spirat
11tarii r<>manlici? Fârd pref11decăţi ne vo111 m{;redin~a că
mţ e.xistă. RomantisT1111l este o atit'lidine excl1-1Sit1 a 111a-
rilor r0111a·11tici, care apoi fireşte s'a generalizai prin
itnitafie. P•ute111 să studietn oricât poezia 111ediocră şi
spiritul public din R1J111ânia pând la z87z. N1' vo111 găsi
tiic-i t'f11u1 de et11i1tescianism. Eminesc-ianismul este un·
prod1'5 al mi Eminesc11. Cdnd tnsă defi11im o valoare
pute11i să ne creăm cinu;epte ca romatţtism, etninescia-
nis11t prin care să sin1bolizăni un număr de atitudini„
l•lu există 111 istoria literară literatură 111ediocră dar
reprezentativă daecă ti'a11i definit întdiu valori.le estetice
a/)sot-ute. O istorie literară fără scară de valori este 1111
non-sens, o istorie sociată arbitrară». In c<>nemzie dar,
după noi, istoria de er11diţie rămâne o seacă cronologie
(ceea ce nu însean111ă că respingem erudiţia ca i11stru-
1neill) iar istoria literară· 1iu se poate face dec(lt de
uri. singur a11tor c11 vocaţi·e. Ea e opera de disciplină
accide·ntal, la ten1elie rătnâne o operă de creaţ-ie
critică.
O c<>nsuitlţă
a scientisniului este divizi1m.ea istoriei
după principii exterioare sau tn spirit dog111atic. Un
sorii'tor, care e untd, e c-iopârţit. Dacă e un <>1n c-u vieaţă
l11ngă şi trece prin câteva «c-urente », considerate dincolo
de noţiunea de valoare ca nişte realităţi obiective, el e
tăiat pe epoce şi distribttit în niai 11u1lte cr1pitote. Dacă
scrie în 1nai multe genuri, socotite şi ele ca adevărata
materie a istoricuh1i, el se transformă într'i111 nwnstru
ctt 111ai 1nulte capete. Sc-riitoritl e tot11.ş-i o per:;<>nali.tate
ş1: trebue tratat 1n<>nogra/ic. Insă pentr1' a nu da istoriei
caracterul t111ei·c1degeri de articole critice, pentru a ur111ăr·i.
trecerea generaţiilor tn linie triidiţir;na.lă şi interfere.nţa.
lor Ctt curentele, am introdus pe fiecare u1 m<m1ent11l
caracteristic şi la. gtniel predilect. Astfel Gr. Alecsa.n-
dresc11 trăiqte şi scrie pan.a în ·epocti lui C.1ninesc-u, dar
vremea lf4i e cu cdteva decen·i i înapoi, Arghezi începe
a. scrie i11 1896 tnsă mt>1ne1itul său e î11 jurul ant#ui
z927. Alecsandri e mai ales poet, N egruzzi t mai cu seamă
prozator. Respectând aceste relaţii de tinll/J şi de sector,
ani dat /iecărt1.ia o tratare monogr.afică. Numai rar şi
în pagi11i de vederi generale ani iransportat u11 autor
ilin locul lui fix.
Material vorbind, ettrtea de /~, aşa de si1nplă la
urnia iermei, ne-a costal o mi,ncă ce a depăşit prevederile
ISTORCA Ll'rERA'rURll .RQ)!ĂNE - 7
noastre şi ne-a /i1utt nen1işcaţi tn se·11si1t cel 111ai propriu
at ciwânt-11Jui o bună bt1cată de vre111e. L11crul se explică
astfel. Un istoric străin (vezi caz11l lui Thibaudet) îşi
proci1ră o b"nă ed.iţie a operelor şi câteva .solide ·mono-
grafii şi apoi nieditează asupra autor11l11i. La noi niono-
grafiile sunt pi1/ine1 .aplicate în <lirecţia purelor date
abstracte. Peste tot ani procedat, chia·r pe.itru cdteva
rdnduri de biografie, ca şi când n'ani fi avu.t la dispo-
ziţie nicio simteză (şi în gener1il 1111 le-a111 avut sa11 le-a1n
făcut tot noi), rec11rgdnd direct la izvo<1re. Cu operele
11 fost şi n1ai gre11. Nt1 există, c·tt toate sforţările ce se
fac, ediţii coinplete pentru cercetăf-Ori. Se face eroarea în
1tltin1a vrll1ne de a se alcăt11i ediţii ctt prete1iţii savante,
dar cu opere alese. Studierea h1i Et-iade Rădulesct' cere
o straş11ică obos~alii. Şi afară de aceasta 1nai Stmt au.teri
rămaşi nunuii prin ·reviste sau tn edifii rare, de d·ibuit
prin biblioteci.. A vedea poeziile l14i Radt' I onesci1 nu e
un ltwr11 la tnden14.na oric·l4i. Şi apoi e dificit lucru să
emiţi opinii c-ritice după lec~uri grăbite la bibliotecă. s·a
tntâ1111fJlat ca cele mai de sea11tă colecţii de re-„iste să le
ave111 n<>i înşine, sau să le puteT11 c11 uşurinţa răs/oi acasă
în toată tihna, t11 cât iudecăţile noastre pot fi Stimare
uneori, dar s·u11t totdeaf4n.a tn.te1neiate pe ·o ittfortnaţie
largă şi atentă. Niciodată, chiar când e vorba despre
autor·i i recensaţi şi chiar cdnd, rar, am folos·ii propozi'ţif
din articole, ni1 am ră111as la lectura trec-ută. Totul, 1lela
încep14t pdnă la sfârşit, dela a11torii de sea1nif pdnă la
cel 111ai proaspăt debutant, a fost citit di11 no1t ·Pentru.
redactarea acestei isto.rii. Tot ce este citat a fost citit.
A ul-Ori, treou~i de noi -repede, ca nefiind importa1iţi au
fost totuşi citiţi sa11 recitiţi t11 t·ntregw1e (Dragoslav de
pilda). Toon1.ai î11 aceste caz·14ri conŞtiinţa 11e-a dictat o
111ai atentă in/orttlaţie. E dela sine t.1ţeles câ am fost
osândiţi să citim şi mormane de inepţii de care tM4 S'a
mai adus vorba în istorie. Trebuia făcut acest lucr11 spre
a 1114 rănu2ne cu inllfJresia că ani lăsat locuri 11111bri.te.
E cu pt1tinlă ca chiar c11 acest larg rond de 11oapte
să ne 1nai fi scăpat ceva. V 0111 avea prilej11l să ne
corijăm.
Până la ·u n ant'111t pi11ict, cartea are pretenţia a da
iudecăţi stabile ; partea despre continipora11ii de uUi111e
generaţii treb11e socotită ca l'n tablo11. U1iii llt{·Şi vor
ţi11e, proba/Jit, promisiunea, alţii se vor revela mai târ;i11
ca personalităţi. Epoca 11wdernă e cea 1nai iritantă şi
e caz11l a asigura. pe toţi că ani pi1s cea n1ai strictă nepăr­
ti11ire, t111ită cu voinţa cea niai caldă de a a/irn1a tale11tul
ori11nde s' ar afla. Cei cari se îndoiesc 1le acest htert' nu
11e cunosc, ori au despre criiietl o ideee foarte greşită.
Cronicele ris·ipite prin revj,ste, citrate exerciţii de per-
cepţie; nt4 ne-ar obliga la nimic şi am refăcut peste tot
definiţiile. De sigtir că tn majoritatea cazuri/.or 11oua for-
1n11la.re inel-ude pe cea vec}ie. Jn puţi11e p"ncte a trebuit
să repudie111 11Vjte păreri ieşite din simpla constrângere
a politeţei. Utt foarte distins critic, niai mult, 1111 mare
 8 - PREFAŢĂ
critic, ne-a î11vi11ovăJit că ani daJ. asupr(i-i câteva ver-
siuni° contrazicătoare. 1l r14gă111 să 1111 creadă acest lucru.
Fiecare articol se oct<pa c1' o altă lat1,ră şi suferea de v
parţială co1fiprcsfu11e exterioară. De altfel critica cere o
ltţttgă· perioadă de experi"tnJă, î11 care cultul care exage-
rează şi 111aliţia care disociază sunt etape necesa~e spre
a ajunge ta o judecată mat1tră şi defi11itivă. Articolul a
ră1nas în 1>11ezuf,, lui acelaşi. Totuşi nu 1ie-ani sfiit de
toc, ca du.pă o nouă lectură a operei, pusă acu111 î11 per-
spectiva i'.storica, să venin1 c-n o 11ouă variantă din ca.re
am scos ceea ce poate ati11ge pe 01n şi are aer11t unei
i1uliscreţii, p1df111d, fi e/ecl1d unei false inipresii şi esti111a-
ţ·iuni, premttn şi ftulectflile. ce nu se pot da fără hazard
( c1u/41ră, etc.), concluziile în fine prea nete ş·i tăiolfse
ctt 1111 a.er prea potemic şi aforistic putând da de bănuit
vreo indispoziţie de 1M111ent. Fie ca cei 1nai bătrâni
cari 11u stimează pe tineri decât când aceşti'a vorbesc
despre ei, şi-i e-'Xpediază cu o îngăduinţă plină de ronoare,
să î11veţe dela Uiieri cordialitatea f•t limitek adevărultii
fără de (!are nicio j11decată de valoare nu-i ct• putinţi.
Atât ile generală ne-a fost preocuparea 1te adevăr, încât
11e-1l111 tlrcrtat adesea fără voia 1wastr<l plini. de. ingrati-
truiin e. ln special în don1eni11l criticei 11nde se catn pro-
fesează 11ie11afarea Qri ditnpotrivă severitatea ani rănias
dincolo de orice slăbiciuni. Critici sau cronicari cari au
arătat faţă tle 1wi tnultă ln111ăvoi11Jă n' a11 tluitt din parte-ne
un răspuns core.~punzător şi invers (dar ne-a111 ferit de
vreo de111onstraţie precugetată de obiectivitate de soiul
acesta 1neca11ic).
O dificilă proble111ă ni s'.a ridicat cu privire la epoca
actttală şi 1n1dtă vre1tie a111 ezitat s' o rezolvăni. De obiceiu
c<Jnvputi istorii Uterare profesorii, erudiţii, cari 1111 au
pretenţia de ·a intra tn Uteratură şi se 1nulţ·u-niesc a face
ştii11ţă. Sa11 f11 sfârşit, ăacd avem. de a/ace c1t scriitori, ei
se opresc et1 câteva decenii în urntă. Noi nu puteam
ren·unţa la o epocă din cele 111ai frumoase. Dar î11 această
epocă î11 care a1n a11alizat autori şi dintre cei t11ai modeşti,
noi tnşine, cu recutwaşlerea titturor, intrâ1n tn niişcarea
literară, ci• loate re/ativităţ.ile /.egate de o prea de aproape
privire. Tn cele din r;rmă ne-am convins că ani fi dat o
inforn1.aţie greşită, 111ai ales străi11ului, scoJând un ele-
ment din tab{011. I n situaţia aceasta se aflau în ·generaţii
mai: yeclii N . I orga şi E. Lovi11esm~ cari şi ei ar fi fals~
ficat epoca lor eliminându-se din istoriile scr1:se chiar. de
ei. I nsă c1t-n1 să procedăm? Să p1Mie111 lista operelor cu
primejdia de a insinua mai m1tlt de cdt se or;vi11e şi
•iespunând tn. fond 11imic? Să vorbin1 11oi înşine despre
11vî,i I nij>osibil. Oricâtă conştiinţă de S1:ne s' ar ad1n·ite
uniii a1,t<n', auto-critica S1'1ui fals. Am liotărft deci a
cita păreri pro şi contra din ,-ritioii cărora te-ani acordat
în chiar istorie o importanJă, tnlăturând ·Păreri poate
mai favorabile venind însă dela crQl1icari neaccepi:aţi. La
aceasta am adăugat 11işte explicări de ordin intenţio11al.
Se va vedea uşor că n' am depd§it linia celei mai sceptice
cu111inţe11ii. Nu credeni de altfel de loc in absoliif.t1l acestor
opinii. fn aceste decetiii tn care sttn1edenii .de opere
obscure a11 fost declarate « sourte circ11ite de geni" • iar
alt~le de valoare subestin1ate nu se poate pune 11u1lt te111eiu
pe criticii. Ar fi pe de altă parte un aouz să oprim tn
loc judecăţi ce pot evohu1.. Citatele n' art de cât un rost
inforn1ativ şi partea aceasta e lipsită de orice adeziune
obiect·ivă din partea •wastră, Îti înţelesul cti 11ni nl4 pttlein
afir111a 11i111ic despre 11oi nici tnăcar î11 privinţa valabi-
titc;ţii părerilor altora.
Ain pus la sfârşit o bibliografie rezonabilă care să fie
de folos cercetător1tl11i, fără paradă exterioară de erudiţie .
Ain dat mijloacele generale de in/or111aţie, apoi la fiece
autor sl1tdiile. stricte diti care se pat scoate toate celelalte
i11dicaţii. Bibliografia priveşte biografia, opera privită
tn materialitatea ei (izvoare, motive, inedite} .şi 1nono-
gra/iite. La literatura 1101tă n'a1n notat tnafară de opere
decât articolele i11 care s.' ar cupri·nde inforn1aţii. Artuolele
crit-ice n' a·" 11icio valoare dacă nu s-umt scr·îse de critici,
iar. operele critiiilor sietu indicate la locul cuvenit,. E dela
si11e înţeles cd bibliografia e sitsceptibilă de conti111ti
tinbogd/ir·i , preouni informaţia e pasibilă de t1idreptări şi
adaose.
ln priV'inţa clişeelor dori11ţa noastră a fost să pttnem
nuinai origina/.e şi cu 1nare părere de ră1t 11e-a111 văzut
1•11eori cqn.strânşi să folosim copii din publicaţii. A 111
/ăc1st sforţări să strânge11i cât ntai n1ulte clişee, t11cu1111nate
de un notabit succes, care tot1qi nl4 11e-ar fi 1tiulţ111nit tn
ti111puri 11orn1ale. Şi informaţia e, adesea, inedită. S' a
/iict1J tot ce se putea l11tr'1111 tintp dat. Dacă lipse.se
portrete aJ.e scriitorilor tn vieaţă, asta se datoreşte nun1ai
lor, de vrenie ce nQi t11 chip1d cel tnai civili:ţat am /ăc14t apel
la toţi.Fiecare va putea îndrepta /;11cr11/. in viitor, tmrl4 cât
chiar ·independent de 6 event1,ala 1101'4 ediţie, istoria va
fi cott#nuată în adause-tablou care vor ·urmări mişcarea
literară mai departe, aducând totdefJdatd anexe de docu-
1nentaţie. Scopt.t tirtnărit prin ilustraţii este âe a co-
nienta textul şi a da străin1®i o in1agine a civilizaţiei
şi /iziQ110111iei ro1nâne.
lntlală dti,pă aceasta va apare o •nică Istorie a litera-
turii române, care 111'· va rezu1na pe cea 1nare, ci va privi
/aptele si11tetic şi niai 1n1dt tn laturea pozitivă îti scopul
de a i11for~na pe Ro1114ni şi pe străini as·wf>ra co11trib11ţiei
noastre la cultitra 11tiiversală,
Deşi muJ(4•mirile la sfârşit de pre/tqă mi s' au. părut
totdeauna tiişte cerenionii, sunt constrâns de adevăr sd
cQnstat cd d.l Lll. Rosetti a depăşit c·1' 111utt. obligaţiile de
prieten şi de editor. Concursu/. dat de d-sa la cotectarea
cUşeelor echivalează c-it o colaborare. De 11n aft1J.or tiepre-
ţiiit 1ni-ai. fost 1l-11ii G. Baic'lliesou şi Băcilă dela Aca·
detnia Română (cel din r<i'tnă slivârşînd o muncă din
i;ele mai ingrate). D-nii asistenţi dela Facultatea. de
Litere dit1 I aşi Agavritoaei şi Ldzăresctt, d-nii G.
Jvaşc1,, C. I. Botez, G. D. Loghin, G. M . Dragoş, Al.

Dimitrht-Pâtt,şeşti ne-au proetirat cărţi, reviste ori /ot.o-
gra/ii.
In aceste li111puri de suferinJă naţională, o astfel de
carte nepărtinitoare trebue să dea oricui Î'l1crederea că
aiJe111 o strălucită literat1,.ră, care pe de aUii. parte, in cii1da
l11/11ror efemerelor vicisitudi11i1 se produce pe teritoriul
Ro111âniei Mari, i111a şi indiv1:zibilă, stufi11d drept cea
JIUJi clară hartă a poportdtii român. E niinescu în B11co-
24 lanuarie 1941
ISTORIA LITERATURII R01otĂNE - 9
vina, Hasdeu î11 Basarabia, Boz.inti11eat1>11 în t.1.acedonia,
Slavici la graniţa de Vest, Coşbuc şi Rebreanti t11 preaf111a
NăsăuduJ11.i, M aioresc1' şi Goga pe lângă Ottu.t ardelean
sunt ·eternii noştri ptizilori ai solului veşnic. Şi după.
toate, diipă o prea lunga desconsiderare de noi î11şi11e, e
ti11ip11l de a striga 011 1nâ11drie înipreună c·1t M iro11
Co,sf.in:
«NASC ŞI IN MOLDOVA OAMENI!».
G. C.
 EPOCA VECHE
SECOLELE XVI -XVIII
~

ÎNCEPUTURILE. LITERATURA DE EV MEDIU INTARZIAT.

Ll\'TĂlELE 1'1ANUSCRISE ŞI TIPĂRITURl. - In acel veac apar şi tntlide W<to mal lungi (mu.. fi tipl·
FOR~lAREA LIMBII ROMANE. rituri) tn limba română. tnsll. ln afara culturii oficiale, care era
slavonă.. Cele două voevodate ttaa chiar un fel do centre ale
Ceea ce jurălnlntul dela Strubourg (842) este pcntrv lunba
ortodoxismului in acca..'tă latineasc:A a lumu alave, fi prin
tranc:ed ~ carta capuanl (C)(io) ~ntrv cea lt.,11.anl. au etto<ul
1~ • pi.sari • sau • diaci • copiau cu fnamoasl caligraflC
nnii c1 pot lnf3ţlµ pentru limba romAnl cuvintele ''"""·
fqr'"" ...,
f•iUl'r (<6fv", ~„ •flTpc) po c;ore, dupl CroN~a/1a
texte bisericeşti. ornamentate cu i11genioasc maµalo de lujeri
bizaounolu1 l'heophan, le-ar fi stn311t la anul S79 un llOldat impletiţi. ln preajma cărora se b&l c4~tll un aomptuOI
păun, şi apo; legate lu scoarţe g<OllSC, tnvchte ln catifea on
din armata condusă de ~(art1n ft Comcnuolus lmpotnva Ava·
piele sau ferecate tn argint . Dela popa Nlcodlm, lnt.emeaotor
rilor. Adevlrul este că vorbele acestea n 'au niciunul din ca·
al TismaMi, a r.\mas o Eua>lflulia scnllll ln 1405. I n mAnAstlrea
racterele esenţiale limbii rom:\nc fi 1unt numai ~te vestigii
Neamţul s'a copiat tn 1429 un Euatttlill•a•. Un lllt Eua"flillia•
de graiu romanic. l>ln lmprcjur:\rt vitrege, primele documente
sigure şi abundente sunt cu totul tllnil, dintr'o vreme c:.\nd e dela mânăstirea Homorulu.1. din 1473, şi tnliltlşelUA pc
Ştefan cel Mare tnchinâod cartea Fecioarei Ma.rla. CurO.Od ac
graiul crd de mult lnchegnt. Uzul limbii şl;ivone ln blscri.,. şi
introduse şi tiparu.I şi din teascurile clllugilrulul llArb Mnearie
in cancelarii a lnt:lrzlal apnritJ" lCxl.:lor romr.11c, care (111111.tu-
ieşi tn 15o8, din porunca lui Radu-Vocii\, dar s ub domnia Iul
rând indicaţlil~ mni v•:chl dRr 11ctcxtulllo) »unt cilu secolul XVI.
Mihnea ln vreo mânăstire muutencMcll un C.ilurghl#r sll\vOn,
Scrisoarea c:\mpulungcunulul Neacşu clllrc judele Hnnăş
după oare urmează şi alte c.'trţi . T ipogr11fi11 lui Macarlo n'a
Bengoer al llra'IOvnlui, din 1 s~ 1. rllmAno dcoeamdatA lntlllul
dăinuit, precum n' a avut viaţft. ulei tlplU'niţt< lui Dimitrie
ră vilŞ rom:\n.,,,c eunoeout :
Liubavici din Târgovişte (r54s- 17), Ap„oupo un vene do
•. .. dau şti re •lomnte t11tc r,n lucrul Turcilor cum om •util cu stagnare unneazll .l n care tnsll. tot po 1.erltoriu românesc, dllr
cll tmpăratul au cşlt don Solllu, şi nhuh1LN111 nu c, fi IC·l\u dus ln tn Transilvania, apar tntâiele cft.r\I romllncşll .
sus pre nunftre: /µar sft şlll llomnlla ltl cA uu vftiul cu ucltll lol c4
au trecut ceofc cornbJI cc ştJJ ,şt <to11111tl1\ lr.i pre 0\1114-ro tt1 aua; lpac Aceste cărţi s unt tn bună parte tiptlrlrl n unor texte rcll·
Sl\ ştii c4 bn.gli tlcn Iola OrltfulO cnlc ~0 do 0111lu, •ft fle ln Ajutor gioase rom!ne care lncepuseră 83. circule hl urmi\ propagandei
tn corăbii; ipac s4 iUJ eurnu •e·uu 1>rh1s nefle mc1t~rl dti1 Ţari.grad husite. luteraoe şi calvine !n partea de sus şi de jos a Ardea·
cum vor 1.r<>ace aceolc corAbll Io locul celQ nrlmtul ce fUI tl domnlia lului. Pentru a putea capta pc preoţii romllnl, propaga.ocllft:il
IJl •. Ek.
căutau a Ic folosi limba naţionali.. Astfel o psaltire, gblti
De aci tocolo folosirea şericril romlne e din oe tn ce mai de Asachi, şi tn care se strecoara un discret • filloquo •, for·
deasă şi textele se lomul~. Un dcoseb1L Interes nu n11mai meaz;ă vestitul mss. numit Psulli1'1a uMi11"4, al cirul original
linguistic, ci şi literar, 11 lnf3tişeaz4 ICnlOnlc rom:\ncşu dela transmis printr'o copie dela mijlocului M>COlulul XVI ar li
sfâqitul secolului X VI f' lnceputul vca.c:ulu1 unnltor aflate dm a doua jumătate a veacului dinainte. La Vorone~ s'a glşit
tn arhivele Bistriţei, carac:~tice pnn s tereotipia naivi a o copie de pe •Faptele apostolilor• reproduc4nd un Ullt
stilului, tn caie se amt$Ud prospc11mJ orale. Egumenul mA- din aoelaşi veac al XV-iea. Este aşa zisul C4diu Vororuţ4a11.
nă.stirii Moldoviţ.a 1Crie, la 30 Iunie 1592, .,a prietenului slu lotâia tipăritură română semnalati tn Ardeal, un CIJUdiJ.,.
• c:duî iubit • Budak:i G&fpa.r, b~ul de Blnrila (ln lranscriett imprimat la Sibiu in 1544 dupl o trad~ d•n nem~, s"a
simplificată): pierdut. iasă a rămas copia lui mano~. 13.euti de popa
Grigore dm Măbacio (Codiuk Sturrha11). Judele b~a.n
•• •• Duept Utta roglm P" domnia voastrt M pul•\I Iace ca Hanăş Beagner (Bans Benkner) aduse la Btaşov cu intenţ:b
.e ne tocmim blnJtor, ci fast& 1111lnlul& am&ndww ţtrilor : cbJJ>..
zui\i domnlavoastrl, ci M\ tn~lepţl mal •Artos. ŞI acmu I.a ni dAm propagandistice. dar şi eomerci&Je. pe duu:oolll • Coresi ot
ltire domnillor voastre eA VftlD "' lr•mltem olle ln munte. Oed Trăgovişte • spre a tipări Cărţi române li s lavone. ~Jutat d~
vă rugAm ca pre al nottrl duld prilaUnl M n• da\ a fli ca fi pSn' un Tudor diacul, acesta tocepu la J l\tal 156o tlplnroa llDW
acmu, ~ şUm avea-vrem vr'o pqub~. ou b• f CA noi avem ntdeajde Tttr""anţMI românesc, după ce fn •S59 llCOlle9e un CakeAism.
nwnai pre domniovoait.nl. t, dia vrem IV"ta pa1ubA, t1ol vrem ţinea
Urmează, in aceeaşi limbll, un Apostol ( P ra1t1u} ln 1563, un
de dtrl domnlovo:utrA de nu ve\ do noao n fli, cAd cA ne HI pri·
i•tin mult-nedefdiuitorl, fi avem nedca,Jde pre do11111la voastrd H da\ /lfolitumic (la olaltă şi după un T.Slc al Euu11flulillor aau
noao o şti d e toate. De uce1Uln dim tllro fi rugdm PNI domnlllo voiutre. Cazanie) tn 1564, două Psaltiri (1570, 1577), din caro ultima,
Şi se llţ s~nAtOJ eu to\ oamenii VOflrl lnlr'anl mul\I tl buni, ~mln „ slav<>-rornână, etc. Coresi este după toote sc1unele un simplu
 lB - EPOCA VECH l'.
·rralan, lltogrono Von•berg.
Colec/la Odol><acu. li. A li
tipograf care ae 1l11Jc:şte de tălmăciri mal vechi. Toate acestea
sunt de un ma.re interes cu ltural şi ltnguistic, dar de o
valoare csletic4 null\.
Ci limba ln structun şi lexicul ei fundamental este lattnil
pare un fapt ltbltor. lnraunrea slavonii, cam masivii, rllt.'lceftc
totuşi pe at.rlinul de graiu neo-latin nepregătit filologiceştc.
Din punct de vedere estetic varietatea şi spe<:tfÎC<tatca lnfll·
traţiilor dau limbii romlno miresmele ei proprii şi se pot până
la un punct prevedea. efect.ele literare ale frazei prin ftlmpln
aruillzl a lulculul sub raportul originii.. Astlcl tot ce priveşU­
situarea omului pe pil.mânt şi sub astre, ca filn!A libenl, civllll.
cu instituţii fi viaţi economici elementar.I, cat egoriile eiu·
maţe; ln •IA.flit intri tn zona latini.
Romlnul cn.U ln Dum'MUN, ln '"''"· ln m'M şi a fost
l>t>UzaJ de 1'f'tol la bi#l'iai, unde dw,,.iou<a, mai ales bd/nf„,
~ {au cruu ,1 ac roag6. El nu e păgd„, c:Ui t<ttk de:u1upra
lui pe u r,'°""''· '""" şi steuu şi nici sdJbalic. E dom„, o'"
veeAiu de u/ale fi (tlran, având o (ard, o lege, 1ucullamt de un
lmfuir1JI. Având pdma11/, lu~reMă, face ardl14rd, semândturd,
mlnueşw sapi„ sei:cra, lmpit1ge boii. Seamănă s.carrl, lri/ol,
eânep4. La pddt<rt, ln '"""''· la şes, h1calecd pe cal sau "° d11r„
pukslN ori cu cand. Toamna pc ploau, .,,;"'· uaţd, /11/11er,
iarna pe 11r de oraf>d f>Wrtu stă la ad4post. Are oa.să eu seo<irţe
pe f>ert/1, cu ..,.., o ''" '"· un staul. un e4i11t, uaui cu laf>lt, obiecte de bazar (C<>HIU, /4r1ar, c.uan, lip11r, ba114f, {1/dq,
scroa/4, Ot, f6uu. Dela /41'14111i aduce apa cu uk'°"" ori cu Ullifea). Cu vremea au plttuna termenii de alaiu otoman, de
f41taJa . ~i-e /00'".1 au la '"CU<f pe uau„ şi f>rrS~pe ori C1·
>r<w, mancand pliNt, uapd cu sort, ar, ""1· "'""' fiartă ln
"""' sau friptă pe ldCJu"'· Se slujeşte de li"fu•ti, mt#eU şi
l"fA•IC imbuaitura lnUJ T111tmna pune: curtclt• ln buit ale c4rci
~ge Ic. a<tupă cu fHAP•"d •ar mai tâni1t Iau şi afu,,,4 pore11J,
~tara IŞt ~M. se cukd, ~ «U>J>crâ şi doarme. Umblă desculţ
sau lNC<iltat, se purecd, se starpit1ă, se uald6, se lmbdiazâ,
oe l1111!U, pune cd•nllşd, se '"'bracd. Are sim/ire, CUftl şi·i piau
cân~. p~âri!~ clintd ln arlx>rl_. când E11/lortsc şi f„verzese po.nii,
"""'; C1r~•· o.ac:.\ c lmknt: amtfrll, 1iee din /rr•nztl fi din
t•ltra, Jn t1nert(a mcr4e ln /14/11 ti-şl akge "'""' '· fldnd nunld.
A_n: socri" soacrd, fHlr1t1(/, { •""1, sora, nef)o/•. {uiori, cumna(i,
f•n•. 1\forlu~ .e pune ln morm411t şi femeile li bo<tse. Corpul
are ".""'· ~ng1, cap, {rrmt1, tâmpu, oc!tl, ureclri, rost, din(i,
limba, barbd, mrr.itl/1, f>••f'I, Sf>lnare. şnk, ma/t, buric, pulpe
ţd1t1~11c/11 şi Însul C tras, Wrlot, f>dros, piinltCOS, StW(Îrt, lmrt~
dupa cum e cazul. 84rbt1111I "" face lu11tre şi puni• toate riklt
sdpl4"'!1"ii (luni, ma;ti ele.), ateai'(ţtl, lu~a1'4 şi ln&ĂiHf4 calul,
'"''""' cand, bak fte•fll, arama, e ţxkurar: uin!U, ..,,,.părd,
'"'"'""'"'" · Fnneia eoa.se avlnd '"· a(d, /oarjeu, ua""d"d ltina
loaru. •nul:~. scu/1ml, flirt•. merge prin ~C1ni. Aceste fra..;
pnn \'eehimea lexicului au n d•rnnitat<' abstncd..
~nodul slavon izbeşte numaulec.lt pno suneule gi\ngivite.
glWte, swnbre, de un grotesc trist adeseon, pnn coloarea
i;rca care duce de obiceiu la vorbitta. • neaoşl\ t . Fie pentrucâ
vm dela un popor mocnit, lnchis la sunet, cu ideaţia mai grea
ŞI tuc.1rcat de toato naldrnurirlle migraţiei, fio din cauză că
t~t1tul1t.011ul a tmpr11ml1tnl n<::etu cuvinte co.re r1otnl1 o stare
uouă de lucruri, vocabularul do) ariglnă s lavonii. oxprimă pier·
dcrea demnităţii umane, inci;nlltatea, raporturile aspl'\l de
uUirnare, umilinţa, neccs1Uitca. St!i.pâni n<'<loriţ.l au venit si·
luind sufletele, tre&ind mltanttop1a. Multe cuvinte asată in·
llnnităp sufleteşti fi t.na~u fi sunt apte penlnl pictarea
monstruosului : m4Yfao, "''"'"'· tnllUfAu, ''"'""· t4rl>ou, e6,.,.,
plquo, curwsr , uue, prost, 14m p. Acum stau laţi tn !aţi noul
f u{Jll11 şi slăpân (care e bofaJ, l<UOm, m<indn•. d4r1, ilr<&f11it,
i rouw, nâpra.rnic) şi robul : 14ruc, slub. bla;rn. Deb. al?lpân Iţi
vin, când eşti sl11gd, toolAI relele : ba:acon1a, munca, osâ"4a,
truda, os~•iren, ldt1jirca, boala, sc4rba, n4posta, 1ulea111I, <iuda,
jltulu1„ea, jttl{a, 1>01101111, jaka, paa>stea. Stăp!1nul te f>ldlt$1D,
te llr411qte. te mil1uşt1, te tltfrwŞI•. 1..ui te 1e/u;,şt1, t" ld"f"'·
te: ""'"fir.. Cu el to sfddtşli şi ai pridt1d, El te doi•neş"1, te
edl11eştc. te muneşşte, te obiidutşle, te 1'f'igonqle, te hulqtt,
IC fO>UŞle. te izbeşte, IC r dibqle. te sdr«ieşte, te ştriveşte, te
prdţuftkşu. te smi„teşle, te l>tltşle. Alte cuvinte !reusc teroarea
~or turburi de adunări umane (&10ill4, K"dmadd, uald,
nlirod, pâk) calamităţile ( potop, pojar, vifo" pr4pâd, râtme·
ri/1(, rdscoală, rtlwrdlor•, pri1H1ire), cu sonori ce ln., pil.imAntll
( rtknire. lwlwlire, pkscdire) 81\u lotrll ln lumea haoticului, a
groucl infernale şi cschAtologicc ( pri,..ejdie, taiHtl. dălire,
"4/ucire, prăptUtie, bt1:"4, rad).
Chiar din întiicle ungurisme rezultl nuanţa de lmbogl!Jre
a observaţiei.. ln partea cu Unguri 111nt mqtqugwriu, produsele
bAmiciei umane: /er<WrM, 114rdtu, ba...U, lltuHuri, loc44, z6bale.
•/duri. Acolo sunt Or(Jfeil CU btlţ11pn, gazdLk mari şi fonruill.
tl.µJe părrtirqti ( ho/ar, ua1r1<i). Dai ""'""· ai nevoie de enu(l.f
fi plăteşti bir. Acolo eAtlt14f1ll •l bei ald6mQful pe la {6gddaie.
Atitudinea specifică a poporului mngbiar a fost tradusă ln pro-
priile lui cuvinte. 'foate ulo Ungurului sunt 11riaşe, el te ulueşlc,
fllndcâ·i de 11eam şi o tinftJŞ, plin do gdnd11ri şi do alt an, deşi
sudueşte.
Tutcismele vechi cuprind noţiuni de interior orienUJ,
 ISTOR IA l, l'rERA1'URll ROMÂNI'! - 18

funcţii pompoaae, de buclltlrie cxoticl, de petreceri indecent.e,

de ~Nleuri, e11ra1Alo:l4cwri şi f>elrl"'4rtil. lntrebuinţarea
aces1or elemente dl fruei un aspect multicolor şi bufon.
l)impotrivl grecismele din epoca fanariotA, cu efect mai
totdeaunA subtil umoristic, reprezint\ fioeţa aufletea1e:& ex-
cesivă. pretenţia culturali, pr"eţiozitatca. .ofistica, 11pelflisirt11.
Compararea unor vocabu.le tnsemnlnd proede psihice e~
mentare este instructivi. Don.I autohton e o atare de nostalgie
senină, eA1/uJ onenw e o exaltare monotoni\, stltl\toare, faltn
slav! e depresivi '1 dureroa.sl, alta•ul uogurac e exuberant.
„
cbiuitor. c..,11u1 latin c ' curat aplic.1ndu-se la el notiunea
largi de eonşt.iinţA, ungurescul gand este numai •ascuns t ,
repr~t:And o meditajje preluni,'1, inaparentl'i. G4ndul poate
fi cu tlÎd'f"f.
AmesUcul de cuvinte de originile cele mal !ciunte, privontl
atAt obiectul c4 t şi subtectul (inteligibilul e mal ales Jalon,
iraţionalul neologisllc), cu pll.strarea nuan\clor, di Jimbii ro-
mâne o bof!ă\ie exuaordonan de eolori h~. tn ciuda unei
aparente uncii cantiiat.ive_ Accentele psihice se schimbi de
asemeni cu rcpalciunc ln frază pe mlsurl cc rci deslltoarl
impa5ib1lele latinitl\i, snlttitelc ~veU slave, l"lllttlile ma-
ghWe, caraghioUAcurile tuTCe, gruismele pelllce.

•LITERATURA• RELIGIOASĂ. Ll~mA LITERAR,\

Ceea co, di11lr'u11 explicabil bovorism, ist.aricii au numit
pânll acum • lltcmtur~ • religioa~ll. nu ·a rc nicio legllturll cu
creaţiunea oricât de mi nlonA. aşa cum e cazul ou poom~le bi·
blice şi hngiogrnfice franceze ( Palimi/1, Vî11/a· s/dnl11/14/ I.ic••)
sau cu gemui.nicul 11.1im11. Aceastll. aşa mA llteraturll nu CU•
prinde aJtoeva. decflt clrţile trebuiloaJ'c preotului fn s lujba
sa. traduse tn romAneşte. Pentru Istoria bisericii naţionale şl a
tiparului, pcntn1 istoria culturii lntr'un cuvlzlt, ea c de aigur
foarte important4. Cu mull mal t<\niu, vor api.re.~ ca nlşlc
niedievalititi lntAnuuc. fantatirile epico-lincc ln jurul mitu·
riJOT creştine. Deocamdatl ln secolele XVU .p XVII I , ope·
Tele • religioase aunt PIO/nrta, ca parte pre/eratl don VuA1ul
Twamtffll, cele pe.ln> evanghelii ( T.tratTH111flltl, F.11tu•1Atlu,
Eat1t1tllt/1ar), Faptele aix-tolilor {A~slol. Pra1t1w). t.Oate
-
J
aceste adunate cAteodatl 111 Btb/'4. Apoi vin C...On11/1 (evan-
gheliile tnvăţAtoare, evangbeWle cu tAJc) ce sunt un "Om tle Un ostq romAn din llmpul lui Ştdlnl\1 IV, 1523.
predici pc maiglnea temei litu'l(ice a zilei respecuve. Uber· Colt</la $Of'090. B . A. R.
tatea ora1orlc4 catc lnlâlum1a. tntru cflt iu:nte omelll fixe.
l!când parte don ritual, sunt extrageri şi compoh•tii Oupâ urmat două psaltiri slavone, tlupă caro, ln 16~0. apăru la
aceea vin cllrţilc lrcb111toore preotului 1n am4.nuntd~ cullUlu1. C.ovora. unde se mutas..- tipografia. Prtwlla (t dir4'ptltoriu de
L1/ur1hii/1 ( Slu11bmu) ~i /llolttv<t1ju1'1 (TrtbHt«, EweclofAu lcage >) tâhnăcită, după un nomoc....on &lav de Mihail ~toxalle.
cuprinzând ritualul tninelor : botez, mir, nunti, etc.). La Urill (Udrişte) N'ăst:urel • Ol Fie~tl • Iţi lraouportl aici ver-
au.stea se adaugi v„11/t s/1H(ikw, M1N~k (cek! d.1n urmi: surile din Molitvenic.
viep cu c.lntlnle ' ' tropa~lc rttpective), Patuu.t/6 (vieţi de Vasile Lupu. ln !lloldova. nu mal pu\in ambi\ioe, lntemeiase
pusmoe1), ln fine Opc'rt dogmatice şi dklacuce (ca.techismc. tot cu ajutorul lui Petru Movill o topografie tn mlnlst:irea
• mistuii •, chiar uncie dliCu\11 şi polcmice), cAr\t.lt' tic rug;lc:lum Trei-Ierarhi. lntâia open\ ictitl din aceste taseuri de care
şi alte asernenra lntere!ul global al acest.Or ClrJI e doar tn avem cunoştinţA inilirecl (c!ci s'a pierdut) eslA! D-<tuJ siltOd.al
direcţia formln1 lunbu hternre. al Patriachuloi Partenie, venit la 1"4i s.l prezideze consiliul
Dorind s.l M Ilustrez" ln lu mea ortodoxll. şi să fmpartl anti-calvin. Te.~tul era grecesc fi a aplrut ln 164~. t.a r643
cllrp sfinte la toţi cei a.scull1!.nd cuvll.ntul Domnului ln limba leşi Carie rmnanească d• f1tu6/dlurd d„ .... „.ed6 fn'Ul1 ON care
slavonă, • fie Moldovlahi fi Ungrovlahl, !luşi, Sârbo ş1 Oul · C$tC o culegere de cazanii tillmilcite din •limba slovenea!CA ,
gari •. Matei Basiorab trimis. un călugl\r la Chicv, cu SCrt'50.'Ut de Mitropolitul Varlaam. Cuvdntu l lui V'1silie Vodă e mull
peo.tru mitropolitul de origine românll. Petru Movllll., sll. cum· mai fericit ca a l lui Mateiu:
pere t iparnitd. J>url ndusc din Rusla- Mic.'t cinci foluri de literă
• Io Vasllic V~vo d ou dorul lui Dumne•Au tlllorlu fi blrullorlu
iar tipografii I m portaţi odlltA ou uneltele furii uşeiat.i lt1 C~m l'"· fi domu a toatA \an• Moldovol, tlnr şi mlli\ şi pnco fi spi\senle o lontn
lun.g, Astfel lu loeool tiparului de provcnientll veooeiinni\, lncc11u sen1e11ţia rom:111eascA prctullnderen ct 14. oltA prnvotlftv1tlci lnlr'ft·
să intre ln funcliune lil~ra 11111i urltu ll llcruinienl lor. lntAla ciosta litnn1bA cu t.oatA l 1111nA ccaro1n dela <lomnul Oumnc.zAu şi
carte, scoes.l ln 1635, c 1111 Molitwmi< s l;ivon. c u o e11igrai11ă ltbAvitoriuJ nostru Js. Ha . •.
slavon! la stema \Aril tle Udrişte .NAsturel şl cu (lnlre altele) De acum fneolo tipografiile dm cele doull ţJ.n scot flră ln·
1111 mesagiu al Domnului ln•uşo clini lumea onodoxA. Au
cetare cărţi româneşti. Munlenla : l:.11arttAtlia l1tv4(4Joore.
 14 - EPOCA VECHE
Govora, 1642 ; lnvăjături, Câmpuh;ng, 1642; Evanghelie lnvăjă·
ltNWe, Mânăstirea Dea lului, i 644; Pogribania preoţilor, Târ-
govişte, 1650; Myslirio sau sacram1>11t, Târgovişte, 1 6~1;
lndet'..pttwea IJJgii, Târgovişte, 16sz; Tăr11osanie, Târgovişte,
1652; Cheia tnţelesului, Bucureşti. 1678; Lit„rgllie, Buc·nreŞti,
168o; Evanghelia, Bucureşti, 1682; Apostol, Bucnreşti, r683.
Moldova: Şapte tain•. laşi, 1644; Răspunsurile Milr. Varlaam
la Cateehismul caJvinesG, Iaşi, t645; Pravi/JJ tmpărăk§li, taşi,
1646; Dw1mezeiasGa liturghie, Iaşi, 1679 ; Psaltirea denţâles,
Iaşi, 168o; Molitvănic dsnţăks, Iaşi, 1681 ; Viaţa şi petrecerea
svinţilor. !aşi, 1682- 86; Lîlt<rgllie ş; rugăciuni, Iaşi, 1683:
Octoih, I.aşi, 1683 ( 1); ,Parimvile, Iaşi, x68l (toate cărţi le mol·
dovene dela 16791ncolo fiind ieşire din condeiul lui Dosoftein) .
fu Ardeal unde tn 15Ş2 se tipărise la Ord.ştie o Paliin. (Geneza),
se scot cărţi tn deosebi la Bălgrad (Alba-1ulia). Acolo în c640
ar fi ieşit ttn CateG/1ism calvinesc de care avea să se indigneze
Varlaam. ln Eva>1ghelia cu tnvăfâlur4 (Bălgrad, t64t), arbi·
mitropolit ul Ghenadie d.eclară că un • daseâl p<>pa Dobre•
•au venit ditn ţara rumănească de an făcut tipare aice tn
ardei. .. •· Punctul culminant ln aceste serii U fo.auea.ă Biblia
dela Bucureşti, a lui Şerban c~ntacuzino. din 1688, care este
pentru limba română ceea ce este pentru cea germană Biblia
lui Martin L uth.e r. Tor ce urmează interesează stricta istorie
a tiparului.
Prefeţele ace$tor tipărituri sunt originale lnsă stereotipe.
lncâlcite. In ele răsuna câteodată noţiunea de unitate a limbii.
Astfel mitropolitul ardelean Simion Ştefan. ln Noul T-.lat1lent
dela Alba-Iulia (1648) constatând cu amărăciune existenţa
dialectelor (•Rumânii DII grăesc tn toate ţărăle inti'un cbip,
!ncâ neci tntr'o ţa.Tâ toţi într' un ohip; pentru aceaia cu nevoe
' e mai lămuritor. lliuuteanul central şi subcarpatic nu are
• totalitară şi asimilistă.
-·
Trecutul tn lmugint\\js ro·mantlc1lor: l.ocultor dln C>ncln.
Col t<{ia Şaraga, B. A . R.
poate să scrie cineva să tnteleagă un lucru unii lntr'un <!tip.
alţii lntr'alt chip•) este pentru uo instrument de ciroulaţie
obştească:
• . .. Bine ştim cii cuvi'ntele trebue să fie ca banii, ci bnnll aceia
sAnt buni carii lmblA I» toate \Ariile, aşi• şi cuvintele acealca sant
bune carele le !n\e!eg toţi. Noi derept aceaia ne-am silit, de ln cat
am putut, să izv?dlm aşla cum să ln\eleoga toţi, iarâ sll (daeă) nu
vor !n\olcage toţi nu·i de vina noastrd, ce.I de vina celula ce-au
rAsllrnt rumănij prilntr'alte iări, de ş•au -nl.estccal cuvintele clt
alte tlmbl de nu grl\escu· toţi lntr'un cliip "
De altfel mitropolitul nostru are. şi .noţiunea neologismului
şi găseşte cu cale să tmprumute din greceşte ("-'l" cum au făcut
- zice el -şi alte limbi) cuvinte ca synagoga, poblican,
gangreua •carele D\l sit ştiu rumăn""'lte ce sănt •.
In precuvtlntarea erudită la 8ibl;a din 1688, cartea este
oferită ca o Jutuînă • tn sfeaşnic • RomAnilor de preste tot:
«Rumânilor, Moldoveaoilor şi Ugro-Vlahilor •. Şi de fapt
Biblia apare ca. un document de consolidare a limbii literare.
Textul este viu şi azi:
• De'nceput au (ăcul Dunmezllu ceriul şi pi\mântul. Iară pă·
nlllntuJ era 11cvăzut şi n~tocmit, li lntunearec 7.i\cea deasupra preste
cel !Arii de fund, şi Duhul Iul Dumn<1Zllu sii purta ~•••t1pra apel.
ŞI zise Dumnetiln sli s~ fac« lumină, şi s~ fileu lumină. Şi "Văzu
DumnezAu lumina cil !aste blli:Ja şi osebi DwnneZliu Intre mljlooul
luminii, şi Intre mijlocul Jutu.neareculul. ŞI 11un1f DumnezAu tumfna
1.io„ şi tnt\tnea.recul 1111ml noapte •.
Graiul coagulant al lîmbii literare romii.ne este acela mun·
tenesc, ca.re este dialectul nostn1 toscanic. Explicaţia ar putea
ii găsită !n fapto! că l'iluntenia se aflii cam .în centrul terito ·
riului de fomiaţie al limbii româ ne care se stabileşte acum to
Oltenia, Banat, Ardeal, Muntenia, J.foldova de Jos, Dobrogea,
~ona dannbiaoă. Dar factorul psihic (oricare ar fi cauzele)
• accent • şi dacă în mahalalele Bucureştilor şi tn satele tm-
prejmuitoare se vorbeşte o varietate destul de trivială (nu 1usă
fără posibilităţi pcntrn umorist) ?.funteaool cult ajunge cu
u şurinţă la un limbaj canonic, protocolar. Mun tenia este apoi
Aci n1J se exaltă bunurile focale i1l co·nt.ra provinciilor ci
dimpotrivă se primeşte cu o legitimă mândrie ca un bun propriu
(şi nu. se înţelege, fără o pretenţie de superioritate politică)
tot C<l se lnfăptueşte pe întregul teritoriu românesc, lmprnmu-
tându,se cn satisfacţie forme iinguistiee de pretutindeni.
I;oarle ttdeset'l Ardclc1'liÎ şi Bl1covi-r1enii a11 ,„1·ivit cetatea lt1i
Bucur ca po o So<lomă.. pui.r~dă de bi?.antioism, iar loioldo·
venii au vorbit cu maliţie de • ţigănia • ei. 1\ilun tenii ascultă
cu film;ofie aceste tn_vi11uiri Şi cultivă cordiâ.l nevinovatele de-
{ăi 111ăl'i, t1neort asociindu -se la. ele. realizând astfel acea uitni-
toarc unitate a poporului ron:iân. Ardelenii, Moldovenii sunt
regionalişti, în ·în ţelesul moderat şi folositor că-şi iubesc cu
precădere pro.v incia lor. cău tând a-i dovedi întl\lela\ea. Faţă
de săracul dialect muutean, limba ţăranubil ardelean şi mai
cu sea mă a Moldoveanului sunt pe o treaptă supcrioanl. Bine
observat întrun moment de <'Chllib111 graiul moldovenesc,
µrin moliciunea tonurilor salu, e dela s ino artistic. Un Nicule<:.
un Creangă !n ~Iuntenia sunt :mai greu de aşteptat. C.ând v ine
vorba de a se exprima logic, de a observa fenomenele interioare,
:Moldoveanul e în priinejdia de a rămâne artist, de a stentlbali2a
lu limba lui Rabelais. Decolorarea şi asprirea prin muntcnisln
se in1p11ne atunci. Intr'un c uvânt se, e1e Jimbii vin mai ales
1
<lin Moldova şi din Ardei'!, dar Muntenia le trece prin sită
şi le sublin>ea.ă, ·sco!.ând din ele un mijloc de expresie
curent ..
 IST 0R L\ bITERATUllll î\OMÂNE - 15

ELOCVENŢA: FALSUI. NECROLOG, NEAGOE. care, citind-o. V.arlaam o găsi • plină de otravă de moarte
VARLAAM, ANTIM IVIREANUL. sufletească• umplll.ndu-se de 1 mare grije şi multă scârbă•.

ln cuprinsul acestei •literaturi • religioase sau ln marginile lntocmi pe dată nişte Răsp1'nsuri, tipărite la laşi tn 1:645.
ei, sunt unele ·111od1Jri, io care deşi nu intră nicio originalitate, Opera capitală " lui Varlaam este Cart„ romtin<ască de !nvăţtl­
l u râ (1643). Acea•tă culegere de ca-anii trad usc din slavon~te
afară· de rari cazuri, există elemente care să sugereze emoţiile
genului oratoric. $unt toate acele scrieri cuprinse în noţiunile nu se reţine decii.tvrin limbă, care este lnsă vie, limpede C1lrgă­
de •predică" de ctnvăţl!.tură •. Simpla traducere, dacă e toare. Naraţiunea are aspect oral:
sprintenă., poate aduce aci suavităţi de expresie, dacă nu de • I1.1lr'aceln ''rea1ne. veni lisus tn cetatea San1arleJ, cc se. cho.ma
invenţ ie. Sihnr, aproape tle 1tn sat co dedease Jacob lui Iosif tiiulul Său. ŞI
§ Pe vremuri se credea că deţinem w1 Cuv1S.1I de tnl!rof>are "colo tr• un puţ a lui Iacob. larA !Isus trudit de cole, ~ezu aşn lilog:l
puţ„ şi era tn al ţeaselea ceas„ Ş i vehi o 01ueare dl fn Sa1t1a.rica. să
ţinut de cineva la înmormântarea lui Ştefan cel Mare. Const.
scontă upă. Grăi ei Tsus, dă~mi să beau. Ucenicii 1111 era11 duşi tn ce-
iiurrnuzachi l-ar Ji găsit la un boier din Basarabia. Plin de lRte s:l .cumpe.r-o. b1tcate. Şi gr:ii lui m1Unrea Sruttarantnn. Cw11 tu
neologisme (1"alr11 I) şi de bune sentimente naţionale, •cu- rund Jidov <leJa 1nono cei să beai, muiare san1area11că fiind eu; cll
vântul » ·sună prea de tot ca o franţuzească oraison : • O fraţi I Jidovli Tttl se n1ce ating rle S~m urE;anj, :Oe-al şli dornl tul Dumnezeu,
şi C:h1e eastc ct.:la 4.iC grftlaşt e ţi e dă „mi sll beau, t.u ai ceare <le la dân.s,
O maice, O părinţi! Câte dnreri şi )acrime se gătesc pentru şi ţ•a.re da apă v ie •·
voi J. • • O Im păraţi I O Crai I O Domni I O stăpânitori ai Po-
poarelor J Ţineţi-vă urechile deschise .. . •. S'a văzut că traduce
lnvăţătura e in ton fam.iliar, direct:
uneori pe FJechier. neignoriindu-se nici Bossuet. Necr ologu.I a
fosl pus în seama lui Vartolomeu Măzli.reanu, cgum.enul Mâ- • . . . Cum iubeşti să·\! ble ţle oamenu. oşa ş i lu să hii lor. Sll te
năstire! P 11t na, în a doua jumătate a secolului XVlll. E do- lereşll de a strilinului. SA· \l hie deslul cu • I tău. Su vi) grijiţi bie
c:.ercJe d~ \ 'Oi să vă ţineţi tru-1>111 11espurcat. lu rugă, fu tr,u,tă. 1nt-ru
vedit ir.să cil avem de-a-face cu una din falsificaţiile patriotice
paza sve11te1 biserici •.
din epoca ŢOma11tică .
§ Dela vestitul voevod muntean Neagoe Basarab au r"J.JI1as, § Cu m ult ·m ai însemnate din p unct de vodere literar s unl
contestate tle unii şi acestea , nişte lnvăţăluri r.ălre fiul său DidaJ.iik lui Antim Ivireanul. Era, acesta, un georgian din
Teodosie scrise in slavoneşte; din păca.te, dar t:raduse de cineva lberia Caucazului (Ivir). căzut ln robia Turcilor, pe când era
in ro1nân~e. O copie din 1816 atestă o copie ro.mână din 16ş4, copil şi adus pc malurile Boo(orului. uncie se răscumpără.
găsită, tndăfătuj căreia se presupune uua şi mai veche. S'a (După altli. ştire !amil.i a !uj •de bun neam 1 "'I' fi fost d in Azov).
pretins că text ul c o falsificaţie, un simplu exerciţiu literar Pregătirea li Ju la început meşteşugărească fiind un bwl
(ctopee) constâ.nd Jn a-ţi lnchipui ce-ar spune cutare. om vestit
intr'anume împrejurare. Lucrul 1111 pare posibil. Mai mult •
decât un călugăr, era îndreptăţit Neagoe însuşi să-şi ia aere de •
vasilevs Şi să imite pe un Vasile Maced.ol).eanul care sfătuia.
pe ·al său coc-011 Leort. Ceea ce este indiscutabil, e că scrierea
e o c01np ilaţie tn care se văd fraze întregi din !oau Zlataust,
elemente de F izio10g, ecouri dio Varlaam şi loas<# etc. Aşa
se proceda atunci şi clasicii francezi n'au 1ăcut altfel cu mo·
dele](: lor clinu. Voevodul dă. unnând prototipii, îndreptări
pentru cinstirea lui l)un1r1ezeuj perrtr\1 dreapta judc.."Catl, ale-
gerea sfetnicilor, războiu , şederea. la masli. etc. cu pilde (Pilda
cu inorogul. Pilda cu şarpele). C11 toate că tn plângerile pentru
moartea lui Petre, alt fiu, se> regăsesc fl'l!ie şi cadenţe tntregi
din l:lrisostom. adoptarea. e făcută cu spooraneiratc şi ondulări
propr ii, pline de pathos :
• UJtde este ncurn Iruo1useţea ob·rnzulu1? lol:l s!au 11egrit. Undo
~ste ru1ne11ealn Cc~e.i şi buzele cele roşii ? J o tă s'au veştej_i l. U11dc
este cl1pealu ocl1ilt,1r şi \1edea·lle lor'? Juli'\ să tOJl Îră. U11de ~1.t p ăru l
t-cl trun1os şi ph.rpt.:\nat? lat~ a.u c.~ăZllL. Unde su11t gru1no.zii cei
ncteii'l lnt.a s'au fnlnt, U11de- este: 1iml>n cca rc1>ede: şi des.luşitl'i?
fal:l Utl t:lc"'t. Unde ~unt miii11•te cttc alb" şi fru111onse.? fati\ s•au
(Je21todnl . Unde s u ~1l l>niJlclr. cele scu1n1>c·t. l ;ltă s's11 piercttat .. •.
•O fiu1 mieu Petre, lall\ c.i\-t l lrin1il coron.nt\ , surgucltil ş i din-
dcnlcle , pcutrtrcii tu ernj stâ\µ:u-ea. n1cn cca tnl l orită. de c.are l>U-
rureu s:â i~nlbti.:a ~i lj{i tâcoren ochii ·n1ic.i. înr ac-u1n s-tnlJ)t\ten Tllta
s'o uscat, ş i tlorUu $•au vcştejll şi s'n11 scutur;tl-. şj ochii 1rliel au
r~mns arşi şi pllrllt.i de jalea l ntloririi tale, O Iubitul nileu Petre I
l!u gândeam ş i cu_geta1n s;'i iii Oo1nn. şi să veseleşti bălr·~1tt\clc n1c:le
(>atecltrid cu tln ereţe.le tale. şi să fii biruilor lllin1:\1ilulul. Iar aeu11i.
ltul micu. le \'tiz 7.licând SUJ>t pă mâ11t„ CA u1• ti:-up al fî,cştccărult\
$lirnc •.

§Varlaam, iiu de ţăran din ţinutul Putnei şi fost egumen

la mânăstirea Sec.u l, om nmblat pc la Cbiev, mitropolit al
Moldovei în r632 (t c. 1657 tot ca egu1îtcn la s~cu l) pa.re a
(i fost u11 orn d e temperament şi cu pasiunea oratorică. Fiind
trimis .t o ib44 în solie la l\!atei Basarab, cumnatul acestuia
Udrişte Năsturel li arătă o cărţulie românească, ce nu era
-
•, • •

U11 curte.91' şi un arcaş

•
,•

din tin1pul lui 1\ lexan.dru ceJ Bu1-1.

decât Catechismul calvinesc tipărit la. Bălg;.id în 1642 şi pe Col<e(in Ş/1roga. JJ. A. R.
 t6 - EJ>OCA VECHE

să treacă de partea Ruşilor, şi Domnul tnfricoşat de urmări,

şi aţâ:ţat de intrigi (unii ziceau că nu se ·cuvine să fie Mitropolit
• un străin) ti ceru să facă • parotisis 1 (să dmnisioneze) dar
renu.nţă tn urma unei patetice desvinovjiţiri scrise. Nu-l iertă
lnsă Nicolae Mavrocordat, devotat Porţii. Fugind, la svonul
nelntemeiat că vin trupe austriece, spre Gimgiu ca să aducă
ajutoare turceşti şi tntMnindu-şe pe drum cu Antim care se
întorcea la Bucureşti, Mavrocordat nu putu îndupleca pe
Mitropolit să rămână cu el. Când reveni tn scaun Mavrocordat,
caterisi pe Antim (Allgust 1716), luându-i toate slujbele, tnchi·
zându-1, pun;tndu-i fes roş pe cap şi redându·i numele mirean
de Andrei. tn SeptcmVTie fo luat tn cjiruţă de T urci spre a fi
dus şi lncbis pe muntele Sinai. Pe drum lnsă tnsoţitorii îl cio-
pârţiJ:ă şi-l aruncară Io râ.ul T unga.
Cunoaşterea limbii romane este uimitoare la Antim şi de
.altfel din toate atitudinile, lvireanul apare ca un perfect asi·
milat. Cunoscător de limbi strdine, el e pe deasupra un om
cu • ritorie t, un spirit tnfllcărat, cu sincerităţi tncântătoace.
Cazaniile lui pot fi compilaţii şi tn unele puncte chiar traduceri,
modelul de căpetenie fiind Ilic Miniat, venetul (ale cărui pre-
dici fură tipărite şi fn româneşte la Bucureşti tn 1742), dar
compoziţia, naturaleţa. lrawi şi a aplicărilor locale rărnâo
personale. Spontaneitatea exordiilor, trecerea firească dela
planul materialla cel alegoric, reintrdrilc familiare fn chestiune.
Indignările. 1.ntristările, mustră.rile. interogaţiile retorice. C\lrrnate
la timp lnainte de a deveni bombastice. pasiunea ce ecbili-

••

Un judeclltor d.i a llmpul Iul Bogdan W, 1504.

Cotee(ia Şaraga. 8. A. R

desenator, Xilograf, caligraf, se pare că ~ pictor şi ţesător de

broderii, ln sfârşit tipograf. Pe la 1690 Constantin Branco·
veanu 11 aduse 1n ţară, ca mirean. cu numele Andrei. 1n ve-
derea lmbunătăţirii tipografiei de pe lâ11~ Mitropolie. Strdinut
n'ar fi fost lipsit de stare (• Eu aici tn ţară, n'am venit de voia
mea, nici d.e vreo săn\cie sau lipsă ... >). Tipografia avu prin
el nouă literă chir:Uică. grecească şi arabă şi 'tăc\I ucenic.i,
dintre care unul Mi.hai! Stefanovici tipări ta TiUis (1710) un
Liturghier georgian cu câteva versuri române in caractere
georgiene dedicate principelui Wachtang VI care-l chemase
din Valahia. La Snagov sub ingrijirea lui Andrei (acum că·
Iugăr s.u b numele de Antim) se tipări un Lilurghiu grecesc
şi ard/Msc (i7ot) după care urmează alte cârţi arabe în Mnn·
tenia şi Moldova ~i o adevărată. iradiere culturală arabă.
constatabilă in aceea că tlpăriturile făcute c11 literă adusă din
Ţările Române la Alep poartă stema munteană ori moldo-
veană. Tipăriturile de tot felul !ncepuse fn t691 cu Panneticele
tu; vas;/e Macedoneanul (text grecesc), acelea pe care le imitase
Neagoe. La câţiva ani după sosirea tn fară • părintelP, Antbim
tipograful• era •gl•mett de Snagov. După alţi • 7 ani•. la t6
Martie 1705 era episcop de Râ.mnic, unde stătu •trei ani fără
două luni 1. La 27 Ianuarie 1708 fu ridicat ln scaunul llllitro·
polîei din Bucureşti pe care nu-l luă nici • cu sila, nici cu mite, Ostaşi din timpul Iul Dragoş .
nici cu rugăciuni t. Duşman al Turcilor, el tndemn·ă pe Domn Coltt/ia ŞO.raga. 8 . A. R.
 lSTORJJ\ Ll'tERATU Rit ROMÂNE - 17

breaU toată exacta maşinărie a cazaniei destăinuie un orator

excelent şi un stilist desăvâ.fiit. Didahille rămân şi aii vil. •
E de remarcat că predicile lui Antim, spre deosebire de vechtle
caiaoii varlaamiene, au •idei•· fireşte tmprumutate, dar cu
mare iodemânare propuse uoot ascultători neobişnuiţi cu
speculaţiile teologice şi cu transcendentalităţile. Se vorbeşte
despre i;eosul mistic al cuvântului 1'1ariam, despre botezul
cu apă şi cu duh, despre mântuire şi se face cu multă grape
o exegeză destul de subtilă. Dar mai . ales Antim are darul
lntoarcerii brusce spre ascultătorul clin biserică cu o retorică
lncăreată de sevele vorbirii zilnice, şi pe temeiu.r i de un bun
simţ curent, ducând la un soiu de portrete morale.

Iată pe lnjurător :

• .. tiu avern nici c:redin\.A, nJcl n~dejde, ntcl dragoste, şi suntem

mal rll, sli mă ler\Jl\I, decât păgânii . . . . Şi puteţî cunoaşte aceasta,
Că este aşa cu1n zic, că ce neam tnjur.ă ca noi de lege, de cruce. de
c~minJcâtud, de collvll, de prescw:I, de ispovedanie, de botez, de
cunu11le şi de toate tainele sfintei biserici? Şi ne ocArtm şi ne bat·
jocorim tnşine l"flea. Cine din pAgAnl toce aceasta? Sau cine-şi
măscAre9te legea ca cool? •·

pe ipocritul la spqvedanie :
. • .. . 1punen1 cum ca a.n1 n1Ancal 1a snasa domnească J.1iercurc,a
şi Vineri• peşte, şi tn post roci şi unt de lemo, şi am băut vin. Nu.
spunem dl \loem blllaurul e-0! cu 6 capete, zavlslla, tnculbatll ln
inlmUe noastre, de ne roade totdeauna ficaţii , ca rugina pre lier şi
ca carlul pre l.e mn, ci zicem că n'am lâcut nimilnul nici un r:'lu ;
nu spu.nen1 strA.mbilL§ţile cc:: fal·en> totdt au.nCl, clevetirile, 'r'Olle

Hatmanul Arbore. 1523.

Coltc(la Şaraga. 8 . A. R.
vegbicte, tă\ârllle. mozavlrille, "VânzG.rile şi pârile cc facem unul
altul a, ca slH surpa ro din cln•lea lui; el t.lcem : am face. mii A, d
nu ne dă mâna, cd avem nevoi multe şi dări şi avem casă grea, şi
copi'lo.şi cam gloaU\ „ •• •.

lscilllluro lui Varlaam Mitropolitul.

Dupil Rtvi•la 1'lorlc6 Rom4n6.

pe cel care se strâmbă la mânca;rea de post:

• ••• 1'1.6 ruşine~
a apune de posomortrea celor m~ncA.cloşf, tn ce
chip se U.nguesc Jo .zilele cele de post, cysdl adese, să culci! pu\ln
şi Iar sA scoată. dorm tn s\IA şi silesc sA treacA zilele şi sA nu le pri·
ceapă, -sA tngreueaiA asupra soarelui, căci zăboveşte a tnopta. nu·
mese zile.le postulnl n1ol -mari decAt celelalte; s4 fac cu1n cA au durere
de stomab şi ameţeli de cap, şi strlcAciune obiceluluJ, carele nu s11nt
semne a1e postului. cl ole nesaţului; cu nepobtA sA duc Io masA,
Un arcaş şi un curtean din timpul Iul Mihai Viteazul, l 594. rApfteac asupra verzelor, tnjurA leguniUe, zicA~d (cAJ ln zadar s'au
Cottc.tla Şarapa. B . ..!.. R. adus ln lume; sA tac şi cunostiitorl de. firi, Iubitori de n>Ancirl, beau
18 - F.POCA VECHE

suferi lumina ei, fie că f.aee :intr'o admirabilă cad4nţă desfă­

ŞUilltă fastuos c.'\ o coadă de păun oratorică, elogiul, Iii stîl
franciscan. al Fecioarei:
• Alca,Să es lc.~ uu adevărat ca soarele. penlrucl\ este 1ncununat:'l C'U
toate rrtzc.le darurilor du1nnez.eeştl şi str:ll uce~te tnai vârtos t11tru
eeJclo_ltc- lt•minl nlc ceriului; aleasâ este ,şi fn1moasă ca Iun~, pentrucii
c.'u lu111i1u1 sfin\c11lel stinge celelalte stele; şi 1>e1tl1·u tnarea ş i 1nf11u-
uoto Stnllucire, tic tortte şi.rea.gurile stelelor celor de taină se ci11s·
teşle CU O l1np1ltlileasl,; nlcas§ este. ('JI rr\V;\r.;al\11 "ZOriJot, pe11l:rucl1
ea r1 gonit noapteo şi lontă ft1tt1nericlolCR piic::ilu.lui şi nu adu.s tu.
lumo zi11n cen purtl'tt.onrc de vlea·\.â ; aleasă est.o, că este izvor. care
cu curgerile cereşlllor bunătăţi ad.a p5 sf~nta b i serică ~) tot sunetul
cr eş tjncso: alcasii este, cd este chiparos, carele c t1 nâ1ţ11nc. covru·şeş te
Ct,ftll°lle. şi pc11tru n1iros111 cel din fire s'ou a:râtlll dc1}fi.tt.e 'le l<utl:1
strlcti<:iut\cn; :1.leasâ e$te. că este crin. că rnlicar de-au şi născut
11\lro n1iirâcit"1îi nc1torocirii cei de obşte, Iar .n,.1 şi-au pierdut ulcio·
<lată podoa.ba nlblclut1.ii: ;tlcnsă este, că es:tc. nor. c.-ire n•au Ispitit ni.cio
grei1t1e a păcatul ul ; n1a.i aleasă este. 1>entru că este fecioară 1nal
11ainte de 1111ş-tere, fecio~rl fn naşlcre, feci oară şi 1·1upâ naştere :
şi este o .ndăncime nepriceput.A a t>un!ltăţilor şi o lcott11i\ lnsuflcţit~t
u rr11muse\ilor celor ccreşt1 . E., te o grădină tncuială. din care nu
leşit Ooarea cCD. 11evcştejil"; şi f, filJ·1tlluă peCctJUit;1, d_ ln ca.re au
curs Izvorul \•le~ii, 11ristos •.

CRONlCARIJ .MOLDOVENI.

Orgoliul naţional ;.i împins la falsificaţiuni şi ' tn r.o.mur;i

istoriografică şi .ln 1.856 ni se descoporea "" fragment scris
fn vec/ita limbă r<1111â11ă di11 r495 de Petro Clănău •secretarul •
lui Ştefan cel 1'!are, ca.re U tradusese după un text latin al
lui Hurui, cancelarul lui Dragoş-Vodă, care şi acela continua
o cronică latină mai veche (274- 1290) a unui Arbure Cam-
podux. Limba de fantezie şi administraţia ultra-oivilizatl!. a
Scrisonrca egumenului M-ril Moldovlţo, 30 Iunie 1592. 'Moldovei nu mai lăsau tndoială asupra mistificaţiei, atribuite
DUJ>li Al. ~to·settJ. Ltilru rotJma.lnu, etc ~
lui Costache şi Antohl Sion, Io compljcitato cu Costacbe Boldur.
editorul.
Pomelnice slavone de domnii s'au ţinut insil do ci\tre că­
apii tar de rt\sunnr,c. ca cil11d ar fi luat dela doftori vreo băuturii, lugării ctitoriilor voevodale in cWp sta.tor11ic. Ceva. mai târziu
mAn~dindu-şl pohtu lor, unii cu braita, al\il cu bere, alţi! cu şerbet.
al ţii r.1.t ll\'c.rji, alţll uu. mied •... cutare monah e lnsă.rcinat ~ fa.că apologia Domnului. El co-
piază pomelnicele, punimd tn fruntea lor. după modelul ;lna·
Mustrând pe credincioşi, predicatorul. mi.meaiă reacţiunile lelor sârbeşti, câte o ArtUare pe set<rl a cekr tmâmpla~ dela
lor posibile: A dam pdn4 tn .t•lele noastre, adicâ un sec hronograf, apoi
adaugă ştirile vremii lui cu multe inlrumuscţări retorice. In
•, .• pe preol.l IJ ocărim, blscrlclle le \ill•m ca nişte gn1jduri;
şi cdnd mergen1 lq (i:\.oselc. ft) loc de 11 asculta slujbiJc. şt a r1e tuge chipul acesta iau naştere • letopiseţele • care citculă !n multiple
llli Dumnezeu sn i' le lcrle păcatele, iar llOi vorbJ111 şl râ<lc1n şl racem copiî, izvoade. Alţii le continuâ în acela.şi fel, compilând. p1·e-
t'u oclliul unul altuh1 n\ai rau decât pre Jn cârciun1i .. . •. scurtând, folosmdu-<>e de w1 izvod sau de altul. Fiind scrise
, .. . Şi nimeni ttă 11u se socoleasc4 din voi şi_ să zlcA, în htlmn ln slavoneşte, letopiseţele acestea n'ar avea nimic de ai.ace
lui: • dar co lrcob ă nro Vlădica cu noi. nu.•şl taulă vJlldicia lui, ci cu literatura română. Totuşi e probabiJ, aşa cum s'a !ntâmplat
să an1estecU l11tr'ale 11oastre? ' · . · •·
ln chip general cu operele slavone locale ln secolul XVI!, că
Sarcasmul se preface in pictură hogartbiană : ele au fost traduse, relntO<:mite tn româneşte, căci Grigore
Ureche vor~te mereu de un c letopiseţ moldovenesc• pe
, Vino acu.m şi tt1 m\1icrc s:l-ţi &răi. cui să te nsemen1. Sara" mu... care li urmează. Unii obiectează că Ureche se gândeşte tot la
crea tul Avraan1, tndalfi ce veneau uaspoţJl la. dâtlŞii ae apuca cu
letopiseţul slavon. insă lucrul nu e credibil, căci el distinge
mAnn ei de fr~m:loln 1>1\nea, şi nu râpşllo a supra luJ Avraom să zlcA:
pentru oceasla 11l'n111 măritat, ~vA1~d :1tlltn boglţie, sA lrămA.t•t. clar limba. izvQarelor sale şi n11 naţionalitatea at1torilor, cit:lnd
prune slrdlnilo:r? . •• Oare să rie o.cum vr~una nşa? Ba; căci la • letopisăţul cest moldovcn•-sc •, • letopisllţul cel lăti11esc •.
scoate n1t\11n S:1r:ei 1 v '\rild pll1\ll do -0oc:). Scoate şl tl1Aoa unei muieri • cronicariul cel leşesc•· Dar şi !lŞO. nemai exista.od originalul
de llcum I o v~d p.ll111l de inele şi li• sc.uJc. Caut şi vlld faţa Sarei român. nu se pot face consideraţii literare. Insă în naiva lor
plină de piel111. , ,Ad şi faţo u11ei n1uieri de acum~ plină de fleacuri
drăceşti. . . "
!ncercare· de a imita. stilistica bizantină, tntâil analişti şi apo-
logeţi introduc elementul "artistic al tropilor, f.ăcand până l a
Câte o fericită imagine rezumă moralitate.a: un punct educaţia literară. a urmaşilor.
Un l~topiseţ se înfăţişa astfel. 'Inceputul li făcea un hron.o ·
' · .• ŞI cAnd lt~hn delo beser!că, să nu ieşim deşlir\"i, ci sA facem
cum tace ariellll, tă după ce 1nergc la vie, tntM să satură . e l de stru„ graf dela Facere:
guri, şi UJ>Oi seuturil viţa de cad broboanele jos şi s1i tăvăleşte pre
d;1nsele \Io se lnflg ln ghimpii lui şi duce şi puilor •.. •· • Adam all nă•cut pe Sith, Silii nu născut pe Enos, E11os pe
CRinon, Colna.n pe Mnlelon, Molclen po lared, lnrcd pe Enoh, Enoh
pe Matbusal, Ma.lhU$ol pe Mamei, Maroei pe Noe, Noe pe Sim.
Dar inaî ales Antim are exaltarea lirică,
suavitatea, fie ln zilele lui Noe ou losl potopul. Dela Adam p:lnil ln potop suni
că evoaeă i11occn·f a Iunei care trece. •curată şi 11evinovată • aşa dar ~242 ani. Slm flul Iul Noe, ou născut pe Adaxad, Artaxad
4 făr de zăticneală • când, plină fiind, o latră câinii care nu pot au născut pe ('.alnon, Cainan pe Sabla. Sabla pe Ever, Ever pe Falec.

Ornament di11
etc. Tll 2 ani şi 3 luni, Domeţian 15 ani şi 11 luni, Nerva 1 an şi 4
luni, Train11 19 uni şi 6 lu11I, 1\tt~lan Elie 20 de ani şi tl. lunJ, etc. •·
Tn acest stil de Scriptură w:ma pomelnicu) Domnilor
(apud Azarie):
• In anul dela facerea lunill 6867 ( = 1359), cu voia lui Dumneuu,
s'<w tnccpul \am J\loldovei. Venit-au alunei Vocvodul Dragoş dln
~ar.a u11gureasti\, dela Marnmureş, Io vânat. după un zimbru, ş:,i
au domnit 2 ani. Şi au domnit fiul său Sas 4 ani. Şi au domnit Bog-
dan 4 ani. ŞI au domnit !iul său Laico 8 ani. ŞI au <!Qmnit fiul lllu-
ş:alei, Petru, 16 aril, etc. •~
Abia la domnia. lui Ştefao cel Mare tnsemnArile devill mai
substailţiale. cn un anu.m e aer epic şi cu wiele convenţionale
elogii.
§ Int.'Uul • autor• este Macarie care trebue să fi !ost copil
spre sfârşitul domniei marelui Ştefan, Călugărit de tânăr,
fusese ucenicul egumenului. de Neamţ Tc<>etist, ajuns apoi
utitrop<.>lit, pentru care arată o admiraţie ditirambică, şi care
{undase pe cât se vede o adevărată şcoală monahală de limbă
slavonă. 4 moartea lui Teoctist (l5.IL1528) Ma.carie era de
câţiva ani egumen al Neamţului. La 23 Aprili_e 1531 • rosto-
golindu-se roata bisericească dela unii la alţii • (prin voinţa
lui Petru Rareş) ii afunsc tn suişul ei şi pe el •smeritul•,
făcându-l episcop de .Roman. Rareş şi Logofătul Toader Balş
porunciră • nemerniciei , sale , celui mai de pe w:mă dintre
ieromonahi • să scrie o cronică. O întâie parte de letopiseţ
o alcătui fo Martie 154>, în a doua domnie a lui Patru Rareş.
După moartea acestuia, tn toamna lui 1546 urmă Ilia.ş, tur·
citul mai apoi sub numele de Mebmet, căruia nu-i plăcu figura
episcopului. Acesta căiu o cu straşnică cădere, vrednică de
plâns•, fiind despuiat de scaun ~-; rămânând c mai gol decât
vă1.dubnlt. drept care se văieta amarnic: •O zavistie, o fiară
crudâ, tigru mâncător de oameni. săgeată fără de fier. suliţă
mai a.'lCuţită decât toate •. 1l repuse în scaun Ştefan, fratele
lui llia~. batjocoritorul de jupânese şi prigonitorof de Ai:meni,
care d<'vine astfel r un bir:uitor ales•· !'>fa.carie continuă ero-
ISTORL.\ LlTERATURll ROMĂNE - 1!1
Trlocl„Ptnlicoslar, 1550.
uica tn r55r. Moare la t Ianuarie 1558 şi e tngropat la mână·
stirea Râşca, zidită de el. Ciracii U numesc • alesul tntre fi-
losofi >. părintele nostru şi dascălul Moldovei• şi Azarie ex-
clamă patetic: "Vai.• ce mare şi luminos luceafăr au apus I •.
Ipocrit, linguşitor, cu false smerenii şi cu destulă j<l!;nicie,
Macarie scrie călugăreşte furând figuri djn :Eovotji~ m~p•Jdi
a bizantinului Manas;e. Caligrafia aceasta stilistică era oricum
o şcoală de poezie. cultivatoare de • vorbe în aur tmpletite"
Cronicarul face omerica invocaţie: •Ce fel şi cum s'au .!ntâm-
plat aceasta, vino-mi tn ajutor, cuvântule şi povesteşte celor
doritori să auză povestea... •· Compilând două pasagii ma-
nassiene (pornirea lui ?.farcian la vânătoare şi lupta lui lusti·
nian cu Philippic) Macarie scoate o fugă a lui Rareş tn Ardeal
şi comică într'un fel, dar nu lipsită de un anume sublim alpestru:
• .•. .Mai tntJli lovo.r:lşil lui de fugii, tnalntând tn munţii nepă­
trunşi~ se tmprăştlară unii tt1t.r.'o parte, alţil !Jtlr'alla, unii de ne\•oie,
săracul de el mai gol decât văzduhul, 'i ••
QJţll de bunA voie, până ce nu rămase nJcl unul cu dânsul. Şi rămase,
aocunsc cu luceafărul sub
pâmllnl sau ca b3t•:lnul Cton, şi se tudepărtA fugind, neştiind tncotro,
Septemvrie 1n 18. Şi dete de nişte locuri prăpăstioase şi muntoase
şi de viii păduroase, şi nepuUnd s~ le treac.'I călare, lşl Hlsă acolo
Iubitul sllu cal, pe care nlmeoea nitul nu lncălecase, şi pătrunzând
pe nişte căi nepătrunse de oameni şi locuite numai d.e !l<\re slllbatlce,
,1 printre plscurl fnalte, gol, rănit la m!ini şi desculţ, mergea pe cărări
aspre şi neumblate, marele tn vitejii şi furiosul ca un · leu 1n lupte
etc. •.
Leul ajunse ln line to «Ciceiul <::el cu turnurile tntâdte •
unde • ca un al doilea Noe !şi mântui sămânţa neamului •.
adică familia. Acolo • lşi sărută pe micii săi copii, ca vulturul
ce-şi acopere cu aripile puişorii fără d.e pene, şi întinzând
iariişl mâinile sale, cuprinse tn braţe plângând pe tnţeleapta
sa soţie, pe doamna Elena, care tncleştAndu-se de gâtul lui
plângea cu jale şi-l săruta d.in toată inima, 1iu ca ucigătoarea
Dalida pe Samson, ori ca Tlndarida pe soţul său, vitea7.ul
erou •. ln Ardeal se afla tnsă t corbul cel mai negru decâ.t
negreaţa•. adică craiul Ianoş •om viclean şi răutăcios, caTe
20 - EPOCA Vl!Clil:!

cu limba linge şi cu coada loveşte. care • arătându-se ca un
al doilea Gbelimer care a închis pc vechiul lndericb, cu fc·
meia şi copiii sli • voia să prăpâdească pe Rareş. fusă acesta
trimise • o scrisoare fntr'aripatli • la Sultan, tn vreme ce Turcii
batjocoreau Suceava t ca pc o curvii. de pe drumuri•. Astfel
!şi recapătll domnia, tnc-d.t Alexandru Cornea a stat ' numai
cât şi-au l•nS buzele cu mierea domniei " Şi ce face acum
Rareş ? • . • . l~i desmcrdează norocoasele sale bătrâneţe tu hlli
şi ia băuturi şi ln mâncări, ai zice ca JcbAda cu penele aurite
deasu pra unor clădiri•. Petrecerea ln băi şi băuturi e de do·
meniul vorbelor tn aur împletite, da r U reche le va lua tn serios.
§ Eftimie, egumen şi el de Nea ml (1553-r556) , cirac al lui
Macarie. mai apoi episcop tn Ardeal, scrie cronica Moldovei
dela 1541 plnll la a doua venire lu scaun a Upuşneanului
lnţeles e providenţialllrt. li descoperim chiar idei politice.
• Tocmala • şi• obiceie.le ţArei • nu i se par bine aşezate. Domnul
judecă fără legi şi dupll capul lui şi • unde nu-s pravile. dio
voia Oomnilo~ multe stn\mbătăţi se fac •· Pute rile ln Stat
sunt amestecate: • ln ~ioldova au cei n1ai mini des pre cei mai
mari acest obicei, de pier fără giudeţ, fără "inA şi fâră samă.
Singuri, cei mai mari, giudecători; singuri pât1şi ; şi sing uri
plinltori legii I • Violent« ln cfilmuire o socotcşw o greşală :
• ere •• mai bine ar bi den dragoste, de cât den fricii. sllo-i slu-
jească•. Natura c mai lnţclcaptA. dupll el, dcclit omul. căci
nişte gângănii lară minto ne tnvaţll cum se ţine domnia:
• toată albina tşi apără căscioara şi hrana lor cu acele ţi eu
veninul său; îară Domnul, adică Matea. pre nime nu vatăml •.
lată nişt.e idei foarte cuminţi: ţară. creştină, cu întocmire de

(1553), din porunca acestuia. Naraţiunea c mai simplă, de legi, ferită de bunul plac al Voevodului. care trcbue să-şi
mai puţfo iuteres stilistic. tempereze trufia prin lnvâţăt-ura providenţialei istorii.
§ Oesp.re Azarle ştim că fnvlţase arta scrisului dela « pllrln· ln ul:tima anali•.A tontA mie.rea cronicii lui Ureche S<' re-
tole dătător de vorbe bogate, izvorul de vorbi.re aleasli 1. duce la cuvânt, I:. acel d<Lr fonetic de a sugara .laptele prin
foşnitura şi aroma graiului. Ln. drept vorbind nici nu trebuu
Petru $(;hlopul, prin mitropolitul Ana., tasie ş1 maTele logofht
s;'i. vorbim de Ureche ci de limba lherarll de dialect m<,>ldav
Ioan C.oha. li dădu poruncă să continue letopiseţul. Epoca
ln care trlia Azarie a fost foarte !n\mlintatll. DupA Ştrfan care apare dintr'9datli. ln locul retoricei comparn1ii mişună
Rareş au urmat pe rând Lăpu~neanu, Tomşa. iar Lăpuşneanu .
metafora bine pitită. Cronicarii şe cade să. fie • fiCTbinţi •
Bogdan, lo.u Armeanul, Petru Schlopul (fiul unni Mircea şi pent.ru trecut. ca sâ scape (ima.gini de alterare) • cele de de·
nepot al lui Mihnea din Ţara Romll.ncascl, ce domnise acolo
înaintea lui l'\eagoe; crezut multi! vreme fiu al Chiajnei).
Subiectele tari de nuvelă sau dran11l istorică le dau aceşti
ani (1550-1574).
Despuind .la foi pe Manasse, Azaric are acum un dicţionar
1otreg de imagini convenţionale (cu aripi mari, cu plete fru-
moase, cu chip de fiară, gingaş la fală, cu turnuri tari, cu aripi
miel, crud ca l•ul, inimos ca leul) pe care le aruncă unde poate.
Bogdan Upuşneaou ~ca Tzlmiscbes aJ bizantinului, • viteaz,
cu inlro.i lndrbneaţă, meş~r ln a tnvârti suliţa, a tntinde
ooard.a arcului pe tăetnra slgcţil •· Ruxanda, doamna lui
llpuşncanu, lşiamncă binefacerile asupra •călugărilor iubitorî
do Dumnezeu, care ducea" viaia curatll ln mână.•tiri sau ln
pustii • (lnsll. ln Moldova nu e niciun pustiu). Petru Scbiopul
• om vesel la laţ.li. şi la privire • vine să lu domnia.. Ioan li iese
înainte • vărsând foc pe gură •, lucru pe care auzindu-l Sul-
tanul • răcni ca un leu straşnic • şi tri.mise • toată oastea tur·
cească cca lngâm!ată şi cu aur tmpestriţată, încălecată pe
cai lmpodobili cu aur şi tnarmatll cu arme ascuţite •·
§ .Adevărata istoriografie moldoveanA fncepe cu Grigore
Ureche, fiu al unui Nestor Ureche, boier refugiat o vreme
to Polonia (prilej pentru Grigore de a lnvăţa tn şcolile leşeşti).
Mare spătRr sub Moise Movilă, vomic al ţării de jos sub Vasile
Lupu. nu rnai era tn viaţă la 3 Mai 1647 când i se lmpărţea
averea.
Cum Ureche n'a scris CTonlca vremurilor sale (letopiseţul
lni m.erge abia până la r594, la a doua domnie a lui Aron Vodă)
nu putem ciuta la el percepţia lumii ln care se ~a. Stu.
jindu,se de izvoade sărace, el e un cronicar t:n tnielesul larg
al cuvântu.lui, ln felul boierului ce-şi lnseamnă pe scoarţa
unui ceaslov ivirea unei comete şi a cllugărului compilator.
Tot ce se poate aştepta d ela un astfel de scriitor este mireaama
automatismului, harul cuvântului, care la Ureche sunt tari
ca alo.ia. Dar găseşti la ci Inţelepciune şi acea desfaoeJ'e do
lucruri h1 duhul Bibliei, dupll care este rilsplată şi pedeapsă.
Are sensul obiectivităţii şi nu foloseşte ştirile care nu •se toc·
mese •, preeu m bănueşte conceptu1 de tradiţie, de vreme ce
socoteşte c1l o naţie fără istorie s'ar a.setnilna • lllarelor şi dc>-
bitoacelor celor mute şi fără minte " Este evoluţionist !n istorie. Paginii din Evangheliarul sla\• d~la mânlstlrea liomor, cu J>Orlretul
tn se11111l biologic, admiţând că orice naţie (azi am 2'ice civi- !ni ŞWon etl Mare, 1473. Copie.
lizaţcle) are o • tncepi!tută •, un •adaos • şi o •scădere •· Bine IJ. A . R.

mult şi răsuflate •· Graiul nostru • den multe Jimbi este făcut •
fascicol (fa'.bnlos de organe animale). dbiceiele ţării (vătute
ca w1 strat geologic în răcire) • n11-s aşezate'· Turcii 1 ca o
negură, toată lumea acopereau •. •Ce se va fi lucrat• ln zilele
unor Domni nu se ştie (a.~3 dar domnia este zidărie, lucrare).
Intre cele două biserici a stat (apariţie himerică) t uriciune•·
luga t au descălecat oraşe prin ţeară>, c au ales sate şi le-au
făcut ocoale • (scene de călărire cu opriri, de împărţeală şi
de târlă). Vlădicilor c le-au p us scaunele de-au şezut den dreapta
Domnului, mai sus" (îc<>ană oizantină). Clucerul mare este
ispravnic • prti unt, pre miere, şi. pre colaciJ cc vin dela oraşe•,
medelnicerul •. pre friptnrllc ce se aduc in mese• (tablouri
olandeze de ospăţuri). Ţara c •mişcătoare şi neaşezată•· Ştefan
a luat Radului (viziune de tabără) •toată averea Juj, şi viStie-
riele hri, şi hainele lui c;ele scumpe, 'i toaw stcaguriln lui .. •
~i pre (iică-sa Voichiţa•· Moldovenii au • picat• ' cât an n!!lbit
poeana • (tablou floral). • Şi fu (gest acut de desgust) scâcbă
mar~ in toată ţeara•· A fost odată. • iearnă gyea şi geroasă •
şi vară cu • ploi grele şi povoae de 1'pe, cât s'au făcut multă
!nnecare • (cuvintele au apăsări de plumb şi lichldităţi). La
anul 7o66 •fost-au icamă mare şi geroasă, de au tngb.eţat
dobitoace şi he(<; pen păduri t. In vremea lui Petru Schiopul
a !ost secetă c şi unde prindea ma.i nainte peşte, acolo ara cu
plugul •· t Copacii au săcat de săcăciune; dobitoacele nu avean
·ce paşte vara, ce le-au fost dărămând frunză; şi atata prav au
f05t, cât se stringea troiene la garduri, când bătea vânt: ca
de omll.t erau troiene de pulbere. Jară d<ispre toamnă.. s'au
pornit ploi, şi au crescut .mohor, şi diJ1tr'acclc şi.au fost prin·
·•â.nd foamea sărăcunca •. Sub Aron Tiranul • ţeara scârşca •·
•După al nouălea an al domniei lui Lăpuşneanu • s'au ivit
Despol t (ca o com.ctă, ca un semn ceresc) c carele au fost
ştiind multelimbi • (minune) . Pe Despot, Tomşa 1J !Ovi cu buz-
duganul • .şi îndată oastea to;.tă s'au lăsat asupra lui ... aco-
Neagoo aasarab cu fiul său Teodosie, lrescl delo M-rea Dionlsiu,
~luntele .Athos.
Oup~ Boabe dt Grdu.
ISTORIA LITERATORII ROMANE - 2 J.
perindu-1 mulţimea• (imagini de gloată). Acestea nu sunt
propriu riS figuri ci noţiuni în clipa aceea când se desfac
din concrete, când ideile nu şi-au pierdut pieile. Adauge-se
harul de a gândi prin simţuri, de. a imita prin sunete foşnitoare,
horăitoare, dinchetitoare lovirea, învlllml\Şirea, vechimea chi_ar
a faptelor. Frazele cad ca nişte btocarttiri grele sau to feHi
ca mierea. Vorbirt;a cronicarului e dulce şi crun·tă, cwninte
şi plină de ascuţişuri
ironice. Tnvcnţle epică Ureche nu are
şi să povestească propriu zis nu ştie. Dar limba ridică pe spaţii
r11icj scene epice. repezi ca nişte nouri ce se desfac. Iată. ta„
blout tn negro şi roşu ca scenele de războiu ale lui .Paolo U ccello
al luptei de orbeţi dela Podul Inalt: • ... i-au cuprins pe Turci
Q negură, cât nu se vedeau unul cu altul, Şi Ştefan Vodă toc·
n1lse puţinei oameni despre hrnca Bârladului, ca să-i a.mă-
L.J
lsci111turn lui GJigorie Urcachc dvorn1".
D upă Revista lslpricU Rontti11c1.
gească ~u buciume şi cu trâmbiţe. dând semn de războiu.
Atunc.c oastea turcea.~că, lntorcându-se la glasul buciumelor,
şi lmpedecându-i şî apa, şi lunca şi acoperindu-i şi negura,
tă.iau şi sfărâmau lunca •· Tată o simplă gravură: c Bogda.o
Vodă au lovit cu suliţa .ln poarta Liovului •· Lupta oameni.lor
lui Ioan Armeanul e o invăimiişeală gAfAită, asudată: • nu era
o călcare pe pământ, ce tot pre trupuri de om; şi mai apoi,
aşa aproape :;e băteau, că şi mănile le obosise, şi armele li
scăpase. Ca acela prah se făcuse, cât nu se cunoŞtcau cine
de a cw este ; niee de sineţJ se auzia, de t.răsnetul puştelor >.
Adevăratul dar al lui Ureche este tnsă portretul moral.
Aci el crează, sintetizează, fiindcă izvoadele nu-1 dădeau
niciun model. Omul e privit sub o tnsuşire capitală sau un
viţiu sub .c are se aşează faptele lw memorabile, intr'o c.adenţă
tipică. Şleiao e 1111 sanguinar leonin :
•Era acest Ştefan Voci~ on1 nu mare la stat, mânlos, şi degrab:l
vărsa sânge nevinovat ; de multe ori la o~\e omora (Ar~ jude\.
Era tnt.reg lo minte, nelenevos, şi lucrul :seu ş:t-io ·s~·I acopere; şi
u11de nu cugetai, acolo fi aflai. La lucruri de răsboae meşter; unde
,ero 11evoie.. Jnsuşl se v:lr:a, ca v"Zil11du~J al sei sA nu se tndiirăptezc.
ŞI pentru aceea, rar răsboiu de nu biruia. Asijderea şi unde-1 biruiau
Ql\11, nu perdea nădejdea ·; e.~ ştiindu-se căzut jos se rtalca deasupra
blru.itorilor "
Bogdan Vodă e o arătate din gravurile lui Callot: «căci
era prea grozav la faţă şi orb de un ochiu•· Şwfăniţă e o copie
juvenilă a moşului. :Rareş e omul politic cumpătat şi iscusit.
• Teara şi moşia ca un părinte o socotea. Judecata cu direptate
o Jăcea. Iară la sfat era om cuvios şi la toate lucrurile indrăsneţ,
şi la cuvănt gata a dare r"..spu.o.s, de-1 cunoşteau toţi că-i harnic
să domnească ţeara ». 1liaş Vodă • denafară se vedea pom Jn-
fl.orit, iară denlăuntru, lac tmpuţit •, având sfetnici tineri turci
• cu carii ziua petre<:ea şi se desmerda, iară noaptea cu tur-
coaice curvind •· 'Bogdan Lăpuşneanu · e un copil fără minte.
• Nun1ai ce era .mai de treabă domniei li lipsea : că nu cerea
bătrânii la sfat, ce de Ja ccl tineri den casă lua sfat şi invă-
ţiitură. 1ubea să auză glume şi măscării, şi jocuri copilăreşti >.
 22 - llPOCA \lf:t:ME
,
- Apoi tl foloseşte !ns~i Gheorghe Ştefan, trimiţAndu-1 tn Mun-
Ştefan cel M•rc.
l.ltogralie din Almanoh, 1845.
Tancul Sasul e un eretic biuu- (umbla vara cu sanie de os)
şi neruşinat: • că cr-.i curvar peste seamll.. că nu nu mal afară
ce nicc deo cnrtea ~a nu şe ferea, că pre gfopâoesele boierilor
săi, dela masa Domniei sale, le scotea şi le ruşina „ Petru
Schiopul era un om de treabă: • domn cum se cade. eu de
toate podoabele cAte trcbue unui om de ci~; că boierilor Ic
era ca un părinte. şi la mare cinste ti ţinea, şi din s fatul lor nu
eşea; ţerei era apărare ; pre .săraci milostiv; mânăstln1c miluia
şi lntllrea; cu vecinii de pin pregiur bine vieţuia'· Aron Vodă.
este un dement primejdios : •nu se sătura de curvărit, de
giucat, de cimpoieşl, pre carii ti ţinea de măscării. . . pre
boieri pentru avere ti omora: giupănesele lor le silea. Ciude
şi posne !ăoea tn domnia lui •·
Ureohe n'a avut răgaz decât s! prefacă izvoadele. Dacă
ar ri dus cronica pi\n11 tn vremea lui Vasile Lupu, prin domniile
Moghileştilor. a lui Graziani şi a celorlalţi pe cari li va descrie
Miron Costin, cu toată experienţa vieţii şi cu acea vecinică scru-
tare morală, abia atunci cronica ar fi fost extraordinară.
§ Altă cultura avea ~firon Cotltin, fiul postelnicului şi mai
târ&iu hatmanului Alexandro Costin. Se născuse ln L633 lnsă
copilăria o petrecu ln Polonia unde se refugiase părintele său,
lnrudit, prin căsătoria c n o nepoată, cn ?.firon Barnovschl
dar neplăcut lui VRSilic Lupu. La 'Bar. tn Podolia, Miron
unncază la şcoala lczuiţilor. Mergerea la studil tn Polonia
era de tradiţie veche şi la Universitatea din Cracov;a, tnte-
meiată ln 400, se văd Intre 1405 şi 1503 destui studenţi din
Moldova (e drept, cu nume ou totdeauna romlneşti), l n 1647
tânli.rul Costin urmo Inc.'!. şcoala, ln 1648 când Cazacii lui
Hmil intră tn Bar so mai afla acolo. Apoi Costineştii se Im·
păcarll cu Lupul şi tn 1653 sunt iar !n slujba lui. Miron, care
e un tânlr tnvăţat, ştiind latineşte. I~ având noţiuni de
limbn italiană, puulndu-se probabil tnţelege şi ruseşte. era
nimerit ca sol. Lupu li trimite to 1653 la Camenlţa. la staro-
st ele Potoţki, să ceam sprijin tmpotrivn lui Glleorghe Ştefan.
tenia. Sub Ghica Vodă, sub Ştefăniţă al L upulu i, sub Dabija
ia parte la Ieluritele blttălii. Este ptlrcălah de Hotln şi vei
comis sub Dabija, paharnic s ub Duca, vomic al Ţăril de sus
sub nlaş, rămânlnd tn această demnitate pân3 sub Antonie
Rusct. Mai lnainte to r673. lnoepându·se expedi~ia turcească
lmpouiva Poloniei. Viziral t4W.rtt lrnpreună cu Sultanul la
Nistru ceru să vadă un, boier moldovean. Fu Lrimis de toţi
~ilion ca •mai de treabă la voroavi\ t. Vizirul li cere să spună
aincc.r dacă le parc bine boierilor clt ·rurcli au luat Cameniţa.
Atunci Miron spuse aceste memorabile vorbe : • Sll.ntcm noi
~foldovenii bucuroşi să se lăţească Jmpârâţia ln toate parţii"
c4l de mult, iarll peste ţara no.utra nu ne pare bille să se
ltlţeascâ. •. Polonizantnl Costin nu urmă totuşi, din realism
politic, pe Petriceiou care fugi la Poloni. Rănui:ne tn ţară sub
Ruset tmpotrlva cAruia, ca partitllD al lui Ducii, unelteşte.
pierzând logofeţia fJe care o r<:cap~tă ln a treia domnie a lui
Duca. E prins lmpreună cu acesta din urmă de podghiaz.ul
polonez. scapă :ii se pune din nou ln slujba luj Petriceicu.
care ca.pătă scurtă vre·mc domnia, spre a fi ne,roit să se re·
ru11ieze cu el tn Polonia. Jn ţarll cunoscuse pe prefectul misiunii
fra.n ciscane Vito Pitu•i cu care şedea de vorbă as11pra latini-
tăţii poporului romlin. Piluzi li zicea: •Mie nu-mi trebueşte
s.~ mai citesc la istorie. de l\Ioldovcni cane sunt. Pre o seamă
de obicee ce au, foarte bune li cuoosc cine sunt ; aşa libovnic1
111 ospeaţe; aşa femeilor lor se feresc de vederea 5trăir.ilor şi
'" dau ln lături ; a.-ia să nu trcaell lcmeia I"' dinaintea bărba­
tu lui pre drum seau pre c.'l.rare: aşa tn toată vinţa tn mâncare
cu dulcia ta curechiului: numai ab\ta osebire. că aecştii, sarat,
ceia şi veara şi iama nemurat. Toate aceste lntocma cu I ra-
Uanii sunt. şi la vedere se mărturiseşte o fire•. La Daszow,
tn 1684, l\firon, recugetând asupra acestor idei, se a,'Cază să
trateze ln proză şi tn versuri polone. cerute pan:·se chiar de
rege, problema originilor noastre. Constantin Cantemir, care
• m~nca bine şi bco bi ne• şi • numal iscălitura tnvăţase de o
făcea• tl chem1 dela Daszow şi-l puse tn slujbă. făcându-l
staroste de Putna. Căpătui şi pc feciorii săi (Ioniţa: serdar,
Neculai logoflit al doilea, Pătraşcu cămăraş mare) dând ulti-
mului pe. fata sa Safta. Velicico, Iratele lui Miron, era hatman .
Se vede că ştiinţa mare de carte şi lncuscrirea cn Domnul dă­
deau Costineştilor puţină. ţănţ;oşenlc. Ve Ucico spunea analfa-
bet.ului Cantemir• el omul care nu ştie carte este ca un dobitoc •
şi amândoi strigau Voevodului hrănaciu: • mai dl'S cu paha-
rele Mări.ia Ta. şi mai rar cu orănduelile ... •· Fum şi intrigi
nelAmurite. Cantemir căzu la pr„pusuri, scoase pe Velicico
din bătillănie şi-l trinrise vomic de ţara de sus, pe Costio pu-
nl udu-1, cum am văzut, la Putna. Apoi işi pierdu cumpăt.ul
şi poronci uciderea lui Velicico şi lndată după aceea (dându-i
ghes alţii) şi a lui lltiron care fu luat dela.sicriul soţiei lui moarte
atunci la moşia B.uboşi din Roman şi decapita,t {Decemvrie
1691). Pe urmă Cantemir se căi ~I • plângea tntn toată boe-
rime.~ şi blăstăma pe cine l-au tndemnat de au grăbit de i-au
tăiat „
Deşi mai lnvăţat decât Ureche, Miron nu dildea o cronică
de erudit. Din tot ce ar fi putut compila pentru epoca de care
se ocupă (1594- 1661) n'a folosit la partea precedând na.şte1:ea
lui cu mult tnai mult decAt •Hronograful leşesc•, adică Chro-
nica gestoru"' ;„ Eurf>ţJa singulari1m1 de Paul Pi.'ISCCki . Dela
Alexandro Coconul !ncolo (t629-) li dll.u ştiri bătrânii, printre
care, fireşte. tată-său (•cât am putut !nţlilege den boieri bli-
trlni •, • ţin minte oamenii W.t:râni •). la care se adaugă pentru
o parte din domnia lui Vasile Lupu puţine amintiri proprii.
Din anul ridicării lui Gheorghe Ştefan, Miron • se prilejcşte •
singu r la lntâmplllrl. Cronica. i se s!arşeşte cu moartea Iul
 ISTORIA Ll 'J'gHATUR.ll R01'1ĂNE - 23

Ştefăniţă Lupul (1661), dar a avut totuşi de gând s'o ducă mai
departe şi chiar stn\ngea documentele, de vreme ce fiul slu
Ni<:olne citeazll • izl!Odul lui ?.Iiroo logofătul• despre domni.a
lui Dumi~ Cantacuzino (167- ).
Miron are, şi mai clare, o concepţie a istoriei şi o politică.
• Letopiseţele. .. să hic de lnvăţătură •; •cu acele trecute
vremi sll pricepem cele viitoare t . I se cere cronicarului s imiul
obicclivi~ţii, al • di reptăţli •· E l. Costin, măcar că ar li dator
să laude mai mult pe Ştefan Gheorghe dela care a avut •multă
milă 1, nu ponte nesocoti meritele lui Vasile Lupu «dela c•relc
multă urgie pltrinlil noştri a u petre<:uto: •cari'• dlrcptatea
socotind, nu pociu sCTie lntr'a.lt chip •. Izvoarele ncsusţinute
le r<;spingl1 (•nu ştiu cum s 'are prinde acest litero•), spriji·
n.indu·se pe a rgum'e nte convergente: istorice, filologice, archeo·
logice, antropologice. Are noţiunea cauzalităţii şi pune even i·
mentelc moldovene Tn cele universale şi circumviclne, 1ru:r1nd
câte un • curs• •ca sll ose deslege mai bine lucrurile ţârei noa·
sire•. Distinge cnlitativ izvoarele punlud mai muli temeiu •
pe ştirea de martQr ocular, f<\cănd cel dinttUu la noi o mică
teorie a cunoaşterii:
•... Dtn clncl sl1•1\lrl ce are omul. anume: wdt.tta, aur.irea,
mirosi=, guttul ,1 pl1>llltul, mai adevăra t de toate slm!lrllc Ule
vede"'•: cA prin oui; cAte nudo omul nu se J>O"le a.,eza deplin cu
gândul, esto a.,a. ce se a.ode, au nu est e ; clici, nu lo11le sunt ndova-
rote cAte vin J)reJI nutui nostru. Aşa ,1 mirosUI, do multe ori f11ş11 1 a,
fiind multo ritlrodonll de lnt41u grele, o.'\r.\ npol mare şi tsou•lt miro•
lac. (;ustul 11><4 C$le ~~· cli multe ne par că suut dulci, upol slm\l m
amar; şl !1npolrjvli n1ulte :tmare că s unt ne par, .şi s unt dulcl. Jlf„
pl1ltul, l ar:lşl, multe plpAlm ln chip de u nele, şi sunt ~ I lei e, şi 1111 le 8ogd'1.ll V. V.
putem cuuonşte pre •lngur plpăltu l, fără vedere. 1'11rll vedcren Litografie din Jl!mc>na/1, 1845.
lmăşi da toate ~•tnlc tu ndevllr gftndnlul nostru, şi ce se vcd„ cu
ochii nu lncapc •A fle lndolnld ln conştinţă. Aşa şi noua, Iubite coti· • cu haine tot de feleandr li.1. cu nasturi şi cu ceprazc de axgint,
toriuJt; cu 1nuJl 1nnJ )e&nt !\ seriere de aceste vremi. t1l ca_ti n1al
la toate ne-am prilejll singuri •. ln pilda haiducilor de ţeara l~ascA. cu pene d.e axgint la
comănace, şi cu table de nrginl la şolduri pre lădunci La „
Deşi providentialisl tn istorie. Miron este machiavelis l ln nunta. feciorului Radulni Vodă pe malul Siretului, erao • scau-
p<iliticlL • Oe IAudat este fiecare Domn şă hie sp.r e partea nele boierilor de A1oldo\•a dinadreapta domnului de Moldova;
creştlneascl!. ; • • • lnsll, cu tnţelăpciune, nu fără socotealii şi iară dinastănga, boierii munteneşti ţineau dvorba t. Cronicarul
fără remei •. Voevodul c un silObol al statorniciei şi deci •ori are viziunea apocaliptică. Pagina ln care descrie năvala 13-
bun, cri rău, la toate primejdiile lui ferit trebuieşte •· Se cu- custelor este cca mai puternică tran~ligurare biblică a realităţii
vine al fie român (l\firon !ncondciază cu furie orice Dollln din literatura română, un măreţ episod dantesc:
străin) şi să asculte • voroavă cu sfat 1, luând acele botărtri oe
• se mai tocmesc• • lncA cu a doi sea11 a trei socoteall\. •· Domnii • · .. Cu un an mol nalnte de ce c'ou rAdlcat Hmll, hatmanul
c.Az.lccsc. asu.pra Leşilor, oproa_pe de vremea $Acc.rc1 , eram pre al11nel
să nu vinil. cu <>fli stra.ine să.-şi cucerească scaunul. Asemenea
la şcoalll ID Bar, tn Podolla ; pre calc llind, delo •ai spre oraş, numai
greşală a dus ~11r11 •din scădere lu scădere•· co vllzul despre ameatllzl 1111 11or unde se ridica c.~ o neguri\; ne-au
Darul de ~editor al lui Miron Costin nu se mal nutreşte părul cA ' 'ine o rurt11nd cu plonlo d codotA, p!lnll ne-nm tâmpinat

din coocrctcţa lndividualA a cuvintelor. Acelea.şi vechimi lu
lexic, puse acum !n slujba unei mari stilistici, se sting. Miron
observă sistematic, compune, şi ceea ce iese de sub pana lui,
mult mai puţin spontnn, este rodul unei arte. El are lunga
respiraţie epic1, aimţul sublim al destinului uman, meşteşugul
patetic de a se opri din când în când să răsufle de greutatea
faptelor şi al le contemple d e sus. Deşi abstractă, materia e
tmpărţită !n acte, cu tlieturi savante pe gestul cel mnl dra-
matic. Nu mai avem de alace cu o cronică ci cu desllşurarea
organică a unei epoce, fn valuri mari, vestite şi susţinute cu
expresii de popas şi trimitere («precum vei afla '• • 001 sl ne
tntoarcem la ale noastre•)· Lungimea valului epic e simboli·
uită pdo capitul lnsuşi al Iratei puse la oeslârşirca lmperlec·
tutui. (•Nu dormea lcremia Vodă .. . •; « Era lntr'o Duminecă,
când .. . t}. De.,crlpţia e atentă, constructivă. Oa.stea loşea.,Cll.
este c tot tn ber, numa.I ochii şi huzele se văd; mulţi pun şi
aripi, tocmite de pene de vul tur, sau de alte pa.seri mnri:
~ cei mai de Urc, cu pardoşi peste. platoşe ; eară s lugile cn.rii
n'au pardoşi pun scoarţe de ceste turceşti; car.\ ln frunte.'l
cailor pun o tablă de her. şi mulţi şi pe la peptul cailor, pentru
fereală de glonţn:ri •.• •. Pedestrimea lui Ştefan Tomşa vioe
eu nor de lâcust.e, cu1n vl11e o onstc stol. In loc ni s'au luat soarele
de desimea lăcustelor cele ce sburnu mal sus : ca de tre1 sau pntttl
sullţl 1tu erau mai s us; euri\ care e rau ma.J glos (le un .st3L de om
şi moi gios sburau dela pAmJ\nt. Urlet, f'n \unccare, asupra omului
sosind se ridicau oarece mnl S-l•.S, earA mu1t.t trece.au aiăture c11
omul. fMA sieaJ.O de sunet, de Ct'-''1; se tfdlcau tn sus de la. 0111 o bu·
call mare, aeea poe•~ şi •'IR mc:geau pre deasupra pământului
ca de dol coţi până ln trei sull\e fn aus, tot lntr'o desime, şi lnlr'un
chip. Un stol ţinea un ceas bun, fi docA trecea acest stol, l1t III doilea
ceas sosea altul ; şi qa,, stol dup$ noi ţineau, Cll.t ţineau din prlnz
pAnA lndesear-l. Unde cid••u Io mo;, ca ttlblnele d.eeau; nlee <ădeau
stol peste stol, ee treeeou stol de stol. 41 nu se porneau pâuA nu ~
b1cAlzea soarele bine spre prQnz; şi cAJGlon>au pl!nil tn dcsean1, şi
pArul la cl1dcre de mas cAdeau 11 la popiuurl. ln.<§, unde mAncau
rAmAnea numai pământul nc11ru, !mpuţlt ; ni ce frnn>,c, nlcc pac,
ori earbă, oii semAnllt urA, nu rllniAncau şi se cunoştea şi poposeau,
c4 era locul nu aşa negru Jo popas, cum era unde mânca acea milnic
a lui Dumnezeu ' ·
Aşa cum sunt d"scrise cometele, eclipsele, IAcustele, ca
nişte plăgi, s unt povestito domniile. rn portretele lui Miron
intră tn măsuri egale sbnţul pcrsooalităţii şi ideea de destin.
ci" aceea humorul luJ e liric, lipsit de lnverşunare, transcris to
moduri teatrale. Ştefan To~ l I dl!. poruncă •răcnind • să
fie omortt Vasile Stroici, care lnccrcase să fugă: •Ai câinele I
24 - EPOCA VECHE
an vrut să moară cu aoţii •· Boierii tl roagă să ierte pe un diac,
bun clrturar: •Ha, ba, ba-hohoteşte Vodl - mai cirturar
decât dracul nu este altul I • şi-l omoară. Tomşa •avea un ţigan
căllu, adecl perdtor de oameni, gros şi marc de trup; acela
striga de multe ori lnaintea lui, arătând la boieri : Doamne I
s'au tngriişat berbecii, buni suot de jnnghiat. Şufan Vodll
la aceste cuvinte ridea şi dăruia bani ţiganului •· Boierii ee
răsvrătesc lmpol'l'ivâ-i dar Tomşa prinde de veste şi-i taie.
•Pre câţi şi aducea prinşi, pre toţi ii omorlll. cu mustrarea ce
avea el ln obicei: Să nu te erte Dumnezeu cu acel cap marc
al tău I Tuturor această mustrare făcea•· Este aici un meşteşug
de a spune vorba memorabilă. O astfel de vorbll do neuitat
pronunţă doamna lui Ieremia Vodă pe care o prinsese Scbindir
Paşa: •Earl!. Doamna la mare ocară au sosit: de care singurl
au mărturist căll'i boieri: trecând cu carul au vllzut pre boieri,
şi lăcrămând au ~is: Boieri, boieri I ruşinatu-m'au păgânul I•
O dramă minial11raJJ. !nfăţişea.ză lncercarea de otrăvite a vor·
nicului Bucloc. Ga.spar Graţiani •oprindu-I la masă, şi-Au
„
scornit voia bună. lnchinând la 13ucioc cu veselie ln băutura
era otravă şi Bucioc, simţind-o, fuge acasă unde avea ierburi
antitoxice. A doua :rl se preface bolnav iar Vodă jucând co-
media păru\ la s!!rşit se arată consternat 1 dând vina stolni-
cilor, că au făcut bucatele cotlite •. Cruzimea colectivlL a •pro·
stimei• se "ugn\veşte tntr'un tablou scurt, lnvălmăşlt, urlător.
Norodul str>mit de Vasile Lupu, strigă să se omonre Grecii.
Vodă, lnspilimântat, !ugc la câmp, pe ploaie, iar Batişte Vcleli,
;. - ce un oarecine încearcă a ·l lovi cu UD glonţ dintr'un săcăluş.
Margareta de l..oaonţ,a patra soţie a lui Ştefan cel Mlll'c.
Utogra!le de A. Asaehl ln Almanah, 1854.
sfătuitorul hti grec se adăposteşte lângă el. Cu egoismul celor
primejduiţi, Domnul li goneşte de !Angă sine:
• .• • Deac4 au ajuns Domni• tn f<JIUI Bahlululul, aproape de
rnlnhllrea B•llC>il, lOl loeul era plin do oameni: nu sa vedea
nlctturea şesul deferi. Strigau: Dl-ne Doamne pre Grecii unii
hâiclUAu, alţii jăculau; fi • colo ou 1trl1t•t pre Bacişte 01l·I dea,
care era tot aproape de .\IOC$andru VodA, v~zand strigare pe slne.
Ce nu stara Domni• de grija lui Batlfle, ce stară de grija sea:
fi numai ee l-au zis, să •• depArleu de llnga dlusul, şi aşa l·au
apucat şi dat pre mâna ţ~ranllor. Nespu>a vri!jmllşie a proslimel!
şi aşa lărA de nicio mii~, de viu, cu topoare l·au făcut lilr4me;
fi pAnl tntr'atAle s-au amutecat unii, anume Sosie Lilpuşneanul,
cAl nite mantaua din splnaren lui VodA n'au hllJil.dult, ci\ era
bund de ploaie"
Dela sfârşitul domniei Lupului lncolo, clind Costin particip!
la evenimente, cronica e u11 adevărat roman l'lin de acele
amănunte familiare care dau via\,{ lucrurilor moarte. Ivirea
lul Calga tătarul şi a cazacului Hmil. ascunderea lui Vodă
• tn neşte pocni •, arderea l~ului (• lntr'o mică de ceas cenuşă
s'au !llcut •), molima ce a urmat, lnsoţirea lluxandei cu Tin1uş
cel cu • numai singur chip de om, eara toată firea de heară ' ·
venit cu Ruscile lui care c:Antau Lado Lado • preu toau un-
ghiurile t, şireunia lui Gheorghe Ştefan care • cu faţa scornită
de mare mâhniciune'• când Do11111ul se găteşte să pornească la
biserică cere voie a merge la m~ie, la nevasta pe moarte,
simplitatea lui Vodă, cllinănd pe logoiâtul fără grije de giu·
p.'ineasll, somnul lui Iorgachi Vistiernicul scârbit de osândirea
Ciogoleştilor, fuga lui Vasilie care si ngur pe marginea N°tStrului
pe •un scăueş • priveşte cum i se trec boarfele sale, to vreme
s unt adevărate gravuri. Mal spectaculos este episodul reln·
l"oarcerii lui Vasilie cu Cazacii. Timuş taie pe Cotnarovski ,
pisaruL Boierii vor să se ~u.ndă pe lăogll Domn care •cu
greu suspina, şi-şi fri.ngea mAnclo de ginere Ca. acesta.'· Ca-
zacul se tmbată, taie, arde, nu·i om de lnţcles: •Ce cui să zici
aceste? sau cu cine să s!lltueştl ? Cu un om in birea hiarelor
sălbatice? Polcovnicii ce erau, unul uD cuvânt nu cuteza să
zicil; cil numai pentru un cuvllnt, cu sabia smultă da ca
tntr'un câne tntr'lnsul. Şi Bobul Polcovnicul cu mâna legată
de rană de sabie, făcută de Timuş, tmbla ca fără sine•· Por·
tretistica se face prin instantanee. Dî.S'pare de pe scenă Vaslle
şi apare Ştefan care cu Racotl Ia masă, ascultă cimpoaiele.
La. altă masă se ...,.ea•ă Constantin al Munteniei cu boieri
• vărstaţi >. ln fruntea lor Rl•COţi tnghitc 1 mari şi înalte gân·
duri •. Apoi din nou se lntunecă soarel<r lntr'o eclipsă şi vin
<lucruri sta:bc t. Acum soseşte la domnie Ghica Vodă, om
sângeros, incăpăţânat; care lntr'o incursiune tn Ardeal • cAnd
era ticsită oastea tn pllancă, plină de Tătari şi de ai noştri.
au intrat.. . eu mare nevoinţă ln lontru, unde nu era locul
unui Domo să ÎJ"Jtre. Puţin au lipsit de ou s'au năduşit acolo
de desimea aceea. şi cu put ln su.net abia au eşit. şi s'au lovit de
un tătar to cap •- Observaţia generală se subllmează. ln aforisme,
rn cea mai mare parte scoase din Biblie: • Neştiutoare firea
omenească de lucruri ce vor s1 fie pre unnă . „ •; • • „ :tice
un cuvânt leşesc : sula de aur, zidul pătrunde•: • ... zice Isus
Sirah: Vai de acea cetate unde este Domnul tânăr!•; •Turcul
cu vreme dl, cu vreme ia•; • ... zice llioldovanul: Nu sunt
Io toate zilele Paştilc •: •cel ce se tneacă se apucă de sabie cu
m5.na goală •: • zece dervişi pe un covor pot tnc:ape, cară doi
lmpllraţi. tntr'o ţean\ ou tneap 1; • rllsboaiele 1n clipala ochiului
stau t; • nasc şi tn Moldova oameni •· Exclamaţiile sporesc
şi ele mişcarea teatrală: • O Moldo vă I de ar hi domnii tăi
carii stăpânesc tn tine, toţi lnţ!llep~i, lncâ o'ai peri aşa lesne I •:
•O, să-l bată Dumnezeu hin ca acela I •; •O, nesăţioasă hirea
Domnilor spre lăţire şi avuţie oarbll I pre cât se mai adaoge,
pre atâta râvneşte I t.
 ISTOntl\ 1.l'l'l; HAT()Rll ROMÂNE - 25

PathO!lul lui Miron se clădeşte acum clin comparaţii ci~
ma.sivă artlcubtie ~ de tipul. de astădată, clasic:
" .. Prt<um munţii «l lnolţl şi malllrile cele lnotte, ci\nd ••
~ de \'r'o parte. pre <At sunt mai nalţi, pre al4la fi durAl
rac mal nulrc cllnd ş.e Jlf)rne5ft, şi copacii cei mal nalţi rnuJ n1urc
sun.cl ruc cAnd st obo::tr4, A.JO şi cast-le cele nalte li tnlc11letotc tu
tndtlun~a.lc ''rttnl. cu mnre rlsJp~ purced la câdt.rc. cAnd CA(I •.
lnsâ adcvărnta contribuţie a lui Costin la i;crisul românesc
este sinta.<a. Cunose!llo~ al frazei latine, el a desfăşu rat-o ln
moldoveneşte ln Bpiritul şi cu ajutoru l limbii noa•tre. pă$trtlndu·i
toate registrele şi toate llulerclu. Cu ci sintaxa llterarn apare
lnceput3 şi cu desllvflr~irc încheiată, in •lare <Io a cxprinHL
orice gând. 'l'ipul sini.o.etic al epocei arhaice este eoordomirca.
(<După Dragoş Vodll au •tătut domn fiul său, Sas Vodă,
şi au domnit ))6lru ani. şi s'an săvârşit şi au rămaa domn
6u-sâu, Laico Vodă, ~i au domnit opt ani •) tn acord cu sti-
listica graiului vor bit. c:are o complică mărind volumul emi-
siune! J1Criodice prin n~ri monotone de propo~iţii scurte
cu ajutorul unul singur lei de conjuncţie {şi. deci}. lnuli de
toate Miron Iace unităţi de gândire ln metri lcluri\I dela cei
mai scurţi pAn~ la cei ma.i lungi : •Nu dormea Ieremia VO<lll • ;
• Tă.cut, Iţi ll.~tca cl'I nu ştie nimică•; •După războiu, oastea,
caro !ttcotro I-• fost calea s'a risipit• ; • A doua zi, mai 9u mcţ
Zamois~ii du cill Miba.i Vodă, au trimis de au cercetat mol 8uS
pre apă. tlespro munte. şi au aflat vad t. Apoi volumul lor este
sporit prin pamuteie ce devin câteodată un cor p shHnctlc cu
totul clcoS-Obll rcprQ•enl!flnd pi.inul contcn\plativ al gl'w dirll :
, Vas;lie Vodll, ln \cară c!lzllccascfl vuâudu-sc căzut de domni<>.
despărtit de Doomn!\ Si\ şi de coconi şi de !\vere (cnutll la ce
aduce roata. lumei mari C.'\SC; că ce poate 11 mai greu decât
accst1•? iic, ci\ oicc moart.e:1), şi nlcc o nădejde n11 i-.~11 mni
ram[IS lu pri•tCl)ugul Cazacului, singur s'au tras cu Haunl să
margl la Cn\m •· Combinând coordonarea vorbirU ornic cu
$ubordonarea frdui latine, spărgănd fluviul Jl<'tiodic prin
i11Sulc parenltucc, introducând grupuri de Ielurili metri, Miron
crea~ lin corp .sirttnctic cu rrd1.c inegale ~i cesuri :1SÎ1nctric.c,
ascruc11i 'tr\<"' melodii:
Domn. Radu! Vodă, deplin la toate•). Nici acest mod nu-i
străin de sintaxa latină, ni cărei itinerar se recunoa,te uşor.
lmpcrlectul ori perfectul (cral, adcmt, fuit, focnmt), la nevoie
cu nega~ia tnainte (nequc) o.şe•alc la !11uput, circumstuiţia­
litalca prescurtată gerundival, produsâ printr'nn demonstrativ
(•Aceste înţelegând Papa•). legarea a doua grupuri sintactice
prinrr'un pront101e relativ (carii!, tnccperea cu adverbul t aşa•.
simetri;,area lui •şi• (• ... şi depriniAnd pe Tătari, şi vâ.tând
clI se tem .• . ol, acestea şl altele s unt ale construcţiei latine
( Quibus rebus cogniti•, Qui. Al. Sic. ct .. . et) lnvă.ţată prin
biografi de tipul Corneliu• Ncpos.
Cartea pentru de.1ttllccu1t1l ilc' 111âit1 <• {c•·ci Moldovei şi a
11ca1111<1u.i moldove->1csc este ieşită din impulsul polemic de a
răspunde , piimaşllor neamului ncostor ţ1lri şi zavistnicilor•:
o unui Enea Silvic • care dcrivll numele Vlah din • 'Flah hat-
manul • şi acelor • o:nahlcarl 1 ea Simion Da.'ICălul, 1.iibail Că­
lugărul şi Eustratic .Logolătul, ce. urml\11<.I un letopiseţ ungu-
resc, trag pc Români din ho\U tcmnllcl()r Romei d.~µ craiului
ungur l.aslău 1t1 ajutor. Cumbltlind ru:esl.4 •ocări şi bas.ne•.
Costin discută melodic, folosind toate argumentele (antropologic,
Hlologic, istoric, cronologic, arheologic) după care încheie cu
mândră sobrietate:
• Mitcar dar că şi 13 Istorii şi la 8J'AIUI •I nr!llnllor, ,1 ln de sln6,
cu \ 1rcu11e, cu , ·eacurllo Cll prtn1lnclo unl dol„llndll şi alt nun1e, Iar
acel cnrc1e este vechil\ nu111e, s t!i t11t.c1nclot şi 1nrădăcinal Tăm~ne
llon11lr1i. c111n vedc1n : cii 11i11cnr c.il ne rl1spundcan ac;.un1 Moldoveni,
Iar nu 1nlrcbilni: ştii Mulrlovlncştc? ci şlll Rom:lneşte? adecă Hft m-
Jcoeştc, srjs r9m::t11icc 1 i•ro lltnllt\ lnt1nei\RC:l. Stil dar 11umelu cel
vecl1Ju c;1 u11 t.cn1clu nc<·ll'ltlt, tl C~ l 1\cluot(. ori vre1nclc fndelungal e_,
ori c:1 strliirtii ndnog şi ~lile ntuntrl, lor cel t~e este r-6dăcin ă nu se
1nut:l • şi aşa estu şi nccstor \erl. ntlecn ţerii 110<1.s.tre ~loldovii şi
\trei ~luul<H1cşll, 11u1uclc. 1~4.·I tlrcpt flo nao.şlc eslc f\0111â1l •.
Cam acelea.~i idei lc ·a aşternut şi ln limba polonă pentru
un bun prieten, conns al Coronoci (ce se crede a fi un \Vîsoo-
wiecki) iuxta postulauam unel perooane ce p.'tre a fi Regele
Poloniei. Se adaugă şi al doolc!\ descăleca< şi amă.nonte

• \'a,ille Vodd ,·~ r.:in~u-Ml lu b'l'ijă şi •1>•lmă c11 o.;eto (ra lua"·
1'Morll 11:\ 11 ~ .<uh\ tilr~ hcrRhelllle, şi a şlujitorllor cal uu 1111u<·•l)
nu pon1ll i•rt• l>oo111nn, fi t1r1pr-eu1tii cu casele Lolcrllor prl1l fn\11·
turllo ro1tr1lnr, 1>1'(! ta C:l1>otcşll spre cetate• Ncum\ulul: / 111101 şi
sinKur Vnslllo \'odă n•o.u \Inu l r'!\ullc :r.ilc senuutl!, co s"n11 n1t1lOt
dcn lnşt ho nişte t>oonl, ln ~odrul Ctlpotcşlllor; / şi $'flu nşc~Rl :u·oh>
tn codru cu curlcn, li\1u\1tfl 111 l;lş1 1>utiitle1 tl:ir~'l'nnl du OJ):'lrnrc:l
t ur\11 ; / tllrll, fhecn fiu vdr.t'L 11\11ltl1,i.e a de ·răt.llri (lc11 ţ•t1l$ tu etni..
ed:'\ug~\utl u -sc, fi cu (1.i,1tucll auicitccaţl, nu li\s nt eu noapte curteo
~uslle, şi au oşlt şi fictla. /ŞI nu ou atunci lol ON>şul; { u11do şi unde
au n"\ mns t..-dlo o tlughttll\:1; / eurten do11111ra1cd. \!U.Selc b11lcrc~lt.
tot •}t'tlJUI, t11tr•o 1nlcll tic etas ecn uşe s'ao meul: I car11 111011a)itlrnc
au h.t\blduit. dl n·ou \!rut C67Jtcii $1\ dodeUucl d e!n t'oronto lui Hmtl
llatmnnul. ,1 1'.11arll n'ou putut, oă er.tu $1 oameni "u tlntl• lllehlll
pren mllm\JUrl"

Slruc\ura clasicii a sintaxei cosliniene este tnvederat."l ~i

fo.mc adesea translaţiunea textului român ln Jimba latină
se poate face pc loc. Ordinea firească a cuvintelor ln propozitfa
romană este subicet-verb-<:amplcment: la ~liron foarte des
complcmunt-vcrb-subicet : • l.nceputnl t·• rilor accsl'Ora şi al
neamului mol<loven..c şi muntenesc şi tn ţerile ungureşti cu
acest nume români 1>ânll astăzi. tle nnde sunt veniţi Intru
a.;este pruţi d~ pămflnr. a scrie rnulUi vrero<i la cumpll11i1 RU
str.tul cugetul n06lr u. SA. lnccp osteneala aceasta. tlupll a ti\tea
veacuri, dela descillcc11tul ţerilor de 'ntâiu, dula Trajan lm-
p;!ratul Rlmului, cu câteva s ute de am preste mine trecute, •Alexandru Com e, 15•10. •
se sperie gândul •· Aşa tn !raza ideologică. 1n cea narativă Eroare: e fiul lut Ştcfon cel Mnrc
ordinea poate fi verb-subieet-romplement (• l"ost-au acest Coltcfia Şaraga. 8 . A . R.
 ŞI.clon cel Mare olmiceşte
geografice şi administrative. totul sub titlul Chronika ri•m mol·
dt11vsltido " "'"lla>U/ttdl. Aci argumentuJ lilologi<: se sprijină
pe o bogatA listă de cuvinte de origine latină şi (crede e.I)
italiană, uncie tnsă cu etimon ~it. ~{ai lncearcă a explica
de ee Muntenii sunt numiţi Caravlabi, adică Vlahii negri,
rcspingi\nd insinuarea că ar fi ţigani. • Eu unul nu pot lllstt
să trencl aces.t lucru despre ei, co. despre nişte rude şi fraţi
ce-mi sunt, având şi ei aceeaşi sonr!A şi aceleaşi suferinţe ca
noi" Crede că sunt mai bătuţi de soare. Curioasă. este ex-
plicaţiunea mitică a corbului din ~otea muntenească. Prin-
cipele Ardealului dăduse unei tinere (emei, care concepuse
prin el. un inel pe care urma sll·I aducă drept tncreclin ·
\nre d&d pruncul era. bliat. Un corb smulse inelul din
mAinilc copilului. Fratele mamei ucide pasărea tn gâtlejul
cheia g~ semnul. Astfel Sakuntala pierdea ln rAu
inelul dat de regele Duşanta şi un pescar ll găsea lntr'un
peşte.
Materia acestei cronici o mai pune Miron tncăodatâ, tn
Iulie 168,1. tot la Daszow, lntr"un poem polon, dedicat regelui.
Opisanl• 6i1mi i'1old~wsklt/ i mllltanskit;. Poemul e prozaic,
dar nu ntLiv, Genul acesta de enumerap& versificată se constată
a fi fost foarte plăcut Polonilor. fiindcă !n veacuJ urmii.tor.
Zaluski !şi fJ.cea catalogul cărţilor ln versuri.
P" Poloni lrl CodrUI Cosmlnulul. OrovurA, /I, A. R.
§ Pe cât de cbitnuit e11te Miron Costin ln cercetarea ori-
ginilor noastre, f>e atAt fiul său Nicolae este de prAplstios ln
a sa Cor~ pentr11 Uu6~1u de'111âi a cărei predoslovie tncepe
ln stilul moliereseului Diafoirus: • Nime mai bine şi m.ai pe
scurt toată desfătarea istoriei n'au cuprins. iubite cetitorole.
decAt acela domnul voroavei rlunleneşti, Cicero, co.rele o au
numit ocânnultoarea viepi: că cu acea voroavă a lui toată
roada a t uturor bunl\tâţilor şi a tnvăţăturilor cuprinzând-o.
au deşteptat viaţa oamenilor cătră giudecăţile istoriei a le ticsi.
[ntru aceasta părere fost-Du şi Tucidides, carele pre Istorie
o num~e a fi cel mal ales şi mai maro al vieţei omeneşti
vişteriu t. Aşa dar Nicolae e un erudit. Pe cine nu citează?
Ştia de •poeticul Ovid!e •. de Thales din Milisie. de Omer,
Iraclit, Empidocle, Epicur, Democrit. Diogen l.aerta.o ul,
Pitbagora, Platon (cartea • ce se chiamă Timeo ' · • C.'\rtea. d.d
Fi„ >). Ii:odot. Csenofon. Filon. Strabo. Ptolomeu, Diodor
Slcul, Plinie. Amian Marcel ; fomand. etc. • lart'I eu am cetit
- mai declară- cartea lui Marco Aorelic t. Era to curent
cu • Gcograficlc ceste 1J1ai de curând• de unde ştia cil atunci
o cându-i pre a.ice zi. Jar la America ti noapte, şl cl\.nd li aice
noapte acolo este ii" ln genere pedantă, Cartu• f>•nlru desui-
lt<al cuprinde uncie ourioiitA~i pitoreşti. Aşa se şpune cil tlomnuJ
Goţilor a vbul pe UlngA Volga •muieri hum- '1 deslranatc

Mânăstirea
în cuTvie • care se tnlpreunau •cu Oum11c.zeii cei de pădure
cun1 ts Faunii şi Satirii 1. Cronicarul o ia dela ieşirea din Chaos.
Leate>{Jiseţul (erei Moldovei dela Şle/a.1 sin Vasile Vodă e
totuşi inţeresant, fără a avea dignita.tea operei paterne. 1ncep
~ apară la el, ca Jn istori9grafia munteană, colachiile şi ocările,
dar şi o notlt de liberalism. Obiceiul .nou al boierilor de a socoti
t vecin, pe cel care a şeT.ut in sat- boieresc t'2 ani e os.î.ndit
cu asprime.
Portretistica lui muşcătoare e l>l\vuroasă şi plastic.\: Dabija,
w1 fel de Rol d'Yvctot şi .Cetăţean turmentat, a fost om bun
• ea.ră beţiv de două ori făcea diva.o Io zi. Deci la Diva.nul
cel de dimineaţă, dvoria toţi la Divan; eară la cel de chindie,
umblau !ustaş ii prin târg chiămând oamenii la. Divan. La
beţia lui pre mu Iţi li da la armaşi să-i spânzure. Eară deacă
se trezea nimic nu ştia, pici mai tntreba ci~j luase sean1a şi
r$indul toţi. şi de.5i orânduia ori pre cine la. .armaşi ori 1a. ln·
chisoare, li s1Qbozia căci ştiau vă a doua zi njmic nu era•·
lliaş Alexandro era şi el •om bun • care se lăsa lnduioşat şi
de pârlt şi de pârlş, încât, om de ispravă, •scotea bani din
pozooar dela sine şi plătea pre daton1ic •· Ştefan Petriceicu
e un molâu, uşor de dus: 'Ci fiind el om bl!nd şi slab la. Domnie,
el cine cum grăia îndată pre toţi oredea ; şi toţi erau fără
frică de dânsul •· •A douwit şi el uumai un an tot de călare,
că ţeara era tot băjenită•· Dimitraşco Cantacuzmo era grec
t cumplit şl v·răjmaş o. •Numai că era. fricos foarte; că„i puse.s e
Dumnezeu acea zăbală tn gură>. Era •Domn atheist •· An·
tonie Ruset avea un fecior «călăreţ bun şi curvar foarte "
• Libovoic era. de băuturi şi la alergături de ~ai. în.să nll pâra
pre nime la tată-5ău; de nu grăia de bine, pre om, de rău
nu-l grăia>. Toate acele sunt pentru Duca Vodă bătrânul om
.
l:)T0RIA l.JTl~HATUR li f\OMÂNC: - 27
Ncnm\ului.
• rău şi pi•mător, !h<lclungăreţla mâniă, şi lacom )a avuţie,
şi el şi Doamna sa•. • Domn era, şi Vistetnic mare, şi negu-
ţător, şi vameş t şi • prceupea toate'· • Doamna sa, de a.ltll.
parte, cârcimlltea bucatele din casă, pilnea ori pe unde avea,
şi băutura şi -pocloanele ce le veneau la beciu t , N'aveau decât
o însuşire (maliţie I). că erau curaţi ln portări : • ln casa lor
se vrea putea cânta sfânta liturghiă •· Duca a fost •un făcător
de rele • căruia • i se lărgise maţele spre luat 1. • Pun martor
- jură perfid Costin - pre Dumnezeu, şi mă las pre mărturia
a ţoatll Moldova, dela mare până la mic •· Când Domnul,
plecâod la oaste la Vie.na s'a despărţit do Doamnă (se ştie că
tntorcându-se prin Ardeal a fost răpit de Poloni), Costin con·
Stată răutăcios că soţii • nu s'au mai adunat, nice se vor _ ni.ai
aduna până la a doua. venire a lui Christos •· Aşteptând la
Domneşti ln casele soacră-sci Dabijoae să poată intra iar ln
laşul stăpănit de Petriceicu , Duca. • scârsca cu dinţii şi-şi
lărgea maţele " Doamna, sgârcită, nu voia să dea bani pentru
oşti să-l scape: •meargă tntâiu să-l S<:oaţă, şi apoi va da;
oamenii erau bucuroşi să-l ia, că-l urîse toţi '· Abia după
răpire, Doamna, fugită )a Ţarigrad, bin<>voi s_pre a-şi slobozi
soţul să scoată banii «tot galbeni de aur, prin anteree cusuţi•.
Dir1 J1o!ericire Duca moare de t ca.t aroi •· Cu o plăcere ce sare
ln ochi, · Nicolae Costin descrie (făcând şi desene) calculii ce
s 'au găsit la autopsie in trupul Duclli: «Şi spi.n.tecându-1
doftori, după ce au murit, spun că ;>U găsit Io berea lui 27
de petre ~roşii, aşa de late şi de groase, tntr'un chip cumu-i
aceastii figură, ce scrie aiceaO· Eară deosebi de aceste, spun
că au mai aflat şi la rărunchii lui, de către stâoga. alte două
pietre, tocă mai mari decât acele din bie~c. cumu-s aceste
două figuri (urmează figurile) ea.ră plămânele cele al-be au fost
28 - EPOCA VECHli
arse de sete; maiul cel negru i-au !ost sănătos. şi inima să­
nătoasă, însă foarte mare, ca de giuncul intei:ţiu •· Aşa plăteşte
:Oun1nezcu - încheie satanic Costin - celora ce vor să cu-
prindă lumea • cu toate desfătările, şi cu averile şi cu stăp:lnirile
ei" Totul e povestit cu pon1ire, dar pitoresc (domnia lui
Antioh Cantemir, plecarea dramatică a h1i Nicola.o llfavro-
cordat, sosirea '.farului la laşi) şi e plin de graţii stilistice, prin
ritmica de imperfecte, portretul lui Constantin Cantemir:
• Canten1ir, ce au fost Clucer t11are ln Do111nia Dt1Cll VQ«tA., on1
de ţearo, Moldovan drept, fiind dela 'I'obac de locul lnl, şl foarte
''itt:lz bunt etira la fire blând şi c11 inin1ă n1llO$livi\, răbdlitor, cu
puţi11ă mânie t11tâi, apoi ertâtor. Şj nelacorn la o.vere, şi tndurător„
necArturar, c11rll shtjit. şi ln toate priceput. Rlscrleelc cu r~gă pllzca,
şl eu s'tat bu11 tntemelat. tn1podobll Ja cuvl11t.e. dulce ti ci-a vnrba
lui, limba turcească bine ş t1n . Jn r:lspunsur.i gata. era ,,
Nicolae C<istin. fiu al dol!ca al lui Miron şi al logofetesei
llina (o moghileasă) &<: născuse nu se ştie când da; se presu-
pune măcar cu vreo 20 de ani (prin I66o) tnalnte de data
când e allat tntr'o slujbă începătoare (24.XIl.161'11). aceea
de treti postelnic. lnvăţase carte tn Polonia şi se b1torsese
plin de illvăţătură. deoarece el şi fraţii săi ~inură la 1676 Jui
Anton Ruset. întors in scaun, un discurs ocazional, prcC\r1n
şi alte voroave 111 alte împrejurări. In 16<)0 apare ca 1:rcti
logofăt. Pribegindu-se dupil. moartea tatălui, ş11b Duca-Vodă,
care-i este cumnat. e llatman, după oarccad schimbări U
găsim, în 1100. mare vornic al ţării de jos ~i rnarc logo.făt
în a doua domnie a lui N. Mavrocordat. Biografie seacă, fără
interioritate, făcută din slujbe şi date I Io Septcmvcie 1712
murea.
Teodor lt.fovlll1 şi :\11f"O)l Costin lil l•lserica mân:lsU.t:JI Teodorcnl dJo
Burduje11L
Oupl S. FJ. Mru:lan, Porlf'el!il llli ;ll/fim Cos/ln.
§ Fără a fi bine văzută, .!amllla unnltorului cronicar Ioan
Neculce, aparţinea unei boierii solide. Tat.ll.1 era lenachi Ne-
culce ,„s vistiernicul iar mama Catrina Cantacuzino, astfel
inc.tt Catinoa Bucioc. cumnata lui Vasile Lupu şi so~ie a lui
lordachi Cantacuzino (lordă.chioaea cea bătrânii) era • moaşă•
a cronicarului. Ioan se născu prin 1672 (la r732 avea. « şeizăci
de ai >). renachi lu ucis la Ocna. unde era. cămăr"'i, !n r686,
de bande polone şi copilul se adăposti la bătrâna Iordăchloale.
Apoi • la vreme .Mă.rii Sale lui C.'lntimir-Vodă am fugit în
Ţara-1\>funteniască. de răul Leşilor, şi am şid.zut patru ai cu
toată casa noastră>. lntors: lu vătav de aprozi sub Antioh şi
agă. Cu acest Antioh tn a doua domnie merse. la Constanti-
nopol. De altfel prin soţie, ileana, Niculce se ·incuscrise cu
Cantemireştii de casa cărora va (i foarte legat. :Măririle şi
necazurile lui tn vro.m ea l ui Dimitrie Caotemlr le-a povestit
însuşi fn cronică. Devenise acum hatman (după ce fusese m.are
sulger şi mare splltar). Sfatul lui a fost ca DotnnuJ să se fe-
rească din calea Muscalilor, dar când acela necăjit tf zise :
• ... voi to~i vă chivernisiţi cu toţi! ca să. rămâneţi la Creştini,
şi numai eu si11gur să rămâi pentru voi la Păgâni. . . v'am
văzut eu credil)ţa voastră, că aţi fugit toţi; şi eu am rămas
singur>, Niculce urmă pe Cantemir.
A venit Ţarul şi cronicaru l participă la acea fantastică. masă,
ln tabăra rusească, sub combinaţie de corturi unde se mânca
pe pământ. stându·se mulţ.u1nită unui şanţ cu picioarele slo·
bozite ln joo; •Şi i~a\1 ~institlmpăratul cu 11işte vin a lui dela
Franţuzi, care tndată cum au băut cura au mărmurit toţi de
beţi bând de acel vln; şi n•au n1ai ştiut cum ~"u dor11'lit tn-
tr'acca noapte şi Domnu l şi boierii •. Veni înfrângerea, leşinul
Ţarului pe care • l-au udat lmpllrăteasa cu nişte apil ~i s'au
tresvit •. pacea şi pribegirea. Cantemir scapă ascuns în careta
Ţarinei. Niculce merse la Nimirov ş} Chiev şi a110i, tras cu sila.
de Oiniitraşcu, la Harcov şi pe 11m1ă la o moşie căpătată.
Fostul Domn se simţea singur, şi era nemulţumit de compen-
saţiile date de Ruşi, ceea ce-l făoea hărţăgos, .iute la beţie.
După doi ani N iculce izbuti să scape din Rusia, dar încă ~pte
ani nu a indră•nit să intre în ţară. (uude i se luaseră moşiile)
cu toată iertarea btlrăzită de Mavrocordat. Jn sfârşit reveni.
cu o amară loţclcpdune: «Ce. fraţilor ~foldoveni, rogu-v.ă să
l uaţi aminte să vă î1Jvăţaţi, şi ·Să vă pii.ziţi. Ori cât: ii fi tn cinste
·1a vreun domn, bine este sli·Î slujeşti cu dreptate, că şi dela
D 1.imnczeu ai plată. Eară cu Don1nul nrc1otla.tă să nu pri-
l:>egeşti; măcar cum a r hi; şi nu numai tn ţeară străinii, ce
nici in "J.arigracl cu dâns1tl să nu mergi, fiind t11 moldovean,
ce, să-i slujeşti tu ţeara ta•· La 25 ianuarie 1724 se judeca la
laşi pentru locul său de casă, cotropit ele vecini. Abia sub
Grigore Chica li vedem mare· vornic al ~i de şus, tntre-
buinţare pe care n'o mai are ln r735. Ba eh.iar fu închis la
baş-bulubaş câteva 1ile, bănuit de simpatii pentru J.fuscali
pe care nu le mai avea. StaJ:05te de Putna, dupll aceea, apoi
iar mazil, primea dela Const: Mavrocordat 50 lei leafă •pra
lună • cn să fie. lmpreună cu alţii judecă.tor • aico 1n Iaşi •·
Soţia, soră a lui Oimitrie Caiitemir, ti murise şi prin r7~.S se
sfârşea şi el, lăsând copii, printre ca.re o fată Ilcana-
Cllnd citeşti croniea lui Niculce, un nume Iţi năvăleşte
numaidecât tn minte: <.:reangă. lntr'adevâr dacă ne-am tn-
chipui pe Creang-ă trăind în veacul al XVIII-iea . el ar fi t rebuit
sâ scrie ca NiCltlce, precum Niculce tn epoca eminesciană,
nen1ai fiincl acum boîerii la cârmă. şi-ar fi scris istoria vieţii
lui. In Niculee se in·făptuc.şte Cll uo veac t11aî11te acel amestec
de mică cultură de târgoveţ şi de inţelepciune ţărănească.
'Bine inţeleŞ, Niculce este boier şi chiar arată dispreţ pentru
neamul •prost t, dar sufletul lui e rutai. Cu Creangă, el are
împreună ingenuitatea şireată, acel tic de a se socoti ne)l'hiob,

crezându-se totu~i deştept (t Aşa socotesc eu cu firea mea
această proastă•), proverbialitatea, filosofia bătrânească, mi·
nunarea, văietătura şi tn fine acel lucru tnvcderat. dar i11-
analizabil ce se ohiamă darul de a povesti. Niculce îşi începe
letopiseţul, t a şi N. Costii), ·c u domnia lui Dabija (1661) .
adăugând până atunci .şi O ·sea~uă rle cuvi11./11 adică de anecdote
1 11u fier şi lupii să nu mă11ânce oile 111 lu1nc, atuuce ponte 11u "·o.r
asupra vrernurilor mai vechi. Işi duce în.să naraţiu11ea pânh
la domnia lui Ioan ~1avrocordat (1743). Dela domnia. Jui Con-
smntin Duca, in care vreme tAnăr de ·tot era· postelnic. este
nmi tot timpul m.a rtor ocular. Experienţa, vârsta înaintată,
1i dau lui Niculce deslegarea limbii. tooul bil.rfilor şi morali-
zator. Cron.icarul e ln\epător ~i cu un liresc humor popular~
Despre pedeapsa cu înhămarea Leşilor la Dumbrava Roşie
se spune răutăcios că • ei şe rugau să nu-i tmpungă, ce. să-i
bată Cil biciuşcele; eară c.\nd ti băteau cu biciuşcelo ci se
rugau să-i împungă•· Cilnd a venit spre .s caun Dintitraşco
Cantacuzino s'au strâns boierii la el cca puii de pătărniohe •·
Lui Duca neprietenii stau în tot ceasul t să-i mănânce capul •-
Cu Doamn'! lui •şi-au făcut cheful t Turcii. In legătură cu un
boier, mort ma7.il şi datornic, Niculce observă iron.ic: t Aşa
sunt de bune boieriile ln ţeara M'oldovei, dela Vasilie Vodă
încoace! t Despre un duhovnic grec din indiscreţia căntla ies
man necazuri, zice: •Vedeţi acum cc au făcut acel duhovnic
grec; drept dragul să te ispovedueşti la dânsul I t Dela râul
obiceiu muntenesc al văcăritului •au sărit scânteia• şi tn
Moldova. N~te intrigi moldavo-muntene sunt comentate
muşcător: c Cantemir Vodă cu Cupăreştii s'au mai apucat şl
de alt danf, asupra ~iuntenilor, şi~iuntenii asupra lor. 'fineţi-vă,
săracelor ţeri, dacă $unteţi putincioase de acum să biruiţi
Jle"·oile. din p ismelc vechi, la ce s 1a u tnceput sl se lucreze t .
Câ11d Constantin Duca e ma.zilit, Niculce parodiază. vorbirea
munteană a Doamnei, fata _Brâncovca11t1l1i i: • Aolio I Aolio l
că va pune taica pungă dă pungă djn Bucureştl pâ.nă tn 'fa-
rigrad; şi. zău, ou oe va lăsa aşa,, şi iar ne vom întoarce cu
domnia lodărăpt •, 111unteo.il care nu putllSe păgubi lui Antioh
Vodă • numai se trâ<tteau şi plesneau de ciudă '· Duca, abia
tnscăunat. dacă auzi că Antioh, posibil pretendent, este scos
d.iIJ lncbisoa.re « ind"tă se îmbrăcă cu cli;meşă. de ghiaţă•.
Avea casă grea «cu mulţime de mâncăi f. Curând li şi fugirii
boierii •şi-şi. aprinse poalele c,le. toate părţile•· Mihai Raco-
viţă •se făcea a nu-i place şă priimească domniea, caşi Jata
ceea ce zise 11nul voinic : •Fă- te tu a mă trage, şi eu oi merge
plilngând •. Domnii când se 'ntâmplă să se ma?JJească unul
şi să. vină altul •fug unul de altul să-şi scoaţă ochii•· JlfuscalH
îşi închipuiau că ·pot in!r'.ingc uşor pe Ruşi: • Ca cum ar lua
oarecine cărpa unei femei din cap, a.~a ţineau ei, că ar lua şi
or bate J?Utcrea Imparăţici Turceşti " Când trăgeau Ruşii
cu poştele, cădeau Turcii t ca când ar că<lea nişte v.e re coapte
dintr' un păr când îl scutură oamenii" Oti li oboreau o ca
cum l-ar mătura cu o măturii •- Lui Gin-AIJ~Paşa, care a fost
pricina morţ:ii J3râncovea1îului, nu i-a ·ajutat Dumnczet1: 1 câ.
i-au luat tată-său , diavolul, sufletul „
La usturătura cuvintelor se adaug!!. filosofia proverbelor
acumulate ca la Creangă, de astădatll din izvor popular, mai
pu ţin din 'Riblte: •.Paz.a buoă trece primejdia rea; melul
blând suge la două mume; capul plecat nu-l prinde sabia;;
c .. . şi so potriveau amânduoi aceşti boieri f11'tr'o fire, <lupă
cum se zice: calul râios gă..'leŞte copacîul scorţos •; • cine face
face-i-se •; •N u bat eei mulţi pre cei puţini, nici cei puţini
pre oei mulţi; ce numai cum va Dumnezeu • ; • Nădejdea
Dompului este ca seninul cerului şi ca încetul mitrei; acum
este senin şi se face nour; acum este marea lină şi se face
!urtu11l t: •şi s'au plinit at1111ce u11 cuvânt prost ce zice: cu
earba cea uscată arde şi cea verde •.
ISTOJ\ IA L ITERATll Bll H()~IÂNJ; - 29
Sunt şi cugetări
proprii şi mai cu seamă adevăruri de po·
litică naţională, expri1na te naiv, dar cu m11lt parfum ar.ha.ic
şi fntr'o adevărată sforţare de construcţie poetică:
• A-ş:a socotesc cu cu firea n1ca necast.." proast.11: cAnd o '\'rea
Ounu\ezeu să tacă sn nu fie ruginii de her, şi '!'urci tn Ţarlgtatl sll
fi nici Greci M Moldova şi tn teartl Munltne•sc4; nici or n boieri,
olcl· or putaa mAnca aceste două ţeri CUtll le 111;1.uUoc:ll; carii 9lt
leac n'au rumas cu condeiul meu sA mai pomenesc ca sA pol gă•I .
l'ocul ll s!Qngl, •1>• o ezeţU fi o aba\I parte, vantui ci\nd bale l e dai
tn 11\turi t11tr'un od~post şi te odlltneşti, şonreJe i11tră tn 11ouri, noaptea
cu tntunerecul trece şi se face iar l11minit, eară ln Grec mil?i sau
omenie., sau dreptate„ sau nevicleşug, nici .u nele de aceste nu sunt.,
sau frica lui J)un1nez-e u: 11u1nai cAnd nu ponte sf\ fac~' râ\1, se arată
•u bliln~e\e "
Niculce îşi însoţeşte cugetările de vaiete bătr'.u1eştl ce dau
cronicii acel ae.r de vechime şi inocenţă:
• Oh I oh !oh I Sdracli ţeară " .lllolclovei, ce nenorocire de stăpâni
c• a.,..,ta al avut I Ce sorţl de vlea\4 \l-au cAiut I Cum au m11I rilma&
om trăitor Jn tine, de marc mirare cslc, cu atâte spurcăciuni de obl·
eelurl ce se tta.g p:.lnă oslăti 1:n tlne. l\1oldovil I •; • Ot\, oh. ol• I Va.i1
vai, \ 1ai de ţoarA I Ce vretnl cumplite au ajut1s, şi la ce cutnp:lnă
au căzut. Doară Du1nnezeu de a :f ace 111ilă J Precum au fli cut cu
ls-rniltcnil, cu ?.folscl Proorocul, de au despicat more Roşiei oşa
să facă ~i cu tine, săracă ţeo.rd I la ce obicei'url t\i ajuns, ca să scopi
dintr'aceste obif;eiuri spurcate •; • Ot1 I· oh t oh 1 săracă ţeara ~toi·
dO\•ci şi \eara Munteneoscll, cum vil 1>clrcc:4\I şi · v:\ dcsmerdaţi„.• ;
•ŞI oh I oh f oh I bogă\Ja si\răcic, şi lipsă, şl bl:\stăm, şi osilnda veci·
nicA netiltală şi nelnchlegat.ă J •.
Astlel îşi
frânge cronicarul mâinile de-a-lungul letopise-
ţului, văictându-se şi creându·se pe sine ca tip al boierului
cu jale de ţ.ară. Jnsă jălaniilo lui nu vin din pură sentimenta-
litate patriotică. Niculce e bârfitor, râutăcios ca bătrânii,
tncondeietor bufoo al lucrurilor, aşa. oă pagina intreagă e o
comedie !naltă alunecând dela reaua cârcotire la patriarhala
plângere. Acel «oh, oh, ob • dintâiu, atât d~ citat pentru onesti·
tatea lui, vine după un portret caricatural al lui Dumitraşc<>
Vodă, ad.e vi\rat pamflet:
• Dimitra.şr.o Vodă ero un on1 bătrAn, Grec 'rarigrădenu de nea„
mul lui:; de C-nntacuz.ineşti; şi mai tnainte vren1e rusă.se ~'ist-ernic
mate Jn ţeara ~runteneascA., la · (irigorie Vodit Ghica; şi ern 001
nestlltlltor la voroavă, telpiz. amllglto.r, geambaş de cel do.la Fauar
din Tarigrad; şi după 11ceste. după toate, era blllrAn. şi curvar.
Uoamna lui era la ŢarlgNtd: cară el alee ~i luase u Ială a unei ra-
chlerlţc, de pe Podul Vechiu, anume Arhipoae; carii pre lat:\ o chlema
Anlţa, şi ero \lltourcn lui l)hnllraşco Vodă: şi o purla: tn vcdcală
tntre toată boierimea; ţl o \inca 111 braic. de o s:1ruta; ş l o purta c:u
sâlbi de galbe11i, şi cu haine de .şnhmarand, şl ctt ş lic de sobol, .şi ct1
multe odoare lmpodobltll: şi ero tâniWI şl !rumonsA, şi plinâ He
sulimah, ca o fată de rachieriţll; şi o trimitea cu careta domneasca:l,
cu Siimcni; şi cu Vornici, şi cu Co1nfş1 1 .z lo.a n1neazăzi mare. pe uli\t\,
la feredeu, şi pe ln mAnăsli.ri, şi pc la vii şi prlmbl~ri, şi !ăcca şi pre
boieri ele-şi trin1eteau g1upât1eseJc cu dlusa; şi după oe \•e.uea deln
primblări, trimetea giupl\nesclor daruri, canavi\e, belncoasc, cAci
l-au fi1cut cinste de au n.1crş cu dAtlsa lrl prlrnblare. ŞI clup;i. ce s'au
mozlllt, nu Junt-o cu dânsul, şi au dll$-O tn T•rlgrnd, şi au mliJ'ltot-o
după o şlugll a lui, dupâ un. Grec. CAuta\I, fraţi, iubl\I celltorl, de
vedeţi ·ce este omenirea şi curviea grecească! că el, de b:1tr.ln 1 dln\i
fn gurA ou avea; dlminea.ţa ti tncJela de·I puiteo 1tt gură, eară seara
li descleia cu wtcrop, şi·i punea pe masă ; şi came ln toate posturile
~~ !~~~red~"f~Ul";:..~:in~~~~l~~c~~.' oh I Săracă ţeard a Moldovei;
Această complexitate pan1flet~ră făcută cli11 ciudă şi vaiete.
din tolt)are şi încărcătură se va regăsi to n11meroasclc p<>(trete
de Domni. Pabija e uo soiu de voevod ţărăn.os care • bea vlu
mai mult din oală. roşie decât din pă.har de cristal. 'LÎC>ltld
că-l mai dulce vinul din oală, decât din păhar •. Iliaş Vodă,
neştiind limba ţării, 1ăcea ispisoacc rele, lncolo • bacşişuri da
mari, că era om bun•. Dimitraşco Cantacuzinul era • prea
telpiz şi fricos •. Constantin Cantemir t carte nu ştia, ce numai
30 - BPOCA VECHE
iscălitura lnvăţase de o făcea; practică bună avea_; la voroavă
era sănătos; mânca bine şi bea bine. semne multe avea pe
trup dela răsbpaie, ln cap, şi la mă.ni, de pe când {usăse s lu-
jitor tn ţeara Leşească. La stat nu era marc: era gros, bur-
duhos, rumăn la faţă, buzat; barba li era albă ca -zăpada •·
Şerban Cantacuzino, diil Muntenia, •era un om groaznic:
nu veghea nimărui voiea ; · era om mare la stat. c-u ocbl ca de
bQu •· La domnia lui Mihail Racoviţă •slugile lui cele de
boierie • intrau ln caşă •şi cu treabă şi lără de treabă, şi cu
vreme şi făi:ă de vreme. când le era voia, de nu $elllăna curte;i.
nimică a domnie, de atâta o,brăznicie ce era •· Iar Domnul
• tţi părea că este un om zălud •· Dimitrie Cantemir, zurbagiu
în tinereţe, •aşa se arăta de bun şi de blând " ca Domn, •că
tutwvr le era uşile deschise, şi nemă,reţ de vorovea cu toţi
copiii •· Petro cel Mare • era om mare, mai !nalt decât toţi
oamenii, eară nu gros, rotund la faţă şi cam smad, oacheş,
şi cam an111ca câteodată din cap, fluturând. şi nu cu mărire
multă şi cu pohvală mare ca alţi Monarhi, şi îmbia de multe
ori fie cum şi nuinai cu douâ trii slugi de erau ae grija trebilor,
şi tmb1a pe gios ·fără de alai, ca un om prost; eară atâta dra-
gQste arăta Impăratul către Dlmitra,'<:o Vodă, unde văzuse
că s'a lncbinat de bună voia lui, că se tindea c u amlndooă
mânile şi cuprim,lea pre Dimitraşco Vodă de gromat, şi-l să­
ruta pe faţă, pe cap şi pe ochi, ca un părinte pre un fiu al său •.
Const. lliavrocordat •era un om p ica mic de stat, şi de făptură
prost, şi căutătura încrucişată, şi vorba lui înecată; deară
la hire era nalt. cu mândrie vra să se arăte; deară era şi
omil eniş; cazne, bătăi rele la oameni nu făcea, nici Ja sânge
nu era lacom, şi râbdlltor mult. li era dragă btYăţătura; co-
respondenţi) dia toate ţerile streine să aibă, prea s ili!Qr spre
veşti, ca .să ştie ce se face printr'alte ţeri. ca să dobândească
nume lăudat la Poartă. 111înciunile li era prea dragi a le asculta;
numai, nu era prea grabnic a face reu_ Giuruia prea mult
unora şi altora; deară la mai mulţi nu da dintre cele giun1inţe.
Era om de-1 întorceau şi alţii•.
La Necnlce se descoperă Q tehnică tncheiată a portretului
tn care intră câteva 1totc tipice : o ·t1isuş.îre sau o anomalie
Ci.zică, starea intelectului, predispozi.ţia etică; o însuşire sau
o scădere moralli, un tic, o manie, un Qbiceiu, totul dozat,
ritmat şi rotit ln îurul unei virtuţi sau diformităţi substanţiale.
Portretul niooJcian stă la mijloc intre caricatură şi tablou.
Şi mai neted se arată talentul !născut al lui Neculce ia
!ragmentele epice, lo scurtele momente ia care viaţa unui
.om e surprinsă ln chiar des.fă.şura.rea ei. Duca mazilit, pe câ11d,
gospodar, tşi număra oile, Dttca mergând cu ooierii o -pe gios •
•-pre lângă l.mpărăţie » pe uliţele T;i.şul11i, nunta Catrinei lui
Duca (amestec de Delacroix. şi RaUct) cu danţuri pr in ograda
curţilor domn.eşti când •un Vornic mare purta un cap de
danţ şi all Vomic mare purta alt cap d.e c;lanţ. tmbrăcaţi tn
ş;i.rvanale domneşti•· acestea şi altele sunt neuitate tablouri.
lat tn răpitea lui Duca nu e numai coloare, ci şi întâiul fe-
11omen de realisrr1 nuvelistic clin literatura comână, c u tran·
scrierea întocmai a reacţiunilor eroilor:
' Cftnd îl duceau" pe rlru1nţ tl puse tnlr'c> sante cu doi ·cal
UJ1ul alb şi uJ1ul 111urs, şi cu hamuri de tel. ca vai de dânsul,
<>c.iţri şi _sudăl1ni, de aut.ea cu urechile; şi agiungAnd 10pre Suceava
la un sat, au potlll 11uţintel să mănânce ; ear4 f emeea,
laple
gazda. i· au răsputls: să-ţi dăm. c11 au n1;\t1cnt
• N•ave1n lapte
Du ca Vodl vaclle dln ţeară: de l-ar m~nca viermii I.ad ului cel
neadormiţi • I Că uu ştia leme.ea occe• că este el si11g:ur Duca
Vodă; cară Ouca VodA1 dac-A au auzil aşa, au f1\ceput a suspinare
~I a plângere cu •mai-. . _ „ letopiseţul lui Ienacbc Kogălniceanu despre cele patru domnii
Şi este in
darul de-a caracteriza anecdotic, ceva din limbuţia
de mâi târziu al lui Ton Gliica. Purtarea pe uliţi a. lui Mavrodîu
Paharnicul, călare. tnsă întoi:s, cu coada calului in mâini,
silit a pronunţa corect: •cal murg la fântâna. Bordii t. ca.re
la el sună t Alog0 murgo sto funtina Bercii •: acrobaţiile lui
Dediul Spăta.riul care sărea peste trei cai odată: breslaşii. care
strigă tn gura mare lui Mibai Eac<1viţă: 1 Vândutu-ne-ai I
vll.ndutu-ne-ail vândutu-ne-ai, . . t; Die Cantacu>.ino, ;;cos
noaptea. din a.ştemut şi. purtat pe uliţi, mustrat dcl •a]l<iii cu ;
•Ţine-te.cerbule cu coarnele cele boure . .. ! • iată numai câteva
specim.e ne de astfel de anecdotică.,
Af.ară de aceasta Niculce are vederea proaspătă. poetică,
a omului uecărlurar, cu apercepţia. firesc metaforică, Despre·
tabăra rusească. tn rioapte, se spune : o Se vedcm1 focu r.ile ca
stelele•. GrozăVia canonadei e evocată cu imagini ţărăneşti;
• . . . ş.i şi-au aşezat toate puştele cele mari, şi au început a
se batere pre vrăjmaş, cât nu se vedeau razele soorelui, şi se
tntunecase lumea de nu se vedea om cu 0011 ce nulna.i se vedea.
para cum eşia dln puşte ca cum ar arde nişte StJJh marc, trestie,
pe nişte vânt mare, aşa se vedea focul eşind din puştc t. Fără
să se încurce 1n deta.lll, scutit de acea prolixitate caracteristicii
cronicaril.o r tn genere, obscuri fiindcă n_u_ n~1neresc adevăratul
Tap<>rt dintre lucruri, N iculce e viu pretutindeni. familiar,
intuind generahtl 1n particular, într' un gest. intre schimbare
a feţei. Turburarea pârltului şi mazilitului Duca e descrisă
fiziognomic ; • Eară Duca Vodă nu putea nimic să mai răs­
pundă, de ruşine şi de (rică; numai ce schimba feţe; uneori
se făcea roşu, uneori galbăn •.
Cu ?<lcu1ce se rnai -petrece '"' proces comun la oamen.ii de
bun simţ, cu puţină c.'lrt.e, prcctrm Creangă. Jnţelepeiune.-. lor
naturală începe să-i lmbete şi să le dea a-mbiţia. de a deslega
totul 4upă acea metodă simplistă, bătrânească. Este do tot
b.a zul • politica externă • a cronicarului, lntemeiată pe câteva
individualităţi epice ca Franţuzul, Neamţul, Turcul. lnglezul.
Din tnvQielile şi sn.părările acestora se naşte Qrice eveniment:
•Franţuzul tşi dă cotul cu TUicul t; •se tot bătea Franţuzu l
cu Neamţul pentru ţeara Spaniei , care de care să. Q iee să o
stăpfUlcască, neavând Crai; şi tot biruia Nearnţnl pre F ran-
ţuzul, căci li mai. dau şi alţii agiutor, tără de eleetoriJ lu.i.
Ii mai da Anglia patruzeei de mii de 0<1Ste, şi Olanda tre.izeci
de mii. Apoi, supăr'1adu-.se Franţuzul de atâţa ani de bătae,
sta să se împace; şi Neamţul nu primea... •·
§ După Niculce, istoriografia moldoveană nu mai proz.iută
multă vreme vreun interes literax. Un A.xintie Uricariul, $ -
d uitor al .hârtiilor lui Nioolae Costin şi compilator Qficial de
cronici, adaugă. ştiri directe şi tn spirit eucomiastic. din a doua
dom.n ie a lui N. Mavroco1·dat (1711- 1716). Scrisul îi e curgător
şi informaţia, hrănită cu • gazeţuri , şi I avisii " dovedeşte
curiozitate. E sugestiv pasagiul despre scoaterea dela Tighina
a bizaru lui Carol XII • lnlăşurat tntr'un mendet, cât nu i se
vedea nici capul. nite picioarele, şi ll rădlcau şase Qameni ca
pre un tnQrt; şi aşa i-au băgat tntr'un rădvan şi l-au acoperit
şi cu alte boarfe, cât numai borfele se vedeau, eară altă ne-
mică •· Axintie.• om de jos probabil, e un democrat, căinând
pe • bieţii ţărani • şi fiind de părere că • şlebtica şi blagoroo-
nicia când nu este cu fapte bune, nu cinsteşte.t. Ine<>IQ se
simte obligat să-şi ridice ln slavă stăpâ.nul, observând ce
, titu1uşuri • neobişnuite pen- D<1mnii de rând da. Viiirul
lui Mavrocordat.
§ ln categoria simplelor documente intră cronica grecului
A.miros (da<;ă a fost scrisă tntâiu româneşte) începând cu anul
166r (prin compilare) şi mergând până ln domnia. lui Grigore
Ghica (172~33) . pe care ll laudă foarte; e<>mpilaţia circulând
sub numele diacului Nie<>lae Muste, trat!nd epoca 1662-1729;
ale lui Const. Mavrocordat (r733-74); cronica spătandui
Ioan Canta (un Cantacuzin) prescurtând pe Niculca dela 1741
şi mergând până la ocupaţia rusească din 176<)-74.
 ISTORIA LITE:RATUR ll ROMÂNE - 31

CRONlCARll M.U.NTE~I. însă au trebuit să fie fparte sărace. Insă tn monotona J?,Crludare
d e domnii, cu momente stereotipe (înscăunarea, tăierea boie-
Atât de puţine erau .tnsemnările niuntene despre domniile rilor, ridicarea unei mânăstiri şi mazilirea) e un humor crud,
din tnceputuri pană la suirea Io Scaun a lui Neagoe, tncat ce n'a scăpat nuveliştilor romantici:
ceea ce tntâiul cronicar româ.n din a doua jumătate a veacului
XVll a folosit, jnfăţişează un scurt pomemic weşit de voevozi •ŞI dupi\ aceea boiarii nu rădica t Domn pre VintuA VodA, dcn
ornş de)n Sl•Unâ. Ş.I au făcut VlnWA Vodil sv:\nla mlln.iislire den
cu arătarea aproape numai a anilor şi lunilor de domnie (Mihai , Omencdic, ş i au Lillat mul\J b-Oian; dencU cilnd au rost al treilea
Dan, Alexandru, Mircea l3ăt·.-:1nul, Vlad Ţepeş, Vladislav an al Don1riiei Jui. s'nu dus Vintilll VodA la. Crtliova să vâneze ctrbî
'.Blitrânul, Radu cel Frumos, Laiotă Basarab, Ţepeluş, Radu presto Jlliu, şi s'au S\'l'ltult Vlnlllii Vodă, cu oamenii Iul d e Lainil
cel Mare), având î n frunte un descălecat i>lin de ceţuri, dar ar.olo să laie niţi boinrl; Iar bolarll s·au gătit ei de 11u t.'dat pre Vin·
lilă Vod~ 1n malul Jiliulul, şi au domnit VlnLUil Vodl onl trei şi
memorabil : jumAtalc; a1tul 7040.
• Apoi boiati1 an venit Io svdnta mânllsllro Argeşul, de au luat
• lusă d'tntâiu s'au coprins de lto1nAnU c:lrii n.u venJt spre mie~l­ pre Egumenul Palsie-. şi l·au rădlc.qt Domrt, ş.I l-au sc;.blmbat i1umcJe
ooapte~ Ocel trccAnd apa Oun~rii, t\U . d escălicat.
tn 'J'umt11 Se\ 1eri- de l-au 1.IS lta.dttl Votlă, şi-au răcut svAnta niAnăsUre ~tlslea l1ran1
nului, alţ.11 ln ţeara ungurească pre •P• Oltului, şi pre apa More- svnnta Troiţă; şi dup,t !tocea R a du! Vodă au Uililt pre Banul 1'onrn.
şului, tl pre apa Tisei, ajungAnd şi p!\nâ la MarăolUreş. Iar cel r,c
şi pre VJaicul LoqoCctul •·
au desclillcat la 'fumul Sc,•erJ11uJui. s'.au Uus pre supt poalele ruuJt-
teluj pAnA ln apa Oltul, alţ i i s'au pogorlt yire Dunăre tn jos, şi uşo § De11pre răsunătoarele fapte a.le Lui Mihai nu ne-a făma.•
tmplttndu„se tot Jocul de ci, au ve:nll J>~ nă tn n1urgine.a Nlcopoli.
Atunce s'au ales djntr' toşii bolaril curll nu rost de 11en111 n1are, şi decât o s ingurll 11araţiune român<:aseă, dedusă şi ea prin anall -
puseră Banovct un neant ec le zic:ca Basarabi, să le fie Jor c..1p, ;t;decă •area com.vilaţiei de mai târziu (De aicea se fm:epe i storin Lui
mari bani. Şi aşc1..a.ră t1ttâiu si"i. fie sc..1.ttnul la TlUltuJ SeverJnului. Miha.i Vodă otc.). Un Teodosie, curtean al Domnului mai
tll dolle.a scaun s•nu pogor1t la Strehaia, ol treiJea scaun„ s,a\l po-
scrisese totuşi un letopiseţ, rămas· doar tntr'o traducere latină
gorll la Craiova. Şi aşa fiind, mullll vreme au trecut, toL •I oblA-
dulnd acea parte de loc. far când au rost la cunul ruillor dela A<lnm după o alta polonă. Vistierul Stavrinos compuse •la luniina
679S (1290), fiind ln ţe ara uo g urcas<~ un Vocvod ce l-au cbernal stelelor " închis de Basta în Bistriţa, un poem neogrec. (ln
Rndul Negru Vocvod mare herţeg pre Almaş şi pro F~gAraş, rădl­ lumea de limbă greacă evenimentul a nvut mare ecou). l' rag-
catu·s'au de. aeolo cu toată casa 1111, şi cu mulţime de noroade, Ro„ mentnl român n fost denumi t •cronica l3uzeştilor • sub cu-
mâni, Papi~taşl, Saşi, de tot retiui de on1neni, pogor1udu~se 1,re
apa DdmbovJţ.IJ toccput-au a racc ţeară nouil •. vânt că s'ar glorifica familia aoelor boieri, citaţi, cum e şi n>L•
t ura!, la looul trebuitor. lnsă tot acolo se spune că cei trei
§ Un Hro11ogru/, tradus ln J620 de un călugăr
oltean
Moxa după derivatu slavone din cronografiile bizantine,
luâod-o ·dela F acere, şi ducând-o până Ja 1489, introduce câte ~iefacbt(icbangardngrat1fTc1n
o.ştire scurtă şi despre Romim i. Acel"'li f>!oxa (?.fihail r.foxalie)
tradusese PYavila, tipărită L.- Govora 1n t640.
lid)e ft'fd):od'mlid)c l)yfl-'ticn "°" bnn wilbtn n:utnC11.
§ ln vara anului 151 7 Neagoe pofti la t,irnosirca Jlf-rei
i'Or4colt rcayl>c. n?ita: bit llde gtfpifl ~t. """ scp1Atat.
Argeş toate marile iele a le ortodoxiei tn fru nte cu patriarhul
l:!nt> mitt>rnl)aUStcrnyntinnn rcffdgcfotm. \lii wiccrt>ic
constantinopolitau 'feollpt. Veni şi Kyr Gavriil, protu.l sfân- leiit gqd)11n1>m l}atl1fi}Crl)4d'm laffm11latin traut. 'Jttf
t ului Munte, care cutreera şi f<'tra (Panonia I) văzând şi nt-rea fi' l}llt CIUd) bln mtltetn IR rinb gq>Jcitel)nb fy l}a6le n11)f1
Cozia cu imprejurirriile unde « cucă peatră pucloasă •. Ca Ltn ftn filScrclfm.):)nb 1'tt11nbcrt irfd)1od'mlid)cbing1>ici1t
on1agiu pentru Don1n GavrJ.iJ compuse, de sigur jn greceşte~
1 bilfcm ~re1a11t gcfd)riBcn flcnb. 'Onb(n A>dd}Cin lmib cr
o viaţă a Sfâ-n tului N ifont 11t care intră, prin natura lucruTi1or# gertgim ~at.
clemente istorice. L ucrarea a trebuit să fie tălmăcîtă in ro-
mâneşte şi ins. român din 1682, duce cel puţin la un altul
dinainte de 1654. Ca şi cronicile lui Macarie şi Azarie, această
operă a putut servi măcar ca îndreptar de poezie, căci Gavdil
arc o bun ă caligrafie metaforică, încărcată de sentiment. şi
profesează un adevărat claudclism . P atriarhul Zaharia • şetu.
pre scaunul cel tnalt ca o lumânare pre Sfeşnic • ; Nifon voia
să se tragă la singurătate ca cerbul la « itvoarele apelo.r • ;
sufletu l 1111 Macarfo • dăo\.ueşte ou îngerii 1n cer >. Gîindurlle
rele •ca ncşte paiangene • ale lui ~lihnea s unt rupte de rugă­
ciunilo lui Nilon. Acest Ni!on iusese chemat !n Munteni.a de
Radu cel Mill-c, care lnsă plictisit de predicile lui, li i1.goni,
şi pe drept cuvânt căci prelatul tnvinovăţl pe. Dom11 eă-şi
mărită sora cu Bogdan al Moldovei, despărţit de altă sotie,
ir1 a.ceşti termeni : 'El este c1irva..r şi sortl„ta ca o preacurvă •.
Alterat. Voe.vodul zise : • Pasă şi eşi din ţeara noastră ! Cll
vieat.a şi traiul şi invnţătu.rilc leale noi nu le putem răbda:
că strici obiceiurile noastl'~ •. De aci, t11 scrierea lui GavrJil
invective grele împotriva lui Radu VOdă şi a uillllătorului
Mihnea. şi laudele pentru Neagoe care av!ind · w vis vedenia
puturoasă a hoitului luJ Radu aduse moaştele sliintului spre
a le purifica. Violenţa de mai târziu a cronicarilor munteni
se hrăne~ mai ales din.coloarea vindicativă a ha~ografiilor.
§ Pentru celo trei sferiuri de veac pâ.nă la domnia lui ?.1ibai
Vitea.%ul, !ntâiul cronicar muntean a avut fără îndoială 1a \ rla.tl · repeş la 1na5â. GrQ\l,tTă germartă de un anot1im. s~.... :.: \ '
lodemfl.nă lnsemnăil aproape contimporaue evenimentelor; care D ~pă V{a(a Român.,,•c6, XXX. 1~38. 6.
32 - EPOCA VECllU
•
~
•
" t
P•mlllt lui )llhnl Viteazul.
fraţi •se biclenise de cătr.i Jlfibai Vodă. şi se lnchinase la $j.
mlon •. Presupma rănire a lui l\1Thai, cu sulita, de către un
Turc, $ullţ5. pe care Oon1nul lncearcă a o scoate cu mâinile
privind ln toate părţile după vreun ajutor. dl o scenă dina·
micii. Vibrantl estu lnsA moartea eroului:
•O bun prilej lşl rncu Bnsla •pre pierderen bunului şi vllcozuhtl
Mihol Vod41 lor c4nd fu lnlr'o dimineo\ft, ""'" Mlhot Vodd ooslen
1u:m\casca viind cAlrn cortul lui unii căl~rl nllll pedeştri şi socoll
Mlh1il Vodii CA ac~ŞllU s4ul ajutor lui, şi t>imicn de dl\nŞll nu IC lcntoll.
Iar ci proclcţlt t\U 1)1J IQSl ojutor, <:I vrăşmaş. Ş I dencn vi\iu cA sosesc,
eşl Mlhnl VodA din cortul sau lr1n.inlea lor vcascl şi le zise: Rine
aţi venii volnlollor vlle~Jllor I rnr el se rcpozlrQ nsuprn lui co n iş te
dlhilnll •iilbollcc ou dbllle scoase, ci unul deadc cu •ullţn, gl·I lovi
drept ln inim4, lor nitul de grnbil 11 l.iio capul. Şi cazu trupi~ lui cel
frumos ca un copaclu, penlru ca nu $Uuse, nici .1e tmprllejls.e 1niblo
lui cea lule ht mllna. lui un \•ltea:tlL ŞI-I rllmase trupul gol ln pul·
bc:re aruncat. CA •ia ou lucrat pizmo lncQ din lncepulul lumll, ci
pitnuo au pierdut pre mulii bi.rba!l lur' de vină, cu 41 •cesto •.
§ Asupra epocei dela t(>o1 la 1618 C.'<ista cronica l1l venurl
neo-grece a lui Matei. mitropolit al Mirelor (Asia Miel) şi
egumer1 o vreme la mânăstirea Dealului. Ea e folosită pc Lug
de toti compilatorii. Ins;'! fragmentul respec tiv cli1l compilaţia
română are mişcare orlginall. Apare persiflarea munlcneaseA,
amestecată cu sarcasmn biblice. De alt!el tot co.r pul, poate
prin mâna unificatoare a. adunătorului, arc un ton călugllrcsc
şi Scripturile sunL mereu invocate (•spune soripturo t, •zice
David proorocul •). '.MohJovcnii au fost bătuţi de .13uze~ti lr<ngl
Focşani: •do atuncea acel văi i-au pus numele Căcata 1. 1 Iar
'Bator Cabor iugind l-au căzut cuşma din cap, şi ca 1111 câine
s'au ascuns, şi de abur au .sclpat cu mare mşinc, şi nu·i folosiri.
nimic peanele ulc mult~ ce purta, pân au scăpat de s'au tochis
la Sibilu, cA de la singur Dumnezeu au luat acea pla~ •. E
_ _ _ _l
Co/te/la Şaraga. B. A. R.
şi câte o căinare ruculclan5, nu prea ieşită dintr'o mare con·
ştiinţă românească: •O &Aracll, de ţeară-se zice sub domnia
lui Simion Movili - ce au prldat atunce cu Leşii şi cu ?.1ol-
dovenii I că au prldat şi au jllhuit too.tă ţeara, şi mânăstirile,
,; boieri şi săraci. până ce au luat tot cc au găsit la dinşii •·
§ Frairmentul privind epoca Iul l\Iatei ~<arab ~1 a urma-
şului sllu Constantin Cârnul presupune un alt cronicar contom·
poran, dotat cu mişcll.rl 1mvcllsticc şi cu asprimi pamfletaro
de o pitorescă vuJgaritate valnhă :
• lor Matei Vodil lllnd r11nlL d e rihbolul <nzAcesc, Mcea tn palul
tui, şi ou putea să se repause, şi sli-şl tn\&l" lt3cul ranei sale, de ne-
cazul • lujitorllor Iul, ma.I vGrlo1 Oorobnn\11 •I Sclmcoll. şi alte ccalc,
cil Molei Vodli foarte·I lnl!f~fase, slr4.ng4nd pre toţi dinlr'•lte ţul
slreinc, «\raci foarte, Iar Matei VodA Ic fllcuu milă ntarc. Că ovea
lo ca.stle aor pace ca. 14·1 caute la vren1e de ne:\rofe, cum a.e cade
slugilor celor dreapte. IJ1r tl loll ae lndnldrll, de se nebunW, şi
lncepur:\ o nu-l băga ln -ml nici cll, ci.şi bAtea jOG de dl\n.sul.
şi ln toate iltele sblera ln curtea lui, •I lua tunurile de le scotea a ra m
la cAmp, şi Intra tn cad. unde Zlleea, dc·l pedepsea, ş! se lăuda eA ei
nu bAh1t ritbolul Caiacllor, eeTţlndu·I •4 le de• clte Lrtl leii, Iar de
nu, vor sparge Cllnta.r a tl singuri S.I vor lua. ln multe chipuri li pe·
depsea ~lcAndu-1. •il-•I lase d• acum scaunul, şi •ă se facli cl\lugAr,
tl zicea că au lmbăldnll fi tl·AU eglt din Rre. ŞI aşa fiind turbai!.
cAnd fu fnlr"o zJ, se st.nlnscri totl f1l curteo domnească_, ca sli uclgi
pre dol boieri ai lui Mnt.el Vodil. 011ume Ghlnea Ţucal• ~ Radul
Vli.narhil vel·Arm11ţ. aruncJlndu·I• prlhann, cum e.1 el S\'ăluesc pre
Domn ca să nu le de• loll. ŞI "'a fiind el turb•\l cn nişte porci f4r
fle i1lcio ruşine, se suirA 1us t11 cosele c101nneşll, şi dederA nAva_t~
unde z.~cea Domnul lor. cilutând pro aceşll bolarl, supt căpll.tAlul
lui, supt paturi, prln poduri, prin cilmdrl, prin lad.e, pâ nă-I gblrll ..„.
Tot atât de spontan.'t şi cu ingCJ1uil. scandalizare e nararea
stArpirei Seimenilor celor •covăsiţi de diavol • sub Constantin
Şerban., ale căror pr.ldâciunl par umflate cu umoare. Croni-
carul e încredinţat, cu indignări ce nu mai contenesc, că rls-

rnr
·-
Preda. Radu
coala e opera necuratului : •O, ce de .mari şi multe răutăţi
au făcut diavolul neamului român.esc. încă din începutul lumii,
dela moşul nostru Adam J •
§ Scurtele note anali•tice despre tnceputuri, o prescurtare
a biografiei lui Nifon, istoria lui Mihai Viteazu l, epoca tratată
de Matei al Mirelor, un scurt adaos de umplutură, epoca lui
Matei Basarab până la Mihnea rrr Râdul, toate acestea au
fost adunate laolaltă de un cronicar dela s!Arşitul serolului
XVll, de Stoica Ludescu (se prcsupuno) care a împlinit din
partea sa letopiseţul ·până la sfârşitul domniei lui. Şerba'n
Cantacuzino. Cum această implinire are caracterul =ei cro-
nicJ de familie, ostile a .l tei părţi, s':i dat aoestei porţiuni
(1654-1688) numele de Cronica Cantaeuzinilor.
Dar >1:ilul e acelaşi ca şi mal tnainte, cu citaţii răibunătoare
din Ve<:hiul Testament. şi văietături comice. Părtinirea naivă
şi furia sunt pline de savoare. Mihnea vine cu Tătarii •ca nişte
draci •· El •au f<>St de neamul lui Gre<: cămătar. tată-său l·au
chemat Jane surdul •· Cuprins de • n~bunie •. neuTmându-1
boierii ln planurile lui contra Turcilor, el taie pe câţiva •nefiind
vinovaţi nimică •- • lndemnat c,le drdoul • dă să. prindă pe Con-
stantin Cantacutino Postelnicul şi pe gincre·său Pană Filipescu
biv vei Spătar care l11să fug tn Ardeal. «Da-va seamă lnalntea
„
lui Dumnezeu, la vremea înfricoşatului jodeţ Pe dorobanţi
Mihnea li •cinstea şi-i dăruia cu lringhii şi cu haine scumpe . . .
tot cu haine spahieşti, şi nădăjduia în ei, ca Irod împăratul ln
lrodiana, când tăie capul sfântului Ioan Botezătoriul pentru
dragostea ei t. Mânia lui Du mnezeu cade asupra ţădi. • Vă­
zând Dumnezeu atâ ta nebunie ce ,făcuse Românii, şi cum nu
se mai întorc să·şi plângă păcatele. şi să !ai;ă pocăinţă. nu mai
putu răbda, ci trimise judeeată. şi caznă, lnc.,iu robie. a doua
ciumă J .a11i, a treia foamete mare tn 2 ani. a patra multe
ISTOIUA LITEHATURIL IIOMÂNE - 33
şi Stroe Dutescu. Coltc(iil Şaraga. 8. A. R.
boalc şi nevoi grele. şi tot chipul de bube. Du.mnezeu a u se-
cerat de tol (eal!ul de oameni. iar ca la ceata dorobanţilor
nici la. unii, a les la două oraşe, Târgovişte şi Bucureşti; fă­
cându-se moarte nespusă, că adevăr la aceste două târguri
era spurcăciuni multe de voie. şi asemănara Sodomului şi
Gomoru'lui, iar plată tncă luară " •Două vase Tele. unul ro-
mânesc, allul grecesc >, Stroie Vomicul Leurdeanul şi D uml·
traşco vei vistier Ţărigrădeanul L'\c c svat drăcesc • îndemnaţi
de •diavolul pizma.şui neamului omenesc• şi încondeiază pe
Cantacuzini la Vodă : •îl apucată acei doi draci cu gura•.
Uciderea Postelnicului Constantin Cantacuzino, la Snagov,
ln trapezăria mânăstirii, e povestită. cu emoţie şi urmată de
un patetic necrolog (• . . . teara toată. plângă pre Costandln
Postelnicul, că au pierdut un stâlp ma.e, etc.>) presărat cu
ocări pentru ucii:aşi : 1 ••• Unii ca ac-eşti:i să lie de trei ori
anatema•·
Duşmănia cronicaru lui e de ovulgaritate sănătoasă, arghe-
ziană, inventivă în injudi şi ln orice caz dovedind un sunet
colc.'litor de sentimente, de loc pedant :
•.. . S~ poveslim şi de (:os,tnndin ce era la Gllgoraşco VodA
vcl·Pabarnlc liiul !'Iadului Armaşul Vmarlul, lllnd şi el omeslecal
la sAngele tul Coslllndin Poslelnicul, precum era lovăţat la lată­
său. Că adevăr. cum
rug sn1ochine, a şa i1u
nu se poate face dln mllrăci ne struguri, şi dln
se poate tace din 11ea:mul r?i.u burt: el din varza
cea rea ce·J zic n1orococean1 au eşit iiiu~său şi rnai n1orococe.an ci.
Că au luat neolo ln acel razbolu plată, căzând tntr'o tlnA Ur1s ca
un clllne ucis. Sil.mllnţa acestor ncleglulţl şi lndrllclţl, s'ar cădea,
ce ar fi parte bărbăteasc.1\, sl se scopească ca să 1\u mal rilsarti muşta.r
şi ardei, ci S:l se topeascA, li să SC concenwc~. Atunci au perit şi
Preda vei-Logofăt Bucşanul, şi lvaşco Cepariul, şi alţi mulţi; <11
pre •Valurile tor coale real~ puserA ţeara. pentrucll se llleoa soţi ş i
prieteni cu slrninli, şi lnvllţa sA omoare pre boladi cel buni ş i lnţe­
lcpţi, ca să poatli da jah ţerel. Doamne judecă·! cu matca Cocului I •.
s
34 - EPOCA VECHE
• ••
l Preocuparea lui statornică e de a reabilifa pe Băleni. Toate
Milioi Viteazul.
Colec/io Şorngo B. A. li.
Cu o bulonă satisfacţie, cronicarul lnrcgisirează un necaz
tragi..:ornic al ·lui Gligoraşcu -V~ă:
• ... şi lui !ncă-i trimise Dumnezeu judecată, că so bolnâvl un
cocon cc avta, foarte r4u. şl făeca. groz.ăvil multe, cA era inic t11fi1şal_,
Iar el sărea ca unul de 30 de ani, şi tot sbiera şi ţipa ca. call, pAnii-şl
deade duhul . .. '·
ln acel~ stil teribil sunt lncondeiaţi : Radn Leon cu
t grecii leşinaţi •, omarghiolii •. 11 pizma.' i neamului românesc •.
• ceata spurcată • a Bălenilor, Stroie Leurdeanul • hoţoman t,
cal'll se clllugâri ca să scape do moarte pentru 11işte răvaşe,
toţi cei cu • covăsea.la dracului în inimile lor '·
Stroi.e Leurdcanul sc lăsă iute de călugărie şi sub Grigore
Ghica, vcnil iar după Antonie Vodă, tncepe prigonirea adver-
sarilor, asemuindu-se cu • ~laximian şi Diocleţian ·muncitorii
creştinilor şi cu spurcatul Aria.ş•· Printre cei puşi •la opreală•
este şi • Stoica Logofătul Ludescul, care au fost slugă bătrănă
la casa răposatului Cootandin Postelnicului• şi care stătu
<Ir• patimă• la Ocnă• 2 ani fără 2 luni • (15 Iulie 1672-1674).
De unde se deduce că autorul cronicei, prin 1679, este el.
P artea ce se ocupă de domnia lui Şerban Cantacuzino e mult
mai potolită, căci, sfârşit de nu\'elă italiană.. cele două tabere
se tmpăcaserlt şi un Bălean sc lnsura. în 1688, cu Alexandra,
fata Domnului.
§ Letopiseţului cantacuzinesc li răspunde cineva care se
J!hiceştc a fi Hadu Popescu. luând-o tot dela desc.'Uecat, cu
noeleaşi favoare, dar mai pe larg. desvoltând paralel istoriile
Munteniei, 1'Ioldovei (după. letopiseţul moldovenesc) şi Ardea-
lului, acordându-le cu istoria universală. Această erudiţie
încetineşte ·alergarea naraţiunii. E l cîtează pe Pbrantzes apoi
• un istoric lăşesc o, c istoriea ţă,răi u11gureşti t, c un istoric
vlădică anume .Maftei dela Mira •, • alţi istorici • şi pentru
veacul lui • hrisoavele t şi tradiţia orală •cum am auzit dcn
bătrâni t . Ştia de •America lumea cea noao • cc • o au aflat
Cristo! Culumbul, călugăr frăncesc t şi de legea lui Luter
.M arton •ce ţ111 acum 1..uterii, la Vitemberga •. Spirit mai
erudit, ci i~i pune, vag, cu privire la lnceputurile ţării, pro-
blema izvoarelor, deplângând lipsa tor: • După aceasta să
cunoaşte ce foi de oameni au fost Rumânii noştri, cari niciun
lucru deplin n"au scris~. N\t e dumirit asu-pra pricinii pentru
care • Radu! Vodă. Neiµ-u] care avea ·s caunul său la Făgăraş,
dela moşii şi strămoşii Romlinilor, carii venise dela Roma, in
zilele lui Traian împăratul Romii, s'au socotit ca să-şi mute
scaunul dincoace peste plaiu t , Sentimentul patriotic nu se
arată prea înaintat şi pentru :Moldoveni are prosteşti răutăţi;
deşi nevinovate maliţii. lntc'o solidaritate sufletească totală
se vor găsi adesea la scriitorii clint:r'o parte şi alta a J\Iil-
covulni. Din istoria Moldovenilor •ce iar dela dânşii o am
luat cu Molda coteica. cu Moldova apa, cu Moldovenii "
scoate încheierea că t numele lor din câini se trage, din
Molda, l\'Ioldoveni ' · De bănuita ucidere. a l ui Ştefăni ţă
Vodă de cătte Do..,nnă se arată scandalizat: •Zău de
l.reabA jupâneasă moldoveanc..~ să-~i omoare bărbatul I • lnsă
jupâneasa era munteancă.. Stana fiica lui Neagoe Basarab I
lotru cât priveşte Isprăvile lui Ioan Vodă cel Cum.Plit. croni-
carul găseşte • că se laudă Moldovenii '· Spiritul omului e
mediocru, altfel nu s·ar fi pus ln slujba unei partide, ca Istoric.
acuzaţiile Cantacuzinilor s11nt • n.cşte amestecături " Spătarul
Drăghici, un frate al Jui Şerban Cantacuzino otrăvit de adver-
sari, după L udescuJ, a mUTit de ciumă• după cum tn urmă s'au
dovedit t. Cu privire la răvaşele lui l.eurdean ul sc lhdoieşte:
•a.le lui vor fi fost Dumnezeu ştie" Cantacuzinilor numai
t li s'au nălucit • de trădare din partea lui Gb. Băleanu, aşa
ca •să fie totdeauna ei mai mari •· Şerban, Domnul, e , lup
turbat>.
lntortochierea a.ceasta, vicleană, intenţia de a mistifica,
diminuând sau mărind, orbirea saint-simoniauă, resentimentul
Jocep sll tncilote, şi la Lndescu şi la Popescu, prin automatismul
lor psihic . Şi cu atât e mai puternică poezia ciudei, cu căt în-
verşunarea e mai plaStică. Croni<:arii muoteni n'au arta por-
tretistică a Moldovenilor, ln schimb, graţie limbii lor nervoase,
a repeziciunii munteneşti, ei pot dramatiza. mai viu, mai
familiar. Prinderea lui Pârvul Vistierul de către beşlii., sub
cort, când Mihnea Vodă. zise turceşte : burşugbidJ., fioroasa
ucidere .de către acelaşi a. altor boieri în s unetele tabulhanalei,
isprăvile lui Ştefăniţă. Lupul care punea pe boieri călare pe cai
fllTă frâu până ce-i dădea lntr'nn heleşteu şi ·altele sunt clintte
acele tablouri istorice de mare lantesie epică. Antonie Vodă e
zuglăvit ca o victimă senilă: •atâta li scurtase toate veni-
turile.. cât nici de mi\ncare nu era să.tul şi de băutnră„ că-i
da cât vrea ci, tn zi de dulce carne cu apă şi cu sare, în ~i
de sec linte şi fasole· cu apă şi cu sare, vin li da lmpuţit, ci
trimitea cu urcioarele în tllrg Antonie Vodă şi fie-să.u Neagoe
 ISTOR IA l. ITJ(RA'l'UR ll ROMÂNE - 36

Vodl cu bani refenea, de cumpăra vin de bea; cl da. {ie-sllu

mal mult la refenea. clei ti zicea tată-sllu cil are Doamnll
şi coconi, ci s3 dea mal mult, şi aşa vieţuia Antonie Vodll I '
Aresta1ea Cantaeuiinilor la Adrianopol. veniţi şă ceară alt
Domn, are vioiciuni teatrale de Vicleim:
" •. Veci mtr~And Domnul cu bolarll la Virlrul 11 •Jltptn caJ·
IJm•, tnccpu • lnlrobo: con Hle Mlll'eş? Zise eu sdnt. la-I I ci-I
luară. C!lJ'C este Gheorghe Vornic? Zise eu sAnt. 1•·11 d ·I lunr:,,
Corc „tt Şa.bon. Zlsenl nu este. Care este Mihai P0>lelnlcu? CC&l•
e.16. 1•·11 li luarA. Care u t c cutare? îi lu11ră pre to\I, şi rA1111Jo
Domnul sf11aur cu celllll\I. Ş5 zl$C Oomnultti: lt•1r„ărnlul te-nu 1nA·
zilit··

Noul Domo, Grigore Ghica. dând satisfacţie Ba.nului

Gheorghe Uilleanu, li Iaco Cllin1acam şi-i trin1iro ln11<'lrclna.rea
de a prinde pe Cantacuzini. &lea11u cbiamă pe boieri, noaptea,
la curte tntr'o scenl!. subtilă şî sarcastică de o tehnicll mal
modernă docil t aceea din cronicele moldovene :

• C4rll bltrebo: ctar ce, ce: ei ~cea: nu .şUm alt nfmlc.. fă.n\
dll pon1nc6 dun111eo..scn ou 'enit. ,· e-ţ1 "·cdea; ~1 m~neri ta curte.
AOllo .,.. Banul Glleori;hc şi slujitori mul\I, lumAuOrl aprinse.
Dac:\ venlr.\ fA&urG. fi se seu IA Bonul şi zise: boieri fratllor, sănd ·
tal• dtlo M4tl•• <:• Cril(Ori• Vod~, cl l-au miluit Oumntzeu fi
lmpAralul <u Domni~•. latA şi c1ntea; şi o cltlrl. lllul\uml•A ol
lui D-reu, lns6 uell dentre gloata fugi Iordache, şi vru 1A fugA
şi Malei Aga, dnr prln•en·1 d e veaste, şi-i loloon<erA. şi Io z1..,
Barutl Gheorghe; Malei crlcl Inel copll4reşte de nu sAzl. .. •.

Chiar 1n descripţia unei reprer.entaţii teatrale cu prJlcjul

căsătoriei lcdor11l11i lui Radu munteanul cu liLti> Docili Vodâ
din Moldova esto tncflntl1toa.re ritntica aceea mahalagosc pl-
toreSC<\ cu care i;e tnşirli ncrobaţi;le:

• StrAns ~au tottt~ boerl111ea ~\fel cu toate jupAneaselc, fi 1u

tnllru cort.urile ln dcol despre Mlhlll Vodll fn drumul Colroetnllor,
ocolo llcca ospc\e tn IA>nte lilele. Adus-au pelivanl de ce1 cc Joac4
pre Ionii, şi do olto lucruri; adusease şi un pellvan Hindiu harap,
carelt llce• jcx:uri minunate şi nevăzute pre locurile noastre. Iute
om ua fi vArtos. Ulngă altele de nu le pultm lungi, 10.tta •custA
mal dndal : punea de rAnd 8 blvoU," oii r.\peua lut~ şi urlnd peste
el se cb ln vhduh peste cap, fi clldea tn picioare de ceea parte ;
alia, un ai.I domnesc 8"" mare, 1~ lega clllca de coadd·I, ,1.1 b~l••
comişlllul cllt puita, 11 nu putea să -l mqte de loc; alia, un copac
m""' den p4dure aduse°"' neted, şi tntlpt s'au 1uil pre d4nsul co
o maimuţă, deci (lupA multe Jocuri ce au ldcut ln vArlu·I •'ou slo-
bozll de acolo cu capul ln jos, fi au dat tn piclo11re; alta, un tulpan
lung de mul\! co\I, li \lnco oamenii tn m•\inl cât era, 11 sa rAper.ia
Iute, şi merge• cAlcAnd pro lulpnnl, şi nu se. afunda : alta, •• p.rlndca
mul\l oameni cAto dol ln mftlnl. şi Ideea chip ca de o bute cu md.lnllo,
fi mo..f lung, 11 sll rllpetoa Iute., şi tntra cu ea(llll 11rin RO.\trn ace.an.
11 nu·l • lm\ea onmcnll, 11 d• •ceeo parte d!dea tn ·pto.io11re, e• accslen
multe făcea cnre nu Io \i11em 1nintc •.
De cine e !ICrisll llCeastă Cro11.ic4 4 Bălls11ilor I O isci\llturll
de copist a Indemna! pc prunii editori s'o intituleza provizoriu
cu numele lui COnstantin Căpitanul, identificat apoi de alţii
cu Const Căpitanul Filipescu (• c. 1696). lpotuli imposibil~
căci Filipescu era nepot al Postelnicului Cantacuzino, tată-du
Pan! Filipescu, fiind gi11ercle acel\lla. Cronicarul !şi Iace singur
biografm ln letopiseţ. S'ar -zice că era copil destul de marc
ca să ţinl minte pehlivăniile dela nunta de sub Radu! Leon
(lnainte de 1666). Sub domnia lui Antonie din Popeşti
(166<}-1672) vede. cu uillil.. schingiuirea <hecilor. La t675,
sub Duca, fiind ciumă. tn ţară umblă cu caimacamii din loc
ln loc. Era tncă t~n3r de vrem.e ce petrecea. cu a l ţi tineri « cu
glumo, cu râsuri t, Printre aceştia se a na. flul lui Antonia
Rusct, care auzind ci!. (L devenit beizadea lntlliu plâ nse, dar
numaideclt o atât so m3riso, cât nu mal puteam nici noi vorbi
co el o. Cronicarul pare n li fost la Stambul fiindtll compara
două monumente de acolo. Mecetul lui Ahn1et o sA vcade şi
acum ln Ţarîpd, atât.a. este d e mare cltt Aghiea Sofica•·
l'igurl ele Domn român: Gheorghe Chica, Domn fli Muntenia.
( 1659 -1660}.
B. A.. R.
Moldova o cunoştea bine şi ftirile despre răpirea lui Duea ar
arăta că lnainte da 1683 ac alia acolo. DupO. această dată
ln i• doua domnie a lui Dimitrie Cantacu~ino, pe care-l bârfeşte,
era acolo negreşit, clici a vâzut o cu ochii noştri • seceta şi a
auzit câ s'a găsit la oarecine •carne de om Iript în cuptor•.
Jn la:rna anului 1679 fugise peste Dun!lre şi apoi în 1\1.oldova
lui Duca-Vodă. văduva vistierului Brir.ca cel omortt de Şerban
Cn.ntacuzino. tmpreunll cu viitorul cronicar Radu Popescu,
fiu al vistierului, căruia I se dauircşt.o cronica bn\ncoveneasc.'I.
§ Radu Popescu era fiul vistierului Hrizea, şi neJ)Ot al
unui Grec Gheorghe Carida, aşe1.al tu Popeştii din U!ov şi
boierit . Moşul, Carida, pierise tn ri&coala Seimenilor din 1655.
Hrizea., dl.să torit cu o fa~ a marelui ban Gb. Băleanu, intră
tn marea boierime. Simpatia pentru &Icni a lui Radu Po-
pescu se explitll prin rudenie şi ura pentru Cantacuzini prin
groaznica moarte. ce se diidu lui Flri1ea vistiernicul de către
Şerban Cantacuzino, descris.'! de mi$!onarul minorit Del .l.ton1e.
r se tnfipsese de un cot ţeapa ln trup şi un ochiu ti sărise.
Familia ucisului fugi la C<>nstantinopol şi de aci tn M'.oldova.
Sub Brâncoveanu, Radu Hrlzea, ştiind latineşte, e trimis s<l
•tea de vorbll cu generalul Heissler, comMdantuJ Braşovului.
Ştefan Cantacuzino li face l11IU'C vornic de 1':irgovişte, N. Ma-
vrocordat, ban. Acum cronicarul lnccpe sll se Iscălească Radu
Popescu. ln 1723 se călugăreşte liUb numele de Rafail în mâ·
năstirea Radu! Vodă din Bucureşti. Moare dupA 1729.
Noua cronică tn cinstea Bn\ntoveanului (lstorio Ţtrt1
Rom4mşli dela mml 1689) desvlluc plenitudinea talentului.
86 - l!POC:,\ VECI-IE
Capacitatea <Ic a vooca scenic, de a transcrie nuanţclo dialo-
gului este a fam din comun. rată-I pe Brâncoveanu juc:And
surprinderea de a fi ales Domn, lă.sându-se tmpins dela spate :
• l..ogofeto noi cu toţii pohtim să ne fii Domn: el 1.lse: Dar
ce a.ş vtta eu cu domnia? de vreme ce ca un Domn s4nt la
casa mea, nu-ml trebucştc să fin: i;u- ei •iscrll: Ne rugllm nu
lăsa ţara 5:1 intre aJµ oameni sau răi sau nebuni . să o •trlee,
ci fii. Şi-l luam de mAni şi-l lmpingeau de sp.-.te .•• ' · lată-I
dus cu nlai ln biserica domnească, simuL'\nd lncă pllcU.cala :
I Oumncavoostm binu ştiţi toţi că eu am fost ln casa mea ca
un Domn, lrlit·alll cun1 am vrut, nimica lipsindu-ml, şi domnia
aceMta cu nu o 1>11hlcsc, ca să-mi înmulţesc grijile şi novoUe,
ci Dumneavoastrll m'aţi pohtit, şi fă.rll. voia mea m'nţi pus
Domn ln vremi ca acestea turburate, lnconginraţi de oşti de
vrlljmaşl, ci doar acum lrobueşte cu voia tutotor. Aceiaşi toţi
răspunserll: Toţi vom toţi pohtim I • Văz:ându-<IC c:Aftllnit,
Brăncoveanu se punu totuşi serios să-şi scoatll s~J dela
PoaTU. Deşi nepot al Caotacuiinilor, ii putea nemulţumi pe
aceştia Intru cât. văduva lui Şerban ar fi voit să-l vad tn scaun
pc fiul ci lordacbc. Bucuria lui Popescu e aceea a lui Saint.
Simon la anularea test.amentului lui Ludovic al XlV-lcn şi
tablou.I mortului e al unui romancier: t tntr'ace.a zi ce s"au z,is
că s'au făcul domnie lui Costaodin Vodă. şi scrise scrisorile
şi trimiseră bolarll. cun1 a~i au%it, Şerban Vodă mortul. răcea
ca un om dcn cei proşti. numai cu muierea loJ şi cu fetele lui
plângând şi iicllnd : Prădatele de ele şi de Do1nnu-său şi de
domnie l Că avusese nădejde să puie pre fiu•si\u Domn, dar
n.'au vrut Dumnezeu şi tirăn.iile tătâne-său ce făcuse bolarUor
şi săracilor ~erii, şl hlcil dela o vreme, nici muierea. lui, nici
Ielele lui nu şedea lâ.ngă dânsul. că-şi s~gea avuţia şi o
ascundea, cll·i era fricii să nu-i ia avuţia Costandin Vodl!.. tar
bărbatul ci zăcea pre o masă stâtvit, părăsit de toţi pinll a
doua :ti dimineaţa •· N"işte boieri fac intrigi la Poartă şi printre
ci c unul Preda do Proroci, care îmbracă •portul cel nem ţesc
(sau să :tic nebunesc) • •cu chică nemţească, numai lcgatl sus
~-upt işlic• şi eu cisme cu pinteni lungi. Vizirul lnsă nu gus\4
pâra şi pedepsqlc pe boieri ln stilu.I unei p.-.ia\erii sinistre,
care place vlldit cronicarului : • Vizirul a poruncit ••• de luară
pre Stoica şi pre al lui, băgaţi 1n /iară şi ln căluş!, şi-i puseră
lntr'un car moclnesc, şi lntr'acel ceas ti pornir.J. de-I adusera
ln ţearll, p.rc euri i-au descărcat din car la ~o.sa iazagiului tn
Bucureşti. şi nu poruncit tuturor slujitorilor, şi toţi oamenii
târgului sli .$<l slrângă sli-i vază cum I-aduc. Şi mult norod de
oameni se ~trânecsu cAl toate uliţele era tmpănatc clin clltră1J
venea >. Comedia vrednicii de imaginaţia lui Lorenzo de' ~Iedicl
e jucată pănă la c;,păt. Principele, politi.c os savant, • trimise
pre gâdea cu un ciomag mare ln mâJlă de venea tnaintea lor,
ln cblp de Postelnic mare, cll aşa se auzea precum Staico vrea
să fie Domn •· • Domnul •cu su.ita lui to 1ia.re şi cllluşl, sprijinit
de subţiori. c dus cu pompă de bâlciu pânll ln Divan undo li
ia tn primire adevârah1I Vodă, care-l mustră mieros: • N'aş fi
g-.lnilit Staico, s1l vA.z una ca aceasta, zău n'aş fi gândit ln
vieaţa mea, etc. •· S toica se tntlnde la pământ, da.r Domnul,
fiind nuntă ln ac:ca noapte, încheie comedia: • Annaş, 1ea pre
Dumnealor d .e -i du ln puŞGll.rie, unde şi-au gătit, că noi avem
altă lreabll, să bem astăzi'· Totul, fireşte, se sfâr~te cu
spânzuTl'ltoarea. O altă uimitoare S«nă, cu mişcarea teatrului
um1i Delavrancea, t'llte aceea tn care Brlncovcanu, iritat de
jafurile CJucerului Costandin Ştirbeiu, U cbiamă la sine. OomnuJ.
care strânScllO dovezile, izbucneşte necăjit. !ntr'o enumeraţie
furtunoasil:
• . .. Du.r pAnA cAnd noeote jafuri să le Iad Cluclnre Costnndlnc,
c.A dii' 111.1nJca, cu tc„u111 râd.leal. şi ~ai !Acut Sluglar 1n1trc. t;o1nls
mare. $1 Cluclar ma.ro, al şeascle •caun al divanului, şi ie-am mllull
fi te-~111 llnut Crtdlnclos, al luat judeţul DAmbovl\U, l·AI prAdol
dt n'au rămas ea un s at, l·iltn Junt ncelo_, ~I ţi-am Jal •re1eorma1tul.
,1 moi rău l·ai !Acut, cA \l·am g411t l>r• rumA·ll sume de lei JUulte,
pentru care te-am sndull fnt..r•o vren10 şi te.am urglsit.. 5l stu u
vil ln ochi, iar te-am il!rial pentru rugAclunea alto.ni, a.cum iar al
Meul Ja!uri şi nedreptate_ . . La Antonio Vod4 clnd umblaşi dlJmar,
J"'Dlru ja!urile. tale al p4\lt mare rutine. la Duc:i Vodă fiind I.OflO•
l~t de Vistierie. ai 14cul lsc6Uluro \ llsUurulul celui mare. de vreai
111 ftari t 7 puni;i de bani. şi orll.\ndu-te au \ 'rtlt lâ·ti taie mdna. şi
•A le d<'9 cu catastihul de 11At lesat prin t4rg. Şed>an Voct.1 pentru
lruUşagurOe ce al 14cut din bonll CAiior. au vrut Să te spânzure,
cum toat4 bolerlmea şi \C!lrn ştie de acestea, şi ocum aJ lmbătrAnit.
şi lot nu le l~L Vol.u ş~ te rnc să te lnve\I: lea-1 Căpitane de doro-
ban\i, ltise Domnul, şi-l du Io VIJUerie fi s§ cau\I un car să-l pul,
şi s4·1 duci la Mehedinţi prin satele enrc le-au jdrull, sA le dea banii
care i-au luat, şi apoi să -l nducl. lnaA sd·I hagl şi ln Ilari\'·
Cu atât mai fin este aoost fragmt!nt de comedie, cu cAt
mânia Domnului e lnulilil, Intru cât hoţul are apărători ln
familia Doamnei. Cân<l J11n.i t.Ariiu i se J>are Brâr1coveanului
că Ştirbei_ şi frate-si\u cllluglrul uneltesc tn1potrivă-i, scriitorul
creionează o altll scurtă dar neuitată scenă familială: • $1
mergr.nd aa>lo au găsit pre călugllrul Şt1$bci, şezând la foc
alii.turea cu jupăneas.'\ lui Neacşa, şi feciorii şi nurorile toato
ln ca.să•·
Răutatea cronicarului e neostenită. inventivă Io injurii.
Acum se face a uri pe toţi aceia care uneltesc tmpotriva Dom-
nului sau care în.c linii spre Imperiali (deşi Brâncoveanu lnsuşi
profeseal!ă duplicitatea subţire) . 1311.llkeanu are •nişte păreri
nebune•, la. mintea lu\ •nu sc. uită cineva. el nu era •. Petru
cel Mare umblă •<lin cet11te tn cetate, din tărg ln târg, curvind
şi 111.când lucruri făr de treabă• • fugind nebun, cum tice
Arlstofan Poetul tn stihul dl.ntAi cnrc face el tncopătu·ră cărţii t.
Ştefan Cantacotioo era aşa <Jo notrebruc, fiind dintre • Şei­
tăneşti • lncât Popescu se mirl de unde să tnceapă a scrie
şi unde să sfârşească domnia u 11uJ om nestatornic. Pe Doamna
sa t Dumneze.u cel mare şi puternic ca.re !a.ce minuni singur •
a lovit-o la mânăstirea de un lemn cu • nevoie, lovitură, ln-
drăcire. cât s' au speriat toţi t. ln chiar :tiua când pierea Brân-
coveanu cu coconii lui. Pe H.aissler, Popescu l-a găsit • turburat
de bălăia, şi mânios ca pre un urs lmpuşcat, şi nici cwn se
apropia de vorba lui•· Cronicarul o consolat când fiind prins.
generalul !şi văzu pogor!t • nasul cel mare• sau când află că
\easta Bălăceanului a fost lnfip!J. lntr'o suliţă ~i dusll. la Bucu-
reşti ln ziua de sântll. M1ria Mnre.
Şi totuşi, acest om veninos IUC ~imţ poetic. E l descrie musca
columbacă to acel"'li chip vizual cu care ~tiron Costin evoca
lăcustele : • •.. Intre munţii cal'e taie Dunărea de curmezL,,
de ese la Cladova cetate, caro au flcut-o Clavdie impăratul, şi
la turnul Severinului care l..au făcut Sever hupărat, unde sunt
şi picioarele poduJul lui TraillJl bnpllratul cc au !li.cut preste
Dunăre. se văd că este o piatrll gAunoasl a căreia găunCIŞltura,
gura este neagră afumat!. ea c11m ar eşi un fum dinăuntru
de negreşte mărginite găurilor, iar nu este fum, ci tn toţi anii
primăvara ese un fel de mu!d. mitutiell c;u-e eşind din piatră
asupra Dunării, multă se lneacll. cil ca un vilor tntonecat se
porneşte pre Dunăre tn îos, şi Ies la câmp la dobitoace pre care
le mu,."Că .•. •· Despre tmbrllclmintea lui Tllkoli spune că • era
foarte de marc preţ, tot diamanluri şi rubine, mărgăritar,
Intru care lovind soarele se părea cll alt soare răsare•· Şi im·
presia de o clipă a candorii invernale, ci o etcrnii.eaill tn mersul
molcom al n;u-aţiunii: • •• . era lncă lcarnă. Şi când au scos
corturile lângă Cotrăceni, şi au eşit . .. ningea foarte +.
§ Acela care lmproşcaso cu toate ocliril.e pe Şerban C.•nta-
cur.ino şi povestise destul de rcee lunga domnie a Brâncovea-
nului, devenit deodată panegirist, sU'•vcşte pe N. Mavrocordat
ln Cronica ţtrti rom4>ie$ti. Tot ce face Mavrocordat e plin de
ln~epciune şi chiverniseală, tnra, numită •.raia •· e • !11 bună
st;u-e • (fără Oltenia, vai), sub • Impăratul nostru al Otomanilor"

Şi bătran, Radu Popescu are iierea la fel de neagră. 13rân·
coveanu (cronicarul lnccpe iar dela 1700, continuând pe
Radu C recianu) • s'au schimbat firea• • s'au făcut mai rău,
mai cumplit>. moartea lui e pedeapsă, căci • au viclenit pre
stăpânul său Turcul•· Cantacuzinii simt •feciorii dracului •,
Ştefan Vodă e • şpurcatul t, tată-său Coustantin Stolnicul e
• hoţul acel bătrâ.11 t. Hoţul bătrân şi-a otrăvit fraţii; pe Şerban
şi pe Jordacbe. Ştefan e t ghinecolatru '· .Barbut Sărdaru
Cornea e • Wharul cel mare •. Boierii care aj.utaţi de cătanele
lui Pivoda r!ipesc pe Mavrocordat (şi pe Radu Popescu I) sunt
•clini obrazn.ici '- De pierderea Olteniei sunt vinovaţi •tăi!
vrăjmaşi patrioţi boiarii aceia• care au pactizat cu Nemţil.
•Du.mntzeu să-i judece după !aptele lor•. Pe Gheorghe Bei-
Uldeaua, Nemţii •din cal l-au făcut măgar •. punându-l ban,
l.n vreme ce el spera să fie Domn oltean, Vistierul Grigorie Ha-
lepliul făcea • mlncături >, apoi, ceea ce 1i e mai. urlt cronica-
rului t luase obrăznicie mare, ou băga scama nici pre boiarii
mari, nici pro al doilea• (şi Saint-Simon suferea de· aceste
călcări de· ţ>res<\ance). Dimitrie Cantemir e •om de nimica'·
fugit din binele •stăpână-său • (Sultanul!). •Dumnezeu li va
jud~ după faptele lui•· Totul e Qarat cu o rară intimitate;
dar injuriile sunt numaidecât atenuate c;i.ncl politica cere.
Astfel când un fecior al lni Vodă se logodi cu o nepoată a Stol-
nicului Cantacuzino, cronicarul lşi lndulci limbajul '10rbind
despre Cantacuzini ca de acel • neam blagorodnic, şi mai
cinstit tntre toate ceamurile boierimii ţării româneşti •. Radu
Popescu are o vocaţie deosebită pentru descrierea decesurilor
grele, date ca o pedeapsă divină. Moartea Serdarului Barbu
e povestită cu voluptate josnică, dar gustoasă, cu imaginaţi~
inJernală de călugăr:
•.. . Priit mijlocul acestor vremi, au \'t.nlt \•es:lc de pe..ste OJt,
că llorbul Sărdilr lnee1>Alorlul turburârilor, şi al stricăciunii \Arii,
~i copul hoţilor şi al ti\lharllor, au crăpat şi s'au dus la (lrncul,
iar cu moarte rea şi groamic.l. precum dela aceia ce nu fost de
faţă acoJo am auzit, c.l\ ·in I O zile ce au bolit s'au aflat, şt J.·au
!negrii tot trupul, şi Inc;\ viu fiind ochii amtlndol din cap l-au $ărlt,
Iar după ce au murii. treclnd trei tile au lncepu.t a eşl viermi din
morn1A·nt, ş:I putoare mare c~t s'au Ulttl>lut biserlca, caro minttne
s'au auzit pretuUnd.erea, şi au trimis bolnrU cel dela Cralova, de
le-nu adns vie.tml ele att ''ă?.ut
pentrtt cre·dh1ţA, - au fost viern1l
mari a1bi cu cnpetele negre, - C\1 aceasta au nn\tat Dumnezeu
dreptul judeCălor tuturor oamenilor, că şi ln cealaltă U vor mAnca
vierntii neadormiţi ventru Tlllllte rele fapte ce au rilcut i.
Fapta cea rea a Serdarului csto că scosese odată din slujbă
pc cuviosul de mai taniu Rafaill
Dacă istoricul literar ar judeca după criterii etice, Radu
Popescu ar fi cel mai ticălos dintre cronicari. Jnsă ticăloşia
unită cu 'talentul dă adesea ce.le .mai de seamă opere. Ceva
maLmultă tnvălmăşire de oameni şi o unnărlre mai de aproape
a faptelor individualo, fără atăta cronologie şi am fi avut \ln
Sai:nt-Simon şi mai venin<)S al unei societăţi de intriganţi
bisericoşi şi ucigaşi. Radu Popt.-scu rămâne nu mai puţin un
mare cronicar, J>C nedrept lăsat ln umbra istoriografilor mol-
doveni.
§ Un cronicar oficial pentru domnia lui Brâncoveanu s 'a
găsit în persoana marelui logofăt Radu Creceanu, care fap-
telor zilnice de domnie, dintre acelea pe care Domnul tnsuşi
şj le însemna pe foi de CAiendar, s'a tnccrcat a le da Iorma
unci Jstorli, lmpăi-ţite pc capitole şi cu titluri analitice de
epoJX"C, fără a face erudiţiune, abia citând un «oarecare istoric
grecesc•. lnsă lui Grecea.nu li lipseşte· talentul, precum ·u e8te
mărginită libertatea. Cronica e o tn.şiruii:e nesfârşită de porunci
dela Odriu, de gătiri de poduri şi zaherea, de plângeri la Poartă
şi Jncercări ale Domnului de a se sustrage an.g aratelor, d e
plimbări ale lui Vodă pri.măvara şi toamna, pe la numeroasele
htl moşii, de naşteri, munţi şi morţi tn familia vQevodului.
ISTORL\ LITERATURrl R()~IÂNE - 37
~foaotonia acestui. răboj de conace este răscumpărată prin
speGtaculosul ce se desprinde din amănunţimea ceremonială
şi un romancier ar put.e a intui, prin ea, cuprinsul zilei unui
Domn şi viaţa unei cqrţi,
§ Cantacuzinii aceia, pe cace ti blestema 'Radu Popescu,
dădură uo om de o m~e lnvăţăt.ură şi anu.roc pe Stolnicul
Constantin Cantacuzino. Acesta era Jiul Postelt1icul ui Canta·
cuzino, grec de origine dar c.ăsătorit cu Elen.a fata lui Şerban
Vodă. Fiul are rnari sentimente româneşti şi dacă admite că
dela. unii Greci pripăşiţi. t. ln pământurile acestea • t răm;i.ne
şi iolos " ;irată repulsie pentru cei care • ca să jăfuiască şi
ca să răpească numai vin •. S'a născut probabil pe la mijlocul
veacului. După uciderea Postelnicului, la Snagov, povestită
d,r amatic de Stoica Ludescu (r6:63) tânărul porneşte to călă­
torie de studii şi Io 1665 se tndreaptă spre Padova, unde stă
c{lţiva ani la un popă Florie şi la o signora Virginia Romana.
învăţând ar.asă cu un dascăl albanez d.in naştere, Caludi.
Călătoria şi petrecerea la Padova şi le-a tnsemnat !ntr'un ziar.
Cultura de temelie a Stolnicului ·e grecească şi to privinţa
aceasta a fost recunoscut de contemporani ca un mare erudit.
Invăţase evident latineşte şi italieneşte şi contelui Luigi Mar-
sigli din Bologna care-i cerea notiţe de tot felul despre ţările
româneşti pentru al său Danuhiu.s pannoni<o-mysicus ti răs­
pundea 1n foar,te. bună italiană. ln 1672, venind din nou Gri-
gore Ghica, e pus I.la opreală 1. Fratele său, Şerban, care scăpase,
ii înlesni prin Turci aducerea la Constantinopol. Abia când
acest Şerban veni Domn. (Hry8). avu tihnă. Stolnicul o.u primi
nicio dregătorie lnsemnatli, tosă mânuia treburile prin ai săi.
Şerba1l ti era frate, Brâncoveanu li era nepot, Ştefan Vodă
Cantacuzino, fiu. In astfel de condiţiuni autoritatea • :boţului
acel bătrân • trebue să fi fost mare, combinată şi cu voinţă de
putere. Cu privire la Ghica - afirma Popescu - s'ar fi lăudat
• că el a11 popit pre Grigorie Vodă. ci îl '1a şi despopi •· Jar o
tnsemnare, mai credibilă, unde e vorba de întrevederea ge-
oeralului Heissler cu B râncoveanu, ni-l arată pe Stolnic in-
dignat că Vodă n'a prins pe general (capturarea s'a făcut mai
apoi): • Vezi ce prost e Vodă, câ.il.d nu sânt cu acolo 1 • ş;
zicând aceste unchiul scuipase ln ochii trimisului. De alt.fel
dela el ar fi pornit pârlle lmpotriva Brâ.ncoveanului. Dar
Jiul său Ştefan DU rămase Domn nici doi aru Şi lmpreună CU
tată-său Stolnicul era !lus la Constantinopol, unde fu:ră amândoi
strangulaţi to noaptea. de 6 spre 7 Iunie x716.
Personalitate aleasă, Stolnicul n 'a lăsat opere lnsemnate
şi nu i se poate cita, pentru literatură, decât Istoria Ţării
RumâtMŞli~ scurtă dizertaţie asupra originilor, asem!inătoare
cu aceea a lui Miron Costin; atribuită o vreme Spătarului
Milescu. lnf.ormaţia este de toată lauda şi dacă opusculul nu arc
gravitatea patetică a operei costiniene, se remarcă lnsă prin·
tr'un spirit de discuţie mai modem şi prin a.~pectul de carte de
idei. Mersul volu bi!. al frazei e cam. caragialesc: • au făcut,
aşa adecă-te ca .nu cumvaşi ... •: c Ce dară cu, aceasta ce zice
acest Kromer aici, nu mă pociu domiri ce au vrut să zică, şi d e
ce barbari zice? adecă-te subt Galian şi sub Aurelian, varvarii,
zice, şi-au ~escumţll).rat, ade<;ll-te Dacii poate fi; şi apoi iar
zice că, subt Graţian, Goţii o au cuprins, adecă-te iar pre Dacia.
Ce aceasta ce zi~ cu răscumpăratul Dacilor, nici cum nu o
va dovedi din cele ce mai sas zic ... •
§ Diutr'un grup de cronici mal mărunte (o anonimă co-
rectare a panegiricilor brâncoveneşti tn favoarea Agăi Bălă­
ceanu, diverse genealogii, etc.) atenţia literară poate cădea
abia asupra tardivilor Dionisi.e Eclisiarhul şi Ienache Văcă­
rescu!.
D ionisie· (un simplu călugăr dela Râmnic, om de casă 'a l
lui Filaret cu care merse până la Buda tn timpul fu.gii aceluia)
38 - EPOCA VECHE
socotea să-şi lnceapă • cronograful • dela suirea tn scaun a
lui Alexandru lpsilanti (1774), dar, istoric cu vithme euro-
peană, găseşte cu cale a mai face o introducţie dela 1764 ln
care vorbeşte de ocupafiunca rusească ( t76c)-1774) Şi de
turburăr.ile din Polonia care au dus la împărţirea ci. Dom-
niile lui Caragea şi Şuţu sunt abia atinse. Grosul cronicei,
biiuit pc experienţă perso nală, lncepe odată cu .d omnia lui
Mavroghcni şi merge pârtă in domnia lui Caragea (1814).
trecând printr'o ocupaţie austriacă şi sfil.rşind din nou cu 1ma
TUSeaseă. tntâmplărl)e externe în junJ I cărora. se tnvârtesc
mai cu deosebire foile lui Dionisie sw1t episodul lui Pasvan-
toglu şi campania din Crimeea. Ca izvor istoric, cronograful
trebue folosit cu b~gare de seamă, ca fiind al unuia care n'a
avut un amestec direct tn even imente. Cronologia acestul
contemporan e tn chipul cel maj curios greşită. ln -cât priveşte
lnsă viaţa socială pe care putea s'o observe un călug-:lr ca el
şi reacţiunile faţă de vremuri a le păturii mijlocii, cronica c
o arcă de delicii . Dionisie are mttterialismul istoric a l omului
sărac (li avea puţin şi Niculce) care judecit o domnio prin
lista de preţuri. Vremea Jui Ipsilaut a fost un veac !ericit
• care pot zice că nu Vl\ mai fi niciodată " Peştele •bereche t,
morun proaspet la Dunăre ocaua 4 parale, la targ la scaune
ocaoa 8 parale, crap, S<>mn 5 parale, şi 4. ocaoa cosac şi alt
peşte mărunt, era o para ocaoa şi nici·l l11a c.ineva. raci 2 0
de o para. icre tescuite de moruo 30 parale <,>caoa, de cele
proaspete 20 parale ocaua, fasolea, lintea, ma7.crea 1 - t par,
ocaoa, zahăn1 ocaoa -z lei de cel bun . car cel mai prost 2 zloţi •
~i- aşa mai deparlt' dela bou pfLnă fa. puiul de găinii. Această
vizilltle terestră. a.mestecată ou s.'lrcasnle, văietături şi cu o
Prosprct al oroiului Bucu reşti .
Grav11r(i german4 8. A. R.
Imaginaţie .istorică de Alixăn dri e , condeiul caricatural şi tră­
sătura grasă, pitoresc vulgară , ti dau o puternică notă mun-
tenească ..Muşcalii care ocupa..<e Bucureştii înaintea lui Ipsilanl
eJ"alJ •nişte găi11ari c u arme chiloarne, lănci. g iumege, şi cu
c.lblo puşcă ruginită, şi la altn l 1ărd. oţele, la altul Câte un
pistol ca un picior de porc la brâu •. Boierii care au mers la
Tarlgrad cu gând să pună "Domn pc Ştefan Pârncoveanul • au
rămas cu buzele umOatc t, căci se alesese Ipsilant. Judecătorii
• au pravili cu foile de piele, şi în cotro voieşte lntr'aooJo o
lntinde să iasă banii t , Monizi era • străcurând ţinţariul şi
înghiţind cămila >. [J;toria lui Pasvantoght, c povestifă umo-
ristic, m;ilialagcşte, cu d ialoguri, Leu-paşa, venit mai inaint~
ln faţa Vidinului să-l ia din mâ.lnilc lui P!L'<vantoglu, primeşte
cu ceremonie pc Căpitao-pa.~a. sosit să cerceteze starea lu -
cru:cilor. « cară dela .ini1nă-l cocea turta •. 1 Bre haine - li
zice Rumcle-valis Iul Leu - şezi aici de o juniiltate· de an
de când a.i ve nit, pentru ce nu mergi să baţi cetatea, 'c ând
~I s'au poruncit dala împăratul 1. Leu-paşa răspunde: • Bre,
domuz, tu să-mi ţ>Orunceşti mie I • Nemţii, dacă au venit ln
Bucureşti şi Craiova, speriind pe Turci ou • popara • lor. s'au
apucat de musici şi de baluri. Şedeau fără grije cu caii pri-
poniţi la păşune şi •avea şi multe mueri cu ci după ob.iceiuL
nemţesc. unele a le ostaşilor, altele cu oştile ·•• ţăn, de spală
rufe t şi fac şi a ltele • fără perdea 1, •avea Nera.ţii cu el şi
v;ici. şi capro, pentru lapte, şi acel lapte era pentru gene;.u:i
şi ofiţeri de-1 bea cu cafea. avea posadnice, şi slujnice ţiitoa.re
cei mai mari t. Fireşte că in aceste condiţ.iuni. viind Turcii,
i-au tăiat cu iatagauele. •ca pe veric • ln vreme ce • Prinţ
Cobor cu generarii tremura şi striga, h.usari, husari, arnă11t.
arnăut •. Dionisie a văzut •cu ochii miel t focul dela Bucureşti,
a văzut şi 1Jn sol frai1cez în drum spre Poartă c tJ « madarnn lt1i.
şi 111ai era şi alte. persoane marj cu madamele lor, calabalâc
mult avea t. •Acest sol spunea unii că au fost .f rate lui 13ona -
parte, alţii zăcea că este altă rudenie ' · Când se •ntoarse lpsi-
lant <;u Ruşii, Turcii şedeau ia curtea M:it:ropoliei •ca cânepa
de deşi •· Sârbii maha,lagii prind inimă văzând pe Muscali şi
tale din Turci, tntorcăndu-se • fieştecare cu câte două trei
capete de 'furci legate la oblă.ncul. şeii (carele le-am văzut şi
eu) >. l-au mai spus unii lui Di.onisie că prindeau Calmucii" ~i
• mânca orice vedea şi le eşia lna inte, şi dobitoace necurate.
şi jigănii, nu alegea nimic, încă şi crud şi gol flră pâne seau
mălaiu, lncă şi carne de om au fost mâ ncând . . . aducea di-
sagiu pe cai fete şi copii de Turci şi-i mânca, a oare fripttt.ră.
a oare rasol, şi bea boreclă. dela marchitani •· Curiozitatea
naivă produce la Dionisie pagini fermecătoare ca descrierea
fabricaţiei • seereturilor • ruseşti care se l'ncarcă cu c ot:răvuri
foarte iuţi şi scumpe foarte, de pela spiţeriile lmpărăteşti
dela. Hindlea • şi varsă •putoare iute•. biografia lui Potemkin,
ibovnicul Ecater:i.nei, clruia. • i·aa lost- vieaţa ca un vis •,
luarea. de către SuvaroJ a Tsmailului, când :Muscalii, urcându-se
pe ziduri cu ajutorul scărilor • poezise ca f.urnigile când se suie
pe co11aci primăvara" uciderea mai Cll seamă a lui Hangcrliu.
Este o întâmplare şi tristă ·şi veselă pe care Dionisie o po-
vesteşte cu mişcări ele comedie (Caragiale a reţinut-o) . Căpi­
tanului-P"9" venit la Bucureşti i s'a năzărit să. facă ziafet cu
neveste de boieri. Vodă iese din lnonrcătură, trimiţând c pe
postelnicul cel mare şi pe cămăraş de au adus m11eri podărese
curve, şi cArciumărese, tosă au ales mueri mai chii?eşe şi maj
frumoase, şi le-au îmbrăcat cu haine &:umoas.e din cămara
lui Vodă, făgăduindu-le daruri domneşti să facă toată voia
lui căpitan-paşa şi agalelor lui.. şi să se sloboază la chefuri.
Deel la vremea mesii le-au pofti t la masă să şează cu boierii,
şi aducându-le vei-post„ le-au numit că sunt coc<:ianele boie-
rilor, arătând: eată aceasta e Brâncoveanca, aceasta Goleasca,

aceasta e Corneasca, aceasta. e cutare, şi aceasta. e cutare
Filipeasca 1. Căpitan-paşa a rămas foarte mulţumit de « ju-
pânese t turul • Bucureştencele iubitoare de lmpreunări 1.
Tăria lui Dionisie este tn «politica externă • unde .s e arată
informat din • gazeturi • şi din • istoria tipărită la Viena pe
larg rumâneşte 1 despre ca1npania lui Napoleon hi Rusia.
Despre Napoleon se spuo lucruri fantastice şi revoluţia fran-
ceză se explică prin noţiunea de •rumânie• (şerbie) tncl\'t
rezultă că Franţezfr erau. . . rumâni. • Bonaparte, spun unii
că au fost fecior de neam greco•romeos, şi ln copilăria lui au
trecut ln legea papi~ilşească, şi făeându-se ostaş au ajuns
ofiţer la împărăţiea Nemţilor, şi apoi căpitan mare, şi fii.J1d
isteţ ş'au purtat bine tn oştire, deci căutând a I se da mai
mare ofichie, i'lttT'aceeaşi da.tă nu i s'au dat. E l scârbindu-se
s'au dus Iii Franţezi, şi priimindu-1 Franţezii, şi preste puţină
vreme au ajuns di11 treaptă Jn treaptă prin isteţimea lui de
l-au făcut· obârster. adccă cum e la Muscali polcovnic mare>.
Pe atunci era • mare turburare la Franţia, căei craiul franţuzesc
vrea să-şi onindui~ crăiea a avea din toate ţerile oşti
regulate ca la lmpărăţiea Nemţilor, dar boierii cei niari care
avea $ate. multe iobagi. adecă rumâni, nu tog-lduia t şi aşa
•au tăiat pe craiul lor t . Tot uorodul, lndemnat şi de Napoleon
• s'au sculat şi s'au adunat la palaturile de judecătorie, ou
un glas toţi au .c erut slobozenie d11 rumânie, scau va porni
turba as11pra boierilor. Apoi n 'au avut cum să facil. boorii
a-i avea rumâni n1ai mult, ci s'au făcut deslegare Şi slobozenie
rum!nici Franţiei •· Bonaparte •au jntrat cum am zâce pe
supt pielea tuturor ministrllor şi a tuturor boerilor mari ai
Franţei 1 sll-1 facll tmpărat. lllltându-se crunt cu Muscalii,
Costandin fratele ţarului Alexandru i-a zis lui Bonaparte, că
ajunge atâta prăpăd : • poftim să mergem la frate-mieu lm-
pliratul la Petruburg. să facem pace 1. Napoleon se bate şi cu
• Spanioru • pe care-l ajută •craiul Portucalii •. Apoi iar se
scoală asupra Muscalil9r spre mgrijorarea lui Alexandru. Insă
miniştrii ruşi spun Iropăratului: •te temi ml!.ria ta de un
unchiaş bătrân 1 t Unchiaşul bătrân porneşte drept spre Rusia,
scriind lui Alexandru • cumcă are poftă să ·b ea pocincu tn
Moscovia •·
Precum se vede Dionisie e primul membru din familia l.ui
Conu Leonida şi a lui Nae lpingescu.
§ Faţă de nasticul Eclisiarh, Janache Văcărescul este un
adevărat intelectual. A sa Ist-Orie a preaputer·nicilor l1'f>tira{Î
otomatli tnfăţişează un manual şi 011 compendiu tn lnţelesul
modem al cuvântului. Cartea are un aparat critic. constând
tn ari.tarea izvoarelor. care sunt bizantine şi .m oderne şI mai
ales tur~. (Naima, Raşâd şi Subhl •cari . au scris. cu atâtea
frumoase tejnişurl şi istileahuri, sau metafore şi idiotisme>).
Scris to J 788, la Nicopole, unde Văcărescu se adăpostise de
răutatea lui :M avrogbeni, acest manual devine dela domnia
lui Manuil Ruset (t770) un memorial. Intuirea mecanismului
vieţii politice este ageră şi sobru exprimată, autorul având
conştiinţa cauzalitllţii, ba chiar noţiunea '(fiind vorba de Leşi)
de • dreptul noroadelor t. Obişnuiţi acum cu fraza . sprintenă
şi cultă. cu greu vom mai recunoaşte un merit literar deosebit
părţi! de pură istorie. Eclisiarbul ni se pare mai trainic prin
ingenuitate. lnsă partea memorialistică, cuprinde momente vil,
superior notate. CAnd după fuga lui Grigore Alex. Ghica de
:irica a 30 de cazaci partida rusll trimite trei boieri la Feld-
mareşalul rus să ceară. Domn de acolo, printre care şi Văcă­
.rescu (ln fond filo-turc), Mihail Cantacuzino, unul din !;oii,
care visa Domn pe Jrat.e-său Pârvul, toce pe pipăirea : • Pe cale
mergând tşi ·descoperi Mihail chibzuirile către mine Ja o gazdă
lntr'o seară, când dormea Nicolae. şi mă is.J?iti tntrebându-mă
aşa: Feldmareşalul când ne va porunci să faoom şi alegere
ISTORIA LITElli\Tl/Hfl ROMÂNI': - 39
de un domn tn ţeara noastră dintre noi. pe cine găsesc eu cu
cale? socotind. poate că voi răspunde, pe dumnealui spătarul
fratele dumitale. Eu şi i-am răspuns, că nu găsesc altul mai
cu cale decât pe mine•· După acest tăspu.ns. Văcăr:escu gă·
~o pricinll şi fuge. In Mai 177_ , se afla la Braşov, când sosi
acolo împăratul Josef 11, care vro să-l vadă la • asamblee •
şi-i ceru să-i f.acă tergimanlilc faţă de jupânesele boierilor
băjeniţi. In Decemvrie 1781 fugiră tn Ardeal cele două beizadele
ale lui Ipsilant. Acesta speriat de consecinţele politice ale
escapadei, trimise pe Văcărescu la Viena, unde lotro altele
boierul fu invitat de Ambasadorul spaniol şi de Kaunitz la o
asamblee. Damele curioase ll descinse;;.e de brau ca să-i vadă
şalul. Toate ·a.ceste lucruri simt însemnate cu o .m are iineţ:ă..
Neuitată este tnsă ceremonia J?rimiriJ la curte a Vă.cărescului,
descri~ cu toate circuanstanţ<Ole, demn, fără neghioabe admi-
r<1.ţil, ca de un om cult, stllpân pe Sine. Sunt adevăr<Lte pagini
de roman :
• ... A doua .z.t la zece ceasuri am merS Ja curte, şi intrând fit
curtea d'antlli cu carâto, c.!ici tn curtea de o doua numai tamllln
lnplhilteascll intră, m'nm dilL gios la sc.iră, şi m'am suit lntr'un
foişor cu stlllpli do marmuri ce-l ia.o lei ·to spinare. lntr'acc• curte
dinlr'al curţii nu se vedea nici pa.sere de cât numai acei ce: .su·n t
orA11<1uJţi de a priiml oudien\il, de v reme ce .JIUJl,fdia de ostaşi este
ala.ră din euri.<>. Am trecut tntro salll unde nm gllsit unu din guardl•
corpul\t1 ceai nemţească care şl m'au tntrcbat de sunt eu boerul
dela VoJachla, şi nu cilzut lnaintea mea, rllmâindu·ml slugile aci.
Am mai mers două sale pllnll la uşa divanului lmpărăt<lSc ce are
t.abtul, şi acolea găsind trei guardll din somato!ylocl, un Neamţ,
un Un.gur, şi un Leah. c u câiarcturile lor tleşteşlcare, s'o.u tntors
guardia cea d'lntâi la locul ei ce \li.nea puşcă, şi dintr'a.ceşU trei
ce pllzea aici cu sâbillc scoase au că.iul Neamţul tnalntea mea, ş i
am trecut prin divan ce se numeşte sala de audienţ:I. Acesta a.e
un taht cu baldachin tot de aur lucrat, pordeaoa ce se spânzu ră
dela boltacbln~ şi cloşurile •unt tot de sârmă şi cu mărgăritar frumos.
Această sală de o parte are ferestre, şl de o parte are ferestre de
oglinii. Dlntr'această sală am trecut ln alto eor cu taht mal mic
de frânghie. Dint.r'aceea am lnlrnl lntr•o cameră mare undo pllt$9
la uşa gabinetulul cbesarulul un dojur şambelan cu cbee, care acesta
era şi generat, ne-au prlirnlt, cu cinate fi ne»au pobUt cu _ţirlmonie
sA aşteptăm pu!lntel pânA va da veste · lnpAratulul, şi mergAnd se
tntoarse 1n grab, cilcl lnpllratul era tntr'alt gahinet şi mal !munte:
ne spuse: Acum ese. N~a]>ucl 'Sii stâtşească vorba şi s.e sună un clo-
poţel. şi lndată se repezi $ambela11ul şi trase dela perdea un cloş de
nr şi se ridicil perdeoa şi-mi făcu semn să Jntru tn casă. Intrând
la uşă văzui pe chesatul tn mljlocol casll !Ar de capelă, ln plcere,
şi de loc clllcând. doi paşi am lngenucblat turceşte, şl puindu-ml
capul ln. pămAnt, vrând sA-1 art\.dic, m'am pomenit cu lnilno chesa·
rulul la cap, zh:Andu-ml că nu iace trebuinţă de aceastll \lrimonle,
şi să mă arâdic, şi vrA11d sA.·l •ărut mâna, au tras-o, şi m'au cunoscut
de cAnd mii vJznse la 73 la Braşov, şi tndată mi-au. zAs: Sinior Vu-
carescule, dwnneats tn Vicnna cum au fost cu putintl! a veni, aflân-
du-te şi conseller al prinţipatului? •·
Şi aşa urmează această audiCllţă parcă de ieri, tnsemnată
de Văcărescu! cu un minuO<lt simţ al atmosferei.
D. CANTEMIR : FILOSOF ŞI ROMANCIER.
Neştiinţa de carte a lui Constantin Vodă Cantemir avu o
urmare neaşteptată: fiul său Dimitrie deveni un erudit de
faimA europeană. Istoria Cantenti.rilor are ln general un aspect
aventuros. Cronicarii moldoveni socoteau pe Constantin «om
de ţeara, moldovean drept •. • pământean din părinţii lui >
de fel dela Tobac (Bolgrad) sau • dela ţinutul Fălciului •- Ni-
culce 11 credea • de oameni proşti • voind poate a splille, ceea ce,
se admite a fi adevărul, că era neam de răzăşi.. Pentru Radu
Greceanu, cronicarul 13râncoveanului, ci t au fost herghelegiu,
apoi lefegiu, apoi şi ceauş la steagul spătăriei aicea to ţară•·
Tntr'adevăr. Cantemir băttânul slujise •7 ani tn oastea po-
lonă unde ar fi luat parte la războiul nordic, fiind fli.cut t rob-
mistru t pentru vitejii şi de aci trecuse 1.n Muntenia Jni Grigore
40 - EPOCA VECHE
Ghica, dela care primi slujba de ceauş spătăresc. Dimitrie !şi
vedea spiţa mull ro.ai aurie. Rădăcina lui era la Crâm, printre
mârzacii tătari, neamul cobortndu-i-sc din însuşi mongolul
Han. Timur (Tamerlan), prin mijlocirea unui strlln1oş tartar
Teodor trecut sub steagul marelui Ştefan şi creştinat. Unii
bănueşc că un ascendent al lui Dimitrie celui speciali>,at ln
hieroglife a putut Tăsturna un numo răzăşesc cunoscut, acela
de Timircan. Când află de această geneză exotică, Voltaire
maliţios şi totdeodată amabil, ceru iertare lui <\ntioh (fiul
scriitorului nostru) de a se fi înşelat aşupra originilor sale.
El 11 credea c mai de grabă din raşa lui Pericl.e declll din aceea
a llli Tamerlan •. Constantin aYu trei nevc,ste (dacă nu chiar
patru) o;lintre care a treia. Ana l3antăş, • femeie lotre femei • şi
•foarte lnvâ\atli ; este mama hti Antioh şi a lui Dimitrie.
Ea muri dnpă n\lmai câţiYa ani de convieţuire cu soţul lăsând
orfani nevârstnici. Dimitrie, fratele mai mic, s'a născut la ~6
Octomvri.e 1673. E l primi (ca şi Antioh <le sigur, care însă
ar t: fost molâu şi nu prea deştept) o bună educaţie chiar din
ţarll. Jlfui cu ~eamă aj(tns domn tn 1685, Constantin Vod.ă,
exasperat de mustrările Costinilor care-l făceau •dobitoc • v rn
să dea lni Dimitrie '( Antiob fli trimis ostatec la Poartă) toată
ştiinţa lnmii. Ii aduse din Muntenia pe călugăr\ll leremia
Cacavela, om de mare doctrină dela caro Dimitrfo primi
lecţii de literatură şi filosofie precum şi cunoştinţe de limba
groacă şi latină atât de temeinice lncât să poată scrie în aceste
limbi, deşi tn privinţa latinei ucenicul se scuza de limba sa
împestriţata ca • un fel de l..atium filtrat tn Sciţia >. Blltrânul
Constantin intra de trei şi de patru oei ln odaia de studii, cu
toate vremurile tnrburi, şi seara punea pe Dimitrie să·i tăl­
măcească din Scriptură. La 1688 Dimitrie schimbă pe Antioh
la Constantinopol. Stlitu aci pânll tn 169( în care timp tşi
continuă tnvăt.ături le. Reveni tn patrie catn atunci când în-
cepuse amestecăturile Costinilor. Dimitrie însuşi stătu de faţă
pentru credinţă până ce se tllie capul llli Velicico Costin.
ln 1693 Constantin Vodă se sfâf!ji şi dupll ce mortul fu pro·
hodit de patru patriarhi sub un corţ din curtea domnească şi
apoi lnn1om1ântat, boierii, unoând voinţa rllposatului, chemară
domn pe Dimitrie. lmpllrlltescul agă, aflat eu treburi la [~i.
tl căltăni. Dar Brâncoveanu unelti la Poartă pentru ginerele
său Const. Duca şi l ntllr.irea Porţii nll veni. După o domnie
neoficială de o Jună (1\iartie-Aprilie), Dimitrie plec.ă la Con-
stantinopol. <ţe unde se î ntoarse nu pentru multă vreme tn
timpul domniei fratelui sllu Antiob Cantemir (169~1700),
care uuna.se lui Duea, mai ales spre a se căsători cu Casandra
fata răposatului domn muntean Şerban C'..antacuzino (1699\.
ln 1697 participase la lupta dela Zcnta, pe 1'isa, tn care Eu-
geniu de Sa.voia sdrobi pe Turci şi de atunci rli.mase cu ideea
ţă imperiul otoman este pe !ifânjite. In August 1698 i se tipă·
rise la laşi Divanul. Antiob căzu. Ii urmă Const. Duca (1700-
1703) şi Mihai Racoviţă (170.1 -1705). Apoi Antiob izbuti să
mai apuce scaunul pentru doi ani (1705-1707). Zece ani
Dimitrie rămâne departe de politică, deşi nu tn afara intri-
gilor, consacrându-se la Constantinopol. chiar şi sub domnia
a doua a fratelui sllu, studiilor sale predilecte. ţrăia atAtprintre
literaţii turci cât şi printre ambasadorii creştini şi costumul
sllu jumătate european jumătate oriental (justaucorps, cravată
franceză, turban, şal, hamger) e un simbol al cosmopolitismului.
E prieten cu învăţaţii fanarioţi, ou lacomi dela care luă ele-
mentele illosofici, cu 'r,feletie de Arta, vanhelmontian, ale cărui
lec.ţii le um1ase opt luni, cu astrologul turc Ne!i-Ogli, cu mate-
maticianul Saadi-Efendi, cu muzicanţii Chi1>mani-Abmed şi
Angeli. Cantemir inventează an sistem de notaţie ml11licală
şi compune peşrevuri turceşti, care-i aduce elevi şi protectori.
• Fiind el om isteţ, ştiind şi carte turcească bine, se vestise
acmu tn lot Ţarigradul numele lui, de·l chemau agii la ospeţele
lor cele turceşti. pentru prieteşug ce avea cu dânşii. Alţii zic,
ştiind bine ln tambură, îl chemau agii la oaspete pentru zi·
cături •· Ambiţia lui Cantemir se tedeştept:ă după r1 ani şi
ln Noemvrie 1710 căpătă iarllşi domnia moldoveană, inlocuind
pe N. Mavrococdat. Evenimentele scurtei domnii ne sunt
cunoscute din c ronicari. Contrar aşteptll.rilor, Dimitrie se dădu
de pa.r tca lui Petru cel Mare, socotind că sfânjitul lmpllrăţiei
turceşti veuise. Tarul U să.rută încântat, îi dădu şampanie
să bea. dar bătut, lncheie pa<:e cu Turcii. Avu însă nobleţa de
caracter de a nu preda pe ghiarul hainit care putu scăpa ascuns
tn carcta Ţarinei. Aşa.se sfârşi ln va.r a lui 17n !'Ventura dom-
neascâ a lui Cantemir. lnsoţlt de o ceată de boieri, printre
care şi Niculce, el trecu în Rusia, unde lu făcut prinţ al impe-
riului şi primi lntMu r3 sate Ja Hackov, apoi •o mie de dvoruri
[familii de robi] tn ţara Moscullli, care acea mie de dvoruri
cuprinde 50 sate şi oameni ca 15.000 >, încă altele; o bună pensie
şi 6.ooo de ruble. In Mai 1713 îi muri şi soţia Casandra. Omul
devenise posac, bărţăgoo cu ai sâi. Onorurile şi Jucrăr.ile literare
ii ocupă însă ultimii ani, Ţarul li chiamă la curtea din Peters·
burg, li face consilier intim, Academia din Berlin li alege
membru (1+ Iulie 17q), bnpllratu! german JI numeşte principe
al imperiului roman. fn J719 se recăsătoreşte cu prinţesa
Anastasia lvanovna Trubeţkoi fată sub 16 ani de o frumuseţii
rară. Cantemir tşi rade barba şi svâtJe vesmintele. orientale,
Urmă pe Ţar. cu prilejul campaniei din Persia, până la Astrahan
(1722--23) . Se lntoarse cn voia 'farullli, istovit de diabet şi
după anume semne şi tuberculos, pe moşia pe care o numi
cu numele său Dimitrovca şi muri aci tn amurgul tilej de 2 1
August 1723. Unul din copiii săi. Antioh Cantemir (a avut
1.<JCe băeţi şi fete din care unii morţi ncvâp;tnici) li răspândea
opera tn Europa occidental.ă ca ambasador la Londra şi la
Pari<. Acest <\ntioh este tntâiul poet modern al Rusiei .
Celebritatea !ni Dimitrie Cantemir veni mai ales din 1slcria
imperiului otoman, scrisll tn latineşte sub titlul Hislcria
i11cr 111,1t 1Um-tttti alque dMYe1ne.ntor1i1n -A. iiltu Othomanieae, prin
„
J71y-17l6: Ideea· de• corsi e ricorsi de • grandcur et d6ca-
<lence 1 circula, pre<ium se vede, tn afara de Vico şi Montes-
quieu. Stolnicul Cantacuzino insu.şi an1intea de trei stepene:
utmare, stare Şi pogotire. Istoria fu cunoscută abia tn 17J4
prin trnducerea ong!Ozll a lui N. Tinda! . Th• hislory o/ lhe
growlh· a"d deoay of 111• othman empire. Ea fu primită ou mare
curio1..ita.te tntru cât venea dela un om care cunoştea de aproape,
tmpărăţi<\ turcească. Poliglot solid (greacă, slavonă, turcă,
arabă, persană, latină, italiană, francezll, rusă, polonă), el
putu folosi pe istoriografii 1:urci, Prin 1717 Cantemir avea
gata o De.<criptio Moldqviae cerută de Academia din 1.3edin
ce fu pubfu:atllin traducere germană I;> Hamburg abla în 1769.
Un Hronicul veohimei a ROt11ano-J'.fouw-Vlahi/or scpg lntâiu
latineŞte şi apol adus tn Jimba română (cum ne-a rămas)
li fusese cerut tot de Academia berlineză. Cantemir visă sll
scrie o istorie a tuturor Românilor lnsâ nu putu trata decat
problema originilor caşi Miron Costin. Cartea tncepută prin
J718 şi rllmasă multă vreme nepublicată se deschide cu numele
lui Cico.rone şi Cil Troia şi iace tn chipul cel mai mişcător pa-
radă \le o erudiţie absurdă, suti care se ascunde totuşi o mare
Iubire de ţară, De un interes documentar mai acut, alllturi
de Des&riptio este Vita Constanlit1i Cantemyrii cam din 1716.
Au rămas dela Cantemir şi alte opere cu caracter erudit:
o explicare ·pe sc1trt a muiicii turceşti (Tari/" ih"i musiki
ala veghi tnaksus), o Carka. siskmei sau despre staYea religiei
mahQ>>1#ane aplrută 1n traducere ,-usească ta 1722, ln sfârşit
o Logică. (Compendiolum u11iversae logices in.slitulionis) o Mtla·
lirică (S~ro·Sam;ta& ScietllilU i1Ukpingi/>ife imago). aceasta
 ISTOR IA l . l'rEM'rUîl ll ROMÂNE - 4J.

dJn unnll scrisă la Constantinopol iutre 1696-1700 şi probabil
cam tn aceeaşi vreme cu Logica.
OricătA 1emdi1ic ar avea Cantemir. open:le lui informative
no mal impun lrt li11ernt11ta unei epoci de remarcabilA sporire
a culturi1, ln care fără daruri deosebite lnvăflltura se banali-
uari. Numele lui rămâne prin Diuan şi Istoria uroglifi<4,
opere necitite, rău editate, socotito ilitlbile şi pedante de către
istoricii care adun! inextricabile pagini pentru operaţia inutilll
a datării :<ericrHor.
încâlcirea fmzei din Divanul seau gâlceava fn(eleptuluî cu
/u,,.ta s•11 iudeţul su/lttului cu truf>ul (tiplirit tn româneşte şi
,greceşte la 1698) şcolăreasca şi rămuroasa silogistică nu !ost
exagerate. Cantemir, traducându-se din greceşte, voia sll. aducă
tn limba natală toate graţiile unei .fraze de cărtur<Lr. SforţArea
lui te cade preţuită, având mai ales tn vedere că trebuia sl
scoată diJ> nimic un vocabular filosofie. ln •cartea do !ochi·
nlciune • către frntc·~u Antiob, Dimitrie lşi d~rll toate
iscusinjde retoriceşti, cu toată pompa catedraticl. Lulnd dela
astrononrl imaginea polurilor, polus arcticus şi polos antarcticus
care deşi deplrtat.c nu se despart. stând pc aceeaşi osie nestAn·
jenitli nici de a cerutul lată lăţime nici de a sferei ~ gro-
silne. autorul se compari pe sine ~ pe Antiob • dulcele mou
iubit mai marc Irate • cu aceşti poli, prezentând • puţinteluş
pentru mult, mituteluş pentru mare, dar" Aci şi ln alte ase-
menea pot.c scolaslico e o plăcere de a dizerta conştien IA de
umorul implicit, cc.-ea co dă graţie paginilor. Cartea lnUli,
dialOb'l\tli, deschide lllrll. urmări un gen care pornind dela Platon,
a avut prin llcnaştcre, o mare tăspa.ndire. Această parte din
Divan, cu p.:şimlsmul ei biblic, e de o uimitoare Memllnare cu
dialogurile de mai t(lr.\u al~ lui Leopardi (J).ialogo d.tlla N11/uf"
e di„„. Animfl, Dirdogo delta NaJ11rt1, e dl"" fslfl>uiese). Omu l
cu aspiratUle lui morale e pus tn faţa implacabilei J>irl :
şi poftesc... O lumei Eu ddt :iceasta şi mai mare cinste
!ml p6ftesc: şi Intre stăplniri al ml tnvrednicesc •· Lumea 11
sfltueşte să ucidll. să jefuiascll /nf~kptul ar voi totdeodată
şi tmplrăţia cerului, gloria plmânt.canl pârându·i-se şubredl.
Cantemir izbucneşte lntr'o inVOC4ţie furtunoasă a gloriilor
apuse, imitând pe Miron Costin, cu un pathos mult mai dra-
matic;
• O lume I Dat eu fllu precum fi al\11 ruul\I ca mine, lncll şi mal
puternici decAl mine, a u fost ; d•.r4 pAnA la s!ilrşit ce s'au I Acut t
Ce s'au Iii.cut tmpAra\U Perşilor cel mari, mlnunnţl ,1 vestii!? Unde
eslo Kyros şi ~0$? Undo este XcrxOll şi Artaxerxes? aceşUa,
caru ln loc de Dumnezeu se soeotcou ş i mal puternici decăt toţi
onmenli lumi' se. \l1)enu,... U1l<lc este Alexandru marele Mnce„
doneanul?. . . unde este Con•tantln mnrcle, ziditorul Ţarigradulul ?
unde este JusUnlan eel ce a, neon 1nlnunalll şi d e toatii lumea 15u·
daUl şl ln toate u nghiurile a n\tun:<>lcl p4mdntulul vestlUI, "1dit
beseric.1. carea se chlnmA Sl4nlo Sofia? uudc este Olocle!lon, Ma·
xlmian şi Julian, Uranll cel puternld p mari? und.c este Theo<loslo
cel mare fi Theodoiie ecl mie? unde ulc V!ISUIC ~lacedon fi cu Oul
sAu Leon Solas şi al\] tmplr• ll pulcnllcl, mJU'I şi vesU\I a Grecllor7
Unde s!lDt lmpăra\il Romei, cchl\el cel! de toate biruitoare t Unde
este Romulus fi Cesar August, c4rola loalc piltţilo I s'an lllchlnal 7 •
La aşa iureş de tntrebări Lu'"" rămâne uluită, şi tntrebată
ce-au Inat cu ei tn moarte vestllii eroi, rllspuode cu un bllnd
sarcasm:
• S§ ştii, cil numai cu o leleag4 d o 11llnze lnvllli\i, "" cum ar n
ln cAmea~R cea de mdlas~ lnvAscup ; şi lnlr'!lD slcrlu aşeza!l. ca ln

\'=•·••
• lnltltptul. şi aş polU "" $\ te fUu. precum ml se pa.re,
ol lume lalnlc4, amAl!llo•re şi trecAloare. CJnc te-• r~cul? şi cc qU T
de QlllO <fUf de cAnd tfll cum le \ii?
Lumeo. t;u sonl la.pto. fi plAzmulna a veclnlrulul tmpa1111. 'i
1u11l (ladin A p.llnA de pomi: " '" pomi plini de roadA. şi mal adevArat :
,;.fior plin do ~l hloclc. Şi $Unl ;20i de ani. d.e CJ\nd lntr'Acalo
chlp rnum;s Oomnul m•a me~r,,~ngull: fi md \lu cu oom~nll ,1
oamenii cu n1lne •
Acu III vine o tlispulil strânsă ln trc ceea cc as pirl Spiritul
şi ce poale s.\ dea '""'""'· care se aşează ln pozlţj,1. ispititoare
a lui Me(istolcles (!n această contradicţie trebue să vedem
cev-d din lupta ce se dă 1L1 sufletu l acestui fiu ele Pomn şi fost
Domn uo!nt!lrit Intre lnteleclua11tatea şi ambiiJa lui) . 'Vll.d
- zice l n/r.leplul ln frumoase imagini de dsipire - lnm1useţ.llc
şi podoaba ta ca iarba ~i ca floarea ierbei, bunurile tale - tn
mâna tâlhanlor şi tn dintele moliilor; desfăţările laie - pulbere
şi fum, carilc cu mare grosime in aer se !nal\:ă şi. Iodată răşchi·
rându·se, ca cănd n'ar fi fost, se fac" Dar Lumen li pune
tnainte avuţia, iz~n~ile. gloria: •Dar cu această minto te
porţi? şi cu această socoteală lmbli, o I sburatule de minte 1
Dar eu, căci •1' el bunun1e mele n'au s~t. n'am tls precum
cei ce le atlp!nesc nu vor muri; lnsă, de vor şi muri ei, lară
numele şi slava lor nu moare, nu se trece, nu se sllvll~te, ci
ln veci rămloe •· lt1/tl~lu/ e totuşi tndoit gândindu·sc la Ale-
xandru :• Ce folos voi avea? căci el atâta rotuozeală a pămlin·
tului cllJcAnd, şi atâtea tmpărăţie supuru\nd, după moarte
Joc mai mult de şenpte palme nu i-a rămas, şi pe acela nu el,
ci păm.ântul pe dânsul l·a stăpânit; căci că ţeriu1a pe peptul
lui s'a suit, och.li î·a ttnplut, gura i·a astupat•· lttţJil•f>lul,
devenit Faust, mărturiseşte sincer dorinţele: • Eu poftesc
avoţlă • .. O lumei Eu poftesc mai mu.lt: ca vestit şi cu nume
mare să ml fae. . . O lume I Eu poftesc targurl şi cetăţi. • • O Pclru cel Marc cu D. Canlemlr lllngl Trel-l<rarbl din lafl.
lumo I Eu, dup4 acestea dupâ toate. şi cinste politiCCMCl cer Col«(ia $araya. B. A.. R.
;12 - t::l'OCA V1;c ~11 ·:
Dllnltrl• Cant-Ir.
li. A. R.
haina ca do pu.,,..n mohor!U lmb~ca\l ; tl ln gropnl\1 aninca\I.
ca ln u.nllurlle fi palaturile «le marl fi d„lilele ~µ. s·au
dllSu-se: Im allA nomleA. nld ln sin, nld ln spate n'au ridicat.
cu sine IA duci ~
ln acest chip unnlod d11puta. l"'tkPl•J nu se 1a$l bin111
şi Luntto pil!l'dc din ce ln co mai mult paşul ln faţa vcbemcn·
tului a plrltor al spiritului. L.umea c temru\ll, lumea e ma1cn
răutlţilor. numai cel CAre se leapidl de ea t.i agoniseşte • lltul •
fericirii. Disputa devine a.ridA. şi de un ~tism pedant, până
ce tn\eleptul lnceard a da o definiţie şpiritualistl a lumil ln
sensul naturalismului unui Paracelsu9, pe temeiul identitlţii
spiritului cu natura, comuniclnd printt'o lndurire idcall.
Cantemir Iace! aci lntlielo aforţi.ri ~de a glsî termeni
filosofiei • sub9t1ri, asuprasdri. lmpregiur·stlri, macrocosmos,
mÎQ"ocosmoe. Cartea a doua ~te dialogul fi se tnfundl
ln pidurea ~ptelor fi a moralit:l.ţilor. cu un morman de
citate biblice. Dumnezeu a licut lumea, lumea e o grldinl
(precum dce Otic, cap. XIV, vere 6, Isaia. cap. XV. verş 7 şi 8.
David, Pllalni I, veni 3, Ieremia, cap. X VII. vers 8), lumea cu
mila Iul Oumnczeu trli~l4 (precum tice> Psalmistul), • lava
lumii e scurtă, bu• no-a Izbăvit de pllc.~lul originar. etc.
Scriitorul a volt sll ne dea un tablou oosmJc crcşlln. o şt!l nţ:4.
•privitoare•, <ldicll contemplativă, dar a ldcut 11ccst lucru
cârpind citi.Io din Scriptură vi mreori din Scnc<:n, Sf. Augustin
şi cbiar Aristotel. latd deodată !nsi1 o listll liricii de cocliţi
pierdute. Cil la un mal vechiu Volncy :
• . .. wade este Nlr•eve, «lalea ce.a prea-man't.. . unde tate.
VavylGnu!, carole 80 de milo lmpttcJunor"• zidului u a fi 50 de
C..andni CnnlA!mlr.
8 . A . li
eo\I tul~ lniltlnwl. " pn1 "°"'"~" lui care lmblau ! . . . unde
este gndlna .,._. de slavi Ileul>\ a \'avylonulul, cana din ctl• 7
minunl a lumii una en, catta ralul spln&ural •• eh lama .. • undo
este Troada, care ID IJr&lmo 300 de mile zic ·~ fle cuprlniAnd. al
„,„
clrila acmu deablll cil tl cole• d lo din kmtlie, pre dl 14 !Io
„
ron. cuno~le ? •.
Răsare câteo !rad de o s lmnle (rumuse!-1 litanicll : • Mai
cu deadins lnsă aceasta 1n toat4 vremea şi peste tot ceasul
din minte şi din chiteall all nu· li iaall, adecl : nllşcutu·m'am -
muri-voi, mnri·voi-şi iarişi tnviua-vo\, lnviua-voi tl la atnş­
ruca şi dreapta dumnouea9Cl Judecat! a ~ lmi este •. Cartea
a t:rWl urmăreşte o lmpklulre Intre trup şi suflot tn ordinea
, pnetieească •. Cu precepte din ocrierile bisericeŞti. dar şi
foarte multe dm pnditoril antichitltil (Seneca. Epictet.
Cicero. Laetanţiu, etc.) Intru totul c:rqtinU.te, cu o vlditi
tnclinare către stoici ale dror zece porunci le lnflrl. Cantemir
tntocnieşte un capitol confu•, !nelicit , flr.1 originalitate,
acesta tntr'aderir de o barba.rl p<!dante.rie. Aceste trei cltţi
le numeşte el cu figuri orientale • mdeloaro • pe cat4 le lntinde
cititorului •spre a sufletului dulce gustare•· La mese el dl
şi două pahare, paharul vieţii şi paharul morţii. şl tot felul
de hrană: poama vieţii, poama morţii, plllnea vieţii, palnca
morţii. Cititorul destoinic va nl.cgc do 9igur « mcaoa dreptli.tll,
p.'tnea ·vieţii. vinul ncmorţii, şi poama de vioată dlltllloaro •·
Ceea ce sperie la Cantemir c aînto.xa. Arunc11rca elementelor
dln frază tn altll jXlrlc dccil.t ln locul unde ne-am obişnuit
a le pune pare un e fect a l stUieticei l:Ltlne. lnsll. singura adc·
vlratâ bizarerie este introducerea unor elemonte Intre com·
ponentele unui verb, lcnomen obişnuit tn alte limbi, la noi

S111.Arand:i de Galfltln 11. Ca.rile.mir.
B. A. R.
imposibil. Scriitorul zice: • l-am (alegMidu-1 şi gătindu-l)
adus>, • fţi (priivlnd) socoteşte •: • sli te (prăp!dind) chl·
nuiascl •.
Este instructiv să aruncăm o ochire asupra acelei Sacro-
$an;;lae &citnlitu indepingi-OU• ima(O 9Crlsll mal târziu fn la-
tineşte. E o &eriere plină de vervă şi de humor dialectic to
care dael originalitatea e redusă clin punctul de vedere ideologie
glseşti o mare artă de a tnscena abstracţiunile. Dincolo strll·
vechiul Banchll platonic lua forma otomană a Diuanul11i. aci
disputa se 1luj~ de viziunea apocaliptică, de apariţiile ber·
metioe. Cantemir e un adept al para.;elsianului B. Van Hei·
mQnt. clruia li şi face un encomion. Ideile din Archtut« fab4r
causa• el inili<> """" naturalium se rcgllscsc toate ln imnţo:
creaţia emanatistă prin elemente (aer, apă), archei. ferment!.
bi.as (principiul propulsiv) şi sunete. Archa.eul, jumătate api·
rltual, jumătate corporal, este imboldul seminal al tuturor
fenomenelor de viaţă. Este un Archacus faber obştesc, şi tot
atâţia arc:be.l câte organizări. Kabbalisme austea pentru ideea
că materia cosmică fcnncnteail veşnic. fiind mereu păstrl.·
toare de viaţă, după tipuri sau genuri stabile. care se sflrâmă,
ln aspectul loc concret refăcându -se mereu cu ajutorul termen ·
ţilor. Trebue adăugat că Van Helmont c un teosof (şi Can·
tem.ir la fel clei scrie o • Teologo-Fiz)cll •). Asta presupune
admiterea dela lnceput a revelaţiei divine prin Scripturil lnsll
cu un corectiv ce lndreptăţeştc ieşirea din cnrata teologie :
filosoful aprofundează adevărul creştin prin iluminaţii proprii
şi cantA ln te><ttle examinate ca nişte hieroglifo sensuri absconse.
Reeditarea acestor idei este la Cantemir plinl de farmec. Cartea
lncepe cu o criticl a cunoaşterii. Nenorocita minte umană e
ISTOlllA l.ITl::R.\TUR li ROMÂN„ - 43
PoetuJ AnUob C..ntemlr.
B. A. R.
prinsă tn valea mizeriilor, ln creasta tndoielilor. Ştiinţa ome·
ncascl e noapte neagră ca uu etiopian. Condiţia omulu.i e ln·
l<llerabilă. Acesta ar fi, cum am zice azi, • tragicul • existeoţei.
Un prieten care vine şi dispare ca u n duh li comunică peri·
patetic că dureroasa lndoială este numai semnul uoci crize.
Problema nn este de a lmpăca contrarele (moartea după trup
cu viaţa tn spirit). pornind de la adevăruri evidente, (adică d e
mult revelate). ci a discerne lutre cele ce au aceeaşi denumire,
Intre muritor şi muritor. Intre viaţă şi viaţll etc., distingând
gradul creaturilor, pornind dela forma lor ideall spre a le
art.ta 1.n ai.n tarea ln corupţie. Pentru aceasta e nevoie de in-
tuiţia Intelectuală. Omul are perversul obiceiu al bu!niţei de
a tnchlde ochli la lumina adevlruluf absolut şJ a so plimba
!neoa.ce şi lncolo prin noaptea negrei ~tiinţe sensitive. Filosoful
primeşte rleodatll o iluminare, • un trăsnet Julgerltor intelec-
tual • şi de unde crezuse cA. prin ştiinţa descriptivl ţine • iepu·
rele de llleehi •. lşi dădu seama că adevărul caro trebue sll fie
simplu, nud. nu se poate cunoaşte decât prin iniţiere. Un bl-
trAn cu o oglindă ln piept, caritatea. asemeni unei Beatrice sau
unul sfânt Pavel deschide ochilor filosofului privellşw iute
schimbătoare a lumii. Apoi tl lmbie să tncerce a-1 zugrăvi.
Faţa bătrânului trimis do chiar Cel veşnic se prefăcea mereu
lncât pictorul dă o icon.oă foarte imperfectă. Ceea ce prevăzuse
bătrânul: • ... nimeni n'a dobllndit vreodată decât un exem-
plar pre!Acut sau falsificat ••. prototipul adcvllmt fiind lncă
ascuns ... •. Din aceste cuvinte se subtnţelege că sistemul
deşi spiritualist este panttist. cum şi era de aştepl'R.t, Dumnezeu
nefiind exterior ci tn ipostazele sale. Bătrânul chiamll pe fi.
losof să privească ln oglindă 1nsă li atrage atenţia, fi ln asta
t4 - EPOCA VECHE
siă kabbalismul, că umbrele s tuit simboll.ce •fiindcă imaginile
pure şi esenţiale ale lot sunt arătate nu atât prin misterul
lnceputului lor, cât până la punctul în care pot fi prinse şi
pricepute•· In oglindă se desfli.şură o cosmogonie completll,
uanărltă cu ochiu de fizician şi totuşi din când !n când readusă
la modul enigmatic. Cosmogonia e va1lhelmontiană. Din « apa
abisală• sau elementară separată prin aer s'a născut ca un
frnct pământul (creatură imediată) şi •golul •, necesar ln
natură. Dar întâia tTeatură care pluti pei;te ape a fost L1';r
(Fiul Domnului) din care apoi ieşi iu.11u11. Lux este dar lumina
absolută (hieroglific: cuvântul) '"""'" este lumina fizică. F elul
cum se naşte arcbaeul, prototipul speţelor, este foarte v izual.
Puterea veşnică aruncă un !ci de drojdia iii pămâ.ntul virgin,
producând fierbere şi clocotire. Natural, 1„ t impul cuvenit.
se va vorbi despre păcatul originar. Eva a fost !neurcată de
diavol prin silogisme până t.e a con.fundat sensul literal şi
cel spiritual al poruncii divine. F.îlosoful nu stă numai pe te·
meiul reveiaţiei, ci apelea7.ă marcu la raţiune şi la simţuri,
utiliiănd metoda reducţiei. Tot ce nu este inteligibil la modul
p lane declarat supranatural. Curcubeul, trăsnetul •unt mistere .
Cantemir probează lucrul dialectic şi experimental, cu gra -
ţioase evocări : • De una şi aceeaşi lovitură de trăznet un
turn de piatra e făcut bucăţi ; alteqri acoperişul şi pereţii.
rămăn neatinşi. iar podeala est.e răstum<tt.'i ; alteori, intrând
pe. ferestre şi vătămând amândoi pereţii numai superficial în
câteva locuri deopotrivă de depărtate, nu se vede pe unde
1\nti-011 Canlemir-
Oup4 Revista Nou.l i.
a ieşit. De asemenea un butoiu de lemn rămas nevătămat,
două mii de livre de vin e convertit ln gazul eel vechiu prin
porii cei foarte mici al lemnului, e risipit lu aer. d iapare. încât
to fundul va.~ulw nu mai rămAne nici măcar o. jumătate de
picătură de lichid. De asemenea, teaca ră.m.ân.~nd intactă o
sabie de Damasc este smulSă, e străpunsă tn vârf de o gaură
foarte micii şi este distilată picătură cu picătură ca phrmbul
topit tn chrisulee •· 'tot atât de pietur.U in abstracţii este
Cantemir când tratează despre sărătur<L pământului care fe-
reşte apele de lmpuţire (acolo unde sarea e n1ai puţină ies
vietăţi de pământ p utrezit: broa.şţe, viermi, râme) sau despre
răspândirea apelor celor patru fluvii primord iale, după potop,
tn fluvii, muri, rauleţc, pâraie, bălţi, lacud, i7.voare, fântâni.
Lui Cantemir li place să enumere şi să adune şi asta dă coloace.
Un lung şi foarte interesant capitol despre •timp" ajunge
după combaterea amănunţită a lui Aristot, la încheierea că
timpul nu e măSura mişcării, ci precede miŞcarea • precum
părlntele precede pe fiu, găina pe ou t, că timpul are 1n el
ceva propriu peste accidente şi atr.ibutc, că timpul ln sfărşit
• copile dragă• nu e categorie. 11ici durată a seriei natu-
rale, ci o esenţă ln Dumnezeu fiind universală mc.tafiziceşto.
particulară ca durată subiectivă, prin participaţiune, la crea-
turi. lnlăturând scolasticismul, rezultă că timpul e modul de
explicaţie al Spiritului. Un alt capitol • despre viaţă • e o
ontologie. Ceea ce spune Cantemir. este inclus in izvoarele săte.
Este totu~i mângâietor că Domnul român a putut participa la
acel spiritualism ce ·a dus la idealismul germa.n. Acest capitol
despre viaţă apare ca o adevărată schiţă de fenomenologie
a spiritului. Odată admis timpul ca loc de desfl4urare a di-
vinului, metoda filosofului este de a observa universalitatea
tn particular, de a reduce •periodul ·vieţii• la •calea univer-
sală •· •Nimeni nu trăeşte decât ln viaţa universală •, zice
Cantemir, referindu-se hotădt la viaţa istorică proiectată pe
{ondul meta'.fiiic. • Dumnezeu tră'"!te. copile drai:ă •· Un p unct
atrage atenţia asu.pra conversiunii universului istoric spre
·s piritul absolut: ~Timpul trebue să fie călăuza creaturii către
supraintelectualul, unicul etern şi indefinit Dumnezeu >. Tâ·
nărui filosof se distrează conducând discuţia cu mult sarcasm:
•Bravo, prinţ al filosofilo.r I Te vo.t blestem~. crede pe adevăr,
lemnele, pietrele, mările, fluviile, chiar vieţuitoarele lipsite
de intelect şi toate sferele din univers, pentruCă ţi-a venit
pofta ~ le răpeşti la toate timpul şi să !ncbizi în creerul unui
singi.1r atom ve,srricu.I tău linlp t.
Opera literată viabilă a lui Cantemir este J'sloria uroglificâ
adevărat Roman de Renard româ.nesc lasă cu scopuri polernice.
Metoda de a travesti observaţia asupra oamenilor in 1iguraţia
•oologică e de o tradiţie străveche şi durabilă şi lăsând la o
parte genul fabulistic, ilustrat de Firenzuola, de Laiontaine,
tn 18oz abatele Casti relua, aproape cantemirian, tema ln
Gli animali par/anti. Fraia scriitorului s'a limpezit acum şi
dacă mai păstrează .sintaxa ampoloasă lati11ă, cadenţa de im-
perfecte tn care intenţia rimei persi.flatoare e adesea vădită,
invenţia verbală extraordinară, -portretistica grotescă dau
istoriei o savoare rară. Seola.•ticismul din Divan esre aici
cnltivat cn conştiinţă în scopuri caricaturale, după procedeul
lui Voltaire. Pe Elioilor, scriitorul l-a urn>at to punerea înce·
putului la mijloc şi a mijlocului la început. Toţl cei care au
răsfoit Istoria ietoglifii;ă s'au fnteresat numai de substratul
istoric, luând tn serios ca document, fiece pw1ct. Totuşi, chiar
fără cifru, punctul de plecare e bătător la ochiu, şi oricine vede
că 1ără a destilinui mult peste ceea ce se ştie, romancierul s'a
complăcut ln ~ficţiune.
r n cântul lntâiu aflăm că mai lnainte de zidirea Vavilonului
şl a. gTădinilor spllnzurate ale Semiramidei Leul şi Vulturul
 ISTOlllA Ll'l'ERA'rUllJJ HO~IÂNE - 45

s'au hotărit să-şi împartă puterea, onul stăpânind asupra no adevereşte. ·oo care lucru, o Iubite priat.ino, lru;emnarea marelui
dobitoacelor şi celălalt asupra sburătoarelor, prin mij locirea acestuia nume alta nu sună, fătă numai hlreşia himera jlganlllor,
Irmalroditul t>ilsărllor şi Trnghela:iul firii "
unul epitrop. Când începe [stori;i. epitrop la păsări e Corbul
şi la aobitoace Vidra. Corbul. ,._utoritar, a dat poruncă să se Toată împotrivirea jigăniilor foloseşte
la nimic că.ci
nu
lnlăturc Vidra, ca. nefiind cura l dobitoc şi să se tnscăuneze Corbul a zis: • Aşa va, aşa 1>oruncesc, aşa se va făcea • şi prin-
Struţo-cămila. lncepe o dL•cuţie înfierbântată, un adevărat tr' un silogism in Barbara cu privir<> la Cămila nepăsărită ş"i
proces bulon de discriminare între speţe cu teze pro şi contra, pasărea necămilită a decis asUel: •Toată dihania cu două

cu asculta.re de martori, c u o erudiţie bombastică. Vidra se picioare, cu pene şi ouătoare este pasăre; <.lard. tot Struţo­
apără \int\nd un discurs după regulile Retoricei: cămila este cu doao picioare, cu pene şi ouătoare. Iată dar
că tot Struţo-că1ni.la, fără niciun prepus, este pasăre ·•,
• \'eslitn axto111tl filtre cel Filosoti este c;i. cel de.asemenea
fiziccşti Ironie teribilă, Struţocămilr. c io.vitată să decidă siugură
lilbeşle fJTC cel şie dease1ncnea. . . A~adarii pnsărca sburatoare orl- ce şi cine este iar ea îngâmfată declară :
dlnd pricina păsări.I şie de asei11enea nr grăi, totdeauna mai cu
priinţă partea i-ar ţ.iue decât J>ravila drept~~ii ar pofti. Aşi)dcrc • Eu s u1\l u·u lucru ttlare şi votu $i'i Ciu şt 1nal mare. c:lci nceasta
ori cAnd dobitoc, pentru dob.iloe fn pric.luă ar ,~o.rovl, 111a' cu Iubire chipul fl'nl vrăjeş te, do vre1ne cc. tuturor celor ce mă privesc, mie„
trrll l-ar oci·ou. dccAt dreptatea ~i udeci\ţll ar s uferi. .. Pentru· care rare ~I ciudeşă uduc. 1.n palaturile împăraţilor de pururea mi\ nfl u
lucru1 cu cu proastn rnea socote:tl;.1 aşa de folos l'l [i aş o_fJn, la g:'.ll· etc. •.
ceava 11 alălea guri 111 z.adar s~ pdr-asi1:n etc. •.
Aceste vorbe stârnesc o veselie mare şi nn dobitoc luând
Bâtlanul ii ia însă vorba din gură, denunţ.ilnd caracte· petfidc acre didactice explică savant şi cu ritm de colinde de
rul amfil>lu al Vidrei: unde provine slăbiciu-nea de creer a himerei-:
• •ru. o Vidro . .. Au 11u tu odiuioa·ră pri11 rt1nclut n1liril prinl· •- O priiOtiill şi rraţi , la această ndu11arc tmpreunnţl, Dum-
blându-te, şi spre vânarcll peştelui şlpurlndu -te, eu din (aţa o:rer neaei Ştru\QC~.mila, precum ln rurţlle d e gloS (şi poate fi SQU supt
l• o~lindtam? Ce poate ri că.sau nechcmalli ai venit la locul ce "'' sau np.rnnpe supt brâul •rs), se naşte. şi l.t;\l~te, tuturor ştiut este;
ţi s·au '"\tul, sau de te-au chemio~ cineva. prin greşala ncşt.inţil
aceasta s•au r:leul, căci Câinele n1aril şî V idrâ cu j1giiniilO uscat11lui
cc trea.bi\, ~a u cc a1neslcc pol avea? ..-\t1 dottră ''ii să Liei cl1 din fire
aşa eşti locmit.ă, ca de pre uscat fiind, putere să aibi prin n1u1tii
vreme ln apă, rără a aerului trebuinţă, a te 7.iibuvl să poţi? Ce a-
censts. n1t1I \'lltlO!i t1npotriva l" face ; <:.ăel au putea·va Racul. jiganie
de. pre uscat a se numi, căc i eu zilele prin otavi\. se uaşte şi din ncr
vreo tnilduşt-'llil sau putre1dune nu I se .naşte? .. . "

Vidra dă
11un1a!dccât replica insinuând cu multă iroo ie OOETJtJE KOMrn)NEPI
dubla lnlăţ:işare a l3ât!anului:
••
' · . . l) c vreme· ce pre mîne dln ceata celor cu pnlru picioare mtl
lepădaţi (c:'I tn partea sb urătoarelor •au <ă flu, sau să li fost, nici
chipul, nici fi.rta mă arat.i), latl\ că urmeaz:' ca in monarhia celor
de •11ii să mii dau; rie dar şi aşa I. . . BGllanul pasăre de ap~ sau
peşte de aer fiind, căci şi to lundurile apelor prin ruulld vreme, şi
prin aer JlU IT)llÎ puţin decăl olaltc pa$erj ntare -Slobozenie nrC.
odc\lă rul ce este, sâ zic; acle,.--u.rat pasi\re e."te, 1ni\.carc-.i'i. cqrncq
lll.$:1
I.a gusl ll este cu a D•llluuiul, şi m:lcn.rc;\ 1>rccu1n. prht Aer cu slobo-
ANTIOX KANTEMIP.
zenie poale sbura, aş.a şi pri11 rundul al>i.i se poate primbla, insă
de inuite ori 1ni s'au l~lmplal a·I \•edea fit novode ca pe.ştii tncdlcit.
şi de multe ori şi lneca\I şi de lot lndduşi\I din mreje li. scot. Clici
liicomla astupându-i ochii, după peşti Iliră sine alergând, !n loc
de \':'\nat, ci se ''='ne.azil . .. •.
'l'padac• diu p sco 111e
Adu.narea zâmbeşte, apoi râde, apoi cu cbicote b.obotcştc ••
(astfel d e gradaţii comice ca şi răsturnările de epitete sunt
dese): cum se poate să existe două firi tntr'un ipocb.imcn;
cine a mai văzut •pasăre dobitocită sau dobitoc pl!Sărit • ~ In
sfârşit Vidr:-.i pierde procesul şi se cluce • ln izgnanie .la mar-
ginea gârlelor•· O discuţie şi mai aprinsă se naşte cu privire
la Sl.ruţo-cl.milă (animal chimeric) pe ca:re unii n'o vor-. Cu
o documcnlaţic umt1ată Şacalu.I face teoria volatilelor, urmă­
rind ln latineşte, evree!jte, arăpeşte, latineşte corespondentql
verbal al noţiunii . .Pasărea. sboară şi ouă, dar mai ales sboară,
căci de ouat, ouă şi Şarpele. Acesta nu e cazul Struţo·căm.ilei,
ea neavând nici sburat nici piuit. Insll nici dobitoc pămân­
tean 011 e fiindcă se ouă şi a re pene. Duplt o )ul\gă desbatere
intretăiată. de naraţiuni pilduitoare cc unn.ează şi în cartea U
Lupul rezumă •socoteala logbiceascâ t: lawll,
• - Jlg{luia ace.a$la, \lobiloe ctt patru Jlîcioarc 11t.1 este, pasăre.
sbur-J.toarc nu este, CămiJă rlu Ul)tC, St'ru~ apfos au eslc, de aer 1111
este, de npil nu este: de u11de iarăşi zicem, cA cea ~ldevi\rat~l a ei
hotllrlre, aceasta poate li: Şlruţociimlla este 'J'raghelaful flril (clici
„.„„.
este 1a rnosofi oltuJ nl chitelil) 1 carile dlntr'ambe n1onarhUJe este,
şi est• nu este ; este, zic, c.~cl •d evăr•t Intre lucrurile firii clud:1
şi Satirele Iul Anlloh Cantemir tn trad. A. Donlcl şi C. Ncgruzzi, 1 8~4.
ca o.ceasta se a.fhl; nu este, zic, căci nici dinl-r'l.lll lterui.i a li, socotcal~t Titlu Interior.
46 - EPOCA VEQHE
tn capul ai căreia, 50arele lucru tmpot.rivli au J11c.rul ; cA dt! $'ar
ll niis011t tu plirţJlo Crivăţului, fl •A li tr~lt tn pArţlle Au-
struJuj, cilduro soarelui i11ne7,eala erlerilor l„ar n· mni ttscnl, şi
aşa til\'3 capullli spre. t11desarca. creierilor şi cu prindcreit în\c.lc ·
gerll o ar li SlliL Cc ·ca, poate fi din fire capul uscat avAnd, ln carlle
de au şi !ost vreo umczeaJA lir•ascll, arşiţa soarelui şi căldura Austru-
lui, porii pl.eli şi fnciteleturile osutul tid'VCI, mai 1nt1ll decât Qu tre-
buit I-nu deschls, şi aşa puterea elilduril cu puţina umezeală şi a
crierllor tneterie. pre o pnrle ~ti scotea, for'1 pre o l l~ pnrte, tn t o~ul
crierilor. vântul sau aerul clălll ln.t ra şl llicaş veclnlc ln cilpdţllna-1
tşi aria; . .. tnsă oricunl ar n. pro:stfmea ei ertAciu11e o se da se C...'\de,
d e vreme ce poate li că categoriile JoghlcAi n'nu citit, şi ln wţ.l)c
ştiinţii ou s'au -zăbăvit •.
'ThBVI.A
GEOG.RAPm .
MOLDADll\E
H~rtn Moldovel (le D . CantcmlJ'.
După Dacriptlo MolduuJar,1 versJU1\CR G. Pascu
In fine Struţocămlla, zisă şi simplu Cămilă, c lnsurată cu
nevăstuica Helge. Povestiton1I se scalldalizează:
• O doamne şi toţi cereşti, lucru cn aceasta cum şl ln cc ehlp
a·I suferi ai putut I U nde est.e cu1npt,11a ce.rlulul. cu ţare trageţi şl
aşezaţi fundul plmântulul. O dreptate. slllntA, puneţi tndreplarlul
ş i vezi strâmbe ~ i •lrjobe lucrurile norocului. Ghlbul, gAtul, llocos
peplul, boţl oasc gcnuncbclc, catalige picioarele, dinţ.oase IAJclle,
ciute. urecl1flet pu chinoşi ocl~ ll. s ucl\I n1uşcltli, fn tins~ vJ11ete, lăbo ase
copitele CAmllel, cu •ulegec trupul, cu alb:l poliţa, cu negri şi miln-
gilloşl ochil, cu sup\irl dege\clele, cu roşioare unghi.~11tele, cu mol-
ceiuşe vinlşon.reJc, cu: iscu.s il miJloceluJ şf cu rotungJo.r grumă1Jorul
Helgii, ce potrivire •·
Broaştele şi broatecii compun pefftn• împrejurate un cântec·
Prundul Evlratului m11rg4rilnr naşte,
Cămila din lnrbă cele scumpe paşte
1'1ă.11a Afroclitei .cunuoa'.npJeteşte
Evrratul Ei1ropii nQu lucru scorneŞt.e ,,
Dln oele cu sot1.i Helgi le Iveşte.
:Norocul ce vo toate btrueşte
Cwitu1a'npletltă norocul o tinde,
Capul lăr~ crierl cu mftna o ·prinde.
O l:lelge Iccioo.rA~ fru1noasă nc.vastA,
Ke.vastll fecioară, fecioară nevastă.
La cântarea lor se tnspţesc • ţânţarii cu Ouiere, grie.cil cu
surle, albi nele cu cinpoi '· ln vreme ce muşiţile ln aer şi
nlcile p r e pământ • ridică m'lri şi lungi danţu.ri.
Ce ascund aceste hieroglife? Corbul e Brâncoveanu!. El
scosese pe Const. l)uca {Vidra) şi p uaese în locu-i pe Mihai
Racoviţă (Struţocârnila) , amestecându-se e l Vultu r (Muntean)
în treburile Dobitoacelor (Moldoverillor) . Insă ştim că Dimitrie
Can temir voise a fi Domn şi cil atât Dimitrie (Inorogul) cât
şi Antiob (Filul) vor face intrigi la Poartă. împotriva lor se
vor tndrepta toate uneltirile Corbului, !n cărţile următoare.
până ce, -politica cerând, părţile se vor tmpăca şi Filul, c u în-
voirea Inorogului va li epittop la Dobitoace. Acestea ştiute,
cititorul se poate cufunda tn basm fără temerea de a ig nora
cine ştie ce arcane, mai ales că elementul fantastic şi mascarada
depăşesc cu mult faptul iniţial. Gămila trebuia să meargă să-şi
cumper e coarne de bou (adică să capete firman dela Poartă).
Se propune o călătorie fa!Juloasă pe apa. Nilului ln sus, c u
care prilej -n i se dau uimitoare descripţii văzute. eu un ocl1iu
de caligraf persan :
•. .. Aşa dnrA despre răsărit băl\ile, munţll •i locul se avea;
l nră despre apus odecă dln eotro NUuJ venea ~i anapelele b~lţllor
lngcrnilnându·se se despărţea, !ntr'all chlfl cm: că pre cAt munţii
acel din stânga şi din dreapta se ln~lţa, (c'1 şi a mun\ilor !nălţime,
ca la cinci mile se socotea) pre atâta· tocul dlo dos so ridica, şi cu
vArfurlle munţ.llor de locma cilrnpul despre opus ln lat •I ln lung
se lntlndea; prin mljlocuJ a c11ruia, apo. Nilului d ln Izvoarele de
u11dt!. c,şla, spre bAJţiJo ce·J sprijine.a, lin , ş i frun1os cura. ta.r-ă pre
şesurJl e câmpului acel uia, şi pre o parte şi pre nită porte, do apă
atâta cllmpul cu otavl\ lnver-<ea. c.1t ochllor, presle tot, tot o tablă
de z1narogd n1cree a fi se pi\rea, tn carllc Lol chlpul de flori, din
fire răsărite, ca cum cu mllna ln grlidin~. pre rând şi pre socoteală
ar li sădite, cuvios se lmprăştla, şi când .zepfirul, vântul despre
apus, a.bui-ea, tot. feliu de bunjţ şi dt1lcc n1irosalA de pre norf
SC011ltU . .• •·
Ariosto, continuând t.n Renaştere miraculosul oriental n'a
dat tablouri n1ai rru ltJoase ca acestea :
• . . . Oli1 1narginen 1nal_ulul. uude Nilul ca pre şipot tn bălţi se
vărsa, spre a-p us, ş:I pt'e o parte şi J)ro uită parte, de apli ca la zece
mile, zld gro• şi vârtos de 1>ealrii, hi patru col ţuri cioplita, era,
carile după ce deln plimil.nt ca dela zece sUlnjlnl se ridica, de ciia
st;\Jpl mori şi groşi de inarmuro porllrA. !n sus •• !nălţa. liotecaro
stâlp de cinel sUnjenl de !nalt, şi de 30 de palme ln giut lmpregjur
de gros, tnsă la răddci11â mei groşi, iară tn SllS de ce rnergeA rnal
sub\lrl şi mal sulege\I era. Iar:\ Ileie care stâlp supt .rlldiiclnii patru
lei de ara mă prea rrumoasă şi ca nuruJ de. lu11iinoasă avea, Ş I tus-
patru c u dot utf1c la u11 Joc fmpreun,\ndu·se. cu capelele dol spre
c.::Atnp. larîi dol ·spre ap:l cău t a. <Ic.asupra a c.'\rora stâlpul se rAzhna.
,\şijderea ln vâr.ful fietc cărul stAlp, dela., un loc şi mai fn sus, ·patru
zmei .lnccpea a se.lmplelici, şi după ce c• la trei eoţl ln sus se ridica.•
capelele !şi despărţea puţintel cam ln gios Je pl~ca, şl dol spre uo
sullp, inrll dol spre alt stdlp, ce le ero den potrivii, ciiuta .. .
•. .. larl\ hi mJj!ocul oraşulul era o capişte a Bonzii Pleonexlel,
care curn era făcută şi tn ce meşterşug era zidită, de p re ~tllta vei
putea cunoa,şte, cil toată olall.i\ a cetăţJi şi a oraşului lilpturd. ca
zguro lângA aur şi ca stecla lângă dialna11l So asemâ:nn; . .. Din faţa
-pi'l:mântuJul urz:ltura temeliei, ca Jn dol co ţi de tnaltă, dinlr'o materie
de metal vi.nat ă a n se vedea ; care 1neta_I, dec.AL custortul mal
scumpă şi mai grea, larll decât argjntol mal eltlt1A şl mal l uşo:u-.l
a 11 se piirea . .. iarii de-nsupra temollel, pAnA supt flraşlnDe cele
mai de gios, patru păreţ i din patru marmuri de por!lrA tllcholaţl
·era. ;•decA licte care părele dJntr'un marmure sta, şt lncheetu·ra
ln coltutl pc unde_, sau cu1n s'au împreunat, nu ochiul muritor,
ce aşieşi mal şi. cel 1\emuritor, precum n'ar fi putut alege, lndrăznesc
a •lcc. Tot p11retele de sus, până gjos neted şi de cl\t diamantul
n1al luciu ero, atâta cât ziua Jun1loa .soarelui, ca printr'u11 prea
c urat crlstal, tn 1unlru pătrwldea şi lum in~t din Juntr11 ctt cea din
nfarA wia se Ideea, ntdt cili nu mnl pu ţin :\ luniin~ ln c.~plşte decA.I
în aer era. lară noaptea pe di11 Juntru candele la nu-n1ăr decAt nu·
mlirul mal multe şi de sus p~na gios pre IAnga plirete lrumos orAn-
dulle avea, şi liote caro candelă 5 ocA de ruird lua, .. . carlle, dupA
ce oell.lul certului se lncbidea Şi perdeaoo. nopţii peste faţa pAmftn·
tulul se lrâgca, tonte 5t aprindea, şi deosebit.. de lumină, care rn
luntrul cap lştll lăceo, ptln strilJumiooşi păre\11 ei, Jumin:i cnndelclor
fur· p.Atrunz:And, peste toatit cetatea, ca soai:o lt.lrnina, şi câ l\lna in tre
alte stele se arlta . . . •.

Stârnite de C.Orb j igănjiJe hotărăsc să pună m~na pe lnorog.
Planul do vânătoare ;I.I Râsului e ourat molicrcsc:
• . . . lntr'o o.grad~ !neonJuntă cu op~ Ială n vom lnchlde, ~I
la loc 1ngusl şi slrilnrpt lJ vom trl.mlte, unele. el la loc slobod şi ta
câmp larg o trăi deprins mn.d. de necaz ln curandă vreme ln me-
l•nhollc. din melanholie ln buhllbie, dlu buhnbie ln slubiciuue,
dln •lil.blclune ln boalll. şi ln sfâr~ltul tuturor din boalil ln moarte va
eăden, ş; aşa d~ tot nu1nelc din izvodul vieţii i se vn ştergea „ •. '·
C1 să scape de unnării-e Inorogul se sui ln vârful unui
munk. unde-l descoperL Şoimul. lnsă. !u trimis Camekonul
Să ademen~ pe Inorog a se da jos. Fărll ·a ţine seamă că
micu1 monstru şiml;lol.izează pe Scarlat Roset, scriitorul li
desenează cu o lineţll orientală, c.'ut.'ind chiar să. explice
cauza s-chimbării de tonuri:
• .J\cc.aslă Jiganie .t n părţile calde se 11aştc1 şi mni vârtos cei n1uri
la Barbar.ia, drull mai ntici şi la Zmir ln Asia se a!LL Chipul, decdl
altor jlgnnil, mai mult bronştei se aseamănă;
nun1ai cn_p ul, spi11tc·
al tura gurii peştelul cc·I zic Lacherda, se răduce; grumazi n'nre :
gura ·mult spinlecatl'I şi pând la umere ajunge. căci caşi pqlele
gnuna1.i n•are. cc ea1>ul cu spinarea la u11 loc i $C \111c; dela cap
pAn~ la coadă. sriinarea ca a J>0re11Jul greb!lnoas!l şi gArbovA-1 este:
peste tot trupul păr sau alt!cl de piele nu o.re, cc ln chipul Sagrlulul
solzi mănun\ei . şl tn vârf ascu\.l\cl ore; la ochi a l buşuri, ln giurui
lmpreglurul Jumlnll, ca ~ Jte Jlgunil, nu arc: ce pre unde a.r fi sA !le
albuşul ochiului iarăşi solT.lşorl, cn şi t>cslc tot trupul, are numai
mnl m4nuaţci, tot ochiul ln chipul movleli\li din mclciurl a!:irll.
ca a broasc§j cs1 şi de la .rădăci11 :'1. fn s us.. tle cc 1nerg se nsci1t; lf;'lril
tn vftrful a.scuţilurii Ju.n1î11a ochfulUi. cilt u11 grAt1nţ de 111ac, găi·
bînlnd se vede ; et c. •·
Romanul c0lcăe de aştfel de dovezi de măesl:Ti i callgr.dicc .
Cantemir cnnoaşte toate maşinăriile Retoricei şi le foloseşte
cu exa beranţa unui clasic francez, însă, uneori. cu lmpiedicare
Io fra1ll. tuorogul face Şoimului tcori<\ detcrmini~mului arli-
tăndu·i că nimic din ce e supt soare nu se poate gândi Jării
1 pricinitoriul clătirii >, adică fără antecedent. Numai voinţa
omului, «voia • este şi cauză şi e fect •şi e şi cl.ătitor şi c.l litire •
şi lucrează făril. pricină externa, putând la rându-i să inrâu-
reascl asupra altor conştiinţe (cu respectarea totuşi a Uberuh1i
lor arbitru) fiind • trâgă.toare, î.mpingătoare, asupritoare, ridi-
cătoare, lcsniloare, lngrcuitoare, inşură.toare, lă.ţitoare, strâm-
tătoare •. Vidra e • jigania cu talpă de gâscă, cu colţii de ştiucă •.
•vulpea peştelui şi peştele vulpii •, Dulăul e «cap de hârtie
cu crieri de aramă. .. sac de metasă... plin de f'Î';Cbie •.
Camilopardul are pielea ca şi pestriţă. şî picată cu solzi, ocb.il
ntierâi ca şi când ar fi văpsiţi de· jµr împrejur cu şi urmea.
roşii pe lângă albuşuri. Mănâncă • argint sau aur <>ri şi dia·
manturi • (a.şa c caricaturizat Al. Mavrocordal) , I11tr'o istorie
a Dulfului (balena.), oorăbierul strigă supărat către enormul
animal care-l stropise pe. obraz cu apa ieşită- din gaura de
deasupra capului: •Bre, ],lei porc peştit şi peşte porcit, Dulfe I
ace.i e pufnete cui tll:udându-te Ic arăţi? Au vânt semănând,
s tropii apei tu loc de grll:unţe arunci?; Munţii şi dealurile se
rnvrăliră lmpotriva st!i.ni:ilor şi copacilor, olecăindu-se că-i
poartă ln cârcă: · - .P1u1ă câud, fratilor, s tânca, piatra saca
şi plopul, chiparisul şi paltinul, copaci fără roadă. in capul
nostru suindu-se, pc spate-ne urcându-se. vârfurile şi creŞtetele
ne vor acoperi 1 • Lui Cantemir li place să spnnă istorii, anec-
dote şi are limbuţia lui Creangă în debitarea zicătorilor popu -
lare. Cameleonul care a mâncat ouâ de şarpe şi simte reptilele
năseându-i-se în pântece. se vaită ca. o lăuză de ţar.i. :
•- o Cra\llor şi prllnUnllor, ln mare a. Inimii sl1'\mtoare mii
·aflu . , . at;.\t.a ci\t, prccuttl se t.Jc.c ilcătonrea, că d·e oi g.rill ol mw:i,
de oi ldcca 6i plesni, ~i dJ11 doai1 răutăţi care de 111ai l>u11ă să aleg,
n1lntea 1111·1t1i ponte 11c1ncri ; sâ fl1ccp ltemur, să_ 11u ll1cep de necaz
rn~ culrţ1n11r; să zic mă t.cnt. să nu 7.IC ptaterei.~ a rA.bda 11u J11i·at1
riroas; cn fălătoarc-fe ta clas ana sosit.; 'Să r:"it? tlurerlfe şi cl1i11ur.ile
m~ !nspAlmânteaz~: să nu !ăl 1 pântecele lmi cr•111i . .. : st1 ~lrJe
două? tocmesc unn: sA tocmesc două? stric o r11rc ••. •.
ISTOR IA Ll'l'Ef\ATllf\11 ROMÂNE - 47
In cursul operei sunt şj numeroase • cleghii • in aceea.şi
cadenţă populară şi cu o nespus de inteligentă tratare cultli
a metaforei ţărăneşti premergând. lui Eminescu. Unele sunt
voit burleşti ca jalea ipocrită şi adulatoare a Camele<>m1lui:
•Eu. m'am vecblt, m'am vqtejlt şi c.'t llorilc de brumll m'u111
o(illt, soar-elc m'nu lovit, căldura, m•aU pălit, v:111turilc in'ou ltcgr-it~
clrtun11rile. m'.a\1 ostenll, zilele m'11t1 vecltil. nLi -1tl'nu tl11biilr:'lnit,
·11op~ilC m'atl schlrnosil ~i, decât toate mnl ct1111)'>lit, noroe11J m 'au
urgisit şi din dragostele laie m'a-u Izgonit; iară acesta not1, vios,
vlăgos, g l1i zdav şi frumos, c:n soarele de luminos, cn J11nn de a:rhtos
şi ca 0111?it:ul de albicios este.; ochii şoilnulu i, pieptul le ului. ftttlt
trnndallrulul, lruutea lnsimlnulul, ·gura· bujoniluJ, dlntiî lilcr11·
·m ioarelor, grm11a1JiJ>ă wtului, sprf111cencJc corbt1lui1 părul sobolulur,
roân\1le ca. aripife, tlcgctclc cn razele, mijlocul pnrdosultti, statuJ
chiparosului, pcllţa cacumulul, ungbele inorogului, glasul buboculul
şi vârlule~ colunului arc •,
Alteîe sunt lirice ca plângerea, p<> spaţiu enorm, a lnorn·
gului, duşmănit de Lighioane:
• C~ rnângâ.iere i~nu rămas? nici una; ce sprijiheol~ i·au ri\n1as-?
11iciuna, ce prie ten i se ar.ali.'? nici 1111ul I ~tuntl. crilpt\ţi I copaci.
\'ă despica.ţii pictri, vă făct\1nati.I asupra lucruful ce s'nu t4eul
pl~ngă piaţra c11 izvonr-J., nl11nţil -pul1oao --pogoară. l.oc:aşele 1110·
rogulul, păşuncle, gră<ilncle cernească-se, t>ălcnscA-se, veşlejc.ască«e.
tlU t11florească~ 11u tn'\-·crzcascii , 11icl Să oclrăs lească şi pre 'Jon·1ut1l
lor cu jale. pre is tăpi\uu_I 11>.r ·negrele sus1>1t1t\11,J, t1\ns_uinc.1 ticfncctnt
pomenească I Ocl1iul'i ·de c u<'..<,ară, voi lhn1,e?.i lt.\'08.rl\. a i7.VOrt ,.;-.
pilrăsl\i şi'h a1nnr v.1pdmeni tl I Gliganul s'1 lbălcc viinr, ş i'n Jivczilo
lui Un1u l uşer să se lac.~. ln ar:\dinl l:lrv~leşte. ln pomet ba1Neşle
să se pretac.ă„ Cl.ă.t-OâsCă„se ccnil. lreo1urc p:lm4ntul, aerul tri\znez.
nourii plcsncz; potop de. t1olbură, inlul1erec de .ntJgurd vântul sii
ndu~'i. Soare le 7.in1 \Ji sa .ş i răteze, 1
· unu silndu„se 1 S:ii se ruşi11e2e ;
stelele nu scânteieze, nici Ualatca si\ lu1ntnczc. tot dobitocul cerc.se
glasul sâ·şl slob<tnz~. fapltl i1c.\1ăzutr1, ·prccându-$e 9at.A. C l oşc::i puii
rlisipească. Lobi'idn lira să.şi 2drobcnscl\, • ~cu i r·ă c uea scli. ·1~nuru l
nlugenstă,Arete le rrantea să -şl $1ăbcit.scii, Racul tn conj\l 11cn_gr-J sft
se pri1ne11cascii, C$pr-lcorrlul coor11cle st\-.şi plece. Pcşfj i fi\r;i apă s1\
se fnece, Gc111cnlJ s:'i .se dcstr!iţcnsc:1. . . 1'o·fus cJ1llţa cu ja1c vtt-
zil iascll. on1;indoi t1 r şii greu să mor1năias-cfi . . . •.
Aceste • eleghii eă ielnice şi trăghiceşti >, cu toată. tnecaniea
retorică, pe care lnsă o cultiva Shakespeare, ~unt -primele
;uievărate poeme romă.ne. Cantemir are talent, evident t n
• muzica 1 !razel, ln ideea de a percepe concret figurile s im-
bolice ale eonsteiaţiilor. Cronicarii au faoncc Lillguistic ·şl dar.
de povestire. Cantemir e scriHnr, creator. aduc:\ud idei şi
combinaţii. F igura lui, u1ubrită până ad, c a unui om superior.
Voevod luminat, ambiţios şi blazat, orn de lume şi asoet d e
bibliotecă, intrigant şi soli tar, mâ nuitor ae oamelli şi mi-
2.antrop. iubitor de ~iolclova lui după care tânjeşte şi aventu-
rier. cfultăret Io tambur(\ ţaiigrădcan. academician berlinez.
prinţ rus, cronicar româu, Cl1nosoător al tuturor pJăceriloc
pe ca.re le poate da lumea, Dimitrie C.u1temir este t.orenz<l
de' Medici al nostru.
TRADUCERL APOCRIFE, MEDlEVALl'.rĂŢl U' ITÂR·
ZIATE. CĂRŢT DE COLPORTAJ .
lncădin a doua j umătate a veacului XV I , dar mai a les,
şi din ce în. cc mai intens, ln secolele xvn şi xv m au circ ulat
in deobşte tn mss. o sun1edenie de traduceri, uncie din sla-
vonă., multe din greceşte şi o.neori şi din alte limbi, Până spre
toceput ul veacului xvm tălmăcirile se !ac din slavonă ori
din Jimbi slave, p{u1ă aci tntinzându·se trad\la că.rţii slavone;
de aci tncolo ifrcepând epoca Janariotă şi penetraţia din ce
in ce mal masivă a culturii grece~ti, prototipu sunt cu pre-
cădere elLni ori neo-greci. Fili1d vorba de. traduceri, deşi de
astă.dată dcpă.şind textele stricte de ritual bisericesc şi chlar
atingând poezia, n u so poate vorbi de. •Literatura română •
ci doar ele un moment cultural ce explică fenomene literare
t8 - IZPOCA VECHE
Din Erotocrll. Lupta Cretllor cu Vlahii. Uusl.ra\ie caligralicA dlnlr' un ms. U. A. fi,
ulterioare. Singurul lucru insauctiv, răsfoind a~c tllmăciri.
este de a constata cu ce se hrănea imaginaţia strămoşi.lor noştri,
de a determina traiectoria smiului estetic.
O eroare sensibilii. se face cu o hurui parte run accl1Stă pro-
ducţie, atunci când se distinge pe de o parte o litern\unl • cultă •
iar pe de nita una •populară• (sau •poporană• : termenii sunl
con fundaţi) şi c:.~nd !n nceasta din u.rmă se deosebcŞto o lite-
ratură poporană •scrisă• de una «orală•. Jn felul acellta no -
ţiunea de folklor se 11\rgeştc în chip abuziv, lnglobând nutori
culţ.I numai pentru motivul Că opera lor a devenit po1l11lar1\,
adie.'\ plăcută lumîi simple. însă Intre noţiunile ; •pc plllc ul
poporului • şi 1 produs !n cbip spontan şi oral de popor'• trebuG
făcută o distingere hotărltă şl se cade să scoatem cu totul din
atingerea cu • c:Arţilo populare •. poezia ţărănească. S'a şi
făcut lncercarea de a se folosi separat cuvintele , popular,
şi • poporan •. tnsă confuzia dfiloueşte. De fapt • clrţilc popu-
lare • sunt clrţi de colportaj ~i au aspectde cele mai variate.
Unele sunt apocrilc, bbrlcate Io medii sectare ori prin mănă­
stiri, altele scrieri de autori cunoscuţi căzute ln f3voarca
neaşteptală a publicului lntemaţiooal. Burlescul unui Puici
atrage mai puţin decât bulouadele lui Giulio Cesare Croc:e
iar Ariosto e umbrit cu totul de autori de cavalerisme de-
gradate. 1n popularltnte s unt infinite trepte mergând d ela
modă ptlnll la difuziunea prin iarmarGaA)C. Romane.le sentl ·
mentale ale lui Ricbardson au fost la modă, romanele lui
Eugene Sue (şi chiar a.le lui Victor llugo) so colportează,
scrierea ha.t\novrinnulul Ra!pe Baron J\'1unr.AJ1aris11>t's NnYt'atlve
O/ his man;e//ous lra11els and campaigtis în Russia a căpătat
o favoare popularll. Procesul de cădere a liricei (prin muzică)
şi a cărţilor morale şi epice e continull şi misterios. Raportul
cu literatu.r a orală, ţllrănead, este adesen, deşi nu totdeauna,
D upă N. Carlo/an.
foarte str-~s. Ca să poată lmbia mul~imea. aceste Volksbiicber
aduc multe elemente, preocupări şi teme atât de univerşale
tncât privind lucrurile de sus, e drept, intram lntr'un adevărat
lolklor cosmic unde orice lluz·ie do originalitate apa.re distrusă
prin obiectivitatea antropologică a temelor. Din acelaşi motiv
aceleaşi cărţi au un mare rll.sunet ln poezia rurală. Comună
şi lntr'o parte şi lntr'a lta este dc.~interesarea de autor, ate nţia
exclusivă pentru conţi nutul oper{li, Cum ln evul mediu a pre-
dominat această mcntnlitato popu l.ară, nu e g.reşit să soc0tim
toate aceste trad uceri ca nişte medievalităţi lnfâr<iatc. Elo
sunt de o.uanţele cele mai disparate şi, spre deosebire de Jolklor.
au evidente senmelo lit<traturll culte , adică stilul, compoziţia,
tropu.
Apocrifele religioase abundă. Cu privire la Vecbiul Testa-
ment, cititorii de tălmil.ciri din aceste veacuri puteau afla:
el Adam, gonit din raiu vănduse diavolului suOctele = , ilor
săi ~ că a murit tânjind dupll mlslluul sfânt din care i s'a
pus pe cap o cunună adusă de Sith din Edeo. lncolţită apoi
ln mormânt şi devenită pom; că raiul c păzit de fiara • gor-
gonia •; că numele lur Adam e fli.cut, kabbalistic, din 4 slove;
Că Satanail a furat veşmântul t>omnului şi a fost prăbu~t
de Arhanghelul l<libail tn fundu l mărilor: că din ţeasta lmpu-
ţitA a lui Adam au ieşit viermi c u patru picioare şi aceştia
s unt câinii; că după uciderea lui Cain, oamenii erdu uriaşi;
că moartea s 'a arătat lui Avram rn 14 reţe; Că Moise copil a
iuat jăratic rn gură; cil Solomon a Das<: firea jivinilor; Că
Avimelcb dormi 70 de ani, prin puterea. lui Ieremia, şi nu vătn
risipirea Ierusalimului. Multe s u11l aprocrifele privind Noul
Testament: când Fecioara ""4tC ln peştera, toate vietăţile
rămân locremenite tn gestul lnceput: din rochia stropită cu
sângele lui lsus a Proclel, soţia lui Pîlat, ş1 îngropată, iese o
 ISTOl11i\ l.l'l'IU\A'l'Ul\tl ROMI.NS - 49

vili cu struguri minunaţi: Fecioara M.a ria fa<J<l ncnunu\rate

minuni printre care aceea cA orbeşto cu racla pc EV?CJi care
,..... s·o rbtoamc ln drum spre mormânt. Cu o mare milngtierc
s'a" citit ,.;eţlle sfinţilor şi \'Îe\ile de pustnici dintre care unele
$Ilot pttlttate altonL ţi cultivate sepantl (Viaµ sfllltulul
Gheorghe. Viata alintului Vasile cel Nou). l n general Vieţile.
canomce ori nu. lnlrun- cAteva aspeclb fundamentale. Aceste
biografii plutuhicne ale lumii ~tine au ca pri.ml ootl un
tenl>îl re•hsm .-tic, hnp1ns pAnll la faki.Um. A tril tntr'un
pom, a fi ispitit do diavol. a fi phn de bube, puroaie şi viermi. •
a suferi tot soiul de cazne, iatll aspectul hidot, aproape Nor·
castic al ascezei, ce dă tuturor scriitorilor mspim\I din aceutA
materie o paiet.' cu culorile grele ale descompunerii puturousc
şi ale ca11gttnel. lnol aunt fi imagini de adevlrat b:um. Sf~ntul
Gheorghe luptAnd ca un Filt-frumos cu balaurul, pentru a
dpa pe fota lmplratulul care trebuia al fiu mllncatl e f.1.bulos
şi pictural ~o oeoanA ardcleanl pc glajl lnfllîşeazl pe tAnlrul
sfht dlart' pe un cal alb aub fereastra domni\d. IAngJ un
pom care c mai de grabll o floare gigantică. uc.gllld un dragon
vetdt ca o f0plrll1. Un basm suav c acela al afinu.I Vincn
(Peia, l':araschiva), care dela cinci ani propovlduCfle cu vlntul
lai I.sus - şi pe care fcluriti lmplra\i sunt gata s'o fad Im·
plrlttas.\ de ar primi aA fie atlplnd. Antiob tmplrat o fierbe
o SilptAmAni lntr'o cAlc:brc cu capac do piatra ti o gll'lqto
tealil.ra. Acizml\ tmp:lrat o dă de mâncare unui lxllaur vlin
de duhuri 11ecumte iar fata intră pc gum zmuulul şi iel!e ne-
mistuita pe partea dimpotrivă. Aclit lmpăml ln Cine o llerbc
bine trei zile ln IKlll, p)umb şi ~moală şi turbat ele-a o nfh• vie
o decapitea1.l(. Bnllm cu note umoristice. ~u metaforo ~I con·
Juraţii, este şi textu l cu minunile sfântu lul Sit<OC (Sisin). Oracul
se aşta•A ln chip de bob de mel s ub copit..'l calului iul Slsoc ,1
fură un ultirn copil a aurorei sfintei dupJl ce-i fur.uu pc cellnlli.
Dela un paltin fi un mlslin Sisoc am. el d.rac:ul a'a dat afund
ln mare. Sflnhll li acoato cu undiţa şi·I bate d dea copili.
1nsi dracul li mlocase : • boreşte-1, proclete drace I Dn\Cul
zise: ~li fi tu lapu.le m1no·t:a tn palmi, cela cc-1 •upt
ln tinere\clc •. Sisoc face Incomparabila. minune '' dracul dl
Din Bro"1uil. Haridhnos. Domnul Cretei. ltu•tra\fe eall.gnttlcl
pruncii. Alte noto upice din Literatura bagiogr.Ud aunt nuu dintrun ms. U. A . fi.
OUpA .V. Carto/an.
lnWite ln 3f3. zisele apocalipse fi tn umbtllrile pc la muncile
v~. Do!şl lucrurllo ac Amcste<:i adotea, plstrtnd ocnaunlt>
p1opril, se cade al ou.mim apocalipse num.U vidunUc herme- mllru1e, capul, cu un cleşte li ICX>atc unghule, apoi li d! o blu-
tice, străbătute do o aurdJ. tttoarc esclut.t0logicl ,1 urmate de turl amară (paharul morţii) care face ca suOc111I IA sară din
deslegări. Astfel este oficialul Apocalips al lflntulu1 lo..'ln trup. SuOetul e căhl.utit de tngcri prin cele 20 (ln alte versiuni
pr«um '' pseudo-apocalipsul lui Ioan (tn caro Slmbolul est• 2-4) vămi ale vhduhului, unde la fiece treaptă diavolii vor
o carte uriafe peceUuitl cu fapte peceţi). lnrudlte, dar de°""· s'o oprească. Theodora scapă prin rugdcluoolc lui VMilic dar
bite. sunt umbllrile la munci, sub fomoa aşcenaluuii la ram era cât pe aci să se lncurce ta vama curviei. I se arati apoi
porţile cerului in chipul cristalului curat şi dedesubtul pl·
şi a descinderllor Infernale. Aci viziunile n'au caracter ocul·
tistic ci sunt simple reprezentlri ale econom.ie• lumu eterne. 1ru\ntulul iadul, 1nsă grăblL A'3 cum Dante c spllat cu roul
in al dror Gdevdr autorul crede. Apocalipsul apocrif al sfAn· de Vugil inaintc de a i>l'1 tn Purgatoriu, Theodora e tmbliat4
tnlui Pavel a foet tradus printre cele dintli. Din el ciutoru CU untdelemn turnat don valie dHpecelluote de utre tineri

luau enoottintA el foeee om are un ln8cr fi cA dupl apusul
souclui lngezu blrbaţllor fi muierilor merg tnalntea Iul Hr1't:os
u-i dea ftiri deepro purtlrile lor. Insolit de un ut!el de lnger,
Pavel merge la ruul cu poT\.J de aur, cetate de metale prc-
poase. Acolo 84Cctii lle odlbncsc sub porni multi flr4 roade ş•
David cântl, cu ţitera lu mt.nă, psatrnli s4i f!idlnd IA ro.sune
toată cetatea. Oe act trece ln infernul tn care unii sunt cufun-
daţi lntr'un rl\u de roc după măaura păcatelor, o.Iţii m1U1ca11
de viermi snu spf\niumţl dn limbl şi cctclnlte. Vio{a 1/41111111.i
Va•llil cel "ou ţi b1/ri&Of<1ltl• vd111I ale vdlllu/114/11i eittc lnrcgl8·
tratl ln A&lll Sa11cloru111. Crigorlc, ucenicul lui VMilic, viscozll
soarta de cun'\n() moartei Theodora, altd ucenlcă : cum Io palul
Theodorci a.u stat mulţime de arapi cu faţa ea funinginea şi
doi lngerl oincri şi luminaţi. Moartea cu un to~ li talc
lrumoşi.. Demonii au raporturi almbohce cu pAcatele. La vama
14comiei chacii sunt groşi, gratl fi pean.a blide şi elidări cu
bucate puturoase. lntr'o veraiuoe mal nouă e () vam1 a muie·
rllor tn care se pedepseşte aulemcneala fi una pentru acela
care beau tutun sau trag taba<:. Aci dracii suut plini de fum
fi stau toţi cu lulelele tn gun\, avllnd fi tab.'lchcrl, şi slobotesc
I"' nllri fum ca din cuptor. Grigore a.ro ti o vcdcuie n Jude-
c.~ţii de apoL El iese la un clmp de sticlA. •i lnt$1ncşt:e ln drum
li-Oboare de tineri luminoşi mergllnd spre noul Sion. cetate
uu 12 porţi din câte o piattl scumpi\, I ngeri vestesc dlol Lrllm·
bil.i sosirea lui [sus, morţ.ll ies din morminte ln frunte cu Adam
şi Eva. Vin şi Mitropoli\JI, Eplacopli, Protopopii, Popii fi alte
feţe bisericeşti pline de lipitOri pe picioare şi destinate ln chip
luvederat pentru nmtca loculul. CowdnJ th tHb/ara pri la "'""ei
cuprinde o descindere infemalll. Vit'Jlilul Fecioarei Maria este

•
60 - EPOCA VECHE

Arhanghelul MlbaU care vine s'o ia cu patru suw de lngerl, păcatul !n protiva dragoste;, las!c ln doao feluri: una iast.e
pu.nând câte o centurie la fiece punct cardlno.1, cele patru ca sl-i pară rău de binele altuia, iară alta ca să se bucure
panele rcpre1entAnd diviziuni ale Tadulni. Găsi.m şi aici tn- de raul altuia 1. Isopi/; sau Viaţa lui Esop, cele mai adesea
tuneric (acoperind pc cei lotu.necaţi asupra dogmelor\, râu sporită cu fabulele Grecului legendar, aminteşte medievalele
de klc, sprunuraţi de limbă, etc. Cei care nu se ridică ln faţa JS(>/><IS, culegeri de fabule de uvor !elunt.
preotului stau pc scaune de foc, preotesele remăritate s unt In ordinea romanelor so cuvine să cităm Alixăndria fal-
foarte chinuite. E<x>nomia infernului e rudimentară, fli.tă o sului Callistbenes a c4.rei lnlâie tălmaclre e anterioară anului
ierarhie raţlon.'illl a IJedepselor. O biatli femeie care a tras cu 1620 de când avem o copie. Din ci Românii aflau că Alexandru
urechea este spân2urală de respectivul organ. cllare pc Ducipal, s'a luptat cu Criş lmpărat, că a trecut prin
Foarte răspândite au !ost, cum sunt şi acum pretutindeni, ~ara furnicilor mân.cătoare de oameni. a oamenilor ou un
textele ooultlstice, fie magice (conjuraţii, desc~tece, amulete) ochiu !n frunte, a cll.pcânilor, cu un cap de om şi unul de câine,
fie divinatorii (horoscoape, zodiacie, etc.). Un vechiu text a l a ispolinilor cu cap de om şi trup de cal, a oamenilor cu un
unui popă clin l\tăbaciu e o !ormulă de exorcizare: 1 (Sedra)bom picior, cu un singur ochiu şi cu coad11. de oaie. Deşi foarte gu-
\fÎ l'ifjsahom şi Avcdnag, oprescu-te, diavole, etc. 1. Exorciiarca stată (crooi.c arii o citează, reprobO.nd-o din punctul lor de
se face prin destăinuirea numelor oculte ale demonului, pu vedere) A/ixitndria noastră n'a dus la vreun roma11 d'Alexandre
care, in numărul lor de 19, le comunică tn altă parte lnsuşi ca ln poezia francou. Di.n romanele cavalereşti cu motive
djavolul Arhanghelului l\1ihail ( Av~liţa aripa Saldnei} revo- clasice, a pll.truns la noi tn tălmăcire chiar Roman tk Troie
tându-i şi formele animalice sub care apare şi lig.\duind să al lui Benolt de Sai.nt.e-Ma11rc lnSi prin prelucrarea latină a
iasă oridccllteori iniţiatul va scrie aceste nume. Cele 72 de italianului Guido delie Colonne şi prin mijlocirea unei versiuni
nume ale lui Hristos sau ale Precistei au şi ele funcţie pro- greceşti. Această Troailâ din care 3VOm o copre dela 1766 nu
tectoare. O formul~ kabbalistică, de origine străveche, com- parc să 6 avut ecou. Tot printr'un intermediu grecesc şi sub
pusă din cinci cuvinte combinate simetric tn pltrat cu mar·
ginile s410f'·rotas, sluj,ind ca răvaş de friguri e mal mult w1
pentaclu, căci simbolul e activ, iradiant, spre deosebire de
taliatnan care previne numai puterea demorucă. La !ci, des·
cânt.eoole sunt nişte lncantaţiuni, procedee magice de cap-
tare. Unul din aeoetc duscântccc e un adevărat • onvoO.tcment •
ei:otic : • Dra•dtl, cu te lntorc cu pâne şi cu sare, Iar tu să ln ·
torci pc c(utare), inima şi gândul, limba şi gura, şi ochii şi lu-
minile, şi vedarilo, cu gând bun, şi cu cuvânt bun şi ou milă
asupra me •· Ril$păodite au fost rojda„ieele (horoscoape de
nati,~tate lnsă. fixe şi luând ca bază luna), rodiaee1", ta!N1dar<la
(cu horoscoape de actualitate), grommmicele (tratate de inter·
Hrrro1f~ Attn11 •trA•Â~•~:„~,~ j..-.
pretări ale lunetelor adicJI de ceraunoscopie), tref><lnoG<I« (in·
terpretm palmosomantlce prin clătirea m"i"hilor) ~ alte ase·
menea copilării. Evident acestea nu sunt • litcratur.l ' · fArt & ;Tf& '(fA. 'f
Alt (tAMA l\t„ a·,.
Dar trcbue citate ca tipice pentru tardlvitatea medicvo.li·
stică cul-Ogcrile didactice ce amin~ be.<liariile, flori'4gii'4
occidentale. Un Fir/olog cuprinde descripţii de animale reale
şi chimcrice viizute ca nişte simboluri. • Finixul - do plldll. -
1ctt•
._.V
WII 111H'fM4t1" IJI AtlH •
.„
_A~Mi.l "'„s"„" 'M/.t,a10A• cfrr,
... est6 mal marc decât păunul, şi mare la obraz şi spW10 de
dâru.'111, cil este Ilira soţie şi tră.eşte cinci sute de anii după
aceea s.'l. duce spre răsăritul soarelui, şi a duce mulţimea. multă
de mirczmc bune; şi ştiind de moartea sa, că dup!l cinci sutu

4t1111qî,~ ~A ~"fffq. _; fj„A;~ ,

de ani va să moară: deci ia scorţişoare şi cuişoare dcn mun-
tele Satanului, şi să suc la un loc tnnalt spre răs.'lrit, şi tntiude
aripile sale şi stl; şi de .razele soarelui să aprinde şi arde de
tot şi să Iace prat; dup!l aeeea din cenuşa lni să face un vierme:
iar din viermele acela să face iar finL'<ll pasăre, ca şi tnUiu,
MAffAE Ilot .JO'lfA'I': w" Cl1JI .„r„
şi sboară tn Araviu '· Avem şi o • istorie a poamelor• a ciln:I
origine e bizantină şi care cu toate că are sens satiric, cultivă
~s" :z.", .ja'A,,~:,.. MAI''' .A.~ 1 i,
la bază plAcerea didacticii din cutare medieval Marlyr• do
St. Badous: • CAnd lmpln\ţca preaslăvita Gutue şi oblăduia
+n'JfÂ'I' • .;,„ rx.M'I• ;n'Jflt\'"'
vestitul Cbitru, iar sâbornlca Rodia era pahamic mare şi Paro
era chisariu şi Mărul logofât mare, Năramza postelnic mnre,
MtpAttKft .f MfÂ'Î' • wH „~ Ă11St~A
Persica stolnic marc, Cireaşa cămăraş mare, Pruna vistier
mare. Mucla1 Scoruşa şi Zmochi.na şi Zi•ifa era logofeţi de
&elf
„
rroq.C
„ .Io.Ko:îlt
,
• ,Wri
.
AA '-''"'
"' ,„,c).
divan şl do tninll.. iar Coarnele şi l\iurcle era sutaş ••. merse
Strugurul tnnintea tmpăratului Gutue . .. •· Un Ghcrman
tf1 .+. e,A "t"HAHn K11 ~ • wff 01ttllJ'•
Vlahul ar fi tradu~ (textul nu mai există) lnalntc de 1592
chiar din limba Italiană Fiord di ttirtu a bologocsulul 'I'ommaso 'ervn1'I' .fR1paţ1.t.~ "'"""~& J~7a-
G<>zzadini (a doua jumltate a secolului Xllf), cuJegere de
sentinţe şi i>ildc morale, nw cunoscute sub numelo de Al/Jinu,a
a,: fAfP-
şi FUxt.rea DarwrilOf', s uoAnd cam aşa: •Pizma, care& iaste ruorllo a A/nanJ!ru!u / ~lui l1ll11't dln M oktlfonla •• , la anul 1809,

titlul de Inw.rle ţi Margarona a ajuns pânll. aici Pi•rro do
Provtnu el la belu 1lfagiulo11"4, roman de aventură din se-
colul XV. cu răticirl prin Jwne, prindere de cll.tre piraţi şi
regăsiri miruculoase a doi tineri soţi după mari nocazuri (copie
Ilio 1789) precum şi Paris el Vinine al lui Pierre de la Sippadc,
1recul (aşa ni se demonstrează) printr'o prelucrare itallanll ln
Erotocrilul poetului grec din secolul XVU Vie<:nţiu Coma.ros
şi tradus apoi ln româneşte între 1770-178o. ln el se po-
vesteşte dragosteo pătimaşi " lui Erotocrit, fecior de sfetnic,
pentru Areluza fata tmpăratului lraclie. Tndrăgo.~titul, IC·
mându·se de tmpărat, "" !creşte a se destăinui el numai cAn\11
ln fiece seară, făr(< a fi cunoscut, lângă palat. ln cele din urmă
Erot.ocrit plcacl\ aiurea spre a uita, Aretuza se tmbohilveştc
de jale, Erotocril se relntoarce pe Juriş, c izgonil de lmpll.rntul
bănuitor, iruil.şi revine lu ta,ină, dând un ajutor bine vonit
implratulul tmpotriva unul duşman, penttu ca totul după
multe ocoluri sll se termine ln cWp fericit.
Chiar romanul faceţios italian, degenerare hilară a rnaJ:Uor
poeme, a sosit lntT'o uaducere mai veche din greceşte (copie
din t779) şi lntr'una prescurtată din nemţeşte (1799) prin
le $tHlllas$1"1e aslum di Berto/do de C:iulio Cesare Croce dalia
Lira, care vâra tn operd Iul mai mult oastratinlsme şi isopii
decât altceva, dovadă acest dialog lotte împărat şi &rtold :
I . t:u:r• este n1al more ti, decât ar putea 11 '1
11. Acea fn cart şede 0111ul 11enu1nc.at.
ISTOR II\ LfTERl\TURll ROMAN E - 51
I. Care este mal mare nebunie a omului?
B. A sA ţine cineva fnjclcpl ...
smul~e barba utAnl·dn?
I . Care este o.c d copil ee
B. FU5ul, ce sucqte llmein tortul.
I . Care este ace l<lrbl ee o cunosc 11 orbii?
B. Urzica.
I. Care «le <lCC porte femeiasca ee lnblA tot prin apA şi nJdo-
daM pldoattle nu-'I •paln?
B. L.untrea.
Deşi luată din imediata apropiere, A lui lliodor istorie
elhi<>ţ>iteaseâ, tradusă tn n doun jum.ătatc a secolului XVlll,
e o scriere ce intra.se în Occidorn prin tntduocrea. lui Jacques
Amyot din 1547. Punctul de plecare este erotic, dragostea
Intre Tbeagen şi Harioleca, lnsă aspectul genomi e al obişnui­
tu lul roman de aventură, şi Inel cu Ull puternic element pi-
caresc. Persîna. soţia regelui liidaspe al Etiopiei tncredinţase
pe fetiţa sa Haricleea unul preot al tompluluj din Delii Haricles
care crescuse pe fată şi o adoptase.. Cauza lnstrlinăcii era oă
lata. avea pieliţa prea al~ pentru o etiopiană. La Delfi veni
lntt'o zi Theagen care se tnd~tl po loc de liarklcea şi fugi
cu ea pe o corabie. Pe coaswle Libiei tinerii sunt pr:in,-ri de
piraţi, a cll.ror căpetenie vrea al se dsltorească cu Haricle.ea.
OM, din gelozie, o vrajb!l se !Ulfte lntte hoţi şi alţi piraţi fură
pe ul doi tineri care sunt du;i tn Egipt. Acolo captivii sunt
clibera:~i şi după alte peripeţii reuniţi pentru ca din nou să
fie priru;i de troglodiţi etiopionl şi duşi tn tabăra lui Hidnspe
unde tohtl se sfârşeşte ca pe cea mai bun& lume din lumile
posibile. Incurcare.~ savantl n episoadelor aminteşte pe Le
Sage (c.'tre de altfel a francizat un ve<:hiu şi răspândit gen) ,
precum şi parodiile lui Voltaire ln care taţi eroii se întâlnesc
la sfârşit la aceeaşi IOCl\litate.
Şi tradue<:rea Hali,,.al•i ( Ara11tco11 Mit/10/oguon) întâm-
plată spre sfâ.rşitul secolului XVll (ms. din 1783) pă.strează
leglitura. cu Occidentul, căci intermediul grecesc din 1757 duce
la versiunea lui Galland, tnclt se poate spune că orientalismul
veacului XVIII francez ne venea prin Apos. Totuşi anume
motive pătrunse din O mu ţi «na de >rof>li ln basme dovedesc
o penetraţie directă şi oralil.
Alte romane sunt mai propriu orientale. Varlaam şi Joasa{
a !ost tladus din slavonă de Udrişto t'<llsţurel. cumnat al lui
~fatciu Basarab. Romanul, care !ace apologia creştinismului,
s'a dovedit a fi o prelucrare, atrlbuitli sfântului Ioan Da-
mascbin din secolul VUI, a legendei Iul Buddha. rmpătatul
Indiei Avenir, violent 3nti·crcştin. află dela. astrologii hal-
deeni că fiul său lo.'lS3f va trece. ln virtutea iodiilor, la legea
prigonită. Spre a feri pe oopil do lristcţa ascetică, Avenir
clădeşte pentru el curţi prea frumoase cu cămă.ri luminoase
şi-l lnchide cu slugi tinere care nu trobujau să-i vorbească
nimic despre • lucrurile ceale cu scârbă ale e<:ştii vieţi •· Cu
toate aces~e loasaf vede un cocoşat, UJ'I orb, w1 bă.trăn, aflll
despre dureri şi despre moarte. Prin inspmţie divină soseşte
la curtea Iul din pustiile Sen:>ridului schivnicul Varlaam, care
destăinuindu-i deşertăciunile acestei lumi, 11 converteşte la
creşti.nism. Impăratul lneeorcll a îspiti pe roasat prin femei
tinere, lnsă tn zadar clei tânllntl arc tn vis vedenia raiului şi a
iadului. In cele din urmă vdjitorul lnsuşi care dăduse sfatul
reconvertirei pe calea eroticii, se lasll pătruns de creştinism.
Varlaam ţi loasal este ln forme naive şi narative, un soiu de
G/.nie dt' cAristiatii.stntJ.
AYcl1frie şi A t1adat1 e 1111 roman didactic, datând din se-
colul VI a . Cbr., tradus la no.i prin secolul XVII după o ver-
siune slavă. Archirie l,'îi educă pc nepotul său Anadan, dându-i
tn fiece dimineaţă căte o tnvll.ţAtură, prilej de orgii gnomice:
• Fătul meu I pre lal4-Uu fi pro mamA-u •A-l cinsteşti, şi sfi-I
mllueşU; sli nu te blnsl4mc; cll nu va da dumnczău ficiorul s5 albl,
nld tşi vor lăsa bucatele lor cu blogOlllovenla a le hrăni.
••
 62 - EPOCA VECltE
• Pltul meu I cino vo gnii ll• rtlu, tu cu bl4ndeţA sll. gn10fU bine;
cA omul niipro•nlc do IJ11lb rllspundc„ Iar npoi pe urrnA te cJieşti.
• Filtul me\t l cAnd vei 11tujl ln_un 1Jo11u1 şi vo fi domn11l tnu nebun,
eu sii nu tlcl cil t.Sle t.101n1\uJ tău ne.ll1111. ci sl\ faci c 11nt ltl ''A po.ru11ci
el: ('J„1 va CI n1llll de ll11e ' •
lnsă Anadan. ajuns sfetlric al tmpăratului Sinagnp sau
Scn"8"d din • ţara Dorului •, pnnde pică pc unchiu-său şi
Iace astfel, printr'o Intrigă. că lmp3.mtul osândeşte la moarte
pe Archirie. Annaşul ascunde pe blltriin care se iveşte din nou
t.ocmai când e nevoie de el spre a li-O .răspunde p1'0vocărilor
lui Faraon lmpârat. Acesta a cerui ameninţător să .., trimită
GVHlHDiJi
u llristoitk, manual do bună cuviinţ.'\, folosit tn şcolile dln vremea
4>RAOC04>SASH,
• IJ
o lliiM
.„
C l i ' I"•
~~~----,~~~----~~~
l 8 5 4.
Istoria Sltullpll //loto/ului. Sibiu, 1834. TUiui Interior.
meşteri care să·i •iclea.scă o cetate spânzurată ln văwuh.
lnccp uastratinismele. Faraonul lnt.reabl: • cum al venit?
Arcbirie au zb: nici călare, nici pedeştru. Pai:aon dsl: dar
meşt·erii? nici tmbril.caţi, nici desbn1caţi " Arcbir face o raclă
la care lnbamă 2 vulturi mari punAnd ln ea un copil. Cu o
mânii. copilul ţine o frigare cu carne spre a Indemna păsările
tn sus. unde aflându-se cere, ln mână cu o mistrie, lui Faraon
să·i dea căl:ăm.idă şi var. I se mai pretind lui Atcblric şi alte
fncercâri pe care el le desleagă ln acelaşi chip bufon şi sofistic.
Sindipa duce p;\nll la ipoteza unui izvor indian, lncă ne-
cun0$:ut. Intă.ia versiune găsitll (dup4 prototip alriac) este
grecească (secolul XI). după care tn prelucrirl romanul s'a
rilspiindit şi tn Oc<:ident. Copia romii.ni cea mai veche, w:mând
tipul versiunii greceşti. este din 1703 şi. presupune o traducere
munteană anterloorll. Un ln1păraL JM'rs<u1 t<ira, cu şapte muieri,
dă pe unicul său copil. după troi ani de înfrângere pedagogică,
pe mAinile blO!IOf'ului Sindipa care vreme de şa.se luni li dăscă·
leşte fntr"o ca.sll pe ai cărei pereţi s unt zugrăvite lnvăţăturile
(n1etQda efigiilor din Dante, Ariosto). La tnlăţiŞâre, $pre a se
prclotAmpi.r1a o primejdie citită ln zodii. copilul c sf1!.tuit să
tac:A şapte zile. Mu~~nia prilejueşto ctescoperirc;L infidelităţii
uneia din soţiile lmpriratului, prin Intrigile cărein deocamdată
tânărul e osândit la moarte. Timp de şapte ilic, şapte filosofi
disertează despre viclenia femeilor. la ca.re rispundo femeia
cu alte pilde despre neaedin? copiilor. Adevărat H~/amero11
lntr'un tel. dar ln direcţie ~ducativ11.. Archim 1i Anadam,
Sindipa ţineau locu l rousseauianului Emile.
/\ceasta e apro11pe toată •litero.tura• străb.'\iuta ln cele
două veacuri la care se cade să adăugăm câteva timide inîtl-
traj.ii de autori. O Odisia lrli Omir, J(ilsim tntr'o copie de pe la
sl~tul secolului X.vru. tn tTaducere în proză destul de
sprintenă_ O Istm• /11i Jrodol e din veacul XVrt. Vestita
lanarlotâ e o prelucrare după D• civili1a1~ morurn fn1erilum
o. llli Erasm. O traducere târzie c ln I.i m ba noastră a Dacbilor •
fi ln ver.rurl (ln scopuri mnemotehnice ~!<:) a dat proto·
s ingbelul Naum fl!mniceanu (c. 1764-<:. I838). W~
dommfor al lui Nicolae Costin se arată a fi o prelucrare după
• Vil:>\'.l lmplratuiul Marco Avrllie • de Gue.v ara. tn secolul
XVIU au circulat m .... cu tălmAcil'i din • Ocsistcrl t. Numai
atât ar fi cu mult prea puţin dacll nu ne-am a.mint! că cultura
slavonll la lnceput şi cea. grc;:ească apoi. excepţio1udil la unii,
era atât de puternică lncât comunicarea prin limba româJ.lă
a pltut lndelungl vreme nepotrivită. Udi:~ Nasture! putea
traduce şi publica la 1647 din latineşte ln slavollă lmila{ia
l11i Hf'istos a lui Thomas a Kempis.
lnsă un lucru răm:lne clar: traducerile 11CeStca sunt uu
simplu fond cultural oare n'a avut !udată nicio urmare li·
t:crara. Din A li:r41'drie o'a ieşit romanul lui Alexandru,
descinderile infernale n 'au găsit un Dante Aligbfori, poveştile
despre uriaşi n'au (os~ prelucrate de un Pulci. Rabelais ori
Swllt, naraţiunile sinodale u'au avut norocul unul Boccaaio,
romanele educative n'au inspirat un J. J. Rousseau, Jitiea
sf:lntului cuviosului Antonie n'a lntălnit uu Flaubert. Preia·
cerea ace!.tei brute materii. do altfel brusc tntreruptă de ro-
maatlsm. tncepe ln spiritul creator medieval abia spre lnce-
putul secolului XTX.
POEZ1A.
Hll9deu pretindea a fi găsit pe o psaltire o ftlllCmnare a
unei clntllri războinice compuse de chiar Ştefan cel Mare:
Hal lra\J, bal lra\J, la nllval4 doţl,
La nAvalA daţi, ţeara v"apAro\11
H al fra\I, hal !roţi, la nAvalA daţi,
La nlvalA d•\I. crucea v'apllr•\11
Hai !ra\I, hal fraţi, la n4vo.IA daţi,
La oăva!A daţ.I. ateagul v"apAnllJ J
Nu e singurul falş al lui Hasdeu. Precum vedem i.oli doreau
să lrnpingă epoca de strălucire ln vremile bltrllnulul Ştefan.
In realitate t.ntâ.ielc versuri (slavo11c) ce se cunosc sunt ale lui
Udrişte Năsturel din 1'1:0/itvenuuJ Alav dela 1635, tipărit la
CAmpulung. repeta.te apoi în P•aulla română dela Govora
din 1640. Obişnuinta de a deschide cllrţile cu o epigramă,
ad.ici. cu o scurtă versificaţie omagială pentru principe, trecuse
prin tipăriturile greceşti şi ln celo slavone. In acea.~tA tradiţie
 ISTORL\ Ll"rEfu\TURll ROMANE - 53

Năsturel făcu stihuri pentru stema ţârii. lu Ca•tea de

t2 Oe unde cunoştinţe aşteptăm, şi ştiinţe; ferice
învăţătu•ă a Mitrop<>litului Vari~ (laşi, 1643) apare, ca un Oe A mstelodam, prin cllr.ţl stil"n omenie Upar.
fel de răspuns, tntâia epigramă r.omănă. de sigur a Mitro- LegQ drapl ll au dal frumoasa cetate Geneva :
Eacă vine Fra.nclseus, ţ.lne·te Leyda, Paris I
p<>litului : Prindeţi mA1ta surori. cu cest 11ou oaspe: nalnte
Fra\l, tArloţl , Nimfele lasă cutând
Deşi ve,zl d1\dva sămo groaz.n.le,
Domni buni, mari doctori, dascăli şi bunele Doamne
să nu te miri Cllud să arata puternic.
Cu paee li !Iţi, cu pAlne şi sare, rugăm.
Că puternicul puterea-I ln c ltlp1lie~lc,
şi slAvltul podoaba-I scblzmeşte .
§ Abia Miron Costin poate fi socotit ca un liric ln lnţelesul
Cap de· bour ~I la domnii moldovenc~U,
cu puterea acei hierl sA o , socoteşti, adevărat al cuvântului. Făcuse versuri polone şi era t n. s tare
Oe unde mari domni şpre laudă şi.au fl\cut caJo, să explice tntr"o •predoslovie • rostul intreprinderii lni ;
de-acolo şi Vasille vod. au cepul lucrurile sale.
Cu fnvăţâturi cc tn ţ.nra sa te:nreluieştc, • .ln to•te ţătlle, Iubite celitoru.le se afltl acest felia do seri·
nen1t•ritoT nume pre lume şie zideşte. soare~ care elineşte rltmoş S6 c.t1iamA, larA sJavo·neşle slihoslovie.
ŞI cu acest chip de ecrlsoare au scris mul\I lucrurile şi laudele
Versurile sunt. făcute iu sudori, precum pare a recunoaşte tmpAr9ţllor. A.fla au scris vestitul istoric Omir rAzvoaele Troadei
însuşi stihuitorul în alte 10 şire dela sfârşitul părţii a doua cn Ahllcvs, aşla Vlrghllle lncepătura lmplrA\l~I RamuluJ, ii alţi
dascăli 14rA număr t.
a cărţii:
Stihurile publicate de el ln Psaltirea ln versud a lui Dosofte i
Prllmeşte Doamne ca dela un păcătos
si\ slujesc \ic. ln ceastă lume 1>An volu hi sAnătos. (1673) despre originea Românilor sunt lncă prozaice :
Sa hje deaJ>laru:ria runsUt şi .IAudal numele tJ.u,
iară eu de1:l inimă te mdrlurlsesc cu condeiul ntleu.. NinmuJ ţlirAI Moldovei de unde derază?
Din ţara Italiei -tot omul să Ctllată,
lu 8 alte stihuri dela sfârşitul cărţii a treia găsim şi o primă Fllah lntăi apoi Traian an odlU pre-aclcc
Pre strlimoşiJ cestor ţări de ne11m cu fe.rlcie .
• imagine •:
precum. la fel sunt şi cele fn potriva ravistiei, lusă ln Viaţa
Valuri multe rA:dlcl ftar-lu11n prt marc,
mai vArto.s gândul ~mului 'l'nltta lucru ce are. IHmii este dacă nu !naltă poezie, oricnm un lirism „1 deşertă­
ciunii plin de mireasmă biblică (de altfel dnpă anume indicii,
La asemenea provocare, se răspunse lu Evlfnghelia 11fWi/ă· de origine populară):
toare dela Manăstirea Deal din 1.644 , cu ast.fel de cimilitură :
.Lumii cAnt cu jale cumplită vio(tl,
(".eastA tearii t:orbu-şl 1>oartA fi1tro IJiJCCl ia ei, cu grije şi prlme)dU, cum lnste şi a\a.
fericit. acum s'au dat ndaos peceţi' Prea supţtre, şi tn. scurlă vreme trăitoare .
Scut la pieptul corbu.lui cu un se1•111 ca acera, o lume htcleanâ, lume lnşălătoare I
om den )eţ. şczândo·şl lolilg laudă • celt\, 'l'rec z:llo: ca umbra., ca ltmbra de var<l,
~1are a.earu băsArăbesc cu accastea scmnază , eeale ce trec, 1tu mal vtn. nlcl sl tutore iară.
că marea acelor isprăvi sA-i tnvai.§i. 'l'reace vacul de,ţfrA11al, trec anU cu roată,.
lug vremile ca wnbra, şi nfcl o poartA
Alte 4 s tângace versuri moldovene aflăm tu Şapte /aint A le opri nu poate:
(Iaşi, 1644), a cărei prefaţă aparţine lui Varlaam. Abia la
Adevărate imagini. in stil bisericesc, se desfăşoară solemn :
16.";2, in Muntenia nou! epigramo se văd in Inde.epta.ea legii
şi tn Tâffl-Osanie. La cca dintâia, tradusă de Daniil Panonianul, l'um şi umbră sAnt, toate visuri şl părearc,
mai târziu Mitropolit in Ardeal, epigrama cuprinde 16 versuri ce ou petreace Jurnea? ~i tn ce- 1tu·l cu: dureare'/
Spuma mărU, şi nori ·supl cerl.u tncător . ..
şi pusă sub stema metropolitană sună cu oareşicare pretenţie ~

lnvăţăturlle A.thinei ru;a nu strAluccsc, .ŞI voi lumini de aur, soarele şi tuna,
Curn ceste şase nt11nărure a:ice fz,bAn<le.11;e. lntunec.'1 „veţi lu11tlno, vcţl ~:1.a jos cununa I
Dela răsărit plln' Io opus tuturor 1JfQnz4,
ŞI_pre nici unul nu vo !Asa de pazii. Dar punctul vital tl ·fonu.cază expunerea psa!Jnodică a
Crucea şl cârja tn duhoVJ1icescul războllt taro trecerii tmpăraţilor, temă veche care va place mai târziu in
Arhlcrcllor Hs. dalo-le ou putere more. deosebi romanticilor d.e felul lui Volney:
Cu dAnsele CreşUnll la cer să ·l ducă s'au dai,
Ş•TJ>ele sA SIAtAmc putere mare au luat Undo-s a lumU l<Lpăraţl? unde !aste Xerxts?
Capa&ul, Pletistura, Gherdanul podobeşte capul Alexandru }!achldon? undo,; Artaxerxls?
Ca umbrire DuhuJul nevoiaş de la veacul, A vgust, Pompei, şJ Ches•rlu. el au luat lumea,
~fitra Semnul Tiarei veohllor Arhi.erei, pre toţi l-au stins cu vrenmo, ca pe a1işt.e spume.
Cw:at purtându-<> mulţi de muncă izbAvlre-1. Fost-au Chlros lnj}li.ral, vesUt cu rilzboae,
cu llvcal'e peste toţ.i, şi uiulta nevoe.
Poetul s'ar părea că este chiar Danîil •micul. prostul şi Au str~ns Haldll, Tătarii şi Asia toată
ca ută la ce l-au adu• , 1nş4llltoarea roată.
plecatul prah desupt picioarele • Mitropolitului Ştefan, care
se ispitise • a linge pre din afară puţintel Grammatica şi Syn·
ta.xisul • _ § Aproape in aceiaşi vreme !şi lncepe activitatea poetică
Mitrop<>litul Dosoftei care lnind pildă dela polonul Jan
Exerciţii de soiul acesta se urmară de aci tncolo cu foarte
Kochauswsld traduce !n versuri. şi publică ta 1673 la. U niev,
puţină spontaneitate, lu Muntenia luind şi numirea de • ver-
Psallfr•a. pe care o tălmăcise de bună seamă tntâiu ln proză,
şuri politico •·
deşi această traducere apăru mal ta.rziu cu text slav şi text
ca o curiozitate trebue să cităm epigrama tn metru clasic :român (PsaJ/frea d• 'nţăles, laşi, 168o).
scrisă la 1674, c11 litere latine, de un român din Caransebeş.
Născut pe la 1624 dintr'un tată neguţător numit Leontari
Haliciu, devenit d1.-odată • Valachus Poeta• către un doctor
şi o mamă numită Misita, având rudă la L iov pe un Chiriac
Franci!!<: Pariz P âpai :
Papara. episcop ortodox, Dosofteiu cu numele de oiirean
Cant sănAtale, silrind Io voi, 1\unianos A.J><>llo, Dimitrie Barila arată să fie de origine exterioară graniţilor
La to\i, Cllţl sfA.nla"n lmpărăţle ~de\1 1 ţării fiind lnsă poate macedonean. In orice ca> avea legături
54 - 'ElPOCA VEClfE
Un semn de nlativul talent al mitropolitului se giseşte
ln epigrama din Viata M ft(ilor (laşi, 1682- 1686) altll re-
marcabilll traducere care a avut mare circulaţie. Comentariul
la capul de bour constitue un adevlrat mic tablou :
Pre cAtu-1 de more hlana şi buiacă
Coamele 'n pA.1 une la pilmAnt l!ji pleacA
Dela lntâ.iele versuri dln Psaltire se simte o proasplltă undă
psalmodică:
Periec de omul ce n'a merge,
Jn s ratu.l celor !ilrA de lege.
ŞI cu rAll nu va sta ' n ciliare,
Nici a fcdea 'n scaun de pierzare
Ce voia !Ul va n tot cu Domnul,
Şl'n legea lui fo petuce 50mnul.
Tălmăcirea este, de altfel,de liberll tncăt foarte adesea
aşa
tnfăţişeazll o variaţie lirică tn jurai textului. Astfel pentru
• Cântaţi Domnului cu alllută, cu alllută şi glas de psalmi, cu
trâmbiţe ferecate şi cu glas de trâmbiţe de corn•, traducătorul
introducând instrumente autohtone (cobuz. surle, com de
bour) dă o strofă de o mare vibraţie simfonică :
CAntaţl Domnului ln strune,
In cobuz de viersuri bune,
ŞI din rerecate •urle;
Viersul de pslloml s~ urle,
Cu buciun1 de con1 de buor,
Sll r4sune p4nl'n nuor
găsind şi excelenta rimă surle-urle. Dosoftei are viz,iune şi
lncarcă originalul ln sens coloristic:
Moav şi Ag~r Io săbăldaee,
Gbeval şi Amon gătează lance,
Amlllebllll rcrecA puşco,
Fill<tlnenli pro1W s'arunce.
câteodatăevocând realistic animalele grele ea tn versurile unde
Mitropolitul Dosoftelu. e vorba de gridina pe care
Oupă Reolsta Noua.
O sc:urmarA vieru cel groşi dela luncl,
Şizimbrii o pasc şl'n coame-o amnel
româneşti şi o sora li era măritatll cu un Şerbul. IntAlnit monah alteori cântând paradiziac divinitatea adamantinl :
ln 1649 la Pobrata, este epiS<:op de Huşi ln 1658, de unde
(;erlurlle cu cuvAntul
trece la Roman (1669), spre a ajunge mitropolit la 1671. ln Le-au !Acut, şi tot pAmAntul
1673 fuge cu Petriceicu Vodll ln Polonia, unde avea familie De'nalntea lui cu teamu
şi unde se poate sll-şi fi făcut lnv11ţăturile mai tnainte. Sub Ovoruc lngerl ldr4 seamă,
Dumitraşcu Cantacuzino e din nou tn ţara. lnchis la mânil· De-I miirturlscsc şt.J cilntA
IJl frumst\ea lui eea slântii.
stirea Sf. Sava din Ia,<i, el recaplltă bunele pllreri ale Domnului l'ltlgercle lui cu parA
şi se reaşcazA ln scaunul metropolitan pe care-l ţine pllnl Ard, de se văd preste ţanl.
tn 1686 la cobortrea ln Moldova a lui Sobieski. Regele l-ar fi P:'lo14ntul ••· umplu de frica,
luat, ln retragere, ostatec lmpreună cu toate odoarele Mitro- Munţii se topesc de pitA
ŞI cură co nl1te cuni,
poliei şi eu moaştele sfântului Ioan, deşi e posibil ca tnsuşl Văzând prt Domnul ln l•ril,
Mitropolitul ~ fi fugit de. teama unor rele urm11.ri, deoarece
fusese ln Rusia dela tnceputul anului 1679 spre a cere la
Moscova • oaste lmpotriva Agarenilor • din partea lui Petrl·
ceicu, eu care prilej fusese oprit tn loc de ciumă la Cbiev undo
se afla, ln Martie 1684. Regele polon li adăposti în castelul
dela Strâi, lAngA Jolkiev, tn vreme ce Constantin Cantemir
aştepta dela Patriar.hie afurisenie lmpotriva tăinuitorului de
odoare. Dela cetatea Striiului cerea milostenie Ţarilor ruşi
care li trimit odată roo de ntble, ln aşteptarea ea lucrurile
sil se liniştească ln Moldova şi să se poată întoarce. Ln 13
Decemvrie 1694 muri tnsA tn mare •lipsă şi scârbă"
Din toote mărturisirile reiese că mitropolitul era un om
de solidA lnvăţlltură, c1moscAnd limblle greacă, latină, ebraic.!i,
slavonă, polonă, rusă. Niculce li •ugrăveşte astfel: •Acest
Dosofteiu mitropolitul nu era om prost de felul lui; era neam
de ma:dl, prea tnvăţat; multe limbi ,tia, eleneşte, latineşte.
slovineşte şi alte. Adânc din cărţi ştia, şi deplin cllugllr şi
cucernic şi b!And ca un miel; tn ţara noastrll pe tU:eSte vremi DMothel episcopu Romanskli. lsdUltura lui Dosonel.
nu se afli om ca aula " Dupll R••i•la llior/td romdn<l.
 ISTORIA LITEllATUH ll ROMÂNI.:: - 56

Dar mai ales Dosoftei u are acea cUigere a limbii, mieroasă

densitatea de lichid greu a frazei, materialitatea votbei care
dau mireasmă mâh·n irilor ab>1:raete:
Grăit.am tn 1nlne, sA 011 Iau 81ninle,
Să-011 socotesc liJnba, sA nu 2ilc. cuvJ11t.e,
Strajo şi ferin \ll ml-am pusu-ml pre guril.
Când stă păc~to•ul de-mi face tnl.surll,
T~cut-nm ca znutul. şi nu i-am mai zncc.
SA·l cuvir1tcz bine, cA ce s tâ cu price.
De lni să'nnoic.ş-tc durerea cu boaJc
Jal•• meu şi tâng<l nu să mni potoalc.
Inema mal 1„te ln mine be.rblnw,
Ş i-mi la.ste ştiinţa, arsâ de cttvinte.

•
t\scultA-mi ruga, Ou.mnezeu sânte~
Şi nu mA trece, ce-m., ia aminte I
Că-nti fccl rea voe. pentru grea ură
De s!\nt cu spaimA'n c;11gel i'iturl\.
•
Zis-atn 1n n1ine: de-nr- ft p·uU1) ţă.
oe...nşî a\•e.a a.r:ipi de porumbiţă,
C':1$ sbure lesne, m· a~ deplirhl·mil,
L.n 1>1'\dttrl de.C1e, unde n11-i teamt'i .
•
L.n apa Va\•llo•tulul
JUiind de ţara Oomn111ui i
Acolo Şllzum şl plllnscm
La voronv:1., ce oe slrilnscn1.
Şi cu inimă amaro
Pr1n Sio11 şi pc.nlru ţa.ră
t°'.lducându~11e a111lnte
PJAngea1n cu lacrrinti fe·rl1inle,
Şi buci.J10 ferecate
Lăsam pren sălci ani11ate.

Realismul lui :Oosoltciu vine din naivitate, totuşi unit cu

patriarhalitatea dă graţios de rigide p icturi primitive pe lemn:
Doantne $1inU:, păgânjl ven.lr~
In \nra ta de o rllsiplrli•. . .
Ş i teaceră .l erusnllmul
Ca o cramă când I so la vinul: M!Lropolilul Dosolteiu. Pietruii lu biserica S!. Gl>corghe din Suceava.
'l'.tuputilo zac pe jos căzute B. A. R .
.'\. slugilor tlllo ce-s crezute,
Şi can1ca Jor o m§.nAncă blam Ce s'au suil Oom11ul
Şi pilsilrlle din toată ţara. Să-l -va.zll tol omul.
Sângele li stil vărsat ca apa, C~nla\l ln ldutc.
$1. 1\u-i nime să menrgă cu sapri. ln .i lcllturl mul.le.

Oricât de stângace ar Ji uneori stihurile mitropolitului, nu § Un braşovean, Teodor lvanovici Corbe, stihui şi el
trebue să uităm că întâiul a fncercat tot soiul de registre, Psaltirea la. 1720, tn • Cbiov, fiind ln slujba. rusea.•că •vei-
făcând versuri de căte 6, 7, 8, ro, 12, 13, 14 şi J6 silabe. Este pisar i canţelar al Impăratului Rusiei•• tipărind-o - zice-se -
ln stibuir.ea lui chiuirea. bilaritatea sfântă a mîsticilor italieni : la Alba Inlia. Jată-i lneeputul:
Cine tac» zid de pace,
Fericit bărbatul
Turnuri de Iră\ie:
Ce ntt J~au fost svatul
Duce vlca\A CA.ră g>:ca\:1,
:-ltr'a sa bogAţ.le. Cu nccrcdlncloşll
Şica plitiltofli
Că~i mai bună de pre\Jnă
Vtea\a cea fră\eascd; N'au stătut tn calc
OceAt armă~ ce deslrâmH. La trebile sale.
Outo vltojcascA.
lnaintea lui un Istvan Fogaraşi (Ştefan din Făgăraş),
Aceasta explică pătrunderea tn po1>or a u.n ui psalm, d e- ron1ân calvin, începuse, cum spune 1n prefaţa ungurească a
venit c.\ntec de stea: Catechismullli calvine~c din 1648 (Alba-Julia), să traducă din
ungureşte Psalmii ce dintr'o copie din 1697 a lol Ion Viszkl
l.lmblle să snll• se văd a. fi. rn versuri.
Cu cAntece nalte.
Să .s lrige .,, liitle § Pilda lui Costin şi a Lui Dosoftei n'a făcut şcoală şi
tn
Clas de bucurie. afară de stihurile la stemă multă vreme bătaia versurilor nu
LAudând pro Domnul se mai aude. Poezie totuşi s'a făcut sub chipul cântecelor de
Să c!lule lol omul. ..
Pre vArvtlti do n1unte
stea, care dacă au căzut mai târziu 1n folklor, au fost totuşi L-i
S'nud R1osurl m11lte început un fel de laude religioase ca ale lui Iacopone da Todi
De bucine 1nare sau ale mai m r ziului Fco Belca.ri, fără elementul dramatic
Cu multă strigare, care intră însă ln Vicleim. Este absolut curios că vestitul
06 - E POCA VE<;HH

Stabal atribuit lui lacopone apare !ntr'un cântec de stea al De alminteri încă tntr'un ms. braşovean din veacul xvrr
lui Anton Pann : !.ntâmpinăm un soiu de versuri libere, slujind dropt Cântec

Sta Maica amar plângând de Crăciun:

Lilngă cruce lllcrllmând
Din cerii• act1m
Pre Fiul ln chin v!ll:And. c11 vin la voi,
Inima el să rumpea şi ·ma,re veste 1;-1,unc-voio
Sabie o pătrundea .şi mare. veselie voiu ve.'>tl
De durere sA rAnea. din carea Inimile ~~ vor vcsell
Cum Pann aduna. cântece mult mai vechi, acest Slabat lntr'on ms. din 1784 cu cântece de stea. printre care şi
venit probabil prin Uniţii ardeleni se cânta tn sec<ilul XVill, J.imbilc sa salte al lui Dosoftei, ne tntâmpină popularul acum
când la 1747 tntr'on Catavasier clin Râmnic, pe lângă o oraţie Trei crai dela răsărit~ spus 1nold0'\1cne,şte:
de nuntă, găsim acest cântec şi azi c urent, şi de . o fabricaţie
Tril craJ di lu r:lsi'irit
învederat dăscălească: Cu staoa-• cliUltorit :
Stea.oa sus _răsn re CAnd ln cale purcede.
Cu o ta.Inii mure. Stinoa tnainte merg~~
Steaoa s trăluceşte, CAnd sta dl odihne,
Pre Hs. vesteşte. Steaoa tot li.tngildue,
Steaoa tşl dă rază, CAnd ln cale el lnlrn,
Pre maghl li lumlne•ttl. Steaoa tot li îndrept.a.
Şi mnghii grăesc La Ierusalim dacii. a11 agiuns11
Grai fi1osofesc; .. . St.eon tnrăşi s'au ascunsu.
O, stea prea Jutnfnoasâ.
Din toate alcas~, § Poezia tn ton -popular se arată mai viguroasă 1n Ardeal
Cu a ta ivire unde apare, la Cluj, ln 1768, o culegere de Cdt1t~ce câmpeneşti
Ne t11ve\i trttocmire. ou ţlas1'ri romdneşli oompuse pentru • voia fetelor. nevestelor •
Şi nono ne scrie
tn astronomie de un c holteiu •. tn acest chip;
Câ s'at1 ni'\seut Jos Drasost.e le tinerele,
lnpl\rnt Hristo~. Nu se fac dl.n mlere, ele,
Jn cetatea ltll David, Da, din buze su bţirele,
Pildă arătând .
Şi din gn11nazi ct1 1nflrgele . . •

Val s ulJcla n1ea ( lriuâ) Savin<i,

1:.entru tine .n·•a111 hodinii.
111 bra\u l>adei şezi, v in ă.
c11 111ine la c:ini'.1.
Ş' r~n1 ili

§ ln a doua jumătate a secolulu i XVIII apar un număr

de cron1Cl rimate ale cven1me11tetor poli.t ice, care au această
notă interesantă ci" s tau la mijloc între poemul solemn şi
cân-
tecul popular. fiind formal o adevărată l)toducţie mahala-
gească. Istoria Ţari-R14tnd>1eşti dela leatu 1769 şi a R1a11reştilor.
săra&ii 1111 este bine înţeles operă. d.e talent (se narează răpirea
Jni Grigore Ghica de către Ruşi). J)ar sunt !n ea stângăcii
savante, Titmuri inegale, şi o mare măscărie populară, prevestind
pseudo-folklorul s uprarealist, de dicteu a utomat :
.. . la văleat 176f>
Fu primejdii mari şi mici .
•
Oarfi la leat 1769
VA.iun1 şi altele Jnai noao
•
Ce să vezi şi cc s~ zici?
O grămadă de cllllci,
Toate uli\ele pline
De mişel, de porci de <..ălne,
Cu c4te un peştlr legat de mA1•.
ŞI tn cap pene de l(~ini.
Ori la care mergeai şi t11trcbal,
Ei·\ răspundea stupai.
Nu puteai s~ le alegi.
Nici sA le mal ln\e le~i.
·A4,_ f' "t•r li • j\ t'+I• "\1+
);-.lwu~• · • •Â"- 1
/\1•119 "''1'., •\• 1•11
A..,.• I \ \
••
1•.f\
i\

f •
-•
'.
.• • A„•• "' "'l••••
.,.„ ' ·~ --j 11 1 ~„
"" 'I ,,, , , ,, „, A„ ,•
Atâta auzeai slupai
ŞI ne c11răteo.t de c.::ti.
•
CAnd să vei!, ce să vezi
Să tâtl o.rl să lllcr.lmc>.I?
Şedea tn Spătlirlc
Acela polcovnicul Ole
PA polecrll Lcpoşan.
Cu conteşu.I lui Clot>lrlan.
Mitrop olitul Oosoltciu. Jmbrăcat, lnflişu rat
B. A. R. De·ţ pil.rea ci 1~-umfiat..
 ISTORIA LITBRATURll ROMĂNB - S7

Aveam o gril• m~ ŞI dupA ~ l-au tnpllat

Oe nu ar O venll Nazarie. AdusllrA pi gealaL
• •
CAnd la oaste ce d. vui ? Capul daca 1-aa Ulat
Sl rtr.1 au sA llcrimezl ? La baş ciohodar l-au dat;
Venea un Marcu al.pltan, Pecetluit ln cutie
Un mojic tl un brutan L-au lrimla ~ lnpll.rllţle.
Cu o fudulie mare,
Abu 1ă mite• călare. § Dar lntăiul adevărat poet burlesc muntean este pitarul
Hristacbe, mic boier cu existenţa tncă obscură, care ne-a
§ Uciderea de către Turci a lui Grigore Ghica (1777) a lăsat o • poveste mavrogheneMCă • ln versuri, alcătuită • după
mişcat pe contimporani. O jăllră tn stihuri lntAiu, fireşte, a mea idee, cu vr'o câteva condec' şi pusă • !n publicuire•
Moldovenii lntr'o cronică atribuită odată fără temeiu lui pentru pomenire, cu « !nt.~mpllri nepomenite, şi fapte ne-
Enache Kogălniceanu . Versurile sunt naive şi au savoarea auzite•. pe care autorul le scurt.ea.A din economie literară:
automatismelor, autorul tnauşi recunoscAndu·&e lipsit de artă,
de • limbă ritoriceasd. •· Vodă sfătuit să se ducă bine lnsoţit Care de le-ol seri pc toate
MaVTogbeneştlle fapte
la imbrohor
Nu-ml aJunge nici hArUe.
au rhpunsu Nici eondee 'o mtlnl •A·ml fle.
• Nu lrebue. el sunt de-agiunsu I
Numai unul fi cu tine. Ceea ce izbeşte :Uci e UfUrlnţ&. versificaţiei lntr'uo metru
C4 n'am s4 ml bat eu ntme. de cântec de stea, cu ameetec ba%liu de mahalagisme, tur-
Despre felul cum a decw:s convorbirea, cronicarul cultlvA.nd cisme, grecisme şi radicale. Avem do aface cu o critică de ex·
autenticul, mărtu~e ingenuu că nu s'a • lntâmplat • la lata ponent al păturilor joase, comic bombastică ln tnregistrarea
totâmplărilor. muşcătoare, de o smerenie ironică şi de o mare
Jocului :
şi sinceră gălăgie ln expresia sentimentelor, cn ceva IAutărie
Deci 14c:And puţinA vorbA,
Capeglu °"trA Vodă, şi vulgaritate. Genul ei este humorul şi locul .Muntenia, al
Ce l·nu 7:As„ cum f„nu n1ustrat cărei spirit se desvăloc treptat prăpăstios, răzbunător, in.
Nu ştiu, cil nu m'om lntAmplat, veJ.ltiv tn polemică, miticist, minulcscian. Zeflemeaua. şi fami·
Acolo, unde vorb' Ilaritatea bucureşteană apar dela !nceput, ln mişcarea cărti·
l-au !J1Unsu tabachere,
ŞI cAnd Vod6 s'au plecat. toare a convorbirilor de pe pod:
Adcc:ll, ca •A ei lăbac.
Făcu s6mn lui haznatarul, Nu lrecu cAteva iJle
Să·I lovucA cu hamgerul. Ş'auzlm de Domn cA vlnc,
Unul. ce a fost. !nlrellbA:
Io perfecta stAngăcle a imaginilor putem găsi doar un Dragoman pe marta AlbA.
mijloc de petrecere: lntâiele purtări ale Domnului sunt descrise cu minunare
ŞI s4 bate ca un pcţtl, sceptică de cetăţean păţit şi cu o suspectare ce insinuează
ln •Ange d ~vâl<$U . scrântirea, fiind totdeodată şi o bună caricatud a ipocri%iei :
• Dup4 ~ Intri tn 8ucureşU
fnr copul lui li pusari Jntr'o cutie La ce tntAJu •l·I mal prlve,u?
SH trlmlsA la lmpilrAlîe. La gaantomle mare
§ Efectul tuturor acestor cronici e totdeauna burlesc, dar Sau la blAnda·I clutare?
CA·I vedeai c•o plecAcluno,
tocmai de aceea mult mai trivialele şi tn afara oricărei idei rncAl era o minune
artistice rimr.ri muntene s unt mai pitoreşti, având spontanei· ŞI c'o gala11tomle
tatea vulgarll. şi o anume repeziciune mimică. Elo premerg Plini de clefterte ...
unei poetii muntene bufone ce merge din această upocii prin Iar dacii sosi la curte
SA mal vezi ba1:4lşurl multe
Pano şi Caragiale până la Arghezi şi Barbu. Jată versuri cc St.a revlnaţl prin llpall
par scoase din Flori tk mucigai în altă cronică munteană Tot at.amboll fi fonducW
despre acelaşi eveniment: ŞI care dln boieri mergea
MA.na de U slrut.a,
Toate ln udar U !11$11.ră Vedeai numai cA·I atAma
ŞI ca dlpa IA dllllrl. Cu pumnu galbenl pAn mlnt.
• Ne m1nun to\! ce tl no
AceasU plantomle.
ln vlleatu 1777
Te tnJugafl cu moarte. lntr'adevăr un tablou contimporan no arată la ceremonia
Altele, nu lipsite de o certă coloare. au veselii de cântec tnscăunllrii ln Curtea noul un Jdavrogheni liniştit la faţă ca
mahalagesc, de Vicleimuri : un indian, cu foarte mult din figura luminată a lui Mihai
Şuţu. Un alt portret lnsă ne dii un chip supt de suferinţi şi
lnr Grlgo.ric Vodd Ghica un ochiu ascuns bolnav. Pitantl so llli.n\, cu romAneascl umoare,
Porunci 14·1 lral(A butca.
ŞI •t•
au purce1 pfi voie,
Noaptea şi cu masalale.
de consecvenţa noului Domn care apânrură pe cei ce umblil
ln zataflâcuri, tn plimbări şi desfrânll.ri:
MergAnd pGnA la un locu,
St.Atu de olU cu tocu. Noi dupl a noutrl fin
Osocoteam lnJUor.lre
• Cu care Domnii t'aratl
Aluneca Vodl cu pl6n• Puţin lnt.Alu d'o ca.m d•IA , ..
Lui Abmet blu au zis: Dar vllzurlm d nu-l buni
Dar sunt Domn pus de trei crai CA de-o mtcA prldnA
Cum lndrlmeşU IA mă tal? Te pomeneai d4 anini.
58 - ePOCA VECHE
Recalcitrant la orice administraţie şi la tot ce nu se poate
tocmi cu jllbi şi eu pledciunl, &eriitorul umfli, dbd actelor
Domnului o grasă coloare de obstinaţie absurdil şi ţienitA şi
mllrturisindu-şi suav frica:
Numai ce-l vedeai d 'odat4
Prin târg trecAnd lărA yloalA,
Cu vr'o doi trei_, dinprcunA
Cu cAteo sapă pe mlln~.
ŞI dupA ce •'lnlorct•
Vedeai col"'1 şi colea
CAle unul au.mat
Oe cAlc-o ;andra.m a legat.
Iar pe al4rii prin cQmpurl
Sta \epele lnfipte pAlcurl •••
lncAt oe cam •peria.rlm
ŞI toţi la griji lntrarAm.
O sală de arme, indiciu al unui estetism museal, de o fru-
moasă altminteri lnfăţişare fieroasă, oriental-medievală, devine
o lncăpcrc de ospiciu, lnb:icoşetoarc (zeflemea tipică omulbi
de jos, ignorant) :
Daco. mergeai şi Io curte
Vedeai altele mal multe,
Te uitai prin spAlllric
Rlm~neai la aporie,
Vedeai oăbu ferecate
Tot prin poJ"ell sptnzurat.e.
Mal pls~ale, busduganc.
~flsd.r1ce şi iaU:iig·ru1c,
Snll\I, angcre, cu\11.e.
Ca acJle 1lscu~lle.,
~1Acluc1, 111ai )>Uş ti Shln Lui le
Tonte prin păre\! llplle.
ln acest int erior dement, Domnul ni se arată
rea, IALrdt oare şi incontinentă:
Apoi 5tai de socottaJ
Şl'n rost nu puteai U·I dai
Vedeai casele d'o parte
Numai de arme 'ncArcale.
O'allil parte te uitai
ŞI la el şi lngheţal
CA·I vedeai c'wt hArz tlr!ln
Nu·şi semăJ.1a a crcJtin,
Cându-1 auteai vorbind
lncren1eneal trcmur4n<I
Din damuil şi dJn chlaf4r,
ŞI dJn as şi din caldilr,
Nu-l mal puteai potoli
Nici a -l mal lncontenl.
Galeongiii sunt descrişi duşmlnos dar foarte
nişte manechine de muzeu istoric:
Avea câţiva spln•ura\I
ln port schimbat ln1bmca\I,
Cu nişte n1lnle.nc scurte
Numai pân la brnu rAcuta,
Cusute cu găltanurl
ŞI la brii.ie iataganurl
La cap turceşt e lcga\I
Cu f'l lVarl largi lncdl\a\I.
ŞI cuţa pa.o la genuche
Cu gAlt.anurl pe mucbt,
Cu Iminei ln picioare
Şi cu genucblle goale,
Cu mânicile sum.ese
ŞI prin mâini gloanţele desc,
Galeongil, le z:lcca..
Oe lllngil el nu lip„•.
'fo~ul c !nfăţişat maniacal, necurat, lntr'o foarte grotescll
litografii) populară:
Nu n1ergea cu pompl mare,
CI cilare volniceşte,
ŞI la cap legat turcqte ;
Cu galeongll ,dlnpreunt
Şi mazdrac ţiind ln mAn• ;
ŞI pe unde nu gandcal
P'aooJo 'I tnltlneal :
Tiptil, pe jos fi elllart.,
Prin ttrg fi prin mahalale ;
Uneori tn port turcesc.
Alteori cAluglrffc.
Mal avea obicinuit
Un tun, seara nelipsit
La uo ceasu-I •lobotea
CAnd strejile so pon1ca,
Ca Iii !le semn de streajli,
Mic fi mare t'albA pul.
Oda un ceas al nu umble.
Nimeni, nld sA se mai plimbe
Nici cAlare, nici cu butca
CA streangul I va n munca.
De un zănatec te sperii, so 'nţelege (metoda satirică a pi·
tarulul este explicaţiunea patologică) :
Deci 1101 ne maJ. apcrlnrAm,
Pe pllmbilrl ne mal lă&orlim,
Şi cum auuam dAnd tunul,
Numai to\l p' acasa drumul.
Hristache lmpinge humorul popular pânA la superstiţie :
. . . dl era noaptea de man
ln streaJA 14cea plimba.re
Şi te pomeneai cu el,
Tiplll Io port fel de lei :
·rurceştc , cîi.lugAreşte,
Schimbat cn doamne fereşte.
Măsura, aşa tuţolea.sli. • să
stea pururea
do pitar, ca. bisericile
ca o jivinll deschise, şi cu lumllnări aprinse •. canonul preoţilor care ln
aşteptarea nebunului cu cealma Io cap, steteau ln biserici
• toată ziua nelipsiţi, uitlndu..se pe la sfinţi • chuţi tn • mc-
lanholie • au ma.rele comic al (aiseloL O batjocuri etuD~ se
ascunde ln curiozitatea do psihiatru a cronicarului, colect1od
obiectiv ipotezele :
Unii zicea e4 e om bun
Coi mal mul\I cA e nebun;
Alţi-I ţinea de prost
Şi nln,lnl nu -ş i dA. 'n rost,
Cllnd 1edeol cu el la sfat
Chiar nebun odovo.rat;
C4nd lncepca numa '•-li spune,
NI.Şie basme do minune
Cum '' ce fel a'ou purtat
ŞI noaptea ce a visat.
colorat; ca Unele-I ln!.rebal
Alte rAspunaurl luai
Iar la .Ue 'mplrlt.eşll
CAnd mergeai IA·l hCJ"CUşeşll,
ln loc de logos sl facll
Spunea dupA marea albă.
Sunt şi alte portrete: al lui Perdicarul care „
folosea de
credulitatea lui Vodl!., prostindu·!, al lui • Turnavitul, Dimi·
tracbe procopsitul • ce robise pe Domn • cu şoptelc cu momele,
de-i intrase pe subt piolo • şi pe eare·I picteazl cu vopsele
de Irozi lntr'o plastică mascaradă:
Venea la dlntul bocri
Pentru n„ca.reva trebi
Ca la un 1UpAnl~rlu
Ţlrel oblldulterlu,
tar eJ ca un ble1ten1al
Ştdca rllstum•t ln pat
$1 boerU ln picioare
Stlnd cu capetele goale
Alte ori st a prin pridvor
PAnll IC geuJa din somn,
Io scurt IC an. al =ml
Al doilea Mavrogbenl.
 ISTORIA LITE;RATU Rll ROMĂNE - 59

A'•ea f11 cap o ciclulă § Chiar din invocaţie, Tragedia sau mai bine a nu ialniC1J
'fuguiau, ca o sulă, Moldqoli tnt4mplard de Vornicul Alexandru Beldiman are
ŞI o ghcbA lu spluare
aerul unei polilog.b ii umoristice :
De JlU făcea cinci parale
De aba roşie ruptă Ce neca!, ce oslndlre, val miel ce roc amar,
Cu aţA albă cusutll;
Ce trllzn•l şi "" lovlre, co otrăvilor pahar.
Co 1>oturl 1 cu iminei Clne..au socoUt vr odată , Clne-aiu putut pune 'n gAnd.
1

Se deprins.ese cu el. Jalnlca ţAriJ •trioare s'o vazA nşa curdnd?

l&r <ă-1 ll vAzut cAlare ln ce stare, a.mar mie I te cutremuri cdnd priveşti
Chiar vătaf de haimanale A lac.rtmiJor năvală, chJI,> nu este s'o opreşti.
C'o grămadă de volnici
Tot ar11A.uţl, socarlcl,
A vandu-l pe lAngil dânsul Nu asta a fost fireşte intenţia
lui Beldiman care vedea
Oe nu puteai si!·li lli ri\sul. m răsmeriţa dela 1821 o materie subljmă pentru care i-ar fi
trebuit concursul lui Heraclit şi al lui Young:
Epica luj Hristacbe e de categoria aceleia a lui Tassooi,
dovadă această declaraţie de războiu : Alee am trebuinţă pe lracllt să aduc,
Starea Moldovei sA plângA, sal\ d pul sA seric lung.
Ocel ladşl luarllm veste
De rilsmlriţa cil este In fond Tragedia este cronică curată ~i ll'I" o lnţ~ege şi
Si Vnzurăn1 c.'l un Aslan scriito~ pe umerii căruia veriificaţia, de altfel curgătoare,
Pă ltfavtogheitl tn divan, lncepe să devină o povară. Când mai lncolo !şi pune ln gând
lncepftnd a • A gMi să scrie istoria domniei lui Ion Sandu Sturza hotărirea Iul e
Hăsbolul a-l !ntocml
Şi de grab sabla scoase luată:
Şl ln spiitArie o trase,
Din teacă pe jumătate Clici am !Acut botiir!re şi Domnia a seri eu,
(;u pioşchiolurl atAmate lnsA, nu. mal mult ln stlburl, !Uod tâbavnle 11 greu.
Ş'acolea o spA.nzură
Semn de rilsboi arăU
Apol scoate 'l sAngeacul
Adlc:\ tolul şi steagul
Şl le aşeză Jn curte
1-\ fi la toţi cunosc\ate
Cll sunt puse lnlr'adlnş
O us~li eum mai sus an1 zis.

Cu tot sarcasmul lui, pitarul se arată entusiasmat de ln·

cercarea de a se tnjgbeba o armată românească ocărând pe
grecii sceptici care • ca nişte măgari, să mira di opincari •,
dar duhul nu-i lasă o clipă de seriotitate şi numaidecât după
• Românaşi drăgăl<4i şi oliscuţi a fi puşca.şi • recade în comi-
cărie. Boierii lugiiă

_l\iu111aJ c:;iilare cu t.rupuJ

Ca oaea cA.nd vede lupu.l
lnr ~lavroghenl eurn ~hn\i
{'.a 111\ balaur scrAşni.

Este la Hristache un inefabil al volubilităţii, ieşit din

ingenuitate, care se întâlneşte rareori, "liind o chestiune de
fericit hazard. De pildă i<1tă o Intre bare neaşteptată:

Mă rog ce putere taro

Şi ec $ltlşn lcle mare,
Ce avea oameni Jui
'fc 1ntreb mie şă~mi spui.

Amestecul d e idei culte şi de naivităţi dă impresia gustoasă

a unei nero2ii savant t icluite. Sunt versuri a căror .încântătoare
neghiobie pare la bricată de un Onnuz:

P'atuncl trâ"_znen tunurJfe

De le mergea fumurile
De trăznet mult şi de pJuucl
Iţi •bura pilrnl din creştet .

•
Bravo, Mavrogl1e.ne brava
Altu ea tine mol sta-va
Aşa t.o t grantu să-şi ţie
Cu aUlta •lrăşnicle?
•
Un Dumitru Turnavltu Tudor Vladimirescu.
Care n'al ll mal gAoditu B . .A, R.
60 - EPOCA Vt::CHE
AJox:andru Bc1dirua1•.
L!togra(lo din ed. Ba lic• 1~61.
Fără talent literar, fără •pirit de observaţie, chiar făril un
înalt punct de vedere, &ldiman descrie monoton şi cu V.ăie.­
tături cu totul mecanice ln 426o de versuri tnscăunarea Eteriei
la laşi, organiT.area ci, bl'<jenirea boierilor, risipirea zavergiilor
de către Turci, unnllrind faptele pedestro şi ocănnd dela obraz
pe eroi. Din această dispoziţie sufleteaser. nu putea să iasl'<
decât o caricatură şi intr'adevăr acolo unde ciuda lui 13eldiman
e mai tare şi ~ara mal cu spume, versurile capiltă o săltare
inveselitoare:
Un C.'U'avia baş-buluc baş, din Curte orânduit.
Sullel ri\u, urlll la faţA, un cAne nelegiuit,
ŞI Romaclin PArclUabul, un glugea, W1 om pocit,
O stllrpllurii greceascA, ~it dlnt.r'un vas clocit . . .
După el mal era lncA şi dol sfinţi Ad1lmandrl\I,
Farisei şi mult lii\amici, Intriganţi şi necinstiţi;
Cel dlnlAl, Tr•l·slellteanul, sunet scArnav şi urll
OrlcAnd 11 elttal ln laţii, li vedeai posomorit :
Cellilolt U Floreşte.onul, viclean, ademenitor,
Ipocrit de cel de frunte, şi de \erl vftnturiitor.
Hotărit lucru. literatura română a început prin pamflet.
Intr'un loc sunt preludii ştât)gace la Scrisoarea III:
Mai erau lncă şi alţii, scrUtori şi gramatici,
Nu puteai a mal alege pc col mari dintre cel mici ;
Toţi din marginile lumei, tn Moldova adunaţi,
Veniţi goli, tn stare proastă, tn abnle tmbrA.ca\J,
După ee au Ilicul stare şi lo\i s'au lnbo~llţlt,
ln sânul potrloJ 1toa.stre, ci tntGi au sluş cuţJl~
Cerescule ln1pilrate I vezi de su8 oJ nostru chtn,
Prlvette osAnda ţării ş'a uorodului suspin I
Cătc o caricatură tn stil măscăresc este izbutit-l. lată pc
feciorul lui Iacovache Rizu :
Spre 1nal mare a sa falâ, liul s ău tnW s•au seri~,
Se aratA ·n u1\tformA şi cu sâbio tncins;
lngAmfat de o so slav1', ades ta Curte mergea
rar mnidi-sa după dânsul 111 gura tnare: plângea;
Bocindu-se, ruga Grcclj, şi pc ro.arc şi pe mic,
Să nu-l lase sli se culce noaptea fără ghighillc,
f'ranzel~, pui de găină, ciorbă sA-1 dea ele mâncat,
Şi noaptea două $altele s.\-1 a~tearnă de culcnt.
Sau iată
pe arhimandritul somnoros dela Trei forarhj ,
stând cu un ochiu tnchis:
Mai ales Trei-sfellteanul c~lugărul cel puchios,
Care mlll ln loatA vremea lţ.l părea că·l mânios,
Mergând la el dimineaţa, ş'ameazăil după somn,
PAnA nu şi -ar fi dmi cheful, nu le •.o colea do om.
Cu dol eterişti la ufll, cu săbiile cruciş,
··trăgea din ciubuc cu sete. nu1nnl cu un ochiu desct1fs.
Caimacamul Vogoridi e lnl'ăţişat tn două .p ortrete. unul
lngâmfat şi prefăcut :
Vogorldi pe oricari, i~au priimit. prea fru1nos,
Cu chip plin de bucurie, blând şi mult politicos;
Pe or-te.ar~ fllnd singur. tl cerea fntr'aJu-tor,
Povătuitor şi sfetnic.. bnpreună Jucrător.
Când era tn adunare, s.e arăta supllrat,
AdAncll ln lngrljlro şi foarte mu.11 disperai.
Condeiul mal nlctodată din degete li ci!dea,
De·· i ficeai vr'o tnlrebare, foarte si.lll răspundea ;
Sub manlaoa făţăriei o blândeţe arăta.
PlAmAdită cu mândria fotru care fnotn,
n milguleau cel făţarni ci. li\ră a •• ruşlnn ,
« Sf~vlreo Sa Calr11acan1ul •· ti1 tot Jocul risu11a;
'l'iUul ncesl.1, cu rall1 se vedea că-l pTiimea,
Făcea haz, alla plăcere, simţeai că se mul\ămea.
altul poltron, la mazilie;
Nu-l cel dln\Alu Vogorldf, acel falnic ş i voios
Se vede un grec prea sruerln, lng(ijtt 11 mult lricos.
Galben la faţă, pe gândltri, cu ben işul strlns la pepl_,
Părea cli 1• toţi ar zice: • sA mA ajutaţi aştept•·
Zugrăviturilesunt prozaice, dar câteodată, prin autentici-
tate, capătă un fel de lnvălmăşire epică, precum e caiul cu
parada eroi-comică a Eteriştilor :
După prAnz la nouă ceasuri, lncă pâr'a nu toca,
Năval~ marc de oameni, cela pe cel• ci!lca;
lntreb ee-1? tm! spun. cil oastea trece 1>e uli\ă 'n su„,
Dar c'o paradă ciudată tn.clt nu este de spus.
AJerg, -md duc la fereastră, stau şi e.t1 ca să privesc,,
ŞI ''ăi, eeea cevr'odatA. ;'I mlli vedea ntJ gândesc.
Mal lntftl tr4mbacU Curţii, căl§ri mergAnd trâmbiţa,
După ei, clillirl dol preuţl, falnlcl lnclil nici căta.
Amândoi cu şişane.le, greci, dar bine fmbrăca\ i ,
CAl n'avcau deosebire dJn ostaşJI eellal\1.
Unul dintre dol cocardă avea şi purta la cap,
Jar altul de fir o cn1ce o pusese la potcap.
După dânşii, lntr'o butcă, un arhiereu vlnea
Cu omofor peste rasi, şi 'n mdn.I cruce ţinea.
SAJ'b era arhiereul, cârn la nas şi rău Cilcut,
Un vdnturAtor de lun1e, făţarnic, mult prefă.eul.
După el lnccpea oasteo, arnăuţii toţi tn rând,
U priveai cu mare Ială, glucll:nd call şi mergAnd.
sau cu iarmarocul Enicerilor:
~cerii , de mA.ndrie, fngârntaţi cât nu s'.au dut~
\'inde cu o fall mare acele ce au prădnt;
Blan~ straie şi odoarA., cAt văzA1td te minunai.
Iar aere, anUmlsuri, era\1 harşeJe pc cai;
rn stihare şi 'n leloa11c, mulţi se prlmblou lm.brd<:•\1,
Cu alte multe odăjdii, spre v~niarc tncărcati;
Prisne de !er Oi de sAJ'.mă, grele tncAt $C pul.ta,
Sflnte hărlziri de ctitori ce de râv11a lor ardea,
Evanghelll do preţ niaro, sfint e potire cum vrei,
Care de care .sA vAnz.A, se gAlce.ve.sc tnlre ej,
 IS'l't)fllA 1.11·1~ nA'rtJ Hll ROMÂNE - 61

Se pot Ulia pe ici pc colo câte o privelişte sau uo moment

mai bine creionat, un tablou sălbatec,

Vili, pononlturl, prllplslll, codrll eel lntrfco,•tl

o sceni de poltronerie

EltrlfUI acel tainici, vrednici şi ncblru.1\1.

Pe sub gardurile viei, lrcmurAnd stou Uilnul\I

o lngrlm1ldire de turme

Curycnu oii• pe drumuri, toate l(ato a lilto,

Cinel oc.n nt1 Lrllge.n uno, ~i cine mai cilul.a;
Intra 1'11 laş i n mul\lme, aUt din Jos fi din s us,
ŞI pdte trei-patru zlle au1.eol cum că ol nu-s.

o ceată de soldaţi beţi

Jg,u obraz mull EnlcuU. rle ustaJe n•o.,cultou,

To\1 ao t6v:tlcau prin crAşme~ şi pre cum vrea se purl.a•~
o„. lor răcnete cumplite, uliţile răsunau ,
Bu·l d de trecea. ll'd·patru tn coadi se ani11ftu:
JUcnea şi da din pistoale. cel d.lnu11tru nu suna.
Poţi lnd>lpul cu mintea, ln cc •"'1'<! se ana.

Totul e bufon şi cu toate acestea Beldiman a voit sfi fie

sublim, dovad~ vaietele •ale. El se crede patnot lnsA pe Tudor
Vladimirescu li batjocoreşte la fel:

l Jn •roder Vlnctl1tlire.st.ul. om viclean, fnşeli~tor.

l11vrAjbltor ~Ic noroude~ <Ic rele iscoclltor,
rtădlcosc cnp tn ţnr:1, oon1eni de oaste scria,
Pentru drc1>IA\lle \l\rU zle<a tă se nevoia;
Procloma\11 tn destule tmpriitUlnd ln n.orod:
Se rnku Oll sft dcsroc4 • Grecilor Urnn nod. Gravur" din Trn(]Qdiu tul Orut. Buda, 1820.

Scriitorul vor~~ aşa în calitate de • evghenisl •. El se MITURILE: TRAIAN ŞI DOCHIA; MIOR[fA ;

niscuse la 176o, la Huşi, ori la laşi, dintr'o veche familie
boieteascl. Un l<>sofăt Nichilor Beldiman e tăiat ln 1615,
lăugă F~ni, do Ştefan Vodă Tomşa. Avu de tlnăr felurite
slujbe lncepflnd cu ccauşia spre a fi apoi serdar, paharnic,
agă, poCiteluic, vornic. Se căsători de trei ori, a doua soţie
fiiud Ileana fata lu.i ?.fanolache Conachi sora cu poetul Conachi.
Muri tn 1826. Cuno.'!Cător al limbii franceze (şi al celei greceşti
fireşte) lllsi o mulţime de traduceri pe care Ic făcea din • ln-
văpăiată dragoste spre procopsirea oca1nului romtincsc • SO·
cotindu-se lnsuşi • prea tnvăţatul şi marele postelnic•. Tll.hnllcl
chiar verşlunca grecet.scă a dr. D . Samurcaş după o Inu4(4turd
sau poud/14ire f>eP1tr11 /<«erea pâinii de Clu:. Alb. RUckcrt (laşi
181!l: ed. I{, 1829) . Dintre aceste traduceri din franţuzeşte
se tipăriră la Buda, ln 1818, Moarlea lu; Autl do Salomon
Gcssncr (Der Tod A~ls. de sigur după La mori d'A~I trad.
Willc şi Turgot. 1759): Tragodia lui Ore.I de Voltaire (1820,
tipărită l.nsă tncă dela sfaişitul anului 1817). La laşi ln 1820
apiru l.tt>rio lui Numa Ptm1pilie, după Florian. l'raducitorul
nu di niciodată numele autoruluL In ms. au rimas M•,..cmu
SOII / ra/âi ui tU gemine de Regruml. Isteria ea~alerului de
Grie J• a ud>llel sal• 1\fa1um I.o= de abatele Prevost, !11ilo·
s4rdla lui Tit (La cle.1um.ra di Tito de Mctastasio) şi alte tra·
duceri de texte obscure oglindind literatura secolului XVlll,
tragedii de Up vollalrian cu persouagii orientale ca aceste
piese cu regi pen1ani: H osrois (Chosroes) al doiZ.a t„1pdrat al
Persdii, 1'n1godla Tui Sapor, naturalisme stil 13ernardin do
Sai11t·Picrrc ca Ale,;ii sau căsu(a di1i codri,. apoi Istoria 1·11.i
Tar/o, Istoria lw llaimo11d, Câkitoria lui Cocs fn Rusia. A
dat chiar o versiune din Odiseia lui 01nir. De JJC urma boicr11ltti
zelos ar- fi ră11las un morman de hârtii care s'utJ vflndut. c11
ocaua la un buchinist.
MEŞTERUL MANOl.F ; SRURĂTORUL.
Avem acum o literaturi tndeatulitor de bogată, ca să nu
mai dăm o exagerată importanţll poetici populare. Din dorinţa
de a astupa golurile şi de a stGbili o tradiţie istoricul literar
româ.n, ca şi cel rus de altfel, a deschis un mare capitol folklo·
rului . Făra tndoiali cil acest !olklor. oricât ar cuprillde tn ci
~Jemen~ de circulaţie universală. are individualitatea lui inc·
labilă şi conţine momente de mare poezie. Insă e mai firesc
să tnregistram valoarea fondului tradiţional oral ori de câte ori
trece ca motiv de inspiraţie şi de prelucrare ln literatura cultă.
Astfel <poeziile populare• culese de V. Alecsandri şi basmele
lui 1. Creangă sunt documentele dela care trebue ln chip (ireS<;
si pomim, restul repre:umtAnd doar un material vrednic de
contemplat <le către scriitor. lmpărţirea propusi de Alecsaudn.
a poeziei propriu ziae, to ed..Uu bdlrd1tqli (tern1enuJ de • ba·
lade, trebue to.litwat ca pretenţios) doi>u şi hore. e cea mai
nimerită, fiindcă determini trei ip<><>ll\ic ale sufletului autohton.
ln cântecul hălrl.nesc, de structură epici, cântăreţul tmpărtă·
~e istorii aflate din bă~. tn doine (numele duce la dainele
lit11ane dar acoperi un gen foarte românesc), lirietil lşi ex-
primă , dorul • care e uneori dragoste. alteori nostalgie.
, jalea , de a 6 singur, tnstrilnat. de a muri nelumit, şi • voi·
nicia •:
ArzA·te locul pădure
Ş'al c4deo sub o •ecuro I
Arde-ar lemnele din line
Cum arde Jnln10 'n mine..
•
Unde-aud cucul cAntAnd
ŞI mierlele •u•r4nd
Nu mA şUu om pe pAmAnll
 62 - EPOCA VECHI!

Eu zfc ctac111u1 să lac:A, dvorbll cu zicături t. Aceste ncături par a li fost umoristice
El se suc sus pe cracA clici mesenii • s·~1t1 n1ai veselit 1t drept ca.re, abia atur1c.i Ştefa1l
Şi tot cAntd de mA seocA.
Vodll. porunci surlarilor să cinte. Şi la nunta fetei lui Vasile
• Lupu eu cneazul Radziwil, după acelaşi Miron Costin se
Cine-l Llnlir ş.i voinic
1...e noapte.t pe colnic petrecea cu • zicători •.
Pilnl par. f:lrA nimic. Importanta c.npitală a folklorului nostru , ~ lângă incon-
Pnrn paloş nici pistoale testabila lui valoare ln măsura ln care e rodit de culegătorul
Nt1mal cu palmele gonlG I arlist, stă ln aceea el literatura modernă spre a nu pluti în
Horele (strigăturile,
chiuiturile) sunt proferate ln stare de vânt s'a sprijinit pc ci tu lipsa unei lungi tradiţii culte, mai ales
oxultanţă tn lnfierbtintarea jocului şi conţin aluzii erotice şi !Und foarte mulţi scriitori de orlgino rurală. Dar ntenţia a'a
mici luţepături: elzut asupra remelor celor mal vaste, mai adânci Io sens
Frunzli verde de aluni ; universal, cum ar fi aceea a • soarelui şi lw1ei • : ci dimpotr:ivll
OecAt c'un tată fo mumii. asupra acelora ca.re puteau con•titui o tradiţie autohtonă.
Mai bine c'o mândrii bunn . S'au creat astfel nişte mituri, runtre care patru au fost şi sunt
• Inel!. hrănite eu o fervenţii crescândă, constituind pu11ctele do
Anil·I tocul de bolrboll plecu.re mitologice ale oricărui scriitor naţional. Un străin
A venll uearA beat care nu le-ar cunoaşte ar pierde mult din semnilicaţia poeziei
ŞI tJc rt1ine. s'a legaL
noastre modeme.
Ele au adesea forma dialogică şi ar repre>:enta un adevărat lntâiul mit c T•aian ţi D<KAia, simbolizând con•tituirea
• ma.rivaudage •: lns4ş; a poporului român. El a Incantat pe romanticii aoşt:ri
Ce cn\I, Bnrbule, la noi ? ln frunte cu Asachi, care e primul getizant. Propriu zi!I circulă
Nu auut tele pe la voi? numele de Traian , de l)ochia, Dochita, ln colinde. Asachi a
- Ba sunt, da•s cam n1ttllelc răspl'mdit poveste~ Dochiei, fata lui Decebal, urmărită de
Nu mA pot Iubi cu clo.
Traian şi prefăcutA de Zarnolxe la rugămintea ei tn stâncă
de n 'ar fi spuse de doi flăcăi, prcfăcăndu·se astfel to alurie spre a scăpa de urmăritor. t.litul parc apocrif, dar se pretindea
m"liţioasă la un al treilea. că to r877-J8 ln Neamţ cutare băl:rt\n ştia de Doc:biţa lui
Dacă doinele şi horele ne duc ln mediul curat ţărănesc, Dochel, fugită pe Ceahlău ca păstoriţă şi prelll.cutli cu oitele
in c.~n~ccele bătrâneşti pare să se lnt:revadă şi un gen lăută.resc. ei ln stâncă de către ?.iaica Precista. • f>e înălţimea Ceahlăului
o producţie de curte a unor foC11lal1>rts pentru boieri şi Domni, aproape de vfi.rf se află şi astăzi o stâncă cşită ln mijlocul unei
făr.l ca pr.in asta producţia să fi fost sensibil alta decât cca mici pajişti şi având ln jurul ei câteva bulbucături pietroase;
tlrl.ncască. lo~ dacii. interesul pentru haiducii mai recenţi era pc acea stâncă o lncbipucşte tradiţiunea de Dochia, iar prin
legitim tn pătura rurală, cântecele cu isprăvi voevodale, care bulbucături tocbipucşte oiţele•. De n'ar fi această formă a
"" existat, puţine totuşi putându-se dovedi autentice, e firesc b.1.Smului decât un rll$uoet al legendei lui Asachi şi totuşi
să fl fost eân lato mal a les la curţi. Pătrunderea tlo altfel a mitul a luat consistenţă şi stăpâ.ncşte con.ştiinţele.
unor balade sârbeşti dovedeşte migraţiunea lăutărească. Este Al doilea mit, cu ecoul cel mai lru-g. e Mitwi/a, cu p unctul
111 afară de orice lndoială că clasa de sus lntreţlnca pentru \le plecare Jn căntccul bătr;l.ncsc publicat de V. Alecsandri.
petrecerea ei lăutari ~i tot atât de probabil că boierimea lnsă.şi Proporţiile mitului au crescut to vremea run urmă pănă ln·
colabora cu cântărelii şi chiar le procUta motivele, nu mult tr'atAta tncât s'au licut compa.rilri cu Divina Commcdia şi
deosebite ln fond şi formă de cele rurale. Boieri moderni din mul\i 11 socotesc ca momentul iniţial al oricărei culturi au·
faza romantică, precum C. A. Rosetti, urmând generaţiilor tohtone. Aci e simbolizată existenta pastorală " poporului
dinruntea lor continuau să-şî t publice• poeziile prin lăutari. român şi chiar unitatea lui to mijlocul real al ţării repreientat
Doinele, ceva mai oltlltoare, devin la boieri •cântece de lume• de lnnţul carpatin. Trei ciobaffi se coboară în va.le cu turmele.
şi Eminescu avea 1111 caiet cu astfel de • irmoase, co se cântă Unul e vrâncean, altul ungurean (adică ardelean, din partea
dup4 masă t: Ungurilor), altul moldovean. Cei dintâi se sfătuesc $il omoare
De-neun1 nldejdilc· toate pe baciul moldovean. căruia ~Iioriţ:a, oaia nllsdrăvană, ii
Deln n1l11e s'au s!:lr~il dcstăinue gândul ucigaş. ln presimţirea morţii, Moldoveanul
~foriu, luAJ1du-m.i %.iuo b\1111\ lşi rânducşte, !Aril nicio ură, lnmonnllntarca, pregătindu-şi
Delo cccn <l"·•m lublL un Eden terestru, ciot..ănesc:
Sobicski viind la Iaşi 1n 1686, vorbeşte boierilor 1notdove-
ncşte, spre a-i capta, şi chiar Iau; un cântec Ju.i Cantemir OitA bArH11â
De ~li nllsdrlivanll
fugarul ~ care-l rice tn ritmul horei, ca pe un soiu de chiui- ŞJ de-ar li sA mor
tură regală: In cAmp de mohor,
Constnntlnc, fugi bine SA spui lui Vrâol:<'an
nici al ca.•G ŞI lui Ungurean
nici al nrnsil C" sA md lngroa1>c
nice dr~6 Jupâ.nea•!I. Alee pe·aproap<i
111 slrunga de o~
sem.o că era obiceiul de a se improviza ln sunetul scripcilor. SA ''" tot cu voi;
De altminteri pentru vremea lui ~fibai Viteazul un contem- ln dOdul 1lAnil
poran strd.in afirmi!. prezenţa pc 111ng1i Domnul intr.lnd ln SA-ml •ud cilnii.
Aste s:\ le •pui,
Alba lu.fut a lăutarilor, precum un altul mai târziu auzea to !Ar lll cop să ·ml pul
Muntenfu lui I.eon Vodă o ceată de cobzari şi muzicanţi câ.n· Fluieraş ac lag,
tând cât li ţinea gura ln Umbli valahă cântece blltrineşti. Mult tlct cu drag I
Fluieraş de os,
Aron Vodă petrecea. după Ureche, cu cimpoiaşi. lnsă un cim-
Mult zice dulos 1
poi~. după bfiron Costin, desfăta pe Gheorghe Ştefan şi ~ l'lulerq d• soc,
Racop la masă, stand • cu ciropoile tmbrăcate de urşinic, la Mull zice cu toci
 ISTORIA l. ITF.RATURJ I .HOMÂN E - 63

Traian şi Dochia. Litografie. din oficina aJacbiană. ln Icoana Lumei.

 64 - EPOCA VECHE

Cur\.,, de Argeş. Lltografie 'Vonncberg din A. Pellmon. Fapttl• Eroilor.

VAntul c:And • bote tăţil mânăstirii, tnsă tradiţias'a oprit a.supra celui mai strA-
Prin el.t -a rAabale luclt monume1tt al locului. Este firă importanţi. ci. legenda
Ş'olle s'or strAnge se regăseşte la popoarele lnconjuritoare, mnl ales c4 cu greu
Pe mine m'or pllng•
Cu laulml de 1Ange I a'ar putea dovedi do unde a pornit. Ea n'a devenit mit decât
la noi şi prin mit se lnţelego o ficţiune hermetici., un eimbol
Şi dupl l:ngJămădirea animall a turmelor pe groapa plste>- al unei idei generale. O astfel de ri<licare la valoarea de mit
rului, urmează traducerea hermetică a noţiunii de extineţie. Io este proprie literaturii române. Meşterul Manole lncepe, din
această viziune fnuicbcan panteistici. moartea devenind • mi- porunca .Domnului, ridicarea bisericii tnd tot ce lucrează ziua
reasa lumii " • Czliasl • sl lnhumarea lulnd lnllţişarea miste- se surpă noaptea :
rului nupţial:
lar tu de orno.r Meşterii gribea,
SI nu le spui lor Sforii• 'ntlndeo,
S6 le spui curat Locul .m lsura,
CI m1 am l.nsurat Şanţuri largi •Apa
Cu-<> mln~ CrilasA, Şi mereu lueta,
A hunii mlreasA ; Zidul ridica.
CA la nunta m•• Dar ori ce lucra
A clzu·t o 1tea ; Noaptea se surpa I
Soarele tl luna A doua zi iar,
Ml-au \Inul conu.na. A treia &I Iar,
Brar.I. fi pAJUna.şl A paU-a zi Iar,
J„am avut nunta$1, Lucra tn zadar I
Prea\I, mun\11 mori,
Piseri, llutarl, Un vis arată lui Manole cum s1 tncbege monumentul :
PAsiirele mii
ŞI stelo ficlll 1
• O şoapt.l de 1u.s
ln versiunea Iul V. Alecsandri. acest mit e o capodoperă. A$vea mi·a apw
:Mitul Meşterului Mamii• (M4114stire<> Argeşului din cule- CI ori ce·.a m Jucra
Noapleâ s'a su.rpa
gerea V. Alecsandri) are mereu o Iradiaţiune puternică. Tema. Ploâ'om hclArl
ca tntotdcauna tn ast!cl de l mprejurll.ri, e de o clreulaţie mai ln zid de-a zidi
largă declt solul ţllrii, l1lsll versiunea romlnl!. este originală Cea 'nl AI ••!loar(!
şi autobtonizatl!. Intru clt se leagl!. de vestita biscricl!. dela Cea 'ntAI aurloart\
Care a'a tvl
Curtea de Arg~. a lui Neagoe, devenltl!. astfel pentru Hteratura MAnl tn i<>rl de zi
noastrl un fel de mlc NOtre-Dame-do-Paris. Legenda vor- AducAnd bucale
beşte, ce-i drept. de Negru Vodă, lărl a stărui asupra identi- La soţ ori la Irate "
 ISTORIA LITERATURII ROMI.NE - 66

MAnăstlrca Curtea rlc Argeş.

A doua zi lntâia femeie care !le zăreşte e chiar soţia lui meşteruJui Şi Tn indiferenţa Voevodului pentru fiinţa lui con-
Manole. J\f~terul, lntr'o criză de egoism, tngenuncbe şi roagă cretă, s'a putut vedea un simbol al obiectivităţii absolute a
pe Dumnezeu să deslănţue ele1nentele spre a o opri : creaţiei. Multitudinea primeşte opera ca fenomenalitate in-
, Dă, Doamne, pe lume dependentă şi ignorează pe artist.
O ploaie cu spume, Al patrulea mit este erotic. Sburtltorul (care sub alte nume
Să facă pl\rae există şi la popoarele tnconjurătoare) este un demon frumos,
S.~ curgă şiroaie un Eros adolesce_o t, care dă fetelor pubere turburillile şi tân-
Apele sA creascA,
Mândra sA·ml oprea,că jirile lntâiei iubiri. începând cu I. Heliade RAdulescu un este
Sufidf Doamne.un vAnt liric român care să nu fi reluat mitul tn diferite chipuri. Unii
Su.flă·! pe pămdnt, au crezut că trebue să ducă aceste producţii spre o sursă ro-
Brazii să·i despoaie mantică, ceea ce este fals, fiindcă unii din poeţi nici măcar
Paltini să lndoa!e,
Munlli să răstoarne, n'aveau noţiunea temei occidentale. Singura notă romantică
Mândra să-mi lntoarne· este lntemeierea pe tradiţii p<>pulare. Neavând o literatură
Să mi-o •ntoarne 'n e.ole, de analiză a dragostei,, a fost firesc ca poeţii români să se
S'o ducA de vale '· coboare la momentul primitiv, la mitul invaziunii instinc-
tului erotic la fete. Caracteristică tn toate aceste compuneri c
lnsă mândra .nesdruncinată tn credinţa maritală merge totala iraţionalitate a crizei.
neşovăitoare spre locul lucrării. Manole o urcă pe schele şi
Aceste patru mituri 1nfăţişează patru probleme fundamen-
şăguiod o zideşte repede, spre a nu fi înduioşat de pl!nsetele
tale : naşterea poporului român, situaţia cosmică a. omnlui,
tinerei femei gravide:
problema creaţiei (şi am putea zice 1n tenneni moderni: a
' ~1.anoli. l\tanoll culturii) şi sexualitatea. Azi unii încearcă (şi lucrul e vala bil
Meştere Manoli I în măsura izbutirii) să tnvieze alte elemente fabuloase. Orto-
Zidul rău mă strânge doxii vor să închidă punctele de temelie ale creştinismului ln
Viaţa mi se stinge f •·
mituri autohtone, coborlnd familia sffilltă şi pe apostoli pe
Continuarea mai adaugă că Voevodul gelos, a ridicat teritoriul daco-roman. L ucrul ou-i nou şi nici abuziv, ba chiar,
schelele strălucitei biserici, ca zidarii să nu mai poată face o contrariu părerii oponenţilor, de un firesc desăvârşit. Fecioara
alta, alt.cuiva. Ei scăpară sărind cu aripi de şindrilă. lnsă doarme to iconografia Europei de sus tn paturi gotice tncon-
Manole muri prefăcându-se ln tântană. juratâ de servi şi sfinţi îmbrăcaţi medieval, iar ln pictura
De astă.dată avem de aface cu un mit estetic şi ca atare italiană nu numai înveşmântarea este locală şi istorică dar
a fost desvoltat. J~l simbolizează condiţiile creaţiunii umane, toată legenda sacră se desfă.şură to geografie italică siene7A.
incorporarea suferinţii individuale ln opera de artă. Tn moartea perugină, venetă după cum e ca.zoi.
 DESCOPERIREA OCCIDENTULUI
1779 -1826
"C LA S I C II " I N TA R Z I A ŢI.
OCCIDENTALlZAREA
InWele semne de occidentalizare se văd tocl din Jurul
anului 1700. E vorba., bine lnţeles. de Occidentul cultural.
Ţările române n'au fost nlciodată ln afara Europei şi tncepu·
rurlle lor desvălue o puternică ţinută feudală. Prin Polonia
boierii avură statornice legături cu inima Europei şi preten-
denţii la domnie mişunau prin Apus, avănd ca loc principal
de debarcare Veneţia. IUtllcirile lui Petru Cercel, autor de
versuri italiene, simbolizeazl acea.stă izadiaţie. Au fost şi unele
tncercări mai vechi de occidentalizare ca aceea a lui Eraclid
Despotul (1561- 1563) care tntemeiase un soiu de universitate
latină la Cotnar cu profesori vestiţi (Kasper Peucer, lobann
Sommer, Johann Rhcticus) . .Puternica tradiţie ortodoxă le-a
!năbuşit. Jo seeolul xvn încep să vină misionarii italieni
franciscani dintre care Vito Piluz.i şi marchizul Giovan Battista
del Monte sunt cei mai iluştri. Legăturile lor cu cei mai de
seamă boieri ai ţ.'\rii (Vito se tmprietenise cu Miron Costin)
n'au fost !ară elcct asupra conştiinţelor. ln l\<Ioldova erau
papista.şi de origine sl\scască. romllnizaţi deşi lncă tn strft.nsll.
legătură cu centrele romano-catolice. Cu prilejul jubileului
din 1650 merseră la Roma astfel de Moldoveni, făcând cu o
sută do ani tnaintea Ardelenilor pelerinajul la cetat.ca. eternii.
Ormările pentru cultură au fost lnsă nule. Stoltticnl Cantacuz.ino
fusese la Padova. Deşi educat la Constantinopol, Dimitrie
Cantemir e primul scriitor cu o îndrumare puternic apuseană.
Schimbarea v~lntului ln tinereţe e un fel de vestire a tnoirii
sufleteşti. ln epoca brâocoveneascil de altfel un Preda de
Proroci purta • chic.\ nemţească• baine şi cismc europeneşti.
Totuşi cultura rllmlnca orientalii, adică exclusiv religioasă.
Cănd Dimitrie Cantem.i r veni .Domn se imbcll.cli iar cu veşmintele
ţării şi ou se glodi de loc să cultive poezia, teatrul, să facă
şcoli cu preo<:upări literare. Veneraţia Iul pentru Caca.vela
rămâne intactă. E chiar curios cc vechiu este lu unele privin ţe
acest viitor membru al Academiei berlineze. Ideea de • lite-
ratură • tn sens oe<:idental avea să străbată greu. Trebuia s'o
pregătească alunecarea hiceată a moravurilor şi pentru asta
nu era de ajuns ca puţini să meargă ln Apos ci ca acest Apus
să descindă aci. Incă din epoca brâncovenească imperiul
austriac apa.sll asupra Muntettiei precum Rusia, la lnceputul
occidentalizării ei. se lmpinge peste Nistru. RomD.nii tnccp
politica de pactizare subtill cu Creştinii, care a debutat prin
căderea lui Cantemir şi moartea Brâncoveanului, principe
• del Sacro Romano 1mpero •· De acum tncolo Rorru\nii vid
din ce ln ce mai des pe • Nemţii cu coadă • iar boierimea tşi
iau din Braşov, adevlrat centru geografic al rorru\nlsmului.
•
locul obişnttit de refugiu . Epoca fanariotă a contribuit la
desorientalizare. Grecii aveau puternice legături cu Apusul,
ln deosebi co Italia, şi de foarte multe ori autorii francezi şi
italieni ne-au sosit prin Arhipelag. Ei tnsăşi manifestau un
mare impuls de a evada din Rll.sârit. l'uga fiilor lui Ipsilanti
• Io lăuntru t, adică ln Europa, plecarea lui Enăchiţă Văcă­
rescu, după. ei la Viena, arată punctul acut al nerăbdării de
a -~ pe faţă tn Occident.
Deocamdată vreme de un secol pregătirea pentru intrarea
ln altă lume se face Io limbă. Gralul bisericesc nu este tndestu·
lător spre a exprima noµuni mai tehnice. ~eologizarea tn
sens apusean a limbii apare de acum. La Miron Costin tntălnim :
ochean (ocean), /anlastit, /rănitic, praalm, şJiinfă, &iors [excun;);
la Nicolae Costin: alheisl. aslrt>Ml>f, comel<i. fiprâ, monarchie,
benthel, testamenl (botăr1re), parola. flotă, armadia (armată],
şcadroane, comunicaţie, &avalerie, baghionolă, circum/errmţd, arii·
ltrie, comendie [comandă). aecrd, 101iversal {ucaz]. sta>1darte [stin·
darde), secretar, ca11ulier, adi11tant, volonltr [voluntar), doctor de
medicină, regi-ni, apotecar (sau spi/er), comisar, ofiţer, maior,
serfant, furier, pastor, t>torlir (mortier), &anonir, /uzeler, notar,
marchez, feldmarşal, geiu;ral leile11ant, re:i<knl, pote..W, le/lied,
polifâ, capitală. Niculce nu e Dl.a i puţin modernizant : /anl4$U,
ndl1<r~ lepra, fistula, respunden/ie. dropica, cavalerie (deco-
raţie), mîmstm, senal, f>r01Jianl, n~illlor, elul<>ri, eleqie, dia-
11ranluri, pe lângă celelalte. AC4inti uricarul adaugă: cqmpli-
mnduri, ordinanJ, mani/est, f><m&luri. cqmendanl, audienţie,
polilieă, annistiţie, dl'ăgani (dragoni), lrium/. El citea de altfel
• gazeturi • şi • avisii >. O. Cantemir. dintre toţi. este cel mai
modem. Trebuinţa de a exprima noţiuni de logicii., psihologie,
literatură, l-a făcut să introducl o mulţime de neologisme,
azi statornicite pe alte căi tn limbă, c u mici modificări: a11oca1,
ogo11a (agonie), activitas, anatomic, anonim, antepalie, anlidot,
argunrent, arom,ate~ articule. <•lOtnlşt1, alornuri, axiomă. ano·
ma/ie, dialutic, dialog, dim<JC1'alic, U.ghii, as• embriona, energhie,
experiM•/ia, elimologliia, ithlca, 1dea. i11teriecţie, ironic, calagorii,
catalog. calartul•, clrenlru, comedi•, condiţii, corespontlen(ii,
cfidilas [quidd.itas), taviri>1I, lir4, >1umrie, melanholie, melodie,
meta/i•ică, metafizic, mod, mo1uirl1ie, mus•. omon, palat, pa-
lestră [arc), palinodie, paradosis. period, pilulă. f>iramitU , pla-
ndd, pori, porfiră, prtte>1/ie, privat, privileghii, probă, 11 pro-
/U14i, prof>ozil, referendar, re~lă. rilOI', unlenţie, uhiplicesc
(sceptic), so/ismd, sferă, simbalU., sin<>nim, sim/ollÎe, sistimă,
temperament, tragedie, lropuri, /i1ur6, JUic, ipo"'"'4ri#, if»-
tesis, etc. La Radu Pope$Cu gll.sim de asemeru: !""""'"ală,
politie, p..auie, foarteli/ii [CortAreteJ, va/ie. musici, prin/ip,
68 - f)r!S<:OPE:RIREA OCCIDEN1'ULUI
76
CAPITOLO
DEL PRENCIPE
DI VAL AC C H I A~
Otentiffemo Diodelfommo, & imo,
P Tu cfie crea fli il cicl, ta terra, e'l mare,
GU .Angeli de la luce,& l' huom di Umo •
Tu 'he nel-Jentre l1ergine incarnare
'l'er noi "Polefli 'Patlre onnipotenre,
Et nafcere, & mor.ire, & f ufcitare.
Tu che col prof_rio fangue "Perame'4te
~·aprifti 11 ciel, fjogliafii il limbo, & poi
Sathan legafn mifero, & dolente .
Tu che con fante braccia aperte d noi
.Ancortimoflrimanfuero, & pia
'Per d:irne eterno '1en·ne i 1egni euoi •
.AfcoJta Padre i'humilprieţo mio ,
che fufplice ,p diuoto a te ne -Pegno,
.A te cbe liţefti buom per far me Dio.
Con che ti paghero mai Signordegno
Di tanti.bene/ici; d me largiti?
Cbeguidardon potro mai aarti in pegno ~
$tati {ono i fauor certo inftniti
c'bai dimoflrari d me -Pil peccatore,
Che m1 gouerni ogn'hor, ogn'her m"aiti.
Gemme non cerchi gid d'alto -pa/ore ,
'N,j perle oriental, negran·teforo,
Clie tugli hai{atti, tutto etuo Signore.
TUl&elefojeda&!f4t&eforo, Z'{c
Imnul religios Italian ni Iul Pelr11 Cercel ln Dia/09/1( piattuoll d<I
•ig. Slt/ano Guaz:o. ln Venetia, MDCX. Appresso Antonio Pinelll.
'D in colecţia noa.strll.
generans:om, rebelişli, regemen~, maurii, bumbe, bombe, (<iri-
monii, presidii. ecmsiliari, eonfifflta/ii, fwivilegii. monarhie,
makonlenţi, protecţie, ,.,,edia«>ri, armisu(ie, dec„1, lătărel, apo-
plexie. La Greceao11: mod, reginumt, fanlMii, etc„ la Stolnic:
emisfer. melancolie. Lexicul secolului XVlfl n'a fost Incă
studiat şi proces11l de tmbogăţjre poate fi mai larg. Pe de altă
parte u.n ele cuvinte, evitate azi de unii scriitori ca neologisme,
suJ1t sau arhaisme (prinuzr, pede$tru, m.Sztr, a imputa) sau
lmprumuturl mai vechi (scan<lal, tiraK, pompti) din greceşte.
Spre sfârşitul veacului XVUl primenirea limbii era !n plină
mişcare. Icnacbe Văcărescu pe 111.ngă o sumedenie de turcisme
şi grecisme (talit, sevdtl, mulacliere, muhaser~. ciracii<;, rechiap,
du/bun, peripiisis, .ipolipsis. perilipsis, epanastatis, epihirima·
ticos, a .surdisi. a beendisi. a eatairexi. a u prosti, a catorlhosi)
adopta o mulţime de elemente occidentale ln deosebi italiene:
nlfnt, armada, amba~ad,,,, amor. a~olut, abondan/4, archivii,
anale, a.sediu, arliwl, asambUe, umdiţione, ri/>4/ione, prote/ione,
con1fer111aţ·io11t, prefetisione. ocasio1ie, irt1dipt1'tdeHte, logoli:n11Jft ,
eroe. fwigioniM. trion1f, se1nplicitJr. lretJVă, gt,ardie, rendite,
tradit-0r, imperat01', dt«4, g·ranil1<Câ, conte, baron. 111.onsiu, cati·
telor, şat1'1belan, dattlt, carnavaltwi, S<,/ă, gabiwet, capelă, biliard,
btrlea11turi, tlogvenţă, disuwsuri , f>eriode, ,,itt-a/ora, 1·rliot·is11ir.,
epigramă, bileturi, cometl.i;, IYag<d.ii , fa.mo;:, disgraţial, idolatri,
rebel, prelimitiar, i1Jvit.at, refornial, fe11o>nen. stratagi"niă, viţiu,
interes. enleresuri, t:<Jtuliţii, siste>uă, i1idependenţă, gara·n{ie,
poliuţd, regule, plenipote11ţti. audi e„ţă, regetlfd, clemen/d, „.
p1.ta(ic, 11elllYalili, armie, IYa;lorii, conftrien1,/ie. visilă, ţwottc/ie,
eiYcom-/ertnţti, can1panic, e011fem1a(i~. ccngr1ts, uerciţ·iu, ,nisY.r,
e~tracydinar, difensiv, dicherară, se impatro-1iiră, etc.
ln vreme ce boierin1ea principatelor fnainta tn Europa pe
calea politică. ţărănimea ardeleană găsi un b11n drum de occl-
dentali1.are prin biserică. ln ucn1a. unei inte11se propagande
catolice care câştigase grupuri r;\sl eţe de preoţi români, mi-
tropolitul 1'eofîl rec\1noscu 111t..-'1111 sinod, la 1697. u·n itea eu
biserica romană. Următorul Atan~ie Anghel aderă şi el ln
1698 dar actul definitiv se iscăli la 5 Sept.emv rie 1700 la Alba·
Iulia. Urmarea a fost că mitropolitul Ioan laochentie Mîeu
(Klein, Clain) căpătă dela Carol VI printr'un schimb de do-
menii târgul şi teritoriul Blajului cu dreptul de a lntemeia
o mânăstire şi un seminar şi a trimite la Roma, la colegiul
De Propaganda Fide, trei teologi anual. Intâil şcolari La Roma
nu s'au ilustrat. Seminarul din Blaj se d eschise ln 1754. ln
1766 se lnfiinţară 2 burse pentru .Romiin.i şi la Colegiul Paz-
nianyan din Viena, iar ln 1774 li se deschise şi colegiul Sfânta
Barbara tot de acolo. l n fond treb11i să treacă aproape un secol
dela 11nire ca să se vadă ucmări mai cu miei pentru- li teratură .
Exponenţii iluştri ai şcoalei blăjene sullt Samu.il Micu (n. ln
Sad la 1745, mort la Buda. la r3 !viai 18o6), Gheorghe Şincai
(n. ta Şamşud la 28 Februarie 1754, mort la Sinea. la. 2 Noem-
vr:ie 1816) şi Petru Maior (n. ln Căpuşul-de-câmpie pe la t76o,
mort la. Buda, ln vârstâ de 6o ani la I4 Februarie 1821.) . Micu
a studiat la Blaj şi la Viena, unde a stat destulă vreme, ceilalli
doi au fost şi la Roma cinci ani (1774- 1779). De sigur că şe­
derea la Roma a deschis mari ori•ont11ri lui Şincai şi lui Maior.
Şincai tn deosebi a scormonit bibliotecile, precum m~e
lusuşi ln elegia lui latină:
Timp de cinel ani petrecut-am la Roma şi'n vremea aceasta
Vrednlc de lam fiind, ml s' au dat cele douA diplome.
Roma ln studii mi-a fost de-ajutor şi -l aduc mulţumire,
Clei blblioteclle el mi-au Cost totdeauna deschise.
Artele, literatura Italiei n'au ispitit din pă.cat.e pe aceşti
austeri teologi. Importantă nu e atât şederea ln cetatea Pa-
pilor, cât putinţa pe care o au toţi blăjenii de a citi şi scrie
latin~te. ?>fare parte din operele lor sunt cu caracter .religios
şi didactic. Putem reţine Loghica, după Baumaister, a lui Micu
{:Suda, 1799), care pregătise şi o Metafizică (acela.şi, tot după
Baumaistez, publicase {Sibiu, 18oo) Legile fireşti, Etica si poli-
tica sau filosofia cea luerătoare) sau Intdmplările lut Telemac/1
ale lui Fenelon, traduse de Maior din italieneşte (Buda, 1818).
Dar unele din aceste lucrări sunt scrise ln latineşte: Dissertalio
canonica tk matrimonio (Viena. 1781), Disserlalio de ieiuniis
(Viena, 1782) de Micu; AKimadversiones in recensionem Histo-
riae De origine V alac,.,,,um in Dacia (Buda, 1814), Jle/lexiones
in responsum Domfni vrec.en.sentis iennensis ad A nimadversicmes
(Pesta, 1815) de Jl'laior, etc. Şincai scrie şi versuri latine. eu
totul prozaice. Este un bumanism întârziat şi r estrâns, preţios
n u ln sine, căci latineşte ao ştiut şi alţii dwcoace de munţi,
ci tn faptul că poate participa la el o clasă lntreagă de oa.meni.
Asta a făcut cu putinţă trecerea dela duioasele slăviri ale
 ISTORIA Ll'fERATURU ROMANE - 69

originii latine la studiile, oricât de nesigme la tneeput. de

filologie şi istorie. Meritul celor trei. ln doooebi. este imens.
din punct de vedere cultural, istoria literară nu mai poate
reţine azi de<:âl contribuţia la formarea limbii literare.
Tiuminaţi cu mai multă documentaţie asupra latinităţii
noastre, bll\je.nii tneep cu o ardoare vrednică de laudl\ să de-
monstreze nobleţa neamlilui oropsit, asupra căruia au obiceiu
străiuii •de a vomi cu condeiul • luAnd unul dela altul do-
13iml\rllc aşa •precum măgar pre măgar sca.rpinl\ • (Maior).
Câteşitrei au fă.eul opere istorice, Şincai tnsl\ cu Hronita Ro-
mdnilor (Buda. 1808. 1809) pe care o'o putu vedea tipllrită
tn intreglmcdin viaţă. rămâne istoricul memorabil al latiniştilor.
Persecutat de episcopul Bob. •suduit de Dumnezeu '·ameninţat
cu smulgerea pilruloi şi scoaterea ochilor de cumnatul epi-
scopului (un ungur) care tl ~i pălmui, vizionarul tşl purta cu
sine h'-rtiile pe cnre Ic lăsa - zicea el - neamului all.u, deşi
era alungat de • taurii cei graşi din cucuruz •. Compilaţia, de
manierii cam medievală, se sprljio3. pe un material enorm .
Ea n 'are tns1i construcţie nici expresie literari.. cu toote ci\
ou-i lipsită de anume aromă ardelenească. Şincai ac strl\duia
s'o traducă tn latineşte, 11ândind a-i da o rnai mare răspândire.
Problema limbii le stă mai cu seam3. pe suflet celor trei
mari blăjcni. Umba trebuia s3. fie o icoană a romanităţii
noastre. Slova cirilici\ tnstrăina ochiul neprietenului şi de
aceea Clain oei dint.\iu adoptă tntr'o Caru th rogacio11i 1Mnlru
evlavia hom«lrti chresti11 (Viena, 1779) litcra latină, tn chip
sistematic, diind la sfârşit şi norme de scriere. Transcripţiuni
cu astfel de slovă se găsesc tnainte numai tn chip spornlllc.
Câteva şire de rugăciune surprind pe cititorul de ati. ln loc
de ; , Dumue1,eule tn ajutorul meu ia aminte• citim • Di~u
Ic în ajut6riul meu li~ua amente •. Nu era dar vorba de o
simplă substitu ţie de semne ci de o transcripţie etimologicii,
ba mai mult, de o silnicire a limbi.i tn sens latin, aŞa ca alt. se
vadă că alături de • Dieu •. • lddio • din • Deus • avem şi noi
pe • 'Oi~u • ce urma a se citi • zeu •· Mai vedem că • adică • se
scrie • adeque •. iar • care• c quare •. La 178o u-rma la Viena.
o gramaticii români, de Samuil Micu to colaborare cu Şincai:
Elementa lintuiu d4co-roman<U sive valru;hioae to1„posit4 411
Samue/6 Klei" d4 Srad. . . locupletal4 vuo, el i"hunc ordlMm
•ed.acta a Georgio Gabriele Sinkai. Era lntâia gramaticl rom&-
neascl\ tiplriUI., precedată doar de manuscrisul Gramaticei
lui Dimitrie Eu~tatevici Braşovea nul (1757). Etimologismul
apare aci codificat; cai, om, tmpărat, dinte, ştii•1/ă, rugdcirm•.
·urmau a se scrjc caii, 1101>1, itnpeYat, tktittJ. scientia, rogacio»e.
Gramatieci se cddea. să i se adauge un Dicţionar. Samuil Micu
lncepu această lucrare, conti.nuată după m.o arto-i do V. ColO'll•
apoi de r. Comell, de ~taior. de I. Teodorovki şi A. Teodori .
După treuecl do ani de colaborare succesivă apăru tn 1825
la Buda. US1·con roma"nescrt-la'tinescu-·u ngurtseu-mnt(•seu care
dă şi etimologii. Cu toate că Petru Maior. spre deosebire
Amoioană romtnA. Pictun'I ttllgloul tnlr'o colecţlo I• 01Qnlstlru
de Samuil Clain şi Şincai, crede limba română deriva.tl nu din Bonta. Muuul KogAlnlceano,.
latin.a clasicl ci din cca vulgari, până lntr'acolo tncAt, vorbind l n Real.to Ist. arch. fli„ 1883.
• oblu • sâ susţini că • linba românească e mama Umbei ciei
latineşti" se indicii, şi lucrul e firesc pentru acea vreme, eti- jelitorii se tund, oblâncul e lnclinat, obliqu..s, şi alte asemenea
monul clasic. Două tendinţe se observă la filologii ardeleni comMiL Asta a dus tn urroll la nişte erori teribile. Străduinţa
cu privire la lexic : de a dovedi, cu orice chip, cil majoritatea tuturor de a primeni limba este iarăşi mare. Cu toate acestea
cuvintelor s unt de origine latină şi de a elimina rl\mâşiţclo lntilii latinişti au fost foarte cumpătaţi şi ?.faior scrie chiar
din graiul • varvarcJor ghinte ;, adică slavonismele. Astfel cuminte tncercând numai pe ici pe colo să strecoare neolo-
tâlharul nu o decât 1111 purtător de săgeţi, un l•li/••. iar brdnia gismul odată c u sinonimul său: • pleaga, adecl\ rănirea• • pă­
vine dela pra>1di1m1, căci • pranzul • săracilor e cu m!lmiUigă tuitil, a.deci tocmită•· ln privinţa aceasta li se face o mare
t id enim est paupcrorum prandium cum polen ta•. slavismul nedreptate când se crede el lnccrcarea lor a dat greş. Numărul
bătător la ochi iubir1 derivă dela lubel şi birăul unguresc o un de neologisme absorbit de atunci tncoace este roare. Cauză,
c ,,;, magnus ' · Alaiul turcesc se trage din aula, plugul c siguran/<i, sold4ţi, sţ>ioni, <fJldm/tl, prwUlen/ă, anticipa/ie. ccnc·
plaga, rana pământului, tânguire" vine dela lundu•, pentrucll pers41ie, educaţie. explica/ie, ocupa/;.. edi/ie, tradi/î•. importa"'·
70 - 01,lSCOPERIREA OCCIDENTULUI

a Dialogurilor Jui Focion de Mably (laşi, 1819), iar la Bucureşti

apărură to 1820 Merope şi Bntlus de Voltaire, Filip şi Oresl
de Alfieri. [n acelaşi an după J. J. Bartb61emy ieşea tot Io
greceşte Harieo şi Polyd<>r. Târ~iu, tn 1827, continuând tradiţia,
Aristia tipărea versiUJlea greacă din George Dandi>< de Moli~re.
Se făcură ş\ traduceri romJl.neşti, mulâl eireulantc ln ms.
l.A.sând la o parte-pe ale tălmăcitorilor mai cunoscuţi. b1tâlnim
o traducere moldoveană a 5 cărţi din Teltmac al lui :F~nelon
Io 1772. Sub titlul Istoria lui Al/idalis şi a Zelidiei, tot ln Mol·
dova se traduse în 1783 Histoire d' 11/cidalis et de Ztlide, ln
care • se cuprind lntâmplările a doi tineri libovnici. . . istorie.
foarte frumoasă şi plăcută celor amorezaţi • de Julie d'An·
gennes şi Vincent Voiture. La 1794 apare la laşi Critil şi An·
dronius roman alegoric cu intenţii morale (Androniu e băr­
băţia şi Critil judecata) , io forme . totuşi a venturoase şi natu·
riste căci Critil găseşte în. insula. Sf. Elena un om sălbăticit
trăind lmpreună co fiarele, lipsit, din netrebuinţă, de graiu.
Paharnicul Iordache Slătineanu traduse prin greceşte • Ahi/efs
la Schiro fapta lui Cbir Metastazio chesaricescului poetic •
(Sibiu, 1797), adăugind şi Istoria lui Sofronim. Pentru deschi-
derea orizontului european sunt nota.bile De obşte geografie
după Buffier, prin. limba italiană, tradusă de Amfilohie Ho-
tiniul (Iaşi. 1795), Istoria uniu„sală. . . pri11 Sign!»' M11ol
[l'l1illot) tradusă de .Ioa.n Molnar (Buda r8oo, tom . .I), Descope-
rirea A1nericii de 1. H. Kampe (Buda, 1816, tom. I ), ln sfârşit

t ( 4~) t
5 l U gâ b UD a.

M,rt'hln erd bolnav, fi au trabuit 1e rncre·

ii1ftit%f lucrurilt sale Slug;;. . Aceftd În loc de
Roma. Piau• dl Spagn•. Colegiul de Propagnnda Fide. ln fund
4 fi 1luga rea, nebtgatore de sd1na fi untfa,
ou foft (U in4oita Sârgu1ntia1, fi sau 4dt cu
~went, evident, acestea şi altele folosite şi
propuse de Maior
sau de Paul {orgovici (Oburoaţii de limba nonănească. Buda, tot deadin.sul fpre aceia, qud tote fale fac a bine.
i799) cu mici dibuiri (importante, evidente la singular) s unt
azi cuvinte de circulaţie curentă. Rti ! %icea el, quumfe va bucura Stepânu mieu,
Cărţile de gramatică lncepură să. se lnmulţească de aci
lncelo şi mai putem cita printre cele dintâi Gramalica rom4·
deachş emi vd ved•. credintia. eiţ 4tâta măi
...ască a neunitului Rl\du Tempea (Sibiu , r797). Ioan Molnar
' de MiUcrshaim " profe.'IQr public în A.cademia Clujului şi
curr211d fe vâ redi cd din bold sa, deache tote
doctor de ochi dădu şi o Retorica adecă lnvăţăt1'ra şi lnlocmirea
frum04Soi cuvtlntări (Buda, l798) ..
levâ gasî bune, fi pentru neinica nu fe vti pu·
Traducerile din literaturile occidentale, circu!And ln ms. tea fupard. Marthin cu âdroerât fe însâna·
sau publicate, se fac tn principate dar şi tn Ardeal din ce tn
ce mai numeroase. Adesea tălmăcirea se slujeşte de un text tosâ, fi dadu Slugii actjl.ii bune Fata sâ; fi
ln greaca oomună dar Grecii tocmai se ţineau acum tn tot
mai strânsă legătură cu Occidentul. S'ar putea spune că foarte ne hdvelf4 MltJ'thin nrcz nu fiu , dupa 1nortea
mulţi boieri au două feţe: ca oameni de cultură greceas<;ă ei
sunt nişte europeni. ca simpli RomJl.ni nişte oameni de far· lui, 4obdndi Slugd tota hâverea lui.
ma.ţie orientală. Cultura grecească e aşa de puternică lncJl.t
centrul ei se .mută lncoace. Clucerul Ioan Geanetu combate
pe Ocellus.ltLgreceşte şi franţuzeşte RefuJation du /raite d'Oul(us
de la nalure d& l'univen, Viena 1787. Rigas Velestinlis fşi ti·
părea. Imnurile şi o<Ule sale la Iaşi (1814), TJl.năra Ruxa.nda
Samurcaş traducea o pastorală de Gessner din nemt-elte,
Epiu;~ (Iaşi, 1819). pe care o tălmăcea tn romJl.neşte Zoiţa Pa8inA din A. B. C. 1.W Bucaona ·~ [sic) /ol„u/ seol•lor nlom11wl
Grigoriu (Iaşi, 1822). Ecaterina Şuţu dădea o versiune greacă romanuc, 1797.
 IŞTORIA l.ITERATURU .ROMANE - 71

llor J,,e10A
Pl"'°1'A nou de Pierre Blancham {astfel de culegeri de bio-
grafii şi aneroote cu folos etic emu la mod/I. spre sfârşitul
secolului XVIU) tradus de Nicola Nicolau (Buda, 1819).
Contactul cn Occidentul U fac jurnalele la care boierii

HHĂ16H'1CK
sunt abonaţi. Se primeau ori se cereau La GauU• tk Vit nne,
le journal Encyclopidique (1785), Journal tk Franc/Ml, Notizie
del Mondo, spectaleur du NMd (1802), Le jt)urnal Lilliraire,
Almanacn d„ Dames, Mercur• de France, L'Abdille du NMd,
11 Redatl01'• italiano (1803-4) etc. Boierii tşi schimbă mobila,
comand/I. canapele occidentale, tşi aduc grădinari şi bucii.tari
stlăini, lncep să iscălească franţuzeşte Wlii, ca fata Dudescului
care semnează • Saftiz1.a Dudeska" să-şi aduc/I. din Viena
carete. Ţările sunt pline de profesori şi secl'.Ctari străJni. Re-
voluţia franceză va arunca un număr de emigranţi printre
care unii de seamă, care se vor face profesori, Ruşii pe de alt/I.
parte vor veni cu balurile, cu jocurile de cll.rţi. In sfârşit, se
trimit tineri la • Pariş t, undo merse chiar bătrânul ban Du·
descu. Merg acolo şi Greci din ţară. Ioan Serafim, născut la
Bucureşti, susţînea la Paris ln 1815 teza de doctorat ln medi-
cinli. Bibliotecile particulare pe de alt/I. parte se umplu cu
cărţi italiene şi franceze. O dom ni!joară Marieta Caotacutino
are, lnainte de t821. totre altele, La vie el Ies amotWs du che-
valitr de Faublas ln 14 volume, operele lui Delille, L'art d'aiml!r •C
dupli Ovidiu, Ttltm4C ln italieneşte. E xaminarea scriitorilor
din zona 1800 va dovedi că ei cunosc cu deamănuotul litera-
tura occîdenWil. a secolului XVIII, mai ales cea minoră.

• ••-„oe:---~• • „____ 1821.

EPACTh •

.f." ""'tl\.;„„ l .\o•w n,:11\.;,: . De vreme cc intrarea to Occident se produce Io veacul

XVIII este firesc ca toceputurile literaturii noastre să aibă
mt1 '1',.;AM„'tH'f~ J.·~.-ft's.. H t Mtţ~cltoa. ia;:. o puternicii. lntipărire de clasicism decadent.
tiA r ft".tlci1-i. ; na.i: A~ tC'J.'T„ .lt-<li~

li "
#l'/V -""" ,._

f 6> & A R " C A M 5· t K Jl 111 : VĂCĂREŞTU (ffiNACHE. ALECU. NICOLAE)

llltt ;cJ>î 1, ouirr„ .:lil!'f Of 19~ c-Ă ~ n„,~'l'O Din vechea familie a Văcăreşti!or. un clucer Iaoacbc Vă­
„ . Â <!T'Totl! ll !i M„ ,
Ă i>MffC A llf '"' cll.rescu, cumnat al Brâncoveanului, fu tll.iat la Constantinopol
odată cu Domnul sll.u. El lăsă, Io afarli de două fete, patru
J,.HM
•
HTri 6 CiM i l'KĂ: w. fii, Constantin, Barbu, Radu şi Ştefan. Barbu şi Ştefan fură
duşi ln lanţuri to urma plângerilor lui Const. Racoviţă tn
insula Cipru şi. Barbu muri acolo. Dupli Odobescu, Ştefan şi
Barbu furli otrll.viţi din porunca lui Racoviţă. ln via lor dela
valea Orlii to Săcuieni, de către bucll.tarul domnesc, străbun
• al unuia din oamenii politici şi I.iteraţi dela noi•· ln orice
caz scos to 1757 din Cipru, de către Const. Mavrocordat,
Ştefan fu mare vistier. spătar şi, cll.sătorit cu Catinca Done,
avu o fată Măriuţa şi pe Ieoache Văcărescu, cronicarul şi
poetul. Acesta se n/l.sco, spune el tosu~, în zilele sultanulu.i
Mabmud J (173<>-54) şi fiindcll. prin 176o era vel·cămioar,
data naşterii se poate pune ln jurul anului 1740. In 1762 11

~
.KĂr 1111 ul{; c„
I V
l(Î I A'f AIA '•
...
c: •I> IU K " ' "'O şi găsim cll.sătorit cu Eleoi\;a, fata tergimanului Iacovacbe
Rizu, prin care devenea cumnat al lui Grigore Al. Ghica Vodă.
" 'l'\"OA f H t 414' AH~ A I. 8 2 7. • Ienache primi o educaţie foarte aleasli cil.ci ştia turceşte (pe-
Eros/. Povestire de o tragedie pAsloteascli. 18:22. Titlu Interior. trecuse o vreme la Constantinopol), greceşte, italieneşte şi
72 - OE?SCOPERIBEA OCCIDENTULUI

b:anţu~. Voltaire li era cunoecut. Grigore Ghica U Ilicu

pe lenache mare-vistier, lpsilanti spătar. Fu apoi vomic fÎ
sub MaVTOgbeni iar vistier. I•~ " prt4 ~ fmf>4ra(i •
olOltUJnî ne desvllue câteva din lndeletnicirlle sale politice şi
diplomatice. Mavroghenl, suspcctăndu·I, ll fixă ca loc de
retragere Nicopolea, unde se mai aflau surghiuniţi şi alţi boieri
(1788). Acolo fu tncepută Istoria. O noul pâră U strămut.~
la Rodos, dar tn 1790 i se lngădui sl-şl vadă pe ai săi la T11.r·
nova, să treacă la Adrianopol. Cu disgraţia lui Mavrogheni,
se hltăreşte influenţa lui !enachc la Turci. lntors tn ţarii c
spătar sub Moruz.i, vistier şi mare b&n ln anii următori. Nu
se mai afla ln viaţă la 16 Decemvrie 1798 şi ar fi murit tn vârstă
de mai puţin de 6o de ani fiind lnmonnântat tn biserica Sf.
lon cel mare. Chipul slu se vedea ln biserica Sf. Spiridon cel
nou : gugiuman de samur pe cap, anteriu de sevaiu rovgălbui,
tnclns cu giar, ln care sta înfipt un hanger cu mâner de smalţ
albastru şi cu pi.etre scumpe, pe deasupra contăş verzui de
coloaren jaspului, lmblănît cu $amurl. 111 mAnă ţinea un sul
<:u acest testament ln versuri :

Ur maşilor mei VlcAreşll

Las vou.4 moştenire,
Creşterea limbei rom4neftl
Ş'a patriei cinstire !

lenache era om !ibovnic şi a avut trei soţii. Elen.iţa murise

prin 178o. Când pleca la Viena &I!. aducă tnapoi pe fiii fugari
ai lui lpsila.n ti era logodit cu Elena Caragea, fiica dragoma·
nulul lordacbl. Aceasta murind, lenacbe so căsători cu o fat.\ a
noului Domn Nicolae Caragea.

O bcl%ode; George Gr. Ghica, mort tn 1828.

8. A . R·

IstorioV&cărescului este presărată cu epigrame tn tnţelesul

vechiu, alcătuite cu u~urinţă. Compunea şi tn greceşte cilci
unele versuri religioase din Sluj&f s/ânlult<i Aux4ndru, tipă·
ritl sub ocrotirea sa '" Veneţill (1771) sunt de ci. ln 1787
aplru la Râmnic Ob•ervoţiuni sau băţ4ri d4 uamd asupra
regi<lelor şi onindueklor gramaticii rum$.nqti cu o tncbinare-
prefaţă către Chlr Filaret episcopul IUmnîculul care nu mal
fu repetată ln a doua ediţie apărută tn acelaşi a n la Viena.
Citând • Abreje hronologic • dela •Pariş" 1783. pe • "Rişer •
(< dii daţia •) pe • "Buşin~ •, el vorbeşte de Flacu, • arhlstratigul
rornaniceştilor puteri• dela care ar deriva numele de Valahia,
<le cetatea Cennicegbetura • capitale a craiului nostro De.
cabal, sau Decheval •. de Latinii şi Italienii aduşi aci, de nece·
sitatea unei gramatici şi a adunării termenilor filosofiei • prin
vreun dicţionar, ca &I!. poatl bllmăci cu lhlesnire clrţile dă
fienţă fn limba româneascl • spre a nu mai fi nevoie sil se
lnvcţc limbă străină. RumAnii veniţi ln Dacia au fost oameni
proşti Iliră • ştiinţă dă şîenţă • şi de unde vorbeau acea • mumll
dll limbi • care e latineasca, lnvecinllndu-se cu llulgarii şi
Slrbii care şi ei n'au gramaticl au ajuns a li se • diljgbina
limba •. Ianache mai citeau lncolo pe • Volter la viaţa lui
Atl• C4targl, • doua soli• a lui Cr. Ghica V. V. Petru •, Seneca, Salustie, Thalis. La observaţiile gramaticale
B. A. R. adaugi şi un mic tratat de proiodie, dând vcrauri personale
 tSTORIA l. ITERATURJT ROMÂNE - 73

- llluite pâsliri am vlnat

ŞI-ml ziceau Şoim minunat I
Jar aici l aţ ll1nd tntins,
Cum am dat, pc loc m'am prin$,
Oe inimă „ . nu de cap I „ .
N'am nădejde să mal Jcap I
•
Spune, initnioară. spu11e
Cc durere te ri\pune?
Arat~ cc te tllunccşte.
Ce boru A le chlnueşle?
f'ă-o cunoscut.A mie,
ca să·ţl caut dobtoric.
lubirea e •laţ • ori • magnit • şi lcmeia hrăpitoare de i nimi
e canar:
Tu eşU puişor canar I
Nu te hrlluc~tl cu zahar,
Nlcl mâcar eu cânepioard i
CI hrApcşU o Inimioară
Ce·ai ldcut-o jertlll ţie I . . .
(;eaai cu ea de gAnd, nu ştie.!
Totuşi lcnache rimează şi in afara stilului popular şi atunci
se remarcă pnntt'o concizie sentenţioasă care subjugă memoria :
O,a avea milostivire
Nu·i lucru peste fire.
Şi cei ce au &imţire
Nu pot lăgldui,

•
lenAchiţă Văcărescu.

drept exemplu, dar râm(tnând el lnsuşi sceptic asupra folosului

unei atari ştiinţe;
Gran1aticn e meşteşug ce -arat'alcătuire
$1 toţl printr'lnsa pot a(la vcrlce povăţuire.
Şi scrie 1ncA ffltt'ale:s cu regulJ arătate.
P< toţi luva\~ d'o Ic şti !llrA greşeai~ toate,
ŞI versuri lnmeşteşugite tnvaţi\ d'• se tace.
Slll\l·vă a o'nvăţa I. „ sau faceţi cum vă place.
Poe>.ille lui Ienache sunt aproape lăutăreşti şi cu acel sim·
bolism erotio tipic în astfel de compuneri de circulaţie uni·
versa'Jă:

,\mArtt.A t11rturea
Când rămâne singu.reR
Căci soţia şl·a răpus
Jalea ei nu e de spu~ ,

Poetul inte_rvine doar cu anume comentarii:

Dar eu 01n <IC naltă flre,
DecAt ca mal cu simţire,
Ct1n' poale sA.*ml fle bine? .. _
011 J a1nar şi vai de mine I
De altminteri Ienaobe făcea petreceri de
!n care pomină
îşi producea cântecele sale de lume, toate pline de abturi
şi suspine:
lntr·'un copaciu zarWor
Un şoim prins !n lăţişor.
Domniţi romllnl, probabll una din !Ucele lui Mihai Sout•o.
Strigă amar, ciripind,
Norocul sAu blestemAnd; B . A.. R.
74 - Ul::SCOPt:RtRC:A OCCIOl;NTULUI

I Nu-l mAng:liere
Nici e putin\il -
Acel ce pere
Să·t.i dea cUdln\A ;
1'rebui sli taci I

Mult lău data ln/r() grădină. traducere după

socotită
Goethe, lnsă superioară originalului, s'a dovedit a fi străină
de poetul german. venită dintr'un probabil izvor grec. Con-
densarea epigramatică nu-i fără graţie :
lntr' o grădlnA,
Ulng'o tulpinii,
Zării o fJoa.re ~ o lu1nină.

S'o tai se 'SlricA !

S'o las ntl-e fricii
c~ vine altul şi ml-o ridlc.11

§ Dio căsătoria cu Eleniţa Rizu, Ienache avu pe Ale-

xandru (Alecu), care se însoţi cu Elena Dudescu. Născut
probabil ln jurul anului 1762, el ar fi murit pe la 1800, de o
moarte curioa."1 căci V. Popp declara că • pizma fanarioti-
cească l-au dărăpănat• şi lns~i fiul său Iancu scria aceste
sub portretul său:
OmJ caro tn veacuri- a.bia-1 dl firea.
ln grab rApitu-nl-1-a pir.mulrea.
După 1. Ghica, Clucerul Alecu ar fi fost ridicat lntr'o noapte
I de ~ăuţii lui Alecu VOdă Moru1.Î şî dus nu se ştie unde pentru
totdeauna.
1 Alecu compuse şi el câteva strofe gJ"eceşti şi româneşti
strânse într'o •condicuţă•· nefiind însă • stiburgos pentru
gustul lumii • ci pentru c trebuinţele • lui, drept care ruga pe
cititori să nu-l c criticarisească • lndată. V. Popp li numea
•nemuritorul acela Ovidie al Românilor •· Poeziile sunt însă
Alecu VAc.Are:scu.
B. A. /l, cântece de lume, compuse unele pentru o Luxandra, şi pline
de abturi :
Iar firea arAla t.11
D'a fi ne'nduplccalAt De laerA:ml vA.rs pArae
De obşte-i delăimatA Cu groaznică vApae,
N'Am cc povăţu_i. Şi sunetul lml ese
J)e ol1tlturi adesc . ..
•
La o'ntcistart. MII arz peste măsură,
Amllrll foarte, Slăbe$c /Aril ciildorA,
'NcA_t- cel ce-o are SAnt bolnav ln plc~e
SA„şi roage moaTte., Şi mor făeAnd tAeen.
N'ai ce să raci I
CAJtd nu te 'Viz am cbi1Ju.ri,
Ş1 cAnd te văi 1eşi11ori

io care intră un inic proces de elaboraţiunc cultă, ca de pildă

comandamentul cavaleresc al celamen-uluî
Rabdă Inimă cât poli,
Nu-ţi da taina pe Ja to\i:

sau imagiriile de interior boieresc, tablouri, oglinzi, şi chipul

femeii răsfrânt tn ele:
Jf Ofnn'1ftt111t irf• . Vedem chipuri miUoane,
Dar sAnt <adre şi lcoa.ne
,f.„,11 xă 4>f" 9M1,.;...1t, .dr~„, aArc ;t Care ' mpodobesc păreţll
Cu nApastea frumuseţii •
•
mi;„, C•n,;~ luctocflv"'!J î li".Stwtlti Oglinda eAnd t.l·a arăta
lntreagii !ru.museţea to,
„~" M.irK ~ tsrar~h'Als'H , WH as,,„ '"' Atentj şi tu ca mine
·re ...ai tnchina la tine.
.... ~. • lllW'l'ltUJJt.11'.cl/tt g~Jlffl „
- IÎ ll.i~ M°if'~ N'ar fi mijloc, sll te prlve~U
Aseme·n c dupl cum eşti;
Din ObseroaJi; sau Mgllri dd seamiJ (Uupra regulelor fi ordnduelilor ŞI ldololat:ie,
gramaticii rumdn~li. RAmnic, 1787. SIArtitul prefeţei. Sl nu-ţl aduci tu ţie.
 ISTORIA LITERATURII ROMÂNE - 76

Ochii ln ea c4nd ti·I arunci,

Oe tot se•ntunecă atunci;
ŞI de te şi 8TAtll
Iar nu adevlb-atll.

§ Cu Eleua Ca.ragea. domniţa, Iena.cbe avu pe Nîcolae

Văcărescu (mai avea şi alt fiu Iordache, după ce pieTdW!e
câţiva, clici ln exil Eleua plecase cu patru copii din care se
prăpădise trei). Se ştiu puţioe lucruri despre el. Ar fi fost vomic.
Naşterea lui trebue pusă după anul t784, ceea ce lnseamnă
că şi acest Văcărescu a murit tânăr. In r823 ar fi călătorit
la Pisa, iar după Odobescu mai trăîa ln 1828. In.să V . Popp
ln prefaţa Psaltirii lui Fraie. datată 1 Oct. 182 7 vorbea de
poeziile lăsate do Nicolae « la moartea sa•·
Şi Nicolae compuse stihuri, deşi e cam greu a se stabili
originalitatea absolută a versurilor. llltru cât cu mentalitatea
poporului familia îşi însuşea compunerile global. In ediţia
operelor lui Iancu Văcărescll s'au publicat • câte s'au putut
găsi din poeziile a toţi patru Văcăreşti •. fără a se face discri-
minaţia iar Nicolae. mărturiseşte a li folosit compunerile fra-
telui său. Totuşi Nicolae se distinge printr'o inspiraţie ţără­
nească mai verde şi mai virilă, ca ln acest cântec scris zice-se
în preziua mişcării lui Tudor Vladimirescu şi ln care sunt
elanuri şi repezi .imagini (perspectiva delilcurilor, puşca astu-
pată de greeri) :

Roibul meu. iarna nta_I toatii

N'~ văzut vjfor nici sloatţl
Cil-I \ineam tol pe călare
Pe berc şi pe mâncare,
Vai de draga llll spinare I

Roibule, ml te găteşte,
Şalcle-\1 ln\cpene~te,
Să mA. duci peste 1>-ripoane.
VAI.şl coaste la strimtoa.re.
Pe potecll !ărll. soare. Nicolae Văcărescu.
B . A. R.
Daleo, d.aleo, dragA durdă,
'.F'ă·te•n
coace, nu fii surdA. MATEI M:tLU .
Vin să te •ngrijesc mai bine
<:.•a 'mpuiat f(lieril 'n tine.
Daleo, daico. - vai de mine~ Un contemporan al lui Ienăchiţă Văcărescu în Moldova
este boierul Matei Milo născut nu se ştie botărlt clnd. dar
E rotica este ~i ea fluierată pe naiuri campestre, fără jelanii. oricum pe la mijlocul veacului, tn ţinutul Sucevei şi posibil
de astădată: chiar la moşia Spătăreşti unde va trăi de obiceiu. Tată îi era
spătarul Enacache Milo, staroste de Cernăuţi şi mamă Safta
A trăi. făr'a
iubi
Roset. Enacacbe Milu, Mii sau Milo (numele familiei apare.
Mă mir ce traiU u mai fi;
A lobi fi!r o •imţi. de obiceiu tn scripte ca: Milu) se pretinde.1. de origine franceză
MA mir co dragoste-o li : şi afirma că numele lui Io limba lui Racine se scrie Mille.
A simţi !ilr a dori Cutare 11 socotea grec, ceea. ce e şi mai posibil .. însă pretenţia,
Mă mir ce s imţire - o Ii;
întemeiată ori nu, obliga la cultura franceză şi Matei Milu
A dori !âr a jertfi
MII mtr ce dor o mal li. ştia pe lângă obligatoria grecească şi franţuzeşte. Studiile.
se afirmă, şi le-a făcut în Rusia, la Petersburg de unde se tn-
Aceste versuri au fost populare, căd I. Elia.de le citează toarse tn 1775 cu multe cărţi ruseşti. Fu pe rănd. poate oumai
printre •cântecele româneşţi naţionale • care nu • miros nici nominal. lotru cât o notă arată cli n'a ţinut slujbe, vi'ltav
a logofeţie de prin oraşe, nici a meşi şi ciacşiri din Faner „ de aprozi (178o) sulge. (1783), stolnic (1784), ban (1788). Io
Totuşi jocul de abstracţiuni sentimentale trădează prefacerea 1787 e şi ispravnic la Dorohoi. Muri între 14 Aprilie x8ox şi
cultă. I n deosebi acel • a dori !Ar a jertfi• nu intră de Joc în 25 Ianuarie r8o2.
logica ruralului. Nicolae are Io sfârşit o discreţie a mâhnirii, O parte din poeziile rămase sunt e.otice şi galant oftătoare:
de un delicat patetic minor :
Am rămas fllril simţire,
Fără semn de vieţuire,
On pic do nădejde d'aş şti
e'o slî·mi vie
Că persoanll oo m'am robit
ŞI traiul mai dulce că
poate să -ml fie,
Atuncea şi vlC•I• mi·ar U doar mal scumpii '.(oale l-am afierosit ·
ŞI !llndeA m'am lslerit
Şi slaba ci aţă n'aş vrea să se rumpA.
Toate E(lencl!IJ lc--am jertliL
Dar cdnd de nA.dejde d·e Je.ac nu se simte,
Nu aci stă originalitatea lui Milo, ci tn poezia satirică,
Şi nici cu.nl să·ml vie n_
u.mJ b'ece prtn tnl.n.te -
De trai . . . nu e vorbi\, precun1 nici de vJeaţă - înrâurită vădit de moraliştii francezi. fie şi prin. Ruşi (pe
S'au •AvAr~it toate. . . ah, rumpe·le aţli I •Volte. t li cunoaşte). Câteva portrete labruyeriene (un fălos,
76 - DESî.Of>ER IRl!A OC:C IOENTU l .Ul

o cochetă bitrlnl, un fudul. un sgArclt) sunt tncadrate tn ghi-

citori. Mersul folkloristic, cn1ditat e& expresiei. amestecată cu
bufone turco-.greeisme dau acestor mici caricaturi o savoatt·
inedită. Iată lnfumuratul :

Altul est e !nalt,

La gAl sugrumat,
Cu capul pe spate.
C11 n1i.rllt. umn.ate.
Mari lucruri l!flleţt6,
Pe nJme nu socotqt.e.
Foarte tntumuret-.
Cu samur tmbl'4cal,
Pdri nldo stare.
Cul nlcAiuri n 'an,
Nlmlrul nu mal plllefle.
GAd ,·acesta cine este.

str.lmbul lncrezut:

Un om nalt fi deţ lr•t.

l.a la\A foarte scurmat
Cu barbA dlntrAn1u,
Vrednic de t ot ro.su. •
Umbla crGcilnot,
Din eoldurl leg4nat.
La chip urlt şi slut,
Arc un picior mal •curt,
Se socot01te arlll6
Ocara lumll şl •~Icni(~.
Se mAndrcşte, ludulcştc.
G~cl cine este.

bătrâna cochetll:

Pe acea11tu tl şe4cl•u,
Lea11c fl nlrncri•O.
O babă cu '11n1url (IC fru1noo1A,
IJ-nr o tonrle nlnre mlnc:lnonitl,
Zovlsti,it.n, ctovet l1onrt:,
Ocarnlcil, hulit.oaro,
GrAeşte cu neco11tcnlro,
RAcneşte, \JpA de pclre,
Se tn1pot1obeşte, to.rif<'f1c4tc,
~ pudrueşte fi •ullrnenrşl.t. Hatmanul RAducanu Rosetti cel blitrdn .
GAri cine Hlt. 8. A. R.

sgăreitul : Apoi fi dlJt Moldovence.

Ca sA samene a Grece,
Vrut•MU ~att,an1lcuJJ l„a&u s:!i s:a f1nllr1~. Şi ele •• fac c'ame\cs<.
Deci gustul nu·I llp$e$te. Se sbudum!l şi se. sluţesc.
Punga nu-l embodlutl• Socotind ca sA arate dcllcate,
ln leţ .., lv<Şl6, F'lrli prlclnl, de orice cod leşlnntc.
Pe ull\a more se trtuştr, ~ alum4 cu pene
Cu 15 lei ehelluialA Pe supt nas, ochi şi R,ent:.
S5 loci pombl ,1 laI~ .
lntrt ln sultan muat. Autorul propune un remediu drastic:
CumpilrA un file albu lat, fn vreme cAnd nlbidaîcft vine
Baniţa !n cap !fi lrAnleste:
SA albA bhbatuf un biC'Ju bun la 1fnt
Şi s!ngur se fuduleşte;
Şi la c . .. s.4·1 dee una sut.A bine„
Iar ca 1:1 nu !le 1trAn ţuros. Şaptez.eci s.au no\1lucl ~f lanul Io vine,
lfi lnt.oar"e bemevtc:ll pe dos. Clnz•cl, şasez•cl Io spate
lar antereu '' cntt"n S.11 o umple do dnAtate.
An din zflele lui C•b•n
Oar conttf din zilele cui, Cu aceasta prea muJt se folosesc
Grece, ?tfoldovcoce se tA1nlliduesc:
Ln lctoplse\1 nu-l.
Şi după această teribilitate revine aproape suav ln motivu l
Această răutate inventivă e l nruditll eu aceea din diatribele iniţial:
lu versuri a le lui Voltaire. Schimb11.rea costumaţiei lmprumută
răsuri noui. O stihuire Asupra isterienlelor zugrllveşte cu mult lar la \lganee sA nu lsplte•scA.
Fiind boala la ele fireosc1'.
humor o modll femininl oriental!\ de a atrage atenţia bărba­
ţ.ilor. corespunzând vaporilor, capriţiilor. leşinurilor occiden-
tale. Cadenţa e argheziană: VASILE AARON ŞI JON .BARAC.
AlJI putea spune că prin Vasile Aaron şi Ion Dame abia
AeenstA pallmd l(rec<oscA
L• ţlganee esLe Orensc:i. lncepe 1n poe:ia română faza medievn.lă, aceea a prefacerii
!nr Creecle o au de glngAşll, materiei evangelice şi clasice. Acum lnsă tin1pul era lnl\lntat
~ se sbuciume ca d'epllopslf. şi se amestecă 1n opera lor elemente ale veacul ui XVIII. pe
 IS'l'Ol\ IA LITERATURII ROMANE: - 77

mai marele judecător al Miletului, este izgonit d.i n cetate.

P c mare corabia se lrtngc şi Solronim scapă pe o insull pustie.
Dar ln urmă, după alte tntAmplllri, ajunge soţ.ul Haritei.
Nefiind ieşită din fantasie, opera lui Aaron interesează
doar prin versificaţie. Populari1.atorul avea notlunea savoare!
verbale şi nădăjduia c.~ limba romlnă deşi nu aşa de bogată
ca • sorioara ei limba cea talienească • (o cunoştea dar şi pe
aceasta) va fi tn stare să dea • ceva rod plăcut la vremea sa •.
Şi pentru ea cititorul sl poo.tll •gusta din dulceaţa versurilor •
Aaron tJ tnvaţă cum să rasufle cât ar număra unul, doi, trei
la cesura versurilor din /floria lui So!Yonim , ce au caden!ll
antonpannescă :

Omul cil •A n,..te .•. eu alt sa mllrqtt,

Grija $1 nA.,.zuL . . !ncll eu el cretle . . .
Te ro-. o Iubite I. „ mal vini I• noi,
Să mal grAl1n ceva ..• .ş·f despre ne.vot
Scrierea n1ai cunoş;utâ a lui Aaro11 este Patimild şi nt0art~a
a J>omnului şi Jl1dtituitort1/14j no1tru ls(us) N[ristojs ( 1805) ln
zece cânturi, inspirată. ~ s'ar spune. deşi autorul nu mărturi·
scşte, după Der Me1nas al lui Klopstock. Lungul poem se
desclride cu o invocaţie şi 1.ratează ln cântul I ea fi Messiadn ,
rugăciunea pe muntele Măslinilor. Raportul e totuşi superficial.
Ca operă de dil7Ulgatt, versifica~ia lui A.aron e foarte meritoasă.
lipsită de orice pedanterie şi cu rostogoliri ce fac cu put inii
educarea gustului omului simplu ln direcţia adevăratei poezii.
care nu lipseşte tn câte un loc. Astfel transfigurarea lui Isus pc
munte izbeşte ochiul prin fulgere de lumina: ca un efect ral-
laelesc din cutare frescă:
JJ1 vtirf prcn petros de muntt
Se roogA cu lacrămi rrunlet
Lucru nC!frAIL d• llmbA;
t Fa\a LoaLO I se achlmbi\.
ŞI tot ln loc se P"'face,
Ioan de: Jos ntat mort zace.
ARhlia Chica, fiica lui Grigore Ghica V. V, (1828-34), •o\la loRO- Iar cuta beruvlmeascl
IAtului Raducanu RosetU cd UnAr. Ceai. albA lnguea$CI
Dupft un 1'1blou de 101. Vllhner, 1848. B. A . R. Se apropie ,1 clnUi
CAnlare frumoul, stAnU.
care ei nu·I depăşesc. Azi opera lor nu se mru citeşte şi Intru ln acelaşi cănt, rasunl din cer, după ruga Măntuitorului,
cât li priveşte pe Barac, făn\ dreptate, amfmdoi totuşi au fost un cântec ln modul Psnlmilo.r :
nişte remarcabili 17\llgari.atori. vorbind poporului tn limba
• BucurA-te, şi •AlteuA
şi ritmica lui.
Sloane I el more raz.4
Vaslle Aaron s'a nlscut tn satul Clogovăţ, lăngă Blaj, Presto tine slrdluceşte,
ca flu al preotului de acolo, a tnvăţat teologia la Blaj, tnsă Un luculilr se lve1te.
neavând vocaţie pentru preoţie a urmat studii de drept la
Cluj, lntreţinăndu-se prin lecţii particulare, a dat apoi examen Arhanghelul Gabriel ae coboară ln Limb cu oalaşi trup
de avocaturi la Oşor.beiu şi s'a ~ezat la Sibiu ca jurat procu- fosfor"9Cent :
rator, unde a murit tn 1822 ln vint:A de 52 ani. Nu era prin Gavrill Arhanghel mare
urmare om fără cultură. La 26 Mai 1809 lnchina o poetic Jos din scaunul s4u sare.
latină ln stihuri elegiace lui Dim. Vajda, ln ediţia de Oroliotu• Oe grabA şi Iute •boari,
SburAnd, Io IJmb ae pogoarA,
a acestuia. Ar fi tradus (rllrnaso tn ms.) 10 Ecloge ale lui Vir- lngerul cel minunat
giliu precum şi Etuida acestuia. După Melam<Wfozeh lui Ovid. Dacli ln limb au Intrat
probabil, scoase JaJnua tnUimplare a lui P iram şi Tisbo (1807) Tot locul so luminar.!
istorisind dragostea dintre Piram • din părinti cetăţeni • şi Oe a •lrAJuclrU parA.
Tisbe t fetişoara din părinţi iarăşi cetăţeni şi veciDi cu părinţii După l11minA vine mut.ica. Adam fntreabă pe lnger de pri·
lui Pizam •. La această carte adăugll şi povestea lui Narţis cina cutremuruloi şi a gluului şi când va putea ieşi din iad,
cel Iubit de E<:bo care sumepedu-te şi iubindu-se pre sine ln iar lngerul li rlmodlazi eonor:
oglinda apei, pieri, precum se ,tic, schimbat în floare. A
ct...eapldJ, Adame I ttlca,
lăsat şi alte prelucrări mru pupn clasicizante: V<>rl!irta fn Nu te maJ temo nimica,,
" n'f"ri d4 1111,,.. tftlră Leonal beţiuwJ om di11 l.onţobarda şi Saltl 11 Le veselcft6,
lntr4 Doro/ala muia"" sa (1815), I1Uwia lui Sofronim şi a CA latA vremea aoseşte.,
/{arilei cei frumoas• după o isto.r ic neogrcacă, tradusă de Vreme.tt de-a merge la ralu,
La demult doritul traiu.
Iordache SU\tineanu ca adaos la Aliiuf• la Sehlro. Cuprinsul
acesteia din urmă e de roman erotic şi de aventurll : Sofronim după care uoneaz1l o sflnU. veselie -printre duhuri :
rămas orfan la 12 a.ni intră ca ucenic la sculptorul Praxitel, Atunci tot limbul ruunl,
ajungând vestit. Indrăgostindu- de Harite, fiica lui Arlstef, ŞI saltA de voe buni.
78 - DESCOPERIREA OCCIDENTULUI

şi plecarea Arhanghelului cu aceeaşi emisiune de flăeări, l"'f• ŞI creasta nel>llrzoiatAI

<;eptibilă ln brusca beznă lăsată ln unnJl,.i : Că şi tu ca o nebuni
CRn\I ln codru, dimpreună
Şi cAud • va ru.ga\l ~. g.răeşte ŞI c4t ztuf:t se l ve.şte
Jn aripi tare lov~te, Clonţul tAu pupuplleşte.
111 sus toarte lult. sboara:
(n limb tntuuorec jară. Tatll. şi uu tablou pastoral:

Cu mijloace de tot modeste, regăsim aci metoda simfonică Pe tot locul vaci şi -boi,
Capre ş i cârduri de ol.
şi luminoasă de a evoca par.iclisiacul, a Iul Dante. Miel uşe ii aci sug
Aaron a voit să facă din Anul m4no_s o s.implă adunare de Aci fntr'o parte fug,
sfaturi agronomice peni:ro ţărani cărora le·a dat tnsă un mic Şl'ntorcilndu-se napol

aspect de Ge...giu. împărţirea pe anotimpuri,, foarte in spiritul Se meşlecă tntre oi.

vremii, nu este egală căci Primăvara absoarbe aproape tot In sfA„it u n efect de fabulos umoristic iese de sigur din
poemul. Seriere fără pretenţu p<lntru calendar. ea nu e lipsită s1ângăcie. E vorba de ann.lsar. care nechează voios în vr-eme
do mărunte graţii. Exuberanţa chiar a p.'lsărilor ur1te se no- ce taurul • nu mugeşte, ci răeneşte ; :
tează cu termeni clămpănitori:
Aşa-\! pare, când rdncbeazd
1'arca, cioara, şi otfc:âtt. CA pArul din cap să-I-I ea7.:l
Decât ele mtti urtt.e Nu rânchează •I, ci ţip~
Ciocul sA.u cel noduros ca balaurul din r4pă
Nu-l lasă lărâ folos. Cresc.ul trt pus-Uetate
C.:1011\Aneşte fiecare Unde om c1,1 gre11 strAbatc.
Şi cântă dup'a sa stare.
·ru pupăză puturoa$:'i § Mai mult tal•nt avea Ioan Popovici Barac. Era fiul unui
·ru pa.sere t.icăloas.ă, preot- din Alămor (sat lângă Ocna-Sibiului) tn. care so născu
Cu totul bJne, ai face
De ne-ai da î11cai tu pace„ la t776. Şi-a făcut tnvllţăturile la Aiud şi la. Cluj. cu speciali,zare
Sil-ţl \ii guş~ nelmflat!i, juridică. Io.'801 li aflăm dascăl • normalicesc-ncunit • la Avrig.
l'n 1802 capătă aceeaşi lntrebuinţare la B~v în care li gllsim
tn 1807 şi ln 11!o9. Dar lncă din 18o5 o numit la Primărie
• magbistrat translator>. Moare la u Iulie t848, lăsând 5 copii ,
E înmormântat in ţintirimul bisericii Sf. Nicolae din S<:heiu.
Numeroase sunt traducerile şi vulgarizările Jui Ba.rac, care
a editat Foaia Dwninecii (Braşov, 1837). Prelucrase în 7 cânturi
Odiseea, sub titlul Rătăcirile lui Ulise şi câteva clin Mttatn()r-
/oze/e lui Ovid (Deucnlion-şi Pfrrha etc.). A tradus chiar Amlel
dupâ • Şakeşp<ler" Apoi din nemţeşte Toalli ffÎa/4, istefiile
şi fapule minu>ralului Tilubuhoglindă, O mie şi una de nopţi,
din care un episod, Cei trei fraţi gheboşi, a apărut şi deosebit.
lo fine o .mulţime de scrieri obscu~'(~. răinase tn maiiuscris.
După Iosepbus. Flavius, alcătui în nouă cânturi Risipire<1
eţa <kpre un>1d a I erusalimuz,,;, N"araţiu_11ea î.n versuri populare
foarte lunecoase este plăcută la auz. !ără nimic deosebit :
Jntdiu s'nu stricat Gadaro,
Carea s•att t.opit. ca ceara . ..

S!'i potnt$C mai h\Ult ca leii

ln t>Arţile Galileii,
Şi mul toate locurile
Le s tingea cu tocurUe . . .

1'uoul cel de lcntn răsună

Cdt dln c:er pare că lun;,.

Serierea cu adevărat populară

a lui Ba.rac, care a avut o
răspândire extraordinară şi a tntreţinut gustul de poezie al
păturei de jos şi mijlocii este lskJrie ckt;(>re Arghir cel frum0$
şi despu Elena ua frumoasă (18o1). Parpangel ln Ţiganiada
lui Budai Deleanu o cântă. Mergând la o stână prin rSr>.
t. Eliade văzu că ciobanilor le veni din Braşov tntre alte cărţi
.şi istoria lui .t\ rghir. Povestea e o prelucrare după Argirt,$
Hisloriaja a ungun;lui Albert Gergey. deşi cuprinsul aparţine
basmului universal. &rac. urmând o interpreta.re de sursă
chiar ungara pretinde că e • o închipuire supt care să lnţelcge·
luarea ţării Aidealului prin Traian, cbesariul Romanici•-
Fllrll a folo.'i procedee literare pretenţioase. Barac are l.arntec :
Arghir au tort crilişorul
Ion Barac. Cel mal J>edepslt cu dorul ;
Litografie la edi!ln O mi< şi una de nopţi. Fiul cel mai mic sa ne.
 IS'l'Of\IJ\ l. l'l'ERA'l'lJR ll ROMÂNR - 79

(ln hronica firii scrie) Ctnd lilcetişor se duce

A lui Acleton anume, Păru ' n aur li str61uce,
Craiul ed bogat din lume, ŞI pre spate fl·I undeau.
CI tncA n'am dat tn cale Din soare !lc4ndu-tl ra!l\,
De numele \ilrll sale. Care la dllc4e bale,
SA 11„ dlntro aliate. Netezit Io jos pre spate
A tl avul o cetate, Clltea haine lrumuşe1",
Tare fi mqlqugilă Şi trt.gea boirea cu ele.
ŞI cu t•nţurl lntArltîi. La trop dreopU şi subţire
OrilgAlaşA la zimbi"'.
ln grădina acestui craiu o fiinţă tainică a sldit un pom Pre cap diarnant s trA.luce,
Ce cu soarele $duce,
Chiar toate-l slriUuclloare
Alb Io floare ca arcpnlul Dela cap p4n Io picioare.
Mirosind ln tot pămAntuL
In num.e roasele lui traduceri şi prelucrări, Barac are un
care • iua iar noaptea coace şi dă mere ce pier di-
înfloreşte
adevărat geniu al titlului analitic care taie răsuflarea şi aţâţll
mineaţa. Pa•nicjj puşi de veghe noaptea să vadă minuncn.
curiozitatea. Bunăoară :
sunt găsiţi adormiţi. Ei povestesc craiului
Patimile cele tnal'i şi ,„;„unat.e ale unei ,,iada-mcizelk eu
r..11 sufltnd odată boarea """"'le Carligam care Justu fiica unl4i Paşă tur&es& anume
Au cA•ut jos toatA floarea. fbrlllrim ăeJa A""""1 şi ia &4z'UU IH robia trepiniWr dnd au
bătui fw• Turci şi i-au =s din /ara ""C""a.seă, din Buda
Vrăjitorul Filaret, consultat de tmpărat, este de plrere capiUJJa {ării, ulflle lă&uisd Paşo turuu mulii am, oj>t>i fu
că pomul e sădit pentru Algbir şi mâna săditoare e şi aceea botuoJă Hristina ln Poriz şi fdcul4 grofi(ă.
care culege roadele. ca să vadă feciorul că e iubit. Prevesteşte
apoi că Arghir va umbla prin lume. Ceea ce se şi tnUJnplă.
~
Arghir străjueşte el ln suşi sub măr, o pasăre ml!.iastra Im· nefHft lllOH l<l& Hqu,
,# • " " " "' -

preună cu alte şase vine, tânărul o apucă d e picior şi ca se

preface tn fată. Tinerii lndrăgostiţi adorm, o babă taie din
părul n enei, care vrăjită trebue să dispară, urmând a fi gă­ ,
•
li " "lf. •: ,
sită şi d eslegatll. d o fermece d e către tânăr. Acesta porneşte !l;Al\HHl~A 1-'T'~MnAApe
Io căut<Lrca llonii la Neagra-Cetate. Indrumările i le dau un
soiu de Po lifem monocular şi nişte satiri. Cina e spectaculoasă :
Acul uriaş Iodată
,
Cu o dnA a.e lll'8tA,
ln Irigare vrAnd să trag4
O c4prloarA tntreagă
D H î AM WH
I

THCJifJ,
Pace clnl bolereascii.,
Co pre Arghir sl-1 clnsteaseA.
~tasa 1AngA Coc o punt:,
La fu1nln4 de t.Aciune;
ŞI şed lo\l pe IAngd vatra
Pe c.Ate un sghiab de piatră,
Arghir pAnA să lmbuce
O ploscă de vin aduce
Olntr' A.lc sale. merinde.
eK X o "" H d r li Ho.
c n"' lonrle bine prinde.
U rlnşul , dncil·I gu stă,

Grădina
Cu ~to 1n oc ca de. l~ cusUi,
l ·nr li pl ăcut cn s;\ tragă
Pc gGlu·şl o bule ' nlrcagă.
plinll de fragranţă a Ilenei, tn care adoarme Arghir,
---···---
prin r elele uneltiri ale slugii sale, este evocată floare cu floare,
după metoda pictorilor primitivi:

CAI au călcat cu piciorul.

N'au mal vAzut crilşoruJ
(:.\le flori lmpodobile,
CAI& lilurl limpezitei n'" "
Oh I t4\l trandafiri miro„e
Cu Col rumene, frumoase I
Bt1CHAÎ 6 Al\tOH ,
l\osn1orlnll au verdeaţă lKl't.1"' .; M41u1 " '""qnn.lir aA ~,„-E.'t. '61; Oro-
ŞI gnroarele roşeaţă.
Aici <rlnul să albeşte,
Colen 1\t1rdul Crumos creşte.
t
1t'ltĂ irw1 ÎAlfs.,.'6.1.,.,, 111 ~ ,1,1'l1ii oirnu.
Chedrul rnmurile·şi Unde,
Cn_rc rrtult văzduh cuprinde.

.
Chlprul rrunic !nver"-<lşte,
ŞI v~.•duhul Ic clăteşte.
livonrel6 curg răcite ,.. ,
cn c:rbl.o.lul limpezite. "VH6l1<1,

Cât despre Ileana, ea prevesteşte femeia galeşi a l ui Emi- .J Ttinorrac>ia A'iln i w I." 11 & ~ 1 "'· 1830.
nescu, cititor şi el şi imitator entusiast al lui Barac: O ediţie din Piram fi 1'11~ de Vasllie Aoron. TiUu.
80 - OESCOPERffiEA OCCIOENTUl.U I
llu1lr1\le xilogra.fieâ din FoaU. Durnintcii (Adclaj_d~ de Snr~n-).
O. ŢICHINDEAL.
Este adesea citat pentru fabulele lui bănlţeanul Dimitrie
Ţichindeal, valoros pioner al d~cptării din familia culturn·
lilor de peste munţi. Se născuse. ea lîu al unui preot Zaharia.
la 1775. ln Becicherecul lUic. Fu ln 1 79.ţ lnvăţător tn Belinţi,
iar mai apoi fn Berecsov şi chiar •dela Cr. Direcţie pentru
vizitaţla Ş"03lelor rânduit•. ln 18o2 se găseşte ctnvăţlitoriu
naţionalnic• ln satul său natal, unde ln urmă va fi mereu şi
paroh. lnfilţându-sc tn Noemvric r812 la Arad o c shoala
preparandii sau pedagoghiceascll a nttţiei româneşti ' · Ţichin·
deal fu numit caticbet. Avea legături cu Sârbii bănăţeni a
clror limbă o ştia şi tradusese unele cărţi ale lni Dositei Obra·
dovici. Cu toate acestea, Sârbii, privind cu ochi răi silinţele
sale de a ridica pe R omâni, obtinurl ln Iulie 1814 revocarea
lui din profesorat şi confiscatta Fnbuk/OY. Totuşi Ţicbindcal
mai luncţionă la Arad până ln Iunie 1815. O plângere, la
lmpărat. la Viena. nu avu nicio urmare. Fabulistul mun ln
spitalul din Timişoa:a. la 19 Ianuarie 1818. Curi.nd dupli
aceea râposa şi un 6u al lui.
Au rămns de pe urmele lui Ţichindeal un număr de tradu·
ceri do cărţi etico-religioase şi o dare de seamă asupra Şcoalei
preparandele: $/alurile a tnfeleaierii ui săndloase după Dositei
Obradoviel (Buda, 18o2), Adrmart dt l~ruri mora/ktşli ase-
meni după Obradovici (Buda, 18o8), Epi/omul sau ""'''
anilăn f>•nlru sân/a bi«arică din si\rbeşte (Buda, 18o8), Ară/art
d••f>r• starea au.st"' noao Introdus• sholastkeşli
i1islituturi ole
naţiei rM>ufneşti, '4.Wşli # f(receş/1' (Buda. 1813).
Tn Arătare dăm o de poezie. de o rară nelndemnnare:
Cine poate mul\cml
Pentru ostenelele voa>ttt.
CAI slot de iubl\I a gril
Inimilor voosltt
Voi protopreaviteri.
Cât despre Filoso/~fli fi f>olitkeşli (>rin fa/;ul• moralnice,
lnvtiţdluri
acum lltldia oard culese, şi ln1ru actsl chif> pre limba
l'omdnească tnrocmit• (Buda, l814), avem de a face cu o tra·
ducere aproape după D<>sitei Obradovici. Ele sunt ln proză,
tnsoţite de tnvătături, şi n'au nicio valoare literară :
• Şoa.recli au allat oaretutde doao clopoţele, apot aducOnd 10bort
a.•au s(Atuit, sp.re ce le-ar putea tnt.rebuinţa, ca 11. le fle. apre vre
un folos : unul au zis: ca sA Ic lege la mal marele lor Ja grumazi,
HU de coadA, d-l lacA omenie şi U •llne. Cd mai mare darA, aded.
vAtaw le-au mulţimii Io to\l pentru acea cinste. fi lart1I lnlt'acea
vreme au 14pldal de la slnt acea 01ncnie, cu carea nu ar putea a~
"' lveudi din gaorA alar4, cA sl nu•l audA mA\a. Mal pre urm4
l&oau ve.nit tn glod, ca 111·1 l eg~ la motocu casntcutul de grumazJ.
l nsG latA altl mal mare nevoc, d rtu va nimerea sl aa prlndl d,e
ncea n1inunat.A ecspcdJ,lo : bAtrA11ll trimit pre cel 1nal tlnc,ri, tari
acC*tca toţl cu o gurii, şi cu jur4n1ftnturJ lptliires:c, cil el dcotorla
elitră maJ m.ariJ lor şl tnQlta cinste niciodată njcldecum nt1 o vor
puite la spate, n.lcl nu o vor c41ca. nici aşa lucru m~rt. c:arele nu·
sA atinge de dAnţll, pre 1l11e nu·I vor lua. Şi aşa 1'au lAsal lucrul
pAnA ta alt sobor fi pAnl AJt.h! •

IOAN DUDAI·DELEANU.
Adevlratul poet al latiniştilor fu Ioan Budai-Dcleanu.
Acesta enr. feciorul unui popă din Clgmău, s:i.t pe valea Mu·
reşului tn ţinutul Hunedoarei. Intre t78o şi 1856 parohia din
Cigmău număra cinci preoţi Budal, nume care stlrue pAnă
az.i printre ţănnii locului. Budal-Deleanu avu doi fraţi, unul
secretar de tesaurisat ln Sibiu, altul impiegat la oficiul salinelor
din Oradea-Mare. I se presupune un al treilea, preotul Sa·
lamon Budal (1780-1800) din chiar Cigmău, unde ln 1849
tntâia şooală so deschise ln casa tnvăţlitorului Petru Sudai.
Avem dar de a face cu o familie de cărturari. Nilscut prin
preajma anului 176o, B uda! tnvăţll bucoavna ln satul uatnl. Tn
apropierea Cigmău lui so aflau năruiturile unei cetăţi romane:
a cetăţii Ceugmei, zicea poetul, derivând de acî numele co-
munei ; mai lncolo spre Haţeg se ridică Retezatul : ţigani
foarte pitoreşti !şi au pAnă az.i să.laşele 11> marginile satelor
ardeleneşti ; ln tinda multor biserici snnt zugrăvite cu humor
şi inscripţii adecvate muncile Iadului (•Tocmai aşa s'nJIA
zugrăvit 'i tn biserica noastră I •). Vestigii romane, popi şi
biserică, munţi, vale, obiceiuri ţărăneşti, ţigănime, iată punctele
cardinale ale copilăriei lui. I se vor regăsi ln operă. Părintele,
preot, lşi trimise hi!.iatul la l31aj să se t:acă teolog. Dupl ter·
minarea seminarului se o lnstrăină • la Viena unde urmă fa.
cultatca de teologic, obţinând titlul de doctor. Fu câtva,
după Mcea, psalt la biserica Sf. Barbara prin seminarul că.roia
treceau tnl're 1779 şi 1784 Şincal, Vulcan şi Klein (aCC11ta din
urmă chiar prefect de studii tn 1781). Sub tur!lurirca acestora,
aci la Viena, !nninte de a sfllrşii studiile, locepu să adune cu·
vinte pentru un L1„icc11 romdnesc.-n1mţ1sc. ln cetatea ceslll'O-
crăiascA Budai stătu destul de mult şi ce este sigur c că se
devotă cu totul studiilor literare, tnvăţând •latineşte. il.alie-
neşte şi fron\u•eşt.e •. E l lncercă, se vede. să se preoţească
la Blaj, cam lntze 1786--87, când ti erau tmplinite • lnW.ţă·
turile cele ~loghiCCfl:i " tnsli la Blaj episcopul Bob era un
om avar, care se tncoojura de rude şi asuprea pe clllugărl.
Episcopul ml.nea la masă altă pâine decât a mosaîuilor, care
avea miros de gn\u tngropat. Buclai fugi alegând mai bine
•nemernicia dedt simbra cu dânşii" In Octomvrie 1786 se
publică la Lcmbc:rg un concUIS de magistraţi provinciali,
cărora li se cerea cunoaşterea limbii române, pentru translaţia
brlsoavelor moldovene. In urma concmsului, ln 1787 şi, do-
cumentat, ln 1788 lludai era Landgericbtssecretlir. ln 1794
sau 1798 e lnaintat consilier, treaptă pe care şi-o păstrează
pănl la moarte. Se căsători şi se c1moa.şte uumele unui ginere
al său Ludovic '1.;,iwandowski. In r8 15 Mitropolitul Voniamin
Costache tneercă a-l aduce profesor la şcoala dela Socola,
lucru ce nu s'a lnt..'\mplat. Consilierul n1uri tn Lemberg, la 24
August 1820.
Budai Dcleanu este un om cu desăv~e occidental, făra
a pierde nimic din spiritul ţăranului ardelean. O simplJI ochire
prin opera şi notele lui tncredinţe<U1 că avea C' cunoştinţă
desăvărşită a literaturilor clasice, apoi a acelei italiene, de
bonă sdlmă a literaturilor gennană, francetă, poate engleză
(cita pe Milt.on şi pe istoricul Gibbon). Lnsă temeiul culturii
lui 11 formează clasicitatea şi literatura italiană, foarte la modl\
in acea vreme la Viena prin Metastasio (al cArui Temisto<le
tncepuse a-l traduce), Casti şi Lorenzo da Ponte. B udai o sin·
gurul dinlre latinişti care se dedică frivolităţilor artei, Totuşi
un morman de pagini mss. ni-l arată ca un foarte erudit avocat,
tmprcunll cu ardeloull săi şi pe urmele lui Cantemir. al con·
tinuitilţiJ şi romanitll.ţii noastre. Titlul operelor pe care a vea
de gând să Ic alclltuiască râmlne incert. Un tratat separat
ar (i constituit ma. De origine Slav<>rUm. Tot astfel Di unicme
lri•"" nalicmum tl ccmslituliQnes approbattu T ramylvaniae.
I STOR IA LITERATURn ROMÂNE - 81
Alte dizertaţii (De originibus ~'" T rMt$)1W"11ÎlU com-
meHlaliuneula; Hu,.,ari l1i ar'"""''" T rMt$y/vaniam """ occu-
parunt; Hungaros ila deserilurt m, e tc.) par să fie pietzele
unui mare op despre popoarele din Ardeal. Aceste scrieri şi
altele sunt azi pra.foite.
Ideea de a compune acea • j ucăreaul •, intitulată Ţigaftiada
ln scopul de • a forma şi a introduce un gust nou de poerie
românească • ti vine Iul Buda.i, precum mărturiseşte, din lectunr.
poemelor eroi-comice vestite, a Batracomio..,ahiei omerice, a
• vedrei răpite• (Lv. uuAia raf>ilr.i) de Tassoni. Din scriere
se vede că folosea pe Don IJuijol• al lui Cervantes. Cita şi G/i
anima/i par/anii de abatele Caati, apărut ln 1802, dar mai
puţin utilizat. De fapt Ţignt1iada e o s intezl foarte personală
de lnrlurirl şl opera ln total rămâne o creaţiune proprie.
Des~1>rarea acţiunei e mai de gmbă ariostescă, cu tonuri
şi din Merlin Coca.i, ln vreme ce lupta final!l Intre Ţigani e
tassoniană. S=t şi elemente danteşti, venite tnsă de-a-dreptul
dela ViJ:giliu. Un Virgil travestit dAdea de altfel tn 1783 sub
titlul de Abenteuw du frommen ,(„,..,jesuitul Aloys 'Blu-
mauer, libnr.r, cenzor de cărţi şi profesor privat ta Viena .
Ideea de a ascunde satira tmpotriva contemponr.nilor sub nu-
mele unui popor exotic esto tipică secolului lui Voltaire şi e
de amintit că acelaşi Casli, citat de Budai, satirizase lnt:r'un
Poema tartaro curtea Caterinei l r. Metoda travestirii trecuse
şi ln criticll, la Giuseppe Baretti tn a sa Frusta /et~aria.
Epist.ola lncbinătoare din 18 Mart ie 1812 dată. • la piramidă
ln Egipt • unde Loonachi Dianeu pretinde că a trăpădat prin
lume şi apoi ln campania din Egipt a rămas fără u1> picior
aminteşte direct Fru$/a. Poetul a evitat ol/ava rima preferând
Q strofă mai simplă de şase venturi.
Acţiunea poemei e pusă ln Muntenia pe vremea lui Vlad
Ţepeş. Domn ul, în scopul de a face oaste lmpotriva Turcilor
dă slobozenie ţigănimii :
Mu<A. ~ lui Omet odlnlolll"i
Cântaşi Bambomlomahla;
CântA tl mie Iii bunltoarll
Toate cAte III.cu \lgAnla;
CAnd Vlad VodA U dete slobozie,
Arme, J'olaturl do motic.
Ţiganii pornesc spre tabăra ce le e hotărltă, Intre Băzbli·
teşti şi Inlinoasa, şi unul din ci cere lui Vodă oşteni să-i apere
de tâlhari. Satana ca să strice lucrurile cteştioilor fură pe
Romica, logodnica lui :Parpangel şi o duce la curtea uălucit!l
din codrul de lăngă Cetatea ncagn\, plin de vânt.oase şi de
năluci. Parpangel, răzleţit de ai lui merge, purtat de duburi,
la curtea fermecată., unde dAnclu-1-se do mâncare cântă dra·
gostea dintre Argbin şi Ileana, ln timp ce yriveşte o copilii
cu faţa acoperită., care luându-şi vălul do pe faţă se arată a
fi, dispăn\nd, chiar RomiCA. Adormind de ciudă, Parpangel
se trezeşte cu Romica IAngă ci, lnsă fiindcA pune ln primejdie
fecioria fetei, Sânt-Spiridon tace cruce asupra curţii ruUucite şi
oaspeţii se trezesc tnt:r'o baltă puturoasă cu broaşte. Romica
se mistue din nou. Acum mergând cu jale tn căutarea ei. Ţi­
ganul se tntâlneşte cu voinicul Arginean, acolo unde curg
dou!l izvoare, unul care dă Isteţie şi altul care moleşeşte.
Argineanu.l bea din oei rău, cade ln prostraţie, se desbracă de
armură şi intră ln pădure, Parpangol bea din apa tntllritoa.re,
se deşteaptă. ta minte şi se lmbracâ cu vesmintele viteazului.
Tocmai când voi să rupă o nuia (episod luat din Virgil, tnsă
folosit şi de Dante), o picătură de sânge şi un glas de durere
li vestesc că nuiaua este Romica. Plin de desnli.dejde eroul
VTea să-şi taie gâtul. Dar Br4nduşa, mama lui , un fel de Tbetis
pentru acest Acbil oacb"'I, 11 vriijise să uu-1 strice uicio armă.
Parpangel cade to furiile lui Orlando. Pe de altă parte. Vlad
nelncrez:ător în Ţigani se lmbracă turceşte şi se face a lovi
•
112 - OESCOPERIREA occ1ur,NTUl.UI
llustralie xllogra!lcă dln Foaia Dumente/I.
tabăra lor. Ţiganii, fricoşi, !n loc să se bată cer milă pretinşilor
Turci. Abia pleacă Vlad, şi apar Turci adevăraţi. Ţiganii
socotesc că Vodă vrea sll-i amăgcascll iar şi se poartă, ln frunte
cu inimosul Parpangel abia picat, cu multă dârzenie, ajutând
fără să ştie pe Vlad sll lovească pe păgâni pe altă aripă şi sll-i
risipească. Parpangel şi-a frânt gâtul, Brânduşa tl vindecă şi
.Romica, prin vrăjile ei, se !otoarcc. Sfinţii se adunase (mira-
culos creştin) ln sobor sll ia măsuri pentru apărarea Iul Vlad ..
Satana !şi strânge şi el boierii la iad hi scopul de a se ajuta
păgânii. Argineanul, venindu-şi !n fire şi fără arme, cere unui
ţăran o prăjină, cu care, crezând că Turcii l-au prădat doboară
douăzeci de păgâni lntâlniţi tn cale. Alţii fără număr li prind
pe când doarme şi-l duc ln tabăra Sultanului, unde Vlad
Ţepeş spiona ln haine de negustor. Argineanul cere calul şi
veşmintele,. Sultanul pune să i se dea, crezftnd că-l va ruşina,
voinicul tnsll sare călare peste Turci şi fuge. Vlad se strecoară
şi el, pune la cale bătălia şi cu sprijinul Arhanghelului Mihail
sdroheşte pe duşmanii ajutaţi de oştile Satanei. Duşi de Tan-
daler să se bată, Ţiganii fac vitejii cu o cireadă de boi, apoi
dau de proviziile Turcilor risipiţi şi !ncep să le care. Satana
caută scăpare tntr'o mânăstire unde !n chip de faill. ispiteşte
pe toţi călugării până ·ce Sf. Spiridon făcând cruce asupra lo-
cului izgoneşte duhul vrajbei. Vlad înţeapă pe Turci. Parpangel
face nuntă cu Romica şi povesteşte mesenilor, cum ftind le-
şinaţ, a călătorit la iad şi la rai. După aceea Ţiganii ţin sfat
asupra formei de guvernământ oe urmează sll se dea ţării lor
şi din desbateri ajung la gâlceavă şi se bat ucigându-se pe
capete.
Ţiga11iada sau Tabăra ţîganilor a rămas in două redacţiuni.
Cea n1ai veche cu data 1800, pusă de poet, este mai. stufoasă
şi e complicată printr'<> acţiune parazitara prezentând ispră·
vile gen Don Quijote ale nemeşului Becicheree Iştoc diu Uram
Hat.a ln căutarea dulcineei sale Anghelina. A două redacţie
cu data de • 12 M'artie 1812 • suprimă această excrescenţă şi
este forma cea mai echilibrată şi mai artistică a poe-
mului.
Vocaţia lui Budai Deleanu nu este descriptivă şi sub acest
raport suntem departe de ftneţea de gravor a lui Cantemir.
Nicio strofă nu are valoare vfauală şi nu alcătueşte coloristic
un tablou oricilt de caricatural. lnsă scriitorul are un adevărat
geniu verbal şi catalogul numelor de Ţigani e un grotesc de
sonuri. Ei se chiamă: Aordel, Corcodel, Cucavel, Guladel,
Parpangel, Parnavel, Şuvel, &mbul, Bobul, Bumbnl, Ghitnl,
Gogul, Ciuntul, Doodul, Huţul, Sfârcul, Bălăban, Găvan.
Giolban, Gogoman, Golemao, Călăbăn, Zăgan, Cârlig, Covrig,
Ciormoi, Dârboi, Şqşoi, Colhei, Cornei, Hărgău, Jaqalău,
Butea, Cercea, Şpedea, Ţintea, Dodea, Gărlea, Baroreu, Boroş­
mândru, Buluţ, Ciurilă, Papuc, Papară, Tandaler, Burlă,
Căcăga. Lexicul de idei şi lucruri este de o varietate SOllică
neasemuită, o adevărată orchestră burlcscă, tntemeiată mai
ales pe onomatopee. Căcâga aruncă o bebee, Gogul tocoroseşte,
Goleman se născocoară, Bobul n'a mâncat ştirigoae, focul
seoate bobăt.aie, Ţiganii.sunt ciuboşi, sunt dârdale, se cocorăsc,
fac n.lltării, ciorobor, lolot, se lolăesc, se lolotesc, strigA'. boba,
bnra bura, bat lela, tinerii se tnlibovesc, cioc0ii se ciocotniţ.esc,
se cilibesc, sufletele bujdesc pe poarta iadului, etc. Multe
cuvinte sunt autentice altele nă.seocite de autor sau ouniai
puţin sucite cu ailta firesc încât operaţia apare ca un prooes
natural şi trebue un studiu deosebit spre a se vedea dacii. ele
nu circulă. In Ardeal ca şi pe malurile Oltului creaţia spontană
onomatopeică este mai tncolţitoare ca oriunde şi etimologistul
riscă să facă scufundări tn gol. Ţăranul ardelean are o putere
extraordinară de asimilaţie a cuvintelor străine pe care le ascultă
cu o ureche mirată şi le tmbracă tn straie rurale. Astfel, de pildă,
oficialul W lit'hter devine bombănitul l>oahlăr. Buclai, ca arde-
lean, e !n acea condiţie a intelectualului care nu cunoaşte oraşul,
ale cărui rude sunt ţărâneşti. l..atiuistul a trebuit să facă
sinteza Intre limba poporului şi aceea a cărţii. Uneori, ferindu-se
de graiul vulgar, a putut cădea Io pedanterie; to cazul lui Budai,
mai tărz.iu al lui Slavici, efectule dimpotrivă o mare senzaţie
de coajă verde. Sudai tratează cuvintele ca pe nişte făpturi
moi şi le dă pe loc la rimă genul şi terminaţia trebuitoare. Aşa
femela dracului se face dracă, palatul se feminizează ln palată,
copacii !n copace, Ţiganii visă, se cârmează, locurile sunt puste,
întâmplarea e jeloasă, soarta e scârbeaţă, boierii sunt plini
de bogătate. Numaî Eminescu mai târz.iu a siluit limba sau a
scociorit forme cu atâta sistemă şi Budai li este un mare
!naintaş. De aceea opera !ni Budai-Deleanu pare azi aşa de
modernă şi hrănită cum e din tradiţia sătească, deşi începută
tnainte de r8oo, lasă tn urmă ca învechite at'âtea lucruri dintre
1830-1850.
Prin metoda transcripţiei
monologului sau măcar a unei
comunicări ln limba eroilor, lşi face autorul observaţia. Ale-
gerea Ţiganilor ca instrument de parodiere a eroicului implică
o valoare literară superioară simplei umflări tassonienej căci
Ţiganii sunt dela sine o caricatură a societăţii umane. Ţiga­
niada este de fapt un poem etnologic Io care efectele sunt obţi­
nute prin exces de documentaţie. Fanfaronada, poltroneria,
milogeala, spiritul de hărmălaie şi orbească lnfuriere sunt
 ISTOH IA LIT.ERATURU ROMÂNE - 83

aspecte tribale tipice, pc care poetul le-a condensat lntr'uo

limbaj de-o ţigănie rnrudmă, sintetic totuşi şi cu mirosuri
ardeleneşti. Cosmologia se face tn teaneoi bisericeşti :

Oei• mtadnoapte. noapte mal d eparte,

SIU tn vudubul lntuoecos,
Est• un Joe, P"'cum scrle la earu,
Cllrula·I zic Wosolii haos;
Unde nelncetall billlll•
Po.ce asupra sUhJei stihie r•••
Urgia vorbeşte lnsl!. Satanei ca'a uliţă :

tJnde· \I va r1 slavo şi mllrlmea

CA 1~ scornit l03ea mohometanll,
l 11ţcJc.s u -111 'nJ pcum SâtanA? . . .
Acesle tlcAnd, ca f i curcanul
lnt6r4lot se gAnfn:
Savoarea tncepe când Ţiganii îşi fonnuleatl dlalecl.ll.I
•Idealul• de naţie llbera :
Noi 11ganli sA avem tlriioar.l.. -
Unde si hlm 11uma1 noi di noi t • ••
SA avem sate_, dşl_, grădinJ ,·°"oare-.
ŞI dA toote, eo t' 31\li mai apoi.
Z~u. privind la lucruri ~· rare,
Caşi c6nd trellZ fiind, aş visa !ml pare

Defilarea Romilor d!Xurge cu sgomote exotice, u11 adevă.rat

IUU)'.CU fonetic :

Col tn o rmnţl nvca11 buzdugane

De aromii 11 nlşle lungi cuţite,
'l'oţl onmcnl lnal\I şi groş! !n dolane,
C'' pllrul tn1burzit, barbe sperllte,
l"lnJnc ovea lungi, s:cu.rle $1 tnvântale.
Unll fiira 1110J1ecl, alUi rupte tn spate.
'l'!ch!nde•I.
ln loc. de steag purtau eJ o cioară După Joti/ Vulcon.
Oe arjtlnt. cu penele răşchirate..
lntr'•cel chip lnclt gtludeal c6 sbonr~ - Valleo, vaileo, 1Aracu-n1I d.â n1i11e J• ••
Piez.oind ln aripi cu aur $P0ate. Nu ml IAsaţl voi dragG mliruu"'1,
MuzlcA IAocau cu dn\mboale Nu m4 11„ Turci! sl ml ducii I
Zdrtng,n!nd dopo\ej de c:iolle •• • •
~lll'ful auoa Jn cornuri mugăt.oare - lhu, prihuhu I... cu toţi deodaU
To!l lolGJndu·•• ln gura m....,,. El a striga ţ"o JucA tncepurn.
Ş'a wa din t•h~rA buca!JI
Eroii, lâ.nnuitori, vorbesc mereu şi discursul plictisitor it• Tot telul de a.rt11e tl mundur~.
cai, boi, berbeţl, c1l111lle, f.lrinc.
epopeea clasicli. ia aci forme de comedie. Ţiganii bl..,temil, Ore%, peşte, t.nhtir, ori cu pl11e.
se m.ilogesc, sc jură, se tndean)nă:
De oei la ţig:l\nle ncl\sd
'fot Vla<l \ 'odQ. e ahAs tora dă vină, De gr abă
lntonrscrti, duci\nd prn~lo.
Ntunnl Oun111ezcu lui să -i p litteascA, Voioşi de bAtola noroco••4:
CAcl el ne·• b~g:it tn abastă llnA, Dar chiotul pc co.Io 1! sfado
Ollr vi ţo noastrA ţlgăneascl Un 1nU de loc sA R.\17.tll t1nprejur,
<:u toot~ lumM trăieşte ln pace, CAruţele r4si10And: <i11r, dur r.. •
ŞI r.llu c6 b~liU!a nu-l place I...
Mergerea lui Parpangel la Iad şi rai e o tmbinarc de vămi
• ale văzduhului din vieaţa Sfântului Vasilie cu privelişti de
O, !crtaţl-ne, luna sa vi ajute, paese di Cuccagna, aduse umori&tic la modul dantesc (sau
t.faho•ncd rnul\i anJ să „.ă lrăia!'\cA ,
poate numai virgilian) şi povestite ţigineştc. Noul Alighieri
t l!e ultal• beie trecutei
l>umnttcu pe loc d ne td.mead arc un • purtător • o • povaţă •fi lntruneşte (ca Enea pe Anchise)
o~ • 41ttenl noi d:l vlnă tntr'ahastA, pe tată-său. Economia lumii eterne se exprimă cu imagini şi
Ila Iar• • !ost pe no! o nlputl. dialoguri dialectale:
• \'izul pe. lo\i d·racll f't1 p1el4:a go.al!i_,
- • 'l'ot orttuJ iW uuzâ, s.i lnţeJcagA t:u coame tn frunte cu no.s de cilne..
Ci Vlod Iar~ pn noi vine Peste tot mAajlţl cu nca.RrA smoald,
ŞI vrea IA·şl mal lntll. şagă; Brânci de urs ovAnd şi coade $p4.nc,
Onr !Iţi bărbaţi şi vă ţineţibine, Ochi de buh4, dft capra picioare
NJcl vA c.J"\I cu una, sau cu do·ull. $'aripi <11' 1111ae tn 1p1nnre.
CA nici voi d nte ţ i 14cu\i din ouA „
•
Sau se valel.ă, chiue, sc sfădesc: ·roate pileatele 1narl dA 1nourte
Au şi pedepse dupG mAsunl,
At tulcJ el crezu la.re vArtos Căci prin nho 11 d~ ahala parte
CumcA doar un 'l'urc de cap tl ţine lfl la n eşcare cerlAt urA.
Ş! lncepu • sA ci\nta Jelos: •
„
84 - DESCOPERIREA OCCIDENTULUI
Muierea care p~ ol sân bărbat
Pentru Ibovnicul doar Iubit,
Cu venin ş;ot.ravă au fermecat.
Sa11 mâcar cum ea 1-a omortt.
Pll. nhBI• dracii suJnd t.Al11te,
O due und-e.-.1 văpaia mal. mare.
• •
Aşa LrecurAm prin pitmâJtt, f 'ape.
Până ajunsem la văzduhul rar,
Ne lnălţarăm apoi pă aproape,
Colo pe wtde zodiile răs.ar,
Trecând printre nişte locurl puste,
Nouă vămi şi nouă pun\i tnguste.
De abJa 111 urmii, cu multă trudă ,
Ajunsem la poarta ba dâ ml;
Iar Slot-Petru, căutAnd pi! o. hudil.
Asa zise cu sAntul sAu gra.t:
- • Dnr tu mM Ţigane ce c..'\uţ_i nici
111 cămaşâ cusută cu arnici?
Nu ştii tu că trupul păcătos
Nu este slobod a Intra nlmllruJ
Aici tn raiul oostrll fru.m os ... ?•.
Eu lngenunchind, mă tnchlnai lui
ŞI zisei: • să m~ ierţi slln\la tn,
Ett n'am venit aici dâ voia meJJ I •
Astfel Im potrivitorilor lui t>ante li se r'..spunde mereu :
vuolse cosi colâ dove şi puote ci6 che si vuole. Iadul e şi pur-
gator. iar raiul e plin de bunătăţi pentru ţigănime :
Clmpuri.le cu flori de054'bit.e.•
Ş'alcl .l a Doi ln că nevăzute,
Sâni prea des!Atat aeoperţte,
Cu tot felul de rodur! crescute~
Iar pii jos ln loc de pietricele-.
Zac lot pietre scumpe şi mirgele.
J_1\ IQC de nrborl şi copace
Crcs.c rodii, nărancluri. ş'alănlAI
ŞI ţol felul dll pom, ce la gus( place.
Cum şi rodite cu struguri vil:
Jar Jo:i loc dA nisip ~i ll\rAnă
Tot gniun\~ d~ a11r litl tn ml1n5.
Riluri· de lapte dulce pA vale
Curs ncolo şi dă unt pArae;
Ţărmurile dă <Mmâllgll moale,
Dă pogac~. dă pile fi millae I. . .
O ce sfântă şi bună tocmeală;
Măoanc.i cât vrei şi bei fil.râ osteneală I de lovire şi sluţire:
11'.!arîlo efecte sunt scoase ln cânturile X - XI. Aci Ţiganii
lac congres ca şi •cei din munte• (Ies mootagnards):
Alcătuind o noull cetate,
Ca ş'~curn tn Parl.s cei din munte
(• dintr' acest loc să ştie - zice un adnotator ce pare să lie
chiar Budai - că autorul cărţii a scris pe acea vreme•) şi iau
în discuţie pe rând toate formele de guvernământ. Punerea
unor astfel de abstracţiuni politice în gura Ţiganilor e de un
comic inedit-:
Da.roreu, unul din de l egaţJ,
SA •III cu multll lnvăţăturil,
Ca &A arate celor adunaţi
Din istorie şi din scripturi
Cumeă i;tAp!\nla monarhicii
Este. tlll1tre toate rnal harnică .
• Glolbnn incii dete să dee
U1i niouarh dor V~ srătuesc
Ori şupt ce numire şi porecla,
Sll puneţl pe lronul [igăne•c ;
Celelalte domnii sA_n t de s-tecl:l.
• lncAt li idrobi toţj dinlil din gurii.•
Muritorul pentru boglltate
Pluteşte pre miir! primejdioase;
Mărgele şi pietre nestimate
CluUnd. sau de mari elefanţ.I 09.$e;
Oupl at.Ata tn urm§. sbucluma.re.
Cade hrană p~tilor de more I
U11 Cingişban, un Tamcrlan racc
Tot acelaşi, dln altă prl<;lnA.
Adică sllngc a vArsa le place
De alt nen.m, cc altor Du.mnezel sâ fnchln ă ;
Jar Spaniolii pentru bolovani
Cu aur. taie pe Mexlca11I.
•
Adică puseserâ, să nu !ie
StUp:lnla lor, nici .monarhică,
Nici ori ce fel de aristocraţie
Dar n.icl cu lotul tternocrattcli,
Ci demo-oristo~ monarhicească
Să fie, ş'aşa să se numeasc._;<ţ.
•
SpuneţJ·ml rog,J•v4 ce greutate
Are u.n VO-d§. ? Eu \•Ol de.ţVOlbi:
Doar111e ea noi pă du11gă, pă &J>nle.
Sâu cum vren, pAnă s;l Cace zi.
;\poi sculAn<lu-sA bea ş i mAnâ.tlc.A.
Sau fşl rau1mil capul ln br4ncll I
•
Ş'ahastn o zice DrAgbici
povnră I
Dar eu. vă zic. c:~, a scobi o covată
Este o meşteri~ mult tna.l ro.ră
Şi mult mal grea, decâL !n palot ă
Şezând la divan, a poru1\ci: t e\1
(Cutare) dln mila lui Oumneteu,
Poruncesc aceasta cu tltrle • ! .. •
$i cum şll\j voi lnşl\i celelalte :
I.ar lncllt e pentru boierie,
El lncil şed ln palaturi !nalte
·roată ziua cu ciubucul tn gură,
$'a vorbi cilte odată sA llodură •·
Aceste toate sună ca un lmţ>ăraJ şi proluar de şatră. Când
începe descrierea bătăliei ·i ntre 'figani, autorul e cu totul
serios. de vreme ce lncăierarea e ln.temeiată pe psihologia de
gloată. E aici o psihozil. cruntil. din acelea to care literatura
noastră, mai mult sociologică, va. excela. Singunu element
umoristice lexicul violent pitoresc ln. notarea tuturor chipurilor
lntr'ae<:la Găvan
pc Gloiţu-1 omoarA,
Cocol oş pc Titirez deculll,
Costea lui Zăgan capul sboar.1.
Iar Pipirig a Dodii căciulii
Tale tn doull şi capu-I despici\,
Din creştet pilnJl ln turoosa chică.
Parnave.1 c u .s uUţa ascutită
Străpunsă pe Corbea lu gemă1mre
Şi de nu ern punga lncrelltă,
IJ pătrundea Jierul pâ11:1 ln spinare,
Dar totuşi răstun'\Andu-1 pe o d11ngă,
ti sdrobl to ată cromeriea .tn pu11gâ.
MAndrea pe Ciuntul de barbl\ trago,
Năsturel pe Ooadul nocMcşte,
rar c.a. ş 'un jun.tatl DragoşJn rage
ŞI cu dln\11 bell\I clil.l'lţdneşte;
Căci Sperlea li sburasă nasu f11 d_ ou:,,
Şi muste.ţ.ele cu b-.:1iele amA.ndouă .
ln Cllcilga cu o b11rdli lată,
Iar acela arutlcAnd o bebce,
n toci\ toemnl ln gura cilscatd.
Ş'aşa -1 lu de crud§ lovitura.

Seva populară trece gâlgâind prin acest trunchiu clasic.
Sudai a rimat aici. (şi ln celălalt poem al său) mult .răspândita
atunci poveste a .dragostei între Arghir (Arghin) şi Elena. La
n11nta lui Parpangel, Neaneş cântă pe ceter ă cu coarde de
mătaşe un epitalam compus de Mitrofan poetul şi pus pe
mu<ică de dascălul Chiriligordoo, şi care ou e decât o clasică
oraţie de nuntă pe tema vânatului şi cu aluzii obscene.
Oraţia este .lnsă reîntocmită de Budai şi cu atâta simţ al jocului
verb.-1, h1cât s'ar părea că răsună un balia.li purist şi buf:
- • TAnărul vânător, de mult lăr:'\ spor
După un drăgălaş; vana sobolaş:
De·ar fi s.A şi mor, z:isA vAnător,
Drilgu\ sobolaş ţi·ol da de locaş,
Haida bai, c.~păl, ba la la, hili, hlii I
Prin desiş, pe căi, hal la la căpăii
Aşa din 7.orl cu ntulte sudori
·ranărul gonea cu o săgetea,
Printr' un !4geţel, sobol mititel:
Ce 111coace, tncolctt. fuge.a, si tnvArtea
PAn la un \lplş, unde llturlş
Sll.rlnd pe ,urlş, sll. băgă tn desiş.
Atunci iar şi tar el strjgă ln zadar
Către solii s ăi şi către ei\păt,
Că ci merg şi sar lot peste hotar
Halda hal, căpăi, hai la la, ltAl, l1Al I
Ca să uşureze Ţiganiada de balast, Sudai Deleanu a scos
episodul lui BeşCherec Iştoc din Urom Haza şi, refăcându-l,
l·a tmpletit cu isprăvile lui Kyr-Kalos din Cucurea.a şi Născocor
dela Cârlibaba. fntâlul c un nemeş, al doilea un Grec din Bucu-
reşti, al treilea un mazil moldovean, câteşi trei făloşi şi tn
căutare de isprăvi. Intriga vine din Do1> Quiio~ şi Beşcherec
are ca slugă un iobag român Crăeiun, se luptă ou rădăcincle
de copac luându-le drept balauci, pc ţărănoi cr„zându-le
zâne. Localizarea este lllsă inteligentă. Astfel literatura cavale-
rească ce ameţeşte capul .hidalgului spaniol se lnlocuieş'te cu
A li:<ătulria din care 13eşchcrec ştie :
Că Alexandru $C bătu $i cu Tacit,
Caro au lo•t rnal nll decllt lnsuşl dracii.
Decorul fabulos e acela al basmelor române:
Cl1ibzulnd apoi cum se cade; iute
Se repe•i şi suliţo prelungă
lndreptil cu atâta vârtute,
CAt glndeal, c.1 vA tnemn S!L-1 slrilpungă
P:lnă la m•\e; ba, sil·I şi str~batd
Pună Io coada lui cea cdrligatil.
Budai a unnăcit ca şi în Ţiganiada să facă satir:. socială.
Beşcherec lştoc şi Crăciun simbolizea•ă raportul dintre Unguri
şi Români to Transilvania. Kyr-Kalos e un prim membru al
păturei superpuse. Născocor, mazilaşul, nu e atât un ciocoiu
cât un exponent al clasei boiernaşilor cari începeau să
patrundă tn lume (tntăîi scriitori boieri sunt dintre aceştia) şi
să-şi dea Mre cvgheniste. El este:
Unul dintru cei cu minte9. nebunii.
Ce vreau să svârle cu toporul t11 lună.
Poemt1I aşa cum a rămas are nu1nai patr\J cânturi
fost terminat.
OINTCU GOLESCU.
Până către cinci.zeci de ani Oinicu Golescu arată a fi fost
un boieJ: ca toţi boierii, smerit ln faţa mărimilor. stâ.nd ln
sh1jbe şi luând bani dela cei nevoiaşi , precum mărturiseşte,
trăind o vleaţll. trândavă care până la sfârşit U iace căutător
ISTOHIA Ll'l'EHATURll HOMÂNI( - 66
de tihne şi văităreţ la oboseli. •Pe asemenea drumuri călătorind
omul - zice el despre pusta ungară - şi pe mare, cutând trebue
să îmbătrânească. •. ln corabie spre Triest numai a văn;at şi a
plăns • ea un copil mic •· Ceea ce va admira el in Occident
va fi •obşteasca vieţuire veselă şi fericită•· Mai fusese ln
Ardeal (la Avrig cu douăzeci şi patru ani Jnalote) şi ln plina de
-biserici Rosie.
Când din t824 incepe să treacă graniţa spre a-şi aşeza
copiii la şcoli străine, Colescu, mai eu judecată. acum şi tntr'o
vreme de repezi pr efaceri, rămâne sguduit. Cu receptivitatea
lntârziaţilor, el tre<:e din emoţii ln emoţii, dela uimire la ruşine,
din apatie la o aprigă voinţă de bine şi progres. Schimbarea
la !aţă a acestui boier simbolizează lntreaga noastră renaştere
şi dovedeşte că revoluţiunea au făcut-o Jntâiu boierii. Văiând
pe toţi că.lătorii • insemnând •. ia şi el condeiul şi tot drumul
scrie, pentru ca • publicarisind • ~ele văzute să c comunească •
şi compatrioţilor minunile lumii. Astfel a ieşit his6'11t1area
tăltit01'iei. scriaă la tnceput in greceşte din lipsă de termeni şi
apoi Wmăcită, care este !ntâiul jurnal de călătorie româneS(ţ
şi tnt:âia călătorie de studii_ Că scopul său a fost de a. observa
mai cu seamă fenomenele de civilizaţie, administraţia şi eco·
namia ţărilor văzute (Austria, I talia imperială, Bavaria,
Elveţia) se vede din titlu unde arat!!. că a lnsemnat • deose-
birea neamurilor şi a semănăturilor, cum şi af>Cle, şi poştele,
şi orice obiceiu şi faptă bună am văzut '· 13.'garea de seamă
a Colescului merge către lanuri şi gospodărie sătească, spxe
instituţiile publice, spre şcoli, spitaluri, aziluri, muzee, teatre,
edilitate şi numai întâmplător către caracterul estetic al llrη
veliştilor. El e tnfipt ca un japonez modern, vrea să vadă tot
~i intră pretutindeni ln ciuda tmbrăcăminţii orientale ce atrage
atenţia asupră-i şi, probabil, amuză. [n • Ailvagen „ se aşează
lăngă conductor ea să va<;lli. mai bine pe unde trece, Jn. vapor
dă târcoale in jurul motorului ca să-i prindă t meşteşugul'•
• mehanica 1 şi ln sfârşit, cu toată interzicerea, se tncredioţează
că •este un cuptor zidit ln cămara corăbii, care are un coş
de fier drept lll sus, prin care iese fumul ; la spatele cu ptociului
lu potriva gurii, un ali: coş de fier, care .-.ste scos din cuptor tn
spre mehanica ce au, prin care ese căldură cu abureală, intocmai
ca la cazanul care scoate rachiul, lf\ care la fund ii arde focu l
şi capacul strânge lacrămă de abureală. Aşa acel abur al ro-
şului mişcă cea dintâiu roată, unde sunt poate întreite decât
la un ceasornic, şi ce.. din urmă roată, prin dinţii ei şi prin
dinţii ce sil.nt pe osia de fier, suceşte oşia dimpreună cu roa·
tele ' · La Viena Golescu a vrut să intre şi tn Spitalul nebu-
nilor, dar • dobtorul • i·a dat a înţelege cuviincios că la vederea
hainelor sale turceşti nebunii • toţi se vor turbura atât, .încât
spitalul se va amesteca •. lntr'un sat din .Bavaria el se su.e
lntr'o casă ce i se pare .m ai arătoasă, ţine să intre ln toate
odăile, întreabă de rostul ]<;>catarilor, de starea materială .
Goleseu are o minte dreaptă. biruitoare asupra prejudecă­
ţilor. Trufia de clasă amuţeşte ln el şi cu dispreţ· observă că
atâtea mărimi nu ştiu carte românească •numai că<;i sântem
fii din nobleţe •· Un boier tnn1dit sufleteşte cu el i-a spus că
mai mulţumit ar 1i să fie grădinar la Schoobrunn decât Bau
tn ticăloasa ţară românească. O căinţl lnduioşetoare e uprindc
pe Colescul cel iubitor de progres şi văzând cum vienezii
şi n'a salută pe împărat fără umilinţă; cu ruşine se gândeşte la
temenelele ln pulbere ale semenilor săi şi la scorţoşeoia Uomnilor
care 1rrivesc numai cu coada ochiului 1 căci trupurile nu le
mişcă, parcă sunt de ceară, şi le tem să nu se frângă •·
Ce·a văzut boierul tn Occident I Că pe lângă Braşov •este•
semănături bune, că pe la Avrig sunt mulţi pomi roditori. La
Graz neamul e muncitor, dichisit şi 111crătorii câmpului • ertL
aşa de frumos lmbrăcaţi, lllcât putea zice cinevaş că sunt gata
de bal , iar nu de munc.'; căci toţi aveau tn cap pălării mari
 86 - 01, SCOPERIREA OCCIDENTULUI

legate cu o panglică lată şi cu colţurile atAmate, tmbrkaţi

cu şpcnţuri de postav roşu, cu p:uitaloni negri, nu.mai plnll ln
genunche, din lngenunche pânl jos, ciorapi de bumbac şi
.l H f
cizme scurte puţin mai sus de glesnc, legate ea cele soldlţeşti '·
In Bavaria • vitele s!nt mari, 'i de o gTăsime nccr~ută, •, pe
IAngl Padua IX>t omul !şi udll. sem1LnăturiJo cu. ajutorul irigi>·
-
li HCBl'Hl! BijJ I! llIH 4> I.dOC04>8ijJ H.
.. ...
ţiilor, peste tot şi oa.menii cei mici de jo' s\J.llt • politepsiţi •
şi desghoţaţi, adicl cu • fireucă slobozenie, nu sasistiţi şi
„•
.,\f ..f.'fA'iMOAapH 11 p•AHH~f Af MHpApf. Af &lltu rll\H•
crunţi la uitătură ca acei din Valohia, Io Şviţera ţăranii citesc V V
• gauturi • şi ştiu să deosebeascl Cronstadtul rusesc de cel Alf fH' WII &!lHf HrpAsllpH.
transilvan. Acolo sunt şcoli bll.lle pentru toţi, unde se lnvaţă ~

pânl şi elinica necum muzica. Copila de zece ani a unui bif"la4 Ae <J>&n"re HcropH'IElfJH WH if HEK(\o're
i·a dotat Colescului clin gurl şi la clavir, ceea ce l-a • odihnit'·
amărfndu-1 lnsă uupra condiţiilor patriei. Dar hanurile cu T 'hdM'h'llIT6 Ăl> nro .rnMliil r l'6'11iGK1i -t. 'f'll
patu.ri curate. dar t>OŞta I lo Elveţia • nobil şi prost nu este. l'G.Milll1iOKli
ci toţi slot fraţi compatrioţi •· Pretutindeni pe unde a fost
locuitorii • se interesarisesc • de patrie, ce este •o maiclL care AE
!şi iubeşte prt• toţi Iii " La Vicenw. a băgat de seamă că V

c tntr'accste locuri. socotesc teatrele de folositoare, fiind că ne KCi>HGTi1HTHH AHH f01J6lfJH

aratJi pildele acelor vrednici de pomenire t. In Austria dregă­ W V

toriile so dau după ştiinţa fiecăruia, spre folosul trebilor ob- Ăf WCl1&H'l'a ..t. 'TpEH n ~pllH Wl1 AA'fli .t.'THOAp.
şteftl, nu ca la noi unde boierii se m!ndresc cu • pielea samu-
rulul şi a râsului, pentru care şi de rt.s au rimas • . A văzut la
Viena o sumedenie de • tntocmiri, ce caută spre bună pazl.
podoabl, odihna obştii, şi ln scurt spre toate fericirile•. Prin
lmprejurimi erau grădini minunate. La Klasi (Glacis) ciubucele
emu s lobode, la Folx-Garten ciubucele • nu sânt slobode •.
la Pnrad(lis·Garlcn •cin bucul iar csto slobod t. La Pesta a
lâcut ba.ie (se scăldase şi ln mare la Triest) la cabine caro
• sâ.ot lmpodobitc !11tocma.i ca casele celor mai mari şi bogaţi
domni, cu canapele şi scaune lmbrdcato cu stofă, oglinzi !llari
din tava.o până tn pardoseală, şi ~temute cu covoare de cele
llCUDlpe, şi hainele de tmbrăcat foarte bune şi curate•. •O prea
puternice Pirinte al tuturor noroadelor I - striga Gotescu. -
Niciodati nu o să se ridice deasupra neamuh1i românesc acest
!lll~rolif~c <faomlu11~cn aut ~cr !trr<ficn~c[mi'1>rc, u nb !l""'"' '
nor llltuoecoe, plin de răutăţi şi do chinuri?•. Şi se gândea la
•fraţii noştri• ţăranii, spânzuraţi cu capul ln jos şi alumaţi · 111l&igc @id§~ ont bcr 'l'bilef"V~it.
to coş.ve ca să plătească dările.
Ca privitor de lucruri de artă ~i de frumuseţi, Golescu est.e
tnsă nici vorb.'\ un printltiv, cu cât inferior rafinatului Cantemir I
El are lnţclegerea ţăranului care mergo la bâlciu, sperietura dtt li~Ă"
de tot ce c mare şi • cu meşteşug •. Măsura Iul estetică este ~ Kpu.cKA .,-vnorp•«j>i'l A' Oy111m1pc11•r.i•rroi Oy wr'!lp:
• stânjenul•· La Pesta a măsurat cu pasul o laturo a unei
pieţi şi şi-a fllcut socoteala că ocol~ul tot va fi fost de 8oo l 8 2 6.
stănjeni, acolo casele erau lucrate • tot cu arhitectură•, dar Adunare de pllth de Olnlcn Goteuu. TIUu.
mai ales dădeau •venit• mare. Di1ttre t.oate curiozităţile di11
cutare muzeu vienez i-a. plăcut ce-a fost nrai cu iscusinţă, adică cu adevăr, toţi câţi o vid sll lntristeazJi foarte, lnc.'\t cei mai
pajura austriacă făcută clin săbii şi cuţite. Cine n' ar fi văzut slabi şi lăcrămeaa:ă. Apoi lntorcAndu-se către cea veselii cadril,
acea-•tA minune, viind ta Viena, ar li fost , vrednic de P<>- ncgTeşlt trebue să se bucure, căci atâta sănt de mult scmuite
deapsi!. t. Mormântul Arhiducesei Cristina făcut de • scobitorul cu patima tntristării şi a bucuriei omeneşti t. La Luxemburg
de piatră, Canova • ti place, fnsli li descrie ln amănunţimi, do e un. turn cu i70 trepte, iar Io firida lui (articol de iarmaroc)
unde se vede că preţuieşte ca un adorator de icoane simbolul un ticălos legat cu lanţuri de ma.ini şi de picioare. • TicUosul •
nu forma. La fel cu • cadrele" La Belvedere a văzut o icoană e o jucărie de lemn, totuşi Golcscu oe incredinţeatli cJi , privi-
lungă de cinci stănjeni, ln mozaic, ceea ce i-a dat o tnaltl idee torul lndestul să cutremură t. Criteriul stânjenului şi lllcrimllrii
despre valoarea ei. Tablourile sunt descrise cu mare uimire li duce călJitorul ln toate artele. l n Triest a fost la teatru şi
pentru •a.semănarea• lor, cu alte cuvinte pentru iluzia de • lnfăţişarea •, adică piesa, a fost atât de • simţitoore • lncât
adevăr. li opreşte, bunăoară, • o fcreastrl zugrăvită cu fofezele multi lume se vedea ştergându-şi lăcrămile. ceea ce nu ne
deschise •, cu un cap de om scos pe fereastră. Golescu are nu vine sJi credem. La Veneţia ochiul li e atras tot de o maşinărie,
numai spiritul de panoramă, dar şi sentimentalitatea uşoarli de cei doi •draci• de aramJi (vrea să zicl: mauri) cnre ool
a celor do jos. E l crede că privitorii unui tablou care arată orele ln turnul eeasomicnluL După o măsurătoare eu atănjenul
plecarea unui bărbat la războiu sunt obligaţi să se totristeze a celor văzute ajunge la lncbeierea c.~ •au fost săvArşite cu
şi dimpotrivă cei cari văd scena lntoarccrii să se veseleasclL mari cheltuieli. In colo, oraşul i se părea (gro•Avie a naivităţii!)
şi cum t..~blourile sunt la rănd, privitorii şi ai unuia şi ai altuia fă.ră aspect arhitectonicesc:
să treacă pc r.lnd prin cele doul st4ri. • Şi fiindcă sânt puse
• Casele pe llhnl nu •Anl lrwnos lmpud.o blte dupa oblcdu.I a.rhi-
amAndouă lntr'o odae, şi intrând se vede lntâiu cca tristă. te<:tonlcesc de acumA, d to Celwlml de llptur! din vecblme. care
 ISTORL\ LITEHA'l'URII HOMÂNE - 87

mai proaspete tn faţa priveliştii lumti occidentale. Cu incapa·

~ d6MflHTXfH citatea lu.ide a se analiza. de a-şi da seamă de valorile ţării lui,
el cade tn extaze profunde la celo mai neînsemnate lucruri,
aşa cum boierii. tovarăşii lui de clasă socială, se năruiau tur-
ceşte la un cânt.ec de lăutar. Sunetul, nu mal puţin complicat,

MOliÎă„. al unor clopote, se propagă. ju sufletul lui cu mari dureri lirice.

• Au ooao clopote - zice el de catedrala din Berna - pe care
tr.'lgândn·le cu meşteşug, nu fac nun1ai sunet e de c lopote
mari sa.u mici, ci fac o armonie foarte plăcută urechilor dim·
preună jalnică şi grozavnică •· Descrierea Schiinbrunnului
dă o pagină rară de poezie orientală. cu evlavii şi uimiri, cu
turburări exprimate naiv, de un sălbatec, rudimentar verlai·
tlianism ~
, • A aceştii grădini frumuseţea, peste i>utiniă este de a putea
't11 HlfflMll
cln evaş sil·i facă descriere fftr de greşală. Atill numai pociu zice
cH, uu om care lntâiaş dată va Intra, după puterea sau n1ulţimea
s-1.mţirli sunetului, negreşit una din t.N)I trebuc să i se l 11tâ111ple,
adfcA- că: sa11 întristat fiind şi i11trAJ1d bitr411sa poate s~ se -b ucure ;
sau vesel rilnd, cdnd au intrat poate să se 1'ntrlstezeţ sau deşi nu va
'
T 9A'l'I ' '
C'll 0Tf1'11111 #
).nH 11n tnp1' '
Wn "tn• fi fost stApânil-, nici de întrista.re, ni.ci de bucurie, '1na dintru amân·
douA trebue să· I coprlnzll ; scăpare do n avea, este pesLe putinţă . . .
( 1ip.i<T: .d1op.: l:!.ipT : .2. Rdn: 2. ) • Acum este un marc lăcaş lmpilrl\tcsc şi cu mul~me odăi Im·
prejurul zidului curţii, unde zic că lncape !O.OOO oaste, cu toate
ale lor trebuincioase.
I•• ••• ••. • Pe supt acest lăcaş ln1părâtesc trece noro<lul slobod tntru
a.ceastă grădină, unde vede un ochiu -<le grAdln~ limpede, !Ar de
• .f>• ATIM\:4
mri TZA ·\\11 ~ TITE • pw.\\ ,,.H'i;<11'li 1 Cnfl copaci, numai. cu loze şi cu nori, lungul peste 20 stânJlnl, ~I lat ul
pe jumătate. La lsprAvitul acestor două sute de stânjlni, unde si\
+0110C~A ' • •
f WM!l. Hfl. tncept cam deal, un havuz împrejurat cu zid de piatrn. mare ca de
T11 Hlf11AWf
50 stAnjlnl lungul, şi 30 latul, pUn de !elluriml de peşte, din care
cel mai mult ca faţa argintului, şi roşii ca 1>a.ri\ rocului, Din sus la
Al margina acestui l1nvu2, o zidire de piatră, asupra căriia doi cai de ntarc1
• • a cărora mruime este lrtdoitl decât oei firesc cal de pe uscat; a.supra
lrG.'.>HCTitH l KR f st ,\O &H'llO AKH• acestora, clildri două Nirc:lde .ş:i acestea de două ori mai mari decât
Tf jj ro dema. trup·uJ Utiii n111crl, .şi priu prejurul lor multe alte dobitoace, şi toate
acestea de piatră. Dlntru această zidire drept ·tnai11te, tncel tncet
sA Iace deal destul de nalt, şi t<1t limpede (!lr de copaci, nsup«t
cArula este un foişor mare. şi tot de piatră, şi deasupra lnvăllL drept
cu lespezi, şi cu sUl.lpi mulţi, frumoşi şi to\l de piatrA, şi cu scări
de dou§ părţi; la alo cărora rncepcre sâut 4 1nari postamenturi care
• • • nu asupră~le 4 stat:ue; trupurile lor de două ori mal nalte decât urt
-1\ li (!'; K tlb f 6: !!! H• nalt om, lmbrăcaţi cu Loate acele vechi haine osUşeştl dln vremea
Romanilor. şi tmpresuco\I de multe dobitoace •ălbatlcc, cum ş i
leul locma) 111 mărimea lui. Şi toate acestea Lot de platn'!. lntr'acest
foişor este şi no pat cu meşteşug, pe care şh.'lnd omul cu răpezlclune
tl sue deasupra tnvelişlllul unde are o vedere mJnuna.tă; v§zAnd
toată grădina aceasta limpede ce am zis, şi lmpotrivă ll\caşul Impii·
1a.a1. răt<!SC, şt celelante grădini; pentru care mai uainte voi vorbi, şi
toatA Viena cu mărimea cAmplllor.
J~lunent11rl de /if()ş()ffr, nrnMllf d"-p:l Neofit Van1,1a ele Tiinlcu Gole~c;cu • La dreapta şi la stânga acestul llmpcde ochiu de grădină, sânt
Tilln. n'ultc posta1nenturi cu statuc, tol de dcoseblti oameni din VTCmc.a
Rnmanilor.
frumt1sctea ş•au. plCrdnl·O; dar urrnele se cunosc. Se c.uno:t.ştc că • t.a spatele acestor statue, copaci foarte nalţi, deşi şi tunşi.
A\l rost ace.st oraş u11 ce deosebit, se cunoaşte ci\ au lăct1ll tnlr'tnsul Acest ochiu de grădină c urat cu aceste statuc la două pilr\I
oameni 1narl, şi ci'i oclată a dat pravilă tn tont.;.\ Evropa. Aci vede şi la spatele lor, aceste două innăl\.ate zidiri de copaci la un
clnc.vnş Cellu·r imea do [$"\'Oade de zidiri. vede mt1lţime statue, tncât cap: palatul tmpllrlltesc, prin care intrA lumea, la celalant cap ,
pc>alc i ice ()m11l, ci rleşteca,re cnsA este o bucată ele antică, pentru pe m1111te pridvorul, la mi]loe havuzul Ctl celclante feliurimi de
care aleargt'l oamen11 prin ţări, spre n le găsi şi a le vedea, tn odăi, loze., priclnuesc prtvitoriului o 1nare mirare, dar vesel!\, bucuroasă
dor toate ~cestea au pleeat •pre o "fă dArăpănare, lncAt poate slimui şi de desliltare; (clei am zis că şâut locuri caro prlcinu„c şi Intri•·
acest oraş ca un om tr<.cut de 100 de ani. pe carele după ce l-au lăsat tare). La dreapta a toatU aCA!ştil Jw1gimi de grădină, alt !ellu de
toato poterile, şi se allă Intru aşa proastă stare, sU lAngA el şi grădină, cu 111ai mt1ltA mărlt1le, dar tot de copaci, cu tellurl1ni de
\rn tlln"·r voinic şi frumos carele prlvţşte. corn din zi tn :r.i -sli dea alee, unele Iar do copaci mari tunşi ca zidul; altele bo!Ute, de tol
biitri\nuluJ brânci ln râpă•· tntunecoasc. şi altele cu cOpacl 1narl rari, şJ deJa un fellu de alee,
până la alt a, feliurimi de grădini ln multe chipuri făcute şi eu mar•
Jn zidirea unde locuia •cel mai marc Doju" vede cadre, socolt:aJA. Clici la o porte ultAndu·s• cinevaş, vede Jntru acea cu-
vede statui, pe care le preţueşte iară.şi cu stânjenul (•cadre prindere de copaci, o bucată de grildlnă mare, limpede şi slobodă
la vedere, tr'I fe1iuri.mJ tntrumuseţ.ărl de 101.c, cari pricinucsc -veselie;
mari de 3 şi 4 stânjini >), după scumpete sau ln fine după şi h1torcându·se la celalnntă parte, lntrl•taren şi posomorirea trebuo
mulţimea figuranţilor din ele. Oraşele i taliene le-a văzut 1oarte sil·I coprlnză, clici se află lotru o lntunecoasă pAdure lntocrual ca
superficial. La Milano, unde n'a pu tut vizita într'o zi şi ju· noapt~a. cu frJiurimJ de figuri ş-i şăderi ascunse, şi alte lucruri-. care
mătat:e măcar Castelul sforiesc, rămâne uimit de Dom, tnsă Loate aduc t111rlstăciuni şi gâ.nduri amestecate •·
fiindcă e lucrat cu mult meşteşug şi e mare (• ~40 stânjini 1). Nu mai puţin solemnă şi noroasă de nedesluşite emoţii,
Prin buna ei credinţă, prin naivitate (care e a lui Golescu desfăşurate într'o bună gradaţie, este descrierea căderii R .i nului :
şi nu neapărat şi a epocei lui) această carte e o lectură plină • Cale de un ceas departe lrtcepe a să auzi u11 zgomot cu o oare.ş
de delicii ; fără a 6 lipsită pe alocuri de fiorul poedel. Căci care duduialil. cc se pricinulaşt.c din răpedca aruncAturil a Rinului;
tocmai din pricina simplităţii, Golescu e în stare de simţiri dar aceasta este nimiC!, pe ldng~ mirarea şj sfJola cu plAcere ce
81! - DESCOPERIR.EA OCCIDU:NTULU I
coprlnde pe om, când vine lftngă aruncil.turil.·I şi lmpotrivă-1 şi vede
c:il dintr'o nălţime de 1Ost. ~i l~l lmc 35, sft o.r uncil. npa jos. !Und străm•
loratll. din partea dreapt.'l de un munte de t>lhlr!I asu1>ra cil.rula este
zidit!\ o ceţă\ uie. şj tn veci LoAtl'i zidirea ş§ cutrcn1ur11. ş1 din stll.11ga
<le alt m11ntc n1arc . . . Prl11tr'nceştl 2 munţi ctirgănd gt\rla Rin\1lul
tn l ăţimea cc nm zis, şi av411d tocmni la muchea mărginii, u1\de
cade opa, nite 2 co11uri de plntrA ce es din luminn apll ca de 3 st.,
- să. desparte- curgerea tn trei limbi, tocmai tn locul repez-ldunll
şi cliderii, \tnde strâmtorAndu-sA curgere~ ;:rpil. ia o luţcal~ gro„
zavniC'â şi ·necrezttlă la cel ce nu au 'Văt'ut-o; acila sit prlcinueşle
acel lnlrlcoşal sgomol, şi jos ln căderea apll, ne mai vlizându-se
curgere de gârlă, ci ln tont.'l li!\lmeo o albă spumă ca 7.Apada nmDati!
şi prin repeziciune aruncnt.ă foarte de1>şrle. ŞI de jos„ lară
cina loviturii ln •P~ cu aşa luţealll, sA rldlcll un nor lntrupat de
actle mărunte stropituri pc$tc t oatA acea lăţime, stJlnd ln veci
acel 1tor f'n vA?.<luh, J)rcdldlnd totdeauna alte stropituri pe cele cc
CJld, ŞI aceast~ prlveali! lar~ş tş ore vremea, cAcl este de 10 orl mal
pre sus de a o vedea cinevo ş spre sari\, c..'\11d lovesc tâ.7.Cle soorclul
tn tot cat:nractul; din care pri cină ş i sli cunoaste eAt de ·m are şi
nnll este acel nor pricinuit de stropitt1ri , şi neca spuml'I ce este pe
la J.ocuri groasa şi pe Ja alte supţirc, pelrucâod~ larl\ş razeJe soareJui
face o \•ederc, pe ca.r-e cu n'nnt pute.re <le :l o tlcscrie '·
Din.icu (Constantin) Golescu sau Radovici Constantin din
Goleşti, s'a născut la 7 Februarie 1777 ca liu al banului Radu
Golescu . 1-a fost dascăl de limba grecească., pe care o ştia
bine, J<irie Ştefan Comita. A lndeplinit felurite slujbe ajun·
gând la aceea de mare logofăt. 'Era tatăl celor patru fraţi
Goleşti, actori de seamă în mişcarea dela 1848, iar o lată i
se mărită cu Alexandru Racovită. ta Braşov, băjenindu-se
ln 1821 din pricina. zaverei, întemeiase cu câţiva boieri o so-
cietate se<:retă. ce nu dăinui dax: din ideea căreia ieşi în 1827
Sojutatea lileralâ rumdnească începută in ca.'\ele sale, şi din
care făcu parte .şi 1. E liade Rădulescu. In satnl Goleşti din
judeţul Muscelului avea o şcoală unde se preda limbile romtrnă,
nemţească, grecească, lati1\ească şi italienea.'!Că, cu două cursuri
unul • ghimnasticesc • şi altul • filosoficesc •· Copiii trebuiau
să aibă numai mijloace de hrană, şi n'aveau a se îngriji • pentru
Jăcaş şi învăţătură•· • Invăţătoriul limbii latineşti •. precum
aratll un prospect din 1826, era Florian Aaron. Şcoala ar li
Jost fundată de tatăl Golescului. Dinicu pe de altă. parte lncepu
• Atlvagcn •. După Foaia Duminecii.
să fac.\ unele traduceri ce i se părură trebuito.i.re. Elementuri
d~ filosofu morală după Neofit Varnva (Buc. 1827): Ad1<nar.
d• pilde bisericeşti şi filoso/eşti (Buda, 1826); Ad""'"' d• tracla-
t1,rile ce s'a-t' urmat f,itre prea pukr>r.ÎGG f1npăr<ilie ri R1tSsii
şi tnalla Poartă (Buda. 1826) şi se zice şi Starea Valahiei şi
a 1Wolda1iiei după T. Thorntoo (Buda 1826), deşi cartea e
tradusll direct din {rjlnţur.eşte ln vreme ce Golescu nu pare
a. cunoaşte această limbă căci Adunarea de pilde e un amestec
din Pildele /iloso/eşti (tipărite lntâia oară la Râmnic, 1783)
retraduse din greceşte, cu părţi din cartea france?.ului M. H .
din pri·
Lem.c ru pc care o numeşte •luminoasă pildă sau noa.o aduoare
de fapte istoriceşti şi anecdote •- Pe ac<lStea le tălmăceşte după
o versiune grecească făcută de ginerele său. In August 1829
semna printre membrii obşteştei Adunări. !>iun în Ootomvrie
1830 şi ln testamontul lăsat orândui ca fii săi să inveţe, după
ce vor t rece toţi <:ursul ştiinţelor. • nnul Dohtoria, altul .Mati-
matica, şi doi pravilele şi orânduiala ostăşească>, aceşti doi
din u.rmă fii nd lndatoraţi când va fi o oştire regulată • .să
slujească Patrii, şi chiar cu sângele lor .. . •·
§ Fratele lui Dinicu Golescu, marele vomic Iordache
(Gheorghe) Golescu (1768-1848), efor al şcoalelor, membru şi el
al obşteştei Adunări, e cunoscut la fel ca om de cultură. ln
1828 avea în pregăti.te o Gramatici 'IÎ un • Dicsioner rumânesc •·
Gramatica apăru. ln t840. Dicţiooarul a rămas ln ms. lm-
preună cu o culegere de Pilde, povâ/uiri, i tuvink adâvtlrale
şi poveşti şi unele -pagini de cronică.
C. CONAC:tn.
lntâiul boier cu numele de Conacbi pe care-l ştia familia
a fost mareic comis Anghel din veacul al XVII-iea, numit Co-
nacbi fiindcă avusese slujba de cooacciu. Vei comisul Costache,
unul din cei doi fil ai lui Anghel, are un tiu Constantin (vei
paharnic, vei spătar, mare vornic), acesta pc Gaviiil şi pe
Manolacbi (mare ban, mare vomic. a.I ţării de jos). Manolache,
căsătorit cu Elena Cantacuzino. esre tatăl lui Costache Cooacbi.
Poetul s'a născut la 14 Octomvrie 1777 pe moşia părintească

Gradino delo SchOnbrunn.
Ţigăntl'lti, pe apa Bârladului. pricinuind moartea mamei.
Tatltl muri mult mai târ7.ÎU tn Martie 18o3. AI fi fost un om
risipitor, iubitor de şaluri, straie orientale şi arme şi un Nem·
brod somptuos vânând iepurii cu svelţii ogari şi sburătoarele.
ln chipul Şeicilor şi medievalilor. cu soco.li. De fratele său
mai mic Gavriil se leagă şi o interesantă legendă. Vânător
de capre şi porci sălbateci prin pădurile pe atunci mişunând
de sălbăticiuni dintre văile ·Bârladului şi Prutului dădu tntr'o
zi de un măgar alb păscând la piciorul unui stejar bătrân.
Prins de slujitori, măgarul fugi tn trei rânduri până ce boierul
se dumeri că •minunata dihanie trebuia să fie un coborttor
al măgarului care dusese ln Egipet pe Maica Precista şi pe
Domnul Nostro " dacă nu chiar acel dobitoc tnsuşi. Pe locul
apariţiunii boierul ~u o bisericuţă, potrivind ca trunchiul
stejarului să slujească drept altar. Se cade să adăugăm că
Gavrlil a avut un fiu •lipsit de minte şi netosurat • şi un altul
• urttor de lume t, călugărit, care nu intra to saloanele rudelor
ci se aşeza afară pe scări. E reditatea lui Conachi e dar favo·
rabilă pentru poezie. Conachi fu botezat tntâiu Alexandru
lns.'i. numele i se schimbă spre a se repara pierderea unui copil
Constantin, Primi tnYllţătura greco-elină to. casă dela un
arhimandrit grec şi apoi la şcoala dom.o.ească din Iaşi. Un
hagiu turc li destăinui elementele limbii sultauilor. Dar pro-
fesorul de căpetenie fu Fleury, fost membru al Convenţiunii,
ISTORIA LITl~RA'l'URll ROMÂNE - 89
Oupl 1<40Iln Lum<I.
de aceea numit « le r~cide •. unul dintre destuii refugiaţi
francezi (Lincourt, Dopagne, abatele Lhom.me) aciuiaţi ln Mol-
dova. După moartea tatălui, averea fiind !neurcată, Conacbl
vându casele din Iaşi şi se trase Ja ţară, la Ţigăne~, unde se
aşternu pe o administraţie atât de temelnică tncât avu, mai
cumpărând pămănt şi dela surori, •un imens domeniu de 21.000
fălci, care se tntindea pe hotarul a trei judeţe, Tecuci, Covurlu.i
şi Putna, cel mai mare din Moldova. tn părţile câ.mpului •.
Văzută de azi viaţa oficială a poetului apare :monotonă. Is-
-pravnic de Tecuci, până Io t8r2 după retragerea, dureroasă
pentru noi, a Ruşilor, vornic de poliţie sub Calimab, tn caJ"e
slujbă tşi dădu măsurile cu prilejul ciumei, vei vomic sub Şuţu,
Conachi se refugiazll tn timpul zaverei la moşia sa Sângera
din ·Basarabia. De fapt, el e un partizan al Ruşilor şi la Chi-
şinău e pre•entat tn 1822 ţarului Alexandru. ln evenimentele
ce au urmat Conachi face politică rusească şi e tn 1829 unul
dintre cei patru membri ai comisiei moldovene pentru alcă­
tuirea Regulamentului organic. Io 1828, in vârstă de 51 de
ani, poetul se tnsoţise cu Sms.randa (Zulnia) Donici, văduva
cu cinci copii (printre care şi Costache Negri) a spătarului
Petracbi Negre. Zulnia era. văduvă de patru ani când o luase
Conachi, dar nunta nu se putuse face din respect pentru Ca-
terina, sora poetului, care susţinu cât trăi că Smaranda are
copii mulţi şi • puţină avere •. In Octomvrle 1831 Zulnia muri
90 - uesCOl'llHl l\Ei\ OCC IDENTU i.U i
c. Conochl.
ln Rtvf11a Noud. PTI>totlllu1 fn coJccţl ll Şo.raga co1nunfcat <le
d ...J general f\i. Negruitl.
lăsând f oarte lndurerat pe Cooru;.hi cu o
nnlcil fată Ca.terina.
Kiseleff incr ediut.tl poetului marea logofeţie ln care desfilşurli
multă râvt1il. punAnd n'lnduia111 ln t.rcburile Judccilloreşti iar
când fu sA se aleagă, ln 1834, noul Do1nn pdmA.ntcan, Conac:hi
se vi.să tnscil1111at. Fu preferat ~f;h.ai Sturz.a cu care poetul
nu se avea bine. Boierul dezamâgil lşi vâzu de aci lncolo de
moşia lui şi lncepu să ridice şi să dr„agâ biserici şi să se facă
apdrătorul virtuţilor. Divorţul ln deosebi i se pare o pacoste
socială iar euvăntul său de ordine este •moralul, moralul şi
iar moralul •. Fiind contra • oarbei grăbiri '· !şi ia Io serios
r olul de boier bătnn. La masil hri.neşte şapte opt fii de boieri
mai săraci, Io fiece Sâmbătă tmpartc calicilor strânşi tu ograda
caselor sale din la~i c.'\te un firfirig. pe fetele lipsite Ic tn-
zestrează d ar vrea să aib.'l lntlliu dovadă de sărllcle dela preotul
mahalalei. Pe ţăranii pe C.'\ro-i struneşte bine la muncâ tî
compătimeşte ca pe ni.'te robi ai Grecilor:
Vei vedt, dragii lova..rll ş, cA po bra_zdll ce rGneştc
Ferul pluşct1lul c::u h11ct, prostul enro eo r11 &rtş le.
S\1dorl vur$0. şi se lu1>lA_ fiirA <Ic nlcl o crutora,
Cn sfi durn rrupl <le sAnge crocodltllor din Jnarc.
Şi totuşi lrndiţia popular!l ni-l lnfăj;îşe._'lză sgăn;it (• <•C<>11o n1 ,
ii n\1nlesc ~i ai ~ăi) , negru la i1limft.. As11prn lui , c~• şi a altor
mari proprietari, trecuse o vcchu legend!l, aceea a ţăranu lu i
legat gol ln bitfaia :trşiţci care nu voeşto să i se alunge muştele
de pe el ca să nu vină altele mni fl!lmânde. Este semnificativ!
tnstrăinarea familiei acestui boier romOn, văr p rimar cu Mi·
tropoJit.u l Veniamin Costachi (fiu acela al unei surori a mamei
sale, născută Cantacuzino) şi cumnat prin sora sa lleana cu
poetul Alex. Beldiman. El !şi că.'<iltori unica fată C:it:crina
(Catinca) eu prinţul Neeulai Vogoride. care trebui şll fie lnpi\•
mântenit. Ca să nu i se stingil neamul, Connchl li lmprumută
şi numele său. Nunta se făcu la Ţigăneşti, ln prezenta Iul Vodă
Sturza, la olaltă cu 12 perechi ţărăneşti lnzcstrat:c cu cAte
doi boi, o vacă şi câte 1.ooo de lei. s., desfundam poloboaco
şi beizade Dimitrie aruncă bani din cerdacul caselor. lnsă
Catinca se căsători a doua oară cu principclr ltuspoll cu care
avu mulţi copii printre care o fată dcvcnill so ţie a cont.?lui
Albert de la Forest de Divonne. Con.u:hl muri la 4 Februarie
1~9 pe m~ia sa. Ţigăneşti ln vărstă e><aetă do • 71 de ani,
3 luni şi .zo zile •·
Cea mai vecile poezie cunoscută a lui Con;u;bi este oda
din 18o2 către Al. Moru" unde domnul e lăudat câ a adu~
•ape curgătoare Io oraştle 'osetate •. Oda a stârnit delirul
lui G. Sion şi ironiile lui Maiorescu I ns'\ o oarc'Cl\re lndcmrmare
nu se poate tăgădoii :
Moartea, cu tor\e aprins;},
Ardea, trlgca toate cele
C'o lăcomie nestlnsA
Aducătoare de JeJe, -
•re-al arătat. . . şi lndalâ
Ca un luceafăr de va.rl.1
Rădlcând neguro toatd
Ai ndu.$ sc.nhl tn \nrn.
Poema compusă la •moarte" părintelui • său arc •lncerltă\i
şi realisme aproape. gTotcşti şi e invadQtă de jft lanll :
Dar ce văd? A.h, vof de •nincl sfluu~ itl1.:Jc, sflnlu t:-crl
<:um pot 1111 s ă trAlnscn, când pdrlnţll lor to\I pier ?
Poetul descrie tmprejurilrile decesului, cuvi\ntul din urmil
al răposatului, leşinul celor doull. surori, desperarea lui Connchi
tnsuşi (•daţi-mi un cuţit s3 mă o mor I o). plângerea exagerat.\
a fiicelor care desbrăcate şi cu zulufii răscol, • cu pdraclc de
lacrimi ce curgea pe pieptul gol • se izbesc cu palmele pelite
faţă. Realismul c sicilian. Dar urmează, tocmai din cauza
aceasta, o înmormântare pitoreseă :
Aceasta e pompa lume!? p4nm ln loc de cartan I
Nilsălla drept careu fi secrlul drept rlldvan I
Preo!ll cântAnd şi rnal\11 tn loc d~ mtltrhnnra I
Stora ee te ln""ltfte ln locul de reregea I
F~clllle dinainte ln loc de alai glUl
Şi tilmiHa vestitoare tuturo,... c'ai murit I
MormAntul ln locul curţell \Am• tn loc de divan I
NAfn1mlle sptnxuntc fi yqmllntul d"'pt erchl•n I
Groaza de a părăsi divanul se cxpllcâ, ta Conachi. Toată
poezia sa se învârteşte tn jurul iatacului şi al sofalei şi ErO!!
li e stăpdnul. to 1847 tşi lua ziua buni dela el :
Armele ce !mi dcdcseşi 1ientru prosl~vlren to,
Alun.cea clnd Afrodita m•a-u luat tn son10 sQ,
Ţlndlrltc de râsboae ţi 1e-ndttc. ca .slli nt:'I crezi
C'..A tn cursul vleţeJ melc am fost ve1tlt 01nol'Cz:,
Şi c.'I <clor !rumu, cle n•am tiol pnce, nici rOgnz,
PAn" nu s'o 'nchinat la tine, ş'nu AUstnt dh\tr~R1 ll'l\1 h11z.
Versurile !o .u:rostih ne desvl\lue un r~hoj de lemei : Ca-
sandra, Anica, Elen;.t, r„ucs.andra, l\'farloa.r ;.\ la tai·~ HUJlt <IC
adilugat Zulni"· lstiU. Conachi este • inQnrul noo;tru p()cl (I,„
dicat exclitsiv erot.lcei. Privind lt1cru·r ilo 1>c. dcR~upra, $t111lc111
tntămpinaţi de oftături şi leşu1ăt11ri :
Ocbtafacâ~se Izvoare ş' curgă <lc·ocum 1n<:.reu,
PAn ce.or face laz de lacrl1nl nenorocit plcpt11I 111ou
•
 ISTOJ'\lA L'l1'EHATURII ROMÂNE - 91

Vai mie nenorocitul I ca şi Adam lsgonlt ... lnsă vocaţia lui Conaehi este erotică. La • petite poesie •
vaet şi zi şi noapte., plâng, suspin necontenit...
Pi-fă
pe care a trebuit s'o cunoască cu ajutorul lui Fleury, era o su-
• pravieţuire prîn Secento şi Arcadie a petrarchismului. Conacb.i,
MA sfârşesc • .. amar md doare!
fără a-~ cunoaşte modelul îndepărtat, este primul petrarcbi-
Mllil n'am la cine cerc.
• zant roman. Fundamentul acestei atitudinii este experimentarea
Val mie, de câte ori tuturor momentelor erotice dela idilicul sensual până la gravi-
Am sA leşin susplnAnd I tatea statorniciei dincolo de moarte. tnsă fără misticism, cu
'fonul lăutăresc este învederat. Moda era ca tinerii boieri voluptatea cultivării eului sub semnul lui An1or. Petrarcbismul
să trimită tarafuri iubitelor tn plimbările pe la viile dela Copou
e caracterizat prin pedanteria ln subtilităţi, prin casuistica
sentimentală, prin iîxaţiuoe şi el a dus la jansenismul amoros
şi C.:machi făcu la fel. Cutare cântec are un refren sfâşietor,
spre a fi modulat de lăutar: al preţioaselor şi la analitica. sec. xvm
şi prelungirilor !laie.
Jn felul lui, fie şi prin mijlocirea poeţilor greci, Conachi e uu
ScripcăJ•lnlcA, duioasă , răspunde la oblul meu frate mic al lui Stendhal Şi Benjamin Constant, cult:ivându""li
$1 spune- ln lun1ea toată cele ce. pătimesc cu.
nlonogr:afic experienţele sexuale, de al căror număr este,
Atanasie H.ristopol. noul Anacreon grec, !şi publicase liricile precum am văzut, foarte mândru. Definirea amorului constitue
la Viena tn 1818 şi e obiceiul a se vedea ln opera lui Conachi înainte şi după Petrarca momentul primordial tn cariera
inrâurireaanacreontis1nului oriental" of:tător. al aceluia, ceea ce amantului. Conacbi o face ()dată cu graţioase imagini feudale:
intr'o măsură este adevărat. Dar a opune pe Conacbi orientalul
Occidentului este fals, căci poezia Grecilor moderni era foarte A.t;noriul ca .şi · ostaş'ir
se•narmeazJl, se porneşte,
sincronică tn multe privinţe cu aceea a Apusului. De altfel
Dnr nu răneşte vrăjmaşii
elevul lui Fleury cunoştea direct poezia secolului XVIII. El Ci pre cei care-i iubeşte .
traduce Eloiza căiră Abeliard de Colardeau poet contemporan La săgeµ fiere nu arc,
cu Dorat autorul Sârulân1ot' şi cu Parny, erotic madrigalesc Ci lumini de ochi şi gene,
în Les amours. locă de mult dinainte de J. B . Rousseau poezia Arcul de 1'ngemă11arc
Este din două sprineene.
franceză şi europeană se mulţumea să dizerteze pompos ln
jurul unor abstracţiuni. In bună parte Conachi procedează la
Apoi vine momentul extatic al petrarcbi8mului, gestul
fel comentând titlurile poeziilor: Ci11.e-i Amori1llJ Ce este
n1istic luat -numai pentru vo1taptatea lui :
Nurul.> Putem adăuga că .Nurul c Gra·ţia, şi <Aaţii/e fusese
cântate didactic de Foscolo, de Wieland, -poeţi, indiferent de Cu ce să tc„asemănez,
timp, aparţinând spiritului celor două veacuri de după r6oo. O lmpodoblUI fire?
Nu e de mirare că poetul a tradus cu mult prea liber şi probabil Sit-ţi zic stea ce luminezi? -
Bştl mai mult, cAcl porţi simţ.Irc .
prin altă limbă Essay on Man de Al. Pope ( Cercare dt •ot'oavă
Să-ţi zic !ager? - Cov~•1U.
asupra omului) . Tălmăcirea este, pentru vremea aceea, cu CAcl, pe IAngil truma•eţil
totul liiudabilă şi chiar fericită ln tmbinareA vervei. retorice Eşti lot nurl. . . şi cAnd grAeşU
cu expresia de psaltire: Fanneci eu delicateţă.
Iar zicându-ţi · Dumnezeu,
Dar mal h>tAlu spune mie: din care oare pricind M'apropiu· de-a ta filo\<~:
Şi n1ai mic, .şi mal slab tnclli, nu te·a.l nA.&eut tu subt l111t;\? Pentru-.aceea mil 'ncbln eu
ŞI pentru ee chedru, brazii, lnal\a\I pAn unde lunii,
Ţie cu·ntata credln\ă.
ŞI tnspdneena\i stejarii cu crengile mare wc,
Tu nu1nal sub cer eşti una
PrivC3c cbiroUnd subt dânşii nişte slabe tufişoare? Caro ai luat cununa.
Unele părţi din acest poem tratând despre nimicnicia
omului par a Ji fost fn vederea lui Eminescu: După faza • dulcelui stil • urmează marele patetic petrar-
Dacă fieşJC<Ue dină, unde lnoatll planete, . eh ian (Durerea ·Jnea tJ.Sle- 1nare) , poza melancolică, sălbăticirea,
S<> m.lşcă cu osebire după pravili Uilnuite, în care găsim câte o surprinzătoare notaţie modernă:
Dacă pAzlnd totdeauna o nespusă rAndulaJA,
Alcătuesc cu tăria ceriurUor lnvArteală, lnoptoz printre pr.ăJ>lirtil, printre râpi, pr.lntre ponoarA,
Una 11umnJ din planete de ar nampe armonic, CA doar ol nita degra.bA dorul care mă omoară . •.
Despilrţindu-se de alta ce ll era de soţie,
Curând cereşUle slere unu pre alta s'ar trage, •
ŞI căzând tndalil ceriul, destrlimAndu-se s'ar sparge, Ca un cerb, săgeta t tare,
Atunci, t>An1llntuJ din centru luând a sa strămutare, Alerg, mA duc şi vin Iarăşi cu durerea şi mal mare
Ar ciide Jntr'o menutA ln ha.os de lneeare; •
Soril, stelele pornite cătrA obşlell$ea cădere, Amoriul nu„i ca clavirul să c.Ante. numai lovit.
Ne tnai fiind cumpe_i1ite de.o altor sfere putere,
S'ar vc.de.--se. cum. tn groaz~ fireo toată 1t-u.rltoarc,
Pană Ja cerescul scaun mO.oă a sa vruta.re. E logiul frumuseţii femeii este la. petrarchizanţi un prilej
• de subtile invenţii, care se reduc tn ultima analiză la compa-
Silească-se slolcosul Intru a sn nesimţire rarea părţilor feţei cu tot ce e fi:agr:ant şi sclipitor, roze, rubine,
Să lucreze ca 11ebunii a se lipsi de slmtJrc; fildeş. Preţiozitatea se răscumpără nu rareori printr'o mare
A sa stare lpocritA, slabA1 fărâ tntocnre.
gingăşie. la elogiile conaebiene su.nt metafore vrednice de Cbia.-
tn inima sa 'ngropatA rămâ11e fllrA lucra ro;
• brera, cu mai multă prospeţime„ precum in această remarcabilă
Frunzărind şi zi şi noapte tomul'.! de cărţi colburoase, poezie a ochilor :
S& fericeşte 'nvăţatul lu chim lntnneeoasc;
ŞI scutit uolnvliţatul de o trudă aşa mare, Doi ~lş9rl verzi,
lnlr'o lcneş!l olllhnă găseşte tot desfătare; Ce privind 11u·I 1>erz.i
Privind la viitorime cu deplină ne'ngrijlre, Printre ceialalţi,
Bogatul din comori multo !şi lochu, fericire; Genele-I umbresc
Intru nădejde de grija ce purure hojma poarl4, ŞI el strălucesc
Săracul cu toată lipsa li multAmll do-a sa soartă. Ca nişte brllanţl.
92 - DESt.:OPERllUI A OCt.: IOENTULUI

Jaş1 1 grnvurA gt.nnaoA. B. A. R.

Sprinccnele corb, Ferice de murilorlul ca.r e •'ar lnvndnld

Slobod. ma \în rob A-i ved~ lnlilcr.lmuea ce dragostea Io-ar pomi I
r.a pre alţi robi prinşi: Atuncea ca roua de varl pc verdea!• cea din zori,
ŞIobr.ii rAtund, ln mii de miirgllritare tnasturato pe nori,
Unde se ascund A 1or tacrlml pot .supune pe om fl'lr4 a voi.
Tranrlnllrl aprinşi.
•Les ruse$ de l'a1nour • ocupă urt loc 1nare. Su11t mici
r.urlţl\ rubin, epigrame:
ZdmblnrlU·te lin,
1'nlncl li ollnr, Nu. pot a tA~lldu l
Ivind nişte dln\I, C~ morlu . . . de nu le-olu Iubi
Albl şi polrlvltl
(; hlor 1nA~Arilnr.
simulări de leşinuri şi nebunu orlentale şi tot atât de occiden·
Dar nişte pllr smad - laie (langucurs, defalllanccs, fureurs, transports), artificioase
Undo ca'n lat cad şi simetrice;
1'o\I cel ce-l priv„c.
Drept iulull ltlsat
Ptslo·un gAl curat,
SimlU·lo el •li'
tremur pest.e fire;
De t.e vh. mii pierd . • • tl·ml Ies din simţire.
lngerll r.lvnesc,- Guriţa deschid, ceriul se deschide;
Oe mănll ml lal, loc almt cA m'aprindel •••
Se coboară
drept ln braţe ml \li, lulgonl vlidullul. ..
Pre cel maJ alb piepl La sAnu-ţl mA strlngl, cai şi lmi dau duhull ...
•
fetişisme galante, aduse pitol'C!IC la decorul 18oo:
Ah I ochlş~rl vil
Cnm negrl·cilprll,
810nd 11 mult nurlll, Amar de sunetul meu,
C:Al lovlll de tnre C4 nu pot tntr'ncesl CC(ll,
·rocmnl '1ndc doare.1 Lipindu-l IR sAnul lAu,
Drept lermuar s4 11·1 lus,
•
Ce putere. Doomne 50nte, ai sădit tn (>Cilii ,,rcrz1 I Să \i·I las, 11 el săltAnd
Ah I la dOn1I când cal mă farmec şi de plăcere mA 1•<·r1.. Sub dulce suflarea la,
N'au rnlJl<>e de tnll.surare, ci de gene 'n1povorn\I. S~ nu 'nceteto dcOnd :
ŞI la mllA 11 Io chinuri silnt porniţi şi lntocn11. Zutnio nu ma ulllll
 tSTORIA LITERA1'URl1 ROMÂNE - 93

--.Al ,

Vedere din lttşi. B. A. 11.

Urobreluţ§. norocitA, Lunga durată. a ubiril înregistrată odată la numărul inistic

le sama ca eşU menită nouâ:
Sll umbreşti un obrlijel
fllin de nuri şt frumuşel.
De noui! ori p~li. astăzi plinul.ntul colindător
A\l c.'llătorit pe cru-gul soarelui nem.fşc.Ator . . .
Cati! •i! ml-I pilzeftl tare
De. cAnd am văzut cu ochii o muritoare a t.'l,
Şi de "'â.nturi şi de soare;
Şi cAnd alţl ochi i·ar cata,
todoiala, confuzia Intre « prieteşng • şi amor, marea solemnitate
So te pul drept raţa •a;
CU tu, umbreluţă, ştii erotică sunt petrarchiste. La Slănic, ln decor sublim, cu
Că IJ lem şi de •tibii.
~tunţi tnalţi până la nou·ri, llârae ·prÎll stânci "ănate,
Codri de copaci sillbateci printre petre răsturnate,
ba chiar concupiscenţe notilicate calig)'afic: Prli:J)âst.ii peşte prăpi\stil, adi1nel1nl t11tunecoase

Aleargn, sutlete-aleargA,
L-D$Qţia ta ce& drogă . ..
Ridică de pe picioare
Otice tellu -de 'uvllltoare,
Şi .spune c\I_ lndrâ.7.neal:l
C'a.m sA fac mare nAvalfu
Do ad·a os gelozia (•temutul>), analiza
timentelor1 h.ârj"oa11a măr.untă. a drag~-tei. lată o scenă în
stil Marivaux:
boierul căzu
la picioarele Zulniei cu inima săgetată •ca de-o
armă arzătoare • şi se lnclcştâ cu mâ.inile de picioarele ei.
Ca şi străvechea Laură, Zulnia • ibovnica slăvită• avea un soţ,
de unde contrarietăţi. Zulnia, lngrozită, •în sudori, lacrimi
scăldată, desculţă şi despletită>, alergă • zăludli • şi dobor!tâ
de necaz se lungi pe ţărnă co ochii negri ca mura şi gw:a
ca rubinul. Situaţia fiind deocanmată insolubilă, boierul duse
iolinitesimală a sen- pe Zulnia sub un copac mare şi luând che~ie cerul. stelele şi
luna, jură s'o iubească pâ.n la moarte. Jurământul săpat şi
pe scorbura copacul.n i fu ratificat de cer, căci

ArAtatu-i-atn iubire? ochii el poso1noresc.
ArAtatu-i·an1 răceala '1 pe lot· ~e. sălb:ltâcesc.
De m'am tulburat \'r'o dati1. pe11tru ceva nepllicllt,
Nu blândeţe. dela <IAnsa, ci g:rO%âvil aru vAt.ul.
~am rugat-o aA'nceteze cu atAt.-. tiranie,
Nu s'a.sculte, ci sporeşte la o mie altA mie.
Pururea cu pază mare de 8 se descoperi.
Pururea cu privigh·cre de a se tA\-4.fnicl
U11eorl parcă s'at terne, uneori par-e'ar' iubi . .
Totde;Quna se sileşte la temut o mă porni.
·rotde-0u.11a cu 'ndoiele, totdeauna atriăglt,
NiclodAt:l lAnga dât1sa o'am putut ti liniştit l . . .
Atunci CuJgere cu trisnel pri1l Vi:t:dub scllpAr·Atoarc.
Păm:lntul tot lrt cutremur, şl stihiile •n peri.are
Silmilna tnsplimilntale do at.Ata pătimire! . ..
După aceea tndrăgostitul cu giubea lşi purtă • meian.b olia •
prin singurătăţi. Vi$ul amoriul11i continuă analitica iubirii in
chipul scolastic. Poetul are o viziune :
lată o temeie vine -c'uo vcşi:nA1_1l preă str~Jutlt.,
Chiar ca soarele cAnd iese va.r a despre r4sărit ;
Trupul el pnrea că este slcAtult chiar de duh,
caej mii _prevedeam prlntr't11suJ ca pri11tr•un curat \'~zduh.
94 - DESC:OPF.RIREA OC:C:IDENTULU I
Arătarea dA aripi poetului şi-l duce spre rislirit la • clile
amorezeşti • 1.ntr'o gridinl minunată. Conacbi cere trandafirul,
care i se refuzi (blnuiaJA de Roman de la ros1), apoi miroase
viorica. Dumoezeoala dispare şi se arată o umbră neagră care
e temutul, fratele pr1pusului şi devetirii, prieten al nur1din/ei
(la <tll'I# du le1td„ a d-nei de ScudU)' ~ are aci un mic cores-
pondent). Umbra poartă pe poet prin prăpăstii, munţi şi
dealuri, rAtlcindu-1 pAnă ce o altă Dumneieoaie U conduce
la palatul iubitului unde apare Venera lnsăşî:
lall dar cil se deschise o poartă chiar de rubin,
PAnA 'n v4.rl lnlA1uraUl cu ramuri de fnrnzt do apto :
Dol „lcArnl pe dlnlQunt.ru, cu candelele <le Ciori,
Inţlra prJnt.r•a lor tninze, ieflrii 111ăguJltorl ;
De o porte co.nupea\1a unde--an1oriul odihnea,
lnvlUll cu Lrondollrll ce zlnele cură\ea,
ŞI lnt.i:'alta Afrodita tn braţ.o ou Cupldol1,
Cu pepturllo lipite pet.rc""a ln dulce somn.
Un plrAu de opd vie, ca un şerpe Io culbilrl,
Se'nvArtea pe sub eopadl ce rAsuna de c4ntArl:
La umbri sta o mul\lm• de fete eu dnul gol,
Cu pAn1I ln lene„ire pe grumazil lor rAscol.
De aci u rapqt.c CdiaJa.
Cu toată credinţa pentru Zulnia, ca slugi bună a lui Eros,
Conachi va mai tncerca • războiul cel de pe urmi • cu o lstili:
tstlll ~ aunclut meu,
Spune-ml ce ram ~l eu
D• ma muncefti aia tiu?
Moartea se apropie lnsă şi poetul oonvertc~te Erosul profan
!ntr'uu Amor divin (de notat terţinele I) nu Jără părere do rău:
Iar acum o oltll. grlJA şl simţire m'au cuprins:
Tu •nţel eg:l. c4 nu1naJ tocul pentr'un Dumnti-eu oprl11,1,
Au putut tnt.r'aJ meu 1ufiel pe al tliu '1!-1 Iacii sUns •..
Mersi •I du-te dela mine frumuşelelor IA spui,
CI acela ce prin versuri le-au sllivil ln vlea\a lui.
Aeum este un 1chelet.ru riumat de cArja lui I
O $08rta la Al. Vod4 Ghika.
Originalitatea lui Cona.chi stă ln specializarea erotică, ln
cultul exclusiv al eului, iar savoarea vine din ineditul mediului.
U'lcl Con.acru este un Petmrca ras ln cap, cu chip de faun
oriental, cu işlic, antereu şi iminei, obişnuit a subtiliza pe
sofale şi a-şi trimite mesagiile prin ţiganii llutari, neverosimil
to pldure. ducând omagiul plnA la tAi1tea ln pulbere şi la
lnchinarea ortodoxă, şi tristeţa occidentală până la pandalii
şi istericale.
Dintr'o scrisoare către Mitropolitul Veninmio (1837) .rezultă
un Cooachi precursor al junimbmuiui, inimic al occidentalizării
grabite ce ou respectă legile naturale. n scurmll. la iniml •oarba
grăbire cu care am socotit s1 câştigăm luminile. fără a socoti
el nişte ochi ce ies dela lntuneric trebue pe lncet, încet s1 se
deschidă, pentru ca s1 nu chiorascil. mai tare, şi f.lra a socoti
că toate sporirile, şi sufleteşti şi trupeşti, lntocmai ca plantele
şi poamele din florării, pripindu.se. .nu pot avea nici Jloarea,
nici gustul, ni.ci veacul acelora pe care soarele şi văzdu.hul
naşU, creşte, lnfloreite şi C03C<I pe tncct dela primăvară plnl
la toamnă; şi el niciun neam nu s'au luminat to adevlrate
luminlrl, tând odată; şi el dim potrivi, grăbirea aduce şi
sminteli şi greşeli care nu se mal pol lndrepta nici tămădui •.. •·
Dar nu e un reacţionar. Este pentru cultura ln limba naţională
aşa cum se petrece ln ţările unde ecriu Ruso şi Şatobrian,
Şiler şi Ghete, Karamzin şi alţii. PUerea lui ar fi ca din limbile
strline să. se înveţe mai ales aceea a unui •neam pacinic şi
netulburltor '· adicll. limba germană, rezerv'"<L11du-se limba
franţuzească pentru instituţiile particularnice. 1..uăndu-se dupl
Eliad admite neologismele : •Tocmai noi am fi a.cei cari să
i icem: filosofiei, iubire de tn(tlepciune; geometrici, păm4nto­
măsură.- geografiei, pdm4>tto-scritr• l •. Dar socoteşte el neolo-
gismele trebu.esc tnrooldovenite. Expresia ar putea să sugereze
un anume regionalism, care nu c. Dimpotrivâ se dovedeşte
un unionist. deocamdată pc calea culturală: •ar fi o mare
greşall politicească de a se lua all:ll. maqă spre luminare aice
I.o Moldo•-a şi alta ln soţia ei Vala.chia, căod tot cuvântul
DupA un desen de Doussault.
 ISTon 111 L ITERA'ftJRJ! ROMÂNE - 96

- e a ne stringc şi a ne apropia tn graiu şi pravili pe chiar de 59 de ani. Sioo citead doul poeme, Oda căire Dt4mnueu
duhul R~ementului t. Conacbi are chiar ideea unei Academii, şi C<n-abia fJe valuri, ce i-au foet dictate din memorie chiar de
a unei • comisii • care • să hotărască despre tndreptarea limbei . Catinca (deşi tntâla s'a publicat tn Albitca rom4neascal, poeme
atât Intru primirea dt şi schimosirea cuvintelor •. Comisia de inspiraţie veche pe motivu.I deşcrtâciuoii, cu oarecare per-
moldoveană ar lucra tn de acord cu comisia munteană spre cepţie a cosmicului:
a realiza o limb4 unitară • pe o măsură şi pe o lnţel~ere •·
~t'Acar sâ s,e poAU vreun om prin bpitc
Curios om I Acel seosual care trimetea sufletul la Zuloia S.ft n1Asoare marea. s5 ·1 gMtascA rundul.
să-i vesteascl • năvala ' • exaltă • moralul • cu multă demnitl\tc, Si1 nw11ere colbul, stele şi planete;
are oroare do divorţ şi o milă franciscană pentru calici c.'lci Dar • ta măsuri n'o njungo g4ndul.
•săracul este Dumne"eu !n haine ştrenţuroase " •
Precum scântei multe ''Abufeşte toCltl,
Se revarsă st elo pe cor tn tot locul.
COMI SUL VASILE POGOR. Şi cum IA ger lnrno 111 tluu ••nlnil
Fulgi de promoroncA aic~p:lrAn d la .soare,
\.omisului Va&ile Pogor i se datoresc stihuri de ouodil veche, Lucesc, sclntelnxA tn a lui ll1111111A.
scrise tn epoca Bcldiman-Conacbi. Era şi el un cunoecltor al Ai• Iţi scUp„c ţla stele sub picioare I
secolului XVIII francez cAcl ln 1838 dădea .t o tipografia lui
Elfod o traducere după HdflriadJJ lui Voltaire_ G. Sion tl cunO!ICu § Pen tru pitorescu l omu lui, se cuvine să amintim pe basa-
pe • bătrânul• Pogor, prin 1842, pe când acela, spătar, era rabeanul loan Prale, nil.scut ln Vulcmetul-rizeşi din ţinutul
directorul departl\mcntului Dreptăţii la Iaşi. I se păru • posac, Sorocei iD 1769. Ştia ~te şi era dedat mai ales lucrurilor
posomorit, grav ' · Un lung poem ln ve.csuri Deşer/4eiunea lumii. bisericeşti fiind • musicos • ca A. Pann. Io 1820 tipări la laşi
răulă/;/e ei, p trisltle t4'1nări ale /apielor sak ne desvAlue. e tn greceşte şi româneşte un prohod al Oomnuloi şi al Fecioarei
adevârat, un om cu grija mflntuirii, scârbit de vaullăţUe vio\ ii: s u b titlul schim.o nosit Urm4ri fJe 1H(>r1H111tiri, giamnian limbi.
Era- spune plinul de entusi:lllm Pumnul - uo bârbe.t genial,
Nea1n vine fi oe.am se trece, lar păn,AntuJ t'n vt-cl •tt cu spiritul tinzând la • un1vcrsalitato • cil.ci era •poet, music,
Din vlaul udllmlciel a~a$ta mă d~teptll
Muritor cA u l• omul, to\I o ftlu şi o slm\esc,
Oar 11uţlnl Io adcvdrul vremelniciei gOnduc.
Goana dup.'l bogăţie,vanitatea evghenistll i se arat.~ copi-
lăreşti şi demonstraţia acestul voltairlan fn stil biblic nu e
lipsită do lin sarcnsm:
c;c„fi tosl dur n 1nea vla ţA ? Un vAlmil.şag necurmnt
Oe cru•lml, de prigonire fi de cumpliri lnşlraL
Din n1unca vrtnlclniceascA la cea ''eşnicA mA duc :
Un •uOet plin do pileate, la judeţul straşnic duc.
Ce ml··a folosi c'a tlct, dupa vreme, un nepot,
Oobltoe IArll ahnllre, !Ard came, lărA bot:
• l)()vcdcsc prin documonlwi c'1 de-a dreptul mA cobor
Tot prin •pl ţa bllrbdteua\ chiar din Vast~ Pogor • :
CAnd dcsbr4cal de s imţlre şi llt sUhll deslAcut
Nu volu au.zi din aer, nici nu voiu simţ.I din lut.
C4nd locul ct zldA...,şte patimile sufleteşti
Şl·•P• ce da v4nJO$le mişcării celei trupeşti,
lnloorse Io al lor veşnic şi IJnbelfogol itvor,
Nu vor 11101 ltacra tt' trupul pomen1tulul Pogor?

Sinistritatca clmilerialll a n1.i nelor e zugrăvitil cu surprin·

zător tuş foscolian şi volnoyan:

A nc{lrcptulul palaturi, pustiirii trist.. lăcaş,

AJungil' n c urAnd s A fie cucuvelcllor sAloş.
ŞI prlstomul Intru care lacomul sA preamtlrea,
(~u averea, cc din lacriml adunau o avea
A..,I polllt cu aur, ocel lucll cu poeosl
M~velor tftr1toare li vezi pustiu adtposl.
Sal• lnlrumuseţalA eu orchestre de a\nta1
Llllaculul de noapte rimAne spre lnculbaL
Din sgomotut ocel vesel, ce tntr'lnsa ri.suna;
C4nd mAgulltorU vremii acolo se aduna,
Abia aud ln rbUmpwi lluioasele glii.suiri
A cucuvtlcll ~ plftnge grozavele risipiri
Calerille surpat•. sUUpU sl4rmaţi şi cdzu\I
PHle c.ur. peste lustru ti vAd cu mu:şcbiu tnvAscu\I,
ScArlle, ce se vdc.l roase de omene.sci1I picior,
Ajung sA fle strdpunse de troscot fi uriişor.
Şt fereaslra, fntr'U cnre llorl de t-0t teJiu '11rlore.a,
Sfl'edtllt.I t1c uu şarpe, ce se soreşte p~ ea.

§ Pe Nicolae Dimacbo tl citea•ă V. Popp tn prelaţa Psal-

tiri! ln versuri a lui Prale din '8~7 ca fiind bnprcunl'l cu Conachi
şi Asachi au tot de •feliurimi de poeme şi mult frumoase•.
Vornicul Nicolae Dimacbi era, după Sion, tal.iii Catincăi Bcl- Catinca Vogorlde n. Cona.c:.bl (Cocuţa), JUca poetului.
diman, al Adelei lui Hrisovergbi. Ar fi murit ln 1837 ln vlrstă B. ~- n.
96 - DESCOPERIRE/\ OCCIOEN11)LUl

arhitect, croitor. ciobotar şi aflător de lucruri nouă t. Iscodise

anl1me un sistem economic de scriere ·b izuit pe şapte cifre din
care •vor isvort buchile, pr9sodiile şl toată darea lndămână
cu-rr1 şi nu1năru1; iJ1cât afară de aceste şapte cifre„ altele nu
vot mai trebl1i tipografiei, 11ici condeiului fă.ră numai nula (o)
şi lime •· l\ietodul era oferit la 29 Cu11ie 1824 mitropolitului
Veniamin Costache. Stihuirea lui Prale e îngrozitoare:
Asltl ce 'li· i tat.1
Moldovlne•ţA
Vă rog s'o voiţi,
CAnd urAnd prilrt)i\l.
GrddJnA florue1
AneQblcinue:.. . .
Z~strc \le Patrlu
L·:a \l·j (l<!IA faptill
lleelră tle nncar1
NcA,111111 <1es<to11•ine..'lr
·reorla poartă
Gloatii nededată . . .
Nec lar nduna.m
lrt fiJe t1,1rnnm,..
t:senoron„albJ1\a 1
lsocrot~Sirlna,
On11r, or ci11sli-<>
Ei de ar prlvi·o.

Nu se poate înţelege lnflăcărarea lui V. Popp, doctorul

ardelean ln filosofie şi medicină, care făc u o ditirambică pre-
faţă la • Psaltirea prorocului şi împărat Da vid, ln versuri alcă­
tuită de micul Intre musicoşii sistimii vechi Ioan Prale clin
laşul Moldovii •· (Braşov. 1827). Totuşi versurile sunt aici
mai luminate;
~lie Q.1111u 1ntrc fr3ţiine., •'
Şi cel maJ tn lrăgc-zi111e,
lntr'a lat.ăl\11 ineu casii.
Oe pâscut ol m:1 oJe:uA,
1''tilna. .mea făc\1 organul, Rafael.
l) cgetele mele ps11l1nuJ.
Desen etc G. ;\s~chi . lJ. A. R.
Sucit ca şi opera fu omul. • Pralea locuia ln Iaşi pe şesul
Ştroşnlc le va pedepsi
J3ahluiului lângă mânăstirea Frumoasa. !n odaia lui lşi alcă­
tu.ise un pat m.işcător, scânduri a~ate la părete, ce le tot
După vlnă·ţl va plătl } l\fnre n1h1u11e.
schimba dupll (iirecţia soarelui şi pentru care !şi bătuse câţiva Dar ll\1 te-nJ llASCUt tu IUll\C
pari în zid după punctele geografice. Pe lângă aceşti pari se Să fii nltmai de. minune } i\tilzeClendlseşti . ..

ana ln părete un şir de cuie de lemo, bătute tu linie dreaptă Cl sl dai şi sănătate,
dela uşe şi până la locul, unde se întâmpla să-i fie patul ln La eel ee plllmcse roorlc } Greu Iii este,
acea zL Când intra Pralea 1n odae seara -pentn:l ca să se culce. coconiţă:
Oh cocoanil
începea Să se desbrace la uşe, şi de cuiul dintăiu !şi acăţa Bogu·wă CQ umilinţă. }Spune.
câci.u la şi aşa mai încolo de fiecare cui câte o parte a lmbrăcă­
Arată şi ci\lre mine
mintei, până când ajungea la pat Io starea lui Adam. Dimineaţa Vreo facere da bine, } N 11 s unt dcstoi11ic{l.
începea apoi procedura inversă şi descuindu-şi veşmânt după
Rona ltll-o tlimi$.dueşte
veşmânt ajungea gata la uşe ,. Ar fi murit la Iaşi tn 18.~7.
§ In ms. a,f, cirt1Jla.t 111 epoca lui laoco Văcărescu, printre
Şifocul mi-l potoleşte } Apă multă I. ..

boierii cu apucături bătrâneşti, cântece de lume, ruadrigaluri

suspinate, uneori foar.te spirituale, ca această hârjoană intre. G·i:i . ASACHL
lin • ~.valcrM simulator de su'ferinţe şi o ; damă., ironică:
O figură literară stranie şi nu ln deajuns de bine fnţeleasll
Zice Cavalerul: RU.spundt. Dama : plnă acum a fost aceea a lui Gh. Asachi. Sunt unii care·i
OiJ1 tinereţele t11ele bănuesc o origine annean.~ sau ruteană, deşi ştiri din partea
Pătlrr1esc tot pRliml grele } Ce m.fnunel familiei lui ti dau o ascendenţă ardeleană. Oricât; s'ar pune
li\ lucloială aceste documeQte Jamiliale, produse lntr'anume
\ ·ez·i tu et nenorocire I
'l'rdese lntr'o nAlucjre } Văd. scop, e1e Paf să fie autentice, căci privesc 11umai linia mtLternă.
Nicula\ fiul unui Grigore Olteanu •nemeş• din Teaca. Oltului
t.'lal văzut-al 01n tn slne l'reeu cu fratele său tn Moldova şi de aci 111 Polonia (prin t713).
Si! pAU01easci\ ca mine'/ } N'em vlizut . . .
Pe la i728 coborlnd ln Moldova se însură cu fata popii din
1\u 11u po\i să-1nj dRi viaţă Teruauca şi se preoţi. Avu copu dintre care uu Alexandru,
Măngăere şl dulcca\4? } Nu pociu
preot şi el, autorul acestei decla.raţli şi o fată, Elena . căsătorită
Cun·1 de. nu „ţl aduci aminte. cu un Lazăr Asaebievici, tatăl poetului. Preotul Alexandru,
Oe dragostea de mal nalnte } Habar 11'nm . •.
c11mnatu.1 lui Asachievici, adaogă eă a.cesta erJ. însuşi ardelean,

Lacul Albono.
Desen de C. Asachi. B. A . R.
ceea ce s'ar fi putul să fie, date fiind desele migraţiuni de
transilvani ln spre Siret. Chiar şi temporara polonizare a lui
La:i:l\r era Cireascll atunci, având mai ales tn vedere cariera
lui preoţească. Lcmbergul (în <nl'C vor trăi Budai-Deleanu,
Rococo) aparţinea ocum. Austriei şi mişcarea Ardelenilor orto·
doxi Intre Moldova, Bucovina şi Galiţia se constată statornică
ln această vreme. Se afirmă cil numele de Asachievici umbla
tn Bucovina şi Galiţia. dai: baza lui e cu putinţă sl fie foarte
ardelenescul, la fel ea şi Lazăr, leac. Deocamdată problema
rămlne obscurii. Asachi se va arăta democrat şi-şi va mărturisi
obârşia modestă:
Din laonllle umlllld, nobil Muzel„ 1 !Acuri.
Lazăr Asachievici, căsătorindu-se, se preoţi şi ru recomandat
de guvernul galiţian să administroze pe ortodoxu hotineni.
ln 1795 c:ra capelan şi preot la spitalul din l.Almberg. ln r8o3
Veniamin Costachi U numi protopresviter tn toată Moldova.
La 1815 Veniamin li trimetea la Lemberg, Intre altde şi spre
a chema pe :Sudai la laşi, ca profesor. lnainte de 1818, mu-
rindu-i soţia, se cllugări şi prin 1821 U aflăm sub numele de
arhimandritul Leon Asachi. Muri ln r 825. Interesant este că
era un om cu lnvllţll.t\1rll. deosebită. Intre altele traducea şi
publica ln 1816 jucărlo norwului sau istorisireo f>t„lrn Prl#-
(iprd Menşcicof, istorie foarte rllspll.ndită pe atunci, şi din
fran\uz.eşte (ştia da.r această limbă) La chaumUrt indi4n.u
a lui Bernardin de Saint-Pierre sub titlul Bcmkîul indietUS<
(1821) tn prefaţa căreia scria : o Ştiut iaste că limba ca.rea
ISTORIA LITERATURn ROMÂNE - 91
o vorbim s'a u urzit din acea Latină, tntru o epohl cu acea
JtAJiană, l"ranţczll, Spaniolă şi Portugheză, caro sAnt astăzi
mal tnvăţate şi armonioase limbi a Evropli "
Gheorghe Asachi se născu la r Martie 1788 (la Herţa.- zice
el) ln •ziua sfintei Dochi.i bumonimil cu Dachia sau Dacia ' •
de fapt sfânta Evdochia. Va mai avea doi fraţi, pe Petracb.i
şi pe Danii! şi o l!Oră. lrfutându·se la Lemberg, I.atăr !şi dlldu
fiul la şcolile de acolo, unde Gh. A8achl studie Intre 17')6-1804
ln limbile polonii. latină şi germanii, trecând la Universitate
din care to 18o4 ieşi doctor tn filosofie. Dar tot acolo căpătă
diploma de inginer şi arhitect, construind chiar, ln mahalaua
Haliciului, o casl. Intors Ia I~, clădi casele principescl
Elena Sturza-Pălttrăvanu. Sfătuit sl schimbe clima, fiind
bolnav de friguri, plecă tn 1805 tmpreuoă cu fratele său Danii!,
la Viena, unde făcu studii de astronomie cu Burg. La Viena
h1 15 Decemvrie 1805 văzu la o paradă ln SchOnbrunn pe
Napoleon. ln Aprilie 18o8 1!sl Viena pornind spre Italia.
Trecu prin Veneţia. Padova, Ferrara.. Bologna, Florenţa, Bar-
bcrini, Siena, Viterbo şi la 10 Iunie sosi la Roma. lncă dela
Baiano, la doull mile de cetatea eternii, inima lui de Român
venit să studieze • România chiar la uricul ei o fu cuprinsă
do nerăbdare. Cu tot !ntunericu l tncercă să zărească cupola
Slb.ntulul Petru. Intră ln R oma prin Porta del Popolo, care
era păzită de Franced, d" • Ga11i • ca pe vremea lui Brennus.
Asachi credea că " tntâiul care dela despărţi.rea Daciei de
Roma călătorea Ia gurile Tibrului I Jntovllrăşit de un abate
şi un pictor merse de-a-dreptul la Columna lui Traian pe care
o contemplă copleşit de gânduri. l n urmă, vizită amA.nunţit
S f. Petru, urcându-se şi tn cupolă. La t9 August 18o8 pomi
spre Napoli tntr'un vetturino cu catăr, vlzu monumentele
de pe Via Appia, se opri la Velletri şi la stâncoasa Tcnacinll,
se tntrun.i !n drum cu convoiul r~nei Charlorte, &0ţia lui
Murat. La Napoli cercetă museele. bibliotecile, cabinetele,
tentrul San Carlo, biserica San Cc1111aro şi cu o ceatll de 14
călători şi ~ti, trecA.nd prin Portici şi Resina se lndreptă
seara spre Vesuviul luminat de fulgerile vulcanului. Singur
Asachi lndrliioi să se coboare to crater unde aprinse un steag
improvizat de bărti.e la flăcările tnconjurătoare, aclamat cu
• viva ii moldavo • de către cei d.e faţlL Vlzu c u deamărnntul
Pompei. Jntors la Roma, locui pe Via Condotti ln casa lucră­
torului de moso.lc Picconi, de a cărui cumnată Teresina se
lnclrăgosti. Cu Pieconl Asachi mergea la vânat, cu o traistă
pli,,. de cărţi şi cu o sâneaţă cu ţeavă dublă. Piecoul vâna
prepeliţe iar Asachi se mulţumea să citeascli sub un copac.
Sora Teresinei, blondll semănând •cu Aurora•, cântl!.reaţă ce-
lebră, dădea lecţii prinţesei Ruspoli, to casa căreia lu introdus
şi poetul noslTu. Asacltl se va dovedi, de altminteri, (oarte
lnfipt, şi-şi va face relaţii. lntr'un magazin de articole pentru
pictură din Piaua di Spagna vhu tnWa oară pe Bianca
Milesi, dar o cunO<SCu probabil ln altă parte la pictorul Keck,
sau ln Vatican unde copiau tablouri, după n Octomvrie 1810,
când (Jianca sosi la Roma. Era această Bianca Mllesi. ln vârstă
de 20 de ani, lata unui bogat comerciant milanez cu senti-
mente liberale, tn legături cu emigrallţii francezi. La Roma
mumii-sa deschisese un salon frecventat mai ales do ~ti,
de Keck, de gravorul Pestrini, de sculptorul Canova. Acum
Bianca manifestă un misogallism dări făcându-şi un idol din
Alfîeri, ceea ee n'o va lmpiediea să se mărite ln 1825 cu doc-
torul francez 1.{ojon spre a muri de boier.!. la Paris ln 1849.
Cosmopolită şi diletantă, fata U va purta pe Asachi prin cercu-
rile ei. lmpreun.t. vor desena ln atelierele lui Canova şi vor
face cxcursU ln jurui Romei. Bianca IJ tndemnl să studieze
pe Alfieri, pe care Asachi n va cunoa.şte, cum a.rată mss. lui,
foarte amănunţit. Cu ea tncepe să rimeze, după ce tnsă din r8o9
7
98 - DESCOPERIREA OCCIDEN'l'ULU J
Ba.Ionul aerostatic.
Litografic din Icoana Lumei.
luase lecţii de artă poetică cu un abate Tarengi , Prin ca putu
frecventa casa ducesei Odescalcbi şi să cunoască. chiar pe ge·
neraluJ ~tiollis, comandantul garnizoanei franceze din Roma.
cu a cărui fată, Dcjerando, Asachi jucă ecosez la un bal tn
QuiriuaL Arcadizilud, poetul compunea un sonet ln zodi
zilei şi-l oferea BianGllî tmpreuoă cu un coş (împletit chiar de el)
cu urdă. lntr'o excursie •pe ţărmurile râcoroase ~i inflorite ale
Anie11ului ' · Bianca se tti11nea la 01odul arcadic Leuca şi Ci111..ia
iar Asachi Alviro Dacico. Bianca dădu şi ca cu alt prilej un
volum din A'11ori de Savioli, lmbogăţit cu desene de mâna
dăruitoarei care făcea această dedicaţie: • A te Corinzîo Alvîro,
L'lnsubra Leuca dona•· Sub desene sunt sentinţe al căror
sens general se rezumă în acesta: • Amor che da virtîl nasce
e immortale •• La 22 Decemvrie l8ll, în timp ce striUucea
pe cer •cometa cca mare • flicu un al doilea sbor aerostatic
doamna Blaocbard. Asachi dedică evellimentului un sonet
care se publică 1n Gi0>-nale <kl Campidoglio nr. 154 din 16
Decemvrie 18T1 ln urma cărui fapt poetul ar fi fost ales membru
extraordinar al societăţii lilcrare din R.o ma (SocUtă itlltf'aria
t'<»trana). Insă numele lui n11 figurează în lista arcadiCilor.
Relaţiile între Asachi şi Bianca au fost fără lndoială platonice,
după cum prevesteşte şi comandamentul virtuţii din volumul
dăruit de Leuca. Fata se distra petrarcbizând iar Asachi se
îmbăta de acest joc lneă necunoscut pe malurile Bahluiuluî.
Toate artifiţiile lui Petrarca, jocurile de cuvinte, melancolia
susţinută, statornicia se regăsesc ln sonetele şi canzonele
italiene ale lui Asachi:
E s.pesso un, dolce deJ suo cor mn.rUro
ln sull'a.rena Bianco. .Jnesto scrive
•
CAnzon, che rozza e liu'l\tt giogni a r. . euca
1
Umllc a Lei t'appressa.
E di: Che n1eco sci dal duolo op1>resso I
«Le doglie cst-renle 1, • Ic as·pre ve11ture •, ' i casi funesti •
plângerea tu noaptea nea~;> a Apenioului şi la fatru, răul
• cb'erba sanar non puote alcirna • nn dovedesc de loc efecti·
vitatea dragostei, fiind numai un joc sentimental sul> auspi·
dile lui PetTarca. Credinţa. pe care J>!nă la moarte o poartă
Asachi Biancăi este tiJ>ică şi obligatorie la petrarcbizanţi.
La 22 Iunie r812 Asachi pleacă din Roma spre Milano. Acol.o
face cunoştinţă cu Monti, împreună cu care vizită la Ven2ago
pe mama Bianchii Milesi. Trece prin Verona, Veneţia, de
unde se îmbarcă pentru drumul Bosforului. Luându-şi adio
dela Roma îşi făgăduia mişcat să se gândească mereu la ea :
E mcntre tn Dacia, per aspro cammlnQ
Porterb ii piede, Ueve ii mio penslero
Tra ; colii li vude varcl1eră „nuero.
Ch'ol sacro bosco meno dl QuirlnQ.
Sosit la l~i la 30 August J812. primi la tneeput slujba de
referendar la dopartamcotul afacerilor străine. sub Scarlat
Callimachi. La propunerea sa, se tnfjinţă o clasă de inginerie
şi botămicie Io limba romlnă pe lângă şcoala domnească de
iimbă greacă. ln r814 Asachi t lntâia oară a paradosit tn limba
română un curs de matematică teoretică şi aplicaţie practică
de geodezie şi architectură t . Fiul Don1nului, fratele lui Asachi
Petru, Daniil Scavinschi şi al~ii urmată acest curs. Manualele
trebuitoare fura tntocmite. La 27 Decemvrie 1816 tn casa
hatmanului Costachi Ghica căţiva tineri din elita ieşană jucacă
pentru întâia oară 1n româneşte o pastorală prelucrată de
Asachi după Gessner şi Florian. MirliJ ~i Hloe. ln 1820 poetul,
acum referendar al şcoalelor. e tnsărcinat de epitropie .să or·
ganizete Seminaru\ dela Socola (înte meiat tn r803). In acest
scop Asachi făcu o călătorie tn Ardeal (Braşov, Cluj , Blaj)
de unde aduse pe Vasile Popp. Vasile Fabian, Ion Manii şi
Ion Costea. Izbucni tnsă Eteria şi profesorii, exceptând pe
Fabian, se tntoarseră acasă. Asachi emigră tmpreună cu tată·
său ln Buc(>vina şi apoi ln Basarabia. La 30 Noemvrie
r8~2 pleacă la Viena ca agent diplomatic al lui Ion Sandu
Sturza şi stă acolo până prin c827. In Iaşi cunoscuse pe Elena
·rcuber, guvernanta copiilor vornicului Mihai Sturza., bună
muzicantă. iar nu nemţoaică • spălătoriţă • cum o lncondeia.tă.
Pabarnicul Sioo. S'ar fi căsătorit cu ea 1n 18t7, deşi ln t826
Mitropolitul Veaiamin fi dă certificat vizat de agenţie că
e holteiu, semn de bună seamă că Asachi. !şi legali.ta o tosoţire
liberă, producătoare de cop.ii. La 20 Seplemvrie 18'>7 Asachi
e vei agă, ln i828 ia o tnsemnată parte la înfiinţarea şcoalei
normale dela Trei-ferarbi, la r Iunie t829 scoate tntâiul
număr din Albina românească, Ca secretar al comitetului
ad-b.o c merse la 19 lulie 1829 la Bucureşti şi la 13 Mai 1830
la Pete>'.Sburg. reîntorcându-se ln Noemvrie. La 16 Iunie 1835,
ia tna11gurarea Academiei Mihăîlene ţinu o cuvântare. l.a 23
Februa.r ie r837 se dădu cea dintâi reprezentaţie a Teatrului
Naţional cu Laptirw; prelucrată de Asachi după J{otzebue şi
lnsoţită de un prolog. La 28 Noemvrie 1838 Conservatorul
filarmonic l'utu cânta Norma lui Bellini pe libret tradus de
Asachi. In 1841 lniiinţă la Petrodava, lângă Piatra, o fabrică
de liârtie. Mişcarea dela x848 nu fu pe placul lui Asachi. El
demisionă la 20 August 1849 din postul de referendar al şcoa·
Jclor şi din acela de arhivist al Statuluj (pe care U avea din 1831)
fiind pensionat pentru ambele cu 16.000 lei. In preajma Unirii
fu printre separatişti şi pentru aceste sentimente se alese
deputat al laşilor la 15 Iulie 1857. Alegerile fură anulate.
 ISTORIA LITERATURII ROMÂNE - 99

g s. - L 2 ,_ :± - - ll'.S
"

II e !'
·.· ·'P-~ •

Muutelo l'ion (Ceahlftul). J.Jtogratle din /_,14 Lwnel

După căderea 111.i Cu•a fu din nou amestecat tn mişca.rea se- sului. Când endecasilabul c pllstrat, dllm de sisteme muzicale
paratistă şi citat pentru !apte «de rebeliune•· Ceea cc nu·I limpide şi abstracte, pe care numai rafinatul le percepe :
llnpîedîcli să consacre prinţului Carol un Nalicmal Hymou ~
Clt li·• dator, o •l•• mull prlindoa.să
să primească !n Scptemvrie 1868 o recompensă naţ.iorta11. CA'n primtvara a vle\11 mele,
Multă vreme simpatiile lui au fost pentru Ruşi. lnchina.se. Tu m'al ferit de nrlmbe eAJ fi rele,
f3ră săi se fi cerut. Ţarului Alexandro.tn 1817. o odll cu pri· ŞI m'al condus pe calea \1.r tuoasl.
lejul venirii aceluia 111 Basarabia. ~eritele lui incontestabile
Tu'n sin mi-aprinzi tocita luminoas~.
de piOOCT ln multe I( ll1CUră lncrezut. .Era UD Om teatral, CU M'ai adăp ai l'Aslr«l llnlAnele,
gustul decorativ. La Cala(i, prim.i pe Mihai Sturza, cu 120 Şi cAnd vteaţa-ml lndul~•c prin ele
şcolari lmbrăca(.i lu • cărneşi şi pantaloni de hasa, lncinşi cu o„preţu„c chiar ••art•
fiorow.
o cordea albastră după modelul arcaşilor din tabloul lui Ştefan
Ca sl doresc o vle\cl 11e1nurlre
cel Marc dinaintea cetllţii Neamţ ului •. Unul din şcolari. Tb. ~tă' ndeamnd roza,.ţl cnrc 1n cer se vede1
Codrescu, purta •o lent.~ mare albastrli. cu o stea de argint•· Cum statornici\ ur1ncw.r.ii„." ol rotlr,.,,..
Asachi compune tablouri istorico tntr"un stil fantezist şl dtl
ţăranilor atitudini vlrgilicuc. Pu frontispiciul casei sale con- De.la rnt.al vasul J)Urcedc,
ţArn1ul
plutind prin manlA de pelre,
Ş ' amu
struite probabil chiar do el b 1 r831 se citea inscripţia Pa~a A la razll la port mA va !nerode.
şi al meu repaos. Odaia lui de lucru, fn care fu gllsit de Sioo
Io halat şi cu scu!ie de catiica pe cap, era plină de instrumente Este uimitor cum nostalgia Iul Potsarca transpusă pe te-
inginereşti. de pieire litografice. articole de tipografic. Asachi ritoriu danubian dl!. acorduri eminesciene:
dădea serate Uterare tn care poetul Gusti era foarte aplaudat. Eu care'n douil • stelelor lumlne,
Elena Asachi. • urltll. •, clnta dumnezeeşte la piano iar Her- VAd chiar minuni, ce-. mal pruus de llR.
miona, fata lui Asachi, !şi purta degetele pe harfă, sorbitll Numai lrednd p rlvCJC Io a.l le r.lne.
din ochi de beizade Alecu Moru,il dela Pechea care o şi luă Spn Dafne sboan!-aprlns a mea gAndlre,
de nevasU.. Elena Teuber compusese muzica la pastorala Şi ajungAnd 1-a el lumini Jertine
La ltt1i. (1834) şi era autoarea arici Se ii fato barbaro. Her- Pere'o a lor nolara de fertclre I
miona, la ri\ndu ·i, traducea din Emile Deschamps. En se •
căsători a doua oară, după moartea lui Moruzi cu Edgar '-lli şi mii rlorl cu lurbo dhl cil1npie,
Unde slejarul cel umbros domnea.A,
Quinet pe care·I cunoscu la Paris în casa Biancăi Milesi· Mojon. s~ le allng1\ urina el 0'11vle.
Gb. Asachi muri la 12 Noemvric 1869.
Poezia lui Asachi e aproape in totregime sub regimul lui Cerul el trun1u1c\l se: 11lvlazA,
de~ a
Petrarca ~i al liricei it.alie11e settecenteşti. El e tntâiul sooetist Şi'nprejursunA dulce nrmonlc,
lnseninAnd de-a ochilor el ra.o.
român. Scrise tn italieneşte, la Roma, o bună parte din so11e.-
telc şi canionele lui Asachi nu sunt decât banale petran;hiz.lri. Nutrit I.a o bună şcoalll pooticJ\, deşi fli.Tă geniu, Asachi a
ln versiune romlnă, chiar cu stâ.ngăcii, ele aduc tasă pentru simţit unda clasicismului lnt.'lnlat. Printre figurile conven-
acea vreme un parfum inedit, alterat puţin de lungirea. ver- ţionale (numele de popoare şi locuri sunt tnlocuite de obiceiu

„
100 - Ol!SC01'€RIRl::A OCCIDENTULUI
• Asachi e harfist şi ştie să sune prelung numele proprii,
'7„...,_„_ AJt"f"R• (4-"'~
• •
.-
l!AC'l>A'l'. 1'11 ~· Ul' AIJ,'.i.IECl/afUErOAC'.hl "r'liT'lol'I.
Utograrlc do Cheor11hl Lcm•nl din Pustnicul. alclltulreo scriltoriulul
lran\u Viconte d'Arltncurt ••• tl\lmăcil de Pavel Pruncu, 1· 11. t::şU .
ID Uposrntlo Albind, t837.
prin corespondentul antic) trece o solemnitate, vibrantă ta
acest om cu sunetul proaspăt. Câlră Jttilia, scrisă ta 11!o9,
e un imn de tip clasic bine articulat, vrednic de un Fili·
caja :
Vft \lrC.Z ff\llU OABC ţărmuri aJe•AUsonlel antice,
Conjurnte c.to 11'1ftrl ge111eni, 1mpărţite de„Apenln,
Unde IQn~n dnlln verde Crtll• olivul cel ferice,
Unde tlo11rca 11u te trece subt un cer ce-l tot sanJn.
tJn<te mftndro monu111ent~ ale domnitoarei ginte,
Jnvlaztti n1ll Icoane la. aducerea aminte.
VA urez I. • • cil cine poate !Ari dar, !Ar'umllln\I,
Acea pulbere U culce, aJ Eroilor mocmAnt t
Ce tn curs do ani o mie au stitol ln biruln\l,
Ş'asU.z.I vil slnt prin exempJe de ' 'irtule ş.I cuvAnt
lncAt tn asen1Anare nu au fost subt orice nume
Mal mire\ nimic ulei trainic ele cAnd omul Hle 'o lume„.
Intre 1urupa.te te:ruplt, obelisce şl c0Joa11e:
Ca un tur1t de tcr t11trta3ă stă coloana tul Tn.Jnn.
Pre. ea v4d lstruJ se pleacă lassienei Legioane,
Cum cu pntrl~ M pere-a DccebalulUI oştean.
ŞI cunt t"1l <lcşorto Dncfc popor nou se ''ntemclaia,
De-unde llrnbo, lct:ti ş:l nun1e n RomAnilor dernz.â.
CAnd ln codru vct:11iu stejarul au răpus de blltrllne\e,
Din o so llU1.11011s A \drnil cresc plAcule nortCele,
Aşa dup'a Ron1cl pnoa, 111 aJese tru.n1useţe,
RA1llrft·nu noi lucc!eri: Arlost şi Rafaelo,
Galllcu, Colornbi t'JtaUeJ ce prin .ste11ia lor luoe,
ca•n vechime lumea o.slAzl necurmat tribut aduce.
sA scoată cu contemporanii lui ParinJ ecouri din geografia
celor patru puncte cardinale :
De cântarea Iul Or!eos mun\JI "l'raciel a'umpleau,
ŞI de sunetul eel dulce erude leoro se'mblAnT.oau.
•
Dela ţlrmur:IJe Nevel pftn l'o Caurazulul munte,
Cetlţl ttiarj şi monume.n turi naJţO.-o.n1u o n1Andră rrunte.
Inimosul tanăr vultur • lui aripi I• ocprlndo
Dela zona lnfocaU pAn la polul lnghe\nt,
Iar industria. negoţul mi1nos r„1n fn rt u slo •ntlnde,
Şi'n ct1rAnd dln 010.rcA CAsplcl un co11a1 t1ou adApat,
La Petropolls cen t11A1ldrtl, prcşte u1nudtl sfi. cale,
Va Căra odorul Indici 11 trlbuturlle solo .
•
Pe ?tfoldova ci\nd terlee era'n 1->acc şl'J1 r:'l.zbolu
Sciţi, Panoni, SIU'ma~1 tl Aslo 1\'au pulul de tot să sfarme.,
Prin a ei virtute gustll ••ernur:ire rntl'e no-1 :
lnltJtptuJ „-\Jexanctru. Ştetan fulger Intru arme I
•
Acordează a ta arf•. Olo a Ju11lel mele.
Pe cea sl.Anc-"a PttrodaveJ t'a.şti:linlu-ne'mprcun3,
c.At Cemeguca plno„11 va lud de-a nop\•I stde.
Pe când fteam.âtul padureJ ş'unda murmur dulce sun:.\,
SA •llnUm d 'acelo lapte, cAIAtorul ce-as<:ulta.
Oe a noastre zise poate un rAs unct va. păstra I
?.laniera lui Monti <> des folosită. Sonetul cu prilejul sborului
d-nei Blanchard duce mal mult la Per la macJiina aetoslaJica
de Pari ni 'li I/ globo aernstatico de Alfieri decât la Al signor
Momgolfier de Monti. lu să dcln acesta Asacltl ia versurile
alunecătoare, sdruceioli, precum şi obie-0iul d o a cânta aspectele
tehnice (faţă a didacticismului genera l sctteceotesc). Mon·
tiaoă este cânta.rea vaporului pe Dunăre:
J
O fiarA maninA
Cu·arlpl rotunc.te,
Despică spumele
Luptlnd eu unde.
Pe luciul apelor
Re])'edo !uge,
Ochii li scapArA
Şi gu<a· I muge.
sau a osânditului din ocno:
ClntareA dulce-~ pascrcl
Nici murmurul de unde,
Sau versul mAndru·a dolnllor
Atu rlu-r:nl plltr1111de J
A mea zi 'ncep !Acllllo
Ce munca-ml lumlneazA,
Pre ea o stlng •udorllo
Ce stratu-ml roure.ad.
!ofoarua lui l.n<S •imitaţie• Io .factura Monti, vine mult
mai probabil dela recele arcadic Ooofrio Minzoni. Unele
acordori din Ekfi~ sen.4 f>o (Î11Urilflul unui sal. • imitaţie t
duc gândul numaidecât la I upolcri de Foscolo:
Oare mirosul de smlmA, oare cAnlecul cel srAnt,
Pulberea o,e este sUns.I pol sl 'nvl o din mormQnt?
Dacă fapte d e virtute. oare le~u ne ln vală.
N'ar meni fi dupl 111oerte celui dre pt o allă vltaţ.i:?
Lacrlrnfle ipocrite, mincinosu - acel suspin,
l-lotă.r1rtle nu scJ1l1nt.>l\ care do 11 Pronie vl11.
Preţ nu are nici o pompl ce prin 1ur se aduna,
T Attg\1.ire ndevlratA pe n1or1ndnl de nu_ rlsunA.
lnsă •poezia sepulcrală• a avut l.n secolul XVlll circulaţie
universală. Cimitirul tk (a"I al elegiacu lui englez Thomas
Cray (1716-1771) a fost tradus şi parafrazat nu numai rn
franţuzeşte ci şi in ruseşte. jucovscbi debuta ln J8oz cu
 ISTOH IA l.l'l'l>HA'l'UfUl l\OMi.NH - 101

Cimitirul <k (ar4 adaptare după Gray. Elegia Gray-Jucovschi

este chiar baza poemului asachian. Dela. Ariosto parc a veni
ideea din Fikso/ie rimţ>ld (~u am grijă. nici !mi pasă, / Ca
de cald sau de răcclc / Să mă apere o casă / Ori d e marmorl-
au ouele) tn vreme ce Timţn•l /uge cu iu(eaJd, • căni«• trebue DEP C lllTB
legat de Quant'd btlla gi'11Jine.ua al Joi Lorenzo do'Mcdici :
Oe vrea ochii ca să vazll
Pc ceu•om lc llmpu'ndalA
••
Acul, cc ln Jur rotcază,
ln loc de rnlnute-aralA :
Timpul luge cu lu\alA.
lnr pelrea noastril vine,
SA nu pcrdem vr'o clipită
iuc sA trAlm senine.
ln BaJIUU şi I.o Legetu:U Asachi s' a străduit sll lnjghcbc o
mitologic lit.erarl română, bizuindu-se pe tradiţia popu lari.
Asta va fi şi preocuparea lui Alecsandri. Insă viziunea lui
Asachi e. intenţional, mai grandioasă şi tn termeni clasici.
El urmlreşte să determine punctele mitice din teritoriul
moldav şi sl !acll lista divinitlţilor, spre a putea transporta
în Dacia sistemul mitologic elin. Munte sacru e declarat
Ceahlăul sub numele de Pion. Acolo .., află simulacrul Do<:hiei.
Mitul ou e todeajuns de desfăşurat şi rămâne numai imaginea
noroasă a crestei de munte:

El pet.roasa el Icoană
Nu'ncctcazA a Iubi,
Po ea pune a sa coroanA,
Nici se ponte despărţi.
Acea platrA chlCLt vloae,
De·nburl coperc a el sin,
Din a el plftns na1te ploae,
Tunet din al e.I suspin

Odatl d escoperit locul sacru, poetul todreaplâ spre el

miturile minore. Tun1u/ lui BuJ pe munlek Pion, •imitaţie•. lamii.
e o foarte largă intcrvretare !n sens românesc a bilrgcrianci au t:'JJ'J„ !r'I.1. .aa.:at111ra:i.
Lenore. Butul, logodnicul Anei, nu se mai tntoa.rcc din răz.
4 1144 ,
boiu, şi tn preajma altei nunţi, Ana cere sfatul unei bătrâne
care o lovaţl cum să ad ucli pe dispărut : Fabule de G. Asachi. Tillu.

• S'alungl popn şi pe mire,

Va veni azi Butul lilu, Toate momentele de ascensiune sunt pline de tactul ma-
ln UroltA·I mftntulre, cabru:
Ea vo drege precum vrcu, RAsArltul se lnloucn,
Dela crlvil\, de l'opus, Roibule, hal ln ~nlop I
Bune farmeci \l-am adus. PAn va bale popn'n tooe;l
Avem lncA un hArtop,
• Deln codru b1iruc11c, Pentru Telul o ura
lnrba Zinei dela Prut, PA.n eucoşul va cA11Ul • .•
Dela vultur douA pene,
Iar tu doamno de-a lui But, Rolb'atuncl pe m11nte'11oll.
To rog, pArul ca sA-ml dal, la o mllA lntr'u11 soit. ..
Ce de suvenir O aL
Roibul hohot d'om a dat,
Din • ţllrlnos palat• vine fantomatic strigoiul esoului: Şl'nc'o stAncA a sAltaL

Pollrta cur\ei se deschide. La cântecul cocoşului călăreţii ajung lânglsanctuarul Dochiei

Printre pAzltorll mii,
Nu-s cln' umbta, o deschide,
ŞI lnchldc u1c trii,
JatA·I ln alb lmbr4cat
Pe·nştcrnut s'nu 01ezat.
Calul nechează afară, strigoiul chiamâ pe Ana
lşi tnccp galopul :
tuna luge - Butul fuge,
Peste rnunte. prin hArtop.
VAntul 1ucrA 11 muge,
Roibul sare ln galop,
Ş'amu -1 dUC$ p'amAndol
• Doamno, oare nu·I strigoi ' •.
şi acolo se aprind cu foc vllnăt. ln Jijia• imitaţie după zicerea
poporană •, legenda pe care o va povesti Odobescu (C&teua
ore la Snagov) d espre clopotele s unlnd tn fundul lacului,
asemănătoare cu Oraşul fn mare a l lui Edgar Poe şi cu cetatea
bretonă Is, cufundată ln maro, cltreia • on entend monter de
şi amandoi l'ablme le son de ses cloches t (de care vorbeşte Renan), apare
tn forme pigâoe :
Acel lac, cAnd este lin,
De vânt t1nda„1 nu -&c'nercu\tl
La ochi samAnA deplin
Cu un disc luciu de ghlo\A,
Sau crlrtJll chior, ce·• rcs!rlnl
Bolta-azur4 pre p4mAnL
102 - DESCOPEJUHEA OCCIDENTULUI
l
lntroren lui Petru
Noaptea cAnd le·apropiezi
C4tte apele acele,
I n cer tl ln lac pre~EI :
Sloi de lucitoare stele,
Luna Jos ,1luna sus,
Şl'n loc cursu-I spre Apus •..
Uneori din apel mez
SunA larmA de cetat e„
ŞI mirând din api\ vezi
Cum Io ochi ş'auz răzbate,
Printre rum şi prin scântei,
Tristo voce de femei .
Boierul Conde pune oamenii să
prinde o zlnl:
Piuele s'ou tnspu mat,
ŞI vuind acum o unda
~alta locO·su despicat,
ŞI ln lac '°acntundA,
Mlllanll trag mereu,
C4 au prins nu·s cc prea greu.
Nlme-ar crede cc au prins.
Unda tncepu sA mugă,
P'unll spaima l-au cuprins,
Fricoşi alţii dau la lupa,
Deşi cec• ce·o s'arlll,
Nu ero de spArlel.
cn din plasll au cşlt
O fromoasll JunA zinâ,
Cu pllr negru umezit
Fa\.a ·I 1arbAdll seninii.
ZAna. explică celor de faţă că ln
vremurile nlvli.lirilor bar-
bare, fecioarele CJ'ellinc strânse tn codru să sacrifiee lui Isus.
!
'
-- -· -
•
- ·-
...,~·.:.
-..- ..
'•
llnrcş 111 1\lbn-lulin capilnln Trn11silvn11lcl.
Lltogrullo du A. Asachi lu Almrv11.1h, 1861.
se rugară să le tnghită mai bine pământul decât să cadă tn
mâinile păgânilor. Ruga le-a rost ascultată şi schitul fu acoperit
cu apă, până la rclnvierea credinţei :
Şi atunci •'au rcwr•nl
Peste noi uda lMie,
Printre care pAnA'n fund
Numai razele pAtrund.
Sfârşind vorba, nereida mal mult decât călugăriţa se
cufundă cu plasele Io lac. l.cgcnda are factură schiUeriană
~i tot aşa S irena /ac111„;, nu mai puţin fantastic picturală.
arunce cu plasele ln lac, Fata Irina părăsită cu uu prunc de boieruJ care s'a tnsoţit
cu alta se aruncă ln Jac. Un bătrăn al casei umblă pe malul
apei cu copilul flămând, chemând pe mamă. Din apă iese
un peşte:
Precum Junii ~1d pe loc
ln a lor Joc dela ţarii
Bour cu o plalrli fnl'
care luciul apel anl,
Aşa peştele-a sjlltat,
Şi pe apil·a lunecat.
De-aur pete slrA.luc:euu
Pe spinarea-I dellcat11,
Ş'11riploorelonvc11
O co1on11a1 •11l1rllnnlul11,
Din cap, ca aluna mic,
Luceau ochii lui plUc .. .
Peştele se schimbă tn femeie ln partea de sus:
Dela brAu rllnase'n JO$,
Form1t peştelui solzos.
 lSTORIA l..ITERATURll l\OMĂNE - 103

.. ••·. . .
• .
J.
••
'\ -
- -1
• • -·- I
" •• ' .
1). .'!!
-: I J
.....rs... • J , •
„
+ ··1 <
'
I ' I
t.•
I

·r.-
ff" I I

... ...
η~ ·1
~ "~~ I
• .'
....
."""·"·
' ~,
-:: „
,! •
.„
~.

•
~- ...- .~ •. „ ... „ -

Co nvenţia Iul Petru Rareş cu Mallntb.

Litografic de A. Asachi tu Alm1mal1, 1861 .

Cere copilul şi-l alăptcaul..

Lucrul se petrece ln fiecare
dimineaj:l şi seara. ~nă ce bătrânul lntr'o t i fntâ.niază fcrin·
du-se do tinerii stilp1nl care se plimbă pe marginea lacului.
Când cu tntâriiore se duce, găseşte apa ueată, nici urmă de
boieri şi un fioros bolovan cu fonnă omenească la fund. Sirena
se răzbunase. Imaginaţia nu lipsea lui Asachi şi dacă limba
e colţuroa.sl, sugestia ln multe locuri e a unei poezii s uperioare.
Poetul a scris şi satire. nu lipsite de coloare. SO/ia de modă,
după lgnatie Krasicki şi la urma urmelor Io s tilul lui Antioh
Cantemir, ridiculizează pretenţiile cocoanelor vremii şi tot
farmecul pitoresc stă ln aducerea s.atlrel la c<JStuma\ia tnce·
putului veacului X I X şi ln localizarea moldovenească. Cocoana
porneşte la moşie, cu multe mofturi :
sA pu_reeden1, dumisale
o~ o datll prea vine, o apuc Istericale,
DU•l
Am rlmas pc ziua.a doua. ta t:rAsur4 s"'au s.u1l-,
l..AngA dhlsa şa aşeaz:I cAţeluşul favorit,
PUI\ cuUI, O lontetA Ul\ vaton cu rlorfcele,
Scuulteţe, gnvonoase, cutii două cu capele,
Cufc ullţa cu o stanca şi un c4nlătel canar,
Un alb fORrlc p'alesldl, f'un bocal plin de nectar.
La moşie. doamna. nu o mulţumitA cu bucAtarul ţiga.n şi
vrea. • colclete, blao-manjele • după formula lui Node servite
ln vescl1 de Saxonia. Sbvrcs şi China. Ii trebuc cristale de
Bocmia. După ea vine şi• cârdul dela TRşi • şi încep petrecerile:
aoJ cu masce, şt supele, cu o muzlcd slrei1ul.
Doamnei casei pRZldenlul lreJ toasle le lncbln~.
AdlulAn.tul tot d~ vinul meu dela Cotnar,
A f&mpaniel rebtle dopurile 'n aer sar .. .
CAnd lrombetcte şi doba un vivat de nou răsună I
Oaspe ţii ca nlfte grauri pe moşia mea s'adunA.
SaJira asupra om1dui c dată ca • imitaţie dupre Boa lo •
dar avem de-a-face cu o localizare :
De Paris nu Perou, du Japon jusqu·~ Rome.
Le plus sol animal. la mon avis. c"est l'ho1nmc..
devine :
Dela 13'1 pAni\ la HJno, dela Pol p:ln la Maroc.
Omul este, pnre· ml·sc, cd mal mare dobitoc I
Modemiinre:i. şi orientalizarea costumaţiei e graţioasll iar
unelo rtcorduri prevestesc desvoltarca de mai tă.niu a satirei
romo.ne :
OupA vAnl şi el so' nlonrnA, tacA·I vezi c.l 1>oartă rrnc
Astăzi coif, 1n:linc fes roşu, sau
poimâne-.uu comru1ac .. .
Ln cc astd·ttonomle? Cc ln cap nu \i-au lnt:at,
C:A mo$ntnnul tău tn urm3 tngrlllal şi spulberat
Foloslndu·s• de banii ruginiţi sub a la cbcle,
Dit• n1azll bnron s•o rncc şJ corttesd·a luJ tcn1ele? .,.
F~r n-i pftrllnl nirnlci1, 1.a 'o tu.pwidc-ml bun~oarli
C)inlll ln timpul do nJtâzl dupd merit s4 măsoară t
A >1acreotiul• (•Amorul răpit•.
•Amorul nemernic t , •Amo-
rul fugar._ etc.), s unt şi azi sprintene. Fabulele tnsă n'au suii·
cientil expoziţie artisticA, rămânând doar bune, adesea şi
memorabile, bucllţi şcolare :
Ororu;ca micil cl\l un ou,
A vazul piiscO.nd un bou.
Tot astfel mucegăite ramân operele teatrale. al căror
subiect a absorbit de cele mai multe ori de cltrc nuvele.
Creaţiunea de cuvinte a lui Asachi e aceea caro c primit.'I
mai cu dificultate aii. Poetul n'avea ure<:he muzicalii. şi s 'ar
104 - DESCOPERIREA OCCIUl>NTULUI
Petru Rarq cu malci·t• lllaintea
putea z:ice chiar nu cunoştea cumsecade limba romllnli. Cu·
vinte ca miliatt (viteu), manin (greu), vos/rdns (naufragiat)
sunli azi bizar. Sunt numeroase italienismele, dar astfel lnc;At
niciunul nu poate rămâne: a>1uos (ann.oso), umil (covilc),
djspoierea (spnglia), dis/al4 (disfatta). a /avOf'a (tavoriro), 11 s1
lin&uşi (lusingorsi), p.licea (pelliccia), a f>rorumpe (prorompere),
regia (regia), a rimb<mwa (r:imbombare), sculpil (scolpito),
vânlă (vanto), 111/aJ (velato), a vindica (vendicare), etc.
Italienismul şi latinismul lui Asachi !şi gllsesc expresia
mai ales tntr'o filologie şi o arheologie de o extravaganţi.
total!. Doina românii. e nimic alt decât Diana claMcl. Baia
din ltfoldova a fost lntemeiată de o colonie romană venită dela
Baia, de lăngll. Napoli, muntele Ţeţin !şi trage numele dela
Cicero, şi o aşa zisl cetate Catelina., lăngli Cotnu, amin·
teşte pe Catillna. Mocanu sunt Cumani, movila Căiatei derivă
dela Ga.eta, Prutul c răul lui Brutus iar Brateş se pronunţă
Brntis, telegarul nu c decât un purtător de sligcţi la luptă, tcla·
gerens.
Cănd a lnceput Asachi să scrie nuvele istorice (1841), C.
Negruzzi publicaae al său A larandru Lăf>ujNanu, lncllt rolul
de pioncr nu i se c11vine. De altfel nuvelele asacbiene p ublicate
tn 1857 n'au avut ecou şi au părut tuturor de atunci lncolo
o sarblidă istoriografie lnflorită. Limba. care e aproape dete-
stabilă, şi lipsa de adevăr şi coloare locală au tndeplirtat pe
romantici, realişti l.n materie de istorie. Vreun talent deoeebit
nu s'ar putea concede lui Asachi, tnsă structura nuvelliticii
Dlrepltţjj.
Llloen!le de A. Asachi fn Almanah. 18$4.
lui. departe de a fi efectul inaptitudinii, era aplicarea strlnsă
a unui gen ce tncepea să se lnvcchea.scă. Pe la sfârşitul secolului
XVIII circulau ln Occident, hucurAndu•se de mare favoare,
culegeri de nuvele de un caracter mixt. Documentaţia era
istoric! şi tratarea abstractă (niciodată vechea nuvelă istorici
n'a fost altceva decât o cronicii.) lnsA naraţiunea căuta sA aibli
sau sens moral sau o desfăşura.re plinii. de peripeţii. Se combina
Plutarb cu anecdote din istoricii bizantini şî ai joasei latinităţi,
cu biografii de oameni moderni (Ruşii sunt preferaţi ca mai
exotici) şi crime epocale. Şi tntrcgului i se da o rănduire de
Halima sau de I>uo,,.,ro". Maria Antoaneta avu tn tnchisoarea
ei o astfel de culegere, ce·i fusese de altfel dedicată.. Tipice
ln aceste • Teatre ale lumii •, ~i pentru nuvelistica epocei cla·
sice tn genere, sunt lipsa oriclrui instinct geografic şi occidenta·
lizarea Orientului. Nu se vorbeşte dccAt de prinţi şi Tătarii,
Chitaii sunt lnfiţişaţi ca ni'te oameni de lume. De altminteri
aceste nuvele lnlocuiau ln secolul lui Voltaire curiozitatea
pe care o satisfă.ceau odată romanele cavalereşti şî picareşti .
Tot ce a putut citi Asachi tn tinereţe (şi el era un om de formaţie
veche) a fost tn chiar sensul prozei lui, un alt fel de nuvelă istorică
neexistând. fiindu-i mai la lndemânll. nuvela italiană cu intrigi
şi crime istorice de felul celeia a lui Matteo Bandello. Asachi
lnsă saturat d~ clasicism a voit să facil mai mult, să dea aspect
de •roman cavaleresc• cron.lcei. Modelul lui, citat şi folosit
des, este Ariosto. ln romanul ariostesc nu sunt decăt a proape
numai prinţi şi istoria se amestecll la tot pasul cu mitologia,
căutând să se bizue, după tradiţia virgiliană, pe ea. Geografia

~ 1-..
~
•
•
·1
, ;;! ~
~Ir
•
••
Purcederea lui Petru
şi sociologia plutesc to idealitate. Nu sunt pretutindeni dedt
mari plduri şi tntinse pajişti, castele şi gddini pierdute tn
imense solitudini, tn ciuda cărora fără nicio respectare a legilor
timpului eroii se tntâlnesc să se bată. Europa şi Asia sunt
aduse, antropologic, la acelaşi tip ideal cavaleresc. Afarll de
viteji apar doar păstori, necroma11ţi, bătrâni eremiţi. Obsedat
de ideea miturilor, Asachi a luat tn mână cronicele moldovene,
nu cu scopul de a rclnvia trecutul sau de a explica portretele
Domnilor, ci cu intenţia curat poetică de a gl!.si ln ele motive
pentru mitologia cavalerească. Singurul lucru care a putut
induce ln eroare a fost aspectul de nuvelă. lnsă introducând
eroi buni şi răi, Asachi a umflat ln sens picaresc epica peşte
marginile verosimilului iar pe de altă parte n'a presimţit
îndeajuns deosebirea dintre intrigantul vechii nuvele şi eroul
romantic, care constă ln aceea că noul erou suferă de raul
veacului şi are conştiinţa damnării.
In !Hago1 totul (nume, fapte) este fabulos, dar şi simţitor
picaresc. ln Cumania miel, ln cetatea Romida va, stăpâneşte
emirul Haroboe, om crud şi monstruos, •cu ochi rotunzi, Intre
cari nasul turtit cu nllri late era din ambele părţi mărginit de
nişte musteţi, cari lntrunindu-să cu barba şi zulufii capu lui,
Informau o coamil. do fiară sllbaticll." dar nu mai puţin cavaler
de vreme cc poartă un coif • răpit dela unul din cei mai Inimoşi
cavaleri gemiani, pe care U ucise el după o luptă si nguratică,
şi drept semn al triumfului său giurasă a-1 purta cât va lTAi.
şi preste care coif, după modul cavaleresc, se !nălţau douA
aripi ce ave.'\u forma de coame•· Dragoş. Domnul Românilor
din Maramureş. socotind câ s'ar putea strămuta mai uşor
IST0!\11\ Ll'l'Elli\'rUrlll HOMĂNli - 106
Rareş la Suceava.
l,llol!T81ie de A. Auchl tn Almanah. 1854.
ln Cumania mică (Moldova) aliindu-se cu Domnul româno·
bulgar din Misia. Şuşman, prin c.'isătoria fiului său Bogdan
cu fata aceluia Branda, Căliman, fratele lui Şuşman, se lnsăr­
cinează să ducă pe Branda ln Maramureş. în drum câlătorii sunt
atacaţi de piraţi bârlădeni (iatll stilul /itfof>icr.1 şi al oricărui
roman de aventu ră I) şi oferiţi lui Haroboc. întâmplător printre
Tlltari se află şi un Român numit Gramon care se îndrăgosteşte
ln taină de captivă şi salveazl dela moarte pe Căliman. Văzând
pe Branda (numele redeşteaptă puţin pe Bradamante) Haroboe
se simte ca orice Tltar de roman cavaleresc •cuprins de un
simţimânt necunoscut pAnl atunce '· O magă li prezisese câ
amorul unei frumoase sclave creştine li va înălţa pe tronul
Cumaniei mari. • Principesa • Branda nu răspunde Oăcll.rilor
sale şi Haroboe o lnchide lntr'un turn pe malul Siretului,
trimiţându-i totuşi spre a o capta diadcmul de emiri. şi alte
daruri preţioase. In • tăcerea funcrală • prinţesa este decisă
să moară, când soseşte Negrilă, s letnicul lui Haroboe, şi tatăl
lui Gmmen. Allând cine e Branda, ln unire cu Gramen, se hotl-
răşte s'o scape. Un coridor ascnns exiştll. în tnchisoare şi pe
acolo, răsturnând o piatră, Branda şi Gramen, tn veşminte
tătăreşti fug, în vreme ce Negriii\ rămâne să le acopere evasiunca.
H aroboc allă, scociorcşte tnchlsoarea cu torţe a prinse, pune
ln lîare pe Negrilă şi aleargă după fugari. ln acest timp Căli man
se adăpost.ea !ntr'un codru pe lângă nişte bătrâoj, având drept
loc de reculegere un fag scobit. Trimisese la Dragoş un sihastru
să-i vestească răpirea Rrandei . Acea.sta tocmai sosi cu Gramen.
Sfatul bătrânilor fu ca ea să se ascundă tn vizuina Dochiei de pe
muntele Pion. Haroboe cautâ peşte tot tătlnd după sine şi pe
106 - DESCOPERIREA OCCIOENTULUl
Negrită ca să stoarcă dela el vreo mărturisire. Văzând că totul
e ln 2ad;ir porunceşte ca bătrânul să fie legat de un pom şi
ars. Copacul se lntâmplă a fi tocmai fagul .lll care era a.~cuns
Căliman. Aresta ieşi. tăie legăturile lui Negrilă şi ·arse în locu-i
pe Tătarul călău. Acum. vestit de sihastru, Dragoş se co bort
din munţi şi risipi pe păgâni, omorind pe Haroboe. 13randa
şi Gramen ajungeau in vremea aceasta « ln partea cea sălbatică
a muntelui Pion, unde codrii de pini şi de bra<i ou stânci de
fonnă hi:iară, de cutremuri ţiUrpate şi de fulger săgetate,
încingeau ln fioroasa tăcere locul cel misterios • în care se afla
efigia Dochiei din epoca lui Tr.\ian. Un soiu de vestală, Nona,
şi o ciută domesticită păzeau sanct11arul, care e grandios:
• Aice un speetaool 1tou se dlslâşură t1\ait1tea ochilor ci, un ocean
de neguri pluteu deasupra coamelor de plr1i urieşi, slânci maniJ1e
(grele), răsturnate de cutremur, parcă erau an.inate deasupra
capului ei şt formnu Q târle nestribâtândă tn giu"rul si111ulncrtllui
Dochiei•··
1n lumina unei torţe
de răşină. când luceferii Pleiadei s unt
peste creştetul Pîonului, B.r anda povesteşte N<ntei întâmplările
sale. A doua zi Gramen, care !şi mărtudsîse dragostea Bran.dei,
..,,
·-----
/
„ -
Svidrighelo păstor ln Moldova.
Litografie de A. Asachi lu A/mana/I, 1850.
e omont de un Tătar, Bogdan soseşte şi-şi ia logodnica. De
notat că Bogdan are un vis în care vede pe urmaşii săi şi patria
prosperând s ub semnul Semilunei şi apoi al Luceafărului
Nordic (Rusia I). Este foarte uşor de văzut că • nuvela isto.rică •
este de !apt un mit tratat conştient ca atare, şi ln bună parte
un fragment de roman de aventură şi că orice critică de reali-
tate e nepotrivită, cum ar fi absurd să căutăm tn epopeele
carolingiene adevărul istoric sub motiv că 11nii eroi sunt cx.i-
stenţi.
Curat basm cu aventuri mongolice şi cu aceleaşi cavalerisme
este şi Valea albă unde Ştefan cel Mare e tot atât de puţin
istoric cum o Goffredo hl Gerusakmme liberala. Turcii pradă
Caia şi ia împreună cu altele 150 de tineri. tntre 10 şi 15 ani
pentru slujba curţii . Radaman (nume tn manieră ariostescă:
Rodomonte). credincios al hanului Mengheu Gherai şi român
şi-a pierdut fiica tn tnvă.lmăşeală şi găseşte doar pe Fatme
(fata unei foste cadâne românce a Hanului) împreună cu flul
său Radaman. Ca să-i salveze li imbracă pe amân.doi în haine
genoveze şi-i predă Turcilor, gândind să-i facă scăpaţi tn urmă.
lntr'adevăr Radaman capătă supravegherea prinşilor pe .galeră
şi ln apropiere de insula Şerpilor, lndemniind pe Turci să debarce
pentru apă, fuge cu corabia spre Chilia. ln Moldova tinerii
sunt înfăţişaţi lui Ştefan cel blare lmpreună cu manufacturile
preţioase. care au un lnvederat aspect de Renattere :
• Oln aceste obiecte antice se tnşlrase tnalntea blliericU pe tapete
preţioase,tn .U.curl: dlademe de aur, brll\ăl"I, spate, colane, ul-
Petru Rareş ln minele dela Rodna.
l..ltogxalle de A. Asachi ·111 A/mana/I, 1861.

cioaro de brons, lacrlmatorll, Iar mal ales câteva teuurt cu monede
antico cu ellgtile tmpAraţUor Tauridei. pavw de bronz, ce se zice
cil nr li purtat-o chiar Mitra-Date ţi pe care Io bas.rellev era sculptlA
lu1>tn nmuoanelor Pontului cu Sciţii. Un bascu de argint, ~ care
se reprezenta Io bas·rellev l1torlo lflgenlei şi n Mcdeel, care i>ărâ!;ind
pc copili sftl fuge pe un car tras de bnlaurl lnarlpn\I. • . •.
faima se creştineaz.1 şirll.mâne tn ţară. Intr'o zi tnsă un
Imam apare ln calea ei şi vrea s'o fure. Din tufari iese tânărul
Radaman, Tătarule ucis fi printre veşmintele lui se află însem-
narea ci, fără unul. oroortse din fanatism de trei ori trei creştinl
Aventura se sfârşeşte cu lnsoţirea dintre Ramadan şi FatJna.
Romanul de aventură este insuficient aici şi Asachi li umple
cu &eeoe de războiu văzute tntr'un chip cu totul mitic. La
Catcll11a lângă Cotnar s unt mari fortificaţii, lnnlnt<l de luptă
oastea stă la liturghie ln Jurul unei cruci colosale ridicată. pe
un muncel. Lovirea tucepe tn sunetul buciumurilor de aramă
şi izbiturile se dau simetric (•de trei ori călllrimea turcească . •.
de trei ori ~loldovenii pedCftri ..• •).
lo Boţdo>1 Voevod ••.ant linii de nuvelă italiană, eroul ade·
vărat fiind machiavelicul Trifoil. Bogdan care , ca Aruba! .••
pierduse ochiul Io o bătălie• trimite daruri regelui Poloniei ln
nădejdea căsătoriei sale cu IZlisabeta sora regelui. Expoziţia
da.rurilor este somptuoasă, demnă de ochiul unul artist ca Asachi:
._ .. Un port complet ele doamnli, compus din o cAmeşâ lung4
de miltase cu ln ţesuta, ferccald ta guler şi la mAntd cu solzl de aur
_.- .„-v . -·
•
Petru Rarq cu regina Isabella.
Lttograilo do .4. Asachi tn Almanah. 1861.
ISTORIA LITERA'l'URll ROMÂNE - 107
avlnd altiţele cusute cu Oorl tl dlamanturl; o fosil albastri Iliri
m4neci, mai scurtl, eu nort de aur lmpesb1U, un brAu cu colane,
din cari unul eu rubin, altul cu smarand, un tabar porfiriu IA.ni
manecl cu buchete de aur, douA brăţaro do aur cu medalioane an·
ticc gAsfte tn Moldova Intre 1nonumento ro1no11e, lnr pentru cap llD
conclu cu milcstrîe ţesut din felurite stoic de aur şi cu perle lu
loronll. de diadem, prin caro nvea a se prevedea pilrul capului cu
gA\o tncunun•t, un voal prevezlu cu fr•lllC (ţarţamuri) de aur, şi
un gherdan preţios fli are strălucea stema Moldovei, un sac de
plela de bour, plin cu nre de aur, culese din Bistriţa şi din rAul
Bogata, ambră neagr.1 mirositoare din munţii Carpait, covoarl de
\anl co rivaliza to vloşla coloarelor cu acele ale Persiei, douA
1>~rechl turturele Io cuice de aur, şi douA gaiţe, din cari una
vie, lor alta de argint cu smail labdcaUI, lnsA cu aşa măestrle, tncAt
cteosoblrea Intre ambele numai alunet. se ln\tlcgea, cAnd una dintre
ole rAsunn cuv!lnlul Bog·do11 I •·
Boierul Trilail, ambiţios. concepe • un plan criminal • şi
tnt:inde •firile urzirii .fatale•· El zădărniceşte ocult tratativele
pentru căsătorie deschWmd tn faţa regelui perspectiva lntin·
deril suzeranităţii, prin Tri1ail Domn tn Moldova, asupra ţărilor
romAne. Mai sunt ademeniţi să facă o expediţie ln Moldova
şi doi fraţi Strusi, dintre care unul lndragostit de Elisabeta,
• lnvl!sonţi ln zale oteloasll şi de pe creasta coifului !luturlndu-le
Svldrlghclo, Marele Ou"" de Lltuanla.
Utogralle de A. Asachi ln Almanah, 1850.
108 - llES(;Ol'El\llll; 11 Ot:CllJ l·:NTl l l.\1 1
• ltltuno Doilmn ~ scupll pc fii lui llucn Grilll din lnchlsoitre •
l.Jtogrnfle do A. Asachi 1n Alma11tth, 1854.
pene ncsre. ce umbreau ascuţitl1l lăucilor ruternice • cavalerii
coboar.l rfmă la Hărlllu unde se dă o luvtă de romnn : , ,;.'lbiile
şi lăncile >capărâ şi scă.nlcea~.ă de loviturile puternice a le măciu·
cilor !ericnte, pavczilc remboambâ ş1 acrul râsună de strigătele
luptătorilor, mintenilc cele al be ale Moldovenilor se pătează
de sânge, zalele cavalerilor se străbat de lănci, ~· din răni
• erau tnsr~dite cu polance pAnA tn l•I• apel; pe la vaduri erau aşe­
•
. .
' nt11)11tc pcşline, ln cnre se păstra 1>eştclo cel mal ales tle fiecare
-··· ..-
• Vă<luto monastircl dela Vale·a „.'-\Jba •
Lllogralle de A. Asachi tn Almanah, 1855.
rol.urează sânge.Ic lor. Furia şi disperarea poartă armele lor şi
nu târziu cu gemetele murinzllor, răsturnaţi ln pulbere, se
amestecă nechezatul armăsarilor ce se tmpărt!lşesc de furia
c.~11.\reţilor. Feli>c se lncruntă ca un Icu giunc ... '· Urmează
represalii. acorduri, tergiversări, iar~i ră.7.bunări. Odată Dogdan
cale<'\ Polonia. Ostaşii lui • c u armele şi portul lor. se păreau
relnvicţi clin seculile Romei, având o cămeşă păn la genunchi.
o cingătoare, un tabar scurt pe umere aninat , opinci ln formii
de sandal, ln cap o pălărie mică sau o căciulă ce acoperea păru l
cel cornos•· Aspectu l taberei c mongol: t buciumurile de
aramă răsunară semnalul înaintlrii şi bandierele naţiunale
s tolitc cu simbolul lnvinc1torului balaur, voioase fluturau tn
aer•· Din Polonia llogdan aduce ca pradă un clopot al mină·
stirii Capucinilor dela Robatm, lnsă trebui să ia şi pc Pater
Vicenti, clopotarul onorar născut ln ziua turnării clopotului, care
ca un mic Qu~imo<lo trăieşte din vibraţii. t Acest bătrân,
şeillnd pc car lângă clopot, cu glas tare citea rugăciuuile de
Ave-Maria şi litaniile, iară broniul răsuna suspinele durerii
sate •. ln cele din urmă, cuprins de alte griji, Bogdan renunţă la
Elir.abcta. Tritail care lşi vede planurile spulberate, ne mai
fiind luat în seamă nici tn Polonia, se doseşte •de pe teatru l
lumii•, tnsccnând o lnmormăntarc ci~ formă. Când nin1eni nu
se aşte aptă, mortul apare ln Moldova, lntr'o privelişte sibe·
riană : t Munţii se păreau strămutati tn şes, căci pe alocw:ea
neaua asemăna văile c u culmile dealurilor. 1'ădurite dispoete
de coamele lor se păreau stabii negre. clătinându-se de vânturi
deasupra gulgiurii fatale, şi astă scenă posomorită se turbura
Inel şi d e urletul crivăţului, care cu furie dărma s tejarif cei
mai nnoşi. Gerul cătuşisă cursul rtlurilor, fiarele sălbatice,
înbl!lnzite de o putere mal mare, ca tn timpul deluviului (poto-
pului). căutau societatea omului şi petreceau c u dânsul ln
dumesnicie •· Acolo Tri!all fu prins şi decapitat.
Cu mult mal plină de mişcare este lunga nuvelă Petru Rareş,
care se deschide ca un tablou al lacului Brateş (Asachi e hotăr1t
un pictor) in genul Salvator Rosa: t Râpa ·răsll.riteană a lacului
se mărginea cu codrii T igheciului, spre amiazăzi se deschidea
luciul apelor lacului. unde pe câteva arinişuri şi ins ulele tufoase
se vedeau colibi pMc!răşti, Intre cari lntreţine.>u comuuica-
\iunca lu.ntri uşoare ce ca sovcice lnaripate brăzduiau necon-
tenit !aţa lacului•· Pescuitul c zugr/.\vit lntr'o mare compoziţie
descriptivă amănunţită şi .fantasticâ:
, lrldelelniclren unul a.ş.a mare 11umlr de oameni, f11 o Industrie
lolo1ltoar<:, ln lă ţlşa ln toate tilele un tablou interesant, cilcl fiecare
anotimp ero lnsemnat de o netntreru11Ul lucrare. Slaneşllle peştilor
zate vArfC şi ele"' ţesut o din versete tinere de să lcii, undo peştele,
utros de cu-rgerea npcl, tnc;lpea tn c.urs4 : aproape de rtlu erau tr1-
renu. Se vedeau pescari nervoşi, cum descindeau depe luntri rc\e.lc
mnnlnc pAnA ln fundul epcl c:And a lţ ii. rl111>ă ce le credeau pline,
lnoUnd l.n'!geau capltcle re\clclor spre mal, unde remclle 11 copiii
06 pAnă atun06 se fndeletniceau cu undiţe, alergau cu panere spre
a culege vll.nătoarea de peşte, ca"'· mol nalnte de u-şl pilrAsl elementul
cel umed, prin fel d e fel de sărituri şi optatele se nevolo de a scăpa
de prh1soarcn l\11 ; cl,it\f şi J1oaptel\ flll co11teneau aser11cno lucrl\rl;
deseori ln liniştea el, ln lucrarea lunii, şi, 111 lipsa occslela. cu !•nare,
se tntreprindea o A.sc1nr.1lc vâ 1alitonre, şi 1\u a.rareori as tti meserie
p~nlcil 5C lnchela cu o luptă crunUl; cAci dlnd peste un moron,
clgA sau viul ma.re, aceştia, ce erau spaima peştelui mAnunt, opu-
neat1 o rezistenţă mart şl uneori prl1nejdulau pe sumeţii vAnAtori,
de nu li se nemerea, prin puternice şl ghJbace l ovit~url cu mAci·ucf
sl cu ostil, u. ame\I şi a strJpunge pe aceşti monştri ni Incului •·
După aceastl deschidere w:mează romanul de avcntw:ll. di.o
care nu lipseşte nici miraculosul, căci aflll..in dela lnceput că
Ştefan Vodă a !ost scăpat de duşmani de către Sf. Procopic
care U tnvălui lntr'un sul de nori. Ştefăniţă Vodă, crezător • tn
preziceri. ln visuri, ln !armed şi ln amulete• consultlt • o hârcă
 ISTOR!,\ l. ITERATURll ROMÂNE - 109

bătrână, de naţiune faraonă. numită Arifta •· Aceasta ti pre-

zice că un om a....cuns tn chip de pescar tn ţara de jos, cu un
anume semn la mână, e menit să-i ia tronul. Domnul turburat
trimite pe un devotat infernal, pe Italianul Malaspina, să des-
copere pe individ şi acesta cutreeră toate iazurile şi lacurile,
ca pelerin la Sfânto! Mormânt. lu .fine Italianul nemereşte ln casa
Domninei (Rareiia) pe care o bănueşte numai decât. Aci, Io
vreme ce i se pregăteljte de mâncare, Malaspina tşî pune tn
rânduială uneltele:

• . . . Mal lntAI scoase o tioli! cu un lichid foarte limpede, numit

acva tofana, preparată din spuma unui om murind de gQdllllura
călăului, venin laimos, care pe tnoet tnsi nesmintit condl1ce în_som·
nul etern pe •.el ce ar bea câteva piciltnrl. Oupli aceea scoasă un
pachet er111eUc tnchiş, tn care să ana t11 pilcuri sigilate pulberea
nunlltA simpateticii, care presllraU pe un lnscris, pe cel ce l-ar cili,
tl a111e~eşte pe Joc şl-1 ueid.e prin apopJe~le fulgerătoare; mai cer-
cetă o cutie de asbest, ln care se alla enigma faimoasa , numită roc
grecesc, cu care Cainic au ars la 668 flota arab<\ cc împresurasă
Constantlnopoll •·

Pe lângă. acestea mai are ~i o nlânil lmbălsă.mată a unui

pescar pe care li bănuls,e a fi Rareş. Deodată izbucneşte o
grozavă furtună, descrisă şi ea foarte mulţumitor şi cu ince-
put\1r:i de satanisme romantice:
• . . . cerul, ce până atuncea era sănln, şi luciul lacului să lcgilna
nu1nai de suflarea unul zetlr plăcut, tnceptl a se. poson1od despre.
ră sărit. Fulgerele depărtate nnunţau o furtună, a eilria semnul
.începu a-1 da şi paserllor apatice, cari fn wdud sburau spre a se
nşeza ln adăposturile lor tupile, un lntuneric cumplit se descinse
preste orizon, apa tncepu a se fncrcţl, a forma vatur:i, şi cu putere
lovindu-să d.e răpile lacului, une.1 resunetul său cAtră freamătul
arborilor, Intre care şuera orcanul, pre când tunetele şi fulgerele
asurzeau şi luminau astl scenă lnfiorăloare. ln miezul acestei
con!uzluol se vedeau pascari nevoindu-se unii să lege la mal lun-
trele lor cu funii mai puternice, al\11 sa strângă uneltele lor . . .•.
ln acest timp i\1alaspina, diabolic, şedea liniştit şi • clin când o Ainbasadorul i111pcratoruluî Germanii ln Succ.avn t (fn nuvela
tn când lncbina toast.e tn sănătatea furtunii, care, precum Ptlrµ RareşJ .
Lllogralie de A. Asachi 111 Alma11ah, 1854.
zicea, 1ăcea un concert de tunete şi fulgere •· Acum pică şi
Rareş, aducând o j ună femeie enigmatică, foarte frumoasă.
fi dresă 111 un conclu cu cordele şi eu floricele lntre\esute, Iar ln locul
Rareş povesteşte cum a gilsit-o. Plecase la vânătoare de bouri
cerceilor preţioşi, :'.l.lţij de· sjmplu lilograrn. cu. u11 colan de lllărgeJe
şi odihnindu-se pe malul unui râu avu un spectacol de epopee lnclngca gâtul ci, ln.cât pe din aforă se părea că ar fi o păstor.Iţă
cavalereascil, c u o uşoară tristeţă tassiană : venită dela munte•·
• · .. Pe când companionii mei dormitau, eu ţjntea_n1 ochii o.su- J.1alaspina încearcă fără izbândă sâ. ucidă. pe Rareş, scuzân-
pra cursului apelor celor limpezi, cari, lovindu-să de prund, mu•- du-se •că. ar fi văzut un balaur ce se apropia• de el. Tocm.a i
murau un ce melanbolic, dar nu târziu apa se turliurA de nişte flori vin slujbaşi ai stăpânirii vestind că Ştefăniţă a murit şi că
cari, tn buchete legate, treceau ln Jos l11alnteâ ochllor mei. Acele
bucllete, de mâna omeneasc.'I fileule şi aruncate pe apă, nu puteau
fi dedl un semnill .m ut al unei liin\e pătlnllnde; drept .aceea tre-
zind pe companioni, ne duserăm cu to\11 ln susul apei, şi peste un
patrar aglunscrâm la o săhllslrie, b1tăriUl în forma unei cetA\ui,
lnsă aşa de mistuită ln codru, tncAt numai lnlAmplarea putea să
o descopere unui străin '·

In săhilstria, păzită. de joldăn~ străini,

Petru gilseiite pe
fată şi o bătrână muribundă care li conjură, înainte de a tncbide
ochii, să apere pe jună •de cursa duşmanului celui mai crud
al Moldovei „.
Luptându-se cu păzitorii, Petru ia fata şi o
salvează pe lac. Malaspina urmărind pe Petru şi descoperindu-i
semnul la mână. se încredinţă că are de alace cu Rareş. Fata
povesteşte şi ea, ca Io orice roman de aventură, că Ştefăniţă
voia s'o răpească dela bunică-sa şi că se chema ·ueana. Rede-
venit pictor şi regjsor de teatru, Asachi se complace în costu-
marea fetei, dându-i, fireşte, hainele potrivite mediilor rurale
din epopeea ariostescă, adică pe cele pastorale:
• ... Desbrăcillul-o de stofele cele de mătasA, li dete o cil meşă
cu alti\e şi cu puişori cusută pe la umere, I• mâneci şi pe la poale,
peste care o lnclnse eu o fotă vărgată de color vandt, roşu şi galben, , l1 rezenlarea Genovezilor Ja C:hilie '·
picioarele l le tneăl~ cu opinci, şi pllruJ capului, cc era desfăcut, Litografie de A, A•nchl ln A lmtmah, 1855
110 - OESCOPERfREA OCCIOENTU!..Ul
(
' „• •
,"
• _,.,
:
~
- -S • > ·-
Mânlilltirea PA.ngGro~ll.
Litografie de A. Asochl ln J1lmru1a/I, 1854 .
nefiind moştenitor unna să se adune la Suceava toţi repre-
zentanţii ţArii. Malaspina • lojurll. ln cuget pre satana şi pre
toţi zeii infernali. că şi-a curmat cariera şi are şi nenorocul
de a fi demascat de Rareş. Acesta •apucând pe Malaspina
de gluga ce-i acoperea jumătate din faţă, o trasă cu a50 putere,
că, scoţând-o de pe capu-i, li smulsă totodatll barba minci-
noasă şi costiumul de pelegrin, lăsându-l tn portul lui naţional
de bravos veneţian, cu donă pumnare la brâu I •· Rareş por-
n~te la Suceava tmpreună cu Ileana şi pun to altă barcă, legat
de catarg, pe M'.alaspina. • Nu târziu lnsă navigatorii cu mirare
se treziră de prorumperea incendiului bărcei. ce deodată se
cuprinsă de Oacării şi se tnvălui de un fum tndesit negru, tncAt
luntraşii, tlind repede funia ce o lega cu vasul Statului, au
scăpat pe acesta de pericol. După ce se rari illlllul, din barcă
nu se vedeau decât câţiva tăciuni şi ţ.'\Ddure rar plutind, dar
de Malaspina nicio urmă. Nimc n'ar fi cugetat că acest boţ
au ştiut a-şi desnoda obezile şi legăturile, şi mai inainte de a
prorumpe incendiul au sărit u1 apă, lnotA.n d ca o pasere apa-
tică, câ.n d dedesubt, când deasupra apei, până ce agiunsă la
no ariniş, unde tntre papură s 'au mistuit . .. •.
La Suceava dăm de un colosal gotic, peste temelii din
•adâncă antichitate • urzite :
' · .. Arcod• golle< so r:lzâmau lu salil pc e<1loane de •~laşi slll,
totre cari ~ trei trepte se !nălţa tronul domnesc, conjurat de pa-
veze, de sculuri luate ln bătălU delo duşmani, şi cari stau acăţate
- '
f'nnatlsmul şiaedin\a. Uust.raţle la \lalea-alb4.
Litografie de A. Asachi tn A /monah, 1855.
--.·
.. :I
,.
.„
.
·~·J.)''
• • ••• '„
" ,.
'• ~... V• „
Blserlcn St. Dimitrie din Hârlău !ondaUi de Ştel11n cel Mare.
l, llogrn!ic de A. Asachi ln Almanah, 1854.
pe darde şi alte unelte de resbel. toate umbrite de bandle..,le na\iu-
tlllor hl\'ln.se; .. . •.
Aducând dovezi că e fiul lui Ştefan, Rareş e aclamat Domn
ln •răsunetul bronzurilor bisericeşti şi acel al buciumului •.
ln cursul domoie1, se continui intriga de nuvelă italiană. Rareş
a lnchis pe cei doi copii ai lui Gritti. Un aventurier lnc!i necu-
noscut lnvaţă pe ducesa, mama prinşilor, cum •il-l)i capete fiii.
Metoda clasică e a travestirii. Aventurierul se preface tn ne-
gustor de galanterii veneţiene şi ln comisionar al negoţului
de ceară pentru cetatea Ooitilor iar ducesa ln nevasta negusto-
rului. Ajunsă la curtea lui Rareş, ducesa se loflţişează cu
mărfuri Doamnei (care e lleana cea din săhăstrie) li aruncân-
du-I-se la picioare, ti destăinue cine e, cerându-i Indurare.
Când intrară în lncbisoare Doamna şi ducesa, micii Gritti
tntocmai ca fiii lui E<luard «şedeau înbrăţoşaţi pe un pat şi
la tnceput se cutremurară la intrarea străii1ilor •· Doamna ti
face scăpaţi, lăsând to Joc pe 1iU săi şi când Rareş vino, acceptă
situaţia. Negustorul de ceară !u.sese surprins de paznici pe când
voia să otrăvească pe copiii domneşti şi tocbis. El fu găsit
mort tn celulă. ln persoana lui, Rar~ recunoscu pe Malaspina.
lntâmplările din urmă ale Domnului soot tot a.şa de aventu-
roase. Rareş hotlrăşte să arunce flamura ostăşească a lui
Ştefan cel J\tare lnt.r'o cisternă pllrll.sită de llngl fortăreaţa
Catelina ce urma să se acopere cu o lespede de piatră. Viteazul
Radion sare după namu.ră. Rareş pribegeşte trecllnd priu
medii pastorale, evocate cu oarecare sublimitate:
'· .. Riltăcind
tnlre munţi Iliră ci\1Au7., ne auilnd dccAt s unetul
undelor, lreamAtul vAntulul şi uneori căderea plnllor putrezi, a-
glunse la o vale unde pAştea o tunnA de oi şi unde, la umbra lagllor,
un blllr!n păstor ţll.seo din vugl de lozie paniere şi eterc de păs­
cult; mai erau dol Junel, din cari unul pl4ea dupll ol, Iar altul mal
mic răsuna pe lloler dolna cea duioasă •·
Po o mare furtună pribeagul, luând-o prin • slnul munţilor
şi a stâncilor sălbatice • de-a-lungul râului cu nume de zeu
Pluton se adăposteşte tn casa unui pescar cu nume de rustici-
tate latină Silvan. Travestirea e pusă din 1100 ln lucrare şi
Domnul se îmbracă t ln haino călugăreşti catolice t. ln cetatea
Ciceiului dă de o scenă teatrală. Doamna crezându-l mort,
fiind indusă Io eroare de episcop şi de p.\rclllab, i-a făcut
un cenotaf:
•Noaptea, !li veslmlnle nesra şi cu v~I negru tnbrobodltA. nenc>-
roclla doamnă, lmpreunA cu llU săi, tngenuncl1cUi Intre monahi
şi tn lacrimi lllplAntaUi, se ruga lnaintea unol secrlu defert, expus
ln mijlocul bisericii şi care reprez<nt.a dlspolerea murltosr< a lui

• Panahida eroilor Moldoveni •·
1.ltografle din Almanah, 1855.
Pelru; cAnt.ecele maulroase ole cttlus4rllor fi sunet ul clopotulul
lormau un concert lugubru, Iar !ntr'un unghiu al blserlcll, sub
umlrra boiţU, ambii tradllorl, !n Ioc do rugAclunI, tşl şopteau Ia
ureclie planurile, se bucurau de nemerirea lor şi de lacrimele ncno-
roclţllor •·
Natural, sunt aci negre tonuri romantice, inevitabile,
crescute totuşi pe o in.,piraţie clasică. Asachi lnsuşi vorbeşte
de «scene romantice• ln Maiepa 111 Moldova caro lnsă c tratat
ca un episod cavaleresc.
Astfel Mazepa, ca să scape o tănilră jupâniţă furată de
Onguri, propune un soiu de giostro. care se 'i tncepe ln faţa
~or spectatoare. Alergarea calului pe care Mazepa fusese
legat de un nobil ultragiat (tema celebră fusese tratată de
Byron, care e urmat) dovedeşte ta Asachi, cu lipsuri verbale,
un sigur simţ poetic:
•Uneori aglungllnd pe o culme, sta, ucuţea urechile, necheza,
ca cum ar fi chemând ajutor ,1 ca cum ar fi o.şteptat vreun rllspuns;
apoi neauzlnd alta, decO.t gemetele nenorocitului Mazepa, calul
apldet de ele, u re~ua tar la tugA; spuma aa ae amesteca cu su-
dorile cele reci ale nenorocitului fi cu alngele ce rourn din 1agnele
sale. Io miezul unor asemene suferinţe a lui Maupa, cari U filceau
a dori şi a aşUpta moartea dupil o tugl de o &I şi noapte, calul a-
gimue la o m.are pGdure, unde un nou pericol '4 pllrea el-I va curma
păUmirlle. O droaie de lupl, adulmeclnd prada oea tndoltâ de om
fi de cal, se luaai a urmArl pe clllire\ul cel ferecat, umplAnd pă·
durea de a lor urlete sllbaUoe. Lupu, tn mal multe rAndllri aJungAnd,
erau aproape •ă apuce prad-. dacl a lor oprln&A fllrle nu se asUm-
ptra la vederea und fiare strllne, oe li te pArea compusă din om
şi din cal, adecil de forma centaurului •. .
• Nou pericol, dar oda!! liman de sdpare au lnfAţoşal un rilu,
to care calul ac aruncil tnnol. Apele oele rAcI, acAldAnd mAdullrlle
•chingiulte a lui Muepa, erau sA-1 şi tnece, daci! gblbAcla cea fi·
rească a conl.eriulul nu l·ar fi &COI repede pe rApa opulA. Ajung4nd
la uscat, ealul au scuturat depe trupul sAu opa, ce tu şlroae depc
el se sttteura ...
• P4scAnd oarece Iarba cea milnoasft, de care, de ar fi putut,
şi Mazepa ar ti gustat, calul necheza ,1 eiluta tn glur, cn cum ar fi
voit •A aleagă dlrec\la ce avea sA lee Io a Iul cl!llltorle; şi ca cum
ciUAl<>rul ca o stahle, l·•r mAna, tncepu din nou a f\lgl, neavdnd
lnalnLea sa dec4l un şes lnUns, SlilhaUc nelocuit.
•Acolo nici ac au•ea mncar eAntul a unei paserl; calul Ins~ nu
mai fugea cu repegiuneo prlnuuA, ce <lln c4nd ln c~nd s• poticnea,
din nări răsuflu aburi llcrblnţl şi din gură I se strecurau bale spu.
rnoase. 1n 8'• mod aglunserl\ lnalnlco unei preluol unde lnfrAnA
cursul. Alee nu Ulrzlu vuelul tropotelor sale chem~ o herghelie de
cai şillbatlcl, cnrl, atraşi de Instinctul lor, nechczlnd, Ieşiri! dintre
tufari.
• CdtJvo cai din cel mo.I lndrilznC\I se •1>roplnr4 de calul ne-
mernic, ca să-i adulmece; dar vhAndu-1 prefdcut ln monstru, fo-
rilind şi sburllnd coomele, retntrau din nou Intre tufari •.
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE - 111
• Vezutul CatellneI ln Moldova •.
Litografie de A. A>achl ln A.lmanah, 18~4.
Episodul Rucsandei lui Vasile Lupu ( R1"sanda Doomnn) e
tratat tn stilul clasic. Domniţa e iubită de doi nobili cavaleri,
de polonul Coribut şi de cazacul Timuş. Fiecare se lntrece ln
a-şi ilustra numele, dând doveti de • valor • şi respectând
• vânta • strămoşilor. Coribut scapă dela. tnec pe Rucsa.nda.
Insă aceasta s'a îndrăgostit de un tânăr care pe clnd ea ieşea
din biserica Trei-Ierarhi, în Dumineca Floriilor, i-a lntins un
stâlpar şi urmAtorul bilet: •Acela căruia. cerul te-a nie1ut tţi
hărăzeşte acest simbol al pasiunii sale şi giură de a te avea de
femeie sau de a murii •· Til.nărul era cbia.r Timuş, şi numai
neştiind acest lu~u fata. simţi repulsie la ideea. de a se lnsoţi
cu Cazacul. Intr'o luptă Timuş tşi omori rivalul •care pe
atuncea. caracteriza faptele cele minunate ale lui Orlando •
şi-l tngropă cu mare pompă. ln vreme ce Rucsanda aştepta
!nfricoşată apropierea Cazacului o pădure se apropie shakes-
pearian de Trei-Ierarhi, compusă din călătcţi purtând o sută
de pini. Un cavaler frumos t lmbrăcat 1n zea stralucită • iese
din ceată ţinând o ramură tn mână şi lngenunche ln faţa
Rucsandei, zicând: • Acela c:Uuia cerul te-au menit fţi dă
astăzi mâna şi vieaţa sa•- Atunci domniţa recun~e tn Tlmuş
pe cavalerul ei iubit
Intenţiile lui Asachi sunt etate. Hrănit cu epopei, a. crezut
că poate preface cronica ln cavalerie lnţesi\nd-o cu mituri.
Conremporanii săi, fără tradiţie cla.sică, ştiind din cronici că
Timuş a fost un barbar • cu firea de beară •. mai apt de a fi
tratat ca un monstru hugollan. au rlimas indiferenţi la astfel
de tncercări, cărora le lipseşte de altfel o mai susţinută imagi·
DAţie.
VASILE FABIAN BOB.
Printre tinerii ardeleni aduşi de Asachi ln 1820 ca profesori
la seminarul din Socola fu şi Vasile Fabian (numit astfel pri.n
latinizarea Lui • Bob •) singurul care rămase dopă 1821. Se
născuse la 3r Decemvrie 1795 tn Ruşii Bărgăulul lln~ Bistriţa,
tată fiindu-i Petru Răul, caporal tn regimentul grăniţercsc,
iar mumă Anisia Bob din Mănăşturul-CăpMnlcului. li adoptă
bunicul dinspre mamă Toader Bob din satul Maer. Ioan Bob,
episcop din Blaj li era unchiu. Invăţă ln Maer, la Năsăud,
apoi din 1810 în gimnaziul dela Blaj şi la Cluj, unde Ilicu studii
juridice, pe care căuta să le sfârşească la Oradea-Mare. Neajutat
de episcopul Bob, primi să treacă tn Moldova. !n timpul rilz-
meriţii dela 1821 petrecu in Ch~nău. După aceea fu preceptor
112 - DESCOPERIREA OCCJDENTUT.UI

IANCU VĂCĂRESCU.

Iancu Vă.cărescu se născu prin 1791 (el însuşi susţinea a

fi avut 27 de ani ln 1819) ca fiu al lui Alecu Văcărescu cel
răpit de arnăuţi şi al Elencbil Dudescu, Căsătorită la vârsta
copilăriei aproape, pela 16-17 ani, Elena se despărţise de
soţ tn 1797. Deci copilul rămase pe mâinile tinerei marne de
vreo 21 de ani care aparţinea unei ilustre familii şi uneia din
cele mai bogate. Dudeascăi i-ar fi venit • ameţeală • (povestea
Ghica) gândindu-se la evghenia familiei sale pe care o socotea
înrudită chiar cu Maria Tereza. După dânsa Văcăreştii se tră·
geau din Făgăreştii din Făgăraş, din neamul lui Radu-Negru.
Ea muri tn 1843 tn vârstă de 67 ani. După învăţăturile elemen-
tare Iancu !u trimis la Viena, penti:u studii, lmpreună- zice
Ghica- cu alţi tineri boieri, sub îngrijirea profesorului francez
Colson iar după alte ştiri, ar fi p lecat în 1804 cu dascălul său
Zaharia şi cu Umărul Costică toan Fălcoianu. Ar fi trecut şi
pe la Pisa. In 1810 era intors. • Pentru oareşicare pricini ale
tinereţelor•, înainte de Aprilie J812, Iancu fu s urghiunit la
Buzău iac Divanul ruga la 4 funie 1812 pe amiralul Ciciagov
să ierte pe fiul cluceresei. Fu mai târziu ispravnic la Târgovişte
din care slujbă fu scos ln 1817. In 1821 se refugia cu boierii
.naţionalişti la Braşov. La ·1 ntoarcere este logofăt al departa·
mentului treburilor străine şi aşa U găseşte războiul ruso-turc.
Devine cuTănd un potrivnic hotărit al Regulamentului organic
susţinând in obşteasca adunare că Românii au avut totdeauna
dreptul a-şi face singuri legile. Fu dar luat pe sus din chiar
Adunare, dus intre baionete, anchetat spre a se vedea dacă

G. Asachi.
Gravură la ediţi• nuvelelor sale.

prin case boiereşti şi dela 1828 profesor de matematică., geo·

grafie şi latină ln gimna2iul public din laşi. Muri tn Aprilie 1836.
lntr'un poem, Moldova la anul .18~1. Fabian Bob, priveşte
Eteria ca o răsturnare totală a lucrurilor:

s·au tnton maşina lumlt, s'au tntors cu capll 'n 1tlos

ŞI merg toate dinpotrivă, anapoda ~i pe dos;
Soarele d.e-acum răsare dimineaţa la apus
Şi apune despre sară elitră răsărit ln sus.

Cu lmpr11m11turi din Tristele lui Ovid (I, elegia VIII) ,

viziunea cataclismului întoarcerii pe dos a lumii e plină de.
umor fantastic:
Toate pân'acuma câte se pilrea cu neput.lnţă,
Eşlnd astăzi I• ivenlll vor putea avea credinţă;
Timp mult nu o sil mai treacil şi-a ara plugul pe mare.
La uscat corăbierii nu s'or teme de'necare:
Ce·• sll 2ic' atunci pescarlul, rând în ape curgătoare
li va prinde mreaja vulturi, şl dlhAnil s burătoare.
Ce-a sit zică vânătorlul, când ln loc de turturele
Nevăzllnd nici cilmpi nici codri, va puşca zodii şi stele?

Reaşezarea vremurilor se notează printr'un scurt tablou

idilic:
Astli2i pilstorhd se culr.ll fllră lricil lângă ol ,
ŞI eu fluorul la guro ultă grija de nevoi I

Bob lasă numai tncepută (;eografia !intirimulrti, descriere

în spiritul secolului XVIII a cimitirului, (vezi de pildă L6
cimeti~re de campag•ie tt• La milancolie de Legouv6) tn versuri
străbătute de un blând humor:

Este'n zona subsolară o paşnică, mică ţară

Aproape de ţămml lumii plecătoare căiră sară,
Unde-apoi se botăroştc cu o mare 'mp!iră\le, Atentatul de omor asupra lui Petru Rareş.
Pân'aeu111 necunoscută la pârţ! de geogralte. LltograHe de A. Asacbl ln Almanah, 1857.
 ISTORIA l.f'l'ERATURTI ROMÂNE - 1111

nu era tn complicitate cu alţi sabotatori ai regimului, apoi

s urghiunit la moşia sa Moţăeni sau tn altă parte până la con-
firmarea de către Ţar. a regulamentului. De aci lncolo el fu
ameste.cat tn toate faptele mari culturale. lnsă vieaţa publică
ii e monotonă. Se căsători cu o Cantacuzină din Paşcani şi
afacerile personale nu-i mergeau tocmai bine fiindcă un negustor
braşoveari îi p~sese 1i:n secvestru pe moşia Văcăreşti. P rimi
postul de prezident al vremelnicului divan din care demisionă
!n 1836 ca protest la destituirea unor magistraţi negăsiţi la
post. E ra .m e.m bru al lojei masonice. In r84 1 se alese deputat,
după răsturnarea lui Al. Ghica se gândi chiar la domnie, dar
ti fu preferat G. Bibescu. Anul 1848 tl găsea membru la înalta
curte. A fost un om cu totul de ispravă, entusiast faţă de tinerii
poeţi a i vremii, lipsit de fumurile boiereşti. Prin tradiţie de
fa.milie nu-i displăcea sexul frumos. ln sear<l zilei de 30 August
1842 Gr. Alecsandrescu, tntorcându-se dela mânăstiri, tl 1.ări
•amestecat in mulţin1ea ce privea cu gurile căscate o păcătoasă
luminaţie• părând • a alerga după vreun veni perdut sau după
vreo copiliţă de 16 anişori•· Muri la 3 Martie 1863.
Inceputurile lirice ale lui lancu Văcărescu fură greceşti
sub semnul lui Anacreon, pe care-l ştia pe de tost. Gr. Alecsan-
drescu li reci tă odată din poetul favorit şi Văcărescu îi lua
versul din gură spre a-l duce până unde U aj uta memoria.. Insă
înrâurirea gteceascli. nu trebue exagera.tă. In ţară şi mai ales
la Viena, Văcărescu luă cur1oştinţă de •mica poezie• franceză
abstractă şi galantă a secolu.Iul XVIII simbolizată prin Pamy,
citat. prin mss„ de poezia itafiană, nu rnult deose'bită, a aceluiaşi

G. Asachi, blltran.
B. A. R.

veac reprezentată mai ales pri:n ?lfetastasio, ln sfârşit şi de

literatura germană, mai ales dramatică şi măruntă, deşi traduce
un mic crampeiu liric din Goethe (Pai.st). lu direcţia dramei
va traduce Regulu ( Reg11lus). tragedie patriotică ln stil clasic
francez de vienezul Heinrich von Collin şi En11iona sau mireasa
lumei cei/alte de Fr. W. Ziegler, tălmăcite în 1818 şi ·r819 dar
publicate abia ln 1834, apoi Britanfou (Britanicus) de Racine
(publicat ln 1827. pierdut apoi retălmăcit în r861). Ceasul de
seară după Aug. von Kotzebuc (reprezentat. la 20 Aprilie 1830)
şi după acelaşi Gnidinand orb sau aloi1d ît1/lorit (reprezentat
Şi publicat tn 1836)- Faima lui Kotzehue a fost extraordi·
nară în acea vreme. Simplu fabricant de piese, unele spec-
taculoase, Schiller diluat, a ltele vodevileşti, cu directă înrâurire
a teatrului francez, Kotzebue este un premergător al lui S<:ribe,
din care în chip firesc deci Văcărescu traduce în 1846 Berlra11d
şi Rat0>1. Alte două prelucrări Dragos~a din co'f>iltirie (1846)
şi Napoleo>11a Şoen Bn"' şi Sania Eletra (1847) rămân deocam-
dată. cu izvoarele obscure. Din Mula di Portici a hii Scribe şi
Germain Delavigne poetul traducea o barcar.olă: Amis, la.
matinee est belle; Copii, o lină. dimineaţă I
«Mica poezie • este uşor de urmărit la Iancu Văcârescu,
poet de clasicitate decadentă. Anacreonticele lui ca şi ale lui
Asachi, deşi venite pe cale dreaptă se îutâl.oeau cu poezia
sfârşitului de secol XVIII. Savfoli, Giovan Gherardo de'Rossi
Petnt Rareş Intre pescari. şi mai ale.• Jacopo Vittorelli. dil1 care se ţraduce în C.•riend de
Litografie de A- Asachi fn A lmanah, l8o7. a.mbe sexe, sunt canţonctiştl ş.i anacreontici, şi cu mai multă.

8
 I 14 - 1)1.lSC:Ol'l.::n llU::A (ll:1: 1lll'.N'l'ULU I

Toate aceste compoziţii frivole trebuesc privite cu multă

circumspecţie. unele fiind dale chiar ca imitaţii, d.e oarece ele
cresc pe uitate a.ii modele din veacul X Vru. 1ancu Vicărescu
este totuşi un poet cu lnclinări grave şi meditative. Şi tn
această lature. el nu continuă mai puţin secolul lui Voltaire
~I al lui Meta~tasio. Titlurile, reprezentând fie abstracţiuni fie
obiecte tehnice, sunt tributare didacticismului veacului: A<k·
vdrt•l. Călătoria, N~t·nurearea, Paaa, Simpatia, Despdr/frta,
lmaţina/ia, jwlttata, Caleidosco/)111, Ochian1d, Ceasornicul
tndreptat. La pahar. Chiar lncercărilc de a desvolta proverbe:
c,·, rste'11 t1tâ1ui, "'" ~ nrinciun4 (1817): Corb la torb "" scoate
ocAii, Indiferent de antecedentul lor real. nu se pot despărţi
1lc moda proverbelor demonstrate. ce-i dreptul dramatic,
tic ~1oissy ~i Carmontelle.
lntr'o bună mă.,urll, poeziile lui Iancu Văcărescu sunt nişte
compuneri ocazionale şi nişte improvizalii. nepregdndilt, cum
Ic r.ico ci unora, traducl\nc.l noţiunea de impromplu. El scrie
şarade, versuri penti:u cişmele. spitaluri şi tipografii, epigrafe,
epitafe. moduri foarte comune atunci şi de care poe,ia gennană
!nsăşi era atunci lnclirc:atll„ Face inscript.ii şi prin albume.
Oin aceste toate, put ine foi sunt neveştejite. Putem cita
ft1 âsrlra gztrei :

<,;'uo cerc de "1ruUtu.n1

.~ ~url\l ·\I Iau masur;l

sau l.a eS"f>resia /is1011omit• 1ou1 fetiţe:

Cllutntura·\I VII rn•bolu - .

Z:\mblreo-11 ecro r>•ce;
Şi sll m'tmpoc ru tine voiu,
Dar, sA mA lrnl - lml place l

Dintre cele mai lungi tiepre1ândite nu·i lipsit1 de ingenio-

zitate galantă Harto1n1n1dio. în care poetul se preface a da ln
cArţi iubitei:
lanrll Vlir:lruscu.
l i. A . 11. Prin magnetul 1lmpat1ci
RAsbnt por\lle veciei,
poză galeş§ Metastasio ou iese din act-st diletantism galant Şi.ţi spui din Knrtomaudle
care e şi a l lui Voltaire. Din Mctastasio, Văcărescu tTaducn Ce·• fost. ce c, ce-o si\ ne.
Leagănul tAu ml s'arată
La partenta şi citează sfârşitul unei canţonete din Siroe, dar
lntr'o ţarA 'nveclnolA.
atitud.inile mctastasiene se regăsesc şi ln alte locuri. Jn privinţa Numcl•·\l dat de unlti!,
poeziei iranov.e poetul se inspira din zona pe care o străbătuse Vrea Iul mlnteo·\I potrivit;\ . •.
şi Conaehi. O epigramă. crezută originală:
EşU tainica vle\ll Ooore,
Frumoasă. poetă I. • . ~usuru -1 sA tace: Cu cosi\e bAIAloare,
Ea-şi tace obrazu, prin nltl versuri tooc. Spunt·ml draga n1ea n'ascunde
s'a dovedit luată din Escouchard·Lebrun (1129-1807): Pe ce \Armuri, pe ce unde
S'aOA u.nu care a.re
Egld, belle et poAle, n <la11x petit.s travcn. : Cu temeiu lncr.idlnţare.
Elle. (alt son visage el ue titJL ptts ses vers. CA el alngur .fericitu
Ar CI singuru Iubitu?
Este citat şi tradus in două locuri Gentil-Bernard (1708-
1775) autor al unei Art d'aimer. Ciudatele poezii Baciu, t, li, Vrednicu •~ dobAndeasd
Ill, IV nu sunt ln fund decilt nişte •baci•. adică sărutări, Mâna ta dumnueaşcA l
ceea ce ne duce la maniera lui Dorat din Les IHUsers şi prin el la Vl• aici f4r JndolaJA,
VA• c'ai dol llgAdulalA?
mai vechile Sărutări ale lui Jan Second. Fiecare din ele cuprind Spune-ml nu'nşAlll ftiin\a
o sărutare : Clei unn..U·apol dinţa I
Oe "1111\uri plin~ saJt•n 1ncn g\1râ, Un des nor ml se coboarA -
Şl·I d1l, li i• plină sArutaturll. 1'oote din ogllndA·ml sboarA.
•
Id lln:1rc gura-I gurl·ml ll1~te Di11 Arcadia erotico-bachicl\ a lui Văcărescu se pot izola
Miere. ce albinc'n nori nu gAseşlu. câteva crânguri. La Amor este un elogiu destul de ardent al
• lui Eroş:
<:'o ntutit."-Oas~ la tlmp n1HsurU.
J,;<erbint.t baciu \'O [nţa [ura ; El pe Poet lnllln\ând
• L'lnal\Q, li mArqte;
MA tor 1>' • nop\ii tăcere sflnhl; Frunte de lapte nuc din gând
Ajung: verigile se dttc~ntO. Ce lui I se Jertfeşte.
 ISTORIA LITERATURll ROMÂNE - 115

Sala boltită de sub vechiul palat al ViicArestilor. Dupli .8oabt dt Grdu.

Voi sAntcţl RaJaeJ I llalron l proporţiile unui mare tablou câmpenesc. deschis cu priveliştea
PetmTca I Mozart I Goete I imensă a Carpaţilor :
Modele d' ATle de nalt t.on,
Ce'n veci ci lumei dete: . .. N'am sA scap, tn piept port dorul
Peste ape, peste mun\I ;
Amor I eu, cum vrei tu, lubesc l VA.d cil peste mAri amorul,
Maniu a aprinde I
mă cand o vrea tşl race pun\l.
lnima' m toată-ţi desvlUesc. .La Carpaţi mi·am adus Jalea
Icoana-mi o coprinde I rar am vrut s'o hilrllzesc ;
Răsunetul. frunza, va.lea,
De un pur stil Renaştere este n.l lvala divinităţilor tn Bacet•. Apele mi-o tnmul\esc1
adevărat cânt.ec de cramă:
ln perspectiva munţilor, poetul d.;sfăşură câmpurile şi
Satiri, 1..-liunl, şi Menade, oraşul Târgovişte:
Pan, Sllvan, Hamadriade, Se tntlnde o câmpie
,Poeţi, Erot, ZAne, Zei,
Oe supt portle de Carpa\I,
Care portu şi-l schimbase, Câmp deschis de vitejie
ŞI port de 13accan\i luase,
I.a Rom4nii Uiuda\J;
Se ana n1ulţi tntre ei.
Surpături sllnt de o parte,
SUen abia mii ziireşte, De-un oraş ce a domnit;
Dupli asin şovăeşte O garli\ii ' ncoacl desparte
Strig'• aşa drăguţu meu I Un crâng foarte 'nvesellt.
Eşti al nostru, bine-mi pare,
ln oastea biruitoare lntr'altă parte a tabloului e tratat un detaliu cinegetic:
De mull,_sl te·aven1 1 vream eu I ' ·
Cănd cu mreji amăgitoare

Toţiaproape-ml se adunA VII prind.,.m păsări din sbor;

De eder tml pu11 cunună, CAnd prin \evi fulgerătoare,
Baccu spune c'al lui sftnt I Cu plumb le-asvArleam omor.
• Cu nectar • tml zice • 'nchlnA • Când cu cAiniJ prin pădure
SIArdi boloboaca plină Vulpe, iep\1re, frlcos,
Prea voios pe Baccu cânt. Lupul niirăvit să lure
D rAneam mal cu prisos.
Insă piesa eroticii memorabilă a lui Văcărescu rămăne
TrAgeam mul\i din lllculn\ă
PYimăvaYa am1Wulu(, scrisă
tn plină tinereţe, ina.inte de 1819. Ce-au adilnc, l-ai apei fund;
Punctul de plecare e cunoscutul moment anacreontic al ivirii Câţi, dilnd la 'nşclilrl crcdln\A,
şi adăpostirii micului Amor. Insă prin desvoltare, poema ia Undl\l lesne li pătrund.
116 - DESCOPERIREA OCCIDENTULUI

Alun~, luptă, cllArlc, Simţul sublimităţii marilor forţe senine ale universului se
Jocuri, umblete pe Jo.. vede şi !n descrierea •ugrăvelii capelei:
Apoi vine noaptea cu cerul plin de 3!jtri: SUI tnlGI Mplurei
Jnt.!Uc lcoa1lă;
D 'a.mârl1nt privind natunl, O'arglnl s4nt seralii
J'lru1e\f, nlstirit, apus, Mult vil l'lnconjoar.1
Stam, gGndind: "~ !aplurA Ard d'our jănUc
Cine~nr fi 'nvârtind de s11s? J-ferubl cc n"adonrrnc.
Cu toate st!ngăciile inerente vremii. Iancu Văcăre.qcu e un
ln sfârşit după sosirea lui Amor lnccpc transfigurarea prin căutător de procedee şi fonne, dela versul sciolto până la
impulsia erotică a lntregului Cosmos. Cerul începe să sclipească acrobaţii şi onomatopee. A compus şi sonete. Lirismul lui, ln
mal tare, apele devin adamantine: mare parte abstmct, nu s'ar susţine fără educaţia clasică tn
versul sonor ca o muzică instrumentală. Enumeraţia e folosită
Pc cu mii de mii de stele
Semlnnte stră l uceau; de el cu !ndem!naro:
1..a câmp locuri de surcele Nti fac pe nonlR rnarrnurc. 11lcl fer, argint, nlel nt1r.
De deporlc vl\pillau. Nici toate 111Acs lrille VuJcal'tulul zeu taur.
Ivirea tnsuţlrilor lui Romu~ Renlu, Numa.
Briliant vllnn cu (oh\ Camil, Brut, Cocles. Scevola o'nflinţeazl. no_m.a.
Al 14nlGnll viu susur;
O t!iccre, o lu.Wii Analizând versurile de mai sus vom descoperi to ele câte un
Presle tot domnea'mprejur. sdrucciolo, ceea oe arată uo model italian. Poate că tot de
in&pirnţie italiană sunt şi strolele cu imagini tipic cbia-
Fluerele câmpeneşti răsună şi păstorii joacă tn jurul locurilor: l>reriene din i\1i11ultd f>ulwntUZ4il. Tema veche a fost relno.ită
Salt!i'n sus pe IAngă tocuri cu o rară gi1igăşic şi capacitate de fericire erotică. Cu cârlionţii
CAl~lor '' doblinaş; blonzi ai femeii, alunecaţi pe fruntea ""· bărbatul se simte
Preresund'n multe locuri lmpărat:
Dulce glos de nuera~.
Sim\.lnd cA se lipesc
D'obrnJl-ml ln!oca\I,
N echiază şi caii : Cele mol vil si m ţiri
Căluşooo d'allli part..,
Ce şnd ln trandafiri
Lor rA.lpunde nichednd; Cu crini amestecaţi. . .
Ecco prelungind Io parte, Aur ne1>re\uil
Al el glo.s tot s'lnill\And. Frunlco·ml a'mpodobll
Cu cArlion\ de llr ;
Apoi, ziua, boU ca.lcă apăsători !naintea plugurilor, se Eu sunt tncoro1lat
lngrămădesc cu mugete taurii şi cu sbiereto turmele: Mai more lmpi!rat
De cill u.n Cres, un Cir.
PIAcute 1blerlltl de turme Numai prin stn\ngerea şi lărgirea coardelor poetul e ia
Aerul li umple tot; stare să dea acea sonoritate memorabilă sentinţelor:
Tauri grei p'ale lor urme
Aplisate mugiri SCOL • Mul\I slinl cu svonu
Cdl Eroi por:
Şi după acest sll.nătos virgllianism (nu fără legătură cu Cum Moccdonu
ŞI cum Ccsnr.
Deliile, pe care U aminteşte şi llna,iHa/ia) tabloul propriu zis
se tncbeie cu o viziune de sus a munţilor pastorali strălulgerători •Ăst 1nare nume
do •.Apadă, cu un sbor de rândunele răzând superflcla apelor: t:: lr<cAlor:
lz.l>Gnd• sume
Ochiului s'arăl grAmadA, Cu dnn1li mor.
'l"urnttrl. case, \t(l, grlldl11I,
Mun\I verzi, de-o •Apndd
munţU
•Model nu-\1 tic
Un Gen11t1l1at\;
Lucltonrc fiind pliul. Oe ceri vecie:
Fii uucan 1
OucAnd apă, cinl leU\e.
Mal lncolo IAngA ol, •
Spun. ca ele ciobAni\e, FIH desluşire vie:
Ci sAnl bine cAt sAnl dol. Cum, ori ce neam tncepe,
JntAlu prin poezie,
Hdndurelc sbor s'lnlrcce, Fiinţo de-~I pricepe;
C'o aripă rllzuesc •
Unda, ce-şi tom pe trup rece, Iar lnv4ţalul e dator să dea pove\I la toate.
R5corlle s'tntliresc. Şi-a !i'nvA\al dWlvA~il iar nu pc Jum:itale.

In ciclul A devăn1/ c cântată de asemeni liniştea bisericuţii In poezia conceptuală Văcărescu :irc o vibraţie, o dignitate,
d e ţnră spre care se lndreaptă credinciosul la • a tuciului mu- care neputând strica rigiditatea strofei.• o lnroşesc. Neuitate
rămâ11 stihurile făcute sub stemă ln 1818 (La pravila ţării),
gire t:
sub care de alt.fel se ascunde un umor trist de unaginl (vultur,
Vin orA1onl din cAmpurl degenerat ln corb, Romanul ln Romln):
Vi11 cetG\enl din vale
F<1c11l ca mii de stele Ah I d'ar putea-ne doblndi
LllCCSC lmprăşliele; Şi ~le avem perdute I
'frec roc.uri eterce, Alunel cc duhuri n'(U' gilndll
'l'rec şerpuind ca fulgeri. Ce guri nr mai li mule?
 ISTORIA Ll'rEHA1'l'Hll ROMÂNE - 117

Atunci ş'acest Corb sir.man) lată şl o bună S<:enă de noapte spectrală:

-far Aevllă $'at face;
Ş'orl ce Romllu ar n Roman n·u dată calul •e lncordeazil I
Mare'n războiu ş'tn pace. S'aruncă 'n lături_, se spălmănlcazăl
Se &vârcoleşte I de frică mulu\
Ceasornicul lnăreptal cultivă intenţionat monotonia. Poetul Nici bold, nici glasul rtu-mi r11ai ::.scull•i.
roagă ceasul să treacă repede peste clipele rele şi să lungească Ager descalec. văz jos turtită
pe cele bune. iar versul bate impasibil ca o limbă de pendul : Albind o trâmbă tnvălulU.1
Vdntul stătuse~ ploaia 'neetase,
Tu I care vreme ne spuJ că trece O raz•a Junel $C arAtase,
Ne·aducl ami11t.e, des., moartea rece. Cca dit o mlncc stArcit.â mică
Vino acuma, la'nvă\ăturl'I, O bleaz11l maro'n s·u s se rAdlcll,
Schimbă nedreaptă a ta măsur5 I P'obraz l ăsate c.~runte plete
Ştii Ucillosul om ce pu\ino CI\ şerpi
1-:ttârnil tncovolcte,
Ponte sA albă cea.ţuri de bine. Neagră la !aţă din ochi sclipeşte,
Nu se aude ce rnormâcşte.
Când dar asuprA·I rAuJ se sconl~.
Câltd sUpAnqte r11zbolu sau boală, Jn Peaza b1oui. cu altă tmprejurare, eroul întâlneşte ln
' 'ezi sărdcie,
necaz, dtarcre, drum numai sen1no favorabile: buţi pline, şi un rnocan ~'\re
Cllnd vezi primejdia ln putere;
Atunci fă attul d'un sfert să fie, le urează cale bună. Boierul tnveselit, îşi lndeamnă vizitiul:
Ş'ăl sCcrt sfi treacă, să nu mai vie.
Aldl I lncâlecaţl I aldi Ghlţll I
lar4 cilnd vrajba vezi lepădată, Tu eşti surugiu de viţă;
De so\ soţia aproplaUl,
PArlnţl, m, Iraţi-şi arăt
iubire, Oamenii porne.s c vehiculul :
Cum loc povaţă dil $.Cllnla Circ,
Când o orcilrula cuget spune Lttlellle scuturară,
Mulţumiri scumpe de lapte bune, ln clipă tncăllcaril,
Când chiar vrăjmaş'ulul ineu (ac bloc ; Ca lei amAndoi răc niră,
CAt ziua, sfertul atuncea \Inc! Bicele 'ntrclt plesniră,
Sburarllm tn ruga marc
Prea târziu spre a fi un lncepător. tnsă !nainte de 1848, Ca priit de abt1ri m i şcare.

Iancu Văcărescu a scris şi balade al căror i>nnct de plecare trebud

să iie Io Biirger şi ln Goethe. Totuşi motivele sunt româneşti un olac şi anume. o slugă care vesteşte
In drum li opresc
şi tratarea nuveli st.i c narativă. ln Peaza rea :;e povesteşte o cu watt mister boierului că lnchiztl11d trei aricei aricioaica a
întâmplare· ciudată. O vrăjitoare iese înaintea boierului care venit cu iarba fiarelor şi i·a scăpat, însă a pierdut buruiana.
se întoarce la moşie cu trăsura. Marin vizitiul lşi pierde cum· Acum s luga sfătuia pe boier să caute cu iarba în chestiune
pătul, crezând în piaza rea. Dar boierul râde. Apoi dau de o comoara nedesgropată. Boierul vede ln întâmplare numai uo
pădure tn flăcări şi tnaintarea e cu neputinţă. Boierul deshamă semn bun şi goneşte cu h11mor pe o-m,tl cu aricii, care rămâne
un cal şi porneşte călare. Acum plouâ grozav şi baba li taie perplex ;
calea, lnştiinţându·l că pădurea scrumită era chiar a lui. Ba-
Cum r~mAnc veşted pomul
lada se rostogoleşte amestecată. aproape prozaică ln aparenţă.
Aşa trist răni.ase omul.
şi numai tndepllrtându-ne de detalii descoperim fioru 1 fantastic.
Procedeul e caragialesc : Trăsura se porneşte spre poştă unde pe stăpân U aşteaptă
• Spune ce. este I cc e l\farlne? •· o veste plăcută. ele !'ntâlnire, dela iubită. De astădată goana,
• Ce e cocoane I nu este bine I ajutată de un vers trepădat, e do un fantastic chiuitor, {estiv,
Ne ln!AlnlrAm c'o vrAjltoarc tu roşul crepuscular:
r:crn1ecă Jună, ttrmecA toaru:
La mormânt urlă, cu scill1nlrl plânge, Strig: • BAeţl 1 mal daţi o gua·ni! I
Do morţi când seul, fălci, oase strânge,
Aci făclia ne>idormltA Cunt vertlrăm tnc'o loanA I
Dospeşte, aprinde, cade uimită;
Ca erete mAn!I Ghi\11,
Jo 11oa11A de porumbiţ ă.
Apoi se scoală, fuge nebunA, Soarele voios apune,
ln vu de nouA fraţi sllnge adună. Razel ~I pre noi supu11c,
Oe bAlrAn cAlne culcuş la'n ghiară, Focuri rcvăn;lnd mll.rc\e
D reslrilmântA'n turtA de ceară.
De sânger be\c, d'alun nuele Scrii dli de zi albe\c
l'urccs ch.ipu·i se răsfaţă
Frige fi Ier~ pe trei ulcele.
Fără tăstâmpuri toacă din gurA
Pe a lunel lină la\11
Tot văzduhul s'nlineazil:
Descântec, Juană, .şi băutură '· E ,1· zlull · şi 'nserează.
rn bolta de cer ~nlnll
Pârjolul e pictat repede !n pete de ooloare: Cu mii ~lobuti, de J, uml pll.nil,
1>rivesc tainica mişcare
Intrăm tn desul unei pădure Ca cum n'nr fi 'n depărtare.
B.lestemA omu'ncepe s'lnjure I Ce văz, ori c;\t mişc din Ke1tc.
Nu avem nlljtoc d'lnalntare: Nu v:ld cel cu 1narl ochci1c.
Cearetl. t;'tntoarcll, şi loc nu arc.
Adie vântul, •uflă, mugeşte,
VAJâe, şuerA, tună, răcnqle, I n l eici• poetul încearcă onomat<.>pe<:a:
V dzu o schlntee, o flliciirue
CAl se lăţe~te, ea şi se suc, Hârâe,
ln clip' o mare d'aur s'aratA Mârâe,
Toată pl\durea o'nvApAlatU. Oudue,
Undele Jarului umplă locul, Zgudue,
Alb, ,„erde, galben, roşu e focul. Huru.r b1'1J1t1b I bruanb !
118 - DESCOPERIREA OCCIDENTULUI

Substanţa poeticii. este lnsll bUJ"lescul satanic, descrierea BARBU PARIS MUMULEANU
breugheliană a ielelor 1ntr'o acenl. de Sabbat:
Puţine lu.cruri clin spusele lui J. Eliadc ştim despre Barbu
Cu moc pe ln1ntt, Paris Mămuleanul sau Mumulcanul, născut ln Slatina la 1794
PAşesc spre munte •din părinţi orăşani •· Numele nu seamllnă a fi românesc, sen-
ln pelco goalA:
ln~bit din oală
timentele totuşi ale poetului sunt tmpotriva străinilor care
Prea nodoroos~ au dărăpănat ţara. In Bucure.,ti s'a aşezat, cum era datina,
Găluscl vartoase. , . pe lângă casa unui boier, a banului Const. Filipescu unde
începu a prinde gust de cărţi. Citea mai ales po cele bisericeşti
Una e chlo:uil şi tot ce apăruse (tntr'adevăr tl vedem tn curent cu tipăriturile
C'un ochiu de cloar:'I ardelene) • Alecsandrlea, Arghir. Poesiile lui Barac şi Aron •.
Alta apetll6
Mult obosllA: Gramatica lui Ienăcbiţă Văcărescu, poeziile apoi ale lui Iancu
Alta l{UŞOlA Văcărescu. Ca să lnţe.leagă pe Aliile11s 14 Scliiro lntreba ici şi
Tot curtă catA ; colo din m.itologic. In vremea mai din urmă luase cunoştinţă
Alta bArftflc
şi de • Nopţile lui lung, Meditaţiile poetice şi religioose ale
Prea neghiobeşte:
Una g:lngavA lui de Lama.rtine •. Insoţi pe Filipescu tn surghiunul dela
StA pe gAlceavA: Bucov. pe vremea lui Caragea. Se căsători şi avu şi copii,
Alta boitatl, căci i se atribue • simţementul de tată•· ba chiar mulţi cici
Şchioapă 'n11AnlatA; lăsă o familie• tânără şi numeroasă t, când muri tn t837. Ar
Alta callcA,
Gheboasa, micn; fi fost din fire voios şi glumeţ şi la trecerea alaiului lui Gr.
r.ea mal snovonsA Vodă Ghica pe podul Mogoşoaei, ~Uhnuleanu ar (i tncercat
E oftlcoas4; să convingă pe un neamţ el Nemţii n'au • Vod~ • ci numai
ŞI cea mnl bunii un Impărat-
E cea nebunii:
Tonte plzmnfe, Din înainte-cuvântările cărţilor aliăm ceva despre lecturile
De om vrtlJnrnşe, şi ideile sale. ln 1820 cunoştea pe Plutarb, ştia de Troada
Ncruşlnntc, vestitului Omir. Amintea pe Aristofan. Evrlpid, Esiod, t fan-
lnverşu1tolo ;
Cât sirnt rllcourc
dasia lui Virgbilie ·şi a lui Ovid t, pe Rasin şi Boalb ca.re «nu
Dau din r1lclonrc puţin naştere. de duh şi fanda.sie a u arăt:tt t. Tn s!Arşi t cu pri-
'l'o\I drncil strlgft vire la poeziile scoase .t n acel an adăuga: •Nimic alt ajutorio
Cn sn Ic rr1g1l. din streine limbi no am du a lmputernici condeiu l. decât o
lirică a lui Athanasie Bristopu l •· Ca motto scotea un citat
Se cuvine să reţinem şi unele direcţii ideologice ale aCl'Stui din •Cloci ~1erme • (Claude ~1errneix). Ue bună seamă Mumu-
atât de remarcabil şi rie nedrept ignorat poet. l!l a Cost un lcanu voia să spună că a in1itat doar pe Hris topol, alt.Cel nr
unionist lnlocat şi deschis lotr'o vreme c.~nd se punea reticenţă reieşi că toate numele de mai sus le deţinea lără vreun raport
tn această problemă. La 1830 imputa Milcovului : cu lectura. In precuvântarea la Caracten•ri face o mare paradă
de culturalitate şi moralitate. •Pipăit şi tnvederat lucru •
De unde-\1 vine numele v~ri1u lftn1 putere, este dupl. el, că omul merge •prin tragere firească căiri des-
Ce despArtirca nca1nu1ul lu 111clrl\z1leşll u cere·/
frânări •. Trebue •creştere •· De asta • aU\mă toată fericirea
unui neam•· •Tristă întâmplare h mamele care trebuc să fie
Căsătorit cu o moldoveancă, Iancu Văcllrcscu 1lesfiinţase, clascăli •de moral• nu ştiu catihisu'- Lumea umblă • prin
intru căt 11 privea, pârâul. ln lungul poem de ton liturgic
noaptea poftelor• spre • lntunerecul ambiţioosei Scnliramis •.
Adevărul (scris 1n versuri sciolti ce s'ar părea imitate din italie-
Pierim de lucsus şi de zadarnice cheltuieli. Se dcrapănl. ţara.
neşte. dovadă cuvântul r4sbo'"b<U· deşi ln spirit fals) se găsesc
t:\ u pre~uim pe plugarii care tn Chiu a devin mandarini şi ne
câteva idei politice. reductlbitc la acestea : omul c un inel, de logâniâm tn blanc costisitoare. 1\şa a.01 ajuns că •de am Im·
aur sau de lut, al societăţii, deci colectivitatea primeau indi- brllca o statue în blane scumpe şi am scoate-o la plimbare
vidul. I0 orma potrivită de Stat nu-i nici tirania, nici demagogia,
tntr'un echipaj scump, poleit cu aur, negreşit că toţi speriat
ci aceea care derivă dela naturii :
o am privi •. fu biserică stăm cu căciulelc ln cap (se simt Di-
dahiile lui Ivirea.nu) şi dăm pilde rele la cei de j06. Ţiţeron
Albinele, costorll
Statornic ne dau plldc, zice : •Că cei mari să să facă pildă norodului ... •· Unde nu
Ce-ar race on1cnirta c moral Loghica şi ~!etalizica ou "" folosesc:. nomlncelc
L-n ci s'njungft Unltl ! să fie Spartane. •Destul am dormit, vremea este să ne deştep­
tăm I • Trebue să lnstruoăm hnpreună cu mutele lira lui Apolon
Constituţia liberală e o mmc1ună, o formă goală, adevărul şi să devenim asemeni • Omîrilur. Qvidilor. Mctestaziilor şi
stil ln monarhia tntemc1ată pe clase istorice. pe • vâtstc.: Ra.<ini.lor •. Prea am fost •neutri •, să ; ridicăm bo:tla de pre
ochii noştri •. Să scriem româneşte şi să nu ne temem de să·
Nu ln de pftstlri oulburl, răcia limbii• căci maica ei latină este izvorul <Jo unde s'adapă
N'J •n vl7.uinl C'le flnrt,
S:\ albft co11sllt11\H toate limbile Europei şi orice idei şi ziceri ne-ar lipsi, nici să
c:e'ncrederco h1şn li\. ne ruşinăm a o lua, nici să ne s fiim, zicând ci. nu e rumânoai;că,
S'111re1> a ror1a\u onrllonl că vremea le va face cunoscute de obşte Io neam •· Numai oa-
Din jos de douft v~r•lo menii fără • spericnţic.< de lucruri, plinj de superstiţii şi carii
lngrijllor pftrlnlc
lşi întăresc judecata pă câte o idee ruginită• se sperie de neo-
Conatltulndu-s• re~e,
Fiinţă I lnr nu vorbft I. ._ logisme • fără a cerceta să vază cil toate limbile au o ţesătură
şi sân-e tmprumutate una dela alta•· De ce limba română
Prin urmare Văcărescu e un conservator monarhic ln felu l n'ar lroprumuta mai de grabă dela maica sa latina , decât
cum va fi Eminescu. dela flocoasa slavoan!? • Acesta-i • enteresul nostru • precum
 ISTORIA Ll'rERA1'URll HOMANE - 119

zice Petru Maior ln. ca.rtea pentru începutul Românilor şi sandru, Frideric, Vlaicu sau Mariat) şi se mulţumi cu comba-
pentru creşterea şi scăderea limbii. Copilul să înveţe intâiu terea. ln abstracţiune a patimilor: Cei mari, Li•iguşitorii, No-
limba lui şi numai apoi limbi moarte şi străine, să nu ajungă bilul /ăt,ut şi mfnvă/at, Nobilul vechiu şî săra&. Bogatul ,,.,,;tk,
ca papagalul a zice • bonjur • şi « je ~ saliu • făr a putea citi Scumpul, Ipoorilul, Muerile, 1'ddndrul, Defăimătorul, Lăudă·
marii autori. Iar despre limba poetului se cade a şti că ea nu rosul, Flecarul, Nerodul, Scolastuii: Evident, întâiul gând se
e pentru • lumânărari o: • d 'aicea şi en am !ntrebuinţat multe îndreaptă spre La Bruy~re. •Cei mari • sunt • 1.es Grands ••.
cuvinte streine şi ştiu că multe o să facă dispote şi-or să.mă • Muerile •,. t les Femmes t. S'ar bănui totuşi că a cunoscut
dăfaime •. In scurt ne trebue • naţională mândrie • aşa cum satirele lui Antioh Cantemir, mult mai predicante acelea,
au Portogalezu , Danimarcbezu, etc. şi tn ca.re fntocmai ca şi la Mumuleanu Boileau era combinat
Aceste păreri focoase, dar oarecum naive, ne arată un cu La Bruy~re. lo satira Ill ln deosebi despre Ca.-~terele oame·
Paris Mumuleanu, mic autodidact, înrudit sufleteşte cu Anton t1ilor. In fond ~1umUJ.eanu e foarte liber tn tratare şi la. asta
Pann . El însuşi mărturisea că putea fi învinuit că scrie fără U ajută versul aproape popular împrumutat dela Colinde sau
a fi • învăţat ·ştiinţele şi filosofia. nici multe limbi • iar pe dela l3arac precum şi ingennitatea. Moralităţile lui capătă,
Racine, Metastasio ti putea cunoaşte din trad1tceri. Totuşi. fără voia. autorului, o ritmică veselă:
prin instinct, poetul este cu desăvârşire tncadrat Occidentului.
ln Rost de poe:ii (1820) suntem tocă la maniCJ.'3 s uspină­ O. ce cittdă, cât mA mir,
D'al celor mari caractir t
toare a lui Conachi şi a lntâilor Văcăreşti: (",e schimbate la el llrl,
Ce gusturi, ce dlletiri I
Va_i, a.n1at" dor. ·01or fll silă Precum ceriul de pAmilnt,
Şl n•am mllil cui să cel,
Aşa ei de cei mici sânt.
Toate sănt tăr.l: de m lhl,
ln zadar ajutor cel. Caracterizarea e cu totul simplistă:
•
Voiu sil tn1iese răsfA\.at El g!l.ndesc că nu-• născuţi,
ŞI sil mor amurezat. Cl din cor de sus c!l~uii.
In curând lnsă i se dă pe faţă fitea puritană. La 1825 apare •
Tle!llosi, nătăfleţi,
la Bnda, fără numele autorului, Plângerea ·şi eâ11gufrea Valahiei , Gugumani, nerozi, bobleţi,
poliloghie patriotică tmpotriva străinilor care au cotropit ţara Ce năpaste, silii sAnt
ca. nişte lupi, risipind pe Români : Toli nerozii pe pămAnt.

l-au sllll a se desparte Dar când satiricul adoptă

sincer verva de răspănt.ie, pre-
Mumii, tat ă şi fecior, făcând pe La Bruyere tn Anton Pann, caractirul capătă oare·
l-au lnstrillnat de parte, care mişcare scenică, precum în Defăi111ătorol:
Ş I pe Irate de-a sa sor.
Au batjocurlt fecioare, Und.e merg nici cum nu spun
Şi temei Intre bArbaţJ, De vr'un om vr'un cuvânt bun,
Au ne.cinstit orice stare. Ci la toţi găsesc ceva
Llisilndu-i goi desbrdca\ I. Ş1ncepe 11 del~lma .
Zic cutare cil~l urtt,
Jela.nia. ţinteşte de sigur tn deosebi întâmplările dela. Y82l. Cutare posomorit.
Mumuleanu ridica braţele spre Dumnezeu şi cerea un blestem: Cutare o ma.lmu\om
Bâr.ba\Uor păpu şoiu„
Braţlul tău vie să-i arză c;utare e'11şelător.
Cu focuri etcctriceşli, Cttla.re as111>ritor,
Pomenirea lor s'o pearzH Cntare e nliUrău.
Din ~uril e omeneşti I Ct1tare barbar şi rău,
Curse 'n c..'llea lor le pune, Cttlare e •tecin~tll,
Să c,ază 111 pierz..'lfe toţi, Cutare este sţârcll. . -
Numai vază zile bune Numai ci sănt to\i frumoşi,
Ncmul\i\mitorll bo\11 . • _ Ginsti\.I, şi politicoşi .
"J'oţi s 'aseamă11 cu Ado11 1
N'u·şigliseasc' unde sA şeaz~ Şl la duh cu Solomon.
La rAspAntii' şi prin mun\i, N'au nici metahne trupqtl
Doboare-I a ta mAnla Nici patimo suneteştl.
Proste poduri ş i sub puri\i I Toţi ş'au spart oglinda lor,
S;tu sii se vază nu \1or.
Această plângere contra păturei superpuse, strigătele lui
de deşteptare şi tânguirile, J.au făcut pe Emineseu a-1 numi sau î 11 I po<:rilul :
• Mumulean glas de durere; (plângerea a fost publicată în C.:e \'UJpc, ce câine. 1nut.
Lepturariu III) . I. Eliade însuşi observă că amorul dădu la t,::ştc 01nul prefăcut,
poet • loc durerii şi mclanhoniei " Insă contempora.nii cu- Tol omul cel Ipocrit
Umblă sub chip de smeril,
noscându-i mai de grabă Caracten•rile, îl 'IQCoteau un autor [J1nbl:'1 tot cu capu 'n jos,
·vesel şi-l parodiau: S'âratA prea ruşi1tos .
).a om biuo nu. priveşte
O, cc, clu<lă eii~ mă tn1r Se strâng la pept cănd \'orboştc
D'al cutărui (sau culilrel) haractir . _. Umblă căutând ponciş
Parcă !s câini ce 1nuşc furi.ş.
Severitatea etică izbeşte I.odată tn această a doua culegere
apărută tn 1825. Mnmuleanu credea. serios că va 1Ddrepta. ln poeziile postume publicate de I . Elia.de (Poe:ii, l837)
pe oameni şi se temea. ca •unii zaluzl de vreo capriţie şi alţii se constată un început de maturitate. ln afară de câteva
ruşinaţi de vreo pa.timii. • să •nu râdice şi rebelie • asupră-i. rizibile epitafe, epigrafe, oraţii, bileturi şi t rei nete?,i fabu le
De aceea tnlătură chiar numele generice (• Costa.ndin, Alee- (&terile şi furnica , L"1•l ii •Purele, Lupul ~i câinele) restul
120 - DESCOPERIBEA OCC IOENTUJ, Ul

In Omul se cântă, tn gustul lui Pope, măreţia şi josnicia

omenească:

Cilt este omul de more I eAt e Jar de Ueălos I

Cc fiinţă delicată I cc trâdav iar, cc scârbos I„ .
E belciug din care ese, un lanţ prea nemilrginit.
E copie tngereascll, cl1ip şters rr1dumnezeit~

Prieteşugul poate fi inspirat din Iancu Văcărescu şi la foi

şi Adevărul dacă poemul Văeărescului e mai vechiu ~i a putut
să-l cunoască tn vreun chip. Iitlurile duc la preromantici .
Mai mult decât din l .amartine, cântarea anotimpurilor (Primă­
vara, T oam>1a) conduce la violenta modă iscată de James
Thomson (1700-,748) cu ale sale The Seasons (Winler,
Spri>1g, S'"""'''· Aut11mn) imitate de Saint-Lambert. MemOYia
ctlOf' trecuie, .Wonnânlul reproduc titlurile a două poeme ele
Legouv6 (Les sorwitn-frs, La sepulture). Reveriile nocturne
( Noaptea, Ltoia, Miuiu rwp/ii) sunt tn spiritul lui Young
din Night 2'iloughts. Bi.ne lnţeles, undele occidentale sunt ve-
nite pe căi mărunte. Păstrând mereu acelaşi ritm ţărănesc
şl ţinuta etică, cu toată lndărătnicia de a istovi un motiv
SAu poate chiar prin această metodă monografică, Jlfun1ulcanu
începe să devi nă interesant. Titluri ca Vremea. Clopotul, Cocoşul,
Greerele desvălue hotărtrca de a duce lanţul asociaţiilor până
la capăl. Poticnindu-se, repetâ ndu-se. că1.ând .i a triv.ialităţi;
pQetul a pare dela distanţii străbătut de furoarea liric.~. hotărlt
să scuture cu orice chip o citară pe care n'o stăpân eşte bine.
Kirangheleu, lllo•oC cosmopolit
Almanah, 1848.

aparţine lirismului meditat iv. Se poate ca tntr'adevll.r Mumu-

leanu să fi cunoscut pe Lamartine, cu toate acestea fie prin
temperament fie prin lectura vreunui CuYs d8 liUYMuYtl, poetul
rămâne 1n secolul XVJTI. lncep11tul om1dui şi staYea Ot'tffeanult4i
e un neaşteptat ame;i:ec de Rousseau şi Boileau, tn111ţişând
totdeodată lntăia manifestaţie de ruralism. Omul era fericit
în starea primitivă, împreună cu animalele cal'e

Să bucură de natură,
Mulţumite 'n soarta lor.

Apoi nu-l mai lncăpu coliba. Vru o·palaturi•, •mare so-

p etate •. oraş. Aci îl pândeau viţiile civilizaţiei : ambiţia, man-
dria, luxul, i.negalitatea (• sărac şi bogat t). Acum 111umuleanu,
lntorc.'lndu-se la Boileau din Les emba"as 4' Paris dă un
tablou pitoresc ~I acelui « haos• plin do •ameţeală• care
c oraşul:

Târgovel)l pAn ă' n t,iuă,

Uliţele Ic străbat.
Alerg după spiculaţii,
Ca cânli după vânat.
7.iua, noaptea, huet, zgon1ol,
Oamenii gloată 'n1bulzltit
Uliţjle toate pline,
Umblu parcli'• r~tăciU.
Carii şi calosci carâte.
Cal, armăsari 11echcz:lnd,
Tropăituri, strigări. !urmă,
DllsCrftnaţl drosel atcr~And.
Clopote p~ la biserici,
Patado pc la palat.
l .urninaţii toatJ.1. noapt~1 ,
/\ rd cu Coc inrl ăcll rat.

Incheicrca este din nou rou:;se;,tuia 11a :

Astfel să fAcll pre sine,
On1ul prc;1 nenorocit:
far cAl trăi 'n sin1piitate,
Fuse toarte fericit, CW>inle paniguriu de Eulrosin Poteca. Titlu.
 ISTORIA Ll'rERATURH ROMĂNE - 121

El are sentimentul bucolic şi dl cuvântului c patrie• lnţelesul

cel restrlns (Pairia) :

Dator e ori care omul,

Patriei unde a nlscut.
Subt ort1on1tl !n care,
Soarele 'nt41u a văwt
Subt deluţul ,1 pArAul,
Undc'nlAlu a rAsuflat,
Acolo unde pastontl,
Oulcc11\ fllaer o cftnlot.
Undo npcl m11m111lre.
Mal tntAtu o nuilt,
ŞI 1l'un lertncc pesto fire,
Urecheli f.l·RU lndulcll.

Aude tunetul cataractei (Munţii) :

Aci 'n Jgblaburl ce sA varsă,

Din nAl\lme vA)llnd,
ŞI din piatra cea useotJ.,
E< ltvoard clocoUnd,

~ ~tO>t.O)ro0>f.()')$fCO'ICOl(Q')CQl~CQ> ~

~ KXf~CTOIJJtTi-j
§ K:bA §
~ roM1tH6CK'~, i
~ o „~ ~ G. Darlţ.
A•troru ro111ânâ, I, 1863, I.

§ AA1'H"PE " rroT 4>Et\IOA AE Hcrro- ~ Ad ' mplratul naturii,

§ p'it1, wt1 """'E tP'h nrrop'itt , c Koa- §

ID natu.rA 'I cuno4le111.
l ntr'al pqtcrllor baos,

§
§
ce A.HH d ~ ; op 'i t1 „ AHne
WCEKH'l'E .ilHh\KH. §
i Mina lui toi! o vedem.

ln Primă11a'a (to care se vld urmele tui Iancu Văcărescu)

s unt unele naivităţi; de pild!l:

Florile st11u !ullorlle,

Parcu ar fi 'ntr'ndlns văpsite . ..

l 8 2 o. § ClocAilia cA.ntQ sboarA,

ln vllzduh de se omoart1.
§ § Uar descoperim t.otdeodatl un sentiment viu al purit:lţil
§ n A p 'J' I _f '?' 1t 111. § vieţii agreste şi pastorale, al susurului câmpenesc, al togTl-
mAdirii animale :
§
§ 0Al{ 'f'liAM'l'IH'l'I! ,lf K'l'r'Y' 0 f W~ O p Luncele toate-c smiltlto,
§ r „ K o „., K: K. T-iitM1t'tM "' r 11&11-
§ H iH
0

Af f .a;1tt~î111. ! RAurile Umpelite,

Apa limpede curat.A:
ca prin cristal strecuralll.
Munnu.rqte prin vilcele,
Pe frunze pe pietricele...

~
Soarele cum se Iveşte,
Pa.n cu turwclo 11ornefte.
'f ip ll'l>t q § Când e dupre munll şi m11l11rl,
Ş'apol ese preste dealuri ,

§ C.i~ rrHn'lipH'I' WK C'l „41„.,. ""' ntrrpll § Turmele din fAl.i\clune,

Pornesc sblcrAnd la pA1lu11e;
§ 6K"9"' Tvnorpo11ţ) Kp.ittc~„~ii li~Kos11"1;;. § Păstorii tn bucium cAntil
C'o cAntare dulce slOnUI.

lft.llO"l~t0it0itel't~SS"°"CO:IOlliO"ft0311m Erghelll, cLrezl 11 turme,

Joc p~ cAmpur1, bnt. fac ur me,
Plugurile rtslplto
KbtestomaUcul romAnesc, L820. Titlul Interior. Stau pe <Amp tn1lrulte.
122 - OESCO.PERIRF:A OCCIDENTULUI
Hlrjiltul frunzelor, repedea desfoliere sunt notate ln
Toamna:
PAdurl, !ronu 'nglllbeniu,
CrAngurt, lund, munlJ, desvlUi\i.
Ţarini, vil f4rA ''trdea\A.
CAnd Iar sl v'acopui\i?
Subt a voasltll rllmlşiţă.
Privesc trist şi plln d.e gAnd;
CAnd d'a vAnlulul sunare,
Fruntl\ voastrl! vii cllzAnd.
PA voi frunze Jos căzute,
Calc cu tristul meu picior ;. , .
De pullnul vll.nt ce-adlc,
flftlfAJnd vft seoturaii l
Mumuleanu lnccpe să ia poza meditativă a rorna11tlcul11i
contemplând m.elancolic şi solemn natura (Noaplda) :
Atunci poetul d'o parte,
Tru, priveşte, st.li uhnlL
Totuşi contemplaţia stărue a păstra stilul
şi luna e invocată asupra unui decor idilic:
Scumpii fi lubltll lunA,
Fii aproape de pAmAnl,
S'autlm oblu pAn frunze,
Sunetul acel de vAnl-
SA vedem 11re Pan cd vine,
Pro bAtAturl nuturAnd,
ŞI pr6 Ceros la o laltli,
lmprenn~ lo\1 jucAnd.
C. Ilari\.
Merităa se mai cita din acest poet, căruia i-a lipsit numai
cultura, spre a scoate acorduri mai pline, câteva versuri din
Vremea, pe o idee lirică bătrânească, !Mă sistematizată:
Vremea 'nalţii şi
rAdlCll,
Vremea face, vrt.mea stric.A,
Vremea sue şi coboart,
Vremea surp! şi doboarA,
Vremea schlmb4 fi preface,
Şi n\zboaelc ,1 pace
Vremea toate rhvrltcştc,
Schimbi! 11 scblmonose1te,
Vremea pe verlclt1e 'nva\A,
Vremea dascăl şi povo\ft,
Vremea din llnl1te b und,
Face vântuti şi f\lrtunft.
Despre preţuirea pe care au dat-o contemporanii lui Mu-
muleanu stă mărturie Epistola lui Gr. Alecsandrescu către
maiorul Voinescu II :
S4 zic cAteva vorbe de Paris rllposatul,
Catt, b4rbal de cinste, om plin de bunlltate,
Flicea vcnurl d'acele ca din topor lucrate. „.
veacului X VI 11 1'\lrioşl de mlnle, Iar stJ1galJ dupl mine:
• Auzi nelegiuitul c4 morili nu scriu bine I
Auzi ale cui versuri le socoteşte glume!
ŞI eu co c.blp vorbeşte de du111 de pe lume I
Aceasta este vlnA grotavA criminali!,
Şi meritA osAndA, pedeopsA capltalA •·
INCEPUTURI DE FJLOSOFIE
§ Şcolile greceşti dlldurl ascultătorilor intAia idee a. unei
lilosofii de catedră. Până atunci cugetarea se mărginea la
c!mpul moralităţii ~i se satisfăcea cu cărţi de comentariu
religios precum Adoleshia fikillltos adecă fndeletnicfre iubitoare
tk Dumnezeu a lui Evghenle Vulgariul, tradusă Intre 181y-
1819 din greceşte, la laşi. de mitropolitul Veniamin Costache.
Boierii erau mai de grabă intereaa~i să traiască mult, aşa se
explică favoarea cu care se primeau cărţile de MtJCf'wioticti
(Sobenhaim, Iaşi 1838, şi Hufeland, Braşov, t8+4l - Pentru
moarte. după acelaşi Eugenic Vulgari.•, Veniamin Costache le
traduse în i845 Tndektnicir• tkspre brma nrurire. Şi patria îi
interesa şi de aceea tot la Iaşi ln tipogTafia Sfintei 1'1itropolii,
ln r829, apăru in versiunea lui Iancu Nicola t'lfanual de pa.
triotizm. Nu-i putea Iii.sa reci problema fericirii şi o tălmăcire
tlupă un text francez de către Iancu Bu:tnc (Iaşi , 1834) ne înfă­
ţişează Filosoful indian sau chip11I d• a lrăi cineva fericii (n
soţietale.
ln 1826 Eufrosin Poteca tipllri nişte Cuvi11le pa11egirice po
care le ţinuse la deschiderea şcolilor ln faţa mărimilor Princi-
patului. Acolo. citind pc Bacon, lncerca a da o noţiune despre
principii, despre • intâiele lnceputurî ale celor ce sânt: Trup,
Suflet şi Minte • (cum s'ar zice: univers fenomenal, spiri.t uni-
""rsal şi Idee) şi schiţa o clasificare a dlsciplinelor speculative
~i experimentale:
• J)ar lnlrcllă11du·n1U l'ţ' c~tc fi10.)0fia, ~I ~cc•1>0;,ul ei. eu 111elafi·
siceş te răspunz~nd, >.Jo, câ lilu>olla este ştiinţa lnceputurllor lncA-
tft\.inte şi t11 teJiurirnc. IJTC cll fncapc n1lnlea 01nene.asc!t. Iar scoposu1
l·'ilosorlei este fc.ririrc~t 0111e11ircJ 1>rc. 1>lln1l111t, care să naşte din
tlragosle, fiiC.'l drcfJli\\ii, fllc•U AdovliruJtal, ritll filosofiei .. .
• Cel vechi 1.lccau. ,.,, lllosono eslc ~lllnta celor Cereşti şi Pă-
1uil111<,şt1 , şi ln scurL :t luturor telor ce sAnt. tur cel noi zicând mo-
soflc, tn\cleg cu <lcoscblrc ;\•letufi1lcu, J,c)glen, şi JthJca, care privesc
pnrlcn cea 1t1ai bw1il a onlulul~ o.dlcA puterea ln\elegerii, tndrep·
lurea voirei şi lucrurea drtJJlt\ţll $pre fericirea 01nenirli pre pAn1Ant,
şi spre nădejden vieţii eel µururen tutoare. PcntrueA Metallslc«,
deşi cerceteatll teoriticeşte cele ce sAnt, tnsA JuAndusA presto lot.
Iar pre acele ştilnle care ciarCll numai trupurile, Elementurlle, şi
organisarea lor lnc1l.tdţlmc şi lnfellurlme, le numesc ştlin\e f'>sice,
udd naturalnice, prccun\ liste r.taUmRtlca. Fislca, Hlmla~ Istoria
li. A . I(. naturalnică, Astronomla şi Geograna •·
 IS'rOR IA l. l'l'EHA'l'URIJ ROMANE - 128

După Eufrosin Poteca mai de seamă ar fi •filosofia moral · (Balul) •de a.colo. Oraşul l-a entuziasmat: palate, uliţe pietruite.
nică t . Prin versiunea greacă de marele ban Grigore BrAnco· Sala de bal era decorată cu catifea şi luminat! cu oglinzi cum-
veanul traduse ln 1829 Filosofia t1'VIÎntului fi a tu1ravurilor. plite, cu policandre aurite. Se jucau valsuri şi maiurci. Redac-
adaa Lot:Aiu. şi //iea de Io. Gottlieb Ainelrie (Aineccius). 1ia mai dădea reţete medica.Ic. cronologii, •alese lucruri şi
§ G. Asachi vorbea tn t848 de un filosof cosmopolit Teodor tntlm.plăci •. anecdote despre Iosif al 0 -lea, traduceri l• O isto-
K.irangbeleu nl8cut la Na.csos, cu.noscător al limbilor elinii, nuţa carea este tipărită ln linba nemţească ln Calendariul dela
itatiană şi arabă. a.I luj Platon. Aristotel. el tnsuşl fiind un Caşovia din anul 1828 •, •Călătoria lui Martineli la Paris>) . ln
socratic, iar de meserie zugrav şi medic empiric. ln Bucureşti afară de asta venea un material serios. Damaschin Bojânca
ascultase cursurile lul Vamva. Credea ln motempsichoil şi se publica, ln etape, Istoria Roma nUor, asistat şi de Ioan Triffu
poate lnţelege. printre rândurile tăiate de cenzură, cil sc Cerea (Maiorescu?). Se caută a se rocornsti hti lmagioile Voievozilor
să ml\nAnce carne de a nimal ca nu cumva să strice sălaşul (Dragoş Vodă, Ştefan cel Maro, Radu Şerban) şi picton1l Leca,
tredtor al vreunui dub . Era cosmopolit, patria lui fiind tot redactorul plastic al Blbliot.ooli compilează şi biografii (ţ Viaţa
pămăntul şi compatriot fieşicare om, simţlndu-se fratele oricui principelui şi Eroului Moldaviei Ştc.!an cel Mare >).
şi membru a l lntrcgii !amilii umane. Muri ln 16 Iulie 1847 la Din Indemnul lui Din icu Golescu, I. M. C. Rosetti scoase
Sf. Spiridon şi I sc puse pe groapă acest epital: la Leipzig o gazetă Fama Lif>scdi tn câteva numere ce nu s'au
găsit ( 1828).
Ald, Cblrangheleu cosmopolit.
Pe p4mtnt pentru al\ii ou trilt. La 8 Aprilie 1829 apăru ln Bucureşti Curierul Rom4nau
Ear pentru dtnsul ln cerescul plaiu al lui Eliade, la 1 Iunie 1829, la laşi, Albina romdneascâ a Iul
Jnceputu-s'au as:tA.zi un nou traiu. Asachi. anunţată din 17 Aprilie şi precedată la 15 Mai de n~
• Novitale dela armie ' · De aci tncolo. tn câţiva ani, publicaţiile
§ ln 1848 Ioan Zalomit (181~1885) ţinea la Berlin o sporim vertigjnos. La 8 Dcccmvric t 832 i se dă lui Eliade
disertaţie inauj!Urală cu titlu Principes tl mlriu de la f>hilo· redacţia unui Buktin, ga.ielA administrativă pe care mai
sophu de K ant. ln ţară se mulţumi a traduce Ekm111t1 d4 tărziu o tipări Karkaleki. ln laşi institutul Albina fu şi el
filosofie de obscurul A. Charma (1854). Fu totuşi profesor uni· tnsărcinat la 22 lume 1833 să execute un Buletin, foaie oficialii.
versit.ar. La 24 Aprilie 1837 ieşi la Bucureşti şi un Cantor iU 11t1is şi
comers redactat de acelaşi Zaharia l<arkaleki p1onerul jurnali-
PRESA ştilor de specialitate. ln Transilvania lnfiinţătorul presei este
Ioan Barac, care scotea la 2 Ianuarie 1837, la "Braşov, cu spri-
Planuri do a se tipări publicaţiu ni periodice româ.neşti ln jinul esenţial al lui Rudolf Orghidan, Foia Dwninicii, revistă
Ardeal şi !n Principate s'au făcu t lncă de pe la sfârşitul seco· ilustrată cu minunate xilogra fii, C\l literatură de senzaţie mai
!ului al XIX·lea, ln 1790 urma să apară la Iaşi, !n timpul ales tradusă. După aceasta. la 12 Martie 1838, ieşi tot la Braşov
ocupaţiei austriace, un Courrier de Moldavu. ln general a
lipsit lnvoirea d o sus. Toader Racoce, funcţionar tn T..cmberg,
care nu izbuti.se sl scoată ln 1817 o foaie literară, tiplri abia
tn 1820 la Cernăuţi Khr'51omaticul rom4111scu, specie mal mult
de maguin lipsit de clementul actualităţii, cici iată ce cuprin·
dea: Zu""' sau dueof>lrir. a seorţişoor4i uindieătorii iU /ri1uri.
atUeă : a Hin1i ; Sofronim, Greaca noao. Sau 141m4eit tUpe
Gt'ul• ""4tr4 Dum111alui I oordakie SltUi111aJCul v•I Paharn~ ln
Bucur'fli; Socrolis Nainonunos sau Dialofii alui Diogen d1la
Si""f>e ; Din Viland: Pov'fti din Eliian, Cum au S>1Urit S0<rotis
trufia uc1nicului s4u Alchibiaâ: Fflcsofu Antistenes, şi uceni<td
Diogh•nes; Lfnişl1a Filozofului A naxagoras. la moartea fiilor
sdi; Asem1ma pilda lui X sno/<m: Mari sufk/ia lui Pokio11 :
Din LMrţius : Di„ Plutar/J: Din un gradinariu s4 /tu• crai1t :
Baba u a ddrztJ : Li•nba ; Din A/temu ; Din Slobl": Jngropd-
ciutt•a Persianilor şi a Echipteanilor : Galacw/aghin, sa" m4n·
căJorii tk lapu : Din Diodor dtla Sikuiia: Din Poliian ( l\1ufius
Ştevola) ; Din L1u;hian; Din Şelin, Poveşti desf>re Petru cel
mare, lmf>aralul Rosiel; Din Maisner : Vdd1111a /Ula Zara.
Califul Hahem Şi Soliman Ev6"S Başi, EţLlin .
Şi Zaharia Karkaleki voise să editeze la Bu~a. ln 1H17,
o KtUela rom4neau4 dar ou putu. Astfel in 1821 se mulţumi
a înjgheba o BibJ1otua româ111ascâ, sau <Uiunări de multe lum•ri
folositoare. fnlocm1ld rn 12 părţi ce ar fi trebuit să apară lunar,
dar care se risipiri\ la câţiva ani, partea LC apărând 111 1829,
cele mai multe ltt 1834. Ea e o adevărată revistă cu actualităţi
iD urmaţii. Un • Dialog l11trc doi tineri Romaneşti • (•Voie
bună I Sănătate I •) e un fel de inte.r view hmt cuiv" despre
stările culturale din Principate. Astfel aflăm cum stl problema
agrară, elito tipograll i s u.nt, câte şcoli. La ~o Iulie 1827 a fost
examen public, la Sf. Sava, de faţă fiind Domnul şi ~·au pus
lntrebări din Ulosofie, ritorică, geografie. logică, geometrie,
alilodidactică. Karkalekî Iace o cAlătorie la Bucureşti şi ne dă (;. l)arl\.
un reportaj, consacrAnd • un cuvânt sau două despre Jledutul B. A. R.
124 - 0ESCOl'l!l'\11'J::/\ OCCIDJ::NTULUl
Gazeta tk Transilvania a lui George Bariţ, pe care o pre·
ceda Foe literară, la 1 Ianuarie al aceluiaşi an , preflcută dela
2 Iulie 1n Foa1 /Jettl"4 Hlinu, inimă shi littf'alura, supliment la
Ga.r1/4 de TraMiluania. Presa literară o inaugura tot Eliade
(de notat că atât Curitf'U/ dit şi A/binac consacrau o parte şi
artei) prin Ga:1la teatrului naţional, apărută la I Noemvrie
1835 şi care publică ştiri despre teatru, traduceri (Două nop/i
la RoH1a de S. l. Nogent, ,~ber. j8dovul râl<Uil de G. C.
Filipescu! I, Cr1•şli•111r.a 11nui prrol al 1oui Idoli l sido sa11
Hrişlia>.ismul, din Les derniers jours de Pompei), un lr.ig111ent
din Sau/ al lui Aristia, o scrisoare a lui C. Negruzzi despre
această traducere, UriaŞ11l Daciei după V. Hugo de Negruzzi,
o explicaţie a lui Eliadc despre poemele sale Serafimul şi l~N<­
vimttl şi Visul, etc. Un Jurnal /ittf'al lunar era anunţat dela
Bucureşti, la lnceputul anului 1837. Eliade scosese Mu•t1<
na/ional, gazetă literală şi industrială (5 Febr. 1836) ca supli-
ment la Curier. apoi celebrul Curier de ambe-uze/e, lunar
(1 83~1847) şi nedatat. Tot ln 1836 apăruse şi Curiosul,
gazetă de literaturi., industrie, agricultură şi noutăţi.
Asachi nu se Iii.să mai preJos. La 14 lliartie 1837 veni cu
un supliment literar la Albina, A/dwta român"-Scă cu colabo-
rarea lui (.:. Negnu:zi, din care apăruri câteva numere. ln
1838 noua serie fu redactată de M.. Koglllniceaou. La Craiova,
pictoruJ Constantin .Leca edită şi el Mozaikul (3 Octomvrie
1838-'25 Septemvrie 1839). imitând pe Barac, Asachi scoase
şi el lotâia Oziris apoi la 29 Septemvrie 1840 icoana Lumei,
„
• !oac pentru tndeletnicirea Moldo-Românilor foarte frumos
ilustrată, cu articole ln deosebi etnografice şi naturalistice
(Eschimoşii, Vânătoarea lcop.'lnilor ln Ostindia, Peţirea unei
tinere pe insula Helgolanda, Dromaderi ul, Struţocamelul. Lama,
Paserea-llră, Cafeaoa el.o.), La l3r~ila tn cantora jurnalului co-
mercial Merc„r al lui loa.n Pcncscu (1839- 184 1) ieşi chiar un
Jurnal de dame sau l co11oama romdmi. aiu1nţat ca apărut !n
August 1841. lntâia revistă literară serioasă este Dacia lilltrară
a lui M. l(ogălniceanu (Januarle-Iunie 1840), prea curând
suprimată. Mereu imitator, rusachi li opuse slabul mensual
biling Le Gla"'"" moldt>-valaque - Spicuitorul moldo-romăn
(Ianuarie-Decemvrie 1841).
 ROMANTICII
1827- 1848

CÂNTĂREŢII RUINELOR. DAMNAŢII. MESSIANICll UTOPICI.

VASILE CÂRLOVA După acest cânt de Orfeu, poetul face păstorului melan·
colic teoria fericirii stării naive:
Vasile Cârlova s'a născut la TA.rgovifte ln r8o<) dintr'o
Viat.a voas·trA necazuri 11·~rc :
familie buzoiană după tată. Mamă·sa, Sevastiţa, era fiica E sin1pJA, lină, f11rli dureri
clucerului Vasile Ucusteanu din Ulcustenii Doljului. Furll Şl'n toată lumea nicio sullarc
trei copie o fată Baliţa, cocoşatll, care muri ln vârstli de 20 ani, Ca voi nu gustA mullc pMced.
de rachitism, o altli soră Elena, cllsătorltli c u colonelul A le-
Vou§ natur11 v4 este dotă ;
xandru Florescu şi poetul. Acesta copilări, după toate semnele, Câmpii şi codrii vouă zQmbc•c;
la Târgovişte, tnvă\ă gt<'CCŞte. tn aşa fel lncllt sJ1 poată $Crie VAnturi şi râuri voud arata
versuri tn această limbă, şi, fireşte, franţu1.eşte. Pe la 17- 18 Cu1n curg de dulce, c'1n1 rttcorcsc.
ani începea să stihuiască şi cam prin 1827 compuse Păstorul
La sfârşit păstorul, cu o abundenţă de lacrimi caracteristică
i>itristat după care urmară alte poezii şi trndnccrca numai a
secolului XVIII, mărturiseşte pricina jalel:
actului r din Zaira lui Voltaire. Jn 1830 a intrat !n oştire cu
gradul de sublocotenent de cavalerie dar peste un an numai, Iubesc prea dulco o pll.stotl\d
fiind ln lag-J.rul dela Craiova, se lmboln!lvi, după ştirea cea mai Cu chip prea dulce, preo drdg~la ş:

probabilă, de o prozaică dizcnt„rie. iar nu de romantica ftizic
căpătată tn urma călăririi ln noapte după. bal. Muri ln Sep·
tem.vrie 1831 la Craiova.
Intăia poezie a lui CA.rlova esle o pastonUJ. ln gustul lui
Gl>SSller, pe care U va fi cunoscut mai de grabă prin mijlocirea
lui Floriau . (In tllo? se mai făcea o antologie u j><lil Fkwian
011 re<ueuiJ tk roma11Us f>as"1ralts) şi poate prin A. Chenier.
Sunt tn ea toate locurile comune ale idilei rustice: păstorul cu
fiuerul. stărui la umbra marelui arbor, turmele de oi, câinele,
Eco ascultand tn loc ascuns. Curgerea versurilor, ln ciuda unor
rele muntenisme, este cu toate acest.ea, plini. d e nn moale
farmec lnrodit cu melancolia plg'..nl din Aminl4 lui Tor-
q uato Tasso:
Un pAslor UnAr, frumos la foţi,
Plin de mAhnln, cu glu duios
CAnta d in liuer jos pe vud eaţA,
Subt umbra densA de pom sturo.<.
De multe versuii •puse cu Jale
Uimite toate stu lmpreJur:
JlAul oprise apa din c;ale,
VAntul tlc,1se din lln mur1nur.
CAt colo tur1ne de Ol fru1nnase
Se rAspQnOise po llve)ul
ŞI asc11ltA.ndu·I Iarba uitase,
Plltrunse loate de mllo lui.
Cftlracle t.tu111ol n1nl cu <l,1rere
StAud !QngA dânsul, cătu ln Jo.<
ŞI ca s'aducJl lui mA.ngAcre.
Glns câleodntA scoua mUos.
Ptnt.ru ca nu1nn.i sini\ n eputinţll,
Pentru ea 11umai sâ11t pAlln1aş: .. .
Fac sll rlsunc llueruJ meu,
Şidlept aceea a Ulogult$
Lăsîlndfi l.urmn ln năpustire,
VAn:lnd şi lacriiml dln oohl mereu.
lncheiată cu ecoul fluerului, aceaată poezie este prin suavi-
tatea ingenuităţii, dintre cele mai bune ale lui CArlova.
lnserarta e fundamental romantici. şi lamartinianl. Cu
note din L• soir şi Le vaJlon, ea se desvoltă comentlnd mai
ales L ' isole1nenJ. Apare acum pornirea melancolicl de tragere la
munte, privirea de sus a lumii, lmpădurirea solemni , d e stil
petrarcltian ({.amartine cultivă Io chip d eosebit pe Petrarca).
Nu găsim, se 'nţelege. la Cărlova, marele sentiment cosmic.
sublimul alpestru, muzica de orgl a cataraetelor. Priveli~tile
lamartiniene sunt transcrise slrac şi diminutiv :
Au sooomet de ccs rnonls couron nCs de boia •01.nbres
Când o dumbravA deasA, cu frunte prea mArea\•1
Jţi_gronde le neuve rutx vagues icumanlct
II serpe11tc, el s'cnronce e.11 ·u.11 lolntaln obsclar
Dar iceu 111ai aproape i;•:ttide o 1nurmt1r!\ ;
De râu să fie oare., ce curge nevdtul?
Sonoritatea corală, lunetul naturii, arhitectura grandioasA
a ş0li.1ll1i, stejarii sect1lari, lacurile r'entişcate cu apele son1no-
roase. carul de aburi al reginei umbrelor. clopotul rusi.ic,
sfintele concerte, furtunosul acvilon, toate acestea lipsesc dela
Cârlova, care nu putea pricepe amestecul de galic şi serafic
126 - ROMANTICII
<:etatea Suceava tnaintr de dlirAmarc-.
din poeiia lui La.martine, exactitatea instrumentului muzical.
La el e zefirul care suspină • pâo frunte • • cevaşi mai tărişor •·
vf!.:ntul care suflă • cu dulceaţă >, cerul •cu răcori > al nopţii.
J.felancolia de stil mare se face • jale • şi •dor t şi cadrul se
idilizează. Dar totuşi o adevărată undă lirică trece, clipo-
cind inefabilă, printre aceste umile pietricele:
P'acea pl~cutl vreme. tn ostă tristu vale,
Pe $gomot inal de lături eu totdcau11a \1i11,
Pe n1l1chea cea rnnl 11altă de. Jllă aşez c·u jolc.
Singurlltdţll Inel! pelrectre de \lu.
Jntorc a mea vedere tn urmă , tnah1le.
1•1 dreapta sau tn stânga, când sus, c.And iarăşi jos.
Ş'orl unde priviri multe a c;lesllite llerblnle
Şi inhn~ şi sullet găsesc mnl cu prisos.
CAnd o câmpie pUnll de iarbă mi s' arală,
Pe care osteneşte \rederen nlergând1
Ş'a c.1rela viizntă de llorl lmpeslriţntll
Se'iltunee..1 cu JlOaptca pe car\l-i nalntftnd,
Cilnd o dumbravă deasA, cu rr.unte prea milr••lll
tncoru1teoză cil1npul, s'arale. mai frumos
Şi ne'ncotat d.111 sâ11u-l re\1arsă cu duleeatA
Pe'nlinderea câmpiei un \ttlnt mal răcoros:,
Pe de o parte iarăşi o gArlu şerpueştc,
Jntocmai ca o pânză se vede albă'n. jos.
ŞI ni se pare tncă !n vânt Ct\ ldlldeşle
MlşcAndu-se de pietre talazu albicios.
Originală este . amestecarea lamartinîsmului cu idilicul
gessneriao. Cârlova are, ca unul ce aparţine unei naţii de
oieri. un simţ acut al liDiştii câmpeneşti, măsurate de svonuri
monotone :
'
După pictorul uugur I.alo• ThnlloC7.i. R. A. R.
Cu ce plăcere t11că s'aude de departe
Un glas de pl!.storlţe, un !luer de păstor,
Ce dupll câmp cu turma se'ntoarce la o parte
Şi lasă, cAnd se culcă, jie câine pAzitor.
Oro- ieea. tnQl aproape $'aude o mur.mură;
De r~u să fle oare, ce curge nevA.<ut?
Pe -Hl.ngA el cilnd trece păstorul, nu. se'ndurâ
O'un pas sli•JI depărteze au•ul un minut.
La drept vorbind, ln afară de marea jale, tehnica poez1e1
răm.âne aceea a secolului precedent. Aproape tn. toţi poeţii
contemporani lui Deliile tntilnim o • Inserare •, condusă după
aceeaşi gradaţie, cu deosebiri doar de amănunt. Salcia desple-
tită moale peste ape. reveria pe marginea izvorului împlinesc
tabloul. Iată un specimen rezumativ din La Harpe :
Assls aupres de ce niisseau
Qul tombe d'une grotte et Iuit dans la pralrle,
Je -s ens naltre dans mol la vague reverie
Qul suit Ies erreurs de son oau.
Le soleil, plns briUant au bout de sa earrtire,
Des couleurs de l'lris nuance sa lumi~re;
li embrasse Ies eleux, et son dJsque inclinti,
Oescend sur l'horlzo11, de r1a1nrn.e envtronne.
J'entends Ies sons algus de !'Instrument rustJque,
Rappelant Ies troupeaux a celle lerme antlque.
Prin R..-i„„rite Tdrgouiştii Cârlova inaugura în lirica noastră
poezia vestigiilor istorice. Se spune in genere că punctul de
pornire a fost Volney. Luc.r ul e greu de determinat şi ln orice
caz Voluey rămâne exponentul acestui fel de literatură. Totuşi
c mai cu putinţă- ca modelul lui Cârlova să fi fost din chiar
câmpul poeziei. Aproape fiece poet din preajma lui 1800 işi
are • ruina • şa şi Ninive, Theba, Palmyra sunt sonorităţile

•
.Ruinele
predilecte ale acestei vremi. Tre<ierea nepăsătoare a conducă.­
torulu.i de cămile sau a păstorului lângă vestigiul glorios e un
loc comun intrat şi ln gravura epocei:
NU I que!s sont ees debris sur tes bords d6vast~s?
C'est Tbebe aux cent palais, l' aieule des cites.
Cherchons dans le dmrt Ies lieux oil rut Palmyre.
Rest·e s m.a,jestueux qu'avee etfroi, j'admire,
o temple du soleil, 6 palals eclatants,
Vollll de vos grandeurs ce qu'ont lalsse Ies ans I
Quelques marbre-s rompu,g, de$ colonnes bril~es,
Des descendants d'Omar aujourd"huî m6prisU$;
.E l Ies p<>mpeux d6br!s de ces vieux chapiteaux,
Otl vient la cara,•ane attacher .ses chanteaux;
OU, lorqu'un eiel d'nirain s'alluxne sur sa t~te.
L'Arabe voyageur nonchalamment s'arrete
Et, las des leux du jour, s•cndorl quelques lnstants
Sur Ies restes d'un Pieu mutile par le temps.
(Clienedolle, /.< gini• de l'homme)
..\u Ueu m@me oU Pompie, heuuux valnqueur des rols.
Etalalt tant de taste, nins! qu'aux Jours d'Evandre
La tltlle des bergers revlent se !alre entendre.
(Delllle, La /ard Ins)
De opera lui Delille gem bibliotecile noastr:e cu fonduri
dela vechii boieri. Delille, urmat şi de alţii, dă ca şi Cârlova
temei ruinelor, o dire<iţie optimistă, patriotică. Vederea monu-
mentelor franceze U umple de smerenie:
Tant6t d'un vleux cbAteau s•ottre la masse enorme,
Pompeusement blzarre el noblement Informe.
Coml>len de souvenirs Ici sont retraees l
J'ahne a volr ees glacis, ces angles, ces toss6s.
Ces vestiges 6pars des sltges, d.es batailles,
Ces boulets qu'nrrHa l't!palsseur des murallles .. .
LI>, nos llers palad.lns, 11 ta gloire tid~les,
Combattaient pour leur Dleu, leor monarque el leur belles.
(DclUJe, L ' imaginalion)
Un long respect consacre encore ces ruJnes.
Tant6t c'est un vleux fort qnl, du baut des colllnes,
Tyran de la contr6e, ettrol de ses vassaux,
Partout jusques au clei l'orgueil de ses cr6neaux;
Qul, dans ces temps attreux de dl.scorde et d'alarmes,
Vlt Ies granda coups de lance et Ies nobles faits d'armes
ISTORIA LITERATURll ROMÂNE - 127
•
cetă\jJ Sut·ea,1::1.
De nos preux chcvaJicrs, des l) uyurds, dos Henris :
Aujourd'hul. la mol.sson tlotte sur ses d6bris.
Ces d6brls, eette mâle et triste archi.tecture,
Qu'envir.onnc une tratche et r!ante verdure,
Ce.• angles, c:es glacl.s, ces vleux restes de tours
OU J'o-iseau couve en pnix le fro.it de ses amours;
Et ces trOuJl<laux peuplant ces enceintes guerrleres;
h't l'entant qui se Joue o~ coml>attalent ses peres.
Saistsse~ ce contraste, et d~ployez aux yeux,
Ce tablcau doux et fier. champ~tre et belllquex.
(Delllle. U.S /ardins).
Tehnica descriptivă ti lipseşte lui Cârlova şi evocarea rui-
nelor se relluce la câteva naive exclamaţii:
O ziduri tntr!state I O monument slăvit J
In ce mărire 'naltă şi voi a!J strălucit,
Pe când un soare dulce şi mult mal fericit
Işi revărsa lumina p'acest pămJlnt robit I
Dar tn sl4rşit Saturnu, cum I s'a dat de sus,
l n negura uitării !udată v'a supus.
C• jale vă cuprind.o I Cum totul v'a perlt 1
Subt osândirea soartei de tot aţi !negrit I
Pe alocuri apar lnsâ. adevărate imagini :
Şl'ntocmal cum păstorul ce umblă pe c:lmpii
La adăpost aleargă, când vede vijelii,
AşR şi eu act11na, tn viscol de dureri,
La voi spre uşurinţă cu triste vlu păreri.
Ideea lui C<'irlova este nu atât efemeritatea civili?.aţiilor.
c.'lt valoarea instructivă a ruinei.o r:
Voi sllnte\ l de cuvinte 4i de idei izvor
prioritatea lor pe scara valorilor faţă de monumentele nouă:
Eu unul, tn credinţă,mal mult mă roul\umesc
l\ voastră d§.rămare pe gllnduri să privesc.
Dec.~t tldlrc •naltll, decât palat frumos,
Cu strălucire multă, dar fără un folos.
Incepuse spre 1800 moda parcurilor părli.site şi a ruinelor
artificiale, şi această estetică a decrepitudinii este exprimată
cu aproape acelea.şi cuvinte de Deliile tn Les fardins:
128 - ROMANTICII

Ruinele cetăţii Bnln.

Ruinele BAli. .tllmonoh, 184!>.
Colec(ia Şaraga. IJ. A. li.

Mnls de cea monuments Io l>rlllnntc gnlt~.
J::t leur luxe moderne, et leur frnlche jeuness.l,
D''nn auguttc dtbris valent-Us la "1cllleue7
l)aspecl duord,o nnt de cea grand1 corps tpan,
l.eur forme plttoresque altach ~nt Ies rcgards ...
ns lnstrulsent loujours, consoltnt quclquelols.
Obiceiul de a face Rug<feiu~ e 111 lui Lamllrl:ine. Sensul
patriotic şi ritmiC.'l sunt ale lui Iancu Vâclirescu:
Cunoaşlc·I dreptul uitat de Une
ŞI de aceea călcat d'orl alne,
Ce I se cnde, dA·I cu prlso..
Apleacă mâna de o ardlcA
Şl'ndatA fă-o mare din rntc:\,
SA tase nume ntmurllor.
imnul e ln deobşte CW'gător şi, deodată, cu câte o
de adevărată poe:tie vizionară :
Dar c:c să !ie ucea lumlnA,
Ce sus Ml vede de focuri piind,
ŞI dimpreună un sgomot lln ?
Un crez s~ fle $Cn'n de furtunA,
CRnd de loc vântul nori 1111 ndunA,
Cftnd peste toate privesc 8enln.
Ca orice compoziţie ocaziooaUi, Marş11l e stâojcnit de
convenpî. Cu toate acestea şi aci exaltării li răspunde scena
de paradli, sonoră şi năvalnicli:
Pe c4mpla românească o lA~r• pAnA când
Pftnil alnd de arme pline să nu sune eAnd şi clud,
Şi pe·• eAreia lungime
SA nu lasă cu lu\lroe
Cetele mereu la rlnd?
• Vechilul lui Dumnezeu, pren puter11icuJ 11osltu t1:n1>ftra.t, voieşte
ca 1101~ ca nişte crecllnclo4I al lltl, sA trăim bine. Dar nu ne losll ritul
•'e ni-l pun peste cap cilpetenlile noastre I
•Veniţi, dar, Iraţilor, cu toţii, cu rAu SA piudem pe cel ntl, ca
•A ne !le nouă bine I Şi sA se aleagl din clpetenlllt noastre, cel care
pot sA !le buni: aceia sAnt al noştri, şi cu noi dlmpreunl vor lucra
binele, ea sl i. fie şi lor bine, preeum ne sftnt ldg.ldulţl I
• Nu vă lenevt\I, ci slll\1 de venlţj ln grabil cu lo!U: cam veţi
oven R.rme, cu arme., for. care nu veţi avea arme, cu furci de fier
şi cu l~nci. Să vă l11ce\I do grob~. şi sA veniţi unde veţi auzi cJl se
nlld udunnreu cea or!lndultG 11cntru binele şi folosul o toată inrn.
$1 cc vă va pov~\ul mal rnarll adunării , aceea s:i urmoţl, şi unde
"' vor chema el, acolo să mergeţi. Cd nt ujw1g<, /ra//for, nldlo vreme
cit cdnd tacrămile noailre nu 1'au mai uscai I •·
I. ELTADE RĂDULESCU.
ins ulă
Dupli D. Cantemir, a doua mare personalitate a literaturii
române este făn\ lndoială I. Eliade Rădulescu, scriitor cu
suflet ardent, creator pretutindeni, desfăşurat deopotriv§. ln
vieaţă şi tn artă, ln•estrat cu mari losuşiri şi cu tot lltât de
mari cusururi. Ieşea din acea obscură pătură de l:Argoveţi care
avea să răzbată printre marile familli boiereşti şi sl lntemcieze
Hornânîa modernă. TatlU, Ilie Rădulescu, era originar d in Târ-
govişte şi trăise tn medii neguţătoreşti. A:r fi fost crescut tn
casa unui comerciant din Turcia. La !nceputul veacului era
statornicit la Târgovişte cu soţia Eufrosina care ştia numai
carte grecească. fiind poate o grecoa.icli şi aparţinlnd, se pre-
supune, familiei Danielopol. Acolo se născu. la 6 Ianuarie 18o2,
Ioan. Dar llie avu la lnceput ln totul patru copii din cari trei
muriri\:

TUDOR VLADIMIRESCU Trei trnţl ce avusesem pArinţjl mel plerdurA

Precursor ln messianism al lui E liade şi al lui C. A. Rosetti
est.e tnauşi Tudor Vladimirescu, a e.'lrui operă literară, ca să
:ticem aşa, se alclitueşte din scrisori 9i proclamaţii. Acestea din
urm1 au UD stil viguros şi biblic, folosind imagini multicolore
de zugrlvea!A de tindă bisericească (şerpi, balauri, lănci,
lntuneric):
• Fraillor IAcultod al Tării RumG1104U, veri de ce neam veţi IJ I
nicio pravllAnu opreşte pre om de a 111tAmplna răul cu rău I Şarpele.
eftnd Iţi lese lnnlnt.e. dol cu clo11111gul d•·I tovcşu. ca s6-\I aperi
v!a\a, care mnl de rnulte ori nu se 1>rlrncjdueştc din muşcarea lui I
• Dar pre balaurii caro ne lngblt de vil, cdpelc1ilile nonstre z.lc,
atlt cele bisericeşti cAt şi cele pollUceştl, pdnA când sA·I •ulerlrn
a ne suge aftngele din noi? Pdnd c4nd 1d le /im robi?
• OacA rAul nu este primit lui Dumnezeu, strle5toril !Aco\lorllor
de rău bun lucru lac lllolntea lui Oumneuu I Cil bun tsle Dum-
nezeu, şi, co al ne asemăn4m lui, lrobue sA racem bine. Iar acuta,
nu "" face, pdn4 nu se striai rAul. PGnA nu vine iama, prlmAvnn'i
11u se facel A vrut Dumnezeu sll focA luminAt Aceea s•a fAcut,
după ce a llp•lt lntunertcul I
ŞI rdmAsesorn •lngur ou·al lo.r .fierbinte dor
Trei Ul crcflca ln mln.e tAnăra lor cAldurA
ŞI Ic tAn1bcu ln mlne toalll nadejdea lor.
Dacli aceste versuri s unt strict biografice. atunci se explică
d e ce Ilie şi Eufrosina se aratA aşa de ospitalieri cu nişte copii
de Bulgari refugiaţi Doi din aceşti fraţi sau alţii ar fi murit
de ciumă tn 1829.
Rădulescu Du era slirac şi dacă prin 1810 U aflăm clipitan
de poteră şi cam tn acee~I epocă (18o6-1812) • colonel• prio
Ruşi p;iste cinci mii de dorobanţi, acesta e un semn cil. făcea
de toate ca să se lmpingll şi sli se lnavuţească., fiindcă tn curând
nre moşie tn Gârbovenl sau Slujitorii din plasa Grindul Făgli­
raşului, jud. Ialomiţa şi proprietate Io Bucureşti pe calea
Herăstrău cu o grădină atAt de mare cli da tn uliţa Visarionuloi.
ln 1823 Eliade putu să ro:ige pe tată-slu sli-i cumpere locul
de lângă biserica Mavrogbeni, pe atunci barierll, de unde !şi
luase rămas bun dela G. Laiăr. Si tatlU i·I cumpără. Niţli fu
lnconjurat de iubire dar nu li.sat !n voile lui. Părinţii, li •dau
 ISTORIA tlTl;:RATURll ROMÂNI> - 129

pe foi • când voia să-şi lacâ •chefurile • şi fiindcă copilul era

• ţe.-tos • şi scula vecinii când plângea li aplicau un tratament
neşovditor. Niţă dl de pe acum semne de creştinism radical
şi de voluptate a martiriului, cAci pdlmuit pentru devastarea
unui borcan de dulceaţă, el tntoarce şi obrazul celălalt, >.icând:
lllal dă I Oar tată-său U pălmuieşte din nou. Jn 1811 Niţă se
afla la Bucureşti şi frecventa pe un dascăl Alexe care 11 tnvăţa
greceştr pc Octoih şi Psaltire. ln poarta bisericii Creţulescului
auzi un vfaitiu citind lumii adunate din Ali:rti11dri1. Tşi cumpără
numai decât istoria şi ajutat de nişte Olteni ştiutori de carte
care lucrau tn via părintească descifră slova chirilică, desă·
vâ.rşind studiile to podul casei. ln r81 2, fiind vestita ciumă a
lui Caragea. fu trimis la moşie la Glrbovi, unde şedeau de
altfel de obiceiu o bună parte di.n an. Aci • mai un an• petrecu
slobod mergând ln deosebi la stâna unor ciobani c:irc aveau
cărţi populare: Epistolia, Avesti(a, lstoriu lui Arghir. CitP-a acum
şi tn biserica satului, declama din Arghir. cu biciul Io mână
• Hipl Hop! la a m.e a iubită• şi f'llcea şi stihuri lncbinate
guturaiului. Jntors la Bucureşti, copilul fu dat la alt dascăl
de elinlcii la •bietul Naum • care trebue să fie Naum Râ.mni-
ccanu, stihuitor <11 lnsuşi. Acesta li puse să cumpere •cartea Jul
Papa zoo ori Politoe • şi pentrucă era Român tălmăcea copiilor
din rlineşte tn greceşte şi din greaca nouă iJl rom5neşt.e. aşa
loc.\t putea fi priceput. Gramatica, Hrisorora. Esop astea fură
marile ştiinţe predate de • bietul Naum •· De aci Niţă trecu
prin 1815 la şcoala grecească dela Măgureanul, şcoală cu pre-
tenţii. al cărei director fusese vestitul Lambru Fotiadl (acun1
era Veuiamin dela Jltitilene), aşa de cu prcteniii că unii şcolari
se socoteau • studenţi•· Se predau aci pe lângă obositoare
mdrunţişuri de gramatică, noţiuni de poezie şi de filosofie, VlUile Gdrlova.
operele filosofice ale lui Condillac, de pildă. Jatropolu făcea Desen de Jlqulde tn Rc»lsla Noua_
lecţii despre ideologia lui Destutt de Tracy, pe lăngă un curs
de matematici după Lacrob<. ln 1818 Veoiamin se bătu cu
Neofît Duca, de unde urmlf. lsgonirea celui dintâiu. Tânll.rul Cântare• dlminepi
Niţă, care-şi va zice acum Eliade, numit astfel, afirmă el Din bu•l nevinovate,
Cui allul se ~uvine.
din şcoalll, după numele llie al tatălui, n'avea simpatie printre Puternice pArlnte.
Grecii care-i privea pe Români de sus. El şi cu alţl colegi DecAl \le o da?
romlni Pandeli. Nănescu, Cemovodeanu, Orescu, Darvaci,
~ferişescu. etc., trecură la •şcoala academicească • a lui Gh. Tot pentru ei pregătise din 1820 manuscrisul Gramaticei.
Lazăr unde se predau • ştiinţele filosoficeşti şî matematiceşti • fn 1827 Eliade ru iniţiat de Dinicu Golescu tn planul Societăţii
ln scopul de a se scoat.e ingineri hotarnici. La.zăr, printre altele, literare, ale cArci statute le lntocmi poetul. Pe toamnă, de
făcea curs şi despre Kant. din care lncepuse a traduce. Inficr· frica ciumei, fugi c hiar la moşia cunoscutului boier. la Goleşti.
bântaţi de atâta filosofie tinerii audiau dela o vreme şi pe Acolo Golescu, Eliade şi Căpăţ\neanu, profesorul destinat
Vardalah dela din nou deschisele clase greceşti la lecţiile despre Craiovei. jurară foarte conspirativ tn altarul bL'lericii să lmpli-
Tracy, pe care acesta le făcea pe lângă altele de retorică şi de neascil programul societăţii. ln primăvara anului 1828 Eliad
analiză a poeţilor greci. Ciracii lui Lazăr tucepură a fi trimişi plecă la Sibiu să t.ipll.rea.'ICă Gramatica cu • cheltuia.la coco-
de Eforie prin Europa. Pe E liade li luară, ln 1820, ca profesor nului Scarlat Roset •. care cocon, mărturisea poetul mai
ajutor al lui 1.azăr cu 100 lei pe lună, pentru aritmetică şi târziu, nu i-a dat totuşi niciun ban.
geometrie. Două cursuri, de limba !alină şi de franţuzeşte fură lncă dinainte Eliade cunoscuse pe 1\{:u-ia Alexandrescu
locredinţat.e lui Erdeli. După plecarea lui I.azăr. Eliadc rămase căreia îi jurase credinţă. Trecetta munţilor era o despărţire:
ln locu-i şase ani, bine !nţeles cu plată. Totuşi mai tâ.r tiu minţea
Munţi ne desparte, zllelo trec
afinnârtd că a profesat •gratuit•- J utr'o singură odaiu cc fusese ŞI n'nu nici p•ce nici mdngllere.
fieriirie suferi •gerurile icmilor şi c.riveţele ce spulbera 7.ăpada
pe o fereastră şi o scotea pe alta•· Şcolarii aduceau singuri La lntoarcere poetul se ţinu de cuvânt şi se căs!tori:
lemne cu care umpleau o sobă spartă producătoare de fum.
Eliado flcea ciracilor săi (<doi fraţi Poppi, George şi •.\..Jecu. Dar lall\ cxasul de lnsoţlro
ŞI necAlc~lul meu JurAmAnt,
Stanciul Căpăţineanul, Gr. Pleşoianul. Jiianul. Mălureanul,
CredlnţA, dragoste, crezAmAnt
Gorjan, patru elevi Moldoveni, etc.• cursuri de •Aritmetică Jur ţlc'n sldnta noaslrA unire.
raţionată (Francoeur). de geometrie ~i trlgooomel.rie, de geo-
graphiă matematică sau astronomică•. de gramatic.\. A.pot uu Părăsi Sf. Sava şi tnccpu să facll jucnalistică. La 8/20
mai e singur, are colegi pe Răducan Măinescu. pe E . Poteca, Aprilie 1829 apllru lntâiul număr din Curieru/ rom4nesc. După
C. Moroiu, I. Popp, S. Marcovici şi (la clasele lncepătoare după un an la 11 Octomvrie 1830 cumpăra singura ttpografie parti-
metodul lancasterian) pe T. Palade. Pentru şcolarii săi compu· cularii ce se alia, aceea a d-rului Caracaş, pe care o instală
sese, spre a fi spusă la intrarea 111 clase. CBntarea diminefi• pe wrenul cumpărat de tată-său, a.şezând presa chiar ln locul
( 1822) : unde fusese patul lui Lazăr. Cumpărarea o făcuse ln asociaţie

9
180 - llOMANTICU

Vrcanl sii desfac C'll lun1en orif'nre lcgătu_râ,

Si'\ fiu slol>ocl fn toate. să Cita nun1ai al meu :
Dor 111ă ~i11ca tott't11sn o si11gură f;"ipturâ
Ce·mi râsfrângea in lume 11~~ tr1suşl f) 11m11ezeu.
Ci'\utn să uite ln muncă:

\ 1oiu111 ~ti- mi sparg venlr1ut, sl uit cele trec11te:

&lu11rn tmî era dragii ~ ca urinş muncean1.

lntr'adevlir de aci lncolo până în i848, activitatea lui de

jurnalist, tTaducător, editor este considerabilă. Din Decemvrie
1832 este şi redactor al B11ktinului oficial prin care implicit
devine slujh'l-1 al Postelniciei. Capătă titlurile de pitar, paharnic.
clucer. Avu alţi copii şi la 1848 era tată a patru fete şi al unui
băiat lenache. 111 primii ani ai căsătoriei şi s'ar zice că după
u1oa.rtea intâiului copil. Eli.a de luă tn casă pe Gr. Alecsandrescu .
Şedea acwn Îll mahalaua Dudescului. Ne put em întreba dacă
)faria Alexandrescu n.u era târgoveşteancă şi ea şi rudă cu
Gr. Alecsandrescu . Asta ar explica illgrijirUe pe care le dădu
E liade tânărului bolnav de tifos. Soţul în ceartă cu nevasta
tugyăvi în Visul • o iasnlă • stricătoare a cinstei casnice :

Ce spllimâ de'ntuncrec I ce iasmă lngro7.ttoare I

Viclean ascuns, făţarnic, lmpeliţat Satan.
Un duh semeţ de vrajbă, turbat de răzbunare l
Şarpe li era limba I pe cinstea mea duşman .. .

l'arcă era lemee . .. trăsuri amcst.ecate

Se gâlcevea pe faţa-i de nevoiaş bărbat:
J.ungă, lungă subţire şi oase lnşlrate,
O sprintenA. n1ornrur f()r11tn grozavt1·i s tat.

Ochii ti e.rau tiegti ş'lttl roc .t11 c.j de s.ân~c.

G. La1.Ar.
Co/ec.fia Şaraga.
cu unchiul său N. Rădulescu, care apoi renunţă prin despăgu­
bire la partea sa. Eliade avea deci bani, fie că moştenise, fie
că luase zestre.
In 1829 ciuma i-ar fi secerat amâ.n doi părinţii, mama fiind
ln vârstă numai de 32 de ani. Insă cum Eufrosina nu putea
avea cinci ani când născu pe Eliade. unnează că sau murise
lnainte sau fusese cu n1ult mai tn etate. Alte necazuri se abă­
Subt ol un nas lung groazulc umfla lata le 11iirl ;
Gura·i un iad de largă voia cochet a strânge;
ScAlambu era •n la\ă-1, I~ trupu·!, ln mişeliri .
Galbenă şi uscaUt tata-i cea lunguiată;
PAnt\ la ureclti buza-i d•ocn.ră
'11veninal6:
Un :ru1ne11 do strlgon.ică 1n "cei se'mpru111uta.
Pkioarc de Insectă ce foametea vesteşte;
B. A . lt ln veci nesăţioasă cu clnştea se llt'ăneşte
Dela strein şi rude, făr'a putea-o da.
Poetul destăinui ln altă diatribă că spăirnia-găligan, care
desu ni t două inimi calde• era • Ingratul • adică Gr. Alecsan-
drescu. Vina lui nu fusese in niciun caz de ordinul adulterului
mai ales de va fi fost din • rude • ci delaţiunea, limba de şarpe :
Spion faptelor mele ardea de răzbunare,
Şl'n tribunalul hunii ptlrtş mă osândea I

tură. asupra poetului. Până în 1830 avu doi c0pii, un băiat

Ca o culme a nefericirii. taina lui Eliade căzu şi în gură
Virgiliu şi o fată Virgilia : de femeie t uşure •· Soţul se hotărî atunci să se libereze, măr­
Numele • tată • de două ori turisind:
Coboară focul ce'n cer viază.
Talna-111i nu mai fu taină,
povara scutt1rai;
Băiatul muri lnainte de 1830, fata tn 1832. Jucă de acum
Parcă eram slobod, voii sA·mi schimb viaţa,
illcep să bată aripile unei furtuni cc se simte că a sguduit Dar 11icio fericire mai m\1lt nu mal afJai.
toată vieaţa căsnicia lui Eliade. Soţia era geloasă. şi poate
avea temeiurile ei, căci adversarii insinuiază că poetul între- Alecsandrescu plecă din casa Iul Elia.de. care-i păstră o ura
ţinea legături fructuoase cu alte femei. Locotenentul Zalic dela nestinsă. Pilnă la 46 de ani vieaţa :;criitorului a fost laborioasă,
1848 ar fi fost t iiu vitreg al lui Eliad t, adică de sigur nelegitim, totuşi fărll. mari evenimente. Jur.nalist, organizator de şcoli ca
ceea ce ar aril.ta infidelităţi în primii ani de căsătorie. Fapt membru în Eforie, el e un personagiu proeminent, Cu toate că
este elf. poetul se plictisise: tipăreşte gratuit unora, al căror nume preferă să-l tacă. trebue
să fi avut sta.ie. Slujbaş la Postelnicie, se mai folosi câţiva
lini imput.n vini co n.u le uveam;
Aşteptam osândă l'orlce raptA mare; ani de monopolul în materie de tipografie, unde ştia să-şi
Eram bănuitchiar când mă smeream: tnvârtcască aface.r ile. Adversarii tl bârfeau că făcuse •din lite-
Ş'apoi lmpăcnUi era · iertătoare. ratură o meserie ş'o negustorie•· Când i se dădu de către Kiselev
Deveni mfaantrop (• urisem omenirea •) şi se gândi să să tipărească Regulamentul, fără a-l putea pune în comerţ un
divorţeze, să se ascundă de lume. ll oprea tnsă copilul ce mai an, cu tndatorirca de a oferi gratuit guvernului 300 de exem-
trăia la 1830: plare, Eliade cu aere naive propuse să i se plătească după un
 I STORIA 1.ITERATURIJ ROMÂNE - 181

an toate exemplarele ediţiei. Ki.selev admise ră.ţeumpărarea

a ~.ooo de exem.pla...,. Tipograful-poet fli.când distincţie tntre
facultatea de a cumpăra şi cea de a edita, trase cu 1.500 de
exemplare mai mult. nefiind doar •nerod •. Dupll un an, gu-
vernul nevrând lncll să rhp5.ndească Regulamentul, luă dela
Eliad ediţi.a de 2.000 exemplare, pllltindu-i suma cuvenitll.
Atunci editorul, profitând de neghiobia noului Postelnic, obţinu
o autorizare de a vinde Regulamente la autorităţi, scoţând
afară ediţia clandestin1l. Consulul prinse de veste şi s flltui pe
Eliade să op...,ască vânzarea, probabil (editorul nu face nicio
aluzie) cumpărându-i celelalte exemplare. Mică excrocherie, cu
acoperire legală. Eliade face un cu enonn de inex.istenţa ln
textul tiphit a unul articol ce anula autonomia legislativă a
ţării, adăugat ulterior tn original. El ar fi observat lucrul cel
dintâiu. Când tn 1836 se desbâturll ln Adunare modificările
la Regulament. el penduleuâ lotre Curte care voia sll nu se
strice cu Rusia şi tntre partid.a naţionali, IA.cllnd pe mijloci-
torul şi nemulţumind pe toţi. Plllcerea de a se afla to centrul
marilor everumcnte, de a fi luat ln seamll, este oricând evidentă
la Eliade. care se sileşte să pătrundă tn marea societate. Clltăva
vreme este favoritul lui Al. Chica şi trece drept poet al curţii.
E drept, cll un astfel de po~ l nu exista oficial, dar imitând
curtea din Viena şi Chica şi Bibescu par a fi afectat protejarea.
câte unui poet. D~i se jură cil nu şi-a • plecat genunchii ln veci
spre linguşire• Eliade exaltl pe Chica proclamllndu-1 si mbol
al dragostei, Om prin excelentl. Cu prilejul cutremurului dela
1838:
Un Om pc ullţl trece co n'are ale snlc,
<.:c-a.l săi nu rnal cunoaşte dccnt n.1 stlu norod.
Ce plânge omenirea ln &trtl.luclta·I cale,
A carul lcglimlnte se leg tn more nod .
Ocrotit de stăpânire, tuconjurnt de rude bogate (tipografia
publică opere cu chcltuialll din fondul D. N. l>aniilopulo)
poetul se 'mboglţi. Cllndva va devoni proprietarul • cămpului
lui Eliad" 1n virtutea chu1a. so va intitula tn lssachar •bietul
Eliade dela Obor•· Elia.de nu putea ramâne ln afara mişcllrilor Falsul G. l.iu:4r. • Gull Rolh Lazllr •.
de redeşteptare naţională care se urmau latent, fllra tntre- B. A. R.
rupere. Iniţiat 1n societatea secretă dela Coieşti, el primi
legale şi al lui Vodă. ln184oselncearcă răsturnarea Domnului,
sol intre, la. 1833. alături de 1. Cimpineanu, tn noua Societate
printre conjuraţi aOându-se N . Bălcescu şi Cr. Alecsandnscu,
filamumi&4. Se • tncurd • sl-i facă statutele, dJdu şi bani
.scopul fiind. se bănuieşte, lntronarea Câmpineanului. Şcoala
mai mulţi decât alţii. Pe faţă societatea urmărea promovarea
rodiniană îşi dJdea fructele. Se făcură arestări, căzând victimă
teatrului naţional. Cu marea. lui putere de mund, poetul se
şi Ingratul. Intr'un articol publicat ln Foaea f>ni'"' minie
devotă asociaţiei, care tnsll acoperea o organiza.ţie politică
(1841) Eliade lua poziţie reacţionară, cu gesturi do aparenţă
ocultă, ce vi.sa unirea, egalitatea, emanciparea Ţiganilor, votul
liberali, atacând Regulamentul tocmai pentro ideile lui lnain-
universal, etc. Minată de intrigj 4i indiscreţii societatea. se ri-
tate. Exaltarea noţiunii de opinie publicll i se părea prematura
sipi şi Eliade pune toată vina. ln alţii, tn BolW:, Alecsandrescu .
şi periculoasll. Avea greutate pentru el numai opinia omului
De fapt, lui tosuşi reformele libera.le nu-i plăceau şi proprietar.
conştient de răspunderile sale, aparţinănd unei clase active.
ap;uţinând unei clase neguţitoreşti, vedea cu ochi rlli pro-
~tarile reforme, observa tncă de pe acum,, sunl nefaste clnd,
gnmul extremist. Mărturisi numai decllt apoi că fusese orbit;
pripite, înfiţi.şează simple fom1e fără fond : • ... ne-am schimbat
cu toate că mal tllrziu va susţine că iniţiatorul asociaţiei secrete
numai vestmintele, ue-a.m Usa.t părul să creasd şi ni l·am
fusese el. allturi de Cllmpineanu:
tuns, ne-am ras barbcle, nc·am lepădat papucii şi ciacşirii,
Cllzut şi eu ln cursa urzirii prea spurcate, ne-am pus în loc de ciacşiri pantaloni, în loc de papuci galbeni
Ce ln tnsuşl vederea, ca orb om 'na.Jnt.o.t ... cisme cu lustro, şi am tnoeput a ne acconcia şi lncll.rlionţa părul,
a ne încrăvlta gâtul, şi credem că am schimbat şi ideile cele
Ce loc de pulclune I ce sfaturi zlipAclte I vechi ale fanariotismului şi a le laniccrismului •· Pc Ellad U
Oe Uue numai vrednici şi d'orlcare smlntlll
Al \Jlrel Pandemoniu şi cuibul de laplto I intereseazil opinia negustorului care, obişnui~ s5. plătească
O I cAt run plt\ns bl\rb•\11 oo rAu s'au om~gll I poliţa la scadenţă, ştie cc e raspunderea, opinia dascAlului, a
boierilor de a doua şi a treia clasl. numiţi to deriziune •ciocoi •·
Eliade ar voi sol spună cll tendinţa extremistă •eteria Este pentru aceşti ciocoi şi lmpotriva marilor boieri, vânduţi
ocultă• se strecurase din afară tn societatea lui mai moderată. străinilor. Totdeauna poetul a susţinut că n'a existat la noi
Duhul venea dela •şcoala rodinlană • altă societate revoluţio· boierie ereditara, c.i numai funcţiooalll, clasa conduclltoare
nară întemeiată la Paris, ln piaţa Sorbonnei sub direcţia lui fiind deschisă oricui. Starea de spirit a lui Eliade e clară : el
Ion Chica, poreclit do Eliade Rodin după eroul d.io le jui/ avea ciudă pe boierimea cu pretenţii care-l privea de sus pe
eN'atrl al lui Eug~ne Sue. Poetul va fi mereu apărătorul ordine! eJ om nou, pătruns numai prin merit, dar şi repui.sie faţl de
182 - ROMANTICII
Al. Ghlcu V. V. protectorul lui Ellade.
Litografie din 1842 tn D< la • ilual/on de la
Vo.la<hi~
revoluţionari cari umblau să strice o ordine ln sânul căreia se
strtturase. Conservatorismul acesta este al tuturor oamenilor
fără trecut. Prin Domn fostul dascăl dela Sf. Sava n.ădăj­
duia o tnaintare ocrotită. Pentru articolul dela 2841 pretinde
E liade a fi fost dat tn judecata criminală de o comisie numită
adChoc prin stăn1inţa consulatului rus şi a colui francez, sub
învinuire do complot, articolul fiind denumit • proclamaţie la
revoluţie '· Nu fu nicio consecinlă. Dar to 1842 izbucnise o
nouă mişcare la Brăila pentru eliberarea Bulgariei tn care avn
un vag amestec şi Eliade. mai mult ca un agent observator al
Domnului. Complotul fusese după toate semnele tnscenat de
Ruşi cari voiau să rtstoarne pe Ghica. In acel an apărurl la
1lruxelles vreo câteva ediţii dintr'o broşură franceză D• la
$UU41i01' <Ula Valaehie sous l 'admittistraJion d'A/exandre Ghîk11
prin care, cu calomnii, se cerea tnlăturarea Domnului. Lucrul
se şi tntlmplli . Ideea fix! a lui Eliade că toate • 7,averele • se
produc din instigaţia rusească, nu e lipsită de temeiu. Pentru
a putea ocupa Principatele, Ruşii alimentau din umbra agi-
taţiile, de altfel spontane. ale naţionaliştilor. Poetul nutri
tntotdeauna pentru ci o mare duşmltnic. La i844, un ru8 TnuJ·
da!ilof obţinând dela Bibesco concesiunea unor oxploatl!.ri
miniere, Eliade scoase pe foi volante, după metoda lui Voltaire.
diatriba ;ltăcieşul şi florile tn care vorbea stmvcziu de un
măceş căzut tntr'o grădină:
Ori lncoacc, of I lncolo,
011 A;tldlna rllsuna.
Flortcelc curtouc
Una p 'aJla se'11t.reb1 :
-Trandafir sA lle, lelo?
- Nu • trandollr. •uralo:
- Va.i de ool de norlcelo 1
- ~ mal n de noi, cumnato?
- E măci•~· luo-l·or Nalbo.
Vulgaritatea s;.\nătoastl a tonului, actualitatea cbestiuuil
răspândiră satira şi sporiră popularitatea lui Eliade. Poate
tocmai pentru aceasta. ş1 liindcă intrase ş1 în graţiile noului
Domn Bibescu, Eliade nu fu chemat ln noua Asociaţie literarri.
Poetul tuna şi fulgera lmpotrivl-i, o socotea înfiinţată La
consulatul rusesc, cu oaineni devotaţi llusiei 'i ocupată numai
să-l ponegrească pe ci. >\sociaţia cumpărase şi o tipografie
şi se vede că aOe8t lucru U supăra ln socotelile Lui morale şi
materiale de editor. Ca de obiceiu tn umbra Literaturii. dospea
carbonarismul. Ion Ghica, Teii, N. Bălcescu şi alţii lăcură o
Frd/ie cu trepte de iniţiere ,1 ierarhii de factură clericală:
diacon, preot, arhiereu. Iniţiatorii principali erau de bunll
credinţă şi inflăcillaţi, unii mai tineri nebănuitori de intrigile
ruseşti. Eliade are ideea neclintită că Ghica ln deosebi este
mstrumentul Ruşilor. prin ruda sa N. Mavros. care intriga
tntr'adevăr tn vederile ţariste. Ghica era prea patriot pt: de o
parte, prea bizantin pe de alta c.'\ s! nu fie ln stare a face joc
d ublu. ln legătură cu oamenii Rusiei, el avo totuşi toată
lncrcderea Turcilor. Şi din ceilalţi conspiratori mulţi vor fi
"vut intuiţia exactll a lucrurilor. Scopul lor era de a încadra
ţările române to mişcarea revoluţiomiră internaţională, chiar
cu impresia de a fi victima intrigilor. Politica lor s·a dovedit
justă. Ei aveau nevoie de un program care să inspire tncre-
derca Europei liberale şi deci făcură unul foarte democratic.
Prin asta ~tigau clasa de jos. lărănimca, cea mai numeroasă
şi mai nemulţumită. N'aveau vreun interes să piardă pe boieri,
dintre care unii erau el tn~i nJ4te revoluţionari de bună voie.
Pentru aceştia aveau ideea unităţii naţionale. scumpă tuturor.
Cât despre concesii, ele nu erau de natură să sperie pe urmaşii
unui Golescu. care preferase a fi grădinar la Schonbruon decât
ban tn Valahia Boieru erau mai mult nişte proprietari, iar
Liberalismul nu atingea capitalul. Toţi aoeşti carbonari de
familie bună erau oişte subtili politicieni cu legători de rudenie
peste lot, ştiind toate. putllnd lua atitudinile cele mai nime-
rite ln1prejurărilor. De aci impresia aceea d e duplicitate, d e
fluctuaţie, de pactizare veselă Intre adversari, de tnl.dări şi
schimbări inexplicabile. 1'oti bunii Români voiau acelaşi lucru
pc felurite căi, acoperindu-se ori descoperindu-se după tem-
peramentul propriu. nu fâră a căuta uneori să-şi satisfacă
şi ambiţiile personale. In această lume trăeşte violentul Eliade,
om. dintr'o bucată tn felul lui, plin d.e bon simţ în politica
speculativă, incapabil de a tnţelege necesitatea practică a
exagerărilor progra.m atice şi a compromisurilor, şi mai ales
lncăpăţânat, plin de vise, cu sentimentul tot mai accentuat
că toată lumea li persecută pentru marile lui dreptăţi. ln
primăvara anului 1848, un nou comitet revoluţionar Iul fiinţă,
cu Ghica, cel doi fraţi Bălcescu, cei patru Goleşti şi mai ales
cu C. A. Rosetti şi cu de curlt.nd sosiţii din Franţa fraţii Bră·
tieni. Proiectul unei constituţii fu delincat şi revoluţia hotărltă.
Rusia din parte-i 1inea să lomenteze o astfel de lurburare
spre a interveni cu trupele şi tu acest scop trimise la Bucureşti
pe Duhamel. Eliade merse ia Bibescu 811-l lntrebe dacă admitea
amestecul Ruldei tn treburile \llrii. "8ibescu, poreclit • ne·
bunul •. U sfătui să-şi va.dă de treburile lui, de familie, li găsi
exaltaţii poetice şi teatrale şi tncercă a·i oferi 6o.ooo de franci,
ceruţi odată ca despăgubire. Eliadc li refuiă •din calcul - zise
el Domnului -ca să nu·ŞÎ piardă popularitatea •. Duhamel,
sosit , li suprimă la 27 Mai Curiend rom4MS<. Eliade !şi didu

furios demisia, lnapoie diploma de mare clucer, dădu drumul
ln sfâr,şit C4ntecului Ursului:
Ni, ni, ni fi 11a, ne. na,
Pulu de popă satara,
Ursule neţesălat,
'Pulu de codru'11vcr.ş:unat
Dlha I diba-măi I
Care au fost realele atitudini a.le fiecărui actor ln eveni-
mentul dela ~848 este greu azi de stabilit. Toţi se contrazic
şi mint. Ghica susţinu la !nceput că străduinţa comitetului a
fost de a tmpiedica izbucrtirea revoluţiei prin manoperile gu-
vernului, apoi dimpotrivă că intenţia le fusese de a pomi
miş<:area. Eliade socoteşte pe tinerii revoluţionari victim.e ale
credulităţii şi entnziAsmalui. El, omul de bun simţ, care n'avea
în vedere decât scăparea patriei, pusese la cale tn caz de răz·
meriţ.ă insidioasă o contra-revoluţie (pe principiul •urăsc ti-
rania, mi-e frică de anarhie•. arborat ln răposatul Curier)
cu ajutorul verilor săi ofiţerii Racotă, a altui văr comercian tql
Mărgărit i1oşoiu etc. Adevărul este că E liade avea. o ·m are
popularitate în burghezie, căreia îi satisfăcea toate instinctele.
Punctele lui de vedere erau: recunoaşterea suzeranităţii Porţii
şi a autonomiei ţării pe temeiul tratatelor, respect la persoane,
respect la proprietate. Politică valabilă şi ea provizoriu şi
înrudită cu a Vladimirescului. Ghica declară. cum că El.iad
printr'un. emisar i·a propus o întâlnire cc avu loc ln aleea cu
tei dela Colintina, tntr'un chioşc deasupra lacului. Acolo Eliad
i-ar fi mărturisit că s<>cotea venit timpul unei mişcări, că el
to definitiv era un patriot, că avea mulţi prieteni şi legături
cu Domnul şi că era pentrn conlucra.re. Este sigur cum că.
ambiţii ascunse îl făceau să se teamă a rămâne $trăin de e ve-
nimente. Eliade afirmă dimpotrivă că s'a făcut apel la el şi
numai după :matură chibzuinţă, temându-se de a nu fi vreo.
ispitire vicleană la mijloc. a consimţit să se lntâlnească cu
Ghica dela care primi cele mai patetice jurăminte de patrio-
tism şi bună credinţă. Astfel contra-revoluţionarul lncepu să
ia parte la reuniunile comitetului, tn care fu captat de maiorol
Teii. Ghica, Rosetti, Brătienii detestau pe Eliad, socotindu·!
fricos, vanitos, ne!ncrezător tn .Revoluţie. Intenţia lor vădită
era de a se sluji de el ca de un drapel şi de a-l tnlătura la ln·
tâiul prilej, dat Ciind că omul umplea lc>cul cu persoana sa
şi ţinea să joace rolul principal. La rândul lui. Eliade cugeta că
ajutat de credincioşii săi şi de popularitate va putea domina
curând nişte tineri fără experienţă, ajutat de Turci pe care
li cultiva. Nu mult după aceea gândul domniei va trece şi
prin capul lui şi prin acela al lui Teii. El luptă to comitet
pentru un program conservator. Schiţa constituţională fu
tntocmită probabil prin colaborarea tuturor şi redactarea lui
N. Bălcescu, apoi totul fu încadrat tntr'o proclam.aţie foarte
lntr'aripată ce s'ar părea că este de Eliade, cu toate că propo-
ziţii ca t tot Românul e un atom al lntregii suveranităţi a
poporului• nu sunt în spiritul culturii .şi stilului poetului.
• Fraţilor Români - glăsuia proclam.aţia - Timpu I mântuirii
noastre a venit; poporul român se deşteaptă la glasul trâmbiţei
îngerului mântuirei şi !şi cunoaşte dreptul său de suveran .
Pace vouă, pcntrucă vi se vesteşte libertate vouă! • E ceva
din Bălcescu şi din C. A. Rosetti aci. E liade luil manuscrisul
proclamaţiei şi se închise cu el în tipografia sa Potrivit în-
voielii, conjuraţii se risipiră prin judeţe, rămânând în Bucureşti,
în aşteptare, n11mai o parte. La 9 Iunie Elia.de. Teii, popa
Şapcă, căpitanli Racotă şi lncă alţii, împreună cu o companie
ln mare ţinută, se strânseră to mijlocul lzlazuloi, priviţi cu
mirare de curioşi. Popa Şapcă făcu o rugăciune foarte înduio-
şătoare, rugând pe Dumnezeu să scape pe ţărani de infama
clacă, de• muncile Faraonilor •, apoi Eliade, .o m solemn şi cu
ISTORIA Ll'l'ERATURIT HOMÂNt; - 138
LrrEH .\P.U
rr, Anî .\ 1839
O publlc•\ie eliodescli. Titlu.
ţi nute profetice trase manifestul şi citi : Fraţi româ:ni ! In
mâini ţinea steagul tricolor. Cei de faţă jurară pe Constituţie.
Ţăranii, care nu erau mulţi, nu se arătară entusiasmaţi,
tntâiu fiindcă nu înţelegeau pompoasa frazeologie. Ei nici
n'ar fi fost împotriva clăcii. Mai de grabă nu pricepură avantajul
împroprietăririi •prin despăgubire•. Şi mai ales manifestul
lncepea cu vorbele: Respect la proprietate; respect la persoane I
ce nu promiteau nimic şi care ar fi «surprins • pe extremişti .
Elia.de începca să fie pentru radtcali omul • fatal• revoluţiilor.
u ·n guvern provizoriu fu constituit din popa Şapcă, Ştefan
Golescu, Chr. Tel!, G. Magheru, N. Pleşoianu şi Eliade. I se
trimise lui V odă Bibescu notificaţie în numele poporului român
şi guvernul porni spre Caracal, în.ştiinţând pe cetăţeni că
s unt • născuţi la Roma• fiind din Roma-nati (Romanaţi) şi
urmaşi ai marelui Caracalla. De acolo trecură la Craiova şi
aşa mai departe. La Bucureşti tn ziua de 9 Iunie se lncercă un
atentat împotriva lui Vodă, care de altfel trimisese lui Magheru
ordin să prindă pe ceilalţi cinci « indivizi •. La 1 I Iunie Bibescu
semna constituţia, făcând oarecari schimbări. Elia.de lua cul-
tele şi instrucţia publică iar Teii era tnlocuit prin Odobescu,
partizan al Ruşilor. Atentatul, indiferenţa armatei, asmuţirea
Bucureştenilor ln sunetul clopotelor îl biruise. ln faţa pră·
văliei Iul D. Danielopolu din Lipscani (rudă cu El.i ad.o) urcaţi
pe o mas.'l, tineri conjuraţi citiră proclamaţia. Poetul Ion
Catin1l făce.-i. acelaşi lucru ln răspântia dela Sf. Gheorghe.
Peste trei zile, până să sosească ministerul, Bibescu fugi.
Se formează u11 guvern vremelnicesc prezidat de Mitropolit
compus din Eliad. Şt. Golescu, TeU, Magberu, Scurti. Poporul
li vrea pe ei şi comitetul n'avu lncotro. Dar locotenenţii căpă·
tară secretari supraveghetori pe C. A. Rosetti, I. Brătianu,
N. Bălcescu şi A. G . Golescu. Elia.de care era şi ministru al
Instrucţiei izbuti să vază ca şef al poliţiei pe vărul său Măr­
gărit Moşoi. 1n. jurul lui se tnvârtesc multe rude. C. şi N.
Alexandrescu, cumnaţii săi, Zalic, fiul nelegitim, verii Racotă,
verii Tache şi Mărgărit Moşoiu. Omul începea să devină tor·
burător şi când Elia.de şi ceilalţi sosiră !n Bucureşti Rosetti
şi L Brătianu !şi dădură demisia. Apoi reveniră. Se vede că
se gândiră că esenţialul era să izbutească revoluţia, de Elia.de
putându-se scăpa mai târziu . Guvernul mânca la Palat pe
socoteala municipalităţii şi Eliade purta peste frac o manta
184 - ROMANTIC II
Jon Elladc Rlldulescu tn togă, 1846.
OupA I. Creţu.
albă, luatA. zicea el cui fi acuta de poze voevodale, dela un văr
al său cavaleri.st care purta o astfel de manta după moda
au.striacă. Pe a lui i-o furaseră tn turburărilc din aceste zile şi
el era om sărac şi nu·şi putea cumpăra alta. Dar apoi se ln·
făş1tră ostentativ ln alba·i mantll, fiindcă zicea că albul e
simbolul satului şi el era om al Poporului. lmprejurările ln
care se fură mantaua neagră a exibiţionistului au lost unn~·
toarcle. Generalul Odobescu, om cu au toritate asupra micii
armate, l.ncercll sl1 !năbuşe revoluţia. Prefăcăndu-se a pre-
zenta pe ofiţeri guvernului arestă în mod lamentabil pe Eliadc
şi pe tovarăşii săi, tn numele proprietarilor care veneau din
spre sala ~1omolo, unde ~i discutase tngrijorărilc. Odob<;'SCu
se vi.sa Domn, sperând a fi susţinut de Ruşi. lşi mll.rturisi
ingenua dorinţă şi lncc~ a se face aclamat alături de Clun·
pineanu membru al guvernului. Gloata prot.estă. Câţiva din
revoluţionari, fugiţi pe fereastră, asmuţiră pe cetăţeni cari
veniră to frunte cu "Brătian u pe jos, tu vreme oe N. Golcscu
lntr'o bfrjă, cu un steag dcs!ăşurat tn mână, striga: La annel
La arme I Odobescu fu la r!lndu·i arestat, Solomon s ubalternul
lui trase to mulţime care lnfuriată năvăli în palat. Astlol reac\i ·
unea fu tnăbuşită. O temeie, Anica. Ipătescu, târlse după ca 1"'
revolu ţ.io11l\ri pe podul .Mogoşoaiei ţinând două pistoale ln milnii.
Eliade nu a'a purtat chiar aşa de laş. El însuşi mărturisi că
nu-şi pierduse • tot • sângele rece şi că a voit s.'l. vorbească
soldaţilor. Crezu tnsll totd.e auna că Brătianu li trădase cu
Odobescu. Se pare că Brătianll n u s'a gil.ndit la aşa ceva la
lnceput. Vbâod tnsl lipsa de iniţiativă a lui Eliade şi prestigiul
şi chiar energia lui Odobescu, scoase lnchcierca că, bun ori
periculos, acest om lmprcuoâ cu armata trebue captat, fie
şi prin măgulirea ambiţiei. Rosetti şi Brătianu făcură tot cc
le stătu tn putinţă să evite osândirea generalului. Tocmai
atunci se răspândi vestea, fal.sl, a venirii oştilor ruseşti. Eliadc,
temător, susţinu cu ljrjc ideea retragerii ln munţi. Brătianu
fu trimis spre Focşani să se informeze asupra mişcării Ruşilor,
guvernul se grăbi să fugă ln direcţia Târgoviştei. lntovărăşit
de cumnatul său N. Alexandrescu şi de tncă o rudă, Ştefan
Androruc, F..Jiade se ră.sleţi de colei;ii săi. Găsind prudent de
a ocoli nraşul. se abătu spre Petroşiţ.~. Sub·administratorul
care a vea instrucţiuni dela noua c.~l măcămie reacţionară clin
Bucureşti, puse mlna pc c i şi-l lilsll. ln scama bătrânei sale
mame care-l ţinu tntr'un bordeiu cu lut pe jos şi cu laviţi
rudimentare pe lil.ngă pereţii plini de muşte şi de pânze de
păianjeni. Din când tn c.'lnd curioşii satului priveau pe una din
micile ferestre lipite cu hârtie pc losta căpetenie a poporului.
Mai târzm bătrâna intră l.n bordeiu şi sub cuvânt că având
poale lungi ş1 minte scurtă uitase sii caute armele prizonierului
ccr<:etă bani.i. Fecioru-său ti trimisese vorbă că Eliade are
So.OOO ducaţi. Nu se glisi asupră·i decât câteva sute de franci.
A doua zi cocoana ii dădu dulceaţă şi calea şi·! invită lntr'o
odaie mai ca lumea. Una din fetele ei trase misterios la o parte
pe bietul !j<lf de stat şi·I tnvăţă să evadeze printr'o gaură din
tavan ce da ln poci şi apoi tn horn, Eliadc nu avu nevoie sl1
scape astfel, deoarece subadministratorul voni tntr'un suflet
şi se plocoru cu mari smerenii, numindu-l liberatorul patriei
~i indemnând lumea B<'l cadll ln genunchi şi să strige: Trlliască
Elinde I Căimăcămia căzuw. Intr'adev11r, Brătianu constatând
că ou era nici picior de Muscal, se tntoarse la Bucureşti ~i sculă
din nou poporul. De data aceasta se pare că vru cu tot dina-
dinsul să !nlătu:re pe poet şi să-şl asigt1re concursul lui Odo·
bescu. El prezentA poporului J>e general, pe Câmpineanu şi pe
Crcţulescu. Doamna Odobescu, lmbrllcată 111 doliu şi cu părul
despletit, \ipa teatral: Fraţilor. soţul meu este prietenul vostru,
e Român adevărat, f><Jlri<His. Trăiască Odobescu I Cetăţenii,
printre care mulţi erau legaţi de rubedeniile lui Eli•de, cerură
vechiul guvern. Brătianu om cu tact abandonă pe general
care incăpăţânat se tuchise ln ca.zarmi!. ameninţând să tragă
cu tunul asupra mulţin1ii. Acum Odobeasca în fruntea popo·
rului ingenunchia tn faţa soţului rugăndu-1 să nu facă moart...
de om. Generalul furios o izbi cu chipiul, trimiţând-o la furcă:
F111·ca, muiere, Curca! Nu te amesteca. tn politică I Io sflirşi1.
Brătianu ad.uce pe Mitropolit să potolească pe nebunul ge•
noral, un popă Tt1n tncălccând pe un tun, smulge fitilul aprins,
Odobescu ingenuncbiază ln uşa caretei mitropolitului pe a
cărei capră şedea Brătianu şi armata trece do partea Revoluţiei.
ln ziua de '2 Iulie Eliade, fricosul. e primit tn triumf la bariera
oraşului. Trăsura i sc umple de flori şi de stindarde. Câţi.va
deshamă caii şi trag tu locu-le trăsura. Eliade, lncântat, ş1
bun actor, joacă disperarea Omului liber: Cetăţeni - tună el -
de aceea am supravieţwt nenorocirilor mele ca să văd pe
fraţ.ai mel căzuţi la starea de brută? Reluaţi cetăţeni, demni·
tatea de oa.meni şi puneţi caii la loc... Fiţi. oameni ori m'arunc
din trăsura acea.sta care mi se pare mai lugubră de câl un
car funebru! Su~ enorm, strigăte: Trăiască libertatea!
la loc caii! La palatul iluminat li aştepta o recepţie. E liadc,
cuprins de o modestie tacticil, ac dă jo• din trăsură şi se pierde
ln mul\ime. Guven1ul lncepu sii facă propagandă. pentru noul
regim, şi să numească emisari diplomatici, sll. se pregătească
pentru o Constituantă. Ţara e lntr'o dulce, teatrală veselie.
Satele trimit care simbolice trase de boi cu coarnele aurite.
Nişte preoţi veniţi Io delegaţie voiră să lncunune pe Elirule
cu o coroană de spice. Poetul o reluză, nevoind să tntreacă
pe Isus care nu p11rtase decât o coroa.nll de spiru. Preoţii, din
 ISTORIA Ll'l'IU\ATURll KOMĂNJ.; - 186

Cioplea, erau unul catolic şi altul ortodox. Eliade li puse s1

se lmbrăţişezo ln numelo unui Dumnezeu universal, al lui
Isus-Poporul. Poetul era popular şi. I . Brătianu care de pe
atunci prevestea pe omul politic îndemânatec de mai b\niu
se sili să·I diacreditcze. lntăiu li hotllzt să tnlăture din prefec-
tura poliţiei pe Mărglrit l'.loşoiu şi a-l numi pe el. In comisiunea
pentru proprietate, Eliade susţinea teze moderate, cm pentru
o repre1entanţA pe clase şi contra votului universal. El ne·
mulţumi şi pe proprietari şi pe ţărani. Brătianu veni apoi ln
fn1ntea cetl'lţenilor şi ceru Regulamentul organic şi Arho11dologia
spre a ii arse. Duşmanu l de ieri al Ruşilor, se opuse. 'Regula·
mentul era, •icca, recunoscut de Poartă, prin urmare nu ""
cădea să fie atinsă puterea suzeranii.. Acest limbaj do Domn.
arestat Intre consuli, nemulţumi. Regulamentul ln ars şi Eliade
care vorbise dela balcon norodului, 111.cAndu-i politicii. subţire,
ioccpea să piardl popularitatea. Lumea. stârni tă de Brătianu,
şeful poliţ.iei, strigase vehement: Jos Regulamentul Gestul
ardcrei putea !1 pueril, tasă era necesar pentru fortificarea
sufletelor. Revoluţloruuii radicali văzură din ce Io ce ln Eliad
pe omul nelast mişcării. De altfel toţi se acuzau unul pe altul
de a li fatali. Tuicil prin Suleiman Paşa, sosit cu armata la
Giurgiu, recunoscu noua stare de lucruri, lntărind ln locul
guvernului proviioriu, o locotenenţă domneascll.. • triumviratul •
N. Golescu, Tell, Eliade. Poetul se simţi aproape Domn. Jn
mantia-i albii. viiitfL la Giurgiu pe Suleiman Paşa. ln toamnâ
Poarta, sub presiunea Rusiei, tşi schimbll. politica. Su.leiman
fu rechemat iar Fu ad-Paşa lncepu în ziua ds t 3 Septemvrie
represiunea. Cei trei locotenenţi !urli. daţi afară peste graniţă.
tn Transilvania, ceilalţi revoluţionari căraţi Io ghimii pe Du·
nlre, ln chip mizerabil.
Eliade lşi luă adio dela Patrie :
Te, las, Patzie•n sclavie;
Şl'n pimlnt tl loc sLrăio
Nu m'attea.pl.A decilt chin,
Vla\l·amm, moarte vie.
In cele din unni cei mal de seamă dintre ei se aduna.d
la Paris. Eliade se socotea aci tncă locotenent al emigraţiei.
alll.turi de ceilalti ex-caimacami, to urma unei botărlri a re-
fugiaţilor dela Braşov. Acum revoluţionarii n'ar mai fi avut
de ce sll.-1 ocolească. Singurul lucru ce le rămânea era de a
pregăti renaşterea RomAniei, prin propagandă, pe principiul
nationalitll.ţilor şi al libertăţilor. Se strânser1l bani şi fiecare Ion flJiode RAdulcscu.
tncepu să publice . .Eliade fu foarte activ, ce-i dreptul, dar tn Desen de Strlxner. CotecJla Al. Rosetti.
forme din ce to ce mai greşite. Nu mai luă parte la şedinţele
emigranţilor, to Memorii asupra evenimentelor din 1848 sc
ln111ţA pe sine, fll.clndu-şi aut.obiografia, diminuând şi . ironi- pAnă la cruce numai cu Ioan, şi cu sll. am tncă trei sau patru
zând, cu spirit. pe ceilalţi. lrita pe toţi cu lll.udll.roşiilc lui. amici ln Brusa? • S'ar :rice el!. Eliade nu-i tocmai cu mintea
De x~ ani, spunea el, luptase singur lmpotriva inamicilor limpede, cu toate acest.ea astfel de tinute profetice erau co-
patriei şi numai el, Ţarul şi dracul cunoşteau politica rusl. muno epocei lui Maitlni. Şi de altfel poetul e şi puţin farsor.
Până şi Duhamel recunoscwe zicând ; Quel homme I II est Io seul Emigranţii nu se lasă nici ci mai prejos: 11 ironiuază pe
qui nous a compris. II est dangereux l Frauologia lui umUă chestiunea mantalei albe, a numelui Eliad derivat din Helios
faţă de toalta Poartl o a unui pretendent la tron. Unirea sau din Elia proorocul, a intenţiei de a relnvia lictorii romani.
Principatelor e combătutll. ca intrigă rusească. In cap i·a intrat Jar drept concluzie: •Cel. .. dumneata ai fli.cut Revoluţia I
că e un martir al Naţiei, un profet, un Messia. Citeşte Biblia Revoluţia a făcut-o Naţia I• Vin intrigile : el!. Eliade ar trăi
şi-o comenteaUI.. Soarta lui i se arată asemănătoare cu a Mdn- lntr'uo palat, că ar avea bani, el!. ar fntreţine legături cu oare-
tuitorulul. •Acesta ln fine ajunge, apare; lumea coruptll. l!Ull. cine (lucru pare a fi adevărat). Poetul ale cărui relaţii cu soţia
Tin·I recunoaşte, nu-l ascultl; U penrecută din contra, 11 pune sunt delicate este furios. Soţia cu copiii (o fatll. rămăsese la
pe Cruce t. Pe pricte.ni li binecuvlntea UI. ln scrisori : • Cbriat Bucureşti) se a fla. la. Chio de unde prim~ ca şi alp emigranţi
şi l>lagdallua cu voi l • Ciocoii. Sansailii au decis • sll. pearll. ..•. o pensie dela Poartă, care i se plătea ei pe"80nal. l n 1851,
Heliade •· •Li se urlse Atenienilor cu un Aristide de a tot auzi dupll. ce se repede la I..onclra, treclttd prin Marsilia şi Malta.
că e drept: U sc urtsc Ebreilor cu toţi profeţii, li se ut1se cu Eliade se stabileşte la Chio. Aci tl lntămpinll. • ccnsura şi poliţia
mana şi dorea ceapa Egiptului. Au ut1t şi au crucificat pe unei lemei geloase şi mal nebune o, care la Sibiu. to i819. tnge·
Christ; l-au abandonat toţi afară de Ioan; şi pe mine de ce nunchia la icoană cu fetele e.alc şi c:Antn cu ele ln cor rugă­
să nu mă uraacl Romlnii I Ce minune e asta, Christ sll. rămle ciuni pentru ferir~.a blrbatului de ispitele femeilor. Ca sll. scape
136 - ROMANTICII
Ion Ellade Rlidulescu. B. A. H.
d e scene. fostul Caimacam dtăceşte noaptea printre ruinele din
Chio tn care se afla •curat prizonier•· De n'ar fi fost la mijloc
copili ar fi divorţat. Se mai linişti ocupându-se de instrucţia lor.
Suferinţele lui dureazA. şi sunt tragi-comice. I se inspecteam co-
respondenţa şi sub toate numele sunt bA.nuite femei. Două
ieftine bnlţare de lavă dA.ruite unor doamne devin fn irnaginatia
soţiei brl\ţlrl de aur cu briliante. Eliade n'are niciun ban
şi copiii li dau cA.te don.beci de parale pe furiş. Ba i se ascund
şi cizmele ca să nu poată ieşi din casă. Asta era •plapoma •
după care alergase. li venea sll-şi facă seamă, să i se audl de
nume. ln Dccemvrle r8s3 e chemat la Constantinopol spre a
fi trimis !n tabA.ra lui Omer Paşa ca •reprezentant al naţiunii •.
ca H~liade-bey. Turcia tncepea aliatl cu puterile occidentale
campania din Crimeea fn care folosea şi Români. dlndu-le
grade militare. Eliade e fncA.ntat nu pentru el, ci pentru naţie.
In aceste vremuri U văzură unii Români la Vama ln uni-
formă turceucll. Heliade-bey se repezi tn toamna lui 18s4 şi
ln Bucureşti, trigănd la ruda sa Andronic, care avea ro copii.
Clnd emigranţi.I tnccp să se lntoarcă, Eliade are altă stranie
tncăpăţlnare. El nu recunoaşte Turciei dreptul de a da voie
unui Romln să intre tn patria lui, nu era •muşteriu ... de a
tndeplini dispoziţii firmaniale, figurlnd la alegeri t . Nici oasele
nu dorea să i se aducă tn ţar;\, voia să fie tngropat tn Asia. Tn
1857 pe toamnă plecă prin Atena, la Londra, străbătând Italia
dela Messina pănl la Torino, Elveţia, trecând prin Colonia,
Bruxelles. Se pare că fu lnsoţit tot drumul de cumnatul slu
C. Alexandrescu. Dela Londra trecu la Paris unde.şi tiplri
Biblicele, tn 1858. Plrerile politice din vremea aceasta, ale lui
Eliade, sunt absurde şi n'au la bază vreo convicţ.ie. Eliade, ca
mulţi din pionerl, are sentimentul că iara este ingrab\ pentru
el. Joacă rolul marelui exilat. sperlnd că lumea. tl va chema,
dându-i mari onoruri. Lumea tnsă U uitase, ori li păstra ran-
chiună. iar pentru unii mai tineri, era un necunoscut. Atunci
Elia.de face opoziţie pentru opoz.iţie, combătând cu violenţă
tot ce era la ordinea zilei. ~u voia unirea prematură, • sofistică•·
ci-i trebuia adevărata unire suneteascl, sau n'o voia sub epi-
tropia puterilor ori se lipsea de ea dacă nu căpătam şi Basa·
rabia şi Bucovina. Cănd se propune Domn străin, e lmpotriva
Domnului străin şi de sigur că ar fi fost pentru dacă s'ar fi
susţinut contrariul. Aşa făcuse şi cu Regulamentul. După ce
ln iama anului 1858 ţinuse unor •j uni din Paris• lecţiuni de
literatură rom{•nă, se lncumctă tn primăvara anului următor
să intre în ţară tn arena politică pun4l.ndu-şi candidatura
pentru Camer;\ la Târgovişte. Căzu tn faţa lui Sarsailă (C.
Boliac) iar Rosetti scrise că ex-locotenentul insulta naţia, că
trebuia să se lnmormânteze de viu. Eliade vărsă atunci cu
voluptate un vraf de libcle tn care punea toată negreala fierii
sale abundente de pamfletar talentat. Se socoti pus la index,
dar nu era. Ideile lui (afară de câteva obstinări) dădeau naştere
Junimismului. In 1863 nemulţumitul căpătă pensie din partea
Parlamentului. ln 1866 e ales deputat. E contra prinţului
străin. dar voteazA pentru el, ca să nu se pună to vrajbă cu
naţiunea. Şi mai alinat sunetcşte este Eliade tn •867 când e
ales preşedinte al nouei Societăţi academice. ln şedinţă. plenară
propunea pe domnitorul Carol membru onorar. Muri la 27
Aprilie 1872 cu minte.-. nu tocmai sănătoasă, după ce cn doi
ani lnainte pierduse pc soţia sa.
Eliade a fost. ca mai toţi din vremea aceea, prin lipsa de
şcoli !nalte de pe atunci, un autodidact şi un mare devorator
do cărţi. Din fericire se citeau ln timpul lui clasicii, vechi şi
moderni. ln deosebi operele complete ale lui Voltaire le avea
orice om cu bibliotecă. Pe Eliade copil naşul său Constantin
Mauruli. un grec cult. U ţinea pe genunchi arătludu-i ilu-
straţiile Benriadei. Mai târziu poetul traduse Zaira (pierdută).
MaMnul şi 8rut11s. Libelele eliadeşti sunt voltairiene, ideile lui
religioase de asemeni, precum dela Voltaire vine glodul de a
cânta cutremurul. li mai plăcea cu precădere Moliere din care
tălmăci Am/itri<m, tndernndnd şi pe alţii să traducă. In editura
lui apărură pânl tn 1839 Std,titu/, trad. I. Ruset, Bădăran11I
bowit, trad. Maior Voinescu ll, Vicl•11iile l ui Scapin, trad.
C. Rasti, D. Pursmiac, trad. Grig. Grildişteanul, PY</ioase/e,
trad . I. Ghica, Sicilianu/, trnd. Burchi. Pentru Filarmonica
Gr. Grădişteanu tradusese Amtllalul ima1inar, Em. Florescu,
At1•oru/ d(J(,lor, C. Rasti, A ma>1/ii magnifui, Aristia, Silita
tăsăJl>rU. Acesta din urmă locnlizase Gtorgt Da>tdin (pe care-l
traducea şi maiorul Voineseu), cu nume de acestea: coconul
Crăcănescul şi cocoana Crăcăneasca. Ca traducător Eliade alegea
de obiceiu scrierile educative ori cu atingeri la problemele
religioase. Din Boileau traduse foarte slobod o parte a A rlei
poetia. Din Mannontel extrăgea mult to Regulik sau gramaliea
.poezUi (1831) şi traducea Bărbatul ul bu>1 p ftnrua cion sanl
pi-ea puţine (1832). Dădu o traducere şi Din noua Eloisă a lui
J. J. Rousseau. Apoi se tndrept3 spre marile cărţi profetice
ori epopeice. Făcu o versiune, poate tot după exemplul lui
Voltaire, după Canticul c<J11licilor, apoi din SaJmu X V11 şi
din Biblie (până. la • Cartea Regilor •). Din Divina Conwlie
traduse m proză cinci ct•nturi, ><erierea toată fiind hotlrlt3 a
ieşi ln Biblioteca universală, deln Arlosto alese cânturile
IV- VI din Orla11du /«rios11I, dela 1'. 'fasso cântul VII din
Gtn 1saJemme liberala. A părură şi părţi din Don Chi.şot. intre
care istoria lui Anselm şi a lui 1.-otar (Curios«/ strava{!a11t).
•Cavalerul tristei figuri• e o expresie familiară a lui Eliade
pentru ciocoi, Sarsaili. Din cei vechi tradusese sau avea numai
de gând să editeze pe Berodot, pe Xenofon. Făcu vezsiuni din
Sappho. Un fragment din Martirii lui Chateaubriand s'a
 ISTOHlA LITEHATURll RO!llÂNE - 13?

publicat la Curierul <k ambe se:<e (IV). La!I\arline e autorul

francez de predilecţie şi al lni Eliade din care traduse copi~
şi greoiu. Tot Eliad a tradus şi fragmentul din le/ia şi S&risori
la Marda, de George Sand. Din Al. Dumas alege Corri&olo
·şi sp„onaro. Traduce din lucrurile mai serioase. l slqria civili-
z1Z4iei de Guizot. ln poezie preferă autorii mărunţi Rollî, Vîtto-
relli. Zappi, Pindemonte, printre Italieni, Viennet printre
Francezi , o singură dată pe Schiller (Cavalerul Toggcn(>urg).
De notat că extrăgea ~teva pasagii şi din convcrsaj liJe <:;o.;tltc-
Eckerman11 (după Reuue d" Nord). Al doilea autor iubit du1>il
La.martinc este Byron din care tracluce tragecJiile Mari1:0
Paliero, Ambii Foscari· ( Tlie two Foscari) apoi Don j11a11,
Profeţia ltn Dairte ( P/„ propliecy o/ Dante). Melodii ebraict
( Hclwew Melodies, Ekgii la Thyrza ( Poems to Tli yrzo, tălmă­
cite cine ştie după ce altă versiune p!nă la desfigurare), Corsan<I,
l ara, Ghiarul, Luarea Corinluluî, M azepa, Parisina, logodnica
d' Abidos, Beţ>po, lame11taţiil• lui Tasso. Prizot1itrul d• Şl/011.
Osoar d'Alba, etc. Dacă Lamartine se potrivea unor suflete
abia ridicate de deasupra cărţilor bisericeşti, 'Byroo era to
tonul unei generaţii bătute de aspi.ratii nelămurite. Pentru
vagul mitologic plăcu lui Eliade şi Pingal al falsului Ossian,
precum li încântă ·m elodramaticul Bulwec lord Lytton dela
care scoase fragmente din Lasl day o/ Pompeii (Cristimzismul
la tnuputrd său), Rîenti şi Eueen Aram. Planurile lui Eliad
sunt colosale şi este evident că pentru vemea lui aflase, indife-
rent de unde, de o mulţime de lucruri. In I 846 pornind o
• bibliotecă universală• ~i propunea la filosofie să publice
Platon, Aristot, Bacon, Descartes, Spinoza„ Locke. Leibniz,
Wolff, Berkeley. Hume, l<ant. Fichte. Schelling, Hegel (Fe11ome·
nolo~a Spiritului, Emiclopedîa ştifnţe/qr filosofi&e) . In materie
de estetică. Intre altele. promitea pe Jean Paul Ricbter. 'Printre Jon Elin<le R:\dules.cu„
romancieri e.r a trecut şi Balzac, căruia i se prefera Eugene Suc. Litografic B. A . R.
Ce nu există ln lista· lui Eliad? Tot ce e fundamental tn 'istoria
culturii se află acolo. însă. lucru desamăgitor, c!nd poetul • Trebue să ne lmprumutăm, d.ar"trebue toarte bine să băgăm
tratează chestiuni de filosofie ·t raduce din obscurii C. ?.f. Paffe şi seamii sll nu păli.mim ca negu\.dtori acela cari nu tşl iau bine m~'1.s t1-
Matter, din Logica unui J.-F. Perrard. Biografiile de oameni rile şi rămA.11 bancruţi (mon11zi). Trebue să lui\n1 numai acele!\ cc
n~ trebue şi de acolo de unde trebue şi cum trcbue. Uni n1t voesc
mari sunt scoa.•e din Artaud, Viennet, F . Gail, P . F . Ti'!Sot, nici de cum să se t1ltf>l'U1nute şi_ rac vorbe ·noâ tu-m:\neşli: cuvin~
Dennt!-Baron, niciodată dintr'un izvor care să dovedească o tclnlc (dlcsloncr), cu\Olntclnlcă (loghlcl!), prcstenUndere (epitas),
cultură mai temeinică. Se lnţelege că ])Oetul făcea gazetărie Mcn\ll-Bpllsat (ocsftonl, nelmpăr\ll (atom, Individ), asupră -IO"llit
şi căuta să placă cititorului prin bucăţi mai uşoare. Dar ce de (prediMl), amiazăz iesc (meridian) şei. Alli se lmprumutii de unde
autori necunoscuţi, unii de prin reviste I E ugene Gulnot, le '"inc şi c:um le vine. De iau o vorbă grecească o pun tntreagă
grecească. precum • 1>atrlotisn1os, cnthusia.ţmos. cllros • ,şcl . de Iau
Marville, Mole-Gentilhonme, Căpitanul Macryalt, I. Couaibac, dela Pra11cetl, o pun lntreagl\ franţutcascl\, precum: • naţion:
P. Chevalier, G.ustave Hequet, Marie Aycard, Marc Perrin, ocazlon, comision • şei. ; de Iau dela laUneşţe le pun lntregi l allneŞti,
Amane de Lagniau, D. de Lagaraye, Marc-Micbel, Elzear precun1: • privfleg11ium., colegbium, cent rum. punctum • şcl.; de
Blaze, Contele A. de Lagarde, S. Henry· Berthoud, Thery. iau de: Iol ltalie11i asemenea, precurn: • soţieta, llberta, eval Ita • şei.
' 'orbele slreine trebue. să se fn1fAţoşeze tn haine rumAne,ştl şi cu
Adela Desloge, etc. Sunt şi câteva nume semi--0bscure: Mistress n1ască de Rumd1\ tnointea noastr:i. Roma1\ll, st rămoşi noştri. de au
Norton, Ernest Legouve, Aime Martin, Mery. Autodidactismul prii mit vorbe strelnc, le-au dat typarul Jimbi lor; •I nu zic • pa-
are drept consecinţă .lipsa sentimentului de v.aloare, ameste- trl0Ustt1os1 eJlros • şeJ . ci •· pot.riotls1nus, e.ntusiasn1us, cle:rus •~ Fran·
carea laolaltă a marilo~ scriitori cu autorii de duzină, tratarea cc.zi nsemenea 11u zic ' ghe<>grnfin, l'nergl1în, chentron • ci • Jeografi,
c1\crgl. santr 1: prccu11• şi 1talie11i ' ~cografia, energia, cenlro •.
cu uşurinţă a celor mai grave probleme, trecerea neaştept.'ltă Aseme11ea şi noi de ''om voi să run1iinl1n zicerile aceste toate de stts,
dela idei de bun simţ la cele mai nebune teorii. In cea mai lrcbuc să zicem •patriotism, entnsins-o), cler. naţ.tc. vc:nzlc, comisie,
.m are parte, opera lui Eliade este distrusă de sucitele idei ş<cografie, crterRie, centru, punt, l'>ntictate, libertate, eualitate, prl-

linguistice. La 1828. c!nd scotea Gra.m atica şi ştia mai puţine,
el scria ca lumea şi avea despre problema tmbogăţirii limbii
părerile cele mai sănătoase. Cu toate că încă dela tnceput
este împotriva slovelor, pe care numai le lmpuţinează, şi
cu deplină dreptate, găsea că· ortografia cti·mologică era inutilă,
născută la F rancezi şi Engleri. • ift veacurile sholasticismului •·
• Cel ce cunoaşte limba latinească ştie că z.icerea timp vine
dela tempfls, sau de va fi scrisă timp" sau de va fi scrisă tempv :
asemenea şi primăvara este cunoscută. de unde vine, sau de
va fi scrisă prima-vera, sau de va fi scrisă prima-vara ş. c. I.
Pentru cel ce nu cunoaşte limba latinească este .!n zadar oricum
vor fi scrise zicerile . . . •. [n privinţa neologismelor, viitorul
i-a consfinţit dreapta vedere:
v.llOl!hiu, coleghiu, sau n1a_i bl11e prl\'ile.g_iu, colel(lu •. <l11pd genlul
şi natura .llmbJ •·
Un deceniu mai târziu E liadc era de nerec unoscut. Ci.tîsc
mai mu lt şi Ardelenii latinişti (erau mulţi în jurul lui) li câ~ti­
gase. Apoi ştia acum m.U bine it.'lli eneştc, fiind prieten poate
cu a cel Luigi Gianeloni care avea un pensionai ln mahalaua
Batiştei şi al cărui curs de limba italiană ii anunţa tn C11rieruJ
de ambe-sexe (!li, r840-1842). E la mijloc ~i o dispoziţiune
psihologică. Eliade urăşte slavonisn1ul. !anariotismul pe care
Je pune pe socoteala nt<trii boierimi. Avusese prilejuri să sufere
dispreţul dascălilor greci, pe de o parte, pentru sforţările lui
româneşti, a protipendadei pentru încercări.le lui de ridicare
to societate. Nu putea s uferi nici pe Ruşi. Ura, căci era un
188 - l\OM.AN'I' ICll
Ion Ell•d• Rădulescu. li. ;I. /I.
om plin de pornire, li orbi şi-l botărt să arunce tot ce aminte~
umilinţa patriei. Un ofiţer n1s li citise un memoriu, scris din
ordin, tn care se dovedea că alfabetul şi limba română sunt
slavone. Eliade acosesc, ~ră a o supUDe ceru:urei, o mică
dizertaţie ln limbile franceză şi română apărănd latinitatea
Românilor: C""f' d'odl S1<r l'origine el la langue des Valaques,
care umblă din mlnll. ln mână şi lnf.urie pe Kiselev. El duse
legitima luptă fmpotriva caracterelor cirilice, lnlocuindu-le
întAiu ln titluri, apoi suprimându-le cu totul tn Curittnll de
ambe-sexe, periodul V, de unde lncepe a folo.<ri literă latină,
schimbare ce din prejudecăţi lnguste religioase nu plăcea
bătrânilor şi irita totdeodată autoritatea protectoare. Eliade
crezu acum d e cuviinţă să introducă o ortografie etimologică :
QuAnd va mbwnba ultima trumbă
Qoare quele mal lnchlse morminte lnveste 11 des!errA
SI tle.qullre sburava, şi corbu şi columba
ln valea qut1 ma.re la vecinica pace au dUttJT,
Primi au~J-,or qu•I •utt.erraou resuo•tu
SJ primi •alta-vor afara din gr6pa
Sacri Poelf qlle prea uş6rA ţb"ln41
Copere, şi quAror puţln d'uman picioarele tmplumbA.
Ortogra.fia este tn definitiv un aspect superficial ce n'ar
!i putut dii.una operei literare. Dar lui Eliade li intră tn cap
mari nebunii. El va constata uimit că vorbele pătrund odată cu
lucrurile: •Când a văzut !ntAea dată Românul dulamă. poturi,
conteş, anteriu , ceacşiri, işlic, fireşte că a întrebat pe cel care
Ic purta cum se chiamă şi acela i-a spus cum se chiarru\. Aşa
s'a băgat ID articolul acesta vorbele: dulamă, cepchen, tl!.tarcă,
oonteş, poturi, şalvari, fermenea, anreriu, ceacşiri, 11eurteicA,
giubea, biniş, işlic, papuci, meşi. cisme la noi, 1i ciobow
la Moldavi ce le-au văzut la ~ şi Muscali (pentn.cA
R()ll!anil n'au purtat cisme), pe urmă iar: frac, vcstli pan·
taloni, surtu.c, bretele şi botundrauri, crevată, manişcă, cor·
set, capelă, cordon, parura, etc. ._ De aci va trage ln·
cbeierea că multe cuvinte sunt trecltoare şi n'au de aface cu
fondul limbii. Aceasta era părerea pe care Hasdeu avea s'o
reia mai târziu ln teoria circulaţiei. Ca să-şi reîmprospăteze
avuţia latină RomAnii trebuiau dacă nu să reia vechile veşminte,
măcar să vorbească iarăşi despre tunicA ~i togă: • Câte veacuri,
domnule, de când Românul n'a văzut cu ochii toga şi tunica I
şi cum vreai ca să păstreze numele uno.r objete ce nu le cunoaşte.
Care tnsă va lua pana ca să seric sau să vorbească de costumele
şi lmbrăcămintea Romanilor vechi, va ourol fiecare objet pe
nume, şi vorbele vor li foarte româneşti iar 11u străine•. Se
vede cât de colo că reforma lui Eliade trecea dincolo de filo-
logie. El visa să schimbe lucrurile. De aceea peste frac pusese
manta albă şi aruncase şi Ideea lictorilor. De nu ar fi râs lumea
atăt de sgomotos de mantie s'ar fi lmbrăcat tn togă romană.
lntr'adevăr litografia ni-l şi tnlăţişcazâ lntr'un astfel de co-
stum. Neputând schimba realitatea materială, Eliad se mul-
ţumi cu vorbele. Probabil fiindcă nu ştia latineşte, deveni
italienist. Socoti că limba română şi cea italiană nu sunt decât
•dialecte• ale unei unice limbi. ln Curierul românesc Nr. 53
<lin 18J 9 apăru un dialog Intre un ţăran român şi unul italian,
apoi in 1840 Eliade scrise Porolelismul tt11ro limba românâ şi ila·
liat1ă. lmudirea dintre cele doull graiuri era şi atunci evidentă,
lotuşi, lntcmeiat pe opinia că ele erau numai dialecte, Eliade
lşi crează un jargon italo-romll.n de ln!ăţişare grotescă:
Fllr~ scutier şi ldrA companie,
Prin selba mare cavolerul passA,
Tiind qulnd una şi când nlU calle
Unde să den pcslc·Avve11tur' 111a1 slranli
Truse to prima 41 la o badle
Qu.,.., buoA parte din •veri dlspendc
Spre-a onora ln adornul clnoblu
Dame şi cnv•l•rl quc tragu acolo.
De aci încolo păsările woolâ, sunt SllOl4/Qare, pe mări trec
f>yroseaphe, balelle, ciuma e abomlnabilâ, aduce lrăf'4$, luU,
tunnenle, e morlife r4, pictorul def'l"fle mulli#ri, dame, don.uJ/a
CMe sunt pline de bellt/e. bellissim1, dileele, cu bellâ caţ>ellurd,
amoroase, radioau, cu ochi langhizi ce merită un bad11, cu sâni
care se gonflă. Cavalerul cu sabia !t'Pf>tndulti se cade să ia
dilfesa damei amale. Un popol risol1tl nu s'arrestă oricât de
svdnturoasă i-ar fi soarta şi oricât de • mf>i« nt micul care grin/ă
din dinţi. Domnul care passa peste ntari11e şi ptlage cu ;li săi
angeli li tkifau. Cu lr1Waliu, cu laboarc, un popol ce ;aa, risorge,
iese peste temf'esle şi Jepiţ/we sole„mcl căci Domnul e <»nnipolettt
şi operele sale sunt admirabili. Hotl!.rtt, Eliade e slrauaţanl I
Din cauza aceasta compozitille lui sunt de necitit, rizibile:
Ad.am, TUUnoseându·şl objetul adorabil
Al visului ferice, atrlgA, luţlndu-şi paşU:
Stă! , beUa mea dlleclA, lnloarce.te, o Eva I
Reforma, ca orice lucru rău, avu efecte lntinse şi durabUc.
Nu s'ar putea spUDe că aberaţia lui Eliade n'a avut şi o urmare
pozitivă. Poetul era un mare căutător de neologisme şi laolaltă
cu epoca lui dădu prestigiu unor forme pe care ahia ui le
acceptăm. Citite ca p<>Mie, compunerile lui Eliade sunt adesea
imposibile, ca proUi ele reprezintă o expresie modernă, fină,
perfect sancţionată de timp. Cuvintele nu sunt introduse de
E liade singur, lnsă aduse de el în cantitate mare şi mai ales
dintr'un câmp de noţiuni subtile, neatinse to acea vreme:
afabil, adorabil, absurd, aciuai, ab1<Siv, abjetl, absolut, colosal,
conjugal, cristalin, consecvem, in&rat, inert, imf>l(J(;(lbil, it1efabil,
juvenil, legal, legitim, misii<:, nuf>/ial, f>ervtrs, stf'afk, suav,
vtnerabil etc. De notat că folose!jtc ID chip fericit vocabulele
NUnJ4 ~ măritiş cu IDţelesul generic de uniune Intre douii
clemente.
 ISTOHI;\ t.IT..,HATUHll HOMĂNE - 139

/
{
•

'l '
Io.o .E liade Rădulescu î 11 vestita„i mantă. B . A . .R.
140 - HOMANTJ<.;U
DON JUAN
DEL.t
LORD BYRON
___ .„,.,..:;;;>.,.. ~
Trodut4 de r. Eliado.
Bucu k & sc 1.
l n tipogr.a'i. lui Eliade
I 8 & 2'
Din publlcaţlllc lui Ion Eliade Rădulescu. TIUu.
Oricât de naivă, gln<liroa lui Eliade, este cea dintâi ce
străbate, tnain.t ea lui Eminescu, o operll. lit.erară şi-i dii. sens
şi unitate. Poetul are vi1.iunea grandioasă şi totală, obsesia
unicului to trinitate. La. început propoziţiile lui sunt vag
voltairiene şi francmasonice. In 1836 susţinea că Dumneieu
e unul pentru toţi, revelat tn Treime. • Aflaţi dară că Duhul
şi Materia sunt doă tnceputuri vecinice din care se alcătueşte
tot universul şi 'n care Dumnezeu e pretutindenea, tmbrăţi­
şând totul, fiind to toate pe subt toate şi peste toate •. Tatăl
e autoritatea supreml, Fiul e materia, şi Duhul sfânt mintea
universalA. Ideile sunt eretice, panteistice, ş.i tn legătură mai
mult cu esoterismul kabbalistic, foarte răspândit tn societăţile
secrete ale vremii. Intr'un alt articol, puţin mai târziu, Elisde
aplica treimea la om, sub num.ele de treism, făcând to fond
un paralelism obişnuit ln toate sistemele esoterice lotre macro-
cosm şi terestrul Adam. Omul are un trup şi un spirit care-şi
găsesc măritişul Io morală. Imaginea măritişului poate explica
de ce Eliade, dându-şi ori nu seama. a tradus C4nlarea cân·
tării<>•. Nu numai tn Biserică ci şi tn hermetism conjugalitatea
slujeşte ca simbol al. concilierii factorilor de • ambe sexe•·
In exil, având mai mult răgaz de lectură, poetul !şi adlnci
sistemul. Intâiu, sprijinindu-se pe Sf. Augustin, identifică pe·
Isus cu umanitatea:• Cbrist e omul cole<:tiv, omenirea tntreagă.
Magdalina e Biserica căzută, prostituată .. . Tot individul
cbreştin este un rege şi un preot tn acelaşi timp ... •. Poetul
tnţelegea că şi el e o parte din lsus şi binecuvânta pe prieteni:
• Cbrist şi Magdalina cu voi I •· Mergea totuşi mult mai departe
decât Sf. Augustin. El se ridică împotriva ireligiunii lui
Proudbon şi se miră că cineva ln Telegt'aful 11 socoteşte • Im·
buibat cu idei franceze •. Biblicele lui sunt cu toate acestea
foarte tn spiritul Enciclopediei. • Biblia e productul unei minţi
ce vede pe Dumnezeu ln sânul naturei •· ln Decalog vorbeşte
• Raţia umană t, care este una ln toate timpurile şi la toate
naţiile. Dumnezeu.I Bibliei este Dumnezeul tuturor popoarelor,
Fiinţa supremă. •Dar acest Ens s'a tradus pe greceşte Ele~. pc
alte limbe Deus, Deu, Dumnedeu, Dio, Dieu, Gol, Allah, Bog etc.,
traducţiele vorbelor din limbă tn alta nu fac niciodată equaţiuni
matbematice. Fîe că mosaist, tnsă, fie că chreştin şi musulman
nu lnţelege 1.n limba sa cu nu.m ele ce dă Fiinţei Sup.rerue sau
Adevăratei Fiinţe decât ceea ce Moyse a !nţeles prin Ens
tn mascule şi tn femine totdeodată, ln activ şi to ·pasiv•. Si·
sternul trinitar. se mai adaugă, nu-i propriu numai creştinis­
mului. Cosmogonia :Egyptenilor are analogii cu Geneza ebraică.
Eliade citează din cosmogonia lui Hermes Trismegistul sau
Toth. Biblicele sunt un curat comen.t ariu kabbalistic cu pre-
t<0nţii filosofice, ln care găsim acelaşi hermetism numeric ca
şi ln ZoJuir. (Eliade consultase şi Tt1rotul şi-şi dăduse seama de
esoterismul său I). După kabbali~ Dumnezeu se exprimă hiero-
glific prin creaţie, care trebue descifrată, Universul e dar o
chestiune de cifre. Numărul trei reprezintă momentul mi>t:afizic,
nunta factorulul masculin activ cu cel feminin pasiv din care
iese fiul, Cunoaşterea. Paralel, tn ordinea microcosmică se
va petrece acelaşi proces: spiritul şi factorul vital se vor con-
silia prin fiinţa ·moraiă. Alte şapte puncte din acest sistem ema·
natist, bi%uit pe un soiu de. eoni numiţi sephfrl'lh tnfăţlşează
lumea istorică, inteligibilă, şapte fiind numărul zilelor to care
creaţiunea s'a împlinit. Totalul de ro formeazl arborele kab-
balistic. In acest ton talmudic tşi desfăşură Eliad trinităţile
sale. c deltele • :
• Cu terminarea acestui capitol, şi cu alte trei ce u:rmea.z.A se
tnvedereazll doctrinele lui Moise fi sbtema lui despre divinitate,
despre Bine şi despre Rău. Am văzut că ln princip el adoptă Auto·
rltatea Divină ca punt de plecare, apoi Spiritul universal şi Materia
unlverslllă ca singurele principe din care se c:reli lumea prin auto-
ritatea şi etot-putlnţa divinii. Aşa Eloim, Spirilul şi l\fateria formă
prima lui trinitate absolutli superioară şi acUvă ln chipul următor:
Autoritatea
Activul
Pasivul, sau
Eloim
Spiritul /"'-.... Jllaterla
• Din marllagiul apoi acestor doA unlversall principe, formă o
altli trinitate In ferioară fi pasivă ad.Ici!
Splrllul "'-.../ Materie
Universul
adică Activul, Pasivul şi Hesultatul sau Efectul.
•Aceste dQA trlnltllţl formă numârul şase sau cele şase :tilc or
perioade Ble creaţiei ce s'a produs prin concursul, concordarea
elementelor; terminul şapte sau cel de lncetnre, .lncheie gama ar•
monlcl · universale, ln care pretuUndenl Dumne7.eu e mulţumit
exprlmAndu-se la caplltul flecllrula period: •bine I bune foarte•
•şi a văzut Dumnezeu cAţl a făcut şi incă bune foarte " Bunul
dar stă ln armonie, .l n tot lucru de a tl la locul său şi la timpul său ;
•Dela gama armoniei universale şi numllrul şapte, num~r bun,
numAr august, numlr sacru şl sflnt, Sistema mosalc.ă trece prec111n
se va vedea la 7+ 3 numărul JO care e numârnl patdarhilOI'; apoi
la gama de game, de fapte ori câte şapte, şi la gama a gamei lnic-
cltll de 70 de ori câte şapte. Mal atL apoi profeţii qlţl din şcoala
lui o gamă de game îndoite adică o gamă de numărul 14 Jnmulţit
cu 7, care este numărul mistic al lor, şi do<pre care se va vorbi ln
locul slu •·
 ISTORIA LITERATURII R()MÂ.<""E - 141

S'a crezut că Eliade a hegelianizat, dar că el ar fi citit

pe Hegel e foarte problematic. Punerea filosofului german pe
lista Bibliotecii universale, care poate e redactată de mai
II i.

mulţi, nu spune nimic, căci lista a putut fi făcută după tnalluale.

Cărţile de sinteză filosoficll. din care cita poetul nu prea dau
mari speranţe asupra lecturilor, de care, de le-ar! fi avut,
ar fi făcut mare caz, cum face de un Cahen pe care-l citează
Ei ! AAp .„
ftA' "'' ll APT I I ACT ? ! l l lfi'l"A'l"l „
Mi111!111 I!! .s~i "inc1cK' o rp1>Md.\1' •• C.\O&&.~ "
mereu. O idee vagă despre Hegel se l'are a fi avut, tnsă mij -
loacele de a-l lnţelege li erau refuzate. Inteligenţa !născută 11 1µi4 11op' ci. HI 114Ct C1>pA~1 ! rl4i 4>1'1'oc!I.\' 11>i
ajuta să gândească singur pe sugestii simple. Afară de. ideea •ntlp'l"l.'4'opi!11' Al Op,'1"orp4+i r "• 11inc11µ1; Mnpr~t!;
de •echilibru intre antiteLe • nimic hegelian nu e la Eliade, wi A,Hl'd!>Mcf>A'l"ifA' w, •CtM1111.s: oy ~th' GorA'I"• .t.M
căci identificarea tntre Spirit şi Existenţă nu se face şi cei ll OK. 11l1 Ct•Nl4Î 61.11 ! Atl AOI: Al 1', !lnAt wi ~·•At
doi termeni Duh-Materie sunt primordiali. Triada lui Eliade t!t f>!A I 14• j :S.H AOK' Al IO , it/ ! 1i1'i ,~I t ' ÎH I • •U
e un •număr mistic t, simbolic, ce urmeaiă a fi interpretat
rpoc1Mt uti Mo„..,,j , ! ! ! ~ 'l"t tfi·r11. K'li "t.llJÎ4 wi
iar istoria universală este o reprezentaţie hermetică a Fiinţei
supreme, care se destăinue prin evenimente semnificative şi fli Af11 Î K4'~1f"' wi 0 ,\ ÎKl!.\' Al Alfll~-f.U,'11. e '11AlÎ CKOC• ţ
prin profeţi. '.Eliade foloseşte Biblia, analogic, pentru destinele „~ '.)'haS 'b11JÎ4 C... ll'T· (t!M.i.Hi rpowi &1•41>PAMi Al-
României: 11 ,1 u.~P1>, 111! 6op' ci. Ai&'t. ~„„· .&1 n!lu,it1i. Ov·
• .\iisi.unea Biblicelor „te de a Iace pe Români a urmări ~ po-
r111~1ni. A"'11wi ! •4 t.p "' 11i.3 ! ri .1.11_ 11011' At ~ •
Jlorul evreesc sau mai bine a ieşJ dinp·reună cu dânsul djn Egipt. 11l111, 11c; "'" AcK At ir.
ne! C .r.11'1'11 sptA1ti~i A•
din lumea Caroonic4, din lumea lnvechiU tn rele, din lumea piica- p.l>C l.H'l"p!l 4418'1.p! &tA!U,i 11t!Kp~pi 11oni111plf11i !
tu1ut, şl a t.recet condus de Moise, tnlr'o lume 11ouă, unde de pe
llt AtU,i tp!CdJ:;~' 61AtU,i tl!CO,K0'1'i11u,i ! 'l'OA'1'1> 111fMt.t
Sinal se proclamă legile şi poporul lntreg le adoptă . .•
• Străbătând cu RomAnU din secol ln secol, lăc4ndu-I a vedea c 1-ci1111111 Ai11- •11 "" :i .ipt i::i. """' lbHW wi ci.
dispreţul legilor tn Israel şi călcarea lor, corupţia moravurUor,
uitarea Domnului de sus Io uitar~ sau Jepldarea de numele Israel, ct-.>1.ii "'11 &01·i. ... 1A<:11i.. AAP t1 ! ii tr., .iu.iai. Ki.
vor v•dca şi protestaţia proleţUor, critica lor amarJI., lamentaţlu- wi AÎH ~· N\Ai AISIM. ('.op' ci. MAT AIDIAt ! •• .•
11ile lor, aspiraţiunile lor, chemarea, aşteptarea unul Mântuitor•· ,i;.,.• ! c'.i . c•rpiKAT• ! ! c' .1~•-A~t!~c· „,.,!J,... wi AIM•
Prîntr'un eclectism obişnuit la autodidacţi. Elia.de intro- r;;' .i ! ! 1i .ttS 11111'h.AAT• wl 011cii11• ! wi nciA1 ! wl !
• „ I I f . •
duce ln aplicările politice principii rousscauiene, rectificate 1111 A4CIA • • • O 4P'J.r~U,fAI , tlA At f i\ Al Hi.'lli.tl H~
prin dogma păcatului originar:
• .
Ml n11pE .iwA •1 I •
P"'ll , ,.,„ n.tp ' .
ll't. p.s 11i1µ1 .Y,110-
jl Î <1ţ11t ! 01iM111i11 op' ti.p'\ rllc•r', t"P'' ~"-"''A• Op-
• Noi nu inventăm 111ruic, uol nu creân\ 11lmic ·J.I1 Ju·rnco ideală;
elen1e11tele l1u4. nIJându„1„1e ln haos; t11 amestec, nu racem decât 'l"orpAiJ>if ! AAP, ? ~i111 11'.t-n!lc' ne g oi ci. g-,. A·
o distinge şi o face o vedea cil 11atura nu 11e prezilită prelltti11de11i p1>'1'.Al~i M.i î ict1!!ciu,'i 4J 1\1.'I". A'1"AU,!A .r.110."•nu,I
şi fr) se-mpl"etern decflt dualit~ţl. corelaUve, paralele, simpatice-,
1>1''Tp...11i ; ? soi s'.tu.f ri.cl'I' ci. c•rpi„Au~ A•1tt.t
creai.o·a re; că lot. ce a creat Dumnezeu este bun toarte, ş i ca tot ce
a făcut omul, sau din rea credinţă sau di.n ignoranţă, tot ce au per-
.
<li .tll ri.ci-r Kt! K4,\ f dTA~t4.•fH:Jti., UJÎ. ull ~ .• i>oi,
'
vertit relele doctrine, aceea este r~u foarte fi aduce mal rele ;.
qÎ AA'T". "''"' i\f ~llfl'tl14„u,i ! Uli An'o• ' , Hi/ ~uj
Cu această filosofie a lui Iehova-Natura, Eliad combate !\Ol K'b oi.i~1iJ11' IC'rt 6.o:rp... H·, wi1 K'h T f H.Jlf. C;\
liberalismul, adică orice politică tinzând să inventeze o ordine 1111~.
ce n'ar ieşi din spontana conlucrare a antitezelor. De unde un Din Gramatica lui EUâde. Prelata.
conservatorism progresist foarte frumos formulat:

• Progresul Ilirii e o clipă şi aju11ge la nimic.

conservaţie
Acesta este •echilibrul • lui Eliade•. messianismul lui, ln
Conservaţia tiiră progres e o stagnaţie şi ajun.ge Ja putrezire, Lemeiat nu pe desfacerea istorică de antiteze ci pe opo>.iţi'!­
şi Iar la nimic. permanentă tutre factorul patern şi cel matern, între vorbitor
CI.n e c-0nurvA are, şi cine are. pottte progresa mal repede. şi auditor, profesor şi elev, guvern şi popor. Socotindu-se
ProgreslşUI exclusivi n'au cunoscut ft\!elesul adevăratului pro· inspirat de lahve universalul, poeta! punea alusiv tn Biblie
gres.
C-011servatorU exclusivi n'au cunoscut. lnţ.eJesu_I adev.§ratel cot1- simulacrul lui Moise. Din pornirea de a privi lucrurile cosmic,
servaţluni. comună romanticilor, a ieşit la Eliade intenţia de a-şi grupa
Căci de I-nr li cunoscut, w1 cAmp ar !orma, subt acelaşi op<>.ra ciclic tn patru volume. Primul s'ar fi intitulat Biblice
stlodard s•ar pune. şi ar fi cuprins şi Cădţyea draeil<>r; al doilea Evangelice şi ar fi
Progresistul adevărat e tot deodată şi conservator.
Consef\•atorul adevărat e toldeorlatA şi progresist •. primit tntre altele Cutr""urul ; al treilea Patria, sau Omul
social tn care s'ar fi aflat R·uinele Târgoviştei, Sburâlorttl,
Dar cum vom determina, putem întreba, care e saltlll bun Mihaida; ultimul O.....Z individual căruia i-ar fi ap3.11inut
şi saltul sterp ? Răspunsul ascuns al filosofului e următorul : Serafimul şi Chtrllbimul, Visul, Opera lui Elia.de ar fi fost
Iehova-Natura hotărăşte el însuşi nunţile eterne şi le v.Steşte astfel mai mult decât o Ugerule des Sie&les, o a.de.vărată Divitiă
prin profeţi.• Bunul cetăţean nu cere parlamente, ci, religios. ComedU (Dante 1-a obsedat pe poet mereu) cu sens literal,
ascultă glasul Iul Moise şi al lui Isus. In parlament vorbesc didactic şi anagogic. Şi tucă mai mult decât Comedia visa să
toţi, ireconciliabil. .Mesia vorbeşte sit1gur şi infailibil şi trebuc facă, ,.Jsa să continue vechile cărţi profetice printr'un Nou
ascultat: Testament, să dea marea Biblie modernă ce s'ar (i încheiat cu
un apocalips, cuprinzând astfel toată istoria dela căderea
• Nu su1erim doi do1111U b1t.r'u·n stat.. omului pânl!. la regenerarea tn cetatea eterni!..
• Nu suferim dol vorbitori deodaU.
• Când vorbeşte aJlul, suntetn datori de a-1 asculta~ adică de Eliade e un mistic la modul dantesc cu uriaşe viziuni pro-
a li pasivi •. fetice. Anatolida sau <>mul şi f<>r/de ar fi fost adevărata
142 - ROMANTlCTi

• biblică •. poemul, tn 20 de cânturi alomului, de la creaţie până
la victoria asupra Forţei, amestec de soteriologie şi program
social.• soluţiunea tn veac a problemei sociale fiind totdeodată
cheia mAntuirii spiritului, a cetăţii eterne, Şi ca tn orice sistem
cu preocupări soteriologice mântuirea nu este individuală. ci
colectivă. Comunitatea creştină, BL•erica, se lnlocueşte cu
Popolul, şi pc o treaptă mai sus, cu liga popoarelor, cu uma-
nitatea. Aceste idei sburau ah1nci to aer, ln emigraţia ire-
dentistă, emiţătorul principal de mituri abstracte fiind Giu-
seppe Mazzini, cel cu Dumnueu şi fx>Porul. De aceea tot ce
priveşte destinul uman, stabilirea raportului fundament;ll între
indivizi tn temeiul unei ordine divine, Cl(plicarea inegalităţii
şi a suferinţei, redempţiunea, sunt la modă. Dante şi Milton
se reiau. Divina Come<lw e interpretată în sens revoluţionar şi
socialist. Plac utopiile şi Eliade însuşi făgăduise in c Biblioteca
universală• Utopia lui 'l'homas Morus. Oceana lui James
Harriogton, şi ftlndcă aveau să apară. operele complete ale
lui Bacon, şi Noua Atlanlid4. Scriindu-şi poemul pc marginile
Bibliulor care sunt simple comentarii asupra textului Biblici,
Eliade este prea abstract, ln locul unei geneze materiale, el
dă ştiutele-i teorii. Istoria decurge prin •delte 1, stăpl\nită
de lngeri cari sunt sepbiroţii:
Se toce JarA $eQrâ, se Iace dlmineaţA;
Al istoriei angcll, ln deltele eterne
Inscrleţl iiua-a doua.
GlorillcaU pe Domnul, că slânl e ol iul nume.
Dacă comparaţie cu Comedia, atunci poezia
se poate face o
h1i Eliade este aceea din Paradis, lirică extatică. ideali1, din
care în chip necesar s'a extirpat descripţia, lăsându-se esenţele
imateriale, parfumurile, lucirile, efluviile şi sonurile. Poetul
.a intuit jubilaţia sacră, bora elemetelor pul'l) ~i e întâiul autor
de laude :
Cântaµ, Ooci, bucuria şi lăudaţi pe Domnul
Pe ldloma voastra, , .4 exalaţi profumul
Spre ceruri ca Ulm:lie. Formaţi sublime-acorduri,
Arn\onlc d'arome.
Natura. e.s.tc ' n nunltl, serbare-universală .• •
Se unlplc lot abisul, cuprlnsele -marine:
f)e lucitorul uar.:.ru, de. candidele perle,
De rurtlcnul coraliu.
lnoall! peşti ln ape, ln aer paserl svoalll . . .

PROCES G~~NERAJ;. Glorjflcaţl pe Domnul, Puteri, Elolml, Angcll.

ln llllrpelo serafici c.lntaţJ, prea -tnălţaţl-1 :
ln cer şl pretullndeni răsune: osan41
Lumind, lntunerec, puteri şl elemente,
Sori, astre şi luceferi, rllsune firmament ul
Oe laudele voastre.
Intre
Pămil.nte, trage dauţul lu cercul horei tale;
ŞI lot ce eote-.asupra·ţl ardlce a sa voce
ŞI rug~ către ceruri, - Al munţilor nalţi cedri,
Plccaţl al vostru creştet, v~ tncllnaţl, o arbori,

DOE HO RDli ŞI NAT IO Şi

$1 plante cAte sunteţi, verdeaţA, pom şl Ooare,
N:llţaţl profumul vostru.

mai aparentă este orchestraţia serafieă în Empireul

şi tohu-bohu (Căderea dracilt>r) . Se aud cereştile, teribile sorturl:

sau Cereşti. eterii trombe ln spaţlurl răsună,

Puteri, tăriJde tngerl sbor repezi şi sosesc;

SPOIŢIJ CU ROŞU Şl SPOlŢll CU ALBU se vede un • triumf t al Cuvântului cc ţine locul prin mecanica
lui exactll rozei mistice:

Jlyst<Nl' 4ti fi-Oe acte.. A lui de OacMI roate pornesc intrarlpaW.

Su11t Heruvlntl prea re·pezl ce'n mii de ochi. lucesc ;
$1 vârstele veciei, la dânsul lnhAmate,
de L'Apocallps supuse, •Pre veacuri propăşesc.
Oe !1\~erl
·m iriade preced şi U urmează
J. Heliade R. Şi cerni nalntârli porneşte neoprit
Din iute ln mal Iute; şi'n drumu-i lnsemnează
Al iumll plan simbolic d'atuocea preursit.

Se strecoară to acea.stă poezie a gloriei şi melancoliile reli-

gioase, groaza de surpare a lumilor care e din Lama:rtine
( L'immorlalitt) :

CAnd aste lntunerecl d.e lumi ne.numărate,

Nestrămutate stele şi satellţl, planeţi,
Ce-şi ţin n lor ocoluri prin cili prelnsemnale,
Soci, centre parţiale, l:ngror.ltor! comeţJ i
CAnd toate s'ar esmulge dln ma.ren tncentrare,
BLTCURESCI. llşlnd din a lor axe şi nu s'ar mai ţinea,
S'ar prllvăU ln •poţlu spre vecinică pierzare
Tv1· 0GnAr111A l·JE1.tADE ş1 Asso(: 1 AŢt1. Şl una peste alta sdroblndu-se-ar cădea;

Asl sgomot ·ce ar racc, ratata grozăvie,

i 861. Amestecul, izbirea ,1
uetul trupesc,
Vrăjbite elemente. cutremur fa tArie,
O publicaţie o Iul Ion Eliade Rădulescu. Tillu. N'ar face-atâta sgomot c.'asl svo11 duhovnicesc.

Elia.de are cu toată detestabila lui filologie mijloacele ver-
bale pentru marele vers romantic. Dela Victor Hugo a luat
numele proprii barbare hohotitoare pe care le adună ca tntr'un
fel de conjuraţie:
Cu-acelaşi scomull cade şi Belzebuth, Astaroh,
Talmuth, Hamos, Asmode, Dagon, Momuth, Bani.
Astoret, Isis, Orus, Moloh, Balmol, Briarot1.
Brlhmuter, Gorgon, Bulh.oh, Rlmnon şi Belial.
•• Cădereaîngerilor• e lamartiniană şi tntâlnim ln ea chiar
acea erotică ciuda.tă tntre • un a.nge dechu • şi o fiinţă de grad
inferior. Din. nefericire totul e friguros alegoric. Din capul
marelui Arhanghel Lucifer printr'o groaznică cefalalgie iese
(mitul Minervei I) Păcătuirea., fiinţă « cochetă •. c u care Arhan-
ghelul lncepe o dragoste incestuoasă. Crizele sexuale ale în-
gerilor obsedau atunci pe toţi şi un poem al lui TI1omas Moore
Dragostea lngeril&r avea mare ecou pretutindeni. Tu istoria
primilor oameni, Eliade urmează de aproape pe exegeţii B i-
bliei. Mitul androginului, răspândit la romantici, e luat de e l
nu dela Pia.ton ci, direct ori indirect, din Zohar. Cânte<:ul
despre • arborele ştiinţei • e o versificare sin1plă a c<>men-
tariului Genezei din Biblice unde poetul se vede a cunoaşte
răspândirea mitului la Iod ieni, la Chinezi. lntr'nn singur loc
abstracţiunea ia for.ma unei viziuni hermetice tur.burătoare:
Acest arbore mare era ca orice plantll
'rn jos cu rădAcin.n, s:pre cer cu~ale tul ramuri
ŞI rădăcino 'ntinse ce sfredelea pămAntul
Şi strA.blltea profunde tn Iad ca n~te pompe
Cill să spllimAnte mlntea şi să'nfioare carnea.
Tot cântecul se pierde lntr' o dizertaţie despre efectele
ştiinţei, culminând cu întrebarea asupra utilităţii progresului
tehnic. •Ipoteza•• mecanicistă e prilej de un anume fabulos
maşinist:
Străbată-se uscatul de forţele de aburi,
Mulţească-se ca peştii
pe mare piroscafe,
Din popol la alt popol, dela un Stat la altul,
Din urbă l'altll urbli şi dJn comunii !'alta
lnclngă-se pllmAntu.I de căile ferate;
Locomotive, fabrici muJţească·se'n tot Jocul;
Consume-se cărbunii şi Ample atmosfera
De gazurl ...
Cântul despre Cau1 şi Abel Moarlea sau /rafii avea scopul
să zugrăvească efe<:tele sociale a.le păcatului originar, ura
lutre oameni. Fu.netul acesta din Biblie atrăgea pe toţi revo-
luţionarii epocei şi Aleardo Alea.rdi alcătuia ln 1846 pe mar-
ginile Genezei un poem u prime storie foarte asemănător în
privinţa aceasta cu A na/4/ida. A,Pr<iape nimic nu se salvează
din ruina de vorbe decât înmormântarea sălbatec primitivă
a lui Abel, tn stil Chateaubriand:
Adam !şi şterse ochil, se scoam ln picioare . . .
ŞI la genucbil flului, li mai sărută-odată,
CI strânge cu vigoare, şi stinsul corp lncoviiie
ŞI li .mlădie-atâta, cât pumnii şi genucbll
I-aduce pân' Ja gurii, ca filiul să-l semene
Cu pruncul când se anA tn pântece materne . • _
Şi toţi puseră ochii la stAnca colosalii
Pe care blAndul Abel Jşl aduooa o!r:mdcle .. -
Lu.aril. cu toţi corpuJ, prin no.rii <le profu111e
Ş'acol1>-l mormAnteră.
Un motiv de poezie putea găsi Eliade ln iubirea întâiei
perechi. Idila antideluviană tn spaţiu edenic cu stânci uriaşe
şi vegetaţie virgină e a romanticilor ln frunte cu l..amartine.
Lui Eliade li lipseşte, sau mai de grabă ),a dispărut repede
printr'o pervertire estetică, percepţia ge.<_)logică. Totuşi, lntr'un
IS'l'ORIA J.ITF.RAT URll ROMÂNE - 148
scurt episod, e surprinsă cu oarecare măreţie nunta inocentă
şi trudnic religioasă a perechii progenltoare a omeniri.i :
Pe un tapet de Iarba, cu nori presemănaU
Se desemna ridente şi roza amoroasli
Şi candid' Iasomie, sofranul, hiacintul ...
Conduşi d'al nunţii angel mireasa cu-ol situ mire,
Ţiindu·se de mână ln s!Anta nuditate
De care J\'avea teamă nici d•a11g~li, nici de Don11111J.
Nici unuJ despre allul, i11tra.ră 'n sanctuarul
Misterelor d.lvlne . ..
Cine-ar putea descrie ncspu•etc. transporturi.
Candoarea v.irginalil şi gra\icle Evei,
A lui Adam fervoare. lntrc11ga fericire
ŞI extrema pietate l'a rilului plinire 'I
Implnşl d'angelul nunţ.U, pc aşternutul moale
Sunt unul lilngă altul ln to.alil inocenţa;
Adam lncepe ritul; c'o dulce resi stenţil
l s.e sopune Eva şi'n liolocaust ccde
t\ sc'n1plin' mlsten11.
Santa cetate scrisă ln terza rima are factură dantescă. Cu-
prinsul e în mod curios utopic. Elia.de o un conservator, un
vrăjn1aş al socialismului, al Pandemoniului, pe de altă parte
li vedem 1111 tn!lăcărat al lui Fourier şi un adept al lui Proudhon,
căci tn.cerca.rea din 185s-6o de a Iace o asociaţie agricolă,
de nu va fi conţinut intenţia ascunsă. a unui falanster, era o
instituţie de credit pentru ajutarea mwicil. Proletaru.I este
victima eternă simbolizată în Christ-Popolul :
Or ca on1, or sub forma sa diV'ină,
Tot 1>rolctar la cilmp şi la cetate.
Dela Altar şi pil.nă la salinii,
Cu4acelaş1 do:r, cu.aceeaşi greutate.
Scblmbe-se timpii, ne domn Cesarut,
Patriciu sau baro1': prir1ţ sat1 abate,
Portă ori lege, Brama, Papa ori Tnrul:
Cet<ttea sfântă. a lui E lia.de era cosmopolită şi comunistă.
Acolo principiul proprietăţii deşi sacru, era « risolvat commtt-
nal • şi naţiile t oate se uneau tntr'o internaţională 1mpotriva
tiranilor:
GaU-Angli-ltalieni, Poloni, Germanu
Maghiari, Români, de popoli milioane
.tos au surpat fi idoli şi Uranii;
Au spulberat tiare şi coroane;
Cu-al lor sAnge ţi-au frământat cimentul
Şi-\l lnillţarll primele coloane.
Acolo tntr'o egalitate desăvârşită (• soartă nivilată tl. uma-
nitatea mântuită ar fi înfăptuit • eterna pace •. aceea proie<:-
tată de Kant jntr'un opuscul pus şi el tn prog:tamul t Biblio-
tecii universale •. Construcţia cetăţii e în spiritul labulosului
ca.ntemirian, nu fără intenţii alegorice transcrise din Biblice,
fiecare punct trebuind să înfăţişeze un element a.I Universului.
pietrele, de -pildă, seminţii :
Verde se'nalţă valea UlcrAmoasll;
Apocaliptica, santa cetate
A lumii nouă spleude radloasA
De speranţă, d'Amor, de Libertate
lnclnge muri ne'nvlnşi de adamante,
Se coroanl de turrc nesti1nate,
Nalţii coloane de por!ir gigante,
t>ttr ca crlstalul aurul slră!tice~
l~tibln, satir, smetald, iacint, briliante
„r111 ungliiuri, fundnmu11t ce Ic produse..
Hâul Vieţii curge de lumină,
Minţilor sănătate dă şi adnce.
Că intenţia Lui Eliade a fost să Iacă clin Mihaida un fel de
Gerusalemme liberala, aceasta se vede; rezultatele s unt lnsă
în soiul Henriadei. Nici cea· mai inică umbră, nicăiri, de pă­
trundere a epopeei italiene. Iarăşi cosmogonie, teorii politice,
 144 - ROMANTIClt
false alegori.i. Mihai este profetul, căr.uia !ngerul li apare tn-
tr'un tablou luminos, devenit clişeu, ca lntr'o Bună-vestire.
Ochiul oboseşte de atâtea vi~iuni celeste şi cade mai odihnit
pe µUci scene costumate:
·Era 'nvesll\i cu toţii ea'n zile de parad:l:
hnbrAclltura slrhnlll, lngust gâit.nnnt..~.
Intra ln clsme galben ce zornăla tn pinteni,
Pieptare pe corp slrAnse ln gAltane late,
La cApAtalu cu nasturi; pe umeri ehepenege
In copce d'argint prinse, cu fir de tot cusute,
Pe margini cu hArşle, lovea 'ntr'o parte coapsa.
Poetql a făcut
mare caz de Visul pomenindu-l mereu ca o
•graţie cerească• a tinereţii. Compunerea prozaică, e tn bună
parte autobiografică. Obiceiul de a interpreta visele profetic
este biblic, sistematizat de F ilon. Eliade citea1.ă des pe Flavius
Iosepb, gândindu-se la AnUc)>it4ţile iudaice, din care direct
ori indirect extrăgea aceste atitudini contemplative. fn Se-
rafimul şt Heruvim1u tema e tratată mai larg.
Cberubul aduce mustrarea, reexaminarea conştiinţei, Sera-
fim11I consolarea:
BJAhd Serafim I o lnger I ce este a ta solie?
Care t\i este slujba? Ce vrei aicea jos?
Patea ves~tl tu lumei? Pacea oducl lu mie'/
Ce IJAcAri pul ln sAnu-ml? O Serafl.m frumos I
Tema e definitiv banală pentru acea vreme, plutitoare tn
aer. Cele două seasuri date fiinţelor angeleşti erau curente ln
tradiţia biblică (Filon scrisese o carte despre Heruvimi) şi
Aleardi insuşi numeşte chin ni lui Cain c de' rimorsi ii Cheru ·
bino •· Eliade aligbleriza şi aci. Serafimul era a sa :Beatrice.
graţia. Fiind dintre •intime• poezia transfigurează femei,
poate o singuri femefo tn două ipostaze una serafică alta
vindicativă, poate două fem.e i, prefăcute de poet, după metodul
dantesc, to căi de mântuiJ'.e. Se întâlnesc frumoase versuri:
RA.zb9inice, viteze Heruvim tntocate.
Impii ni lor prea straşnic urgiilor c~U 1
Repede l.nger I. ..
Şi cAnd fumegA munţii, vulcanul cAnd turbecl,
CAnd fiăcllri rotitoare până la ceruri sbor,
CAnd tremurA pământul, văzduhul sclllnteiazA,
Al meu suflet le vede ln orice meteor.
Motivele poetice au tendinţa de a deveni fixaţiuni. Schiller
(La F. Schilkr) e şi el un profet visând cetatea sfântă, un
Messia crocîficat de contemporani, w1 cosmopolit, ce cântase
lmpărţiJ'.ea pământului şi merita să fie sărbătorit de tot Uni-
versul:
ŞI repetaţi ln coruri, prin mii de miriade,
Germania tntreagă ,America, Anfl)ia;
RAso.nc lot pAmA.nlul ori unde e om liber.
O no"'f>le fJ• ruitl4lt Titrgwişlei,
spre a ne întoarce spre poe.
iiile terestre, venită după Adio la Ttfr~iwişte a lui Gr. Alecsan-
drescu, e o poezie onorabilă, dar prea documentată.
Se cade ~ recunoaştem poetului pe lângă meritul de a fi
întâiul mistic, şi acela de a fi i11troducăton1I metrului antic,
tntr'o interpretare relativă pe baza endecasilabului italian:
Pa.re-ml ferice ca zeii oricine
Stă lnalnte-ţl şi d'aproape-aude
Dulcea ta voce. ŞI mal ferice •ncll
De-11 vede raia.
Capodopera l'ămâne Sburătorul. Că ar fi vreo legătură cu
Silful lui V. Hugo e îndoielnic. Punctul de plecare este mitul
Sburătorului, aşa de răspândit tncât tl cita şi D . Cantemir.
lnvaziunea misterioasă a dragostei e surprinsă tn plinii agre-
siune, lnsă fără furiile pasiunii unei Sappho ori ale Pbedrei.
Fata tn cri2ă de pubertate e doborttă de o boală necunoscută.
explicabilă mitologic· şi curabilă magic :
• Vezit mnn1U, ce rnA doare t şi pJeptul ml se bate.
Mulpmi do vlne\cle pe •An mi se Ivesc;
Un toc se-aprinde 'n mine, rAcorl ml Iau la spate,
lmt ard buzele, mamă, obraJU-ml oe pAlesc I
r Ah I lnima·nti svâcneşte I. .. şi sboară dela mine I
ln>I ecre , . . nu-ş• ce-ml cere I şi nu şUo ce i-aşl d•:
ŞI c:ild şi rece, uite, că-mi rumicA prin vine:
In braţe n'am nimica şi parcă am ceva.
.Evenimel\tul s·uprauatural este salutat printr'o grea ~i
lentă năvală de vite. tntr'un tablou ·vrednic de Troyon:
Era JJl murgul <crll şl soarele s!lnţtse;
A puţurilor cumpeni ţipând parcă chema
A 5atuluJ cireadă ce veu, mereu sosise
ŞI vilele muginde la sghiab lntins păşea.
Dar altele-ndApate trăgea
tn biltil.tură
ln gemete de mumA vl\ell lor striga I
Vibra al scrii aer de tauri grea 'murmură ;
Sglobll s:'\rlnd vitei! Ja uger alerga.
S'astâmpAnl: ăst sgomol. şi-a laptclul fAnli\oâ
lncepe ·să s'auz.ă ca, şoaptă l:n susur,
Când ugerul se lasă sub fecioreasca mână
Şi prunc• ~iţeluşil tot tremură 'mprejur.
Tot ce e convenţional in poezia clasică a înserării, aşa de
comună tn sec. XVIII, devine aci grandios sălbatic. cu privelişti
agTCste în pastă grea, incendiat!:
lnceJJ a luci stele rdnd una câte una
Şi rocuri ln lot salul lnccp a se vedea:
TA"ie aslll •cară răsare-acum şi luna
ŞI cob~. câteodată, tot cade cateo •tea.
Dar cAmpul şi argeaua câmpeanul osteneşte
ŞI dup'o clnll scurtă fi somnul a sosit.
Tăcere pretutindeni acuma stApAneftc
Şi llltrătorU numai s'aud necontenit.
Eliade este u.n prozator excepţional, un
pamfletar ignorat
sub această latură. Răutatea inventivă tn vorbe e ln linia luj
Radu Popescu Ja care se adaogă o veselie naturală, sângeros
violentă, susţinută de o retorică savantă şi de o incurabilă
obstinaţie ideologică. Ca istoric poate diforma, ca memorialist
e neîntrecut. Meml>riile asupra i.•toriei Mţomrării din nefericire
rău transpuse hl româneşte sunt un adevlrat roman ingenuu al
infatuărei profetice. ln cele mai aride şi adesea extravagante
dizertaţii anecdotistul totdeauna polemic răsare aducând o
scenă vie . .Eliade s'a nutrit ln spiritul lui Voltaire imitân<\u -1
şi ln manopera libelelor. Dela Braşov trimetea o foaie plină
de răutăţi pentru foştii revoluţionari, numită Carul-iute. Dar
Voltaire e numai sarcastic. Eliade e răzbunător ca Dante.
vulgar, animalic, salvat de trivialitate prin aripa lirică şi lite-
rară.
Prefaţa Gramatic<li scoate dintr'o simplă discuţie o mică
comedie. Io care iutTă şi un sincer şi graţios poem a.I slovelor
vechi :
• J::i dar ce Ici do carle e asta? 111 Ullă-te minu110 I I l Aci llp•esc
o gră111adă de slove I A.ştia vor să ne lase sAraci I Acl fA.losul şl pur·
ti\tol'ul de ortografie H l ipseşte; ntăreţul şi îngâmfatul w asemenea;
"'~ cel bogat tn Joc nu se t11ai vede l ln Joc de :t, unde şi urtde se vede
1.a; tll loc tle io, 1-S J Vai de 1nluc., ce grosJme şi n1ojâcie t 11 la te
uită, ca :\şliu şi pe delicatu! şi plinul de dulcea\ll & l-au scos I Nu, zău,
!Iştia sânl Rurnilni groşi, bădărani dela \aril, nu vor sii aibă cill
de pu\inil E:vgheulc pi\ dânşii Dar ce văii Ei ln loc de ii pun"'•
tn loc de 'l~. 11cl Sânt vrednici de râs tntru adevăr I

• Vedeţi lucrw1 coplllttltl I Vedeţi eruuri, vede\I nesocotin\11
Tont~ lumea se alleft e din ce mal are sA mal adaoge şi aA se mal
lnbogAţcască; dar el I III ultaţl-vA ci\
lepede I •..
*'
din ce mat avem vor sA mal
• Alt l a'a slricall 11 s'aaa-duus acum şi limba I li
•El au lepădat fi ocalilel şi psllll fi daslatll O drAguţele, ca
de ele de nimic nu-ml pare aşa de rAu, c.I par'că era nlfte floricele I.„
._. Aşa, Domnule, s'a dus şi acuma dumneata sa ru sil.nl\t os;
ele 1'au dus şi nu se vor mal tntoarce, cAcl le-a gonit o 1oţ1etate
lntreagA, le-a gonit tnsuşl dreptul c uvRnt. ŞI Dumneata, Domnule,
m•I 1UlmpArA-ţl rurla 1m\ln .. • •-
Din simpla problemă a diminutive lor, Io altă parte, p am-
fletarul face o bu fonerie:
• ••• SA luJlm spre exemplu pe ţigan: pe el U auzi c4 are a tace
eu Rumdnkli, cu n~1lcul, cu cumetroşul, eu mAgAruşul, eu cortl-
şorul, cu bordela.şut lui ; nu1nele lui o Dănciucu, _
fonte.A, A11dreiaş,
et c. Sd venim Io RomAn. SI\ compare cineva limbagiul lui dinaintea
regulan1entulul cu cel de acum: sl\ li auzit cineva pe un ciocoiu
vorbind cAnd !şi punea la ul• viaţa • 14 Intru lotr'o •lu/bulî(4, sau
p4nlf(HU'4, sA clfUg I• pdrăluf•, •A·ml rac o <dscioor4 fi 14 tr4esc
bine cu mtf<loara mea, cu oîniFHI meu, fi dacă lmJ vo ajuta Dum-
nezeu, aA pulu mAnl şi pe o mo1ioartJ, douA., etc . . . • •·
Eliru!e parodiată c u p lllcere pronunţia victimelor sale, şi e
prec ursor al lui Caragiale 1n caricarea dascălului ardelean:
._. No, ia sl-ml spw10ţi, uude e Marea Roşie ?
- Nu şUm, rup unseră . .. şcolarii după ce se ultarA mult şi la
hnrlll fi la profesor şi Intre sine.
- No, ci căutaţl~o, ndaose profesort1l cant serios.
- Nu şUm unde A'o c4utA'.m.
- No, dar asta I ci acolo pe caru s'o cătaţi.
- Nu şUm pe care. - Al:alA-ne-o Domnla ta, Domnu.le profesor.
- C4% eu nu m'ain pre.p aratu·m'atn pA.nă a.cum •~
lată un • căui~ • peltic, tn plină elocvenţă ;
• - Zudlcata Iul Dumnezeu este mare . . . vedecl pe Tr4nt orul
•\ela ţe vine tnvulpatln caleascii? Co mQlno, o sA aveţi şi voi haine
ca dftnsul, calească ca <Jllnsul,, mosil şi a veri ca dAnsul ...
- $4 dea Dumnezeu. sil te-auti Dumneteu, Domnişorule I
strlgari căţlva din sileni . ..
- Şi ca mtine Iar, conUnu4 oratorul, ca mAine a 14-1 vedcţl
pe d4nsul pe tos, deaculţ fi trenceros, lntlns eu teiu. fi UllgAnd boi
de funie ...
- Sa l-o ferim, I··<> leriiil Dumneteu J up:lne I strigurA to\i să­
tenii deodotll._.,
lnainte de a cădea pe mâinile lui Eminescu. C. A. Rosetti
era tntămpinat de veselia brutală a lui Eliade. • Poeţoiul • se
afla ln o petrecere clmpeaească, undo lăutarul cânta tocmai
romanţa sa : A cui 1 vi·na. Nesufer ind lipsa d e pasiune a ţiga­
nului • se sculă dela masă ~i săd lnalntea lăutan1lui strigând ;
- Nu aşa, cioară d e profanat or I •·
• ŞI unde loC<!pu a do ochii peste cap cu mare palos, • lua un
avil.nt cu mAlnllc şi cu plcJoarele, ca tot omul ce sboarA de viu viu-
le\ la nemurire, şi a declama cu o manlerA cu totul particular~ a sa :
• Tuuu ziceai odatAAl\ll,
Aaoaoaoh a mea lublilitll :
Draaagosten meaaa toaatll, etc.
• Declama cum declamA amatorul (foarte bAtAlos), Iar lncât
pentru clnt.ec, spun cA •ra toarte rll.guşi t şi discord: căci p'otuucl
no so auzu de concordie.
• Aaaaah R nlea iubiiită I
(cu voceo ruguşltll) ş i tot fnainta ln delirul situ poeUc e1\tre simplul
11 nnivul Ul.uter; pAnA ce ajunse Io traia :
• Astfel ţl ....te sexul. ..
•A lunci cu o crispaţie nervoasă tremunl, amenln ţAnd cu degetUl
pllnl\ la nasul bietului bard, cu totul aperlAL
• Lăutarul tncâ delo lnceputul acestei lupte, ce nu era nicidecum
ollmplcl, llsose o mAnA cu vioara spAnzurutA tn jos şi 111to tniepe-
nltA şi t AcAnd o linie dreupt.~ una cu arcuşul. Nll.lţa din umori bietul
ISTORIA LlTl~ l\ATURU ROMĂNJ'; - 146
om, atrAngea din dln\i, cu capul ghemuit Intre umeri, şi tot se da
lnnpol; iar când t1l simţi spatele ci\ dd de perete, cAnd vltu cil de-
getul omeninţlltor fi t1Ju11ge şi pAnA Io u ns, cAnd vilzu cA acum ca
nlelodotA ochii declnmatorulul li o\lntnu ca dol ochi mol boboşaţi
decAl al unul broscoiu uriaş, 14utorul, avAnturatul lilutar, lncepu a
lrtmura şi a pune mAinlle lnainte s1>re opArare:
- Aoleo, coconaşutr. tttc:cpu a se ntgo : nu mal face a.şa, CI ml
<IA ln alte nlea, şi nm copilnşi . .. Aol<o, eoconaţ0le I dar ce-am făcut
1ăr6cuţ de maica meo I .. . lartli-m4, Iartă-mă . coconaşule I că trnl
r AmAn copili pe drumuri I. „ •.
ln caricaturizarea liberalului, E lla.de pune multicoloarea lui
H ogarth şi diformităţile lui Daumier:
• Indivizi cu ochi d e vulpe. cu ghiare de cotoiu, dacii na pot
avea de tigru, cu gesturi de momiţe (li li• suitorii) ; de au lirnbA,
c ca sA min\li, s4 calomnie; d e au Inimă, e un fel de tAgftr\d, unde
sA-11 ţie tezaurul telontcl şi perfid iei, cc le face t oatA tor\I\; de l\U
minte, e.t e spre u cugeta numoi Io Interes, şi tot la Interesul cel
mal mllrşav . . .
• Oe poartă vestminte largi şi lşllc, el sunt mal 11ulcra\I decât
lo\I, lor Işlicul Ic lrtmuril şi li se tnvArteşte Io cap; nimeni nu se
rAţoeşte ca dân~i ln danţ ; nimeni ca dAnşii nn bosAnllă buzele li
nAr:lle, cdnd tum1l : nimeni ca dil.n1U nu sa tncoardă şi se lnţeapA,
cQnd umblA ;
• De scot tabnc hcrea, de o oier, de Iau dela al\11 tnbac, do apueA
llngurl\a cu dulcen\ă, paharul cu opd sau felegeanul cu cafea, au
nişte gest uri, nişte talamuri, snu un t el de semne h'ancmasonice
particulare ale lor.
• Oe salut4, de tţl • urAd, te lntloarA; de se ln!Aţlşeazl la cel
mal mari sau la curte, te crapi haina ori binişul tn spate.
• La bisericA, <lacu au vreo biserlcll, va_ t de crucea ce tşi fac,
căc i parcA ar sbArnăl Io o lamburd pe piept; ln mir 1A nu le treacă
nimeni lnalnlc; şi 1>nro11a (sau gologanul) U p un c u pumnul ln disc.
•Oe vin tn crum ognlulul sau mal vllrtos a neavutului, parcA ar
avea doul piepturi unul peste allul; nu-l \'ezl tncii chipul fi pieptul
li lnlr:1 mal lnainte d'a intra el pe u1~. căci nasul li caut4 ln sUJ "
Dar blesteme le I Ocările, ţâşnesc
negre, lntr'o retorică
gâlgâitoare, cu o um nşa de materială lncât pa m!lotul e un
adevărat poem al m!in iei :
• $4 nu se ma.I auzA nici numo de Oillcni, de CAmplntnl, de 81-
JAeenl, daţl tn numele lor. Io onoarea familiilor lor, ln a copiilor
lor, dlrAmaţl·le casele, aruncaţi-le pulberea la vânturi, precum vA
tnva\A zlsnl de sine Romdn, precum vl ţine Ţintarul; leşiţi ca fu -
riile t>e uliţe, arma\l·vA cu cuţite ucunse, cn pietre, ucJdeţl tot,
st1n9e\I tot ce este Istoric, naţional, cA o demn de voi, dacă pAn4
Io unul, \Ora astăzi nu ma.I e locultl\ decRl de ciocoi; •li n u mal ră­
mAle pl\nil la unul dlu cilii v 'au !Acut vreun bine. sau v'au dat
vreodarn vreun pahar de apă pe patul trigurllor. Incepeţ.I delo mine...
Ruine au rămas casele de unde a fqlt Consllluţla dela 1848. Du-
ceţl·vA de Inaţi şi pie trele de acolo, şi veniţi de mA lapidaţi dlmpreunl
cu coplil mei, cc ,,•avem unde ne pleca capul; venit.I de rnll lngro-
paţl de viu . ..
• 6 demn de voi, elocoUor, cAil sunle\l pul de renegaţi, c4ţl
sunle\I pul de vlperA , cA\i umbla\I ca turbn\J dupll ehivernlsele,
c•\\I sunteţi blest.cmo\I de pllrlnţ.I pe polul morţii cA\I v'a\I b atjo-
corii şi bAtul părinţi.I, cA\l aveţi setea şi lutbarea de a ucide ia Evrei,
cAll vreli s~ moară alţll ca să Ulli\I voi, e4\I, ca atrigoi, n'aOo.ţl
nutriment derat din ~ngele şi lnsuşl al morţilor.
• 111<:'1 v'o cam n. m al piericlunll, pul de viperă I „
Mâniosul poet v rea să racii. o • comedie divinii. • {şi are
!11tr'ndevăr mult e afinităţi su fleteşti c u !)ante) şi lasă urma-
şilor un t.estament de foc;
•Leg ca uu testament discipolilor mel, de nu volu putea en
lnlrcprlnde şi termina noeastA mare şi olegoricl\ epopee, aA o tntre-
prJ1tzl\ ci : vor avea o pune pe sce nă toate dt1hoa.relt tnternetle rAsco-
lllndu·se asupra gcnlurllor şi virtu\llor cercfU, şi vor toce o comedie
lu 1ule v11r divinii, llngcl~nd viţiurlle şi rogcnerdnd po n omlln. Oa·
sele 111ele vor tresirJ dl11 1normAnt ln versurile lor, .şi surletuJ 111eu
plin de urgia divina va deveni muza lor lnspldtoa re •.
Polemistul şi-a desfăşurat ar111e le şi tn stil dramatic. Pror.es
ge.11ral Intre două hordii şt tta/i• este o mascaradă, s ubintitulat!
mi.ier, lu care tn la.ia tribunalului Adevărului, apar boierul
Mircea, Moş Soare, exponenţi ai vechii ordine, exaltate de
10
146 - ROMAN1'1Cll
Eliade, precum şi Arhoo Arpagon, ciocoiu, Musiu Rapace
• spoit cu roşu, ciocoiu nou ~i pretins avocat al sătenilor•.
un poet urlător, un poet umanitar. Musiu Rapace. care e
C. A. Rosetti, are • ochi de broscoi, p~ul v!lvoiu, coame sa-
taoice t şi vorbeşte cu o elocvenţă bufii:
• ... O eni noul paltngeneslcll fi epoptlc4 va Iace a rAsArl o
aurorl l'Ofle, o aurorl • noult4 a Rotnlllor c:c are sil zjmbeuc:\
lumll cu dlnl.I de mArglrit.ar tl t u buze dt trandallr .. „ (popolul
rlde). Da, aşa; nu rAde\I nld voi etl proşU, nld c:cl condamna\i,
morminte spoite pt dlnalorA ce aunte\I voi I ora voutr4 • sonat :
~toolu fi Iar fioiu va curge de allnge fi se va rostogol! tl va trosni,
şi va plesni, şi va pocni, fi va spumega, fi va tuna '1 va fulgera fi
,.a trAznl, dln cap III cap, din gat ln gAt, din burtA 'n burtA ... o.
De n'ar fi trebuit să lnceapă totul şi d.·şi cbeltuiascl energia
to lupta pentru formaţia limbii din lnvălm~la căreia nu
putea vedea limpede adevlrata cale, Ellade ar fi putut deveni
un foarte mare poet.
GR. PLEŞOIANU
Grigore Pleşoianu, elevul lui Eliade ~i • profesorul şcoalelor
naţionale din Craiova (•18o8 - 1 1857) a lăsat un numlr
de abecedare şi JUaDuale didactice precum şi traduceri: Aneta
şi L~n după l>farmontel (1829), lnldmpltlriu lui Telemah fiul
lui Ulise de Fenelon (1831) , Isteria GMnt11Jevei tk Brabant
( r838) etc. Prefaţa la A neta şi Luben poate fi socotită ca o
scriere originală de caracter polemic to soiul prefeţei lui Eliade
la Gramatică, pe care o imită. Tonul e mai vulgar şi mai pră­
păstios. Se tnchipue un dialog Intre autorul progresist şi uu
presupus boier retrograd de origine greeească. Vine vorba de
teatru 1 Boierul găseşte că avem ce ne trebue :
, . .. Europenii au cunoscut blutlc act•la, dt otel a au fi UpArll
mal toate groşellle (vl\IUeJ aub felurimi de nu111lrl, llecarc ntam
III limba patrii sale 11 ca •A Ic Iacii la mal mul\I d'odalA cunoscuto
s·au tnvoll ca unii s4 le cltcucA fi cel mal mulţi • l ·I uculte, ln
nlfte sAll !Acute lntr'adlns prin toale oraşele, pA car• le numesc
Gr. PICfolanu.
tcatrurl. -1'beatrorl I bo, bo, st41 loghlolal, - sllll I 1'apol ce
numai Europeni se pol dnstl pentru atea1ta? Noi nu? Noi n'avem
Lheatron care, care e mal frumos dtell multe din Europa? Silracu
Cangea I uşoarll slH !le, \ărlna, de·fl va fi dat obştescul 11Artlt ... •·
In chestiunea căsătoriei, boierul intet'pretead clteva scene
conjugale:
• -Toond (lntr'adevAr(, trate. ata este: ml s'a tntAmplal
•A vb eu Jnsum cu ochiL Ş'apol !ala, după ce sl miri Ul ? - Dup4
ce s.1 mlrltA, ştiind el a adus zestre, lnotpt: Nelcu1orule I punem o
jupAneasc4 III casă, el llganca e prea murdari. NeltA I sA ne com-
pArAm fi noi o coJeaşcA noă. cA uta dela bilbltu\a c dupl moda
veche. Nelcă clragA I 14-m şi mie salop cu aamur, cum are cutare
care e mal de prost neam declt mine 11 1'a măritat cu mal pu\lnA
U$lre; dar eu, ştii nene, cA am adus al.Alea mii de Ici s'al.lttl lu·
cruri. Neene, nene I a vmit marfl noA; dl-m vreo mie do ltl IA·m
iau ti eu dltteevaşt, Că t oate cucoanele tArguesc •·
De tot baz;ul e scena cu slujnica ţigancl :
• - Nenetcoo I neenecoo I la nenccoo I - Te-al pslblmu I - Iote,
Stanca nu va să vazA de mine, loito chul alugAnd pAn curte dupA
1'rulcl!, ca sl-i dau o palmii. - Faa I ţorolca te esU I Oe \e nu vezi
dl coconiţa, bai I Cum o ·1„\u da ţinţlzeţl ln c . .. atu1 acua ... o.
GRIGORE ALECSANDRESCU.
Grigore Alecsandrescu s'a. născut la Tărgovi,tc, la. l2 Fe-
bruarie 1810 (data este incertă şi s'ar putea propune c u felurite
temeiuri 1812, r8t4l din vîstierul Mihai, poate Mihai Lixăndre­
scul. şi Maria Fusea, dintr'o familie asemeni de boiem9l1i.
Copilăria şi-ar fi petreeut·o cu Vnsile Cârlova, lnvlţând ((r eaca
nouă cu dasclllul Rafail (tn casele lui Nae Hiot11) şi apoi
elinica ln şcoala lui Mitilineu. clici va şti această limbă,
putâ.nd recita pe dinafară, ajutat de o bună memorie, pe
Anacreon , din scoarţă, pânil ln scoartăt şi scene lntregi din
Sofocle şi Euripid. Ştia pe de rost Ali"ălldria şi Istoria lui
Ar11hir :
Nu mal tu aoeta cawn copllill1o
eşti
Ştiai pe dinalarii vesUt' Alexlndrlt,
ŞI viaţa ciudatA a unul Craiu cuminte
Care lAsă pe dracu ~ lncl!l\Amlnlet
T"argovişte era un
târg care se risipea tntr'o privelifte rurală.
Poetul revedea mai târziu tn gând locul copi!Miel invadt.t
de pomi :
Prin alunii s1111a văotul,
Prunza uşoanl clAUna,
Nucii blltrAnl ca pl1ml.ntul
D'alungul se deslna ...
Vedeam livada, grlldlna,
Poteca ce dea clicam.
Pirul !nalt şi tulpina
Unde copil ml Jucam.
El tnsuşi, copil. sădise cu mAinile lui arbuşti, pe care·i
saluta la o întoarcere tn oraş:
Salutare, copaci tineri, et prin grija mea creşt.eaţl,
Ce tn vârsta mea de aur cn vcrtJ frunte ma umbreaţi I
Lini~tea
de or~I subcarpatil\ Io drumul pastoral al oil~r
căpăta gravitate dela turnul cur\ii domueşti tn ruine, un nuc
turn al Galatei. Pe acesta 11 contempla, cuprins de mari simţiri,
viitorul poet. Uneori ca să-l vadă de departe se urca Io. MA.ni\·
stirea Dealului, unde se afla ţeasta lui Miho.i Viteazul :
Eu tn topllllrlc Iubeam ..i mA oprtsc,
Pe murU mAnăsUrll, tl'n vale sA privesc
Măreţul 1'Um, trlsl martur l'al nostru Lrl<t apu•
Ş'a ckul origine tn s.ecoll s'H repus.
 ISTORIA LlTERATUR ll ROMANE - 147

De timpuriu Gr. A!ecsandrescu tşi perdu plrinţii, morţi, C'o gunl muşc!toare, c'o buz4 d'lrenle
s'ar zice. prin 1827. lniliele poe2ii cântă tntr'adevir. cu mari lml răsplllldeai. pAgAne. c4 n'al ee lovi\•,
CI vllrsta-\1 me mare şi vrei ruosotle,
desnădejdi romantice. singuratatta. : ŞI nu aflai destoinici, spre a ta lumina.

De cAnd ~rd ul plrin\l·ml trei ierni lnlttgi trecun'I. Tânărul pare să fi Cost ln realitate nu chiar pe atât capul
Trei Ierni, el e! după leme viaţa-ml socotesc,
CAcl zilele-ml ca lama de vl=loau-mJ !urA, vrajbelor, ci 110 discret cu purtări sfioase roşind când J se
Copoclu dln mletul lemil ~ vlntul UclAtesc. vorbea şi captând nu·mai decât simpatiile. Era şi un alintat,
primea invitaţiile de a locui la unul ori la altul. De altfel mal
A avut şi • fraţi• (Niculae, Alecu, Ioniţă) cari, unii. n'au stăruia obiceiul ca boierii să dea culcuş şi lngrijire tinerilor
trăit nici ci mult. ln 1842 li deplângea: boiernaşi lnr.estraţi. Gr. Alecsru1drescu ar fi fost luat to caslf.
Sl\-ţl orAt lmp~Juru-ml un larg cerc de morminte, ele banul Gh. Băleanu, mare ocrotitor de juni, care tmbraca
ln care dorm !ralJ, rude, pilrtn\i ~ m'au Iubit. şi !nzestra cu cărti pe şcolarii s.' lraci dela Sf. Sava. Venind
pela Ion Ghica, poetul fu găsit de Tancu Văcărescu, pe când
• Lăsat străin ln lume •. tânărul plecă to cele din urmă la recita Arta poetitfi a lui Boilcau, unn11.rit pe text de Ghica.
Bucureşti, unde avea un unchiu, pe părintele Ieremia care Tânărul declamă boierului s tihuitor Ctasornicul tndrtpW şi
locuia • lntr' un beciu sub scară la Mitropolie •· [n i\{ai J 830 alte poezii ale aceluia. Văcărescu, eotusiasmat, li sărută spu·
1. A. Vaillant deschisese tn casele lui •Papa, 11ngă banu Cre· nându-î: • Băete, tu o să fii un poet marc •· A doua zi fu sezată
cilor • • o şcoau. de limba franţor"3scă • cu două cla.sc. una tn salonul lui Tache Chica, tatăl povestitorului, iar Alecsan-
de lttttatură şi alta de gramatică. 1n clasa de litttatură aplru drescu făcu, luându-se la lntrecero cu Văcârescu. recitări din
tn primăvara anului 183r t!nărul Alecsandrescu tntr'o banei Anacreon. Mâniat pe poet, Eliade vlhu mai târziu în a.ceste
din fund, lângă perete: c tnfăşurat lntr'un snrtuc cafeniu, (recventări semne de servilitate:
oacheş. foarte oacheş. părul negru, spâncenele groase, tmbinate,
Născut de a fi slugă, cresct1l tn desfrâ11are,
ochii căprii şi scânteietori : mustaţa li mijea pe buză•· Printre
Copll fără ruşln e, din rAmdfl\I h răni t,
puţinii şcolari erau Ion Ghica şi C. A. Rosetti. Vaillant făcea Slugarnic la. mari case, dc1>Mn1 la tmbuibare,
dicteuri, de pildă din G1'atuieur et dicalknu des Romains de ŞI rob de bun~ voie, de lnlmd lipsit.
Montesquieu, versiuni ln proză, din Henriada lui Voltaire, şi
paoea pe şcolari sl reciteze satirele şi epistolele lui Boileau.
Alecsandrescu se distinse ln chip deosebit la pronunţie şi asta
e semn că lncă dinainte avea oarecari cunoştinţe de limba
franceză. Pensionul lui Vaillant fu înglobat la 1 Mai 1832 la Sf.
Sava. Aci se predau elinica, greaca uouă, franceza, slavona,
istoria uuivel'$1.ll şi noţiuni juridice, profesori fiind Eufrosin
Poteca. lon Popp. AL Popp. C. Popp, Gh. loanid, C. Moroiu,
S. Mart:ovici, 1. Genilie şi Petrache Poenaru. Adevărata lnvA·
ţătur.\ n'ar li putut-o căplta poetul numai dela ,.:oalll. F.I
citea pe Plutarb, pe Tucidide şi pe Xenofon, ştia pe de rost
Andromaea, Phtdra, Alhalia de Racine. Mer"(>a. de Voltaire, pe
care le declama cui sta să-l asculte :
Nu mal e1t1 tu acela carc'n copllll!ie
Ştllll pe dinafară VC$tlt'Alexllndrle .••
Tu C4J'C ml.li ln urmA, r 4zAnd de-act$le toate,
De rost putelll epune tragedJl lnsemnate,
Meropa, Alalia, 11 altele mal multe,
DeclamAndu-le toate cui vrea să te asculte?
La Mitropolie so găseau multe cărţi şi • ln podul casei • stau
aruncate vreo mic de volume, clae peste grlmadă, neclasate,
necataloga.te. Acolo se lnchidea Alecsandrescu să citeascl, uneori
tmpreună cu prietenul său Ion Ghica. In şcoallf. lnsă nu se
ilustră şi nu căpltă niciun premiu. N'ar fi lnvăţat nimic. fiind
turbulent, de!Aimilnd instituţia şi fugind dela cursuri, sub
cuvânt că el era mare acum şi ştia multe, iar profesorii nu se
arătau destoinici să·i predea • filosofia • pe care voia el s'o
cunoască. Aşa cel puţin pretinde veninosul 1. E liade ~•re-I
cunoscu ln această vreme, ajutându-l c doi ani ' la tnvăţăturll. :
Dol oul un cap de vrajbA Intre şcolari atude11\I,
lnv4\4torl, tovorA1l şi clase lng41ai;
Batjocurft·\I tdcuseşl din cel mal cminen\i:
Nimic nu lnv4\aseşl, 11 toate defllirnal.
Ooreuni s4·\I vnd sporirea: cu mult4 lngriJlre,
La lmpllrllrl de cinste de privitor mergeam :
Ca demoni de bpltA l'a tainelor slln\ire,
Aşa pictai din 1coalA, ş'alcl nu te vedeam. f} o.. .,Si ct ,, lţ} 'l~t.\l.'\\.l. N. : i l:S'"' 11 ~i.\\ ( (I\' c'\t f\ .\ •1• Î 11 t
Te Intubam adeua: de ce la cerceta~ h'li SJYE !<'lll!() l}J Îll l\~ '!511 ,,,\•t' <\"~ M-'ir.\.>ţ> <;
Nu eşti 11 tu ca 111\ii părinli să veseleşti? }\2."ll Ă1~ i. t>:e.t t•r (''\O.'•·O ~ ~ ' ttt-..\1.ţ, ~ .
O. ce nu le lnduplecl l'a şcoalei regulare
SA slm\I de datorie. c'aşa mai mult spo~ti T Gra\'Ur.l din (nl/lmpltlr/lt lui T.tLJ11ah.

10'
 L48 - ROMANTll:ll

Totuşi Alec:s.~ndrescu :u- Ci venit • c'o h:lrlic • ln mână la

F.liade, cer.\nd sprijtn, spunlnd că-i • e nrtlJ viaţa de slugar •.
Eliade li primi ca un •părinte•, ti dădu şi el • hrand 'nbrăc:l.·
minte•. li tngriji ln timpul • lungoarei t delirante, li l11tn•111111
la şcoaUL Ospitalitatea lui Eliadc dovedeşte lncil odată hrt'a
atrăgltoare a lui Alecsandreseu, care a fost tcJt<lcaur1n ''''
sedentar, tnsă u.rl a 111 ~Jlilcuit. lins, visător, mai itµt pc11lru
cariera de poet Io u c urte princiară. Ideea de n. 1•1111e cit: ziua
sfântului loan "' <><.14 •ub perna Văc:l.rescullli este delicată.
da:r desvăluo o vocaţie de veşnic protejat. Poetul mOrturi.ca
rr1ai târziu incapac itatea lui de a suporta rnizeria. Soarta luf
Torquato Tasso n'o invidia :
Dar a lui •J··orqualo soarlă n_ic;l dccuru n'o pls1nu~c.
Am temelnice cuvinte; m11 cun.o sc. ntă llimt prea rnlr.
ŞI nevrednic ~ul Jau urina unui mare 111uce11lc:.
eu •A·\I spui, nu'nleleg bine cum oşU oomenl •lrtllur.1\1
Producuu fArA 'nalatt c4t1d erau nenorociţi„
Pentru mint griji, 11ccazurl~ trebuinţe, neph\c·eri
Sunl Izvorul nelucnlrel şi al \'eşnlcd toceri.
Aleesandrescu trecu 111 casa maiorului l . Cămpineanu unde
se adunau tinerii ofiţeri petrecând cu lecturi din Lamarlin~.
Hugo, B.\ranger şi de istorii militare: Campaniile lui Napo-
leon, Memoriile lui Frederic cel Mare. Poetul se las!l ademcnil
a intra ln amu•t.l şi tn 1834 era praporgic. F'u dat la DjurstvA,
unde nu plt\A:u caligralia lui. Eliade insinuiază lenevia :

Cu sAndul trAnddv1cl porneai la ascullnrc

ŞI slujbn, dntorln ln veci n'nl cunoscul,

Atunci li trimiseră la Focşani să supraveghe•e la Mllcov

miŞ("'rea vamal3 •şi să tale la răboj oile • migrante. Poetul
care se aştepta să gilsească păstori de Arcadie rămase desa·
mlgit:
Turme de ol sunt 111ulţjme. tnsA tncA n•arn g4sll,
Un pAslor ca ln Idile, un cioban de plsniull.
ŞI na ftlu cum tn vechime, alAti mari blrullorl.
PArlstau avere, slavi ~i lriiAu Intre phlorl...
Nlmfde le vil descuJ\e, lmbr.lcale'n pel de ol.
Pdstorl\de, pe vlseol, pe lurtuue şl pe ploi.
ln Oetomvrie 1837 !şi tnlăţişa demisia din slujbă, din
mai bine zis lu moralmente izgonit, deo:u-ece rapo.r tul sună cA
• pentru folosul slujbci u.nna. această punere la cale să se facă
mai dinainte•· lntors ln Bucureşti, poetul se adăposti ln casa
lui 1'ache Chica, •peste drum de teatru " şi şezu acolo lntr'o
cameră mulţi ani. Frecventa tot mai des pe C.'t mpincanu a
cărui politică de re>.istenţă !aţă de amestecu l rus o tmbră~işa.
Pentru acest motiv, tn Octomvrle 1840, cu prilejul complotului
!mpobiva lui Al. Chica, la care nu luase p:u-te, ru areatat
preventiv. Trei luni cAt stătu tnchis la spătărie traduse f.feropa.
Ion Ghica 11 scoase cu greu din închisoare $i-l invitl sl•ŞÎ reia
camera. Cltcva luni tobJli Alecsandrescu preferi sl stea la
hotelul Conduri apoi se retntoar.;e la Taclie Chica, unde locui
până tn 18.,.. ln vara lui 1842 făcu tmpreunll. cu Ghica o dJă.
torie pe la mânăstirile oltene. Mai primea şi alte ospitalil'Aţi.
lnainte de 1842 vomicul Gr. Cantacuiino ti dăduse • gll.iduire •
undeva la ţară, unde era câmp lat şi o apă, ln perspectiva
munţilor :
Munţii mal lu depărtare
Se vtid cu turbure 11or:
Vara le e la picioare
ŞI lamo pe fruntea lor.
l n ~tl ani, şi pe cât se vede, din vremea şederii la Foc·
şam, poet.u l tncepc să scrie poezii de dragoste. Doul nume
sunt pomenite, Eliza. Emilia. Cu Elita se întâlnise lntr'o oon-
simţire reciprocă pe locuri sălbatice:
Gr. Alcaandrescu.
Des:e.n <le 1>1cton1I SL1nccscu. Paris, iulie 1852.
Vedeti ocestt locuri, acute stAncl rApoa.se?
Vedeţi pAmdntu-ucesta de tot nelocuit 1
61 bine, aici toate mie I.m l por frumoase !
Mai mult dee1\t ori unde. aici sunt fericit.
care
De ea se despărţi foarte patetic, lnainte de 1838, spunându-i
•Adio I N'am cuvinte, s!•ţi arat tot ce simte, ln astfel de
minuturi, mâhnit sufletul meu • şi lncredinţând-o că-i va
rămâne după •toate plăcorilc gustate • •un credlncios prieten>.
Se pare că tot pe Eliza, tntre 1838 şi 1842, poetul o revăzu
(T• mai v<hui odată) la un blll (cr:i om de lume şi frecventa
lmhrăcat ln fra.c societatea bunii., localurile Ia modă):
ln \•alurile-a.,.lea de lume lncAntaU
ln care J1c-a1n gAslt,
ln vt$de ~drlle, tn sala Ju11,inatâ,
Stam singur ,1 1t1At111lt , ••
Alunel ln~ll
Emilia dimpotriv.\ primea om~iile, lns4 fără a da mauc
ln schimb. Zicea că vrea 5ll fie iubit:\ • prieteneşte•· Poetul ti
făcea vestita teorie, derivatA din rarpe diem, a trandafirului, cu
aceea.'i lncheiere :
Pânft n'ajungl timpul rece
BucurA· le de naturii.
O mai lnvinovăţea că urăşte viaţa, căula s'o înduioşeze
cu. oopilăria lui amari, cu mormintele de care era înconjurat.
TA.nărn femeie. zâmbitoare, ti aco1npa1aia, caJinA, d·ecla1naţia
la clavir:
Sub deget.ele t.nle. 111 .1unete~argl11toase
Clavirul c:And rA$unQ, cAnd dulce prdudetl,
Deştepţi ln al meu sunet ocordwi rloroa<e,
A paUmllor sUnse cenufA lnvlezl.

Fllca poetuJul 8. A . R.
Poetul li compuse o declaraţie de un melodramatic enorm :
Eu lanţurile mele le sgudul cu. mânie,
Co robul ce se l~pt.A c'un jug neomenos,
Ca leul ce izbeşte a tonmlţol Urle,
Şl geme furios.
Dar rana e ad4nc!I şi patima cumplilâ,
ŞI lacrima de sange, obrajii mel anAnd,
llulrânge ftumuse\ea, Icon.n a osAndJU.
Ce o blestem pl4ngQnd I
O vh ziua şi noapl•a, ••1trn şi dimlnta\a ;
Cu un rânit de moarte simţ tn piept un fier ~.reu ;
Volu sâ·I trag: tlerul lese, dar lnsA cu viaţa,
ŞI cu sunetul meu I
Fi-va. aceeaşi, femeia pentru care Alecsandrescu publică
alte poezii tn r847 ? Aceasta, plină de tinereţe, îi dăduse o
sărutare şi lnglduise lndragostitului să rezeme fruntea pe
pieptul ei. Dar asta nu mulţumi pe deplin pe poet. El care tşi
!ochioase ei - •icea - toată viaţa, era botăr1t s'o sfân;easc:A
• to moarte t . Pregătit pentru gestul funest, !şi lua tragic rămas
bun :
E vremea de Iertare: vecia ne'mpllcatl
Ml chlnmll .•• cerul lnrtA acelor ce-au Iubit.
Pe semne că luănd lu serios dem1>nstraţia, femeia amcnin\ă
şi ea să se ijlJlucidă. Poetul, generos. o opri:
Nu. a la 1noarle 11u· n1I foloseşte:
Nu a.I.ii jert!A eu n'am dorit:
Dl-ml numai pacea care-ml llpsqlc,
Pocea adAncl ce ml-al r4plt.
Traducerea celebrei canţonete a lui Meta.Stasio A Niet
(1845) trcbue să li exprimat o bolărlrc luată ln acest tî01p :
IS'roRIA l. ITEHATURll ROMÂNE - 149
Dupa atjl1 oodlet.Arle,
Şi neaedln\j fi viclenie,
ln sfdrşlt, Nino, simţ el triesc.
Inima-ml artA.zl e lzbîl.viti
O·•acea 1clavJe ne.suferlU;
Mal mt1ll tuuprO.·mJ nta m'amAge.,c.
N urnele proprii nu sunt prea revelatoare, fiind conven-
riouale. Nioa e luat dela Iancu Văcărescu, Iar Emilia dela
Voltaire. Neîndoielnic este d poetul nu e un sentimental
adll.nc şi d sub marele lui pathos se ascunde un epicureu
erotic.
lncă !nainte d~
lnsd.unarea Bibesculul, se lncredlnţase lui
Alecşandrescu slujba de şef de masă la rcgish'atura Postelni-
ciei (Secretariatul Statului), unde ti fu coleg O. Bolintineanu.
Era • parucic t, iaT ln T845 ll aflăm serdar, lno.intat şef al
:icc\iei I a secretariatului. Menirea lui era de a citi jălbile şi
de a face după ele extrase oe mergeau la autorităţile cuvenite
după ce treceau pe sub ochii Domnului. Bibescu preţui munco.
lui Alccsandrescu, li luă vara la Breaza, li căftăni paharnic. tn
vreme ce Doamna. 11 numi amica.I • poet al curţii t . Apoi, venind
anul 1848, Alecsandreseu se dedică, ideologic. revoluţiei după
aceea Unirii. Prin Nocmvrie 1854 era membru tn comitetul
'i
teatrului pentru care compusese un imn, destinat inauguraţiei
dela t Ianuarie 1853. Fu director al Arhivelor Statului, post
pe co.re nu-l mai avea ln Ianuarie 1855. Acolo:
Pc dealul Mitropoliei
tn arhiva Romanlel
Unde stalul grâmldeşte,
Tot ce nu-l mal trebueşte
nu s'a dedat vreunei activităţi deosebite şi şoarecii roaseră
ln tihnă dosarele precum singur mărturiseşte tn numele lor:
Şefulde an al Arhivei, om de pace Iubitor.
Ne-au fost chiar ca un pllrlnte, un zelos ocrotitor.
ln 1856 e director al Eforiei Spitalelor, tn continuarea pro-
babill a direcţiei
dela Arhive. I se oferi ln 1859 ministerul de
[inanţe pe co.re li refuză, primind numai directoratul mini-
sterului cultelor unde oficie doar şase zile ca. ministru. La
26 ?.artie 186o, fu numit membru al comisiei centrale din
Fotf>DÎ. Acolo se tmbolnăvî de boala • ce'n minte se'ncui-
beazl şi ou mai arc leac ' · Se credea domnitorul Romlniei.
ln 1864 i se aco rdll o pensie pe viaţă de 1.000 lei lunar, drept
recompensă naţională pentru 23 de ani şi nouă luni de slujbă.
La cerere, pensia fu transmisă şi asupra moştenitorilor. Dar
soţia, Luţa, muri tn r873, lăsll.ndu-i o fată. Angelina. Timp de
25 de ani poetul se cllitini!., caşi Holderlin, Intre cron.re şi luci-
ditate, murind destul de bătt'O.n la 25 NoemVTie 1885, aproape
uitat de contemporani, • cum şi voise :
satul de mari nlmlcurl "" nu dau rmdrea,
Cltîl.nd to vla\A paceo, fi'n pace mulţum!Ra,
Ca .tul fări nume aş trece neştiut.
l ntr'o parte a ei. poetia lui Alecsandrescu este cea mai
puternică expresie a lamartinismului la noi. • Meditaţia•.
•reveria t, •armonia t Io natu.ra, religiozitate."\, • rugăciunea•,
oceanele, imensităţile, s unt ale poetului francei. Câteodată
viziunea capătă un aer ceţos ossianesc şi recitaţia o bobotire
byroniană. Toate acest.ea se găsesc lnsă. 1nuzicalizate, şi la
Lamartiue. Azi schimbarea gustului a stins strofele lui Alocsan-
drescu şi ochiul e jignit de impuritatea vocabularului. Totuşi,
aşezându-ne to timpul romantic, descoperim la poet tehnico.
marilor solemne inst.r umente moricale, !naltul hieratism al
melancoliei.
.160 - ROMANTICII
Gr. Alecsandr„cu.
Sub <lerul plin de Bclii. meditativ ca o piramidă, poetul
tşl simte sufletul tnălţAndu·se pe aripi de flăcări:
Ald p'"te ruine cu mtrulu suvenn
Privesc cum orizonul se umple de IAclii,
Cum luna tn tlcere s'aratA aA ln1pire,
GAndJrl religioase l'ol lui Apolon Iii.
Clnd tot doanne •n naturA, cAnd tot o liniştire,
Clnd nu mal e ml~ tn lumea celor vil,
Oeştcapt6 prlvcgblazA a mea trlsli gAndlre.
Precum o plramldA se'nalţA ln pustii.
Al mol ochi se preumblil pe dealuri, pe clmplc,
A.I meu sunet se'nalţA pe aripi de·un loc s!Ant.
ln sboru·I se ridici la poarta rle vecie
Căci nicio legilturA 1111 are pre p~rndnt.
Totul e privit în proporţii inlinite. Scena cu lună e
• colosală '· mormintele sunt • monstruoase •. umila câmpie
a Brăilei ia imense perspective sahariene:
Ce netedA cAmplel cum ochiul •e uimeşte I
Ce deşert se arat6, ori tnootro priveşti I
lnUrua depărtare se pare el uneşte,
Cu ale lumei margini. hotarele cerqtl.
Peştera răsună de ecouri satanice şi deşteaptă
plldurilor celtice:
lml pare „~ m~ an u 111 loculnţ'adAnc.\
A unei groainlci ies111c, ct slngiuri o t1rănes(!,
ŞI care de o slincâ
Pt c:iliitor •IAr11mA c'un 1bleret sataneşc.
Sntl f11 pădureo ceea, tn care mai'11Hltlle.
Druizii cel •Alhoticl jerUcau pe osAndlţl,
\ :ând, setoşi de. omorllfl, treceau tle puteri afJnte
Stejari 'mb5trlnlll.
Gândirea poetului e întărâtată ca tigrul care pandeştc ln
ju11gl5 la lumina fulgerelor :
lrnl place a naturii •Albnlic4 mânie,
ŞI neguri 11 viscol, şi cer lnUl'lltat,
ŞI tot ce c do groază, ce e ln armonic
Cu rocul cnrc arde 111 1>cplu-ml dA1lat.
I.a umbnl 'n fntllDenc g4ndlrea-ml se arat#
<:• tigrul ln pustiuri, o Jtrt!A aşteptAnd .
~I prada li c gala . . , de fulger lumlnnti1,
Ca valea chfnttlrel se vecJc sd11gerll11d.
Tristcta solltara purtată prin pădurile de molifţi e salutată
de şoimul de I"' creste:
M':t vAztil şoi111ul p~ 'nalta s tAncA,
A cftrll vArlurl ••ascund ln nori.
ŞJ al lui ţipăt tn vale adâncA
S'a 'ntlru depa.r te plin de Oorl.
Onr nici pustiul nici depărtnrcu,
GAndlrl cumpHlc n'au biruit;
MolUţll, brazii, ce port r6coarea,
El 1ulerinţ.a-n1i n'au ri.corit.
J\lt.~dată e comentalll de urletele cllinelui:
Sclrbit peste mAsur~
Oe sgomolul c:et4ţll,
Ru caut tn naturo
Un toc răr' de lll\lrll\Ură
Supus singurătăţii .. .
8. A . R.
TovarAş de 'ntrlstarc.
Un cAln„ 1angA mine,
Prin urletele salo
Nalurn •a rhcoalc,
ln 83le locuri vine.
Mica Tismanl devine palat ossianic, fi luna descopere o
neagră scenerie feudală stil Mrs. Radcliffe. !n care se bat
stafiile :
Apoi, glob rubinos, nop\11 diind mişcare şi vlaţll,
Sc'nal\:1, şi din prcjuru-1 due umbre dep!lrtAnd,
P'•le steagurilor vArlurl, piramide de vudea\6,
Se opri; apoi privirea-I peste lumo an1nciind,
Lumind oddncl prlpilstU, mânăstireo tnvcchllil,
Feodalii cetA\ue, ea de turnuri ocolltl,
C".e de luni eoloralA fi privilii de departe,
rArea unul dln acde Osianice palate,
Unde gen1urt, fantome, cu urgie se libesc.
Sgomotele naturii sunt executate pc orge grave. tntâiu
se aud torentele:
Urechea mea ascultă torentul cc plesneşte.
Talazul ce se sparge do malul • llu plângând
huetcle apelor năvalnice:
Din vremc•n vreme numai de dinoolo de dealuri
Părea c'auz un truntt, un ue.t depArtat,
Ca glasul unei ape cc•ne•~·ale moluri,
imaginea Sau ca ale mulţimii lnt6rdtate valuri,
CAnd din robit seapA un neam lmpovllral.
 ISTORIA tATEHATURtl ROMĂ.NE - 161

Tălăncile, grcerul unanim exprimă liniştile vesperale, •ar·

monia .• naturii :

Un clopol ce •ear• •'aude la turme.

r.e stă, retncepe, abia rA•unA11d,
Cn gJas care rnoartea·I aproape Să·i cur1nu.
CAnd v!a14 'nceteazl! lteptat togbc\t\od;

Un greer ce dnll, o larbA, rlisura.

Sturoasa pildure, pudule cărări,
Addnca mu.rmurA ce'nvle natura
Ca geniur-i lalnlcJ nscunsc pri11 norl.

'l'ot. mişcă,tncnn li\ n 11ou.stră gândire;

~rot are un rar111cc, lot este mister.

Atâtea mari mijloace sunt stricate de abundenţă (o aveau

şi Jlyron şi Lamartine), de lamiliarib'l.ţi (•Am văzut !nşine
pinteni de rugină putrezi\i t, • Când vizitam odată locaşurile
sfinte•). de aplicaţiuni inoportune. Acest fel de a folosi strofele
pentru elucidarea problemelor nu e un efect al unui prozaism
congenital ci al educaţiei claHice. Voltaire, lotre alţii, şedea
ca o pildll permanentll de metromanie cu confuzie Intre lirică
şi proză. O singură dată Alecsandrescu a putut atinge echi·
librol compoziţiei, to Umbra lui J\1irua la Co~a. Comentariul
istoric, recitat somnambulic, hamletian, se lncadrează tntr'o
scenll. de o unitate perfectă. Cortina se ridică peste medie-
,.ali• me fantastice:
Ale lur11urilor u111bre 1>eilt: unde stau c·ulcntu,
Clltrc ! ănnul din potrivă •• tulind, se 1orclu11~c•c.
Ş'nle valuriJor 1nl111<IN ge11ernţii spu1negnte
Zidul vechiu al ml\năatlrcl tn cade11\A tl lxbesc.
Olnlt'' o P<4len'I, din r4pl, noaptea lese, mll'mpr.soarll:
Oepe muche, depe. tt..AncA, chlpud negre ff. cobor:
Muşchiul zidului se ml!dl. • . printre larbl se sltecoanl
O sunare, care trece ca prin vine un rlor.
Apa.r e sepulcrala umbră: Gr. Alecsandrescu, bAtrAn. 8. A . R.

Asculta.ţi . .. I marea rontomA race se1nn . . . dA o poruncă . .

Oştiri, taberiIArA numlr lmprejuru·I lnvlcz ...
c1„u1 ci se'ntlnde, cr•fle, repetat din at4ncl\ 'n st4ncll,
Transilvania l· aude, Unf!Uril se lnarmez.
Tn ul mai potrivit spirit romantic, poetul tntreabă, ca
lntr'o chemare de duhuri, dacă are tn laţ.'\ lui pe Mircea..
Prlntr'o norocoasă intuiţie muticală, li răspund apele Oltului
şi ecourile:
Lumea e ln aşteptare. . . turnurile cele 'noile
Ca fantome do mari secoli pe erou lor Jel„e;
ŞI-ale valurilor m~ndre genera\il spumegate
Zidul vechiu a.I m4nllsUrii ln caden\A 11 l•besc.
La această piesă de neuitat a lirei sepulcrale, trebue să
se adauge A>iul r840. Aci meditaţia e total dialectică. Cursul
resemnat şi inexorahil arc vibraţii elegiaco:

Mircea I lml rlspunde dealul; Mircea I Oltul repetează SA stăpânim durerea care om supune,
~
Ae«l 1unet, acul nume valurile U primesc. s~ aşkptAm ln pace al soartei ajut.or;
Unul altuia U spune, Ounlrea se'nşllioţcam, Căci cine şUe oa.re. ş1 cine tmi va spu.rte
Ş'alo el spumate unde c6tn mare U pom„c. Ce o s'aduc:A iiua $1 anul viitor?

Monologul ce urmează, e somnoros, monoton ca un des- ~f.Ane. poim:l.ne, 1>0a.te., soarele rerJelrU
cântec, cavernos: Se va urâla vesel pc orizon senin :
BI.nete ades vinu pc urmele mâhnirii
Snluto·r c umbrii veche I prln1eşte tnchinAcluno ŞI o zâmbire dulce dup'un amar susr>fn.
Dela Iii ai RomA.nlel. care tu o ai cinstit.
Noi venim mtra:rea 11oastri la mormllntu„ţl a dcpu.ne; Mister al poeziei I Cele mai dulci acorduri rllsună acolo
Veacurile ce'nghlt neamuri al tla nume l-au hnlpit .. . unde fraza e mai sentenţioasă:
Noi dlfm luptele voast.tt.. cum pri,·im vec1aea armur.l. Eu nu Iţi celu ln parte nimica ~nltU mino:
Ce un uriaş odali 111 rlzboale a purtat; Soarta,m.I cu a mul\lmil aş vrea •ll o unesc·
Greutatea el no-apui, trece slaba·ne mAsur~ . Oneă -n umai osuprd·mi 11t1 poţi s'aducl vr'ttn bine,
No'ndoir11 dae'aşa onrne.nt tntru adevAr au s tat . .. l~ i1 râz d'a 1n.c.11 dureru şlodisprcţule,c.

La sfi\rşit
elemeutele strofelor dintâi suat reluate ca intr'o ~OupA suferiri multe Inima se'mJM>ltGlt e;

cădere lnceată de cortină:

Lanţul ce"rt ved no-apasll ult:lm cAt o.
do g.reu;
Răul se Iace llre, slmtlrea amor\tţle,
ŞI trAesc ln durere ca'n elementul meu.
Dar a nopţii oeagrt manii peote dealuri se IA\eşte.
La opus se adun norii, se lntind ca un veţmAnt:
ln erotică Alecsandrcscu este excesiv sgomotos, fundei
Pcsle unde fi'n ttric tntunericuJ do.m nqtc:
Tot c groau şi licere . . . umbra Intri ln mormânt. nici nu-i sincer. Prea !nvftţase ln tinereţe să declame tragedii I
162 - ROMAN'rlCll

•.• şi drept sli spui mii temeam,

$~ nu•mi lntorci UD rllspuns mai aspru dcclt doream.
Răspuns ca acel ce zici că'n ru>ul trecut ţi-a dat
l)ln. partea lui Boalo un secretar ne'nvll.ţaL

Intr' adevăr Ă H orau (I 771) lncepe astfel:

f Qujours am.I des ven, et du diable pousse.

4

Au rlgoureux Bolleau j'ecrivls l'an passe.

Je ne sais sl ma Jettre aurait pu Iul deplalre:
Mals 11 me rtpondll par un plat secretaire.

Procesul făcut lui Voltaire depăşeşte epistola către ff_oraţiu:

Dar spunc-rt1l, te rog. VoUtr, tu ce foJos ai aflat.

Deşi al legU vrăjmaş, să critici, să osândeşti
Acele 'nalte cânUlrl, acele gA,ndlrl cereşti,
Care·al naturii stăpân ol lnsuşl le-a huuflat,
Spre &Java numelui său, poetului tmpArat 'I . .•
Ro.1ln pe care·I iubeai, din ele s'a adApat:
Ru&o pe carc~I urai, adesea le-a Imitat.

Voltaire «vrăjmaş legii• I In poemul La /oi ttalurelle

gânditorul francez încercă să dovedească tocmai exîstenţa
unei morale universale, din care se putea induce prezenţa
lui Dumnezeu. Tăgăduia totuşi legea revelată şi tn genere
orice propoziţie a priori. E adevărat iarăşi eă prefera oricărei
părţi din Vechiul Tes/a.menJ, Eclisi4Sttd şi Cdnlarea dntări/or
din care dădu lncântătoare versiuni tn stil de madrigal. Po-
lemica lui Alecsandrescu e simplistă şi dă pe faţă deodată
o inteligenţă neexercitată dincolo de poezia curată. In epistolă
are tnsă darul inanalizabil al discursului gesticulat. aci grav
aci perfid, câteodată de un prozaism caricatural. altădată
acoperit deodată cu şalul unei imagini, şi e sentenţios cu un
mare noroc şi străbătnt de o uşoară melancolic romantică.
Cascada Tismana-Gorj.
El face tntrebări pline de nevinovăţie:

Scurte arii prevestesc melodiile lungi ale poeziei de mai târziu, Clnd ne'nţolea.sa naturi, din $4nu·I cel roditor,
pe Alecsandri : Cu talentul poeziei naşte pc un muritor,
(FArA să mergem departe, atAt aş dori sA-ml spui)
Din ceata Vefl.tlcleJ, stea blândă lumlnoasA, Hotăreşte de odatA şi (elul scrlodl Iul?
Te vAd lucind departe, departe ln trecut.
Enumerarea genurilor are alt sens decât la Boileau. Atin·
pe Eminescu:
gerea nouilor instru,m ente romantice sugerează mai mult.li.
Oând odaUl şi-or lua sborul
Tinereţe, bucurie;
reculegere contemplativă :
De-I potti atunci amorul IV !mi ile cum cJI aceasta nu o de tAgll.dult,
Mu_
1.rom numl o n.e.bunte. Şi cil lot omul s'apleac:JI la ce este mal pornit;
l\1 voiu li prieten, trate, f.ă acela cc•n tragedii face a
patimi vorbi,
Iţivolu n orice Iţi place, Nu poate şl'n elegie chinurile a descri.
ŞI de lume şi de toate Dac:JI Iar ln cea di.J) urmA ştii !rumos sli zugrAv•şli
TmpreunA ne-om desface. Plăcere, melancolie, amor, chlnuti sanetqtl:

Printr'un fenomen de confuzie, caracteristic tran7.Îţiei, ce Al Odei cel lnfocate ton tnalt nu poţi sl-1 ţii,
Nici sll. alergi p'ale slavei pline de sânge clmpll.
se observă şi ln literaturile occidentale, Gr. Alecsandrescu va
fi lamartinian tn toată puterea cuvântului şi tn acelaşi timp Chinuri, melancolie, lnfocare. câmpii însângera.te, acesta
un poet ln gustul clasic. Se înţelege. ta el contribue lmpreju- e limbajul veacului. Indeciziunea literară e tradusă cu tri-
rările proprii ale culturii sale. Incepuse cu 'B oileau, cu Voltaire steţea romanticului Wanderer :
din care va mai traduce Alzira sau Americanii, cu Florian cu
care debutase prin versiunea din EliezBt' şi Ne/141i. Gândul Eu asemAn a mea ~1.are cu a unul eAJAtot,
Care neştiindu-şi calu, fără povăţuitor,
de a -compune Epistok e stârnit de lectura lui, Boileau şi tot Se opreşte pe-o cJlmple, şi cu totul tntrlstat,
atât de a operei lui Voltaire pe care trebue s'o fi cunoscut ln Dromurl vede, dar nu şt,ie care e adevhal
lntregime fie ln ediţia din Kebl fie ln editia Baudouin treres con·
temporană lui. Poezia Priete;uwl, la el ca şi la contimporanii Comentariile asupra descripţiei deschid ele înşile un cadru
lui, se inspiră din secolul XVIII francez, unde această temă litografiat cu păduri. stejari, privelişti campestre:
se tratează ln mod oficial. Voltaire o desvoltase !n câteva Dacă ducriu o pădure, sumo de copaci 11 las,
rânduri, pentru d-na de Chatelet, odată ln u Umple ik I'a>HitU. Şl la un ştejar mal mare trec cu un repede pas.
Epis/Qla căire Voltaire e un răspwis la Ă Horace şi, ln prelun- Oadl sunt lntr'o grădinii, pe la nor.I de rAnd nu merg,
gire, şi la Ă Boileau ou mcn testament Ci la tranda!lr lndatli ş i apoi la crin alerg.
Depărtarea cea mai mare, şl ocolul cel mai lung,
Din >lua clod am citit scrisoarea c.1tre Oras, Un ceas nu mă zllboveşte, tac trei pasuri şi ajung.
Doream, de s·'ar U putut. toată sfiala să las~ MArunţlşurlle·mi scapi!, şi Ideile ce-ml vin,
Să-ţi scriu pe un ton măreţ , .• Dacă'noep Cll o zâmbire, se stArşe.sc cu un sus·pin.
 ISTOH IA L ITERATUR ll ROMANE - lh3

Inspiraţia vine noaptea:

Dar, precum Boall> zice: un astAmpir ne'n~les

Ne'ncet.at se'mpolrlvqt.e ho!A?1rel ce-am a1„.
De wechl pan:A m.a lnl!e, dln somn noaptea ml d<Jt•pl
ŞI co multA pltclclune rima mJndn:i o afltpL

Animalele din fabulă se ~ză mir.Lculos ln jurul poetuluj:

LupU, urfll lml loc slujbi, leil chiar ml se supun.
Adevt.rurl d'un pre~ mllt6, cind le poruncesc. el spun

Deftniţla vlzu.a l4 există, admirabilă, şi la Boileau :

La plnlnllvo 616gle, en longs hablls de deull
Soit, Ies chovoux 6pars, g6mlr sur un cercueU.

Meritul lui Alecsandrescu e de a fi intuit-o şi do a li lucrat

ln tuşul epocei.
Salirll $f>t'ritului mtu so depărtează cu mult do Boileau.
Ea e o mică comedie de badina; aproape mussetian. Recon-
strucţia epoccl Regulamentului e fă.cută cu toată acea ameste-
care de mondenitate şi desfdruue rusească :
- 'lnige\I to\I cit.o carte I Domnule, eşU cu mine
Şed ml rog !mpolrlvl, fi vezi de joacl bine.
- Dar ţi-am spus cuconJţA. Că eu clin !JllAmplare.
Nlcl bine, nlcl neblne nu podu sl rac cercare I
Am cuvintele mele; aste jocuri plllcote,
Cu voia dumitale, lln1 sunt necunoscute.
- Nebun cino te-o crede, vrei sl te rugllm poate ;
Astllzl chiar şi copUI ftlu Jocurile tO!'te.
Veacul tnalnteaiA. Caro : vezi cll \I-e rAndul;

CAnd eu om dat r.
Dar ce !Acufl acolo l unde Iţi est e sAndul 1
fllgo, ba\I cu alta mal mare?
Alllol de neştllnţ e lucru de mirare I

După aceastl lntAie altercaţie, urmează şi un 1J fJ!lrU :

Afa·ml tlcea deunui. cu totul supAralA, Cascada Val-de-ci, Jud, Gorj.

O dami ce la locuri o toarte tnvlţatl.
- Vecie\!, zise, „
Apoi fOptlnd IJl taln4 cu cAt.eva "Vecine:
soarti, fi ce picat pe minet
Ooul grefell ca uta, IAU auDetul ~I acot,
Domnilor alegători, ml rog sA nu ascultat,
ŞI după ce mA·\I d\l ml rog 10 !lu deputat.
A I ca ntnoroclre I mo cMr< ce Jcllotl Cld am cuvinte sA crez cA la Divanul Ad·hoc.
Bine lumei o 11 lac, fi rol nobU o St\ Joc,
Atitudinea poetului 6 notată printr'un gest scenic : Oupj cum puteţi vedea
Din mlrtmlslrea mea.
Clnd sunt ln adunare, n'am a!U mullwnlre, lncA pAnA a nu ml naşte. tu anl rost patriot mare,
DecAt al se deachldl auJetud de vorbire: Şi dupA ce m'am născut
Alunel sunt gata, liber, ascult, fi cu pllcere, Pentru ale noastre drepturi m' am luptat !Aril 'ncetare
Tuf01c, zlmbeac, mA leaglln , fi-ml dau a mea plrore. PAnA !Jltr'acest minut.

ln sfârşit ornul de teatru compune viziunea unui lntreg Dupil lunga-i oratorie ln care cuvintele de u~ comun dau
salon de epocă. Intr'un colţ se agită un bon;urist • fat o: cadenţe mai vesele discursului

Vezi domnişoru cela care toate le ftie,
Clrula vorbi, aplrlt, li sUI tn plllrle,
In chipul de-a o acoat.e cu graţii pretlcute?
Hainele dupl dAnsuJ 1unt la Pari• cusute:
Singur ne'ncredln~IA. Lorneta atlmaUI,
&te tl mal 1trllnl, de-o forml Dllnunau;
Vrea •'o cumpere Prinţul. dar ca un om cuminte
Dumnealui o tocmlle ceva mal tnalnt.e. •
Ctnd le-a spus astea toate, o la la ochi priveşte
Chiar pe dama aceea cu care--atuncl vorbqte;
l-o dl ln nas, ae ploacl, fi IJl !lflrşlt o lasA,
Zlclndu-1: Ce lomelA I te-aratl mal frumoasii l
rn altul tşi şoptesc .l a ureche
. .. patru contese !denie,
Umllotc de proton\11 şi vredrllce de Jale,
Pe care, dncll prlu1u1 le la la bnl de mftnl!
Nu mol vorbesc eu lllmonl cAte o slptlmftnl.
O fwofuiuiu IU &redinţă e un monolog care se gustă urmi·
rind geaticula~ia presupusă de cuvinte, onctuoasă şi incon-
ştient vodevilescl :
(CunoscAnd c4 tntr'o \a~ lerlclrea genenJA
Se compune wtdeauna din acea pArtlcularll
pereo~ul se retrage de pe scenl cu comice reverenţe :
Iar pW sl vie \"rtmea •l ved•ll aolA minune,
Sunt supusul dumneaV<1utri fi mll'ncbln cu pleclciune.
Tehnica nu mai puţin izbutitei corespondenţe Intre cometă
şi poet (Comew 1Jnunţatş fM..Sru 13 Junie} este un umor blajin
melancolic, căzând ca o apă accidentată ln jgbiaburi mai
strimte ori mai largi:
Cometl cu lungi coado fnal cu scurtA m11lte,
Oe ce vrei să arzi globul ce noi li looulm?
El, drept, mult nu plAtllflo, d•r tot avem cuvinte
Vln\a-1 pAcAtonsA ciltva sA prelunelm.
De ne vei arde-a.cuma, sl şut c4 or sl1 nuscâ
Jo locu-ne IUnţe mel r<le decAt noi,
Ce'n srab ori sA'nUlrlle mftnla ta stclcasc~.
Prln fapte mii cumplite, prin crime şi rli•boî •. .
E nelăglduit,
C'a Iul desllln~
164 - ROMANTICII

• Care cred despre sine că preţuesc ceva t

• De se trag rlin nea1n 111are,
• Asla c o lnlâmplare:
• ŞI cu poi\te su11t nobil, dar _s•o arăt 11u-1nl place.

Alecsandrescu era tn fond 11n monologist. Proza lui ne pune

ln faţă nu numai un om fără complexitate ideologică şi sensitivă
ci şi lipsit d_e orice talent narativ şi descriptiv. Totul e con ·
veoţional. Mmusculul Olt e tnfăţişat ca o Niagară în fioros
decor himalaian, !ndărll.tul Tismanei vede o stâncă • lngrozi-
toare •· la Polovraci admîrJ. • poziţia • şi • frumoasa peşteră
de st:alactiţi •, Olteţul are şi el • urlet sălbatic•. Cât despre
Cozia • aceasta nu diferă Intru nimic de cele mai multe • .mână­
stiri. Crângurile sw1t •!rumoare•. toate elementele •cochete
şi elegante•. cutare·mănăstire e • tn curăţenia cea mai plăcută>.
Ni se dă ş.i un fragment din!:('o nuvelă •Călugăriţa • scrisă,
zice Alecsandrescu. de un boier bătl'ân, tn realitate de el.
Aci se povesteşte cu o stângăcie inimitabilll. dragostea dintl'e
•junele amorez• Leurdeanu, om (la leatul t69o I) cu • senti·
mente romantice•. şi Elena Corbeanu. Tânărul avea do gând
a cere pe fată •formal !n căsătorie>. Din păcate mama el.
bigotă, o făg3.dueşte mânăstirii de se va ridica de pe boală,
ceea ce se şi lntâmplă. Junele pune la cale răpirea. fetei şi
·; ntr'o noapte pe când stariţa făcea. •revizia • văzu un bărbat
tusoţit de o junll. călugăriţă. Dădu să strige, bărbatul o prinse
în braţe şi o trase tn luntre, stariţa voi să sară şi se ln.ecă.
Alecsandrescu mare cititor al lui Voltaire, deşi ti Tespingea
pretinsul ateism, ti îmbrăţişa atitudinea împotriva intolerantei.

A. HRISOVERGHI.

Romantismul lui A. Hrisovergbi este vădit ln traduceri.

El tălmăceşte Lampa (la care face un 4daos original), Neera
de Andre Chenier, Lacul de Lamartine. Di,,.ineaţa de V . Hugo,
i'11ina, Tttnărul la pdrttu de $chiller şi tn sfârşit şi mai. ales
Cascada Ialomiţei. Anl1>ny de AL Du.m as. Cuprinsul dramei lui Dumas, traduse
la câţiva ani numai după producerea ei tn Franţa care se
lnt.âmplase 1n Ma.i t831, e caracteristic pentru determinarea
De timp nepomenit
Mi-<>ra ln c11getare, nutrimentului imaginativ al generaţiei. Antony e omul fatal,
1n cerc tot viţios damnat, a cărui dragoste se desfăşuri. ln durere şi aduce
Văzând că se'nv!lrteşte, moartea. El seduce prin definiţie femeia, cu aerul lui blazat.
ŞI omul păcătos ~i e un personagiu bogat, trist şi misterios care nu stă locului
In rele mult sporeşte;
Văzând că Jos la voi mul\.! oameni mari şi buui, ci cll.lătoreşte spre a-şi ascunde o taină. Nimeni nu ştie cine
LumU folositori au trecut de nebuni. este. El râde amar mefistofelic· ba ha, femeia iubitA de el se
chiamă • lnger • şi exclamaţiile lui sunt •blestem •, • vai mie t,
Valoarea unor fabule (prelucrări unele după Lafonta.ine şi •nenorocire•. Dumas a dat fatali!Aţii eroului un substrat
Florian şi ca 1n genere ln aceste cazuri imitate tn subiect) social. Antony e un bastard care nu-şi cunoaşte părinţii, deşi
stă tn simpla vervă de cuvinte. ln Topond şi păduren o treime o marc avere li stă la dispoziţie. Iubind pe Adela, el a părăsit-o,
din poozie este ocupat.\ de o dizertaţie molierescă ce taie în aparenţă nemotivat, tn fond ştiindu-se fără nume, lăsâ.nd
răsuflarea monologistului: pe idolul său să se căsătorească cu colonelul d'Hervey. După
~1inl\lli 111 vremea noastră. 1tu vâd a se mai -race,
t rei ani tnsă, nemângâiat, ~i vesteşte apariţia tn lipsa soţuluJ
Dar cil vorbea odntâ lumlle şi dobitoace Adelei care e la StrasboiJTg. El se iveşte tocmal când Adela,
Nu rămâne tndoialil; pentru cli d" u'nr li, ca să rămâ.nă credincioasă soţului, încerca să fugă din faţa
Nici 11u s~ar povesti. puterii lui. şi opre.'J(e caii speriaţi ai trăsurii fugarei. Rănit,
ŞI caU lui AcbU care pr0orocenu,
Negreşit că au rost, de vreme ce-l trăgeau.
e adll.postit ln casa iubitei care tncearcă zadarnic, din scrupule
InUlmplarea ce şUu şi voiu s'o povestesc, matrimoniale, sll.-1 lndepărte7.e, că.ci Antony lşi smulge legă­
Ml-a spus-o uu bAtran pe care U cin.s use, turile ranelo.r. l n cele din ur.mă Adela, aflând şi taina omului
Şi care llni zicea fatal, consimte să plece cu el, nu fără încercări de eliberare.
Că şi el o ştia
Amanţii constată, întorşi la Paris, că saloanele bârfesc. Soţul
Dela strllmoşii lui ,
Care strămoşi al lui •icea şi ci c'o şllu încunoştinţat prin scrisori anonime. revine. Adela se gândeşte
OeJa un alt strămoş ce nu mai este viu. să fugă cu Antony, dar nu se îndură să-şi părăsească fiica_
Şi p'ai cărui strămoşi, zău nu pot să vi·i spui. Să mai dea ochii cu soţul nu mai tndrazneşte. Ea cere aman·
tulu.i s'o ucidă. Când colonelul pătrunde scandalizat ln odaie,
Câinele Samson ţine şi el o cuvântare;
!şi găseşte soţia moartă şi pe Antony cu cuţitul ln mână.
• Cât Irul sunt de urlte unele dobitoace, Acesta, salvând onoarea femeii, simulează crima pentru re-
• Cum lupii, ur~ll. leii, şi alte cAteva, zistenţă exclamâ.nd: · •mi se lmpotrivea şi am ucis-ol•

Traducerea dramei lui Al. Duma.s este curgltoare, totuşi
tnvecl>itl, inutilizabili azi. Nici celelalte t lUmilci.ri nu sunt
mai norocoase . lncoloarea şi silnicia le aruncă tn arheologie :
ŞI tu candell de noapte, stea amorlulul plâcutA I
Tu care pAnl ln zluA, cu lumina l• cea muUI,
Din lemnii• ta de steclA lumino.I prin o umbrire
A noa•lr• dlsmerdârl dulce şi a noutrâ fericire,
Tu al rost martur de taţi fAgAdulnţllor so.le,
Ce-ml da rn a ta llln\A, tpre mRI multl 'ncredJn\,att.
(Lampa )
ln veci ded lmpl~I de vAnturl tpre maluri nerunoscute,
ŞI 'n tntunerecul nopţll dUfl ,1 vrute fi nevrute,
N'o IA putem vre odatl, p'a anilor latl mare
S'anmclm o u macarA ancora de rlsutlare'
O lacule prea Iubite I Anul dea.bi a •• du~
Ş'aeolo unde sA fază jun\mAnt ea lml rAcuse:
Vezi-ml singur numai plAngAnd vin, mA pun pe peatrA,
Pe peatrA unde pe dAnsa feW!d ni vhut'odalâ.
(Lacul)
Compunerea original! care a consacrat faţil de contemporani
numele lui Hrisoverghi este oda RuiHelor ulă/ii Neam/11,
replicl la Ruinu..U. T4rgwişlii a lui CArlova. Locuitorii din
Neamţ. tn fninte cu un BeJ-bou luau pietre pentru consttucţie
din strlveebea cetate a lni Ştefan, sflrâmând monumentul.
Poetul se indignă şi rn 1834 scoase oda, cu mari mustrirl
pentru cei care aplaudau pe actorii francezi căntAnd balada
• dans ces donjons ruines •. ID vreme ce şedeau nepă.siltori la
risipirea vestigiilor trecutului moldovenesc:
O fraţilor moldoveni, bâtrArtl, tineri, deavalmll,
Veacurilor viitoare nu gdndl\I cA·I sA daţi samA?
ŞI puteţi cu sdnge răce privi ace daromare?
Nu oprl\I barbara lapll, nu 'nll\a\I to\I o •trigare?
Priviţi marturul ce unul din veacuri ne rlm4sAse,
CA neamul noclnl din neamuri de v1t.eJI se aleslse,
Cum U clarlml şi-l strlcA l&eomlea'n rwnellre,
ŞI lfl race el paJatur!, sp„ a-şi gUI mulţAmlre.
Voi rlnteţl cel ce dlunâzl c:And pe Teatru cAnta
Trai F'nanţu!J tn altA Umbl, tl cetatea o wb&,
Strl8&11 11 bluaţl ln palme, plAngea\I cu lacrimi rtcrbln\I,
CAuta\I unul la altul, daţi din cap, crAşca\I din dinţi:
Ş'acum v6Cle\I daramarea, şi nu ziceţi un cuvAnt I
Oar' au fort de bucurie, cA el JoacA pe morm!nt?
Oare nu era f'a~ vr'o JArtvA d'a mlgullrtl?
Nu, Iraţilor, nu, vil rog, nu mal da\I prilej hullrll,
Nu vi Dial tngeţl asoprl·vl bula neamurllor toate,
CI ltriga\I, opriţi pacatlll, cen\I cu ll)u o dreptate.
lntr'adevir efectul odei fu el • deodată se opri nlsl.pirea
cetiţii • de cltre mâna c vandall •. Insă • entnsiasmul • pe
c;are l ·ar fi ştAmit acest.e versuri apare azi inexplicabil. Ideea
practici tnalşi a odei e prozaici. CAt despre contemplaţie,
Hrisoverghi ou are melancolie şi elevaţie şi expresia li e dia.
graţioasă:
Vl lube&c rlllpurl lfinte, &lnm IDArlnl strlmoşqti.,
Zid vuhlu ce de p'al Uu munte, Inel patria-mi sl~veşU.
A clrora "nfl\04&re ori fi cui ramlnl a zice:
• M'au plrlslt cetlţenii, m'au da.ramat cruda vreme;
• Dar copu, strtmoşil vostrl, odlneoarl alee,
• OcroUa patria voastri, de vnJm&fl, !Ar'a se teme•·
O singure monument, ce te avem drept dovadl
Slavei acel strlmoşeşU I Vlde\1-1 cum a sl cadl I
O lddurl din ca.re Ştefan, Invitat la blrbAţle
lntorctndu... cu gral>I, pe vr.ima1I au biruit,
lnautle\l\l·ml puterea, da\J-ml ylas, da\l·ml t4rle,
Sl pot tlllgUI cu Jale starea'n care aţi venit.
Vreo doul ode ocazionale, o fabull (Măftw11l lnr4n/al)
sunt firl interes. Hrlsovergbi trece drept un poet al eroticei
impetuoase, ln.sll t.extele dau o crudl desminţire. Dacă momentul
din UMi llÎfe de fxl• e romanţioe, poetul nu giseşte nicio ima·
gine delicatl:
lli'J'OR IA LITERATURII HOMÂNE - lf>fi
Tovareşl, val I ptn la moarte, nenoroclrllor mtle,
Mina mea dintt'al el cap te-a.u lA!at llnt plrere,
lntt'o noapte fericit!, clnd pe peptn-ml cu'nclntara
RA2'1mat li fe(lu eapul, cu pirul tn rifchlrtre:
-Ţine, ea ml-au 2'1s, Iubite, laie cest s.i de Iubire,
~ d'o vecinici credinţă lnimU mele 'n roblro ' ·
Am tntins cu dulce lrlcA ma.na mc tremurătoare,
Şi cu fartlca ce·ml dase, te-am tfilnt cu lAcrlmarc.
D'atun.ce te port pc sinu-ml, ş'aice pentru vecie
Vei ftde, ml Jur pe moarte, şi p'a el alatornlcle.
Mai mult dec!t ~'Xaltare, aflâm la versificator un miso-
ginimi sarcastic, nici măcar cu invectiva teribili\ :
O Doamne prea lnal\ate I Ctt aAnl de nenorocltl
Cred şi aştept fericire, mft'ncrtd .,.,..a el Jun\mlnt;
Pe-a unei lemei cuvinte euţ.ilu'n peplu-ml lmplAnl :
Privesc eum sAngclc curge rumegdnd din ranea mea,
ŞI fericire bol paro, socotind cA pldnge ea.
Te hlizeşti nelegiuito şi Iţi baţi chiar Joc do mine,
Dar gAndeşte cll cuţitul poate fi şi pentru Une.
'P oetul are o veleitate de witz romantic lnfăptuitl ln câteva
epigrame absurde ca
De vroleştlIA te lubeascii,
Pune-ţi Io obrru: o masdL
şi ln aceastl misivl c scumpilor prietini t I :
Făglldueşte şi ţine, dupll proverb Iace doull,
Dar la mine tace una, dup•o slstemli mai not11\;
Şi pentru ca cu dovadă, sll vft pol şi arAla,
CA tlsele-ml d'adevArurl ln lume pot a se da,
Grllbesc să pun ln lucrare fAgAduln\a mea datA,
'l'riml\indo·vă cu grabă, fi cât putulu mal lndată,
Tâlmă.cirlle tn vmurl ş'alcQtuîrl mărunţele,
O cât de miel pili~ dorind să v~ !act ele.
Mai am douA IAbulele, pe care nu le pot da;
ls misantrope firefle, to lame no pot tmbla,
~d ascunse tn caman\, zae acolo to tAcere,
Pfnll veacul sA le vie, ca •l Iad la vedere.
Iar ajutaţi& lampli, de trlcA ucuosA o ţiu.
Damele de vor vede-o, ulu ml spAnzun\ de viu;
ŞI eu cred cA·l cu dreptate, sll llllli trăiesc o bucatA,
Ca să pot fi totdeauna a voastră slu.g l plecat.A.
Nu poetul intereseam, cât imaginea romantici pe care
contimporanii vor să şi-o facă despre dăn.9ul. Pentru Negruzri,
el e un Antony c:are nu glsi o Adell:
• Educaţia sa Io nenorocirea. Io cea mai frage<Ul vrtJtA perdu
pe tatll $lin. De abia tncepu s l cunoucA lumea, fi ea I se lnll\OŞA
tub cele mal posomorite vtpsele. A trebult să se lupte cu cursele
flcanel şi cu nedreptăţile oamenilor; a trebult sA batl la Of& celor
mari - el ca.re nu fli• ce este linguşirea şi minciuna - etc. "
Kogllniceanu, Negrutr.i li fac o biografie patetică. Hri-
soverghi descindea dintr'o familie de Gteci constantinopolitani
existAnd tn Moldova pe vremea lui D. Cantemir (care o ci·
tează tn Descriptw). TatlU poetului, vomicul Hruoverghi muri
ln 1818 când Alexandru (născut ln 1811) era tn vllrstl de şapte
ani. O boală ereditară mi.stuc pe copii. Doi fraţi ai poetului
mor tnainte-i, unul de 14 ani, rămânând un alt frate mai mie.
Un epitaf compus d.e poet con..,.mnează o parte a năpastei:
... subt mine odlbneşte, tn Ulcere cufundat,
Vomicul Neculal Hrlsovergbe, omul acel lAudot.
Filul acu, d'anl paisprezece, ce de toţ.i era Iubit,
Acum şi el ln tAcero, subt mine-I stllil.şlult.
ln 1821, izbucnind Eteria, Hrisoverghi fugi tn Basarabia..
Alexandru fu dat, tn Chi.şinlu, la un da.,,li.l Constantin d. tn·
veţe elinica. Dupl ce &tudie trei ani Alfavila şi OuoiAul, HrisG-
verghi &e tntoarse la t~. ln 1824. pentru ca ln anul urmltor
al fie dat tn c pensionul grecesc • al Plrintelui Singbel. Trei
ani tnvăţă aci gramatica, traduse din elinl ln api~ fabulele
L66 - ROMANTICI I
HOEZii
EO ll!I E l\O~fil.AET'L.
I amil.
1843.
Poa.il a lui A. Hri•ooerg/Jl. TUiu.
lui Esop, dialogurile lui Luchian, ceva din Tucbidide, din
Zlataust şi urma sl treacA la Demostene, Sofocle, Euripide
şi Homer când fu mutat tn pensionul francezului Mouton
unde căpătă cunoştinţe de geografie. istorie, literatură şi
.Poezie modernă. La 1829 tânărul lăsă pe Mouton şi începu
a studia acasă cu dascălul Fraguli, clasicii greci pe care ti
scăpase La Singhel. 1n 1830 intră ln •straja pământeană•
atunci lnfiinţatăşi anume to cavalerie. lnsă fie din desgustarea,
şi ea romantică, de viaţa de garnizoană, fie boala, el demisionă
ln 1832 şi se ocupă cu procesele familiei sale, dedându-se·
totodată •cultului sexului frumos o. Amorul c li stăpâni toate
mişcările inimii •· Sfătuit de doctori, (ace ln August 1833 o
călătorie ln Turcia, pW La Adrianopol. l ntors, poetul se
lndrăgosti de aceea probabil că.reia ti tăiase o viţă de păr cu
• farfica •· • Amoreza sa • era •o femee tânără, fn1moasă, cu
o incnipuire vie, ce-şi păstrasă încă toate ilusille copilăriei
sale; ş,i care tremurând la cuvintele de foc a tânărului poet,
ii răspunsese; iubeşte-mă, fii norocit; fll-ţi un nume strălucit
tntre oameni, ca să mă acoperi şi pre mine cu slava ta•· Hriscr
verghi, căruia o femeie fi va spune la un bal mascat •eşti
frumos ca un soare 1 t, gândi, se vede, că uniforma. nu i-ar fi
stat .rău. Compuse la venirea lui Mihai Sturdza o sarbădă
odă şi la 16 August 1834 fu reprimit in armată ca • liuetenant
şi adiotant • al Hatmanului iar apoi al Domnului lnsuşi. In
Februarie 1836 după ce fusese la un bal al Curţii unde lumea
tl admirase într'un costum. de templier, plecând cu slujba
pe vreme viscoloasă la Pribeşti se lntoarse greu bolnav. A,r li
avut •oftică la măduva spinării - tehnic tabes dorsalis •·
Doctorii tl trimiseră Jn Iunie 1836 la Viena, de aci, fu tndrumat
la băile din Ischl, de unde se întoarse, fărll vreun folos, Jn
Octomvrie, lmpreună cu fratele său Mauolacbe, care tl însoţise.
De atunci nu se mai ridică din pat. Lui Ncgruzzi i-ar fi ln-
mânat puţin tnainte de moarte versuri traduse din Ch~nier.
La 8 Martie 1837 scrise acest adio:
Gala a Jilsa viaţ.a, plâng, suspin nemllugâlat,
A tristelor mele zile nădejdea s'a'mprăştlal.
C'o privire tllnjAtoare mi-e drag a mii mal uita
La fericirile lumei ce nu le-am putut gusta.
ln 9 Martie t837, la pa.i m ceasuri de dimineaţl, muri,
fiind îngropat alături de tată-situ in Biserica Sf. Neculai-dela-
deal din Ia.~i. •Juneţe, frumuseţe, imaginaţie, (exclama Negruzi)
toate acum zac în pământ. Toţi l-au uitat, toţi li vor uita >.
Această biografie e destul de romantică. G. Sion răspândi
o versiune mult mai teatrală. Iubita lui Hrîsovergbi, fată a
vomicului Nicolae Dimacbi, stihuitor şi acela tn răgazurile
lui, era soţia lui lordachî Beldiman, fiul poetului. Catinca
Beldiman fu surprinsă de soţ, care jucă faţă de tânărul poet
al ruinelor Neamţului, trucul clasic al plecării şi reveni.rii
intempestive. Acesta se repezi la fereastră şi se aruncă 111 spaţiu
ajungând jos • un cadavru care abia se mişca•· Soţul ultragiat
puse de ridicară. pe prostiri pe poetul dislocat şi-l îngriji tn
propria-i casă, După zece zile totuşi eroul muri. Istoria este,
după toate aparenţele, .fantezistă. N u tncape îndoială că Hri-
soverghi a fost bolnav, lntT'o familie cu mortalitate mare.
Chipul blazat tn care vorbeşte de femei şi insinuarea lui Ne-
gruzzi că • numai în romanţe putea găsi o Adelă o femeie „
adică în stare să-şi părăsească bărbatul, e un semn că iubita
nu era de acelea care să pun.ă în primejdie viaţa poetului.
Legenda ruperii oaselor este o interpretare populară a imobili-
tăţii bolnavului din cauza afecţiunii dorsale, iar prezenţa
poetului beteag în casa soţului ultragiat trebue să-şi aibă
izvorul ln A11ton1, publicat puţin după moartea lui .Hrisoverghi.
Jn adeviir, tot comparând pe poet cu Antoni, biografii au putut
vârl ln capul cutăruia fără noţiunea exactă a literaturii, că
t!năml ofiţer a stat rănit în casa amantei şi a fost găsit ln
Qa de către soţ.
DANUL SCAVINSCHI.
Ce e fabricat de C. Negruzzi în viaţa
lui Daniil Scavinschi
~i ce e adevărat nu se poate Jncă şti. Fapt sigur este că şi
eroul şi biograful au asupra ·vieţii o viziune romantică şi înţeleg
pe poet ca pe o fiinţă singulară apăsată de fatalitate. Generaţia
de azi cultivă t neliniştea •. •aventura interioară• posibili-
tatea infinită a adolescentului, scriitorii de atunci, primii la
noi cu o noţiune de şcoală şi cu o concepţie do vieaţă, hrăneau
tn umbra romantismului european ideea damnării poetului.
Soarta ti ajută. Dauiil Scavinschi, pe adevllratul său nume
Scavin, era român din Bucovina. Rămas orfan tn fragedă
vârstă. se adăposti la Lemberg pe lângă o rubedenie spiţer,
la care învăţă nemţeşte şi meşteşugul drogurilor. Un boier
moldovean întorcându-se din Viena tl cunoscu la 1823 şi
văzâ.ndu-1 înzestrat cu daruri literare 11 Indemnă să meargă la
Iaşi. Aci dă lecţif de limba germană, deşi urăşte pe Nemţi,
preferând limba franceză, pe care ar fi cunoscut-o mai puţin.
Tr.ăieşte în strâmtorare, ajutat de Alecu Sturza Miclăuşeanul.
şi e un original. Compune numeroase ode pe care, pretinde
 ISTORIA LITERATURII ROMĂ.NE - 167

Ncgruzzi, e nevoit uneori să Ic copieze de pe smeiele flcute A N-T

NI
de lnvilţilceii săi cu hllrtiile sale. I pob.o ndru se tmbuibă cu
medicamente şi lntreţlnc nişte mustii.ţi colosale ln nepotrivire
cu statura lui minu~culă, pe care cu bumor şi-o recunoaşte,
admiţând a fi

Danill Scavlnscbl cel mititel 11 staturi,

Pe core plAcu naturel a-l lucra 'n mlnlaluo'l.

Această particularitate precum şi aceea a mustăţilor sunt

semnele damnării lui. El visează să moară ca Gilbert tntr'un
spital şi are ca şi Pet.c.r Schlemihl sentimentul amar el\ e făra
umbra. • De aş fi trăit - ar fi zis el - ln ~usia mi-aş fi zis
Scavinov. ln Germania Scavinemberg, la Paris Scavinevil şi D in KOmnl>'nt rÎ AE
la Bucu~ti Scavinescu ' · Intr'o bună zi. luând o doză prea
mare de mercur, pierde mustăţile pe care le colectează, cu v
evlavia unui Alfred de Musset, lntr'o cutiuţă. Nu voieşte să A 111
mâ.î supravieţuiascl acestei catastrofe pentru ca lumea să
DU :ticl:

IatA Daniil Scavlnschl cel mititel la staturll,

Cirul li clzu musteaţa şi e chior earlealurA.
El roagă pe Negruzzi să-ipuie ln mormânt cutiuţa cu
mustăţile şi ia opiu . Moartea s'a lntămplat abia la trei zile • Ali zic X'I> t~ cl!inT
după ce Negruzzi se tntumase din Rusia, adică din Basarabia.
• illi.u-X3p0A 1„.
unde şezuse câteva luni şi biogr,iful caie scrie ln Mal 1838,
declarl c1I. Scavinschi avea 32 de ani. Chiar prin 1836-1837 • a-ruin t mi na~ .
N egruzzl fusese ln Basarabia şi moartea lui Seavinschi s "a J.ORD BY ll.0!1.
produs nu cu mult tnainte de scrierea articolului din cnre mai
re.iese că poetul mititel la statură se născuse ln primii nni ai
veacului.
Scavinscbi traduse BruJus de Voltaire şi Dtmocrit de
Tradll"S"b tn RomR.Dtlţlt
Regnard. Acea.stA din urmă piesl plină de veselă mizantropie
se potrivea firii sale şi versiunea făril s1I. fie admirabilă e destul d.t
de silltll.rcaţă precum se poate vedea dela tntâiele cuvinte ale
lui Strabon: A. XIUSOBE RGI .
Blestemat IA fle ceuul ln care m'am ln~at
A mA da ruoaoneI rArA simbrie argat I .
Clei de-aUl\a ani de rile, tot prin pustlurl trlleso,
Fllmln.d fi llpalt de toate. zi fi noapte ml muncesc,
Sunt Iul Democrlt tovarAf dup'a viet.li sale curs,
J)rln pustietăţi nen1crnlc par'cA n'.i 1unt om, cl un; B UK U R ES T.
lnsA cu toate nc•ste, cAnd gGndesc desAvdr11t
La răutatea muerll cu car6-am fost llUoţlt I . ..
Acuma voeascll cerul sulletul •·I prllml. In Tipografia lui Fliad :
Cru c'a fi murit de-atuncea, care pna m'ar mul\Aml;
Clei tndnlclta acea daci nu ar n murit. 1 837.
Ş'alcl nu •cllpam de dAnsa, s'alcl m•ar O nemerit.
Anto11/ tn l.roducerea lui A. Mrlsoverghl. 'l'lllu.
rn fruntea traducerii Scavinscbi pune vestitu epigramă :

A Iul Democrll cel vesel, 1ntAmplare comlceasc.1.
De Regnard alclltultA tn limba cea aallceasd.
lar ..Uzi este tnadosil Intru aceasta romAn6
Pentru obfteuca piti.cere de a unul 1'niir mAn~.
De un Danlll Seavlnschi cel mititel la staturA,
Pc care plăcu naturel a-1 lucra'n miniaturii.
Dintre poeziile rămase meritl atenţiunea
doar Călătoria
la B111'Ut, naraţiune cu aparenţi prozaică a unei e><pediţii în
tovlrlşia mal multor boieri la ştiuta localitate cu ape minerale.
Interesantă şi ca document, compoziţia are oarecari tonuri
:wtonpanniste şi e tn spiritul timpului. Beldiman !nsuşi se
tncercase ln acesl gen:
tJnt·a vre •4 vadA iadul ş'acolo cAt li de nl11,
Vie din 'l"azlAu pc ploae, precum am v•uil şi ••I
lzvorul direct sau indirect al poemului este lnsl Boileau
şi tn general poezia didactic-carica1urală a secolului următor.
Exagerarea calamităţilor unui traiect aminteşte Les embaYras
de Paris. Mic.1 contemplaţii, câte o parant.eză mitologică !nfru·
museţează golul nara~iuoii ln care de altfel se lnWneşte câte o
atitudine idilică gessneriană, ca ln această melaocolicl lito·
grnfle pastorală:
Pe coasta acestul n1are ş1 bogat fn ,·eacurJ munte,
O stAn!I de ol •• aDA cu lurme la numlr multe.
Acolo nevinovata a oiţelor sblerare
Şi prostaUca ln bucium a p4storllor clntare
!'"ac a veacului de aur pl4cula lnchlpultt,
Unde RU•lJ cAIAtorluJ mAng4Jo,..a liniştire.
•Veacul de aur• este timpul ideal al gessncrionUor, era
naivităţii scbilleriene. Intinderea sub un mare copac pe dea·
s upra perspectivii şesurilor e tipic romantică :
M'am dep~rtal subt un arbur cu ramurile luloase.
La a cUrttla tulplnl, nori re\•arstt a lor mlroase.
ŞIm·am l~snt P• o coastă, ca .n su.st III liniştire,
Nectarul cc-au lllsol firea la trudă de lnlllrlre.
 158 - ROMANTICII

Cetatea Neamţul . Lltogralle Almanah, 1845.

Ca toţi clasicii, inclusiv cei preludând marele romantism, MIHAIL CUCIURAN.

Scavinscbi scoate efecte picturale prin trecerea bruscă dela
Mihail Cuciuran (sau Cuciurean) lamartiniza şi el. Din
proză la tablou :
Sar de jos, cat lmprejuru-nll, dar val I arară de turme Salut, bols couronn.!s d'un rcste de verdure
Nu vllz alta decAt numai ale trllsurllor urme. Feulllages Jaunlssants sur Ies gazons ~pars I
Slllut. demlers beaux Jours I le deuil de la naturo
• Convtcht A la douleur et plalt • mes regards .
Oupll o noapte Ucnltll Ceahlău 'mbr!cat cu ceaţd
Spre schit aruncAndu-şl fruntea, ne-a dat bună dlmlneaţA. scotea tn Toamna aceste largi parafrazări:

lnsă corpul poemului e zidit după metoda clasică, din Lemne triste •ngillblnlte
Ziua bunA vA doresc
descripţii şi figuri de atelier ln care ar ii nedrept să nu recu- Pe vol larllşl lnverzlte
noaştem vocaţia satirică : In scurt olu sA vil privesc
Sau de nu voiu fl'n ·vteaţl
Aleea Aga Costache din norocire zAreşte, Macar al!U ve.ţl zimbi
Cd surugiul, ce mAnll pe cal se cam cumpăneşte, Pe care Iar cu dulceaţă
Şl anand dupll cum &l\11 bine O chlzl!şulrll, Co pe mine vctl umbri.
Cii cu bacblca aghlasmll gAUeju-şl aghesmuirii,
n coboară Jos fi 'ncepe sAngur toţi call sll mAJe Regăsim la el şi pastoralismul. Un păstor se roagă lui
Cu astrei de Iscusinţă cu astfel de vitejie
Dumnezeu să-i ocrotească turma:
Chiar ca Acbll, care colbul li amestecă cu norii,
Prin goana cea floroasll ce''Jlgrorlsa _privilorij, Căci noaptea adcse, pc când obosiţi
Cllnd nlunga'n fuga mare call spuma\I de'nlocn~c De trudA'ndelungă uşor adormim
In tArllrca Iul Ector la a Troll dilrAmare:
Cum că sAnt eroi Rumânii, nlme. nu tllgllducştc, 1,,-al clinilor latret din somn tusărlm,
Ne-aflăm de-o mioară prin (lare llpslţl.
Dar vr'un Tit sau vrun Mecena din el tot nu se Iveşte.

• In sfâ~it, pe lângă alte poezJJ şterse (Toporaşul, Aurora,

Roatele pe de o pnrtc pc mii de stAnci se rlldlcă.
Poclitul tn cap loveşte cât puţin de nu-l desploll;
Acum coborai o viile cu eAmirl prllvlilllonrc,
De-ţi părea, ·că mergi ln tartnr tn veci sA nu mal vezi soare:
Acum mergeai tot pe-o coastă pe-a bolovanilor v4rfurl,
• Unde prllviUlnd odată III !liceal tot capul hârburi.
Ce ţipete tn cucoane I Ce frângeri de milni I oftore I
Cerându-şi una la nita cca mal de apoi ertare.
etc.) dădea şi el •o ruină• : O zi şi o noapu tk primăvară P•
rui11ek cefă/ii Neamţu unde ce este mai tolerabile tot din dome-
niul idilicului câmpenesc:
Acum tontll mişcarea ln cuibu-I se tArAşte,
Se trage ln locatu-1 spre a se odihni,
Numai păstorul turma spre eAmpurl o pon1eşte
Şl'n rădiu privighetoare lncepc-a concertl.

Buciumu Iul rllsunâ, cho din deplrtare
II rA.spunde lndatll ca şi ddnsul cilnUlnd
C4nd şi cAnd se aude a cAnllor llltn.re
A berbeclulul clopot, şi olle sblerlnd.
lncbeierea cu •iau lira-mi şi te las • arată ca model &dio
la Târgovişu de Gr. Alecsandrescu.
O mică istorisire tn proză, PaaJra corbului, a unei excursii
la munte cu Alecsandri şi Russo prevestea un bun evocato.r
de sălbăticii grandioase :
• Soarele fllnd de aproape de apus, lnrublnn munţii şi stlnclle
de pe ci şi liniştea vlUI se curma numai d.in cAnd ln cAnd prin lovirlle
unui topor ce diirâma un brad trecut de douA trei veacuri. PArâul
ce curgea prin mijlocul vAll ne tnfiiţlşa cel .m al curat cristal. Eram
de toţi cinel călăteţl ...
• DupA o cAIAtorie de jumătate ceas văzurim pe malul drept al
pArllulul o pealrii d e o tniilţlme colo$alil, despre apA, rldlcati\ tn
rorm11 pimmidelor egiptene .. -'·
Cuciureanu muri şi el tânăr. Era fiu de boieri din Botoşani
(născut 5 Noemvrie 1819) şi prlmi$e o bună instrucţie, lntâiu
acasă cu G. de Ducbo.t, apoi !n gimnaziu la Pesta şi la Cer-
năuţi. In 1837 pornise sau urma să pornească pentru studii
mai înalte ln Germania. (Cunoştea. opera lui • Şiler. Viland
sau Ghete >). 11 lmpiedică moartea tatălui. Baronul I. Crâstea
f~ OMEDI E .ljlN tfIN'-ll Al\'l'E
de
D .I.I N 11 JJ S K „f JT INS K 1.
Tin'lipiT'J. 1111 KCATSio.,1;1
Jt NEfP l>lllll
•w - w i l\l. J~OJ".b.A N JllEAN.
I ti 1.a ii.
-
Ci.·re "' ·,
11!140 .
De1nocrif fn t.rndtlceree Daniil Scnvinschi. ·r1t1u
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE - 169
li era naş, iar fratele său mai vâl'stnic care fusese şi el la Pesta
şi tn 1841 .era doctor şic provizomic director al ospitalurilor
din Principat • iar tn r~ 7 protomedic Prinţipatului Moldovei
se intitula după moda bucovineană G. de Cuciurean.
Tânărul poet fu făcut de Sturza asesor la tribunalul ţinutului
Neamţ şi conus. O boală de piept li răpuse !n Fălticeni, la s
Mai 1844. Atâl Russo cât şi AlecSandr.i Î!ji aminteau cu lndu-
ioşare de• gingaşul • ?.filuţă. Un fiu al doctorului Cuciurean nu
lăsă, precum. spera Alecsandri, nicio ştire asupra poetului.
C. A. ROSETTI.
Cu greu conştiinţa publică . ar recunoaşte un poet ln per-
soana lui C. A. Rosetti, atât de popular ca exponent al paşop­
tismului absolut. Şi totuşi acum câteva decenii prin manualele
şcolare se mai !ntâlnea Cămaşa feritit11lui cu cadenţa ei de
neuitat :
Ascultă lmpărate, cu multa ta răbdare,
Sll·li drun o socoteală de greaua •ns~rclnare,
Ce tu ne-ai rândUil.
Am !ost trimişi de line, spre:-a boale-ţi vindecare
Sâ·fi cumpllrllm cămaşa aedul om oricare
In lume-I fericii.
a .11.('J• 1
•
.
l!:llll
•• !A lllCTIYY.'il'Y.l. "-J\DH.llER .
n1,,.
~~---~-~-~
- "' ~d ~
Podiu cercdrl a lui Mlhof/ <:11cl11rfl11, TiUu.
lf.0 - llOMA NTIC:ll

facă ceva buo pentru patria ea • şi de aceea lnvaţă engle~

şi traduce Manfred al lui Byron, ajutat de Bemhard Stolţ,
profesorul său, precum şi din &ranger, Lamartine, Victor
Hugo. Compune şi poe.iii originale. Lirica lui e galantă, ln
linia lui Conaehi, lmprospătatl prin erotica trobadurică. S'ar
putea crede el Rosettl era un uşuratec (bănuiala este el ar
fi avut multe legături sentimentale efemere) şi totuşi poezia,
lnsemnările, corespondenţa no destăinue un om afemeiat la
modul eteric, iubindu-şi mama până la a.şi face ani de 2ile
un calendar special luând ca punct tle plecare ziua morţii
acesteia, punând cultul pentru femeie mai presus de toate.
Oe altfel plânse cu capul pe trupul mamei o zi tntreagll., când
află că e bolnavă. ln •8.ts C. A. Rosetti, asociat cu Winter-
halder, este tipograf, meserie pe care o continuă multă vreme
şi care-l duce la treapta do prim staroste al comercianţilor,
lucru oarecum paradoxal pentru un fiu de boier, dar ln spiritu l
tării tnseşi, în tare revoluţiile se fac de sus ln jos. Desface şi
vinuri franceze, petrol rectificat, hlrtie engleză.
ln r845 Rosetti e la Paris, pe.n tru studii, botădt să-şi Impii·
nească • misia • ce simţea că Dumnezeu i-a dat. Aci se lnW-
neşte cu lon Brătianu, participă ca secretar la lnfilnţarea unei
Societăţi a studenţilor români, prezidată de Ion Ghica, e
admis tn loja masonic! L'Ath6noo des Etrangers, audiază
lectiile lui Edgar Quinet, Michelc~ şi Mickiewicz, se tmbibă de
liberalism în nota 1,n isticl, messianică a lui Mazzini. Acum la
plete se adaogă o barb3 mussetianil şi trupul se tnfăşură lntr'o
mantie mefistofelică do carbonaro, cu o poală aruncată pe
umărul drept. Deşi avea oroare de căsătorie, fiindcă li plăceau
toate femeile şi ar fJ fost 'tn neputinţă a le lua pe toate, se
lusoţi totuşi. la 31 August 1847, rclntors fn patri.e , cu Maria
Grant, pe care o cunoscuse ln familia Odobescu. Tânăra soţie
era fiica unui clpitan scoţian şi a unei mame franceze, se
născuse la Guemesey şi fusese crescută ln Provenţa.
1n 1848 C. A. Rosetti devine sufletul revoluţiei după ce
librăria şi casa lui luseseră locurile de lntlllnire ale conspira-

C. A. RosetU, iuncilr.
1.0rilor. Omul cu plete şi pelerină de carbonaro se complace

C. A. Rosetti a fost un liric ocazional, a bsorbit de politică.

însă pentru vremea lui de un interes apreciabil.
Era odrasll de boieri vechi, fiu al lui Alexand.ru Rosetti
şi al unei Obedeoce. Nlscut la Bucureşti, la 2 Iunie 1816, fu,
după oa.recari studii acasă cu profesori particu lari, elev al
colegiului Sf. Sava, unde se remarcă prin firea lui svăpăiată
şi focoasă, Arlatia făcea lecţii de declamaţie, ba chiar organiză
mici spectacole cu şcolaru mai sprinteni. Astfel C. A. Rosetti
deveni • unul dintre primii actori ai teatrului naţional niiscO.nd•.
după propriile-i cuvinte. Ar fi jucat cu atâta firească cruzime
rolul tiranului Egist, lncAt ar fi lngrozit publicul şi pe propriul
profesor. Impresia trebue să fi venit şi din tmprejurarea că
tânărul avea o curioasl ieşire din orbite a globilor ocuJari, de
unde • bulbucaţii ochi de broască •. cruda porec.IA dată mai
târziu de Eliade şi Eminescu. Prin 1833 părăsi şcoala şi intr.1
ln armată ca sublocotenent tn cavalerie, şi adjutant al tai Vodă
Alexandru Chica. După trei ani, in 1836, demisionează. Se
pretinde, şi lucrul pare posibil, că ar fi avut o tinereţe teribilJ..
!nhăitat cu tineri de soiul lui, cu mari plete ca ale lui Gautier,
el făcea boemll. scandaloasă sub ochii nededaţi cu romantismul
ai boierilor. Incălecat de-andaratele pe o saca străbătea podul
Mogoşoaei, excortat de ştrengari, cari strigau : Ura l vivat
musiu Berlicoco I VodA ar fi pus să-l tundl şi l-ar fi trimis
poliţaiu la Piteşti, unde-l şi afllm ln 1842. Mai apoi este Preşe­
dinte al tribunalului comercial din Bucureşti,
Rosetti apare curând mai degrabă ca un ardent, vibrând C. A. Rosetti.
de toate sublimitlţile. Credinţa lui e • el tot omul e dator să Desen de N•gullcL
 ISTORlA L ITERATURII ROMĂNE - 161

ln mister. Strângea ba.ni pentru mişca.re, depunându-; la

negustori iniţiaţi, de unde-i scotea spre cumpărare de anne
cu fo=ula. conspirativă: daţi aducătorului un ghiudem şi doi
cârnaţi. E arestat la 9 Iunie, dar la l I lucie, Bibescu, âcceptând
Constituţia, Rosetti e numit prefect de poliţie. La 22 Iunie,
scoate tmpreună cu Winterhalder darul Pruncul rom4n. La
15 [ufile Winterhalder şi Copainig, colaboratorii lui Rosetti,
aşezaţi pe un teasc tntr'un car festiv (reminiscenţă ruo Revo-
luţia franceză) tras şi tmpart o poezie contra censurii (bestia
neagră de t-0tdeauna a boierului-staroste) :

Censura se goneş te
Tlporol dobândeşte
Dorita-I libertate
Cc e viaţa sa.
Cu <?$ numai trăieşt.o
Cu e.~ va prosperă.

Rosetti se găseşte iotodată tată al unei fetiţe Sofia (n. 18.Iu-

nie 1848) căreia ti dă numele de Libertatea (Liby). Intervenind
Fuad Paşa, e deportat tmpreună cu ceilalţi paşoptişti, dus
!ntr'o mizerabilă ghimie pe Dunăre, în sus spre Serbia. Maria
Rosetti, tmbracată în strae ţărăneşti şi cu Liby ln braţe urmă­
reşte pe prizonieri tn căruţă ori pe jos, de pe mal La Sfeniţa,
profitând de turburările politice, prizonforij putură scăpa de
sub supravegberea turcească. Rosetti se îndreaptă lmpreună
cu alţii spre Paris unde-l gă.~m în iarnă, amestecat in certurile
dintre emigranţi asupra responsabilităţii eşuării mişcării. Lec-
tura lui de căpetenie este Biblia. La 28 Ianuarie 1850 capătă
un băiat. pe Mircea, la 17 Mai r851 alt băiat Ion-Tudor pe care
cititorul de Biblie nu-l botează, ci-I 1nregistrează doar la
Primărie •căci acesta " botezul cel adevărat. Al bisericii nu

C. A. Rosclli.
B. A. R.

mai are astăzi mcrnn sens" ln schimb duce pe Liby la Mi-

cbelet s'o binecuvinteze. La .23 Ianuarie 1853 e tatăl unui alt
băiat Vintill'l- Julio-Ştefan, numit astfel to cinstea lui Jules
Michelet şi al 1ui Ştefan Golescu. In 1855 la 14 Iunie capătă
uri al cincilea prunc. Horia. ln schimb pierduse pe Ion la 7
Mai 1852. Şederea la Paris (ajungând tmpovărătoare). din cauză
că în lară Ştirbei că uta a-1 lovi Io avere, izgonind pe Winter·
baider peste graniţă, Rosetti se mută o vreme ln satul Douet,
lânsă Nantes. Cu prilejul războiullli din Crin1eia, Brătianu
incearcă să câştige pe Napoleon III şi Poarta pe.n tru cauza
Românilor. ln care scop în toamna 1853 merge lmpreuoă cu
Rosetti şi doi Gole.~ti la Constantinopol Prin Julie se aflau
lncă acolo fără rezultate. Rosetti se tntoarce ln Franţa. Abia
în va.ra Iul 1857 cmigranpl reintd to pat'rie. C. A Rosetti
(primit triumfal la Gimgiu de reprezentanţi ai tuturor corpora-
ţiilor) scoate tiarul Romfinttl (9 August 1857) ln care combate
lireşte pentru libertate, candidează pentru un loc ln Divanul
ad-hoc, al cărui secretar devine, illnd amestecat în toate eve·
nimentele premergătoare Uniri;. La 6 August 1859 n aflăm
director al Teatrului Naţional. ln 28 Mai 1860 intră ln guvernul
prezidat de Nicolae Golescu, ca ministru de instrucţie, rămâ­
nând aci numai până la 5 Iulie. Ca liberal, Rosetti participă
la opoziţia a lor lui la pOlitica domnitorullli Cuza. In August
1865 e arestat. Sub Locotenenţa domnească este din nou
ministru de instrucţie, rămânând Io aceeaşi calitate şi în
guvernul de coaliţie sub noul Domnitor Carol I, până la 15
c. A. Roselli. lulie x866, tn care timp a propus înfiinţarea,• Societăţii literare
JJ. A. R. române t devenită apoi Academia Română. Intre timp harnjca

li
 162 - ROMANTICII
c. A. Rosetti.
B . A. R.
·din toate punctele de vedere Maria Rosetti mai născu pe
Elena-Maria (O<:tomvrie r857) şi pe Anton (1859). ln urma ale-
gerilor din Iunie 1876, majoritatea libeială !şi alege ca preşe­
dinte al Camerei pe C. A , Rosetti, calitate cu care participă
la evenimentele din !877.11 mai regăsim pe Rosetti ca ministru
de interne in cabinetul liberal dela 9 Iunie 1881. In curând
•viziratul t lui Ion Brătianu li indispune. Casa ti arde, rămăne
.î ndatorat. ?>fâhnit şi de moaitea fiului său Mircea (1883) încetă
din viaţă la 8 Aprilie 1885.
Activitatea lui politică se reduce to fond, după Unire, la
combativitatea jurnalistică, tntemciată pe un liberalism absolut
şi messianic to care cuvintele de ordine sunt •Luminează. te
şi vei fi•. 1 Voeşte şi vei putea 1 şi deviza Revoluţiei• Libertate.
Egalitate, Fraternitate t este mereu tofăptuită, de vreme ce
Rosetti cere libertate pentru individ, se face ca tipograf egal
cu orice burghez şi se declară ca Ministru frate cu subalternii
lui. E l ar fi lnceput circularele cu • Fiate Primare. luminează-te
şi vei fi I • terminându-le cu t Primeşte o strângere de mână
dela al tău frate, ministrul cultelor •· Pentru el România era
alcătuită din câteva • milioane de fraţi •· Era un fanatic, un
farsor l Indolierea gazetei în ocaziunile de • profund doliu
naţionale• (adoptată mal tll.rziu şi de Beldiman), fraza enormă
(•Astăzi s 'a lmplântat cuţitul tn sânul României, iar cadavrul
ei sângerând s'a aruncat la picioarele comitelui Andrassy •)
sunt ale ziaristicei romantice. Caragiale ti ridiculizează jar-
gonul macaronic; •el este -tice umoristul - fundatoarele,
Ion C. Brătianu~
B. A. R .
directorele şi redactorcle acestui ziar libeiale ._ combate pe
Ull t 1nareşale franceze. o creatură imperiale, care n"are nicio
idee geniale şi niciun avânt naţionale• ; admiră din contra
pe un «atlmirale engleze pentru convingerea-i constitnţiona.le •;
este • inimîc mortale al unui regime personale şi fatale •. • E
iust, vrea iustiţiel • Apoi ln ajunul răsboiului, face apel • la
cetăţla.ni, la sătiani, pompiari, oficiari, serginţi, etc .... • să nu
uite că: •unei naţiuni snervate, speriinţa ne spune, trcbue
să i se stragă sânge•· Cu toate acestea, lndrep~nd ortografia,
rămânem în faţa unor fraze, de sigur. umflate. dar bine
tochegate iar ln corespondenţă chiar fine, elegante. Doar to
cuvântarea ţinută la banchetul • Românului • (ln care e firesc
să fi fost obosit) găsim oarecum stilul lui Caţavencu : • . . . iau
şi eu parte la acest banchet.. la această cină, la această
agapă .. ·•
Eminescu a văzut to gândirea• bulbucaţilor ochi de broască;
culmea rousseauianismului. In Rousseau ce-l drept C. I\.
Rosetti ju.ra, dar nu e de crezut că pricepea învinuirile. tn
fond nedrepte, ale lui Eminescu care se aşeza dintr'un p unct
de vedere de politică internă de ţară normală, discutând de-
mocratismul to v.reme ce Rosetti ca toţi paşoptiştii erau li-
berali numai din motive naţionale şi deci de politică externi\.
Cu greu am. putea vedea to Rosetti, oro cu cultură aşa de ro-
tundă (traducător al lui Byron. cititor al lui Goethe şi al lui
Herder) u n confuz intelectual. E hotărlt tnsă că n 'avea capul
dialectic şi lucra prin factori sentimentali ce se combăteau

fn1' C. RrAliar1u.
li, "· li.
Intre ci . Spr~ '"I ln\cJege pc C. A. Rosetti se c.~de s.'l intrăm
ln starea lui de spirit. de om politic iar nu de doctrinar. Punctul
capital din prof,'Taniul pa.şoptişillor era de a realit1\ uulrea
Principatelor şi de a le scoate de sub suzeranitatea Por\li.
Era dar firesc ca d 'li'• tmbrăţişeze idwlogia acelora care com·
băteau regimurile Imperialiste şi reacţionare de atunci. Lim·
bajul Proclamaţiei dela 1848 este de •til mar.tininn, grandi·
locvenl r(l!igios ~i naţionalist, dar cu nuanţa libera lii. ce con·
venea tuturor cercurilor cmru1cipaţion istc de atunci. lupta
având scopuri naţionale dar ducându-se pe teren intcma\ional
de către mai multe popoare oprimate (Italieni, Unguri , Ho·
mâni, Poloni, Slavi). Iar ideologia internaţională a na\io-
naliştilnr era aceasta (hegeliană intr'un {el, spiritualbtă) :
Dumnezeu se revelă Io uaţiuni, noroadele deţin o parte din
pulcr~a divin1, ele sunt suverane, pot dispune singure de ele.
Principiul era dcsIA.,ural tnsă tn sens libetal : suveranitatea
se află în orice parte a naţiunii, de unde absurditatea privi·
legiilor. Azi principiile luate ca iustrumeate de polllicl'L in·
ternll. sunL discutabile, dar atunci ca arme conspirative erau
e><ceicntc. Peluritele naţiuni apăsate sll.pau postulatu l privi·
lcgiilor pe caro se bi•uinu imperiile poliglote. Poporul trebuia
exaltat, Clicul conştient de valoarea. lui naţională, de unde
utilitatea nl<'SSianlsniului şi a liberalismului. Proclama\itt dela
1848 (în care j u r!I Rosetti) lncepea aşa :
•Timpul niflntuiriî noastre a venit; poporul Romln se
deşteaptă la glasul trombiţei tngerului mântuirii şi t1i cunoaşte
ISTORIA LITERATURII ROMANE - 163
Ion r.. Or~linnu.
B. A. R.
dreptul de Suveran. Pace vo uă I pentrucă vi se ve.<teşte li·
bertate vouă I •
Apoi se cereau drepturi civilo şi politice pentru tot Românul,
tipar liber, cuvll.ntare li beră, adunări libere, expropriere mo-
derată, Domn eligibil pe 5 ani (deci un soiu de republică),
abolirea titlurilor, libcrru:ea 'fipnilor, emanciparea Evreilor.
lmprcsia cui cercetează supcr!iclal şi excesiv doctrinar gân-
direa Îui C. A. Rosetti este cll el cm un liberal extravagant.,
fanatic, cerând o libertate absolut<\, Individual;\: • .. . am tnţeles
libertatea-spunea el patetic- şi prin urmare am iubit-o .. ·•·
dar in teStament lămurea : • Arn luptat cu tărie pentru naţiona·
lltate şi pentru libertate •. Nicio confuzie nu poate fi. C. A.
Rosetti ca toţi paşoptiştii, ca m:uz~tii. este naţionalist
tntaiu de toate. .Naţia este datul prim şi ultim. Noţiunea de
libertate e subordonată totdeauna celei de naţiune. Romll.nia
trebuc să fie liberlL (lnsă faţă de Turcia), Românul trebue să
(ie liber {lnsă faţă de guvernele mânuite de Rusia şi de 1'urcia).
Presa se cuvine să iie libe,rll ca s11. comb.~tl al<\rnarea ti regimu l
reacţionar, oepatriot. Domnu 1 trebuia ales de popor spre a
scăpa de presiunea din afarll. Raportat la acele lmprejurărl,
• Lumine~ă-t.e şi vei fi•· formulat lnaintc de proclamarea
Independenţei (la 1865 şi sugerat de J on Brătianu) nu pare
deloc aşa de baroc, asociindu-l de marile sforţări de jurnalist
ale lui Rosetti. O naţiune exist;\ cAtă vreme constitue un
11•
 164 - ROMANTICU
organism şi o.re o conştiinţă
unitară. Acea.stă conştiinţă
naţională, presa liberă (de
apăsări din afară) este da-
toare să i-o formeze. Alu•iile
lui Rosetti la amorţirea
conştiinţei naţio11ale din Ita-
lia nu mai lasă nicio tndoială
asupra accepţiei patriotice
pc care o dă el acestui prin-
cipiu. Proclamaţia ceruse
drepturi politice •pentru
orice compatriot de altă cre-
dinţă• fă"ră a preciza bine
chestiunea etnică, aceasta
din real spirit progresist, dar
şi spre a atrage simpatiile
cercurilor liberale internaţio­
nalo. Insă gft.ndul unu i Stat
bi~uit pe libera orientare de
C. A. Rosetti.
B. A . R. Interese a fiecărui individ.
a unui stat convenţional,
conglomerat de libertăţi anarhice, n'il existat la niciun paşoptist.
Ion Brătianu, mai limpede tn gândire, şi-a exprimat h1credcrea
tn legile naturale, organice, ale Statului (ln vederile chiar ale
lui Eminescu), C. A. Rosetti afinnă primatul naţiunii, temân-
du-se de societăţile poliglote: •Când poporaţia nu este de aceeaşi
naţie- atunci nu este o naţie, ci o adunătură nefirea.ţcă şi
prin urmare timporall şi periculoasă•· Când aşa dar a venit
ln discuţiune articolul 7 din Constituţie, C. A. Rosetti, in
consensu.I tuturor, scriind Regelui Umberto, lncetează de a
mai fi liberalul cu orice preţ, şi-şi arată temerea că acordarea
de drepturi politice Evreilor ar putea fi prilejul •unei mari
invasiuni a unei populaţiuni imorale şi conrupătoo.re şi ca.re
coostitue instrumentul cel mai eficace al germanizărei •· Um-
tatca naţiunii o vede Rosetti ln limbă. De aceea, sprijinul
acordat • Societăţii literare române •· • Liro ba poporului roml!.n,
eterna dovadă a latinităţii ţării noastre. reelamă imperios
cultul său , sub pedeapsa de a nu mai putea servi de vehicul
cugetării naţionale ln noua sa desvoltare ... •· La Paris, tn
urma citirii lui Herder, suferi la gft.ndul că copiii lui vorbei;c
mai ales franţuuşte, convins că dacă copili lovaţă lintba
franceză vor gândi ca Francezii. iar nu ca Românii. Se pare
că problema libertăfii presei (amor propriu de gazetar) a slat
mai statornic pe sufletul lui. E l avea groata vremurilor când
COllliulatele st.rătnc decideau suprimarea unei publica~iuni.
Dacă şi-ar fi dat seama d presa putea tot at!t de bine sluji
şi c urentelor anarhice, anti-naţionale, şi-ar fi schimbat Ş• aci
părerea aşa cuin fli.cu tu materi.e de republîcanism. El acceptă
cu inimă voioasă monarhia, explicând că • Austria şi Rusia
având monarhia ar fi foarte imprudent să tncercăm de a ri-
dica o republică lângă dânsele•· lncă dela. 1857 revoluţiona­
rismul excesiv, lu in terior, li repugna ; • ... să nu creadă cineva
- scrise - cA. s untem pentru o lnaintare fără margini, voim
a căpăta totul şi d'odatA •· Socotise botezul ca de pruos,
lnflăcărat o clipă de cine ştie ce lecturi ori prelegeri ateiste,
dar totuşi !şi botetă copi.ii şl voi să 1noară creştineşte cu preot
de mir. Era un sentimental, care în public, fiind moda profe-
siilor de credinţă, făcea fraze cu aparenţă de filosofie politică:
• ... Iubind libertatea a trebuit să iubesc omenireo., şi iubind
omenirea este natural să-mi iubesc familia, să iubesc naţiunea t.
Propriu zis, el iubea spontan, trainic, familia şi naţiunea,
libertatea era o chestiune de aprinderi momentane. ln oroarea
lui de censura intră un puternic factor aristocratic, individua-
tist, lntemciat superficial pe
Rousseau (• societatea n'are
drept asupra sufletului omu-
lui; . „individul are drept
a nu se supune ln conştiinţa
lui, când chiar naţiunea ln-
treagă i-ar lovi-o t). dar deloc
democratic on ln sensul • po-
porului suveran •. deşi ad-
mite, fără convingere. că
atunci t când o naţie, după
o lungă şi liberă desbatere,
se va pronunţa tn contra
unei idei, negreşit că a cea
sentinţă are o mare valoare•.
Atât •individualismul t lui
C. A. Rosetti. cât şi •vizi-
ratul • lui Ion Brătianu
sunt 5Împtomedc reacţiune a
unor conştiinţe fine tmpotriva c. A. Rosetti.
B . A . R.
tiraniei opiniei publice. Pa-
şoptiştii erau mai toţi boieri
şi fdcuseră reforme din generozitate, cu dela ei voinţă, nu
consultând mulţimile, ci silindu-se a le ex plica reformele.
După lnfâptuirea Unirii şi a Statului român modem, aceşti
revoluţionari de salon au lnceput să se simtă plictisiţi de
amestecul nouei democraţii needucate şi să simtă la fel cu
conservatorii progresişti care făceau dru mul invers, C. A. llo·
setti mai este po deasupra fi un retor, sincer emotiv, deşi de-
magog şiret totdeodatl, patetic Berlicoco, jucând teatru ca
pc vremea lui Aristia, cu mari gesturi scenice. La banchetul
din 1881 al Rom8 n11/ui el se declara frate cu lucrătorii,
cu publicul, !şi deplânge toate cusururile, mărturiseşte că tot
ce-a făcut se datoreşte altom şi tncbeie cu aceste fraze spec-
taculoase :
• Mi-a\i vorbit de virtute, de Iubire; ml-aţi amintit cil nm luni
devltft: • V0<>ştoşi vei puteo. Lumloeat~·le şi vei fi"
• !'Ici aceasta nu este meritul meu : Iubirea am lnvăţat-<l delo
ddnso (Rost/li aratd ~Maria llMdll) fi deviu de care vorbea\!,
el ml-a dat-o ( Rot<lll arat/I pe Ion C. Brlltlanu) •·
Nutrit cu bune lecturi din tinereţe, C. A- Rosetti nu are
in poezie nimic de tehnician al artei. Metafora, cuvântul
colorat ou-i sunt la îndemână. E un amator, dotat lnsă cu o
marc uşurinţă de versificaţie, de o originalitate stranie a frazei,
chiar când Imită (şi de obiceiu imită ori traduce) . Nota lui
esenţială este o tncordare sentimentală atât de intensă, lnclit
proza cea mai plată dă un efect liric răsunător. Manfred,
poemul dramatic faustian al lui Byron, e tradus curgător,
remarcabil chiar pentru acea vreme (1843), dar fără mari
efocte artistice. lnsă câte un fragment iese d in comun:
Dar tnsA'n I<><> de astea, pl4oerea mea cni
ln tocuri puslilte să umblu .rnsull&nd
Un aer greu din vArful ol muntelui cu sloi
Pe unde pdsllrlca se leme a culbn,
Şi aripa Insectei nu poale l:Ulâl
Pe marmura pleşuvă; sau să m'olund ln r:1u
Şi să rotuc d'o lungul, ln dulcile rotiri
Al valului ce vine sp1llt\t\du·se cll1l 11ou
CAnd r:1ul, oceanul sunt ln spumitrea lor.
S'ar părea că Eminescu a luat ceva din acest lofan/red
al lui C. A. Rosetti (inclusiv licenţa: vârful al muntelui) tn
deo.'ICbi ln Murqan. Vorbirea celui de al patrulea Duh pre-
vest~te L.uea/druJ :
St n'lbtlAnd a ta chemare
ŞI de (armecu-ţ.I 1upus,

Arn IAsat ncelc·:tblsuri
lnlru care m'am născut.
Poetiile, adunate ln Ceasuri de mulţumire (1843), C. A.
Rosetti le scrie tn bunii pari<' spre a fi cântate. Judecate e.~
simple romanţe, aceste improviiaţii galru1te sunt do lludat
pentru decenţa lor:
Oe ce 11t1 1\1nt zefirul, c:e s:)no-ţJ r:'.1~<1rcŞlt•,
Oe cc 11\1 sunl J)arf,1n1ul el• 11ui pc hitlna ln !
Oe cc nu s11nt cu volsul ce şoapta·\i tu l esncştc J
C'ntu1·1c1 oş <'rc<le lesne, că t \t 1'1l1 m'ai 1l1tu I
( I lorln\o)
• ·roate sunt uitate, tonl e gu11l 1.>lcrdule •
In 1nll do auvc.nlrn şi cu spre .suvenire
Pe o folţl\
verde, Io tunbrll ulA strecor
l'e 11\ngd rnll, pllctllc şi dulci resu\-e11lre
Supt fonte co lnşc.elu ncctutoscut sa 1uor.
(Pc albun1uJ \11\(!f dOUlllllC)
Fra&<1/ <:Ante<: ln genul n.!ranger. lndrcptat lmpotriva
111e1',
aparenţei sociale, lnfăţişează maniera proprie lui C. A. llosolll.
Repetiţii h1 chip de refren la fiece strofă, o frază alunceăt«ire,
de o simplitate de proz.'I, un ton sentenţios şi emoţionat, de
o curioasă solemnitate liridl, fn ciuda indileren1.c i cuvintelor:
Aşa d~ gol fn lonte. r.um m•:a111 nfucut tn lu1ne.
'l'rl,lesc şi 1>1\nn Rsl rit: I: muncesc dar n•an1 pulul
SA-1111 fllC lrl\surft, hnlne, parale 'i llll nume:
l)nr t11s 1nn1 JlU$ Cil nllnle şi li.O !ra.c azi lll1 ~anl racul I
ŞI 117.I co'n L<tnlA vrcn1c& d.a tornlcii ''crtlrA .
Obraznici rilt se ponto; boeri, i-aţi cunoscut I
Uor fn~n ttl ucntA, l.1u brânei mo.l tot-i eşiri't,
1:11_01.I e'a1n 11us eu minte ş'ttn frac azi mi-ana fAct1t .
Acu1l1 64 rac 1nAlAnil, Lu lliepl eu a 111A .slrAngt,
SJl·ml plec fi cx:hl şi <11µ ul, şi mâna s'o silrut,
SA 111u,c, să \'l\uz l>C 11nul. j\C:: rutul iar a JlnAC
l..e-tt 111 tnvA\nt pc toate, ş'u1t t.._c ;a:r.i n1i·an1 fAcut.
Cu această mecanică est.e realixată romanţa A cui • ••na
(1839) care clntată a tnduioşat generaţiile vechi, uităndu·,,.,
pe nedrept, dc•i c o capodopera izolată. Fraze simple, vctuHc
ISTOHLA LIT~Hi\'l'Ullll l\OMANE - 166
aii, expuse automat, cu o nepăsare totală
pentru cuvinte şi
imagini, cu o emoţie sugrumată, ce se lnttlncşte rar Io istoria
poeziei, lntr'un stil de aşa vibraţie lirică tneAt cea mai miel
intervenţie literara ar părea fatală ace.-tei coarde tntinsc,
iatA tot misterul acestei piese r.\zleţe:
·ru·mi ziceai o datQ tun• c.l pAn ln n1onrte
Oragostea ta toată n11e„1nl vel pl\st.ra;
~t-·ru uitat pe Jni.lte, le-ol uitat fle lonte.
AsUel merge lun1ea, nu c vlnn tn.
·1u.-1l1i 1.1ccn.I o dato, nJ1 t ul 1nau lub1t.c,
Parten n1cn dln ceruri \lu \l·o voht c1n:
t\sUeJ este vcncul. R\l o vino ltt.
Când v;\rsai, ştii, l.acrl'l1nl. şi'n t;"11u11c:l1i ,_. 111ine
lml i-Jccai: o dragu. nu te volu ullo I
at~ uitaşi fndat6, motl r111 pentru line:
Vre111câ şterge toate., t111 c vlnt\ ta .
C:And te-nveau1 Îll b.ra\e, buz..1 tu C'Cll tiuire
Houa lericirll pc • 1ne<1 Id„ :
Dar a.cum otra\•ll fi vc:1111·1 ml„aduoc.
Asllel \l-est.e. sexul, nu c vino. ta.
Aurul şi Sla,\•a Iţi gonl a1norul
Şi-\.1 văzui credinţa cA ln vllnt sbura.
'r'i-al tnchis şi rana, f\I pieri şi ilorul,
As.trei \l~eslr $CXul, nu c vlnn tn.
Cinste ~I, iuhlre, dragoste, cred lnţn,
Ieri jurai tu 1111c, uzi cui s'o '11lt\n111111 ;
Nu cunoşti iubire, nu s ln,,1 poti11n\l\.
1\sLfel ţi~esle sexul, uu e vh•o ta.
Onr cu toatâ tnş1l, n1ultn ~ ~I nt:credi11ţi\,
lni111n·mi lol bate ori cc'lntt l e·ulu vedt"a;
luger eş ll tn ochi n1i, $(1\11l•l 111ull 11111\:1.,
0
. \ sUtl e nr11ort1 I, nu e \ 1nn tl1C;• l
Ca produs solitar al hazardului, această romanţă este
pentru poezia romană, ceea ce sunt /..o libertâ a lui fllet.astasio
şi So11efu/ lui Arvcrs tn literaturile 11aliană şi franceză ori
„,1e1114e.tu/ lui J3occber1111 ln n1uiică.
 MESSIANICII POZITIVI
1840-1848
CONSTITUIREA SPIRITULUI CRITIC.
M. KOGĂLNICEANU.
Eliade era un messianic ceţos şi egotist, lncrcdinţal că
vremile moderne li datorau totul. fără simţ practic, dezinte·
resat de tot co nu se lnvârtea ln jurul său. Apar 1n epoca lui
alli messianicl, mal discreţi sau mai profetici, cu sentimentul
tn orice caz de a avea o 1nisiun_e, care fnsă ştiu s'o traduci
ln termenii ci poiitivl. Cel mai puţin teatral dintre el şi cel
mai construcliv este M. Kogălniceanu. Era fiul vomicului
Ilie l<ogălniceanu şi al Catincăi Stavilla c cobot1toare dinlr'o
familie genoveză, stabilită de secole !n vechea colonie genoveză
Cetatu-Albll t . Tatăl, deşi nu dintre familiile cele mal cu
vază, va avea trecere pe lângă Mihai Sturza. va li ~ă. apoi
ln 1840 postelnic, va ocupa slujba de director la departamentul
Finanţelor şi va fi membru ln Ceneralnîca Obicinuită Adunare.
Copili şi-i va creşte cu oarecare pretenţie. Fetele (Marghioala,
Elenco, Pulcberia, Săftiţa) vor avea guvernantă, pe madama
\Vimmer, o altă madamă Caret nefiind decât profesoara dela un
institut frecventat. Se pomeneşte şi de un monsiu Chiş. Fiul
mai mare, Mihail, născut la 6 Septemvrie 1817 (fratele cel
mic se va numi Alecu), învăţă, ca de obiceiu, lntll.iu ln ctlllă,
cu călugărul Gherman Vida, lnsă în casa vornicului Alec.~andrl
unde locuia da.scălul, apoi la pensionul francez al ex-ofiţerului
francez Cu~n im, fn fine tn aoul institut al francezilor Lincourt,
Chefncmc şi Bagard •aşezat nu departe de scaunul tsprăvnlclci,
pe vârful unui deal romantic, a căruia toată culmea până la
vale era acoperită cu un frumos rediu ce odată fusese un paro
englez•· lnvăţ!tura era simplă, ceva grecească, istoric uni-
versală, şi mai ales recitaţie şi compoziţie ca fi la Vaillant.
Se aplica • metoda lacoto •· Profesorul dădea şcolarilor să
lnveţe pe do rost Lu 4V6Hlures tk T/Umaqiu de F6mdon,
ceea cc, ln lipsa altor rezultate, avea drept urmare o bună
cunoaştere a limbii franceze şi o mare ardoare de lecturi.
La un Sf. Vll!ile, Kogălniceanu ceru tatălui ln dar c lcs ocuvres
complbtes de M. de Florian " Aga era an om cu pedagogi~
învecbitl\, progresist cu socoteală şi prin pilda Domnului.
1'1iball purta la şcoală Joe<\ straiele • asiaticeşti • şi antereul.
Contrast tipic epocci I Tânărul nutrit cu pastoralele floriancşti
avu şi o micA idilll cu .Niceta fata unui profesor do greacă şi
colegii. de pension, cllreia lngenunchiat ii făcu o ardentă do·
claraţiune, mal mult mimică, primind în schimb o acadea
simbolic~ fn chip de inimă . Cu desăvârşire slab la aritmetică,
Kogălniceanu se ilustră la fran~-eză, germană, elină, geografic,
istorie, ln cea din urmi materie lncepănd de pe aeum a răscoli
letopiseţele cc se aflau pe atunci ln casele boiereşti. La e.'<a-
menul public căpătă premiul lntăiu de limba franceză pe care
la sunetele muzicii li primi fn chipul unei cununi de frunze de
stejar din mâinile Nicetel. ln 1834 lu un adevărat eitod de
tineri spre Occident. ?.fihai Vodl!. Sturza hotăt1 să-şi trimită
pe cei doi fii ai săi, bezdadclele Dumitrache şi Grigore la Lll·
n6villc, la abatele octogenar şi avar Lhomm6, care-i fusese
şi lui profesor. Mila Domnu lui cătu şi as11pra fiului Agăi Ilie,
caro fu primit pe cheltlliala. tlom nease.~ tn grupul şcolarilor.
Porni din la.ji o adevărată caravană. B<lzdatlclele erau însoţite
de doi supraveghetori Llneourl şi l'issot, de o slugă Vasâle,
poate de bucătarul Curţii, Rlş:i.rd, de un popă Crigorie, care
ducea un nepot, de un Plaghino, de fiul lui C. Paşcana, de
fiul cuconului Lupu Balş, d.e un copil al paharnicului Enuţă
(Kogălniceanu pomeneşte mai Uniu de doi fii ai logofătului
Lupu Balş şi de un Nicu Cassu). Oe adăogat că Mihail fu
primit tn cadrele armatei ca • prepun:ic • (cadet). Abia scăpat
peste graniţă tânărul tncepe să-şi dea pe faţă pe=nalitatea.
Scrisorile pe care le scrie Agli sunt alo unui bun fiu cu antereu.
diind ştire cu deamăruntul baba.căi, ln stilul lui Dinicu Go-
lescu, despre tot cc vede. Corespondenţa aceasta e cea mai
trainică operă a lui Kogălniceanu prin tndemânarea de a nota
eitact lntr'un limbaj bătr~nesc. năvaşeic tnccp cu caligrafii
de soiul acesta: •Cu multă fiascl\ plecăciune sărut mânilo
d-tale, băbacă. Mai tntâi doruse a şti dacă mult scumpă mie
•ân1ltatea d-tale se află lntr'o deplini şi fericită. stare, ca să
dau laudl cerescului tmpărat, din a căruia millt ne aflăm şi
noi sânătoşi t. Apoi vin descripţii savant naive: •Iodată ce
am trecut în Silezia şi am lăsat Galiţia, alt port, alte năravuri
şi altll idiomă de limbă ne-au vestit c.\ nu mai eram în aceiaşi
ţară, măcar că amândoul aceste locuri sânt tot supt o stl-
p1nlre. In Galiţia toate drumurile era plino de calici, oameni
sluţi şi lmpovăraţi supt muncii, fimeile ca nişte stahii. Portu
ţăranilor li ca şi acela a Moldovenilor, iară fimeile sâ.n t lm-
brăcate dintâi cu o rochie lungă de pănzJ. albă. cu capu fm-
brobodit iar cu o rufă albi!. şi tn spate cu o bucată. de pânză
albă, care le slujăştc şi de basma şi do sac, unde pun multe
povoare, şi de şal şi de blana.. Şi ln ţările lnaintea Galiţiei şi
tn ţările după Galiţia, n'am vl1>.ut ca ln această. ţară oamenii
şi flmeile să râdice atâte groutăţi: lemne, saci de făină, tot
tn spate duc la t.'\rg ln Sileziia. ŞI tn ducatul Austriei oamenii
sânt bogaţi, mari, ţivilisaţi, porlu oam.enilor li tot postav ca
şi al Şvabilor, iar a fimcilor rochie de m.-terie neagră sau ca
cllrâmida, scurtll până la genunchi, tn cap cele măritate cu
miniştergură, iar cele fete ma.ri cu capu gol. 1n zi de lucru
umblă cu picioarele goale, iară sărbătorile cu scarpi şi cu
168 - MESSIANIGll POZITIVI
' I I III
'
•
Unlversltatea din Berlin. Imagine ln corcsponden\" lui M.
colţuni roşi de bumbac•· Sau despre Viena:« Plimbările cele
mai frumoase este Praterul, care este o pădure mare cu tot
feliul de tnglidisiri, precum case de joc, cafinele, cofitării, pre
urmă un fel de roţi, unde sânt cai, căruţe de lemn, lll care să
sui O'!Ulenii şi apoi să lllvărtesc, panoramele unde să vede ln
l'.IUU'e, zugrăvit, toate târgurile Evrope!, camere obscure, adecâ
odăi tntunecoase, de unde să. văd toate persoanile care trec
prin aleiurile de castani sălbateci a Praterului, ln care sânt
sute de cerbi şi fasani foarte blânzi. Adoăa plimbare este
Fo[l]csgarten. Palaturile lmpărăteştl sânt mari, dar triste şi
vechi, lnsă Şeonbriun, adecă fântâna frumoasă, care este un
palat unde lmpăratul şi familia lmpărătească merge de pitrcce
vara aproape de Viena, este o zidire frumoasă cu prea mari
şi plăcute grădi.nî, cu sWpuri, cu statue şi aleiuri plăcute.
Acolo este şi o menajerie, unde am văzut un elefant şi alte
dobitoace străine•. Să fie elevul lui Cuenim, în 1834, aşa de
scorţos oriental? De loc. El e de pe acum un om cu tact, mâ-
nuind pe semenii lui cu mijloace potrivite. Pe Agă U adoarme
cu fraze de prea plecat Jiu, surorilor le scrie tnsă tn franţuzeşte
ca un frate luminat şi puţin moralizator, care le arată bon-
tonul occidental ; • Je vous suis oblige de oe que vous me
donnez des details sur Ies pi~ qu'on a jou6es pour la '.fete
du prinoe. Je suis bien aise de oe que vous vous proposez de
donner de petits conoerts, et vous !erez bien, car cela vous
donnera l'usage de la musique. ]'ai vu aussi par vos lettres
que mon pere a reso1u de passer Ies soirees en familie et avec
des personnes du voisinage. Dites-moi, je vous prie, quelles
soot Ies dames et Ies messieurs qui frequentent notre rnaison ?
Ma chere Helene, vous me dites de vous donner des nouvelles
de la France, mais il y en a de si peu conveaa:bles pour vons,
que je ·o e pourrais pas vous S<l,tisfaire •· Domnului, care e un
om foarte supărăcios şi auster tn pedagogie, 1i compune o
scrisoare cu totul to alt ton, civilizată, dar pasabil retrogradă:
«Suveranul meu, Fieşte cari zi iaste tnsemnată prin o faptă
bună, cari Măria Voastră nu tncetează să le facă. Nu ştiu
cum să-mi arăt a me adâncă recunoştinţă. Nu-i de mult că
ea au binevoit să mă numiascl prcpurcic şi acu iar au dat
voie să tntovărăşăsc bezedelilc, fiii săi. ?.iare protecţie cari
Măria Voastră tlni dărueşte mă fac ruşinos, pentrucă n'am
făcut tncă nimică, ca să. o meritarisăsc, dar vă rog, Prinţipul
mieu, să credeţi că veţi găsi totdeauna Io mine omul oei mai
credincios, cel mai recunoscător la Măria Voastră şi oei mai
grabnic a o sluji, şi cu viaţa me, dacă a Ii trebuinţă"· Prin
acest nevinovat cameleonism, Kogălniceanu !şi exercită car-
Kogălniceanu .
După P. V. Haneş.
racterul care li est6 ferm, pozitiv. Descrierile trimise Agăi
sunt m•i mult pentru el dec.~t pentru babacă. Acesta primeşte
invitaţia • ca la lntoarcerea me să găsăsc toate scrisorile mele,
ca să nu uit ce am vă.iot•· Dela Luneville tânărul ~juliu
!şi pune„ prin corespondenţă, ordine ln cele mai mici lucruri.
Aga primeşte invitaţia să ceară îndată două cărţi tmprumutate
la un Cananău şi un Cheţcu • ca să nu să uite t, surorilor li se
recomandă să şteargă din când ln când cărţile de praf şi să.
scrie «plus serre >. iar tatălui s1 pună tn răv"'I nu.m ai hârtia
cu slovă nu şi cea albă, ca să nu fie nevoie a se plăti prea
mult la poştă. S'ar crede că I<:ogălniceaou e sgârcit şi nu e
decât rânduit spro a putea fi risipit.or tn ceea ce-l pasionează.
Iată! are punga cam strănsă şi nu vrea să dea fetelor bani
pentru capele, nici băiatului din Franţa, pe care-l socoteşte
suficient întreţinut de Do.mn, bani pentru cheltuieli propriL
Kogălniceanu cumpără cărţi, 500 de volume intr'un ao (Cha-
ţeaubriand, Bulion, Voltaire, Racine, Corneille, La Harpe,
la Bibliotheque des voyages tn 50 volume, La France drama-
tique, Le Sage etc.) şi se 'ndatorează curajos la librari spre a
sili pe Agă să plătească. Toate mijloacele de ademenire sunt
puse în joc. Fiul încredinţează pe tată că are icoană tn odaie,
că a postit, că a Inat premiul llltâiu din limba nemţască,
premiu de zugTăvit şi· accesit la altele ~i că « ln toată curgerea
vieţii • • şi I.a cel mai de pe urmă minut 1 va căuta a se faoe
t vrednic de purtările de ~jă • ale baba.căi, binecuvântându-i
numele • deapururea sara şi dimineaţa •· In sfârşit li lntreţine
tn ideea bolilor ae care suferă, de ochi şi de piept, şi la Berlin
U ·va ameninţa că e tn primejdie de holeră, In Luneville Ko-
gălniceanu e dat imprcuoă cu bezdadelele la colegiul local,
în clasa 3·a, la care era profesor chiar bătrânul Lbomme.
Elevul e satisfăcător la toate, lntâiul la greacă, mai slab la
latină. Inval{L desenul ca să devină •un perfect ;u-tist" vrea
să ia şi lecţii de muzicii, se dedă la tootat tn apa Mew:tbei,
tn sfârşit face totul ca să ajungă t tnsămnat Intre Moldoveni•·
li mai descoperim neaşteptate tnclinări gospodăreşti. Suro-
rilor le cere reţetă de facerea dulceţurilor şi fiindcă i se dăduse
una insuficientă despre dulce-.<ţa de alămâe cere detalii; cât
se ţine la foc, cât se mestecă. Voia să Ic arate Francezilor
bunătăţile Moldaviei, să le. facă dulceaţă de ciocolată, trandafiri,
agrişe, zarzăre, vişine. li scria Ag1l.i să-i trimită un săculeţ
cu sâmburi de harbuz «căci aice nu să ştie măcar ci·i harbuzu t.
Pe'ntru bueătarul domnesc Richard arată mare consideraţie
şi roagă pe tată să-l primească după cuviinţă. dându-l scaun
c car c'est un homme de bonne Ja.mille •. Era şi nevoie de o
 IS'l'ORIA LITJ::RATURll ROMĂNE - 169

astfel de tnştiinţarc, de vreme ce bucătarii din tară se luau
dintre robii ţigani. La Kogălniceanu este nu numai spirit
de econom ci şi o tnrâuTtre a mediului francei ln care trllise
şi ln care • la cuisine • tnfăţişea2ă o preocupare de om cu Ic
savoir-vivre. Briltal Savarin autorul Fiziologiei ţuSlului şi
Berchoux poelul culinar din l..a Gastronomie şedeau ca modele
ilustre. lntors 111 ţară Kogălniceanu va tipări lmpreună cu
C. Negruni 200 rt{tU cereale iU buca/4. Se observă lncă de
acum la tAnăr un democratism special, c"nstând 011 111 dispreţul
de bunuri lumeşli ci !n convingerea cil ele se datorează meri·
tulul iar nu naşterii. c C'est le merite qui est la vraic: dl~t!nc·
tion. La naissance n 'est rien " Fumurile beidadelclor cnrc
nici nu tnvăţau bine tl su păram şi sunt semne că şi beidtVlcl<ilc
se plânseră el fiul Agili !şi dădea aere. J<ogă.lniccanu. cu psi·
hologJa tinerilor boieri de categoria a doua. plictisiţi de proti·
pendadă, se sileşte sll lasll !n lume, să strillucească prin bună
prezentare şi instn1eţie. De altfel de pe acum avea planurile
lui patriotice. El remarcă satisfăcut că ga•etclc frnncc..i nu
COLLEGE oe L UNEVlLLE.
JW•"' du notts â• N . /(D9,J~~
'"""'"'' u !)-:' ,,..„,„„ ele r wnne< 18(!<( -
G..u~„~ 6 -'
fl;,,,,xttM<.
18()>'.
dat ştiredespre sosirea lor ln crliea Franţei şi se lntreabă
dacă acest lucru l-au făcut şi publicaţiile româneşti. Deşi
penonal va fi indiferent la titluri, tatillui li va scrie pe rlvaş
M.onsieur I'Aga Elle de KOf!alnitchan ete. şi va cere surorilor
lllmuriri dacă tatăl Cusese lnaintat, dad !şi schimbase veşmin·
tele şi pe ce cal mersese la ceremonii. Aga !ngust credea că
fiu.I va umbla şi ln Franţa cu straie asiat.iceşti, eu • surtucu
cel blănit o. Kogălniceanu n'aşteaptl lncuviinţarea şi-şi cum-
păr.\ haine ca lumea, pălărie, jAlctcă, manesce, gulere,
halstuce in locul uniformei de cadet ce·i dlldea în fă ţişare de
Hu~. I ngusta moralitate a lui Sturza putu concepe lmpiedi·
carea tânărului de a merge la Paris. l<ogălniceanu trebui s.'t
se mulţumească cu rarele s1>e<:t1<oolc date la Luneville, fără
llă poată vedea marele oraş •minunea minunilor •·
Numai după un an bczdadelelc fură rcb·asc dela Luneville.
Pe de o parte nu se ilustrau la lnvllţl\tură şi Domnul hotărlse
scoaterea lor din colegiu şi continuarea studiilor cu profesori
particulari, pe de alta consulul rosese atrase atenţia Măriei
Sale că nu se cuvenea ca s.'l-1i ţ:inll copiii tntr'o ţară prea li·
berall, pe maiginile anarhiei. Cn August 1835 Tissot mută
rapid pe tineri dela Luneville la Berlin, unde-i aşez:l lnt;â;u
SG -

(P„ort•~iuJ1, 1'iJ./*o„,„„„~1 l!l~•r1. Jţ

AX
Co•dallo 1 'uws. ~
F"".J;:,
;o.1:{;;
s„,1 ,,,;
I
~"'!J""

1!1.t~•l'ţ...n.- I
rJ.,'°'„••
··~· M\11'.ib•
Uv.f"1t t.UA.
Oi-c•\lft (, uink •
l\„rrilllf'I••
11 b"r:.11K:1'f'

PLACES
du "S ••
,.,re i..11N,
Ct~c •
Vfrtl.on t, ..„,„
'.
6.
'. ••'
,
I
„.
.,.,,„._j'ft:, Tb'"''.
Onh•r>P'>' •
(, .
MI X A I A li O r 'I• A H l 'I E i\ H
•• "".ty,... •
„
11hV..:.C. tt G1•;••fllt4t. I
~11„••„.J. 2. I. t
I.
~ ~
-· • .A<- G

lamii.
J1 a li a 11To 11a •J• o IC! l C 1. ·ro !.!! i
Notele IUl M. l\og.Unlc:ennu I• Cole[liuJ din Lwtevllle. 18·•~ ·
Oupâ I'. V. Hone1. Almanah de lnu/l/6tur6 41 pdr<t<rt pt 1842. TIUu Interior.
170 - MESSIANlCII POZITTVt
M. l(ogă lnlcea11u.
După Dacia /iterar/1, cd. li, l859.
la. o gazdă particulară, la pastorul luteran domnul Suşon,
Adolphe Frederic Souchon, parohul bisericii reformate Louisen·
stadt, cu locuinţa în Monbijouplatz Nr. 10. Apoi trecură,
din Septemvrie 1836, la pastorul Ionas, diacon la Nicolai-
Kirche şi gazdă scumpă pentru prinţi orientali. Pa.storul era
de origine evreiască şi tnconjurat de un personal aşijderi.
:Portretul lui Soucbon e un document suficient spre a ne în·
credinţa că şi întâiul pa.stor era evreu. Multă vre01e tinerii
studiază în particular. Programul lui Kogălniceanu , care la
Souchon stă tntr' o cameră cu bezădea Vogoridi , cuprinde :
latineşte, franţu?.eşte, nemţeşte, engle1.eşte, mate1natica, ar-
mele, zugrăvia, jocul. El merge la m1 • ghimnazium, adecă
o sală tn care se învaţă a sări, a sA s ui pe frânghii, a trage
armile, a să sui pe copaci>. lnvaţă, cu propriile mijloace bă­
m•şti, italieneşte. merge călare, lo.oată, ia de două ori pe săp­
tămână lecţii de .muzică, lntâiu de vioară, aj><>i fiind prea
dificil, de clavir, de asemeni lecţii de dans într'o familie no-
bilă unde mai veneau alte şapte :fete intre t.ţ şi 18 ani, printre
care una ur!ţică, însă • fa.tă bună•. Merge la Operă şi vede
.pe Fanny Eisler, nu ocoleşte balurile la care joacă contra-
danţul, mazurka, valsul, radova. ;Evident, întâmpină greutăţi .
Pedagogii cărora le este lncredinţat au ordine să-1 ţină strâns.
Unul e dracul tn persoană, altul e Argus cu o sută de ochi .
Din ce ln ce mai mult l{ogălniceanu simte nevoie de a face
bună figură tn lume şi pentru scopurile lui de a pătrunde tn
marea. societate. Legătura cu beizadelele uşurea.ză tntr'o pri-
vinţă relaţiile, dar le şi lngreuiază, fiindcă fiul Agăi n'are
bani destui pentru trebuinţele sale. Fără prea multă ezitare,
cu hotărlrea demnă a unui • om• de •douăzeci de ani • !şi
cumpără canapea şi alte obiecte de interior, apoi •miile pe-
tites choses • necesare omului de lume, lanţuri de ceas, inele,
butoni, cravate de mătase, mănuşi albe. Vizitele le face fli
trăsură, la teatru nu poaţe merge la parter, căci ar fi văzut
şi el e acum cornet tn annată, îiu de boier, tovarăş de prinţi.
El vrea • să se instrui.ască •. să se întoarcă 1n Moldova • bogat
ln cunoştinţe>, este mai ales devorat de dorinţa de a face
cunoscută ţara în Occident. Izbuteşte să fie prezentat prinţului
de Cumberland.. mai târziu rege al Hanovrei, şi ţine să ofere
d ucesei de Cumbe.r land o pereche de papuci orientali, brodaţi cu
aur. şi perle. Leagă relaţii cu Humboldt, cu fiul istoricului Kohl-
rauscb, cu Wilibald Alexis romancier mediocru, care lnsă dădu
tânărului moldav informaţii asupia reformelor libera.le din
Gemiania. .Fiindcă lumea întreabă pe dl'r sclrwarze Grieche
asupra natiei sale, Kogălniceanu se ambiţionează să scrie o
schiţă a istoriei Românilor. Cere surorilor să-i trimită felurite
cărţi trebuitoare (cronicele le lua.se. cu el la pleca.re), cântece
(Nr<-i, ,,...;, ·nr<·.i 11ădqde 1111-i, Zioa, tiasuJ despiirţirei, Aideţi
/ra/i să trăim bine), literatură populară ( Alixandria, Basmul
lui Arghir). Izbuti chiar să dea în Lehmann's l•!agruin /ar
die Literalu• des Auslanaes, Ian„ 1837 o scurtă p.rivile asup.ra
literatlrrii romioe apoi o Esquisse sur l'histoirB, Ies mo6Urs
el la langue des Cigai 11s (Berlin, Bebr, 1837), c Scumpe surori
- scria. el în legătur.ă cu un oarecare Răducanu şi alţi tineri -
n'am venit tn străinătate să merg la vânătoare. . . Ei sunt
nâscuţi pentru asta; dar, spuneţi-mi numele lor fi·va el ce-
lebru, lă<!a·vor ei vreo amintire glorioasă după moarte ? Nu,
scumpele -m ele surori; aceşti oameni nu trăiesc, vegetează.
Pentru mine, vânătoarea nu e o carieră: a munci zi şi noapte ,
ră·mânând într'o dulce independenţă şi lntr'o fericită mediocri-
tate, cum •ice Horaţiu, acesta e destinul meu, lntorcându-mă
în Moldova, nu mă voiu răsfăţa in lux şi faste ; de voiu revedea
patria vreodată, va fi spre a o sluji şi 8"i SJ\Crifica viaţa, dacă
trebue t . Se aşeză dar pe lucru, cumpără cărţi cu nemiluita,
intră lntr'o corespondenţă aci iritată, aci prudent supusă, cu
Aga, care binevoi a rupe c.eva. bani pentru tipărirea cărţii, tn
urmă avu de furcă cu Sturza care . se temea ca Istoria
. tână-
rului ;;ă. nu-i facă tncurcătnri cu Puterile ocrotitoare. In sfârşit,
lot tu 1837„ apăru tomul J, rămas unicul, din Histcfre de la
Valac/118, ds la -~oldauie el des Valaques Transdanubie11s.
Acum Kogălniceanu plin de datorii, rectmoaşte faţă de tată,
spre a-l lndupleca, cum că era vinovat, că făcuse l'ău, cum ·
părând cărţi, apelând dramatic la silnţămintele lui: • Mă rog
tncă odată, băbacă. să mă erţi, căci dacă dumneata mă vei
lepăda, cine va ave grijă de mine? •
Băbacul era un extravaga11t i11 materie de instrucţie, care
pretindea fiului, îmboldit de StuN.a, să înveţe la Berlin • mătă­
săria, răehieria şi creşterea oilor spanioleşti •· Kogălniceanu
făgădui tactic de a se ocupa serios de rachierie, de lucrarea
pământului, de abur, dar lua lecţii particulare de drept dela
ilustrul Savigny. Tu vremea acea.sta bezdadelelc se ţineau de
lucruri mal uşoare, unul din ei având t feluri de boale •· Un
u:nchiu al lor, din Berlin, Alexandru Sturza, compuse pentru
ei nişte plictiooa.se Etudes Yelîgi$uses, morales 8t histcrilj11es.
ln fine la 27 Octomvrie 1837 se înscrise la Universitatea ·ber·
line•ă urmând în mod sigur până tn primăvară. pe Klenze
(Iru.tit utiones). Gans (Naturrecht) Ranke (Neuere ~hichte).
O vrajbă se tncinse in curând între pastor şi Kogălniceanu.
Acesta n'ar fi venit la o .masă de bote:< a gazdei care se simţl
ofensată Şi oo plânse avocatului Hufeland cumnat al lui Ale-
xandru St urza şi administrator al fondurilor copiilor. Acela
trintlse- plângerea lui Vodă care se tnfurie. Aga Ilie, om de
modă veche, porunci lui 11iha.il să cadă •la genunchi • ln faţa
lui Hufeland şi să făgăduiască să.nu mai facă niciodată, ceea ce
tânărul de 20 ani refuză mândru". Se şi plictisise de !ltrăinătate
şi dorea. să se întoi>rcă în ţară, scumpă lui totdeauna chiar de
 ISTORIA Ll'l'linA'rURU ROMANE - 171

când era tn Franţa pe care o prefera Gumaniei: • N'aş schimba

săraca Moldovll pentru tnWul tron al lumii. Moldovean m'am
născut, Aioldovean voiu sll mor•. Motivele certei se pot blnul.
Kogălniceanu &erio tatălui său despre vremea ticăloasl pe·
trecută • lntr'o casă de jidovi botezaţi•· Cuvântul li va fi
scăpat şi prin preajma pastorului, de unde inimiciţie. CAt
despre lnverşunnrea lui Hufeland care 11 pârăşte cil trăeşte
cu o actriţl dela teatrul grecesc, ea trebue să vie din cercul
beizadelelor geloase pe succesele lui Kogălniceanu.
Mihai Stuna, carele nici el nu putea vedea fllrâ nelinişte
activitatea prea liberali!. a tânll.rului, ce se plimba tn vacanţe la
Hebringsdorf cu Wllibilld Alexis, ~i vizita la castel pc contele
de Schwerin, eliberat-Or de ~i. gll.si cu cale sâ recbeme pe
primejdiosul student. ln general Mihai Stu rza a avut oroare
de bonjurişti şi a umplut mâollstirile c u ei. La 24/12 Februa.rle
1838 Kogălniceanu pornea spre ţară după ce llcuse cerere
urgentă de eliberare a unui certificat de frecventare a Uni·
versităţii. Supărat pe Domn, scria Ag1i că-şi dă paretisul
(demisia) din miliţia moldovenească şi refuzând ideea oricărei
slujbe, se gândea sll. se stabilească la ţară. In patrie tnsă Domnul
se arată lmblâIWt şi ln :-<oemvrie 1838 cometul era avan-
Leitenant. ln Decemvrie numele li apărea 1n Albina ca • adio-
tantul Kogllniceanu •· Anecdota ne vorbeşte de o farsă a
adjutantului. Tăind iscălitura cu marele spaţiu alb lâsat tn
susul ei pe rapoartele zilnice ale Vel-Agăi, Iăcuse ordino elitre
cofetarul de seam.11 al Iaşului, pontru şampanie şi cofeturi po
care le consuma ln camera de gardă cu camarazii săi.
Jnsl!. de aci lncolo, Kogălniceanu, fire veselă, nu uşuratecă,
tncepe o muncll neostenită şi practică. Numaideell~ la r Iulie
se apucl de redactarea unei serii noui din A lărlla rom4neasc6
ce se suprimâ din lnalti poruncă la Nr. 5. Atunci tn 1839 se
pune să redacteze Fotua slfteasclf a prin{ipalu/ui Mold<>11el, M. KosAlnlceonu. B. A. R.
publicaţie nevinovat:l de economie runlil, cu efecte modeste,
dar sigure. lncll din 1838 deschidea subscripţia pentru o ediţie Bruiere, Bosuet, De Segur. Duclos, 1. l. Ruso, Roicr Collard •.
completll.. după mijloacele de atunci, a operelor lui D. Can· etc.), Cunoşlin/i praaiu (Mijloc de a st!trpi râmile, Pllsttarea
temir, ln colaborare cu C. Negruzzi. Adiotantul avea sll scrie copaci.l or bătrâni, Mijloc de a stlngo focul, etc.) şi alte de
viaţa Domnului, sl traduci. din franţuzeşte lstqria i•nţ>eriultn acestea. Kogălniceanu se dovedea un gautar cu mult superior
otoman, din nemţeşte Ducnwea ii!oldauiei şi să so mai tngri· lui Asachi, bine pregătit, cu prosram botădt, ridicllndu-sc cu
jească de alte câteva texte. In Mai 1840 anunţa şase tomuri mult asupra secilor compilaţii. Almanahul din t843 era compus
din Ltlopisiţi/e Valaliiei şi Moldavlei (Radu Greceanu, Radu ln ace~ spirit, cuprinzând pe deas upra trei poezii de V.
Popescu, Grigori Urechi, Miron Costin, Neculai Costin, Can · Alecsandri (Hora, Cd..UCUl osiaşiW, cil/4reţi, Iarna vine, vara
temir. Neculce, Ilio Carp şi Al. Bcldiman). In acelaşi an pregătea trece). Pe anul 1844 Almanahul public! Fisiologia provi11cia/ul11i
apariţia, cc avea sh se lntâmple în 1841, a unei publicaţii de la Iaşi de radact0rul lnsuşi, acela din t845 e un adevărat ma-
documentaţi.o Istorică, Arhiva românească. Tmitând pe l!:li11de gazin literar care urmăreşte lnfierbântarca conştiinţelor pontru
şi pe Asachi lşi cumplrll. tipografie şi IDcepu să editeze. gloria străbună (Sobieţki şi Rom/Inii de C. Ncgruzzi, Ştefan ul
Până ln 1842 la Cantora Foaiei săteşti apărură 25 de opere Afare tn lârgul Bă~i. etc.). ln 1844 Kogălniceanu, împreună
tn româneşte, franţuzeştu şi nemţeşte intre care Poulile lui cu P. ~ şi I. Ghica, scoase o altă revistă cu titlu dela sine
Cuciuran, Scri•rile lui C. Caragiale, Fabukk lui Donici, De· vorbitor hopăşir•a, foaie pentru interesurile materiale şi
mccrit tn traducerea lui Scavinschi. Tot tn r 840 lua alllturi de intelectuale. Numărul r din 2 Ianuarie cuprindea pc lângâ
Ncgruzzi şi Alecsandri direcţia Teatrului ~aţional tn urma program Gnir•a •4milor ffllre Moldwa fi Yalaliia de I. Ghica
cărui fapt tncepu a publica Repertoriul teatrului ~al 1tin (articol discret unionist), C4l11fdT1d şi fml<lluJ de Alecsandri,
anuJ rB'#/)-1841 : 1. FarmazonuJ din Hârlău de V. A[lecsandril; Un vis aJ lui Pdru Rareş de Kogălniceanu, Pă$lorul şi {in/arul,
2. Doă femei tmpolriua unui bărboi de M. K(ogălniccanul ; fabulă de A. Donici. Numll.rul ru ciopârţit de cenzura care
3. Orbul /meii de M. K{ogllniceanul ; 4. l'<fodilla ţi Cinwnicul suprimll. cea mai mare parto din program, articolul lui Ghlca
de V. A(lecsandri). I n sfăllit tn 1840 apăru şi DMia lilerară şi titlul. La 9 Ianuarie apăru un alt număr l cu titlul FoaΕ
tntâia revistă literară organizată, care nu avu nici ea lngll.- ştiinţifică şi literară şi ln locul celor suprimate cu uo articol
duinţa de a continua mai m;.lt de un an. Netnfrânt, Kogăl· de P. Balş ( Desf>r• minisl..,.u/ p1'1Jlic) şi o scrisoare de C. Ne·
niceanu so lndt.rji ln editură şi tncepu sll scoată calendare, cu gTuzzi (Dupro limba romd•l4~td). Propăşire<• n'avu nici ea
lnfăţişarea cea mal cuminte. La Cantora Foaiei Săteşti apăru viaţâ lungâ. Kogllniceanu, nebiruit, recurse şi la viul graiu .
ln t842 A ln1a11ah do fnvd/ălură şi pelracere, cu cuprins numai La 24 Nocmvrie 1843 deschizând cursul de istoric naţională
informativ : A nul la deoubilele pqţ>oare, lnupulul clopol<!lor la Academia ?.fihăileanl spuse c uvinte care scri:;e ar fi lnspăi·
Dupre tnr4urirea temperalurii, Aforisme ptntru ui u iubesc a mântat orice cenzură. De aceea relaţiile cu Domnul şi cu
m4nea binll, Ceva despre Franklin, Cerc4ri făcute d1 om spr1 a iricosul tată se tnll.spriră. Dorinţa de a merge la Paris tu repri·
sbura tn ~' ci• aripi, MO<h şi lucsus, V.ue cu ab11ri, Senlen/ii mat:l 1n doul rănduri ln chipul cel mai brutal. ln r8<1-4 lp
şi Cllfeldri (• Lamene, Şatobriand, Pascal, Droz, Şampfort, La dâduse demisia din armatl şi vlnduse tot ce fusese ln stare
172 - M.ESSIAN!Cll POZITIVI

ca să poată călători ln capitala Franţei, jurându-se pe oasele

maică-si cil. nimeni nu-l va tmpiedica. Se şi împrumută şi merse
lu r844 până la Viena de unde fu nevoit să se lntoarcă. La sosire
Sturza pU.se să-l aresteze şi·l ţinu c!tăva vreme la Râ!jca.
Abia tn Decemvrie r845 căpătand slobozenie, vându tipo-
grafia şi plecă în Franţa unde se linişti după ata:ta prigoană.
Năzuinţa de a vedea Parisul era pentru ci tot, acum putea
• trăi ciliar !ntr'un sat " Trece ln iarna anului t846 1n Spania,
peste tot făc!ndu-şi cele mai bune relaţii (face cunoştinţă ciliar
cu Eugenia de Montijo) apoi Io primăvara anului 1847 revine
to ţarii. Evenimentele din 184.8 li silesc să fugă. .Merge la
Paris, după aceea se aşează î11 Bucovina de unde duce lupta
publicistică, din nou la începutul anului 1849 pleacă la Paris.
1n vara aceluiaşi an putea să revină 1n ţară. Rolul jucat de
el, mai t!rziu, tn Unire, ln reformele lui Cuza-Vodă se ştie.
De acum lncolo lnsă Kogălniceanu nu mai are nimic de aJace
cu literatura şi tn lnţelcsul restrâns al artei ln.cetează de a mai
6 o personalitate. Io vreme ce Eliade plutind ln nori apare
din ce tn ce mai mult, pe măsura insucceselor politice, ca o
expresie a eternului uman şi-şi adună ln cuvântul polemic lot
geniul, Kogălniceanu se obiectivea>.ă ln evenimentele politice,
se pierde ln an9nimatul marilor acte r859, t 864, 1877. Rămâne
11umai ministru, eminent bărbat de Stat şi moare la 20 Iunie
1891 cu un prestigiu exclusiv oficial.

• Dragoş Ioan. lnlAJul Prinţip a Moldavlel "

Lltogra.ne de C. Locu 111 iJibllo·
ltca romdnta.1cll, P. IV.. 1834.

Darul de căpetenie al lui l<ogăl niceanu c de a 6 avut spirit

critic. atunci când lumea nu-l avea. şi de a-l fi avut ln formă
constructivă, ardentă. fâră sarcasm steril. Peste tot ln pro-
gramele revistelor, redactorul ştie ce vrea. Daâa li1'rară se
cbiamă aşa (spre deosebire de perfida Abiill• moldave a lui
Asachi) fiindcă, făcând abstracţie de loc, vrea să se lndeletni·
ceascâ cu • producţiile româneşti fie din orice parte a Daciei t.
ln care scop are să reproducă scrieri originale din toate publi-
caţiile, pentru ca, lntocmai ca tntr'o oglindă să se vadă scrii-
torii « Moldoveni, Ardeleni, Bănăţeni, Bucovineni, fieşte carele
cu ideile sale, cu limba sa. cu chipul său o. r n s!Arşit ţelul ti
este infăptuirea dorinţei •ca Românii să aibă o Jimbă şi o
literatură comună pentru toţi •. Pe de altă parte revista cu.ltîvă
literatură originală. • Mai în toate zilele ies de sub teasc cărţi
ln limba românească. Dar ce folosi că sunt numai traducţii
din alte limbi şi lncă şi acele de ar li bune. Noi vom prigooi
cât vom pute această manie ucigătoare a gustului original,
liu;uşirea cea mai preţioasă a unii literaturi . .Istoria noastră
are destule fapte eroice, frumoasele noastre ţeri sunt destul
de mari, obicoiurile noastre sunt destul de pitoreşti şi poetice,
pentru ca să f)utem găsi şi la noi sujeturi de scris, fără să avem
pentru aceasta trebuinţă să ne lmpru.ruutăm dela alte paţii >.
Aceasta nu lmpiedică revista să facă o cdtică •nepărtinitoare"
lovind o cartea, iar nu persoana •. «Toţi poeţii şi poetaşii
noştri - zice Kogălniceanu ln Almanahul pe i843 prezentand
•poezii romfloeşti • de •un tânăr poet moldovan d. Vasilie
Alecsandri • - ln versu.rile lor imitează, unul pe Petrarca, altul
pe Taso, un al triele pre Lamart:in, acesta pre Victor Hugo,
ceUUalt pre Şiler, şi de aceea mai niciunul nu compune poe•ii
româneşti ; ci ne dă numai nişte nelnsemnate copii a unor
M. I<ogdlniceanu. 11. ,1. li. maiştri carii. dacă s unt nmniţi poeţi mari, au meritat acest
 ISTORIA LITE l1ATUT11l R O.loJÂNE - J7S

văzut Arnăuţi în capră niciodată. t . Demidoff remarcă mizeria

arhitec turală a caselor, pretenţia lor. • Noi - dă replica redac-
torul - am văzut tn Bucureşti palaturi foarte frumoase care
ar figura cu cinste însuşi ln cele mai m1LfÎ capitalii•. Zice
Demidoff •aceste ticăloase provincii turceşti •. redactorul e
atins: •Când vr'odată t.1oldaviea şi Valahiea au fost provinţii
Lurceşti ? •. <lntr'un Stat aşa de puţin. întins ca Valabia . .. '
mai spune călătorul. • Ba nu =
prea - observă comenta-
lonJI - câte rigaturi au o lntindere mai mică decât Valahiea
şi Moldaviea •· Fiindcă Demidoff se arată mai puţin mulţumit
1lc Moldova, din pricină că n'ar fi fost primit tocmai bine,
l<ogălniceanu se lntreabă • de unde vine această pretenţi e a
străinilor ca îndată la venirea lor să le dăm casele, mesele,
cin• tirile noastre? De unde vine? Din scârna vui obiceiu ce am
luat de o bucată de vreme de a ne extasia inaintea orişicui vân-
t uratic >'trăin »: Apoi incălzit a.;upra meritelor naţiei noastre
sfârşeşte tntr' un imn romantic pentru poeţii epocei, dispreţuiţi
de contemporani:

• t:ft.t.c lrist.c t>ilde -avcn1 <Ic ;\ceasltl; c;;i\i nlttori, c;c\ \i poe~l Uneri,
µlini t·lc n1crit ş i de ' 'i.itor, ._,_u rr1urll !;:tU şi ~nu pUrăsl l tl.ru111uJ t>re-
scrtş du Ct\lră Jlalu.ră, t1u11111i 1>(\t1trucă, tn l'lllrin tor. t1'nu g:1stt 11lci
ş lnvă, nici <\<'ca at1rea T11t'-'f;ocrtlas, cc ricşt(~carc scrjilor, zlte l·loraţiu ,
nr lrc.bui s'o uilJ;i, nici 111l'lcar pâ11e<.t c.le toalc zilt-lt:. Ionică ·r"1•tlul
rnoarc lrt tic.:.\loşi e. tlc1>nrlc <ic_ patria sn, tn ·rarigra<I, lu \•rAsla de
25 nni. n1oarc t11 dcsnildo\jduire (·:\ scricriJc s ale nlâl l1e frun1on.sc
se vor pier(lu ctt tlilnsuJ. Cilrlovn t11 ce u Jttal frage<h1 varstă 110. 1.>ilră ­
!\ c ş tc ş i n1oar<', lilsându-nc nun1oi v r'o till c\ 1n schintec n Reniului
seu, <lovc:r.i 1Je111uritoarc tle ce nr CI 1>ulul să rnc:l, 1\ . l·frisover~hi,
b {ll de sla,·U cd uri U<lc\';î1·a t poet, \•ăzând c:l. Jn vre nl&a ''l! t:.\U nu
este slnvâ tnlru_ n rl poet ron1An, se face 0111 de l111 ru~, curlii an de
111ui~ri, şi du1>:i ce vede C'ă 011 poate ·r1 :;luvă t11Lru H fo şu l n lliştc $labe
ren1ci 1 se dll:i.~ (llntr•necst cer pll1.1 'le ()rn_el. ll. Sc;il vJ11_scl1i. stiferin<l
< Rndu Şerban, l'Tln\lpul Ţării RomAncşlf •· de foame, neov:i.ncl ct1 ce-şi rnulţ:ln1 I 11c.voiJc i.tlnic.c. se ot.r:\ veştc
l.ltogralle d e c:. Leea ln Ribl fo- şi 111oa1·c c:<I u11 nll Giibe rt. Ş't\pol 1n»I zlcil tncă lumeo că lllc:ral1ira
ltet.1 romd l'1tasch .P. fJ.;1, 1821.J . fOllti\nească n'a11 tl\!lJt Jl'l!\rliril SCi, COiii Ş i ~au J>l/'llll Oli ttlelc, itliCa
sht\'<\ cc u'au tJulUL·o cA ~ U gu .în vicnti\ ş'J nu dobi\n('lil·O nbia după
n1oarte •.
nume, tocma pentrucă n'au imitat pre nimene, ci au urmat
numai impulsia geniului lor•· Alecsandri ascultă •numai
gustul seu şi tradiţiile .naţionale •· Iată-l dar pe Kogălniceanu
traruţionalist prematur şi teoretician al s peci!iculni naţional.
In Dacia literară redactorul publică Sce"e pit<>raşti din obiceiu-
rile poporul"i (Nrrn chip de a face cum) ln care descrie cer~
monia peţitului la ţară, trimiterea cimpoierului la părinţi să
tntrebe, într'o oraţie, de sălbăticiunea gonită din pustie şi adă­ ~
postită la ei şi încheie regretând aceste • ceremonii care din zi în
zi se per prin civilizaţia cea făcătoare de bine, adccă pri.n acea
·civilisaţie care Jle face cosmop<>liţi, dără.mându-ne obiceiuri
J
strămoşeşti. caracter şi limbă. şi ... şi .. „ şi alte atâte fleacuri t.
Kogălniceanu e şi conser vator. Pr<>Păşfrea venea cu un element
nou . Se deplângea DU numai imitaţia, dar şi superficialitatea„
1-"oile lîterare române nu se ocupau • decât cu literatura uşoară
a Frauţezilor şi a Germanilor•. Lipseau de asemeni articolele
bine informate tn toate ramurile, care să uu fle simple. sarbede
compilaţii. Nimic nu pre2eota nici «cel mai mic interes pentru
I
Români •·
După claritatea. programului, urmează la J<ogă.lniceanu
fermitatea polemicll. El n' are invenţia răutăci oasă. a lui Eliadc,
vocaţia caricaturii . .Polemica !ni se br'dlleşte din lnflăcărare
cuviincioasă. Traducând pe Dcmidoff ( ln Banat. Valahfa şi
fl.foldavia), Kogălniceanu S() arat:li indignat ln!T"o introducere
şi ln note de p.roastele opinii ale şambelanului Taruh1i. despre
noi. Dunărea • supusă Turciei t ? •Ba DU o. !mpestriţătura
costumelor şi obiceiurilor la B_ucureşti? • Câncl nu vom mal fi
Arlec)rini I .şi când străinii nu ne vor mai 11umi naţie lmpe-·
striţată I•· Demidofl afirmă că a văiut pe caprele caleştilor,
când Amăut cu cămaşa albă lncreţită, când Turc cu turbl\n , 1\t. l<ogă.l ni<~t111u.
Traducătorul protestează: • Şi noi am fosl la Bucureşti, şi n'am Dupll J>rin~ Regelui t:urt;/ I.
174 - MESSIANIC!l POZITIVI

unire iar nu de desbinare •· •Critica mea va fi o adevărată

ctjtică, adică va 11!.uda în conştiinţă ee este bun, va destu·
viinţa cc este rău, va Jnlesni propăşirea literaturei, nu o va
tmpedeca. Totdeauna moderaţia va prezida la judecăţile ei ' ·
Insă totdeodată critica !şi tntemciază judecăţile pe adevăr,
nefiiild • simbrietă •de nimeni. • Dacia literaTă este neatărnată
şi supusă numai legelor adevărului •· Pentru tntâia oară se
. .
dă o definiţie a criticei:

• Dar poate să n1ă tntrebe etneva ce. este critjca şi pentru ce aveo1
trebuinţăde aceasl'1 dam~? La tntrebarea dinUi voîu rllspunde
tn numerele viitoare prin un articol. tnadlns compus. Iar ln cea o
doa mă volu mărgini a zice că tnaf11te de tece ani, ci\nd era ruşine
de. a Jua condeiul t11 .m:1nă spre a compune ceva româneşte, critica
l:lf n lost cu totul de prisos şi 11eprii11cioasă JlteratureJ născânde.
Asli\ti s'au schlmbal lucrurile ; care n' Jire mania de • fi autor?
lnsuşl UncrJ de pe laviţile scoalelor au preLenµe a publica scrierile
lor, pAn şi tractat1tri de filosofie. Ei bine, t11tr1 0 asentlne epobă, clnd
se publlcil atAte cllrţl, a rară de bune, nu este de ncap!\ratil nevoie
ca o criticii nepi\rtlnitonrc, n:;pr~, s:.l le cerceteze pre toate., şi ca
fntru•n ciur să le vftt1turc; lilu.dând ciele bune şi ttruncdnd t11 11oia.nul
u.itărti pre cele rele: şi uno. şi. nitu după principiile sale, şi fără a lua
Sfl.rna la 1>enonna şi la starea autorilor? •·

Cincisprezece ani mai târziu, tn r855, Kogălniceanu sta-

tornicea tn do uă polemice din Rom6nia literară condiţiile etice
ale oricărei critice. El criticase Gazela de Transilvania, obiectiv,
făra a atinge tntru .niJnic • pers<>ana • redactorului, Iacob
Mureşan. Acesta răspu.ose cu pseudomin. Insă cu omul ascuns
ou se poate discuta, iar căt despre Mureşan:• Cine.eşti, domnule

Vedenia 1\11 Petru 1\areş ln mftn~stlre3 Bistriţa.

Almanah, 1857.

Pentru Gr. Pleşoianul care tradusese Col11mbul şi Mihail

Stoianovici tălmăcitor al grecescului Hariton şi Polidor are
această întrebare: • Cum traducătorii acestor cărţi nu pot
gllsi ceva mai bun de tradus? Pentru ce nu ea din franţuwite
Esj>fit des lois par Montesquieu, i. genie d11 chrisiianistnc par
Chateaubriand, din greceşte operile clasice ale lui Demosten,
a lui Csenofon, a lui Tucidit, iar nu nişte maculatură, ca Hariton,
ca Columb, ş. a.•· Face adevărată critică teatrală. Faptul că
l •
t
la reprezentaţiile 1n limba română publicul nu lipseşte şi
aplauzele sunt peste măsură nu spune nimic : • la noi a plausele
·n u sunt Iacă o dovadă de bm1!1.tatea piesei şi de talentul auto-
r ilor 1. • Piesele sunt rău alese, sf~iate şi rău tntocn1ite; ilusia
scenei nu este observată când jocul actoriJor. de n:U: a tutulor,
.4 '
dar sigur a celor mai mulţi, este prost, decoraţiile, costumele •
măcar ar treb11i a fj frumoase şi analoage cu cuprinsul pie-
selor; dar aceasta este cu totul djn potrivă; de multe ori se
ln.făţoşează pe scent., 1n tot ridicolul lor cele mai mari ana-
cronisme, costume, oameni despărţiţi prin veacuri tntregi se
întâlnesc Io reprezentaţiile româneşti. Aşa ln Vicleniile lui
Scapin .s 'au văzut un husar din vremea lui Napoleoo, un
elegant muscadin din vremea lui Molier, o coc hetă din zilele •
noastre•· Jocul lui Caragiale a fost •patetic şi plin de adevăr•.
dar criticul ar dori • mai puţină sentimentalitate şi mai mult
natural•. O litografie din oficina lui Asachi e crlticată, cel
atins răspunde aspru. Kogălniceanu declară că e împotriva Femeia unul ho\ ron1An.
atacurilor personale, că <literatu ra noastră are trebwnţă de Lito~rallo din Almana/1, 1847.
 ISTORIA LITERATUF\TI ROMÂNE - l.76

Murăşianu I care slnt până acum meritele d-tale ln literatura

romlneasci!., unde sânt preţioasele d -tale scrieri I •· Kogălni­
ceanu răspunsese insi11uării lui G. Sion că femeile moldovene
o'a.r fi lnsufietiţe de patriotism şi acela îl făcuse • pam1letist •·
Criticul replica plin de fină dignitate:

• J->a1nfletist sAn.t eu pentrucă n 1am lăsat să_ treacă fără a pro·

testa o tnsulld nen\erltntă. aruncată mol â propos şl Jn public, do-
melor moJdovene, pt1rtca fncă eea roa1 bună dJn s~ietalCa noastră.,
o rn:l.i repet od.a tii? Pan1netlst sânt cu petttr-ucâ a1n zis şi zle cl1 nu
este tin1pul ca tn mijlocul grav\!lor tmprejur-.1ri ln care se afl ă ierih~
şi vlitoriul 11oa.stru, şi tnn.lnt.ea străin1lor ce sânt 111tre noi şl ite ~tu­
diază de.aproape• .noi t11şine, sini'1rl cu ntânile noastre, să ne dCS·
vi'illn1 fi să 11e esagerănt corupţia '? Pa1nflelisl sânt eu pentruc!i
cru\.l\nd person11a şi carncteruJ nutorulul. care- ş'au fllcttl vJnov<il
de o asemine necuvli.nţh, 1n~am n1ărgi11it ountai de a·l calilictt fapta
11eiseusill\ şi lipsa <le tncl, arătântlu-i o calc: rn ~U rccon1a11dnhil;l
decAl a u11or ntaeurl vrednice de jălll?
• Pa11tfletist. aş fi fost, dncn m·nş fi A.lins de personatitliţi. <lac:i.
nt'nş fi pus n cerceta cnitscll!. lndi\•ldunl(!, care au tuden111aL t>re
o. Sfon sit aibă o opinie atât de rea de dantele ·n10.l dovene, pe care
- cn loat..'\ prete11~ia D-sale tă nu fAcul perl all>I tntrc cJe, - nu
avut a tAta puţină oca.sic de a 1e cunoaşte; dacii aş li cilulat. socif.·...
t:lţUe tn care autorul au aflat portretele ce Ic d\!serise c·u atâta Î!i<:ll -
sin\ri ş i csperlen\.:1, do.că a.ş ti nt1.1nit pe nume ncele port.rclurl, ~J
npoS oş fi o.rlit.nt c..'\ socict6ţi1c pre cAro 0-11.ai le <lescric n11 rnc 1•:,rte

J\I l<o~ălnl ccauu. b l\lrăn ,

/J. A. li.
din RCC ÎO C'C prctutiurtenc :$C 11u111~te SOCÎCl..'llC, şi Cli )urnea ce 0 „lllÎ
prcllud\· fJ ('llllO<lŞlt• to<les.tu.1 Ue bine.. tlU este lu111ca tn cn_rC? nl)i
cuuoaştc 111 nite tip\lrl de<:tll. ncelc descrise de O·luJ, o Iunie, care
urut:1. c.u (icgclul şi -respinge rlln $(nul r.eta ilsemine· tlpurl t
• JlrunfleL este scricrc~l D ·laJe, l) a1ule Sion, care firă a4ţl cerea
0

ca 1>:,cllntcn. rc:llA; 1;lutliîle a.~u·p·ra materiei care 1111 le ai. pe.rsonall-

tutca ee tnc!l nu ţl~al !ăctit·o tn soc.ietatea ce nu o cunoşti; fntr'uu
nrticol s5rae de idei tn eore :tr-0ga 11ţa ţ i ne locttl ta'lenlului, ignoranţa
1,r<· oct•I ul cunoştinţilor. trivlnlll:ttC?a loctal stllulut, Al lovil slm\J-
1nflntul onestt1ltti, :li ji('nil 1norala publlc-i"l •·

Proza lui J(ogiilniceanu e cu atât mai valoroasă cu cât e

mai veche. Scrisorile dintre 1834-1838, IJl1<siile perdult, arti-
colele au farmecul limbii patriarhale ln care lnoată elegant
!ineţele g(indirii moderne. Memorialistul are o melancolie
booomă:

• La cens ul hOLlirlt ctind intrn1 tn odne, sâ11gcle tmi clocotea,

,·inele t ;l1r1plClor 1:n.i se unltlasc. Socotea.1n că fruntea o sli. 111i .ş-c
tlisfac1i . J)c c.1no\ic uu 11utel'l1n S;) 111ă sprijin pe picioare; n.ştcpt.0 1n
c·f"I tnt::i.iu l:tende1... \ 'ous din vien ~a 1nc-o. Nicetn ntl vcnis·e inc!\.
In 1•11 lh1 fu $:i nu iii f:lşilitu l unei rocl1iJ de rniltasc ; ( Unoscui r-asul.
lnitn:' întl b:ilcll aşa <Ic lare fncill J>fil"ca c:l vrea să sară ditl Joc;
1 1u:;,~·t n11lnn c.it doar :iş putca .~·o s ltlpilnesc. Uşa se desc::hisc şi Niceta
se o.r~t:L Atunci oun1al ştJul, ce fac ; m:ii 1nt1IL din ne1>uthtţii, dccAl
tlin voin\:l, genucllilc 111\ se lo<l.oiră ~r t>icni dil1ai11le{l ci•
• Cât ţillU CICCasl:\ 11U şţiu : atfit llWllO.I t1111 aduc RIJ1intc- ca m:l
trezii iii ))rnţeJe iubitei melc. c:u o expres.ie nespusă de ferlclre ·ttt:'I
ull.itllt tu fru111oşii ci Qc hi, \h1titi asupra n'lc:.. Eu ~e plcc.'l şi mll sA·
l'ută pc frunt~. - F.ra cu un âlt 1uai 111are dec:\t. t11111e - ş t cu mAnn
~a ftni <Io"\ pflrul de pe catJ t11 liltnri.
• Jn s (:\rşJ l <lupă o c.-ont.e1nplare n1u tă de vr 'o cAtevn mi11ule.
cu rostii aceste ct1\•inte - tot <lin fnl.:lmpl:\rile fiului lui Olisle -
• llll\ Cal)•pso •; şi tn eu un ~las dulce ca zefirul prţm:\veril tn1i r;lt4·
punse- - • rnon ·r~h!111ac1ue •· O I era o poii\ie c11 totul florencaseil,
căţl tlu1>li. 1'tlt!111nque. c;1rlea ·c ca mal pli5cută pentru mine ern
O cArcl11n1rl. F
' lorjan •· ·
l.ltognilio do Hoy du1>ll dc•cn de t<auJmann
dlo Album istoric şi III.rar (M. I<ogăuicoono) Schiţa de mo ravu.rj contint porane ca Fisiotogia fwovi·ncia-
laşi, 1854. l1if.ui <li11 laşi 11u poate s1.1feri comparaţia cu pro1.a. lui Negruzti
176 - MESS!ANICU POZITIVI

pe care o imltA.. Totuşi Kogălniceanu având pasiunea descrip-

ţiei minuj:ioase abuteşte a da un tablou de epoci plin de detalii.
nepreţuit pentru evocarea unei lumi dispărute.
Obiceiul este a-1 stima pe Kogălniceanu ca or11tor. I se
gă.<ac ln discursuri fel de fel de daruri de compoziţie, de cla-
ritate. Toate aceste lucruri sunt azi moarte şi ln afara de bun
simţ nu se ponte percepe mai nimic oe~ar a.vca VTcun rc:1.port
cu creaţia. ln •uvllnJul dela Academia Mihltilea na apartlne
llrice.i doar ex 1)resia patetică a iubirii de istoria romflnll:
• . . . 111111'11 n11 se bnt.c cilnd auz· rostlnrl nt1mcle lui Aluxnndru
C·t l hun, lui Ştef~li etil 11\are. lui !\tihni VJleaY.ul : do don1nllor 111cl I
ŞI nu n1a ruşine" n ~ iJce că aceşU bilrbn,l. pc11tru mine, 8Unl n1nl
lnult •lecl'l Alexandru cel Atar~ dceâl Annibnl, dccAI Ce.anr; nccşt la
sunt t"roll lun1ll, tn loc ca ce1 dlntâf sunt c.roii l)atrlci mele. l'entru
1'f1h·1l· bt'\tAllll llclo rit~sl>ot.nl 11re mai marc Interes tlecfll lu11l" dela
·rer11\0llllr. ş i ltbA112llc dela Racova şi dela CAluglirt-nl Irul pnr mol
•ln\luclte dedt otele delo Maraton şi Salamlna, pcntrucA .unt
o41t1gale de cAt.re RornRni. Chlor locurllc pal.rid ntcle lml por rnal
plAcute, mal rrumoa.st dcclt locurile cele mal claslce. Suet-avA $i
·r11rgovl1tea sunt pentru mine mal mult d~4t Sparla şi Attno I
I.laia. un iat cn toate salcie pentru străint pentru lto n1Anl ll.R rn:t1
mult pl"O\ d~4t !;or!ntul, pcnlrucă ln Brun. avonul rt1sA n Ungl\r!el.
~lat.el Cor\'lnul. \'iltazul vilelilor, craiul crailor. cum fi x.lcea Sixl
l V, rlnlt <le snb1a u1oldovanâ. tu pus tn tugA şl uJttl tlrun1ul patriti
11on.st.re I •.
Oratoru l descoperă intrigile cu posibilitl1\i literare din
cronici, oferind subiecte:
• .. . Vrol\l un lntcrcs de ron1a.n1 vmietAtt de fnlfln•plrirl, 1itll ·
so<lurl 1•alotlct, Lrugcdll cnrc sil vă sco•L.1 locri rnl din ochi, gro·
t.rivll care 14 vA ridice pQrul 1•e cap, apoi 1su ''o)u aven trc:buln\â
decO.l 16 va 1)ovcatcse crutlmll ~ ş i \•lea\u a\1u11turleri1 n Iul \ 11nd
·rc11eş. 111onrtcl\ vrednlcA de un principe a lui Des1>ot Erncllllul.
dom11l11 lut Alcxau1dru Ldpuş11eanu, intrarea Caiacllor 1ubt I fn1t"l-
nltkl ln Moldavi•. care .Wgura este o poem5 lntrtog4, nnvAllrllc
Tâtarllor, tAleru lui BrAnoovanul şi a familiei sale, un• din cele
mai lri•I• pr!vtllfll "" Istoria un.i vcrsalA ponte lnl4ţifa, cataatrolo
tul Grlgor!~ Ghica, ln care se lntâln~te tot ncpttvAzutul dnimel,
şi cJt.e a.lte: scene groza.,·e şi u.in1itoare, dle alte tnt.A.11'1pl.Grl tle etl
rnni 1n11re lntetC$ chiar peot.ru lnd_itere11ţl I •. s. ontcescu.
l.ltoiuoll•. Oup~ Rtoisla Romtlnll.
Discursurile do mal târziu, pentru un public pariam"" tar
bătrân şi prozaic, sunt tncăn:ate de amănunte t-chnice. J(og51· muri tk timpuriu ll\sănd v:.duv:\ I><' •serdăreasa• Zinca Pe-
niceanu nu-şi poate tngădui avânturi poetice. Din când I n trcasca Bălcescu, cocoană reputată pentru o doftorie cu care
când fina mallţi" a omului de lume se strecoară, stins:\ şi ca tămăduia albeaţa ta oe.hi. Nicollle avu doi fraţi, unul mal mare,
ln pagina tipllritll. Oratorul spune deodată: Costache, ca.re joacă un joi destul de important în 1848 şi altul
mai mii:. Barbu, care ln acelaşi eveniment se altă şi el printre
• Voiu ncun1 1A fl111 in\c l cş l ş i <le c.11ortlbilil n1c:I rolegl enrJ nu
şti u r.arlc . . . •· proscrişi, procunt şi douil s urori, una Seva•ta. alta măritată
după un Gean(lln . judccAnd dupi• scrisorile lui Costache copiii
O pauză calculatll trebue să i i făcut un marc efect de ~l u· primise o bună in•lrucţie, Iar după fapte toţi alcătuesc o strânsă
poare. Apoi orat.orul se iodură să atenuC•o insinuarea anaHa- fraternitate de conspiratori. fnt.'liclc clemente le primi, acasă,
betismului, adl\ogând tardiv: olela un arhimandrit grec, ln greceşte, lncă de cănd avea 7 ani,
• · .. carte ... franţuzea.scl •. ;>poi fu dat la Sf. Sava omde avu profesor, Intre alţii, pe Eliade.
\colo U aflăm distins ta I. francez.'! tn 1833, premiant- al doilea
Ln discursul ţinut la Academie faţă de Hcge se vorbeftc în 1834. Şcoala era atunci cam pe locul unde este azi statuia
multil vreme fi cu multă sentimentalitate dt'St>r.: desrobU:e" lui Lazăr şi la poarta ci aşteptau •imigii, bragagii şi printre ci
Tiganilor. La sfârşit cuvllntătornl Iace o constatare mai de om găligan, ţtCOlar şi ci. care ln virtutea forţei fizice confisca
grab.~ stilnjcnitoarc, cu toate că în haină generoasă: covrigii cumpăraţi de elevii cei s la.bi. Cu prilejul unei astfel
do agresiuni, având ca obiect o bucatl1 <le alviţă, cunoscu
• Oeşl deln procloJ11nren Cffillnclpa\Iunll nt1 sunt tncă ludcpllnlţl
50 de ani, Tlgonll ne-ou dol lndustr1,,.1, orU~ll. ollC<'rl tll•tlnşt, J. Ghica pc Bltlce.cu. Doborlt la pământ, Bălcescu îşi apăra cu
bunl 1tdn•ll1l1trntorJ, 1·ncdici şi chiar oratori pn.rlorncntarl •· energie alviţa. Scllpându· I dr bătăuş, Ghica află că tânărul
JJrotejat era mai îngrijat do t11t caiel pc care se vedeau multe
citate din Petru Maio~. Fotino, [>rCSupu•ul cronicar Constantin
N. 1311.LCESCU.
Căpilnnul şi Radu Groccanu. Examenul p ublic s'a ţinut la
Mes.sianlmnul lui N. Bălcescu este, ln stH aprins. tot n!Al 30 Iunie 1835 şi Bălcescu l·ar fi lnfruntat cu distincţie. Se zice
de po7.itiv ca ~i al lui Kogălniceanu. Şi do astltdată omul e că ar fi avut memorie bnn11, puU'lnd recita sute de versuri pe
mal spectaculos d ec:\L opera. El e.r a !iul pitarului Jwbu Băl· dina lară, aptitudini la 1natomatici, interes pentru filosofie.
cescu, dintr'o familie cu rădăcina tn satul Bălceşti din jud. El ar li stăruit pc lfutgl\ Eftimie Murgu. sosit tn Muntenia,
Argeş. pe valea Topologulni; şi se născuse tn Bucureşti la ln 1838 după ce părăsise Academia ~lihăileană, să facă un curs
29 Iunie 1819 • ln casele părinteşti ale lui Maclle l' aca •· Tatll de filosofie . .Bălcescu dori să mcargi I:& Paris, lmprejurlirile

N. B~lcesru.
B. ,\ , li.
tnsă tn1pobivindu„se i11t-ră la 19 ani, t1l 1838. tn armată. c11
gradul de iuncăr, fără vreo vaca.ţie deosebită cu glndnl că
ar ii avut mai mult răgaz de stndiu. Şi de altfel, teoretic~te,
punea mult temeiu pe ideea regeneră·ril naţiei prin puterea
rnilitarJ.. El ar ii sugerat Domnului deschiderea unui curs
pentru militarii de ranguri inferioare şi ln orice caz ci tnvaţă pe
unter-ofiţerii regimentului Nr. 3 scrierea şi citirea, cele patru
operaţii, puţină geografie, întâmpinat CIL multă lndoială, căci
un şef de companie tăgădui p.utinţa de a se măsura pământul
şi număra ligihioanele. Şcoala, rău privită de consulul rus, se
desftlnţă. ln 1840, când se încercă un complot l'mpotriva lui
Ghica actori principali fiind Mitică Filipescu, l\{urgu, Marin
Serghiescu Naţionalul, l'elegescu. iuncărul se alătu.ră 01îşcăl:il.
Unii voiau Domn pe Câmpineanu, al~ii republică. Din păcate
lovitu.r a eşuâ. Mitică Filipescu. prins, lu ţinut doi ani de zile
cu picioarele ln a~. Bă.lcescu fa lncbis la mânăstirea Mărgi­
neni şi scăpă de osâ.ndă abia după venirea Bibescului, ln 2 1 Fe-
bruarie t843. Io 18.µ Ghica !I găsea tnsll ln Gorgani, la djur.stfll,
tnchis tntr'o odaie to fundul curţii lângl!. gârlă, avll.od un pat
de scll.nduri. o maotn soldăţească drept !nvelitoarc, o lumlulare
de seu tntT'un sfeşnic de pământ şi un ceaslov. Abia ieşit la
lumina zilei Bălcescu se vârt ta »lte Intreprinderi conspirative.
!o toamna lui t 843 se ţineau la Bucureşti lntruniri ale unei
societăţi litera.re ca.re se QCupa, învoită de stăpânire, cu che-
stiuni inofensive de. limbă (luau parte Teii, Voinescu li, Boli»e,
1.aurian, doi Goleşti, Eliade, Bolintineanu, N. şi C. Bălcescu
şi alţii). In umi>ra asociaţiei dOSP!ll\· o înjghebare carbonară,
F•ăţia, ale cărei puneri la cale se 11lcea u ln plimbări nocturne.
Ghica avea obiceiul să se plimbe noaptea cu Bălcescu dela
banul lui .Filaret (Piaţa do a<! a Teatrului) până dincolo <le
Malmaison, la grădina lui Câmpincanu, fostă Scufâ, lnfrun.
lllnd câinii la cotul gârlii lângă grlldinalui Mimi şi pe cei culcaţi
covrig ln mijlocul drumului iu faţa bisericii Popa-Tatu. Intr'o
ISTORIA LI'J'ERATURU ROMÂNE - 177
astfel de discuţie peripatetică •prin culesul viilor t , Ghica,
Bălcescu şi Teii (ln total fură patru cari se legară prin jură­
mânt), ar fi pus la cale statutele societ:liţii, cu deviza , Dreptate,
Frăţie• şi ierarhie ocultă iniţiatică, pe grupuri de câte zece
fraţi. în 1844 Bălcescu lncepu publicarea ta P•opâţirea a stu-
diului Pul..-ea armată fi aria militară pe ca.re li citise lntâiu ta
casa maiorului Voinescu Il, dopă o şedinţă de trântă, căci
slabul iuncăr căuta cu lumânare;i demonstraţiile militare.
Studiu l fli.cu impresie printre contemporani. Publicându-şi
scrierea tn revist~ ieşeană, Bălcescu adera la jdeea uniunii
prin comunitatea culturală. Călătorea de altfel prin provincii,
f~cimd cunoştinţă cu naţionaliştii de seamă. La Braşov s'ar fi
dus de obiceiu vara şi ar fi colaborat cu ştiri la Gaie/a de T•an-
$ilva.n.ia, 1Jtec·um S(11lt senine că ar fi fost t11 -Sucovina. In
primăvara anului i845, în jurul sărbătorii Sf. ('..onstantin şi
Elena, şezu cătev;> zile la Mânjina, moşia. lui Costache Negre
şi rămase entusiasmat de horele flăcăilor. •O mândră oaste
va avea România - ar fi sp us - când i·ar veni rll.ndul pe
lume I " Când tşi luă ziua bună dela V. Alecsandri şi ceilalţi,
T.ise: • Plec de aicc cu suflettal pJin de convingere că ne va
ajuta t>urnr1czt:u ;:t ridica naţia ro111ână la rangul ce i se cuvine
printre celelalte ma.rl nea.1.11uri ale lumii. Adio I S\1nt ferice I o.
Un an mai târziu, ln ll1artie t846, venea iar la laşi. In t845
începuse a publica lmpreună cu A. Treb. 1.;iurian volumul I
din Maga<inu istoricu pentru Dacia, solidă. pentru acea vreme
de tnceputuri, culegere documentară de cronici, diplome,
inscrippuni, studii, l iste bibliografice, în care redactorul tşi
propunea să vâre printre izvoarele istorice şi poezia populară.
Pe de altă parte, când Ja 1 Martie x845 se întemeie Ascda(ia
literară, prelungire a celeilalte, sub pr~iniia lui ·1ancu Văcă­
rescu şi print'fe membri cu C. Negruzzi, V. AJeesandri şi Kogâl·
niceanu, Bălcescll fo secretar alături de Voinescu 11. ln vara
lui 1846 el putu strânge bani spre a p!C<:a ln Franţa, ln anul
în care se învrednicise Jn fine a merge acolo şi Kogăl11iceanu.
Prit>tre mulţii Români se găseau la Paris C. A. Rosetti, Bră­
tienii, l. Ghica.
Se vede că Bălcescu nu avea destui bani şi Rosetli se
hotărlse a-i găsi mijloacele să rămână la Paris. Insă exaltatului
cu plete nu-i făcu buo.ll. impresie tânărul istoric: «L-am văzut
cu curaj a tutreprinde fapta cea mare, insă nn ştiu de ce mă
tem oarecum de el. .Nu ştiu de ce nu-mi place. Facil ceru să
fie buo -.. Io vremea cât stătt1 la Paris, Bălcescu strânse izvoare
P!lDtru istoria lui Mihai şi înfom>aţiile lui sunt excepţionale
pentru istoriografia timpului. lntâiele semne ale boalei (tuber-
culoşii • unt numeroşi tn această epocă a literaturii române 1).
dorinţa apoi de a·şi lmplini documentaţia tndreptară pe istoric
tn spre Italia. Dela Marsilia trece la Livoroo. apoi se lasă la
Napoli, unde se intii.lneşte cu V. Alecsandri şi cu el tmpreună
stă la Palermo până la sfârşitul lui Martie 1847. In Aprilie era
la Horna, de acolo pornea la Genova şi se 'ntorcea tn Franţa
după ce răsfoise documente şi·şi făcuse cOpii. Când în 1848
izbucof la Paris revoluţia, +: 111i.nunata rev·olu ţle, ce va schi1nba
faţa lumii t 13ălcescu o petrecu înfocat pc străzi şi putu agonisi
o bucată de catifea de pe tronul lui T..ouis·Pbilippc. In Martie
se pornea spre ţară, cu un cuvt111t de ordine dela l..atnlLrti11e,
de a tncepe mişcarea. 13ălcescu 11u av11 loc11ri proen1ine1·1te. tnsă
fu revoluţionarul pur, arUl.nd pentru cauză, punând in luptă
fraternitate ori intrigll, iniţiativă, ludrăzneli şi idei practice,
multe gesturi care în mişcări de acestea ;i.prind mulţimile şi
creaz.!l mituri şi mal ales un spirit de diplomaţie externă cons-
pirativă extraordinar. Dacă ar li avut ambiţii proprii ar fi
fost lntr'ade.văr, după cum sim~iw Hosetti, uu om de temut.
Dar U.ălcescu era singurul revoluţ.io11ar obiectiv. mistic practic,
lucrând ingenuu penttu cauză. De aceea toţi contimporanii lui
178 - ~IESSIANICll POZITIVI

l-au respectat şi cruţat de invinuiri. llăkescu lu trimis la

Telega, cu proclamaţii, să răscoalo Prahova. Tn clipe dubioase
pentru mişcare fu nevoit a se ascunde tn păduri. îşi pregătise
şi un nume fals, mai mult de plăcerea conspiraţiei decli.t din-
b:'un real folos, procedeu scump paşoptCjtilor, acela de Basil
Olduk. Bibcscu semn!tnd Constituţia, Bălcescu fu numit
secretar de Stat şi ministru de· externe. Era cntusiasmat.
• Revoluţia dela 1 r -zicea- a fost cca mai fmmoasl ce s'a
!ntâmplat vreodată la un popor t. Cu noul guvern provizoriu,
după plecarea Bibcscului, Bălcescu este secretar al membrilor
guvernului, adică n1a,i mult un păzitor al lor t dans l'intc11tion
de Ies lorcer â faire Ic moinclre mal possible •. F·ugind de mani·
!estaţiile exterioare. ci depune o largă activitate propagandi-
stică, încercâ.nd să modere1.e fricţiunii\) Intre .revoluţionari. Se
sili să domolească pe Solomon, nu apără pe Odobescu, scu•ă
pe Brătianu şi C. A. Rosetti şi totuşi se repezi cu f11rie la cel
din urmă când crezu că acesta trăda cau7.a pentru Cârnpineanu
şi Crcţulescu. •Credeau - afinnă Eliadc -că e uebun, se
sileau să-l facă să-şi vie ln fire, U fntrcbau. ii somau să se ex-
plice. •· Mai târziu, Bălcescu pierdu orice încredere ln Eliade.
Cu fuga t,'\lvcrnului de teama Ruşilor. Dălce....:u se trase şi el

~. tJ~ lc•c!iiC'U .
(lrnvură, Jl . ' ' · Jl.

spre Rucăr. Mai tâczlu fileu parte din deputaţia cc avea să

înfăţişeze la Poartă proiectul Constitutiei. Mai patetică este
viata de exil a istoricului. Transportarea pc ghimie li primejdui
sănătatea şubredă. De acum lncolo acţiunea lui, lipsită de
realizarea imediată, căp.~tă o formă delirantă. ln Ardeal el
visează înfrăţirea Ungurilor şi Românilor impotriva asupri-
torului comun. • O I câte ne11orociri si1nţimâ1itt1I de aaţ:ionaJi„
late· a adus lntr'accste locuri. Hilzboiul Intre Ungurî şi Români
este un războiu barbar, şi a.•lfel cum nici ln secolul de mijloc
nu s'a 11m1at t. Cel puţin trăgc..~ nădejde că din vrajba Intre cele
două naţii, putea ieşi o apropiece mai mare a Ardelenilor de
Principate. Era • ncs..~ţios de o viaţă activă•. In lipsa unei
legiuni române care să se bată i,11 l talia1 se n1t1 lţumea c-u t111
•comitet• şi punea deocamdată chestia naţionalităţii mai
presus de libertate. • Libertatea se poate lesne redobândi, când
.se va pierde. iar naţionalitate.o. nt1 •· Bălcescu c vizionar şi ironic.
Locotenenţii i se pli.reau că nu fac c o ceapă •. N. Golescu doar
era cel mal bun, tocmai fiindcă era • nul " o Teii e o a doua ediţie
a lui Eliadc, şi acesta un blestemat •. Prin l'ricst şi Atena.
ll.'tlcescu merse la Constantinopol in primele Juni ale anului
1849, de acolo se lndrepta spre Serbia cu gândul unei cooperări
cu Ungurii . Ca să ias.' mai curând înaintea oştilor mar;hiare
avură, el şi tovărăşii s.'li. ideea romantică, nerealizată.• de n
sili pe chirigiu cu armele să-i ducă unde voiau. La Mehadia
mai întâlneşte pe generalul Bem căruia li vorbeşte de proiectul
legiunii române. Omul insă nu-i place: Are •acrul falş. Ochii
li sunt mici şi surâde mereu . Spune la orice prilej că nu se ocupă
cu politica . .. E de o politeţă rece" Bălcescu trece la Debreţin
uncie stă de vorbă eu t<ossuth. fiind foarte mulţumit de pri·
111irea ce i se face. • ltli·a părut nu nun1ai un on1 luminat ş-i
1

toarte deosebit, dar lncă un /Jomme de bien o. Kossut.b lmbrăţlşă

"N. RAlccscu tn 1T101_ pomlril ln Polerrno.
n e1tl\1l călduros ideea confederaţiei. In vederea • lcgioa·nci • l.lălccscu
După o rotogrAfie aparţinând lui Batalllnrtl. cerea lt1i Ghic.:'l puşti şi tJtl -bun general ro1:i1ân. 'Ca J\rchimecl
B. A. U. dar mă adresez la tine şi·ţi cer aceste două lucruri, făgăduind
 ISTORIA LlTERATURtl ROMÂNE - 1'19

tn timpurile obişnuite şi-l regăsea totdeauna c dans Ies grandes

occasions •· In sfârşit izbuti tn Octomvrie 1849 să ajungă la
Paris. unde emigraţia se certa. Aci Bălcescu se indignă de
• mârşavul • Eliade. vru să se bată ln duci cu Teii. căruia lnsă
• nu i-a dat meşii • să·i •facă vreun glonţ bubă •· Pe dată se
gândi la o •societate secretă• şi lncepa să se agite pentru ideea
unei mişcări obşteşti a naţionalităţilor, punându-se in legătură
cu emigranţii de toate neatnurile. In Ianuarie 1850 merse !a
Londra să dea un memoriu lui Palmerston, intri\ la soarele
cosmopolite, cu.noscu pe .Louis Blanc, pe o prietenă a lui
?.lazzini, pe o frumoasă lady, pe feluriţi parlamentari. Intocmi
chiar un comitet secret (• fil foarte discret ti scria lui Ghica -
căci te lmpuşc >) tn scopul unei confederaţii democratice, cu
reprezenta.oii români, unguri. poloni. ruşi. ~mi. turci, slavi
sudici. Pl-oblema capitală era agonisirea. banilor. fiind sătul
de teoria goalei forţe morale. Il trecea prin cap un plan dis-
perat: •Am avut. un. minut ideea de a negoţia. o căsătorie ln
Moldova (de unde mi se deschise <>aI:ecari vorbe), ca luând o
zestre bunicică să pot avea ce sacrifica pen.t ru cau~. Dar
n 'am avut curagiu a da urmare la o asemenea idee şi a arunca
pe o carte necunoscută liniştea şi fericirea intimă a vieţii mele •.
I1 tmpiedica • une espi>ce de pudeur de creur t , Ştirea că fratele
său Barbu voieşte • a se tnsura cu o fată săracă, când şi el
este sărac • li supăra până la a -l tmpiedica să-i scrie. Banii i se

Şlefa11 Gotesc u.
fJ. A. R.
cu dânsele a răsturna lumea•. La Unguri se ţinea mandru
ca să nu le arate că nădăjdueşte numai în ei, dându-le
nas, .şi făcea caz mare de lnţelegerea paşoptiştilor c u
Sultanul. Se· simţea, vai, sănătos • mai puternic şi mai cu
activitate decât altădată•. Voia să se bată, căci D11mnezeul
lui politic de mal multă vreme era • puterea " ' Iehova,
Dumnezeul armatelor •. Ungurii i se lnfăţişau material şi
mora.I s uperiori Românilor şi la Pesta se strădueşte pentru
unirea Intre cele două popoare socotind că Românii nu
puteau ajunge din robi, domni deodată. li vedea, utopie,
pe Bem rege al Românilor. Opoziţia Ardelenilor faţă de Unguri
li mâhnea şi se gândea să meargă cu un steag naţional ln
munţii Transilvaniei la Iancu spre a-1 hotăr.! să pornească pe
al săi tmpotriva Muscalilor prin ideea naţionalită.ţ,i.ior. Tot tn
tnţelegere cu Kossutb spera să ridice şi poporul din Banat.
Interesele erau ln fond ireductibile şi Bălcescu simţea că stă
tn echivoc. Insă când Bem bătu pe Ruşi el crezu că birue cauza
naţiunilor. • Ghica, iubite Gh.ica- scria el •foarte Imu•-
tngenuche şi m·ulţumeşte lu·i Dumnezeu, patria noastră se va
mântui >. Era .încredinţat că el tmpreună cu Bem avea să
intre ln curirnd ln Muntenia tn fruntea arm.atelor. Voia să moară
sau să facă • vreo faptă mare •· Lucrurile merseră prost, Bem
după care alergă cu trăsura şi călare părăsise armatele risipite
de Ruşi. iar Bălcescu se decise să meargă tn munţi la Iancu.
Călătoria fu plină de peripeţii. Nişte cazaci li arestară, apoi li
dădură dtun1ul. Iancu li primi ln preajma Câmpenilor şi-l
adăposti o lună .t ntr'o colibă din pădu.re. Imbol năvindu-se
şi utăll.du·i·se, istoricul belicos se tnsoţi cu trei ţărani moţi, se
tmbrăcă ln sdmnţe .moţeşti, se · spoi pe faţă şi porni tn spre
Arad cu trei care de don.iţi. Merse astfel prin Lipova, Timişoara.
Panciova până la Semlln, dormind pe iarbă, vânzând ciube.re ldarln Serghlescu Naţionalu.
ş! tntărindu-se cu acel fond de. • bonne humeur • care li lipsea fi. A. R•

.„
 1.80 - MESSIAN!Cll POZITIV!
Napoli pe vremea lal N. Bllcescu.
par agentul marilor fapt.e. •Ce mai umblaţi dupl comlteturi,
clnd nu sunt bani? •· In jar.1 Bălcescu avea .,,.. vil, locuri
de casl ln Bucureşti şi voia să vlndl • moşi& cea micA •. dar
nu ee g!aeau mutterii. Prin Iunie era bolnav şi IJpsit do mijlonce
ş! corespondenţa li arată plictisit. D irită acum şi Ghica, a clrul
credinţi tn metoda revoluţionară a 5llblt, tn vreme ce alţii li
acuu.u pe el el ajută pe Gbica să se facl Domn. • li y a de
q uoi se ddgoOter do l'bumanite '· lo primlvara anului urm~tcr,
18s1. boala se agraveazl şi Bălcescu cade la pat. Atunci ••
aşeazl la Viile d'Avray (Sentier des Vignea, Grand Chalet),
lmprcuol cu torf.,.oa Sevastiţa, apoi la Hyeree, IAngl Toulon,
din ce ln ce mal dobodt. Are bemoptizii şi vederea IAngelul li
tnaplimlntă, d>.r lucread. co febrilitate la opera h1I istoricl.
In primlvara lui 18s• veni la Constantinopol şi chiar la Galaţi,
tncerclnd a intra ln jar.1 spre a-şi vedea ma ma bolnavl. Nu
fu primit. Doctorii tl afltuirl sl.., aşeze tn Jt:alia Trec&nd prin
Malta la tnceputul lui Octomvrie şi prin Napoli oe opri definitiv
la Paletmo, lntr'un botei cu aer sinistnl, de fortificaţi$ !n zonA
tcddl. Figura lui Blleacu e potrivitl locului. Ras, lnvcroslrnil
de 090S şi extatic, cu frunte enormi ca de craniu gol, pletos,
gltuit lntr'o m~ cravati neagrl, el are privirile rltlclte ale
unui mistic meridional, uscăciunea asimetricl a personagiilor
lui El Greco. Muri la :09 Noemvrie 18s2 şi trupul sAu fu dus la
groapa comun& a slracilor.
CAndirea lui Bălcescu, deşi filrl originalitate, o poate laturea
cea mai viabilll a operei. tn state oriclnd de a plstrll pe isteric
tn galerlll doctrinarilor naţiei. Ideile pot sl pllrl cerootltorulul
Dupl Ld1ru iur L'llallt tn 1111 par Du1>9ty. Toun. l85L
prea riguros derivate din idealismul german, deşi n'ao nicio
leglturl cu el fi sunt venite de-a-<lreptul dela Manini şi
ma.uinieni, dela Cant~ do pildl pe care Bălcescu tl citeuL
Ele erau locuri comune ale emigraţiei. Insl Mazzini combina,
ce-i dreptul, propoi:iţ.il enciclopediste şi vichionc cu altele
caracteristice spiritualismului german, dl1\(\u„Je un ton sacer„
dotal creştin. In umbra acestei filosofii de carbonari messia11ici
Bălcescu admitea r4tumarca civllliaţiei după Hristos. De
aci tncolo ea se tnte.mcia pu • principiul subiectiv, din lluntru,
pe desvoltarea absolută a cugetlrii şi a lncrlrii Io timp şi ln
spaţiu, şi prin Identitatea Intre esenţa naturii spirituale a
omului şi esenţa naturii divino'· Cugetarea nu era losl Ra"
ţiunea, putlnd fi foarte bine, cu toate d lucrul nu este explicat,
Fiinţa suprcml a revoluţionarilor, Providenţa. •Legea evan·
gbelică • duce la ~ • drcptlţil • fi • frf.ţiei • şi e ajutatl
de •ştiinţa noul t , bizuitl po oboervaţie, experienţl. calcul
Numaiddt acest aparent voltalrianism e corectat. Dumnezeu
este sânul univenal al binelui şi istorio. mijl<>eul de mergere
spre absolut. Omul ar fi un instrument orb al fatalitlţi.i, d e
n'ar avea libera alegere Intre bine şi rlu care presupune şi
sancţiuni. Ceea ce-l rlmlne Individului de flcut este de a se
jertfi familiei, patriei, omenlril, comunitlţii
tniT"un cu-vlnt
care sim.boliz.ea.d. temporal Spiritul absolut. Pe neaşteptllte
problema ia aspect soteriologic. GAndltcrul e preocupat de
•chipul c.u care ne putem mântui • şl·I găseşte nu I.o Biserică
ci ln naţiune. Existenţele naţionale sunt timpuri de • expiaţie•
ale pkatului originar. Providenţa lmpe.rte tuturor popoarelor

Palermo. Hotelul • Alia Trln3erla • tn e::are a murit N„ Bllcescu.
• misii • ln scopul de a tndrcpta omenirea tn diversitate (ajungem
la visata pe atunci ligă a naţiunilor) spre ţinta misterioasă
botărltă de ea. Nu este dar salvare ln izolare ci numai ln na-
ţiune şi pe o treaptă mai sus tntr'o cooperare a popoarelor.
Naţionalismul şi cosmopolitismul sun.t doull aspecte de obi-
ceiu combinate la J848 şi acordato cu democraţia do vreme
ce tiranii lmpiedicl libera desvoltare a noroadelor clivine.
Şi Bllcescu vorbel!1:e lmpreunll cu alţii de progres. de •marşul
general al omenirii•· Omenirea merge , gradat către perfocţla
„
sa, către absolut, el\trc nemărginit, clltre Dumnezeu Aci nu
e vorba de vreun evoluţionism optimist ci de un spiritualism
integral. Dacii omenirea • va ajunge VTeodată a•şi identifica
ln tot esenţa sa ln esenţa divinll • este o taină nepătruns!
minţii umane. Se observll ln cursul civilfaaţiei, urcuşuri, stag-
nllri şi clderi (sunt celebrele «>ni şi rlawsi ale lui Vico) care
confuml intenţiile nedestlinuite ale Divinităţii. Politica ma1-
zioienilor, ca tot ce se ridică pe conceptul d e realitate a colec-
tivului, este sprijiniti. pe elementul iraţional. Poporul e acela
care gândeşte cu Ingenuitate to numele lui Dumnezeu, omul
cult are dreptate numai cAnd se supune mers11lui providenţial.
Acest fel de gândire va avea tn filosofia noastră după aproape
o sutll de ani o carieră nebănuitl. Cuvântul de ordine al lui
Bălcescu şi al paşoptiştilor este luminarea mulţlmei, con-
vingerea fiind că adevărurile eterne există latent ln popor.
De aceea propaganda revoluţionarilo.r fu simţitor pcdant.'1 şi
grandilocventă pentru nişte bieţi ţărani. Bălcescu nu e deajuns
de stllpăn pe limbajul lilosofic spre a face distincţie Intre
noţiuni. Dar i ae simte atitudinea. Dacll Dumnezeu ne miln-
tueşte pri.o istorie. atonei răul şi binele din secol sunt faze
IS'l'OHll\ 1.ITEfll\'l'URll l\OMĂNE - 181
B. A. R .
ale ispăşirii. Plaga FaoarioţilOT
e un prilej de redeşteptare
naţională.. Războiul lnfăţişează un instrument legitim de afir-
mare a naţiilor şi deci de salvare . Aşa dar Bălcescu exaltă
lupta şi se factl campionul puterii armate. Descoperim la "Băl­
cescu o contradicţie ieşită din n.at11ra gândirii lui nesupuse
unui examen logic mal adlnc. Pe de o parte ca democrat, el
va osAndi istoria cronologică de Domni şi se va tncerca, cel
dintâio, sll introducă explicaţii ooonomice şi sociologice. (Blll-
cescu este tncepătorul la noi al seriei de cronice ale evenimentelor
privite ca drame ideologice). Po do alta va fi lmpins ca ln cazul
lui Mihai Viteazul sll glorifice omul providenţial, eroul, geniul,
prin care misia naţiei şi deci Intenţia divină se exprimll.
Bălcescu a expus Io Crwânl preliminar desfn'• izvoarel•
istoriei Rom41tikw toate principiile de bază ale documentaţiei
istorice. Puterea al'm4l4 $Î arta •nilitară la Rom4m este o apli-
care inteligentll a metodelOT. Alegilndu-li o prohleml de orga-
nizaţie politică, despuind cronici romă.ne, scriitori străini,
documente inedite, făcând inducţii şi deducţii, lndreptllţin­
du-se printr'u.n aparat critic, Bălcescu dădea tntâia monografie
ştiinţifică, depăşitll ca orice lucru de curatll dOCllmentaţie.
Fraza 1i e dreaptă, bine bătută, cu respiraţii fireşti, scutitll
de vulgarităţile graiului vorbit şi mai cu seamll expurgată de
pitorescul dialectal ce 1ncarcă· scrierile de infotmaţie ale Mol-
dovenilor.
O monografie nu numai a unul om ci şi a unei epoci este
Rom4nii sub Mihai Voevod Vileaxul. Istoricul vrea sll d.epă­
~ască eroul, sll-1 lncadreze 1n poporul ro mân cu instituţiile
şi obiceiurile lui. Totu~. cu tol programul ştienţist, istoria e
mai vecbe decât s'ar părea şi seamlinl uimitor cu izvoarele
182 - MESSlANlCH POZITIVI
l i.Jlin1a-mi zdrobită scfipă aceste cu.v inte: •Dumnezeul
A i1ortri ttc-au p§rltijt I Părinţii noştri ne-au btcsterttat I •·
Generalul Nlcolae Golescu. locotenent domne.'I<:, 1866.
B. A. R .
sale, pe care mai adesea le compilează. In linia lui Machiavel
şi Guicclardini, dar fllra idei şi taleitt, istoriografii mărunţi
din secolul XVII cultivau o naraţiune tn care intrau de toate,
anecdote, consideraţii militare, analize de motive. caracterizări
de oa.meni, totul curent şi lipsit de sevă. In partea strict istorică,
monografia lui Bălcescu este azi monotonă. Scriitorul nu are
talentul portretistic al lui Voltaire clin. Hisloiro de C/1a•les XIJ,
capacitatea de proiecţie a evenimentelor. Totul e m eticulos
tnfocat, aglomerat, toghesuit ca .t n hronografurile occidentale,
cn momente patetice şi portretistice convenţionale. Trebue
să recunoaştem cu toate acestea o lndomânarc a compoziţiei,
un răsuflet regulat ln desfăşurarea epieă. Personalitatea scrierii
stă tn tonul religios Inspirat:
, o„chld slânta carte unde se .Mit\ lnscrlsA gloria României, ca
să pun tnaintea ochilor fiilor ci câteva paf;{ine clin vieaţa eroicli a
pârin\Uor lor. Voi ar~tţi. acele lupte u:ricşo pentru libert.al" şi tini~
tatea naţtonaJă, cu care Ron14nii, sub povaţa celui maJ vestit şi
mal mare din VoevoZii lor. lncl1eJa,rA veacul el XVI-ten. Povestirea
mea va cuprinde nun1ai opt
ani (1593-1601), dar anii
lstorlei Romlnilor cei mai
avu\l tn fapte vitejeşti , ln pilde
minunate de jert/ire ciltre Pa-
trie. Timpuri de aducere aminte
glorioasă. Timpurl de credinţă
şi de jerlflref când pilrlnţll
rloştri, credincioşisublimi, ln·
gemmcblarA pe c4rnpul bătă·
llllor, cerând dela Oumneieul
armatelor laurii biruinţei sau
cununa martirilor . .. •.
In plină dizertaţie, auto·
rul se lntrerupe pentru a se
lnfl~căra. Venind vorba de
Călugăreni şi aducându-şi
aminte de venirea Turcilor
Şterau Gofoscu. la 1848 tot prin acele pă.rti
B . <I.. R. se indig.nează:
• · .. MA. aflam 1ntr'o adunare populari_. clnd sosi vest-ea di
pilgilnul a t!lbllrft fa CiUugllreni, t.lllcllnd cu picior batjocoritor
sfânta \ArAnil a pâtlnţ]Jor no1trl, glorioşi martiri ni llbertlltll na!Jo-
nale. O amar mare I Atittn fu ultnrea religiei suvenirilor, atăt fo
tncredereâ tuturor tn vorbele necredincl oşiJor 11au ntAta ru mjşC1ia
lor, fncât aceaslll veste li lls~ rect şi ln nopilsare. ln zadar gl!ISu-ml,
unJt C\1 al u11ui mic numdr. slrlgi1 • războitl şi răzbunare I'· Nicl
un etho puternic nu-i răspunse tn mulţime. lml ascunsc.i oehll cu
mAnlle rne.le ca a.§. nu ma.I vat.A această umilitoare privelişte şJ din
pdrinţUor
Câtăva
vreme aceste exclamaţii biblice tncântă ca o pot.li
romantică, apoi conştiinţa cititorului Obo5"'1te.
O pagină fericită iese din descrierea religios !IlSpăirnântată
a unei Romănii de o măreţie sălbatec.\:
• Pe culmea cea mal !naltă • munţilor Carpaţi, se !ntlnde o \<lrft
mă.iid.rA şi btnceuvAntată lnti:e toate ţ~.rilc semănate. de DomJ.1ul
pr• pAmAnt. Ea seamlinA • li un măreţ şi tntins palat, cop d'operă
de unde sunt. adunate şi aşex.ate cu măl!$ trle toate
aircbitectură,
frumuseţile naturale cc tmpodobcsc celelPlte \.i11uturi ale Europei.
pe care ea cu plAcere nl le aduce aminte. Un. brA.u de munţi oco-
leşte, precum zidul o cetate~ toată aceasU ţară, şi dlntr'1nsul ici-
colea. se desfac. tntinzAndu-se pânA tn centru.I Cf. ca nişte valuri
proptltoar~. mal multo şiruri de dealuri nalte şi tru1noase, mllreţe.
pedeslaluri tnverzlte, cari varsă urnele tor de -z:lpadA, peste vili şi
peste lunci. Mal presus de acel brAu munto„ se lnal\4 două piramide
mart de mun\I. cu creştetele tncununate de o veşnici dladcmil de
nlnsoar.e, care, ca \!ol urlaşi, stau Io ambele capete ale \Aril, clt.And
unul ln faţa altuia. Păduri stuloase, !n caro UJ'sul se pllmbli ln voie
ca t1n domn slăpAnitor, umbre6c culmea acelor mun\I. Şf nu departe
de aceste locuri, cnit tţJ aduc aminte natuTa ţărilor de mla:tl-noapte,
dai, ca la porţlle Romei„ .p este cAmpli arse, şl vArulte, unde bivolul
dor.mitcazd alette. Astfel mJ.aui·noaple şt miaza-zi trAesc lntr'acest
ţinut alături una de alta ~ armoni.zAnd lmpreuoă. Aci stejarii,
bnuil şi fagii trnfaşl !nalţii capul lor spre cer; alături to ofunt.I
tntr'o mare de griu şi porumb, dJn care nu se mal vede calul şi ciJA-
reţul •.
Toată capacitatea sa verbali, istori.ct1I şi-o pune·tn de..c;crierea
luptelor, pentru care se simte că are o slăbiciune deosebită.
Jn notarea sunetelor el aruncă toate metalele limbii:
• Era zece ceasuri de dirn.tnea'â . .. , cARd 1'ncepu. bllălia prin o
furioasă tunlirlre din ambele părţi. Sunetele trompetelor, urletele
tunurilor. tnfiorătoa.rea ş·uerare a ghiulelelor ce se tncn.acişau fll ae.r.
cllincăltul
pal'»'IOr, strlg§l:lle lupllltorilor. lumul prafului, lnzgo-
motau aerul, 1ntunecau ceruJ, rAspundenu ln toate părţile spaima
morţU . „. ~
1n de câteva astfel de insule, monografia e o frumoasă
afară
demonstraţie care !şi găseşte raţiunea ln urmările ei, o CB<te
!nalt educativă, dar o operă liter.ară ·lnvechită chiar la data
târzie, când apăruse.
AL. RUSSO.
Numele htl AL Russo se leagă de obiceiu de C4marea Ro-
mâniei asupra paternităţii căreia s'a discutat lndelnng, pri-
tnindu·se tn cele clin urmă ştirea dată de V. Alecsandri că
scrierea tn franţuzeşte era a lui Russo iar Bălcescu numai
o tradusese. Dar autorul lnsuşi dădu !n 1855 o versiune română.
Tonul clin Parok$ d'un Cf'oyanl de Lammcna.is a fost dela
lnceput 000ervat:
• Domnul Dumnezeul părinţilor 11oştrl tnduratu.s•au JacrAu1ile
tale, norod nemângâiat. lndurntu~s'att de durerea pllimlllor tale,
ţara mea? Nu eşti lndestul de smerilll, ţndertlll de chinulUl, ln-
destuJ de slâşlatA? Vliduvli de ficio rii cel viteji, plAngl fArA lnce!Are
pe mormintele lor, precum plâng şi jălesc femeile displetite .Pe să ·
criu.I mut a soţilor •·
Exclamaţiile ln duh biblic abundă' •şi tntr'adevăr zic
vouă•, • Doamne, depărtează paharul .•. Grandilocvenţa prcr
fetică e unperecbiată eu un hermetism conspirativ. Istoria
 ISTORIA LITERATORU ROMÂNE - 183

patriel se evoacă
ln viziuni enigmatice lntrerupte de aforisme pe nişte morminte şi bocindu·se
şi sentinţe teri!iante. Ceea ce e mai consistent to această cu loc. Aşa •· oblwul la \ară;
r·ăsucire de neguri retorice: aparţine apocalipticului :
vreo zece·clnclsprezece zile după
moartea )>llrbatului, copiluJui
•Dar iată aeruJ se turbară .. . Cerut cel llntpede lmbrobo- u sau vreunei rude muJerlle vh1
deşte cu 11orJ tnt\tnecoşi . .. un 11or de prat tnvlUue câmpia şi ascunde
pc toat:'i. ziua şi la orice vreme
sA plAngi! pe mormânt. . . A·
munţll . . . se aud vaiete . .. doblWacele se tnvArlesc cu1n se tnvdr-
tesc ln nopţile vljlilioase, cAnd lupil urli\ ln păduri.„ Caii necblază
ccastA scen ă, tnt.r·'un loc aş3
jalnic. „ mul\l.mc de glasuri "' •ud strlgAnd . .. •. de clmpetJCSC, mi-a p4rut cu
totul ciudată şi slllbatecA...
Nu lipsesc lamentaţiile biblice, vederea pămâ ntu lui făgă­
Am lnttat tn <idaie, ca să nu
mai aud vi11Ultl, şi ml-an1 odui
duinţei. marile bestii simbolice şi grozave : aminte de o descriere, can1 tn
felul. ace!;ta, Jn Ctl din urmă
•Şi sobt cortul pribegiei bătrA 11ij ziceau copi,ilor: , , . Colo ... tn Mol1icru1 de Cooper •.
val• . .. colo . . . departe . .. mal departe .. . unde soarele se vede
aşa de frun1os . . . unde câmpille.sant strălucite şi pâraele răcoronse .. .
unde ceriul e dulce, unde pământul e roditor şi gluncele Sllnt albe .. . Russo are, ca mulţi con-
copii. ocolo c \ara I ... ŞI la aceste cuvinte volnlcll prindeau armele.„ temporani ai săi, o imagine
pruncii tresertau ln leagăne . . . lemclle cAnt.au patria depărtat.li şi tncântată a civilizaţiei J>ll"
durerea pribegie!. . . cel slabi se lnbArbătau. Şi tu crai mândră
atunci. o ţari nemAngAietă, feclorU tăi erau un neam bărbat . . . triarhale, vătuto tntr'o miş·
nun1ele t4u era ves-Ut noroadelor . .. rlzboinicii tru e.rau vltejlJ care de kief colosal.:
Vitejilor ... dragostea moşiei lnUirea ca o te• de oţ.el latele lor pep· Alex. Oolescu Albu.
tuti şi braţele lor erau tari ••. cAţl cAutau la tine te pir.mu iau, şi •· .. Vara şi
lama porţiJe B. A. R.
duşmanii t.lll lnsuşl 1\l dau laudll . . . Când, dh1 nllrl sforăind şi dln curţilor $ci\rţle, orzul şi ovăZ·ul
ochi scAntelnd, taurul ciltina coan1ele, groQ za se rhsp'1ndea tn toate nu aglungea Io musallrl, pivniţa era plincr p6nA Io gat de un vin vechiu
la;turila ... •. de OdobeşU şj de Cotorul, Iar pelinul voios se scotea cu maro J.ere-
monle la tl lntAI Mat. Boeril de prin pregiur ln chiotele surugiilor
Poemul rămâne Io tntregul lui, cu toate bunele intenţii, fals. ln pocnltlle l111rapnlcltor, tn J mpuşc..'lturile ficiorilor boereştl se aduna
Vocaţia lui Al. Russo este !li proza memorialistică. El şi-a
cAnd la unul când la altul. Ţiganii trăgea la manMe de se omora.
~ucoanil c sule.menite oft.a, iar boerU aşezaţi pe covoare bea vutcA
tnsuşit până Ja. virtuozitate maniera clasicilor târz:îi, a lui ln pa pudl an1urezelor; fşl' s ·vAtlea tn sus fesurile fi se s4rut.a cu lAu-
Xavier de bfaistre, a lui Paul-Louis Courier, umorul acela fin, tar:ii; când nu era nici musafiri, tllci amorl, rămAnea Jrica talba-
esseist.îc, scutit de dezordinea fantastică. nu tnsă. scos cu totul r11or. Gătirea unei familli boereştl de ţar.li ero un. eve-n cmcnt strlo:t,
la care cucoana gAnd~a cu cinci h1ni mai .nalnte; pornirea era o
din sensibilitatea romantică ce se strecoară ln uşoara melan· bejenie tntreagA •·
colie; tn sentimentul grandoaref geologice. 'E ste de altfel un
cunoscător perfect al literaturii franceze şi 110 pricepător al Fineţa observaţiilor c înlesnită
de rafinarea limbajului ,
autorilor de l;avoare linguistică precum Rabelais. E un contem· comună acestei 11poci, deşi incx perienţa literară a deceniilor
plativ lucid , spiritual, cu o repede asociaţie Intre lucruri apa- următoare a găsit aci neformare. Amestecul de cotoare· locală
rent eterogene. lnsemnările de captivitate la Soveja (scrise cu neologisme ~ potriveşte de minune u11ei proze de nuanţe,
1n limba france1.ă) sunt cea mai strălucită dovadă a vibraţiei mai ales când observaţia e din câmpul policrom Iii .e tuologiei,
su11eteşti stăpAnite de inteligenţă. In mânlstirea-lnchisoaro fie că e vorba de Grecii • tmbabuşaţi şi tnşalvaraţi • fie că se
are tristeţi de iarnă scitică şi maliţii voltairiene : constată schimbarea. caracterelor rasiaJe:

• lata-mă dar pus la 'nehlsoare şi singur. Temnicerul meu a • Mutt.e neamuri s'au schimbat tu caracter, aşa Englezii rAd şl
pomlt azi la laşi . . . Am rl\nlJl.S dat ~lngur .. . ndlc4 S<>Cvestrat lntr'o gtoacă astlz:I, po când din con·t.ra voioşii Franţu}I de odl11loard se
viezulnă f ăra ori.zont, unde soarele abia pătn1nde tn sild printre Iac serloşl . ..
nişte bra7.I .Urciţi • .. VAntul şuerâ toată ziua; omătul acoperă cu • Englezi! îşi pun turba_ntarl" fesuri peste colfurl, 1nA.tănli IA 1tAt
u11 glulglu tntrlstal coastele aprige ale munţilor; oat11e11il umblă şi ltuiesc de trczăsc morţ.ii, vechii_ cruciaţi .. . FranţujiJ stou subt
aci acoperiţi cu nlşte vestminte şAlbatice de piei de oale ; ar putea 1.trme ş i subt u11lforme.. 1 1en1Jşcaţl şi lin iş tlţj ca liniştea turcească •.
crede cineva că mii aflu ln Siberla şi cu atAt mal mult ln Siberio,
cu cât sunt aici pe temeiul u11eJ legi care nu arc fllnţA . . . Dar, ce ln11->ertln e11ţa ci viliiată, earic.."\t ur.l obsecvioasll din seri·
sA zic I Nici partea niea nu • tocmai de lepădat, căci ialA- mă eu soarea. către co1)tele Vay ;lparţiu umorului lui <.:ourier:
puţlnA eheltu]alA ptMehlmbal ln jertlă poUllcA .. . "

Nişte cucoane ln vizită sunt scrutate nemilos : • Domnule conte I - Refu-

giat de trei luni tn Ungaria,
am asistat c:a un simplu spec·
• Sllnt bolnav. Către seară primesc o mulţJ1ne de vizite. adie.A
tator la e vc11l1n~nt.cle. acestei
pc s.ub·ofî\er, pe un vameş ciung printr•o fntâmp1are şl tret cu„
ţării bucuril11du·mi'l de tnpe(la
coane : una e o mătuşii groasll.., ce se ere-d e tnc4 Lânără ~I face nAzuri;
arc 111 crcşl..et. un pieptene, deşi e c1.i părul sburlit; poartă. rochie
ce-o primlscn, .şi tlorind tn. fjne
ca să m.11 tntorc l'n patria mea,
neag'tă, care a fost de nlltnse ş1 un $81, Iar r1egru. Cealaltă o n1un ...
leanc.'l; nu·l slutl1, dar e sulilnenltă ş.i tnzorzonată şi Urăşte după
sine o manteluţă ee pare a li fost de drap-cle·dame. A trei~ lmbril·
am luat drumul cel mal drept,
adiel po la Dej; .„
vcde.lfls*
Că to U11garla dru1nul ccJ n1oi
call cu strate jumAt.alt v<chl şi jUml\tBte nou..~. tnlA\lşează curat dlrecl nu.J ntcl cei mai scurt.
cl1ipuJ acelei frumoase şi puternice denumiri romAne.ş-tJ ce :isca·
nici cel maf sigur. c.."tci deodată
milnă pt< femeia a.lut.A cu ciuma .. . •·
m tţn1 lrciJt arestat, despolat
1

~e lucrurile mele, cercetat panit

Apoi deodată priveliştea unui ritual ţărăn esc li dă emoţii
la piele şi lnl omnlţ.at I . .. Trist
grave şi putinţa
de a face o alăturare plină de măreţie Intre şi nen; teptat d •ct al ospeţiei
sălbăticia României şi cea a Americei ; maghiare i
• ln zadar ani protestat, ln
• Dllnlnea\a am le.,tt tn cerdac" ca s~ privesc . . „ timpul era zadar ai11 cerut s~ ml se spue
frumos şi ascullam cu pJJ\cerc- c:ilnt.aren c ucoşulttl , colo tn sat. De n10Uvul u11ci aseme11i mall.ra·
odatA, aproape de rnlnc, aud phl.nscte .şi vlUtllrl şi zliresc la picioa- tArl; nicl un membru aJ autorl·
rele n1elc, tntr'o ograd ă care este totdenunn loc de păşune al caUor, tăţll nu au găsit cu cale sA-ml N.ico1aC Golescu.
Uvcde: de pruni ş i cimlUr, vreo dOtlâ.şpre1.ece rnuleri Stlnd tn picioare rllspundă oflci:ll. tală IJJsă /I.. l. li.
 184 - MESSIANICll POZITIVI

rinteşti ls naţii nestatornice sau, precum zice vorba cea proastă,

nici turc, nici tt1rlac •. Intr'un cuvânt punea ideea de tradiţie.
ia baza oricărui real progres. Russo anticipează o observaţîe.
desvoltată mai larg ln epoca Junimii, a despărţirii claselor.
Legătnra prin limbă şi credinţă Intre boier şi ţăran s'a tntrerupt,
prăpastia chemându-se ştiinţă, la tndemllnă acum numai
boierului. Restabilirea acordului trebuia să se facă ln fond
şi ln formă. Omulni de ştiinţă i se recomanda să culeagă mito·
logîe rnml'Lnă •care-i frumoasă ca şi acea latină sau · greacă "
amintirile trecutului; filologului să colecteze limba. In privinţa
vorbirii tntrerupcrea i se părea totală:
ZJ1 •. . . Ştefan Vodă s.'ar crec:lc tn altă \an\. Per1tru odll1nu surle·
tului său n'nş dori să 1nai vie Ştefan Vodă, chiar şi do ar ti cu p uU11ţ4.
Ce Qt tace el pe w1 p'n1A.11t unde n'au maJ rAfnas urme de umbra
lui rnlic-ar? Vorba lui nu mai este um-bngiul nostru . . . StrlnepotU
OrecheştUor, Oragomlrcşlllor. ~1ovileşt1Jor i-ar Uco tn versuri, tn
ude şi t11 proz4:
t -Eroule Uustru, trompeta gloriei tale penetră aoimile bravilor
Roma:ni de. admirăciu11e grandloas~ şi neindellnisablll pe11tr1i n1e--
ritul nelnvlnclblllt,clunel laie 1, . . . .
• La cari lucruri rrumoasc, ~le.şi 1ieintefigibile pentru dânJul,
Ştefa11 Vodă, bietul I ar holba -O(:hll lui cel tnlrieoşltori . .. ·şj s'ar
culca iRri'\ş l 111 111orn14nl •·

Alecu Rus$().

p.repusurile utoşllor tmpiegaţi ear:ii ml·au deschis po'r,ile

lnchisor11:
1-ful prepus. - O rcmee m~nu văzut făcâJ1d semne misterioase.
ln Dej I. . . Cui?
Z.leo prepus. - SAnt .RomAn I
3-lea prepus. - Co...,.pondtnţa găsitA ln vaJlsa nwa C$te ln
llmbn trance~A I
4-lea prepus. - ln acea corespondenţ3 nJcJ nu se pon1eneşte
numele de Ungaria l
5-Jea prepus. - Trebue $A riu t misar rus I
6-Jea prepus. -Trebue sA foc parte dht comitetu.I croato-slovaco·
sArbo--valaco--socsort format contra Ungarjei t •·

Ideile critice ale llli Al. Russo, foarte sănătoase, nu sunt

deosebite de ale gcneraţîei lui (Kogălniceanu, Negruzzi, Alec-
sandri). Sunt exprimate poate cu mai multă legătură logîcă.
El deplângea !ntâ.iu de toate pierderea contactului cu moşii
şi strănioşii pe care nu-i şocotea de loc•.t neluminaţi dela olaltă
şi neştiutori de nimica t:

• RA.mlşiţa trecutulol se tnt.unccil şi eAnd. o parte dh1 vieaţa

nollllrl\ •Unică se Iilreşte Moldovo veche ml „ lnl§\oşa1JI ca o Jlâ·
dure deasă şi mare, unde toporul au tăiat Iute Iirll a av~ vrt rne
de a cw1lţl locul. Plugul, adică civiiizaţj o, stârpeşte zi de zi râdA-
cinlte şi pre.face. oodrnl tn curil tură, curătuta tn lan trun1os-. ;ar Jnnul
tn câmpll roditoare. e A..1iJ..'l.'{mp6 a.~lll!1a.Hj~u. KQ~rie!;ct p:i-lil-.
•Dar strAmoşli noştri, sllracll, cu cc să·-1 rru1J1gAiem? •·
rriH~ f ~•pwu.ni ITl'JllfPf t<.ctrt !\r~uye ~fpuiU
Nu era nicidecum pentru starea pe loc însă găsea că c ni·
mică nu ne mai leagă cu trecutul, şi lără trecut o societate este
şchioapă•· •Naţiile care au pierdut afiliaţia năravurilor pă- GravurA din Oglinda omu/ul celui din lduntru, 1833.

Moldova dela 183d pllnil la 1849.
Lltogra!le-pamnet lmpolrlva Iul Mihai
Rus.so fusese, tn 1848, la Blaj , şi constatase ml lucru trist:
• fn Z:ioa acea rrumoa.sli un lucru tnsă lipsea pe câmpul .Bfa·
Jului . • limba I .. • lnl<lig<ntii, Ita\! şi ru • mlllor de Romdui adu-
na\!, de pe tribunele câmpului llbullf/li nu vorbea romllneşte, 11
,•Antul tnvietor al aoelel zile măre\e purta pr deasupra capetelor
o babilonie de cuvinte stropşite şi smulse din lallncştc, pe ca~
bie\ii RomAnl nu le ln\elegea nici decum deşi le primea ca semne
de inAntulrţ zlcllnd: o li dar . „ ·~ o {l I "
Pedantismul. linguistic de orice soiu, italienist ca al lui
Eliade, latin.i st ca al Ardelenilor, era veştejit. Gramaticii si'•
fie numai. nişte archivişti a.i grai11lui, nu năs<:ocitori de jar-
goane sintetice prin logică ll""maticală. • Mai cu cal.e şi mai
logic ar fi dar, ln dragostea noastră de latinism, să lepădăm
limba românit şi să luăm limba latină, şi prin urmare să schim-
băm pantalonul şi surtucul pe togă, să ne chiemllm Cind11atus
şi Brutus tn loc de Costachi şi Dimitrachi, şi să cerem lnapoi
stăpânirea lumii de odinioară " Rus.so este şi el un daci.st,
Decebal lnfăţişându-i-~ ca o figură universală, !ar Românii
drept un ames~ original de s!lnge dac şi roman. Ceru şi el.
după programul Proplffirii, mai puţin proasie traduceri ·'li
mai multă literatură originală. Credea venit momentul de a
critica iar criticului li pretindea cultură, experienţă . sensibi-
litate, obiectivitate. Când el losuşi face critică, scriitorul laudă
numai pe prieteni şi supra-estimea2ă autori mediocri.
Teatrul nu ne-a rămas dar ştim ce cuprindea: Provincialul
la Teatrul naţional sau Jicnicerul Vadrâ, jucată la :.5 Februarie
1846. •era na mai o scenă de haiduci moldoverri, cu lmbrăcă­
mintea şi graiul lor, cu cântece de ale lor, care la sf~rşit se
ucideau toţi ; autorul voia. să facă o epigramă ln contra dra-
melor ce au copleşit scena " Insă un ţăran cânta :
ISTORIA Ll1'EHATORII ROMĂNE - 18b
Vodă Sturza. B . A. R.
Din Focşani la Oor9hol
Ţara-I pllnA de ciocoi.
Băcălia ambi/ioQ.S6 ern- o comedie de • năravuri t, având
ca eroi un bacal, pe nevasta lui Paraschiva, pe Zoiţa fiică,
pe un SărmaJJI. şi un Matasa.r. Zoiţa era ambiţioasă şi căuta
să iasă din sfera ei, devenind cocoană. prin căsătoria cu Săr­
mală un. • cuconaş pospăit• şi umblăto.r după avere.
AI. Rus.so este un !)ou.ici ba.•arabean, poreclit Rusu. Nu-
mele şi-l rectificase ca să sa.men.e cu •omonimul• său Jean
Jacques. !IIoşia păr.iotească se ana la • un sat frumos, răşchirat
Intre grădini şi copaci, pe o vale a codrilor Băcului, cu un
păr mare tn mijloc" In pădure copilul ·alunga mierlele şi
lângă un cireş sălbatec se bătea cu băeţii de ţăran. R usso,
cam de. o v~stă cn Kogălniceanu, lşi amintea de o fată •cu
faţă de trandafir! şi de spumă de lapte• Măriuca. De copil fu
trimis lntr'un institut din Elveţia, de unde !şi memora lacul
I.eman, oglindă a muntelui Alb, caS<:ada din Gissbach, apusul
soarelui pe Rhigi. Probabil că a văzut atunci Parisul, apoi
Italia, fiindcă pomeneşte de Veneţia, de F1orenţa cu al său
Amo, de Napoli şi Vesuviu. La Viena ascultase valsuri de
Lanner şi Strauss. In unele din ţinutele sale descoperim un
s.e ntimentalism romantic de nuanţă germanic-meridională.
Russo călătorea tn trăsuTă, aplecat totr'o rână. şi privea munţii
cu ochii ţintiţi ln zare, lăsându-se invadat de reverii. Jn 1838
se intoarce în ţară cu tncercări ln limba franceză care li tn-
greuiază. trecerea pri11 Viena. Ar fi locuit vreo doJ ani la o
moşie părintească în munţi. Venea ln tot cazul prin laşi.
căci prin r83S-39, pe clnd era tănăr fusese la o reuniune Io
casa unui polcovnic. Şedeau toţi; militari şi civili, trântiţi
pe lungi divane, bând ciubuce şi vorbeau tnvăluiţi lu fum gros.
!86 - MESSIANIC!J POZITIVI
In 1843 e trimis judecător la Neamţ, iar apoi la Piatra. Piesa
Provi1u:ioJuJ, deşi cenzurată, supără pe tiranul Vodă, fiindcă
şi actorii, se zice, ar fi recitat pe deasupra textului. Autor şi
actori fură arestaţi. Russo fu luat ·pe sus la Agie, to ziua de
26 Februarie, lncăreat ln vreme de iarnă lntr'o căruţll. şi pornit
spre Focşani. Aga, tndatoritor, li tmprumută blana, ministrul
li dădu căciulă, galoşi, ciubuc şi tutun, alţii ceva bani. La
mânăstirea Soveja fu dat in pr.imire stare ţului, pentru vină
de răzvrătire, cu canon de rugăciuni şL hrană de fasole. Printre
cătjile pe care le răsfoi acolo plictisit era una, făcută anume
pentru mânăstiri, Oglină11 omuJ·ui celui di11 lăuntru cu gravuri
de un ieromonah Nazarie de cari râse captivul. La 4 Aprilie
li dădură drumul. ln 1 848 Russo cu fraţii Alecsandri. şi alţi
câţiva izbutesc să scape din mâinile lui Sturza şi să se adă·
postească ln munţi la Hangu unde gândeau să ridice plăieşii.
Neizbutindu-le planul, Russo şi Iancu Alec.<;andri, luând-o
prin Vrancea, trecură Im brăcaţi după cât ni se spune ln haine
ţărăneşti şi se adăpostiră la Bucureşti in casa mamei lui 1.
Ghica până ce putură ieşi la Braşov. Merseră la Blaj. la istorica
aduna.re. După AlCC11andri, Russo ar fi fugit prin Buc;ovina
la Viena şi de acolo lmpreună cu Românii veniţi dela Paris·
ar fi cobortt cu vaporul pe Dunăte. Sion tl credea venit dela
Paris. Io tot cazul, după ce la 15 Mai auzi pe câmpia Blajului
cuvântările latiniştilor, rămase ln Aideal trei luni. La Dej
Ju arestat de autorităţile maghiare, apoi transJ?.Or.t at la Cluj
unde stătu lnchis •săptămâni lotregi •· Scăpat, reveni la Bucu·
reşti. de unde luă drumul Parisului. Du pă doi ani se lntorcea
ln ţară spre a profesa câtva avocatura, fiind numit· ln 1851
candidat ll\ Divanu,I de Apel din Iaşi. Existenţa i se deapănă
discretă şi la începutul anului 1859 moare·, lncă tânăr.
 ANTI-BONJURIŞTII
1830-1848
CONSERVATISMUL BOI ERNAŞI LOR.
C. FACA.
Deşi toate reformele fusese fli.cute do boieri, reacţiunea
porni numaidecât din chiar sl'inul lor, nu atAt ca o lmpotrivire
absolută, cât ca un spirit moderator. Mulţi dintre aceia cari
pot părea azi drept pionerl ai occidenta.lizllrii se descoperă cu
principii conservatoare. Deci Inel!. dela lnceput se disting
liniile liberalismului şi conservatorismului, ale modernismului
'i tradiţionalismu.Iul. Sunt unii tnsl!. cu atitudini retrograde
resistente ou sarcasm la occidentalizare. Aceştia par boieri, dar
nu sunt marii boieri ca Văcllreştli, Coleştil. Ei sunt, tn deobşte,
ajunşii ultimelor decenii, boiernaşii intraţi ln lumea privile-
giilor pe calea slujiril la curţile mari, ispravnicii, s.'l.meşii,
pitarii, cluceru dintr'o vreme de vânzare deş.'\nţată a caftanelor.
Toţi aceştia vor să tnainteze, să guste din plin noua lor stare.
Uberalismul tinerei boierimi generoase li sperie şi ei devin
apărătorii unui vechiu reglm nemişcat, creând clasa • tomba-
terelor•. a bătrânilor mici sluj~i cu parapon, tmbinişnţi şi
lngiubelaţi. Tombaterismul se observă şi la oamenii mai inte-
ligenţi eu porniri liberale cal. Eliade. C. Faca. Este caracteristic
că de inveşmAntarea europenească răd, după spusele lui Al.
Russo. nu boierii mari ci vita!ii, vizitiii: • Ivirea pantalonului
ln prinţipate, ca tot lucrul menit de a preface societăţile, fu
tntâiu ruşinoasă, rasă, hulitl şi txlgiocorită. Cel dintâiu Romln
care ş'au schimbat hainele pe un frac şi o pălărie au fost multi
vreme pentru curţile boiereşti din laşi şi din Bucu~ un soiu
de caragbioz, sau, după limba rusă, un bulon. Vatavii de prin
ogrăzi râdeau, rândaşii şi ţiganii s'ar fi ~nat să-şi ie căciula
tnaiotea unui frac, iar boerli netozăndu-fl bărbile mari şi
tufoase după rang şi cin, striga: - mll Neamţule I eu un haz
nespus. Turna ştrengarii alunga surtucilo pe uliţă . . . cald ...
cald .. • Domnule . .. şi ale multe frumoase iscodiri a duhului
de pe acea vreme. Boerii şi cocoanele ~ina de râs: un boer
mace din capita.lie, ln doa care mai mult de glumă de<:ât
denadins se şflbisă, eşl pc uliţilc Eşului: ... o mănl neagră şi
vânjoasă li apucll de mâneca surtucului, şi un glas li striga Io
ureche: a ce dracul! „. Domnule„. parcă eşti surd ... de
câ.nd te strig I. . • bai degrabil să dregi trbura, el aşteaptă
boierul să iasă la Copou I. „ Vezeteul luasl pe boer sade de
carataş I•. Oecidcntaliza11ţil sunt numiţi la tnceput •Nemţi•,
• capete stropşite •, • Franţu•i •, ei lnşişi considerându-se • ti-
neri•, apoi spre 1848 sunt porecliţi />onju~tl. Anti-bonjurismul
se va regăsi tn felurite formule pânll azi ln literatura română,
dar sunt clţiva anti-bonjurişti, care de vârste deosebite, au
trll.it tnşişi epoca dela t830- 1848.
C. Faca e dintre aceştia. Familia de origine grecească dădea
ln virtutea slujirii pe ll'ingă Şuţu, dregători mici, care fac avere,
ispravnici, oc!rmuitori. Constantin Faca, tatăl poetului, mort
ln 1831, c:ăruia i se cunosc două moşii ln Făureil şi Cociovenii
din Ilfov, era clucer. Costache Faca, născut pe la t8oo, fu
membru tn Obşteasca Adunare, cu lnceperc dela 1838, repro-
zentănd Ilfovol, procuror al !naltului Divan, iar ln rang, pa·
harnic. O soră a Jui, Catinca. era căsătorită cu Mihail Chica,
Iratele Uomnul1ti. li nde a lnvăţat carte Faca nu se ştie. Bine
lnteles a lnceput-o ln şcoale greceşti, dar cuooştoa bi.n e l.imba
franceză. Muri la 7 Ma,rtie 1845, de peripneumonie. presimţin­
du-şi sfârşitul lntr'o mişcătoace poor.ie :
O pre.im\iro
MA $1.lipAnc~l<l;
O rea pornire
Mă OCOleJte
Şi rnsullilre
Mintea-mi nu are.
Sunetu-mi jalnic o speriat ,
Nu şliu ce are, o spâimAntat .
Comodia vremii, scrisă ln Aprilie 1833 şi publicată abia
tn 186o de Eliade sub titlul Fran/unkle, este o comedie molie-
rească, imitată tn chip izbitor la ochi după Lu prltieusu ridi-
cules. Tehnica e a teatrului francez. De o parte bătrânul boier
lanacbe şi confidentul său Pavel. lnlă~işând bunul simţ, edu-
caţia veche, -pe de alta fetele .ale Elenca, Luxandra şi amorezii
lor l>imitracbe, Panaiotacbe, exponenţi al generaţlel noui.
Smaranda, mama, ţine mai de grabă cu fetele. ln privinţa
aceasta Faca, r evelându·se misogin ca şi Moliero. Apoi vin
servitorii impertinenţi, flcând morală stăpănilor, Mariuţa
Sllbtetă de teatru francez şi Stan, valet valah. Intriga lipseşte
cu desăvârşire, piesa. reducându-se la o expunere de atitudini
morale. Iaruu:he e bătrânul-tip. bănuitor, mizantrop, vrăjmaş
al tinerilor şi al !emeilor emancipato:
SAnl trecut ln billrAnc\c, şi a•cull4 ~· cuv:\111,
C§el am început a crede, că e vr'un droc pe pAmAnt.
Sluga de slApAn nu ţlic, 11iel co11111 lnl•leg,
Nevasta ln splonlAeurl. toli cwn vor :ii• aler~.
N'auzeai mai tnainte; bor1t.on, cenl ş1 plllllrJl
Acum cine le mai scoase, n'nr 11t:al ri nici pd pustii.
In cc stăvaloarea piesei? rn ve!lelia verbală, ln ca.r icatura
limbajului, însoţită pe scenă de gesticulaţii adecvate, manie-
rate la tineri, scorţoase la bătrâni. lu epoca acea.sta simţul
limbii este foarte fin şi va fi nevoie de reeducare spre a-1 loţ.elege.
Parodia nu e vulgară şi purtllrjJe tineri lor nu sunt groteşti
ci numai umflate. Tinerii şi tinuele aparţin societăţii boiereşti
ş.i au purtări distinse şi culturii franceză. Traducând replicele
 188 - AN'l'l-BONJURIŞ'l'll

DlmilN1<he. Madmucl, cu plc.,.clune I f'lncA lorticiune ou

SA-li recomandue&c aslAzl pi tlnlrul otlţer
ŞI pe domnu CApllanu d&n loUJul batalion
AJ clnlle nume este morulo. monsiu Simion.
Simion. Madm.aul, cc norodre ca s.A mă tnvredn.lcesc
La pel'$oana dumncavoutri d. ma recumandoesc..
N'am chlvlro fi qartu, caci ~· ne ute dat,
Sll'ndr!z:nlm l'utlel do case, dar ml rog sii tlu Iertai.
Dimilrache ştie să '°pteMCA • des douceurs .:
JurămAnt III tae, Elenei, c4t ol trAI pa pămilnt
S4-mi !îl scumpa mea 1Up&11n, pentru tine sA trăesc,
Sufletul meu, starea, vleAţR, cu ptAcere să·ţt Jertfesc.

Uicnca e şi ea fata secolului şi răspunde cu solemnităţi

SCrltimentale:

Clnd aş şti cu•ncredlnţare, cil ctnl ciilt le vorbeşti

Şi cil n'ol li lr1şelat.l f'adevlral mA Iubeşti
Şi ci jutla nu ml-ol pierde-o, dar ol raoe-<1 pentr'un ce
11·aş filgildul dln parte.ml amur şi fidellte.

lntrun cuvânt tinerii sunt ~te mondeni. Mama speră

pentru fete •măritiş evropenesc • şi a cbeltu.i t parale pentru
educatia lor :
C>lt am !Acut pentn1 •Io 41 ce banl s•au chelluiL
Apoi le-am sco. fi la clupurl, la mtUcbe, la nobil bal.
Ş'acum vor sd mal tnvele cun:1 ail't•ca.lice pl caJ.

Ele se pricep chiar să joaoe • de peti je lnosan •. In tot

cazul nu aparţin •băcăliei &mbiţioase •· Când bătrânul li dă
afar-ă ln mod cam grobian, tinerii au politeţa rece a unor
infatuaţi:

Eu mA'nchln cu plecllclune fi mA recomanduesc

Cu nume Panalolache, e:u dnu ofiţuese.
Dimil/"Q.Cht. Şi eu sAnl alugi plocată f'acum lerllciune cer
Să-11 spui cA ou slot nimica decât leclor de boerl.

P-.l.nă şi servitorul, tn spiritul moli~. e bonjurist şi lidnd

C. Faca. Oupl G. Oprucu. un compliment. se tn!i\ţ;şea:ti:

Eu &Ant Stan, fecior de 1lug1 fi unit 11 alogv„c.

ŞIcu toaU. pltclciunea ml fi recomAnduesc.
lor !n franţuteşte, ţinuta le rămânefira cusur . Ei nu sunt
mahalagii pretenţi~i. Co.m icul vine din ruptura Intre gene- Sub titlul de Blesumul lumei gl&im tn poezia lui Faca nişte
raţii. Tinerii nu pot gAsi un limbaj românesc care să traduell timide lrtcercări de •blesteme •:
elementele civilizaţiei lor, iar bătrânii nu se pot adapta bonju- Fle lumea un pu•th1
rismului. Piesa trebue jucatl Io mişcări stinse, subtil afectate. Peste tot, peste pAmftnt:
Cititorul de azi, ca şi spectatorul, tntâmpinl reprezentaţia cu Fle lotul un ruin
un rA.s sgomotos, provocat de netnţelegere& total!\ a 'tropşirii. SuOAnd veşnic ger do vant I
Spaima sboarc peste tot,
Cu toate &eeStea spcct&colul, llm1lrind un proces ln mijlocu I Fle soare.le 'nghle\at,
plturil de sus. scoate ln evidenţă tragi-<:<>media occidentali- Negru de lumlnA rllns,
zlrii. Cec& ce vorbesc fetele este normal tn sfera lor şi dove- ln chaos amestecot
ditor de bun gust. Dar elementele sunt prea violent inedite : Apa tnacA peste munţi,
ŞI ~lAţUe prin miri,
Eluica AScult.l, ma şu Luxandni, ~ vrea 11 m! plimb f'lllgtrul oboare tot
pi pod, Sadurl, vile, oameni, \lrl I
Ş'apollAltaucucaleqca la ~!aclam marţand de mod. AlbA glrlele Izvor
Voi ll·ml fac o pălărie, cu blondw! fi an velur, De loc. din Vulcan turbat,
C4d tml vine a mervellu cu boaoa d• samur. Atrul lacA-se loc
Luzandra. ln Jurnalu ciupi urmii., o ceva deosebii, ŞI de fulgere bnl.&dat
O'abor o domoazell, cAnd •• află an vlldt, Toate fle peste tot,
&te do bonton la modă sa albll capot deschis, Totul fle un mormOnl,
ln mAnA c u portof•liu şi cu balador lnchls. ln loc d'oamenl vie draci
lnr cRnd mer~em la _plimbare, voale veri.I ne SA rllsulle dst pAmQnt. . .
trebuesc,
Ba d• 1oa, şi boUne ca•n Jun1alu trnn\ozosc. ZILOT ROMÂNUL.
Blenca. Alo I ma ftr, •~·ml vezi mantelu mal sublim, n>nl
l\acru rc.n. •Fraţilor patrioţi romtutl I Ritoriell n'a.m lnvăţat ca să
O dublurA 'otrlCOfAll şi ta.ţa amur '"" ren.
Lumndra. Şl·• mea nu este urft.A, am aJts·o aamoa. vorbesc şi sl scriu cu meşte~ug, ci am tnvăţat singur curat
adevlrol, tntâiu dela plrinţi, el moşii mei, şi de n'au fost ln
Prezentare& tinerilor e a unor marchizi, ridiculi prin afec- vederea cea proastă atâta saviţ;, dar ln tainica vedere au fost
tare. Ceea ce spun este tnai, substanţial, fin pt\nă la manieri : prea-slăviţi, peatruell !.oţi au stltut: unii parte bisericească,
 ISTORIA LITERATURl1 ROMÂNE - 189

preoţi, duhovnici vestiţi, clirici la Scaunul Mitropoliei ţărei Dar greu, fl'atis I obtez,
aleşi, alţii dascllli slovani şi români, şi mai toţi adăpaţi oareşice CA n'am alUel cum tace,
şi de latinească şi de grecească. Tată-meu a u intrat şi ln slujbe Silit sAnt d'adevilr:
El bnl zice a 3crle
politiceşti. lmbrăcănd şi patru caftane; peste patruzeci de anî Toate pân la un păr.
au slujit ţăi:ei cu dreptate, şi dreptatea lui o ar adeveri condi- Rea este defdlmarea,
cile ce i le:am văzut, dară s'au răpus dh1 groaznicele răzvrătiri Mal rAu e a minţi:
ce au cercat patria. Toţi adică m~ii mei şi tată-meu au fost La lucru ce-i de la\ll
Ruşine poţi pAti.
sâraci şi bogaţi : sâraci cu duhu I. căci păzeau evangheliceasca Istoric sAnt, n•am trate.
lnvăţătură; bogaţi, căci se mulţumeau să trăiască cu puţin şi N'an1 rudă, n'arn vecin:
sll fie cinstiţi •· Stăpân am p'adevArul,
Aşa vorbeşte despre el însuşi acela care se ascunde sub
Lui catll să mA'nchin I
pseudonimul de Zilot Românul, adică Românul zelos. Din-
Intr'o Judtttllă . . . pentru începutul Ttrti rom4mşti şi sltll'ta
tr'un acrostih aflăm că numele de botez li era Ştefan. Se
fntru care este a&um supt domnia Grecilor fanarioţi /eat1d r8i8
nllscuse, după indicii scoase din propriile-I scrieri, pe la 1780,
reia terna deşertăciunii din Miron Costin ln foarte accep-
învăţase carte cu dascăli i;reci şi se lnstrăinase de casa părin­
tabile versuri acrobatice de factură hugoliană;
tească după vârsta de 15 ani, căzând t la mână de stăpân•
şi slujind 13 ani. •Stăpânul şi dascălul• e clucerul Ştefan Unde~s Romanii.
Conduratul din n cui po.runcă a prefăcut o adunare de pravili, Lumii tiranii?
rămasă la coconii Conduratului. Zilot .II<uda mult pe banul A.şa si\nt toate :

Barbut Văcărescu şi imita în versuri pe Iancu Văcărescu Nasc, eres~ ou monrt-,:.

Vezi, pri măvara
ceea ce inseamnă că era devotat acestei familii. Lui (ancu Urmeaz;A vnra.
Văcărescu ti dăduse ln păstrare manuscrisele sale_ ln vremea Apoi Vt!XI toan1na,
• rebeliei • dela r8'2I fugi cu familia 1n Ardeal, de unde se latU şi iarna :
Ca iarba, toate
lntoarse • pre schela ]'i.mişului • şi • cu lngerul păcii • ln toamna
Răsar, nu 1noarte . .. .
anului r8u, ducându-se lntâiu să-şi culeagă viile ce le avea Unde-i SlrJn?
lângă Ploieşti şi cobortndu-se abia pe fa sfârşitul lu11ii Octom- Und' Asirio '?
vrie tn :Bucureşti 1a •agonisita căscioarei • sale. ln 1848 după rvtacedonia 1
episodul fugii guvernului de frica MuscaliJor avu un mic rol: Karhidonla 1
Şi alte multe
Deci paşa ' ndata după sosire·! şi 1nărunte ?
!\tari
Chomă pA lreapt• a boerimel Toatc căzute,
Apoi şi treapta /lin aego\ime Numai vă• ute
(ln care mulu; din Upscănlme) Prin carii. ogllnd:l
lu boerimc ful şl eu unul Lumii spre pll<Ul.
Ales o spune al obşte! bunul. A$tă.ti l~usia
Şi cu Nemţia,
Io Mai 1850 trăia lncă. In Zi.lot Românul a fost vă.zut aci un Astăzi ·rurcia
Fănică Moru aci un serdar Ştefan Fănuţă. Chestiunea a rămas Şi c\1 An$l.lia,
ltitunecatl. Ele croieşte,
Zilot este un cronicar de felul pitarului Hristache, însă Ele "orbeşte,
Supt ele-ohte•:d!
întârziat cu mult peste veacul lui. !ntâia cronicil tn versuri ŞI lucr:l01eazA.
şi tn proză tncepe cu domnia lui Constantin Hangerliul şi merge De ele teme,
până la 'domnia lui lon Caragea, partea deo-pre Hangerliu • alcă­ Supt ele geme
tuită pe scurt tn stihuri t fiind din t8oo. Naraţiunea pedestră
Celo căzute
Neamuri perdute.
de om din popor care nu poate sbura prin idei pe deasupra
evenimentelor e a. unui scriitor de epocă veche. Fraia c aşa de Cu cât inaintează ln veac. Zilot se desvălue nu nmnai un
prozaică şi de familiară, lncât pare făcută ca să ne lncănte prin lntârziat ci o adevărată ton1bateră care priveşte cu ochi răi
deliciile neghiobiei: orice manifestaţie liberală, făcând caz de evghcnie, el boier
Bre. bre, bre, ce au.z? ce veste veni onre'? măn.int, şi numind ' rebelii • toate mişcările generoase. E l este
LuA. Vodă acum ş'altă lnştilntare, printre aceia cari ca Filii11on, Grandea, Lăcusteanu deplâng
Cil hoţii au intrat la Ocne cu zor tare năvala ciocoilor şi de n'ar fi un om mediocru, fără gândire, s'ar
Ş'au prins pil Tulleclu Vasile acel mare.
alătura şi de reacţiuuea de tip conservator începută prin L
• Eliade Rădulescu. Insuşi Regulamentul organic i se pare lui
Etc cestea tu cuitt fu ră, ca. ta.cura. ce r:icu.
• foarte bun iar pentru • Costuţă •, adică constituţie are toate
Vinu ( = trec) la negustori, ei fierbea ca ln smoalll, ocările. Paşoptiştii sunt • rebelişti •. Deşi nu vrea s'audă de
Porcii l·ar li lovit pre toţi o mare boală, Zaveră urînd pe Greci (Zilot a.r e oroare do toate revoluţiile
Aşa li se schimbA feţele lor !udatll. şi le înregistrează cu vo.luptoasă ostilitate). totuşi, primind
Vedeai pre toţi nu chip cu o vâpselllfi 111oarU,
11 auzeai vorbi11d şi le lua o jale I ca drepte temeiurile lui Tudor. se arată. plictisit tle cariera
Unde - zicea el lo\1 - vorba Mlirlel salo acestui Tebelist, şi el, • lnhăitat cu câţiva t;
care ni-o au vorbit fn zilele trecute
sa stăm - zicând - pe loc; ş'altc milngrucrl multe? • .. . tncepu norodul a ~ i zice • Do1u11ul -1'udor • câ ş i puse.se asu-
pră-şi un semn de st..1.pAnltor, adică fund alb I.o căciulă, care numai
lntr'o paranteză ln ye.r suri numită •Poeticul" tâollrul domnitor este orAnd11ealâ aci a IJurta: nu mai -puţin a şi poru11ci
cronicar tşi destăinue ln chi f> memorabil de hazliu doctrina ş-i fr1 lă untru şi afară ea. u11 sl-flpt\nitor, că ~i ştia orânduelele ţ ârei,
sa istorică, bizuită pc o severă obiectivitate; clici s'au fnlftmplal de l-a_111 c unoscut, şi cu adevărat avea omul şi
dul1 tire$-C, -şi Vorba lui puţină, şi lc1td'auna pe gânduri ; şl clnd 11
Dator aş fi s'acopu frige~ ~rbu ne le ce·I a·vca ascuns ttJ inlm1\ sc-âpa cAte o vorbă des-
lat nu să defăimez perată asupra tirnniei, -dar de unde să-mi plesnească tn capu-ani,
Pă cel d•un neam cu nllne; că el hrăneşte 1o duhul lui aceasta ce vA.z11n1· •·
 190 - ANTl-BONJURTŞTll

Scenă din revoluţfa dela 1821 cu Căminarul Sava.

Dupil o gravură ~erman~ (Tarkischt Tuue}. 8 . A. li.

Cu atât mai mult U supără generaţia dela 1848. alcătuită DAndu·i numire !Ară sila!~
după el, din hoţomani şi ţigani care se ridică lmpotriva c risto· • Du1nnezioaea cu rA.nduealii,
craţilor •. Ciuda lui Zilot dă naştere unor versuri de un mare PriviRhiloarea pentn1 dreptate
A păzi foarte la orf ce parte •
humor ingenuu: I.a care idol mulţi din prosllme,
Mal ales neamul dln ţigănime.
Unde scllpare? Cin• te-aude? Da ln genueho: • un~e al !ost dusă
ln care parte te poţi ascunde? ZlcAnd, <lin ţarii, de tot ascunsă ? •
Clici toţi mojicii şi toţi ţiganii.
Şi lnpreunl! toţi ho\omanli,
Din ţări strii.lne lu.glţi aicea Vlu111du-se • tocma de paşa'n faţă" Zilot ar li zis cu' n·
Cu Izgonire, căci [âcea pricea, drăzneală
Aceste cete tnpreunate
ŞI supt obraze chip mal semnate cătr'acei patru
Din bocrlmc, din nego\lme, Ce sta s'asculte al Paşei sialu : . . .
I prcoţlme, cillugărimc, • Spuneţi Sll!vlrel, să la ln minte
I dAscAlime, profesorime.. Că nof alt nu ştlm, c.1 numai t111a
t clocofme, şi calicime, Regulamentul ce e cununa
I sl1olărltt1e., s'ucenic1me, A. \erei astăzi , să se păze„că,
SI toaUI coata de slugărime ŞI de costuţil, el să vorbească.
Striga pe ull!J 1 • jos rislocra\11
El ne mănâncă. să punem p 'al\11 •. Fără folos l
Clopote. )l rlă, sunet de glasuri,
Pe ullţi, poduri, certuri şi ha.rţurl .•. . Dar Paşah1sâ Iar cu blande\e
• Să caz.~ neamul (zicea Ţiganul) Purta obrar.ul cu douA le\e ..•
Toţ.i sAntem una, nu mai e Banul •.

Hoţomanii c fugiţi din ţări străine • preludează la pătura a:r<lca de raia

Căci re""llştll
superpusă a lui Eminescu. Revoluţionarii° ridicase un sîmu· Regulamentul ca o tArcoa\ă.
!acru al Dreptăţii, tn tradiţia Revoluţiei franceze. Zilot li
descrie cu distractivă umoare neagră: Caimacamii sunt creionaţi ln această ţinută de carnaval:

Ba tncA ş'aJ ta mal d~ n1lrarr., LoeotenenţU !'aceste toate

Că ardica.ră un !dol mare, Era. de !aţă (stând mal la spate)
ln piaţa Curţ.ei, cu o formare lnzoaţl bine cu tricolora,
Oe muereasc.:li asemănare., (Văpsea drăceasc4, a vrajbei sora)
 ISTORIA LITERATURII ROMANE - 191

SpAnzura.r ea Arhondologiei. Lltograne. /I. A. R.

Ciocnirea T11rcilor cu pompierii e de$Crisă de îngustul pa- sau căftănitul de lară

la Bucur.şti sub pretextul unei călătorii
triot ca o mascaradil !ărl vitejie şi fără sens: în Capitală a unui mazil cu fiul său sunt luate to deriziune
toate instituţiile regulamentare. adică de formă occidentală,
Turcll. sll Intre, el sA nu-l lase chiar şi Colegiul naţional, ai cărui profesori sunt ridiculizaţi :
Aci! gllooava cu foc se sP•™'·
Cll f'unll f'alţll se. lndârJlrll, Cine poate sta cu dAnş!I?
ŞI mulţi dlntr'lnşll se omor114, Că-ţi vorbesc loţl lot din lom,
Iar mllltarll cAţl mal scaporll Şi da\I nişte-alea dlntr'tnşii
LAsAnd cazarma leş!r' alar!I ·o e 11u pute-a na$ de ortt,
Cu puşculiţa lor la spinare, El spun ci; şUu tot ce
Iace
S'au dus la salul lor fieş-care. Şi chiar 111 cer Dun111ezeu
Şi pământul cum se•ntoarce,
Ca şi .l n cazul lui Beldiman şi al pitarului Hristache, efectul Să·\J raci cruce, fătu meu.
literar al naivităţii este burl=ul şi Zilot este 1n aceste margini
un re~bil poet bufon. Când lnsă vrea să treacă la. poem şi Şi Jl" tineri li supune
lntr' un fel de op dramatic • aligoricos, adică supt tainice cu- A te umbla după plac,
Crezând nu.mai ce le spune.
vinte • Zilot vorbeşte către • măsa >, Patria. în vreme ce far nu ce văd el c.~ rac.
• măsa • grăeşte fiilor, rezultatul e grotesc : C'aşa cân tă şi Scriptura,
Câ a zis chiar Dumnezc\1,
• Zilote 1 Zll.ote, doreai sA vii la măJcufiţo , C'una-1 !apta ş i-alta-I gura :
ŞI acum te tngro1.eşl! de ea şi stai sA futd de dânsa •· N'al ce Iace, !Atul meu.

Toţi sunt cu duhuri lnalte

C. BĂLĂCESCU. To\I căltlnlţl, toţi boerl.
Cu sabia la o parte 1

C. Bălllc·=u (născut tn 18<>9 sau după altă propunere lmbrAcaţi ca ofiţeri .

tn 18oo şi mort ln 188o) are cu mult mai puţin spirit decât Se plimbă 'ncolo ~I 'ncoace,
Vezi cum dau dln mAlnl mereu I
Faca. Comedia O bun4 edueaţie (1845) tratează aceeaşi idee Ce flii ln cap ce le coace.
a franţuzirii fetelor. ln lunga satiril Fă-mii Ială să-/i """'tă" la-ţi căciula, IAtul meu.
192 - ANTl·BONJURIŞTO
C. BălAcescu,
Satiricul e un anti-bonjurist total, dispreruind orice progres:
Meritul aslAzl e Ilirii nume,
Plebeu, Patriciu 011 mol
Progresul toate le-a slArAmat,
Şi'ntr•·un amestle lc·a frlimAntat.
AsUW patricll sunt contraccii
ŞI vezi mlnlştrl pe toptnngll ;
Omul ştiinţei e bojogar,
Şi medic mare un potcovar;
Ateul astăzi e teo)og,
Giuvaergiul arheolog;
Azi )lcigaşul e dre~i\tor,
Furul de frunte j udeciltor,
Azi criminalul e virtuos,
Şi virtosul om v1\lo•;
Tot veneticul proprietar,
Şi rAspopltul funcţionar.
Vislonarll sunt diploma\!
Şi ceaslovarll mari literaţi:
Toţi Intriganţii alegători,
Toţi patcntaril legiuitori;
Toţi veneticii mari patrioţi;
Toţi fanlaronll Mirei! nepoţi,
Toţi des!rAna\il mari morallftl,
Şi toţi buchcrU mari publicişti,
Toate ventra cu SU$u 1n jos
Şi lumea geme de mult folos.
Acestea toate nu sunl dovezi
De'nalntare? .. : şi 'ncil sA vezi I
li constatăm pe de altă parte tonul şansonier al lui 136ranger:
Jocul cilrţUor ştiu bine
Ca ce -rel de urmări are;
Mă prinsesem d.or cu mine
SA stau norntă de •ntrdnare.
Dar cum sc..1pi de JAcomie
Când vcz·i aur .lnainte?
Inc!t azi o 11ebunie
Ş'apof mdnl om fi cu minte.
Desen tn r>enlţii de Cosmo-
vicl. .Dupil Reois/a noud.
e'11 lume;
Deşi tmbrăcat to lialne europen"'lti, Bălăcescu ne arată
o figură posacă, nemulţumită de prezent.
COLONELUL LACUSTEANU.
Un reacţionar pitoresc este colonelul Lăcusteanu (născut
în Martie 1813, mort to 1883) aparţinând unei vechi familii
de boieri olteni de rangul al doilea. fiu al slugerului Matei
Lăcusteanu şi văr ca Vasile Cârlova. Singurul merit al Lăcu­
stcni.lor era de a fi curat romt.ni, tosuşire pe care o au tnsl
cu mai mult temeiu ţăranii de munte cu arbore genealogic
riguros. deşi nescris. Dar Lăcusteanu, ca şi ceilalţi anti-bon-
jurişti, urlnd protipendada fiindcă I.şi rezerva privilegiile,
era plin de importanţa •nobleţei • sa.le şi avea măreaţa idee
că indivizii de calitatea lui •au datoria. să. todepllnea.scă fapte
mult mai mari decât oamenii de rând şi. ca să nu se piardă
privilegiurlle naşterii, să se străduiască să le menţie, deose·
bindu-se prin practica virtuţilor civile sau milit<'fe •. Isprăvi
mari n 'a Iăcut Lăcusteanu şi ln amintirile sale se vede că era
mândru numai de faptul de a exista şi că nu recun~tea alte
valori dincolo de acest privilegiu al aşa zisei lui aristocraţii.
Omul, care avea oarecare instrucţie, nu şi cultură, este de o
mediocritate I?Crfectă. de o reducţie sufletească tncântătoare
dacă privim lucrurile cu indilerenţa artistului. Am putea să-l
considerăm un mărunt Saint-Simon, pentru veşniclle lui. ne-
mulţumiri şi preocuparea de • preseance" precum şi penttu
bigoteria to care se aruncă toate spiritele iubitoare de netruşcare.
l)ar Saint-Simon avea distincţie şi o ·măreţie firească, tn vreme
ce Lăcusteanu e prodhommesc. Găseşti la el toate cusururile
burghezului: sentimentalitatea. familială, moralismul, umflarea
oficială, platitudinile sublime, oroarea. de o.rice reformă gene·
roasă, o lipsă inocentă de patriotism. cu sentimentul de a-1
avea. Stilul lui Lăcusteanu e de un automatism care a putut
entusiasma pe gidienii n~tri. lntr'atâ.t scriitorul e străin de
orice idee de a.rtă. Autenticitatea integrală. sub raport psibo-
logic, a memoriilor produce o plăcere de ordinea umorului.
Cu o mare satisfacţie de a verifica tngustimea mintală eternă,
cititorul ia cunoştinţă că Tudor Vladimirescu era doar un
• vrăjmaş netmpăcat a.I nobleţei >, doritor •a omod aristo-
craţia română spre a se urca prostimea şi mojicimea pe rui-
nele ei o:
• . .. Acest Tudor era un om toarte netnsemnat, moşnean din
Valachia Mică, tărAniciun fel de lnvAţAturl sau inteligenţă fi drept
tot n1eritul era cil sluJise tn armata rusenscA c:'ltll.va vreme şi se
retrAsese din oştire cu ·rangul de potparucle (sublocotenent) de In-
fanterie, şi prin urmare nici capacitl!ţlie cari li lipseau, nici patrlo-
lismul \Aril 11 făcuse sA se rAscoale, cf o mAnA puternică stri\lni
lmbrânclndu-1 l-au făcut sA lase un nume Istoric ln ţară. S!Arş!tul
tnsA au avut fatal cAci l·•u tăiat ln o sut ă de bucA~i la Târgovişte ... •.
Lăcusteanu pare alinat de sfâl'şitul lui Tudor. Dacă îl
găsise un merit că slujise 1n armata rusă este fiindcă socotea
că numai t blagoslovnicei şi de Dumnezeu blagoslovitei Rusii
datorim multele şi nenumăratele faceri de bine şi milostiviri "
• Adio frumoasă, dulce şi mănoasă ţară I - exclama el după
1848 - Poate Dumnezeul Românilor, prin ajutorul blagos·
lovnicei Rusii, să te mai tntoa.rcă la mărirea ta. dar cu nu văz
nielo scântee de nădejde•· Fuad Paşa. văzând că face a.restări
din ordinul Ruşilor, peste capul guvernului, l·a lntreba.t fin
de ce naţionalitate este, iar Ucusteanu foarte senin i,a răspuns
că • aşa este soarta noastră a. Românilor I Care se scoală mai
de dimineaţă, acela te ia de păr t. In revoluţia dela 1848 nu
vede decât atâta că • dăscăleţi(, avocaţii ~ ciocoii rapaci >,
• craii•, s'au ridicat să răstoarne pe boieri. Bonjuriştii din
Moldova. sunt •nebuni •. înţelepţiţi cu bătaie de Mihai Sturza.
Magheru e un • ciocoi de peste Olt t, Teii e • de o familie cu
 ISTORIA LITERATURII ROMANE - 193

totul obscuri ' · Armia e • un smintit, profesor de declamalii

teatrale •. ideile revoluţionarilor ca suferinţa poporului de
tiraniile boierilor sunt • fleacnri •, Iancu Brătianu şi cu al lui
sunt • vagabond „• strengari •, • mitocani •· Boliac c ~i el
•vagabond •, Brttianu mai fiind pc deasupra •un ciocoi din
cei riscul.aţi •. U.CU.tcann este dintre aceia care la 1848 n'au
lnţ.clcs nimic ,; deci fi-a luat tn serios misiunea sa de apărător
al ordinei legalo, tn contra chiar ·a superiorului tău Odobescu,
pc care-l oonslderl trlldltor. Când Bibescu vorbeşte armatei
şi tntAmplnl oarecare lmpotrivire morală, Ucusteanu lierbc.
El ero. de plltero că ostilii trebuiau puşi• sub judecat.I\ to. minut•
I·
şi tmpuşcaţ.1 tn câteva. ceasuri (mlltturiseşte singur el c un
coleric) Iar trlidltorii civili sparţi cu tunurile. Lui Eliad, Io.
vestita arestare a guvernului. ti zice furios: t - O s..'\ te t:eitt,
cti.ine, să te lovii sl mai dai asemenea procla.maţli J " Cuia
e şi ci un • c:Mne l'O\'U •· In 1853 Uleusteanu !şi c!Adu demisia
din armatl unde nu mai avea •nicio pc1spectivl • şi privi
posomorlt toate evenimentele mari ale patriei mirat do sigur
de importanţa din ce tn ce mai mare a vagabonrJJor. Noţiunea
de • c:aricrl • tnAbuşe la Llcusteann orice alt sentiment. Cftdc
el e privilegiul Iul do a avea ranguri mari ln societate şi deşi
r..01. Cr. Ll custeanu 1enator tn sesiunea 18Î0-74.
ajun....., maior foarte do vreme, e nemulţumit de a nu fi fost
făcut poloovnie, considcnlndu-şi • opinia publică nimicită •· Din
8. A. R.
acea.st! caurl e suplrat pc Ştirbey, care li tot amAnl nvans.vea.
Intr'o zi pregltlso acasll o ma.să de patruzeci de talere, fiind • Oupd terminarea obicinuitei conversa ţii de politetă. am trecut
sigur că Domnul U va Iace polcovnic, ceea ce ou se lntAmpll. lilngA demoue!A tlnAnd o convcrsn\lc de curtua<ie, observând ne-
Desamlgitul nnmeil sabin din mână lnjurând. Apoi, numit contenit fie~ vorbă (lllndc4 er•m cunoscdtor 11 experimentat
ln privinţa sexului frumos). ln rine. 9d1lnd frumuseţea. tineretea,
colonel, demlsloni!., neavând •perspectivi• de general şi se modestia, Inocen ţo pcrsonlrlcotd ln •ceastA copllA, am tlmas ln·
mulţumi eu pensia de 24.000 lei. egală salariului, obţinutll cântat şi cu botărlrea de n o tace a ttteo consoart.A. Apol 1n•am retras
prin trista intervenţie a con„ilulw rus : cu promfsiunta de a mol reven.I •·
Examenului mulţumitoarei loi de -tre, căci tntrevederea se
• ln ut~l d. m•am dus de an\ n1ulţum.lt Iul Halcinsky fi nlc:i· făcu prin mijlocitor, li urmă • Mystcrul •· Ucusteanu aro ieşiri
dtcum patrlolllor mel, Domnului şi min~llor, c:Aroro lc·am slujil
douhecl de ani lor fi ţArll mele şi acum ml trimlte4u la calendele patetice, mişcltoare din punctul lui de vedero, distractive
grece. latA dreptata I •· ui pentru noi care constatlm lipsa oricitti filosofii mai lnalte
tn viaţ'L El plânse când ln interesul Iul li mutarl din cavalerie
Prudbommismul lui Ucusteanu se hrăneşte ca de obiceiu ln infant.crie • căci dragi lmi era cavaleria •· Mlşul • frumos
dintr'o afectivitate roa.Ll, de om mijlociu birolt de prejude- era Doamne şi cuminte I Era un obiect de admiraţie şi de dra-
clţile curente. Rar ao poate tntâlni o mai marc perfecţie a goste la vederea fieclltuiA •· ~lişul clnta ln perfecţie la clavir
oomunului. Memorialistul e satisfăcut el maieA-sa a fost ln - brr, oiţă, brr • şi cu multl dui°'ie şi caro l-au lăsat suvenir
monnAnt.atl cu • o pompă demnă • de ea şi naiv lncrezltor 1n familia lui •.
to valorile terestre roagă pe urmaşi •ca din vreme ln vreme. Fraza automatici a Ucustcanulul este menit! să faci.
la ca.uri de pomeniri bisericeşti, să pomenenscă şi pre bunii plilcerea antiealolililor şi a căutltorilor de autentic. El scrie aşa :
şi pioşii • lui pilrinţi. Aro un fiu Mişnl care-i moare tânilr spre
• Generalul ln timpu! şederll tale tu BucureşU de ppte, opt
marca lui durere. ln camera Mişulul răposat. nelerieltul lată 1Jle, ce discuţii vor O \tr1nat tntre dAn,tul ş i Domn, nu au e.x.plral . ..
depuse Intre altele şi o sabie cu recomandarea de a se • pilst.ra " .. Căpitanul FArc41anu, cnre nu ştiu cc billbAla din gură cu
tn veş11icie •· ln materie de 1natrimonfu e circumspect. Uo I.rate oll\crll, m! lntorc la·dftnsul tl ll ilc: Asculta domnule căpitan, dacii
vei tndrAznl •~ vorbqU o vorbi de asemenea propagandil, mA Jur
s'a clsll.torit cu o fatll săracă, prilej pentru această moralilale : pe onoare ci tţi trAsnesc creeru la n1inut I
Quiquld agis, prudenter agas et respice finem I înamorarea " •• Domnw tnconjunt de dAnşll, li 1Utau s4 isclleascii con-
lui U.custcanu s'a produs ast:fel : 1lllu\l1 . . „ •.
 ÎNTEMEIEREA PROZEI
1840
ÎNTÂII UMORIŞTI .
ERMIONA ASACHl.
CAteva cuvinte tn. chestiunea propagării romantismului
merită Enniona Asachi. fiica poetului. In vreme ce Irat.ele ei
Alexandro (mort colonel ln ·1875) ilustra nuvelele tatălui, ea
dădea lustru soarelelor, cântând din harfA. Dar o vedem şi
tTaducând. Din nemţeşte tălmăcea tn t 839 Rul, poemă biblică
• tn trii idile • a madamei C. Pihler. de.woltând episodul
&oz-Rut, tn chipul acesta (idila III) :
• Cu mărite strălucesc câmpllle Io lnfocata lor hainii de primă­
vara, cAod fiori ma.11oase t11desate stau unn lângă alta, toate viai.A
şi să mjşcil ln pădurea cea bnpoporatil, tn adAncurile n1iirll cei ln-
tinse, şi pre faţa pămAntulul dAtltor de Vipt ' ·
Romanciera Karoline Pichler, vieneză ca şi mama tălmă­
citoarei, prietenă cu Klîmer şi cu Grillparzer avea reputaţia
unei scriitoare atât de plicticoase lncât Grabbe inventase
formula: • platt wie cine Erzil.hlung von Karoline Pichler •·
Ermiona traduce lnsă tot ln t 839 şi din Emile Deschamps
(1791- 1871), fondator al revistei La Mt<se /ra>1faise şi şeful
unui celebro cenaclu al romantismului lncepător, şi anume
R1ml.-Paul §i Paul-Re11I. «novela fiziologică •· Naraţiunea,
sprintenă. de un romantism elegant, tip secolul X VIIT, t.r a-
tează un caz patologic, făcllnd o • fiziologie• ln sensul strâns
al cuvântului pe care apoi o trece ln fantastic. U nui conte J se
.nasc d.oi gemeni, lipiţi ca fraţii sîamezi, care printr'o tntâ.m·
piare se separa. Fără asemănare fizică, ei păstrează un curios
paralel.i sm corporal şi psihic şi frenologul Gali le prevesteşte
sibili.11 mari n"'!"zuri la maturitate. Ca poeţi fac, indepen·
dent, versuri identice, c:And unul e rănit ln duel, celălalt
simte lovitu.r a spadei. Deveniţi maturi, ei se lndrăgostesc
instin.c tiv de aceeaşi femeie. Ca să evite discordia unul pleacă
la Napoli şi altul la Londra. Cel din Napoli dă lntâ!nire fra·
telui la Burgos, 111 Spania, vestindu-l că se va căsători. Cel
di.o. Londra !şi lngădue atu.n oi să se îndrăgostească de o tânără
fată pe care o urmăr"'lte Io drum spre Grecia. Dar fata se
Opfefte !n Spania şi la Burgos geamănul constată cu ·uimire
că e chiar logodnica fratelui .di.o Napoli. Atunci se împuşcă,
tnsl, parai.el, moare şi geamănul • Fiziologia • s'a convertit
tn tema • dublului • plăcută romanticilor (Edgar Poe, Th.
Gautier) . Probabil că mica novelă e şi o aluzie spirituală la
confraternitatea tntre autor şi fratele său Antony.
Eoniona, măritată la lnceput cu Alexandro 11foruz dela
Pecbea, dela care avu un fiu Gheorghe (' 1839-t 1856) mort
la Bruxelles, se căsători tn 1852 cu Edgar Quinet. E interesant
că traducerile cuprinzlnd elemente de dragoste legitimă şi
de procreaţie le făcea, ca un exerciţiu, Io anul cănd !şi năştea
fiul.
In acel~i an 1839 Almanachul literar mai dădea o traducere.
nu se spune de cine. din Emile Descbamps şi anume Franusca
de Palerma. nuvelă cosmopolită şi mediteraneană. Marchizul
Pela.zzi din Milano pierduse averea, dând-o ln depozit la un
bancher Smit din Marsilia, care fugise. Acum, locuind la Pa·
lermo, tn să.răcie, Indemna pe fiica sa Francesca să ia ln că­
sătorie pe opulentul baron gennan de Garden, deşi fata iubea
pe Emilio, căci baronul oferea două milioane de franci ca
dar de nuntă atât cât pierduse man:hir.ul. Din fericire Emilio,
sosit la timp, descoperă că baronul de Garden e chiar Smit
bancherul, cunoscut galerian.
Aceste nuvele romantice. traduse aşa de curând după
apariţia lor, arată gustul tn care avea sl se desvolte nuvela
română.
CONSTANTIN NEGRUZZJ.
Singurul lucru cert cu privire la familia lui Costache Ne-
gruzzl este că era răzeşească sau ln orice caz de mică boierie
şi că se afla ln mtla şi prin urmare, după obiceiul vremii, şi ln
slujba Logofătului Constantin Balş dela Trifeşti, de vreme
ce lD 1822 Paharnicul Dinu Negruţ şi Si!.rdarul Gheorghe
Negruţ erau lăsaţi prin diată epitropi ai copiilor mai sus nu-
mitului boier. Familia ar fi fost din Treavca. trecută apoi la
Păţăşti ln podgoriile Odobeştilor Şi numele care e mai mult
o poreclă arată că strămoşul a fost o negruţ • la faţă, «smolit •
cum~ era şi Costache. Dinu se tnsură ln 1807 cu Solia Rer·
meziu şi avu astfel moşia Trif"'ltii vechi zisă Hermeziu. ră·
masă pân ă a2i ln patrimoniul urmaşilor. Costache Negruzzi
s'a născut dar fr' 18o8. (Mirturiei, ticluite cine ştie în ce
scop, că s 'ar .fi născut la Iaşi la 12 Aprilie 18oo, nu i
se poate da cretare). Tatăl, Dinu, era un o m iubitor de
carte şi tntr'o ladă .m are, pururea deschisll tn coridor !şi ţinea
biblioteca alcătuită din tipăriturile vremii şi manuscrise, pe
care le citea •de sute de ori•. Costache fu dat la un dascăl
grec, Chiriac. şi avu şi un profesor francez, lnvăţând ca şi
Eliade limbi străine ln.aiotca limbii materne. Seria franţuzeşte
• sous la dictoo • şi va mânui această limbă ln restul vieţii
cu o rară eleganţă pentru un om care nu făcuse s tudii ln Franţa.
Cunoaşterea temelnică a limbii greceşti se dovedeşte la tot
pasul. Citea ca şcolar pe Homer, pe Euripid, şi din scoarţă
ln scoarţă pe Erodian. Prin mijlocirea acestei limbi traduse
Intre t821-23 din Voltaire ( M•mnon ; M<>ra/iuşli haraain•ri) .
13'
 196 - INTEME IERP.A PROZ1'1

Io ră.;meriţa dela 1821 Dinu Negruţ se blljeni cu familia

ln satul Şărăuţi, ţinutul Hotinului, proprietate a lui ln lla.sa-
rabia. ln ţarll unde luase dela Stat lmpreunil cu al1I boieri
întreprinderea poştelor, pierdu cu acel prilej sumedenie de
, 10 t
cai şi clruje. ln primăvara lui 1822 se duse la Ch~nlu spre
a-şi lntâlni radele şi cunOS<:ulil şi a gilsi alinnre tntr'o societate
II A Y .I - P E H E. care făeând haz de necaz .., deda petrecerilor şi intrigilor
amoroase. Aci Costache Negru.zz1 tn vlrstă de 14 ani zllri
HOD E llb ll>J310 JI OflK'h • un om tânăr de o statură mijlocie purtAnd un fes pc cap t
şi care se plimba rilnic ln grădini cu o tlin:1rll fatll. Omul
cu fes era poetul ras Puşchin, a cărui cunoştinţă o făcu. Marele
poet vorbea fran\=eşte cu Negruzd şi-i tndrepta cu amabi-
E 1\1 I J; E DE SC HAMP S litate gi-eşelile. In Basarabia Negruzzi lnvdţl ruseşte, ceea ce
li lngădui sl traducă opera lui Antiob Cantemir (deşi putea
l i I' ?: .t Y R P A T 'f> foarte bine consulta şi versiunea francezi), Odo e4/re D"'nHueu
A• E l'AII O U A A C .l~I .
de Dcrjavin, Şalul negru şi C&rjaliul de Puşchln . ln primlvara
anului 1823 Dinu se tntoarse ln Moldova. Cilsi ~ prlldatâ
de ianiceri, păzită numai de clinele Ba.laban, argintllria ln-
gropată la Trifeşti prădată. SupArarilc iscate de tncurc4turile
Intreprinderii poştelor duse pc spătar la rnormllot ln 1826.
ln acel an Costache Negrutli intră ca diac la viswrie şi ln
1831 11 vedem intitulându-se cllminar. L>al' 7,ccc ani cel pupn
viaţa i se desfă.şura cu totul obscura. Avea ceva s tare (moşia
Trifeşti li rllmăsese) şi paşnic din fire se lndcJclnlcea cu lectu·
rile sale Intre laşi şi moşie. Cultura lui Negruiil, lărA a fi
vastă, e foarte solidă. Pe clasici ti cunoaşte bine, iar opera
lui Voltaire trebue s'o l i avut ln lntregimo fiindcă ciwaiă,
pare,se din memorie, versuri despre abatele Truhlol d in u
pa„vre diob~ greu de găsit aiurea ·

Au peu d'esprlt que le bol\ho111rnc avnlt

~ 11 T raot" t A • • A J.. .r • • • •I .
1 8 3 9.
Rtnl Paul 11 Paul-Rtni ln trad. Ermtonel Asachi. Titlu Interior.
O altă istorioasă Zumo sau dos<t>pm„ "°'141oarii tămădui·
toarei tU JrifUri, od1e4 " hanii e o noul veniune a nuvelei
publicate de Racoce tn Ch„•to...alieul rtmufiuu din 1820. In-
văţăturile, tinlrnl Negruzzi le c4pitl la o • ~a •. însă vă­
tănd că fiul nu e to stare a citi slovele cirilice din Vu/ik Sfin-
ţilor, tatăl merse cu el la examenul public al Seminarului din
Socola spre a'1i da le&Dll de felul acelei ~li. Acolo bătrânul
profesor Ioan Albotcanu (Socolcaou) ti minună cu tntreita
scriere a unor sunete:
FatA Sarri
Eu ţ'am zis aaeart_,
SA vezi oul cum ac url.
Soeoleanul fu adus acasl ca s1 dea lecţii de scriere fi citire
română lui Costache. Metoda bătrânului p3.ru foarte compli·
cată şi pedantă şcolarului, care ln două zile luând ca text
Despre t11oeputul Rom6nilor desciirll s lovele peste prevederile
dascllului. Lucrul era firesc pentru tineri care 'tiau franţuzeşte
şi greceşte, problema limbii române reducându·se la o obişnuire
a ochilor cu caraeterclo cirilico. Chipul tu care Negruzzi izgoni pe
dascăl e de bunll scaml o născocire t(lrzie tnsl lntrebăriie
puse uimitului ~leanu rll$unl1 şi azi ca un hohot de râs:
• 1. Pentru ce u11e.orl vnra plO\IA cu broaşte, lor nu cu crbtel
lriPil precum odlnloarA la Jtdonl?
:!. De unde a luat Adam 11 Eva ac $1 •IA de·• cusut frunzele de
1mocbln1 ln vreme ce pe aluncl 11u e.ra fltcA 11lcl o fabrfcA 7
3. Cum„ "·
L'esprit d,autrul de co1npl~n1e11t aervAIL ••
U comptlalt, compllott, compllalt ...
Din Legouvâ traduce: Dclille, Florian şi al\i autori ai
secolului XVID li sunt familiari. E bine tnfeles ln curent cu
autorii romantici. Ştie Italieneşte şi lotre altele llCOQ.te un citat
dia nuvelele lui Gentile Sermini. Extrage adesea câte un
motto din Metastasio şi crede a putea afirma cll traducerea
lui Aristla a tzagediel Saul dă ilulia de a dti pc Alfieri lnsuşi.
Sunt semne de a fi cunc>s<;ut pc Mont!, pc lllanzoni. ln s{lrfit
tot scrisul lui Negruui resplrl aerul celei mai fine culturi.
ln toamna anului 1837 căminarul Negruizi e ales deputat de
Iâfi, ln 1840 devenind secretar al Generalnicci Adunări 'i
Io 1841 secretar supllmeotar, spre a fi reales deputat ln 1842.
Deputăţia ou-I bnpiedieă de a fi luat pe sus, pc vreme de iaml.
dela o nuntă şi trimis swgbiun la moşie pentru articolul Van·
dalism publicat tn Albina rom4nease4. ln 111+4 I so lntlmpll
acelaşi lucru to urma publlcilrii lu Prt>f><ifîr111 a povestci To-
tkrie4, prelucrată după FldJrigo de Prosper Mtrimole. Dar ln
genere scriit.orul se avea bine cu Domnul şi fire pot.olitl ~i
vedea de slujbele sale, făcând o opouţie splritualll şi de direcţie
mai de grabă conservativă. Căslltorit cu Maria Ga.ne ln 1839,
spătar, agli, postelnic, vornic, Negruzzi trecu prin numeroase
slujbe şi lndeiet:niclri, fiind primar al laşilor, arendaş ln aao-
ciaţie al Teatrului Naţional, ispravnic al linutului laşi. efor
al şcoalelor, director al visteriei, al departamentului lucrărilor
vublice etc. De amintit cll la nunti, un ltolhm, Domenlco
Cr-OScelli, ti oferi frumos caligrafiat un epitalam ( All'Orname>1to
dt la moldava /11/eralura al model/o tJ,, /J! sociali virt1\ a Costun•
lino N•g,...n cn• j„ bent augurali auspici nov1/lam•nl1 impal-
molo a M am Ganni. dom1lla di l ulli pr1gl /ornilo, lranqull"'
vila ... ,,..,.,. /•a g/I oni pladdi d• la eampa1na, „„ iloliono a
dimosl ,arimil di .stima ed onOf"aKZa '1'"111 u111i "111 • piaeer
 IS'fORIA Ll'fl!RATURll ROMĂN1' - 197

eampeslri veng<>no designaJi risf>elloso ne of{r1.. . lassi 1 s

Agosto 1839) constând tntr'o banală Anacreontua :
l.â dovo ll rio mormora
Col plcde d'•rgcnto.
E miile volatil!
Fan dolc.e e<>1Jccnlo.

J\t rczz:o d'un sa.li.cc

Fra l'erbe ed I llorl
Sedlamoci, o Flllide,
DelJzia a Pastori.

La t848 n'a fost revoluţionar, n'a exultat pentru ideea

Unirii şi nici n'a făcut opunere. ln 1856 călători pentru
motive de sănătate ln Germania (Bedin, Colonfa, Rlnul, Ems).
Avu ·patru copii: Iacob, Leon, Gheorghe şi 'El~. Io.t r'un cu-
vânt viaţa publică a tui Negruzzi e lipsită de orice mişcare
şi omul trebue căutat la moşia. lui. Acolo avea o grădină. plină
de flori to mijlocul căreia se ridica 110 copac frumos la umbra
eăruia bea vara cu prielenii cafele turceşti. Vecinul său, c floarea
vecinilor •, era bătrânul Bogonos, cu care sta de vorbă tologiţi
amândoi sub un plop bătrân, printre dalii, garoafe. roiete şi
t
mişcunele, fumând ciubuce şi blnd moca. li plăcea să mă­
nânce bine (era doar autor tmpreună cu Kogălniceanu al unui
tratat culinar) şi prefera macaroanele. Era v!nător, tmpuşea
iepuri şi şoldani şi tn r844 fl!.găduia un manual VPnălond bun
sau meşteşv~ul de a nu-ţi fi urli care nu s'ar fi vll.ndut decât
ştiutorilor a da cu puşea . La Hermeziu erau şi bâtlani şi raţe
sălbatece. în Iaşi casa lui Negruzzi se afla tn mahalaua Ca-
licimii. Lista oficială a caselor din 1853 ne arată pc Negrnzzeşti
adunaţi ln despărţirea I . Spătăreasa Zoiţa Negruţi (căteia
Iacob li zice mătuşă) are casă ln uliţa Bran, un. Neculai Negruţ
1n uliţa Marc şi ln uliţa Bran, Postelnicul Costache Negruzzi
tn Talpalari. Vara scriitorul şedea la Trlfeşti cu vecinii şi cA.inii
săi (un Azor murise 1 victimă amorului •); la oraş • ln salonaşul
cu mobile vechi şi cu Rafael pe pereţi >. plictisindu-se după
Unire de proastele spcctaoole teatrale cu melodrame teribilo
1 tires par Ies cheveux •· Era milostiv şi evlavios. Slobozea Edgar Qulnct, so\ul Ermlonei Asachi.
satelor popuşoi vechi pe datorie subt zapis şi la m~ie !şi clă·
dise biserică pe care pusese o cucernică inscripţie:
o;ataţii, covârşesc. Schiavoni, pictorul venit la 1837 şi .n umit
1n acest lll:caş de pace, unde domnu·1 se ;măreşte
profesor la Academie. este dintre cei mai buni. Sunt alţii ·m ai
Omul lntAiu se botează, cAnd ae nAŞre pe pAmAnt,
Apoi cu a lui soţi e vin• de se lnso\eşte, mărunţi. Un M. Gallice, • avocat de Paris" tndrameşte a ţine
ln s!Arşlt, alee allA llnlştlre ln monnAnt. cursuri de drept. Vio preceptorii de a doua mll.oă pe IA.ngll
a.:cia dinainte cari unii, simpli refugiaţi, erau de o calitate
ln primăvara anului 1868, C. Negruzzi fu lovit de apo- sulletească supe.rioară. Un. Leopold Kruger • ma1tre de langues.
plexie, dar muri abia la 25 August după lndelungi chinuri, allemande. fran~ise ct anglaise. nouvellement arrive dans
fiind lnmormântat pe moşia lui. cette viile• oferea tn 1838 serviciile sale lntc'o casă de boier,
Nu s 'ar putea tnţelege literatura lui Negrnzzi, ce presupune lu 1841 o pereche. stând ln casele spl\tarului tacova.::he Veisa
o societate cosmopolită şi luxoasă, fli.dl un studiu al vremii. căuta şi se plaseze. femeia predll.nd clavecin, franceiă, ger-
Epoca aceasta " a lui l<ogălniccanu. a lui Alecsandri, care 1nsă mană, poloneză, geografia, istoria. Un E. Kohly de 23 ani,
stătuse mult ln Occident. Dimpotrivli proza lui Negruzzi este din Gugsberg, murise ln acelaşi an, ln casa Comisului Ilie
urmarea unei observaţii )ocaJe. Fiindcă. centrul teoretic al Gherghe.1 din Botoşani. unde era g-uvcrnor. Cantora Foaiei
operei este anul 1840, prezir1tă un interes acut aducerea câtorva. Săteşti li publicase Le Philcdace şi-i anunţa ln 1842 Un
viziwii din preajma a.cestui an, u11eori rafinat. alteori pestriţ premi,.. amour. Un I . Sachetti avea un institut tn laşi ln
prin lmperecberea de landouri şi căruţe, fracuri şi giubele, de ca.r e dădeau lecţii • tes memcurs profcsscurs „ Se lndeasă
foarte multe ori ruşinos de superficial. Ta.şui de atunci ne apare tn calea boierilor tot !clul de totreprinzători. Un l . Milller,
azî ca un bâlciu de naivi orientali speriaţi de ave11turieri. personagiu balzacian, aduce felurite articole: t 1 . MJxture.
Se juca teatru francez (uitate vodeviluri, in cel mai bun caz !aisant dispamttre tout mal de dents; 2 . Un onguent de
de Kotzebue) cu actori ca P. Cervattl, care era şi tenor şi beaute, qui rcnd la peau blancbc, douce. repcnd la frai-
conducea şi orchestra şi VaMry care era actor şi picta şi deco- cheur et la vîvacite sur le teint, le preserve d'Atre bâ16 du soleil,
rnr!. Ciabatti, d.irectonil teatrului francez, mort ln 1840, pu- ainsi qne du lroîd: 3. Cosmetique clarifiant, faisanr pa.sser
tuse strânge bijuterii, argintărie, antichităţi, mobile, vinuri toutes Ies tâches sur le corps, etc. " un sieur Alexandre cu
străine şi agonisi o vie cu casă şi grădină la Vlădiceni. Strlinii, titlu german de t<ammer-jAger vine, c dans cette capitale •
dându-se drept Francezi, da. fiind de obiceiu Nemţi, Italieni, cu secretul unor prafuri t a~ moyen desquelles il purge corn·
vin din toate părţile trecând numai sau oprindu-se. Excrocil, pletement Ies babitations des .sour!s, punaises. blattes >, Chades
198 - INTEMElBREA PROZEI
Vtdtre a
Wciss .t compagrne. tapiţeri • r6cemment an:iv.!s. de Berlin
se recommandent li la hautc noblesse t. • Amieux, jardinier
flcuriate de Paris vient d'arrivcr •. Felix confiseur tn Uliţa
mArC • vient ele recevoir r~mment de 1'6tranger un ricbe
assortlment d'exccllens ananas • ,. a .• jiletcele le ooofectioneazl
M. Ortgics, capelele feminine Dominica şi Nina. Cucoana
Caliopi Busuioc şi Coana Chirlţa, aceste preţioase moldave,
nu sunt dar imitaţii literau d produse ale secolului. Orice
comerţ nobil se face ln limba francezâ. Snobismul a continuat
multă vreme pânl ln epoca lui Crcaogl şi ln 1853. to Sdpt4"'4H4
sa, Negruzzi tnsuşi publica anunţul franţuzesc al madamei
Virginie Murphy (de Paris) care ln Ruo Talpalari vindea • oou-
veaut& de Paris et de Londres t . Spectacolele sunt caracte-
ristice : se fndeasl artişti pasabili şi paiate. primiţi toţi cu
aceeaşi atenţie. Mm. Croft et Att.erbury, artişti, se metamor-
loieazl • avec une rapidit6 inconcevable en grenouiUcs, en
serpents, cn croeodiles et en objets inanîmk •. Jacynthe, pro-
prietarul unei panorame • en pallle • previne• la baute noblesse •
el poate vedea cu un sfanţ co~ţia sa iar cu doi • differcnts
objcts qui ne sont pas specifi~ sur Ic prospectns •. Era dispus
chiar al-şi vândli panorama. So$eSC Mademoiselle Auguste
Bothe. chanteuse de Sa majest6 l'Empereur de Russie, madam.e
Fricbe (care a rămas), madame Calamari, premiere cantatrice
de !'Opera italico, Mr. Bocbsa şi M-me Bisbop, unul harpist,
alta câotlireaţă, un Joseph Scarsclly, arlltlltor al unul • voyage
optique • şî alţii asemenea. • Yassi - spunea un cronicar- n'a
maintenant plus rien â envier SOU$ le rapport de l'art, aux
graodes capitales d'Europe •· ln t 837 venise u.n artist. Charles
Rappo, care arunca o boambl pânl fn tavanul teatrolui ,;
laşllor. LltogaJle. B. A. R.
o primea fie in cap, fie ln vlirful degetelor. ln r84r picl un
artist mai mare, M. le chevalicr Rodolphe. scamator de rllnd
şi spion care trecu şi la Bucure~ unde scoase gllni, vrllbii
şi sticleţi vil dintr'un vas ln care arsese cu spirt acele~I pâsliri
tăiate şî jumulite, lnspllimântll pc hlirbier cu o barbă ce creştea
pe loc sub briciu, aduni toate cuţitele din prăvălie la brlul
unui negustor. ce venea dela biserică lnvulpat, cu antlriu
de cutnie, şi giubea de postav cu lustru , şi găsi ~beni tn ouăle
vlndute de precupeţe pe uliţl.
In Bucureştii ln caro alb'l.datli un mistificator speria lumea
cu aruncarea afarli a apei din lacuri, Eliade Rădulescu dedici
lui Rodolfo «spiritul misterios • o odli delirantă :
Oe unde vii, Rodollo? fi care e-al uu numo?
Ce ari.li c aceasta prin care ne uimeşti?
ln ca~ stanţo sncre, tn care punt, din lume?
Cules'al cunotUn\e mal 1us de omeneşU 1
ln care templu Intri d'o dreptul ln mblercf
J.J cllrul zeu q\I p-t 1U\ de tavo.rit,
CAI tnvesllt Io une, \I·• dat a sa putere
O'a •nn1n1a acelta ce Fabul'o minţii? • ..
Pe lângă teatrul france._ concerte, jocuri de clrţi, soaN'le.
sunt dese fn accastl vreme de lux speriat balurile Io. Curte
(•bal part\ t, • bal mascb6 •). C. Negruzzi, ln primul rând,
apoi V. Alecsandri, Kogillniceanu, Al. Russo sunt cronicarii
spirituali, ci toşişi contaminaţi de un anume dandysm. al
acestei epoci de carnaval tranzitoriu.
Poet NegTuui nu este fi versurile lui au mersul blltrânesc
al stihurilor lui Beldiman. trusă e un artist, cunoscător al pro-
cedeelor literare, ln staro de figuri şi colori.

Vedere a
Din Aprodul P14riu, • anccdot istoric • propriu zi• poetică
este doar deschide~ idilică:
ClocArlla cea voioasa ln vhdub sil leglina
Ş'lnlumarea pr1mAver\I pr1n dulci ciripiri !llrba,
Plngarlul cu hAmkle s'apucaiil de lll'<ll
Plmlnlul ce era lncA d'al sAu sAnge Inundai:
Ultas'acum „lotdovanuJ trecutele Jul nevoi,
ŞI cu fiu•rul la guri, pAstona.1ul ldngl ol,
CAnta dragostele sale. Val miel nu. putea ş ti,
Cil vr~jn1n4u'nlr'n lnl tarA aU goln n navJIJI,
Anecd<ltnl povesteşte intratta ln ţară a lui H roiol Ungu-
reanul, lupta cu Ştefan cel Mare, apoi episodul aprodului
Purice, care lnleanl Voevodului, pleclndu-şi spatele, lncăle­
carea, fiind rasplltit după izbăndă cu numele de ~tovilă şi
cununat cu fata unui pâtclilab mort ln luptă. Istoria c uprinde
aproape numai strategie, detalii de cam pan ie şi discursuri,
compensate pe alocuri de câte o comparaţie masivii.:
Prec:um un nor de llcu.ste. soanle tntuneclnd
Vine pe sus cu lu\'l!A ţarinele amenln\llnd,
ln cAI tzemurlnd aşUap t A splrlelul muncilor
Neştiin.d unde n sli cad aceJ nor tngrozilor:
SJ lelliAnA cu n4dejdca cil O~o ru -1 VO sc:Aru,
ŞI :rodul sudorel sale va 111al putea ndu11a ~
lnsi d'odalli lăcuita s.â lastl prestc câmpii
Ş'tnlr'un clip tn pn>f prirace. \arini, hoaldt, ogooril. „;;;
Sau dup• cum primăvaro omAtul cel adunat
Plntze rlpl, tl d'a lui Febus calde rau sig•lal
Topindu·P. 11 asvArle ~ioiu Jute noros~
ln pMAul care curge prlnlre nori tn vale jos,
li tulburA, n mdrcşle, U umnn cu al seu v•I,
Ş i nu-l lasA piln'nu-1 Iace do IA vnnA piste mol: • . .
Acetl Id semo\11 Unguri tn Moldovo năhuşesc.
S'ar părea el din n NaJak al lui Al. Manroni :
Qual m„so cbe dai vtrtlce
Ol lunga ert.a montana.
ISTORIA 1.ITEJV.TURll ROMĂNI! - 199
l ~llor. Litografie. n. A . R.
Abbanctonnto all'impeto
Di n11norosa rran:l,
Ptr Io achcgRlato colie
Preclpllondo • vnlte,
S :a tle aut tondo e sta;
se inspiră următoarea comparaţie:
Precum cAnd o 1tAncă mare dlntr•un n1untc s,au aurpat
Sdrobeşte, oboarti., starmă, ori ce'n drumu.I au nClat ;
Livezi ce sAnt pe costişe , sadurl, srAdlne ş! vil
Prăvale, rostogoleşte turme, cirezi, herghelJI,
P6nl cAnd •A tnlA.l ncşte cu nitl• 'nverblţl stcJ~rl
Ult&!l de VRml fi de veacuri p'a muntelui dilrlmArl ;
Urleap sUnc' alun~ toah\ pul etta penind
Nu mal !aoc slrlcAchme necllntl\4 rllmAlnd. •••
A•Uel fi Hrolol rllm•sA când pc Stelan au vhut.
[n $fârşit ochiul c IT.bit de multicoloarea cAtcunui t ablou
ca o.cesta:
D'o parte boel'lno,11, d'a lor slugl tncunglur.111.
Clllilrl pe arrnAu,rl ageri şi leturll tmbrăcaţi.
Fieşte care dlntz'lnşU cAle o dovad4 purta
Dela duşmanul, pe care--1 au ro.st tnvlns mlna 1.:1.
Unul c'o sable lntoanA, c'un capot rof ln!irat
r.\ 1 haine lnaurllc, este turceşte ' mbrAcaţ ;
Altul lncaJeCl\ l•rAJ un ca.I de Oon cAzllcesc
PoartA o sull\4 lungA, şi un honger CaJmuceae;
lmbmcat c'un clapehln verde, fi blAnll t ot cu samur
Uri L1lni.r s~ here\tş te. p'un alrep annlsar sur;
Chingile, ~aoa lui, lrlul ferecate cu argint
Arau cum cA luntc de.la \'l"un mare Leah aAnL
P'a altur-a pre. trumoa.s~ tnauritA hn.rşea
tntr•un colţ sfi. vede un vultur tc..a cruco •n gurA 'lnea ; . . .
lu J\'/arfUI lui Drago~ ceea oe '"' poate reţine aparţine de
a.semeni picturii :
Opucd de ol despoaie.
ŞI prin frlRArl le pun ;
200 - INTEMEIEREA PROZEI
06 surle, de elmpoale
PAdurlle resun.
VitAOzii se aşeazi
Pc IAng'un mare roc
ŞI Dragoş ospetcezl,
Cu dAnşll la un loc.
Restul puţinelor poezii. mai toate imitaţii, pendulează
Intre clasicismul epigramatic şi cel mai patetic romantism. In
Gelozie lndoielile sunt exprimate cu o tngăduinţă voltairiană:
Noaptea cAnd to•le dorm; vr'odatil n'al gândii
La altul careva ce Iarăşi te-a Iubit 'I
CA.nd luna strlluciJ1d slSlteazA pintre 11ori,
Ş'un grier rAguşel cănUI ascuns prin flori,
Nu-ţi lafi capul "des plecat pc miln• ta,
ş•a-mtnte nu:ţl adu ei :1tuncî de th\eva „ t:nr~ o !ost toată vlea\a statulUi !olositor I
M•l4ncclia este o monografie in spiritul secuiului XVIII
a tristeţii, după Deliile şi Legouv6, traducând aproape pas cu
pas din cel din urmă:
OU suls-je'l â mes rcgards un bu1nble cimetiCre
Oftre de l'homme eteint la demcure deml~rc.
Un clmeli~re 811'X cl1amps I qud tableau I quei tr6sor I
U ne se montre1tl poi1it l'alraln, le marbre, L'or:
Lll ne s'~l~vent point ces tombes fa.stueuses
Ou dorment li grands !rals ies ombres orgueUleuses
Oe ces usurpateurs par la mort d~vor6s,
Et. jusque dans ln mort, du peuplc sdpares.
On Y trouve. fern1~s par des remparts ngrestes
Quelque pterres l.till~ nom, quelqueş tombe;-s mt;desles,
Le· rest• daru. la poudre au hazard con!ondu.
Salut, ccndre du pnuvre I Ah I ce respect t'esl dii . • ,
Toi, chacun de tu jou:rs rut un blenratt 110\IVCau.
•
• '
(:ourM sur Ies sil1ons. de lcu'rs tr6sors ·$Crvl.les
Ta sueur enrlchlt, l'olslvelc dos vlUcs;
Et, quand Mars des combats falt retentir le cri.
Tu d~rendis l'Etal apr~s l'avolr 11ourri.
Enlln. rhaque tombeau de cel eoclos tranquille
Renrerme un cilO)'Cn qul rut toujours utile.
Unde silnt? Unde mA aflu? - LAng'un jalnic \lnt..rhn I
Ce cucernicti privire I Ce jcoa11' tnavuţltA I
Căte gAndurl tnAnglloase pentru o i nilnă rd11it:iJ
lns'aice nu .se vede nici t1n ralnic mat1soleu.
Gar-e să tnvcclhiclasc4 pon1enlrea vr'unul reu i
Nu, nlcl marmuro., nlcl aur. nici aramă. se zAreşte.
"J)e·a saracllor mormft.nte ni1mai earbfi verde cr~şte.
Te salut, locaş cucernic sern1anului mu11citor
'fc salut I penlru cil lraiu·I pururea t.o a~uprlre ,
Oe abia !Uce ană o adiind\ llniflirc;
Cu respect fi duioşie mA tnchln astUi monndnt ••.
l)atrlot a fost acesta de folos l·a.I seu pământ.
ln Reverii (prescurtat apoi lu dpolog) se trateazA banala
tn secolul XVIIl temă a celor patru "Vârste la care se adaogă
u1\ (fOJnentar.iu asupra t roatci r1orocului •, ou mai puţin comun,
ln strofa preferată de V. Monti :
Rătu11da roată răpidc
Pe- schite s'au tnt.ors
Şi :mândrul poticnindu-să
cade cu capu'n jos.
Altll'.ICCO Tlld Cll hol)otc
Cel care l-au privii
Aş.a semeţ suindu~sA
Atât de tnmdndril.
.,
Litografie. B. A. R.
 lSTOllll\ 1,rrEBATUIUI 11().llĂN!; - 201

Jar tnţ..cleplu. pururea ŞH rug:liu cu'ncordAc:lun•

Nu catA la noroc SA a.st5.mptre al meu dor
Do a Iul favoruri putrede Oe·a mea lristli pusăciunc
Rldo 41.ş l bate Joe. Te Indura. zou de roci
De nu vrei protest.lciune
Potopul ln care se nareazl lnecarca sublimii. a lui Edvin S.\ tnlind tn ort ce l()C.
şi Selminei este o prelucrare> după Gessner (Ein Ccmiild• aus
Subiectul tntortoehiat to CoroHliHo ,; conventional ln
tJn SulUJ/lutlt : 5,...;,„ und 51mi„) . A.llrcd de Vigny tn u
Doi (4ra1'Î şi CÎM w/ani (CdTloHii) trldeazl prelucrarea.
diluge avusese probabil tnaintc ncelnşi model.
1n cca din w:mă apar ţărani şi ţlrănci de farsă clasicl\. Domnica
Pentru nevoile tlnlrulut teatru naţional. Negrt11z.i a tradt1s
şi Vocbiţa joacă fată de soţii lor Miron şi Terintc, care p4nd<S<:,
şi prelucrat piese do renume fi mai ales obocure vodeviluri.
comedia tnşelării ca fiul boierului, spre a·i vindeca de gelozte.
Unele s"au pierdut: Ekrlul CorumtoltwUlui. Pm•/il, Profesa..,/ fi
Din teatrul de autori buni Negruui a tradus Crilf>În.
C.hnua. JJo<MI laJ4 fi fiu. Din cele rămase POHSto•ul '" '"' '" rival stâf>âlt<Wâ" de Le Sage, lr38mentc din us /em•.Us "'""""'
timp de r6.:bo1u, V~ll/1 de ut4ri1r (u VieOHll tU /Jtqrlbu de de ~loliere. i\foria TMdor şi A H1:elo (Angelo Malipierl) de Victor
Ba yard şi Duroanoir). Tr.Ueei OHi sau OJioto """' fueălor iU ~'(' Hugo. Traducerea din Mol~ este nu numai izbutită, dar sub
(Trenu an.ş ou Io one d'un foueu r de Victor Ducange Ş• M.
raportul transpuoetii spiritului intrinsec tn alt limbaj, ". open\
Oinaux), i\1uro ddti Burduj4Hi (La 51>pho deQ11impereore<f1n "" originală. prezentând afectări şi istericale la modul oncntal:
iJ ne /aul pas <owrir plusie"rs /Uwu .i Io /ois) sunt fără nicio va·
Joare. T r.Utei oni sau vio/4 uHui fuedJQr de eârţi e o melo- TRISOTIN (ceteşU)
dramă ~ipătoare urmărind la trei epoce deosebite prabuşirea Sonet cAW prlnc:eH Uranl• asupra Crig11rllor ulc
• Nu •nccte1J cu Indurare
unui pătimaş. care e un !el de • Le joucur •al lui Regnard, lnsă , A t.rnt.a:risl domneşte
eu răul veacului. l n Mura 4';/a BurdujdHi un actor joacă trei , ŞI a \lne lmp~dteşlo
roluri de lndrăgostit (neamţ, italinn, grec) pe l~ngă Cucoana , O vr~jmaş'at.Al de n1arc •
Callopi Busuloe spre a o compromite ln ochii lui Moş Trohia~, BEL I SA
tn folosul nepotului acestuia Drăgl\nescu, pentru care slăbi· Ah minune de rnl_1.t.une I
ciun.e a unchiului c o piedici\ la prolcctcle sale de ell.sătorio. ARMANDA
Concurenţa lndrăgostîţilor d e naţiuni felurite e un vechiu O ce g.alonl scntln1entl
truc al teatrului italian, tntrebuinţAt 'i de Coidoni. Cn strop- f"ILA~ffNTA
Şirea limbajului Negruzzi pune colori locale fi astfel Cucoana Pro)tru versuri u şurel e nunia.i el arc lale11t...
Caliopi caro " o preţioasă rimează ln jargon pumnulcan: AB}!ANf)A
A.li cu o pell\lunc La 11u•nulut tu lruluruf, n\ă Ynchhl şi 1nă şu pu11
~1'ad re.a.A.lu
cdt.ril J\1nor, A. tratarisi 11rd/mal(I pJOice c4t nu pol sll spun.

Uli\• pavolil ci• lemn din lail.

202 - INTl::MElEREA PHOZEI

PILAMINTA
Drept să spun de ori tt-ar :.lc.e sunetu-mi c Jnc4ntal .
Dar lnţe l egeţi ca mine toată frumuseţea lui?
BEL1SA
O I o I ne mai lntrebi Inc~?
;.AMANDA
Vers ca ăsta altul nu-i.
FJJ.AMJNT.~
I &goneşte-o ori tt'-nr :Jet.
Nu-tl l>atc capul de dânsa, d.4-o r>e uşă. ufar.l,
.'\stA flffU.r:l 1tr1tă, 11e1•lăcutâ_ ş1 a 111ară;
Jsgonqtt-.o ori ce-ar !- Îtt
Ort u..ar zi«, ori ce·llr :i~.
..\cest ori u-ar zlct zlcc. proeunl l~n11 1 lu.il ;1n1i11l(I
Un noia11 <le Idei 11olte ~ i -un 111111011 t1e cuvtotc:.

C. Negn1zzi este lntâl11 de toate un mate prozator. fărâ

iJtvenţic, mărg'i11it Ja anecd<1t.ă şi men\orii, crcaţor de valori
pure, Jn.efnbile. Cea dint..-Uu uuvelă Zqe, din r829, conţine o
oarecare intrigă. violent romantică. lnsă ceea ce .izbeşte plăcut
ochiul. dela început, este arta picturală. Amestecul de Occi-
dent şiOrieot revelă un ilustrator strălucit, atent la. lnvălmă.­
şirea de tonuri şi la contraste:

C. Ncgru1..zl, tAnâ.r.
CoJnunlcat de d-l generat l\1. Nef!ruzzl.
F!LAMINTA
A finea rmp/lrdlqle 1'a lratarlsr domnqle.
SA şpun drept fra,7.u l ace$ta mă'ne.'\ntă, mâ nclJune~lc •..
•Dr abia tn:scrast, uliţile era. ln~Q, pustil. Oi11 c:lnd h1 cAud .Şi
foarte rar se auzea lk' pod <luruitul uoci calesce 111 care era vre un
1,ocr ce şe <luctf la o Jlar1h1ă de cii.r\i. sau un fiacru ce Lrect c:n S;l~
geatn, ~ i l:ls.a să se. t~ren scl1. ttiştc bonele femeeşti. Nici u11 pedestru
t\U Croa -pc ulltl, t1tar1l dt! f:111nrngii cart s-l.rlga :regulat raita, pentru
C1i Jn tS-21 Septemvr1e uime nu s'ar n rlscat a r11erge pc jos s.ingur
1.>e uliţJ dupil ce lnnopta. l\ojarul dela 20 tuile, preritcu.se tn ce nuş:)
mai n1ull de jurnâL1'lC a \Jrn.ş ulUI laşii , şi r.anaragii, n1asalagli, pot-
logarii, de care ge1nea oraşul , şflz:l\n(J ascuJ1ŞI print.re râsipuri, p:\11.
deau pe i1esQcotil-uJ pedestru care z.tlbovlsc a se tntonrce itcasti,
ş i ades.e ori. ci pcrd6 ln1preună cu pungn şi viea\a sau cel puţl11
sânâtatea. tu zadQr tn1.blnu streji <le arn·Alt\.I şi de slmenl i 11u pu ...
teau •l.~rpl oee•t• lnrăulăţirl. nici descoperi bandele vagabonzilor.
• O caJeaşcll trecu rn fuga cailor pe uliţa 111are, opucA. uliţa Sf.
Ilie, şi f:lcAnd ln stânga lu~ la deal pe IOngA zidt>I Sf. S1'ir1do11, şi tot
suind.u-se p:\aă'J) mahalaoa Sărăriei, stătu Ja portiţa wiel căsuţl
cu doâ fere&tte cu perdele verr.I. Dlil Lrfîsurit se cobori un tAni.'\r
elegant. coconaş, a căr-ul cost.u1n era dupn; moda curtll.
• El p t1rtn un antereu de şt1vnia alb. era tncins cu un şal roşu
ru r~orl, dlu care o poalll I se sloboua pe. coapsR sll\nga, iar cape~
Liie atcătuhtd un fiong dinainte, cădeau apoi pc!te papoeil Jul cel
~a.Jbeni. Pe $ub giubeaon dt pambritt albastru, blAultA cu $flrnor
1,urta una dlntr'ncele scurtt ca\.o.vcici, numilc fermenele, broderltt
c:âria cu flr şi cu tertel, n acoperea t ot peplul. ln cai> avea u11 şlic
•le o clrcofcrentll cel puţin de şJipte palme•·

TRISO'rlN Dupll erou 110 c infllţi~tă şi eroina ln aceeaşi ţinută de

• lsgoneste-o ori ce-ar zice langoare orientală :
• Din odaJa-tl cea Crumoasl,
• Unde astă neomcuoas!i, • l1t camcrn. unt.1c intri, pc un C!rovttt <:I.I perdele pontl('..fl\1,
• Vla\a-\1 l•ce neferice •· )~dea o reUşo arn rczU1t1atA tntr'w1 cot pe perină. Fusta ei dL'
utlas ttlbastru desC'his. ele sub c..ve se zărea un picioruş grns şi
BEI. I SA 1ntc: pî1rul ci castaniu cc şe:. slobozea tn undo de mtilaso pc nlbil
Ah I destul, destul •lAlR ; la~-ne a rdsurto. cl grun1ojl; poziţia ei cca le11oasA 1 tn $ fârşit ltunina murlbundii :I
;.RMANl)A unei lampe ar fi tnflllc:"1rat pe Cscnocrat • • , ' ·
Ah I le rog mal dl-ne vreme sA ne putt:1n n1inu11a. Zoe este ţiitoarea tânărului galant, după ce, fiică de boieri-
Fll.,}.~ITNT;. naş~ mai fosesc amăgită de un ofiţer. Noului •amorez•· fata
Simt la venurlle aceste oare ce c' lnlrA 'n mlne. ti vesteşte că e mamă. în nădejdea căsâoorici. I1\Să tnşelătorul
Că ma fare de plJirere leşin stHşnlc de tm! vine. tşi ascunde nepăsarea lntr'un gest subt11:
ARM ANDA
• Intru 1l.t,1zul cu·vAntului acestuia, Iancu S"a posomortt, a băgat
l sgonqte·o or a..ar :fee
mâna tn buzunar, şi sco\And nişte metanll de coral do vr'o dol coţl
_Din odaia--/i cea /rumoasll. de lungi, tncepu a se juca cu ele, pretmblandu-i!ă tn lung şi to larp:
.Aht cun-i odoca /ru.r11oa&6 este ajce rru:mos r>us.
Odat..a /rumoas4 sire duh cA,t Jtu este de spus., prin micn c.1.nli1ru\j •·

FlLAMlNTA Mai târziu el scrie fetei că totul nu Cusese pentru el decât

O.b , cum ace.J or; ct:~ar :iu este de ·un gust istc\, un • capriţ •· Zoe se îmbracă lntr'o r ochie de catifea neagră,
Ac.,,l vers nclmltahll '~ m~ credeţi · n'uro 1>r•\- 01erge la. casa tânărull1i ~.i acolo se ucide cta un pistol. A do11a
BELlSA zi la parada domnească, Uiescu şi Tancul B ., oei doi lnşelători
De-acest trumoş ori ce-ur zice ză u I clt m'am tnamorat. aj Cetei, privesc cu indiferenţă carul purtând C<t.davrul Zoei,
 ISTORII\ r, r1'f:Hi\TURll ROMĂN!l - 2(X{

acoperit cu o rogojină, ce { " - oprit plnl la trecerea alaiului.

Sflrşilul e melodramatic. Dup;\ car merge nn tânăr •molit
Jo Ca\il, fost lndragostit oneşt, Dldaca letci !nebuneşte şi c
rlusă la Colia, lnncul J3. lnsuşi monre mai tâniu de o infla·
matic de e.rceri. Mişelirile nuvelei sunt •gomotos romantice,
cu to.'llO acestea cuprinsul arată aptitudini realiste. Compa·
r.trc.- ce so race de...:: tntre Prosper 1'!cr'im~c:. şi C. Negrt1ir. i
c•stc lndrcptll\ită. Dacă ln aparentă lli...:u şi [aneul '13. sunt
ni.,tc satnnic:i, tri (01l(l ei flpa.rţin speţei clasice a recilor adc1n0>-
nitori de femei, analişti imperturbabili ai situaţiiloT. Nuvela
conslituc ln tnt:regul ei un acut tablou epocal.
Cu o memorabilă îlustra\îe de epocă se deschide şi nuvela
O alergare dr <ai, a cărei acţiune e 1>usl la Chişinău. Suntem
pe cAmpul de curse descris cu ace• împerechere tipicii locului
de Im< cosmopolit şi mizerie tartan\, Prezentarea eroilor se
face tn cl1ipnl cel oiai cro1natic :
• Un frun1os IAndnu de. VlenR vencn lnhn.1111\t de pntru telegari
rf')lbl. Vt7.elcul tn '-'tchiu cosllum ruJC.'IC', cu bnrha lungii, fi m4nA
cu l\Aţurl topertte cu ţinte de argJnl, p:lt:,lnd un aer grav vrednic
(le un rngglstrat. Uit lu.A.tor-aminte tndo.t.A ar fi cunoscu'l cl acel
ntclggtu de şi rusesc, avea o ror1nA cu lotu.I moldovcitUJcA: 3dC!cA
era mal cleJ:ant f1 covirţlnd ml\surne obtcelului, clici e:1ii dela roate
c::-ro ttl ru\ln de trei stJ.njini depărtall de naint.a.şli pe care·I mAnA
un rrt11110\. b4let ca de 16 ani strigAnd nefnct.tal 1Jadl! padil ev un
gla~ ce rt.1una ca piculina tnlrc ln&lrumcnleJe unui orhcs1na.
• 111 acel echlpagiu dinapoi t.ra o 1A11Artl da1uâ blor1d:l, a rArlA
n.;ura a,·c.a t;IAnde\i ce şe vede tnvcclnlcltA dt J)(:neJul lui Rnro~I.
şi un june brunet care de; pe barhclA şi musteţl se ct111oşttil ci\ cm
1.trl\ln. l)lnnlnlo era un om bal1tn cc 11ut.eu sA albi 35 ani. Chipul
seu crtl trun101 şi lnterc.sant, dar o tntrlst.O.N} desniidejdultl se vcden
po IA\n 10 pnlld~ . El puri• ochllnr1 ' 'crtl, şi ţinea mftnlle tinerel
doru ~ !lrlnse tntru n. Je sale eu o fan1111"rllote necrtatâ nitul tlcc(IL
unuJ barbat •,

• 1°lnA.r11I om smolit• este povcstitOTu1, adică Negru.ul,

femeia vara sa. iar orbul soţul frumoasei doam11e. A11tort11
e lndrtgostit de o doamnă B. şi acest fapt consuruc un element
al nuvelei. La rându-i doamna B. povesteşte autorului lntăm­
pllrile blrbatului orb, El se numeşte lpolit. Avusese lcglltun
cu o polont•li Olga, o părllsise spre a se căsăton cu blondo.
din landau, plirasiţa se otrăv ise iar el lncepusc a orbi. lswria
e dramaticii dar gonlă pe dinluulru. Nuvela r<"Capătll interes
când apar~ o nouă litografie nca&'Tă. Povestitorul se gândeşti•
la donmna B. şi tn stil ossianesc ,1 wcrthorian îşi lasă umoarea
sumbra comentată de tunete:
• l\IA sl1n\c:aro route tri.st. Volant ~Q plllng ş.l nu puteam. A1n
deschis lttt:t.~ll'A~ C:t.riuJ tra turburat: nori groşi se prunblau cn
nişte 1nu11\i pe d, lb4J:1d fit urma lor o CU\A. ec.nu~ie.; luna se. a.scuu
!'e.te: c:S.tc\•a st ele pribtg~ ~ i\•t.au unrle fi unde pintze nori. Vc~
dtam ontşul adonnil desllşur.lndu·M sub mine ca o marc:. umbrA.
l,.jnittea domnea pretutindenf, 11un1al lnlo1R mea era turburat.A ••
•Tunetul vuia to depărtare ; oe.rul 1lcum se tnvi11ca cu o halnA
poson1orllA: 1lelcle pereau pe rA.nd •·
l nva.i·tirilor de nouri le ia locttl vi7.lt1nea u1111i salon fu11erar
grandioe:
• Pma câ n1â ._nam i·ntr'un 1alon f.mbrăcaL tn doliu unde ar<ltnu
dou~ mari policandre eu lwnlnArl de eearO galbeni. Olg• dormeo
c:ulca14 pe o canapea. lpolit o privea aLAnd la capul el. DoanJna R
se f!llteo la ogllnclA ~on6nd aria dln vodevllul ru....:: Cozac stl·
hotvore\. Prin ulon se primblau ol cu ccrd<le veni la glt, $1 Saia
<A"'• IChlopltAnd şi strimblndu·ml ~
Nuvela ia ţinută umoristici. Autorul citise mai tnainte
pastorale de Florian şi au.ise vorbindu-se de Saşa, fata gazdei.
111 Scrisori şi ln scrierile n1ln1nt.c 'vit.z.·ul romantic este tn·
vedcrnt. '!'recerea prin Podul Iloaei C11te prilej de reverie ~I
sarcasm:
• Oupll ee trece Podul nonei - mlşenl\I de Judani st:em\oşl 11
puturo$1 - dlJAtorul ...pirA mal Ul')r merglnd prin bogate l~na\e
C. Nc~ru„1, b6trdn.
Comunlcal rlc d·I general M. Negrunl. O
copie mftrltn s'a gi•IL l• Arhivele Statului T141.
41 m:lnoa.!t. strnănil lurl, tntov-Arft.ş.iL tle n1clodioa.s;a c4ntare o. crtt·
to•<el clcx-irlli şi a lrlccasel prtpell\t, pre care o P"'<ltrm4 din cAnd
fu cAn.d ni!td.ul t'U r"eflU$1tuJ ftf*-'· El s•ar tasa huC\lros la o dulce
"'vtrle. doal pocnetele blclufttl postlllonulul şi prc••l<:<le lui nc-
ntle nu l-ar turbum. Dar cada l e apropii de TArgu-frumos I Sl nu
to Juned ~ judeca dtapi nu1nc şi lucrul I r-ăte lu('rurl şi cAl1 oameni
1•1 oscu11d tdmJccla sub porn1>-01.1se 1\umlri I •.
Scavinschl care r11oarc <llrllvit cu m ercur, clepu 11t\1\d 1.t··şi
mustăţile t ntr'o cutie, c11 un ri\s nrnar. este un oolnt<v de raul
sccolalai. Romantic§. este impertlne1\ţa tânărului boier din
Capitalll care chiaml!. pe provinciali şi le dl!. informnţii despre
persoana sa:
• Bol«'ri, cucoane ş! cucon1\e I
• F.u oAnt dtla laşi;
• Şe.<I tn ~ cu chirie fn 1nabalaoa Picu;ra_rii.
• 'rrAe~ din venitul unii nloşloare ce ara.
• ~111 nwnesc B. B„
•Am vtnît nici cn sft scap de t lnA şi de pulberea la.ţUor. $1 o 5A
şc<l vr'o lu nă.
• S!\11t trei ani c.lc cnnd a ,murit. tatAI incu, şi şeptc do cA11<l o
u1uril n1aic4 . . mea.
• Am o sor:l mA.rilal!i tn BucovlnQ, care trăeşte foar,t e bine w
bArb•lu-seu ce ţine. moşii cu anul, şi a.re. ve.loJţ:J cu nta_şlnll, fi un
unchiu la Bucureşti care ftde pe Podul Mogoşoaiel N. 751 • •• „
204 - lNTEMElEREA PROZEI

Puţini wnorişti români au o hilari ta te mai pură, o mai

cristalină • joyeuset~ •· Fisioloria
prollÎ..eialuJui (gen la modl
atunci) acoperă un lip labruycrian, ln pete mari de C(llori
caricatunle. dupl manicn. lui Rogarth, citat cu cea mai
deplinl intuiţie artistici.:
„ Pro\1ncla.tul f_mbJă tncotofmi1nat tntr·' o grouv' fU.b~ de urs;
poartă a:rnlut tn coada droşcil toa.rrnat. cu un ciubuc tocă.IA.tat şi
lulea terecatJl cu argint; 1ubn de un , anldltlt1I şi ciubucul aAnt
cele trei neapărate elerncntc a. boierului \Inul.a.ş; tăr~ tle nu se vede
uicliurl. Figura lui e. lcs11e de runoscut; rele nlai adese este gros
şi gros, nre f81A lnllorllA, luvorltl luloşl şl muste\I rc•uclte .. .
• . • ~ Dupti co a sfArşlt }.lnnll de cl,eltulolll, vine rtcast'i:. Nevasta
li csc IJ1ainte. Ea li nşteai>tn sd vie lsprAvnlclt sau p~z.tdenţlt; ci
vine cu plete lungi şi cu lornet6. Co scene atu11ce vrednico do pe~
nelut tul Hogart t CB s•o lh1lşteasc!i, barbatul geu ti aduce vr'uJ1
turban vechiu tndrugat de IJ01nlnlca, sau vr'o ciudată capelA. capri~
\.load clidătie de pe.r1e. Ciori fi cordele, care aduna de dol ani tot
colbul din magazia Ninel. Seara, toţi provln\lalll de ambe ••ae.
năv4Jesc la dlnsut. OvpA ctrlmonlta dulct\Dor şi o .,,.relei, cucoana
lncepe •~I ar.Ita turbanul ii bolenil • spune no\'ltale. Spune cum
a petrecut; cum s'a eglindblt la bal Io curte; cc mal confete fi gbie-
\ate a mAnc:.at; cu1n 1J hl,1itau toate damele la dan\; cum era balul
de lnunos; sala era pardotJt' cu oglinzi, pl<tlll de porţelan, uiil<
de cristal şi mobllllt de chlbrl1nbar. fi alte mult~ minu.oiţii ••. •.

ln /eţ,,.rdrit ne tnt4.mpinl un tip de I~ care se justîiîcll

lntr'o cuvântare faoc!foa.sâ:
• - SA lle batem I Tu qtto.quc, Brute. I O·ta pe care le socoteatn
1nal cu. m111te dceAl aJ\11., 111A tndemnl tll' 111!l l1at c'un obraznic penlrtl
cA ml·a •i• mişel fi nl.l·a dat o pahnA 7 Dar •I dori sA mA'nvcµ O-tu
cum se poate feri ch1evo de brutalltotta unul grosomun? Eu n1'on1
od~pat cu sllnt clc precepte o lui Rou„cau, şi despre\uuc lnju·
rarea; apol n'am fost de.stul de rottllratnt 'Ic lfrnbn şi de 1nâna cute-
zAtoruJuJ acestuia. 1.:a $A mft mnl apuc 11cu1n sA nul espurt şt \inlei
piJtoluJui şe.u? etc. •·

• •
A.JIEll~(•T I C1' 01'tlK.
/Jlll/Od< <I• Vl<lor 11ugo, lrn~ . de (). Negruzd. 'l'IUu. ,),
Exist! lotuşi la Negr11z7.-i un humor cu desăvârşire clasic.
Mot!Vlll din Au mai pd/il·o şi al/ii (soţul tnşelat de femeia
tn care crede or~qte) aparţine vechii nuvele italiene. Umo-
dstul moldovean li tratează eu zâmbete molier"'lti. Postelnicul
Zirnbolici este un Arnolphe şi Agapiţa o Agn~. Poctelnicnl
o laudl prietenilor pentru inocenţa ei, tncredinlal cil lntr'o >.i
femeia U va tnmba • si Ies enlants qu'on Iait se lalsalent par
l'oreille • şi o glseşte ln braţele unui tânăr. Zlmbolici nu ia
lucrurile ln tragic, ci se C(lns<>lcaiă prin a=t adevAr ct.er n :
o au rnru păţit.o şi alţii•, prin acea lipsă de demnitate virilll,
caractemlicA tuturor tnşelaţi!or de C(lmedie clasicl. De re·
ţinut că soţia allliia este o preţioasă ridiculă, cu idoh C(lntem·
poraiu (Lord Byron. George Sand) care rimează acrobatic
ca Victor Hugo :
1'911\ . . •
Cuprtnsa. de un trisl necaz of u '1'111orPl\..PI" A.11J1n1:1 .
At,
Privtn•t' am\lrgu•ntuneca l.
Cnt,
~r=Ti"i~J~~37~.;=n=;rrr=n==i~~I
ŞI vGd cn dlntr'un nour d„
Es,
Mulţime de dra<I floro,1
Roşi . Aprodul Purici. 1~itlu .
 IS'f'O H!A l. l'f'llHATU Rll RO~IĂNf: - ,201J

Capodopera acestei pr oze de hllaritate clasic:t est.e P.U..ld

JÎ Tândnld, d~nzAnd d rumul luJ Anton Pann ş1 lui Ion
Creangă. ltfl• ul c d o u subtilitat<: infinită şi nu se poate <»mu·
nic.a decât 11nu1 cit1tor de adânci educaţie literară. care pc
trece la erudiţia bolmtitoore a lui Rabelais sau o lui Stern~.
"foat! i11con1p;1ral:rila :ul.!l :stă tn a \""dl'$1 deodaul 11n ~ (Ic
sentinţe, legate Intre ele prin intimităţi mai mull •crl•1le
dee.ţl de eo11ţiout. Avem d e a face cu un gi1on1lsm ' tur, :k,()S
d in Rfera. or icArci utilib\ţi, c u o c urată p-restidigit.'lţi& tlh.li\CticA
• Fine I O• vrei i A lrllJcş U bine şi sd albi llcnd, sd le •M•şll 11 tl
lol· d 'Rtano 11' 1nltl60 do rnllSl\ şi la colţ de tenrl'I, pentru t l1 c 11\ul l>lill'
s:4 rii fruntea coxll (lccAt coildl\ lrun\ei. Şc1J str41nb şi grllcşlo ' lrcot.
Nu bnga 1·nJ1nn uude nu-\1 Cerlle oala. nici ci'\uln enl 1uor\I să Io h.·I
po t.convclr., etici 1>c1\tru llehohe \'Ci pră1>âdi şi pre ,\Jlhoho.
• Bntc lc.rul 114.11' c cald, ş1 f i'l lol Jncn1I la vrem eo lui.
• N u rll bun de guri: gurn bate c. ... Vorbn n1t1ltdi·t sîlri'it'ÎC
on1ulul, şi tontA ,,rt.sercn pc Jl111ba el pere.
• Nu fli 1gArcll, c4cl banii $lrAngătorului fn lrA li' n1Ano cltcJtul·
lornlul şi .tetnnpul cnaJ m ull pl gubqte. leneşul n1nl n1ull 1lt r,rg:l :
da r nld 1cu1n11 la lAr4te şi d tin la f:lln.:l.
• N u te AP\ICI de m ulte trebi oda:t.A. Cine goneşte dol Iepuri. nu
prinde nldunul. Nu le tnlovlrlf1 cu omul btt.isnlc. \fal bln~ est'°
51 fii c'un om Vrtdnlc la pagubă, dedt e'un ml~I I• dobA11dG ""
te \•Ari ln Judc«l\I. ln 1<om arbUor. cel c'un ochiu • l111p4M1L 1:.1
rnai tare t tl 111AI 111nrc. şl dreptul tmblll tOl.o.(l'auua cu c11pul • J>."lrt..
Lft judecAlor1 c:e h1lnl 1~ o 11rod1e, e:tst pe Alta. c ld ş ;\tul ul n u f'redt1
ccJul tti\rnGud, şi 11101 b unii e o tn\TolalA strlmbll tlecAt o Judecat ă
dreoplll. S:t. n'"• n Iute c.u cel 1narl. Corb la corb nu •coO\te ocllll.
('..c ense dl11 n11\ ţ A, ton.reci prinde, şi JupuJ părul schlnlb11. lnr 11n r:.1vul
bo.
• Nt1 to'uc:redo fn ciocoi. ClocoluJ e ca rilch..lln : ftc. ce.-1 lol, d o
ce ri'l11nrc. ~ 1 <lh1 con(!A (le cAne, $ită de mnto$1l 1tu 1.Cl rnol tncc. N u
fli duş n1i1tt OJ, c'1cl cine ro..ce. fn cc·l·se, şi nu c nici o !apta fl1r11 plntJ,,
• 1: ercşte-te de pro ş tt ş.l de 11cbt1ui. Nebunul n'nsudt\ n.IC'I IA dcnl,
nici la volo, şi pro•lulul nici •A·I raci, nici să· \ i racA. El lnvR\A bAr·
bie.rlQ Jo cAp\11 tliu. Şede p e rna.gar, şi caută 111ogarul. Nu-l 1•ri11te11r
tn snt, 41 el tttlrtabA casa vomicului. ProsUa din n11care, lene uu
1nal are. Cine se mtst ceil fn UirA\e, 11 mllnAncA po·rclJ; ş•n pol 151un c~
ml cu cine t e aduni, st'·\J spun cc rcl de om cştl .
• Nu t. hrAnl cu nAd<Jdea ti ru rilgăduin\lle. ln\elcplul fAgA·
d uc.ş t e.. nebwltll lrage uildcjdc. SA ttâeşti, 1nurguJt, u. paşt.1 tllf'bA
verde. Ce-f tn rnrlnl\, nu-i mlnclunl. şi e mai bine acunt un ou. ci.edil
la anul un bou • •. 8. A. R .

Numele lui C • .Ncgruz.:ti este legat de obiceiu de r' " " "·la soiu d e Potonius mai Rbjcct , ~te nurr1:iidccât acceptat. In-
istorică A l1xo111l1u Lâf>"l''' a nul care ar fi d e venit o seric~ tdrit ln scaun, Domnul lncepc ~ t.'li< pe boieri, purtare d e
celebră cn ~i llam/tl dacll literatura română ar fi a v ut to :ijulor c riminal fa natic lntr'o privinţă. d e om politie rece tntr'alt:a.
pr estigiul unei limbi universale. Nu se poate fncl1ipul o mal P•ţ'i. de Doamna can~I imp loră nulă pentru l10ieri, ci a re

pcrfcclA sinteill de gesturi patetice adânci, de cu,·inLo memo
ro.bilo. de observaţio psih•Jlogică şi sociologică (lc11tA, do au.
ltatllni rc>rt~antl ce şl In tu iţie l'Calisti'i.. Eroiă ntt t1n dcsc 11 ui1nito1·
~cgr uzz.I n 1tlţclcs 8i>ÎriLul c roniccî ron1âl1e şi n ll US bnzofe
un ui ron1n11tJsm J>o11itt\' , !:iCutit de na.ive idealib\ţ1, 11\ c ro11 1c.G
Donmii taie po boi<-'1·1 şi boierii pe Domoi şi toat.ă rlurnU\ 1111<:1
donlni i este o tncordnre de susp iciuni , d e uneltiri. (Ic tradan
ş1 de crime. Nuve.la ' " lntru ln rândul naraţiunilor ole asal'ln31 c
italiene, d e nu ş' ar h dat eroului principal o semn i ficaţ ie su·
perioară. Upuşne.,1111 o un damnat. osândit d e l'rov1<1c11\4
sll verse "1ngc ~ sll nil• ue dupil mântuire. El suferi\ de o mc·
laJ1col1e ~gv1nu-l. colurată cu miun"tropie. Echtl1brttl lntr~
conve1•\ia ron1ant icl ~· realitatea individului, a.ceasu. e mi·
nurtc.'\ \.rcas1ei tnt ~c~rur.zl. l ntrâ11d tn tară. voevodul e 1n-.
Wmpina.t ii"" lluicri t:1rc 11t1 ·I vo r. S::l J.rt "'' râ..~ t.e.,tm.l, sa.t~tttic:
• Şi 11ts."· net.111• uu ''"' \'rC:\l, 1111 111ă t1thiţi ? Hu 11a ha I • şl d i11
g11 n'I li k s !ig uri lilc mrc macabre: • I.lestul boieri • I lnLo>rcep '"'
şi spu11cţi celui ou v 'n 11 trl111is, ca să. se lere.'LdC:ă. sU. nu Uu.u
fi<:Sl e ci tlo nu vrl: sa. fue din eiolauile .luJ s urlo, şi 11111 pcloa lui
c.ăptu>i<W-111 <1obclo1 111ele •. € 1 spune o vcirbll memornllilr, :
' Da.el vc>i ntA n ·1Q. vreţi, eu vă vreu •· t nS<'i o <la partc ele a 11
u11 gălăglo.• u rau de melodramă.. E disi mulat. hlazat, c unoecllwr
al slabiciuuilor u mane. holătlt şi răbdător. v„rsat1l11I Mot oc.
flin.i:ăşii nespuse şi 1111 râs interior de 0111 decis şi dispreţuitor
l lC fe mei :
• .-\r1ropli11du·se, 1c plec!t şi-l 111'ir11tll nu\110. LA pu~nca nul o apuci\
dt• 111iJloc. şi r-ldicilndu~o cn pre o pnnrt. o puse l•t.: gc.nuc;hll sel.
- (~ veste, frumoasa 1ncn l>on 1nn ~ 1 z(sc eJ sllrutUnd_u „f) f>C
rrunte : ce prlcinll te face i:&il.J\ll c4nd 11u„1 1drl1:.ttowc.. a-\1 Jâsa
f11,ele? f.i11c te-:lu trcr.lt aşa de <ll1nlnoa\t\? •.
Fiindcă. Doamnei li era gro.u.~ de sânge, ii făjţ.i<hteşw
cu fin humor • un leac de fric:t •. I n c ur.lnd <e dă boierilor.
tu 1111111.~r de 4 7, un ospăţ. desc;ri.s uoo utor cu pcnsulA Oamandii:
t ln ~ l olda\iR J)e vrt:n'lta aettn llU ~ inlrodusne fneoi mod:.
rnAnrf,rilur alese. Cel 1nai mnr<" 0!1>1l\ K cuprindea tn câte\•a te---
htri tlf buc:ttt . l)u~ bOCŞ\ll po l1>11~x. \'l!Heau mâncări g.-tecşll
rt:rte cu vt•rde\url. r-ar<" plutc 11u ln unt; apoi pllntul t.uree:sc, şi h1
~ rd~ i t friplt1rile- cosn1opolite. l~ utu 1 11 e~il i i şCr»e lc lr era u dt n-
lullu \ C$Ule tu casă. Tips:lll„ p a f flrt O fl lh cau 1·1ucolele, l algeriJo ~I
1•l1bartlc •·rnu <le argint. Pe b\ 11gâ J)rirr t r . ta n şt~...1le tn T411rt mu l
ntultc ulcioare pdnlcconsc 11ll11a de \'ln tJc Odobc.şU şi d e Cotnu r~
ti la 1pat eJc tleşte t liri1la holt r tlv(lrcnu cl\lf: o ~ lu g~\, ciirc ,1reger1.
'fonte :icest f! s lugi e.n:iu tnur111nti.' •.
La clipa hotărilâ slugile sAr pc l>Oiun şi-i uc id şi Vod;1
care e un estet pune să se arunce t rupu rile a far-l şi sl!. se facă
o p iramidl de capete râ nd ui l.C dupll rang. T abloul c al 1111ui
200 - INTEMEIEREA PROZEI

i\tl\celaren Soerilor la festinu\ lăpuşneanului. Litogra!ie de A. Asnchi, B. 1\. R.

colorist îndrăzneţ. amesueător de costumaţii pitoreşti, de
sânge şi lividităţi. Acum se desfăşoară drama.Iul Moţoc, curtean
linguşitor şi poltron. Sarcastic ca orice damnat, Vodă râde
şi Moţoc, servil, se sileşte a râde şi el. Mulţimea adunată în
neştire ln faţa curţii domneşti e lntrebată ce voieşte, căci ;n
demenţa lui Lăpuşneanu a lncolţit excelenta idee politică de
a. capta poporul cu uciderea boierilor. Acum vine momentul
de o rară fericire al dezorientării vulgului şi al hotărlrii lui
iraţionale:
• Prostimea rlmasă cu gura clscat.â. Ea nu se aştepta ln ase·
menea lntrebar•. VenlSe f1lrâ s~ ştie pentru cc a venit $i cc vren.
lneepu a se stringe ln cete, cete, şi a se lntr<ba unii pe a)lll ce să
·ceară. ln sfârşit lncepură a striga:
- Sii mleşUr<ze dăjdiile I - Sli nu ne .w.pciuascll l
- Să
nu ne mai tmplineascâ 1 - Să nu ne mai jUCuiasc;.\ I
- rămas s!lt-aci I -
Am N'avem bani 1- Ne 1 ntt Junt lo\i
omor o n1uJ\lme de oameni pentru ·un 01n, nu ar fi păcat? J udecă
dumru:nt41 .$.ingur. Ou,-to <Ic mori pentru binele moşiei dumitale;
cum ziceai huuţl cAnd !ml spuneai cA nu tn~ vrea nici ml Iubeşte
\eara •·
Că7.:ind
bolnav Lăpuşneanu!, atât de fin politician până
aci, redevine damnatul tnfricoşat de caznele Iadului. El făgă­
dueşte să se călugărească. Deştept.ându-se din delir rămlne
surprins de mediul monahal tn care se află. Puternica lui
personalitate birue teroarea mistică şi cu glas turburat bol-
navul goneşte călugării din juru-i:
- Ce pocită.1111 sAnt aceste? strigă. A I vol vă jucaţi eu atliue I
Alaril, bonilcl Eşi\il că pro to\l vă omori ŞI răuta o armii pe lângll
et, ~a.r ne (tă!irtd decât potcapul, fi asv·ârll cu 1n;'\11ic tn capul unul
t:llugăr.
4

Mo\ecl-Mo\ocl Mo\ocl -El ne beleşte şi ne pnulăl - El sfii- ln lupta de e><terminarc a acestei aprige voinţe de putere
Lueşte pro Vodă I- Să moară I Lăpuşneanu! apare simpatic ca orice om viu şi întreg şi im·
- Moţoc sA moară I - Capul lui Moţoc vrem I •· presia ultimă a cititorului e mai puţin a unui portret romantic
cât a unei puternice creaţii pe deasupra ori cărui stil de şcoală.
Upuşneanu are emoţii superioare. .E l asistă cu voluptate
la tânguielile boierului, de care e· bucuros să scape, trăi ndu·şi
din plin ura şi nuzantropia: ANTON PANN.

Obârşialui Anton Pann e din cele mai întonetl).tc. Să fi

• - Dar ce le·am făcut eu oametll1or ncestora'i Ni.lscătoare de
Dumnezeu scapă·nlă de primejdia aceasta, şi mti jur să fac o bisc· fost Bulgar? Român? S'ar ii născut tn Sliveo, dintr'un tată
ricl. a.I postesc cât votu mal a,ve tlle, să ferec cu arginl tcoann t:. căldărar, mamă fiindu-i o Grecoaică Tom.a ida şi ar mai fi
t·ca lllcătoare do minuni dela Montistiren Neam\ ului!. .. avut doi fraţi, Din Sliven, după 1829, •'au băjenit spre Mun-
- Dar mllosllve Uoamne. 1\U·i ~cu l tn pre nişte J>roştJ, pre
11işte moj.icL Pune să dee cu tunurile fnlr'Jnşii . . . Să moară toţi J
tenia familii numeroase de Bulga~i care ar.i intră în ţesătura
l~tl sânt boier mare; ei sâ11l nişte proştl ! etnică a oraşului Ploeşti. Deci Pann avea nu numai tn spirit
- Proşti, dar mu)ll, răspunse LApuşneanul cu •<lngo rece; s~ ci •i ln sânge afinităţi cu Caragiale. Era un balcanic a cărui
 ISTORL'\ l.ITERATURH ROMÂNE - 'JiYI

'! \' I I
\

~ --·

OtrAvlrc11 Iul
--
L5puşneanu. Utogra!Je de A. Asachi. n. A. R.

familie se trăsese din instinct lntr'o ţară unde nu avea pe ni· • director• tn t819 în tipografia de muzică bisericească a lui
meni : Petru Efesiul. Jn 1827 fu numit profesor la semlnarul din
Râmnicul·Vâlcei, dar după un an, inaugurAndu•şi cariera
Strilin fiind, nu am rudă
amoroasă. fugi cu nepoata unei stareţe la Braşov. Acolo tn
Nici de neam nobil, nici prost.
1828 intră •cantor• la Sf, Nicolae din Schei. Nepoata stareţei
Cunoaşterea miraculoasă a limbii noastre e un semn că Platonida, dela ~I-rea Dintr'un lemn. • păsărica 1, se chema
era sau Român (Valah curat ori Cuţovlah) sau că venise aici Anica şi cu ea Pann avu o fată, Tinca. Nu se căsătoriră, dar
din fragedă copilărie «ea ce lntăteşte data aproximativă a trăiră, se vede, multă vreme mai mu.lt sau mai puţin tmpreună.
naşterii de 1797. Totuşi trăise ln Balcani sau dincoace prilltte Apoi femeia ii vându:
mahornetani. căci ştia foarte bine turceşte. Că autorul melodiei
Ah I ludo I Dali da I
DeşttapUi-te Româm ar ii fost l.nsă Turc, intrat aşa deodată De lntcrC$ orhllll,
ln tămâia bisericii ortodoxe, ou e probabil. Numai dela un Vai I n1nar sean1A vel do I
Român putea veni o repulsie atât de spontană de înstrăinare: Aspidll otr§vltă.

CAntă, măi trate Române, pe graiul şi limbo to,

Cu Anica, Pann fugise peste munţi în chipul cel mai romantic,
ŞI lasă cele străine el de a şi-le cAntu.
ctntl sll 'nţclegi fi tnsu\I şi cAţJ la tine ascult: tunzându-i • păsăricei • părul şi tmbrăcând·o bărbăteşte,
Cinsteşte, ca fieşlcare, li1nba şi nea1nu-ţt mal mult. ispravă ex-plicabilă prin faptul că fugarul era căsătorit cu o
Zamfua Agurezan, care nu-l putu suferi din prima ri:
Intruu Pann trecu tn Basarabia, prin 1806, după moartea
tatălui şi lmpreună cu familia se spune, cei doi iraţi intrând Căc.'j cu tntâia nevastă,
Şeapte ani trăind cu loc,
în armata rusească. Legenda pretinde că ar fi fost luat •1n
N'am putut 1n l111nea asl5
robie • şi folosit ca muzicallt in armată. Lucru afară de ln· Să leg doua la un loc:
doială este că a cântat in biserica din Chişinău afiându-se
'printre sopranii armoniei eclesiastice la an11J 181,0 •. La 13 Chiar 1n ziua cunu11iei
ani mai putea fi lntr'adewr sopran. Pann avea voce şi lntr'o A fugit fi m'a lăsat,
ŞI dealul mitropolici
vreme când cântăreţii bisericeşti lnfăţi.şau ceva, el a trecut Necontenit l·am urcat.
din loc ln loc Insoţit de reputaţia lui. De traiul prin medii
ruseşti, stă dovadă cunoştinţa lui de limba rusă. fn 1812, Abia după şapte
ani lncuviinţă autoritatea eclesiastică
după răpirea Basarabiei, veni la Ilucur~i unde îşi tncepu despărţirea. Cu Zamfira, Pann avu un fiu Lazăr, care tn 1849
cariera musicească fiind paracliser la Olari, cântăreţ la Sfinţi, era însurat şi se= în P<'fidă Agurezan. Tatăl tl socotea
208 - IN'l'llMF.TEREA PROZEI

Ba mai mult: credincioasa soţie se botărlse a se clUugări

la schitul Roşioara, după moartea soţului care urma a. se
îngropa acolo. Câţiva arhimandriţi, egumeni ~i stareţi tn frunte
cu Spiridon Tismăneanul, care • o iubea ca pe o fiicll • ti cun1-
părară case, spre a fi pomeni ţi şi a avea şi un loc de găzduire
î1• Buct1teşti. Dar ea se n1ărit.ă. cu Oprea Dumitrescu u:n
ucenic tipograf al soţu lui răposat. \.asa lui Pann, existentă
şi azi, este de o arhitectură apocaliptică. O singură odaie
alcătueşte rândul al doilea. l n dreapta şl tn stănga po aco-
perişul odllilor de joo laterale dascălul !şi făcuse grădină cu
flori. iar seara pe lună işi .încerca inspirat compoziţiiJe la
chitară . Viaţa şi -o petrecu Pann cântând ln strană, pre-
dând • meşteşugul muiichiei " compilând cărţi, tipărind şi
colportând. !11 1830 era • profesorul de musicjl al şcolii na-
ţional e clin Bucureşti 1, ln i831 la fel (p. m . ş. n.). lu
1834 avem lămurirea că era • profesorul d e music:i vocală"
Dar ln Februarie 1837 se găsea la Râmnicul Vâlcci. lu
1843 I.şi cumpără tipogra!ic care aju nse să ail.>ă cu lneetul
• două teascuri, - unul de fier şi altul de lemn, - şi . _ .
cinci rânduri de slove şi anume: Terţia, Ţiţero, Garmond,
>Iole oriCJltale şi Note europene•- In 18.14 vesteşte ca
Lusese orânduit mai tnrunte • profesorul de muiică bisericească
în seminarul Sfintei mitropolii • şi astfel 11 găsim de aci încolo
(1845-~848) lncât I.o 1849 făcând.u-şi testamentul corca ier -
tare şi şcolarilor:

Al cinclJea t.o\i ihlernii.

t:e le.a111 rost tt1 văţl1to1•.
ltnpreunâ cu cster.11iI
SA tru\ Jclrt.a'~ ru gător.

Lun1ea tn care Pann avea coloarea ei. Erau. psalţi şi

trăia
protopsalţi pricepuţi tn •ifose " care scoteau • aghioase o,
A11to11 Pann.

atunci copil crescut rău de mamâ-sa. nesupus şcoalelor. um-

blând tn desfrânare:
M'a delillmat, şi ln Ca\d
Şi tn dos, cum i-a venit:
Vrll.jmaş mi-a rost p• vllea\.ă ,
Binele nu mJ-a \ 1oit„

La ro Februarie 1840, şe căsători iarăşi c11 o Ecateri11a,

plin d e celo mai l~gitime lndoieli:
Am \Inul. douil 11cveslo şi niciun n 11'0. m11rit,
U na mi\ Jăsă 1>e mine., pQ- una f> ÎA5nJ eu,
l)e- arn trăit râu sau bine. sâ ne Jerle Oun1neze\1,
şa ,,l .._. ani lr:\ii cu una şi mereu nl'r1m jude:ent i
GârA_, rr1 ~ ra, toldcauuo, dar bt s fârşi t a1n scăpa t.
r.u R doua făcui casă şi al zecilC41 an,
Vrând l:iă se (acli mai s;:rasă. n\ă uri ş i-ml fu duşmn11,
SArt'\c:e tusorll toate, săracii şt acum iau.
Cu doar. c·c-o fi. $Î cu poate peste t11a1 bine să da11.
nar tn~il deloc nu·mt pas.I\ orşlc111n de·oi namerî.
Unde. o eşi să iasA. sunt de1>rîns :l J:U((frl.

C'.atinca s'a arlltat de ispravă:

l!a a ,;ufctil ncca;t'\J:r1.

Ea ·ln bonte m'a că to l,
Şi nle lumii l"lnturi
Dlrnpreuni'I. l e~n Ju1>1al . ..

I.!- mort1ellle stri1h1c:

l•1irua·i 111..1 s'{l ~ up ·us i
Secret n'u \ Inul tn sloe;
J1ldatli or-icc mi ~a ~ pus.

e.~\l se poate,
'-11\ ascult.a
f) in cuvântu-n1i n11 cşca .:
se supunea fntru toate: :\nto11Pann.
DupA voJnţa - mi pilşei.. Oese.n de Delavrancea tn Jtevisla NouiJ.
 tSTOlllA 1, rn; H,\TUt\ll llOMÂNE - :l09

mândri de a descifra n otaţiilc şerpuite, 1 tnzorzonate t . Ei

reprezentau o clasă de specialişti sub oblăduirea vechiului
Cucuzel dela Durau.o. avându-şi gloriile lor, pe un popa Ioanită
Năpârcă, pe Matache Cântăreţu, dela seminarul Buzăului.
Ln executarea unui • Doamne 1nilucşte 1 şi a ltii • Cuvîne·se
cu ~de,,ărat să te fe rici1r1 » se pu11eau :nuanţe, vrednice ele
invidie ori de ironie, existând modalităţi subtile la înălţare
şi la pogorire. la paza tonului care putea fi pe ligusa. van•-
ligusa. şi pro_p araligusa. 1a ifose, la te re re rnur:i şi la t1e ne1la.J(:
Erau print.re ei savant-i şi proşti şi A.t1ton P~tn11 care 1lă<lăjduise
să \•â11dă în tat,"llla lor mai multe H e ru vic;e î i l>iciui.a fără 111115. :

l)espre abonaţJ, cuooaşteţf tă c„11tt~\ret T n'a11 rt1ntns

Şi <:âţ.1 st111t 1>e la btserJci " ·se· nbona n'au nas,
~ 111eşteşug, 1>saltichie ştiu cdl ştie un cocoş:
r\xioase viermd11oase ţi-le c.-lnt ca pe ră l,oj;
far e:ln•J c la lc.rere1nuri. sunt. vesUtul Cu..::u:t.el,
Ba tocă frtultor te J>t\rt că 11 fot.rec şi 1>e. cJ.
t ~i\ftd iil: umtlll ·c::sl curcanul ~I m i · ţl rt\1 1i că un R)a,ţ,
Ca o mince 1tl tril1tleşte nenc1talele pe 11as.
Oe te rncc s ă cuşti gura şi Io, <lânsut ş:l 11ri veşlî,
ŞI a lte ori t• odonnne, de nu-(1 vine <:l c lipeşti .
Despre n lor neş ti inţă cât de purici nu se pîşc:
Cânt şi Lot 1nereu tn s trn110\ din d eş te ca '11 fluier 1ol$C.
1\ci li ·veii elăUr1d cnpul ca ri\,-Oil unul alll .
Aci 'ntlnd gât ca cocoşul (J>cntrur.a şi ci u psolt).

Afară de meseria n111zi cca.~că Pann tipărea :;i vi11clca cărţl,

din care, desfăcând cu tncetul, lşi ţinea cheltuialo. Câsei. Pentru
a le răspândi uJ11bla ltnpreună 11evasta CatiL1ca î11 Munte11ia
ct1
1i Moldova spre a agonisi prenumeranţi, tn deosebi pe la ma-
năstid. O lună de 1,ile coUndasc cu puţin Iolo~ pc la mânăstirile

:\nto1t Panu.
Gmvurii. B. A. I!.

de pe.te Olt şi era să. se lntoarcil, mâhnit, Ciindcă nu-şi scosese

nlci 1,a.riii d e drum, câ nd 13. Bistriţa, cuviosul Ve11iami11 t l
prin1i J;)C.4ite aşteptări. La ~L'isn1at1a avu ascn1eni prieteni.
Din1-rc toate oraşele 11 mulţumea Ploeştli :
l ' l oit•ştcu ii ~ C\11n se vede, st1nt 1nn1 mult e·vlavioşl,
l">rin urmare şi 'o scripLurit sunL n1al ta.re crcdlnelo~i • ..
NC"ţtlJ .sloril mn1 cu ~ean1~. lo\l !ţnrlnd, s'au abu11at
!)' au r:io\as nu1\1ni noola, c:arii poate. n'au nllat~
ln 184 i :m fori pierderi căci arzând la i3 Martie, de Paşti.
13ucnrcştii $i '" 31 Martie Râmnicul, i se prăpădiră din cărţi.
111 J•e llrua.ri,'! 1849, crezând că moare, trt ur_ma. ur1ci răcc.11,
• la ciiici•<"Gi ~i 'trei ani punt•, Paun I.şi făc u testamentul ln
versuri şi ti1>ilrH, prin care desmoştenca pc Lazăr, fiul Zam-
Ci t <:i:
I >·nccka, t Q un J)rbl l"\•nic
Şi ca l ttl vrăjmaş. tecior,
fi (lestiinte7. pravilnic
Si nu-l IA~ n1o~lenitor.
A l1zise că l.a ză r ii i11j11ra grozav şi că se bucura. foarte de
boala lui. De ~ttt.-ea nu voia sâ,.„f aibă 11ici la l 11morn1:inta.re.
n ici la 1><>1nc11i, şi„i Lăsa doar o sutâ de că-rţi pe care trebuia
sa le i~l :;i să 111gă 11u.111aiilec.ăt din a cel ceas. Lei- 20 August
1 ~.)4, co_i.11d spu11ca <:ă urc • a11i cincizeci ~i şca1>te punt•. fn
' 'Crs11 rl şi i11 i>ro;i;ă, îş1 schimba J>ărerlle şi Jăsa luj ~'lzăr,
care era J)rOOt, tlµog rafia1 De data aceasta., muri de tifos.
VtJise ~ lîc f1)rnor1nt,11tat la. Vifodta, ou la 1toşi~uu şi să i se
plină 1111 n1011u1ne n t tare ca bro11zuJ horaţia11:
I.a 01 0rm~IJ1l c3 s.il· l'Di rădicc.
Portretul luJ Pals je, ir1Lrodu~torul 1nu.zîcei Qccidenta le. ln Viia/a \ J11 ~tUlp c:i l -111 n1onu1nc11l
1~rto Cuviosului Piirt1~ttlui no~tru S tart111/11l Pais1t. .\fi\năstiren lle n1nrmurl1, s~ 11t1-I ~ triec
Nean1ţul, 1836. 'l"ăria \'r·un cle1nu11 t ,
210 - INTEMEIEREA PROZEI

Cattle lucrat sA lit 129

Cvadl9t fi lucrat fnunos,
ŞI pe dAnsul •~ se scrie ms~ WIP II &31
Aceste venurl din JO$:
K~ NT6 Pl.\OP
• Altl s'a muttfl cu /ale. Dl" " 'IACT" 11row1r„.
Jn cel mal din urmii an,
Cart ln t4rlll• •al•
.c;.e cilt_şfe Attton Pann. 41oAV• Q D• T. -. (~•ti• 3 .)
Atun1 nicfna·I tnttttaul,
C~ /a 1Crl$ mtttU ~tdta :
;." ... ~~--- -----
... ~~ ~ :;."
Nopf/ lnlrtql nu mal 1ucrea:6
La lumina car// sd dea. •-0-
••„..........
• „ „ .„ n9 li ei •9 .1 i
.....
i
fmp/111/ndu·ff d<rtorfo <9' ,, _ _ _ J --- ~
__ -~ ..... .._.._
ro
ŞI laltnlul 11< 'ngropllnd, '1 .-__ K -l)h.
ŞI·• f4cu/ tal6/orl11
f)4nd tn (11/M altor rdnd.
i I I • • c•o• •a '-. c•o• • •

Lnsă !u lngropat la biserica Lucac1, Io ziua de 4 N~mvrie - .--.:. ._,\ JJ.... __,,_....,.J
.- -Q.
·----
ro ~
:. r
,ţ)

1854. l\S c~ 2. Z -a Ct t At a a t lM .,
O mare pute din cărţile Iul Anton Pann sunt opere d~
specialitate: A non, C4nltiri lilurcice. Vu si<ri mu$ÎUJll. Not<I ~" .--.._J;......... J
.P' ..........
docstUlar, BllSUI korel1c şi prauic al musiai b1srriUJIÎ sau
Gram,.,atica 1nelodieă. J\alo/onicul, Epitaful, Anastas1111ar1<1
„.„ Jl
ci>. (&Ic) lfo I I I rpt I;;~

fnd<HI, Herwuico·kinonicar, etc., la care se adaogă alte tipă­

rituri cu caract.cr bisericesc a>i 1ără interes şi cărti cu caracter
...._,,._..... __
" . ._, c- n -----._,,~~1 ~ .....
~

.... <9'<"" .- -
educativ precum Hrisloill• aa ~coala moralull<i. Apoi vin A A& Tt t I t t f 1't1 " ' ' t;O~ t f'S •
cdlindaro, e41ind4raşe şi prelucrări de opere d e colportaj :
Cântări d;J stea, Poesii dcoubite sa" cânwu de lm11t, ltrdrepltl·
9 o. 6
l 1njllnil 1tl11 .<i/>i/ulul At11t'Jr1tll1/.
f<lrul bt(iul/t>r, Fabt<I• ţi islol'Îoare, Pt>tsii pop11lnrc, l11(cl•p/1</
Arhi r cu 11eţ>otul sdt' Anatla1n. Nă.sdrăvăfiiiJa '''' 1Va$fYtlti11 dt! circulaţie w1i\•ersa1r,. 't11cori tn forn1elc. origina le. tnal adesc
Hogea, Culegere d• poveşti şi mugdote, O poue$lire 11rabiclf ditl prelăcul.ă în plăcu\ul pcnto•u vulg mod semic ul t. ln po<:•iile
H a/ima, lltona Im 8nloldi11, /ii11/ Bufomdlfi Berto/do. Poezia populare '"' găseşte cântecul acestn:
ţărăneascA se amcstec11 cu poezie d e mahala şi cu tu1ocdoticll.
Pom, ponl, pon1 eran1 e.u pon1.
Po11' eran·i cu frun t.4 \'trde
ŞI verd..,\ll ml-se pitrdc.
Pom. [>Otn, pom. p0rn tnt1n cu 110111

Sub numele de No1<1 ErolOerit, i$toria lui Cornaros e pre·

NECDP'Lll'bNII.\E • lucrată cu ajutorul unui Tudorache lliad (pcnlTU traducere)
ln veJSuri de feluri\ i metri cu inll'\\ri alo peraonagiilor. cu comen·
tarii ale poetului, cu cântece şi coruri de cea tnai monoton4
factură.
Anton Pann a avu t pretenţii de poet liric şi şi·a adunat
poeziile , spre a nu vorbi do cele risipite prin celelalte opere
(de pildil. ca adaose la No11/ Erotocril) tn cele iiase broşud dia
S pitalul A "1oruJui sau Câ11tdlor11I 1/or11/11i, ln care !nsă cele
Ka.tecc mi aepci<1>ixaTo mai multe. cu ştiinţa culegătorului, sunt luate deln Văcll.reşti,
Je dela Paris Mumuleanu, deL'\ unîi poeţi mold oveni şi din t:ra·
diţia urală. Unltatea lor, prin vulgaritate şi erotică lamen·
AN TON ll ANN toasă, e deplină :

ScoaJ~ (lUituli\d SOOllfd,

Scoală sil vedem co boolA
Ce µea boall te •npresoanl,
Te •il bqt<. te doboanl 1
Ce durere le nlpune7
Spune pulcuU\A •pune,
ca sJI merg Io spi\Arle
SA -ţi odue vr'o ilo!Lorlc;
•
EJi11i> l -1a. s·a dus l şl or cc volu rac:c
Silnl toate l11lr'u11 zndnr I
lilS!!:lSPEU!I , ' 853. Dar cugetul rnl·-0 t11 l'>nc:e,

k-~-\l: :,n.:. . .T.:. . .in:. :o:. :r.:.P":. .;"',. ia-:-,-,": -i-A_n_T_o_n_D_•_n_n_._ _ _

Dl lu 1t1i 4
0J dnt t\st. tlRhnr•
•
f-tot;l:rîl sA1\l Qr 11n rnor.
Or ~a )oă te o.m 11nlor:
Că d111 ceo.s co te.am l.11ril
NtY.ţ(/'riffllfniilc 1111 Nn&tratin Hogta. f..opcrto. Minţii• ml s'n zmintit„.
 ISTOR IA L ITERATURII ROMÂNE - 211

Un prim ton umoristic vine din facilitatea ln totul meca-

.XfIGT O ITl u ni că cu care sunt puse tn stifauri chestiuni prozaice ca tn Ca-
le11dar săt~şc şi Prog11osti~ !Hibeşti (se1nnate A. P. ln Seplem4na
lui C. Negruzzi). Repeziciu1lea e111lterii aforistice este un fel
de bufonadă verbală:

illKOA:..tlA MOfilA <V; d~î , Sarea c!lttd c umedoasă n.rntă ploae .sau nor,
Iar când este aseUcioa.sil va li lin1p dogol"ltor.
CAnd nu arde locul bine, şi lun1lnar..:a frumos
Să fiţi şlguri că ne vine de t111deva un nor gros.
M11'6 ,f.M U ll"b TOllTe Oli1'i61Mf'ld6 mi ff'Z.· VUlvAtoc. eilnd se prhnbl:l 1>0 1>irostrii ori pe va.s.
l' llR~FIAe 'i6dl! liMHe. Să ştiti că ti111pul se scl1in1b:1. peste u•1 Jninut. de ceas.
Ct1coşii c:-lnt ând de vreme seara la culcoşul lor,
Prevestesc cu bună scan1ti 1noloşa g. ploac ş i nor.
~lâta dac!! se \'il pune cu spatele l~ngă roc,
f rig sau ninsoare .ne spu11e, p~slc 1>u,Jn snu pe loc.
Cât1d pocneşte uşa. l:1da.• 1nasa, or all(i ) cc:va,
Ateste ne sâttl.. dovni'l11 cii I Impui se -va schhnha.

A I H risloiti'' ar trc·z i oricăruÎ copil, azi, hohote de râ,..<J, prir1

1>resup,1nerca urlci stări de a nimalitate maximă :
ii H T O H' n ii H', Cânldl vei li Io adunare
Snu vorbeşti C\l onrecare,
·1--0 pllze.,şl" toarlt lnro.
n, o ~llOjl ~" ,\I M~3i1es ft01< 4 11 S 4 11 m 1<o • A1· t:a ntt din vrc•o re:• dt darc,
S:l-\i ne rntlinile itjUll SC
11 op H4 1JÎOH4 111 AiH fi lţw !$p1 ~i. Spre păr\ilo cele nscunse,

JI o
t 8 3 4.
llriSloili(. 011 .~·r.oala mortllulul. Pagin ă dfJ titlu.
- fn d eşert l <t hotilrilşll,
SI •n <loşert to • nn eb un eştl ,
EPOT()KPETo
Lencul ţl-c 111 Ra lnniuc.
Cei •miutl\I unde (se] duo.
Cântecele în acrostih, originale sau imprumutatţ, sunt
numeroase şi nu trebue să se pună temeiu biografi.c pe ele,
căci edi torul urmărea doar să adune la îndemâna· cumpără·
tocilor cât mai multe acrostihuri utilizabile: Liota. Anghelichi,
ROM ni o 8 8fO l!)I' !
.
Săftica, U-ţica, Mariţica, Duduca, Sultănica, Anico sufletul
meu, Carolino, Efrosina, Arcte, Gheorghiţa, E lenca. lu lndrep.
tătontl be/ivilor es.te o lncercarc de a c-0ntinua poezia bahică
pe 11rmele Văcăreştilor, Laudele vinului şi pelinului puteau
să d ucă ln alte condiţii literare la un d itiramb ca al lui Redi :
Cdnd v~z vll1uJ roşior,
ANT ON Il A NN.
Galben orl cam pre.fior,
Ochii ml·s• veselesc,
Cu drngoste IJ prl\1esc.
De obiceiu lui Anton .Paon î se rezervă un loc de folklorist,
ceea ce e cu m11lt prea puţin. Erudiţia lui ln materie de t radifie
orală şi populară este enormă. Ochiul distinge pe loc elementul
ţlrănesc şi cel universal. In Poves/4a vor~i (1851) gâsim două
anecdote folosite şi d e Poggio Bracc1olini în Liber /autiarum :
aceea a plătirii birtaşului cu un ca.nteecare-i place (1 D<lschide-te
punguliţă, Cască dragă a ta guriţă •, • Metti mano alia borsa
e paga l'oste t) şi a ţăranului care îşi caută muierea. luecată.
o sucitll. ln susul a~i. Chiar alegoria lui ~!•meniu Agrippa. v4eSf
~ a, Ii.
disputa Intre măini, picioare şi pântece, e lntrobuinţată.
Pa.nu n'are noţiunea de folklor, nu respectă autenticul ţără­ T OMl!> .4
neşc, ci lmpestriţea1.ă graiul popular cu cel cult, uneor i gro-
tesc, foarte adeseori însă cu un efect. cromatic uluitor, a.vând
o linibuţie, un dar de a versifica extraordinare, oro (ără a căuta
greu tăţi.le :
O I fi 1 i, I S37.
Eu nu Iţi tic illla dCCllt •ă ştii cum cl CA~ ··vr1i1i•r. ' ' r I o ' ri I h' K ,\ o ţ j " '·
Oupl cum eşti tltnre şi \Tednlc de muncă
Cllnd le. tocmeşti, ce.re •ll·\l· <lea plat.ll b unti, /\'aul Rrotocrit ele Anlon Pann. Til.l u.

„.
212 - INTEMEIEREA l'T!OZE I

Au să te scarpiui r.u "''~ l11aln1.e de jule• Rena.rd şi Ionel Tcodoreanu, Pann făcea
Sp·rc loc·urlle h.celc, ' metafore •· Nu altceva este -portretul cepei :
c:11 c luc.ril <le ruşine'
şs a n 1111 se cu\•Î nţ.
C..:uutsi1nţ i aceasta Ceapa, lio l<l 'odală
• <:0111 u din 11n t1.-rţi , roarte vc1linotii •
St: '1nbraCJl tndatâ, iute, cu mânie
\ ' orl•int l 1111 $lr:\111l>a 1li11 f{Utt1. J) ouitsprez<:co haine puse <le din1ic:,
Gtu1dinf<l l să
fO<'i vrcc> fi~urii. ŞI \: :i11i:lş-i atâ tea a lbe Wbţlrc1e,
„\u !'t~ ~c;_\r~~\i
din 111i'\selt\, Jtnbrltcând binişul ro,şu peste ele,
<:u c·Urlcl rozi, run1cpi l'U ele. l„itplAn:lndu -ţl liurba-şl Dlbi\ şi bt, l r:loă.
SculurAnd·O bine de 1>ă1.u:lr1t, ţărâ.ni1 •
• f"llenc;.1. 11ccl:jit:l '11 tont!\' a el putere.
l)ar ~·aci:l.Slll nu s;l cade. VunhJo\nd Vllzduhul d(: c.1trn11 şi fiere,
Că t>nrc cine c:\uU şa.de T>e 1>~\ 1 11:\nt Lilri'ndu~ş-i barba sn cen lat:i,
Şi ofcttnză a11 8us11i11tl Sus fn c'Jeal a.jun şe la crliiasa 'ndal;i,
1~:1ril să nlbi\ 1>rllin1'.
• Metoda fundament.'\lă este a.el-ca folosită de C. :-legruzzi
Aşa şi cd1td e,<;l e ciasul ln Pil.cala ~ Tânăa/ă adică aglomerarea ele sentinţe. Lnteresu I
C~t
s:'l·\I suni d(> rt1Ul'1 na~ul, d idactic e nul şi ln grimădirea aproape monstruoasă de afo·
S:'\ o tuci cu pn1.i' 1nnrc, ri.s11lC pc(.) iclc.-c inîţială şi pri11tr'o asocia.ţie foarte largă. autorul
Ş i cu nl u llil rt.1şi 11 a rc:
rot11njeşte, ali11iază după- tlL\ progra1n rit1nic. urn1ări11d, i11-
S:) uu taci .suneL s ufl;l tii,
Cu c~lo.tl l r:l 1 nlli~cz l cu n:lrii. stU1ctiv. totdeauna u11 o(e<:t burlesc:

•
AJde\I sft vorbim de geabă
P ~1rccî $"$tle cu ncc:ste (;~ lol u'aven1 nici o tren.bă
1\ sc.u1et1eu or ~ e:stc.. l'ilndd,
S5 nu $(;_\rd111i 11iciC><JlltU, Cura nu cere chJrie.
t:.intl vei CI tu alţi \'t'Qd<1l11. l.>oate v-orb1 O,rîc::c fle. - Oi: ·n1t1ltc OTI tns:\
Vorba, din vorbi\ hl vort~'ă
• :\1n ajuns şi la cocio1·b:t.
Ur:ll t4cru t'.Sle tuc;i, Ş 'ntun cl \•i11t pl'overbul:
()are cine câu(I n1ău:lncll , \ 'orba pe tn1de a eş i t
G u r~1. hut'ilc -s ti·Ş \nnflc. ~Jai bine să fi luş,lt . ·- Oe acela:
ŞI lu llni;turîi să sufle. (:â11d vcl să vorb~tl. Jtt gu.ră
Să nibi lacăt şi m;lsu.n\. - Ac11c:.i:
• Vexl bârna din ochlut tAu
l·:s.lc ,:irii cu vlîu \i'1, Şl 11u vorbi p•atl de rdu. - Spre 1>ltd:i·:
Şi llrt:a fiiră sO<'dlin\tl. t~ :lnd vei vorbi de mucos
S:i r:'u"llc;i lu ~ur:1 \'S.Sul. N ici tu să III urduros.
Şf S:i sorl:>i s,;"1 bt i r~nta...~ ul. Co\ "'' e mal urtl când e1nevn
Face pe rru1\l0$, că e ponevos,
• Ş i pe cel nrll cA e nuriL -Altul lor .
Siln1burl(i1 t!e poa11J ~ i{•r;'i ·rr:luteşte cuvA11tul tronc,
N 11 ~i SCUiJ•:-t din i:rur' nfnrt1. Cn cloş.ca când face clo11c.

Apoi iJatră î n joc cu1nulul d e elcmentl' cc constituc proee~ Scl1i1nharcn. rit micc.i, 11eprevăzutelc rime i11terioare, armo-
deul pictural. Intr'o prelucrare a Csloriei pow11el<>r, o grămadă ctizarea colorit.o r Vt<rbale ţipătoa.re desvăluc un artist dcsă­
de fructe este vărsată, ln faţa ochilor n oş tri, ca intr'o vechi• vf1r;til. Arttl e clasică, iadreptată -doar spre observaţia ntorală.
natură moartă, după categorii : O galerie de • cru:actcre • este alcătuită numa.i dintr'o corn bi·
naţie obiectivă. de proverbe şi ticători, plină. d e nuanţe invi·
Pe veslil.:.i Chilt:"t, c:\p n fi, o 1tuse;
Jl.ot.lln n.lcsc,, CUIU şi IU.'! J„:illlÎiia, zibile, de o truculenţă genială. fată tipul sintetic al iodolen-
Piersica, 1'arnmt.n pc11lr\1 trc.i.-pta •ntAia: t;ului ;
't nr & Uoua lrCtlJ•ttt. ri\ntlul 1>u P:.trul
C.:1a Cire::1ş3. Vişinu. Z;ir1.:\ra şi J\'li\rul : Când un1blâ J>.rin potîc~le
tar r•es 11pl· aC:e~ U: \ { :.0Ci1"11fl 4l J)t• l'ru11:1, -Parcă e luat. dln lele.
Cum şi d'o potrivă N11co sl A luna. 'l'e uiţi la dânsul şi. 1•ar<:.:l
prln stt4cl1lnl g oale calra.
'l~ot
Url))ează lll.ÎtockniiJc, leg1<rnolc. cu epitete :w tropomorfice : Umblă parcă treeră la JJ.1 ăr(o.:in1.
c:i1nd t e uiţi lu el .şi trece
1\1tt t11tâi dovadă pe Pipertl)o c:ire f>arcă este tn chio$tccc.
E Io fle· ciJ1e prea de clnstc n1ore. Utnl)la.rea-t ·c •ncovnlata
Arr1 ~ <lupi\ d;\nsul pe E11ibi1ha.rul, c.:n la pisicu plou1ttA.
Chintenul, i\rfolotrul. Cln1l)rul şi ~J{l_rnrul, l~ a o trealJă <:;,\nd se scoahl.
C'-ll>Cra, f\l ăs l ina c:nre .su.n t de frw1tc l:>arc:l arc- t>Ull 'n pontă .
Şi latru poftito la oasf><\i şi nuule: PJln' a se gîi.t l mireasa
Pe. lli.11.g â oceştea l\fll şi J)C- Ciuperco Ocl1U ginerelui ins.ă.
Şi cu prea clnstitn sortt•I ~ld11ii ltiJ'c.'.n, A visat (i'\ s'n •nghinlpnt
Mnzărca, Năutul, cuviOO$t\ l"'inlc, Şi "Urnblă la picior Jcitat. -l"ntn 1n11n1ii
Care. totdeauna e Jo, mul \i fu cinste, Şc hlu11ilteazii Jnltltlco,
Bobul $t ingllloru1 d e- ori ce tluhoare~ c:ă a cdlcnl--o J>Î.Sica I
Pos l11ic.a f.'l\~o l e cto 1>rta u111fl11LOtltC Vorb~~tc cu n1<>rmăitu~,
1\ u1 şi ţ>n:- ch1s lilul verde Cnstr3vcte Parc:j are lllt\ 111§.llgU '11 gu.ră. - Si
Agrc,şel e, C\Jtn şi Coacăzele role, Parei\ nre orbul g:1inilor.
Şi Ahcbosul floşcO\' ce) s uptlS poruucU Vorbeşte vqrba 'ugd.natii.
t;u Z1110t.l•inu care. ICtine 'mpac:l l>runcii f-•arcă i..c gura lcg'1tli.
1\1r1 şi 11~ (:11rn1nuu cca .fit sil.1ulJur- tare t.1n1,1Jl, u1u.lt eş u :să mâ vezi,
(;111T1 şi pe Castana. ce~1 cu mezul n1a.re. tă şi eu 001 tot ochi verzi 'l
 IS'f(Jlll \ l. ITEH 1\TUll1I llU\l,\:-11; - 2 13

Iau\ văduva cu istericale: '}j lKbuc ">(.'t't'n.tl. - ŞI \ 'i'\7 c:A :

L.a to.<it.'1 r-A..,n bale con~. 1tu1uai IJ 1t"1iue 11'are ritlt'~ - Ş'npol.
O v4duva 'n virst.i, lJlltnln:i. >b~JTll~. ln loc 5A phlng4 fetele:
Cu dol dinţi ln gur4, b."bn U<CU\114, Se \ ' " Cli'i 110\·to..ţ;\(')C,
Nas tAt pllU4geaoa. la_ \ rorbA · 11~ C' Sl:l l 1i. Care nu n\~ut. lua\l
t:t1 ocl\ll ceacâră, gt1ra l:ll>t'1r\ntll, (:'lle doi ş i lrcl h:1rb.1\I.
l~runtca ~f Clletl l ntă, faţn 1nohorJtA 1
Veste t ol ncgonsil. şi posonlorttl\, 1\lu11111
Unll•lu 'ntunc<:Qasă .şi tot t 11orulA. 1>~\ I <·:i U··u111 1111'\rlto . - :)t
Nu o vedea 11in1enl sA ri\r.;l vr'otlnlli, Nu te ullb thlo11doru~ lu 11ltnc. -C~ tnt•!i,
N'o puleRi cunou.:ştc, c4ntl e tuultAn 1lti1, ~u Slii s:\ ior<:i. lilc"I 4îl tc1I
Ci.\ eo ··- toat:1 vremea era 11tc6Jlt.i \: ~u n1 :a i la ho r.i tr'ntl t·~l Nu ştll t::),
CAntA·\i lele ('ântecul al 111l·e druJt 1·:a „urrctitl; <:alul bu11 din ~rnj1t 'IC \lude
(:S-t:tga·Ncaga.. ttaoa_. sparge mt1hulr.lln).. ŞI rnai l•Utl 1>re\ 110 t l 1,rlutlc - Iar ltt.
Nu 11utea ci oin1eni s~·i intre fn \--ot, I "ă1.L'Şt I casa. cu pro~ tj a ;>i
0111 xi p:lnA 'n noapte. zblern <"' 'lrlRU:\c; l ' nm. două I~ ~t ;irir„I,
<.:u nlme11t:.''I '11 lume, nu se A\'CR h1ne. \lucii tot la t:l t\I j)lt·A. - ')I J•Rrr.t
Se certa cu sine când 11'avw ~· u r1oe; Sun teţi doutt rudl şoaN:.
S lu"I, cAJne, 1>isi~. billt•a t•u J"uduhnc. C:':ati US<:<lt rure, ln 1111 • n:lfC. °.ji
ŞI JlClllrU O m US(;/j lşl c,la ' u obr~1 t l)Ahne. 'l'e~ ai {!\cu_l CIJ cl:\ui.n ru1l(l,
l) uf1?1 '111ăJ111ilii.ti\ t'tUtlfi . - ŞI
Pnnn are meşteşug1tl inoritbil al 11ll'lscăriei Cl11e. ;1J u1iros11 ... ,\n1;lndcl11A n1!l1u·aţl •tlnlr'uu ch1l1,
rHor llng11istice tari. Portre tul (ccioru lui llc tmp;lrat (care 1111·1 1:nlu
dec!\t rtu <1e ţig·;;incă) lralCtl:tfi. iii <:11vltlle Crude, dlthnilOilfC,
L.Ju i ttl pc11t:' llal.'d fu...c.
izbtae11lrca instinctelor rele: ·rol c:1 s:. zlioarc tl 1•l11cc.-. •.
c :.~
Oecl ettscănd băiutul 111;arc. Ştiu ~I lr:-1iul 1lr Ciru~~ ~I.
ŞI 'nl:li şi dupA 'n\5-tt, :"\11·1111 J•l:ing rv11ll tic f1;a 111c• !)t,
Şi de- cAnd umblu C'St bro"~a
lncepu d se C\lt10'0$Cli :
, CA e.s:le o noric::icA
Nasul caro 1\1 bilşlcii •:
• C'alta e miros.ul rloarel
Ş'nl ln este al JllllOnrcl: •
' All 1niro~ dă flo riirlo
ş•ntl 111frQS dit bălNrln •·
Ast.!el dar ~l copll:~ul,
l':e-1 nu1nta to\l coconn.şul.
s·a văzut. de \'4.nlA tnicA
c•o u iasă o uri.ied.
Sau o norlce;i (fe laur,
Oe şi cheltuiau c:I our.
Udndu-1 $:\ ln\ cţc car1c,
Ş'a urma ştiin\i tnalte
l i era de surdă t oate.
Nu l''1t..ea l:a cole icos.te:
• (:ii. pros·ua <lin udsc11r(•
Nlciodnl!\ lt,:nc 11u 11re • ;
N11 pulea "ln1ic si1 ' uvc ţ c·
NicJ cl in vorbi\, nici dtri be ţe;
1.>or nAravurilc rele
t! ro cn1inc.1tt Io ele:
~ t i.ş_eUllc llln lu1nr
l„e şUa el l oalc-anuuu.::
F.I ,ua. sa 'njurc bine
Şi câ"nlece de ruşin e.;
111\'ă':JSC fi la fluirr.
lne:1 şi tlin l>UJ'.o\ ~ultr,
"' se l-i1văli ·11 gunoaie,
ş• n ~t jttca cu noroaie.

'l'oatu nlnşi11ăriile co1nedicl St111L ftJl<Jsitc. n1crcu C\t n•alel'i(~

t1.forist.icll. ~·toncJlogul:
A•ll vorbit şi vc:rz• şi usculc.. - l) ar tn~!i
$'0 vorhll <."e e tle vorbit. - J.::u sunt QCUOl bătr-.ln,
A1l sc11ipan1 fn lar-bâ
ŞI tsllm11 lu barba. - Şi
Ct\11d este lu1111 \-eche
Su au:t cte u ureche:. - ~I
CAnd e•le lunll no~.
Nu nui; de amii11tfo\1ă. !;tl
Uit. hnbuc!it ura
IJc ln 111flnl1 pâ11' ta guri\. - <.:1111• 111u iic:e:
J\111 v(:nit. fu dC>AglJ co11llOrlel. - ~I
U1t1blll cu coliva t 11 piept j
Dialogu l cu replici s imetrice:
Fota
·--
- ~ta111A. bhb:1t IU wr ~I ' 'Viu ad t11i·I dai acu.111.
CA orz;ul tn copt a dat " · I. /I.
214 - INTEMEIEREA PROZEI

Pe cino U doare d·I peso. - l':u 1\1 zic: Povesua ocw~i este o comedie a cuvintelor pure şi hi acelaşi
Or dA·ml bArbnt, or ~A plec timp o comedie umanăintegral!, l!cutl din observaţii imper·
SA mA duc sA ml! lnoc,
Und'o Ci locul mnl see, sonale, stereotipe, cunoscute dinainte. surprinzătoare tn t.otala
CA &Jtiizl •• lasă sec. lor lipsă de inedit. ln rigiditatea lor cbinezeascll, persiflatoare,
de !nţelepciune milenara.
Jocu.r ile de a parte (la un peţit):
Oile o un j11no de troabA, cu minto. - lnccl: CILIBJ MOISJ.
E un neghiob maro fi om fdrl cinste. - Tare:
El bo\lv nu este, vin raehlu nu·l place. - lncel : Cilibi llloisi (• Focşani. 1815 - t Bucureftl, Febr. 1869) a
Bea do se turteşte şi cod se face. - Tare: fost un Anton Pann. evreu. Vânzător de mlrunţişuri prin Iar·
,.,.. bol, vaci, vile, bAt1lura pUnA. - lneel : maroace. geniu oral fără ştiinţă de carte, el tşi dicta &forismelc
Ba n'aro sl1rmanul m!car o gAln5. - Tare: de-a-dreptul zeţarului. Maximele lui sunt pline de un s1nltos
E chiabur, „ •caldA'n avullo sale. - lncel :
Ba, l·a pinl s!Anlul, n'aro cinci parale. - Tare: umor băttânese:
lncAI despre haine portu-I e dovadA. - lncct :
~ este pe dAn1ul aceea 11 'n ladA. - Tare: Acela care deosebeşte om de om, nu este OnL
Ar li pentru fatA cea mal buni 1onrtA. - Incot: •
Ba'n mormAnt de vto o bAga\l ca moarlA. - Taro:
Un ginere asUel nu-l plerde\l din mAnA. - lncel: On copil nebun este tntocmal ca un al ,a„lea deget 111 mAn•
Mai bine 'n felie sA moar4 bGtrdnG. - Tare: unui tatA, li pare rtu de •·I lua ll·I doaM> de • ·I lila.
CbJar sA nu vrea fata, l'1 o d•ll cu sila. - tncel : •
VA deschide\! ochii, nu'neca\I copila.
Cilibl Moise. mal biue pre\ueşte pc un cinstit mort, decAt pc
un hoţ viu,.
Micile bufonerii de limbaj sau de mlm.ică :
•
El tncepu: - Alfa, vila, gama, delta, omlcro11 1 Ce deosebire este Intre o roata de car fi un avocat1 !\outa •lrlgA
Capo, ioto, &lgmo, tlta, pi, ml, ni, csl, lpsllon .•• ca s'o ungi, pe avocat lrcbue sA-1 ungi ca '6 strige.
- Bravo I zise tmpilratul, nnm'alllL ol lnvAţat?
- Apoi rAspun•e bAlatnl, celclall.e le-am uitat.. •
Vedeţi domnilor ln cc Umpurl am ajun~, hArlla scrlsA e mal
• e!tinli dec4t cea nescrlsll.
Băiatul dupil ce merse, cAclula din cap lullud,
li făcu
tnchinllclu11e fl'n tll'mli·I ceru, zlc4nd: •
- Tatll melr, domni.o an, m'a lrl1nli la dun111cato lntotdeauoa la Sf. Gheorghe şi la S!. Dimitrie Clllbl Moise nrc
Pe mine, doinnla mea 1 111 cer a„1 trnprumuta două plirechl de case; unde fade şi nu-l las~ d lnsA, unde vrea 14
C'o bani\ ~ de IAlnA, or de mMal, ce·l nvca, se mute şi n'arc eu co sli pllltcascll.
ŞI cum va milclna'ndntA lnopol o •li \l·O dea.
Arenda şul au<lndn·I vorbindu-l ln zisul lei,
•
Cu o seriozitate stAnd, rAspunse cdtM> ci: lnl.r'o zi Cilib.I Moise a dat de-o ma.r e ruşine, I·• clllcnl bo\11
- Greu la deal, mAte copil, t•ll·llu, domnia sa, noaptea Ji o'au găsi t nimic.
Eu, cum zlcl 1 domnia mea, tu larti.şl dom1ala to, •
Cine o sA \le sacul 1 Cino o IA toorno 'n el1 Cilibi Moise se roagl de sGrAcle de vreo cl\Jvn ani, ca sA las4
Şi cine o sA·I aridice? •.. CA nu·I unul mllltel. din casă numai până se lmbracA.
 ROMANTICII MACABRI ŞI EXOTICI
1842 - 1859
TEHN ICA VERSULUI MUZICAL.
D. 130LINTI NEANU.
MaGedonia dădu literaturii romMe, locă dela lnccput, o
contribuţie eminentă. lntr'adevlr D. Bolintineano era fiul
Cuţovlahului Enache Cosmad din Ohrida, aşezat tnsă tn ţarii,
la Bolintinul din Vale. Mama era munteancă din Bolintin.
::-laştetta poetului trebue pusă la 1819, fiindcă ln 1845 aniversa
26 de ani de viaţă. La zece ani fu adus ln Bucureşti, la o rudă
din mahalaua Dudescului, Pitarul Pădeanu şi dat lmpreună
cu copiii acestuia lnvlţiturilor unui dascAI romln. Apoi u.r mâ
câtva şcoala dela Colţea, unde cunoscu pc A. Zane pe ca.re tl
avu coleg şi mai departe la Sf. Sava. Aici lntAlni şi pc G. Sion.
împrietenirea cu acesta se făcu cam prin 1837, ln clasele de
umanioare. unde profesor de gramatică şi compunere romă·
neasei era I . Popp, de geografie U. Gcnili, do desen Valenstain
iar de o franţozeşte • serdarul C. Arlstia, acel lnfll!.cllrat tra·
ducător al lui Aliieri , care declamănd la 1818 pe ghimia ce·I
ducea spre exil din Saul !u lovit de un soldat turc, cu excla·
maţia uimită: •Al !nebunit tu , dragoml\ne I " Atmosfera era
exaltantl la Sf. Sava, ceea ce nu tmpiedica trA.ntelo prin prid·
vorul mânlstiril şi hoini\rlrUe pe dealul Mitropoliei şi cămpul
Filaretului. Ştiri mai amAnunţlte despre adolescenţa poetulu.i
lipsesc. Ea trebue să se li petrecut tn deosebi la Bolintin, tnt.r'o
atmosferă de lllar$ alecţiuno familială. Tatăl ero •amic cum
şi părinte t, mama era duioa.91, tânărul stt-G.ngea numai • mAni
iubite•· Avea o soră, Caterina, care so va clsători şi va avea
bl!.ieţi; şi un frate. Casa părinteascll, păzită de un câine ln
lanţ, trcbue sll li fost a unui om eu stare. La zilele mari oaspeţii
se adunau Io ea şi cupele se ciocneau. Poetul avu şi o scurtă
dragoste, eurmată de moarte :
Iubeam o coplll\A, o IAnlril sunare,
O floare maUoalil ee crqto 1ur4Zllnd,
Ce tir.\ IA adune ln vla\A - o wutare,
ln dlmloeaţa vle\Jl a lncetal cAnllnd.
Aceasta e de sigur c fata tlnlră P" patul morţii'· Din acest
mediu afectiv s'a nâscut la poet o ţinută de inocentă alintare
păstrată toată Vl&j:a. ln 1846 c numit copiot la departamentul
trebilor din afară, preţuit to chip deosebit de Vodă Bibescu,
care pe o cerere de concediu scrise tnsuşi: • Vilzlnd speranţele
mari ce dă acest june •· Speranţele se lntemeiau pe publicarea
ln Curitn1I .U a..W $IX• (l V) a poeziei O /aJ4 14"âră pe patul
mor/ii, căttia Eliade li flcea această prezentare: • CAţi cunosc
frumuseţile poeziei, acea legănată şi lină cadenţaro, acel repaos
regulat al semi.stihului, acelo espresii şi asemănări răpitoare
ce tntineresc Inima: c:Aţ.~ pe lângă acestcn, după dreptate, mai
cer şi o limbă dela poet, pot judica versurile d-lui BoUntinoanu
~tui june necunoscut tncă ca OoriccUa tmpresuratl to miJ·
locul unei l~. a-i saluta talentul, şi a aftepta dela dlnsul
opere vrednice de un veac m<li ferice•· Nccunoeculul intri. tn
societatea Frăţia şi se bueură de atâta stiml lnclt adiacenta
Societak literară li fku tn l84S o buni do studii la Paris.
Bibescu, pe de alta, li dase ln l844, rangul de pitar. ln toamna
anulu.i 1845 pleca la Paris, llsMdu·şi casa plrioteascl ln păra·
ginire:
Asl!1%1 cu sanl singur, tu slriUn pAmlnLI
1'1alca mea iubit.A. doarme t11 monnlnt;
Oaspe\ll Io preajml·ml llU se mal adunA.
Cupele, la mul·ml, val I nu mal răsunA I
Casa pllrintcascii cade la pămdnt ;
Iarba verde crqte pe copmmftnt;
Pase.rea de noapte geme flirt\ seantA. :
CAnele ln Janţuri eilnd 11 cAnd mA chcainG .
Murise acum sau se vor s tinge cam ln -leaşi vremi
fra tele şi tatăl:
Aveam fi·Un tală lnc:.t, amic cum sl µlrlnt.c,
A cărui geoe albo ln pldns au losl aJbll.
Dar ''al I el dorm a.cu.ma tn trt.stelc mor1t1l11to,
Copilul IAngA talA, precum au vieţuit.
La 1848 Bolintineanu, patriot aprins, se tntoane ln ţară
şi juel un rol şters ln revoluţie, redactând efemerul ziar (19
Iunie - t 1 Septemvrie) Pt>ţ>olul suuera" ai cărui fundatori
vedem el sunt doi Bolintlneni, Ştefan şi Atanasie, po llngă
T. Piscupescu şi C. Mănciulescu. Cuvântul de ordine era:
• Vox populi, Vox dei t, ţinta lupta ln contra tiraniei şi unire.•
provinciilor române. Foaia deschidea coloanele tn • favorul
celor nedreptăţiţi •. Tocmai cănd em trlmis tmpreună cu :llţii
lntr'o deputăţie tn tabăra lui Fuad Paşa, ln ziuo. do 13 Sep-
temvrie, lntâmplându-se ciocnirea Turcilor cu pompierii, poetul
fu printre arestaţii la mlnăstirea Cotroceni şi se brlni o zi eu
prune neagra aruncată de pa.mici, apoi trecu pe lista surghiu·
niţilor. Transportat tn gbimjc cu ceilalţi, selpl ln Transilvania,
de unde merse la Constantinopol şi apoi la Paris. Poarta trata
pe revoluţionari ca oaspeţi şi le dădea un tain, ceea ce explică
faptul el Bolintineanu lşi va petrece exilul ln plimbări. Ln
6 Octomvrie 1851 era Inel la Paris, dar la 15 Nocmvrie 509ise
împreună cu V. Alecsandri, care se tntorcea ln ţarll, la Cladova.
Dorul de patrie tl cuprinse şi răndunica trecând ln sbor li da
tresăriri:
PăsAri c:A trtc:.'itoaro
Ce eterul slrAbAllnd
LcglinalA pe-aripioare
Vii din patrie cAntlnd I
216 - HOMANTl<.:11 MA<.:AOHI ŞI EXOT ICI
Dimitrie Bolintineanu.
8. A . R.
La Rusciuc sperii să revadă pe sora sa Caterina, ceea ce nu-i
fu lngăduit. Continui!. drumul spre Constantinopol cu nişte
peripeţii, nu ştim dacii adevărate ori înflorite, tntr'un stil
Edmond About pitoresc peste măsurii. Se rătăciră tntr'o
pădure (ci, un doctor neamţ , un F.vreu, u11 colonel, o clllliu•ă
tureeascll) şi fură !nconjuraţi de lupi, de care scăpară cu focul.
Spre a-şi răde de Evreu, li notificară glacia.I cil unul din căll!.tori
trebuia sacrificat. Fricosul Ahasver, tncredinţat că va cădea
el la sorţi, cilzu ln genunchi, vllicătindu-se. Ungă Şumla li
atacară tâlharii şi Bolintioeanu ne !ncredinţeaz! că a tăiat
pe unul cu sabia tn vreme ce Ovreiul se ascunsese sub pat.
La Varna alţi hoţi sgălţâiril, din fericire fără succes. uşa ba-
nului. La 9 Martlo 1853 (unii zic la 1855) cu bani lmprumutaţl
de un Romii.o filotim din Constantinopol, C. Polibroniade,
13olintineanu lşi puse tn gănd să vadă Ierusalimul de Paşti.
Trecu pe la Smirna, Chio, Samos, Rodos, Alexandreta, Tripoli,
Beirut, lafa. ln odaia de ospăţ a schitului grecesc de a.ici li
măncară • milioane de pureci călugăreşti •· Prin Gaza se tndreptll.
spre Ierusalim, vll.zu muntele Măslinilor, grădina Getsemani
şi celelalte, apoi făcu excursie la Iordan, trecând ln valea Ceri-
honului, la Mnrea moartă, la Betleem. Luându-so după alţii,
căpătă gustul do a vedea Egiptul. Sosi pe o corabie de mădurl
la Alexandria, o l uă spre Cairo, contemplă Sfinxul, piramidele.
Cumpără chiar un cap de mumie, pe care, desgustat, 11 aruncă.
Văzu şi Memfls şi ar li voit să meargă şi la Teba dar nu mai
avea bani. Aşteptă dela Polihroniade o sumă spre a merge
c ln alte părţi •· Aceste alte părţl sunt ţinuturile macedonene.
Se vede că avea un fel de misiune, căci Ghica ceruse dela
Poartă o scrisoare pentru el, ln scopul de a fi slobod 1 ă reveiller
la nationalite de cette population •· Excursia tncepu la 11 I unie.
La Salonic se prezentă la un negutJltor aromân Cosmad, rudă
de bună seaim . Făcu o cxcunie pe muntele Otimpului. Apoi
o luă spre Monastir pe dn1mul Pclla, Edessa (V<><lena), Ostro,„
Peste tot îşi notează cu mare hllmicie cuvinte aromâne, obi-
ceiuri. Dar mai ales tl interesează femeile. pentru frumuseţea
cărora are un simt deosebit. T..a Ostro'' li aduse dulceaţă o
fetică •tânără, delicată, lnaltA, subţire, albă şi cu ochii negri.
cu p.1rul negru, cu gene lungit, c- Ce ai, lea (cată muşată de
plc<:i oclili lăi şi dulci? • - o tntrcb.~. La F lorioa o femeie tânără
cn o trâmbă de pânză pe C.'\p trocu pe llln.gii el. c Era mai mult
decât frumoasă, !ncâ.nt.~toarc. Faţl albă şi uşor rumenită,
gură mică, nasul grecesc, ochii negri tăiaţi lu migdale, gene
negre lungi, dese, uşor lncrcţito, sprincene negre cu gratie
desemnate, un păr d es, subţire, negru, ieşind de sub panză
şi răsfrângându-se pe un gât grăscior şi tn adevăr alb ca neaua,
picioarele goale •. Hangiul la care trase ll asigura că e fata lui
şi-i făgădui să i-o arate. când V1I putea. fiindcă fetele erau
sălbatice pc acolo şi se ascund.ea11 ln dulap la ivirea vreunui
străin . 1-o oferi chiar ca nevastă, lnsă Bolintineanu declină
011oarea. Ochii li alergau după toate femeile. Zărise o mare
ca,·alcadă de armlnce o cu portul lor pitoTesc, mergând printre
mt1nţi , şi cete • rănduite !mprejurul unui izvor şi spălind
ptrnicle cu mâinile lor a lbe şi mici, cu picioarele goale, mici,
a lbe şi rote •- li plăceau sperioasele şi fetele foarte tinere.
l..a Salonic doamna Cosmad izbutise după patru zile 51 scoată
ln iveală pe tânăra ei fată tremurătoare o ca o iepuroaică, cu
ochii lăsaţi spre pământ, rumenă ca o vişină>. Şi când pune
vorba !n gura altuia poetul se dovedeşte un mare estet ln
materie feminină. Doctorul Franţ iubise o astfel de fată de
16 ani: • frumoasă ca o virgină ideală ; albă ca spuma Dunării ;
ochi negri plini de langoare voluptoasă şi expresie dulce, ce
rechemau femeile Iul Byron; părul neguros li cădea pe umeri
ca aripile unui corb pe neaua iernilor; genele-i lungi, negre,
noroase, ddeau cu melancolie pe ocbJi săi plecaţi, gura-i
deschizându-se, anta două rl.nduri de mărgăritare fine, tntre
cari ai fi fost omul cel mai fericit să fii strivit şi să mori •.
Dela ?.1onastir căzând bolnav de friguri se tntoarse la Salonic.
Urmează totuşi că s'a mai dus ln Macedonia. Con Ghica, beiul
de Samos, !l invită pe 13oliotineanu la o plimbare, aşa dar
cândva după primăvara lui 1854. li luară bricul de războiu
ce şedea la dispoziţia lui Ghic.'\. Se opriră la râul J.feandru,
la templul lui Apolon dela Gheronda, la ~iilct, la mausoleul
din Halicarnas, ln insula Cos, la templul din Cnidos. Altădată
merseră la Smirna, la Pergam, la Troia. Peste tot se călăuiesc
după Herodot şi Strabon. Punctul de plecare al acestor că­
lătorii este Samos. unde Bolintineanu şezu 1.ece luni la prie-
tenul să.u Zane, care fusese adus acolo de Ghica să facă o şosea.
Dorul de ţară. tl muncea. Propunerea f3culă ln 1855 de către
Domnul Moldovei de a ocupa o cat.edrl de literatură nu avu
tncuviinţarea Poartei li murise şi aora Caterina şi cumTiatul:
Copili tili se mirii de pnlldelo-11 fete;
Te rog sA te deştepţi,
ŞI mana ta e rece, nu ponte ad reşfe\e
Coţl\a lor băla.e, o, drdgilla~I bAe\1 1
De cAnd acelaşi moarte cu·acclaşl nepbare,
Pe soţul tdu lovt,
Pe viaţa ta se'nUt\$0 o rtoRple de111tristarc:
Crezuşi o datorie a nu mal viciul I
Se mângâia, pe cât se pare. cu omagierea a felurite femei .
Opera li co plini de dedicaţii. La Constantinopol stima •o damă
plinii de o distincţiune superioar.\ • pe d-na Luisa Gropler.
Adesea vorbeşte de o Cilla, sau de ma.I mult" cu a.cest nume,
 I STORIA LITl::RA'l'URll ROMÂNE - 217

una fiind moa.rtl, apoi de o Tilia căreia de ziua onomastici

îi Iace aceastl rugăminte :
Lul s:\nul
braţul, lasă
SA re vw w•lios
Prin dantele
Oe Brussele.
ln 1857 căpA.tlnd lnvoirea de a se lntoan:c ln ţară, ~i
cu cale să vază tntAJu i\loldova. Pe toamnă se îmbarcă . •\1ult.e
lucruri li plăcură tn Moldova şi la Iaşi unde trase I:\ hotelul
Binder. li lnspA.imllnlă totuşi marele număr de Evrei. l~u
primit cu iubire tn toate părţile chiar" şi de calmacaruul Vo-
goridi. i se oforirl daruri şi cineva li d.ădu un inel cu brilinnt
de 100 de galbeni. Strănsese atâtea pungi, lncăt putea să le
vândâ la m.agazin. Singlirul lucru ce-l indispuse fu prea marele
aristocratism al ?.1oldovenilor. Aci de sigur şi acu1n cunoscu
personal pe G. Sion, care afirmă că poetul a locuit lntr'o
casă cu el. Sion li t.i plrise !n 1852 Câllteu ş> plilngui. !n 1855
Poesiile vetni ş• noue 'i Inel!. altele. Acesta nu se lmpăcă mult
cu Bolintine.inu care i se plru !ogâmfat, obstinat !n ideile
sale, convins a li •geniul necomparabil al R omâniei t. Poetul.
la rându·i. ae ferea de Sion fiindcă auzise că e • rlu vlzut •.
Ţara ln genere li fli.cu impresie rea şi se gândea să.şi cumpere
o grădini!. la Chio gpre a trăi acolo sărac şi curat. Apoi se obişnui
şi scoase la 11 Octomvrie 1858, !n Bucureşti , Dtlmbovi/a. foaie
politică şi literara. la care se strânse câţiV"'« tineri admiratori,
Radu loneRCu, Pantazi Chica, Haralanlb Grandea. Era un
bun causeur şi aducea bucuros vorba despre lemei . Zărind
odată pe geam doi tinori care se sărutau făcu lui Pant.'<zi Ghica,
şcolar fidel tn privinţa erotică. următorul comentariu : • - latll
ce este poezia, amicul meu ... o strângere de mână, un surâs,
o sărutare a fiinţei iubite I Crezi tu că am necesitat să ştiu
carte, spre a cânt.a cu accet\te delirante fericirea unui asemenea
moment l •Bine vlzut de Vodă Cuza, Bolintineanu e numit
(la 21 Aprilie 186o) membru ln comisia europeanl a Ounlrei,
efor al Spitalelor civile şi intră la 12 Mai 1861 ln ministerul Olmltrlc Bollnllnee.nu.
Ştefan Golescu, ca ministru de externe, aci-interim la depar-
tamentul Controlului. Cabinetul că%11 la 11 Iulie 1861 prin·
tr'un vot de nt!ncredere. Poetul e plin de idei generoase şi cărţjle şidulapul le toapoie •nenorocitului nostru conlrate 1.
de indigni!.ri cirom le dl forma satirelor (Nenwi•. S:\lire po· Poetul fu internat la Pantelimon unde i se dădu o lngrijire
litice, cartlla tntllin. cartila a doua, 1861) criticând d~'OpotTivă distinsă. de care. prin natura mintall a boalei. nu-şi putea
•tompaterele• şi pe liberalii excesivi s ub care vede tombatere da seama. Era «un cadavru viu" L.a 25 Iunie i 871 Boliae
travestite. Jn deosebi solicitatorii de slujbe tl agasează. Dar implorase ln Camera pe G. Brătianu: c Dorite frate I Acest
toată această producţie rămâ.ne bizara. lipsită de olaritatoa ()f>et Dumitr11 Boli11tinc;11111. ca.re ne-a11 ntişcat anima cu cân-
ideilor şi de clocot vita!. Intre 12 Octomvrie 1863 şi 19 Iulie tecele sale. ar fi o criJnă slt· I lllsăm tn mizerie I • Brătianu
1864 &lintineanu fu ministru de instrucţie şi se parc că a pus ridiclt din umeri cu candoare: •Ce •ll· i facem l ., Bolintineanu
multă onestitate şi bunlvoinţă tn funcţia sa. U indignă ideea muri la 2.0 August 1872 şi fu tnmormântat la Bolintinul din Vale.
pentru desvoltarea lnvăţământului propusă de comitetul d.in Poe>.ia cu care &lintincanu n debu tat ln Curierul de ambe·
laşi prin Titu Maiorescu : •a mlri lefile profesorilor•. Politica sex• din 1842, O fată t4nără pe patul mOY/ii. e o imitaţie foarte
lui Cuu U nemulţumea, rămânâ.nd cu toate acestea un devotat libera dupl La jeune &aptivt de Andr~ Cb€nier. deţinuta dela
al Domnului. Oe aci lncolo vocea lui strigl, neascultată, pră· Saint-Lazare devenind o muribundă, iar •stoicu!• o categorie
buşirea patriei, Io satire fără priză asupra conştiioţ.e!Ot, Bolin· de indivizi pentru care viaţa nu mai are rost:
tiniO/Uk, Eu-nidtu (1866). Ideile lui sunt ale tuturor, ieşite
din condiţiile politice ale ţării; el le dă totuşi o mişcare apu- Sâ moara l>Atrlnul ce fruntea lncllnA,
C.e pl~ngc trecutul do ani obosit, -
cată, anxioasă, vizibill ln titluri: Nep4sarea dt reli,U, da Să moara şi robul ce'n hm\url suspina, -
pairie şi dt drefJla'4 la Români (i869). sub care se ascund pro- SA moara tot omul cu suflet tdtobll l
bleme epocale acute : •laşul este o cetate ebraici, celelalte
oraşe alo Moldovei !şi iau pe toată zioa o fizionomie ebraică. Iar eu. ca o tloare cc naşte c4nd plouă.
Dar t.oţl sunt supuşi streini. Toatl viaţa trece la ebrci, la con- Creşteam pe cununi sA am de.•mlcrdlrl.

queranţi. Este o luptă surdă care poate sa aibă urmări amare•.

Apoi se lmbolultvi tn casa prietenului său Zane. la caro locuia.
Deşi avea o peru!ic, aceasta fiind se vede poprită de casa Po-
libroniade pentru plata datoriilor din ex.îl, poetul trăia ln
mizerie. Marii oemeni dela 1848 se tngrijeau puţin de ci I Sion
organiză o loterie pentru biblioteca şi mobilele bolnavului,
iar Alecsandri U ajută generos şi câştigând tmpre\IM cu Negri
la afară de o anume cadenţll. retorică, remarcabill pentru
acea epocă de vorbire lrupiedicatll.. şi de sole.m.nitatea senten·
ţ:ioas!, nimic a.i tn această poezie, cel puţin Upsită de bom -
bastic, ou mai mişel. Culegerea fn fruntea cl!.reia s'a llŞC2at
mai tâniu elegia s'a intitulat Reuerii şi cuprinde compuneri
de conţinut meditativ. Poetul plânge dupA. zilele •de p14eere,
218 - HOMAN'l'ICll MACAUR I ŞI 1;.XQ1'ICI

d 'amor, de fericito•. se gândeşte la moarte, se lntrc:-.bl as11pr:-.

POESllLE
rostului vieţii şi totul i se pare zădărnicie:
La nlu urmeam rilul, sub noull po.lcirc.
Aetsta-1 re:rultatul atAtor stăruin\11
ŞI ceT atlta slnge Vl'lrsat. fi suferire,
Au fost ca sA ne tntoarcem l'aecleaşl su!criu\17

Dreptate• nu ru oare •Ici decllt un nume? VEKI ŞI NOUE

Cu caro spe<:ulcată cel r~u pe crez.~lor?
ŞI cerul p4rAslt-n pe om alei tn Jume,
ln voia unei soortc de laerlmJ şl de IJor?
ale O-Iul
1 „
Fericirea n"are ln lume rădăcină ! I viaţa e lăclio espusă
în aspru vllnt >. suflel11I c:-.re a p ierdut visele rămilno veşnic DlMITRIE DOJJINTJNEANU
sterp, •timpul trece o, • interesul conduce astă lume•. cei slabi
sunt victimele celor tari. tntr'un schelet nu se mai po:itt> deosebi
regele de sclav. uitarea lceueşte durerile, răsplătirea faptelor
mari e pizma. Alte meditaţii privesc patria. Poetul tiji cântă
exilul, c~teodatA tntr'un chip pe care muzica l-a 15.cut mişcător:
Plsilrfcll lrecltoare
Ce eterul rlrAbltAnd
LegAnatA pe-orlploare,
VII din patrie c~ntAnd I

Te salut cu bucurie
Pe acest pămdnt străin .
Undo nimene nu ştie
Oc·s voios sau de suspin l

Ideile sunt nobilo, patriotismul fierbinte, dar locu l comun

e stăpan pretutindeni, tntr'o limbll abstractă. c hiar irivial1l.
Când ar li trcbuinţl de imagini colosale. do versuri cu paşi
grei, apăsători, spre a exprima desfăşurarea mileniilor ca !11
[.a piramid•, Bolintinca11u aleargă la o situaţiune cc va deveni
la el tipiclL şi ridicoll\, nnume la • bencbet •· Cele trei umbre
de regi egipteni ies noaptea din mormânt şi lntind masll.
ciocnind trei cupe aurite, tn vreme ce o tânărl princcsă Ic
cântă 1 armonii d'amor şi de plăcere•.
FWril• Bos/orului. un foi de •orientale•. nu satisfac nici

••.
prin lexic. nici prin senzaţii, aspiraţia ooas!Tă. de exotic.
Poetul visează să-şi pună •fruntea arzândă • pe bucin • une.i
ghiauri ' · Frumoasa Almelaiur (nume sonor), •bana.ma • dulce,
stă cu capul la sânul lui tn caic, ln vreme ce amândoi trec re _...,, -
BUKUREŞT I.
lângă •chioşcuri de porfir• şi printre delfini. Poetul c:\nUI OPOCR.AFll llStRltCASU DIN ţŢ IRITROrour
un caic cu catart de a ur, c u coarde de mătase şi velo do atlaz. l 8b5
Vrea să-i dea banii.mei •un sărut d'amor •. Apoi s ulltoru duşi
pe malurile Iloslon1lui, unde c hurioara edenulul • vine • la ' lc Poesi/le uecl1i şi nouo alo lui O. llollntlnennu. 18!;5. '1'111u In terior.
balaicii cllntaro •şi •odaliscele • se scaldă, iar • druba l:lu llm li •
cântă • printre chiparişii dela Candili •. O tllnllră sultană aruncată tn 1113.re. Pe Bosfor cineva cântă. O mânll după un
iese tn lercastră, u11 caic soseşte, un tânăr care nu c nici paşli, cafaz ti aruncă o floare sau un glas unit cu • al tamburei s un •
nici vizir cântă, alba Leili coboară în caicul lui Ali-bei şi citi- li răspunde. Ni se tnfăţişcază altădată la un târg de sclave
torul li urmăreşte pc am!ndoi în drum spre Csar :
ln a lor runoare O ntgrcs;l. corp fn1mo~.
SA urmGm ornanţii lnlr'aceste sUlncl I Negru ea un abanos

La ţărm sunt prinşi sub privirea stelelor • coquetc •· Cinci şi mai ales o Ioană • Roml\nll ~{acedoană " lnveşmântată
• badâni • negri lneacll. pe lată. după oe a.cea.sta şi.a 13cut foarte pitoresc:
1 namazul t şi a aflat de uciderea lui Ali-bei, 1 Ai• (luna) face
un pod de raie perl-O Bosfor. •ca când • este să. treac.'l al t.cilor Are"n moşi piciorul el,
amori. Pescari trec tn caice. O halaicll, plictisit'l de sarai, Nud, alb, mic, c• o Olnn:l,
deschide t cafasul • ferC!ltrel şi se ar11ncă tn apă. i,; c Lini • Sub ni persicii tulul,
Sub şalvorll
du •ul lnn~ I
(noapt.c).
Anteriu de selomlc
Ori 11 cc lumind ce'n Bosror se lrAngc, c;u dolgnl de llr deschis I. „
lşl a.lungA forma ca un plop de roc.
Oin !rumosul ci l•chlol
Selim merge la giamia din Top-bane să primeascll pe fe. Cu bibiluri aurite,
cioara dăruitA de sultana Valide. Fata, ?.tebrube, e din • mun\ii Cad cosl\e lmplelltc
vc<:bilor Carpaţi • şi se arab\ a b\t de recalcitrantă, lue<\l ""te Cum se poart~ 'n Anadol.
 ISTORIA LJTERA'l'UR li HOMĂNi; - 219

Alte poezii nu mai cuprind nimic <oriental •· Sunt lirismc,

dedicaţiuni, jeluiri, cântece de dragoste, volubile fără proces
poetic, cu multe urtţenii verbale (poetică, melancolică, surfa[ă,
r1m1part, crudelitate. se fană, retirată, scdntilă' (scintille), eleminle,
priv4te, etc.). Pe câte una, muzica a făcut-o populară:

Lumea doarme amoroasă

Peste rose peste crini,
Iar tu riulcea mea frumoasă,
Eşti deşteoptll şi susplni J
Chlamil somnul ce aduce
Genele-ţi a sărutn;
Iar de nu va el să vie,
.Eu viu cuni mli vei cben10.

In aceste c<impuneri epico-lirice, pentru care ar li trebuit

smalţuri şi colori şi talentul plastic al unui Th. Gautier şi
pe cate rezumarea le face mai vil docât suot, foieşte ln general
platitudinea. Şi cu toate acestea şi aici întâmplarea salvează
pentru antologii câteva strofe. Dorin.Fa. ne de~hide o clipă,
cu vocabular turcizant, feeria unui seraiu:

Eu RŞvrea sli nu sultanii

In seraiu la Padişah I
Pe g'.b1aură , musuJmanA,
Să le vilz geloase, Alah I

Volu sil am eu halalce

Cum au cei mari sultani;
Taliei d'aur şi caice
Cu calcgU musulman!.

Să mă plimb tot !11so\lli1

De hadllni, la keat-banea.
ŞI pe marca poleită
Să plutesc. cu curtea mea.

Să privesc dela seraie

In denlz, pe când Lia!
Varş'a dragostei văpaie
PAnA'n sânul virgina!.
Gravură dii' Nt111uis. sr. asenlt p'aman\i lerlco,
Ce'ntArzio pe Bogaz,
Gca.na unei halalcc
O notă mai realistă aduce descripţia 13rusei, cunoscută Ca s•o vază prin ciJ.[nz.
prea bine proscrişilor români :
Sil depui pe nori vestmântul,
Co-ale sale minarele, Să-mi desfac coama de !ir,
Ce se'nalţll strlllucind, Şi sll 'not uşor ca vântul
Brusa pare, predomnind Jn havuzul de pornr.
Dealuri verzi cu verzi vălcelc
Clnsc'n rAuri de argint. S'q_m cercei, ru_binc tlalbe,
Pe torentul ce mugeşte Demne de al meu sult.a11 ;
Printre chiparoşi şi brazi Să am djarurl, negre, albe,
Pe cAnd soarele sânţtşte Cc ne vin din lspahan ;
O talicli se opreşte
Ocolită de cavazl. Să fiu roabă lerlr.ilA,
Servt-aleargli cu covoare Odaliscă m'aţi vedea;
Ce le-aşterne !Angll râu; Chiar sultană favorit:\,
Iar o grupă răpitoare Mumă de un şah-zadca.
Vin sll şează la pârâu.
Dar mai exact pictoric, ca o piesii. de muzeu, este portretul
In Blăstemul Dervişului (un fel de Des Sii11gers FJueJs de din Esme, cu voc.'\bular bine mo1.aicat, wnic şi vizual :
Ubland) dăm de un. « blestem • destul de viguros:
Când o vezi la preumblare
• ln voasW p'a voastră tristA casi\
toată vleaţa Sub iaşmac adus din Sam,
Să cAnte balbuh J ca o stea prin nori apare
O rudi! să vii moară, cu orice an. ce pasă Dulcea mc•a lui Osman.

ŞI voi să trăiţi tocă, domnlli d'al morţii duh I.. . f·eredjeaoa·i se;mlfldie
FlimAnzi să roade\! iarba ce naşte pe morminte .. . Pe kiahiul, bogat cerchez,
Pe orice-aţi pune mina, ţărână si! se facil I ... Cu dalga de selcmie,
s~ se usuce vi_n ul . .. Cu Şalvari largi de geanlez. . .
220 - ROMAN'l'JCn MACAllR! Şl EXOTICI

Când Esme umbl ă prm casii, Prin losăşi firea e~•. această poezie urmează să fie sensualll.,
Coamele·i de talpe trec, să cânte bucuria rustică a dragostei şi a nunţii, frumuseţea
Şl'ntr'o mie cozi se lasA fizică. şi sănătoasele voluptăţi. O umbră de onestă ca.matitate
P'al ei si!rmail-elec. abia se tntrevede pe ici pe colo ln descripţia, de pildă, a a nu l
La plimbare când ea ese. umăr:
'Noadă păru-i elegant
Peste cap, ln valuri dese Când se scutură de. şal.
Cu un ac de diamant. Omerelc ei oval,
Luce ca o lună plină
lt!acedonele făgă.duesc prin titlul lor o poezie de c<>loare Peste râul de crlstnl.
locală, de pictură etnografică. In afară de câteva sonuri topo·
sau a unui braţ:
oimice şi onomastice (Cavaia, Beli/a, 1'4ilia, Ohrida, Alba,
Dora, Cl>Stri/a, Castana, Vesce>polis, Gilia, Tilia. etc.) şi de Braţ.u- 1 c de fJorJ frumoase I
câteva curiozităţi lexicale (lakioal•, gramostence, lili/ă, zioară, Este încă poleit
o~ tuleie auroase
m"şat, hanimă, copăeiar) ele nu au aproape niciun element
Ca o pierslcll d' lsmit.
documentar şi pastoralismul lor tnsuşi, tn ciuda câtorva su·
pecficiale .mimetisme folklorice, nu e acela scos din observarea ~Modulpropriu al lui Boliotineanu este tnSă. libidinea cea
vieţii oiereşti, ci convettţia a.rcadiană a păstorilor de btr(lmes. mai trivială, concupiscenţa aceea. fără gingăşie ca.re a făcut
fără fineţa galeşă ce face meritul Atnintei unui Tasso. Pasto- şcoală. tn poezia română cu ajutorul lui Alecsandri. Femeia
ralele lui Bolintineanu sunt nişte madrigale pierdute in dul- e rugată să-şi arate pulpele:
cegării diminutivale şi în plate sensualităţi.
O drngd, te rog eu,
lntr'\Jn soiu de •Mioriţa• o mioară bolnavă, nu păstoru l, Desfil a ta cosit.li ce'n valuri de lumină
cerc stăpânei să fie tngropată sub un copac. Ciobanul pu Oln creştet pân'la talpo aură corpul t~u 1
moarte lasă oilor un testament patriotic: AraUi-Je lor pulpa .. .
Să daţJ pila mea cea largă, Ea trebue • s'aibl sânul cam deschis •. Bărbatul e • un
Lanţur il e lui să-şi spar11ă,
La Românul ardelean I tigru ce flămânzeşte • iar braţul • o pradă " sânii sunt porum·
Paloşul ia uri n1w1tean I biţe care ţin tn guriţe câte-un frag :
Moldoveanulul sll-1 lase
.1\- rcul meu cel de mit.ase, Tu ai două porumlllţ e
Calul meu la albanez (:oio 'u sânul tău cel drag
ln micele lor guriţe
Cll • drept, cll e viteaz.
Flecatt Une-un !rag.
Altul se vaietă că i-a murit t liliţa •. sau află dela oi că o Păstorul caută guri:
doamnă (Moartea) i-a luat iubita lnveşmântată ln rochie de
mireasă şi i-a dus-o c u un car. Toate acestea sunt de o mare Fericit acel ce ştie
falsitate şi l ntr'o nesuferită diminutivitate: P'o guriţă de .resuri
Să se 'mbete de-ambrosie
Ce. tmi ziceţi voi1 oiţe, Şi sA cate alte 11uri I
Nu pricepeţi c'a murit ?
Şi prin vorbe drlguliţe, Sărutarea şe execută pe tnţindere mare, tncepând dela păr,
Dulcea mea v'a amAglt?
Să sărut ctl lnfocare
Bolintineanu are mania cuvântărilor. Un păstor vorbeşte Fir cu fir cel perior,
sau cântă, altul răspunde, celălalt dă repli.ca şi aşa mai departe. ŞI pc sânul
Lupta tn păăurt descrie o lntrecere muzicală Intre un păstor şi Alb ca crinul,
Sub oricare sărutare,
o păstoriţă cu acest humor idilic că oricine ar fi învingătorul Să răsară·un nou amor I
încbeierea trebue să ·fie tnsoţirea celor doi. E i cântă pe rand
despre zioară (trandafir) şi cri11. Pentru poet roza, crinul, şi sfârşind cu sânul;
răsura, fragii şi alte câteva elemente vegetale sunt hieroglifele
Dacii eu aveam pute.re
sub care se rânduesc toate impresiile cu putinţă. De aici el A >ăruta,
nu poate ieşi. Stilul lui nu e metaforic, căci acesta se tntemeiază Asl!el pe cât am pl ăcere,
pe sinteză . ci simbolizator. Sânul e crin, gura e roză. buzele Guriţa ta;
miere, 13oli.ntineanu reprezintă la noi cea mai curioasă şi plină Gură„ s.ănu.,t de 11il1~-0arc 1
continuare a Secentismului, tn spiritul căruia o figură e <> Nn aş cruţa .

maşinărie alcătuită din roze (obr.i.jii), rubine (buzele). lapte şi merge pânâ la forma absorhitivă a băutului :
(faţa), săgeţi (ochii), rouă (lacrimi). Prin urmare păstorul
Jndeamnă aşa pe fete; Nu voiu vinurJ bălsQn1ite,
Căci am sufietu-\i a bea l
Rozele dupe gu<iţc
Toate astăzi le- ad u naţi, Toate acestea desgustă şi dau o puternică impresie de stu-
Să·mi raceţi cu11uoâ mie f piditate, mai ales când versurile, tn deobşte lipsite de orice
proces liric, ajung la cacofonii de ăst foi:
Pindul e glorificat a.~tfel :
Ea era aşa cev_a
Fii celo Iul au dulceaţă: <.:a când zorile s'aratl'i T
Fl ocllră le e periorul,
Ziorele le sunt chipşoru J , Odată maccdonis1nul poetului îmbracă intenţia epicii. într' o
Crinu 1 le este $4nlorul, compoziţie absurdă. Almea, nora lui Ali şi soţia h1i Muhtar,
Ş i a totelor sunare
Este a lor sărutare: e geloasă. Ali, căruia l se plânge de soţu l c;µ-e ar li trădând-<>
Gura de roc, .miere are. cu o Grecoaică, află că Muhtar risipeşte banii şi, cum c avar,
 ISTORIA L ITERA"tURll ROMÂNE - 221

bătrânul se hotă~te să sAr.lcească pe bărbaţi şi să omoare Cel bftlrdni cu albe pleu

femei. Si iată-l prinzând din senin pe Zioara şi aruncând-o Cel dlnlAI la masA 'nchin;
lntr'un lac. Tratarea e cu desăvârşire prozaică. folosind di- Hora pasă
LAngă ma.sli
tertaţla politică şi vocabularul zilnic : De 04căl $î june lele
C~cl nu mu:i e barbanl, Turcia se 'm!Adie;
Cu pAr negru, cu alb atn.
Aven ceva virtute aceasI.A barbarie.
Axl ea •• clvDear.A, credinţele-I anllcl Fluerlle şi cavale
Se şcuturA de vAntul ce sufiA·ocum aici. Sunil vasele cnnlftrl
Clvllisaţlunea pe jumAtale lnc4 LAngA mese,
C',ete dese
Ucide.
De oopll se joc pe vale
Din aceastA universală inepţie, antologi.'\ poate păstra lnsă CA 'ntr'un vb de d„t4liiri.
trei poezii. Cea dintâi io tact dactilic şi cu acea imitare a ca· Popii blne-cuvlntenu'I
valcadei, care c specialitatea lui Bolintineanu, cuprinde o Şioluncl toţi s'au mişcat
catagrafie de femei aromâne. un fel de triumf, mai colorat De plecare
prin onomastică decât printr'o adevărată privelişte etnogra/1câ: CAtre marc,
Turmele lnu:inleazA
Tropota, bubue, plaiul Candavll To\I \' li totul le.-au urinat.
l.Angă Cavaln.
Coli se spumegA, 1>ul ol MornvD Call 1ioarlil ln splnoro
Oăplnd bălaia, Corturi. paturi, qtcrnut,
Iota-I aluneci I umbra pAmAntulul Tonu casa.
Nu U $0$qte. -roarn m:ua,
Coama lor fluturii p'aripa vântului, ŞI vestminte. de ' ml>rdcare,
Nara lor cnişle. Tot co au. tot ce-ou avut.
Nu vot! mlşcilrllo ce fac picioarele
lu\I şi uşoare. Mumele ln glu1d pe spole
ŞI cum miroascle le poartă boarele PoartA prunci cu pllr b:llalu
Pe nripioani Sau mioare
Ei port femeile, dalbe ca zorile LAncezioare.
Cele de varA. Clopotele, legănate
Brâul cu •rmele lucea ca norii• Su.rul depărtat pe plaiu.
De prlmiivarA.
Nu sunt A vlooele, nici Tlranesele Turmo beagă, cnlnll latră.
Cele plApAnde Call nccl1eazA uşor :
:-iicl Elbasanele, nici Balardesele, Mol departe,
l>togede, blânde; La o parte
Nu sunt nici (; ueguele aspre, selballcc, Sub o măguro de plntrA
Nu •unt Albru1e; Clintii 'n Ouer un pAstor.
Sunt flori de mAgurA, flori pAduraUce,
MAndre Rom•ne ; Un accident la un poet eretic aşa de tactil şi gongoric este
Fugi, lrctâtorule I pleacă- li Că!Jlr11e Fecioara i\'faria, elogiu al Sfintei Virgine (poate chiar descrippa
'"\ 11 u le strânge unui tablou), unul din puţ.inele cântece sacre ale noastre,
Flacăro ochllor I Cncl lnlrunldrlle
nu lircşte lipsit de preţiozitate şi umflătură. dar cu oarecare
Se spăl cu so\nge l
cxtn• catolic. o icoană barocă dinamică, de coloarea cerii şi
<.:ea mai bună este vestit.a Sa11 ;\Iarina inlăturând iocbeierea, a fildeşului vechiu :
nelalocul ei, cu moartea oiţelor. Coloarea e Săracă şi subţire,
însă descripţia de astlldată documentară, succesiunea m omeo· V:\ ultu\i c:\t de frumoasă
Se lnol\li ln azur
telor, monoto11ia suo!el<,>r. e>eprimă io chip fericit ideea de ll\tr'o cca\ll, arglntons~
migraţiutJC ciclică. Este o adcvl\rată poezie a transhumanţei, Cu flori d'nur lmprejurl
plină de sentimentul spaţiului adânc, alpin, şi al distanţelor,
de lnvălmăşeală ş1 procesiune, de sunete izolate şi ecouri, SAnnl nopţii se des pică;
Norii fug să tase loc ;
având w• punct de aglomerare şi unul de solitudine, sugerând Hen1vlmil o ridic4
ln line admirabil mişcarea arhaică şi automatismul societăţii Pe arl1l1ţ lor de roc.
ciobăneşti:
Gonn1n~i(.l'aur raurea.1.1."\
San-Marina aslA•I are Peste umăru-I de crin:
S~rb4toare de păstori, GraţJJloo urmeazA
O serbare Sulele v• dlln.sa vin.
Oo plecnr•
I .n \ 'ttrdnr ce cură ·11 n1a1·e Poeziile strânse ~ul> titlu. I de 1Jast11• sunt propriu 7.is nişte
Alcr)ldnd pe pal de flori. balade !ii felul celor ale lui liUrger şi Uhlnnd. cu aciiunca
intr'un ev ceţo.5 sau fabulos, ln general cavaleresc, con~lnând
Se lntludc mas.~ dalba
l'c un plaiu _lâ11gfa ci\ll111 un amestec de macabru, fantaStic şi supranatural. cf1nd nu
c:t1 şn1tl1l t l\n1' tratcaxă cel puţin desfăşurarea unui destin lntunceat. I n ace.ite
Dela stânii cc1mpuneri înrâurirea germană este neîndoielnică, măcar mi)·
ŞI cu fagi de miere 01~n
locit. ca şi la Alecsandri, care va lî fost şi ci un model, dar
Şi cu vin dela 7.cltun.
Bolintincanu are merilul de a li lncercat să potnvea.-;că balada
Ol11lr'o mână 'n aJtd 111~11 i\ gem1anică la teritoriul dacic, evocând golul taunic al istoriei
t:u110 prej urat.\ 'n llorl noastre lnainte de descălecare, pe Sciţi, Avari şi Pecenegi,
Trece pllnA ;
uneori ln metrul pOJ'Oran cel mai scurt, deci cel mal arhaic.
Ocau lnchinll
Pentru ţara lor romOnă Fala di11 Dafin e singura care iese din acest program evocând
Ptnlru. turme şi păstori. umbra clasică a unei nimfe de soorbu.ră ce yi-a părăsit copacul
222 - ROMANTICII MACABRI ŞI EXOTICI

Un fulger I. . . norul rumegi!,

Iar tunetul răspunde,
ŞI ploaia eade, spu rnegă,
ln tltrburonse unde.
Din păcate se face abuz de macabritate. Scbeletul unui
tmpărat iese din groapă şi ţine
un monolog despre .zădărnicia
măririlor Ju.meşti. Doar imaginea apocaliptică uimeşte o clipă
fantazia:
Ş i -un ·verde balaur s burn prin mormânt.
Când apare idila, diminutivele ciuruesc versurile. O mândră
• zânuliţă '· scutwil.nd din •aripioară• tntrcabă stelele dulci
şi ' drăguliţa • unde este • păstorelul t la brâu cu • fluerel •
la chip • romenel • şi cu păr •aurel •· Priveliştea e de un feeric
de ilus traţie:
MII de paseri poleite
Clintii 'n arbori Infloriţi,
U11ii •n roade aurite,
Alţii lnc'abia lnverzi\I.
O copilă scită cu păr c bălăior • !şi aşteaptă •sufleţelul•,
pe Lcro Impărat, cărui11 ursita i·a menit să se prefacă 111 ro uă
dacă va fi prins tn cale de soare. La curtea lui Negru Vodă,
văzută prea occidental, cu 1 dame brunete, bălae • şi cavaleri,
vine un bard. Toţi li ascultă cu uimire, deşi numai patru versuri
sunt sonore:
- La nl\ll dă cupa, la al\li dă calul I
O Ooatn11c, eu cânt,
Cum rllşle plopul, cum vAjie valul,
Cum vuvue-un vi.lot L

O • mândrulică • • rumeoară • cu t cosicioare• aurii şi Ct1

Dimitrie Bolinthteanu ca ministru tt1 ln!itructiei publice.
f.itografie. B. A. R.
pentru un iubit necred incios, rămânând astfel pe dinafară,
pradă soarelui topitor. Prin uTma:re este de observat dela
început că aceste balade, întocmai ca şi cele geanane, cântă
geniile nopţii, strigoii, silfu (aici ielele), tot ce se mistue după
ora douăsprezece. Un om sue locuri abrupte, l ncoojurat de
hore de iele, ln nişte peisagii zugrăvite cu remarcabil simţ al
sălbllticiei şi al zonelor alpine pierdute Io ceţuri :
Mergeam pe cAJ sălbatice,
Cătam. adăpostite.
tar tantasme lu-natlcc
Rlldenu p'o rnânAstite.
•sânişor frăguţ • • · răpită de un tânăr pe care-l ucide fratele
gelos. Făt-Frumos ar primi să moară de ar fi iubit de o •feti·
şoară • • rwneoară şi albioară•· In PtŞtera muştelor ni se dă
legenda muştei columbace. Un smeu zăreşte pe rata împă­
ratului şi o răpeşte, purtând-o călare spre o ~teră de care nu
se mal poate apropia nitneni din cauta unor insecte veninoase.
Numai călărirea (specialitate) merită o menţiune. Herol aleargă
la mormântul iubitei sale . care cu chip de fantomă îi ascultă
pHl.ngerea de a muri. I mpăratul ucide din Indemnul soţiei
un cerb prooroc, care îi prevcsteşro înain.te de a lnchide ochii
că soţia n va omorî şi pe el. Umbra fratelui ucis urmăreşte
ln so.rnn pe ucigaş. Căpetenia Avarilor vede tn Carpaţi, lnt:r'un
templu roman, simulacrele guvernorilor Daciei b"aiane, ridică
paloşul, dar statuele se scoală şi sfărâmă în noaptea aceea
pe barbari Domnul. mire proaspăt, nu poate dormi or.mărit
de strigoiu.I Dochiei, fosta lui iubită, care chiamă galeş l\foartea
s'o cunune cu el. Zorile se ivesc şi strigoiul se mistue, lăsând,
lntr'o variantă, pe Domn mort. Un cavaler urml!.reşte o fe.
cioară sălbatecă şi călăreaţă, care nn·I voieşte ;

Lăt.ra departe câinele • Nu . . . ttlt. . • niciodată I ... • ea sJce. ~·u şon.ră

La duhuri neguroase, · ~-.e cat s~aruoca;
Scoteau din groapă mdinele far calu-i prin noapte ca Vl)ll-orul ce s.boarâ
Scheletele llldoase. Voios !nota.

Pe mw1\l reljinn nopţilor Un fluture profet preziro cavalerului că va muri l1X1veste

Părllse gălb•nlndă, puerilii.I). Când i se aduce tânărului vestea că fata s'a toduplecat
Aşa cum fru11tea morţilor el era lntr'adevăr mort .. Ielele au un ce bucolic. Păstorul. atrage
Se vede suferindă. pe aceste duhuri ale pădurii văzute ca n~te nimfe, Ic ademe·
Atunci t.recuril ielele neşte să v!lre mâinile tntr'o despicătură de plop-capcană ~i
De mâini tn horă pri11se : le sărută. ln sfârşit Lăutarul aminteşte iar de Blestemul bar-
Ş'un abur toate stelele tl„/ui de Uhland. Prinţul pune Să Jle adus cu sila lăutarul
lndatil Je cuprinse. drumaş care spărgând harpa li blestemă (aşa. dar alt • blestem ~):

Ţipa tn sAnul norilor S'aveli re1>aos într'un mormAnt.

Vulturi cu grele pene: Nutnai când corpul ars de durere,
Şi vuetuJ prigorilor Răci-va •n lume orice pJlcere
Se auzea alene. Prin desecatul sAu osAmAnll
 ISTORIA Ll'l'EllJ\TUflll ltOMÂN E - 2'.13

C~lugArcni.
LllograJio din A. Pclimon, Faptele eroilor. Imitaţie liberă dupA Oous1oult.

Dar piesa cea mai de seamă din această culegere, capodopera Aci se fierb şi oasele
lntregii lirici a lui Bolintin.anu, este Mil1>1ttJ fi Baba, prin care ta vase a:urite,
Aci s'aduu lrumoasele
poetul devine un BUrger, un JucoV$kl al nostru . Prologul, Când nu mal sunt dorite.
deschizând poemul asupra unui miei de noapt~ ln munfi,
are sonorităţi cavernoase şi horcăituri de spairnli : o flacănl mistericA
Oă palid6 lumină;
Iar stA!pll fn bisericii
CAnd lampa se atinge la negrul mormAnl Păreau cA se lncllnA.
AllnsA de aripi, sunatA de vAnl -
CAnd buha se p!Ange prin triste susplne>- Jar lillecil nopţilor
CAnd rAJI fac pla.n url cum ou a reţine ~ ou aleea Jocul
ln barbare lanţuri poporul gemGnd, - Ascunşi to bA:rca morţilor,
CAnd demoni fi spaime pe munţi Ml adun1I Umblau sA stingă locul.
Oe urli la stele, Io nori $1 Io 10116,
lnlr'una din peşteri ln munte rApos, O babă ce oroarele
Un om ollreco.re Intri curaJ(los. Uscaseră ln lume
'l"ot răscolea vuJvoarelc,
ŞopUnd tr1cel un 1111mc.
In munţi, lntr'un templu peceneg (imagine potrivită de
ev barbar şi obscur). ni se lnfAţişc~7.ă un $.'\bbnt carpatin, llfihnea pătrunde în templu întâmpinat de o lntrcbate şi
tn care nu tonul negru este e&enlial, ci un sentiment de vâjâit <lflnd un răspuns care sunt o verificare a ecourilor pcştcriî
şi răsucire. ieşit din fcbrllil;atea versurilor: şi versurilor:

ln peştero Cnrpn\llor • I·Jel I cirte să calce 111 ncgrelc·ml locuri . . . 7 • · ..

O oont '' mol bine ŞI vorba-I cum geme ln zid vlJello
Vezi templul Pnclno\llor Oln coifuri t n colţuri grozav rils unn.
<;e cade tn rulrtc.
In triga poemului se dovedeşte bizara ca tot co ic.'IC din
Aci •• fne misterele
Oe babe blestemate lnchipuirea poetului. Baba avusese un fiu pc care ll dtlduse
Y scol la morţi orterele ln oştirea lui Mihnea şi tn vederea I niUţilrii căruia fllcuse
Şi bilrcele lllcate. legământ cu diavolul. Insă acel fiu murise şi vina era pusă pe
224 - ROMANTICII MACABRI ŞI EXOTlCI

seama luî Mihnea căruia baba. li dA să bea tntr'o hârcă de-a Acum lncepe cavaloada. Mihnea se sue pe cal şi aleargă
mortului. Atunci se st:Ameşte. o mişca.re haotică, o sa.raba.odă urmărit de babă şi de legiunea ei de duhuri pâ.nă ·ce ivirea
de duhun, adică o «danse macabre •. notată cu un. mare simţ zorilor tl scapă de ele. Este aici fireşte o analiză a groazei
al sonurilor hârjiite şi repezi, al dinamicei colosale şi noroase : nocturne şi un humor grotesc ce aminteşte căl~rirea din Lenore
şi alergarea. din Der wilde ]ăgM, cavalcada lui.Faust.şi ~fefisto­
Toţi morţii din mormAnlurl,
Cu ghiarele 'ncleştate feles din celebra litografie a lui Delacroix. Tnsă mai remarca-
Ca frunzele ~le bilă este, oricât ar deveni mecanică, virtuozitatea onomatopeică,
Ce sbor cllnd su flă vânturi, uşurinţa de a aduna laolaltă, fără a face versul silnic, cu fo-
Spre Mihnea alerl:!.a ;
losirea chiar a cacofoniei, toate sgomotele cu putinţă, tropotul,
Iar vârcolacii serii fâşiitul, sforăitul, hohotul, bubuirea, lntr'o febră 11ebună, cu
Ce cblar din lună plşcil o orchestraţie de tipul Berlioz, aproape genială:
CAnd frunzele se mişeli
ln Umpul primăverii Mihnea lncalecă, calul său tropotii
ŢlpAnd , acum sbura.
Puge ca viintul.
Şoimanele cc umblA Sunii pădurile, fâşie truniele,
Ca vijelii turbate, Geme pllmAntul;
Coloase deşirate Fug legioanele, sbor cu cavalele,
Cu forma ca o turlA, Luna dlspar&:
Din munţi ln vlil călca. Cerul se 'ntunec§„ munţii se cleatlnA ;
l\Uhnea tresare.
Baba blestemă pe Mihnea lntr'un chip violent dar lipsit Fulgerul scânteie, tunetul bubue:
de sarcasm verbal ca.re tnsll. va deschide seria blestemelor .t n Calul său cade:
Demonii rAseră ; o ce de bobote I
poezia noastră: Mihnea jos sare.
• Oriunde vei merge sll calci o, tirane lnsll el repede lară lncalecâ,
Să calci p'un cadavru şl'n visu-ţi să-l vezi I fuge mai tare;
Si\ strAngl tu tn mână-ţi tot mAJnl dlalnne, Fuge ca crivăţul; sabia-i sfârAe
Şi orice ţi-or spune tu toate sA crezi ln aplirare.
Sii-ţl anii plilmânil d'o sete adAnc4, Aripi fantastice simte pe umere
lnsă el fuge ;
ŞI apA, llr1lne, să nu poţi sA bei I
SA simţi tot d'auna asuprii-ţi o stllncă I • Pare că·I s!Aşle guri fnsetabile,
Hainele-I suge;
Un tumult de monştri se iscă. unde meritul lui Bolintineanu Baba p'o cavalll Inie ca fulgerul
.ste de a fi tocercat sl dea o figură elementelor mitologiei Trece 'nainte
Slabă şi palldll, pletele-i 11\l!Ae
infernale autohtone, de altfel cu o mare plasticitate, folosind Pe oseminte;
note ale animalelor celor mai bestiale, tau\"Ul, mistreţul sa:u narba li tremură, ctin\ii se clatinA.
mai instabile ca iapa (numită «c;avală • ca la V. Hugo), dând Muge ca taur.
chip unor simple abstracţiuni ca • spaima • sau unor atribute Geme ca tunetul, balo cavalele
Ca un balaur.
ale demoouluJ precum •naiba• ce pierduse tn expresii orice
înţeles figurativ, aducând to formă îofricoşetoare de astădată. O, ce de hohote I râseră demonii:
viţiul lui Setilă, totul lntr'o procesiune b.obotitoare, crunt Iadul tot râse I
umoristică şi poetică, vis dureros ln soiul lui .Breughel şi Ca.Ilot:
lnso pe creştetul munţilor zodie
Zilei venise.
Aşa vorbea blltrAna
ŞI Mihnea tremură: Sunt numeroase poeziile risipite prin felurite colecţiuni
Iar naiba, ce fA_ntAna şi care nu se pot aşeza sub nicio definiţie, compuneri erotice,
O so8J'be lntr'o clipii
dedicaţii. plângeri patriotice. Niciuna ou are vreo valoare
ŞI l-0t de sete ţipă,
La dreapta lui <burA. deosebită. O noapte pe co.I e un amestec de Musset cu Biirger,
tn stilul de badinerie din Namo1<n.• şi Mar®clse, fiind vorba
El are cap de taur
Şi ghiare de strigoi chiar de o femeie Dumnezeu şi drac totdeodată. Un om de
ŞI coada de balaur, lume răpeşte călare o frumuseţe din Bucureşti care după trei
Şi geme cu turbare luni fuge, în acelaşi chip, cu un altul, plictisită de monotonia
Ciind boala tristă pare vieţii la moşie. De unde amărăciune misogină. In timpul ca-
Iar coada-i stă vulvoi.
valcadei eroul, trecând pe lângă o biserică ut\de ar fi fost
Jar nagodele urtte îngropată soţia luî Tepeluş Vodă, povesteşte răpitei Istoria
Ca un mistreţ la cap, Doamnei otrăvite de Vodă pentru vina neadeverită de a-şi fi
Cu lungi fi strAmbe ntte
Cu care de pe stâncă dat inima unui rob. Un cântec zis de doică trădează o voinţă
RAm mllJ'ea cea adAncll dt i;ai:tnterie şi o libidine respingătoare:
ŞI lumea .n u le 'ncap;
I .a n11ul una mie opt sute şi ma.i bi1ie.
ŞIf&Se legloane Cam patru zeci şi patru, eram tnamorat
De diavoli blestemaţi IJe orice frun1useţc: bru11ete şi ·blo11<li.Ju.1,
Treceau ca turbiloan.e 'l'ol tclit1I tic cosiţe subt buze.an1 desnod:1\.
Oe Oloiri Infernale r•c t.iţe, 1năritateJ din mici şi 'nalte clase,
Cllliirl toţ i pe cavale l'e dulcea lor guriţă cu miere-am adu11at.
Cu perii vulvoiaţi;
ŞI mll de mii de spaime Febrllhatea sensualitlţii c cu adevărat bolnăvicioasr.:
Venoau din iad rltt4nd
Pe Mihnea sll delaime Si\rula\l, silruta\l pânA cc răsurOe
Clei asUel. baba are Pe buze Unere lncii 'nl.lorese
MIJioc de rllxbunare Culegeţi, culegeţi florile anilor
Pe mort nesuplintnd. Până ce mAlnile uu amor\esc
 ISTOR IA l, ITERATURll ROMÂNE - 226

Şi ad cavalcada formează partea tare a poeziei cu ceva Din acest plan BoUntineauu nu e to stare să iasă niciodată,
vitejesc po alocurea, lnsă metoda a devenit mecanică şi plic- aşa !ncât legendele lui se compun dintr'un număr mic de
tisito·a re: situaţiuni, din care cea mai învederată este •benchetul "
tmprej11rare tn care se pot ţi:r1e cuv~ntări:
Ura I - a I l.acătJ.-1, repetau oamenll
Ce ellUW după noi uite-au •osii.
Dar pe-un văr! de munte slii Mihai la mas<!
Abia o imagine răzleaţă, ŞI pe dalba-I mlinli Crunte• Iul s~ lasă;
SUI tn capul mosel Intre căpitani.
era ud A de ploaie; semi.na
M.a.r:IQ
Venwa graţload loşlod din sAnul mAril Oratorul face uneori, dup!I. discurs, un gest simbolic:

est.> to modul adevăratei ~e. l'opulareJe lui Bolintineanu Zice, şJ araUl un paner de aur
sunt de o rară copilărie. lnţre Fluturel şi Viorică se leagă Unde tncWse.se glngaşu-1 lt:7.Rur.
acest leşinat dialog : •
Zlee, arunci eupa şi o sparte. "11 tr~i.
- VlorlCl),, llcă,
De-al n bunlclcii, Discursul tnauşi are un program statornic. Intâi so glorifică
CAt eşti frumuşică
nobleţa Românului:
Tu m'al ospăta
ln foi\• ta I
t!nde este timpul ce! de bllrbli\i•
- ou.te, llututtl Când murea Romilnut penlr'o datorie I
~lândru, mititel,
Cu-arJpă pestriţă
•
Era_ nobil omul când era Rom!ln.
Cu puf pe guriţă,
flutur răsf~ţat
De nori sll.rutat ! Oratorii profesează un liberalism mândru, u11 respect teatral
Cfici ml-I saruta pentru onoarea cavalerească şi pentru opinia altora :
Cu guriţa ta.
C.~cl Românul locă ştie a se bnte
Un cioban moare subit de emoţie când zăreşte pe iubită Şi u n\ş~ viai• tarA libertate.
şi cade de·a rostogolul pe • costişoad •, după ce·a cântat •
această arie ridiculă: Prinşii fle liberi I au cu v~ntu-mi dat.
Crivlţ,erlv4clor, •
De o fJ sA mor. f\.flrcea şe 'odropte:azA iute clltre el:
Pe-acest coltfşor,
- Respec taţi solia. căpitanii mei I
Să aduni cu drag •
Subt un verde tag C-el ce dela cA.nnl bate 'ntrun popor„
A mele-osişoare I .Este-o răzbunare, ou cllrmultor.
Compunenle prin care n umele lui Bolintineanu a pătruns •
Bulevard umanităţii
to cărţile şcolare şi şi-a câştigat o reputaţie dăinuitoare sunt Fuse âst popor romAn ;
1..egentkle na/ionale, numite apoi Legende isl<Wice sau Băl<lliils Sabla creştlniltăţll
Rom4nilo.r. Poetiile acestea care au lnflăcărat câteva generaţii Azi o Crâng• sub popor.
au părut ln urmă aşa de mecanice, tncăt parodiile ce s•au făcut
pe socoteala lor apar tot atât de izbutite ca. .şi originalul şi Discursurile sunt presărate cu sentinţe (adesea simple jocuri
uneori originalele lnseşi pot fi luate drept parodii. La tnceput filologice) şi cu profeţii;
se face o scurtă expor.iţie a situaţiei: Da.r lnţeJ epclunea făr' a cuteza,
ca un gtob dt a.ur luna atr4Jucea E ca cutezarea lăr' a cugeta.
ŞJ pe-o vale verde oşllle do.rtnea. •
• Cel ce-l mai aproape de mormântul sllu
lnlr'o $ală 'ntinsă printre cApltanl, La ideea morţii. tremură mal n'IU I
Std pe tt(ntu-i ?\1ircea tocArcat de nnt. •
Cela ce se bate pentru· ;, lui ţară
Pe dată apoi "J'Oul ţine o cuvll.ntare cu desăvârşire prozaică St1fletu-i e focul soarelui de var:1.
to care sar ln ochi opiniile autorului tnsuşi despre momentu l •
istoric res~ctiv : Unde tronaJ poartă uri şr rătbunări
~toartea se aşeazA p'aJe sale .scări.
-Dragii meii Iertaţi-mi astA IAcrAmlolll'll I •
E o slăbiciune de care roşesc Vlltor- da aur ţara
e1oastrA aro
To\I câţi au un sunet tare, bărbătesc ; Şi prevaz prin secoU a el ·1năl~are.
lnsă sunt minute cd11d natura cere
Dela cel n10.i tare pa.rten-i de dure.ro . . .
Şi tn distribuţia persoanelor .Bolintîneanu aleargă la si-
AslăzJ poci să număr mol la nouă ani
Oe când noi ne batem cu atâ\i duşmani. tuaţiuni. convenţionale, de un gllst naiv. In afară de •benchet•
Este adtvArul „ . am făcut., ln lume găsim cercul aulic când sunt la mijloc bărbaţi:
Neamului acesta cel mal mare nume.
Domnul .şade •n saJa cea de sAr:băloare
După sfârşirea di.scursului vine tncbeietea epică, tipică
prin viteza ei.: şi • ghirl;inda „ fiind vorba de •dame o:
Dup• aceste vorbe, Ştefan •trAnge-oşUrc lmprejuru·I tineri cavaleri veghear.6;
ŞI'nv1ngAnd păgânii. 'nal ţA-o mânăstire. O semijlbirlandA damele formcazA.

JS
226 - f\OMANTICn MACABRI ŞI EXOTICI

De reţinut la tot pasul interogaţiunile şi exclamaţiile: /Wasă, fndivind , „ '"'r'omor, preurseşti),

Unde este timpul cel de vitejie?
Timpul de mari fapte, va.i I n'o sl maî vle·'l
• montată) a reflexiunii (au n<istt<I = s'au născut), dar, mai ales,
Fiul meu cel june I \'Ol Români doriţi I
Moarte• m!l culege dlntr'al mel Iubiţi
Intru cât priveşte structura tasăşi a oratoriei, în ciuda
unor comparaţii de suprafaţă, ea este 'i o totul discursivă,
constând din câteva raţionamente politice :
Mulţi Români chiar astlizl Ia străini alearg§
ŞIpJ:irl. el aştcapt§ ţara ca sA meargă.
ŞIcum vrei ea viaţa la el a ana.
Când tu nu o aOl ln Inima ta I
Cel strAln nu„ţi face .niclodaUl bine,
Fără să u1Ugc drepturi peste line.
Nu zlc c·o sA plarA neamul romAnesc;
Dar sunt timpi tn care popolii slăbesc;
Cum sunt ani tn care -pomul ce rodeşte,
Nu dii nicio road~. deşi JnOoreşto,
Sub raportul industriei poetice rămânem izbiţi de mono·
tonia şi chiar copilăria mijloacelor. Compararea cu câteva
nori, asta se eh.iarnă o in1agine :
Regele Lehiei are surioară
'l'An4ră frumoasă c:a o roz.ioa.rn.
• matizate. foarte bune versuri. Sincoparea cuvântului qro/ogi11„.
PIAnge şi suspină lAnăra domnlţll,
Dulce şi suavă ca o ~aro!IţA.
• ment turburltor, dau rândurilor un ce horcăit, caven1os, o
Ochii săi alba1trl ard lu IAcrlmele
Cum lucesc tn rouă do·un. viorele:
prin afereză (prăştie,
lurnă, eotrfură, pare, siguf8a.ră) , prin schimbarea prefixului
{alrislă), prin sincopare (amut = asmut), prin schimbarea
accentului (să merlle, rd.uam). prin suprimarea, (de âltfel docu·
I prin ignorarea acordului gramaticai (cavalerii lrage, ei decide,
cei ce it4beşte. ~'\lele răsun. ei se ""'' voci_blestem. ei Jserăstrcz,
fiului lui Mi.bai ti /iu un limbaj). Verbe ca a Mmuri , etiră,
pasil. iriirnea.ră, st scură, se re'ntlieţ~sc adaogă şi ele o uotă
patticulară. Găsim printre adverbe nea~le câli nel şi tncallea
şi născocitul fn avr4/e (tn dai).
Luate ln tntregul lor, niciuna din •legende• nu mat tre-
zeşte un adevărat interes estetic. Totuşi Bolintineanu e un
poet fragmentar remarcabil şi o bună operă de izolare dă n
colecţie surprinzătoare de instantanee poetice. El este lnt:iliul
versificator român cu int uiţia valorii acustice a cuvântului,
care caută cavd.ntol pentru ceea ce sugerează dincolo de mar·
ginite lui noţionale şi face din vers o singură arie. Bolintineanu
e auditiv şi mecanic şi asta duce mai aproape de poezia mo·
demit El are un fonetism studiat care traduce ideea poetică
direct, lara asociaţ) u ni plastice. Vestitele versuri
Un orloglu sună noaptea jumllolc
ln caste_l -ia poartă oare cine bat.e
sunt, dacă alungăm nedreapta deriziune ln care au fost stig·
spre a suna mai rotacizant, terminaţiunile metronomice lale-
bato, întrebarea obosită ce indică neaşteptarea niciunui ele·
cadenţă de maşinărie, care lnsă vine din fonetismul psihic,

• nu din ritmica exterioară a stihurilor. Pe aci va lnvăţa Emi-

Ea U d4, şi la\a ea un !rag coc.~nd nescu să analizeze subconştientul. ln afară de simţul acustic,
RumcnA surAde d riigălaş şi b14nd. Bolintin.e anu posedă plastica dinantlcă, lnsu~rea de a strânge
tntr'o linie răsucită toată virtualitatea unei 1nişcărî. Tăiate,
Mai adesea un adjectiv ajunge : suav, dalb (lolooit cu un unele versuri apar ca nişte momente ln perpetuă desfăşurare
conţlnut foarte şters), dulce, drăgălaş, splendid, voios, argintos, cu capetele infinite. Ba eh.iar virtutea de căpetenie pare a fi
auros, tânăr, pletos, rumen, frăguit, ferice. Când poetul in- aceea de a izola un gest sau un obiect pe o pagină albă, ca.
ventează ceva mal deosebit, cum o imaginea lunei tn chip iutr'u n studiu pregătitor de pictor, făcându·! etern, incxpli·
de glob sau de fluviu de aur, atunci el este evident măndru caliil. Se înţelege lnsă. că dacă restituim fragmentul poeziei;
şi pune versul tn bună perspectivă. totul e !necat tn sgomotul asurzitor al întregului. Iată un
Lexicul şi gramatica lui Bolintineanu zugrăvesc o epocă sunet izolat şi o armată rărită în liniştea depărtărilor :
ce·Şi tnchipuia poezia ca o nemărginită licenţă cu privire la
limbă, Cearui (geană), serv, mărire (măreţie), zee (azi acceptat), 'frA1nbita rA.sun:l sus pe coasta verde;
Armia Iul Ţepeş prlnlre brazi se fJ<'rde;
miniştri (slugi) , ~ol, /ii<, C4drwer, fachii. nicovan (nicovală),
surfa(ă, {iilor, misie, spoliu, venitor, prouidinfă, răzbumi (ră:<­ un clinchet neaşteptat de săbii :
bunarc), enemici , s~i (oglinzi), aură, do,,.ă, indiferire (in·
diferenţă), fnait1tfre, măultire iată câteva libertăţi mai tipice, El se bat 111 spade-spadele se frâ.ltg:
Prin schimbarea accentului poet ul zice apoi oaspeţii, bătdlii,
o repede mişcare epică:
fi16sof, iar prin remetatizare /orn•oseţ4. Câteodată e schimbat
getlul : saric, chini, el-il, g/1,mi, tezauri, urii. imagi·n , /r14nzi, Ei descălecară ntuncl amAndol;
/angor. ln declinare, se constată obişnuitele pe atunci supri· o călărire sempitemă:
mări ale prepoziţiei la genitiv : Cu pulMea dalba su/Ielelor lor,
Pe un cal ce muşcl sp·uma tn zăbale,
Vorbele 't1{eltp1e Domn1'1ui mintos, Dt lumina albă S14flelulu.i Printre zi şi noapt•, ol !fi tace cale;
sdu. Adjectivele şi participiile ciudate abundă: fugos, a11rd,
Mlleurilă, f11(ărilnală, frăgior, do/orală, ri<U1it, formoast, l·14rb14.• o luptă monstruoasă Intre un braţ şi o mie de braţe:
roas6, lurbide, eschisă unele !iincl obţinute prin afet'ezli (preu· Si11gur el se luptă tn acele vAl
nale, necai, iosilt, uninală, nobila/i. velile, dureralt, furiale .• Unde mâna morţli a călcat pe-ai săi.
trislăloare), prin sincopare (demembrale), printr'un adaos pro· Dar sub mii de bra\e trcbue $ă ea7A;
tetic ( Mtmnsă, l11fioros) prin schimbarea prefixului (fn/emt:iaţi, o fabuloasă plutire aeriană:
lntrepletită) . Acordul Intre s ubstantiv şi adjectiv e sfărâmat
ŞI ln umbra nopţcl annbaru-1 sb<>a.r4
(plăuri molateci, fapte nobili, 1erlfe. demni) . Dar verbul mai Ca o'nchlpliire albă şi· uşoarA;
cu seamă e forţat prin schimbarea sufixului (să aminl• , se
degradă, preurmd, m'aJrlstâ. tiulă. rost~golă, tie~aminJe, f1Uu11ă, plescăirea repede a căderii unui corp in apă:
singurează, temperă, se ' nverş14-nes& , să un11e, rrimbdrbătesc, Cel ce tl preW'ml s.e opresc pe maluri;
r1Spândă), printr'un prefix (reaflă, repert, se rea/ţii., resteer, Dar )Uhalu cu calul se arwică'n valuri;
 ISTORIA LITERATURII ROMÂNE - 221

un om pierdut ln dimensiunile lungi ale unei
lntr'o sală tnUnsii printre cApltanl,
SU pc tronu-I Mlr~a lncllrcat de ani;
un sgomot uniform de arme:
Io munnlJJ'ă surdA vorbele-1 ae'neacă
Cavalcril trage spadele din teacll;
săli: Cântăreţul tace: dar hnrpa. lntună
ŞI de dulci armonii palatul rllsunâ.
•
Oltul varsă 'n noapte gemete adAncl,
l ngllnllnd vulturul, pe Ueute stAncl.
•
Auziţ iftl vuct dincolo spre plaiu 1
Sunete de trftmbllJ, nechezllrl de cal,

un spec~ol nocturn:
•
Strigăte de oameni. uruiri de care,
Şoapte prehmgite de-arme şi lilnfare,
Dar pe lunguJ apel, pe cosuş. tnUns, Neat)\11tl 1>~ste nea.mu.ri vtn 1 se· grămAdesc.
Miriade focuri Unguri-au aprins;
• •
un ecou alergător: <:u1n deşlrA corbtt cudaverti morţi,
Popolii 'mpllrţl -vor membrelo-IJ sdrobite,
Mal. departe call. necbeazA duios; Ciirnurilc· tale pe oasele-ţi tocite.
Codru dupA codru sunA sgornotos;
•
o troznitură de copaci rupţi: • Nobilă !~cioară I
ale mArel valuri
Pac mnl mare sgomot e4nd ajung la malarl •.
Dar cum ln sunarea negrei vijelll, •
Arboru re.lstA câteva minute, J11trA printre rAndurl pe un ca) nebun
Apoi lfl slArAmA cricllc bătute ; Ce vărsa pe nasuri llacllră şi lum.
un caJ nestatornic : •
f{Andul se răreşte. Fllltâesc stindarde.
Calul se aduce; sutll, bate., sare . .. : Stră lucesc la •oare, $llbil, alabarde.
o luptă de săbii accelerate: •
Astfel •• zAreşt• peste-un mo;orol
Spadele luet$c ta a:oarc AlereAnd lurnlce după repez! ploi.
Se'nvo.rtcse necontc.nit, Câteva lncorcări do poem epic masiv, de epopee chiar,
Se lovesc fulgerătoare:
nu puteau să izbutească prin lusuşi metodul muzical ce se
sosirea unul cavaler: potriveşte n11n1ai Ja timpurile miel  ndrei sau luarea Nii;o .
polului d• Rom4ni tmprumută din istorie numai figura hat-
Pe un cal cu coama plină manului Udrea, care bătu Nicopolul sub Mihai Viteazul.
JntA vine - un cavaler:
Faţa-i arde de lu.mină. Restul, adică aproape tot, e fantezie. Andrei, pleacă la luptă,
luându~i rămas bun dela Maria • fetiţă• «drăguliţ:A • •cu
Versurile abia sunt .lncăpătoa:re pentru mişcarea ce se ver zi ochişori •· La Nicopoli • Bulbulica • fata Paşei se în-
deslănţue din ele şi se propagă apoi tn imaginaţie. Se pot cita drăgosteşte de viteaz şi el o scoate din seraiul in fl.tcări.
numeroase fragmente admirabile: După războiu, bogat şi cu nume Andrei pleacă în Moldova
să afle pe Maria, tosoţit de un June rob negru, care ou e declt
Treca înainte P" un cal ln joc,
Ce vAun din ochll·l !lncllre ele loc. Bulbuli. In Moldova apele curgeau rn tlăcrămiori " pasărea
cânta Sperll.llţa, iar cârsteiul se scălda tn rouă. laşul apare
• ca o cetate asiatică:
l....a aceste ·vorbe, junele fr.umos
Coiful lşl nruncll, pAru-1 cadc-undos. A.supru celAţlJ ge'nalt truUloarc
• Vecbl turuurl cu toriljll lnsplllmAnUitoare:
Spre o apă lat!\ calul s'n'ndreptat; Ca geniurl triate cetatea domnesc.
De maghlarJ tiisbolnlcl IUgc'nconjurat.
La casa Mariei se aude sgomot ·şi veselie şi. Andrei aflând
• cu uimire că iubita lui e mireasă, cade jos trăznit (acest fel
AmAndoî pe cai s'a:runcă
Şi prin noapte sbor. de moarte î se pare lui Bolintineanu s ublim). Mai tlrziu, pe
străzile iaşuluise întâlnesc două alac, al nuntaşilor cu ~tarla şi al
• mortului .însoţit de Bulbuli, care va !i găsită mai târziu fără
Printre noapte ploaie, tunete de foc;
Cu cinel mii do Roşii ol !fi tace loc. viaţă pe mormântul eroului. Sorin, IB(!endă mu11tenească are
• la bază o neînţelegere amoroasă. Sorin iubeşte pe Fioriţa,
Un boe..r 1i ..iica: - • Doa1ntle I r1111lţi mal :sunt, fără corespundere şi Smnralda • jună copiliţă• pe Sorin,
Mulţi se varsă Turcii pe acest pAmAnt •· ~ijderi. Ghina Vistierul, om pocit şi rău, monstru hugolian,
• dorind şi el pe Fioriţa, propune Domnului Mircea uciderea
Oamen.i puşi să sune. prin adânci păduri. lui Sorin şi a luj F ilip logodnic al fetei, laolaltă c u alţi boieri
·SonA d1n cimpoaie, bucl1.unc, tamburi,
Turcii stau şi-ascu ltă larma depărtatA. pe care Domnul i>lănuja să-i asasine•e la ospăţul nupţiill.
Vine şi ceasul nunţii la curte, cu danţ, găteli baroce, • lacbii '
• şi public anacronic pdatre care şi o • marcltiză scăpătată •
Un pUot cu minte prin furlu11a tare
Nu de&racc toate p4.n1.ele ce are. (ln .Muntenia şi pe vremea lui Mircea Ciobanul!) Intenţia de
• humor de.v ine la Bolintineanu trivialitate:
Printre sU.nct <Apoase, prin ad4ncl strâmtori, Dar printre toate una, ·şi jurul şl frun1oasă,
Unde. urlii apa. Soţia 11n\1i Stro.c ce~era biv vei Spntari,
• Dar rea, n esurerit~ . %Ulcarli,, Vfl11itoasă:
lnt.r'o ntanlA neagră el e copţ.rlt Crezându~se născut! de neamuri toarte mari;
Şi c trist ca plopul ce s'a desfrunr.it. Notura .tnsâ·i <lnse o formA loarte .rarii
• DJamclraJ opwii cu caracterul el.

.„
 228 - HOMANTICll MACABRI ŞI EXOTICI
Sorin. generos, aalvcul dela mâcel pe Fioriţa şi pc Filip,
cari pleacă la Moldova •voioşi şi mulţumiţi ' · Traia11id4 e o
•epopee• ln VIII doine, dedicată Ardelenilor. Dupl invocare
şi o expunere a eituaţiei politice, cu totul prozaici, urmeaU.
sacrificiul 13cut de regele Decebal 1n t=plul zeiţei (d.e fan·
tezie) Eudoc.ia, unde se vede sforţarea de a inventa o mitologie
dllC().românA cu un Fosforos, zeu al rătboiulul, şi totodatl
Făt-Frumos-Luceafl!.rul. zeu o.I amorului. Descrierea templului
c lncun:ată. Zeiţa e prezentată statuar, ucigând un taur cu
un pumnal de aur, dar pe murii capiştei mai sunt şi "lte slmu·
lacre asemllnatoare. Un zeu, care e un soiu de Mithra, clllil·
r~e pc 11n taur negru, alte reprezentllri simbolizează !elurlto
momente aatronomice. Decebal trimite un mesager (omortt
cu suliţ") la Zamolxis, ln muntele Zeilor (Dacii erau lnal, pe
cât se ştie. monoteişti) Cocaion, unde Eudocia, probabil o
simbolizare a Dacici, dar şi a Soarelui, căci are pc umeri pc
Zorii şi pc Murgii, zorile şi seara, deschide porţile. Mesagerul
e primii de top zeii. Idoli şi idole stau pc o estradl do aur.
Eudocia, un fel de Caron şi ln acelaşi timp de Fnja, aduce
sufletele pe care Zamolxe le judecl dându-le noui forme,
pentrucl el e pitagorician şi se buue pc numlrul mistic şi pc
migra~iunea sulletdor, precum spune:
• Unfndu-se,
O zei" cu numArul goţ unitatea,
N14te din sine-le vleata, armonia,
Rod al ncontulul, umanitatea
Corpul •I sunetul două aunt, zellor.
Sufletul 0111u1uJ c 11cllnlt:
Trcco ln soarele vle\el sub formele
Noi ce le c•t,MA prin lncotare,
Du11d cum merit.A pentru picatele
ŞJ rltAclrlle ce'n lume are •~
De altiel Bolintineanu şi-a schiţat bizara-I mitologie ln
Dacia, uii Dadti (A lbina Pindwlui I . 1868). Acţiunea e com·
plicali : miraculos plgân, intrigi amoroase puse la cale de
Eudocia care e şi o Veneră. ln interesul superior al patriei,
prezenUri de barbari, benchete, cântece, diacm:suri. Regina
Tilia a lasigilor se lndrlgosteşte de Decebal, Lazea aora lui
Decebal e de.tinatA a iubi, diplo matic, pc romanul Muia m
Levian. Vedem pc Muma Pădurilor, iee a clminului, pc Ursite,
pe Sarmaţii cu pir şi feţe roşcate, tnveliţi ln solzi de fier pe
tot trupul, ~ cum aratl Columna lui Traian, pe Dacii care
intră ln luptA goi şi cu paveze. Mai aflăm că răsurile aunt
vergil1e n103.rlc tn ziua 1\unţii, pădurile armii care n'at.i arur1cut
armele, iar tu!işele armate fugare. Epopeea n'a fost sfllrşitl
şi defecţiunea nu este de regretat, deoarece poemul merge
lllcâlcit. pe un principiu excesiv acustic şi onomatopeic, plin
de neadevăruri iatorice şi de bizarerii, fărl creaţiune de oameni
şi de scene epice. tntr'o limbă mal mult ca oricând siluită.
ln schimb Conrad, poem byronian de tipul ChilU Harold,
cuprinde foarte frumoase versuri. Erou.I contemplativ e un
tlcot, cu • purtări şi maniere bune•, un dandy melancolic.
plln de • cugetlri amare • care nu-şi glseşte locul şi ritlceşte
dopâ itincrariul clJJ.toriilor lui Bolintineanu ln Arbipel, tn
Siria. Egipt, oprindu-se ln faţa ruinelor, scoţând mari t tripte
de desnldejde şi proferO.nd nume sonore:
Se&os~ Amenofls, Setos, Ramses voi care
A\I fost acestor mAndre-altare,
tnllJţQtorl
Veniţi voi cAteodatQ prin aste galerii,
Ptln cari gem ln noapte selbatecl vlJelll,
Ptln templurl, prin palate, •i numera\I voi oare
Columnele aupcrbe ce atau tot ln picioare?
Şl baaele rellclc, fi obelisc! mAreţl
Ş'a\I plAn.a voi de schimbarea ce alei revedeţi? •..
Ce luserA A1U popoli Utanl de mal 'nalnte
Ce lşl !Aceau atuncea palate, porţi, morminte
Atlt de colosale ~d prin mii de aol •
•
Nu el, dar al lor geniu fu geniu do Utanl ...
Pe marele ruino, prin liJI, prin pierii,
Pe sub columnl, •'aratA !antume, oameni VII,
Ce rac ald IO<:aJul cu scorpllle rele,
ŞJ par el •unt o lonnl • vl\lurllor grele,
A. crimelor. ticule de cel ee nu mal wt.
Ce au rămas cu total ln unnA pc plmAnt „ _
CAnd treci de cataracte, prto cari mlndrul rto
Se varsll •I musett• sub nollnbllnzltu-1 rrtu,
Se'nal\A nişte mAgurl do mari atAncl coronale . . .
Adio tu, Siena, şi tu, BlelanUdl,
Ombos. Edlu I Vedere mArea\I f1 splendldJI,
Cu cele doll templurl 'necate ln nlalp,
Hermonlls, cu palate co Umpll le rbh>.
Eletla de care Plutuc •duce-anllttle,
Esneb cu zodiacul I - Adio. mari mormb1te
O.. dvllisaţle, de populi vechi., Utanl,
Do fapte mari, de crimo, do selavl li de tirani:
AceaaUI moştenire ce leal din vechime
Tot secolul ce trece la oecolul ee vine „ .
Dramele lui Bolintineanu (Şi.fa" Vodd ul berballl, Ak·
.ra"'""' Lăţ>upreanu, DwfHI bd/aia ula C41"14rt:ni, şi.foii
GIOf'ge Vod4 :au voiu /au DOIJlftMi /ah u ai f~ hi jup41teS1Ji
mck, Mărirea şi ueid#1a lu; Mi"4i ViUaNJ, MU11U1J Vodă
care~ tăia boerii, Po•ulnieul Co""41tJi" Calllacuzin, 11,,fnc<>-
vmii ,; Calllacvnmi etc.) sunt atAt de nulo fi de bizare tncât
nu suportă niciun studiu.
Un număr de monografii ln prozl Vi41a lui T raian Â"lusl
fundaloriul neamului romd„esc, Viaţa lui Vl4d T.P•f Vod4,
Viaţa lui Mirua Vod<I ul bdlrdn, Vi4/a şi fap4k lui Şlt/ttn
Vod<I uf mare, Viaţa ti /ap1tl1 lui Mihai" Viteazul, răspund
integral noţiunii actuale de • biograiie romanţatl • şi sunt
azi cu neputinţă de citit. Existenţa eroului e urmlrită cronologic
şi pc toată durata vieţii, cu pretenţii informative şi chiar cu
aparat critic. Naraţiunea documentari o lnfrumuseţată cu
d esvo ltlri epice de fan.tezie, ea dialoguri inventate, cu intrigi
tratate nuvelistic care lnsl n'au niciun temeiu iatoric. So mai
adaugă consideraţii politice şi predici patriotice, fiindci au·
torul !şi lnchipllia el fa.co operi !n&ltă de filosofie a istoriei şi
do etici naponal1. UnnAnd pilda lui Bllcetcu şi a lui Ode>-
beocu, Bolintineanu foi~ larg biblioSJafia cronografică, fiind
un om daci nu cu carte cel puţin cu cârţi. Stilul e al unui
Negruzzi tenebros, descllrnat de picturi. Vlad Ţepeş dl ordin
al se lngroapc la Târgovifte un • cadaver misterios •· Noaptea
ln ca.sa lui Ştefănuţă SIX>lnieul intrl • maJ mulţi oameni eu
aer misterios• şi scriitorul ne invită să·i , urm!m ln fntru ' ·
• ln Intru• se discută despre •guvern • şi boierii se decid să
trimitl Domnului • o deputăţie t. Intr'o rizibilă poliloghie
politice>-idcologică autorul comentează intenţiile Voevodului:
•Vlad Vodă nu era un tiran de lntlmplaro ; era un rovolu-
1-ionar, avea o ideic: era un reformator. Avea un scop, să clă­
d ea.scl ; mijlocul său a clldi era fatal, crud, urtcios. nefolositor;
dar scopul seu era mare. Spiritul revoluţiunii era spiritul seu t .
Vlad dl un benchet. la care clntă mutica şi se ţin , toarte •·
Masa e •splendidă •. vitejii te iau la lntrecere tntr'un fel de
lounwi şi cavalerii joael dwlopul. Urmea•A lnţeparea invita-
lilor. Deodatl Bolintineanu fa.co un excun asujlfll despotis-
mului deosebindu-l de tUanic fi citănd pe Du Rosier. Voltaire,
Reyneval. Hclvetius. Daunou, Mably, .Boulanger, La Bruyero.
Toată fil0&0fia aceasta politici desvllue un spirit tllpăcit,
rAu cultivat şi violent. Paginile au pretenţia de aluzie finii: :
• Avem a mai vorbi de despotismul ministerial. Acest des·
potlsm cade pe naţie şi pe tron de multe ori de o potrivă•·
lntr'o •noapte lntunocoasă • boierii conapirl ln contra lui
MibaJ. • Să ne luăm după aceşti oameni • propune autorul.
Deodată ln miezul adunării apare Mihai care ţinc un mare
discurs : • Ostaşii mei I zioa aceasta este mare, clei lupta noastrA
ette de acelea ce va trli d'apururea ln t.docerea amlnte a
 ISTORlt• LITERATOR li ROMANI·: - 2W

unn"'lilorl sunt sigur că o să tnvingem .. . t ş. a . m . d . Domnul

are un fel de parlament • ln sala dela Mitropolie• unde luau
parte la t desbaterl.t •deputaţii • cărora Vodă le zicea • lra"
ţilor t, lăsându -so şi • aplaudat>:

• l•·ra\flor. zise el, $ă v:l mai deoscrfu starea \ilrif din prfcina
tmpilârUor acestor haite sălbatice este de prisos. Cioe din voi 11t1 a
simţit aceşt biciu. 1au tn onoarea, sau tn averea sa? .. . V'am chcn1at
.sa v~ spulu c~ a sosft ztun sA scuturam jugul TurcUo-r.. . (ap1nu·ze
frenetice. resun ar?\ l1t adunare.) . .. •.

Cu greu se poate tncbipui o amestecătură mai barocii de

anacronisme, trivialităţi, teorii şi fo:lletonism. c Vieţile roman„
ţate • alo lui O. Bolintineanu sunt de o prostie absolută. lJn
fel de nuvelă istorică Ş/,,fan oei tâ"'i'- Vodă (eroi secundari :
Hatmanul Arbore. Cărăbăţ), deşi cu mai multă ficţiune, nu
e mai puţin naivă.
Romanele Manoil„ EIGna nu s unt chiar <\Şa de imposibile
cum ne-am "'ltepta. Ele se silesc să zugrăvească moravurile.
cam cu prea multă dispo•iţiune etică. Insă pentru viaţa mon-
denă 'Bolintineanu are o aptitudine incliscutabilll. Convorbirile,
într'o nepăsare imperti11cntă şi măsurată, ale oamenilor de
lume sunt adesea spirituale. Elena prevesteşte vag romanele
lui Duiliu Zamfin,,;cu, tratâ.nd sulerlnţele discreto ale femeii
fine silite să facă o căsătorie cu un om inferior. înrâurirea
bal•.aciană din L• lys da„.s la v<11/ee (citat chiar de autor) nu·i
mică. Elena. mamă a unei fotiţe, illbeŞte 1"' Alexandru şi c
st..i.nje1Ută de scrupule„ ln cele di.o urmă tubercu1oza curmă
dificila problen1ă.. A \1em de a face cu un Toman de analiză.
consacrat in totul pasiunii. şi oricât de iefti11e, intrigile de
gelozie ale Zoei, sunt un lnceput de studiu al societăţii fe.
minînc. Un fragment de proză Mdnia c0&oa1iei Elena {Doritori
nebuni] este reprobabil. lnsă Cdlălariile sunt excelente.
Ideile estetice ale lui Bolintineanu nu-s mai puţin interesante.
Juddţile asupra scriitorilor n'au de sigur competenţă şi cultura
ideologică e deficitară. Totuşi poetul. se arat!, !naintea lui
Macedonski, preocupat de puritate şi de tehnică. Lui Gr. (:onsta.ntin Stamnte, Lltogr•tie.
Alecsandrescu i so face o critică curat formală. tn senstsl ine-
fabilităţii sonice;
figură a ngelică de ' freccnto, refăcută la modul englei prera-
' Aceste 'Venuri de pntruspre1..ecc. ş"i lrei$preiecc s,ilabe, tnccp faelit, cu o umilinţă mel ancolică dar sănătoa.'lă, pusă pe un
cu o slla.b1' s.curtl şl oealalt.ă lung!. Aici 11u se obse.rvA regula, fncepc
eu scurte şi apoi lungi, cu lungi ~j al)Oi scurte. Tacă n1ăsurn .__ ~ incamat botticcllian :
- ._, - ._ adică: E11 nu tti ctr tn parte. Dar ce ve<le1n? lac3 : Dupd
.ţt1/4'.riri mullt. sau: - ~ ~ ~--- . Ace-asta ucide armohlo. Tinen acul ş~ mătaş a şi IT.vod de vlorele
• Versurile achioapAt.4 ca un cal lllnced, rAmlln tn gât; astfel Pe.ntrt1 nJtraina ce coasă.
:sunt mal tont& strofolc, 1111'.li toate ,·crsurile a~stui poet. Deci a1n şAzut lângă dânsa. prlvtnd cu 1>J:iccre n1are
• Forma nu trebue netngrljltA. Câ11d nu este formi1. nu este A ei laţ~ lngţreascll
nici cu~etare: part.ea plastici e11te necesară fn pocc;ie •. ŞI nu ştiam de se cade ca să -l dau o sArutare,
Sau sA lug !Ar' •~ slmţească .
l\ll minunam de blindeţ.a pe chipul el revârsatJ.
COSTACHE STAMATL Oe-a el gură ca ·rubinul,
Oe obrajii ei ce; rumeni, ce sărut eu cât~odati,

Cam tn aceeaşi vreme Basarabia lşi dădea şi ea contribuţia no pieptul ci alb ca crinul,
11\ care o lnitnloa:rii l>utti\ $1 n1ull shnţ-itoare
la literatură prin Costache Stamati. Lipsa unei -tradiţii erl· Se sbălea tn liniştire.
tice face pe mulţi să socotească pe Stamati • scriitor me- Iar 1mJ>rejurul el _mfro~ revărs3 a sa suflare,
diocru •. ln realitate el este eminent, mai mare 1n privinţa. Cc mă sco:tlo <Un sJmţire.
limbii ca Bolintlneanu. ln câteva puncte comparabil doar cu Dnr rol-a1f1 sti11>Anlt pornirea, respectAnd cu 11milin\t\
A ei novino,•:'1\lc
Eminesc\1 . El aduce Jnulte accente byrortiene, prin poeţii Şi i-am zis cu gingăşie : f) tngercasc!i fii.nţ(l !
ruşi, note romantice tn genera), dela Hugof Lamartir1e. nu Eu l\i priesc bine ţJc !
mai puţin totuşi, ca şi ceilalţi scriitori ai vremii, aspecte de
c lasicism francez şi de mai vechia Renaştere italiană, având Umbra hatmanului Arbore. apărând străjerului este colo-
deci puncte comune cu Asachi, Eliad, Negruzzi: Bolintineanu. sală, monstrnos gotic.ă in felul hogolian:
O limbă moldoveanească fastuoasă. ln caro se amestecă cuvântul
dialectal şi finul neologism li dă o personalitate netedă. Vo· Cântând oş tcnnu aceste, pare cA au lutger;itf
caţia Juj Stamati este ln direcţia viziunîj, de o biceiu macabre, Deci el lOC<' şi ~ă uilă $i vede joc 14ngă sine
lu care se arată un pictor eu simţul loviUmăşclii şi al umorului Cli un ttour să lăsară de rază Jncon~iurat,
ln caro ş1n ln picioare. un "\loc,•od vechi de zlle.
de color!. Dar e tot atât de apt să evoace fantasma suavă. Pe a tul lo.r g piept f i spete avea z.ate rerecate,
Somnoroasa inocentă, pe lângă care poetul trece cu temeri . " o Jar aJbllc sale plete peste l' le răşchlrAtc,
200 - ROMANTICII MACALlHl ŞI EXOTICI

Iii a ta vAnoa.s.ii mUnM grc't buiduKRn r4iue(.1t, Şi lată cll dintre stAncl
A Iul coaps.ă tra ~nclnsl
cu polll urletcucA; O roatA au şi a.Arit~
Jar pa cap el purta colf'ut, pre!lte caro t1'lrAlucea Pc caro tntr'un picior
Dol lei \tind cap d• <lmbru supt o comnA domnc:ucA. Noroat.I venea spre el
Ripide <:a un vArtcJ,
Nostalgia vremilor de vitejie lmbracă forma • v1domci • De mal cll nu l·au •lropşlt.
unui laşi stăp1nit de un geni u imens: Pomii, din a căror roade ou mlnlncl, li oclrisc, vulturii
lnJricoşaţi de nlvala l.u i se risipesc tntr'o gnndioasl asun-
~li utl ~ •n aer K vede
De-asupra vechiului 10$ siu_ne:
Geniul cel de ntdeJde
Deci vulluril spArlc\1,
CrescJnd <& un urltţ Sburind roatl tn vudub,
Se urci meceu to 1us..
şi a unor gloate fantomatice ş1 teribile : Plr cAnd „au vlz:ul pc ur.
lnW ca oifte porumbi,
Unde.s mOQtnJI de ntunle Apoi ca nişte 1As!Unl,
Ce purta prAflll fi IAnrl. Apoi ca nişte \ln\arl
Cl 1Are.a ca nişlt dule ŞI apoi lncet. tncet
Pr„10 f&nlurl fi pll~ncl? .. . S'au mistuit ln vhdub.
Unde·s hu\anll d• p.rooiA
Cu lopoară fi mAclucl, l ntr'un pustiu de nisip sunt lntâlnito restu rilo unor cavaleri :
Cu a lor barbo luloosA
ŞI eu nooonsele burci? Şi tnda:tă tt·au alini
Şiragul de cl.Hlre\l,
Urmând pe Asachi, Stamati cultivă miturile naţionale, Cu lo\il s'au pov4r1tJt,
Şi s'au i'A:sjpil $-UnAnd
insâ cu mijloace artistice superioare. Simţul fabulosului, hu·
rn a lor r.ale de fic.r,
morul satanic, desenul teratologic li sunt hărăzito ln cel inai Chiar ca nuci.l e tn sac;
lnall grad. Lui Dragoş (poema o simbolică) vrdjitorul Vron\;a Iar din • lor căpA\Anl
i·a furat pe Oocl'tia. l n o cetate veche cu poarUI. lmbulzită Curgea pârâu de n~sl p .
de •cai el pipăo prin hlluneric. gat.a să lovească, cu sabia
loslârşit zâna e găsită.Ea e descris.\ Jn acea ş?lgalnlcll
goală ln mânl:
manieră folklo<ică plllcutâ lui Eminescu:
Undo \l·I lncatul, o duşmane Vron\a 1 Părul el galben şl lung
Io blzunlo, p~terl, ln codri nAmornlcl, Aju11gca p:l11• la cAJcO.I,
Io !4r de lund hrube, ln hlolo rnArll Şi pe spate reşcbirat
Te ascu111J cu dl111a, cu a me Oocl:tlo? Ca peteala strălucea;
Oebişoril ea de şoim
Dragoş doanne şi atunci tncepe o s.inistr~ sarabandi\ : ln i.ninlA r:1.sb4.tea;
lor guri\• li ua
Se d„chld cu buhnei uşlle la sall, Ca cireaşa pela Mai
Se arolA umbre tn glull!lurl alb•, Şi dln\il ca un şirag
Cu flclll aprinse aductnd schelele De mArgcle potrivit
Cu-a lor mllnl 111cate, o roci! de splJa. Şi ca ghiocii de albi
Nal!A, SiiAll la stal
ID mijlocul salll au pus ele racla, Ca nueaoa de alun
ŞJ mijlocul el eurmal
Capscul fn prlpA slrl de pe dlnu ca şi al leoaicll trup.
ŞI trlc.ollcl negru, fiorosul Vron\a,
C.. porumbi\• la piept
A.struca.t t,ntr'hua, prlve1 slul cu od1ll
ŞI ca lebAda la gU :
l or mânuşiţele ei
Apoi ..,,. Slalll de mini •'apucar4. Chiar ca de cearH era ;
HlrcAlnd cu urlet. chiuind cu hohot Şi picioru1ile ei
ŞI eu bucurie turbau, dnce&sd Jn pumni le pu!Olll lua.
Coojurlnd ucrlul, c• ln Iad JueatA.
Folklorismul e, bine lnţeles. simulat. diminutivele preme-
Numai Eminescu a mai pus atâta invenţie verbală ln vi· ditate slujind ca o de stil, temeiul formtndu·I abun·
indicaţie
ziunile lui. ASemeni lui Asachi, pe de alti!. pa r te, Stamati denţa metaforică, absentă Io poezia populară veritabilă. Un
desvoltă poemul ID sens ariost.eSC, adlcl tn dircc~in unm fabulos
tablou pestriţ, asiatic. tl constitue petrecerea d e nuntă :
aulic, construit de un arhitect. O zlot\ li d~ lui Dragoş un
fluier vrăjit cu care acesta sll. poat.â p3trundo ln cetatea •i· Dragilor mel cclltorl.
oistră a strigoiului Vronţa oe se hrăneşte c u leşuri de Români Eu nu cutei si va. spui
furate din cimitir. Cavalcada rovell instrumente imitative CA\! bol şi ol s'au ucl•
Oe fripturi pentru norod,
ooui, savante, sugerlnd o adevărat:t. teroare acustici: Poliind eoarntlc lor
Cu aur .şi cu argi11t.,
Iar de troncAnltnl potcunvclor grele La câte buii s'ou dat cop
ln n1u11ţl 1e rAsunA, Kt(111cn scAntecait\. De mted. vlşJnn1> şi vin,
Lunca clocoteşte 11 do colb vdrteJurl Câţi mar\oll •'au riidleal,
Se •Uo ca 111\lpll un(lo c~Jcn calul. lntlgAndu·I hi pămAnt.
Din a cArora varr 11n1l
Pooestea 'f>01Jute~r u 11n lung ba>m, ln versuri albe, amestec NMrămi cu bani s'au Jugal
fericit de duh popular, ario$tism şl poem burlesc. Bogdan, Pcnlru cel ce vor putea
Să se cn\ire pe ei;
feciorul lui Ciut>ăr-Vod:\, !şi cautil ursltn caro nu e c latll C4ţl brazi dh1 ntun\i s'uu adu~,
de trup de om>. ln drum dii de Noroc. tn fonna simbolică a Pe carii l·au rllsAdll
roatei, umoristic animallAtă: Pe drumuri şi prin oro1.
 IS'l'OH ll\ LITEf\A'l' UH ll J\O~Li\NE - :lil l

AcAţllnd de vArful lor
Stegurele lei de fel,
Clopo\AI, bucăţi de şAc,
Care ziua se vedea
Ca un codru tn!Jorit
ŞI noaptea tot acei brazi
Fiind de ca1tdclc (>li.n i
Cer cu · stele să măna
Iar cănd v1\utul aburea
C lătl.n d ramurile lor,
Groat.nlc sunet se
li.li' ca, ratele lu:r.ninei Să l)U·J Ca~l S\tj>ărare,
Fetele slobod perdele de un nlla• arginUl,
$i lllngă ea pun ln glastre buehcturl mirositoare,
Dnr cucoana c,411d odoarroe la un Consul atl g~lndil.
Ideea satirică din H oltci11I şi boerinaşul o tratase şi l\sachl,
pe aceleaşi urme ale satirei krasickiene. Sta1nati vorbeşte i11~ă
altă moldoveanească declt contemporanul lui, aproape de a
lui Negruzzi:
tăcea .

Şi iată un râsco1 mare tn casa me s'au scornit.

Vin Tătarii şi Bogdan ameţit de vrăji e d us ia casa unei Dupil c um odl11Joară tn Sodoma, CC·fttt pct·it,
nll11cionase zâne care 1l ţine .tntr'11n regim. de efeminare, des· De pll.rea că biata casă
cris cu un1or şi cu un s uperb fast: E cu fundu 'n sus tntoanâ.
Pun fn carelă căţiUul, te l l·au dat un Iubit,
Ciocoii J-au ttti bră<!.a.l Pun şi 1notocul cocoanei de un ontic dăruit ~
Cu o ·cămeşă n1elez. Acolo gava11oşclo, aicj şipurJ, butelcuţe ;
Cc pe la milnicl şi piept Aicea -puo canJtraşul tn dltrlta puşcuţă,
Avea grele cusuturi 1\ici c.."\f)\!te, bone.lo-, crlnoll1le şi festoane;
Cu sArmă şi cu 1nergean, Ar.olo r1cacuri de tnodi, cc trcbucse la cocoane.
(.e al tiţ e se numesc; S'atl suit şi slrl\luclta, adicii o mo soţie.
Şi apoi 1-au prcgiurat lor pentru snine 'n caretă loc t••a·u r~lma.) să mal fie.
Cu fotă peste mijloc ŞI aş a cu cu lacltell llttr-'un lurgo•1 u\ 'a111 8Uit.
Şl coapsele i-au tncilis
Co un coln.11 foarte scu111p 1 O com·e die de cea mai pură metodă clnsi"'1, i11tcmcia1~
<.:are s11b 1>icP.t se 'nchia
Ca doilă pnftalo mari pe o clară expoziţie a caracterelor moralo este dialogul Cum
Oe ttur cur~t leit; era edr,ca/ia tiobilil-or româ1Ji fti secolul tYe&rtt, tâ·Ji.d <i111n11e1'
Iar tn plclo1trc i-nu pus f'a•wYioţii tt1 ţeară. Cuconaşul e UJl nătâng impertinent , idol
Conduri cu căl r.~i ul nalt : a l n1amei, cocoana o aristoe.rată bombastică, dascălul txi>o·
ŞI apoi de •uptsuori
nent al sim~ului critic. Exante nul c o grasă punere ln sccnli
Prin can1arA _tJ 1>11rta
Ca s.ă-J de·prindă cu ci. a e roului comic:
Apoi 2lna l-au Junt.
Pletele i·au pieptănat. Dascalul. - Spuoe~I, dacă al tuvăţat catUlismul, ce lege este "
ln găţe le-au lmpletlt, dumitale. cărui a le tnehlni şi ee Ounmczeu sl4veşll?
Şi coliltău le-au făcut. C11 co 11aş11I. - Eu sAnt de legea moldO\•h1eascA ca şi t.o\i oan1enii
ln ' 'ârful capului lui. din lume.
tar ln gdl, ghlrdan i·au JJU$ Dascalul. - 1..egl ŞI popule din luine sunt multe feluri. iar Oum·
De smarand şi de rubin ; 11ezeul cel adGvli.rat e unuJ, eăr·uea no tnchlnilm noi creşlinii.
ŞI apoi l·aU ruminlt, Cuconaşul. - Ila s!i mii er\I dasc!ilc, Durnnc1.ei sunt trei: ·ratul,
~fuste,ile i le-au ras, Flul şi Duhul s!ilnt.
Urechile i·au bortit Dnsca/11/. - Aceste trei feţe sunt una şi do o .ll.lnţA şi so cheamă
ŞI ceroel 1-.a u anlnol. Trcirne.
C11tt>11aful. - Apoi cum se poate să fle şi trei ş1 unul?
Viteazul devine aşa de nlucratic Dascalul. - Precum se pot multe lucruri materlaUce,. dar mat
ales Dumnezeirea ce toat.e le poale; de pi ldă , clirA.mlda 1i ·n l cătuitA
l;A se tcntcn şi di! mftţi, din npă, lut şi foc; aitnţeles ncumcă dit1 aceste trei luerurJ se nlcAltt·
Cţle r.l'ir1lmida.
Sau vdnt more de bAtea
OrJ fulş;era sttu tu1ta„ Cucona1ul. - Cum să nu ln(eleg.
El cădea jos leşina t. Da.scalut. - Aşa dar spune,..mi acum: Din câte feţe se alcAtueştc
·rroi\.a 1
C11conai11/. - Oin apă, lut şi foc. (CAtre neneacă-sa). Nu am
Cu acest humor fantastic, oriental, se desfăşură întreaga răspuns bine, precum 1n'au t:ntrebal ncest logltios-? Căci dascălii
povest-c. deln şcoala. dom11ească niciodată nu mi·au spus cli ·rnime:l este
Din orientalismul roman tic rezultă un adevărat pamassia- ca şi cărămlda. Aşa-i. nenecuţă, că lavă\ mai de grobă dela dascălul
nism precoce (J834) î n Sciildatoarea unei Cocoane Române care acesta?
Daseallll. - (Zilmblndu-se, zice). Cât pentru ale le.ttel am ln\eles
deschide seria p<>eziei indolenţei pămfiutene: · şi eu cât a i învăţat . Aş vr ea acum să·ml spui din istoria hanii: Ş lii
dumneata, clllbl, cum l-au chemat pe cel dintâi om şi cine i-au
$1-o ţigancli lecioarll egWpteneascli prăsilă, zidit pe dânsul şi cum au cl1emnt pe fiii lui?
Jngenuchelli îi ţine o oglindă de cristal : Cueonaşul. - Mi se paro că Adain (Către ne11eac<t·sa). Mata
Şi altăfecioaril greacă pe cap părul fi Un iu ~. 111i-ai c umpărat de ta Ungurii, ce l11nblă cu torba tn spate, niştl.l
'fesut ln s ubţiri cosiţe ca de horbote voal ; cadre. pe Câre este z·ugrlVfl A<l.a1n fntr'o llvrid.d, o.1ft)1c4.n1l u:1l'lrc
domneşti cu femeea sa E va.
Şi o fecioară franceza lnvlileşle cu sfială, Da.scalul. --Oar aceşll lttlâ l oa1nc1\ I unde trel i ~1u atuncea? Ş I
TruJlul ci cel ca zipadn 1'n 1>'rosor cusut cu fir, cine l·au zldil?
ŞI o romAucll !•cioară picioarele ei le spală, Cuconaşi1I. - Eu cred el\ lu ltloldova, dor la <:c 1n e>şie anu1ne ou
Cu lapte. ln vas do 1nnrrt1ur htln1 llă d& Greci pori.ir; pht st.i, nsemlnca nu ştiu cu.1n au cl1en1at pe părJnţil lor.
Apoi tinere neveste t n Umpede scăldătoare
Presurând rrunză de rosă, varsA şi spirturi de flarl, Născut la 1786 ln Moldova de dincoace de Pru~, Stamati
ln_ care intrând cucoana so scaldd cu desfătare: îşi lăsă t strămoşeşti mormânturi, fraţi ce mă iubea •. şi trecu
Şi privind a sale graţii, se zi mbeşte uneori . .. cu familia în Basarabia, rămânând acolo d u pă răpirea pro•
vinciei. Era nepot al mitropolitului lacov Stamate, ca ro fu !;f.'SO
Apoi din fereden ies§ sprijhtlt5 (lt.: curtence.
In crevat trufaş Se culcă sub şnlurl lt\ s ubţi ri; un simplu ţăran din Ardeal, tată fiindu-I Toma. !rato al pre·
Şi jupineasa bătrână 1ncepe trupul sA frece latului. Sub Euşi primi felurite s lujbe. Fu titularnij sovetnic,
Cu spirturi de dânsa stoarse din crini şi din trandafiri. deci C(,)nsilicr. t1·ansla.tor la al 11-lea departament ;li instan~ei
282 - ROMANTICII ~!ACABH I Ş I EXOTICI
civile, subprefect. Căpătând o micii decoraţ.ie, se intitula
Cavaler. Păstră mereu legătura cu Moldova liberă, venind
din când 1n când dincoace. ln 1834 scria epitaful pentru
• amata Tincuţă. •
·rânărli, frumoasa,
Soa\A credlnoloaş:\
Şi nl n ică duioasă.
pierit<'I ca .fi0area •ce o arde boarea•· Viaţa lui. lu.ngă. •e des-
făşură obscură. Era un patriot ardentiusă de idei vechi. tocmai
pcntrucl tn sfera boierilor era u11 om not1. J\vca groază de
tinerii uJtra~l1berali, care nu c ret! nîcj în Dumnezeu, nici in
dracul, şi nu1ncsc r>e cei bătrâ11i • ,,ar,•arl •· Se vede a. Ii
fost un om citit. Lu11/rea pe uscai e o traducere dlll Thon\as
'*''
~loore, Sbu1tiJ01ul la este o prelucrare după
S ilful lui
Hugo, dela Alfred de Vigny extrage • Le dialoguo lnconnu •
din Seniilude 'eJ gra...Uur mi/jtairu. Dll versiuni din Llu:ld
şi Le crucifix de Lamartine (Timpul trecui. Cruce/iţa so/iei
mele). Păgd11ul cu fiicei• sale e un poem faustian, de toană
byroniană, amintind po departe pe M a1Jfred. Un setos de
fericire se ~vinde diavolului, dându-i eu pact şî pe liicelc sale.
Suavitatea. acestora tl aduce lnsă 1nântuirca. Bineittţcles
cunoaşte pe Ruşi. pe atunci byroni1.anţl şi ei. Hălllilul ft1cl1i·
sului e după Lennontov, Prizo1Jien1l la Cerchezi e dupli Pt1ş·
chhl_, Po11JpO(l.sa nudit.tJţă Iii St1,1111a tl Mi~1iştrilor gr,ver11ăntâ11-
t1,/1tl dit~ f,,& e o traducere din Sincovski. Con1puse şi fa.l.>-tilc
ţinându-se de aproape d e Crdlov. • Varvarul• muri în 1llC>9
şi fu lomormântat la Ocniţa tn ţin.<ttuJ Hotinului.
 POEZIA MĂRUNTĂ
OUPA 1840
PATRI OŢI Ş I UN I ON I ŞTI .
Creşterea literaturii române se face c u at:llta repeziciune
intr'un timp lngust. lncât scriitori lnfllţi.~nd felurite vârste
literare s unt contemporani după vâ.rsta umană. Poeţii lnce·
păndu-şi activitatea ln primele decenii ale veacului, 'lTăieS() şi
scriu către s·fti.r~itul lui lncălecAnd mai multe şcoli. Cu toate
acestea tinerii de vflrsta lui "i-(ogălnicea.nu, clnd n'au o operă
masivă ca a lui V, Alecsandri, l~i a u ca epocă de maturitate
deceniul 1840-50. punct culminant fiindu-le anul 1848, Tot
ce ei scriu după aceastl epocă apare sau lmbătrănit sau apăsat
de lnrâurirea marilor autori din a doua jumlitate a secolului.
A~zarea cronotosică rămâne deci în funcţie de determinarea
spiritului lor. Filimon e de vlrsta lui Bălcescu dar activitatea
lui. tncepută Io zona lui Odobescu, apare ca un studiu reuos-
pectiv Io noul spirit istoriografic al acestuia.
CEZAR BOLIAC.
O uitare nedreapUi s'a lntins a.~upra lui Ce?.ar Boliac,
(1813--<16 Martie 1881) personalitate interesan tă din toate
puoctele de vedere. Asupra originii lui plutesc oarecari nori.
Onii spun el era ~vreo, tată sau moş fiindu-i un dr. Uogliako.
aventurier do proastll. faUnll. de prin Arhipelag. Mama i;e numea
Zinca. Cu toate a<::estea Boliac are cădăcini to societatea ro-
mânească. Un frate cu numele de AL P. Peteţ, era colonel
şi cumnat cu N. Pl~ianu. An moşie, ranguri boiereşti. E
adevărat el boierimea era clasa cea mai deschisl infiltra-
ţiilcr, lns1 ea obliga la o asimilare complet! şi uneori rapid! .
Lucrul nici nu-l de altfel sigur. lti afara oricll.rei Indo.leii esto
că Boliao s'a simţit totdeauna Român şi a Luat parte la marile
evenimente cu o ad eziune totală. Omului care cântase patria :
Fle neam orlcAl do mare;
Flo Neamţ, F'n111cez, Englez. ;
Neam mal mAndru şi mal tare
Cn RomAnul eu nu crez.
Neamu 'n caro naşte oricine
Po ocel• va Iubi 1
llşU RomAn, volu li cu tine ;
C4-s RomAn, tl'n veci volu li
nu se cuvine a i se suspecta simţămintele. A losl la sf&ntul
Sava, elevul lui Eliade. iar la 1830 intra tn armată c.1 iuncăr.
1n 1835 scotea nişte /l•fedita/ii tn proză şi versuri care 1ndrep-
tăţesc să se crează c1 citise Us paroles d'u„ croyonl (1833)
aproape oumaideclt dupl apariţie. Dar ce n'a citit Doliac ?
El e biblioteca universală a lui Eliade tntrupată. Ştia ita·
liene~e şi englezeşte ~ avea cunoştinţă, oricât de superlicială,
-
do Pope, Dryden. 1'1ilton, Samuel Butler, Chatterton, Spenser,
Rusbwortb. Printre Franceii şedea ln frunte Voltaire, din
a le cllrui poezii extrăgea un motto. In 1836 inau~ura un
•jurnal portativ • Curiosul d in care nu putu tipări decât
trei numere, unde se găse.,to o traducere din Corinna d-nei
ele Staol şi alta în proză din Manzoni (Ci11q"e maggio). Curios
se dovedi şi mai târziu. Generalul 11.favru avea pasiunea
arheologică şi in fiece Marţi se tncbidea 1n cabinetul său,
tnainte de 1848, cu Laurian şi Boliac. li vedem apoi amestecat
pe poet ln toate asociaţiile conspirative sau numai culturale,
ln Socieloka filan11011ied, ln Fr4/fa, combătând, agitându-se,
pentru care lucru şi suferi lnchisoare, tn 1840, când cu corn·
plotul lmpotriva Domnului, d~ era praporgic şi pomojnic
la masa rangurilor din Secretariatul Statului. Dopă romanul
Matilda al d-nei Cottin scrisese • tntâla dramă tn limba română•
Matilda, formând pe • Guliam , Adel şi Motmorensi " dând
lui Guliam pietatea şi patriotismul, lui Adel generozitatea, lui
Motmorensi curajul şi statornicia. Altă dramă, în versuri,
lu T dierea boierilor la monastirea Deallllui. Speciali1.area ideo·
logică a luiBoliac se face ln direcţie umanitaristii. El se aprinde
pentru oricine suferă dispreţul şi apăsatea, cn gesturi poate
cam exagerate, depăşind justa viziune a lucrurilor. Dar pe
atunci toţi erau exaltaţi. El se lndui~ză pentru vll.duva
săraci suferind foamea cu copiii ei ln vreme ce bogatul petrece
la contradanţ ln balurile de carnaval, de cerşetorul dus la
groapă :
Loc I loc 1uveranll Trece - un căhltor I. „
lndirAl boga\1 1 TreC<>un rerşetor I
Deplânge pe fata de ţigan. pe robul ţigan , pe muncitor,
pe salahor. pe cili.caş. pe osi'lndl tul la ocnă:
Loculloril nopţii cu le\elo pAJit<1
lşi lasd bolovanii ţi vin ~ o-1 lnconjur.
Cu lum ânări ln creşte t , tn bn.rbele shArclte,
Păroşi pe brnţe, pleptw·I, cu holnc sdren\uite,
Buhavi de umo•eol~. (inu ro"tn lmJ>reJur.
Eliade cate IJ vârtse tn porecla colectiv! ~ă lşi bătea
joc de el filndcli tşi bruscase mama ln pricina unei ţigănci
Nu se verifică insinuarea cll 13oliac ar fi fost un revoluţionar
absolut, un om de stbnga. cu v1sun cosmopolite. Ideile şi
faptele lui sunt exact acelea ale lui N. Bălcescu al cărui prieteu
este. ln 1859 lll.murea cum el nu admite republicanismul,
socialismul şi nici comunismu I • mai cumplit decât socialis-
mul •· De nicăiri nu rczult:4 un senti.m entalism al tolerantei.
294 - 1'01.iZ lll MĂRUNTĂ

susţinerea cauzei comune a revolu\iei. Bem trecut la i:damism.

nu ştia aceasta şi pricinui prin Omer. care nu primise darul,
urmăriri lmpotriva lui Bolia c. Bălcescu socotea pe Boliac
nevinovat şi pe nilscoc1torul calomniei •mârşav•· ln Tulle 186o.
poetul alegându-se deputat. s"a adus la verificare chestiunea
diamante.lor, cerllndu·se disculpări. cu acte. I. G!iica 11reti11sc
dovezile • pipăite •· Uoliac lu invalidat şi-şi dădu demisia şi
diu postul de membru al curţii de apel. l>ăcu j u1nallsticll.
scoţând BucΫtnul ( 186~-64) şi Trompe/a Ct1rpaţilor, ziare
bune dând importanţ.:l informaţiei literare. I n primul a fO'lt pu-
blicatA f slorill inavroglttntasctl a pitarului Hristache. Avea
tipografie proprie 1n s trada Scaunelor 40. C.ălătoriilc lui de
arheolog amator. meritoase pentru un lncepul. fură ironizato
cu spirit lnsă iliră dreptate de Odobescu ln F"'nuri archto-
logi1:4 scornile di>1 lu/LI• preisl<>riu . Ipoteza fumatului fusese
pusA şi de al\'! arheologi. Nu e atât ,.;na lui Odohescu şi a
lui Maiorescu. care li desconsidera cu totul ca poet. cl'Ll a
unnaşilor cari punflucl temeiu ro simplct opinii pripite nu 1•e·
fu1.at să studieze opera u11ul scriitor cu totul remtLrcnbll.
Numai abundenta a stricat lui Boliac, care de nltlcl fn.:e
dovada unci mari imaginaţioni şi a unei nmJJlitudini lirice
excepţionale. Bftdilu/iil• 111 pro~ sunt tncll prea despletite.
cu invoeatii ln modul Ossian şi Lamennais :
• lnger grabnic 41 t.orelul cabhtH I Sol urAclos al 1„mo5ulul
ldc:Al l Negru ministru ni tr1bunalulul <ăspl~Utorl HtJ"'dC l' ulg•r
purt.dtor de tnlunerie I NoptoasA, spAlmAnUltoare, ncvhnt.11 sAgenl A.
ce d°'lllnl••I filn \olc 1 Undo tlucl lu vlcţcle co sco \I din trupuri?
fi• care pll.mllnt ti-nn•por\I aceea cc nu ş tii purt n? Cu ce mijloc po\I
tu duce cu tino ncen 1unlftu1, n cărei fnţ§ ttl n'o po' I v1ictcn? •

Dar Io versuri ne izbeşt<i aptitudinea viziunii grondionse

Cezar Bollac.
caracteristic ideologici utopice. lnalntea lui Eminescu cân·
tase t invaziile t :
Pulbere• „.ardlcO "n •o~r•
Despre Pr:.ut. tn nor 81nlstru,
C:u holero po picioare
Vin Muscalll dela Nistru
Turcul Du.nll:reo ~ 'mpresoart ,
BAl\lle abia 'I tncap.
NM!ţlmea pe munţi coboarA
Cu IAcustele pe cap.
exorcitntă ln chip rericit atdt tn descrierea unui bal de carnaval.
feeric ca un desen de johannot. notând efoctele lus trelor şi
a oglinzilor şi a acelui moment
B . A . li.
CAnd o cAldură dulce de samur. catlltle
Sub draperii bognle do 11tcle de dantele,
V'adoarme pc•Ull divan;
CAnd mii lumlnl ascunse ln lnmpe colo r~tc
RAslrAng f i vil 'nmul\~to •n ol(llntile-ardlr"l•
De jos pAnn '11 tnvnn ; -
cAt şi ln evocarea lurtunii haotice pe munpi do cromono:
l ml pia.ce s•ascult vArllUI tunând din mal ln rnlt1;
lm1 place sll vil% capr11 •llrind din piatra "o plotri.
!ml place s•aprim: uodo pe o lnUIUA vatn\
ŞI eerbul pe-o sprlnceanA •A·I •~• 14rA rival.

La 1848 Boliac fu printre cilu.aşi cu misiunea de a ridica
pe mlrgina.,.ii din Bucureşti . Nu jucl un rol de seamă. lnsll
ln cmigrnţie. pe !logă Bălcescu, 11 surprindem cu mare tre-
cere tn diplomaţia revolu tionarll. Acum se lntâmplă acea
afacere I\ diamantelor. ce a arltncat tn juru-i sus pici1111ca.
DevenJt intim al generalului I.lom e trimis la Kossu tb spro a
pune la calo captarea simpatiilor lui Omer ~· Prin Kossu th
poetul clpătl dela guvernul ungar ni~te pin teni de aur şi
noul nasturi de diamant. Io unnll Ungurii aduseră lui Boliac
acuzaţia el nu dăduse la destinaţie obiectele şi la a~a se
adăugam. neoficial Românii care nu-l sufereau pc poet, Eliadc.
Ion Chica. Se pretindea el pintenii fusese tt$tituîţi dar o
SA •I.ou la obilrll• glirllţ!i do cri•tal.
Mal n:ce dec4l ghla\a, şl'n unda-I cea m~ runt4
SA vAz suind un pAstor 11 loslrl\a cAruutA
Mol Iuţi dccAl sAgeal•, J>C piatra de metol.
S"ascult Io p.Uurl tristo ce noo plen se dcştc1it ;
S'ascult Lc111pesle nc1trc de1>nrtc 'oldrAlatc,
Şi prllvlUind copacii, toronte "nluriatc,
Şi vMle si! urle do un potop ce-OJjtept.
Şilrllmele ln crem•nl Izbind nelncclal
SA umple tot eterul do aburi de p11clolu.1,
SA surpe tn pnlpAstll o JlllncA .corborow.
Să sbiere pe '"' uriul do l!J'OUZ.1 spliimAnt•t.

parte din diamante nu. aşa expllc;\ndu-se cbcltuielile extra-
ordinare ce ar fi făcut Boliac Io emigraţie • trăi.od ca un sa..
trap •· Şi despre E liade se sp1inca acelaşi lucru.. Boliac a pro-
testat Iliră sll dea • dovetl pipruto •· Nici n"ar Ci avut cum.
Singurul martor serios era Kossutb care n'a scos un cuvânt
de tnvlnovdţirc, el care incredjn\ase pootului şi o sumă de
galbeoj. Toate bănuielile sunt cll omul politic ungar to h1\c·
lcgeie cu cel romAn utilizase o parte din juvaeruri pentru
Jn contemplarea solltudinilor poetul pune o ~olcmnlt:ate
sacră :
·o e csle vreun lno poclnlc, de esta vreo p!i.dure,
.Blltrilnll co pi!mdntul. ce 11°0 vAiut secure;
De este vreo llvedo do nori şi de miros,
ln car• saltă Iepuri şi presuri clripeşt.e.
ŞI ptepcliţa paşt<, c4ritelul şerpuieşte
Şi- lnstete purpunlo plec spicul undoios, -
 ISTORIA L l"rl; t\i\'l'UHU HOMĂNE - l!Sb

Poetul le prlv04le cu~ lflnlA bucurie,

ln ori.şic• nuan\A celefle-<> poeiie.

Ajun. la inevitabila temă a ruinelor

Prieteni, prlvt\I xtdul acela chinezesc,

ŞI
tempUI, elefanţii, eolc><url egiptene,
Pagode auternne, pagode lndiene,
Ce se o:aof ltapl cu Umpul ca ne:lnlttl omtnest,
ŞI apunc\I, unde-l omul ce-odată le..a zld.ll?

Boliac o relnoicşte, pr in depla.;area unghiului de vcdure fn

viitor:
1'ret mii de onl vor Lreee şi al\l pitici turbnlf
Vor popula d~erlurl ncu1n.11 11eu1nblate
CR n1Alnc ParlJ, Londra pe pietrele surpate,
'ŞI vor spune epopca la olUcl de 'nvAţoţl.

Reluo\ud scena biblicei Susana la baJe, poetul desvllluc o

artă decorativ:'\ vrednici de un Th. Cautier. Tabloul e lllnll·
nnnţit, .c:lipitor llrbeologic :

Sub alba el ma11teUI, p.. un tunic de lân4,

Alhutru ca seninul, s'ar•tA~ albă mAn6
tntr'un bogat cola11,
Din corc •• ntAm~ şi doul! pozunare
Lucrate n un1ol .,, ou.r . ~tilrgArltar p·rea mare
PorrnenzA - un greu glord.nn.
Plin d'nmulcţl slrnbollcJ ce-oprese, tnrrunt deochiu!:
ŞI lungi cercel do pietre, cil nu·i a\jnU ochiul,
Dnu UncArl prin voal.
De sus cAmoşn lung!I fi pu\Jntel sumeasA
/\r li pândii profanul secundo cAnd sA iasA,
SlrAns mult lnlr'un sandal

Greu, plin de catarame ln chlp de semlluna,

Pitind cu gravitate, piciorul care sunll
Oe zale 'nconJurat;
De zale tot de aur, de eălirlml
lucrate
ln onix şi rublnurl, de tunde mari, llute C<ZM Bolloc de ·n.. Aman.
Pe..o pulpA de 'ocAntat. Dup~ Boabe de Cnlu„
Un parn&SSian ar fi aprobat din toată inima aceast1 proce-
siune oxnticli: ŞI ""ar fi poezia
Ctlnd n'nr li rrumu<c\••?
Ce-ar fi ~I-un muritor
Sub fose stAJpl granitici şi-un rofu vAI de IAnA
Pe el cu animale cusute tot de mAnil, Ci111dn•ar ahn\I 01nnr :
MArc\ era drapat Ce-or n ş i vcsello,
Un pnl do abnnosurl. ascu11s tn bumbac moale f.And n•nr fi llneret c~t ~
Pe-un J•I do dlu\I de flld~ cu d~aperll pe ponle, Ce·nr 11 nif lc con1orl
Şl ·o bnlo de agat. La cel din luclll•orl:
Ce.ar li mdreţul soorc
S'cxoJA chlpotrosul; curmalul şi l'ir.>lcul La cel ce vederi n•are
Se'nUnde ln nlee; colo undeazA spicul. Sau gemo 'n chinuiri :
Susnmll co swpln; Ce-ar N o moşt•nlre,
Şi mal dcpar1e, paclulc. EulratuJ, plln de vase, Ce-a r fJ o ltrlclre,
Se vanA printre gnlne tnalt t fi frumoase Ce- ar fi a la sl m ţ lre
Din vales flnl spin. I.a cel !Ari sim\lrl.

0...adrcapta se h1al\l un turn trufaş, gigantic. Albastrn ta prl9fre

Zidit de toatll Asia după un plan /antu lle, E-at't d„aung5toart,
De Jchovs damnat; Ca şi un u.r se.11Jn.
Pe-alocunoa cu dtnsul a lui Nembrod clldlre,
Semca\A ca şi turnul "I dA a ci prlvtno Lwigcle • epistole • sunt l n s piritul lui Alecsandrescu fi
Jn ralul awpendal. osilndesc odată franţuzirea ca Faca :
De·astAngn stau palaturi d• Ha.l dcenf zidite, El prietene. la s·pu11~n1I din ''OIC\.J cc _ne-al n_dus,
Cnţln se ş i mA.reţe, cu rrnftA t encuite J\t; ln ţnrA·\I tot o.cclnşl te-ol lntora, precum tc·ai dus?
Do Nobo1>nlaznr. At nd11s vreo mn11tcJlcA. vreo lor11lctd. \trc\tn lornion 1
lncA se \ln tn conl..rn aoolul lsafa: Jnv~ţol.-Ri sli·IJ Inel holno dup'ol Frnn\IJ lrumos ten ?
Mal • Inu co sA prlvcasc.~ pe-ni de..a s upus Asin
CA-şi pune ln hotar. In mersw discursului se descoperă intrări ce vor fi tn aten·
ţia lui Eminescu:
Boliac orc nu numai ochiu de pictor dar şi darul efluviilor
O s A-mi spui di·•u lrt>tltul uri şeoll şl Io brici. ti au ccarurl ....
verbale. Cutari versuri, inctiferente tn conţinut, adcvllrot1
morişcă d e interogaţii, sunt do o inexplicabili gn.ţie : Voi sunteţi vnlJm•fl al Ulril fl·af neamului bole<esc:
236 - POEZIA MĂRUNTĂ

Mogoşoael ln trăsuri, ctldrl 11 pc )„. mer~ Io vreo treabA. N!cA!ti

ln lume nu poate li luatl pdruuu clrepl treabi serloa.s! 11 tr<nb•
serl..,A drept petrtcero ca ale.I. CAnd unll dorm, •1\ii ml.oinei,
elUI es la plimbare penlTU polll de mAncare, Al\11 la plimbare pentru
digestie, al\ii la plimbare scula\l de pe somn; dnd o cancdarle
lutttttJI, cel alll nu s'a deschis Inei\, cel alll t'a şi lncbis. Oa<A
capul unui OcparUlmcnl • lnvl\ll Io Franţa. mlnlnci la şase ore.
vine 11 cancelarie la doui on: şi to\I 1uballcmll, I.oii cl\I au alacer1
la acel departament tttbu<> 1A-şl reguleu Umpul dura cum şi l-a
regulat ministrul: dac.ii. dupA c.l'leva lunl, '\'fne la aceJ departament
un ministru care n ln\•A\nl ltl Ccrm311la 1 cJ miinftncll la două ort,
vine fn n1lnister la 11nspreztce, şi, t(lţl .subalternii. to\l cd\J Alt afn·
ceri la acel depert.amenl ntt sn..şl rcgulc1.c tlmpul dupi1 cu111· f i 1·:1
rcgutnt ministrul; dnci\ rnln istrul 11'n tnvăţa l 11ldilrl, rnAnAnc!'i când
I se tnce toante, \•h1c. lu dCJ>Rr1.n1nc11t c:nnd I 110 u rAşte. aco_sA, Ş i , toţ i
subnlter nli, t o \I cA ~ I a u :'lfft~-erl 111 uc:el depnrt111ncn t a u să pândească
mişcările mini~lrul u l ncasi1 Io el şi sA pro[U,c de momentele tavo·
rnblle.
• Aci nu1not. o puttal s·:i vau\ cineva tan on-t rn fiişat. tn ceacşiri,
antcrc.c, giubele şi binl~~ ttlrtlnd n•C.Şl g~lbeni tn plciolll'c şi ducL\nd tn
cap un balon imens de hArşJI, fnc1ns peste un tal de cinci ocn cu
sabie fi pet;le blnlşe cu cordon.nt tl deeorn\11 ce &e I.au tn cAmpii lui
&farţ de c:ltre cei mal ageri C3mpft>nl ni luptei •·

COAN CATINA.
ln •145 colabora eu poezii ln Curierul romanesc un linlr
bucureştean de 17 ani, Ioan Calini\ (n. 1828) cu ţinută de
efeb modem !n hainele sale bonjuriste. Puţin după a<:eea !şi
scotea versurile tn volu111. Poczil\ lui e ardentă. cu mâinile
ridicate la cer şi liberalJ1 ca şi t• lui 'Boliae. Intemniţatul este
compătimit cu ~.rdcnte fraternitaţi :

·r~rip u cutrlgul rnor~U 11rlvlnd ln R tui ~ttt re ,

Cu fin.rele 'n plcionre tnunclndu·I ca (')C·O fiar~ :
SA.racul, ce·n greşit?
El a avut un lnltl, cc •lele cel mut nlare
Haiduc de Codru neaoş, pe corc.t 1pAnzurară
Supt ŞWllll cel veallL

iar femeii şi nopţii li se fac mari lnvoclri :

O t noapte, noapte. noapte I tu eşU ca o temeie
Ce am iubit odatA, fi Sacra acea schlnte:ie
•o p.en4 la Jtf()apa Ocnelor •. Oe '"Ulg necunoscut.A tn tine am sim\iL
Almanah, 1849. ln r848 el şi cu Iratele său Con•tantin (un alt frate Nicolae
Catinll mai trăia tn 1894, ciipitru1 ln retragere) luară parte
Ca gazetar, Bolioc aduce iclei, nu profunde tnsll limpezi,
inlom1aţîc, decenţi.,; când trebue o excelentă artă do gravor
istoric. Dovndă descrierea Buc u reştilor tn Mozaicul şocial:

• Acl numai. en ntc4lreu, vezi tntre paJate.le stralucito o şn ndrnulA

de sc4J1durl putredu ca.re se surpA, şi tntt-c do·uA f lrurl ~Io cast1 rru•
1nouie o ul lţft •·l rt\1nt4 cu gropi de nor oiu pAn:i fn burln cnllor. Aci
o curte •P•lloMd cAl d •ld~U un oraş lnlr'bJSn, desgrAdllA. cu ~
casA tntr'un atll blznr 1n ruinA tn fund ul curţii cu o caJeoşci' fi o
tnhAmare auptrbA la &eftl'a fovftitti, cu un arnăul de fir. cu un lnchcu
c:hlulotat (ltmenll), cravat:.·t şi mănuşat, cu un fosor lnlpAn11l fi
spldal ln capul scArll pe care se eoboara o damA paratil de hal ln
orele dhnlneţel, 1tr5ngAndu-11 fi ordidndu-11 ln>tclo do loole par-
lil• spre a nu H Impie do noroiul de pe IC1lnl. - ad o caal 1ci1UIO
cu o curte trumom grlJ11.t.\\, tntr'Wl stil parlsla.11 modem fa catt
Intri, te sul pe scarA, deschltl o UşA. mal deoehl%1 p alto, mal d„.
•t
chW toci una lbla dai .,..u o ţ;gancA ciufullll. S<Ulall din somn.
descul\A '' lrtn\~roul care.li deschide ll$1I la Iatacul coconl\eJ,
!Ari al te !nlttbe cine qll, - 11 ad im, dlnlr'o cAsu\A tplJinlU
co proptele, dlntr"o curte de uluce putrede ese o toaleta tn dantele
11 pene, rA1lurnatA lnlr'un echipaglo eu nişte ormisarl ec preţu.,...
mai n' u1t decAt toat4 ea1n fi tn1prejmuirile din care qlrA.
• !\lcArg! cineva Dumineca tn grădina Cişmegiulul ~t nu1ncrc de
va putea c.o11tu1n urlle nu mnl ale orlfenilor ce vin ln nil.d grAdlnli.
P:lrfaul este veatll de m ul ţ..lmea llmblfor ce şe varbesc 1o tr'fnatil,
ml prlnz cA 11un1nl tn Ctşn1 er:Ju se ' 'orbesc n1a.l uJuJte Un1bl do eAt
ln tot Parl1ul.
• Io proporll• ora1ulul B ucur~u. hu c!l• nici uu oit orn1 ln
E·uropa care • A albft aparenţa "nei aşa mari acUvlt4\1 : - va n more Pcdu:opsa robilor.
lucru Inii clacA dol Io 1ulA, nln ~şU ind l ,~!I ce lurnlcft po po<lul Oup4 Foaln D11ml11ull (imagine lntoarsă)
 lSTORIA LITERATUR II ROMÂNE - 237

la revoluţie şi fură printre are.ţtaţii la Văcăreşti din 13 Scptem-

vrie. Ioan Catin~ citise tmpreună cu Magberu, cadetul, ln
seara de 1 l Iunie, pe uliţa Lipscanilor, proclamaţia. Num.ele
de Prutu;-ul YOJ1UÎtl dat publicaţiei redactate de c. A. nosetti
şi Vinterbalder (1~ Iuni<>--11 Scptemvrie) fu propus de el,
precum mărturiseşte tnsuşi to primul .număr cu aprinsă
declamaţie :

• J urrialul IJbcrtd~iJ cc eu născut nseară din inlmi1!l voastre .

lată că şi-a luat sborul Său, prliml\l-1, bolcza\l·l, eu l-am zis Pruncul
romAn. Dar biata sa mai"'1, o I ea a suferit mult 1>~na l·a zAmlslll'
voi o Iubiţi. eu <> cinstesc şi o numesc Homfinin. RomGnia aceea pe
care o visează tot Romftnul i Ronit\nia dln tnll.reQ neagr•l şi pânft
tn Carpaţi; nu vă lntristaţ.i celA\enl, dacă pruncul ei se nratA ln
mlllocul nostn1 atAt de gol, llAmilnd şi lnlinzi\nd bratele lntprejuru-1.
El e Hui civiliznţil, ~i civilizaţia la lnceputul el. du1>~ cum şllm,
strnblltu tn multe cal rat.Acite pană sd dea t>este •ceea pe care unii
o 11u.mesc eaJaa ade\tărului: şi dupll. CU'1\ zice. ocel profesor Mfşţle,
•popoarele adesea rlltAeesc când Inimo lor se nOA şovillnd •· O I
dar RomA.nin este ridicată şi pruncul ei este bilrbnl. cuci suferin\n
1natortşte pe om l11alnte cc \•Arsta tJ coace, şi l11lr11n. j11nclui -vesteşte
!nainte d'n se lncreţl, şi a se albi şi a se cărunta plet ele cele rcspcc·
labile ale unui blltrt\n. O I l'lomânia nu şov;lc, - eslc tn picioare
pe stA.ncă - •·
Mt117ul rtvol11/i1>11ar. prin cadenţa lui furtunoasă, putea să
devină un imn naţional de n'ar fi fost făţiş instigator la lupta
de stradă:

Haideţi Craţi Intt·o u11irc,

Ţara .tioaslri\- c'n peire:
Aste tldurl şi pal~le
Unde zac mii de pileate,
Haideţi a le dăr~m a.
1\ndrci t-t111cşî1 11u.
N'uuzl\l ln pia\ ă l nrmă 1
D•U uăvlllă 'n mânl cu arm;l;
ca soldatul ne tmpunge;
1:rn\llor. so n 'avc~j u1il ă .
Baioneta ne lmpunge:
l);t\i fn t ei ce \'ă rac: 1ll:i,
0:1\I. de-o vrea şi ci "' dea •. .
Vă Inu f>lug11l. arfilur:i.
l\ot.ll c h.iâr din băli'l.turil ,
Parc'ar li u11 dre1lt al lor .

Hai, Române,, de \'Orlt<',şlc.

Singur le11i \le-\1 croieşle,
Voi, ciocoi, s~ slti,ţl af1rri\.
1·u, ~1 u.sca l, s ~ ieşi din \.:ir~i .
C:\ poporul astfel vrM.

·rol>u ' r1 r>ia\.â ~1 ri1su11e,

'I''''
Ori pe
Ron)â.t1ul să s'adu11c :
viaţă ,
ori pe ttll')f 1rl.l' !
f)u tco•I pc.ntru llberlaw
Un 111ormâ11L a c:işlilfu.
Drama.Zoe nu-i decât o tt1alralizarc a nuvelei lui C. Negnt7.>.I.
La 23 de ani. ln 185r. Catina muri şi fu lngropal 1n cimi·
tirul biserkii Creţu lescu.

A1''DRE I ~WRl{ŞANU.

Cântăreţul anului 1848 ln Ardeal este A.lldrei l'llureşan11.

Fiu al unui morar de scoarţă de argăsit se născuse la 16 No·
emvrie 1816 ln Bistriţa, unde ucmă şi gimnazîuI. La J31aj
făcu tovăţăturile liceale şi teologice. l.n 1838 o numit instl·
tutor la şcoalele romf<nc din Braşov, ln 1839 profcsor la gimna·
ziul rom~\11o·catolic de acOJo. lnsă în 1840 iŞi lua rămas lu111
dela oraş:
"!'Ampli, (runionsă Sloonc I
P 'al tă\1 vârf când 1nă suican1
t:a tu ncset1ri vii icnane,
't't) l, ţluutul revcdea111 1
lonn CallttA cu fratele său. Oar' lăsaam'a cru<lâ soarte,
Oup•1 lltvis/11 Nou6. Sil t e mal calc pftn la m oarte I
238 - PORZIA MĂRUNTĂ

Mureşanu, a dorit ca attţi Ardeleni, sl truci ln lata
liberi. şi a flcut desc atuzil lui Bibescu şi lui Grigore Al. Ghica:
Do-ar ft Moldova la cruce.
De lftl ort ln &I m'aş duce,
Dar Moldova-I mal dtpart•
Nu pot trece rArA -u.
Nu primi tnsă •cartea'· Atunci găsi nimerit să accepte
postul de translator şi redactor pentru partea romlnă la
Buletinul oficial publicat de guvernul transilvan d.in Sibiu i
•iar din <viul 1850 lncoace - mărluriseşte el 0 11 cnndoare -
şi linişte, /ăr4 s<i-n•i fi părăsii lira, uau s4 "'4 fi depărta/ de
Panur.s •. . t. Slojba o pilii totuşi Mureşanu cu felurite • vo-
turi • şi • devotamcnte t. Când guvftmatorul Transilvaniei,
Principele Carol de Schwarzenberg, intra Io Sibiu (1851),
conţepistul li Ilicu un •devotament'• precum că Romtlnul:
t_n ,\u.ttria unlld We1te·o sa s.cApare
Prin ca&a domnitoare, tupl vultur duplic:.:.l;
C4„nv4nd ro1nl\nul a..lA.zl u11 bine rnJc nu mare,
/\celo li oscric l'ougustul lmpAral I
Ln 1852 tncbiaă. trnpătntulul, venil 1n Ardeal , u11 Otnt1git•
de /idtlitale :
Fiţislguri Mlllcttal.<, cfi nstn natJunc,
Rem11$i1. tn cullur(i. supl blllnduJ \'C)slru scut
V" zice: • FraJ1cl5c lo'-Cf ne dtdc tnceput l •

iar ln 1854, eu prilejul nunţii aceluia, Utt vot $ii.urşi u11 penibil
lmK populare, parale1A a itm1ului oficial :

DIN Doamne ţine fi prolegc

Patria $i pre-.t1nplrut I
Ca u1nbril de •Guta lege.
S:l ne reagA lu1nlnall
StrAmoţe~ 1111 ct1nunG
De du,m.anl s·o apnrdn1.

DOEUIEJE Şi cu ·rronu·I de '111preunrt,

Sftartcn Austrll
A ustrlo
Su~
„o 1A ll~m .
să tnflorcaşcll
;\ugustul tm11!\rnt I

l'oate aceste ttmilinţe sunt cxplic.rlbilc. tns.!t ~tirbesc 1·1111 lt

aureola de martir naţional a Murcşauului. De altfel guvernul
li puse to disponibilitate la 1861 şi poetul retntors la Braşov
rnuri, prematur. ln noaptea de 11 !(>re 12/24 Ootomvric t863,
(•nebun t) fiind logropat ln cimitirul bisericii Sfânta Treime
to suburbiul de sus. U!sa un bliat George, elev to clasa VD-a
gimnaziali\ şi o fatl Eleonora, de 1 r luni. Soţie li era Susan:i.
ANDPEllS MlSPEIIJAN8. fata preotesei Justina Gtt<:eanu.
Opera poetici a lui Andrei Mureşan este mai mult ocaiio-
nală ( /„ U1'110Ua anicersarei pre ln. Dontn Georgi• D. Bibu<u
ln 23 Af>rik 1843, Un d8llotamtHI familiei RuNnu•a<hi, la
mormâ>1tul lui loa11 Mo<iotti iU F"'" etc.) dar se locepe eu
poezii de sentiment. Feti/a ti f>M•ritl> t.n>.te:uă to stilul Văeă­
tCSCu jelania unei fetiţe •sclave• către • pascrica din colivie•·
TIQdor şi Măriuta dragostea ne!eric.itll. lotrc un • tinerel doios •
luat • l'un resbel tniricoşat t şi t M.ăriuţn bălăioară •. Sim(>fllirt
la Viella e un soiu de • Sburătorul • orăşenesc:

S1>u.ne·n1I 111nn·1~ ce sA rtc

Ce ml trnge·•4en cumplit,
Cit abea aşlepl d vie,
Ceasul caro o menit.
Ca $A-ml treacA penalntc
npeu.ul m51 ecelllD.lapl Ja Aai-opl to pu bine ttgulat.
I • · 20 Hp. 111. a. ca,-afcrul cel cu mlnte.
~ ostql tncung.lurat.

Ah, n1amG, sAnl \' Uhteta~.

O*o s:lgealA. co.re •11 \ 1CRt',
Vu s-ta 'n inh111l vlbrotA.
Diit />Mlitlc tul A.ndni Jitun~n.1111. Titlu. Şl s•o vindec. nu wm ltac,
~tă usc. 1na1n&, pe plccoa.ro,
De 1nli culc::, de stnu senu $ed.
cerând tmprcjt1rlrilc nlele, ca să rnă asecur cevaşi mni bine. ='i<"Airi n·Rrlu recoore.
pentru viitoriu, atâta !n privinţa pcrsoanei mole, cAt şi a c:ens bu11, i.cnu 1nht11l llll vcll
Camilie· mi şi 81\ nu fiu astrflns a trăi din J>rOmisluni, cnri mai
că nu '"' lmplincsc niciodată; urmai ohiămărci ce mi se Ilicu Parc ciudat că Em.inescu a pulul lua pc un poet aşa de
din partea guvcr1•ului c. r. civile şi milltare al ~rransilvnrtici, t•aiv drept erou, eremitic, a l unui poem faustinn. Explicaţia
ln calitate de concepisl guvcmialc, cu caro post era lmprcunnt este că Mureşanu sernna tn Foaia peniru 1ninf6 cu pscudonÎ1n11l
şi oficiul de translatură pentru limba românească, pc tnngă Eremilul din Ca•f>a/i şi că se aCJA ln poezia lui uo pesimism
o rcmuncraţiunc anuale, afară de salariul deflpt pentru biblie, cu dorinţa de rătăcire cn a lui Toma Nour din Genit<
postul do concepist, şi petrecui acolo unsprcuce ani Io J>3CO f'MUÎU
 ISTORIA LITERATURII ROMÂNE - 23.q

La u vil prlmăvcara •A·ml trAndAv~tl vlea\o,

Mal blne·rnl cslo lamo prin poli :I rAUlcl,

şi voluptatea de a se trage la păduri:

L• voi oodrU d11a pustie.

Ml·a rimas •A v1e\utsc;
Voi, gAli\j·ml o chlllc
Supl fagi, eorll tlU'nven.esc.I
1\Celancolia L;clisia.~tului e comentată ln O priuir• pesle
'""'" ( 184~):
Şi llllA, cJi el &lngur ucrls cu-smAtăelune
·r~lrtt d'o lu1nei valuri, ce turbă nu'ocot11t,
• Nin1lc tupt. cer statornlc, ci tol doşcrl l'iclune.
DcpllnA lerlclre supt sot1re n'am arl<1l I •.
l'itu Maiorescu striga • ln h'ltutl • la lo.~te poc•iile lui ~lu·
rcşanu, afarl de Un r6s1oitJ, la toate • fără execpµe •. Aron
Densuşianu socotea dimpotrivll că nimeni• n 'a atins lnill\imea 1
lui. Exageraro şi !nb"o parte şi'n alta. Mureşanu aro 1111 aer
profetic aşa de grav şi de sincer !n triswţa lui că Densuşianu
l·a şi crezut •om inspirat de divinitate:•· Ali ftJ Ul<tl (18-12)
cuprinde un blcsum misterios, grozav ·
lntunccn·tc soare, ş'•urlta to lumin~
Pi!strea.z,.o pentru flJI din timpii vlltorl.
1\c:opcre · ţl, o luna. o ta ritzi se11ină.
Să nu o vadă mun\U fa lor locuitori I
Pu\lno moştenlUl rămlll1>-le pova\A,
L·a Iadului prilpasUI pogoore·se de vil;
O moarte nccurmalA sl pască·a lor vl••\A,
Cutrcn1ur, spalntâ, gronzt\, njung4 oşoo til I
ln O priviri de P• Car-pa/i, cu toau\ sllrăcia liter.uil, planul
poemului c solemn :
La voi mal om spcran(.A. copaci tlodo(I c'o soorU ...
La vot nici iataganul, ulei cnlul at~ do spume,
N''nflil drlnn d'a sl rAl1nto . .. 1\lcx. I lur11111z:1t•l1f'. 8.A . /I.
Fagi lllcllnu\I de .r.tle •• ,
Dacă
am umple gQturile, am vedea d străbunii, ln vreme
de primejdie, mergeau la pădure şi se • recoriau • ca • ln al
mamei sân•. unde fireşte (stângăcie inimitabiL\ l) o cald.
Mişcarea ttenerlllll. este cel pupn cu demnitate jil.lalnic~:

Când cugel 111 lliurc la vremile trecute.

Ah. !acrimi. 1iagerlnde se scurg din oclll·mi jos
VăZdnd c·am ajwu aoartea Ca'3Jldrel ..,Ici mut..
St. cAnt, 14 strig 111 lume. ma,. fArA de fol os l

Profeţ.ia
dln On devotame11t /amiliti ll11n1111snc/11 1 .\scolcştc
prin lapidaritate, prin siguronţa ci iuspiratll:
Veni.va o zi fatalii, cAnd Intriga ld\an'I,
Ce ţese la cabale, va pune larva Jos;
CAnd plsmn, nedreptatea, vor fi e3pusc-afadl
Ca.nd fulgerul Proniei, ce sboar~ IUJnlnos,
Vct nhntcl duşniantJ. cc pururea urzesc
La plor\url, cum s5 plordi poporul ronlAnesc.
PreVllz p'un Alexa.11dr11, eroul ul n1ol rnare.

Un răsu~I (De~'"p/4-1• Ro111â1UJ) nu e nici mai poetic,

nici mal concis decât celelalte. El cuprindo câteva vcrsnri de
deschidere pline de strigăte, care 11use pc muzica Iul Anton
Pano, acel Rouget d~ t. ·rsle româu, au rama.~ întipărire în
memoria generaţiilor:
Ocştcnptft·tc r{o1ut\110 I din son111ut cel (le 111-0nrt~.
ln care t~ndAnclrll bnrbnrli do Ur:\1111
Acum, ori nlclodnt6 crolc,lc-ll nită sonrk.
La care •~ ge-lllcblne fi cruzii tel duşm1111i !

Această Marsilieză romlnă

a distrus restul poeziei lui
Mureşanu, ce fnsemna totuşi un pas tn progresul poeziei arde-
lene profetice care avea !li'• c ulmineze 111 Octavian Goga. AJex. J·lur1nuznche. IJ ,1. /I,
240 - POE ZII\ MAHUNTÂ
G. Sion.
Litografie din operete sale.
G. SION.
C. Sion susţinu o vren1e, când 1um11riJe aristocratice mai
ameţeau pe mulţi, bizuit pc ţ documentele şi tradiţiunile
familiei t, că se trage dintr'un Demir Gherei, fecior de ba.o
tătllre»c, intrat ln slujbil lui Ştefan cel Mare, b<ltezat, cununat
~i rdllplătit cu moşie d e nlarel" Domn. ·1şi şi n umi un băiat
(mort. prJn r884) Demir. Dar mai târziu (1888), d evenit deo-
dată democrat. mărturisi că fa milia lui nu era veche şi că
descinderea din. Han Gherci era o simplă grandomanie a unuia
din membrii familiei care după rllsboiul Crimeii trăgea nă­
dejde să capete dela Poartă stllpanirea vechii Tru;1:arii. De
reţinut dar că unii Sioni aveau leg-lturi ln Orient. Desbrăcat
,te. orice • deşertăciu:ne t, G. Sion nu se mal urca. tn linie ascc11·
clentă decât până la bunicul său Iordachi Sion, !ost bimbaşă
şi pe care nu·l apucase. Bunica (moarti!. cam prin 1832) era
totuşi foarte !udulă şi declara cil e um1aşa logofătului Tăut
cel care se. fripsese la Constantinopol cu cafeaua Viziralul .
.Bimbaşa avusese şase fii, printre care şi pe tatăl scriitoralul,
cărora le lmpărţise moşiile sa.le din Valea Racovci, ln judeţul
Vasluiului. .Aceştia, intrând ln s lujbe, căpătase şi ranguri d e
boierie. Un unchiu, Antqhi Sion, ajunse spătar, tatăl poetu lui,
care era diac la. visterie, lu căftănit serdar dupi' 1812. rn ba-
remul Doamnei lui Şuţu (adică tn ceata d omnişoarelor d e
<moare) se afla, printre alte oriane aduse spr e căpătuire din
<.:onstantinopol, tânăra E111rosina, fiica grecului Gheorghe
Schina, de<iapitat ln 18•6 la St.i:mbuJ, ca participant la Eteric.
Sub cuvânt cil serdarul avea nişte prea !rumonse mustăţi,
Ooanma 11 logodi cu tânăra Frosa. :Bei.zade Ior&'U Şuţu, cu o
;oră, fi cunună, iar Domnul făcu pe mire sameş ln d istrictul
Fălciului. Meseria aceasta o avusese şi Dinu Păturică al lui
N. Filimon. dar n1ustăciosul Sior1 era u11 orn de treabă. N•1
făcu. barei şi tn răzmerita dela r 821 se lăsă de sămeşie. Ioniţă
S turza, noul Domn, li numeşte ispravnic la Herţa. Voind să
meargă la Cerr1â.uţi ~pre a naşte, Eufrosina Sion fu nevoitr-
să popose.ascii la varna dela MamorniP> şi acolo la 22 Mai
r822, pe la a1niază, viitorul cântăreţ al limbii rQmâne văzu
lumina zilei. Copih1l lu botctat la Iaşi, naş fiind Toader Balş.
Tatăl lmpovărat de copii (Frosa va na.,te t8. dln care viabili
14) se Msă şi d e isprăv11icie şi tncepu sll·şi cultive par tea de
1noşie dia \ 1<Llca Hărşovei. n1i dep..'lrte de \'a lea Raco,~ei .
.Pentru învăţătura. copiilor fu adus 1111 .Rus. gas()adiu 1\rseni,
care ru pea l)Ul.inâ franţuzească şi era bcf.iv. Dela mamă , C.
Sion lnvăţâ. să vorbească greceşte. până ce ul\ dascăl grec,
Oumitrochi l..ogadi, pu.rn da copiilor noţiuni de .limbă elinii.
Erdu în total ro f~te şi 4 băieţi şi Iorgu ţinea la rându·i clasă
.;11 câicv~l surori n1ai mici. Tatălui li t..recu pr:in cap să facă
pe lorgu mitropolit, sub cuvânt că mitropolitul •este c.a uu
al doilea Vodă tn ţară • şi obţinuse ordin d e cAlugărire, dar
mama !şi duse feciorul la Bucureşti, unde avea doi fraţi avt)·
ca\1, pe Epstaţiu şi Alecu Sebina (1 $ 37) şi·I lăsă la ce.I dinu'.i.iu
în gaidă, spre a se înscrie în şcoala dela SL Sava. Urmă lnt r 'a·
dc„ăr doi n:ni , ca extern, clasa a U-a şi a lil-a. fiind coleg
cu Bolintineanu, până ce ln t839 tatăl li chemă să vadă de
moşie. După moart\lll. mamei (184 2) Sion. neb1\clegll11du ·SC cu
tată-S<\u, care voia să-şi călugărească mai toate fotele (două
erau dinainte călugădţe) plecă la Iaşi sll. caute slujbă. Tal!L·
s.~u li dădu două odăi tn oişte case ce avea lângă biserica Sf.
Nicolae cel Sărac, o vie tn Valea Adâncii, ln spre apus de
Calata şi doi hăieţi de ţigan (moştenirea definitivă în 01ceastli
direcţie va ii de 46 suflete) . Sion fu lntâiu copist la âeparta·
mentul Dreptăţii, unde era director spătarul Vasile Pogor,
la tnceput fără leafă, plătit din salariul ministrului, apoi
scriitor regulat. Prin7.ând să rimeze, voi să-şi tmplinească
ştiinţa de cartu şi audk cursurile Academiei Mibăilene, unde
un frate mai mic erl\ chiar tnscris. Participă la soarelele \ite-
r are al.e Iul Asachi. cunoscu. pe Kogălniceanu. pe Negruzzi.
F\1 cbemat apoi la departamentul Internelor şi cerut chiar
ca funcţionar dejurnă ele Excelenţa Sa marele logofăt Co~tache
Sturza, care !ntâiu porunci sll. se taie junelui barba şi .roman-
ticele plete, apoi li pofti la masă. Aci se vorbea mai ales fran-
ţuzeşte (stăpâua casei fiind Marghioliţa născută Ghica, mai
târ2iu căsătorită cu Rosnovanu) încât Sion se simţi dator să
adâncească cunoştinţa limbii franceze. Durata slujbelor lui
Sion este c;leocamdată nesigură, autorul contrazicându-se. aci
afirmând că a fost slujbaş Intre r840---42. deci tnaintc d e
moartea mamei. aci scriind că ln r844 luase cu arendă moşia
tatălui, diJJ Hârşova. ln t848 nu mai era impiegat (activitatea
lui litcrant li dăunnse pe lângă consulul rusesc) şi se ocupa de
moşie. li ohernă acum partida cc lupta să capete dela Mihai
Sturza câteva libertăţi. Mişcarea fu reprimată, insurgenţii
b«tuti crunt şi .l a mare parte puşi pe liste de proscripţie, ceea
ce tnsemna trimiterea. la mânăstiri. Sion izbuteşte să fugă, cu
mari peripeţii, tn Muntenia. unde i se _reco111andă s3. nu stea~
apoi trece J;; Braşov. Acolo se întâlneşte c11 G. Ba.riţ şi cu
Andrei Mureşanu. De ad merg la Sibiu şi la lllaj luând parte
la vestit« adunare şi făcând cunoştinţă cu D. Brătianu, S.
J;lărnu ~. T. Cipariu şi Aroa Pumnul. Trece prin Cluj (unde e
a.resiaţ o noa pte), prin Dej, Bistriţa şi ajunge ln Bucovi na.
La Cernăuţi rclnt\lneşte pe Aron P umnul. El stil in Bucovina
(la Cernauca pe moşia Hurmuzăcheştilor şi la Crasna la fraţii
Stârcea) p>lnă Io Mai 1849 când, Vodă Sturza pk-cilnd. putu a
'iC !napoia ln i1oldova. In 1855 er;l ln Iaşi • rn.lldu.lar • la depar·
tan1cn tul Credinţei, cu1n rezultă din Rdzb1,t1af'e<J şoarc&ilot a
Iul Gr. AJecsandrescu, şi până la 1857 locu i ia capitala Mo l·
 ISTORIA LITERATURII ROMÂNE - 241

dovei • clnd ca !uncţlonar, când ca cetăţean privat t. ln 1857

se căsători cu Eliza. lata Wlui llliltîade Mărculcscu, dela care
căpătli lndatli o moşioară (Eliza) •pe podişul din dreapta
lalomiiei •. Cu acest prilej face o călătorie tn străinătal<I,
mergrutd eu vaporul pe Dunăre şi oprindu-se la Pe~t.a. După
aceasta lneepe a se ocupa cu exploatarea moşiei de zestre.
Fu membru al Acndemiei Române, călători prin Europa
(odată a fost la Moscova, altădată U aflăm la Geneva) şi muri
la Bucureşti tn Octomvrie 1892. AJb la p.1r. somllna mult cu
Victor Hugo. Era un om foarte do treabă, care-şi d l\den seama
d e lipsurilQ culturii lui şi le destăinuia cu mari scmno de cMn~ll.
Urmând pilda contemporanilor, Sioo trad use şi ci, mul
mul t din pili.cerea d e a învăţa decât dio aceea ele a crea pc
111:1rgi11lle altul text. lnccpu prin a da o versiune o. Zal1·ei lui
Voltaire (1844). Mai târziu se incwnetă a traduce 11f1:a11·
tropul lui ~1ullcre, Ho"'"" de Corneille, Pl1edra şi A tha/rn de
Racine. Ce pot li accstc traduceri, oricine l~I tnchipue. ln
1851 dădu o versiune a cllrţii Vil din Par"'1u1d pu:rdut al lui
:\lilton, aceea pe care o avusese mai mult ln vedere Ehadc hi
Anatolida lui. Tălmăci şi din Lamartine (.\1oorlta /111 Socrul),
din Alfred de Musset (Na m11Na). din Banvillc (S0<ralr fi
ft1neia sa).
Ca poet G. Sion e nul. Imitând pe C. A. l<usettl, el c din
ceata nume.roasa fJI CJ')()Ca. lui a- versificatorilo r pu t1rn1ulo lut
Beranger. Aproape toate poeziile s 1111t c.'u11.<.'Ce cu rolrcn :
Azi 01n b;1ni. o.zi a111 par~1 1 c.
Azl de luu1c joc lr111 l)nt
Şl' n Lrnt lir fi'11 ltil>unale
Suni 11rhnll şi 'm bnl\l şnL

1\ zl copilele mA d1iwnâ
l)t: amor ~l la c.J\.l1l scnuul.
!iunll. s.1111:1.
Pu11~. suită:
Soart.a 1nta lu u fat'i bun.A.
Vestita lui Limba romfineaS&ă e rizibilii :
Mult e dulc. tl lrumoasă.
L lmbD. ce vorbim, r.. Slon.
Altd UmbA-armonlouS<i
Ca eo nu g4sl111~ car<> "vu foarte mulţi nboaaţi şi colaborări import=tc A.
SalLA lnlrna '11 phlcere Odobescu publică aci Doamna CltiClfm•. N. Filimoo l14oleo
CAnd o ascullAm, Cipriitni şi .M . Zamfirescu, poetii.
ŞI pc bute-aduce 111icre
CAnd o cuvAntiln1~ Deşi Suvenirile conti ...pora11e par a (i !ost preţuite de câţi va
Romilnoşul o Iubeşte pric lc11i, Sion a ră.ma.s mereu UJt necunoscut ca pro1.ator. O
Ca sunetul "lu. cauză capitală a ignorării este ridiculizarea poetului ele către
O. vorbl\I, seri\\ romAncşto,
Maiorescu. Cu toate acestea. <:.'l pro~'\tor Sion e remarcabil,
1>e11tru Dum11l"ieu 1
tn multe privinţe da.citi 11u superior lui 1. Gltica, în orice etl.Z
A scris fabule fllrl valoare şi teatru. l n CandidaJ şi drputat deosebil de e.I. Ghica este un cnuseur care trece cu mult ha•
(croi : Oplimcscu, Pcssimcscu, etc.) carituriza pe nouii oameni dela o idee la alta. făr1 a construi, un cpi,tolicr : Sion e memo-
ridicaţi prin regimal parlamentar în funţa primarului Cimbru. rialist. Scriitorul nu invontcaz4, ci numai diformcază rcali-
Această piesl şi La Pleim4, dramă 1ntr'un act ln versuri, t.at.ca, dându-i aspect fantas tic, cu mare ardentă de vieaţA.
sunt inexistente p9.nll. la trivialitate. Sion era Co.-.rtc afectal c u o statomicli uimire de a fi trăit. Fără lndoială uncie părţi
că Academia nu-i premi3$C ultima piesă. • Studiile • lui Sion sunt ""5cocite, altele primite ln forma legendară. Realitatea
str.mese o dulce veselie. Articolul din R<vislll cc>tlimporami şi inveu1i~ sunt Rmcstecal• atât de tare lncăt totul pare o
• Suvenire despre poetul Conakl •. sfârtecal (le Maio rCS<:u, • ficliunc pusă la modul biogrofic. Sion arc darul vechilor
o arcA de delicii : nuvelişti de a tăia na.raţiunea ln chi(>e, de a lntârxia desnodă·
• ftl ndevlr. volţi rxnn1elre'/ - ascu1 ltLţi : mintelc, intercalând digresii, apoi uc a zugrăvi loeurilr şi a
fixa fiiionomiilc, f.~ră a se opri din povestit, El ci tise mull şi
l.linbllo SA •alic 11oav1'11d nicio veleitate do gtil por80nal, copia Jntocmai rit·
(:t1 rAttlecC' •n:ilte: . ..
inic~' r1araţiu-n ii clasice. Cu imagi1ln.ţin lui oricr,tală şi cu ma·
tcrin-i multicoloră, efectul e interesant. Ema11cif>M•a /iganilor
:u-c tonul Ulllti lltemorial lranCC7. cli11 sec. xv1·rr. Fraţii C11,iuc
Uuan1ne:. donlnttl 11ostru. cum U-al tâcut nu1nc al unei nuvele ,rccl)i it..-tlie1lc, cu 1nai 111arc doză de element
Oe '~ 1nlnunează 'n toate pArt-i de lume •·
mistic. Naraţiuni le sunt de altfel adevărat.o nuvele, ln care
Sion avea cele mai bu11c intenţii şi tn 186o scoase Rwiskl autorul apare ca t1n simplu martor oculnr şi uneori ca erou
CarpfJ/ilor dupll modelul francezei Revu.e tks t:kux Mo>Uks, la secundar.

••
 l.in111'1t .;pnt'et1 ţig1111ilor <:stc. i:;tol'ia Lânii.ruh.1i ţigan rob lata ia fon11a. iaJ1tt\Stică a. t11111i vis i"11 care np~tr tloi 11u?,c ri:
J)lncă. născut Uln legăturile l)Oicrt1lt1i Ca11racuzin Pa.şca11u cu tt11t11 ocgru şi aJlu I a li>:
o lrmnoasă ţigane«, Coeoana Proliri\a, 'oţia boierului, prinde • l ngerul 11ţgru. - Uc 11u vei gr:\bl u rncr{fc. ln cn, eu l\1 ''VÎll
sl(ll)iciune c:le l)ăial toc·m al fiinclcă acesta c copilu l bă.rbatu lt1i .st rivi :.l~i'a~ t :l bu~n tA dt:. cnrne. (•are se 111.1111~ le l 11i1111>.
-..i, il duce ill l)aris, îi cL.,:t 1>rilejul să se cttltive, ID&\ când Di1lc?i J11JJcr~11 alb. - •~:a csle ~1gt1rli de iubire.a t:t : te ' 'a uştCJlla ll•\n1)
n.ju115 dj11 orcliuul ci mare bucătar voj eşto s.1:1 fie UJ:>er spre n ' 'ci 1-,11l'-'tl i11crge l:.t t.n. Nu e ne,·oh· s.?i \(' grdbt-,şti.
/11guttl 11tgru. -- E u \'lt1 cleiu d âJtsa. J.'.:.a ph\ngc. ţ:.ciuc. $1 lt"
Se ru1tea. căs.ă:to_ri cu o Iraui1.1t<.mi că ;idu..~rt <l in 1 .-ra.n~a, cocoana, ~·hlu,1111'. ~fii (le 1>cricolc 11 a.1nenh1\i\.
tlin ((()ri11la secretă ele a nu-l f)Îc tdc. nu vrea să·I clesrobe~iscă. /11ytr1tl (1/b. - Ontori11 l!t c!tc tlc a. u.r1n:t l>C s t:l'r>îlnul lf1t1. S11·
Di11că omoar?L pe Cle111e1 1ti11a şi se si11ucidc. Psil1ologia ele rle:tut tfiu \ ':l fi ClllUJl llt. 1>e<le1>sll do nu-l \ ' ('Î USrtillo •.
l>Oieroaică a cocoanei Profiriţa c ltrmărîlă cu tlterrtJC:1 Cocoana ·rot1tşi, <:n :;i haluc.inat, Osn,un ucicle µc.:: .\li şi ace...:;-lt1, vli-
t: arogantă, 1·1\ăte<\ţă. <leşi cu se11ti111e11tc no l>ire şî cu şlăb1· tâ11clt1-I oirc ~lbia. vreme do <t ~puttt;: '·r11, Os1na11, lu fi ul
ciuni afcctiYe pe care din 111â.J1dric le a.sc:u n(lc. t\uton1I stâpâ· meu I . .. Ucigă.ton1l de ţlărU1ţi (ie uca n\ ~h.· 11~a;1·n11l tău 1 „,
nt-şte p<:rfcct limbajul şi o dovado este explicai-ia pe care 1"c1\la nu,•elc.i e d•ltă: Cuciuc se crcşl-i1icază, se· însoară cu
cQcoa11a o dă. Do1t1nuJt1i, cart" ti e nc1>0r. \:"orbirea ei e J>UţÎ11 lleuuţ..'l , 8~ căJ.tăneş-te şi tare u1\ fiu Nicc.tlac cart„ c l>olw..aL ele
c;11n solc1nnâ, c 11 11a ce convC"11ţ1ol1u.I cll• litor-tlt.u ră ~cc. X ,,· ul, (cln~ţrtnti11 !\·l a·v rocordal. Ci\nd 1).;\i~tb.11 c 1na1·c, Cuciuc ll 1.>r:r--
1>0trivit.. rx:.ntru () n1arc UO<tlftJlU, rer,0<.lc pign1c.:1ltat cu asprim i 1.intă 11a.,1.1l11i, ac11n1 Dorn1t, t.Jl.i un fast de fctu.lalltu tr oril~1l inh\.
1-lc- molclo-,'"Caocă scm_eaţâ : l)c,m·nului i 1'e dRtl f1l llar doi cerbi Cu Co~1rnc ptJleit.c:, OIJ1~-
1111i ţi a trage u trei.sură. :Ma\rrrieordaL u in\·ltal de C u1,;iuc; la
• - l\i \'Olu s1>urro. ca sll t11:'l tntelc,.;1. ln fU)Şlt•rcu ru,i.:sl.u i Lnlul, u vâ11ă.tt..)1.lN. i11 ntu11ti, prilej de~ \ ·ic l>ortretizare a 1Jonlnt1lu1 :
•·An1ia 11ir.iOtl!lt4 11u l·::.tnt dftl c1,ll<'lUJ de rob s.a u de tjJoCQn. c11 ttnt
a\'ut .şi n111 1>rc1) usurl că s'n a 1ncs tecat sâugclc nQbil ni ri'.'i·11osnt1:1lui •... ·rin11Jul ert1 r1111nos: l•t! \'iti larba se u.răl~1 jnc;1 verde ~I
h~1 rh:t~ului 1llCU. t-\tO f~St Îl\d l ~l\fil.:\ l>Utllc ln Sufle.lui meu, alU l U ~I tnnori t~ : 11u1nni r101;1e cnr e c:rnu 1noi înalte t·rnn Qa.1't1 op:\rilo rit
c:.inil a 111 s iu1\it lucrul. Oi1r şlii clll nn1 \'Cntrl't.l cu Ji<' so ţul n1c11:
lri.!l·1ol:1 s:\·I it•.rL u11 111i,· p1'cat . ~ li J.fuu Jn111ulnl Iul nin1ico, ulei
il in s.11us c:ul \'<l C:C\'fl. l)ttr c:\n<I s'a ni\scut 11ctl ..:01,JI, t1t cure 11111 \':17.ut
inlogincn acelui om pe ca_rt J.am Iubit. 1o•ao1 J!,lrn\11 t uprlr.islt de
J1 lş t e s.e.11tJ1t1m1le nefn\elesc, de un 3.01<.>r neb101 p1Jot r1.1 .;opilul ac.e.„t A
pe care sterpul rocu 1•:"\ntcce uu 1„a polut <:011ccpc. l)e aceea l ·~Til
cres~ul cu <J tlra~osle 5<'1.'rct:i şi c u d eci7.iunntl cu .:t-'ă-1 fnt' 0 1u. illr Jup:1
moarll') s~-1 rnc~ :fi n't(l$lCX1ltor p este o part~ din O\' t re. E11, at~e~ten,
lut 1u1 I lc.·Ailt 1>ulul- ş i ni"ci 1111 i le JJ(1t s1>u110. nu 11ol ŞI ll\J-1nl vhu·
a oflş:\ Jn 1un1c o $li\bleiune, t ate la 111111\i poalo să parll, ridicol1, .
•\ -.;u111 nl:1 \•l\d t11tr'o slluc.tiunc 1>unl1Ji1l.\: 110 1nil 1>ol 1 lt$p1~rţ l Uc eJ ;
Ani et)nl.rQ.el1Jl :işa :;itc:c\iuue f)C11tr11 e l. c:1 n'nş p u l.ea trăi o zi ră r~ OE
!lit-1 \1(1d. Oln neferlclrc, pont<', ~ icişit h11inlul acC$ln lllAi bt111 d~Al
n1n nşte11t :1111 : b un, hlrl11<l, ase11ltAlor1 cuntlult·-. tle:ştc1j t. frumos.....
(<1(' 1 uită-te lu el ••• par<";1 ' 'azi pc Oun1ilr:'\cl1i 1 l)urfu\e..:.e:u S:l· I
itrle!). „\ cun1 ce 1nll rae'l &:\·I h:r l ~l t l:11' el a tloua zl se c.t11ct cu l·~r:1 11 „
Ct'!t.n lu i la <lrncu, ş i e u 11u-l n1nl \·1·1d ; ~i nevi\z:ln<lti·I, ce 1nll rac e u ?
MltJnEMIPE
$;) nll1r ? Apoi 111i i<f• lllll'C c:;l :1n1 tlre11tul !ii:'i 11r1•vJo con.scc.lntcle care
11t>1 s.~ u1ii c>111oarc.
- Curios I <:nrios <I<' tot. I ziSa \'o,ln •.

C;;l.teva nlo111es1te d11pă

aceea. cocoa11a turbată d e recalci-
1 A Alli

t:m 11ţa lui .Olacă., uită ,rocabu l ~rt1l saloanelor Cra1tccze ş1 rede--
' 'cn111d bo1crOalCă t rage o palrnă bucătarul11i şi·l dă tn br ânci Teoprie Cio11.
nfarâ :

•- ~a Q C:ltJrne u liiul , Ţlga o fdr1' obruil •·

FrQ.-('ii C 11ci11& tratează 1>rol>lcn1a eredităţii cri1'11i1'lalc Ctt

1n_ijloacc tlc nuvelă vccl1e şi t1c r Tali-m a Jle aloct1rî. c1.1 too11ri
ro n1a11ticc 111 alte părţi . 1\ n,cstcc.u l c o rîgî11at şi savuros. Ere·
clita.tca e văzută Cc'\ o fatal.itatc, 1ucn1 potrivit atmosferei
orientale. Ali Elendi negustor turc din Moldova de s us !şi
descoperă la Ha.badag u11 fiti, făcut cu o caclână \'â.ndută l11111i
pr1et:e1t. t\li tl ia, 11 creşte. ii 1ni_ţiazil i11 1·ncwrl~!. sa. Osman e
fru 1nos şi cu coate că arc 11n l>1c1or: l'r1ai seott, clin care 1>riC.it1ă
e porecli t Cuci11c. ''rA1eşte femeile. J'J·i11tre n1u.llelc fc-.m ci 111~-­
l{~Lc, ~~te ~i o f>reQtea.să. l 3<.>1la ma.i nrc 111~1. şi o ia.tă L.lct111ţa
de care Osman se i11clrăg<>stc..~tt. S 11b nlotiv că voieşte 3 ln.'Ct: •
1.
la creţ\tini.:;m şi a :;~ catec.l1i~i. l'urctLI cercetează casa 1XJ1.>ii şi
izbuto~te a fermeca ~i pe fată. Prinde i11să de veste gelc'»lsa A .t.. KA !i! Tor • ~ o •l..at c„T•1Z11.

l)roolcas...l\. J::Ste excelen ta scena in c.,'trc popa. tn loe .să pun.ă

n1fu1a pc: Turc stă u.cuu1a sull streaş.i11ă şi„şi face cri1ce ln vt"CJ11c
ce -pr<>Oteasa lşi bate fata, inrăiti! uo. r;olozie. lmprcj urărllc
cer ca Ali şă plece şi bătrânul i:> şi p<: Osman, cel dus cu giuidul
11un1ai la [ată, 1k ettrc o fli-rase şi o vâ.rlse i11tr•o 1nânăstlrc.
f1leea de. a ucitie: (:iO lată-său inttă in capul l11i Cuciuc şi tndo- <~i11!'l11rile dl". 11111/(e1ulrt a l11i (Î torgil: .<;ton. 1'ftlu interior.

bruml'i; po culmUo mun\llbr tnsd uşoare 5lraturi de nlnwnre 1.lbeau
,·âJ-lurUe stAncUor şi muf<'hlul ce Ie lnvelea.
• Curioasa senn\lune • adus lui Vodă prima pomiR a bMAll:
c:\nd I• semnolul dol de budume, dupA lnşltarta oamenilor. au
lnttpul a se r<ll<'r<ula nicnelele şi ţlpetele bAIJil"!llor din val•,
fiori • slmtll lurnlcAndu·I tot corpul dela talpe pAnfi ln creşlet.
a care nu avusese. ocaa:Ju11ea sA asiste la aşa ceva, slm\ea ("ă I &t
sburlea pArul sub ca1pacu1 de umur care n purta; tar c411d ou1.ta
c;ltc o piqcA trosnind ln llnln ln car& se a Oa a1e7,af. slm\ta ln !Ample
şi ln plepl o svAcnlturll care li IAcea să se lngdlblneascil la la\A :
aş.a c:l ln scmntd ce·l f4cen t.Anlrul C'Qcîuc. ca ~ dea 111 <"A1>rlonra
care. venea s pre t!.I, Vodti. tn loc -sA pute Arma l:t O<'hl, l·o tnth1tlen
lui s1>re o o d1!$ci\rca: Iar cAnd ccrbuJ sau c§prlo.ara cAdca pc nprou1>e
de t!.I, se ar:'ita ronrle sl 1t1\llor de 1nllă la ornorlrea lor. Cu toote uccstt.
deşi u'u dut nlclodRlA cu 1mşca. Ungu1itoril l·au rost !Acut SA crcnd4
cd el a ucis un cert•, o cn1)rt'\ şt un porc •.. •.
Prinlr'un accldc11l de vânătoare, Cuciuc fiul omoară pe
Cuciuc tatl!.I. Ulilmu l act a l desf.ă.şurării destinului Are tonuri
romantice. Fraţii Cuciuc din prima jumătate a secolului ru
XlX-lca omoard pc tatll lor (tip de brută bănuitoare) şi pe
11Crvitorul care i·ar li putut trăda. Ei au lnsă răul veacului,
accl râs amar ce arată convingerea în implacabilitatea soartei.
Fraţii Cuciuc păşesc la locul exccuţiunii satanici ca n~e
contcmporanj ai lui Roita :
•..• Jmbraco\I ln haine negre, purtând pe cap nişte cuchcle
de plisA nca.grA, C\l panln.1onii sumeşl. ca sll. nu-i un•ple de noroiu,
\lnâ1tdu-~c de l>ra\ unul dr Ritul, mergea.u veseli co ta o parndli.
salutând fn dreaptn $1 t1t st4nga pc cei ce ca111oştea.u •.
ln amintirile din copilărie uimeşte intensitatea vieţii, me·
rnori<L luănd colorilc blll!mului, ajutată de un ochiu atent. Co·
pilul lşi aduce aminte când. fiind infirm. popa citind liturghia.
li • loclle<:a •· cum vindccând·se adol'lllea • ascult!lnd psalmo·
diile popii şi ale psaltului • şi uitându-se «la toţi ai ca.ei cum
lăce."tu la cruci •· O trăsură ia proporţii miraculoase :
•. .. Eran• cu rldvnnut ttl n1nre, care,.I primlst mamn de itslrfl
dela doamna lui VodA Şu\u: o trlsunl spAn•uratA prin nlfle curele
groas.e. de pfele de nişte arcuri mo.tlve dt fier, 1:mbrlcat6 cu ma.tase
ŞI VOpsitJ <U ul<IU de COIOate galbenă, AŞA c4 plltta 8 fi aurtl.4 '
Un egumen li face daruri asiatice:
• • • • bun\al egumen d6ru1 ta liilul meu o giubea rna111oa.s:A <Ir
s.an1t1r. n1arncl 1l1cJe un ~nJ bogat de Persia. iar rnle, oflAnd cll-1111
11lnc caii, lini dele un Cllluţ mititel "
Privuliştea
unei lruinoa.'!C ţigănci care se scaldă e sugcmtA
cu acestu simplo vorbe misterioase :
• • . • nş tl dorll 811 nn1 1ncă o sută <le ochi •.. •·
Zugrăvire;,casei marelui Logăfăt Sturza, cu acel amestec
straniu d• lux occidental şi dezordine. este făcută cu o mană
sigură. Frumuse\ea Marghioliţei e sugerată prin aceeaşi rcli·
gioasă uimire:
• (:~nd pculna IJrJn1a oa.tA am rost chemat l:t. mos.a Ulllttlul
logofi\t şl 11n1 dol ochlJ cu cucoana ;\larghtollţa, am r.:.mos t rA.snlt
111 ,·cdert:a rru1nu'>e\cl şi o graţiilor ei. ln ade\•âr era ceva care nu
n1;ii vAzusen•, f'tvn ce nici putuse1n \risa, ce\•a ce-011 t11chl1>uln t11
1ninte 1>e Jlen1111. CoslnT.eOnA, .PC Elf.na lui 1'JeneJRu SA\1 pe Afro<lll(t
din 1ultologlc. Dl' n1l-or fi adrr.ial tu mh1utul acclR \•rco fnlttbort,
~ sau chiar nitul cineva. nu şliu dacă bt1tele t11cle ar CI putut rl\s·
1>undr ct~\1 n. Noror 11c n1lnc cll a rQ$l Ju-n1e n1ull:l, şi nu a'H 1,ri1otnl
de scan1t1 01fnn de ulrnlre C6 volt! fi făc:11t atunoco 1 al4ttt ftlu c:1 <lupi'
te s'ou JlU& lo\I ln 1nn.s1'• e u tncA şta111 tnlemntt, neştiind r.e se JIC1rece
b1 jurul 111uu: $1 11t11nul c1lnfl u11 sofragiu ntl·n 1ntlns scaunul s1tl)
gcnuncl1i 1 111'0111 osez-11t IA 1ria.<ţ,:'i. •·
De altfel toată nce:i.•111 p.'lrte e o adev:l.rată nuvelă a lu·
gilor amoroase ale Marghioliţei cu boieruJ RO!lnovanu. Veri·
1s1·0 111A 1. ITP.IVITUl' ll HOMÂXE - 243
tabilă ori inventată. scena plecării pe furiş a soţiei infidelo
pare scoasă dintr'un roman:
• lntr•una din ac:ele dlmlneţt, 1,c fR orele cA11d rnsâ lo:ltA lu1ne.n
dormea ln <aSA, vA.z lnlrtnd pe poarlA o trAsurA marc lnchls4. cu
doispreucc cal. mAna\i de trei aurujtll cari. ln contra obl~lulul
tradiţional, de aslJidatJi nici ţipau. nici poculou cu bicele.
• Curios de a \1tdea cJnc sosqtt. h1tru ln salon C1t să alerg 1pl'f'
.ittirA. Oar pln4 sA aju11g la c.xtren1ltatcn \111de era uşa de ieşire. văd
o ftn1cie tnvo.aJatA cu un nilr sac tle ' 'oloi t11 n•AnA. 1ncr·g~nd r~pedo
spre ie$ire. atâl de preoeupntd t1e plecnretl el, fncAl olcl şi - ~ IJ1tors
fB\R spre mine, care n1e.rgeon1 tot tn dlret\lu11en nocea. l11dcşii poşii.
<lnr era 11lnJ agil:l decAt 1ulne: şi l'C cflncl eu niil robornn1 11c sc..:ir{1,
trAsurn pleca. de usltldutd cu ph:isnclc şi c u 1)ocncte de bice din pnrlco
1ur11j.iillnr . . .
• 1\lerp: la can1ern (lO C\llCtlrQ u h olcl'ulul, lnlru. f_I t.ltlŞtepl şi ~ I
tutrcb de ştJe. cles1>rc. plocn_rcn c.oconnel. I ln ? Ce? şi n1t•rse iulc s11rc
uşa ce dă fn c:uTiera el de culenre. fn ch l ~:'\. Ontc ru au1.:clndvl puntnll.
~ln1c11I nu tă spu11d e. Alunt•I o !lCt'1111\ sfâşietoare. f·ncilt rnft i•ctre-
ce.1u şi pe 1nl1te lncrltt1lle. Bll!tul bOtrfln 111:\nge.o, sbiera. se bocea,
titvălindu·se pe Jus cn coplll •.
G. Sion !şi
presar.I fra<ele cu multe franţuzisme. actim
disgraţ:ioase. Cel puţin, ca povestitor. subtilitatea nu·i lipseşte
şi s untem departe de analfabetul care numeşte hexametru
un vers de şase silabe. Limba lui e bătrânească. lnsă de loc
naivă. Cuvântul hotarltor li e mai totdeauna la lndemănli.
Despre Maria ţiganca obo<ervă cil avea aentl unei statui inrlien~.
despre Beizade Grigori Sturza cil <ducea vieaţa de anahoret
excentric ş.i de iitosof son1ptt1os •· U n n1t·n1orial t.Tăîci;.tc 1>ri11
acea capacitate de a scoate t11 cvidc11ţ.:\ amăr11.111tul care colf>·
rează o epocă. Din acest '>t11lCt t1c vc<l<"rc .4'u11e·uiril~ suut o
seric ele tablouri de u n fastuos pitorc•c.
C. NEGRI.
O ligură sin1paticl\ este aceea a lui C. Ncj?n. Omul a jucat
un rol mai mult politic. atingând hteratura doar în treacăt.
Fiu al Im Petrache Negre, more visoer ş1 agă şi al ZulmCJ
Donici, el deveni !iu vitreg al lui Conach1 prin c:lsătoria mamei
sale cu poetul. Conach1 vru să-l lnfie•c. spre a-1 lăsa m<>şte­
nicor. dar :-<egri, deşi soma pe c!uu:ărc\ul Zulniei, preferă să-şi
plstreze numele părintesc. ~ăseul ln 1812 căpătă invăţătnrn
ln casâ şi la curtea domnească. apoi la Chişinău, ln 11rm3
ln pensionul lui Cu~nim. Călătoriile • lmplmiră studiile. 111
prin1ă\1ara lui t839 ·era la Paris ( l~uc ncu\·e \'i\•tenne). vc11int.J
di11 Italia unde petrecuse CC-i.'\ n1a.i f1·111noasă parte a Liricrcţii,
J)C ' 'arâ în Italia. tn Noc111vrio la L1t1cureşti. 111 1840 n·vinc·
ln lt.1lia (vedea Torino) şi ln Scptcmvrie 18.10 "' gason k1.r '·"
Paris, la rS4r făcuse o plimbare ln Italia; c~l~tor~.'l h oJcuros şi
ln ţnră cutreerând munţii; tovarăşi obişnuiţi liinc111-î V, ,\lcc-
s..'\11dri, 1\lecu Russo. Odată furii pri11şi ,Jc r11rtt.1nA şi de bucuria
de a fi scăpat teferi ar (j ridicat la CArclnn, 111 judelu i ~camţ.
un J>Rraclis care apoi a ars. C. Negri este cel ruaJ lnfocat expo-
nent al Unirii. Văzuse lumina iilci IA laşi. lasă avea m~ie
la M:injina, lângă Galaţi. unde ln iiua. de Sf. Constantin şi
Elena şi la alte prilejuri se adunau tinerii naţionalişti tlintr'o
parte şi alta a llfilcovuluL Două puncturi - z.icca Alecsandri -
existau pe faţa pămllntulw. •do uă punci uri departe, cale de
şeapte legbii, ln care RomS.nii generaţiei noui inccpusera
a se int.âl11i : t1n,1I lJ1 Francla, Ja cuarticrul studenţilor tJin
Paris, ~; ccllnlt I.o ~1oldova, la moşia lui Costache Xosri •.
Acolo se lăccau praznice homorioc, expediţii cine~cti« ln
goana cailor peste câmpuri, hore uriaşe ln care se lnvălmă•;cau
ţ.~rani şi bo.ierl. Pentru spiritul lui cumpAnii şi sfă tos ::\cgri
era poreclit de prieteni • uuchicşu l ' · F:imilia Io deohşto or.1
agreabi lă . Elenca. Negri, u11a di11 surori, care aveit n1oşic l_;_t
.Dlânzi în judeţul Tecuci, fu iubit~ d <i Alecsandri. !.':a este • ste·
lu\a •. Catinca şi Zulnia au lirca prietcno.'IBă a fratelui. O altă
sora. Evghenia, aduse! alt Ici de nota. romantică. Ea e
16•
244 - POEilA ,\IĂHUN'rA

călus:ilnlă la Văratic, trllind tn modul cel mai origina l, pe atunci

insă obi~nuit, Intre saloanele din laşi ş1 maca sa C48â dela
mânăstire. Bolintancanu 1L vâ.zt1 •chilia•· Era o loc11i1lţ.d cu
do11ă catu ri. cu can1er.\ de co11versaţic, sală de r11â11care. S.'\1011,
camcrJ de culca.re, tapetate, mobilate luxos. • lu la\ă cu snto-
uul ""'" o cameră de şedere; aici ca ln toate camer ele. se nfl:t
acelaşi lux. aetta~i curăţenie. dar lntr'all chip rnobalnt4
Tabluuri şi por1re1cle !amilici Negri . .unpreună cu alµ a1nic1.
împodobesc p;jroţii. Oe aici inU-1 !n can1era de culcare a 111a1-
chii Eugenici , poţi t ice că necasta este mobilată de 1n!l11i k
Grecilor " I n acea.st~ odaie dormi llolintu1ea1111 . I 11 1l!48
'\i:~ri 111 1>ri11tJ·o 8t1rgl1iu1tifl şi n1erse ln. 1,ari.s şi l::i. l.A">1itlrn.
Sula Grigore Chica a fosL ministru, pArcălab la G:i.lta~I şi ln
1857 d e putat ln divanul nd-hoc. l'n 1858 e printi·c cei propuşi
la tltu1111ie. 1:.1 rcf11x.i\ ou <lig11ita.te, motivul Ili11d lllt nu11'1ai
Jecsi11 tcrt..-sul totaJ ponlrt1 o asemenea fu1•cţic, ci şi o ncmu lţu
lllirt <le ordin tcorc Llc. Logea elector.dă terca dcpnln\llor u11
anun1c venit, !apt cc lollltura pe :>legri 1 <lin dn;pturllc Tă.rii •.
tDeei - ob!lerva el cu imnic - de nu pot li nici ales. 11icl
măcar alegător la deputăţie. Id.murit s.- ln\elcge, cu atât mal
puµn lncă, pot li ceva m:U mult ; sau spre a \'Otbi lilnbaginl
scârbos dar poiitiv al cifrelor : de ou ani şa><· mai gal!Jcm
capital, nu pot nvea trei mii galbeni venit pe an. liind hhtArlt
chiar Io sfaturile Jmpăra\ilor, ca banii s.\ fie un 11ca 1•~r„ t
111crit. •. Când se alese prietc11ul să11 Cu7.a., bC 1>u.bC cu lt>ată
10.1n1a. lo !:f.lujba lui ş1 serviciile sale de agont c;liplulllll.llc ln
(;o11suantinopol a u fost unanim lăudate. !Jupă căderea IJom·
11l1lui. se rcLrast.' la. 'l'g. Ocna, moşia ~1li1l1ji11n l'icrr.â11d-u <lin
pricina <lato1i.ilor. lşi cumpărase o livadă. cu casă, lângă bise-
rica llăduca11u, ~1 se oc11pa cu grâdi1lăriu.. cuttlv(111d cai~l.
paersaca, portocali. lămâi. migdali, rodii şa mai cu S<!arnă veric
de Uru:colles de care era tare mândru, tcmfJ.ndu-><: de •grio·
diaulc ruoostruoa:.e • ş1 <le râul Tcotuş ce venind umflat râden
grădim, vil, lOL cc lntâlnea tn calc. Trăia ca uu Robinson
Crusoe, scă.W6.ndu-so uneori lo Tortuosus adacâ ln 'l"roluş,
dup.l etimologia Iul Lnurian. Jşi cerceta ~, colecţia de monete
de aur • lmpărţhA ln o mulpme de cutÎU\l rotunde. quadralc,
octogone, cutiuţa d~ sandal, de fildeş, de lac 1aponct •· l'raelcnul
lui cel mal de aproape est~ V. Alecsandri şi când poat e se repede
la ~tirceştl, cum mărturiseşte intr'o fabulă ce 1-0 dedică: C:. Negri. H. A. li.
M(t] Vo•lle, drasn lrote, ţie aceasta·\! llări.e•c
Pentru mullelo dulu\uri şl calele cc !Jrlmesc ciunca. nc·prc,•c<lcrca. şi vel1a1itutca n<>astră •, • oos trislcs
Serile c.Arld viu IA tine şi ne--aştei-nc1)l pe ciubuce, snng<ucs •· La 28 Scpl,0111v1·ie 1876 muri tn Tg. Ocna.
'frecr1ntl Iii 1•lllccro '-'TCnlea, cc ~rabnlc utu11cl 1'e. (lucc
Tn poezîe. C. Negri e "" amnt-0r. stimulat de V. Alccsa ndn
Politiceşte s~ înlrişta, cu toţi scriitorii vremii, do sponal pe care-l in1i1.ă. Din itnproviin\iile l11i se poate reţine Urarea
F.vrcilor • ce11 mai tristă lepră cu ca.re ne-au osilndit slilbi· pentru Ţiganii dcsrobi\i, chluitoare şi cu o imperceptibilă
adaptare la firea eliberaţilor :

Scula\I
MM lta\I
Scula\11
Oln greu SOffi1\ VA tleştcp l o\i
Ca nlşle turbn\I
Alcrgo\I
C:4ut.oll,
Juc.•\I.
Ş i v't1dt111:iţ I
Fii ~I t n\I.
J•ahnr t11chl11n\I.
C:1d b ir uu dn\I :
ŞI •I• pMagAro\I
SAnlo\I scftpnll,
I Ulscunap~rn\ I
ŞI l11chh111tl
Mul\I ani ln dc1>utn\I
ŞI dh1 inimi slrlgn\I
Urn
c:. S•~rl. 8 , A. 8 . MArln ln I
 IS'l'OHLA Ll'l'ERA'J'UHll k UMÂNI:: - 246

q11•a1Je i parce. que teur sang nu Ucu de circuler largca1enl ro111n1u

eu c t~. se tige a mollie. ll en est des hommes. ,\ ccrlniu âgc, de m~mc
1>-a ns 1101 doote. Blen quc 100 volo11tt1 soit ccrtC.'i c.lcs 1>1us r>uissantes
- \ 1C>lo1it6 (IUO tes tanlt.t; a ppl!l1cnl ent.ater11011t nu s1111plu. ct. ca--.
rn c t~re au Ilgur6; J'al cepen<llln.t, ti11i 1>Ar 111;apercovoir que celte
dJt c f11n1cuse volont~, dJ111fnuc sc1lslblen1cnt. pend:tnl tolatc l'a.nn~e
cn g6.o~ra1 ct J)Cndaul l'hivc:r. e11 parUc.·u ll!~r. C' ~l celo, vois;-lu tl
$Ml$ ambages, b~las 1
• i\1a.ls JaJssons un l'eu <le eOt<:. Cl~s consldl.!rnliunt- do zoo logj\~.
c-0111_bb1t!c1' des <1ualre saisor1s, 1>our t!n venir :au rCgne v~g~tnJ. 'fu
1110 J)Qtle (lt'J la rl!collu des clu)uX ele Bruxcllc..s, C\ A lc11r su jet. tu
l e recomr11a11dos partlculitJrcn"lcnL h 111011 f)filCJrncl souvonlr.
• 11 e-st vral que Je culU've <lts cJ1011x - p:1s <"Cux du di,~ toJ1 -
1naJ5 de ·vroit chottx el. u~ann1r,in :> j ' '1~ Ic cr~ ''C:4C<.•\! nr de L'n.n•h')necr
<1ue cel te 011n~t, )'ai fa.lt avcc ce 1egun1e u11 flasc() ecfn1pJol. Ni ll1'u 4

xe11es, ni rougc, ni frls.C - vu 1,111ntre 111oiiţ d '::1troce sckJ1t!.res:rc.

• Donc.. par ln volo11t6 d'ei1 l1uut, toi e 11101 prlvfs cir C(!l nl n111ble
t11gredie11t cullnaire l Patience, CI\ cela co111111c cn blcn d 'oulrt~s
choses I Car avec la patlence, outrc Io Jo1tgue ltlstolre du chnn-.cari
- la teuilJe de u1urier devienl 'intin. Et p11is l'~rnbc diL CJtcore :
pnuvre (denu~ de ICgu1nes) sans patiCJ1ce, la111pe sans huile. Si J>ieta
nous pr~ tu vie, l'an11ee prochaine: not1s ~1urons de toul cela. ·G1
quolquc la vie soit • u1.1 n1oment cnlr~ dc11x ClcmilCti • cueorc cc
cnomw1t est~ il assez toni( pour que nous espCrions. 111angcr des cbou ...
de Bruxclles en 1875.
• E p11r chi 1o sa I
• -Parce qu'alors d 'un aut.re cotC., n1on jar.din scrflil co1nmu h·
riche. du p roverbe: • ricbe s.n11s bJenfoils, arbre ~nns; frnlt5 • ou 11ie11
pota(lter sans 16gumcs •·

D. OĂSCJ\LESCU .
.Biografia Şi·:i făcut-o singa r D . Dăscălescu iii 11'1ijloaccle :
~l ' nfn născut cn1n pc ncen v re111c pe c~\n d limba cca gr-ccta8ţ:1î
4

Ş1 şUi 11\a d ~· phlcinte, nu 111·ai rta nici un folos;

1-'c ci'\ud c<:le vccl1i n1ijloace ne pt1lând să n1ai slujească ,
~Iuit(' şlice şi benişc remăsese de prisos;
()blcclnrl ş i l ra<lJ\11 de mul\l sccoli consfinţito
<:u greceascî1 şi plăclnt.n dimprel1:r10, .nu peril.
AllA limbă, I.Ol .<trcinll $1 nllravurl mai cioplit e
S<: sill cle-aluJ'lcl să'1\VCţ e tot Ro111f\nul Iscusit.

C. Negri. B. A. li.

.Proza c mai interesantă. ţele- trei c seri-. veneţiene sunt un

lncevut de culegere boecaccescă, având ca temă conducăt-0are
dragostea. şi ca d~cor fundamental Canal gTande. Impresiile
sunt cu totul altele decât ale bietului Dinicu Golescu ;

• Ne luarăm iar de vorbă de Nlc.l băc\elul, d• starea şi dt por·

nlrea lui, şi zlce u11ul din noi, că fioros lucru U părea gondolele vc·
neţ~~nc:, pe:;t c tot negre, cu acoperdn1ân.tul din mijloc cn u1• ce-r i
şi că mal vârtos bolnavul l>lliet trecilnd ln una din ele pe canol, ni
'IC lnchipula un 'ffiCfrt ce·I cluceat1 la t11groi1nre •.

Negri e u n om foarte lin. cititor discret al bunei literatUri

(cunoaşte pe R a belais ilustrat de Gustave Dor~) dar n'are
imaginaţie. Atunci e firesc ca darurile lui să se revorse în core~·
pondenţă. Scrisorile lui române şi franceze sunt volta.iriene
(şi are conştiinţa apropierii de stilul epistolar al marelui scrii-
tor francez). Afecfiune pentru copii, boo.o mic de om bătrân,
informaţii mărunte despre cele mal ne!nsemnate lucruri tas·
nice, totul se amestecă ~i se imbracă lntr'un stil creionat de
fern1icr literar superior cu mult materie.i :

• Ma blen ch~re Josephine,

• J'al blen tarde A n!pondre a ta bonne pelite loitre •l pour
parler snns dctours ni llluslon, Jc erols blen que c'est l'biver qul en
est cause.
' C'est Io satson oU Ies ours. marmotles. e le., perdent leur v1ta- C. NC:f.,rri
lltt ordinaire et sont dans un assoupissement, quJ dure autant Co/<e(iu $araga. B. A, il.
241i - POEZIA MĂHUNTĂ

-.
,~

\.
O rost l&e<letA o var4
Celalallă platr'o dol
ŞI viind 1dcu•tc 'n 1urA
~lai la urnl'o secerat.

-Y Aşa vorbea ln 1851. an ln care deplânge şi moartea mamei,

răposată • fără de vreme • spre lntristarea a mai n1ulp • copi-
laşi•. Prin 1!150 făcu la laşi c11noştin1ă cu G. Sion decat cnre
era mai tânăr cu câţiva ani (acela se nâs<:usc lu 1S2z). Alunei
lua.se obiceiul de a Juca cărţi: stos. lanschcnct. Apoi este numit
preşedinte al t;rihunalului de PuLna, în tttrgul pc care·I desparte
i11 cJouă. • canalul (ără apă •. AşczAn1â11t11I •· cruciocului i era

lnlr'o LristQ \1lr.u11le, tltJuJdlt. lnl1111cc•1t;\

ZIOPI •
"
Ill ©m~rrrr
DE
• \ 'olesce şi vei pute •·
Lltografje de So11der C"".a urt :&\'Cr
4

lisment duşmanilor Unirii. IJ. A . /l.

Tot!l-meu cu prevedere m'aşeză pe frnnţuzaşcd

Delo vrtlrto ce• mal crudă . cftnd nveom numal cinci onl,
Schlrnbol da.cilll peste dascăli. ce pe limba rom4ne„cA
Ziceau lO\I cu m cil om vreme s'o fnv4ţ delo ţigani.
Ani mul\hno s'ou dus OJ;Uel conjugând ,·crburl •ucltc,
lnghlllnd Io pnrllclpurl de păream un dropicos
l)ar dcgtnt,o, c 'o şo. cl1h1uri nu remns 11erllsplAtit-e.
Am cule!î nt1n1nl necoit1I şi tl'am tras nict11n rolns.
Mol tilr7.lu, vA.z~nd cum creşte influe.n !• ceo dosltil
Un11I r1enn1 pe eore soarta t ~a (Acut ct1 noi \iecin
MA. puMllu sA ·nvil\ ruseşte. nccrezlnd c'a mea ursllG,
S'ar ocrcri tnc4. oda t ă sa n1'adăpe cu venin.
OupA mult,I osteneal4, dup~ mullll opintire
Ca IA ·n,•AI cuvinte caro par cll-s lannecl do ur1l.
CAnd credeam preo cu rezoane c'am s'ajung chior Io m:\rlre
PlcacA oaslca şi mA las:\, fărj nici un laţ de gAL

Mal apoi vAzind cum se duc pin depărtare

mulţime,
De·şl adur cftte·un renume de'n\•ll.ţat, de priceput,
Hotdr!lu s~ plec prin lume, ~ casc gura cât de more.
Ş'opol din strAlnălate, să mă'ntorc mai cunoscut
Pînlre tGrgt1rl, pc1tle ape, preste drumuri ferecate.
Chlnr cn ş'•111 bnlol de mnrlă m'am purtat, m'nm ruld\nl.
l„!1 Oerlln nm c4scat g'1ra, la Paris nnt dat <ljr1 conte.
Dar dcgcnbn cdrJ ln ţară, lot nimic n':im cApA!nt.

Tot <lin poezii ar mtti ree~1 că era dio neam de răzeşi, put·
neoi după toate indiciile. De reţinut că uo căm1na.r Dăsclllescu
I.tlSSI.
era ta 1837 inspector al şcomor departament.-tle de Focşam.
ilr !i avut o moşie ee nu dădea venit:
1854.
- MAluşlc4-ţl spun acuma
~l'am ţinut trei ani de plug. Ziorile. poes:ii de O. DAsciile...ţru . 'J'IUu interior.
 ISTOIUA LITEl\A'l'IJll 11 l<OillÂ~I-! - ~47

Oraşul era plictico• şi intclectunlli "" o;trllngcau la cazină:

Cel cazln •le carc· I vorbo, 11rllmc1te ii jurnale.
..llfllllCll .NU OORMO.
Pet1lru cei t1ril\I tl~ rlrc. nn1ntorl <le uovllnlc.

Se discuta politică şi se jucau clirţi, ba unii făceau şi • ma.g-

neti<tn •. adie;\ spiritism. Jnvllrtind mesele. Fiind unionist
înfocat, poetul e destituit din slujb.'l ln 1856. Apoi lu admi·
nistrator al districtului ln timpul guvernului premergător actu·
lui dela 24 I anuarie. deputat, mcmbn1 al Comisiei Centrale.
Bun versificator. Oăsc.'llescu nu arc decât rar llbre de
la.rism:
Jn a mta 11:lngun1talt. nl<tun10L pe. JAl\u· n1I n1o:tt~.
Zvârlind luon din (igarclll. ••u privind rocul orz~nd,
Fo•rl•·ndeso ml sA'nU\mplA. c:a cu nl1te vl<url goalt,
S:1·ml petrec o zi
lntrcagă. tot la ele mcdlt;lnd.

~iuia li e mai mult satirică. chiar când cânt..'\ pe a sa Li1.ă .

Berangcr este de asemeni modelul s.'\u şi nu mai puţin Alfred
de ~lussct ln man.icra cârma ditcrt.eru:.'\ la infinit, simul.llnd
rătăcirea ( Hasan). SorisorillJ di>t Ţarti (in/ăreastd Jnchipuc o
wrespondenţă, cam prea artificinlli, lntr.- un lf•n\ar bătrân
şi unul tânăr : Cinâ·(Î"(ari ~I Ha/iz·(Î11/m'. ln care se iau ln
discuţiune problemele civilizaţiei noru1trc, prclcr6ndu·se un
conserYatorisru luminat lntr' un slil agreabil d e diicrtaţic :

Dar de geabn cell.1 cu \Ic l'R$11 vorl•c li11n•11clre:

Rodurl sterpe, <'<>-S nllscutc dlnlr'o oarl)d rfttficlrc
LJtopll co vor din ţarfi sfi rAstonrnc ori cc l c~I.
Tu e11 sluga crcdlnclonsA, nici cfi po\I sil Io '11\cl«pi.

•· Refren\1l mt1Sei 1 lt1i Dăscâlcsct1 c:stc 11uirca:

Eu \'dr rog sd pre(ul\I

Ist refre11 ni nlu,sci mele :
Drogl Romani. sA fim 1ull(I .• •
Jertfesc tol ... Lot .. . ururll. tle U11irta \t\rcl n1ele.

L.ilOJtralîe atro\i;iăud ale11ţin a.su1Jn:1 duş111nnllor l ' 11lrll.

R. I H.

C.â1K1 Lnlrca fu i11făptnîtă. n11s1unca poct11l111 <lc-l:l :\l1lt:''''

se sfărşL

Paharnicul Gheorgh.- S.1.ule'!Cul (• 1 ;•1ill prornolor hn1>1•„rnll

cu G. Asachi al şcoalclor naţionale ln \lol<lo"" ')I :1111<ir c1"
m anuale <lidactice a ~cri:s fal11•lc şi (K>l•1ii liric.L'. grei<>, l1n1)i..-..
dicatc. U11 ingcr so coboară li11gă un prurlc ~i·i vr1rl"tc:~tc
de amărăciunile viepi, iar copilul se las11 lncrcdin(nt :

Ast' lnA•rul li zice.

SI rrint.tl fle-n lui ~urii
.\J>ro1')ilncl fi rl!>t'l
·Şi'11dalâ se "'i\1.·u râ

L.a ccri\tl'i r:l <liculc

t:11+::1I 1,cJirulul v:\11L.
1\ripilo n.rJtl11tute
Sbunl11d de Jll'C p:'i1111\nt

Spre' clc:rnu nu_ror;l

Jor ))runcul C..."l n ~p11111li
l~t'l f>Cplul cel de 1'11Ull111
J:loezii tlt 1\lcxo11dru Pulln1011. 'l'ill\1 11llcrior. Se sti.J1sc ?n acea oar:1.
248 - POEZIA MĂllUNTĂ

lfanAsUrea VAratce unde tta călugăriţă Evgbonla Negri, sor• poetului. Aln1t1naJ1. 18-18.

C. CARAGIALE. Legea anltel ln lume

Toate supune la giug,
C. Caragiale (•1812- t1877), actor, face şi poezii - rele: C'a omu lui plllnsurl şi glume
Ca visuri vin şi Iar rug.
Ce zici? . .. ~a·I drliguţll tu eşti prea lrumuşlcll 1
Ca tine nu·l alta . . . Tot aşa rlc şi eu . . . N. 1STRATI.
Dar nu uita copilo cA eşti c~ OorlcicA,
Ce creşte 'n pr.lmAvarll prin spini şi prin dudAu. N. Istrati (• t818-t 1862) e un cunoscu t anti-unionist tot
atAt de netalentat:
E. WINTERHALDER. A.mar~ e vleaţa cAnd piere şi se stinge
Scllnteea oo speranta ln sun et au aprins,
Tovarăşul de tipografie al lui C. A. Rosetti , aust riacul Ş! cllnd nu simţi Urle se poţi mncar tnvlnge
Enrib Vinterbalder (• 1808-t 1869) a rimat de asemenL Frumos Un dor - o suvenire de care eşU cuprins.
tn cnlegerea lui nu-i decât titlul Flori de scăe/i culese pe malul
Dâmbwi/ei pe care şi-l scuză prin considei:aţia •că chiar Aloiul. AL. PELIMON.
cactul şi cardanul sânt din n•amul scăeţilor •· Versurile sunt
Cu mult mai cunoscut a fost tn vremea lui Al. Pelimon
copilăreşti. cele mai multe şarade. enigme, logogrife. publicate
(• 1820--tt881) pâ.nă. ce fu confundat cu Fil'mon şi în urm! cu
şi de Propăsfrea. Dâmboviţa a fost pusă pe muzic!l de J. Vah-
Teliman. Din versurile Juj bolintineaneşti merită o mică men-
mann:
ţiune Hora mitoca11ilor:
Sus din munte curŞte'n 'Vale
Ap!\ dintJ"'un mic 1svor, Sus ln Oenhil-Splrl. be•u m~niln<d, joncă
Care şllrpulnd p'ln ţară , Tot hllcţl rle fru nte, - punRa mulţi lşl seac~.
Murmură lncettşor:
D'el care )ub•sc I
DAmboviţil, apA dulce, C:u piu.ca ln mAna, bou lncongloară.
Cine o bea. nu se mal duce. Altul zice, strf,:t§ ! • leit" a ~11 nu moard I
Cllt am '~ trllesc ! ' ·

1), GUSTf. El cântă 1mpreună

Tânărul poet protejat al salonului lui Asachi este O. Gustî
(' 181S-h887), profesor, chiar ministn1 mai tflrt.îu. Nu i se
poate găsi nicio strofă bună. Spe<:imen:
Schimb toate ce s'nfiA sub soare.
Per toate ce s',au nAscttt.
Că timpul pe aripi uşoare
Nu stA pe Joc un minut, (bis\
cn alţii pe Listt care lasă o amintire
ncştearsll. ro Principate. fîio<l, bănl1C$C unii. chiar bunicul
unui scriitor român:
-Prtntr'f'nsul geniul. arta mai sus se 'ncoroneazd,
ln palpit puse Inimi, suspin estaziază:
S'Mvârle n ori I detunft I - aplaud totl pe Liszt 111
Romanul slu Catastrofa lnltfmplattf boeri/or tn muntele Gă­
"'in·ul, xl?2 r e netnse·m nat.
 LSTOHlA LITERATURII ROMAN E -- 249

Al. l )o11ici.
Fr. l.lszt. B. A. 11.
(:olcC'(la Ştlffl(ICI. \~O flltlllÎCfltll
(Ir ci-I general ,\ 1, Nt~ ruzzi.
C. AR!CESCU. I~
dov'i ,;iele \ •(li,
()nor dl grcc.'1 spond<t
Un bolintincanizant ridicul este C. P. Aricescu ('1823-t1886) \ :oi riverlU eroi,
111n Câmpulun:tul muntenesc, istoric al mişcărilor dela r82r şi PerJcle, Epantlnond:l?
1848, om interesan.t ln felul lui, lnsll. inexistent ln poe'l.ie. Şi
cu toate acestea a lăsat câteva versuri emoţionante:
IOAN SÂRBU.
Pntruzeci de secoll trec pe dinainte
ŞI ll•ştecatt !şi rcehlam!i 'n minte Ceva mal tâ.rziu, Ioan Sirba (• 1839-ţ 1868). basan1bean,
Imperii, popoare, care ou mal sdnt. născut la Ignă.ţei, mort la Maşc~ uţî, iJl ji1d. Orhei. treh1w citat
Cnr~ gem ultate tn negrt1I mormt'\111 ; pentru vechimea. inspiraţiei sa le. Lăstlnd la o 1>arte Fo/Julel•
Sau care ll\sarll numol al lor nume
.O in s.gomotul mare ce FăcurA'n lun1c I (185 1). vom putea cita din lllcciluiriilr sale. tipărite i,.. t hi-
şinău, lu 1852. această descripţie "can1avalu lui :
Unde este Roma. unde e A ten a?
Unde e Palmtra, unde Cortagena? Cu-a carnavalului sosire,
Unde este Tlrul, unde e Sldonul? ln scârbe să face lipsire;
Undo Eci:>Rtnna, unde BobHonul? Căci făcutele ne11umilrate,
SA.nt cu beţia ·neurcate.
Unde este Cesar şi Napoleon?
Unde este Brutus. unde e Caton? Pe la n1ulte făgăth\l ,
Unde e Platane. unde e Sacrat I Vetl veselii ţi băt.i\i;
l'nd' F.pamlnonda, unde !por.ral? ln care dă Rusu stri~are
Să„i de blini unse lA_
re.
E curios cum persistă la noi această veche temă, la modă ŞI o o<ă biluturj\
Sii-1 de n ou~ gftndit.ură:
in secolul xvm. In Barett.i tnt1Unino o poezie aproape identicii:
Decl Intră şi Moldovanul.
Ch~ dl Car togo rest•? CâuUlnd ln pungă banul,
Non e neppur noma.tu Dar g;lsind el mărunţele.
Da quel che ta calpeslu Strigă să-i de plăcinţele.
Tunis.I no pirata I

Fu l'aJtn ·rroj" dom~: ., 1.. oo~rcr.

Sepolta Menn ştassi;
E dl Roma? Ah dl Roma
Himangon por.hi sassl l "i Apoi vin fabuliştii, căci acest gen a crescut ca tro;;colul
11u e poet care să nu fi scris fabu le. Alcxa11dru D1>nici (' 18o6-
tr866), basarabean şi el. iiu al clucerului Dimitrie Donici,
Dove sel Alessandro ·1
moşier la Stanca în ţinutul Orheinlui , o cel mai reputat. J\
Dov·~ quell' lnu1nano
Cbe ln rlva Rilo Scamandro unnat şcoala militară la Petersburg, intrâ.nc,l tn armnt:H rusă.
Fe' stzatio del Trojano•I Mai târziu tnsll. demisionă şi veni în Moldova. Oititre
260 - l'UEZIA MĂRUNTA

Cllttll>Ul11njl. t.itograflc (lin .·\ I. 1~elin1on. Ff1pltlt 6roilor.

toate i;printcnclc lntr'un fel Cabule ale sale, im1tn1c ln lluuă Ha.eul tnn1>ol se cin,
parte <li1J)f'a Cf,rl<1\•r~. 1llt·1n<1ral1ilă rl.ntâiu„· Jt<ft11l, b.-uasrt1 11 '' llroa!tt"A lol tn ~u' ţfl llft.
Ştiuca ronrlt •• 17.l>ea
ştiucâ nu prin ' ' rt•c) Jrt.ă deosebită c1 pnn sin1pla cadc11\i\:
Şi nimîc nu rofoţtn.
Nu şltu cl1·1 t·I \ 1lnO\Hl ,
J(OCtll, brou~c·a ~J u !!tiurâ
lns:i, pe clt 0111 nllol.
tnlr'o 7.1 ţ"nu AJtlt r;tl Lac11l fr1 i,;:tJ; 11u s'n ttA',
I)~ pc 111nl h1 iaz s·a<IU<-'4-l Ci lot r<' 1uc n rftmn<.
Un sor \'U in'l\U t11t::Ur,·ul •
ŞI la ci 141\l se h1h:o111~: r\şa·i şi ln c•n·1e11îre.
'l'rn~. t11tl11,1. <lnr ltt'I de s;.111•!i . Cân<I t11 obşte nti·I uni re:
<:~ rucul 5ltl nc,„lint.lt. Nici Q trenbzi nu 5!" tncc
C ~1lel st• trAJ(eu neunit. Cu 1zbAndil şi cu 1>•1·0.
 VASILE ALECSANDRI
MOM.ENTUL 1855
POEZIA OFICIALĂ.
lntâiul ascendent cunoscut al lui V. Alecsandri este sul-
gerul Mihalachî Alecsandru sau Alecsandri, vechil al mână.•tirii
Sfântul Spiridon din laşi. Era un om nou, ajuns prin pro-
prie străduinţă, la boieria măruntă şi, s'ar părea, devenit
Alecsandri din Alecsandru prin căsătoria cu sora şătraru lui
lordachi Alecsandri dintr'o familie de boierinaşi basarabeni,
trecută de Ruşi pe lista dvorenilor. Lucrul se obişnuia. Mai
târziu uri personale şi mai ales tmprejurarea că poetul era
antisemit !ndemnară pe unii să afirme că Alecsandri se trăgea
dÎlltr'un Evreu. Curate calomnii.I Alegaţiunea că poetul era
fiul lui Isaac Alecsandri din Triest e o invenţie ce se spulberl
prin documente. Alţii răspândiră ştirea că s'ar fi găsit acte
(inexistente) cum că Alecsandri, bunicul, adică Mihalacbi era
un făinar evreu din Botoşani. Mai perfidl este insinuarea
vestitului calomniator arhondologie C. Sion, lncuscrit cu fami-
lia Alecsandri, că Mihalat:bi se numea • Mibalachi Botezatu •,
fiind •jidov din tărgul boilor din Iaşi, frate cu Cerbu Ochln-
cariu •. Sion admitea tnsă că vechilul luase de nevastă pe sora
şătrarului Alecsandri. Nimic nu indreptăţeşte a se ţine seamă
de o b!Weall, fără vreo urmă de dovadl măcar. Presupunând
probabilă ipoteza, nu mai serio~ decât aceea a lui Isaac din
Tnest, ln niciun caz • botezatul t nu putea fi el convertitul, ci
moştenea numele unui ascendent, clici nu s'ar li putut ca jidovul
dÎll târgul boilor să fie primit numaidecât soţ al unei fete
de familie cunoscută şi slujbaş al unei mănăstiri. Poetului li
ajunsese la ureche asemenea svonuri şi lntr'un elan de imagi-
naţiune romantică scrise că se trăgea dintr'un cavaler vene-
ţian din •timpul când această republică era strălucită t. Fiul
sulgerului Alecsandru este Vasile Alecsandri, tată al poetului.
care urcă pe treptele boieriei dela rangul de medelnicer până
la acela de vom.ie, ajungând şi foarte bogat. El fu Intre altele
director al Arhivelor Statl!lui, slujbă pc care o predă liuluî.
Ca mulţi boieri. de pe atunci se ocupa şi cu nişte afaceri ce
sunt cam din sfera concesiunilor privilegiate. Luase cu contract
dela otcupcicul Ocnelor dreptul de t recere a sării peste Prut
şi trebuia să fie cu ochii to patra fiindcă vameşul şi coman-
dirul petreceau şi ei sare pe cont propriu. Astfel se explică
moşiile (Folteşti to Covurlui, Mirceşti ln Roman, Pătrăşcani
ln Bacău), acareturile. Casele din Iaşi, din uliţa Sf. Ilie, erau
impuse cu 1.200 lei în 1852. Avea dugheană pe Podul vechiu
şi alte !:tei dughene pe Uliţa mare, case ln Galaţi. Vornicul
Vasile, mort tn 1854 are oricum aerul unui ori1 foarte cumse-
cade. Plivirea li e chibzuită, d"'lteaptă, ln contrast cu vest-
mintele orientale. Infăţişare de ,preot mai de grabă. Fusese
şi la Paris. Soţia vomicului se chema E lena Cozoni, dintr'o
familie de mici boieri, de origine grecească, cum era de altfel
şi aceea a şătrarului Alecsandri. Insă nu trebue să facem caz
de acest lucru I Grecii dÎll principate nu sunt aceia din penin-
sulă şi de-am iace un proces prea fin de origine ID populaţia
orăşenească a vremii am fi foarte locurcaţi. Intre Românul
învăţând greceşte şi Grecul slujbaş romăn, vorbind graiul
ţării, nu e nicio deosebire. Njciunul din ei n'are conştiinţa
d.istincţiei rasiale şi legăturile pri.o căsătorie se fac ln chlpul cel
mai simplu, toţi fiind ortodoxi. Un Grec din principate e un asi-
milat din clipa păşirii peste Dunăre. Bunicul E lenchli se chema
Gheorghe Cozoni Grecu şi locuia in Bucur"'/ti. iar părinţii ei
erau .Pitarul D . Cozoni şi o Anthiţa. Familia era nume.roasă
şi se risipise. Astfel paharnicul Costache Cozoni, fratele E len-
chii se născuse tn Tg. Ocnii la 1800. La r829 acest Costachi
se afla printre cei dintâi abonaţi la Albina Rom4n~iuc6, lm-
preuuă cu Eustathîe Rolla, tatăl unui viitor cumnat al poetu-
lui. La r844 Th. Codrescu gă.'Cşte la Galaţi director al caran-
tinelor • mai de treisprezece ani • pe spătarul lanco Co•oni,
om respectabil şi amabil. Ele.n a murise, la 40 de ani, ln 1842, de
• giungbiu • boală eteditară, deoarece Prohira, Soia.randa.
Tbeodosăe, trei din fetele sale muriră tÎllere de bună seaml!.
ofticoase. Supravieţuiră Catinca, Vasile, poetul, şi Iancu. In
privinţa datei naşterii lui V. Alecsandri a fost discuţie aprinsă
şi nu ne rămâne decât să acceptăm una, mai probabilă, aleasă
chiar de poet, aceea de 21 Iulie 1821. Ivirea la viaţă a fost
romantică. Fugind de răsmerîţă, tn spre munţii Bacăului,
mama îşi tmplini rostul ln căruţă păiită de departe de patru
slugi lnarmate, sub ·vehicul fiÎlld culcuşul tatălui.
Copilăria i-a fost fericită lui V. Alecsandri ca şi tntreaga
vieaţă. El şi un pui de ţigan rob se jucau ID arşice ori aruncau
pietre tn coperişul bisericii Sf. Ilie şi ID ovreii de pe uliţă.
Făceau arce de .n uiele cu săgeţi de şindrilă, tnălţau smeie poleite
şi tovarăşul lui ţiganul vil.oa cu praştia smeiele străine. lspră­
vilo erau fireşte mai vaste la Mirceşti. Aci luau cu asalt sto·
gurile, furau merele şi perele de pe crengi, se dedeau de-a.-
rostogolul pe şirele de fân. Jupâ;leasă·Cerber era o mamă
Cabiţă. lntâiul dascăl i·a fost părintele Gherman, care şedea
în casa vornicului şi avea obiceiul să doannă după amiază
umplând ograda de horcăituri. ln •829 fu dat ln pensionul
lui Cueniru unde nu lnvlţă mare lucru : , un pic de lranţu-
7.ească, un pic de nemţească, un pic de grecească şi ceva isto-
r ie şi ceva geografie pe deasupra t. Er.< intern şi viaţa pen-
s ionului se arăta severă, Madam Cuenim li scula pe aceşti
orientali intr'un mod exotic cei se părea adecvat, cu un lighean
de alamă tn care bătea ca tntr'un tam-tam, ti ţinea în frig
şi nemâncaţi sau hrăniţi cu mllncări inedite. Li se dădea copii-
lor să memoreze verbe franceze, germane, greceşti . Alecsandri
264 - VASILE ALECSANDRI

ln jos, pe uS<:a.t spre Roma, care nu sgudui pe romanţiosul

Alecsandri, apoi se întoarseră iar pe o noapte furtunoasă dela
Civita.-Veochia la Livorno spre ma.i spectaculoasa Florenţă
spre a sosi în toamJJă la teatrala Veneţie. La Florenţa Alee·
sa.ndri alergă ca orice turist 1. de dimiroeaţă până ' n seară , să
vadă monumentele, atenţia lui lnsă era lncordată spre o aven-
tură pe ca.re lntr'an.u me înţeles larg o avu , căci cunoscu pe o
Giuseppina, • buchetieră• adevărată ori poate cântăreaţă,
îndrăgostită de C. Negri . .Dela Florenţa străbătu ln diligenţă,
Apeninii lăsându-se spre Bologna; cu mintea plină de istorii
de bandiţi, către toamnă era la Veneţia, and sosi tn ţa.ră, tn
I Municipium la.ssiorum • găsi stări jignitoare pentru ochiul
lui artist. • Uliţile lui nu, sânt altă decât nişte lungi galerii
de contrasturi. Lângă o casă mică şi ticăloasă, unde zăreşti
prirotre geamurile. sparte vr'o duzină de jidovi, grămădiţi unii
peste alţii şi lucrând intr'o atmosferă puturoasă, vezi o maga-
zie mare şi frumoasă cu ferestrele largi şi lumlnoase, Io care
strălucesc. materil scumpe, bronzuri, cristaluri săpate, juvae·
ruri de a.ur, lntr'un cuvânt, tot felul de lucruri de lues. Aproape
de a.cestea. întâlneşti o crâşmă ~vă ce pare că voeşte a
fenneca trecătorii prin butelcile ma.ri, pline de rachiu stricat,
carele stau lnşirate pe la.iţele dela fereastră : locaş mârşav
ce-ţi insuflă desgusl şi ln care un jidov zdrenţuros speculează

F•Dlllill poetului (pArlnţU, Iratele, două surori).

Oupll. Elena Râdulescu-Pogon•nnu.

tşi rumega. melancoliile urcat pe capra unei trăsuri, tntr'o

şură deschisă din toate părţile, de unde se vedeau dealurile
Soeole!. Tovarăş al acestei patriarhale copllll.rii fu şi M. l<ogăl­
nlceanu care venea ca extern la. călugărul Gherman suferind
un tratament ba.rba.r din part.ea conşcolarilor din cauza cos-
tumului tradiţional tn care n trimet.ea. tnveşi,năntat Aga :
ant.ereu de cutnie, işlic de piele de miel sură. Işlicul se pre-
făcea pe mlJnile copiilor ln minge. ln 1834 Alecsandri fu tri-
mis la Paris lntr'un grup de copii, tn ca.re intra Cuza viitoru I
Domn, N. Docan, Negulici pictorul. Păstor era F ilip F uma-
rachi. Mama, tatăl, frate, soră, ma.ma Gahlţa, fură lăsa.ţi tn
felurite ,g rade de lăcrămare, indiciu că vomicul n 'a venit cu
copilul la. Paris, atunci. Locuiră cu Fumara.chi în rue Notre-
Dame des Champs, In Paris se imprieteni cu Ghica şi alţi
Munteni, veniţi tot .l a studiu şi câştigaţi instinctiv la frater-
nizare. Alecsandri !şi trecu bacalaureatul pregătit cu profe-
sorul Cotte, ln 1835. Se tnscri.se, după aceea, după lndemnul
tatălui la Facultatea de medicină ca.re nu-i plăcu. Ghica obser·

„
vase că de câteori ii vorbea. •de plantele mariJle diro care se
S<:oate iodul sau de oasele cele ma.i bogate tn fosfor poetul
căs<;a. din, tot arcul fălcilor. ln 1837 vornicul ar fi adus per$0nal
la Paris pe fratele ma.i mlc Iancu. Atunci a.vu prilejul Va.sile
să-l bage pe bătrh ,i ntr'o sală de dJS<i<:ţie spre a -i comunica
desgustul pentr:u m.e.dicină. Poetul se lnS<:rlse la drept care
nu-i plăcu de asemeni şi spre a putea intra tn şcoala de poduri
şi şosele se pregăti pentru bacalaureatul ln ştiinţe, cu un pro-
fesor Bonin. Dar căzu. Infrăngerea. nu-l deprimă şi se feri
de aci încolo de orice examen. Intoarcerea ln ţară, ln 1839,
o !icu prin Ita.Ila pe care C. Negri. tovarăş de drum i-o descrise
tn culori feerice. Negri era însă la. Paris la 22 Aprilie deci ple- V. AleC$andrl, talAI poetului,
carea a fost după această dată. So.iţi la Livomo se lăsară OupA Elena RAdulescu-Pogoneanu.
 IST ORIA LITF."RATURll ROMÂNE - 256

patimile rele•. La 31 August 1839, Prea loă.lţatul Domn, soco-

tind că se va • fi adăpat cu învăţătura cuvenită spre a fi de
folos patriii • pristavlisi pc Vasile tn slujba de •şef al mesii
despăgubirii scutelnicilor şi a pensiei răsplătitoare• la vistierie.
Tânărul comis avea să corespondarisească cu dregătorii in tot
ce privea. pensiile, să ţît1ă vidomostii de s-un1e, ca orice bun
nacialnic_. să plătească bani naht ori cu Sineturi. 1-;-uncţia nu
plăcu poetului şi o neglijă fără ipocrizii. ln i 840 de altfel luă,
C\lm -ştim, dirtcţia 1'eatrului in1preună cu Kogălniceanu şi
Negnizii. Domnul IJ făcu. d< loc supărat, spătar. în 1841. Câţiva
ani, Alecsandri se dedică literaturii cu pasmnc. ln Dacia lite-
rară (1840) .ieşi .Buche/tera dela Flortm(a, Prafxişirea (184 4)
co11tinuâ publicarea amintirilor lui de călătorie. Făcea şi poezii.
dar acum activitatea cea ma.re este in teatru. Fan1iaronul di,,
Hârlău, Cint>Vl•icttl şi 1tu:idisla. C. C. I argu dela Sadagura s unt
d intre tnt!iele piese. Poetul e admirat la saloane. devine un
personag.i u. Fără tndoială că n'a lăsat să ireacă acest avantaj
fără folos. Era un iubitor al sexului frui:nos şi încă de pe când
se găsea mai mult decât student la P aris urmărise o tânără
doamnă, oferindu-i 15 centime, ce-i lipseau, pentru taxă.
Avea suflet de epicureu .cu sensibi litate, deşi n•a fost 11iciodatâ
un om profund. Prin legăt;urile lui dese cu C. Negri. la Man-
jilla că.roia mergea adese, c11nosc.l\ })(! Ele11a Negri, sora aceluia,
şi fostă soţie a lui A. Vâniav-Litc;\nu.. Elena era tuberculoasă
şi liberă, condiţii satisfăcând romantismu l şi spiritul de u1de-
peodenţă al poetului. A iubit-o? Ne lndoim . Alecsandri e un
bun prieten cu tabieturi nu un tip de amant fatal cu cearcăne
de desperare în jurul ochilor. La Blânzi !n Martie 18~5. sub
imperiul primăverii şi a l tinereţii, bolnava şi t!nărul poc~
~e lăsară .îmbătaţi de marile vorbe sacramentale:

BătrAnul Alces:l ndrl cu Va.s.ile poetul şi tancu.

Oup;l Ele.nt\ Rădulescu·Pogorteanu.

Vct1l\I n:tluclrl scunlpt?. <lorin\i, ''i.su.ri rn:U-eţe.

<:a pa:silri căli\toare la tuihul t11rlotit.
\'c.11l~i de 'ng{l111\,ţi vesel a mele tinereţe,
Că'ci stea11a fericirii tn ochi ~ mi n l\1cit .. .
Iubesc şi sAnt iubit!

Dar numaidecât , în vară, Alccsandrj '>bosi t de emoţiile

erotice merse poa:tc • la feredee • şi Clt corabia la Constanti„
tiopol. Acolo. perindându-se J>e Boofor Ir\ caic, visă iubiri
orientale:

Ci'n n1rcaji'l dulce pre.răcând

Duloa.s' Inima mea,
l\l'aş duce >ncet şi tre1nurând
S:l prind noro(~U 'n ea,
Sfa pri11tl copila lui ·1·opsl.
f'rt11noasa ISltalbiull,
Gc cAt ttă noaptea lin 1>e 1nlll.
llc rnal la J{andili I

Când se 'ntoarse toamila , t::tcna Negri era mai bolnavă.

şi ln Mai i846 trebuiră s'o trimită t:n Italia. Poetul îi compuse
9 •despărţire •, tn care i11dîfere.nţa miloasă se acoperă. tn ba11a-
lele încurajări pentru .muribo 1')ZÎ:

~IOrJti dur fărll milh11ire, te du ş i fli '\'OioP$i1 .••

~(ergi, clrogă, plutlod vesel ca pa.sărea uşoor1l.

Cu puţinlnainte !şi dii.duse demisia dii\ sluj ba dela VISterie,

Elena A lecs andri, Jtlama poetu.Iul .
Dupo Elena Rlidulescu·Pogoneano.
după ce !11 Ianuarie solicita.'le concediu o Jună de zile spre a
merge ln Valatlia. In Mai el ceru paspo'rt pentru a face vreme
de zece luni o călătorie prin • Asla, .t\(rica şi .Europa• ind iciu
că nu-i era gândul la Elena. Şi lntr·adev ăr se duse din nou
tn Tw'cia trimiţând ca orice călător voios o •dulce să<utare •
256 - VASILE ALECSANDRI

pe aproape, tntr'o casă de ţăran, şi pe un. scaun ln faţa uşii.

toată dimineaţa citea. 13olnava se mistuise, căpătând palori
de ceară şi diafanităţi şi ochii doar li străluceau mai vii. Spre
a o distra poetul scrise •m vodevil .Piatra din casă, despre fetele
socotite de părinţi povară. l:nsoţită de poet, Elena se indreptă
spre ţară, pe mare .şi muri pe vapor la. 4 Mai, ln !aţa insulei
Prinkipo. Sufletul duios al lui Alecsandri fu mişcat. dar nu
sguduit. 'Plânsul lui e• te sgomotos. abundent, lipsit de mru«le
s til al melancoliei :
.i.\dio I pe·aceste maluri
De-ale Bos!orulul valuri
lngânate 1111 uşor;
Te Iru;, lnger de Iubire,
Cu a vie~i·mi fericire,
Cu-al micu suflet plin de dor.
11fai târziu ii tnchina o • lăcrămioară • tremolată Sl41"/a,
de o lnduioş;ire tihnită, în care memorând plăcerile t tncil.ntă­
toare • ale iubirii se arăta recunoscător :
·ru care pierdut...1 tn neagra \1e.şn i cie~
eşti
Stea dulce şi iuhită a sufletului mieu I
Şi care - odinioar~ lucia.I a.Ul de vie
Pe c.And eram tn lume tu sin~U r}1 şi cu l

In acelaşi an chiar poetu lua iar aer în Europa ~i in Octom·

brie se afla la Paris. In 1848 scăpă de arestare lugind în munţii
Hangului şi de aci prin Braşov ln Bucovina, unde fu vă>.ut. tn
Cernăuţi. • puruTe vesel• tn haine când albe când naramzii, pe
cap cu o panama. Era un revoluţionar bine dispus şi tn parcul
dela Cemauca al bătrânului )-furmuzacbi Alecsandri, C. Negri
în mijlocu l unui lanţ de insurgenţi tmbrăţişaţi băteau paşii tn

V. Alecsandri, 1853. B. A. /l.

dulcii •sonoare • Niniţa. printr'un • dulce inger • şl 1.ncre-

diuţând-o de dorul lui •cumplit• care nu-l lmpiedica să vadă
tihnit Brussa cea plină de· minarete. Abia toamna ca • robul
mâhnit ' · aşteptând ora scăpării se !ndreptă spre Trie.ţt la
• steluţa lină • pe care o aşteptă să-i strălucească la sân. Pri-
mirea ce-i făcu la Veneţia Niniţa fu desfătătoare:
CAnd ve.selli., fierbinte, gurila-\i tAmbltoarc
Mă'oci\ntă, mii lrubatâ cu-a sale silrutătl,
ln intmă·mi otunce s'aprinde--un dulce soare,
Şi vla\a•ml, ca albina lipită de o lloare,
se. leagănă ln raiuri pe-a laie dl.s.mJerdăII.

Parafrazând 1n româneşte curente canţonete veneţiene

poetul se lăsă în voia beţiei:
Cu Ninlţa 'n sondoletă
CAnd mă primblu '11celişor,
Trecătorul
din .Pla\eti\
Ne prlve!il•- oltAnd de dor.
Jurământul de dragoste e repetat. şi de bună seamă cu
sinceritatea de care sunt capabili sentimentalii facili:
Clei te iubesc, E.lenA, cu~o tainică ui111trc,
Cu focul tinereţii, cu dor nemilrgu1it.
In iarna următoare, ln căutarea unei clime mai blânde,
E lena Negri, tnsoţită ele Alecsandri, cobod la Napoli. Acolo
întâlniră pe Bălcescu, foarte furios pe un I talian, -pe care în
nu.mele [ehovci războaielor li provocase la duel. Cum Băl·
cescu mergea la Palcrmo, se îmbarcară c urând pentru această
localitate şi bolnava cu poetul. Stătură tn oraşu.I sicilian trei
Juni (Ianuarie-Martie i847) lntr'o vilă extraurbană cu terasă
peste care se plecau, tncărcate de fructe, crengile a doi man- V. Alecsandri şi Ion. Ghica Io Consla.utinopol ln 1855.
darini. Marea albastră se vedea în dreapta. Bălcescu şedea şi el B. A. Jl.
Vnsllc Alecsnndrl. /}. ,\, li.
11
268 - VAS l LB ALECSANDHI

lluslrntle de 111. Alll:'ln tn l>'r1fltl 11/tJit.

tactul Man;iliez<:i. Sio11 îl recepţionă la Braşov. J\lcc.sm1dri
() lt1ă iar i1·1 spre Paris, ur1de c.liuzaşii tCl)ebroşi t.X>nstatar;i
că poetul •>colea ~011>piraţiilc lor şi frecventa gă.t it di11 ac
bal11r iJe. O it (I~ u~a ră e;:stc sensibilit:;itea lui .lUci;S<L11clri se
vede d-111 aceea c~ t.recâ 1lcl ~ttât <te voios l\Olt'l rn l .i\lol<lQvci îşi
111;. f~tljoc]cfa ea. 4 joli11d • cu • n.111;ir -.. 1)1•11t r11 t..::n irlt•>rci'.i1ltlt1-~C
c11rli 11<1 l n 18 4•) st1 strige:
l 'h•ri\i, u''lo:llrÎ •ft·:sc. i1ltt' fl u l1,;c:l ~lr:\I
l"'ic.i ' Lriii11(1lt•tc, int..1 \enr:t tllt:.l I
ci care abia <LŞlepta s-d. f1H:.ă o nouă călătorlc. Do al t(c:l ;\ k c -
s.a rtdri a iro11izat l'iC n1artirii re„1oluţiei d i'n c.W , fiirld de p:lrcrc
că acel surghiu11 plătit cu t;ii11 de P9;:u-tă fusese numai 11 n
llri lej de plimba.re ~i luncvirc. 111 SeptPm l.>rir. 1849 Shirza oferi
vornicului Alccs.~ndri poslnl de arhivisl a l S tatului. pe cn re
ta~ ) ii t.recu.1><: t·ăc.a lo. t:>es.te trei lL1-r1i, {iul11i Şi 1)t1lt111i1t1•1l11i său .
Acesta ceru concedii p~slc conced.ii (două luni în vurn. lui
1850, 1>atrt1 lu_ni in 1~S T , spre a n1erge pe.ste hot~Lr, a llatJ î11
iarna 1852•53) pimr. ce plictisit de-a-biuclca de slujbă dcmi·
sîonă la 22 1\ pri lic 185;i. li apucase din non nprîg dor d e citlr.-
toric :
Oucc · nt 'aş î 11 câlc lungt1
l,)Qr 5tl llU Jllfţ lllllÎ njung ;i l
l > u tt.-"-rn·;~ş şi rn'aş l t>l duc;c,
l) or s.:'"i 11u 'inr. n·1oi ftJJnce.

11ll lipsit de oarecitri co111ptic~Lţi l se,1tit11c11tale. 111 18:;1. l~t Paris,

dc1)lâ.11gc n1oar teit. ti11crci ;Jct.-lţe Dridri, pc cotre o cunoscuse
h1 1848:
E ra {t l'tl\io~1s_:1,
, „-'ntll'i\, rru.111onsft,
\1 h.~ P< 1ri7.i:l11ă Ctl 111i i tic '11cil11lilci.
Mica ci j(uri\ă,
<;n o g-a roriţtţ ,
l:>t1rtn o r<tnlonr;1 ele ct11lci ~:lrt1t ilri.

In 1853 . bin1i te o săr11tarc tlll~i

<l11io;1se Alărgărite ea.re
f• t>ri11ţc~ ~1 ;1ria <.:antacl1z i11v . \'ii lo;1rca fit>ţlc. a J11i J.l1•vis (lL-·
C hn.van1les şi 111oclel f'lcnlTl1 ngt1ra Sfir1t.l·i C':enov~\1:1 „ Era
acum t11 'l: r:\11\ <l. IJcl~L f•aris. \J'(„ca.1 pentru ( 1 11111ă la Di.nritz
unde, t.11f'r'o r1ecu rnlală plăc.ere şi C\1 • q 11l11lt.ămir~~ 11eS1>11să „.
se scăldă
în ocean. Atuuci îi v('ni ideea de a Călători 111 Spania
şi Maroc. Din Hayonne lui} • mnlpos ta •, vechiu l rapid r<'nlr11
\ 1• 1\lccsflndri , prin 18()3 . /J. A. li. corespondenţă ce nu prime'\ 1lect1t doi călători şi a lerga 1n
 ISTORIA LITERATORU ROMÂNE - 269

Tlustra\ic de Th. An1(H1 la B/llla albii. Du p~ Via(!! RomOneascd.

fuga cailor. Străbătu Toulouse, Nîmes, Marsilia şi se îmbarcă Alecsandri cultivă o boemă confortabilă de om bogat, fără
aci, la 23 Septembrie, pe un vas lncăn:at cu boloboace de obligaţii, ducând o existenţă tacticoasă, pre•ărată cu blânde
pucioasă şi balerci cu rachiu. La 27 Septembrie era la Gibral- dureri şi iubiri nedramatice. Este caracteristic că acest om
tar, de unde la r Octomvrie făcea un pas la Tanger, iar de aci
peste câteva zile pomca to expedÎ\ie călare la Tetuan, prin
munţii Uandras. Acolo el şi tovadşu I lui, un englez, dăduse pe o
piaţă, de patru pari nalţi cu câte un cap de 001, pândiţi de câi-
nii urlători şi răspâ.ndind duhori infernale. Desgustat de Africa
se decise să se lntoarcă ln Europa. La. Gibraltar. s~ncă •unde
lu loc de vegetaţie cresc tunuri •, făcu plimbări la apropiatele
Algesiras şi San Rocco, apoi se tmbarcli pe un vas francez
pentru Cadix. Aci se plimbă !n Iaht şi se giindi la frumoasa
lui iubită din ţară, cu nume de floare, adică la Mărgăritlt,
•comoară. de plăcere•· De acolo, pe ritul Guadalquivir, o luă
spre Sevilla, apoi 1n diligenţă înhămată cu 12 catâri la Cordoba,
şi mai departe la Grenada :

Dela Slera Nevada

Plin la mun\il Pirenel
Nu...1 n1lnune ea Grenada.
Nu-i cer dulce ca ai el I

J11 Grenada sttlllucită

Nu-i iuildlnil, nu-l saraiu
Co Alhambra tntloritA
Ce se pare-un vis din ralu I
In sfârlit vizită Madridul, împreună cu marchizul Bechnar,
de unde dup-l o Jună prin Bi$caya se înturnă ln Franţa. ln
diligenţă Iace cunoştinţa lui Prosper M~riru~e. ·Când la 3
August 1854 Vomicul Alecsandri murea lovit de dambla. Alec-
sandri nu era !n ţarJ.. Se tnJiinţă spre a-şi lua tn primire averea
din care nu opri decât l>Iirceştii, grăbindu-se tn anii următori
să vândă casele şi dughcnile din la.şi. Av.â nd demonul turistic,
.lu 1855 nu se putu opri de-a nu vt-dea Sehastopolul, tn plin
războju;

ln sgo1n·otut de tunuri ce tună ne 1ncelnl

La CrAm, pc triste ţărmuri, m.ă prlmblu tntrislal,
Şl''11 cale-mi pretutindeni, cale, \ilrn~ de morminte, Elena Negri.
Sub care zac pierdute gri1nezi de osernfntc_ Dup:l t::lenn Hădtllescu-Poao11e.artu.
260 - VASlLE Al. ECSANDlll
fip<it de sensul sublimului s'a căSătorit abia fa 55 de an i.
în 11176, cu o femeie paşnica •madam Nemtoa.ik la mine• ln
vârstă de 35 ele aui Paulina L11ca.5ievici. cu care avusese vechi
legături quasi-casn.icc. lncă 35 de ani, traiul lui 1\lecsandri
se va desfăşura în acela4i calnt c ufi:lrit , ferit de soartă de marile
dureri ale vieţii. ln 1858 L'Ste Ministru de externe cu titlu
provizoriu. sub căin1ăcănlic, intrând ca ministrtt defir1ili\1 in
noul rei;im Cuza. Aproape numai de<:ât clupă Unire, poetul
fu trimis î11 Occide11t cu n:1isju.11ea tliplon1aiică (1e
actul pe care li c.~ntase, anticipat. !11 1S5Ci:
H.ui să c.fltnl ·n1ână C'l 1t1t\11ll
Cel cu jnl111ă ron1â11li,
S1i '11vârtiu1 l1ora frăţiei
Pe 1>Amfi11Lul .Rom~uie i I
Fu primit de Napoleon al 11.J-lea. la Paris. de Victor Ema-
nuel la Torîno, de Cavour, apoi avu o nonă audienţă ta l\apo-
lcoll, care se s luji de el spre a pipăi atn1osfera curţii sardc.
Alecsandri. om agreabil, potol;L şi bononi. işi câştiga prietenia
tuturor. Era un nume cun.oscu t in Occident şi. fericire pentru
un diplomat, daT (1a1nnaţiune pentru nu poet. durabil, 1111 in
cercul adevăraţilor poeţi ci hi acea s(er ă. de :rata\·i ori de mici
autori ol>scuri. 111ai totdca.w1a liloxct1i Şi fr<."<:vcntatori de sa·
Ioane internaţionale. Pentru aceştia Alecsandri era o fiinţă
nepreţuită care-i lua in serios şi le plătea cu o autoritate !11
ţ:Lra 1tai pe care n~o avea11 intr'a. lor. E\1rc1.1l ta11in1, r\11~;-clc>
De Gubernatis. Veggezzi-1\ uscalla. Domcnico \\luci cam asifcl
Vnsilo. 1\IC<;S:llldii.
l.lltlArari(• tJin l )ltciu llterar(i. ecl. li. 1859.
se nutnesc prietenii literaţi.U poetului. Alecsandri fu invitat
c1liar a asista 1a ca111pani~.t t. in LombaTdia. Aci ~c nă.Sc11se 111
capul p<>elu lui, probabil, ideea de a se face cfmtilreţul u!icial
al unui răiboiu, indele tnicirc cc i se potrivea pe deplin şi pc
care o i'nfăptu1 la t877. O nouă misiune diplomatici'• li puse
pe drum, în 1861, timp de doi ani până în i ·tai 1863 la
l>ilrL~ şi la l .01\ffra ceea co 11u·l irnpiccl if.(ă. Îll nnii nrr11ât(1ri ,
ca fără nicio lnsărcinare, prills de dorul de •pribegiri peste
~t C<n1$olicltL 11ot1ă 1nări şi 11ouă. ţări,, U1trcţinul <le c> l)tJ nă stare niatcri~lă,
să călătorească in străinătate. Mirceşt.ii consliL11iau c uibul
tlin <:al'C pleca şi in care se întorcea.. ln toamna lui 1866 porncll
la Paris (via Cernăuţi, Lemberg, Viena) . l n primăvara 1867
e:ra sănătos la Paris, se plimba pc jo> şi dor111ea • cât un ll<L'îi!-1.
lncepând ploile, fugea la Nisa ca s.'l răsufle ;lerul ,·iu al mării
<lintr 'un •otel englez foarte bun ' · d e unde cll.tre sfarşitul lui
Iunie g<'.ndca să plece in Pirinei. ln Septembr .c 1867 călătorea
îal' la .Paris, in iarna hu 1869, plănuia să se ducă <în .Eghipct.
ca să 111ă prcjesc la s<>ar e _.., dar îrt Ma:l t â;o C1'a la N îs.a~ 1,>lecat
cli11 ţard de şase lwti Vrcrnc de: o jt1mătale de c111 JăCLtSe « 1111
0 iaj foarte origi1t;tl â Ia recl•arcJ1e tl11 soleil »şi nu. g'i\sisc µretu-
\ 1
t inden i decât iarnă, ger. ploaie, vânl11ri. Acum contempla
1narea căci • 11imic 11u e fr11mQs, atrăg'ăt.t•r. 11in1ic 0 11 absoarbe
gândirile cu o 1nai clcplir1ă i11câ11rare ca i>riyirea acelui î1ltir1se
(tlbă.stri1nj a i\lediteranei t, Era t11 start~ ~~- stea a 11i 1r1trcgi
:;'() pri\tcască, Nesăturat, g<l.11clc..l c„1 it1al11tc f it> a :;tJSi i11 ţară
~ii,. tre~icâ l'e la NaJ)oli , l<c>111c1. . \ti~J1cţia. l....\t J Iu11ie 1872 era
• în 111c)rnc1ltu1 de a J)lec.a î11 slrăi11ă.tatc '°· ·1·rec11 J:>ri11 Vie11R
1
l
-
J
(~orc-f : 1cul ţase i (IC.ln ;\firreşli.
fi. A. /l.

prin Elveţia unde nu-i plăcurlt munţii sub aburi, prin Paris.
In August era la Dieppe şi se scillda to mare. ln Septembrie,
lntorcâodu-se, se oprea la D resda. In vara lui i874 pleca la
Paris, ln primăvara lui 1876 aşijderi, oprindu-se la Viena, la
Strasbourg. Jo 1882, pe primăvară, sbu.ra prin Viena . J\.lilaoo,
Genova, la Montpellier unde-l aşteptau felibrii. ln Marsilia
văzând două mari vapoare, unul pentru China şi altul pentru
America, e prins de nostalgia tmbarci!.rii. Se intâ.lneşte la Avig-
non cu Mistral, nu se poate reţine de a nu merge ~i la Londra.
unde trage la Ion Ghica • tn cuartierul aristocratic al Londrei
aproape de Hyde Parc, cel mai mare parc clin Europa. ln acest
parc se plimbă ln. toată ziua mii de trllsuri de lues şi .s ute de
an1azoa11e pe cai de soi" In vara 1883 făcea o lungii plimbare
< incântătoare • pe malurile Rinului, prin Olanda, Anglia şi
.Franţa şi se statornicea bl August la băile din Ai.-:·les·bains
(hotel Continental). In 1884 se mulţomea cu Mehadia. ln 1885
e numit ministru al României la Pariş şi do aci încolo tşi tm-
parte existenţi• între capitala Franţei, Castelul Peleş şi • dră­
g~laşul • Mirceşti.
Alecsandri. în care cloc.oteştc ciue ştie ce s~'tngc insltlar, are
oroare de frig, de sforţare fizică, de mfaerie. Corabia este mijlo-
cul de locomoţiune potrivit tc1nperament11lai s.'lu; mişcare lină,
intre valuri şi soare. 1ngăduintl dormitarea, kieful. Cu a1ultă
fineţă şi-a caracterizat singur firea. E l e un • culbec • litchis în
casa Iul, un peştişor care se tncălzeşte la soare, la suprafa~a apei,
tncercând un sentimen t penfbil, amestecat cu lene şi regret, ciu1d
trebue să se deplaseze. T>e cate ori gândul lui se lncorda spre un
scop determinat sau era smuls din vagabondare, avea impresia
J, ttu(:a (lclu
IS'l'OH IA LITERATURII ROMÂNE - 261
că făptueşte o acţiunerea, ca şi când ar fi tmpuşcat o Iându-
nică. Parisul ceţos şi ploaia li dau adevărate vedenii. •Aici a
fost o seară şi <> parte din noapte o negură atât de deasă că n u
se putea vedea om cu om la un pas. Trăsurile mergeau încet
ca la o to.mormântare şi
adese.ori se ciocneau între ele, cât pen-
tru pedestraşi, scrruanii, ră-tăceau ca nişte umbre pe strade şi
pe piaţe, fără a putea să se orienteze. Dela ferestrele mele nu
zăream decât un ocean do aburi, sub care zăcea Parisul înfun-
dat şi înnecat, clici fanarele nu dau decât o lnminll palidă ce
mărea grozăvia întunecimii •· •Astăzi dimineaţă toate lmpre-
jurimile erau albe şi Seina avea culoarea apei ce ar fi gata să
tngboţc. Cerul c s ur, c u ceaţ.~ şi soarele roş ca Q bombă aprinsă
se arată prin negură, însă dispare ln clipă ca şi când a r fi spă·
riet de mulţimea nasurilor văpsite fel de fel. Acest spectacel
lnfiorll.tor mă îndeamnă şi mai mult a nu ieşi. ci a mă apropia
de cămină " <Sub ferestrele melc trec umbre de trăsuri, umbre
de oameni, umbre de călăreţi cari apar şi dispar producând o
fantasmagorie din cele mai curioase. Copacii desfrunziţi se
lnşiră ca nişte scheleturi negre cu braţele ridicate spre cer şi
implorând o rază do soare. Alături Seina curge, pătrunsă de
frig şi lupt.'indu-se în contra îngheţului şi din când tn ciu1d
lunecă pe suprafaţa ei vapoaie cu călători învineţiţi ~t strânşi
în spate. Spectacolul insuflă fiori şi inspirll cugetări întristă­
toare asuprJ. modului greşit cum a fost creată lumea bântuită
de stihii, vânt, ume2cli, ger, neguri•· Marea ii c scăparea de
negură. şi la 66 de ani se repezea la Hâvre ea să absoarbă
aerul Ocean.ului . Câncl nu arc la indeLnfină marea, lt1nca Mir-
ceşt.ilor îi o re fugiu.I, mai ales el'< aceasta p1: 1imp de inundaţii.
)llrcc~ IJ. Pit tt1r1"i Ut• l\1urifl l$<Pg,don, fiiC'il IJOCt t1lui. U. A. I<.
262 - VASILE ALECSAND.Hl
Mlrccşll. Salonul lui V. Alecsandri.
este măreaţă. Acolo a.'!Cultă concertul privighetorilor şi cloootnl
Siretului. ·Paulina prinde peştişori şi sticleţi şi-i ţine ln colivie.
Primăvara nu lucrează nimic, închide •dugheana•· Răsturnat
pe un jilţ american tn vera.11dă se ghiftue de verdeaţa câmpu lui~
• .fe me mets au Vfft sau pe româneşte: mă dau la ima.' •· taroa,
când viscoleşte afară, a bia atunci ia pana în mână. C;isa lui dela
llfirceşti nu este însă, precum s'ar crede, un castel englez. ci o
modestă locu inţă de 001 de ţară. Cruţător faţă de sine, ci e mi -
los şi Caţă de alţii şi priveşte cu groază pe ţăranii cari vin iarna
cu capul gol să-i u7eze. Ti roagă să se acopere lndată. N u sufere
tăiere de miei, de găini, şi dacă admjtă cărnurile afumate d.iu
cămară se gândeşte la sacriliciul atâtor vietăţi. De natura
nceasta a repulsiei de suferinţă este interesul pentru 'Bolinti-
neanu şi Eminescu, bolnavi. Ceea ce-l întristea7.ă tn ca•ul lui
Petrino este că a murit • lntr'un spital I •· Un semn de excla-
maţie scoate tn evidenţă toată oroarc.i. lucrului.
Un om atât de fericit în viaţă şi de străin de marile ei tra-
gedii e f1resc să fie mulţumit de sine. Alecsandri este de o tngâm-
fare nemaiauzită, afonuată de perfecta lui bonă creştere, do
rara lui delicateţă, de mâhnirea uşoară, produsă de ·c ontestarea
unui merit ln care crede. (Eliade, 'Boliotineanu, piooerii au
suferit de acest imens orgoliu). Toată lumea. îl proslăveşte.
căci el e la nivelul trebuinţelor intelectuale mediocre şi ln con-
sonanţă cu aspiraţiile politice ale vremii şi nu are atâta cul-
tură şi atât simţ critic încât să intuiască adevărata structură
a artei. Dedicaţii !n a lbun1e, cânticele. imnuri ocazion.ale,
curg din pana sa nepretenţioasă şi el ia buna primire a socie-
tăP,i drept -o judecată critică. Omagiile ce i se aduceau puteau
/J. A. R.
să tmbete pe oracme. La Cernăuţi. bucovinenii li primesc
!ntr'o ~ală unde portretul său se afla tnconjurat cu o cunună de
Oori şi volumul ele poexii, pe 1) masă, de asemeni. O ceată de
tineri cântă un imn tn slava lui. lu oraşele pe unde trece i se
!ac ovaţii, fetiţe vin CI.! buchete tn. mână. Un tânăr ti cere
să-l adopte, un a ltul să-l primească în atelierul său poetic,
altul în fine. care-l numeşte •rege al tuturor poeţilor din tot
globul Europei•• o bursă. Curtea domnească, mai apoi regală,
li consideră poet aulic şi-l invită să locuiască la Castelul Peleş,
punându-i la dispoziţie o cameră. Regina .se întreţine cu el
tn. chestiuni literare, Rege.le. care e cam singur, joacă cu el
bili.ard, şi e tncântat de spiritul lui bonom. Amândoi se silesc
să-l .reţină c.'l.t !llai mult la castel. Alecsandri aduce. mere şi
pere dela M.irceşti din care mănâncă Regele, Regina şi Prinţul
de WiecLAci la Peleş se simte bine ferit de frig :« In faţa fere-
strei mele văd piscurile lnnă~bite şi îngheţate şi cu. toată săl­
batica lor podoabll. nu-mi vine gust n ici decât de a mă plimba
pe sub brazii fnc.~rc.-.ţj cu ţurţn.ri. l'refer să fac mişcare de-a·
lungul galeriilor încălzite dID castel, pe covoare groase unde
nu pătrunde frigu l t . La Cotroceni pr!i.nzeştc cu Regele; taso·
ţeşte chiar pe Hef(iaă, ln r883, la Neuwied. Oridecâteori este
un eveniment insemnat, Alecsandri face o poezie. Astfel în
1886, cu prilejul sfinţirii bisericii restaurate a Curţii de Argeş
citi «ta gura mare • o odă care, ne asigură el, produse • o mare
jmpresie •· Bineinţeles oda n 'are nicio noimă :
l=toma.nu 'n timpuri de ră.z-boai c
Pe-ntrn-al său ţărin din moşi strămoşi
V~rsa l()l sAngcle-1 şiroaie

~lirceşti.
l)c se 111nl>reu NUIJ nouri roşi
E l tnchin:i 1n:tn<lr a s:i frunto
l:\t11m:1I la Cl'r Vtulnfl i>C loc
SA stcc 11:·1tt prt: <:~l u1.1 111t1nl~·
l11tre~~1 lui tcar~ Si între roc.
Şi î n cercurile litcr:tTe, • Tcgele poeziei • oxercit<'I o d orm·
11aţie fcnnâ. Corosi<lcriu1du·S~ poet al 11Ctt:iuni i, c i colaborca7,ă
la toate revistele, chiar dacii su nt inimice. fiind foarte simţitor
lt1. lauda cea 11ltli con,1e11 ţÎ011tllă. L, Jun i 111ca toată lu1nea se
rin ică 111 picioare când ol intrd. I"' uşă ~i Maioroscn şi Negruz.zi
sc grăbesc să·f lmpingă Iotolinl. Poetul sc iadreaptă spre Ma-
iorescu Şi·l stril.nge mâ1ia, dă n1âna de asem.eni cu Iacob Ne-
gn1z?.i şi cu Pogor, llar pc ceilalţi li salută global printr'() mică
clătim1re din cap. Este obsecvios, rece, tlcşi spiritual şi' vor-
băret ciind se vcdo 111lmiraL Maiorescu , (Jm Qficial e l lnsuşi,
dă to11ul ri\setelor, sa11 exclamărilor. urmai c u (Jisciplină de
loal:li Junimea. Jn 1878. Alecsandri lull •le prix du c.h~nt
latin • pentru Cd11tecitl gi11/ei lalit1c. Ce importanţă l iter;1ră
avea aceast<i: 111ani!osurrc? Niciut\a. Nici 1~ot1ctoulo11 r1ici Qw11·
tan~t. nici ()bedei1ar11 nu rcprczi11t5. n\1mo iJ11strc, ia.r com.-
pozifin lui Alccsandn e o naivitate :
r.al inu gin tâ c regfn ~
lnl.re--al(! l11n1ci ffinte n1u.rJ.
Faptul că lu mişcarea felibrilor se a fla şi
Mi•tral ~i că po
a.cea vreme se făc,1se oa:rcc<LI'c vftlvâ c11 aceast.ă chestiune,
a avut nu efect co nu se poate neglija pentru cunoa~terca
f{on1:\nlci, lttt-i \IOJ'l)ă, la Or(1itlea zilc:i p.rin războiul di11 'Bul·
ISTOHI:\ l. l'l't::HATUJ1ll JIO~IA!\I~ - 263
<.;.asa poclt1l11i inrnn. IJ. A. 11.
garia. f•'oli1Jrii cr~t1 nişte fii1ri1>•1tici :1'ctrtari11i l:HJ111bas1·ici, care
sedau lui A lecş:J.n1lri · V(>uS qui eres un l,'l'and poote...• Alec-
sandri n\1 ia l11cr11rilc. l111neş1·c. ~• o sin1plă satisfa.cţic socială,
ci se crede sa lvat(>rul naţiei : « ••. trium! - strigă el - Am
câştigat un nou drept la •im-patiilc niarelor popoare de viţă
lati 11ă ». ·1!1 pt111e • vit..:toriu • .l ui IJC acelaşi pla.n cu lupt<\ dela
Griviţ.'\ şi când 11nneaif1 lra1.alul dela Berlin exclamă: • una
calcli<. una rece . . . J>upă Gdvîţa şi Monqx:ilicr a urmat: l3cr-
lî11Ltl, după\1 Îctorii. loviri .an1are ... Ne„a:1n 1t1ptat viteje.şte lu
Grlvita, am triu.ntfal la Montpcllior. Tot astfel vom triumf.a
cu vre111ea şi pe câmpul rx 1li tic •· Evide11t, un om atât de ex·
terior. trebuia s<. fie idolul oontemporanilor. Dar apoi se pro·
du seră. n111rmurc. Mncl•(lQnski. mai a les, Tl supuse u1lei •ana·
lize critice• n~cruţâud u·i de a ltfel de obiecţii de alt soiu,
(narte întemeiate. A lecsa:ndl'i . om bogat . membru a l Academ ici,
cu staţie de ca le Ierată pe m<i.jia sa, primise premiul de 10.000
Ici dela Academic: • l'l.u$int· . de trei ori ruşine, domnule Alec-
~andri, domnilor Academicinni l ~. Admiratorii lt1i ;Eminescu
i11cepl1ră şi ei s.tt·$Î ara.te rezervele. l'octul se ad11111br:1 şi căutli
să se nperc cu nrgumcntc culturale, singurele pe care ic tnte-
lv~ea:
l'orlul care f·iinlii nal\1ra. 1 r\ lntlorJrc
Si1111iru:1 o n1c110•li>t'ă, •l J''>i\lrit'i 111:1rirc.
Chiar slab sil-t fie grasul, o demn de-u n hulit.
(:;ln<I all11I vine •11 11r111tl.f cu glas tnni 11imcrjt?
Moclcstie a.-pareiltl'l, căci se S()Cotea me)rcu un ~ "'ultur •
tncol ţi t de lă.•tuni. lo uirimi! a11i Alecsandri sim ţi "1lgeţile
l'>l.)alci, cl:tr rez.istă Cll b<1t1on1ie şi cu il'ttredero.a că 1111 l'lll te~a.
264 - VASLLE AL l.it:SANIJ U I

L)e:-a$ avcw vr'o şe·r>tc rr ntl,

·roţi ca n1htc <Ic b:l rbn\i
Şi pu ~111cl tut·:11t)ca\.i .

~lai rămâne de picta t ceru l. s ugerat şi ci prin desfăşurarea

1111ui vuJtnr c;;~ro, di 11 flcfcricire. cântă. Eundult1i i se deschid
pcrsp<:etivc ime,nse;
Şi 1-nş .tic.:c: ·v9f11li;ele.
S:'.i te.• 'ntt i:ci cu r~ln du 11c.J o
I 'c~ le dc.:.:1l111·t şi · vâlcele t

Pociia rf'L1nfLllC Lot.uşi r.ea. Jn llttba C /ot1.11(a, {alttasticlal

111ac.-'lbrt1 1ropot1tor ~ii lt1i Bollntincanu capăt.>\ (> coloare !<1-
cc)asă r-i1J Goy~L ş1 f1t111:1or. 111 plant1I Tn tâiu stă baba Jâ.11gă o
tufă.- USClltR. 1>c cer SLt·cjuc~tc l11na.~ Îlt furtcl se ·vede focu l
horei di1l sat:
Şc(le- lt!ll1a 1•(! 1.:t) l1•ut{,
111 tu far11I CCll uilcnt.
$i ldl Cftlii 11('• 11t ·1,:Lţ1 l,
Wl111I Ja l u11~• 1·r;1 l)1ihlc.
Co{nd lu fot·ul cel \1111 ~: 1.t.

• •
- 1__,,_
· ~-11".:
- - -· y, ALECSANDRI,
• ~ t i n11 no tc perechi, 111h1u1'1ill caclrul. (:rt111tt n10Jc.rn11l i!!n1ului şi n
b:1şllluzucilor •·
Carjcalu r:l dl,n Pu11orama &a.11 J' l /„
neete lui Nlklpercea, lnn. 1860.
l>r. l . Ca\ 111eru1 (fl t1 tlrl!aJ)ln es;lc
1

V. •\ lccsa1l<lri.

Ii dobortt. •Petit bonhomme vit encorc •- • Ce·a mai fi şi

'utul care vine? • se întreba la tnceputul lut r890. Jn acel an,
la- 22 August n1uri la. Mil'ce..,ti. R enuniele l11i A lecsaiidri se
prăbuşi odată ou moartea omului, făcând locul unei descon-
siderări tot atât de. exagerate ca şi culUtl. In realitate Alec-
sandri este un scriitor viabil.
·u n e.'C a1nen repede al co1npu11crilor celor n1ai vcc:hi {1842 -
ISTORIA UNui 'ALBIM. - 8UKETlnA OE I.A fLOUN TA. - . O PRIMBLARE

43) strânse î 11 D()i11-1' ne v a da o 11o·ţia11e asuprd. liricei alecsan„ LA MUNTl. BOR SU . • J ASSI IN t84S. - IALTA ALBA. - UN sALON
•
driene. Poetul alegea leme aparcnl popori•ne, tratându-le DIN JASSI. - CALATOAIA DE LA 8AJDNA LA JllAAL TAR. - CRITICA. -
ln metrii ~tlr~i respectivi. 1>ovacll'1 tlc t.ict. (lcoarecc ni.ci spi-
rit1iJ lui Alec.~a.11dri, aic i acelâ al conli1lltJ(Jn11•ilor 11u e ra11 cu
ROMANII SIPD[SIA LOR. -
.
CINEL-CINEL - VIVANDIERA.
. - SDllEUI

n1t1l t ridicate asupr.a scnsibil1tăţii rustice, Jr1câ:t si11gu.ra ca.Jc

<lrca1>tă răn1t~r1t;~1,. aceea a co.m J)licării acestei simţiri. Bizuit
SI PLAlSll. -
' ' .
PACALA SITANOALA.

pe li rica roma11ticilor, alimentaţi şi ei ln mare parte din Jol-

klor. poetul scoate un cântec tinzâ.nd spre imensitate şi marea
compozitie coloristică. Făi;-;'< a realiia tablourile, Alecsandri a
intuit caii ime1işi ai lui GerJca111t, cavalcadele satan ice alo
lui Delacroix, tdste\a solemnă, musculoasă a grupurilor unui
Girodct, pierdute sub copaci colosali. P uterea de presimţire
cont:raStem:ă <U rucschinitatca mijloacelor sale fireşti. Spre
deosebire de :Bolintineanu, e l are ochiu. t:n terţina
f)e~aş H.vea, t->O gâ1l fJut n1eu ,
Un enl nprig ca \llt lct.1,
Negru ca păcatul greu

com pararea caluJu; c u le u l e copilăxea~ă, ît1să abstracţia fan ---

„Y" SN• .
tomaticâ. t păcat g rc11 • umple pâ11za . «Puiculiţa • a rc «flori ' l'lfl'or 111ll• lut .\Olnll lt „ r tua" " • r l rnM rAI" ~f', :1•,
roşii pc guriţll 1, « li.ori ga lbene ' n cosiţă • şi e
18 67.
~altă. v escJ:'ţ , tişoarA
(~u un puJ ele c!ip-ri oa-ră .

Căprioara ocupă un colt a l tabloului pe care deodată năvii. o publlc•V• n lui V. ,\lccsât1clt'i. O ero•' re: l u.ssl fi t 1 81~ fn Joc c'l e
leşte un grup de că lăreţi: f assf fn /Şli.
 TSTORIA L!TE HATURll ROMÂNE - 266

Onomatopea este aici hilară, dro!Atică:

Şi tot toarce cloanţa, toarce,

Din măsele c!Anţilnlnd
ŞI din degete plesnind
Fus.u-1 repede se 'ntoarce.• K liBlllTe d.e :B.A.te E.canc1pi
Iute 'n aer sfârâind.
~lr.zi 1t.a de A.il>.1ex renmaxl!JJ.
Stăpănităde elanuri erotice. luând tnainte Cltălinei din
Luuafdrul, baba face o invocaţie de o ardoare grotescă:
Toarce baba mal turbată,
Fusu-i sboarâ oevhut,
Clici o stea lungA-a cAiuL,
Pe lună s'a pu_s o patA
Şl'n sat tocul a scA.zut:

• Draga puiule bAlcte,

Trage-ţi mâna din cel joc
Ce se 'ntoarce lângă loc, M..; T1, •--n•pe. )lin e·).\i
ŞI-ochii dela cele fete
~h.1 T'b-· ·Ta·pe. de-ne
Cu ochi marl [ăr' de noroci f;,,/pnT,P "':\

• Vin' la mine, volnicele,

Că e11 noaptea ţi-olu cânta,
Ca pe-o noare te-olu cAta: f'ianolfn•t„
De deochi, de soarte rele
Şi de şerpi te·olu descânta.

TEATPti PO~l'LNECK.
v
Ta·~•.crt>mue·1 4>p~1. M•i Tl>·ra.·pe. All · C'I> · alall7.J . Na 'li!!'
Ta ·tie.c1"1>i,11ş_ Tpe -~e. l!'l.i ÎT.· ta· pe. n~·mt. 1'<t·'le C,..,O 4>'b

Tdtarul, muzică de Flebtenmaher pe versuri de V. Alecsandri.

Jn .Almanah, 184li.
" o„11u
•Ochii mari făr' de noroc•. hora in jurul fooului, sunt
note plastice inexistente tn folklor. Alecsandri ved~ ţărănimea
română ca un Raffet, to aceeaşi privelişte sălbatică de colburi
B. WICANDPl albe şi dezolă.ci vegetale. Satan, chemat de babă, soseşte
lntr'un desen foarte precis;

Abi• zice. şi deodată

Vâlea, nlunt ete vuesc,
111 nori c-0r·bfl crone.."inesc_,
Şi pe-o creangă ridleaU
Dol ochi duşmani strlllucesc.
TOm>.11 I
Apoi Baba Cloanţa, devenită calul dracului , porneşte spre
baltă, prilej pe11tru altă litografie :

Mii de duhuri ies la lună

P•lntre papură sburând,
Şi urmează şuerAnd
Baba Cloanţo, cea nebună
Cnre-alearl'(<'I descllnUlnd.

Cocoşul, ca' n toate

baladele cu strigoi, cântă la mie:t de
noapte şi dracul lmpreună cu baba se prăbuşesc ln baltă,
moment şi aceasta bun pentru o ilustraţie :

IASSI , 1852.. Doi paşi

.I nel - Vali ln
Ţipă cucoşul trezit;
Juncă

TDJorPA*IA ~PANqEZO-POID.N'L.
lnr Satan afurisit
Cu-a sa jertf:i se aruncă
O publlcaţle a 1111 V. Alecsandri. ln băltoiul mucezit I
266 - VASILE Al.ECSANOfll

Hoţul însuşi vine dill goluri misterioase, din acea ţară

eminesciană. selenică, şl invită pc fată, lntr'o regiune de nes-
fârşi te pustietăţi :

• J·lal cu n1lne t11 codrt1I 'rerde

$':tur.I doln:. cca do j:\lc
D.1iJ1c.I 11 lăoşjl lrcc ln vaJe
Pe C'A.rarţa ((6 SC J>ierde.

Să vezi, şo lm11 l de pe stJl1\CH.

Cun1 so 'ualtă, se ltbeştu
Pest<1 corbul cc zăreşle
ln prăpnslia adAncă .

Apoi vine ln!undarca perechii in păduri:

• J„asă tot, neagra chilie,

Con1a11nc, 111clanil, rasă,
Şj, de ''rci n ti voîoasit
('..a o zi <Ic \•Olnicic 1

• Virt' tn Jun1ca rerfcltâ

tu volnicul co le chcama
(:,:tei c;:lt dânsltl nu c. l C1'1nă,
IJe-a mai fi călugărită 1 o:
Nenorocul lui Alecsandri a fost că En1inescu a supt toate
fluidele inefabile, toate elementele metafizice, lă.~ând numai
matori„tul litografic, care tnsă. este redus. Alecsandri strică.
figura vrăjit.\ a hoţullli, văzându-l ca Ed. About, teatral,
grand ilocvent, omorltor de ciocoi:
• Ier ciocoiul cwn se J>lcnc:i,
l.)c nl5 VC•IC ll\ 1101.kil I
Cum, -smerit. tn gen1111chi, picii
Şi de fol5 SC desl)rnc~i I

•Am doi smel de bună c:llc,

A. Flehlenmaher, colaboratorul mu•lcal al lui V. Alec:;nndrl.
l i . A. /1.
Sbuct1lnd apa '11 11alte valuri,
Mult Iii urrnă clocoti,
In mad cercurJ se 'uvârli
.Şi do trestii şi de maluri
Mult cu vuct se Izbi.
In genere, toată poezia poate fi ilustrată şi e hotărît că
puţin.i poeţi, eh.iar după Alecsa11dri, au avut mai multe mijloace
de a compune tablouri. In Sora şi hoţul stilul romantic !şi crează
un aer tipic românesc, ln care nu e greu de văzut anticiparea
lui Eminescu. Sora nu e decât fata din Fdt·frumos din tel.
Caracteristică este acea geografie iabuloasă care !nfăşură
punctele locuite în mari goluri. Călugăriţa este
ln pustiuri lepfidat.~ I
J)ol I. -· • nici \'AntuJ nla·i întrece!
J.\ 1tl tovari\şl (lolstlr(!tecc.
ŞI ta br:lu pntru 1>isloalc.
De pe acum este ·evident că
lui Alecsandri ii lipseş!.c voca-
bularul liric, lnlocuitcu s~taculosul, cu sgomotosul şi mai ales
cu dulcegării. Când pasărea adoarme cu capul • sub aripioară t,
7.arnfira cu umedă • guriţă • şi cu flori pc • ·sânişor • iese :lă
consulte luria asupra simţirii din • inim.ioară •. Doi flăcăi
muşcă sânul a două fete şi le sărută după. uurnărul mărgc·
telor din salbă (tristă invenţie I) apoi pleacă «cântând tn poe·
uiţă •. cu «salbă ' n cbinguliţă t. Un păstor pune unei feto
nişte intrehărt preţioase şi ele prost gust:
Pastorul zise lară : Cinci,
topilei mândre de lângă ci:
- ' Albe, rotunde, do·ufi„aripionrc
Nc'ncctat sa!U la cer si! sboarc,
Şi Lu 'n robie le-al tot ţi nut
Gnci. •lrllgull\n, că le sărut „
Nu gâci 'ndatii
_Run1ena tată
Şl pc snn lreged lu sărutau. .
« Mândruliţa dela munte• care e o • puiculiţă • e invitată
să culeagă • fragi roşi • prin păşune, pentruca ln răstimp flă·
căul să poată culege« crini albi pe sânul• ei. Expresia dorinţei.

şi e cuprinsă de o nostalgie imensă: • cu toate pretenţiile poporanc, e de ieftin câlltcc d.c lwne ;
A l1l tni-c. <lor, n1l-e 'lor fle Line
•A h I sfilrşcască-se
lnda!A
ln gc r aş cu dulci lumir1e l
Astă viaţă de durc1·e I •
Ah I mi·• dor şi plftng de jale,
Fizionomia ei are, prin ochi, tipicul aer de lunatecie: Tot privind !n a ta cale.
- Zlsc hoţul din p§dure - Vechea topografie sentimentală a romanelor e rotice se
Cu-al tăi ochi ca don~ mure, ascunde tn haina falsiCicată. a doinei.. Pe câmpul raiului (faţa)
Tu frumoasă Jilcrlmlonră.
e răsădită • floarea crinilor •; !n •cuibul graiului• (buzele)
·r·u să n1ori. du.lce minu11e 1 se află floarea ttandafirilor. Maghiara are •sân falnic•, alb
 IS'I PlllA 1. l'l'Ell,\Tlfl1 li 111)~1;\N I·: - 267

ca un dl1lce crin t. Ritmica ingenuă din unele • do1r1c • rcpre·

t
zintă totuşi utt material pe c.'\re 1--a pret11crat ltrn1ncscu:

l~c.i 1prl11tc1tft, u1oa:ra

C:.1 1111 pul de c<\prioar.l..
'l'ru11uşoru·i gln~Aşd
ro.ren lrns pri11lr'u11 inel:
Nld 1nic11\A. nici 11A.ll\l\ă.
~\ttnitl
l>uni\ (h,: ctrăgu\:l,
S"o tol 5l.rdnţ:I l:l J>iCl)l C\t fiK",
ŞI •G·ll ne ,1c llffl'(lC I

Iot cct nrc mporl cu uxultanţa. în mijlocul nnturi i este

not:.bil. Ca ~tl treao11

Pc.st.u cotiri, 11eslc 111u11 ţi .

PC<lC •p•
11\rfi pun\I,

(Eminescu va lu" şi aceste cadenţe), lata se lmbracă l>llr-

băteştc, pornind clllurc lntr'o perspectivă sp<.-ctacu lo:tS<~-

Şeşurl. \'li. norii din cu

Jn 11rma~I c.lrp;.r1e pier-.
Ch1c-o vede, u i..Jtreştc
Crt o 'ttA, C'flf'C luceşte
~1·11 ' ''11•l11h ~e u1i~Lu~tc.
l 11 codi I 1111:·~11 1111~tii,
l ' 1ult urli\ fi:1rt' 111ii.

l 1l~i11gu rr•rc.1 .~a,.q-ţ_a

i1·1 1Jă.d uci, ,·olu 1>t1Lcn clll~ririi (Qr
n1ctl7.ă l•Jt r11ic1ul 111:li 1n11lt \~pia c.1io .~ 11tlrii--Po/1t1 u11tll1 l(\-JJ:ltlfl,
c hiotul, ::trn~ninţ~l\ri l..:, ~~1>ect<.1lt.: de vig-o:lro as1)ră. ~11111 l'1111c.: tclt·
vaia hllc :
11 \l o l cu ~~eacâ
1
c:111(l lr(lt,'('
c:u h11111)(cr1ll rilr;1 •1.10\l'.i'i
:)I Cit l'leJ>lul •ICS\'ălil
i\ 1141rfJ l 1opn \'CI \"'"t 'Sltl ! ...

c;.t11)ilonc, fn\lioare, IJ. A . li.

(:C e.e vetlc tlt3.pre soare?
Se z4ruc vr'o patru cai!. I.a capacitul<.'a sccnict1 >c a<t..wg5 truculenta, semn lăudabil
F'ug cum fuge~o rându11ic.ă al i1t.'>ti1tcwJui artistic. llepctaţ.iilc di11 Slri(oittl su11t n1cr1ite
1' 1111 ca fulgerul c~nd pică ••• să dCŞ1Cpte, ţ'1'in llt<.1t\t1toOie, sraimn tlt• factontl S\lpranat11ral :

St.ni, l10\-pop4, draguJ meu. ln prfl1lastln «n 111nrr.

S:l·\i oral cine sunt eu I t tr1cle \!lllllUJ \'li 1UrlH)rt•
SuOA ll'l.st. TnJrlroşnl
Rele proc.cdoe pootice strică, din păcate, linia. Uciderea \'c·~I o <'nlcti 1ll\rAnlîllf1

ho~ului e apmhaUI do un vu l tur care
ci d e trei ori :
Urn I vulturul llln 11orl
ICdCrll tnlnic ele trei ori.
Omul de tea1n1 se revelă de pc aeum. Ceremortia ln manierii
bolintincanâ, a alegerii locului de mănăstire, se face ln etape
studiaic pc un lntins fundal:
Mo.r e ol>Şll•-1 urmcaill fi pe culn16
Prec.u1n aburii de baltă cănd tumJna a_sOn\r..şW.
Poctia (;roza. a tnt de preţuită de Maiorescu, este at1 negli-
jabilă. l)ar judr<:.'lnd prin relaţie, ea tnfăţişa a~uncl o bun5
însce11arc. J11ti.n s pe o scândun'i veche, Croza. c itico11j11rt1l de
făclii ~i norod . Un rnoşncog inrră ~i vune lângă mort doi bani ,
lămu rind color do fotll frumoasa purta(C a lui CJ'oza, apoi
iese cli11 ~Ccrd"i :
Şi ai1r11tAntl n1ortul. bătrânul t11oşrteng
Oftd ,1 se tluse eu„nl s§u vechiu tolog.
lur 11oport1'n sgomot strigă, p.lln de ja1e ;
• Dumnncu sfi Ierte păcatelt- sale! •·
strigă ura I nu oo:i.lă , <:e tic \';lol i' t•IAll1111t :'
(:lfltiua l i'i 11t1'11ccLot.'1
l1t1J.lrt·jur lorbn u11 t'l'(l~l\•,
Şi r1e tlfiu'a nu ·ş l 01•rcştt"
;'<:ici n 1>:1stire„nl rl ~ l u-'r:
t:!\ •t•IJ thl11'1i~1 'u t~rlt.'l" \ ·r,·mc
Cu Uure....._ 1 ~1l11il' l.!~ lnC\,
(;e-n1c·un ~ la' f11grt11i t11r.
Două decenii, Alecsandri a co111iuua1 a•t.!cl, fără a ieşi
u l~\~l• !lin l ipic şi fără a d:> de bănuit di are vreo noţiune artistici.
Erotica lt1i, mai profu1ldd fn ir1te11ţii, rămâJ1e se:nsuală şi
zaharată. Gândindu~ la •steluţă • lşl aminWa •plăcerile
tnci'mtătoore •. , dulcii< s.~ruUl.ri •· !!Jena fusese o • frumoasă
tngrrelă cu aJbe aripioo.r" •. o • c<,1110.'lrli de visuri fericite •.
.1111 vis <IC atir •. Con,•en\iile h1' f)O<'°tict> !':1111t de o plati.tu-
cline lntll lă1 agravato de o mure ri•lp5 d~ vorbo, din 11CJ1Utinţa
c.te a tncorda bine vcnttil :
~n crH fruuu10~1, , 1htlcc 'ncdnllltoarc,
'::a (1 flonr•· \rh• t1,1.ul(I din sl)nre:
Lt1111cu ·1i:1111orul:l ~· tic 1tor11ri plină
O 4-l!ivf'R ln tfiln:\ cn 1>c ,. rc~inn .
2f>8 - VASll.H ALECSANDHl

Vinul liric e amcst~><:at cu o enormă cantitate ele apă lncât

foarte rar câte un vers mai păstrează fragranţa adevăratei
fantazii:
17crice de acela (..'(!.'11 tulburare·i poate
Pe.un cal si"i $0 ar11ncc şi prin văzdul• să'11oate •
•
Norul cru1'1l se spitrge I.. . lnti'i I
Ială hoardele nvane.
rată llntbîle duş1nanr
De c;e1>izi şi de. BuJgurj,
De l ~on1b:tr7.l şi de. t\vnrl I
Vin şi Hwili, viu şi Go\il,
Vin 1>otop, 11otop cu lo\il,
1>e cai iuti w. ril11du11cle.
Fărll trac, l~rd .şeic ,
Cai sirepi ce fug ca ' '•\nlul
l)e Ct1lren1urii pi1t1i~\11lul .

De obiceiu fragmentele· salvate sunt <liu poeziile în care

se cântă goana sălbatecâ ori intemperiile, adică tot cc strică
kieful la care µne atât poetu l:
Pe mucl1i de 1>ri\pti.stil Ju11cc.â11tl uşor.
c -u corbii ele iarn:'i 111:1 'ntrecea111 tn i.lu1r.
Sa11 ia~mJ cea rnic6 1 m·urgul n1leu cc.I (lull1
Lăsau urn1e nll>c J>e nntălul a lb . .•
Eu răsbălea111 Iute lrojcnl de ninsori,
El lăsa în ur1n1l·i troieni lungj de 11orl .•.
ln zt1dar copacii crengi l e· şi -p lecau
Şi z!1>ada 'n cttlC·ml pr rând scuturHu . •.
Şi lupii cc urlă şi arborii nmtl
ln 11egura deasA rl\1.nllncnu pierduţi.
Co!ltemporanii n'au preţuit aceste creionări, ci elementul
emfatic declamator, utilitabil la serbările şcolare:
- Cine eşU? de unde e~U?
Pe Ja 1101 ce rătăceşti? Noen1i Alccsnnclri n. (.i11illard sotia lui Iancu 1\lccşatu~lrl,
- Silnt Ro111nn şi sânl oşt.ca11
De·a •mp4_rnt11lut ·rrnfar1 t •••
După vârsta de 40 de ani, când începu să simtă mal cu
- Eu sA pier, eu? . • , niclqdatil !
tărie voluptatea trândăviei. Alecsandri tnccpu să dea .tn Paş­
Vie~o Ju1n'e tncrunto-tă,
Vie -v aluri mari de roc.• . leluri o poezie notră, ÎJl caro tehnica pictun\.lă, predon1i11ă.
N ici cti: m•or c linli di11 loe. Dar luate tn total P~lelurile reprezintă o lirică a. liniştei
rnoşierflîti, a bunurilor agre-<lc. Pentn• întâia dală se câ ntă
Se lntâlnesc ln poezia nmhlatuluj Alecsandri fragmente de
«orientalo t, icoane exotice,. eCOuTi de Romn.J1cero. tott1 l tr1să '" noi intimitatea:
şters <le ploaia cuvintelor inutile. Cu greu şe pot t,~ia câteva Perdelei„• lits•tt< şi lampele aprinse;
cioburi: ln sobă ar<le focul, tovarăş 1nâ11gâios_.
ŞI cn<lrele - aurite cc de păreţi Sânt prJu~c
.<\llah I atunci ori ce--a_n1 clorit, Sub J>alidn luntJnă opor 1nisterios.
Allah I ori ce.aş vte:a cu,
Dela apus la r~&ărll Arară plouă, ninge; araril·l \rljclle,
Ar fi lndată-al mieii: Şi crivll\ul nieargA pe c4mpul tnogrlt„„.
Ca!tune, şaluri de C"şnllr
Aşn'n singurătate, 1>e t;lud arară tt1ngc,
Cu late, SCUlll[IO nori,
lu\I arrn:'\sa.ri c.1clH ~1isir GAod.irea Jnea so prlntblA 1>e n1il11drl cu.rc11bel,
l'Un~ce se sti11ge focul, şi lu111pa'11 glob se s tinge
Cn vftnt11l <le llŞO rl .
Şi saih\ căteluşu·ml de 1>• gc.nunchil mici.
Ş'un lung calc de abanos
Bine înţeles, poetul notează, şi în chip fericit, plăcerea uc-
ln a11r 1>rclucrut1
(:u l11111uri <llu Ct.-,rltl1 (ru1l'1os 1nişcăr.ii la soare, pirotirea euforică :
Pe 111argi11u sllpal,
Şi treizeci de vi\!ilaşi Osnutni Aburii uşori ai nop\11 ca ranlasmc •o ridică
Şi,plutlnd <lc· as upra lune.ii. IJrjntrG rt1111uri se despică
Co vesel tlf sbur~\,
Mni răpiz.i decât f:lcovnnl RAul luciu .s-e'ncovoale S\tl) copaci co \ln bnlttur
fle "nlinsli i\farmara. Ce to rata djwine\li mişcă solz.ii Iul de aur.

• Eu mă duc tn faJ>tlll z1lci. n·1ă aşe7. pc 1nnJu„1 \ 1c1·<lc

Gol\dole 1)egrc. r11ult.c se <'lcpărta"
ŞI lu11ecuu f11 tain~ pu ucgrelc~\I canuJuri.
•
M~n~ vesel, lopătare,
Dela Udo la Snn· Mnrc,
tn de·alung cn1talul 111nrc
Ce se'ndoae ca un arc.
do u1uluri Şi privesc C\11n apa, curge şi la cotituri se pierrlc.
Cum se schimb.ă 'n văJur1•le J>C pru11<lişul lunecos.
C\lm adoarme ln bulboace. săpând n1alt1l năsipos .
Când o salcie i>lcloasA lin 1>• balrn se coboaril
Cflntl o n1rean:1 StlllA •n_ ner dup'o v les1>e sprinteiooră,
Când sălbatecele ra\c se abat din sborul lor,
DlitAnd apa 'ntunecată ele un -nour tr.ecâtor.

lflll l'U \ lt•t•„:1111lr1. fr:l1t•h• (lOtt 11lt1i.
::)1 ~Andlret1 uu~a rurat;1 se lvt tltt1·e ' 11cel h• \'Uh•
C'.l1 r el r:.1t1 t nre ·11 -veci c11rJie, f:\r'a se opri
1.u r1cn ·,, lltr u,..11\i rlocu leşte ! o fOJ11l rlt\ dl': sntnroht
C:tllă \intft. lu1'1( l.n 1nine. lt'jrJsind 111\sipuJ c:nl(I.
J11viorarea 1111ivc.rs11l11i la so.trt· ,. „,1J11tat•' lo tclc11u11a c11
vibraţie :
l .o ri de 1Ju1' i.'-' 1'C\1~ 1 rsă
p t'slc \l('~ C' ln 11nl11ri'i
Prt\'e$\.î11(I un sotare dulce c t1 l111uln:\ ş i c;il<lur:\ •••
~luu cilo ril ~·o l or pris·pe dn:ft 11nellelc de Jt1u11r1'.
PA drcl clc--şl clN'.: J.:las11I 1•rl11 hu)te:1pul tic sub J\tnc.•,\,
ln ~dini, h1 c-!\n1p, 1•e d t'uluri. lltlr1 IJOicne ~I 1u·J11 \il
A rd n1ovili buruc1u1usfl, sc·cJ\lllld fuu1ur' centl$ii.
<:ali s.l>urdl\ prll1 ''{'lllruri, lur111il " h lnr11 ta JlilJUllO!
f\lleii SJl riJ1tc11I pc r oinice ruJ.( gr:i 1uadă ' n rfl pcj.tl1111c.
şi clill\ton1 l Jl.1..~ÎC)11:tl ,~vh.."leă la ,.,.,1t•r1.-'a C•i<.„•rik>r n1aril\• rcgiu1ti
tc,riclc·
l~• e \'"ilt {1i11 ru111lul lu111ii. <le prin ,•111 11 ~ luJQC'ut <•.
l)1·lo lndja l<rnh 1T1ln:i , un de fl11rel1· f111·ro11tntc,
l"l:\rdl)~i. liJi.rl, ) l' l'lll ~ignn lJC'I ,;.tu11 lu )11 11,gtl l UJ1ll11\I.
Jlil11cli1ul uou1,1en clctun\ii c11 lu11 ul iro111pc t11nr11111~i .
l·\.'ri<-·il e ciilRlnare I shttr.ln•I '"''' li<' "lll• 1.'i'r uri.
.\ 11 \'tlz..ut 111 n11-..·Alu111· nit• \ trh·t·i r11i„t tn1Ti:
l .uc,11 <:I 1d şl 1111111\ll l.„u uil <.'tl 1)11,..tiu 'ogorJtor.
Ntl11I a ll> c:'.in1I „c '11r l1i11:l u11 ,~ 11 111 1lli l neg.ru 11111)nr.
(~iil:lt ot1re st•11napc 111ic t . , . Au 1r.,nl fo :i lor c.·a ll·
J\ '!iln c.u-:. ~ :1 h• r1lurl. C<lŞc1 11 i 1· 11 I •'U•H s1l vnltt,
„,,, cl1inr c:i.:.','lal'tul, 1111l11clr11 in s u l ă clin rulu
1 :1 ş.ill
ŞI rc vi11 r u fcrltlre pe n1 ';lril clulce 11lnita 1
~cfcricirea colu c!l Alec."3.ndri I"' liJngii n 't•rblo•iWtc nesu-
ferit ă şi un se11s uta lisn1 nela1oct1I lua c.ir<· fii ce toreslTC î11cc-r·
cărilc (le vizi un i so fn'lpiedl~l 11l tr 1111 .;1s tc 1tl cJc co11ver1 ţi i
1
ISTOnlA 1. l'l'E l\ATURIT flOMÂN li - 269
puerile. Generalitatea califica u vclor lui c cunoscuUi. Ctta ce
est.: nc1>lâcu t s1111\uri lor l.'St e t.gro1:av •, • c uniplit. • srtu rna l ale~
t 11\1111 C.ump lit h, ' (iOrOs t Ş-Î a rt' 1111 ti:U l>;ţtrat CXtr(l„fC11o m c11al
c u1)ri r1s î1a ooţi u11co • m isteric'S •. „\ ci l1t1rl t Ql cc t11rbură
echilibru l 11er\·~ ~· fi.(' petrece în i1rnră tl<· lt1mint~ soarelui.
1\cc~tc ft"norn1·nc .....- procluc i11 • 11:,Jida ll1n1i11;l • S..'\u priit
• 11cagr.t l1ttunl-cjn1e •. pr in • n~~url •. (11 • uml'ra nop\ii • ţiÎ
st.~ruese •reci fiori 1, Ceea ce mAgulcşt.e epid~l'ma l'Sle dim·
potrivă • Jrăg~lnş -, ~ C1·ricc •. • HIJlc11fliil 1 , ~scu 111 1• •. • fru 11lo~ -..
• nl:î.11gâio"' -, 11 111â11tlru •. t' înc.fl11t:\t t1r •, • l'lrtc11t •, 'r;i11itor •,
• i:tra \io.." •. • \'(llu1~t1H • clar 1nai Cll ~l>ire • <l•1lcc.,••. \ stlel
{l,.'Cm :-.trofă • <lulcc: •, soln • dul~ •. farmec • elulcc- •, soan.·
• t.1111<.t' •. \t·rsur1 • c.Julcâ •. ospeţie • cl11lcc •, p la111 • 1lu lcc '•
TIO:l llt t.• « d UICf' • , Cl1i11r llOţilUl(':J fi<" ( f' llllc ~S aTt Î!it ÎC b4..' 1de11 t Î ficii
Cll ~l t'c ·ca 1lr: tl•1lcc !
I·: uuul cart• t'l\11t:\ n1ai d11lc' tlc:c·1\l 111lnc'I
f:11·atâ l 1n ni 1•1111• 'erii. ~i Iul l'll •Ut-dt JllAÎ bine r
\t1tt1ct111ea 1~.ctul111 faţă <1<" naluril 11t1 este con tc11•plativă
c1 l'mct1c-hcdt1n1câ ~at11 ra. in cuprin~ul u1,11i nra iar 111 chip
~1 1111-.c;l i c irl: c11 11 r11 1~1i l 1111t•i. ,· icţi 0111c1 1c-~ti , se i 1 1 f;i ţ işen.tă s'1l>
flo ud ns1>cc tc a 11t i lr·t ic(,• : u11l1l <C1tl11111lr1ttJr ;l l vita lit!l,ii, (\ ':l101.
tinL•rt.•ţrl), :1lt 11 I 1'a1·nll1aJ1t (iu r11ll , ll:\ţr1\n c1 n) , J>c>t•lu l 1111 111ă­
st>:tr.l <"•• nchit1l ci 1!11 c rÎlt!riu l pract1~. ln n1a 1tu·i 1,J:tcc fiin<lcă
t· • 1t111Jt cum~•l1tă • \ t1111ci \'Î11 • 111>Ti 1:m1,..'l.vi • . • pl1111 cit· ,;cruri •
...._.u l'l"C''t~tit<•ri tJe • a1>rigă rurtu115 •. St.,;lntl i1t ca-..\ 1-\lcc~:\11clri
\•i,en1ă \•e:r1ire.;1 Jll in1'1vcr ii, aJXU •• • e;i.dât'â "· • fru111oas.<\,
a l lo~ . j ună•, ~li • ''""'I cl ulcc vui •• "'" " scăldăn<l n-,,., 111 raptul
zilr·i. \ trac\i:t verii '' ft\ OO toc111u i t\cca.-.i;l prol>nl 1lli1 0 1 ~ <Ic t•
su rţlri11cle • \'(·1~i11c • ...cc'lcli11<lu-sc goale şi lăs.:~11(l ~i. St' vadă
• \;.Ctllt••ri tic t111c..~ ru,„ • , lclcaJul t' ~ fii • Jt111e • · Dir1 JM>et1a 1»-
1>t1l:1râ, l'Oetul ta l"'-'f"'..tlllifica11;.i (;c·rtal e un persona,::1u aspr.u
toi 1--;'ll>:1lt-c. l1111co nc.·agră c o 1nJreel...,fi 1no..'lrtă; 1an'ln c <• l:mbâ
li , · ' u C'.u ~a1 1tc: cojo:LC\l, l1r:.11lu l o fiinţă \ c1rl1it oare. \ ' t.:1lc\1n c..· o re ·
1
g ini\ ~)ţtli nc;liocJu„~u Îl l a11i'l . l .u 1 1\ICCS..'\11clr1 l SC tll!tt Ila r e ca
pci:,.aj11I 1111 are r•reţ artistic ia s.111c. l )c ac.:cca cauti\ să·l J>OCl i·
di11 ~ulr 7.c.tc, 11·1 ler ioriz:111cl11„J, riclîcând\J-1 la expresia unei \ t:tl<1ri
1~1ll1cc :
l"'n1117.c.'l\• ~ 1 c_·iul, t-l)Qr tn :ier ~ ' llC cre n ţti !'-C dcio.11 1 )\'~'"
f:!I f r111111JJt„4..' IC ll111.i1 1·1i11 lr'1111 '1.11 fh•1 4l1 0C~ll l:~H.!.
•
S1•:1rt lc r•.tl\1 11•1 ,1 l':tlitl se pn'VC•tc 1•Ti11lrc nor1
<::1 tw ' 'Î5 tl t lln,•rc'c vr i11lre anii t rc.~:i t o ri.
•
St):11,1c:1·i ,.1111„..- 'tt 1,rin1:'\ \•a rtl. ll nl~U l1i , r!\corou'(~
<:u '11 lr 'u11 ~ul l l.'.l t'tl dttrc rc o J<1l11ctlre 11lil11"1\l11a, :1.
l't• rrlt e d e l>v~a tii lltâ.t-e r ltl i1lt.orestL1l CI si 1a1ţul te111pcra -
tu ri i : l>C atât <Ic ~in1 ,)l i ficat este c lC11lCtl lul viz ua l. t11 $pe.cial
color1-.;lic. Io alari't ~I c cer c.aru l.' • a llx1s:tru • şi de c!t.1111> care.
este • \'Cr<I~ • · ~·ar 1>utca afrrma el 11t Paslt-l u ri. realitatea \'i·
„
7Unlii 1,.~tc •alb.'\ '(at1 •neagra • şi J1w n ai rareori •aurie •
(c;Jtlrc • a111;tt\ „,
~Jo"' •a u rit •. roze • i1\1rit,c „.
t,Ttliu de • <.Lt1r • .
sol> I <Ic • a u r •. hol• >Cci dt· • aur t). A lbu l o lual ca lonalitat~ a
ic1·nci. \ ' 1•tlt n1 l11 1lii • ~111~1.' (caru i11s.'1 revarsă val t l<; t a11r ,),
fl utu ri •albi• cl1· 1J1~t(l~L.. câ.J111> •alb•. (ant asn1e • :1lbe t,
l.l.lLuci • albi „ tl1· f1in1, \ ,,111ri •albe • <Ic 1.ăp..'ldl. c~ • nlbc. •,
„i111 • :1ll1i • ~l 111.ti alt-s picioan: • „1llw· +. l)i1llJ>0lriv-;\ a v e11\
\.5 ng,• • 11c.~c;r11 •, uuri « 11c·gri '· câ.mJ) • 11egn1 t, luncă. • 11eagrl ' ·
1.·tc . JltK•lnl .LS(>Citl l:i c l1iar iclcca t ic rfL11 t u ~\CC•!l\ clo negru.
J\ • trcl Jl<)(•>r11 I dela Nil c>ştc • cumplit •, da r liindci" o: şi • ne-
gru •. 41U f)ă (;U 11a li11a 1,11ri le • r1egrc • at111l ş:i t crt1cle •· Io c u tare
i1nagi11c antite1.a Sl· t~rge~te: • 11cagr.\ • c lu1l1ea cJuh11rilo r.
• .tllJ,;\ • l11111c:t rc-:lll •
lut f1 1n1j 111 I 11f1„1lr:i\·u11e, r ure v in fl ln neam lu1111·
„\1ln <':j1u l 1u· lutnt•:.\ n llui. 1 ··e\l · rru 1 11n ş i cu tn lull· 11un11;.
 270 - VASll.E ALECSAN()lll
Dar e v3c!Jl d deb o vreme opoziţia devine peni.ro Ale<;-
sandri o simplA obişnuintă n:toric! ara vn:<> lndnlpt.\~1re de
!orul. C. un fel de culme „
antitezei .Jb-negru putem ciu.
unnlilOrul ven ·
Ron1t'\nc~ cu iJChl ueRfl ,1 cu şlerl{l'rc- nlbe.
'reroon."1 de lenon><.nul l'>oreal i-a prilejui! lui Ale.:.1<111tlrl
câteva elrof.c co sunt miel capodOJ.i'll'.8. IH '"'"''' Jf.rtrit jOMa
lcmpcralurlL. usucă pădure~1 t11 ~unctul ci~ nrgti Ul v'111tu lui.
prefi\când I.Olul tn d 1umcu110:
111 1):1durJ lrli.tiuesc steJur-11 I E uu ,qcr, u 11111r, 1•t1111i1lll !
Stch•lc pnr tn~helttlc, C<!nlt v••rl" oţ~llt.
lnr v.Apn•ln t'"rl-.toll11a l'C. c·:1111i1U '-lrlUllf"lloflNI
l'nre· utl Jg11 de cll:1m11nturi ('O t;cârţlt 111.1h pic·lofitl•
I•u1t1ur1 nllx! to r-uJlrA fu vâxduhul M:"â11trl(lo8
(:.0 ful\ltrJr t:fllOR11t.: unul ltmplu 1nAiM.tus.
ŞI pO tle ~ A~ar;l bolta tttuhll stnln;\
Unde lu1U11 l}I Kflrfnll~ fHl'VI tuJnlr •lr tu111lnA.
ol ttal)luu tlllrtţ , ra11l~!Jtlct . .\fii tic
ln 11t•1T"'\rf(S11ltul le1nplu urd c:a ,.~tlc.'f' făclll
,,,k
~IUt•~ll )l}Ot H lui llllW'C:. COClrlt UrgtlUf' 'if1tlft;lrt
UctJ"' UÎ'\11\ţul pi\lrundc. 1cot4lld ••olt 'u11roxilo:irt
Tolul •· tn necllltllr<'. f!iră \'la\a, t!ird gl1tt;
Nici un ithnr ln ot tuu~ttrl, ('Ic 7.~TJOJA nlc1 1111 P~'<:
Dnr ot,1 v"<l'l • ln rozo luull o tnnta~\rnti Me uri.tl1 ••
r. un lup ce S\• 11llu1gl1 dupi4 pto1l,1·1 ~1u\1n)finlt1tA I
111 lt1·r na l11•it~inaţiu \: o vrcrnc titgrozitâ de s>ulinţU un~i
nin.sori l()tnlo, de sC4rşh de lume. p.'mă '"' ;.11rgAU!11I ~Jlul!>rrh
ai11is1ru l vis:
Dhl vtl1.dull cwnpli.t.u fa:n1il cerne- norli J.e z.i\pt11la,
J..•1ngl lrocnc t:\IAlon.re adunate ·n eicr grftn1od.il
JO'ulgll •bor. 11lut"sc 111 uc:f' ca uo rolu d' fluturi alht,
ll6s1>ilndlnd fiori de Ahia\A pe ai ~I umdl d•lbl.
Ziua nb1ge. noaplf'• olng~ dimi11ea\ta ui11i..~ 1nr.\ !
t:u '' .cnte urglntlt ie fmb~d 1i1:ln1lrtt \e3n\.
Soarele rotund •I pallJ se 1>rc\·t>de prh1trc 11ort
fA 1u1 \·i• ,tt Uncttţ~ flrintrt anii ltcc\itorl
•ro1 ~ n.lh pc f'iln1p, pc d~hrrf. fmrin!Jur. fn 111·pflrtftl'\•.
C.n r1.1nlos111e ullic IJlu~l! toşlratl ~c JJlert1 lu t.:a.rr::
Şt J•t: ' nlh1tlC"rcn 1•u1tîc. {:W 11r1nt:". tlirfa 1lru1n,
$~ Vli\I <cal1tle 11J1ŢdOtl\ :Sul) eli\bucil ttlhJ tlt fUIU.
Dor 11l 111Jon1·\·a t11~t1~n1.;l, onrii Jutt, 1lorJt11J '101\ff'
Slrflture11t4' şi 11is111io.rtJ!l ocennul tfc oin=io11rt,
' ''li\~o 1a111e u ~,1n rt\ l'W'I.! lrece 1"1~ t c v1,I ••
ro vclY.duh vo1o; n\~ u u :1 cllnc.ht l <' de iuritn.lîtl.
- - - ,.A,..J ·-~ ,{, tfÎ<-: :J-t~.,/_ .,/, ., ·1„.-.
/ ,...__r N../ .:....f--
-= 9' a~ ___,1
OU M B R A V A RO S I E.
TJedfcaţlo n JHJflutu1 cOt_r(' N:\t.al1u ~u 11 1~ IX: un t1.).t•u11ll.1r rtlu,
/);11nllmt•u roşit. latl. 1$72..
Lacul romanucilor, provocator de melancolii, t:$W tnlocu11
aci "" şuerul vântului ce nmplr de o şurdă spaimă toate f3p-
turilc •
ZloQ scade: ltrrn1.1. , ,lnt, ... lnl'I pt- cri'G\ co\W~.
Vântul şuerO. prfel hornurl. tt'ţtJl\J1ilit1(l tuflomtt.
Boli rng, citii ri\nrhcaXtl, cti11il lulrd lfl lU1 loc.
()mu1. lrf!t.1, cu•lf I"'" gl\ndurl 1t •'ul'ropll' tic Coc.
J\lcC::Silru_ln •1 1 1ruşi1n ţ1t 1•ar110 .....„1.11 11..,111u l ('11 11u .ş'a r j HJ te~ l;'Ll
i.n CC 1năsUTă l·.3 Cllll,'l::tCllt) mor!(i\tltl \1\~ttnotlV tn SOntfnl COtlti111 •
IJOl':lulJc..1t g~i G:1.11lio:r 11i fi·l finnrd I nlpasil>illlt\lea nsi;1t.â 11ri11b·~
l.1„·uri p lacic.lt: ~I 11la.11tc exotic\• l·l~ lnc6-ut;lt şi pa.sll.'Jcll' ~le
cl1iner'-" 1lt•licate ca ni~tu \IC8C'1tt< pu 1.N;J1·cclnnă, su1lt Sllrprin-
tătoart"
'fau..tarinu 'n haine \oC unll•" tltt t11:"tt.n~.1 vi~lnie.
C:U fnltU03$('l; Oori d4'UUT fi CU U~~luri ()('; 011ol,
f>t"\Lt" con(1:s-I de 1.1-.V f~tg1u JtOurtj o \'JlnAlA eWtir
(::arc"u ,.4r1 e 'rnpodoblt" c•uu bUlnb ,tta.iJ)ln df: crisLUL
u~J11tll l·tticl~ ~• tocue:şte urt ••\Arc\ j)nJal de \ ' wil
l'lln de mon1t rt nlhl de fll~cf •I d• Jaduri pre!l1>1I
lfad b:ntcrot tron1parmto de o forma 1nult bt1.oră
rtcspillld uoaptcn NI.te bh\lld\" J)l:I bnl11orf noroşi
O dcKhiş:\ galerie. undo„n ~o~trr lul lwnluli
Se l trei.":oaril '11 unah('s4•url prin pArt~ll t1nt de loc•
ITe l11n fi1cşle colo nodo· I f)O ~o t1u1tnst lcA grAdi u ~
l:e tnlrcaxi\ norl de t..ottl- fn ugllntlo unul loc.
Ochiul V('SCI tnttllneşlt:., Jiu t'Ululcc '11v...ri.lluare,
1'u:rnurl 1\olte şi pof:(Dde uflde clintd vechiul luu1i..
Si auzul iie rcshnte d" "JIJrArl B.iurx.ltot1.re 0
Oe ms·unctul rnct.allc Al torn•larnulul llc lJ-rnuY..
Poclul nu se \'°'11.e> :.btinc de-a nu leg._ u ruicll. inuig3
m>tid- Intre un mandarin şic> mnndari11ă. l11ci1cicrea Te.t<\111-
lcşt.c 11<1niprea. f~nd a tahk1ulu1
IJar ci s.t..i tn lnlndfi\ IC' l)f'·U11 dm~n (~ 1-.oreeJ9n.l.
I.a mlnutdle lru111M1r C"t:·l dnilieK', ntsi1n\llur.
So:ui>c ceaiul oro1natlc din o fnţ.'\ dlnCenA.
ŞI cu drog a.c u1LJ •u At•t IR 1111 $111C1J \ft:lm:\llm.
Al doiJcn p.'lStct e tnc~lrr..nt. en un 1ntCrtor C."<otic dintr 1al
dotlea Lo1periu, scmâ.nând 11 p:\t.lV,\tl falsificat. 1·otu~1, tâinr~
l'l1cttsitoa.rclc dulccgli,.r11, n\n1(t11t'l 1111 desen lnt.:rcsaot:
Pe.·UU ct'u'lo.I lt'gu.sL ce f'UtAO CA Uit ocu·11c erfgtnll u
Se tnşi rA chio$curl nll•c cu loo lueJu 51ni>l tul1c . ••
1:.e sub no.Jte Cc.'l fltrl_ş url fara 'n 1nnrglnl s'~ lb lcsc.
(;alflii cu mori lanlc1116 ,1 ~-u •11rlnlc11e colo;an"
Au con1ori d\' l>lnnlc rnre re lu u111l;rU tnflorcsc;
Şi'u W,.1rJ.:it1de 1).W'lfu1niat.- 'e rf'vnr\11 Sk' balwaur • • 4
Iar 111 fun.tl, 1~tr tlc..,.l1ur;• 1lt IH)>'Udt' ai.util
C3 u11 bloc de porcchuul, tainic. fiJlrinte11 !>C tidlCU
l "n tum rutil cu ~J•lt r:\ndurt •J N ~11lr pltri.J:,
l :ndt: :rrd ltt ta«ilete flori IJC J)IJ11l1\ lll'UIU:llkl\.
Cu aceeaşi metodă curat <l<"Cripllv~ s·o lnccrcat AJecsruidri
să picte--te şi Bă:rlganul ~i 1t.1că ti ';lr tnlr.1 tii el eternele bana-
liU\i ad1ccll,·ale şi !de1lc rntT1otu;e (urure de a se construi o
l111ic de calc fcratăJ) aounlO pcto l uloase. nr evoca pe 1.\ ndreesct1 ;
Puslleluten J(OnUI 8UL Ul"fl\u du ~tf.lt(._,
1n ~Airu pilr\ I o l111i1il •t 'nllnllr •11Mrn~11o: u·r
C:n inrba u1ohnrltA, cu t1(•gr11t ci 1>A1uJ\11L.
'~ "~"' $~Jc fllArf vt\rtajurl ' '" collt t'O ~11,_,nr1i '11 \'!\ut.
l)t u11i de nul tu 11A1111•1 1ll•rrnl11'1, 1;t~'-O osrnnr..ta
Sln~ur.i l tttcu ff\ulll, ~ l «:"rl lli. ru•v ăt r\lllSll,
c.A>.adourntc '11 rocul ven•I l'ul wierllor hc'lr
ŞI lam11 se Jeştttlpll ~ub aivA\ hJ J1or ••
 IS'l'OlllA l.lTE lli\'l'U R ll ROMĂNH - 27.l

Pe cea sa\•nnă 'nll 111'~ ş i cu sil:Jbatic l\UtllO. Deschid lnrgl negro pcştul niculţo <le a soarbe
Lu1tg ocea.n <Ic iarb!l, necunoscut în ftnne, ln 11rnbr11 lor adân că şi de 1nistCrllrl pl i11ă
O cutnJ.•i°i1ti5 :se 'nal~ll aproa1.>c tle tua J1Uţ 1;:,c v1ou' n11•lfl&\ i1c ~oart;'i a piure lle lun1h1•'·
Şi'11 Qri7.011 .se 'ndone ca gril ul unul stru\~
mtniatura persană. :
J1ubărbătat de ~ucces Alecsandri tentă o altă lnoire, tn
Leg&t1de, sub semnul lui V. Hugo deastădatâ. Dumbrava Se duct calul Gruur s1>r6 coc.Jril de st cj:.iti.
ln cure g re u se lu ptt\ l>olt111rii u1t1ric~j
Roşi~. Rdsln1:1iarea lui' StaJ1,-pal11iii, Lece1iâa rd11dt,11îciî, Dau Cu µ ajur! 11?isdrllvrute. 11ăs<lult:. lu111e;
·11 c~tn
câf>ilan ;l• plai11, Grui" sânger, l-ci:e11dt1 ciocârliei, 1l11<'ad gtr::i P riit loc·uri tandn şerpi i brJlii1ntur' f1'1C. d in spl 1-i11e„
sulJar1·u l $l JJecrJ. 1\11,slttfa stu1t lt1nsi n·araţiuni l'l1tcr11ic ora· Şi !l>îticil foc palat.tari 1l ~:t·rgf nl till t ur1111ri (ltsc
('.::t111 ~ J,· ~ă ll:':Ct1ndi\ fru111vuse 'i111>:lr;11 ~~.
lorice, .tu par te istoril de viteji [ ş1 nuvele cu c rime, ln parte
l~I trece prin poiene cu t ufe aurit.o~
ba~111e . Nota. comuriă este fuclli•a.rea către rr1oustruos ş i eo lo~aJ, 111 care se 11lu1t~i\ şo1.•!lrlu s111;ll ţ11lte
către sadism şi fanfaronada eroică. Trecerea dela. porcelanu ŞI bh\ndc p:lsiirclc "" cdnlă 'n cuibul cnld ,
-fi11ă la stt'\nca de ctcmc1tc.~ l·s tc fireascll. în poezie , a11)ândt•uă ,\ vi\nd rubine l)llS-curl .ş' ochii de; sn1~tratd.
aspectele (f"ntasticul niin iatural şi .fantasticul uriaş) aparţinhnd Mouoloagclc sunl lntcrcsaotf~ câl'eod.tLtfL t1a rostc)g<>lirea lor
s filului. Şi .i\IOCS..'\11tlri a prins c11 uşuri11ţă mecanjca l1uţ;t)· (11rt11ttt)a,.:;tt ~a u 1 11 saet\darc şi câte unul p.rl•vcslcştc o ratorja
liană, fărrL a pătrunde însă in subt;ilitil.ţile c.i. Uunăqară c1111·
<lronULticii a lui D elavrancea :
ntccarca nominală (}(' eroj, c t1 câte an :Ltribut. e o mâ1>ioră
tipică lt~ V. ~rt1go. t;arc înst'L arc gc11ittl d .c a <la. f icc..'\1·ui indi vicl • Pc llallu, Ar-011 Petru ~I 1"epcluş lrni11ul
o p o r.xl3 metaforică <Ic neuital şi de a cl<:Sfăşura numele <>• • l·n111 rr;lnll ••. ~ r nuiac. 'fă lnruJ ş i ~htlios Corvtuul
• 1·:1111 tr t\nll ..• l~hiâr 110 S11ltan11I ) tuhn1e l· l"nlil1 l·u111 fr:lntl
nişte s-b:«inii {a_11iarc. l t1s~ toc1nni ;1cc.st clen1cnt orch estral,
~ Şl· a1ţl 111ultl c'1rii 11ieril· t\u cn 11ull•crca 111 v;î11L.
înţeles de Eliad şi.de Boli11ti11ca11u, lipseşte la Alecsa~ndri, c~ rc • Vol îi C.l111 oaşt c ţi bi11c, vitejii u1ieî o-ş.leni.
prc(aco list<L tn1;r'un i11clice sterp : •Voi, 1 >nrtloşi f.lcla 1-4ipnc\ , -v ultani din l \tahoiuni.
• Zilril1rl fio rolji dirt c.o<lrji J·lacQvci, n1>rlgi sn1ei
Grodeck. r.is (tl l ~'l· Lnrc, cc'11 gi\n<lul Iul se Jură • [)i11 $oei, din (~atlnbt1gn, <lili IJaia, deln Ş cbci •.
AlA\1 Ronu't11i să tlflJTJlle cti\i nre d l o ~i tlt _gurN.. L"atc ln total Lc{{endele stwt totuşi nişte compilaţii de
Ze-iusko ncbnpi\calul Cll l>rt1ţc. l uu~i şl
t ari,
Cnr<' ~n Bugcnc uei!i-AU trei s ult- de 'l'iîta ri . .. fap te şi de discursuri prea masive ca să poată reţine atent.ia,
înctLt ocll1u l abia i?.olcază. câteva detalii :
(Jience din Pocu\la, LJrl,111. ec nrc
Zbi\loş
Un Mrd p iel os de zimbri ln codri do i1.rlttl, 1:::1 s~ v:11,.u puleruic.. IJ6-'WJ urtnâs.;.i..r căltll'c...
Gavr11 <Io P.1oraviţo, f:rn\li 0-rolo\v, 1-lurninski, lufivt-:\u<l cu s pnc.l<i·Î POJ)Qarc nun1eronse.
~1ort1eln Vc.nclie ul, 'l't'celski şt PruJ1ni11skl...
la.rlucrle- ~f~Zcl\•itul şi l<oijotic l Jcrr111ul. •
E l J):l tru11<1e 1>ri11 de.:iin1e. lrcce iute prîu zo\voniu.
c;c~ t·rtşlc 4;.uj s t'i.ltutl.lci ş i -l J)rl ncle ţ: O orl·f11llll .
.Ş1 ~ul1 tir~'~ttl s ilt1 1111ler11ic tutui Jli1r:1c, ll'âs:ue..şt,~,
~r,_.t. se roJ)''• se riisloarl'ti1, se iiU ccş te. se fJ1tloae,
ln scl1imb laturca picturală este ren 1ru·~Lbil-â ş1 Ln1)1f)\I• Şi· uu Lroi;.t11 de rrc•ng i, <le nrbori, pe·a lui ur1t1li. se cit.deşte.

rile de compoziţie s u11t numeroa.~e. l at.~ orgia hOl'llf'l'IC~1. •

bestială : 1'\lb1nn (f«•:irnlC·î1 scun:s~ t11 111ucul rt<lor111it,
IJ :\ Llalllll 11ri11lr(• 1111Ct ri !-lă'11 l:'.tbil lli!CIÎJlLll .
Ostuşii prclutind..:111 forn1 trţ! tu rlc-~o ;;ru1~e
l•rip. bf,I. f 1 ilri.;~J. rtq ~ ~'ir1 1uri c:-1. IUJ'Jil Clâ n1 l\t1 1Jţl. J::>ies3 f'c4istc.1nt~l 111 întregt1I e i este Poh<>d 11a Sybir ro1l1tt11 ţă
f11 111:brii ~· dcclnmaton(: ln fo i11I Ort11adirilor !ni H ei nc, de o
--
Desfuud:"i lu rgi :1nt:tl<'. ticu lneon• f11r:'1 cur1e..
Se cearli1, ·nld c u bohol 11 111·1n răguşiţi.
Ca di\11Şii, ci\ni tllu lagăr Jo l'ruz11le luâ,ltl 11of1rlC', . .......
SchelAlfiesc slUbalic, rod oas•l• cle-op:irlc
lu 1i1-i jlocul orgiei l ucb:i-tt- C<' tul (·rcş l c.
Iar J)1'irtl t·e câni ş i o a1neul J.><.~ inrbi1 st-au câz.ult•
1-:c1oci. 1Jr11do. (Jtgicl, cu r11lu\il<' ·picr<lt1lc •..

I
restiJm l du tu rle 1110<1 J ordaens :

(~o rtu l reg;tl s pleuc.li<l I Uuzinl tlO ccu1tl(ll;ll>ro

l'
(ţ evarsă · a l<ir ll1111h111 pu„c• rnMâ 1.:\: st· •ntin<lc
Sul1 l <ll>lc t11c.~!\ rc:11 l c tlc scul,• şi 1nt• riluh.~
ŞI Sl ic!e lnrjti cu vinuri S1>a11i1)lc ~ i f:ftlal)re.
1n 111ljloc s ll\ 'J1 i\1C.alil n1l t(.ll'h tic 11alr11 uni,
t11c:.ins pe.u sal ~ lnttu·J c u şi ru.ci cJ.c raz1111i
Ş1 <lottă l>irnrnl<le <Ic fruct<: 11111i a lt-s:\•,
lit Asin '11llu1·it!\ 1'1't'l\l'Ulc ş i \:U I C~c.
l
-pădurea răs11cită, tlCJnentit : \

tn cert p:'i<lnro vetl\e. grt•iavii . tnter11nl1i.

c:.1rartu·i 111c;)h•il-!\ ~ i 11111Ura ,. 1111)rl:1!;\,
ŞI url.>oti. s tanei, 1> r tipăsti l .şl i )r i <:.3.rc..~ C:\µl.u r:i
Iau forrnc urieşe prin r1cJ>'t1ra t'c.u :;ură,
1\.S1>C.Clurj noronsc <le 1>aj,1ri, lle U:ilHurj,
l)e s111ci culc.·il\I pc tltlrnl>uri, (le şerpi nscu11 şi tn g:.l11rl .
JJo t,o nlc-accl(' fiare poveslicc. de µrnrl :l,
Cc hmn Rlul~luo~tc cu a lbll ci 1.il pndil.
Cop:l<'Îi inlin<I l> r-nţc lu ngi, aJncnin t~ 1 ţ>:trc.
Nlll\â1td p ~ .lonl;1 culmea c:\l t..... v ;ţpi\111.uri"1l.oolN.' : t::ipila11t1l \ 'oltcr ~ l i'1 rfi ci11cet1•u .
$1 stâncile, fantasme pleşuve. n1ut<" • .-.arlie. IJ• .Jt . /f.

\:o.sile Alt>csand ri.
compo21ţ1c savantă, în caro fiece repetiţie cade ca un ropot
ele tobe sinistro. ·renia este "·eş111ca ~roază a tui Alecsa11tiri de
geruri. reprezentată p rin vizât111c,a t111e 1 deportări in Sibcrîa:
St1lJ cel' ele f>lu111I> toLuncco~.
l,c cAIJll' pli•t tJe zilpncl:1
Să Lrăgf1 1 tcn1.~'l ·ucct tJe jos
O j alnic.l\ gr ::inl1tchi
ne oa11•e1\i I rişt I ~1 î•1ghc(u\i
Cu ln11\1u·i fcrcco\L
S(tr1)1nu i I •. . (' şc.•sc lunl acu111
l~ i n1erg (11ri' 11cctnru
1 111 l"C:l li tn1c 11ublit11I lui ..-\ ll,..-.C."ia11dri, familiar eu teatru l fr:lnccz
l.1c ~ u1 1 l:1r~ ~,u.sliu cc 11'urc
(lrunt
Nici atl:11>0St, î1ic·i zare.
Din ciin<l ln <:l'l111I u n ostenii
~ tor l cndr.., pfiri'i~\t !
I ~ ltlJI ~ cel .şir cJi: O:-iâillll\ i I
re v1ln:1.tn lor !n ~ ii
:-!econleult ş;lnl p11 lm11l\I
l>e·w1 crivăţ plin dL· ~lliat il.
~I pe-ni lor t r-u1> tic s.lngc t1<I
11(.'S cadl} biciul crtul.
111 ttrn1::t lor ~ i pc.'111 p rc~i l1r
Cnzaci, Bns kiri săllJal ici
t:u sullti 1.tu\~i. cu ''cili ele i.:.iur
J\ICJ.·g pu cai sbtu·doUcl,
Şi •n zarco s11riS stă urJâ 1'd
Urlllfttl lu1,t1l flă n ltlutl .
n'ar fi la mijloc obiceiul ele a improviza pentru cele
Dacă
mai prozaice imprejurăYi (vf1nznre caritabilă de (uicăl) s 'ar
SUTJ'> rindc la Aleesttnc.lri aclovărnte Jrton1c1atc.~ ,Je virtµo7.i t atc.
cun1 sunt 110 pild~ de!ini1ia Medi\crnnci:
1·nti11c1crc albtlslric.
Ncm~rAhll t sa.f ir.
ol lllQre„ SCU IUJ>Îl lllic.
J}:u ''eş 11l c le ::tcln1ir ! , ••
Sru1n1>1l ~ l \1ttllC>r:111r, t
I .ne li111pe<I<' şi l i 11 I
Of.!,li11fl1l tli11ru1lt1
,\ C:"(•rului se11i1l l
J~I c.a<lc: ... JJill ' 11 dl ţi.1nc f11 fund se pr;_jlJ u Şt:$lc
t:'tu1 1n11gcl lt11ag, slllbalic. groza\' , răs unil.Ltlr.
1)111 sl:l uc~f 1n ,;lflnci f;I ~;:I I I :\ ':l\(frt') J)ll, se ri sip~lc
J)r<·cu111 ,. 'n q);lrfi\ie de ).!IQtÎu,; JHJl><•r-
1 :rurno3sil ~ i li111pcr,in1c. f11 c! li1>~t Lurl>tlrntii.
St schi.tuh:i ' u lnrJ,!i lroicnc de $1)Unt~ flr"iu l il
c:c \'a l ni_c.ş se ri'isloarn:\ ct1· 0 rurie tur1)at~
1:drmi1 11•I ' ' :1v1tlt111 ~!1 tic .:·~1l arat l e. inii .
ŞI \ 1a lur1 p e~ te \'nluri ~··1:-.,·r'i 1· I :'fll\lllH.·~i) lon rc.
Şi ~ptlfjt lilşn lhtl tr1 !ît·r~ ş i fitrl> !i<:o\ilnd sc:i1llci.
ŞI pulllc,r(~:1 de 111>1). ;1li11 1•lutl11d lu soa-ru,
Sc' n cin~~. <·a () 11i1nf:\ t~ u l>ri\u cl1· 1•111·cul1ci.
O nspr1l 1·locotirt•, o (·ru11l :l c lţ'! l1111nrt·
.\nui1t :l t«1tastrofa şi 1 11suClil reci Ciori ,
l:tr 111u11 ţi l d e:: Zhflatli) treii\i t11 (ll'l)•lrl ;\rc,
1„ri v111ct Ot'C'H '-'~l dc·rc. îş i pun u11 \ 1dl de J\Ori _
Oric;.1re ar fL j ustî !î_c.-i.rea patrîotic;1, Jlta se poate sct1za
1)laLîtt1tlinca din ()staşia 11oştri. Accst.c poezi i. care a t1 ac111~
~ !orie po.~tt1lt1i, nxceJcntc ca nlatcri:.Ll di<iac t ic i1l şcoatcle J"lrÎ-
111ru·e . s w '\t a.rti.sticcşlc ridicule. pre1.t:11t.'t11cl 1111 râzboiu de
•lJlerctă :
IÎlt'C1 t l~;1111 1101.1;i tlln \lA.slt.ll
!;\i cu sergcnl u_I zece
~i 1111°1 <'ro , Z•'u, 11i111:irui
ru pit>J' l luin111 rere.
\'c lif•ŞI "~ şoln1tll ce ttŞor
<:u sbt>a'rl\ de pc il \llntc.
\ \'l'l\111 t'hi:lr p(•11e la l>ll·ior,
Şi·A\'cun1 şi 1•c110 111 frunte . • .
l :)te-1 1c-r1 Junşi I .. • în că \lfl pas
l ' ra l ' nu1nt.c;, u rn I •• „
i-a C<>nsacra.t .i\tccsandri cea rnal n1are t)artc:
·rc~1trt1 l ui
t1111 ac tivitatea sa. l î pl;tcca ~uccesi1J direct al a cesluî ge11 şi
~pi.ritul să1.1 critic bc>1101n găsea aci u nîr11crită desfăşurare.
l 11tr'o 1,ut1ă J1)ă.s\lrt'1, u hlc:1Jiza.t:, a in1itat şi l11crul a pt1tut să
1~ară p c·11 t111 ce1·cetătc:.1ru l <.Lo 11lai tfl.riiu o mar c desCOJ)erire.
<lcf;l l a";>i. t;t11at)ştr,;l 11r('~l bi1ll' moclcJcl~ şi clr;11naturgul Ic-~
ind.icnt i1i.c;Uşi 1111cori . $i :LJ"4.'i i11 t.ca.tru ii1triga este o cllestiu11e
eu t()tt11 f;.CC.Unet ară şi r\ lcCS.-'\Jltlri Jlr(>CCrl~L âSc111c11i clasicill>r.
~'loliC.re a1,r<>a 1,c k,.H;aliz;-l inr vo<lc,·iliştii deh• i11c<-·11,1tu l ~cco­
l11lui al X 1X-Iţa reiau 1)f1r11l lrt ••l\::;e.c;i,• l cJ:ltc CtJm l >ina, ii l~
sce11icc a le S<.--"C("Jl(·lr)r )Jrccc<lc1ll~. ()IJser va\ia :-;trict tiJ K;logică
~l co1rtctlic1 ol)ligii. la 11_r1 nu111ă r ' lu ~itl1ftţi i 111ă-r~i11 i t. 'l'cuttă
Jlrobtenta in teatrul l11i i\ Jccsnntlri Tă111{111<-~ •l<lr <lt: \\ c<111st~tl<L
lll1 tc rc..'\ comică p rc>pr ic ;111lnru lul, \;nJi1alea i t1ef;t.bilă a tlia-
lo~u lttî so.lu . scprtn\l <Ic: orice idee <le co1lţ.i n11t . t\ cest 11u1\c;t
tlc vedere c v<.tlabil i11 0 1ict• Cc>111edic: în caro 1ove11 ţiu 1) 11 capf1tă
o i1n1)drtu 11ţi:\ pr(.'~L 1na rc. <Ji.11t'rclr lll~ fo/(1ga />t/cu., <.Ic e xt•u11) lu ,
JJU·i d tc:"1,t f.ţ gt1t.d r e tlc Jl /1'. J-'01YÎi1r a lui Au f!1er . lntî1iclc sce11e
a11 o coloa.r•· <•rie:1ltcLl!i şi o rt'liŞca.re ti c ccre1no 1lie 111oale ll)OI-
 IS'l'OHIA l. l'l' EHA' f'UH ll llO~IĂN I·: - 21ll

llu&•·• $zol11tory, 111 l'rlt•u~ murt'l11J / {tgf' C ~arol I.

davo-lurco-lanariotă, n.t:11 JI.' violcnle lr1cal •(lCCWl01ni lmn- l<Jrul lui Titirez iJ lncureă pe Pcslri1. li proclamă farmazon,
cez va trebui să rdmânll surprins ca şi l'ngleznl vib.:\nJ /111111/t/ i i s upnne unui ritual de fantezie pfi11l1 C<· t.rece termenul hot'h1t
reprezentat de "ctori j np<>nuzi în oosuune 11ippc111e: ş1 Aglăita devine solia lui Nco11 il. Comic ul e copilăresc şi ve-
selia tactice şi ,;ni;ura loc:Lliznrc iibuLită c a numelor. Alec-
liutltJ. - llunn <ll1nl11<·1t~ 11 tl<t1t11111I~ VcrcJ ultţc11. sandri c un mare 11ăscoci1 ur de nume proprii hu.rleştî: J igni·
V~ri,111 l1...ţc11 . - P I C1'.l\cl1 11 1 ~. 1Jritu1/r..
Jladu. - lul1ll11I 1n«) tl sucrt1 ( i 1rcsont;\1ul p11 !)lcf;111J, \ 1t'.\rul 111ou,
corul Vadră ot NJcoreşti. Şn I r3ru l Săbiuţă, Pootelnicul Taki
prln \ ul Şlcfu11 1
\luvll1i. Cunătcscu, lur Zuliaridi, PapA l.'.lplc, Nnsiasi Cârcei, Nae
Ştifttn. - $111) ofl\nr do 1·11vulcrie. ~ăuccscu, Llcă l'anglic.'1. Costie.I\ Haili ul, Grigori B.'lr.oi,
l'tlcu. 1\1:1 sh11t (Otlrlc l'Înstil, bei nitt lsc 111chi11lt l111 Ştefo1l). Mastocsidis, Tini:cricll-Rumcnac;\, t:urculets l;tet:s, Fărocoastâ.
/ludu . t:l111lll. 111..:um tl"c(i, ~l cu .uAt mai mull. lubllt
sorrulc, c•:'\1•1 vAr1al 111..::11 n 1,111..:- \·oit o i>ri111i $~1 gătJlulnscl't nlcl . .
llalnmuet•a-P..trcea, lmcrgol<I c:uldlmcr, Ghiftui. Banul Hagi-
~ltfm•. ((~lin- l'ulcu). ~I& rrta\I. domnule Pcltu, c~ non pri- Fh11ur Cârcioc, Şatrarul rru~·l.at.'I, Toader Buimăcilă,
mil nteâ.\l&\ o'(H!,lt=. fără a n cunoscut de 11...voM&r.,, 4,;h1t1\ l:oşcod•111, Şatr..\rul 'lnlă, Chir Chirilll, Colivescu,
/>t'.ftu. - Cc st 1>utrl\•eţtr, kiuultl ... de vren1c ee \·firul ro.Jl1e-- l'.u1m~111 Agamemnon Kiulafoglu, Takl jăvrescu, Pungcseu,
nic1 ,-o~slrc , .•uu 11ro1kali11I, rtu 1nr:lpe nlC't o aporie . .
(.;uliţă, Sardarul Cuculeţ, Antolu Sgtlrcea, Clevetlci, Tribu·
11cscu, Sandu "apoilă, Pitarul Slugărie:\, Aristiţa, CaHpsiţa,
Mai departe lnsă, dupf• ce ochiul s'a ob1şnu1L cu d ecorul.
Chin1a. Prolirrţa. l.uluţa. Mămllca, Alro<lit.a, ?.1arghioala,
J>rivitorul rcct111oa~t c că 11u are tnai1lto decât s~CCt<•C<>lul t·crchcz<111ca, Lucsiţa Fezrx-1.a1tcn. Gal1iţ.a l~os1narinn\rici, Anica
lui 1\ ugier, uşo1 \ n1vc:.Li t. l'1ess <: •li! studiu subt LI llo Jlb1ho- 1•lnrinN1sc.1. Mama Angl.Joluşa, Cucoana Tnrsiţa. /11odista şi
logie svciali\, suh•Ulnţa u lutul, şl nu s'ur putea găsi mcd l
c"1Qv11ic11f. prcluorare, u un vudovll uşnrrLLiC, trăind <lin qui-
c ui o tmpru111u lă 111 tn trci;imc, Cu totul alllel stau l11on 11 ilC1 ciwd
pro-quu. Chhl vnicu l gnlant Ccn1olesc11 ~c crede iubit de mo·
1: vor ba de co111e<Jil 11şQarc, vodeviluri, c.\11 Lcccle. Aci uc-11111
disla Pro(iri ţ:1 iar acca.~tn prefer~ p1> 1imid11l Matache. Co·
Jl 11tea S<:Ltl i <I" n tllUi t..lc-:,OOpcri Î1.VOtLrc1e . 1-:,,r,,1uz<J1t11l di•I
nlicul r~lt: ic!ti11
H,frltl u, prc h1cro1·c. un1ic:ază (l e_ aproape t111 111octol st-ri'.'li1l,
căci intrig'.i rutuce hultonerii clasice. l'ci.tri\, pro..lfli~u pro- tlai-- f11 srtlrşil le- 11111 li(A.sil .. <lu)lA 111ultc Ull!rgiltur.i şi sudori
fn ~ril~i l l e \ 'il<l tlinai11tco t11('n. rrunlORStl t.fl fi ~t:lclf1nt'$ lnJ1t~11e:t$C.'1
vincial, vine $J se tnsoarc la Iaşi cu Aglttlţa, fa 1.1 , 111gcrulm
•1 h1i lţ•Lfnilii Zugtu\•111 tl1111!1 •·u111 7jcc şeftt1. ve~lfl ca 1tn pahar plin
(_~âJ1gaou„ 111~ ;.•rt.„ '>bl1gaţ1a ele a se prez.cot,• 1n1r·\111 t111111 tle 'in tl('la (;(>lnn.r ~I rur11A116 ca o lGC'r:lmlonrA :..nu co o rripturR
aat. Oe această clau:til prol11.ă pictorul l\coml, ~arc cu aiu- Uc '-''1f'(::a11.

••
274 - VASU .F. A l.ECSANDR I

Fără îndoială rrclucrare c>tc ,1 ( rtdilorii, ..:urlă farsă, dar ~i

tn care un actor scapă ele dator11 lunhizând po creditori
atrllgirnd !n cunţi pc 'l'al<i Jăvresc u ,
1111 adora tor ILI aClTi\ol
Agl:w. Crezând c,'\ datoriile .unt .1 lc ador atei snlo, Jăv~u
plăteşte. Mai substanţială c:st.e comedia lor~tt .tel« Stui;,~ura
sa11 11e{'<>lu-i salba drac11iui ln care nu lipsesc obişnuitele sfo-
rării teatrale. Dar tema morali\ Im 1'r.u:A un asf>CCl local. & -
trârtul pit.:'lr Enach1 l)amicao, om du 111odă. vecl1c, cta nntt:rell,
hrllu, blană şi cllcîull\ brumărie lşi UJlteaptă cu muK<\ lntinsă
pe ocpotul To rg u dela t afoadcmiilc d10 Sadaflura t . Pentru
a sooate 111 evideoţ.il lnapoierea pitarului, pan care S<l a pâră o
led lnsă caricată, autorul scoate pe sccm\ pc Gah1\a llosma-
rinovîcî, femeie cu idei loaiotatc, tol atât de lcgitnnc ln fond.
ule umflate. Gahiţa poartă beretă cu pene, rochie bu·
şi l1L11tă uc coloare vie ~i cvcutail. Umerii şi braţele li sunt goale,
ol>razul fuart<> drr• şi lmpestrilo.t eu lxmghiuri. Alterca1ia
dilllrc i>amica11 şi Gahiţa ir1nll{istrra1.ă un proces Intre gene-
raţii :
/Ht111itt111.• - I>:. ce \1-ata f;lc.ut1 pentru tl'1n1.-te lui llu11111ezeu 1•••
t'C•I 11t{J/1ita/it.ft c;eeu 1
(;,,/lffu. - 1'\ir.I 111\ ltu\ic 1111 ştii ct t11 sc•111nc.oiâ ~ ... 1·:Jci I 1no11
('/11•r trrlu111 ptlur, ture (!Ş I I ,,rrierl.
Vt11"i~o 11 . - c:c• s;i11l '! • • rier~·/ 1 r-1nn. ,.c vorbu ~fl nL ncsl'-1 '/ lia,
hu. ha .. • Au7.I, 111y/1itd(iej rit.ref, "4>11j1tr'! ••. Aur.I 11:lrasco\'enll
pocite?. . . ~11 cun1 \•a,. soro dragil. „·o 111utot \o:rD ~ t old o,rt l di11
loc:t . Nu cun1vu gQ11ten1 rr:mţ11zl, 11ernţl, jldovl't •. . ~I noi. cn
nl~le pro~ti. 11e ftedt1n lot ~foldo\rtnl l •.. I Jn. ha. t1:t. rlut.I. 111ghl-
/11/lt I ...
Gulti/u. - fJ-lft rtlzl, pcntruc:i 1111 l u·ni ndăpaL tic dcllcnte·\a, tle
''lt.·l(u11\H şi J c 11ul1lh11llnlen li111l>l·i rrnut·cze.
J)a111ica1L - (:~ i;ft rac?. ~ · Sll Ul:'\ n<h'tJ_> ?•.• ·rrcl1uu ~I\ ştii,
t•ucuon:l <.lrngâ, cti nu111nl -vitel e s'adllpă, tlar 0 Qtl\r11ll tJe11 .. . şi s~t
111t'l fCtC'aM::ă t>nm114':ttu tic ~1/clit. 4.1~ gant şi do bibl(t11lca d- ta.le I •••
Cllnd mi-l srt•. eu beu \'În de <At nor ,; de Odobe,u: bcu de cel
111oldo,· encsc c urat, cor nu !JfJll/url 11lcl bibtilD/i„ . "'" •n tUL
Guhi/o. - li JUJlfr/lu sl\ mai ro:ari1l111 tmpreunA n.suprn aceslui
!Jtl!JCI , 11e11lru că 1111 ,,,. 111\cle;gem.

Dacă Alccsa11dri (JJ'01esca,A prin Oemican. idei aşa de retro-

grnde. a.~ta vjnc n1ai c.Jegrabă di11 11cvoi scenice. P11blicul
din .ală cm mal n.-.:cpth· la necioplirea pr<-fins Lraditîonală
.i bătrânului. O.: fapt r.abiţa c.:a cu henghiuri are un senti·
mont fin ni luxului .
Cia/lf(a. - l >u-t u (ll• ll' lntft1n cş t u <•u cnvalerjl tlt' nc1lh1. •• ş i sn
Otlrr,lrczl 111t1abillt11ten lor ••• sli„t n.uil cc ro1nplln1<•11tc th.1Jll~4l t: i\I
rnr: ~nr nu cun1 ruc:l•\l tl· \'Qust:r-:., care v~\ s lujiţi dl· rt1vl11te groase
ţi t.le-t:\1 flecarul lu<'ru pe nunte. tAril a vA tncl1t:lorlsl de ured1lle
dnrt1t'IOr J. • • Ou· lt'. • . f nlr;i t11 snloa11tlc brilaulc. i111,_tr Rr(I s ul c
dr• bc1gii. enr ''" lu111nn4ri de sau ea i•e· aici ••• l>u·tr 1le ' 'ezi ogli11-
Y.l1c llrclt mari t'nrl t'l reOcctari.~~" lot ltupt1l .•. t:n11uţ1e1elt ac~le
cl"sl il:C c:ure te Sllltl\ t u lll ăccrc, enr r1u scn11oeJe ··t e lc1nn cc·\I f 11lră
fn ons'' , • . Du·LC 111n1 ulcr tic ' '<'ZI (lrttne.lc a cele e<lti.·urlslte. <·nre
'O (a u tont:J xiuo ID oullntli\ de.şi t11111otlol1csc grnţ i lle flj:t:llI4JÎ ş i :1 tru·
11uluJ. cur 1111 ra 1>e ln not. să n1eor~6 la b11cătăr1e fi lu 'J1fll:ltt1rle
c~ ':'l·~j rcştcl ta)ci't rochlen 'ii dcgctllt'. l >u· lc de I~ vcxl toat e flr<'l1-.
~·u1;ul 111i·i :d-x <lnr;\ l110ue11'A s lrdinllor 11e·au s tricat 111f11te:1. s.a11
•·lncll r1~nu dtwlo11al·U.
/Jan1irrr11. - \ ',11· 1 opn t ~? ... l>e~ tul t ..• An1 f11 \rl1•....
'l"â năr11l
l o rgt1 c11rc sosu~tc, iu co~t11 111 l-.onj11rist şi c t1 lor11io11
111 n16nă, l:rt'ce lnJntă du partea Cnhiţci, spre· nc111ulţumi rea
11.~tr.)nului :

Dt1111lc1111. - Cu :1dr,:1ral; lorftltlt. ce to~_mnen1„-l st tcluţ;i A.sta

tnr~ \i·O tol l)f1ai 111 oct1i 1
IOl'f/fl. - J\1011 r ltr.r 01u·lt, ccllteu 1u_
·contenitA a ""rujelor mi·at1
1·an1 sl11.IJil- pul ert"fl. ruzclor v isunle.
J>u111icc1n„ - <:c \ I-ou slăbit, fftl11I 111cu?
Cinl1i/u. - J1utertu rn1.ctor \'lsunlr .. . 1\ cest c c 11\• h1 tt~ tet1ui('t,
\'renta i.al 7JrA cil l 1111 slăbi t ochtlnlea.
/ org11.- ( t11 p"1rtr) (:irtc s~ fle 1IR111u n~ta t:llT "'ii
111\tl.e l(c !\tttt
t'l c l1inr? (1\f'rupll1•11u s~ 1lc Gahlta) J\lc11lo11u>. c:u to.alt c.-4 n'am avui
/rlicll<•l«1 ele ~ ·\I fi t'\1co111andnt, dnr 1•111 rolos-<"Sc de oct'l~la ncea.~ta,
l)C'nlru cu sn le roA ~l\ m!\ noroce.şli C\t <fttlinatitt siu1uelui d„t al„.
J)u111(e11n. - (('.11 111lrttre1 1n pnrtt) (:t~ <lrUCU·i zice:?
(;11/1i(a . - ,\/011:1iu (;t'orgt& dt.sirul l1nuJ cn,ia lcr n111ul>ll cu ,1. to
1111 1-'00te rân1;lnea nl•ln1J'llinil . .. fJUf t011sequrntt 1n6 Mtflb~c :1-t1
1ltrll11ar/ş_i numclt n11•11 ••• cu tn:' r1u111tst Gabi\:t li<' l (o,1nfU'Îno"·iC'l.
ftOllrc strro1rl,.

Toată aeeaslil. parte e plină Jc vervă teatra.Jr„ nelipsită

•Ic trucuri şi spirito. dar cu pri7.ll a;;upra •-p<:ctatorului. Un
brncr surd inţ:elC)lc lOtul anapoda, sluga pusă sll. pâncleasc.~
sc:u~ircn lu1 Jor1:u vest.cş-te că a'a văzu t pc tâ11ăr, 111 vre me c'•
aoda era de mul t la masă. Sau, ln fine .
Doml<un. - Dn spune, spun• . .• N'nNl şi ea [Aloldo\'o) tllrguri7„.
N'RNl ~I to oameni co '' celelaltr \Ari? N'nre mun\I, c·oparl, npo,
Vnslle ,\Jce.nndrl Io 61ehudia. viu?
li. A. R . Go/1i(a. - f;ţa nre Jiren m11ltt' •• . 1>relî mnltel
 I S'l'(lfl IA 1.l'l' l·:HA'l'IJl1 li H()MANE - 27il

Pe datl'L ce trece conflictul de idei. piesa se dcscărue3».ă
Fuga lui Iorgu eu Galtlţa, pocăirea lui, lntoa.reerea ca vră­
jitor tn1preună cu •un om sălbatic• care nu-i decât l>.~ronul
fon Klaine Şwabe, ndornlor al Gahiţei, nu mai stârnc:.c azi
veselie. /~ii ln "'""'""' are mult din comicul de tneurcâlură
din J)'a/r tarnu„a/11/„; lui Caragiale. 'raki Lunătescu şi COII•
soarta lui rarsiţ.a merg !k'CW'C după aveoturi la b;il mas<:at
şi se întâlnesc faţă tn faţă, lmpre1111ă cu al\:ii """menea, la
scoaterea rnăşdlor. Uă111 şi de un <:mhrion de Pristanda, co-
misarul Săbiuţă. care cu nădejdea de a se !ace agă c ln cilu -
tarea unui , complot „ Pea/ra din casă nu poate fi nici ca
originală. Cucoana Zar111ira, ca să "" voatlo remărit;•, vrea
sâ scape de •piatra din casă• adică de ruta ei Marghioliţa,
ciireia li găseşte un tliuăr nătărău, pe Comisarul Nicu . 1,('(mil,
văr al Marghloliţei. vrea să strice planul, dar dă greş. CO nteco,
travestirea lui Leo11il lr1 mLre;.tSă. inchidcren ti.J~cri lor t11Lr' un
dulap. a.stea sunt mijloacele prea uşoarei comedii. De aC<>enş•
categorie este Seara nui/ii, operetă, 11nde cadrul Local o.scunde
cu greu convenţiile vodevileşti. Pe o vădu\'â o unnăresc cu
""idultll.ţlile doi inşi şi mijlocul de penetraţiune lu intimitatea
iubitei este o şcară mobilă . Unele comedii sunt dcndrcplul
localizAri. Jn Doi m()l'/I uii (după L 'homme Imul de Ouvcrl ~i
Lausanne) Ghiftui, propriet.ar bogat, su!cr.i de spleeu şi gftn·
deşte să so vindece prin c.Uătorie. () falsă presupunere de a
(j_ prici11uil trle<:arca. u1aui lirx,vc:ai1 11 face să se de.:1, u vrc.i111c.
drepl morl, prilej de n-şi cin seama de iugratitudjnc11 pril·tc11ilor
şi a logodnicei. Ghiftui lşl găseşte fericirea 1n ln•o1irc11 cu v
f~Ltă <lu ţară 11uvi11ova.tă. Agrichi 17111t111· ( /.'.'' '' ''"" ~'~ 1;<1->1/s
ilu.nes de Labichc) propune ca erou prrndpal fle Ghiţă Coşco­
dan, tânăr cămătar umblând dupll lnsurători fructuoase, avar
extmv'1gant de traditie franceză). Chir Z11/iaridi ( Le tigre de
lle11gale de Ed. Urisebarre ~i Mnrc-~fichcl) prezintă un gelos
grol<:se care-~i b:lnueşte nevast.'\ pentru cele mai mărunte
lucruri, lăs.\ndu-..., Wlu~1 wnvi"" de nevinovă\:ia ei, tocmai
c:ind aceasta, plictisită, era pc punctul de a·I înşela. Oesfâşu­
ntrca acţîuJ'tii arc ar1aJ<,gi1 cu aceea din O t1oapte /urlt,noasă.
S~ârc1J,1/ nS1pitor, preJucrare desigur ori compilaţie, e un
straniu amestec de mcloctra.m5 sgomowasA ' ' comedie. Antob.i
Sgă.rcca. răn.it de purtm·ea fiului Ilău de s ut1et Polidor. care
se bucurase crezându-l mol'l, dovinc din sgârcit risipitor ş1
cl1cltuicşte. toţi ba11ii cn să 11u ltLSu (i11 lt1i 11icio 1uoştet1ire. Sfi\r-
şi t.u l e 1~ipător p~.tclic. schi llcroao :
Jl11tol1l. - ( 111 dclir\tl n1or\,t) c:e 11'111i vre\I delu 1nj 1:1e? . • • .Ba11i?..•
t l„ddo cu s1•az1n11ri). t-la, lin, l1nl ... J„:1111 1uânc.n.l pc Luţi l ••• f)il1
asln . . . şt nici
to:tlf1 U\'erea 111cn 1t'a r.i111u.) tllru11u1nl\l lleet\L 11lci('.a
ost• lntrcaJ?ll .•. N• I <Ulcgo\11 . • (1\runcA jos ulcica de o sldcA,
•r10I c~de p<> ll')mu. dă un Memut hmg şi moare).
J)octorut. - ,\ muri li
'fo(i. - A I ...
( 1-'olitlor ~ s.wnld t11rbuml. tlnr fnlorc-.lnau-~e. trttâlnqle pr
contlsn.rut Jc pol1\ie) ...
<:0111i~arul. -{fntrdnc.J Jlrt11 dren11t.'\) l)Onl11ulc PollcJor, din
~ 1rdinul ~fuli~trulul le :aralcz 1
('a I lagi-Tudosc al lui Dclrwr:on~„a mai târziu, ca C:randel
f11 fQ11<I, Attl<>hi ~u~t;..1 fti11 pli1l v'•IUJ:>l.-'l,ie-ci a.ti11gerii aur1_1 Ju i:
A11/o/1i. - Eat:l-I Juvr"'rll l .. Hotl11I unei vlc\I !nlrtgi ~e llpsA
şi de truchi. 1::aL:l~i • •. O co111onrf1 (lulce şi torn1ccllloare I . . . căci 11 u

•
,\tasc::t l>lK' lutul tlu 1. Georj!c~c11 şi cat arralc111. IR90. ( .ro,·ur1\.
li. A . li, /J. JL u.
2?G - 1·As rr.E A f. ECSANDfll

,<.\cl orul i\lat cl ~lill<t.

AcloJ'ul Alatei ~·J jllu J11 rol ttl Iul .Barbu J.!1ul;lru.
/), A . n.
fJ. A. fi .
S<111du„- .nâJTrl Haide, hoit1t, halde, dilJ. diil, ~h\t .• , S'H pl>tnit.
111011r ;, .
1u:1 pol scâJda fit littc cu s:l le slant pe tot trupul I Nu m1'\ ~ olur să
C.:level ici. -
Nt1 lntrer,1pe 01'olotul, do n111ule.
~c a.li11g n\11nnl ci1 n1ftnlte . . N ul •• . tmî \'ittc ~ii te sorb. (Se -p leaci\
·rr;buntsct1. - (um1(\rJd r<:-1}edc) Drc11turJtc t'U\ lor1aJo., t•t1lono-
pc •lpct). J11in, indepc11den\n, glo rîa n nţiot,ul;~. itnr1Ja r1utJonul11, $ufragl11l
Sw1d„. - ('fU11<lu-I) l eu se:llllll Cll·I cădea, lrale.
unfversul .. .
At1foltl. -Ţii1c.-rnd, Snn•lulo_, \inc·mh w să·i pot <le7.1111e.rctn şt
~•lrutu. că ponte n~nnl 1j 1>rivcsc pentru cco din ur111ă tlol A. .. A1n
~i\ ntor, iubj~ii 111ei. s..'l n1or şJ s:l 11u vă mal vă d I ... Veniţi cu nllnc
Ntmta (ărăt1eas&â,
tablou naµona l ln 1 oot, mică operetă,
pe (:cca lun1c, gâlt>iorii me-i l dcisfrl.Şu·râ. clramat ic amintiri de şcoală. C hir Gaii a 11is c t1r1
loghiotat j,'fe<: care regretă vremuri!~ trecut~ :
Peste dranin sgti:rcenie1 este aplicată o comeclie socială.
Sgâ.rcea intră in polil1că şi lntrepne jurnalul Gogoaşa patriolicil S'a tlus Vl'Cl1'tn \e!l Cr,llliiJS:I
a. doi ultra-liberali Clcvctici şi Tribunescu. Satira, u zuală ş1 Chiud un dnscalos grocos
I nam1at cu·o vargn Rros~1
lu F raupi, s~ adaptează la condiţiile locale şi Trilnmescu e un l-,atnt.losa rancros:
pări n te al lu t c.-.ţavcncu: Arlt.met lc.hi,
Me Grnmntlchl,
1'rlbu11esc.u. -Cor CU\1il11lul t Nt1 mă mir cA nud asen1e11e.a Chc lstorlchl
discurs dln pnrlca <lon·111ulul preopl11ent , căci d„Jui est e u11 con..- Ap' edo'·p cehi.
sc:rvitlvr l t-·1n o.cuiu lun1en se. ~t ri<·n I
Sandu. - Na !. . . Eooa vorbii! Si ele ·r is 1101 n111 rernils;
Clcoclici. - Nu fn t.rer11p e, d o1n11ule I Ci't\i băc\ii, rara lrJca,
'J'rihtlnUctl. - $i ce este u11 conservator ? . . . Un 0111 cnre • .. Ne thlu noun piste 11:1 ~ I
co11servcază J,. _ w 1 0·01 care vo.ieşle să conserve 1>rlvllegiu l de a
nu fi sup11s ln nlci urti1 clin î11dat orlrllc ecUi.\cneştl. lns.U e11 l„ •• Au lnninte c.l1tnd f.nlro1110 t n scola c 11 s p r i11ţ.eniJ e ;iburlltc, tot l b<lCţii
donră s.ern1n11a nonslră llon1Auie $~ incA rn11l l tlt11p fncli .cub o ru- lre.111uro cn vn~go .. • w ' ':\rgu \e si; tlnlln:l pe cotpn u lor ; si ch i11(I
ginil. at.âl tic ..• lncon$tllu\iot1oli\ J N11 I căci c u \ •Ol ~ u s-\int• :1 , \ 'Ol ti\ea111 odat~: SOJlnle diavolu I 11u ~1uzeoj niţi chlrc. l"e u rn1ă t 1du<I
i\ pAra toldca1u1a : (rfjplfle) tlrcptnltu.. libcrtnteo, .:ga_lltttlef1, fra t er- ţ}1le1r11\ftl•> vr'O u11u C<"'l s:\ ~si spue maun·1u, 1nlr 11 sa:ptezc\.t de clrti\i
nitatea, ittviolnltllilalea . , . (•" răşurt~ lung). ln el : (IAcAnrl cu u n dascal grec llt şcoa l ~)
 ISTOR I,\ l. l'l'l; fl/\'l'llR li tlOMÂNE - 277

- -„ .,. •

- -- ~
--~
- •

Actorul Mntci Mlllo.

li. ,, . li.
.\ ctorttl l\Jatei ~tillo ln f('Jurltc rolur1 tl111 l4.'.utrul tul t\lccsaudrl.
- 1"1rc; flnz•lt1~n 11c;, cin clo. B. A. li.
(P~cftncl "" 'colorlul)
- Otlst-0 1licf11!(fOlc.
Gr1111r. - ( ln pnrl c). ls 1111i11flrulltc. cor. I. . . lml vine să le n1Jut·
- Eln rlu : 1>\':o. 1n11: Pc\~RInc l.u t11c·ri lu logt1 '?
- 'l'n 111c·1·I l11 IOAU'l , . tl ec·n 1>l~11U~ I lu hRrjnn1111. (Torc\ '>'nuzi\! • .ru 7
Sn1t;rlindi/o. - C.:e~J. lJJ\fllc/i ?
f>t'<"t11>e111c? •• • tlcca11cnte rvres na sc11,sis. nnc)il c.
(; rn11r. - (Râde) CAnd mii uit. lu voi .. . ţtl\I? „ . mă furnicii
Si ln\eJ•entn :o.1 ·1 cr!l('-$(' ct• \':tt~tt: cJ1u clt•~lu, t:hu Un~ lu . .. 1nl11
c~e tn''•l.\u J>oi;n Inc l n u1crl tu lt>g.uJ
piu inimii, cil tncil llşn llghlvl lrurnu~clo n'am lntaJnJt eu.
T<><ite. - (Râzâ nd) l.l~h l oll „. CC·i aln?
Intriga c simplă. Loghiotatul lmpiedică o nuntă lăr.l.ncască G rfltJr. - ~Iuite cllprlonrc nnl \ 1:\nnl : multe p:.\t.Arnicl\i aJ11 ln1·
1nrşca l „ l)'opoi $'•1• p1\l~mlchl cn \•ol. ..
fiindcă un ţllran li datoreşte n sumă de bani. Alecu Lconcsc:u.
Toolt. - PătArrri chl. noi? . . ho, ho. ha.
voios c.\ catll-sliu li trimite la Paris, plăt.eşh! el datoria. Craii„ Gr11t1r. - ·na fnf'3 de cele de tnnrnnll •• . Ş' Aş:t-şl lmi vine sA \ ':l
nou, operei.li.. e ln acelaşi gen naţional. I spravnicul urinllreştc prin~ ln la\. c:l. pre logon meo ! 1>< S<>nre pol c~lo, dor pe voi ba I
pe l.eonaş, rllpitorul nepoatei sale. sub cuvănl cll i-ar rt furat ( $<- a11ro1>ie de dame; ae«le se lrng ln l:\luri): :-<u vA tem1·\1, fa, c:\
doar şi eu sunt om p:lmAntenn . . s:\nt ll:lcilu, şi poale să·ml aleit
40.uoo lei. La urmă se ailă că hoţul e chia r fiul ispravnicului.
'' ne\·nslâ tllntre \ '€1i.
Simpatică este figura lui moş Corbu care tăinueştc pc fugari
vorbind ln pi lde enigmatice ln maniera Anton Pann : • cic;.'l. Intriga din Rusaliile c proprie comediei franoct c . Susana,
vorb;L occa : Nici 811 Uircsc drac. nici cruce să-mi lac .. . cică, ncva.~ta vornicului din sat, lşi l>atc joc de doi adoratori ino-
vorba ceea: Arţ:agu l tşl g~seşte pârţ"l;'rl •· Cinel-ew el o mai portuni. •uhprcfectul Tachl Răsvrătescu şi dascălul lo nus
mult un pretext de a folosi pe scen ă costumul 11aţio11al. Două Galuscus. S!ătui~i , c u viclenie. sll viul\ la lntillnirc tmhrăca~i
fete de boier dându -se drept ţăril.nci. fac haz do nll.c11ul Grnur. Jcrncieşt<\ mnâncloi cad ln rnluiilc ţăranilor care-i ian drept
proiot.ip de ţăran Ulnăr şi isteţ (A lecsa ndri c un ini\ia tor a l ll usalii. Alccs:rndri, pc lângă decorul ţărănesc, a adăugat
idealizilrii vieţii săt~ti): satira socială. Galuscus c tipul latinistului ardelean intcl(ral:
Graur. - MAI I cil 111dndrc haine a vc\l voi pc·nld I.. . Pnrc4 /'ua</rr. - l.>01111tuJr G:l lu ~<·~: le·nŞ ruga ..•
sânle\i lot retc tic riluşi dela Caşl11. Gn/11„t C'tts. - l;-acl ero:trC. n1nlcr. t::u 014 nun1csc Ji1\ strabuni
Tinwfa. - Ce ilce? ce zice? (j;\f\1,cus. 11u Gâluş:c.ă. Sunt t>io1nnn di11 Oaciu 1'r.wscarpatin:l ~I
Smâr<lndifa. - El ne la de \ilrancc. . . Las' sil rAdtm nitei. nt:l cilbor tli1ltr'111t general Hon1n11 ce •• ţinut rttbtJ cu C.aulia pc
lirnpul lui Cer.ar, dfn care motiv ci :i to"St tittpr.l1111mit {;filtl5,'U$ rlc tJllcorqho - S0Crngi11, <~uu 1ltLri, cu lr1 1,oicri.
Senat-ul Ro111ei. ln consecln(.ll bi11e \roeşţc, an1ir-e, n J"tu n1ă port>cli llli~r1r,1te,'r''·
- (C:ili nd). • I >ar 111 fine, n UJtSJ>r\l.~Ccca. orii u suuut
Găluşcă mai c11 sc~tmft cri nu pot surc:ri gi\luştcle . . , t1u·n1i )lriesc. pentru Vf>l I Cel pr-olctur v11 sciill:l tft) p1·olc tari:1t ! cel n11c~ $C \·n
:J'oatltr . - l„ie ş' aşa, cu ~r,ne (.i:'Uu$tă. rn('t. n1ur'" ~I vfce vc.:nHt, C-4.! l 111t1re l:iU va Cttcc 111ic I cel ~l:11J vn fi 1'>ulin tc,
(ialuscus. - Jar cucon ne'l V'R111 s1> u~ hi l1,~i :tic.o, <1e c:.l11tl 1nfi ş i ccJ J)Ui fnl\' 11t 11uli11t.1;Jt •·
anu CA. 1>r<>fcsor 1o sal, s.a n11„1ni 1nai ziceti c11coa11c, p<:ntl'uc~ astlizi
nu ni.ai eslst bocrii. t1u inul $Ulll l1ocrl. l_i„1111 Jrale (i alu.sc· u ~. fJlt1dt:tl .rl rv111te şi Pr,-ţ>1tl.da este ~•1111crea t 11 scen.ă.
fn s pirit sili t, a
toţi Romanii sunt Iraţl.
Toader. - ')'i·aş zice trnte, c ucotmc, d'OI>OI nu-i obiceiu de os! fel CUiL-Ctlutei « D i n toci11eală r1cî11ţcleasă, l>ar1l cl?111tl răr11t1i fără
pe I• nni. Numai c~lug~rll lşl 1.lc frll\I. r.asli • (\·,\i1~arca lJrtci cast· Clt dref>t-111 pe11tn1 vâ-11?.ător . _lt• a .s~·
Galuscus. - IJi11e: (laţi'i 11\ 1.11 11u ftU.1"1.:1, iJ .-111\ tlootnu.lu. Acc~ l folr.1aj i.le un \..'l1i) rli1i i\fd$drlivă11iile l-1li :V(.t.~ttnlit1. Hogftt.. /..>a„„ „
cu,•:lnl u lall!1, ~i n.scc11di11\1i uo.~lri. J>rcclun şti i 'l'eo<.1'o rc, ertlU <le disrr11/ ,<au Flwin şi Ploric11, opcrotil, a re numai o s11 pcrlicii1 lă
vl\it la1111ă. Str:l111oşul "'ou. ~4.!.!1(' rnl11I r;n1ust'tt..,, c.•ri; era \ •fir µrit
haiJlă ro111â11ea.-,că~ Tn C()lo intriga, falsă, aparţi11u ntanOJ>f\rilor
rn(lr Cll rl'ri(onltlS Pct ringclus şi cu llll lllOi 1>u\l11 ccJcbruJ non1an
Bosta11us C,:Optlll>, (C se TUllC.."l t;U ţl fi\~iJinL,\) şi l111tl l S>l JJÎClll'UI (~ fl_rtv · vodcvileştl. Florica iulwştc pc ţăranu l 1i 1orin şi nu-l $11 fcră
filus CesilrusCr~\escu.s ... p~ pardcliseruJ Coti,•cscu, li pt11le pe ;:Lr11â.11doi la ambiţ.i:.t '-lt: a
To<1dtr. - Ean las', dontt\ltlc. cartofele şi bostnnlt de-o parte, se lnrola în armată şi "'' !atc şi ea vivandieră. moştenind 1)('-
şi m 'ascull~ • ..
deaso1Jra şi ave-rea stăpânei . (;ca n1t1i originală. şi rleci rnai
Mijloacele cornice s u nt can1 îoftirle şi ascn1e11i st1r1t şi cele valoroasă piesă naţională este Si>izia11a şi Pepelca, feeric d in
întrebuinţate .la definirea lui Ril•.vni.tescu: care se trag vjit<nvele basn10 dramatizate din Jj tera\11ra româ11ă.
Avem de a (ace cu un Papu râ -lmpărat. dupâ a câruia fat"ll
Jlas11răle>c11. - nău ! . • • Aţi losl llp<l\I th• lu:llo, şi de llberlot~ Sin ziana aleargă P epclca, P;\rlca-\7cX1ă (sim bol al seccLc1),
şi de egalitate. şi de fr-11tcr11iln.tc., şJ tiC- h.•JlOJilalt'. şi ele h1violnbill·
lttlc • .. şt de ..• (Sc<uit.e 11r1 j ur1\UJ dJn l)u1.\111nr) .•. Ltlcusr-l-Vodil şi aljii . Fata o furată d e un smcu. Fabulosu l
ţărnnJ). Ct:-t•r tl, 1115-i, ttccle tur. Le?
Vevtritd. -(1...a c 1J111plut cu bt1fo ncTi i, 11u totdett11na dt! b 1111 g11st. c1.1 a l uzii
(t:itin<I jumnlttl). •Ş i ele cfre11luri cet{1\ 0 11c.şli, şf
l~(i." 11rQltsc11. - la stări prezente, rJc nltCol_cn şi î n poveştile clr3matiz;:ttc- alt"! lu i
ele drepturi co111uu!IJ\l~ ";I de. drepluri 1\,u11leipillc 1 ~' <tl! .:lrcf>turi Ca.rlo Gt>izi. Timclnli şi l'ăcală, sCet nic i Jric-0şi ~i fiLr.l ooc-sti·
c.·ivilc, şi c.lc 1li:<:ţ•Lu_ri 1>0Jillc<:. şJ \lt' :-;urr~1~iut uuivcrsnl •·
\ 1evui((I. - (Lui r. J1corghc-). ( :c.wl s1trr:-1gi11 cc·l:t. 111d, G l1corgt1i 'l t.ate sun Ldin tagma lui l'anlalonc.şi lui Tart·ngiia. Putem alătura
la dra n1clc ttn·ţio11alC! Ce11Uta JVca>1i1utJ1i, d11pfl C. Negr1~i%i 1 1>Jesă
a:rtif-ici:tlă, ilu. 111l llab'lotisrr1 teatral.
1\ lte picst:.~;·a111licrtl utaii orice irltl;;)re..~. [)(1t1ă " 1•t<1vcrl>e •:
n,1,,1ăşag1tl, Cc>Jz,ftl.a, lra.tt·atJ~ <:-ci c1intâi 11 t.;llli'l IJaLl~t..lizat.<.'\
hl lu<Ltrul frnncer. că femeia !şi pvale ()ricimtl înşela bărb<•t.ul,
cel ele al (loilcâ (.ţ r1111tilnţi<.nt.S<1 vcrifjC<lrc a :t111iniJr ilor 1111ci
i>rÎ11ţc!it: l>lltrâ nt: şi a.Ic. 11nni doct·or avâi1cl ca m1')ralitatc \1 ltl<:ti
11la re i11gă<lu1nţ.~ Ca\,<l\ du tineri. Nobilu 1;erşe1oare a Q mică
i tl'ltl rQv17.afÎC c 11 scop11I d e ;-1 iib-age ate.11 ţia 1>11blicului s.:i. Sîlb·
scrie 1Jc•1i tn1 aj o torctrc;1 l!ra11 ţ.ci i11vi11sc la 187 1. Drr411iul de
/•CI' l~• î11 tcmeiază to<nc ncinţelcgcnlc comice pe prezenţa 1,1 nni
tfl11âr Î11gir1cr care 1a to1>0.l!fa f ia. )<><:urilor in vc(icrea co11str1Jc-
t.icl 11nr:i linii fera te. /„a 1·rtr11t1-M1igurtle e c> g lorificn..rc n.. râ ni·
ţilor ! JJ răz.ftc)iuJ c·l e l:-i. r877. S/r1:dcf.ul tlr11Gz1l11i c o ada1>t:11-e
llur•ă J_'oisr.att (lt• pass<,ge do Bayard ş1 11unc lrl scenă is11răvile
11 1111i 1n lrig;u1 ~ ~·Jt1stoc.'ţiclisi, ~tra f11cu1·că pe Lo3tă lu.roca şi·r)
l't111\• llt' ;:;ca.udai. Miile rlirt'ctor iq'a scris 1:.>e11tru celebrul acl or
1111 f;1ră i 111it.-lrct~ tic 1110<leilc francez.c. !\1ilJo cal1t.:'\ a_c tori şl
111111{'.1 lufrnd11- I llrcpl director de in inislcr li C<'" • lnjbe : de
1111t l<: i1tc11rcăl111·i. Nicilt11ul rli11 t cân tecelele comit<"• (Şoldo11
m 1r11:11, ,J1e111111 .'I "glid11ş11, flcrşct• boccegiu, Lu B11tureşti, Cle-
vetic i ,,Jfr<t·dttlt<f(.!-f1g1rJ, _,_,.,, ''''r' 11apoilă 11llra-t'elt'ogra(tt1,, V iva,t-
<litr(i, ~te.) n\1 se J11t'1 11ot gusta" D in llivtr.n<li~ ra a răs,11\Rl
mt1ltâ ,·r e11)0 ~1a.-ş1d \>Staşi lo·r ron1âni tn Bri.sarat,ia:

l)run1 hu11I lJ<>'l>il butci

11ru 1l1 hun, bravi ron1:\1111
<:u '>~i;.·ut l•e il'Hllt•,
c; tr ar111t•lc '11 n1â11 i.

·.roata act{a'ită r,r,iclucţie clra.rnativo-1n11zicaJ3 „ c 11 ron c t1r-

su l h11 Flcl1tc11macller e;iparu tizi incredjl}n <;le frjvolă şi ţ>roo-­
c111>atâ n1ai tic gra 1)f1 de st1cccsul imediat :11 spcclacolt:Ll1.1i decât
tlo f?â11d11l tinei cre(tţii d u.rabilc.
Tot11~i în afară
de / org,, d•la Sadll((ura ş1 de Sinzia11uş1 Pe-
pe/1''' itll11tc~c sa i11vi11g a \'Tc1ne~L 1>eripeţiilc c11coa11ei Cb1riţa
(Cli iriftt Î>I l<1Şi sa11 tlOi<ă fete ş'o >Jt>iea<ti, Chiri/a fn provin/ie,
C""'""" Cltiriţa tn balo11) . Chiriţa e o contesă rl'Escarbagnas şi
<:l11păc u 111 „~a. Jovcdit. o ?o.fnda.111t"! .1\.11got. pe rS<>J1agiu popular f11
leatru l uulo\lardier dela inccpntul V(".'.l~n lu i a l X J X-lea. Tipurile
t;:Ome<liei clasicu, tiL1aă rul lte:gllioU. rata care vrea s.t1 se n1fi'rite,
8. , \. /i, valetul nilt.ăng şunt evidclltc ~i ine vitabile. Opera lui Alecsandri
 lSTOn I.\ 1,1'1'.Ell„\TUlltl HOMĂNE - 27!1

nu rătnânfl mai pu I î.u origi rul.lii. Cuiriţa o '' cochclll hătrân<L ş1 se 111ftrgincşte a1)roapt~ num~tl la stropşirea l i·111l1agiulu.i şi AICO·
tot<lct.xlată o bună. 111amă, '' llt1rgl1cză Clt ll•jr llc parveuixc da.r sal1dri c.:ân1 o.buzează. 1"catrul bulevardier, c11m făcu se de alt··
şi o inleligenţă deschisi1 pentru ideea de progrn;, o bonj uristă.. rnintcri şi cel clasic, folosea această mc.todă care nn-i era
An1estecul de a11teree şi frnc1tri , de 1noldoveneasc.1. !:reci?.rutt~ străină 11iti lui Balzac~ Sn roma11ele căn1ia l~Vl·cii vo r l\ftSC tlll
şi jargon frauco-român, de rahicturi patdarhalo şi de inovaţii jargo11 oribil. Tlnhnd seamă de locul spcctarolnlui. altercaţia
de lux vcci<l~ntal. dă un t.1blou inedit, tnc.'"ntător pentru ocl1iul dintre Şafăr 5i Şloi.Jn, lncepiind printr'o de.masca re reciprocl\
de azi. Veseli.~ uelmn5 a ouµlct~lor. lnvllrtir ea lri danţ li per· ~i ~lâr.;ind latr'o inenarabilă gălăgii! in idiş c. plină de cd mal
so11~tgiilor, ritnlica l•l gCJlCJC n :lcestor- co1l1cclii clatl ltaş-tert: tinei <1rigi11flf C.01l1iC
plăcute cmol ii arhoologicc. Chi.-iţa face călărie ~i a tnvăţal
frdn\u7.eşte. în felul ei . ,';l1Ji111, - ••• fu "inl Li~1\ t•Jtţţer, JlU .zar-ar ca tl11c. Atll pus tlubu1tdu
·11 et.1pital:- n1itn f.QI, zic zeu .
•~11/1)r. V1111~',' l11·n1·he~t·~ . din col ~ n vnli\ii cu 7.lll' zllr 111
Cl;irifu. - .. . i\loi~şîu Şetrli'l .. . 1;011 tllt.cs niol, Je vous llric ·
fl:iltl1i('? • .. 'l 'i l'hilt(>$C Cll.
C$l·CC r1uc \1ous Clc.„ .•• 111ul~c111il tic (.;uli~ă't
.'J/01111 !$i ~u uu tu cl1111osc p-o tlnri ·) . ,. oo t e ştiu c.le cl1i11(I ni
.<;;uri. - (:01n1no ~· \:01111ne: ţit • . • r111tl~enlil t.:I l'tb lr<•I'· vl11lt. I.IC la Suialifl ş•t11 \d111lul n1t'FI..' 111urnlu. lu f'Jrgu~(;uculuf'l
î.llirlfa. - (:'eş l, q11'll csl lrCs .. sltu_rd,1lic .• 111tti" ft\'CC Ic tctll!i
,ij(1/lfr . ;\lere 1nurftlc"! n1i11clu11i, J\111 vi1trtu1 pere pt1ts·ede.
jc s11is :s1\rc <1u•j1 dc vic.ndra 1111 lan1bour (1'in!<ilr11cliou .
Ş11rl. - (C; u htirare). "1'a1nbotrr? . .
.<;10;,„ :)l pc: nr1nO oi fo:i;t brişcar c u (lh(:1·u\a ,~u 1ln cal in 'l'irgu-
tl\... ~11~.
Cl1iri/c1. - <>ul. .. udic.11, dob:l de .::nrlc . .. Lon1bour •. • fl(•ttS .511/tlr. \ finciuni : um fost ltamb:l_qiu.
c.fl.sons c9n111le. ţ:a 1.-:-0 1noltlnvt:. Şlo/n1„ Ş) JIC 1Jl'lll1'.i iii tJusc.hl$ tl1cr~lr111'1 111 l~CCllFUTI.
Şart. - ( I11 l'urtc). Ah hou l .. . Io YC)il~ lr.11000.
Şflf11r. :\lh1t·iuni: lltn <lcscl1l~-o llt 1~ator:1~L
(:J1iri(rt. - l~t u_lu·r s not1S l'c11\•err01lS <ledrtu s.
.$/QJ111. - ~'ni \ •i11d 11l rnchi11 ll'listi<"ttl ct1 vilrfi)I .
•l.)<1rl. - Oo ~''· ;\f~ula11)c?
*11{tlr. - \ l1Hl'i\tl1i; ('tl vllrlol ~I Cii cil,111(tflll .. • <lfll' lU Ri fosL
(:hlri/t1. - J)cd:l.1tij: •• , t11 11u11L1·11 ., . uous 1;,li~ons c~1n111c ţU 1J11
111111 'IO i r1~11b;1?
11101davc.
.")loi111. - lu 't . • ,\111 vinil din \nra ru!i:18c, tlcln Nij1'll-Nov·g (1.,-orl.
$<1r·I. - ( I11 l)i1rte). P:1rlt• tlour te 1nol<la ve Qlor~. 1uhlllc urcu!c.
:ojft{frr. - :\lhlt'iunl: "i \'t11ll •lul11 ~ovo-S,1llt n şi ni vi11dut f1C
Clllri(rt. - IZ~ \'OYCZ ' ' t)ll.S, tllOtLSieur· Charles. J'J li\, \•f)lld rais p1's.
\'1111\I s lr111: r111,te. ~rl c l cl1 es. ş1 1 rl11c hcs. h<>scntrai •• •
~IU 1il j)('r("J(' SOII lCIUS l>OUr des (lcurs 1·10 f.O UCO\I,
.~lt>irrt ( l\l :l niQ$)~ \1 1.r~ts '.'
,)"t{r/. - l·,0\IT flt..'S rlcurs tfC l!OUCOU?
<:J1/r(t(1. C'est~ft „clire: de rlorj ele cuc .. . uous diso11s co1nn1c ţa ...
1-j<rrt. - l ~n ~toltt(t\'c .. • ( lu part<:) c:risti , , q1t'elle m'3Rf1Ct;
ll\'CA' ~011 tJ.r1rngolu I

~CC.Jl(~le (le c:1r..tctcri?.arc• su nt h11lt.:, enor-111e, d:1r nu c:acl

i 11 Lrivia.Jitate ~I t>roduc uri râs t;ă1lă(os :

Li:vnitŞ. , ~ • 1\l1 I C:hiri\1,.1u1

1 eşti 11 z.dn{t.
(;/tirl/tt, - (l:clC'hCL-;,11\(I). l~:tn la:s.
J,..eon1tş. U11 1t1u\ uu.
(;J1iri((I, l~I . ..
l„co11a~. · () 1.11n1acHd '1.
(;/1iritu. - ( Il ut·urf>:î.S";i). ') a c~1<lc. 'l t) z:11·11:1iu1ths'! Hh I
f,tQt1aş. (:hil'l\OfltO, r\i\rzc}flCO. . . Ll:u,•:\ u1:t. iul11Jşlf .. , tf!t-tlll
11urlre t 111 u111t"l1;.
Cl1irl(a. tJu -.:u111. tlc~iu1111 c cnfl:'1·11u\ .•• u~tt i11tlr1t1l 1
1
l .t.on11if. - l>:"1-1ni-J • .. or 1n;î 11 1 1, 1 1şe Îll ochii 11Hll1,lc {'t;Î \'(:r;,,i, . ,
(s(~t1Hlt' u11 pii..tnl ' '" rlo<:,tlal;l).
(:l1iri(ft. (S11:lr ln:1l(I). \ 'a.i llC tni1u.• '"' ll\'Ull t11f1i ~;ş i. li •. (~('fi ·
'A1ul 1ro 11ortrct 11n1ro 1li11 siu şj dtl1ld\1... 1 lui f.l:<u1aş) Nil (role, .ş~
uu r:u.:o 1••\c:.ntu.
U<Jll(IŞ . Ah! •• • (:hlril••ae .. • :s;I rii h htl-(0\'C~t it {) ln \'C-Cii \ l\'Cilo 1
cfi 1n 'ui !'i\·i"1JPal cicla ffu1î11'-lt· .. (1nl1Ş-(.;1 11isluh1t~ (,l n pî1rlc). lt1fn11
t'ÎOt'11f:-it.:1 ! . • • (I ,l'tu111.ş o ...t r:l11gc Inrc 111• f '.hirl lO ,,, lu·ntc}.
r:l1iriJa. .\h .. , I .eo11 t1.Ş • • lt.: ro;.! 111 <·111lja 1·is('şli-n•i1 , . n u rui.:t
l.ll>uz ttc $lfl l)i\:h.111r:1 unei ginga11c fii n\l; d{tC:'\ p1ii iubeşi i . ttoc:1*\i
i;~11tl :;cur1111i1.. . Cil tlclll·at.. . 110 111;1- ''.tlll'Î naui nlull ... 1:1.s.:1-111:1
sil f t1g , .. cit 1n:' 1nu11ccş:le cu,g<'lul .•• (~e l11t lr~1~0 h1thirf1J)I).
l'4t.0111 1~. - ( l·'f1r'a ~e 1nlşca 1Jlo loi· • .• fn 11:1rl e), l>11·le h\ litHillt.:r,
l'usallc.

C.) a1);triţ1c graţir>asâ c..ste l...ulu'r', (;itâ 111(~ICJ'11ă. 1.11tlfăz:„

11ca~~ şi se11tiJllCll~'\lă. t:ât: c.lcspr<: (ll~()l'CSC 1 c J SC fnl})J i11cştc
c u apâî:K,tc c t1 vintc f-ărâ1>eşt1 ş1 o t1 ocări :-urt11teşti, i,c to~•tc
gn1r1elc:

.S1trt1!Ji~1l, ( l11<lcn1nd11<I caii). 1 ~ti . hi, hi. I li. \':•JIJÎÎ •• • 11t1 11111
lfisn\1 , •• l·li, hi! lăluc.'\ • •• I li, hi, 111;\11t'll•\' Ur IUIJÎÎ ( IJOC'llc..-jf ţ) I li.
0

l11d:'i •.• J-U, jupitufe. J ~ocu 111:\ ! c'or sit 111;i las~i tn trucau ..• l·l i,
Iii, da hi .. • llH\·\ ''nr dflhlau , .. µrol1utliv•ur- ti(>:lrelo l • • I-li, hi ..
odală ec:11,n cu loţJi • . • 1"1 i 1 li1sa· v'(-1ţl ()Melc c,:io11rcl<•r ş i 1>C1lea vn 1nJ~
ş ult1I . .. I Ta, ho. ho. 110, tbrrr , . <h~geabn ţ .. c'l,~~'c un t nc· n1t1 t.roe11it .„

Alecsaodri a avul a.n1bîtia î11 u11elc pÎc$e ele a z11grii\1 f

starea socială a vre 1n11Tilor .sa.le. 1.11 <le•)s.cl>î 1>011<:l1'tiţiuoea ..:le„
r11e11t11l ui alog<~ll 1-:L 1)rCc)<:111>ftl ~i ft>;1rtc cles a i11tro<lt1S ca -per·
sor1agil ~LrJtipaliet.' 1)t <;rGe şi 1:>c E vt<.:•1. J11 comcrlie c<Jn1icul ţ\(;tortil 'l'<>odvr1ul în IJ:trl>u I .flnlart1.
 280 - VASfLE Al.ECSANOFll

Boieri şi ciixoi. Ea osândeşte gene.raţia venală a vechii proli-

pcndade dintre t84~r 846, care s'a lăsat cumpărată de Evreii
năvăliţi in ţară in acea epocă, săpată la rându-i de parveniţi
ca :t.ipicescu şi prtarul Slugărică. Lipicescu e ur\ Dinu Păturică,
ridicat prin linguşiri şi devenit obraznic şi primejdios pentru
stăpâ11u l său vornicul Hiirzobcanu. In faţa vechii generaţii stă
bonjuristu l Hat!u, aprobat de Lăză.şul Arbore şi de boierul d~
uună b·adi\ic patriotică Hatmanul Ştelan Stâ.lpeanu . Piesa
are t1Qr<)ţU I t111e.i des!ăşurJ.ri f11cete şi amănu11\itc. n1al n1ult
(lecât llC: a<.:cJa a l t ll'lt.:i expoziţii rr1orale bogate. Oarl1enii s11nt
i?tcrşi, însă scc11clc sunt pitoreşti ~i ~tzi i1tcă. şi mni colorate
[lril'1 i11dcr>ărtnrea rnoraVltrilor. lată una i11 care cinov11ic ul
:\lccsa11dri a vea (Jcsl-ulă co111petc.11 µ :

Vu/11c:.- l~t.·st·l<111\ln ~tl. dol'nuul ~liuislrtt "l • .

/.i11i«scu. Se Găse.ştc: Io Vodi\ • .• Aî vr'o Lrcab:\ cu boic.rlul 't
Vt1lf>t. !\:\ \ 'Czi tlt111111cata • • , t:u111 .!ţ'ar µrilidc . •• a~ 11vea ;1.â·i
11r;.'Sl1JtJJistsr. o ictfbă 1r1 /Jtcd11tcl11l u11ei 1>eri11iM.t C'c ::i111 (•lJ 11iştc r:izcşl.
1./JJlcc..t1'•t. ( 111 1n1rteJ. Chi lipiru-i gt1tu. (l.,.u1 \ 1ul1,e). Al r1•sl
ol1fjduil pri11 vr'o suntavolr1icic <th1 pnrl,~u lo r ?
V11/pe. - 1\<lle:J • • . Sfi \ICiÎ dl11nnc:l..tn . • • 1::1 SUII l \'CCÎll1 c u 1110.şia
n1~a. ş'nş -41\lca p<>fl;'\ , •• tlact1 s'ar IJUlcr. . , . rt1111 s'ar- J>Tin<lc • • •
i\l:l '11tl1legi '! . . ~
l„i11icc:scu. - c; u111 11t1'/ ,; .Af avea 1>0/tă să Ic r•1.şlt1e§l1" o parte de
11:itlJâ11t . , • \!li /1(1/X:U.
\rut/Jt. - S:i ,·ezl dun1ueata, eucoa1te Nâslasaki: FăcâJ1d spruf,:i1
in tsµisoo:ccle n1clc, t\m Uos/Qşit llin /1ol<l11i Jor, că 11nchiut nlctt, r:iJ'l<J-
":1tul flori~vi:i.t Nic11 l·lapc:eo, uu c un11i;lral la ltttl 1812. o tilrlt1 tJu. Ivi·
<lCla răzeşul 'J'oclir .•\rb1.1rc, J)C 5lre.\. dc·u11 cal băiau, cu :1ltlt6. tntăritil
ln prut1stvittt gi u1tecăloric l d (' IJotoŞ"<111i, aşa -prccuo~1 $Q ()oale •lt.>\'C<li
rJi11 cur>rins·ut dclilur scripi~ile şi ş1111ruile, ce se ~rlil la Arl1iv;i, î11
dutop, tu prtdntt/11/ sus pon1i11îtei \l }Îll7.ări. (Se ră$ur1:1). lns:1 la lrltl
1() 1(• u1onrt, t•1t111 s'nr 11riudc. ·r oallir Arhure ,J<! dro(iicot • •• n11:lrc· !

'I}

- •

Artlsta Aristiţa 1\1noolcscu (l'\on1al'tesen) fJ. ,\. R.

Şa/dr. - ŞI pistol riglnltu şi earabiuc

Şloim. - Carabine? Vu.s fer a carabi1a 1l
Şofăr. - Veist nist ut's a carabin ist'/
.5Joi1n, - Nu sc:J1ofr,. • • 1\ carabfn ;,J Iacă a c(1rabit1.
Şofdr. - A bdr ZU!J 1ner vis i dl1S fr.r a <ling.
Şloim. - 1' .. , <t. . . U. . . a! i \'u horii: l~/1 uel dir a 1n11I rf1g·t; !
<1 carabi11 ist a :.o f t:1. dlnglri vus Jwl '' l i/ki; hcrln a koilbdn, 1111 dcr
saat a panafl:i, inl11 a en(iskes ; ufbtr1 a ko9ă/ihi. 'ţi11s.t 1ti drart cbs
a kighilkc, a t>ro/1 f11d ~b.t a kla(kes, /11ct 1nal1I tli ~11/lskts q şto.t ; c11-
ţi.'$kes tnahl plosk; tftr kogdl{illl lrosJ.:, i1ul in <ier. li/kl a grols hcn1lrdcr,
und di bisl tolei vi a Jrind l
Şa/dr. - (Spăricl cade pe scaun). Ai! vei mir gheval/ I

Alecsandri a voit să facit în l.ipitorile sale/or un studiu de

adâ.ncimo al factorilor ce sapă sănătatea economică a ţ·ăra­
nului român. N'a izbutit totuşi, deşi t>rin norocul L111or marî
actori piesa a putut ii reprezentată cu izbândii. J<ir Jani Avdc-
los, arendaş. şi j upânul Moise, orândar al satu lui, sunt fiinţe,
rasial vorbind, inverosimile. In locul tenacităţii, şireteniei şi
onctuozităţii, Grecul şi Evreul pun în combaterea ţăranului Ion
teslarul mijloace criminale, plătind un om să omoare pe con-
cu~entul lor, şi căutând să suprime şi pe ucigaşul complice.
lnsă astfel de metode definesc pe criminal to genere, nicide-
cum o categorie socială lucrând cu procedee specilice. Piesa e
o melodramă exagerată, abuzâ.nd fără subtilltăţi, de preve-
nirea. publicului. Mult mai bine construită este comedia severă .-\rtisto Arh,ilţ11 l'lo rnoncşc 11. B. A. (I.
 r s·rolll/\ 1.rn·:llATUlll"I llOMAN1' - 281

Lipietscu.. - S~-1 fie de bine!. ,.

Vulpt.- t\ min •• . E~r· cc s:\ vezi? ... La leal 1817, se sco:t"l:l
recioruJ ră pos11tuJu l. \UlU I Conslt\ndin .'\rlt11rc, tls Cârnul, ie S(.;(~ul;1
c•o poutst6 Jllin:\ de po 11oş, nr-.ltrlJ1d cu do\•Czi i 1nărtu r:i i , ct1 tali\-
său n'ar n priirnlt delo unchiul rneu, rt.ori vist Nicu Jiapcea. calul
Cel bAla11 din ultlcă_, fi Că sus t>On1înita J1irtfi O\: lor .-r ri fosL luat~
de sus poznenitut nleu unchiu cu l1t.Yuvol11icie. l>a chiar şi cu oi,•1<1t~or...
Jsprăvniciea cloclarlarlşe1lt ~iurJce:.1tor1el. c..'l.rc şi lrin1Île un sldl11t1·
CtQ!niC la (n\a IOCtllUI Îl\ COllla11dirOtJC(i. , .
Lipluscu. - Bt1n • • . Zî 1:nat11le:
VUl/Jt. -Ci11oonicttl vine cu /J0<Joro/1tii · u c:lru(.:1 ._1t 1.1o~t:J. cul'c.
p<>dpişcl1. di\ ros/Jiscll. şi fclri1 o se teine dc·n race ostuu()ut:<i t u slujb6,
aşterne o olnoşă11l•: pe h;lcllc lrie«ptl, p·ri11 t1.1re fu(lrCJJtucşt.e l•t~
Constant.Io ,\rburc 7.Î!i C::lrraul.
Lipice.scu.- C:t rncc atunci flo ri· vîslul ?
Vulpt. - Unchiul 1ncll a l c nrMă la 1 :;.~ i t'U />UllfJ~ lu 1u1l.rl\':l Sl1>111r-
ceolnic11lui care adlo{oti$i~ clo rt1.'î/>Oloje.11ii:, ş i cerc să I su fal·H o
nacaronit. ca 11n11io (',Q I 1.1ase r11ş/•·rl i11 11ra/11,r..lul de 111ni s us • .. ·ro.s:l
n•au halor/JJ3f/ _,. • cun• s'i\r .1>rin1lc • . • ş1 tlcc:î ••• 1>riu uru1u1·e .•
Rşa prec unt • . .
/4fpice.,ct1. - I 11rrJCf • ~ i procl . • :\111 în ţ ;llcs ..:ursuJ pric;inli .
A_li~.u.i lăn1urll-o tlc 111ltlu1u.·.

UJtin,ele l11crări llra111a.th.:c otle 11<Jţ•lt1l11i (l(lut.: t111 1>r(>C{IT:-.

de actânci·n1e neaşteptat. Pe lâ ngiL 111itturit1ltc:l t~ll11ici'l. nµarc.:
facultatea creaţiei <le o.a111c..:11i . J>c t-iigur (."ă l>tsput Votltl ~c
nutreşte din tea.l'r11l lui Victor H ttgo, c1J toalc act~stoa clraTI\~L
lut Alecsandri c originală şi dacă c vorba despre o i11rf1~rirc
<.:a e din partea, mai de gral>ă, a ,,icsei lt.1i l:fa~c11 ltd:u,1·n
şi Vidra pc care Alecsal'1tlri o n11nle.'l. tn deriziune • drarnul"
<leşi aceea <l(,-stl,i<lu tlcrla d r<-trl\elor is toricr.: rrt1llfl1lc:. ~larClr.:'JJa­
tho. poetic, l1Ctla !frică şi retorică 1lllJ l1·afrul lui I lugo li 1 1~cso

. \ rlls l~1 J\l'l$l l\:1 r~ ~tl llflllCSC'tl . 11. ,1.11 .

la t\lccs.'ln<lri. în f,>cr1itc ptin cl,z.crta~ii 1•t•<•,1cc ele- to11 minor.

Cl) l>rett. fllltltfl (r111\~ti de c11v111tc ~1 1•rt:a J''1t111c 111ari 111lagi111„
I n scJlirn b vi7.1t111ctL lu_mii e 111<.1 1 JX>zit.1vr~. Se ccn1turcază cleJa
încr.:1>11t cor1flic.tul fund,t1nc11t~1I şi lradiţional din teatru l istor.ic
ron1it11csc, e<1re este 11t1 între i11divizi. ci îJltrc ~1111Ulţia. vOic·
vmlulu.i p~ de o parte ~i re7.istcnţa tradiţiei şi a corpurilor con·
:jllt111 tc l'I(: <Io alta. \lc:.-<::hit1lu1_cor din trage<i ia cli11~\ 1i ia locul
aci ~i'\că1li1llC~t. factc) r de impotrivlre Şl totdecxlată SJJC<;talo1·
11111)asib1I al agitaţiei crOltlui i11 ~pirittil u11eî ab:;olutc religii
a <lcşcrtăci1111ii. De aceea Ctt>li irttt:ligeniii şi <li i11iţ1ativci fac
i1l a<:est tC-<'1t.rt1 o CÎ.t;t.1ră 11lÎl'.cnt.l>il;"'L şi antipatică Jn chiar i11trntin
autoru lui. criteriul faptelo r fiind b11nt1-1 simţ. obicei11I 1>ă 11l{111·
tul11i . în g enere tleci îdci ntoc1cra loare. Privi11ct lucrurlJn cliu
r p1111ctul Uc vedere absolut, acest lcatr11 cor1s[i nţcştc pe erou l
plat. Exponenţii trndiţjei su nt ln Dc;pot-VIJ<iii, jumătate şi
Lî111b3. Dttlce. comentatori cu IJUrl IJumor ai cvc11imc11teJor,
cai-e î1tsă 11u judecă (aptele! ţroîc ci 11umai d i n pt111ctul de vcclttr<.•
politic:

t•ii.1111\Jl,UI g1'.11i\ 1>rit.:Şlt1 :..1>inonş1•lor lll'l ici.

J\rtl11itn l·:lcua 11'codorlul.
~lolt l o v:l ·I ni"t\':\.l ilii \te c;rc·c i ş i l ·~rclicJ.
~i l•iruri, Ji(:slo l•iruri, vlu1at.uri pc·o tro Olit.'iA,
Ş'u11 aall)ill 1>e l ot u11uJ de fiCt•urc .::as;'i,
fir c~lt blatn ~ ud oarc o 111u11c:îi ,~a scllin1bn t
l11tr'u11 IJilr-'Ju de nur rt• e-ur"t$ la p~tat.
/ 'e uoi J1C! (iuce roa 1nen ln 1nar;1.i11e •lt• i?•'oupi1
~I (fin avutul nos tro li1ru~tulc st 'ndon11ii.
Rău e c:\nd "1\dc culn1ea d.c 111 uş1111oi. de jos,
l) nr vai <IG caft <::lud lnl1>:-1.- i 111:'\ucnt{i J>âtt lu u~ ! . _
U. A. /I. .•\ r·cstc gâncJuri nCA.rt:. fn 1oinc tu rl>n 'mplântâ
~82 - VA Sll.ll ;\l.8CSANORI
A<'torul contie: Ştefan rulinn. talUl.
JJ. A •. U.
Şi, zău, simt ciltA>·odală că dracul mă desc.lut~.
~l011ln ferb~ ' n n1l11e şi. de 11'aş fi 1>ltliaş 1
Oe n'a..ş fi rotni\u, frate, m'aş Iace ''Cigaş I
lnsţinctnl artistic a l dramaturgului a ştiut să lase croulm
libertatea de a se proiecta. Despot. e un aventurier ambitios,
pon1it de jo., dar inteligent, cult, marc se<lucltor de oameni
şi nu prin sata11ism rom~t11 tic ci 1>ri1l valoarea şi genero?,itatca
plan11rilor ·$a le. Oi:,atc>ria S.'l e ttşor J:>Omponsă, C\1rn se cuvine
ltn11î c:c,11rlucă.tor:
< : in e-~·1 •.• Ascult.1 fn ţlhtal:
Si\111 f) espol 1::rnclld1tl d i11 Paros I r\I inou l:tl:'l
,\ fost fruntaş <IC onn1eni tn (irecla bouat:.i,
Prin' tulnic : de 11e L.n>nu-l cftznt $1 riislur1tnL
~ttb
nprlgn urgie :t ·rurculul turln)t .
·"''Cl\luricruJ citştigă nurnaic!ecit ~ ro tt1ţi . C u\.·intele lui
Ina.Iţă spiritule, seducţiile lncilntă pe femei iar Doamna Ruc-
sa11da *i fata lui Moţoc, Ana, •unt ameţi te. l)cspot le captează
J'lC fiecare <;t11nijloacc lel 11rit'e. DO~lll1110i fj ra,;e (la ri1ri şi o magii
c u r.are soţia acelui u_rs11z Lăpuşne.11111 -n l1 e:;.te obişnu i tă.
1\nei li cli un spectacol de vitejie, sărinfl pe 11 n cal ~ălba1Jc
peste zidul curţii. ~Moţoc, tat.'ll Anei, a !ntrevăzu t pentru d
·u n mijloc de sporire <l- ir1!Jucrrtei şi căpătâ11d tlela J)cs1>ot
făgăd11ioţa de a-i fi gi r1ere, pune la ca.le lnscăur1area cu con1pJj„
citatea celor mai mulţi boie ri . [ntâia n1işcarc n.tl izl>tiie:,'tc.
Despot e pr ins, 1nchis. scapă din lnchisoar c cu ajutoru l unui
nebun, Ciubăr- Vodă, venit ea din senin şi pe care îl lasă in
locu-i, fuge din nou la castelul lui .Laski. unde 11 a.5tcapt.ă
Carmina, soţia palatinului şi iubita sa. lndrăi.neala lui Despot
c răsplătită de noroc şi de altfel aventurierul are o lnsuşîre
n1ai mare de~î.t toate celelalte şi an11me i11credcrea î11 destin:
;\10(0('
M•i bine o lasA că·I nAt ~ngli .
Oe nu \i-ar rrAuµc capul .. .
J)es110/
N':.1111 teanl ă sâ ml·I fr;l ug:i.
De 1) rJn~t1 -111 ' n u 1
c u c:tii sp~tnloJi şi nri\1)c.1tl
Ce s ub o Jor COJ>ilc a n aripi vu llu1:eşti.
ş·nnoi .. ce\':.t fn1i ~J->U1tc cu-a lnlnit :1 .şoi:>Llrc
C6 1nowtc.a rcspectează )>e 0111ul eu 111c1tlre.
Când tn cele din urma De8pot ajunge l)oonu. ~1 se prăbu­
şeşte ln foarte scurtă vreme. Pentru ce? Au torul indică greşe­
lile, subliniindu-le dupll. concepţia sa patriotică. fără a putea
strica ur,itat.e a organică a creaţiei. Despot nu se n1ai căsAto­
reştc cu Ana supărând pe Moţoc şi nici cu Cam1ina, car" ·măr­
turiseşte adulterul lui Laski. Despot măreşte hara.c iul şi vrea
să fu.că ţarii luterană. Aceste cauze 11u suutsuficicnte. I m potriva
lu i Moţoc, Despot putea ridica alte forţe boiereşti , ln contra
lui La.~ki prestigiul lui de Domn, cu a.lianţi! mai solide. fngnt-
titudinea n'a dărAmat niciodată pc un potentat. Şi alţi Dom.n i
a.11 mărit darul de bani către Poactă şi a u făcut mai săngeroase
exacţiuni. Despot cade prin chiar lnsuşirile lui. pr in idealurile
lui utopice. E l vrea să facă Universitate îtt ţllf3 lui Moţoc şi
să pornească cruciad ă .î mpotriva Semi1u11ei :
aqcrii s t.au IH! gânclurl, llCtlu11'1eri\i'] • • „ f1 rca l)Îlte.
J)cci fa că -se lun1lnt\ 1n ochii tuturor:
1
ŞI -spuJe tot.I dc-:1rt\nd1LI c11 glas d€:$chis .::c vor !
Eu, f<l.r:l n111eţc.alA de \'illuri (IC '11ă l ,:trc,
\ ' rcu glorlo l\1olcJo,,ci ş.'1l ci 11CRltîr11:1re l
~1at .n 1ull l Vrau ~:l r111> jugul c.:u1n511it ş i ruşin os
(;e.apasit 01t1c1tl_rea hl flli Iul lfrlstos:
~1af 111\all I . •• Vrt:Stu ll.0111:\r1i111oa'naintc 1ncrgl\loa1·e
111 sfănt.~l C.:ruci3dr1 l11i C:hrî$l lilJCrălc)are
C:a t1l1i1e '11 c urstal lun1ri ~ 11ici c rai, r1icl tn1p:lral
ne .s ol1 rlă ·I sâ dîst'lUU cu (lrc ptul usurpat.
Astfel de ;cducţiuni s unt menite a lăsa reci nişte oameni
fie ma i conştienţi de imposibilitatea. planu lui, fie duşi numai
(le ambiţii personale. Programul lui Despot c prea lin pentru
Moldova timpu lui ~i scd uctorul, abil ln lumea Carminci, se
doved~te mtiv. Lnstinctul de cuceritor facil mai inspiră aven·
t11ricrn l11i un n1ijloc (le a scăpa d e n1oart1.1 şi ~\nume un discurş
foarlc caligrafic şi uşor fa11faro1l, excc1c11t lntT'o Academie;
Vre\i n1oa.rle•l 111c;î'l ... Stlnl g•llu ! ... l 1f.idcţl Căci 11'a n1 learnil
l) C•tl inele Ia1>tc 'n via\;\ si't t,l{IU fJ1 ecl:"u.r l l":Ca11l1l;
l>n.r tronul 1nai sus este de ~ri\ \,11 •>n1c11csc,
ŞI :-.iugurul $ilt1 ju<lc e jilrteh• crrcsc !
Dnr n1irul e (• rou:t tx~rc:tsc:l, Sf111cUtoarc~
Pe frn1Llea t·C·•lU atin~·o tn veci 11e.perlloare!
Nh.-i ~o arele nu l'tlalc s'i1 tt ·prcJacă '11 11or.
Ni\'i 0111ul să o ş tea rgli c·u bra1u· i 111uritor;-! • . •
Vrc\i nl1lttr len 01ca·1 . • , lJt•lflc\i ! .. • dar e u, lrist :i \'itli111:\.
lslorla J\loldovii \'fCll !' 0 sctalese dt'·O crin1tt.
0
Să 111,,. 1>oa.rte s:1Jg1na lul t u ziuH re'11\1le.rii
CA 11 1>liltlt cu nloftrlc:\ l)C- l)es11ot1 J.)fu1111 HI ~ erli l
(Seo \ âti du -ş l c~«>rt>R llfl 'IC pe cop şi nrunc::lnd'c>)
~1 i- :1ru 1 u_: dJ11 l't'I' <'orof\11 t1 ! .. . \lift 1f1i1n4 sccptro-n1l ~tot.... .
Nu hll\I sân l l.>0 1111'1 J • • • nc111nn 11t~ltt c' i f 1c l)cspnl t
O clipă l10ieri111<".a ş«>V<\c~ ;i1J«Ji (:j11l>ăr.Voctă. fostuJ 11cbnn,
injunghie pc Despot. fiindcă i<toria ~luhlnvd nrală dimpo-
trivă că uciderea e calea trad i ţională de a •căpa d e un pre-
tendent. Astlcl Vespol-Vodtl devine tragedia nu prea adâncă
însă bine s tudiată, li omulu i 1lc acţiun e din aiară Io luptă
cu un factor puternic şi iml"'netrabil, cu obiceiul ţării.
.E'â·11t<i1111 Bland1uui t>st.e I\ dramă amabi lă, spectaculoasă,
poetică n11 în poezia exterioară-, foarte superficială, cât t11
problema de bază. ,\lcesandri a creziit că scrie drama sa.
Horaţiu se crede un • geniu • şi ca atare mai presus de ultra-
giile -vârstei..-\tenţ.ia 1i. cade a511pra unei sclave. Getta; n cărei
dragoste o cere ca 11n tril,t1t obligat<iriu :
Eu ~ J-lo_ r a\-iu, :\JcsuJ 1\sl.erici
,\ Chloci, a Gl):1 1<lrt!i 1 I\ [Jyrrhdi-. ît L.ydh.~i .
C:e-au tnfloril cărare:\ întregii m ole v i ~\I
C:u-a lor ne111uritoare ~i vest: le rru u1seţi j.
 IST(Jll lA J, l'l'l; UATUl\fl llOMÂNE - 283

•
.. ~I
, I

' ,

-
.' ••

- ·-'""' •
-
J.Jtogrnlie de f\ . Asachi. li. A. li.

Jiu Of' ~1cu1n t1J,J11t1;'an1 pt' e11IJ11ea •le pe care
Tot on1ul call 'n ur1n;\··i c'o lung<'\ suspi11nrc.
l:ter;;i111t u11 fO(' f11 ':lnt1·mi mnl ttplendid, n1ai r11rat ..
IJoet s unt, $1 JK>tl.ul 11\I c srutil tic ('hitt,
IJc tot cc•I t1111 r 11lre nimic nu ~i u slr:1io.
Gctla nu· I iubeşte şi Horaţiu o iartă pentrucă fnt.• ~ă.~şl c
t11a11uscris11I • 1\rtci poetice• pierdut Ja fânt!l11n B llll)Clt11.ici
(aşa numeşte prlntr'o licenţă regretabili\ Alecsanrll'I ""'litn
l'ons lla.ndlll!iae I). l)mma bătrâneţii sl! cnmplic!l Cll ;1c<wn n
pierderii presligiuluL 7.oll aduce lui Horaţiu invinulri lc pc care
generaţia tânllrl tn ln1nte c u Macedonskl le aclnci:a lui
Alecsandri :
Orfc11 I. . . Cine 1. . . I lortt\iu I. . . Orfct1 '!. • O !
Orfeu I . .. l1nl lR'c prin vine fiori ce„mj (Iau turbare.
I J1• eAolsl rlc fn1nle. irtleresat. "'ena1.
U11 curtl1..ai1 nemtn1it. tlt tro11 imperial,
lmp4T1llor de ode ln ••<i
linguşl l<>..r•.
Nl'SA\los de Iaurt. d• hani şi deonnore I
lnlr'un cuv!ln t piesa tratează lupt.a geniului bătrân u1
d"'imanul implacabil cc se chiamă timp. Fil11llit1n IJ/rou/luiti
este o comedie melancolică. co11solidată. prin bmw trucuri
teatra.le. Scena festinului. aceea a declanw1iei lui 1ll"mtiu
sunt de 1111 humor delicat. Un specimen dv mozaic soonic
graţios es«> enumemtia de bucate (ăculii d e Clntto:
:Sco11r (Aşe•4ndu„e IQngll nl••ll)
Ce vo111 a"ca lu 1nasă·? .. . Rosteşte (ilut.lo, $J)UliC.
fi/ 11110 (Cu lăcomie).
Oe. ton te cele rnro şi
1cumpe. . . . lle 1ntnu11t! t
FAunJ umpluţi cu trufe, şi slridli de t.,1crln.
t uconre fmpAnate. şi marinate: •n '''"
l>rh·i~helnrl ln ~lnirl 1..: lrl!V\rtlc 'nfiple.
t;egj_ fJ,rnSe c.llt1 °l'At1nl .... trei fert~ .şi tre.i fripte
ln t1nl'1:f'le.1110 de I.est,..... şl . . n'l tJ'.le mai buJ1,
( Tu blhl rlr llrnt>I ftU!ll OHP'f" •••
.'irt1t1r
IJe rare?
1;/111/0 Cl11RhilA11tl ),
fle l>(lun I
Efectul ourat stilis tic c 1·11
ath~ 11rni •i~ur, cu cât lăcomia
h1 i (;J11tto se alin1c11tca1.A cli11tr'lt11 pr:'ll'IZ exotic ce pare puhli ·
~111111 o combinaţie de fantezir .
:;; in Ovidiu Ale<::sandri a gi1ndit sll continue drama omului
1le geniu. Ovîdiu, poet al •Artei iubirii•, se simte lndreptăţit
să iubească orice femeie, Iliră a 11 um1llrlt de gelozie ~j să-şi
11r11f:111nrt t
ridice ochii chiar asupra nepoatei lmpăratului. Punctul de
vedere. nproape in,::ămfat, al Jni /\ll'Cl<.1 ndri· Ovidiu li exprimă
l \1fi:1 :
t:e1..ar. 1n4 1ulr dt·al tliu !tarcasm.
Tu care cu poo\11 l rneştl ln N>n lr~\le . . .
I lnra\iu şi Virl(iliu J>o~ed'o '111Jl!lr~\ i c
( ~a Line: al lor ~c_on1u cn·al lilo fit sbor unit
t:lăd~c dht 111111„ul 11tHllrt1 u 11 S('c-~,1 strălucit
Piesa este însă falsă. Vreme de patru acte se pregăteşto­
ind ignarea lui Augus t i.mpot.riva poetu lui. fntr'al cincilea ac t
şi ultimul, Ovidiu se a(Jă 11111rihund lrL Tomis. Printr'nn arti·
ficiu nepermis toate per.;onngiile de seamă vin să-l vadă:
[bis, intrigantul care fi p(.rtsc. Iulia , nepoata împăratului,
amici. La Toruis poetul are o nonă admimtoorc localnic.'I, pe
Sarn1iza. şi moare C\J viziunea f<omAniei viitoare ;
ŞI lslrul m~lcncşlc ol Tibrului renume . ..
Se'nal\ ·o 11ouA Ro1nQ, rcnaşle·o nouA lume..
 284 - VAS ILE ALEC;SANDR I
Poate tă cea mai durabilă parte a operei lui Alecsandri
esto aceea în pr,)v.ă. Sct1tit c.ic _risipa <Io .sital>c \iÎ de r>b1igat ia
g1·avită\ii lirice, •criitoru l îşi 1·cvai:să. şlob<XI de a cl\vai;n . toato
clttrt1rflc: umor, r>ictu râ, t11les11irc oric.ntală de pcJ\•cstitor. El
r1 1are i nvenţie. de aceea în suhsta11ţtt. toa~e nn r:aţiurlilc sale
s unt j urnale de c~~lătoric. Genul era la modă atunci, ilustrat
de Chateaubriand şi de La111artinc. J.>ar lui Alecsandri li lip-
seşte sco timco·tu I geografJc. 111:u·t:a t~vocare ro1'11al'lticf1.. Ocl1i u I
l ui e. al u.11ui deser1;1tor pa.~ iona.1 <le detalii i11ecJj to, al unul
reporter s•1r:.crior, care surprii,cle uS:.f)tic11l fără •t
Lrn11s(i~11ra.
Călătoriile lui urmeazil. s piritul acelorn ale lui Al. numa~.
roa.r to gustale atunci. Jmitate npoi de Ed . Al1oul. ('r1l:H~>rul
arc v pred ispot.iţic stator11ică. ele categoria spiritt1lt1i c ritic. tlt•
a nota grotescul ~i pestriţul, făr[L 3 ~I ric" impr..,;ia .i„ s tmliu ~
tablou lui. o pretenţie de • humrlll r . n~i:mal ic. /J11rhclitr« tir/a
.Flore1i/a e o 11t1vclă roma:n tică ele t ipul tcocl">ro~. fără ''~tl1t:\ l"l'J:
0
de conţinut. Un pictor se i.od ră;:ostc~tc ele o aclriţă, pă1.1t;'1
de un bătran gelos 13arbanssimo. c îujunghiat, apoi in cdc
clin l.1rn1ă izbi1teşte să fugă Cll ltll>i ta. lstorÎtl C Sc11zaţiOnnJfl
şi deci bar1ală, dar Alecsa11dri care 11u urn1ărea exci ta rcil 11ri11
·ir1trigă ;1 atcrlţ\ci, a î11grnş.:"lt ou J>Cn.sula liniile
t\lo11u111u1tlul lt1i Uvidl\1 (leln t : o11~ to1 1\u.
italian, lăsându-he. Cfllcva graţioase gravu ri (le epocă, prc~u111
acest interior ci~ cRtedrală 1839:
• lntr'41 J>u111ini('·:i, lrccânc.1 J>C pin.\o fle 001110, \li1zu' o n1ultl1t1e
tic c.c hi11:l~iuri iu linie, tu f;, \tl c;\li;tlr!tltţl S. 1\litri:t tJcl J<io.rc ce su
~ăseşle · ht tuiJ1ot'U:I 11ie\ci; ~i 1:11de11111at de c.uriosilatca de a vctletl
clnn1ctc nrii;tc.1Cl';1l<: din 1 : 1 orc 11~:t. l11Lrah.1 ri, cn. Prive liştea <;C ri1i se
inf;, \ oş:l 111~ u1111,lu •Ic i•u b1.111 lhni.:.11L ulill (!1· l'ul cr11lc ş i cit s ttl11t,
cl r~ulăseitt, 1n11>iclrit ca s lâluin .sttlnlulul lo::t11, h.\ng:l cure tJlă
nflnnl. IJ lseric.f1 t:rn lt1n1innt;i <le vrc'(l <"!ile\'~' canttcle ascu.11sc pe
tlur1:1 col\lflnl.:. h11·1il rn-zclc l11r nr1111c·11 •• l11111h1:l slul>1' cu glnsttl cel
ele J>C urrnii " ' ttnui 0111 e<: n,loa.'r c, ~i 111islcrlo:1srl ea. sflnt~J(• tUif1c
t·e se scrlJn înaintea Vecinicului pi\rint.t•. t 111 poJ,<•r întreg sl.u i11.,;e-
11u11(·1ila1 in fn\ n nltnrului şi cuf1111ctul h1 tlulc(t• 111<l11g4\ere n r 11~ă­
t•l1111ft i ; ş.ţl;\io; ul ri1s1111:ll<•t şi IJllu cli' utt•locll1· ni 4U'f;,:!t1<:lt.lr sl1ura prj11
11orii dn ti\1111ic c·c.~ se ridicii l11 vtiztluli. ş1 \•u in CH v ,hr1rJ,(L ccr<:.a::;t::1
1·c.• r1n rc•1 ci\ ( lictt1nil .s1Jtlclc lL• 111 1111c:li11l:1 •• • •.
IstQria ttJl14i gallill1t ~-..; '' ''~1ri pttrctft•, cc u.r Ii avut ca 1.> uacl
tic vlccarc (J c()111p1111erc, cu izvcJr .gcr1nn1l, JJttl;Jic.--ilă rn l\1!0-
-tnitt1I lui (~. l .t:c<;a. c C('111dusă. 1lc 11 11 sµiri t c 11 totul lnt11cc·z .
<,;al b<'nul, Lr<•ctrt din mllllă ln mf111a. poale povesti paralel
lntâmJJhl.ri1" sale, <l.,,.fă.'jurii.nd o gnloric de tineri, dela bon-
tc11nl1ro~ ult1 l j 11riştul cu frae p:luă la cl~puiatu l Ilic~. Sunt pagiui (le o mure
''Cr\ră de cuvinte h1 dul1u l viitQrulul Crc;U1bră:
1;t1lbci11t1/. - IJar 1 1111' 111ir (li• ~ t;ţ 1l1l1 1ul 111<:11 ,:u111 ilc •• uilnl \·inc.
s unt ou, ş i 10°6 f)\IS ln Ull loc cu o IJÎ::tltl 11;1rtt ca li11e co llU ra1·i :'lClllll
11i1'1 t1·U Lani, atill eşt i fle. şle.'l.rsii şi i.I~ l ic"loaNi I
l'ar<,on. - ( i' les11l111I iJt ri11rl:1). ltt\fh; (l ro1~ u 110 poru11lhch.· ne-
~rc.J .. , [)ar "'' te vczl. ciu11lilu1c, t~:\t '-'~ll <Ic ro~ c.le ct1ila 7.;\r(l-
rilor'! . .• nu le ' 'C7.i c:\ t1i :1,..;iun!'lo i1'1 l rt.' i 4;0l\t1rl. c~ :li scl'1zul şt tti
„1~l)il 1·:1 u11 irrnilic ilc (~i 11t1S'! . •• ' J'i-ai pt\r1lul to\i tlll1\ii, :1i:'ir111011c
~ I vrei st1 1n:ti 11111~li ţ;i 11c ill\iJ ·r
(:<1ll11irr11I. (f:11 fudt11i c, rirllci111<l 11 -~u irt picioare). J.•cul tll'l şi
fn l1 t1 t r:l11 c·~ tc lot le11 r;\1n:l11c, :t~(·1ni 1 1c· ~ i ~ri 1 1.:·1 11u l lol galh:'i1'l
1~t1rtl11t1. <Sf1ll:'i11<.l <Ies şi i11te <Ic r:\s). Galb;.\ri, lu? •.. c11 nde-
v:\rnt, :-ăr111anc, eşti galben. 1lnr •la gălbi11llren 1nor.ţii.
Ct4 l/1(11111l. - l.'::111 ascultii. CL1cl;l11i\ lt:l11·;lt1A. 11t1 le giu(·u ~·u cuvi11-
lt'.lt', c:\ de şl s u11L acu11 1 fn t1·cJ cottorl, JU; l••c tufit' 11nul l11 line.
l'<lf(1fffr , (t:u df~prcţ şi 1.·u 11n :l()r de· t11tl rirc). l~tl an1 trcc11L
pri11 tlog<·t,·11: l ct~ict.~r llor şi l\U 11ll„;l foliit Irrt:il ? t1J1'11loi lu vrei s:i ni;i
~ pu ri i?
~lctotl:1
c (111asi-drarnatică., c.;11 :tt;c.:<1.Stil deosebire doar c.1.
tabloi.1 1 poate l'i cm1l:e111plat inlll'iu ni; ~· jocurile de cu vinte,
s u bti le, 1\lt Sll pC1rtc.'i SCC1la. LJ„ S<1lo1t di1i l<1ŞÎ reprezintă O astfel
tic: colccţîe: clo 11lst,111t,tr1<."0 umc>risL1cc:
JJ011t1t11I ( .'. I J~1r cir. ca\•rllc;ri •·t'
zlci lJ
1>1111111111 \ ' . - Nl•i'l . • . 1:racclu ~I h.:gt\turilo :1ll1e 111· ~iil ••c pur-
l:ltll, li~ r:it't• ; J ~{lll'll)UR Cil Cioclii din f'nriS.
{;11 h11rr „,,
(1nttriu Nu şti u (:l 11n :1r fi :tt:(ii 1·i41cJii, r1c11 truc.ă
1n'au ft.•rll I )u11111ozclt rlc ~' 111c·rge 11t•stt: hutor de c:lntf trău.-:c. tlnr.
curn l. să \'ll sptLn. itu v:1 şede fcurr1os nici <lo [rjc.â ln hai11cle aste
:r-trH111tu şf :ouril1.;. l 1ar··1.:i1 !'!>l\1\leţJ 11iş t c al~tori nrm/i (J-t;1<la c:u hohot ).
J>fl1111t1il \'. - J\111L' iit·o ht>i<'ri11I. (;:\nd. lli1111u•t.ri,·it. 11rl,·l \1 111:i
rog la tl ·l1ti, ec 1n1i11drt 1 f i J)rl 11de n.nt.eriul tu cttre se l1n 1)cttică. şi
~lut1cat1a asta în caTCI :o,(r cci1tcc: (lt .ntâ\i lt1nnr tic aut, şi lol fnsă 1tU•Î
\' O(ll !
IJoicrf1rl. - C:e fncc '! r•oo.te: blnn.R 1r1cn ntt-l rru11~oasâ? (_~(\ ti\d\I~ i ,
1114' rog. 1·'1 ril(lc \ i?
J)q111tt11I />. - l tfltle111 (lCll'll'll că \i·C- l)lflllU f.IC rds.
Şi îr1 DridYt., ro111r111 ~t1Ji:l ince1111t, notabil csle stil11I d e
epocii. J3a.lzac. ttve:' 1'.)U ic~iuJ <lo a juvct1tatiu. r11etict1los 111ol>i-
liorul ~i u sla l,IH topogr~fia npartamcuh:lor. Cu un surprin-
zător -=:i1ll~ l1C lttX, ;L\JlOrnl pastcJe[Qr c J1jJlt!7.C, (:tce, i'r1;1i11te::l l11i
i\{.acerl{>nslc.i, imnul. fecricul11i dtJ i1lterior moderJl :
•Otelul 111Js la cJ.lspozit.i tl el •h.1 Contele do J':';ll'••I .~ r:1 1111 cn1,·U'o-
perâ. <lt• arhjlerlur:1 italionA: t11ol>il3rca lui realisn 111h1unj lc I-Inii ~
n1nlr.I. Snlo11 1tl 11ri11cit):l) S:c (l\·$Clli(lto l•U ,, gră d in i\ 1.> li11:i (le 11l1111lc
c~••th.·n ş i t11ul.lrit.i 1ltt COl'•:l.cU t1la.ri 1lc ('>:l11 l o11i ~1 . 1111 htlcv~1 ral ec.llţ
c1e raiu •••\ cel sa.Ion e ru or113l. cu Qg"lin..:i i11•~ l lc ~ i ca litlJlouri lucr:,tc
<Ir oei tll11tâlu JJit•Lori ulod e1·J1i ; c i 4.~0J11u11ica prin porţi <ll' crJstnl
 IS'l'OlllA 1.l'l'l;:llATUf\11 ROMÂNE - 281i

cu alte doua mici salonurl. unul mobilat tn stil persian fi cel·l 'all
ln stil pompelon.
• Camcr3 fl<rolnnn em lmbriicnlă pe (>"rt\I cu stQrn citarie dr
Dn1sa şl pe l>:'irtl•etul c.·tt u1' co,•or tle Sn1îr11a. care producea sul»
picioare cfctlul 11oul Sf:lton molatic.
• 111 l1n,,:l1lt1rllc 1111 SC' rolur11.eat1 patru dlvanuri ncoperile C't•
şaluri lu du11gl tSe dlfc:rlte culori. O lnmpă de artti11t. t1e for1na 1nftt1
n:asdl, se robfirn '1111 m1J1oe11t La\•anuJui şi ră~J.>Andea o tun1111!'1
mi.sterlonsi\ t11 necl ct111• tle vis-uti orientale. Ca111t>ra pompeiană ero
tntreJ( ornnt:1 cu 111111111<' romane de bron>:. ca.r e.I fiau un ner do anti
chitatc şi cort tlc~t o11tn11 fn mint.c lm:lginn Lrttlulul casnic tic ,,,.
lln1pul l111p:iro.Ltllu1 .\ttj.tUSl. JlC cd.ntl arta.le fru1n on!\(' nju11Ner11 lu
~rodul cel 111nl f11nlt 1lu pcrrcc\ic.
• ~alu <Ic ll rrtJ11., lli!Jll\lonl!o(l, hl11e lt1111inală Clt trei r<i1Vsl rl 111111·1.
cr;t t1t\1i'\llti'1 c.u 11i<'lu noh11t iu tic t':or'l''''a şi co11ţl11t'lt1 uu fL'lo1·th11l·11 I
(ruino~ <le n'ol1lla tic st cJnr S<'uls11al. toate n.dunolc do J'lrţu co~tf'ltll'Î
cu u111llii ~llfh•u1lhlC ~I 1·11 11rt"~11ri Cohu lonse. lnr 1nnl cu •tnnti'i ''"
nttrn ele c11lcnL f11f1lll111 ' ' ntf(',•i'irnti\ feerie I Polul <Ic nl1nnos n\1('a
rornl:l IJnlurilflr ff'J,!tllt', 1111rl1intl ll l\ baldac.hln d o llUlfll C-Oli>HllC
lucrnll' ln ~trunu ._.,, u 11tJle"trie: 1>crrcct!t şi Cilnd ca1>lto11ul r 11 Lru*
c-nrt ,.i,htlu ,,„ 1.1011. l ,11 rc.11\urile nrestci cn1nere clrlici11a.'!e 5e
s tatuete de 111ur111orU ele 111\" t•t•lebrului scUl(Jlor l rurllt~r. ltUtli ''-"l'rt.•
1
''''nt1
~tnl~rtd nn1orul. n t.111110 f116C<'1t'n• it treia cocl•l'l:irla şi t\ ,„utnl vol1•1•
tat.ta. Pe l'rrc'I cr-:.lu oulnntr oA)lnz.i tic \·e11e.ţi:t şi f't' ('i\111111 ~trill11t'\!U
o 1,..n,lulf1 tlo ttrJl_i111 f'nC"'ttstalil '"" lupis.l:iz.t1ll •.
ln contrast cu ace;istă vocaiic p.;ntru spaţjul >OIRfll"'''•
Alecsandri trece ln chipul cel mai firesc la vicaţa hoţea,cf•.
povestind rctrngcrcn în mu n1i a. bonjuriştilor la 1 84~ ~i trJn
scriind d ialoguri lioronsc ca acesta:
cxoti5mc străluc1l, pre(erânc.I rnUJ>t.1. cu cartoane \lşo;.ire. in1..-.
pr~10tl•SlC. nlnrcllat labtott de 11\11zeu :
• t>e u.«:u.lâ pi~1\â ~ lnşiril UouQ rllnduri Uc dughene. ai.licil
ele \risunii slri1nte ''--obile fn 'XÎduri, 11t•<lc stala tlcgustorii_cu picioa·
rele crur.:itt• şi ru 1i1cl.111il tic rult.·111bec 111 m:\11:\. 1\rllimii ln faţA şi
11...c·:1tt 1:1 tru11. 1·1 111111r 111 oJulJnl co ttl~l c n1t1n1il dcsgrovate; fisio--
11u111ju l(1r J t~trcaui t> 111·111işcur1· al1solut:l. c:.lt 11u t.rect nin1ic pc
1;\ugă <l:\r1':ii: \l:tr t•u111 !\l' i' t'~lt.· un 't..r1l111 fn ttc1>ărWe. ocJ.1ii lor l)C
n1•rind c-;.1 Jiu>;tljrul .şi Ht•ril(' lor l11ur11111 1c c11 dinţi Jw1gi, it1ccµ o
'trlAn: 119i11ruytl, t1fJiur11!Ji'll Set~o c.-tl~tigului i11\1ic acele 111aşfnl
:1copcrile cu 1->cle ~,·;îuJluJl:i lu :ro.0111'\\ şi le ru111u11ică nişte. n1J_şc.lrf
uttlt <Ic d c;Şl1n \" t c, ulş lc iţe!J l l,· ul ii rl ul:îl dt· hrăJJ llc>orc. t11cill 1ll
\'111..: o l.e cr,:dl-t t111r'1• 111 c11 u~c·rlr 1ll1 ur1111.,i·t1to11gl. lu ccntn1l p i e ţ ei
~ tu11 T11 t l11sc c;:itt•\•a l'OM,Ujhtl 111.• t'fll'C ":\ul ur1111<·ulc ~ r;ltt\C7.Î (le t•ur111alc
pulrc<lc. de ll ~o·l;t1 zi 11cc:o1>\i, (h1 ~ 111oc lti11t.· tl(' l111lh1 şi de a~unc negre
r a 1>il111fln lu). -1.\ lul\ln1c tJc .1\rnl1I. •Ic IStrhrrl, eh· ~t·~ri şi d e l~\'rri,
i.t• 1;en1·La. se J1t1pi1tg tJt·la :lt't·lc Llt·l1 1onst• n1ttril11lt·. l'C inc lotr'11n
1•11i ''" 111uştc.; car fle·nh111J.t11 I pic.1 ~ ('1 1loi so11lu1,f :ill·:arţtli ~[1ri11<J ~I
u111(·11l11\:l11d pe to\I lrt4:':'ll•Jrlf ru \'tirrul l1i1H·llor "C ţ••l:•rlă fn n1(\11fi :
1111 ul lr+'ilcu slâ lu sunrt' lrl't11ur1\111I ~I ,1Jt.•r1i11tl cu '' rapri\. u11 ol
11ntrulto1 se dă de-o ltt111l10, ~·l~1l1i111lu ~i lrllJ)UI de petreii'! pa,•tlti
ht cu1urul lui i\ldho111c1I ')I t111 ;11 1· f111·iltt1 i.lrig:l lo:1t:\ r.iuu cuvlnlflt
.'\11/tuill~ 1nlfl1i. f111vrct1111\11tl\1-~I i.:.IP) tll r u ,u11ctul u11"i ('Ob7.e cu ttou:.l
'ln111c, nu111ilâ 9/ri11111bret1. 'l'•~atc urc.teii "'e 11rtrc._-r JH' u.tl loc 1nro
1lr.ll Cll 1>f•n:li ~oii, f:ir;l ft•re.>ltt", f.lr:l u~l. ~i ''''<le "'•:tf't"te Alricci
'ur'â torente du f{)(· •.
4 '2

4 - (:c rncJ lliCC, (:rc\Ule? • • •

Stnu de s lrc.i1j11, '"1,•onnc:.
Sln ~ur, s i11s:urel?
IJu ro titlA s,:l11011g1i.
IJc c·e 11'ni lunl 1nnl lline o p\1şc:l?
c:c s5 roc cu cn? S:l trap: oqală şi ~pol sit·nti pierd \'re111('t1
C'tl tnt;irc·ntul'J ,\ lnl 'Io fQ1r•s rni·t:: ghioaga. ; t.n11d mU fn lor'' l11lr'1111
p icior s COr111 et\le CltlC'l tl<l\'C Cll O IOVilur-l •.

Sinteza tnt.rc' Occident şi Orient ce forma tn:să.şi structurJ

intimă 3 fiinţc:.i sale, n face Alecsandri tn spiritualul tablou
al civilizatjei române. aşa cum o vede un francez la Ba.Ita·
albă :

, ... clini\• 1>01!11 11 ln!Omplftrilc nepliicute ce lntftmpin 11• drum

şi tn satul de.Io BaltR-aJl>A. n1i\ fac a ni.ii lnloarce enrlişl Io t(leC'n
mea cea dinllll, şl f11 urmare. mii culc eu_lnctcdln\arc ci\ 111\l gâsesc
tntr'o ţară dlbotlc•l . lnclllpul\1-vA dor ce revolu\le rncul to
creerii 1nef, cAnd n doun zi dln1l11caţo at.n vAz11l o mul\l1ne tic c·n-
„.
lesce ovro1>lc11c1ll plino d e figuri ovropieneşll şi de lonlctc cvru·
pieneştU Nu putcnm crede cil ernm treaz, şi mii •~oknm n fi lo\d
la vreo fantus111ngorle: ncprlce1>t1lA : ranl.'1Smngorlo l'll nlllt rnnl
curioasll cil tml ln!A\lşn I.Ol solul de contraslurl, precum : bnloone
de Viena cu tnhftmllt11rl necunoscute pe la nol ; pAld.ril do ftro11cl"
cu şlice o rlcntnlc; rrace cu a11lereie ; t.oaJete. parisia11e c u costt1111url
strU!ne şl orlglnole. Mnl nddu~aţl la aceste pocnitele şi rOcnilele
postaşilor, n1lşc.ttren n ttll-r.td de trilsuri ce se tntrtc:'n pe cAm11.
m ul\lmea cailor lnhămaţl la dânsele, <lopo\eii ce sunn lu l(dlul lor.
şi ln$1Grşit dcctul nouU \11 a~lor lucruri tn ochii unui slrAln, ş'n~•
v:i ve\I puteo lesne lnchlpul exprula comici a Ogur<! mtlr ln IR\n
unui speclncol otAl de neafleptal •·

Ca de obiceiu, C4/titoria tn Africa nu e un simplu jum:tl ei

un sistem narativ, pe principiul Decameronului. Plunul ex-
terior este străpuns mereu de planuri lăuntrice. A~tfcl •Muntele
de foc , c o istorio romantică de bandiţi pc tema monstrului
sensibil detestat do lnme. Contele Foscari, 1111 Qun.,lmodo
veneţian. se faco bandit spre a se răzbu11a de snrcasmclu nnui
rival. Uneori sistematizarea de fantezie a lliocrariuhii este
cam silită şi gluma ieftinii. Oricât de factice ar fi tnsi veselia
din scena tmbătărH, tn care liccare îşi continui\ monologul cu l':tgin:'\ din <:11/tgtrl rlt toi /f.!11,t tlt 1cr/soore oblclnuilc'I p6n1i ' 'r11111 t1,
iluzia conversării, efectul rămâne agreabil. Ţinuta generam • 4roll fi !11 t<in(tlori/ . .
uşuratică şi pct:1i11antll induce ln eroare pc cititor asupra 111 l.llol{l'alia d·I Bllz şi Dimit•li•
justeţii obşervaţicL ln realitate Alecsandri este un pictor de lu 0111'Ur•Şli, 1855.
286 - VASILE Al. RCSANDRI

Critica lui V. Alecsandri e numai o varietate A operei lui
umoristice. Ideile sunt acelea ale lui Neg,-uzz.i şi Kogllni-
cerutu, adicl progres şi conservaţie cu roăsură. Când poetul
ia lucrurile tn serios şi caută a trata materia ştiinţific, atunci
alunecă pe căi greşite, căci erudl~ia li lipseşte. Născocitorul
fântânei • .Blanduziei • credea, pe semne. că a cleveti (< st.
klevetati) e de origine latină căci transporta pe Clevetlci cel
din vodeviluri printre personagiile din Ovidiu. sub numele
de «Clevetlus •. Valoarea criticei lui Alecsandri stă în veseHa
nestinsă care o alimentează. Ea e din categoria persecuţiei
volt.airiene pe toate căile, tnsă !Ară sarcasm. Obiectivul obiş­
nuit al poetului este şcoala lui Pumnul, mai puţin aceea a
lui Eliade. Orice mijloc e bun ; cântecul:
Plccliclune, pleclctune l
Cl.w1e. clu1te. ctune. clune I
Arde~111j-te-a.i pe-u11 to.dune.
t;1u11e. ciu11e, clune, clune.
plAnge tn public de lrlsla puSAeiune ce am dobândit de cAtva Ump
fn limba nâeluoel romAne. Oă·mi lnsll ert4clune, domnul meu,
dat4 leu perrolsiuno •d·\I •ctlu cu 1em1lnielunea tn tlun<, C4cl tre-
canldclunea Ciuniftllor ml·au lmullat oare care pruumeiune. Am
avut s.libiclune n crede Io lnceputl cAnd mi·arn fl'lcul apa.rfclunea
ln lume, ci\ aş fl de n'ore (olos pertlru epurAclu11ea, omllment.Aciu....
11ca şi laUnilz~clunea llmbcl romllne; şi nici gllndcam ed volu găsi
ee• mol mică contestAcluno pentru drltul meu de nn\lunnlltăclunc
lntr'o \ear:l lnzcstrat.A cu o llbcr4 consUtuclunc •.. etc. "
sau chiar lua.rea ln deriziune francă a victimei, ca to cazul
stanţelor epice ale lui Aristia:
• B:ile\I din palme, Rom4nllor, şi strigaţi ura, cAcl tn sflltlil,
după o lung-l3rgA oşleptare de vr'o cAteva mii d• ani, v'a\l lnvred-
ulclt a dobândi un p<1tm epic l Veacul vostru de glorie au sosit.
sub figura unul tom lu 8-o plin de venutl sucite şi Idei fncl fi mal
s ucite. aueuraţi·\•tt patrto\llor, dacA nu vA este fricA a lutro t11 cat&
gorla acestei slrok minunate cc •• deos~e prin o bogal4 si!rAclc
de armonie poetică :

scrisoarea parodie către Redacţie: • Nu ponle fi t>atrlol I

• Aeeln răp eşte tot;
• Oon1r1ule l"lednctor I Pub.llcAclu11ea ce 1ti cJal petitlune.i r1efc--- • N'.ore nici plllr10Us111 ,
rJcjlulul I scurt ln aumăTUI tre.cul nlC\ tncurttjftT.â şi pe 111ine a 1n6 • Aff rnnrc tgol11n I •.
 POET I MINORI
I N M O M E N T U L V. A LE C SAN D RI

EPOCA DOMN ITORU LUI CUZA.

ROMÂNIA LITliliARA.
ln 1855 (1 lan.-3 l>ec.) V. Alecsandri scotea la laşi "
revistă săptl\111:\nală Româ"ia likraril al cărd progran1 con·
tinua pe acela al Proptifiril:
• Ron1A.11lA Jlterari\ va llrUrni nu1nnl urtlcole ori~inalc
de lilcru
turn: lnr <~I prll voş k porlca ş tll11\llor 11osllive, ea va deschide
coloanele tiOlc celor nml .b uno lrtttlucu.rJ otlnA:'ilonr·e de dcscopcrlrllu
folos1t.Onra n vc.uct1lut nostru.
, N11n1crllâ RCC$lel pub1lc:iri vor c..·ur1rJt)cle feliurite scrieri i1\tc„
resatatc, prcct1n1 : articole din islurju l•ntrlcl ş i et c cco11omll· IJ•1ll
tlcă; roniunuri naţionale; descrlc.ri dl' r,\li\l orii : <-â11lice p op••rulc.
poezii ole:.l' şi, frllr'un cuvA.11l, LoL ce o l t 111ct1it o reli"pândl lun11n1,
a aduce plAcere cetitorilo.r. şi :J tlcsvolla ll1nba ru1nii11~1!'"-•l cu 1111
chip mGsurnl şi lnţiUepL
• I). Alcnu11dri race chie.1nare tuturor lll t-ral orilor fl)n11i111 ca
~\'le 111 aglulor foiei sale prin scrierile lor: OC'C4Stti to:ile fi:i11<l r:l1111111I
de 1nt:llnlre fn\\ense.~ a tuturor tale11ltlor cll11 terile nonstr<" „
n evisu• ru s u primată după ~7 <Io nnmoro şi poat„ de aceea
nu avu timp s:\ stn\ogă în jurul ci tineri. Colaboratorii li\ viaţă
sau 1io;1111ni • unt 1lc seric mai veche • Conachi, Bddimnu,
N. Bălce1\cu, Al. Russo, M. K<>i;tlln lccanu, C. N"!(ruzzi, {' ,
Negri, Cr. ;\lcc,<1ndrcscu. J.>. J3oli11ti111•a1111 , C. Sion. \ Donici,
D. D:lsc.~lc."(;u şi bineînţeles V. ,\ \,-csantlri. Debutează lnsă
aci Cll VCf'Sllri Al. Odobcscll ~i n::ia activitatea lllflellcii c-;.
Creţean11. Io alam ac...>St11i cerc f1t(l<•rt•a totuşi o poc1;1c tâ11rll".l
de oa rt.-ca re 11l tcreit.
f)u 11~ • $Cloase sărutfi ri •. Celuzia c t>lină clt.t • r11ril· • Ctl încli·
nare la omor. 13alad~le s unt byroniene. Un strigoiu povcstc.~te
ha miez de noapte pricina damnării sale. Ucisese, având prepu;.
pe iubită şi apoi se tumonnântase sh1gur, de '~u. 3flând că
femeia ii fusese mamă . Ooi s trigoi de cavaleri luptă in fiece
4 noapte pe ruinele unui ca.slei spart de trărnet. ('nu•.a ! l)scar,
tilnilr cu n~ero obscuru, lnt.~lnisc lnlr'o pâdurc pe L::ma şi
tic llll111c i 11ml1la~' î11 l>l'iti"tlii ~·Şi facă u11 11un1c vrc<l11 ic <le
iubi ta lui <:are făgful u isc s~ -1 aştepte. Apoi află că ~m chiar
4
11(tl'~i l . că (ratele săt1 C<J11rncl poru1tciso u11ui s lujitor ~il·I arl••)Ct:
tiarelor, ceea cc acela "" lilcns('. Cn11d Oscar >OScşte la castel
cu buna veste, găseşte pe ema Şi pc Conrad la petrecerea de
nuntă. Un:n""2.ă duci, umăndoi fraţii cad n1orţ1, l! ma se ~tr.i·
pungc ~i ca. J>tigu1111/ fi crtştit1a este o bal.'ldă ht spiritul poc-
m~lor byroniene (lricntnlistice (1'ht bntlt o/ Abytlos. Th,
Gwour, '/'Jre Corsair), Ptt.}'l Snli cerşeşte drago•te captivei
Elvira. c;arc pă>;b·e1t1.ă c.redin\ă lui Roland. Acestn vine tmpo·
triv:t răgânnlui iar ;acela otr~gt1ndu·J in cel.ale 11 (ace i;.'i. sară
111 llCr t1'111•re1r11r, c11 l<•l'· (:iş111tr1:11tl, si 11g urri !i<1t 1ra., 0 111l r11,(le •l
pitorescă dcst.:rl<-'rt: a vc:,l1 ti..:1 grâdir1i prcfâCltlC <lu curA 11<.1 î11
p:1rc public. ~il1l~1nu ac1 n11r:l • nrta cc d1t1 n1orl t(· fni:c viu•
şi C.'\rc a prefăct1t lactal asurzitor tle ctt11tare.• 1,rna~tclor 111
• rc11devuu1 • a • 11111 ,,,. ,,:ttll(>11i • f5ră 1rcabă . At.1 \ 1 Î11 fcmt.·i
'li11 b11rghe:z..ic c u rocl1tc clt.• lâ11~1 ~i t11rba11 <ll· l11IJ""'11, tl:11l1a tli11
lu11lca bună care se 11nl>r.tc.~ l.t • tJ0;1n11la ele l.A.•11f.111t • (c.rOη
toreasă, deci, la modă), h.'trba\i s;lrăeiţi cu 8Urtu~nl pătai

/\I,. S lll l.EA"1 li. cump;\ral la Moise jidru111I (acesta era dar telalul). tinerii de·
gnnţi cu raglan croit de • f.(r:1•nliu l t:oulovri11 • (iat!t croiton1l
111 si 11gun\ c 11legcre <le versu ri c11 titlu J~111larti1Ji11n tl J11i b~rbătesc). pnrf111113ţl ~ " (:ucrlin, actori dra111a1ici ploloşi,
Al. Sihlcunu , An11011ii i11tiine (•B,5 7) • uni poezii rle rncdila\i~ 11la111c că11tând gint:ri, ţ1<'<>l~ 11 c u Kl,jozclt111ul 11li11 <Ic arşice.
ro1na.r1ticll. rit.· tlragOtite, <lt: t1111lţt111litc· rt1.s1 icl'~. dt.· î11flăcăr"J..ru boi(·rinaşi ele ruah;ilalc cnrt• pun la calc 1nra. Se arin ncolo o
patriotică, "r<'<> ciltc,·a balade şi o .acin\. l'()(:bll stă pe malu- 111lu;ă c 11 • to111llatCr<' t , CArt· ţ1p:t11 î n1potrivt1 tinerilor ril1->itori
rile • ~Îll).(\tr:.ltl'" • a le râ11ltli cltlător. 111 'rc111e c:e vântul 1111~A a 1 sl11Jbcloc Ja Vor111c1e-.
t-rcstia ~· 8':. găr1dt.~"te că viat;• 1111 t.."' r~tu ~· sufletul tresue. Crc· tnu-e lirismul dt· iatac a1 lt1i ,\f<..- csa1ldri şi tlco1işc.'lre;1 luna·
dinţa ._, ~l>1tr:1t din el şi 11u-i 1na1 rl.111â11c <IOC~lt :să se ' 11cl1111t..· t1că a l11i En1.ulc:sc1a. ~tf1Jc:i1111 ar fi ad11s. de trăia mai mult.
duhului lnu111<:cimi1. Câu."'Odat.'1 ar voi „~ 1a part<· la lupt<· 1J11 lc1upera~n1c11t ~11g\Î11, f11r\u1u.)S, tle fiu de boit·r c11lt tnlit1rl
sâ11gcr~~. s'(tt1<lă vuirea. bo1l1bt-1, să. $!.: afle ~ OC.can11l 111 lutru <C)a.I01i şi săl l.Jătitan tlcla mt~:;-iu. l>iciuit dt.> t urburc:1 t:rrdi-
furtunii. ,,,.1 acolo unde fiii sălbatici ni naturii loc1w,;e printr~ tatc JH: j111T1ăt.a.1.c ari:st•x:r::tt ic~l, fit J11 111fltat1: cA1111 t<=1tc:l:icf'\. Co111-
mu11ţi gig:a1,tlc.i ~i Cc'ltaractc. 1=-c11l r11 11fn şi cl"-sglt~l.t1I l11i ar lllt.:~il;ttca. l1ărb~ttl1l\1i rnfi11nt şi l1ttrJ,:11· lt'ltclcoc.lt\t:i, J>c cttrc :>c:
trebui h11rpil de aramă cu caro lrls(nl Uyro1\ îşi cânta durerea \' li î t1ccr ca. s'() i11fă1,L11 l:U'Ca ~lilCC:f.lc11lski mai li1rzi 11 , o ~ăsi 1n
s.\11>3itic--\ sau şa.mpa11ia t n Cart.! cit i1lt r'111t • Ll·lc u • şi·llT i1t11e<;.:.1. ltl S ihtca11u ncf;ll)rica1:t.. I1ls:tir1ct11I rft:r.boi11ic. litcrnr ln ro1na11 4

inima z<lrobitll. Poetul invidjază pe 0111111 car<: gu:.iă pace la
vatră, iar sunetul li arde de nostalgia migraţiunii . Fcm~an
iubită e•te • lainicul l.ucealăr •· Sihleanu ii cântă pe harpă
dorul •jalnic •. ,,ărsând • vall1n dd lacri111c <te sânge•~ iar ea
apare nl11·nu1 tn vis ca o t1n1brâ pc (aţn căreia i11drâgostit11 I
tici, la el. nâ.'«:11t ,,, 1rttt l iţi:l lllllll trec11t rramâ11tat şi c runt.
1'Stc aute11tic:
Jml i>l::tr a IJ:'tt:\lirl 11ri\•cljşt1 s:ingeroasc.
11111 J>l:1r ;1 fl11111\ arrn11 lthiri. lovirl ferou~r:
S':.1t1tl \' ttirt>~I IJ0 111l~I şi t'Gii 11ct'bez.:lod:
28$ - l'<lETI ,l l lNOHI

Şi'n lupte ne ltlr:işlc cu·• sonrtei vijelii

l1lloc111:li (' ;~ \•ull urnl f'f:' n.u ,~rea cAmtl,11 ' 'crde,
l:A1t1tl l11 J11rlorilt1 • ..• 1,._1 Jns:i> ş i se. pie.J'dc
l' rin nori. 1>ti11 111u1tti fle gllintă. j)rin h:,l ll şi prin J)llStil.

Pădurea •misterioasă• li cl1en111ă. tnsă nu la contemplaţlo

ci, ~li 11tr 1J 1 1 a t n\ is111 tlc 1>11i tic r111111t1:, la ln fr\tttb1·ca vi (arul11i.
1
1

a _ n i:nsor ilor:

De mii (Ic qri rt1nl hiuu pc ţ-.i"l'llrl i'ill{.tUl'ul c

Voiu \'Î!\ţ:l nlca să t•11r~~ sul, \1Jfc.1r şi nin~•>rl:
Pc t!illJUI Jl)(!U s.tl urle rurlt111ih: L1trl);"tt('
Şi Lol11I s ii -rl'iiru11r 1le ~e1 n oltJ, 11ll\11„11rl .

l~v1ltâ11cn~ c~tl~ şi {\l>lccarca ~1)rc el1it1irl'lt tt-ltl111111li\Jf, l;t

cran1ă, i11 c:\11tcc11I vionr"lţ)r:

Ah I 1111111 fnti ll1urt ei1ntl l.fJlll111111 -\fillc

Sfi fl11 nf;1rl1 J11 ticni, ln vii.
Si\ ,i:'lz r,utu<'i i IJliui t•t1 ciurchioc
l)t.: slrUgt1rl rufnn11t ş-J i111rll .

J)ilUi'i vluurc ht\'ierş un i lle

·r1r1nr111 1>111cr11ic (~ hinro i"i la joc:
l ~ lsJcăl şi ftl\: ~i 1it1lrit11l t
1\l o r ~ t:it ~rntl:l :;ii pllrli tle Iuc.

Ora_gostcn tr1să.şi.
c11 tot af>l'.trent11J :-;t1l rorun.1t t ic, e a t1nt11
ft:eior d~ l:>oicr. dlr1tr'o ţnrl t11 care 1lcsfâr~itca J11oşiilor d~l J>ro·
prictan1lui !;'u<turi şi liliertaţi do domn absolut. Sonctitl JI,
c u :i.lorgarca tânilru h1i l11 d-1·0.~câ. llC>a1>tea, pe o vijelie <::c cla·
-ti1lă şi cert1l, :i l:â11ăr11ltti căruia i s'a. nă.71'LTit să-şi ·vadă it1bito
şi strigă nebuneşte la •urugîu, c tle o vigoare r:iră :

Er~1 11oa11te ' nl.1111ci'tlaS:)

~i<·fc, „tc:1 1111 111ul l·ucc:1 :
\ rijcl ii' furio~s:i,
<:cr11I ~·hi111· se cltitln:i .

T.}c o c.tuec nc·ţ:rlcionsli

Al1ha jnlnic ~c· \•:1ito.
Şi' 1 1 pi'i<lorctl f rc 11lăto:1'iii
l! ci10 lrisl fi răs1>undeu.

• ~l :'l1t:1 Iute cu ·uroc:rirc,

1.>ontnitoruJ Alex. J, C..:uz:I. 11. A R.
~ l eri?I c.t1 vt\ nlol ~ .şi 111{1i t.:,u:-o t

Stt1•11 ţtiului s tri ~}1n1 .

S:.i văd ar?Al11d \'i'izc.lt,l1\1J, n ph1roJ)ur1lor f1lo~tie,

Că)li,
Sttli\I sfdrt\n1n le, •le s:lngţ• lu111-ti şironic.
Cndavrc clo1>Ar\ltc şi n1or\J 111crcu 1>ie.tlnd.
l'oetuJ se simte bine către pîscuri şi singurătăţi. Io natura
barbară, gigantizată asiatic, s pre a fi tnai fioroasă:
Jani ploce o natudl cu 1111 siil ~ii lballol.
t:u pl$curl t'ltirt\rr1fite. C\I lât1nuri st11g1Jr:ltecl,
f:u ccclri~a ~)r„1r fn1nlc se 'nnl\fi ţli\r• la nori,
t;u niult~ii ;ttăi gi-ganlici, <Url curl fu rioase"\
Şi.roaie co<l şi lttOJ) l u prlipllslii ucgricioasc
c;u sgo1note şi urlet cc u1n11tu tlt fi or.
E l caută poezia ce muge ca furl11na .1 , biciui11d p~ tirani.
1
deci lupta politică, fenomen nalural pe acest pi1111ânt cu dese
şcl1i111bări de do-m11ie:
C.il esc Cl& desfătare r>atnflcl ut, ')l,)C.ZÎU
Ce 111uge C..'l furt11na c!l11U tJfciue tru fia.
Câ1\(I b1 ('StC1l)ă tiranii pe r~hlÎCll l 1or t rOll.
ln1i plnct câ1)·l clc~~usl ul şi uru 111ii f r:i111$\1ll:"t
S1 ntî11tt ~X>fir(ln t1'::1romii u Jturpcd c.tuc c:iu li\
Sk1lb~1tcr.a durere n trisJ t1luJ l l)' ro11.
Neliniştc<1 bla7.ată
a lui Ghilde Harold se J>refa.ce la Sihlea1111
intr'o ardoare valaha de ispravi I"' munte; prin l.>ăl\i , pe bără·
gattu1·i:
l)or suflet11l "'co veciuic ~(lrc. l\egrc. (Ur111uri
li:J vrea 1u lşcăr i. sc 11sa ţjl dc· a<:cle <:c doboară
(;ilc.i pe..-ăsl llrn1J tle fnf.:,rozire
Ca fnnlas n1U. 1ullucire
Spre i1)l>lt:l n1ea s tlurnm.
I n compu11(;:ri lc epice so salve<l7.l"L verf;urile c u privelişti ClU'·
JJ.ati11~. cu inte1npeTii :
. 111 ncele lin111url
l)est.e 111un~i
sillt>ntci.:i, peste vfli nclf111ci,
(~ a \ltl cuih 1tt:: vulturi so ' n :'i l ~ n tln .sl1i111·l
Ui1 r:astcl t1 t:ilrtai frunte f11tlr:.lz11b.'l\:i
Se )'terdca în s!lnu l norilor de cctt\iii,
Non.p tc:'l Jomictalci în l r' 11n tt1r11 s1111n~c
Ualut se şfărşii·:c. ; f1nspcili plCCJlsf!;
Dar urară rnugc gron.znic vijelii
Ci:rri .;lc..'ltin v:\rfuJ 1l1u11tUor J)U:.lii.
'1'ot11J st r:lS.t.onr1111 (l' :1stă r~a f111·tu11:i î
,\ntlOnil ,;ă ll n\lcci J-.estu tot. r:isu.n:i ~
SU\ocilti şt clt1llnil. - :irl11u·ii l.rt>znc,:,:e .
Fulgc.re. f:111t.asliei cil 111 J::atl $ellpcst.
Şl·alc l>lonici un<lo 11egrc, l11rl>u(alc
r:nd cn 1tl~tt; -v:1luri repuzi şi l u rh:1Lc
111 grozR''" s pniJli:\ lol -t"a c.ul11111l::tl:
l)t1l1ul răulf1tii 1•c1ri: nt;f1111>i1cnl I
~,bt>;ira
Unul din fragmen(clc cele mai frumoase " acela descriind
lu pta tnlrc Conrad şi Oscar, lupu• dreaptă, smeiu•că, în care
 IS'l'OH IA 1, JTJillATUflll :ROMÂ1''1': - 28fi

nimeni nu s.~rc să·i despartă, la lumina torţelor, şi când acestcn

se sting, la aceea a fulgerelor:
Precum doull vAnlurl ce din dep!irt:are
Unul cillro ollul suii~ cu lurbare,
C:0\1Rlcrfl ngeri lult se pomMc;
Ar111e1e lor cnade cr!ince.11 se IO\te!\('.
t>nr c'1n1 1loui\ \';•luri S\~ i2!1csc turt„:.Ct•
Şl'1101>ol rug l:tră~i repezi. spuuit.g:ile.
AmOndol cu •P•jmQ crunţii •eefLI Iraţi
lndllrlll ••·nzvar lă polizJ, sângernţl.
saugelo lor curge; ura lnsii croşle;
l' r1 vltor11 lrc1t1ur; - nimeni 1111· 1 o presto :
CI ol to\1 nlnnl rug lnspăilmlnta\.I,
Cn.cl de t11Lu1u;ric S\llll amcni11\n~I
Tor\~lo •lm1 Lonlo gatn n se sthl~e:
0C•flle. 11011\cl u111bre ~ala SC fnclngţ,,
ŞI tot so moi bnte llCJ!rii h1pt~lorl
l.t1111lnl\\I de. fuljt,eri reJ.>czf, trcci\l ()rl I

Al. Sihlcann ~ra fiul pal1arnicul11i Z. Sihlcanu şi .-a născui

la () r,.,,ic 1834, ponte la Sihlea, unde aveau moşic ŞÎ rn ~'rt·
loc a copililrit. precum !şi amintea mai târziu :
l,lru111ou!e locuri vtrde câmpie
Unde june\cn ml-am petrocuL
Tovarăşi de joc li crnu copiii de IJiran. Cu ci • uit:'.lndu -~i
rangul• mergea la pădure, mâna viJ"luşa şi cl1nta tloina. Fn
dat la vrc.rnea cuvel\ită la t 11nl1I di11 pensio.'l11etc 8t1curcştllor •
iar ln 18 nni, de<;i ln 1852, trimis la Paris. Cu toate necstca li
vedem citat pri11trc rc<lactorij j111ti1nii ro1,1d 116 scris tn ~1ai ­
Iu nie 1851 de citţiva IJneri din c.~pitala 1>ra11~ci (G, Cl'eţia1111.
A. Odobescu, D. Florescu, Dr. P. f<ltropolu, D. 13orondol).
Creţianu , Odobescu i-au fost p rieteni de-aproape, iur Odol)cscu
li fu tovarăş de studii • ln ţară şi to străinătate t . Sllltu tu
Franţa p:\nă ln r855 (la 9 Septembrie era la Viena), simiindu ·sc
•străin" cu gândul la' maica lui dorită• şi la• sora lui dorit!\•
(Elena Gril.dişteanu). precum şi la o Sofia, pentru care vâri.ase
• lacrime de sânge• !Ură a-i fi putut ~tii;a 10birca. Onnpo·
trivă femeia se dăduse altuia:

N'nl credh1\1l, 1a'ai r11cl milă.

T6 dlll allulo. copllil,
<::lnd tlt. ~lli. etil te-a11a slâvit...
Poetul !şi mai aducea aminte cu regret şi de un • lngcrt\Ş •
ce iubise. cu care se preumblase prin pădurile n1isterinasc f1i.t1
care acum era tntr'un u1ormâ11l tu chiparO<lSC~ I 1l van;i. o.11u lui
1i!54 !şi petrecu vacan1;i, ruja rezultă din poezii. la Sihka .
Prea curând, lnaintc do a-şi li dat miisurn. lu 14 Marlio 1857,
Sih lcanu n1uri do •o 1J-Oo.lă. extraorcJU1ară, 11cc•1noscutli chiar
de 1ncdici, trist fe11c>1nen ~tl 11aturii, cu~. <linlr'<) 111ic:.~ 1Jul>ă
ieşită. pe buza j unelui. cangrcuii. ln câteva oro tot Lrupul să.u •.
lno1orniiJ.nbt la biserica !coanei, oasele·i fură duse upoi la
l>iserica moşiei Sihle:i. Avusese-afinnr. OdobesGu - •o inlc·
tigenţ.j deşteaptll, un spirlt glumei şi sarcastic. o imagina~iunc
aprinsă şi-o producţiune lesnicioasă. care se ascundc.~u toate
sub o aparentă de adâucll lenevire, d~ >burdalnicii ncp;is.ln:.
zugrăvite pe faţa-i oacheşă şi palidă. dar fin5 şi plăcut~ •.
A. Ul l! U.
Un A. Uiru scotea la 186o ln Bucureşti un volum 1lc Jl"Czi1
fără valoare, Roa-n lacrimi4re. Cita pe V. llugo. Malherbl'.
Crassc l. Pnnord. Mu sse1:. tn Ianuarie 1855 era 111 M-rea De11l11-
lui, la r4 August J 857 la Crniova. IJ1teres11ut este cil •c r11irn1t\
t vâr • al lui 8iltlca11 u şi tlVC<• • uJ1 JJ1011tenl de a1JCriL1i 111tt~ ln.
rnoartea • 1>0ol11lui:
('I vi.:rc, t1r:1"~' \ cr<·, ••I l(ncru. llulcc 11u111ri
1'1' l'Uro 1111 ~Llu hu·U f' Ulll p111 a--1 }•rtn1u11ta
(~ ll~al f;leut tf'nt'Jlcu, l't ' l C*'!IÎ r:lc:ul ill 11 IUllll' I
l~erJ)l . t • \'al I •lin gJ1iar.1-i 11t1 J•i•l :t Ic '<:•lf'"·
Uomntlon1J 1\lex: J, C\t:tll. D. A. li.
AL. DEPĂRĂŢEANll.
Tul ir; 1834. ln :15l''l" 1110ri«. •• n<l•clJSC şi Al. Depărăţeanu
ln Ru~iorii-de·\lcde, plhin11 li111du·i Pctn1 Dcpârăţeanu din
Urp 1r«\i Uud . Teleorman) ş1 l.i•aveta. fata ncg:ustorului
Altanlt.u din Şiştov. Bunicul. Sandu, era pitar şi măsurător
dr hlltare. ()pera\ia se lllcea 0 11 solc11111iLULe. scoţând u-se câteva
fîn• rlin capul unor copii , drept amiutirc. Dela ritul •de-
p!irdrii • ;..tr \ 'c111 şi ni11nclc ~Ll1fu1. 1rt,'âţălt1ra elementară o
cilp;\t.l .\J. Oepărăţeanu la >:Coala din Roş1orii-de-Vcde, având
C.'l dascăl pe ardcle:inul \ Urzescu, C<Jmpilalor al unui Ef>i·
stolar f>t'11lrr1 10/ /e/11/ d< tortspond111/r (Uuc•. Tipogra.Jia Pita-
rului C. Pcncovici. lll40). De :i.ci ~recu la S!. Sava (1852-;4,
~lasclc llJ- L1 1 t111du se 1111.lră, instig:'u1d 1* culegi să înţepe
\11\ tabtoa al p rofesoni h1i \'ttlcnşULllL r..:1,rcz.c1'tâ11d venirea Au!-
tri'<c1lor în Uucurcşt i. Ar li pl<i:at lu l'aris spre sfârşitu l anului
1850. li lntâh111n ncolc• lu cun<11I a11ilur 1857-58. La 12 Janu:t.ric
1859 se afla ln Hoşiorii-11.C· Vcdv, dnr tu t1ccst an ar li călătorit
Î(<lilşi tu stnl.iuutalc. Diu St'l'tcmvdo 1859" din nou la Roşi01·ii­
' le·VNit>. La .; August J 8G<J fu 11111 11i l s u bf)rcfect la plasa Te.lcor·
111a11, trude 1n 1849 lată-său tl \•:1risc o vrc;111c co11ţe1>isl. 111
I ulie 1SG1 lr~·u· la J>lAsa Ti\rgului 111 Nocmvde 186~ este
clcputal. ~Juri inslt. dJ'TOaJlC 1111111aiflt.."C:\l la () la.rtt1aric r865
i11 llucureşti, de • volvu l11~ i11t<:sli11aJis •·

1~
290 - POET ! M INO lll

Depărăţeanu nre fnimn nnui poet ridico l prin neologismele Iar pltltlt billaie penelul ceri mai lin,
lui, ale cârui poezii merit:\ a fi citate pnn acrul lor comic de 1.>1:1telul~lui ~\turillo,
suta ul lui l)e:rugln
O I n'ar Ci 1u9.rduil ·o. aşa cr11 u111loasrt
parodii: Şi'n nlulte i1u:luşe. ltacintl;l. mt\t4sotl.să
t:.âdra ~ 11i$le umtrl de-t.1t1 nit• l1naculnl I
Şi bclh\, gra\lolllă, ca astrn lremur-lndă
Ce spunlA ' ntlll pe e<-niri. tra Elln tle lil~ n<l ă.
IJlr1 ocl1lf t.I "it1n1I tot 11une.Lul răJ.tc..'t , Lila (cu uşoar" htdrcptări btla, l'trmdi1<) are fin~\i ext:i·
Oir1 hu1.tJ ...t 1ontft vorl.tn, • 3mor> awor • iicca. ti.o c ~i l1ieratis111t~, t·1ect111osc11te acelei vrcJni . Virgina tllut.eşte
in l11111inaa o rnic llc r~clii Î l l fr1.ţa 1><H.'l11111i ~11 111hr11. ~ t' i111agint
Este adcvărnt c3 fra11ţuzi:>111cJe şi it.alie11is111clr lul s1111L
prea multe pentru o opera poe1ică: a11tri1., folig"t. fit (fr. /11/c), Uc viu-ali11, 1111 elf care rade larl,a :
t1ot (jttrăru~ot). grimorill, catenă, re/ied, a ~u11ta, v•ld, ros«>. C'.t.wJ ~4..1 sculdd. varo '11 sunrc.
bellă. poetă (it. poeta), vr.rd11ră, 111uml, nonetd, ver111tli1t, " voi· ,,/cifu.ira flo:lrc,
J-igea. ttaeră, '' f.ftr, cclala11t, ,,_t11ric, perse11r.d1rat. a frr,1,ia, 11il. :\lr1\luci11da ''" cA111pli,
''so erigea, blcm, a 11bora, /o/astru, gută (ir. go111te), /utur, gut nl, luotu oeu111 vlrş.ţll1ri.
lft Ju111l11~l .
faină, a amu, dotueld, orid, penă, /~dea, altier, ""'''"''· p1111siu, 1\ •J 1111 ~ cil! [ă c lii.
t11rbifo>1, angustie, niuos, agios, ctipelura, a vaâla, /ort•1111i (avere),
a J1'f>Plica, stupef~I. t <1111pand, cabaret, ţ•/ttul (poetul), earritfic,, 1:-: u .lr>la111 ~v 111l>ru , „1 ,,,re rat:'\,
a brila, d• 'nalt parag;, atenta (aşteptare), omhittate, le111ptsM, t:ă lt-o tltilA.
t;•°lutr.lJ1\I, lrtRlJ ll>cneu11i :
natda (corlbier), dole111, dolint•. inforlun. mi11ister (lns;\rcinnrc),
l1t pri\•irea 111co 11ri•fun<lll.
tenebră, a abrilli, Jle/â, /lamă, mortal (om murito r ). seru, ser· Wt '11tr'o untta.
11anld, sdblf, par®"· şi atâtea altele, unele din care sunt curente Se? \ 'edeo c:lt o 1ut..eant.
azi, dar ln limba jurn:ilelor. întorsătura smtactică ~· u
! 11 nntJcc. cat cdr.1lt:.
abuzivă : ori'ce Ula/a are '"ea d'i11co11wlabil (toltl ce qt<e la V id
l>e ' 'jlrote,
a d'i1leo11solab/e ), st1dp111nle eui belle (I< cui belle •co/Jure). Totuşi A!ilfel i;rc:oluJ obM'ur,
sforţarea de l\ l111hogăp limba prin noologi.s me, lnbr1ca1 11111I şi Vede '1a ri\url c.Je luminf!,
chiar vocabulo ueaoşc este interesantă. şi u1ie.Je element.o uw rit!I O vfrAiJ1ă,
l)c :Jtflrtlf tWU şi c.l 'ur.ur I
atenţia: rigd, a ad<lsta, columnă, " "'oral,l•'l!•ri„, i11efrrbil, o.ttiral,
•.şurll. Din păcate Dep!lrătcanu vorbeşte prea munteneşte. I lot ii
zic cânteco I d'alca •şi câ lătorul începe să • tremo • dac.\ " 1111
•ăla 1 care :;toarce bani d in «a. 1'{0111..'lnie •. U11 • pă.storuş •
cfu>ttu1cl din • nuentş • , lndeamnă pe •mândra copililll • s!l-~i
întindă • ciorăpclu • şi să se 'ncalte cu • strf1mtul pantofior "
Deplld<ţeanu c mai ales un poet erotic, cu atitudini din
Petrarca, pc care U cunoaŞte, dar nu lipsit de 1deologlc M>Cial·
umanit'Mistă·pat:Tiotică, do obiceiu in ton sarcastic. ~lutorul
lumii e sto1nacul. vio.ţ"a e o ,-~nică stare pe loc c1a scl·ai111IX\rt
de suprafuţA. progTcsul o minciunâ. politiciani1 atât cei rcac·
ţîoa1ari, •strigoii•· cA.t. şi 11lt.-ra-libcralii„ strigâJ1d • frnter111tatc •.
nîşt.e ameţitori ai pati milor popula.re •profunde. t.encbro.~•C "
a..c;emcnl ''t1lc:1.1111111I c11 roaS(' pir1teor. pl111 dc- foc. la,·:i' ~1 funl
lnăbu..tjtor . f>t)Ct,u l c 1111 a1Jărătt)r a.1 lt1i Eliado. 111 vrc.:.111i•n

când Victor Hugo şi J>rosp<JJ' Merim6e desco11"rca11 JXl<'r.ir1

il-,erică ert\ firesc ca OcpărrLţca 11t1 , caro şi ut ca '.'foÎ ,\luc.~4Lttclri
călători ln lLalifl ~i Sp:111ia ~ă se lnse conlnmi11ut de n~cn ~Ln
modă . Ca11t io11 c o lraduct·rc din Gil ·vincc.nt.o (A uru rle /11
Sibifo Cnsamlnr) . liomtrn<'e 11111y doforoso I! sooa;u din C1w cfo.
·11eros de R o111m1ces (o lradusc>C ~i Hcrclc.r şi 13yron). I'ri1'lcn11I
său Odobescu o nvcn lutr'o formă mai scurtă Tn llmmurrrro
gi11lral 0>1 rtc11t1I ,/ts rJ,t1tits de /'Espag;1r, ,-on1an~t$ lir,tlor1q11rs
cheualeresqu<1, ci 111orrsq11es, trad. \l. l)amas Hmartl (1- 11 , """"·
Ad. Delahavs. 11;44).
Cu toate ciutll'l1cmilc verbale, Oepârâţeauu e un poet cu
înstt11ctul 1ncfal>il,,l,11. Iii are pent.Tu asta subtilitatea e111nţ1e1.
muzica ş1 n1ă1cstria 0t,nstTucţie1 lirice. Este. 111 orice C...'\7.. 4ţ1tt·
gurul pcll rarelu•t •ul>St..•ujial nl poezj„; no.'\Strn. Exttuul cmt ic,
estetismul pi~i. u rnJ. aurăria, JlvidJratea lilială, tn11lSparcn1.n.
!'>11111 11otc l c Lipicc ~llc.' liri«-i lui. Să re1,arl1lt nun1al J'11ţir1 1111t•lc•
cuviute ale batjocoril<:i 1K>C7.iÎ ci/o (btl/ti, /IS/l'lt, $ /ltlllfU, 11/'Y·
mclie, t111u11/<l. ' 11pel11r<i, blo11dă, rtproil11s·11) şi 110 vom i;~•i ln
faţa 1.11111i s11i 1.v porLro t niffc:1clit:

Pr11111oa.,(f. ,:ţrutloasA. ca steaua t rettlUr:\11•1:"1

Ce lu< 'ntAl pe coruri crn Ella de ~Mndâ
Uln otl11l el a:r.urul lol s uflclul r~pea,
l)i11 lJ11zi'S ·I lontA vorba • a1nor. amor „ zicea J
Şi s.tlnu·I urnA l§ncrl\ de ilntor râdea. t>ri1• croţa
/toJCllfd cc •ult~t• 1>t sonrc dimln"4\• li. A. li.
 ISTORIA L l'J'ERA'l'URll ROMÂNE - 291

Dusă 'o vals o credeai fee lnsăşi umbrele obscure

Nu fcnteie, Din pădure,
A'•ea aripi, nu picior ; lnvelit e •n giulgiul lor
ŞI n'au Outuril·ariploare, Sar pe sumbra bălărie
Mai uşoare, lotr•o ·mic
ŞI mai iuţi 111 • borul lor. Oe 't1vârt.Jri lnlr'un picior.

J~ra a stfel c:le ~-cnlilâ, O bfirjoană câmpenească, un repede joc aerian sunt mo-
Şi d'tlţ„!Il it, mentele acestei bucolice. Prin aburii ce se strâng sub l ună,
C:\ „ţi pilrca ecl n·1ai frun,os pe marile poiene, copila !şi pune piciorul. Tabloul c imens,
Eli fanlasllc dt balade,
te-abia ruuO, colcăitor de lor.ne ascunse şi învârtitoare, înfiorat de misti·
lnrba ' 1\ i oc u ~i R:ra\ios. <:ism r1ooturn :

Strofele d in Vara la ţară a11 exacti t.atea unor aco-rdr1ri şi
sunt colorate chiar când nu cuprind metafore rare:
Locul11ta mea de varii
11 la ~onl:
AcQlo eu vot sA n1or
t a uo fluture fJC flollrc
3eat de so11te
Oe ]>arrum j i de an1o r.
E le s unt exuberante, mişcate ca de un vânt
doua nuanţă spre sfârş itul undei;
Spicul b lond cu 1>aie dc· nur,
Sc.u111p tezn11r
PC11lr\1 111ru·i ş i pentru tnlci,
UnduJenzi\ ' n 11\ii <le valuri
ln tre 111aIu rl
De sulfin:I şi d'aglicl I •. •
Pus-ai tu vr'o dală ln serile d' April,
Mandro . .. picioruşul Ulu cel de eopil,
P'ale mari polci.te, pe cari ~e desinâ,
Luno ci\nd rllspt\ude umedn·i l umină
Fantatmc Lremânde d'nburi: - ş'al 7.Aril
Colo '11 fundul sombru, locul potolit,
Unde păstoraşul vise d'at1r race,
Ool&rrne. nu SUSJ>inil. doine • •. s rA1ttil pacu,
L iza.şi c..l\.nd vântul arlp'a iulşc.,'\l.
Searbăd licureşte focul at:lţal,
Pâlpâie şl'n aer, polld:1 scAnteie
Şi·şi aratll. a Sboari\ din certuşe . . .
Pictura lui Depărd.ţcanu are proiecţiuni mari d~r e a fu·
mată, pastorală, ca ia Salvator Rosa, fără sălbătlcii, numai cu
spaţiul lără fund al epicei italiene:
~,rlt 1 c:ril11guJ octsln ut1de cântd cucul,
A h, pe-.nci o da l ă fluh.•ra l1t1ltl11cu1 I
Şi p rin bălăria asta legă nată,
r'>e c'lttlce s uCl:tre d'aurt• •11rouaJA,
Pe uodc ŞOJ>Arlu. ast-l1zi se strecoară,
El încet cu flinla str:lnsă ' n $ubtioaT:l,
Calul ca sit· I priuz:i, ci 1111 ,;e t:lro.
(şi rcpez.~a IJluttlbul <lupii hra11cl la li1tlă,
ln potera c!enstl 'şi c.lcscârca a rlinlă.

J11t!L1n_ÎJtl şL noctur11a cimitcrială, c11 bu'f1·tiţe şi şopârle :

Vt"u11 ' ' Ql ut1rc !ilcul„ai .să 11u vezi 1Lieiodnt:1,

r1c. Cil ~ r uina SOUlbrli, JlUS.lia l·fezo lată.
Cctâ\lle eăT.ut.e, columnele ~trioale;
fn c1c '11 loc tic ott1nenl. şo1>ârlclo 'ncuibalc.
t io\•lica care (ipâ şi btthn care g~111e,
Şi şcrr1ii cari fluier acolo să te cl1len1c.
D'a1)roape ·ş 1 ' 11delcte rulr't'a co11le 1nr1lti?
Ruina. Vili I gun<1iul e tr-ntc, carlttl t.a t

1 (:iteŞte . . . \•czl de Jnsfi 'fin 111i7.cril de 11oi:

1:alaJn roat.:1 •n ru~ă-i Jllai nlltll l!e c.:ll "unoi

Spirit-lal satiric a l lui Del)ără~e;;utu :Lrc accastl~ t1lSuşirc ec'\

se poate desvolta tn gratuitate. Clllul nu-i liceal un '' xcu rs
liric asupra utilităţil 11ot"»il11lui animal, cu dc)ct1111ent.1.ţie fan-
tastică:

~ioarl ..:n iarflşi ~coJ<lJcit ~.

Şi • uvclil~,
111 liu\olu-i infe1·ual,
f; u o cuasă la s1)Jnnrc.
1:-u~c t~tre ,
Fupc lnr" Lot J>C c•l 1

(~:\11,t rnfl tastic shintft S'trrlc.

Şi si'i url1J,
t•ace 111un \il, !IJ>C. 111:·1·1,
:"Joot11~ca 'n sr,lbCl cca obs:C\1ri\,
~I sa "ni::ur-.t.
'°'lga - 1--.:lrilor t>c c-.11 f
Ln Demoliţiut1·i -:;u11lri11de mai d e gral:>ă decât sarca.'}n111I
,.,,xactitntca 01ionlato1Jeică:

I .\tcrt1l orii de pe scl1clt,

Cu clocnne , cu securl,
Dau tn zidt1ri fonrt~ JUele
l)t1pU flt vislu 1Vut1i1. Şi'ndesate IO\llluri

19"
292 - POE'!'I ~llNOHI

Snr scllntele de pritt pietre.

Sbor runlngen1 de prin \'Clre.
Totul cndc sgomulos I
l J11 cutre1nttr ţi se pare.
t:A'11 tt.riblln·I lt1rt1are
SltţU '11trcg 4ftlt'c.'I j os I

Dela. Depârăţcar111 11e·a răma.~ o singurei <lrnnlâ tn c i11c t

acte Grigore Vod1i (1864). Ar mai fi avut însă de gând să mai
publice doua : lfu:time şi r.;i/ăi şi ,111ta1~ Vodă. Crir,orc Vodli
este Cr. Alexandru C hica III cel omorlt de Turci la 1777 şi
dramn expune tocmai stt.~itul eroului. Deşi ai- (l avul infor·
maţu la l11deml\11;\, dramaturgul se slujeşte de nume bltare
do fantesic: Da111lnn. Oan, Miron. Bran ta, F io1·cm:u, €phcc~.
Dies, Alccsnn<.Jr11. Pnl1.a mict1l Chica Dăn_nil11csc\1 <.tevin"
•poetul • Manca Dll.rmănescu. Sunt o mullimc de a lte inc•
xactitllţl, copleşite do complicaţia inverosimilll. a acţiunii.
Evreica Hcbccn iubeşte pc căminarul Costachî iar acesta ve
domniţa elcnn . lloicrii neprieteni lui Ghica vor s.'\ compro-
mită p<' căminar care, de dra,,"lll domniţei, a trădat cauza.
lmprcjurarea Iace ca, fntr'adevăr, căminarul Cosuu:hi să
aducll. ln casa lui pe Rebeca. lnJ;ă spre a o salva de prigo11iton
Domniţa, logodnica lui, se crede trădată, d~ u11de ură lmpo·
lriva Evreicii, lnchidcrea căminarulu i. etc. etc. Şi'n tot acest
timp soarta Domnului e pecetluită fără ca tân1lrul Costach1
sA l>O"tă să-l lncunoştinteie.
Ceea ce·f lipseşte lui Depârăţeanu (c~i lu i A~achi şi lloli11·
tmcanu) este si mţul istoric. Scenele n' au coloarc locald. l.11me:i Al. Slhlc1111t1 , IJ. A. li.
se strânge la • ct1ba ret •. la palat sunt •o mic d e ln mJlC, <lu
lustruri şi de candclahre •, vase de Cbina ~i ole Japonia. Moş
t\1a.1aca Dărn·1ă1ies<:11 citeşte I 1t1l•rol11,)1·11lui o i1ritre bufonă a
Dau gll.seşte că Rebeca tl Ull • Amor •• Rogda11 Vornicu I lşl
ci\J'\"!Î 111işcart! , Ic 111orişc!l, Ct•I 1;u\i11, llll„j l1 1l8itli de huo1or
dă cu părerea c.'l lucrul c •grav•, Dărmănescu citeazil din
Virgiliu. pcnlru ci Elena e un silf. • Vc11ere lcşilă din unde t. verl>al :
Rebeca suferă că lumea e • insole.nt'ă „
boierul moldovan Cu1:11 ciri1>es.c o~rclt.
Când răsar~ 'oarele:
Miron se cxprirn?'l cu • acilca •şi • d'alea •, Vodă are ' miniştri "
Cun\ uruc 1t1orllc.
oferă •ministerul ' · Dlrmăncscu rămâne • stupcfact ' • dul· t::O\ntl ~ l \·c~ r :fttt 11t•
gbcrul Cărăbăţ crede ră Rebeca e fata unui • crcau\Jcr •. t u l Cu.1t1 1t.b.\n1t\}e ~tll>l nclr
Dărmănescu e • vexat•. vrea să fie •ministru •· B ranta umblă C:lnd roi~c Sl\11)f11elf" :
cu •caru.bina•· 05nuănescu şe lnlăţişea1.ă Elenei, 7.Îcănd : Astfel lu111inalule,
Şi prea lnal\nlulc :
• Am onoare'· ln (.;urte se Iscă tntre tincn acest dialoi: : \lull s tr~ lu cltorule,
~lare l111t>rocJ1ort1lc 1
Ale:i:andru (către lată)
Noi s t ri~ăm cu t11lllc.
Frt1111os t>BII To•lc ov1the111llc.
Foia Ciripin1 c.J oo.rclu,
C5nd rnsare sonrolc
On. U1·uhn cn rnorilu
M nleo C5rrll se Ivesc ""rile.
r:rianloase cost.u·me. Tn acest tlmp (lellnicil du operetă I) bQierii, plecaţi, 1 l~i
l'ata mişcă ca1>etele ca. nişte rnnge\I tic China după ritmul versu-
IJa. rilor •·
Aleutulru ~lerituJ este numai aJ câtorva versuri. consideratt; formnl
Oansa\U Vorbind de Ghica, Vornicul Uogd.111 1, i exprimă aceastll pia,, .
licll dorinţă :

Nul 3' Vttn să sparg 1111 cai> I

Oe solzji ~tajestA\il sll·l rad cn pe n11 crnJ).
Asta ln anul 1777 I Câocl vede pe .lliena. Cosl<lche, pre-
cursor al lui Rică Vcnturiano, exclamă : •înger radios I •· Vodă spune despre laşi :
Evident că toate aceste neajunsuri ar fi nimicuri, dacii a ulorul A 111 vrut ş i cu
ar li ~hakcspcnrc. Intriga e încurcată fără ro_.l, caraclorclc Boieri, sil vă\1 o raşul l\1i Ştcf on Io lt1111lna
su11t plierile. l>n.1·"111ăuescu poetul c 11J> rnlsci'1.riciu vt1nitos. l•'ăcllilor: n1oi l1i11 e 11rlv1·n111 uu111ni i.triltlh111:
umflat ht perne, 1111 nll exemplar de Ciubcir·VoJă, lsac c cllrn~· Oraşul nostru prtrc, oşo llu111l11 ul
U11 trisl coşciug •le lorlt1 f1111cl\rc: '11co11 1urat~
tarul conveuţlo11al asemll11ll.l0r puţin boieru lui Sbicrcn a l lui
Rasdcu. Grigore Vodll, cu Lot patriotismul 1111, c lipsit de ln slt1găn1icia viclea nă n l1ii U(J..CdOJ1 este 1_JOez1a î110orită
temperament şi concepţie şi profesează u11 dcmoer:Ltjs111 naiv. ., ling11şirii orientale:
Scenele $Unt adesea neseri<Y.1Se, de vodevil. ~!ai mu lţi tineri •C l>r.-·:l lun·1t11otc-
strâng t n • dant '· l11i1nd cu sila şi P<' Rebeca ş1 c:l.ntA ln cur !ji pre:• '11:tl\11te Uoan111c, flit11l 1uln hl , rdrşJt
c u acompanianlt:nt c.te orclteslr.1 un • cănticel co111ic •. poetul 1\l1ir1ti lol~ cel 111ai plecnl fi u111illl.

.:\ I. l>c1,l1rU\en11u.
1:·ol ogrnJie La 1\ttneul llo1ni\11.
Sn1>us rob. r u ge11t1nchii 1>IC.l!:.1t l. ş lergti11ll ţlir~u:t,
S:int bine. s:i11t pre~"\ bine-. s:.\nl bine, s:lrul 1r11inn.
J rnbrohorul vorbeşte
tot cu lnvârtituri stili.'lticc şi
~><Otice. Doreşte sănătate lui Vodă :
!}i'ntoc:n1ai J)recom aJl:l c:ln1iln a,,,, , f<·,1
Setoasă, cânrl stră bate nisipul ~in l11>•lir.•
Şi dânsul t11 deşertul \'ic\ii. câ11d ' ''" ri.
Să nfJe Cll ce setea i>i\·ŞÎ ))Oalti Ţ.IOlQli.
J 1'lfi11c dragon1al'1ul l'nai Ui.l1năce~tc şi llCC~tc <louă a11gctări
ale Capuţ:ib"'liei :
PrivţfLC a.ecasLA tar;l rru1nonsâ ŞI seninfi:
JntoCJnai et1 pe cta mai rru-111oasă a: ·s a _gră d ină:
Cc lttna e'nlrc St ele, BQsfQrul t11tte mă ri.
Şi codrul 111lrc· nrbori, rr10Ji10\1:t c'ntr~ ~:iri . . „
1\hmetJ l>e}' ?..ice n.strcl : prccu111 ''" lot. c :11
l_,ebetle.i. un J1tul1le nl cerl>tlor. 111l c-o l
At orntilui, t1oreutt1I Ccmeilor, 1>37.~trtLI
Stn111l1t1lu lu l. surâsul Sultanilor, 1n1,gar11I
l)aidol şl calât·11J Utfur ai lui i\ ·t ahott).
i\,şa ~ i tata nCCA$t~ C·a lui lian1ir
·1·oaL<J ttcestea s11nt r111n1ai stror>i rlo J>OOZÎ(·, iat <lra1llit 1-J'i.-
a11tl11e falsă i11fuuttament11I ci şi noreprc-z-cnta l;>ilă.
Dcpi'Lrăţeanu mai e autoru l uneJ p11ti1l ct111oscutc .;o-n1cctii-
vodevll, tn •I a.etc şi un tal,lou. Do11 G11lw â $1111. P1111lofii
t11loţi, al clLrci erou este Culică, fju l po$teln1c11ll1l Sco~rţa.,
soiU, de cl~ndy C~U'e nt1 ()Oartâ. o pereche de i1lcălţâ111111.te nlai
mult de două zile. Ce.rând bam l.<Ltă l uî pentTll nite lncăl\;trî.
o refUY...;;Lt. AluJJCI J'11rd. r>;\1tlfJ.fii J1Ji c_;f1ivccl, f~·cio1·,1 l da..„c;ăl11lt1l
PH.tru~că, po care untla t.o~t1lai să-l cu11unc: Sco:t.r~ă r.u Neta,
fata 1.icla rului Mis trie. La această Neta se d uce 111 vi>il~ Gu lică
Cl1 J>:-\t1t.ofi i lui Gl1ioccl. C.flrt·, 11egă:-.i11ct11-şi ·i, -vine 1;t -1i11clr•1fi;~
el~ 1-1re;r,c11tarC llllllltti .Îll CiJ,iCi, Î11Străi11:\.11cl11-şi SilllJXl liil•· ;\Ulei.
Afli111d ciu.~-i autorul furt ului P;l\ru~ă priude necaz pe fo111ilin
Scoarţl'L şi fa ta l1 11ru111i:-;;.'\ altuia. lllsâ G111ica.1, r1ri11tr'c1 SCl'Î("
Jc peripeţii, lugc cu Neta.
C. (; RETEAN IJ.
Un făcăt.or de goale versuri este C. Crclcanu c;\rufa mu zica
1„a făctat VoJ) ltiilr C«1:/,·t11J slrtir11titâ(li :
fllil:lccsc tn căi ~lră i ne.
l>e 1.•.:.\n1i1111 -rni <t o1,l rt~L i
lini trec ' 'in\.a tn s u.spine~
l'ă luea •n tacr:lrs1i n1i·il111 u,_ l:. l ;
Fie p1îl11c.a câl de t<'.11,
1·01 111ni hîuu'n tn.ro UlCu.
Erotica c plină tic pon.;if„. vorbind de • copili!e nuncioare •
ori d e , ge1rtila. c-lo11n •· l1l alte µrivinţi. gă:;irn prea mL1lt sc11ti-
meotalism lăcr<ln1os (depl(rngerea orfanilor) şi o moralitate
excesivă. • Juni111c:a română • este moriger1at.:\ J)c11 tr11 relele ei
purtări:
Ca 1·~01nani '11 dcc.adc11\}i, h1 misterele \'UIAarc.
Venerei .tkcruşinatc, \'Ol tntJrc u i;acrlfiCâ\i:
Cân<l .sub r>:tşii voştri terl'c u11 v11tea11 til:râ '11cetnrc,
J.";\ r'a n1a.î gâudi la 111â11c, <Ic plf'lccri vă tnb:'it.'t\j.
[ntr'o • scb.i ţă contim_poran1l- • a c3.ricaturi7.a.t., i11co1o(, ir1
persoana lui Slruntit~ pe noul arivist <le orii cnnstituţ.ionn.lă,
care îşi sc'hi1nbâ opin iile dLtlJă in tcrestLI l~arvenini ~i <:trc d rept
l>rcgătire «c.anca11u l • la .Pa.ris:
rar la. Paris od ntă cAnd m'ittn văzut- :;ljo.nli.
Pe l:\11-gă l)rept, car.1ca11ul a st11dln 1r,':lrr1 1>u~.
ln :\l'llrtli1f IR $COn l ţi clitt cdJ1d tn c1\11,1 111cr~";11n:
Dar ln )\ lahlllt. ln Prt1do. rfi::.r te ciacl eran1.
1
Abia se poate găsi pe ici pe .ooto ci>lco slro fl\ mai pu ţjn
cu flo.ri
11trt.reclă, c u m su11t acelea evoctl11d vnlt:a l'ra l1ovr i în ţipetclr
vu lturilor:
·s1.ca11~l nop\ii da lun1i11iî,
l::.f;1 'u lu1•a lui ftru111.1r,
'l'rerea-1ll culntl'a <:ar1>•llin~
Vărsi\l1d lncri1ni cu n1nur.
s•auzeau t riste cnvale
Pris1tre \•;'lile a ddnci,
Prahova $Ol>le• ln vale,
V11Jlt1rll tipnu prin sLflnci.
„ ;.t\1 morn1inte le lui Byron şi Nnppl~01l :
r.e. ;1ti ZÎC(}, când O nl:~1 1 i\ rf1onr1Anlul "\1'::.r desC)ţÎtlc.
Voind o;:'I \'ttzfi c;,inc 111ai u1arc ii Jost i ll11 etoi ?
Na11oleon c 11 l .o<ll. ;\reola,. Piranllde,
t :1i Austc:.rUţ, c·a ~losc\ln., $i cu ai sA.î croi ·t
SatL lu cu i\·1n.nfre11, r .a.ra . Ji.1an, liorold, (:orsarul ?
' ftl cc s burai cu !\.1117.ft de JJC pfJ1110nl Ju cer ?
!'\nt1 ci pril1l1·e c..'ldrtVre plimh~11tlu·şl nn11:lsarul'!
-fu, dulce h11rp:1 <l' attr.? S8ll CI, bra,.ul de ÎC.['f
f n llevist.a ro1111f11â Creţeanu a făcut şi puţi.uă critică -
.,,,,,,<,· nus terli . Dupi• c:I poezia modernă • trebne să injţicze mulţimea
la ideile J>atriotice, morale şi religio~1se i (~err1cne idcj se divlalgă
111t1lt 1nc:li bine flr i11tr 10 fru111oasl poesie, clecât prin t ract-<Lte
mett1c>clice şi argun1el1t:-lţii sofistice -.. J\ prot.>a J"loC Dcpărăţ~t111 11
 294 - l'OcfJ MJNOHI

• Ăsl rQs fatale mă urmăreşte

$i'ncncn '1a r11lne orico nvl\nl ;
Ziuo n1'fl trist1'l şi n1i\ (li\lcşle.
Non11leu. nul'ng;hint:'I sburJl11d 1>rj11 \'illl l 1

Ş':tl lt1i răsu11et , plin de durere,

C1\11d simt Cll piott şi nu mol e,
1\tuncera sir1gur ,·urs l11 tdccte.
l.acrl111i ;1111nrc. - Nu ş tiu <Ic ce!

~louotonia viet ii li d<< • somnolenţă "

At:l,la nul trecură etc <'„:\net lr:icsc tn lu1nc
ŞI l ol n.~laşl oamc11I, şi 101 :irelea;I n11111t l
l··i~urfle aceleaşi . . . s11t."t•tucot t1niforn11
Accl c n.şl trebuin\e s t111litlc şi 111cschlne .. •
t)•nti\ta llC-.Schirnl•11re 111 ':1bruli1.C1., şi '11 fiuc
Aclorn1 .. . şi cfl) r111 • •• ~I C'hlr1n l . ..

E ~i misogin. El, • dilcctul. . . amante• nu Cl'\.'flc ln femeie :

f 'e11'1clle, şt ele $ 1:111l lOL H$B frumo:1~ . ..

Dar tot u.ş:t 1)erfide c:t'11 tl1llf)t1ri fo.buloa~c- ;
<:a11 1·1011rcn ~i c•u1-;tuo ţo •• • t1n v:'il ncrlforna I

l )upă Musset, dar in sti l sec, făcu in Jlfflri11 ro111a1111l u1wi

1incrc • bacanU: •, degradându-se ln •orgii •, din e<1uza unei
t.lcsamăgiri. Titlurile poemelor $Uni caracteristice: Balado dra-
t:11/11i, 8aladan,bu1i1/"r• căci poet11l urlă Şi rilde, t C.tl 1111 11cbuo •:

• A11'I polate so111pluouse, 1111Uc <lornt ~•l 1i l ea rele l

/J, A . 11. • :\1n şi ca rc~ 1·c. J)rutunlle. u11tJc dorni 't11 f inrn ,.;rele
• l 1'1oce11~i ll . • lnsă â.ilăzi este tl111pul oporl11n J
• •.\.m s:2i 1c diirfl11'1 Jle toalr, şi t•rin 1trlet ul re.I 111nrc
lnsă li găsea vulgaritA\i (•ciuperci•. • bllligar •. • hifloec •). • Tn • Cc \'Ol fn<·e'n dăran1nrc
genere - zicea - versurile sale suni corecte, lucrau:. trase, • J-\ tn ~ r:\z •• • c:1 tltl 11et>u11 •·
cu o mână iscusit.~: daci>. are de!ccl!•lc i;coalei al cllrd şe.I t n
Franţa e d . Victor llugo. arc şi multe din cualităţHc aceslui
maestru, rigoarea s l ll ulu i, profu ndita tea ideilor •· li plăcea
şi poetia lui C r H. Crandea.
G. Creţeanu (născut to Bucureşti la 3 Octomvrie 18•9.
mort la Coustanţa la 6 August 1887) a fost ma)!;istrat, ajungând
p.\nă la. gradul de c<msdier la !nalta Curte de casatie. Asta
explică dignitateu. I nvf•tasc lll Sf. Sava şi urmnsc literele şi
dreptul la I'aris Intre 1848--1853. 111 0 1111 1 11niril fu ministn1
de justi ţie.

M. ZAi\1Pll I RESClJ.

Numele b ucurC11tC;inului 111 iba1 I %n mphir<„cu ( • 11i38 -t 1878)

se llrortuntă azi a11ro<tpe nu mal tn le,:tltt..u ră cu Jt111i 11lu,a. şi cta
E minescu. l n tr'adovi\r lntr'o • hu foneric lltera·ră • .\111: 0 dtla
B~ta •te' işi bi\tui;c joc. fără spiril. de poeţii (. 011uorbirilor
literar<. El par0tlrn ininteligibilitalca hn Bodniire;;cu cu cimi-
lituri burchielleşti

\'~ zui onn1c11I ci<~ l~llr t tu

(:u mu•lA\I 1le chilhnhnr,
t.ei tic roc.;,I r'e cA1t1pic,
l\t:\11t'flntl ~ lritlii tu n11astar.

A foo;t însă un poet s11mbn1, cultl\•ator al macabrului şi

sarcas1ntllui , în versuri 1>rcl1111gL ~1 C<lvernoa.."ic. ~lacştri i săi
români s unt E liadc şi .Uolintinea nu , coi •trăini llyron şi ~lusset,
nefil ndu-i necunos;:nti nici romanLicii germa111, Schi ller. Ub laud.
liei ne. Zamphirescu ln1 ră ln formula • cpigon1lor • lui "mincseu,
n i;imţirilor reci şi lmbătri.uliLe car<' nu mai cred ln nimic.
Blazarea lui c teatra l funerară. Poetul a uitat pe Dumnezeu
• tn zi de decadinţ.~ • şi s'a scufundai ln • abiz ul profund de
necredinţă•· Junefe" lui solitari\ uu1plc lumea c n o tristele-I G 1:1·ote;_111u C:;'\ •l<:11ulal lu <~an1 t' ra l ..:p: i s l ~1li\•ă la 2,1 lnnunrle 1S59.
lnmente t. U n • rils fatale• li persecută: ( llomftnln <I• sus). IJ. ,t . /l.
 ISTOH IA Ll'l'.EHATUIUI llOMÂNJ:: - 295

/\.lte poezii vorbesc de nebune cilntlh1d noaptea printre

morminte ori de ~ rem.oia tr1 cl()li11 • stând la n1ornlânţ î11 • nop~
ţile lugubre o:

<::\1\ci ecrul 1>are'n tlo11u. tt1 ore tuegritc,

c~\11d mle7.tal nor>\ii s u nă prin boltele 'n,tccltitc.
Zamphircscu s'a specialiT.at ln 1 stri~oi 1. U n glas fioro•
descrie astfel prin "ăi profundq un castel radcliifian (Castelul
""''/fi) :
•'fotul e sinislru l l)oarln solitară
• Este tuc-:l'it d(llin; nllltî l l ocgritl.
4 Edera se urcă pe l•ătrAna s~ r~ .
•fluturii do scară $boar§ rătăciţ i ,
, P~sl\rllc uopţll \ lpfi cobitourc
• t>e c?imi11e st inse din acest pa.tal :
• Vechile colornne par t.re1nur1Jlu:lr c
• ŞI 1>arc:ă :i.uspini'i lf1 ~ 1 lor ~nlat..

,l;Jirea-sa strigoiului c uprinde intriga ele rigoa.ro t 11 asLfel ele

I
balade. ~{aria a ucis pe mirele ei Costi11, tn tim~1ul serbării
1tt1pţiaJe, deoarece i11bea ire un l>ar<l. S1JCctn1J n1orti1l11i npc,rc
la ospăţ :

on r(~ aecs,t 11ou t•o.11 11;~c Au .

IJ otr c.i ne t::i.LO
Cu ro.tu 'ntăş uratA Îll u1a11tă (IC 6şt.ca11 f/
Vcdeli l c'un pas nesiizur s t răblllt 'nllnSll s:i.lft,
1:irivlrca-i sc'ndreptco?.ă SJ.>TC ntasa i1upţla1i1 I
S'apropie, s'oprcŞtc, stă 11c11'1işcat şi 1t1ul•.
Dnr cine este (>ftrt ueest n ecu11 1')şcu t 'l

Apoi mireasa c 1Jântuită de fa11tas1nă pâ11ă cc moare.

Rareori tn acea.stă tlt..>Contcnită SCltlura rc ele Vl'rsuri al>strac C"C'
se poale culege un rod mal copt;
•
U11 tropot !)() l\ltdU, ş'tU) c:ol ue~r u şi nlaJ'U
S'u11reşte lu filnlllui\ :i.ul> 4'rUor ul usc:'L
ţ\1. Z1lulpldresC'u. D UJlă Jlevisl<r .~oitd .
Ş 'un oto. nalt Şi s u bţire, t n negru lrnbrţjcal,
Sări Jo> de pe ddruml I

• Ct.al tt1ra, cai·c aj1tt..ă r11alur1zârii lîricc, lipSC<'l lt1i M. Zanl-

Ca pasi\rea cc cade .ş i 1nonrţ lnlri.!:ili-lă phjrescu . (Jr1nase unr11ni h'I sr. Sava şi nu ptrtuse depăşi mo-
l„a 111argfnea fdnl:lnil adâncă ~ i sec3tă , dest"' stclre de :.;h1jbtL<;i la ~foria spitalelor c ivile.
Văz ui eu tcricircn, ş'ti rnorul incu IJÎCrtlul.

(; , BAR0N7-T.
(;, A. ll:trtmii (" 18•l1- t 1~96) a fost un vulgarizator 1no-
\lt1c liv ca () 117.ină, u 11 t1u t1 13arnc. traducător şi prelucrător d e ro -
n1ar1c 1:)011l1Jf,r1_1 t 1111osc11te <>ri obscure n1ai aJcs pc:ntnt o Afuseul
DE lJti~r:.r :t -;11 cd itc1rilor (:hrisL loan1lin şi Roma1lO\v şi • BibJio-
t.~ca lltcrară. • a lui <;. loanid ; {}ltci pt1lntt/eti ţi ci·trci d e Al.
l>u1na.s, Co,tfeJe de 1'1011fe„Cri,ţfo 1 /sac Laeh„.deni. Marquisa de
C.eorge e _ret:iar..... .f?r·;1iuilliers <le acelaşi, Datnd ctt 11Jărgdritari de Al. Dumas-
fi111, Jlica„J i ni111d-dt-lctt s11u 1'alis11la1ml do 'A'a llcr Scott, apoi
cllu EL1gf!11e S11r, c.lin G. Sa11d. 1>ilnă şi T$t{)l'ia. ci11iliz-a/iu1iii I ii
EttrtJf'« d e <~ui.zot. / \ ,11f:(>t dtl clran1c, con1edii. n11vele, poezii,
tll wlor NtJ{>f.11n11• l u !'if•t;.-cial <:I este cu totul ridic ul de câte ori
f11ce;1rc.' a-şi dt1 ~•ere culte ş1 1:>0ze (le artist'. CâJ1d i11să î n Le·
fţe11dc şi balade pre.lt1<:rca1...ă epiea JlO(>Ulară, rezultatu l este
~1c.lesea ui1nitor. Ni1ni.c dln un1ph1t11rile şî <lulccgă1iire lu1 Alec-
sandri . Capacitatea c.lc a. simplifica- lo1turilo, de a ~uger.a ·u n
SJ>ariu exotic pri11tr' 1111 ornamcnl ori un de.taliu e a l1n11i ochi11
<le •>rîcot a l. 1\ci cle1nenit1I d<.;'COrdtiv este cr istaJ11l:
Sus dh\ n1unte c:ur~c
J)our. inici 17.vonre,
l)ilt dol ochi se scurtzc
IJoui\ l~cr:imionre.
c:a dintr'un cristal.
BUKURE..STI.
t lPIUM[JUt SlJITEI I CTROPOLIL
18$:.. Por ţi le şa destl1idca
i\ 'l t ludii Intime. 'J'it.lu. N tltnni cât o D\ltca.
296 - l'Ol>T I 11INOll 1

Uc pc trrcş lc l ul 111ov11,~1 • St111l t:11 ct1;1rnr.lc lucrutt

lneepen lu111l110 >:llel • Nu 1na'11 1>ct rc 11c.sli111r1t<::
f"(··UJ\ cor ll1npeao, ~t111h11 ' Li111a l<'ir tic ţ 1t !tpi1111rc
J>r o calr- de r11bl11. • Şire 'le ut!ir~:lrJt.are;
• l'ftrul lor c"CI 1lc p~ fr11n1r
aiurea coralul : • t:irc de l1t·tcll 11u\r1111tc ,
• J 1â11 la crl 111ai 1nir ritlllt111
l mbn'1e ''n4tutl!'1 • 111n rJţi 111'<' C>11r•~an,
Fru117,ele snsp111A. • SunL toţi 1>llni ele n' 11\I'"
l't t ă riu UrunA • <:a l>0erl •lt•la l)1111111lt>
St>11rtlc-şJ tlcclinia • t:a s:' poart 6 '11 nlb:l!.lreAlfl
l)JS('tt1 'I~ coroi. • Cc-li i:1 0<hll I• h·rn1.1,
• Şi'n z:"1l1u11c de a11J,.\IM
T<Jtul e>I< 1•1hcrom prin b1m plul miJIOC al &11ge•lie1, llr:I • Cc (ne multor" ne~z
arl1eologie. iar oamenii .şi on1tnal<.·lc 3 11 lt1ci11ri rlf' stalurtt.. cit Aua-Flon arc bra~cle ş1 deiietelc. phnc, ca o n„auc~. de
Saxa : scule :
• f>ane, băctt, co1>ll <Ir l\"'lr. :\no- Flon, copilllii
1 l'e cine CHU'f nOAfl lCO l.1 ' l r lc*t r.u cositu l11n~â. tlttt~.;.t.
• t:•,, sJlblonr-4 c!tl o un1Jrca. lmbrtlcal~ cu rochil:J
• l~um ntr ţl--e tean1fi tic OB~teo 111en1 I>.- 1111reo1:'i:
'l.n l•rllu plJLftale t1I lntaj.(011~
• Nu por\ I ra mine, blelulo Donc I (~u paft:1lc tlc. n1bi11e
• ·ru r1'nl. \ '(!7.i, bîne. r11ci nr1110lurn, Cu o salh!I. rt~ r11llit'lc
•Nici chlnr \1r'O tll11lfl tilllt vr 't> \~t·ur1\. Şi ('li de4.:,Clc.lt' 51l l11~
• l~;Jr1 tuberl non1>tt1A li'' tine c.·o\I De i11ele.
• \.A11cl to\i osloşll veJlhÎU7, 1 ur111nţl '!
(.11cercei tle pcru~C'l1c,
Cu brilu de in!irSt:1rltnrc
ŞI c11 br~ t lşonrc l(rolc
li• br~ tare.
• ;\I l-e. si\l.J.looru etil o uuclrcu.
• fJar n•n1n ruşinetnst1 (11 cn.
•Şi tic mi· t brn\111 suh\lrc l!onrlc,
De a illeJ o legendă ne ponrtă chiar ln India, vi1iutll cu 1111
• Nt1 rnl·u rosl t eo1111' •111 11lc•I'• 111<1111•t•·, ,[111\ oxact al locull1i, Baron~I fiind par11i.ssinn rără. •ll ştie .
• Nfcl el1lar cAn•1 111111l11· tl du 1ll111r11111L
• l. uccu 110 rn\n· \I •Io eJcra11t, Şi zicAnd acoasla el lul'l cu siJlo
• J'lrccu111 un şrt rp o (IC (or ful &Zurlc O juucunfi. 11n laur, <lol nlbl clefu11~J ,
•Pe fruntcn no11,ll •lu tnlt11t1Jrlc .•• O in:'is urf~ plli1ă tJe rododnrlue,
Doufi poru 1nl>îţ'e1 ('loull cli.prionre,
Oiu frau o un·u'I <IC rnlrusltonre
Dar mai ales b11cură OClliul intr0<tuccren. tr1 ico11ogra fia_ 11a -
Ş'nlle Uori W> nrborl odorifera1111.
iadei de clemente cline c:>ri cx trcn1 orlcntnlt· (d111•."• kh11ic11
zugrâvitorilor de Sibile pt: bi~erici) t ilanl, Astre.I el se urci1 pe un deal do uudc
Alabaarnl 1n:\odru curge qlUn1Ator.
Vi11e l 'aşa Corolmnn Revllrs~nd tlepnrtc olb<lc lui unde
l,c 11n nr1nl1,nr l.u, lnt1; l'Yln c4-1npll s.n16lţft t~ (Ic 11111 do b11cl1etc.
Onln-1 plin de lun1tl plsloalc, f.c nfcl l<a11:1,·en1I ll' nle 1111 tu1Kte
Spado lui le b111tA'n boalo: N':l produ.s vr'•1 dottt fn1111ll lrtC~e:i1 Jnt .
t:a pu 'nclns r •u11 nit• Lurl>or1
c:a o l1Arc..\ de t1lan Motivele epice ale poetului suni originale ŞI d.1u • P«l.3lo-
rului n plăcută uimire scenică. l'>o:lmna Cârjaia a lll.sat m~ia
bucefali, tigri: mânăstirii care va lngnJI de lnmormAnt.·\l'ea ei şi acum călu·
i;ăcii câmpulunge.111 şi cei argeşeni se btlt c u c1ome1tcle, cău·
•·ru al annc de 11t'frr. tâod a-şi lua unii altora tn:unte. Coana monahilnr poale ispiti
• FlinlA lungă ,1 bUnJ!•r
• Cu IAlş lucral de faur, un desenator:
• Cu mft11er legol cu nur. Sun4 clopolele, sună
• Cel mol bun fer do Tnbnn, Şi pJ!rinţil .., odund
• f?nla un,ti musulma11
Din chllll, dl11 chll loare
f.> Io zi de $ilrbntonre:
•Ai un cal tncurfteor la11 rnerlntle fi cl11zccc
• C,11•f'" sboar1l rH t1n 11(1r
ŞI se prc~:llesc •ă plece
•Şi prin lnbcrc 1\~ ncltlr.itt.
C::t \ 1r•o ('1Rlru1.C('I ~ i 7.l'cr,
• Snre'11 clou1.l f i 'ipu11tC'nil't So.\ $C- du4.-:'.i la Oclrnnc şt l
• C:~ n11llcul l\uc·crnl Oup!i drepturi n10.şt.eneşt.i .
•Printre llRrli <lln ltc·11i.:11J
L.;1 cărcium~l Vt'>ich1ţ11 e 11n ndev~rnt l1:Lttlr tic a.11·1a11ct11r1
~r11 rmelc.. h1i 011riş.'l.1• s1111l 1.ug rf\vilc cr• ·,1tr ., 1lali rn:\. : ti' d.e costu1nc :
• ne eşti l)o111n în llut~ ureşll, ·rurrii şi tlc;:1 t'l'111111ulC'lr.
, f\lnl e ş'nl L11 •n StoP11c.ştl. \ ' 11111C!Jii puriil••h·.
• <.:c1n1 uit cuo,101 tl4' i\((1111111 11eil p0.t1(lt1ril nlutl'll\,
„ Cc se 1.l<'e Orrlşnn , l'rco~îl . ve!\IJfli11tcl1,1,
• Cn~elc !\Jllrf!'I 'l'ttlil (;ănluşll bieck
• Pentru tlft1lSUI Sf1 nt t:tlŞOrtl: Boierii Işlice le:
• ' l'ur1rlulo <1llor sulu Lătil~rii~ nrc11şe.1o,
"Nu u1.1 11u1n!lr 11lcJ olarc: P<Jtera r:îtnşele:
• Olie lui 01>rl~n11 cflciulcle.
~1 ocn11i i
• Nu sunt ol co de clobnn 1 ŞI Ierorii sculele .
 ISTORIA LITERATURII ROMANE - 297

Fetele, lntArziate după mure, se pierd lntr'o furtună incen· tonistică. TAnărul Onori e dat afară din funcţia sa prin intrigile
diară, de basm : telegrafistului Titi, adorator al surorei sale Loseta. Onori e
sărac, fiindcă averea tatălui său fusese prădată de boţi. Dela
Astrei tot zlcAnd din sur~ evreul Ben·Ahar afla totuşi că o poliţă rămăsese ascunsă tn
Fetele mergea, mergea,
CAnd d'o dată 'ncepe-o burA vreo mobilă. Prin multe peripeţii, poliţa se descoperă şi Onori
FurloasA a cAdea. devine bogat. Loseta urmează a se căsători cu tânărul Alex-
andru, iar Onori cu sora aceluia, Elena, când pică Titi tele-
Fulgeră, trAtnO'ite, tună,
grafistul, cu reinviate dorinţi erotice. Loseta fuge, Onori şi
Pulberea se'naltă ln vânt;
Ploaia frunzele adună E lena, căsătoriţi, merg s'o caute, o găsesc, dar Onori şi sora
CrAclle troznesc a !rânt. sa Loseta se îneacă lntr'un râu. Nu mult după aceea Alexandru
uită de l..oseta şi Elena de Onori şi fiecare se căsătoreşte. Căci
Biete fetele fricoase Bafo11zi c şi pesimist: • Lun1ea a fost rea şi va fi rea : .. .
Se plângea, se vAlta
peştii cei mici vor fi tot-dea una mâncaţi de peştii cei mari t.
Şl prin ciil lntunecoa.so
ln pAdure s'afunda.

Cavalcada sorei şi ·m amei lui Corbea haiducul pe un cai ,\I, NlCOLEAl<U.

sălbatec este iarăşi de un efect neegalat:
Faţă de Baronii, N. Nicoleanu face o figură. foarte ştearsă.
Şapte sate s'ardicaril,
Scoaseră pe roib - afară, Lipsa de talent este la el aproape desăvârŞită: nicăiri nioi
Copiliţa 'ncillccA cea 111ai modestă coloare le-xicală. nicio metaforă, nicio muzici
Şi spre Cor.bea se'ndreptil. a frazei. Propriu zis poetul se chema Neagoe Tomoşoiu şi se
născuse ln Gematu Săcelelor, lângă Braşov, la 16 Iunie 1835.
~:lU'fOli~so atunci venetţ
ŞI po falA cum vedea, Familia fugi, ln 1848, dincoace şi tânărul Tomoşoiu intră ln
O rugă ca sil mal stea seminarul din Buzău al episcopiei, unde episcopul li era rudă.
SA tncallce şi ea. .Nu se poate inţelege .,entru ce Inel de pe acum poetul I.şi
schimbă numele ln acela de N. Nicoleanu. ln 1849 profesorul
Fata se oprea din cale
LtlnR'Un râuleţ din vale, V. Caloianu l-a luat din Buzău şi l·a dus la Craiova, tnscriiodu-1
Soba o lăsă pe mal ln colegiu. Cu ajutorul unor binevoitori, nestatornici (se plângea
Şi lncillecA pe cal; _p oetul) Nicolea.nu putu merge la Paris lnainte de Mai 1858.
In toamna lui 1861, când se tntoarce. tncepu a face gazetărie
ŞI nevrAnd să mal rl!.mAle
Dete calului călcAle, la Rom4nuJ, apoi căpătă mici slujbe până ce la 27 August
ŞI spre Iaşi se lndreplă i 864 fu numit director ai liceului din IaiiL Stătu acolo pănă
P recum Corbea o 'nvAţ.A. 1n Iunie 1865. Atunci e adus impiegat superior la Arhivele
Statului, pentru ca apoi să de""1ă tn 1866 revizor şcolar. şi
Numai compoziţia c def~tuoasă, baladele fiind mai lungi din nou să se tntoarcli, după o altă slujbă la ministerul instruc-
decât cere economia atenţiei muzicale şi vizuale. ţiei, secretar la Arhive, la 9 August 1867. Omul era insta·
PrQza lui Baronzi nu poate azi interesa. Mist.erele Buc.u-- bil şi iubit, fiindcă i se făceau gusturile. I se găsca caracter
reşlilt>r nu seamănă de loc a fi roma.n original. In el se face , franc şi nobil• şi. Junimea cu care intrase lnJegăturl li dădea
descrierea Londrei. 'E roii sunt Amlet, baronul Orosin, ton oarecare importanţă. La l Ianuarie 1868 !nebuni. Credea că
Creştina.tu, Dalia, Danibal, Pascal Torian. Stilule a.l romanului are ln loc de cap o stea pe care voia s 'o ta.ie. C.u remisiuni şi
popular din fabrica lui Eugene Sue şi a !ni Paul Feval (I. G. 1.nrăutăţiri o duse până ln 1871 c.'>nd muri la ospiciu.
Valentineanu tradusese pentru ed. Socec, tn 1857- 58, Misk• Nlcoleanu avea o liră plină de sarcasm căreia îi cădea
Ye/J; lond.• li). Original, dar fără valoare, este Muncitorii statului jertfă llltâi critica:
in care se pune problema ocrotirii impiegatului. lotriga e foile-
Eu nu scriu şJ nu.ml bat capu.I cu pedanţi şi cu pigmei,
.MedlocrltAţl stupide, laşi, lnv!dloşl, mişel.

Născut lntr'o ~i •funeste•. •fatale ·• ora botâr!t a combate:

'
- eu nu te voln blestema
Nll, cilcl am sim\lt vlea\1<, deşi -am lncercat dur.erea;
Nu, căci pentru « coml>ate n'am pierdut lllcil puterea;
Nu, căci jalnicul meu •ullet e tăcut, dar nu lnvlns.

Acest temperament violent se manifestă cu deosebire ln

erotică. Parafrazând pe Arvers poetul cântă o dragoste neîm-
părtăşită:

Secreta mea durere se -va'ngropa eu n1ine

Şi nimcnl nu vo plAnge la capu·ml· arzător,
Uo plâns de vecinic dol.fu, de veclnJce suspine,
Căci vieaţa-ml lu o lunsA oltare de amor
ZldarnlcA, perdutA ca şi cum n'ar n fost I

Iubita era
Gravurii de Part.bon! din Cole<(fi lllerart iau cta•uri d< odihn" de
A. Vasiliu. laşii , Institutul Alblnel, 1853. Cea mal dulce, mal rruruoa,sA şi mal scumpi din femei I
298 - POETI MINORI

şi era ~lăvită din t divina t.cebuinţă d'a iubi •, print.c'un exer-

ciţiu de idealism :

1·u ttu erai, decdt umbrn ~c-nJ1 se.r\•e.ra de a1>ărarc,

Ca :sâ nu-rnl topească ocJ1if razele nc1nuritonrc
Din sufletul ce Iubesc.

Poetul ironiza cu amărăciune indiferenţa ei:

Negreşit, al ochii ne~rl ş i •J>r<lnecnelo orc;, I~

Fata albă şi pe u1ncrl don~ plete aruncate
D't1r1 negr u po:son1or1l I
Dar ce vrei 1 SA11t un sâlbnlcc d'o 11ulur11 11t·ciOJ)llt.i'i J
(\1ic-rni trebue un suflet, iar 1111 J>iele liastruil-:1~
Cn sfl 11u mor fle urtl J

Misoginismul degenerează tn grobianisrn:

Adio dar lung adio, lung şi trirl\ revedere I

Aş dorj, remcie (~r11dll 1 11ici 1'11 dour-. fnvierc
Să 110 te n1ni poclu vc«.1ca
c:and vei sta s:i culci ,,e prnţ:ul l ocui1·1ţe l o r llÎ\'lllt!,
J11 şelA11d pc StA11Lul Pcu·c, cu111 111'ai r11 ~ c l nt 1>e 1t1lnc,
Ca drucului să l o dea I

Criticul arată a fi avut oarec.a re cultură. Ştia de • ciintcc ul

cântecelor '· de Dante. ele itilton, de Merder. de Chateaubriand
şi G. Sand. de Lamartine, chiar de S6nancour. Fireşte acestea
sunt cunoştinţe bana le. l.deîlc lui sunt intere•ante. Critica şi
el pe tânărul venit d ela Paris, opunâ atlu -1 cuoonuJul J.ică de
Poeticescn din comedia r111l~f a. lui Pantazi GJ1ica: l

1l)eparte de a [I sce1>lic, ci e vesel şi plin de spcran\c. Lustruii. ~. Nicol.::a uu.

frizat şi 1>olltlcos, el trccventează la Paris toate unlvcrsllll\ilc, cu-
noaşte grădlna r>lantclor, studiază galeriile dc piNură, e.xplicli pc
Rafael, admirll pe Michel-Angc, rccltcazli pe Byron şi critică pc
Lamnrtine. Setos de lonte, ştie toate. Onn\eazli la M:>.b!Uc, se Im bracii
la Oussclols, s upează la Malson d'or şi se deşteaptă la Clichy. lnlor•
tn ţa.rl, aci e a<levărnt rege I Galant şi generos, fen,cllc 111or
dAnouJ. Prodig şi liberal. nmicil 11 aclamează. Şi ••trei din scrbnrc
trt serbar·e , di1a trlt11r1r 111 tri11mr, orgolios şi pllJt
<lu tlatorii, ca 1111
pat.r tcinn ro1na.n, ci tnal11tcazi -pilnii cA.11d, obosit <Je \1nnitfi t llc l11rnii •
.Se face cronicar. alegător, prefect, sc'11s()ară cu ' rr·Q n1oştenilo0trc
sau se rc.scn1nează ca u11 că\cl la picioarele vreunei fcn1ei bălr;\ue •.
FolograC.ie H . .;l , Jl.
Nicolcanu era deopotrivă adversar aJ • dtamei fanla$ticc şi
du1>:i
brumoa:se, care ne ţinea îutr'o eternă langoare• şi al imita-
ţiunii aceşt •copil iliform al neputinţei •. Ca mai toţi pole·
miştii din acea vren1c. ir1fiera pe noul ciocoi1r aJ erei C<)nsti„
tuţionale vorbind de <patrie, virtute>. • fără meserie. fără
casă. fără masă, .fliră loc şi foc, care posedând virtuţile came-
leou11l11i. azi e alb. n1â1lC 11cgru, poimânc roşii. susţi1tâncl toate
opiniunile, toate partidele». . Nici femeia. m.oclcrnă nu-i e p<:
plac:

• 111 1•ubllc, Io ŞJ>e c lauolc, t11 1•:.lalc .şi şl tn c.elt

sol,li.lrtc, pAnA
111:11 obscuro regiuni, iuflUCll\:l ucc.~tor riin\e ,1ontl11;1utfj. Sul>
C:
forme phlcule şi jJl<>erile, acu11l vesele, râzătoare şi vii, acu111 la11„
guronse, melancolice şi .sure.ri11tltt, t lt ascun<I \•anilaten $1 ~etc.a
unor ''isuri, ce Je devorri ţ;i le ră1>cşle sonutatl. Gloria şi stri11ucirc.n
lor c luxul. iar \ 1u11itntea şi llico111in <le n pnr\1c11i ct.1 oriec preţ Ic
itrdc tn1 11t1·1g:\11cl'1NI~ u 1•u11c fu .;cr,·l1:l11I 1>asl11nilur chiar cele n1:li
ylJe lnJ>l.r\rmenlc. 1>111 gra.tlc rne arrne \'<;11l11ons(}, din virlute o se·
duclittuc. din con?>tau\.ă t1n prcju\11~. cliu 0110~,.rc o SJ.>c.culli, din a111or
t> cursă întinsă 11ni\•it~ţii şi credUlltil,ii •·

O pricină a acestei stări o gă.~cştc poelul 111 inllucn\.a • lec-

curei roman ţelor străine•· El combate lntr'o conferinţă •boala
imitaţiunii •· galoma nia cc strică limba, •cel mai scump
tezaur al urmi popor• fără de ca.re • nu poate îi naţionalitate•.
precum şi roman tismu l vaporos din scrierile d-nei G. Sand,
care a fost totr'adevăr foarte gustate, deo<1rece pană tn 1855
editorul George Ioanid scosese Ulia (trad. N. Nenovici),
Maupral. i\tlon,· revlche. );icoleanu va osândi, înaintea apari-
ţiei dcC•)pţionismului eminescian. dispretuJ • afectat pentru
lu111e o, desgl1Stul «profund de vieaţă şi de lun1i11â .t 1 iro11i.z.âr1ct
'N. Nicolf:nnu ta J '1111î1nea. pc un poet contempor<1n care se socotea pc sine • spirit
.(J. A. R. spulberatic, suflet sceptic >.
 l::i'l'Ol\11\ l.ITEllA'l'URll UOMĂN~ - 299

• 1'·o \ ri\i JJC dinainte-mi c'un 1>t\s 11ş-or a lrece,

De 111int!: le aproptl lft tAJlUl 11te11 sc~zând:
Ş l d up~ gâtu-ml palid lu pul „
11'Hl11a r<:cc
ŞI t1lla 11limbl pc plano de moarte trist c:lnt:lnd .

lolr u.o i1111·1 mistic, tlc<lîcat pian11lui,

1
cântă 1:1 c lavir 11 11
'arhanghel t:
.\h 1 cAl de: rttull t1n.i place ~1r111011iu ccu 1111:1
(:<: :;i\11ul ti'tu 1>rotlltC\'. t • pln11ulc djvtu l

1:ru111os ccrr.sc arl1al't).\'l1(!J l tn~ep o dar <le r:lnl:'l,

·re J)U1te ncun1 la pio110 ~j (.:â11 tă tu delir.
lnalţf1 .i;us la ceruri ru„n1onin~i cea sânt11.
Ş i i11l11a:i-111i şi s uflel flin tr'·111~a t)C Inspir.

( '1111()~tcfl- liter at11ra gcr111;t11ă, se vec1c. căci traducea u11

N. Nic•1tei11\U. f)escn <ll11 l?tvlsltr
so1ICl ni rumimticu lui minor vVilhelm Miiller. A făcut şi critică :
o prcfati\ la Pocsiile din 1855 ale lui Bollnt-ineanu, un studiu
despre Al. Dunici. ln Revista romti11ă a lui Odobescu public:i
i n 1 S(!t Pri11r.ipiele •rilfc~i, a1·ticol dovedind oarecare orien•
~'lrc estetică. l n e.I făcea 11n cib:Lt din RegcJ: • ,\rtea, zice Hegel
i11 estetica sa. esto o pr0<lt1cţi 11 rie a activităţji 0111er1eşli, o
crcaţÎ.t1nc a SJ'i ritului. Se ctcosibcştc etc ştîi 1iţ~\ pc1itn1c!~ este
u11 fr11ct a.I i11spiratiu11il, iar rtu al re flesi11nii. S11l1 acest: raport
11u se poate nici lnvăla nici transmite; esto uo dar al gon iulul.
şl 1li111ic n1t poate t11locui talcJ1t\1l i1l arte, etc.•· Art.r'l se (:li--.
l)llreaz.~ de realitate prin interesul curat fonrtal şi de abstrae-
\imw prin particularitatea formei, fără preocupări ele uWi-
lalt:. 111 fond adevăratul sco11 al artistului este reprezentarea
idealului, pc care cau tă a -l exprima· • sub o foonă ~imţitoare •.
ima.ginaţiunea frind facultatea lui cea mai preţioasă. Aşa
fii11cl . <leşi OJ>era ele ilrtă e 1111 1Jroces sr>or1ta11, orice studju
tehnic şi orice adimcire " culturii în scopul de a lngădui artis-
No11ă.
•

RADU ION.ESCIJ.

flucutcşteanului Hadu fon~şeu (•1832 - t 1873), bolinti-

1,ca11iia11t şi el l'ână la 1111 µ1.111ct_, ii dat.orăn1 nişte rt.~111.nrcat-1ilc
uneori Ct111/11ri i111i111~ (185.1) de un romantism 11egru delirant.
ca <lceas tă /\1opt11r11ci, tcril>il CunerMă :

A~,~u11clc·le ' ' l trn ă Îl• 1narc.~1 c·le t1ilnre1

1\ c.1,11, şi
\'Oi stele cl11ccti...,•i\~;1 pc.ri !
SU 1>ca'.r:\ ~' \•oaSlrt raze, ş'o 11oa1lte etc LCl't)::t1·c
SU vie :1.1·1.lf1\ cllr1 l1aos flO ccr11ri ti flcJ111ni !

S:i f.ie 11onpten •)cagrâ ! a_şu l111i place 111ic1

l:5ci nonpt.c ş i 111 1111110 teieru a ~sistai;
S?I. 1>la ne noa1Jten - O.SU JJtă·11tl. căci cerul e u w·~iu
lu non1>tcn f lororu;U 1>0 nii11e t11 1t& uitat.

Jn r10UJJlea ~u;tt'\ ncagrH ~i• lllCargli·<l 111c;i c.ltarurC'

S1>rt t.•.orul făr:fl 1nili1 i lO ti(Jt i ut o1•<:rlt ;
(::lei 111n11111 1tu 111'n11dc t1cu111~1 iu t:iccrc,
(:ăci 11în1i11i 11u llt!\ vecie. şi J.:1.$l;i n111 tft>ril I

$ullaţi şi voi acu111:t. ~' viinlu.ri rurlc>a~c.

ll rlr• t1lu11\ ii ctl gign11tici, priit v~i lc l'l<li\nei;
Suflaţi pc nli'u"J lutinse. ş t 11nd<1Jr. spu 111fl:-\SC.
·11tt.ccţi ·lţ sti gea111i\ S:J)i'lrgând 11-se de sll\nci.

Prcc11r;;or foarte tudcpârtat al lui Bacovia, Radu Jnnescu

i1itroduco primul în elcgule sale clavirul rllsunător, 1<1 care
cântă fecioara în delir, invocând nmbra inbitului mort :

• Subt nu\11a-n1i lrt1111ur~\ ntll ~1n<t

pianul li11 i.u}j1_1i11/\ __.....„ _ _• '
Şi t ristelc-i accente din sâJ1u-i $bOr t11c~l.
Şi clulcele Bclli11i c·u, Nor1nn lui rlivinl\
i\doanne suferin\a cc ttrdc al mtu 1>e1;t, Hadu IOnt„CU U. A. R.
 300 - J•OIZ)'I ~1 INOB I

• In sala de hatu. 'l'tlflte <l~to.:t ctc se :1~cu11d sulJt mnscA.•

f:t1/c111/. 111/ J'licJ,IJJtrrM, I 8(1 1.
!. C. 1:i111flescu. li. ii. li.
A oolaboral la Nicliiprrcen, a strilns folklor, scriind şi un
•roman original • Scnr/111.
t,11,1i concepert;~i idealului şi concretizarea lui se reco11\n11dfi .
ln mod curent tn critică se folo~ dou1l 111ctodc: un• ihlOricll
prin care ccrcct.ătorul biiuit pe o largă educaţie artistici ana·
lizează opera tn lumina regulelor instinctiv observate tn capo-
dopere, luând dar ca punct de plecare frumosul Cenomenal
(e metoda clasică comparativă); a doua constând tn judecarea
operei după pnncipiila frumosului ideal a c:1rui stroctur.l teo·
reticâ urmeail a se stabili pe calc speculativă. Criticul ar trebui
să uncasc!l. aceste doua. metode. Ionescu mal st,1diaz[t. apoi
normele ficc:\rm gen (liric.~. dramă) 1n acelaşi spiril bine lnlen·
tionat dar nesigur.
Avea cul tură. Onpă studii la S f. Sava. pleca.se ln Fra11 t11
a jutai •Io ca•n Magi Tudorachi şi de Arhiereul Cali~t. Acolo
"" ocupase mai mult cu filosofia şi literatura. C::lla rra111111cşlc,
nemţeşto şi • • lavouu '· Fu director in mini:<ter11I Cnllelor
apoi tablo urile cpocei ii arată participant la detronarea lui
C:u1.a. l n 1866 este deputat de Argeş iar tn 1867 a!(ent
diplomatic la Bclgn.d.
I. C. fUNOESCIJ.
l. C. Fundescu (- t836- t 1904). gaietar. originar dcpc lângâ
râul Mislca (nl!Fcut tn Pi!Alşti) prieten al lui N. Filimon şi a lui
C. D. Arice!ICu a hisat venm.ri Incolore (Flori de <li111p, 18641
iii U1a11icra Uolintineanu, aplicată odată la vicata 111odcr11ll.
SRl11 c .sf)Je11dltl.l i. rnl1 Jampe luccsr.
I .11sl re.:. ca11tlelobre. sala poleese I
~lu7.lcn r1l'J1111A 1 dun~ul se porneşte.·~
Vcsolu J•IAccre 1•e.~te tot do111nc.ştc.
On11,clc ro1111luc 1Je. plAc.erf şc•1nl:Jnlfi,
ŞI cu bucurie luesu.I şi-l arstt?i:
Po Ma• şi "'\ele, cu aur brodate
MIIie do slcle •e vhd scmAuale ;
Oante le:, f1rucs.e.l~ µe .<Anuri de cri11, rre ful :4 s„„ „ ••
flul urli fi ascunde roc.osul suspin! O publlcoJlc o lui N. 'I'. Or~~eanu
 ISTORIA l. 11't:::RATURll ROMÂNE - 801

-- l • 110 -

I
• DupA bal. lată ln.ş:e14dunc. Jos dar 1111hc1le 1~ JlU cunoasce1n t1•
nalltrA •.
Cal•nd. lui Nichf(>frcea, 1861.
UOMUL SCRIBAN.
A socoti pe Romul Scriban poet e o mare aventuri. Numai
mica culegere de lnurcări ~li", tipărită la 186o, pe când

-
1'. T. OrAşeanu.
LltA>grnfle din Calendarul 1111 Nlchipucta.

era •elev din Cimnash1l naţional do laşi • prczintA particu-

laritatea că deschide obiceiul participării locă din colegiu la
- "' literatură a liceenilor ieşeni. Pe urmele romanticilor şi cu
tropi asacbieni. Scriban cântă O noapte P• "'lntle Sucevti :
O I Zln al bravei Dacii, lu care-alAt lubeft),
Pe muntele Pion, etern 1a locueşU,
T1t care pAn'acuma., pe 1101 ne-ai apărat,
Şl'o soarta cea controrA, mereu ne·· ai a,jutAl,
DA-1111 versului putere, co raJntc sl!i rA11une,
Pt fiii României, lnlr'una t~-1 adune,
-.. Şi tuturor sA'nsulle, o nobll4 gândire.
Oe pntrla lubllA, de·a Oaclel mArlre I
DA·ml vcrsuluJ r4sunct, să meargă p„te Nistru.
PAn'dlncolo de Tisa, pAn' d incolo de lstru.
Nalnlc dc·n se sUnR•. divinu! toc ln mine,
Cc nll-nt1 aprins gAndlrcu, rie~aeeste vccl\I ruine J

N. RUCĂREANU

- A. Odobescu a citat câteva versuri din Jlfod~u tnctf'e<i•i

poetice (1873) ale moşierului muscelean Nicolae Ruc:Areanu (n.
ln Câmpulung). Avem de aface cu 110 amator, specializat to
cinegetică, capabil prin sinceritate de senzaţii proa.spe~ de
vigoare vânătorească:

, Olu ral măgar. Başl-buzucul cillut din apogeul mftrlrei sale • Cilr1tA rnco.şi.i. ('arul s~ sUJ1ge,
tllrnul poll\U " Oala porneşte l·n •• pA1une.
CarlcatutA din Panorama iau !.1 i· Ziun e·avroape. - ln sus copil I
ntcl< luî Nikiptrcta, hn. 18(>0, \:u •PA vie v:l spAla\I !n\n,
802 - POEŢI MINORI

Apoi pe Domnul rugaţi cu toţii, Triste sunt atacurile lmpotrlva Domnitorului. Insultă,
Ca 11 ni fle ID ajutor. necuviinţă, nedelicateţă asta !nţelegea sl arunce marelui
Amlelo toate curato ne I
Flinta tl 1tzu1UI sl nu ne miniă. ,1
Carol I , acest polemist vulgar flrl talent interpretând abuziv
CAd astl noapte eu am avut libertatea scrisului:
Tot vbwt bune, ce nu mA '114UIA ;
Luaţi merindo pe douA zile,
Cine-o zice sl m1ll stea,
ŞI 'n IDI la muche vi tuflraţl I •- lnghl\1-l·ar DunArea;
Cine-o tlce ci-I RomAn,
AJ'l munteanul ilce; fi toţi al "1 C<>DIOr\ll l'I• tot ca el plgAn.
L-lll()uJUI ID tdcuo ; sunt gata, ID picioare Limba noas lr~ c4nd vorbefle
ŞI gJuga el cu tabla do glt sunt aUlrnate, Pe nemţie o poceşte
ŞI pufe& 1a la umlir, fi clnil puJi ID lanţuri. S'a jurat cil pruncii dl
Ul revlnatul zilei, ID tocmai ca o pani Or li decAl el mol rAI
U~r. ca IDeufl cerbul pAşeşte vA.nil.torul
Du-te, du-t e, Neamţ. strlln
Pe coama cArdratd-a pldorulul de munte. ŞI-ţi bea berca dela Rin
} bis

N. T. ORĂŞANU.
GH. TĂUTU.
N. T. Orlşanu ti-a tnsplimântat cont.emporanil cu satirele
sale, după tipicul lui B6ranger, din caxe a şi tradus, şi foaia Pe băncile şcoalelor de acum câteva decenii răsunau ones-
lui slptlmlnaUI. Nicllipwua, apărută cu int.ermltenţe Intre tele versuri patJ:iotice ale lui Gb. Tăutu (•1823-t1885):
185<}-1879 a fost suspendată des de autorităţile terorizate.
Ziaristul s'a sustra.s represiunii prin schimbarea titlurilor : Veacuri triste 'ntunecoa.s e
Coarneu lui Nicllif>erua, Coad4 lui Nuhipwcea, OclliuJ D ratulr<i, Peste capu·ml au trecut.
Artacul Draeului, Codiţa Draeului, Ghiar.U Draeului, Cuala, Cu mii oarde lurloue
Pre a.desa m'a.m bAtut.
Sarsai14, Ghimpeu, Urzităfo>'ul. Aii suntem dimpotrivl mi· Dat nici Umpurile rele
raţi de inofensivitatea acestor satire, lipsite de idei şi de artă, Nici Vandalul cel plgAn,
grobiane peste orice limită. Totul era persillat. Binişliul se N'au curmat zllUe mele.
Căci am Cost ori cAnd RomAn;
plângea de vremurile vechi:
Ş'or cAt Ump RomAn volu fi,

SlrmanA v"'mc vecl1le, VC$tltl\'n chilipiruri, Nu mii tem c1I voiu perl I
Jn mii de mara!eturl, ruşteturl şi ghellrurl,
BogatA ' n evghenie 1i'n ciradadiseo!A, Genul propriu al Iul Tău tu este • ciintecul • imltat după
ln sumA de mansupur!, şi ln chlvemlsealA. B6ranger, jucat, cântat, plin de a.lu iii azi stinse:
deputatul, miniatrul erau lncântaţi de funcţiile lor :
Tata tatei cAnd ln ţari
Cu mila pungcl mele, Domoeu Domnii din Fanar
lnlt'u.n colegiu de dol, Lingl!llnd tnalnlarl
De doul mArl llchel•, Ciubucciu din ciohodar.
De dol neN>tl clocot. Olnd ciubuce apoi pline
Şi aprinse cu caimoc,
Putui a m& alege Grecii. laeome Jivine
Al ţlril mandatar, Oup'un Ump, Clucer li far .
De •I de nicio lege Apoi ieu,
Eu n'am de loc habar. N'a1n drept cu
s~ mă ' ngA.nf nclnot.tal,
• Cum că sunt aristocrat?
Ab ce •lavA
Cll.nd al glavl, A compu s şi dramo ( Berchea), preferând totuşi micul
CAnd •Jun~I ln minister, spectacol satirlco-muzical, dupll e xe mplul lui Alecsandri, ca
Cll.nd tn \arA
Mal poţi tarA, Odagiul sOCfu sau Vasilica dragul tatei. Toate aeestea sunt de
5.1·11 lei llos de boer I o valoar e nulă .

Se ataca tn general • puterea .:

C. V, CARP.
Mult e dolee şi bllnoasil
CArma unul Stat, Se dedea odată consideraţie fabulistului ieşan Costache
AllA vacA mal llpto<Ull V. Carp (• 183~t188o). Fă~ motiv. Fabulele sunt scheletice :
Ca e.a n'a mai stat .
SallA lnlma'n plăcere,
ŞI rin.l dill'n pepl
Cât au \Inul lama goaJA,
Ct\nd vezi pusu la potere Un \.â n\ar slllbll do boald
(;e şezuse'n ospital ;
Chiar !Arn vr'un drept.
Cum •Im\! ceva cAldurA,
Orăşanu nu cruţa nici pe liberali (•ceata lui Baboi •) nici lncepu să roe!l cură
P e spinarea unul col.
pe conservatori, şi arunca poreclele tn dreapta şi ln stânga.
Lascar e Miiscarache, Costa-Foru Costea-Furul, Carp M"si11
~i lirica lipsită de sânge :
Crap, Boliac Beau-Fleac. •Musiu Titu • era •ungurean unitu •:
Glaba Musiu Titus lndrugl astăzi multe, l...umea o un hau.s de ned\1mer1re
ŞI veni fi uscate, din boltA, din munte, ln care actorul, venind orb şi gol,
Vrei 11 pol ln şcoalo bagalul elo•l•• locepe sl joace, tn a sa uJtnlre,
Tlplrit cu brAnu\ la voi la Braşov. Pe un alaiu dt 11hl1\A, cel mal ciudat rol.
 PROZA ŞI
-
DUPA 1859
ESSEUL ŞI
REVISTE.
Cu actul Unirii din 1859, idealul politic imediat al Ro·
mănilor păru lnfăptuit şi numaidecât se născu ideea unei
acţiuni de perfecţiune interioară. Se socoti că după ce meri-
tase atenţia Europei, România trebuia să-şi dovedească vita·
litatea intelectuală prin creaţie. Acum apaie botărlt noţiunea
artei pure, separate de scopurile politice. ln acest spirit Iun.dă
G. Sion, !n 186o. Revista Carpaţilor, luând ca model celebra
Revue des deux mondes, şi !n care tşi exprima cu claritate
punctul de vedere absolut :
•. .. Poporul Chinei poate să !ie cât de mare, al Circasiei şi al
Egiptului cât de răsboinic., al Serbiei cât de brav ; dor aseminc
popoare sânt lneă departe de a avea nume de Na\iune, căci ele lncA
nu pot cita "" cod de legi model, o Invenţiune, o literotură, ln line
o MU. frumoasă şi !olosltoare. Fnrlurlile de China, covoarele de
Damasc, mArgăritarele şi petrele precloase ale Orientului cu toată
bogăţia şi sc\unpetea lor, n'au putut reco111and.n şi perpetua o Na·
ţiune, precum un Moise pe. Evrei, u11 Ome.r pe Greci, ui1 Şllcr şt un
Goete pe Germani, un Şecspir pe Angll, un Dante pe Italieni, u.11
Rousseau şi W'l Voltaire pe Franci, un J\lişchevlei pe Poloni, un
Puşehin po Ruşi •·
întâiul articol al revistei fu Doamt1a Cltiaf11a. episod istoric,
de Al. Odobescu. După un an. tn 1861. Odobescu însuşi scotea
Revisla rom411ă, cu un program încă mai lămurit:
•La 1810, ln epoco celei mai mari căderi politice a Germanici,
Iosil de Goerres seria aceste cuvinte:
• Cn b1eetul s'a format lu mlJloenl nostru o sămlln\ă roditoare
de civiliza\lune şi de !nalte slm\lminte care sămânţă de acum. lnainte
ponte fi considerată ca centrul vieţei na,ţio11ale, şi chinr aJ tonstl-
tuţlunii polltlee a ţllrei noastre •·
• Aceste cuvinte profetice le putem aplica şi noi la ţara noastră
şl avem depllna lncredere că precum ele au. adus fructul lor ln Ger-
mania, unde a.u fost zlse tntr'una din fazele istorice cele mni fră·
mântate ale acele.i \ărl, ele mai cu seamă nu vor fi nmilgitoare la
noi, unde sămd.nţ.a p·rogresului s·a arltncat de o mAnA bine făcătoare
lntr'un pilmânt avut şi roditor.
• Liberi de orice idee precugcteU. dorind numaj a propaga,
potr.Jvlt cu slabele lor mijloace, luminile şi ştlinfa lor, fondatoru
Rtvi$ltl Romano, lntr'o epocă de reorganizare co cea prezenU, au
slmUt trebuinţa de a deschide un câmp do activitate studiilor se-
rioase, de a adu11a, precAt se va putea, tntr·'. o -publicare periodicA,
rezultatul lucrărilor literare şi al specula\iunllor ~tlinţlfice ce pol
griUd progresul .NaUunll Ro01ânc •.
AL. ODOBESCU.
In Septembrie 1855 se întorcea pe Dunăre, !r1 ţară, dela
studii un tânăr valah de o frumuseţe rară : ochios, sprincena t,
cu faţa grecesc măslinie dlll" rotundă ca la un ţăran de munte,
de o fineţă de camee ln toate liniile, de un Ulm.bct moale şi
aristocratic. E l era :fiul generalului Ion Odobescu, c trădă­
torul• dela 1848, al omului tiran, care-şi trimitea nevasta la
TEATRUL
ROMANUL.
furcă . Generalu1 teribil cu un tun. doarme lntr'un mormânt
pompos, vrednic de Ahile. Mama, Catinca. patrioata ce se
lnfăţişase poporului suveran cu părul despletit şi tngenucbiase
ln faţa soţului reacţionar ca să-l împiedice să dea cu ·tu~ul
to căuzaşi. era fiica doctoruluj Caracaş. Ea muri la Paris şi
fu înmormântată ln cimitirul ~{ontparnassc.. Copilul n'avea
nimic din grandoarea militară a tatălui : om de lume !născut,
boier tn !aia timidităţii şi a superiorităţii interioare, con-
templativ , indolent, dedat studiilor cu pasiunea unui lord
colecţionar, estet s ubţire, iubitor de lux şi de mi\ncare delicată,
Tisipitor de parale ca un fecior de bani gata. el este tn tot cu-
prinsul vieţii acelaşi om egal, fa.sbionable în tinereţe, lnjo-
benat. butonat la băb:âneţe şi suferind de podagră, boala
marilor castelani. El are norocul de a găsi o soţie pe potriva
lui, pe Saşa. nepoată a prinţesei ruse Bagration, care primeşte
prin această împrejurare din caseta imperială rus! o pensie
viajeră. Ea va fi <> femeie s u perioară care va respecta toate
libertăţile soţului trăind cu el lntr'o prietenie protocolară.
de o afecţiune s ubtilă, scăpind mentalităţii comune. Existenţa
lui Odobescu se desfăşură egală, fără evenimente, cum se
c uvine unui om de rasă şi Intre o scrisoare dela l 4 ani şi alta
dela 6o nu-i nici cea mai mică deosebire: aceeaşi grabă de om
de bună îamilie de a trimite omagiile sale celor de aproape,
aceeaşi plăcere de a nota impresiile, amănunţit, pentru a îm-
părtăşi pe ai săi de petrecerile Iul. Corespondenţa lui, monu-
ment al unui om de lume, trebue să fi. fost enormă, dat fiind
ot!iceiul de a scrie aproape zilnic. Au rămas tnsă numai puţ,ine
scrlsod. Se născuse la 23 runie 1834, învăţase acasă şi la, Sf.
Sava şi era locă diil copilărie un satisfăcător mânuitor al
limbii franceze~ de care se va sluji aproape exclusiv in cores ·
pondenţa sa. In această limbă trimitea in vara 1847 un jurnal
amănunţit a l petrecerii sale la Balta-albă, unde se afla cu tată·
său . Precocitate de • gourmet > şi de perfect monden . Vina
vrăbii şi le mlinca~fripte, scuzlindu-se politicos faţă de mamă-sa
de a nu-i putea trimite să guste. Odobescu fu trimis la Paris,
unde la r3 Dccemvrie 1853 !şi dădea bacalaureatul Io litere
în L~ţa unei comisii prezidate de St.-Marc Girardin. In 1851
împreună cu G. Creţeanu şi alţii scosese un z.iar ]uninua ro·
mdnă, cu program unionist. Se tntoarse ln ţară, după termi-
narea facultăţii de Jitere, !.n 1855, salutând înfocat pământul
patriei şi deplângând stingerea virtu ţii strămoşeşti:
O. \Ma mea Iubită I o mAndră RomAnlc I
Pământ cu râuri d'aur sub boltă azurie I
·ru, n1urnn iubitoare a fii nesimţitori
C.&-n.dânca la durere nu poa,te sa re•n.v le I
Trecut-au lerlclrca·\J ş'a talc s~rbătorl
Cum trec. l'al toamnei crtvA\ plăpânde, dalbe flori.
804 - PROZA ŞI TEATRUL DUPĂ 1859
Mormanlul generalulul Ion Odobescu tn curtea blHl'l<ll lcoonel.
Ar fj voit dela D umnezeu •un glas tare, sunător• ca să
câ.nte viitorul României. Totdeodată lşi revedea tnduioşal
locurile copilăriei:
Sw fn deal, pesl• ctmple,
ln pusUul B:lrigan,
Este scumpa mea moşie
Cu movila-I de Roman.
Acolo ln nepăsare
'l'reoeam vesel juni·ml nni.
I Se dii.dură f.elu.r ite slujbe. ln 1d56 era şef de birou la
Ministerul do externe. Fu procuror la Curtea de Apel, dit<'Ctor
tn Ministerul instrucţiei şi apoi lnainto de 30 de ani ministru
al acestui departament Intre 26 M:U şi 12 0.:tomvrie 1863 şi
ad-interim la Exteme. ln 1870 ora membru al Academiei.
tn acel an, căsătorit şi cu o fetiţă, cA!ătorea ln Elveţia şi Italia
pentru interesele sale de • anticar• anume pentru studiul
asupra Tezaurului dela Petroasa. Pe soţie o IA.să ln Elveţia
(libertatea li va plăcea totdeauna) Io schimb aproape zilnic
li scrie lungi rapoarte ln franţuzeşte. Impresiile lui Odobescu
asupra Italiei sunt afara din comun , Ochiul lui e bine educat,
neprevenit, capabil de judecăţi proaspete. Din • focul de arti-
fiţii de tablouri ce se trăgea fnalntea lui • de când era ln Italia
ştia sl evite academicul şi barocul. Ii plăcură palatele sinistre
din blocuri tăiate ln stil rustic ale Florenţei. găsindu-le ca
nişte • mobile ln moz:Uc •· Din haosul de lucruri dela galeria
• dei Ufllci • (sic) ieşi ameţit cerând iertare. Rafael. Ti\ian,
toţi li trăgeau de pulpana ochilor şi nu mai putea suferi focul
ros togolitor al atAtor ~plondori. Sf. Petru din .R oma nu-l con-
vinse : enormii copii bucălaţi de marmură, frunzişul des şi
poleit, formând rozete şi ghirlande, coloanele ri\811cite de
bronz negru şi aurit, picturile tn cadre aurite şi placajele de
marmuri felurite U plictisirl. Interesul lui Odobescu merge
către oreficerie şi. de observat, m:U puţin cu pedanteria unui
arheolog, cât cu o voluptate de amator şi a unui aristocrat
afectând o pasiune. Jn faţa obiectelor cărora le face o vizită
de curtoazie, el ia o poză convenţional admirativl1, declarân·
du-le •remarcabile •, dar fugind de reacţiunile violente, nepo-
trivite unui om bioe născut. In cele mai spontane opinii ale
lui Odobescu, tn exw şi ln ciudă. se descoperă această grijă
de bon ton, această inalterabilă boierească egalitate de umoare.
El porunceşte, Implorând, şi maltratează cu ceremonie zAm.
bitoare. In 1881 Odobescu obţinu a fi trimis la Paris ca se-
cretar de legaţiune, avAnd de fapt şi gerenţa afacerilor. O.:u·
paţia lui de căpetenie era aci strângerea de material pentru
studiul lui asupra tezaurului dela Petroasa care li sil.i să ceară
londuri dela guvern. Maml-sa locuia la Paris şi el lnsuşi !şi
făcuse o instalaţie foarte luxoasă, precum rezultă din scrisori.
E hoU\rit că era o mână spartă şi se pare şi un afemeiat. Amicii
li cunoşteau ln obişnuite lipsuri de bani. La Paris avea mobilele
sale, portrete, bronzuri. Trenul de vieaţă li lndatoră pi'Lnă tn
gât şi Odobescu se sbale Intre creditori ca un erou balzacian.
Creanţieri cu nume teribile prezentau bilete scadente: Sel·
mancheux, Dreytus, ~latar, Cbotel, apoi furnizorii de fructe,
vin, proprietarul, slugile, spălltoreasa, un Temicr, o madam
 ISTORIA Ll1"ERATUR11 ROMÂNE - 806

Louis. Odobescu lşi pierdu capul. Cineva se plânse tn ţarii de

isprăvile funcţionarilor Legaţiei, căci şi alţii fllcuse datorii,
şi Brătianu dădu pur şi sin1plo afară pe secretruul nesocotit,
ln ti1up ce, polite~ de călău, trimitea mamei la Paris ţuică
din via sa. • Nastroquets ct assomeurs ! • striga Odobescu
incolţit ca ~r Birotteau de creditori. neputând st.a şi tn
imposibilitate de a pleca fără bani cu care să-şi salveze lucru-
rile. • Notre pauvre mobilier, tous nos effets, tous mes pau-
vres livres, tout est en danger imminent. Ce matin, j'ai recu
une sommatioo par huissier pour payer le loye.r dans vingt-
quatre heure8, sans quoi mes meubles scront vendus. et ici
pour Ies loycrs la proced ure est tres rapide. J'attonds a vcc
anxiete ton envoi de demain pour me d~barasser de cc grippe -
sou et partir aussitOt. , ·•· ln ţară se votru;e ln "Parlament
cheltuitorului de familie bună, la 20 Ianuarie 1877, o catedră
la Universitatea unde din c874 ţinuse un curs liber. Ocupat c u
• tc~aurul • lui e l so întoarse la Paris unde-l găsim tn 1886,
1887, 1888. Ca să revină la catedră punea lui Titu ~fo.­
iorescu, pe atunci ministru , adevărate condiţii: să-i procure
1500 franci ca să·şi uşureze plecarea • sub toau raporturile•
{avea deci datorii) şi mijloace ca tn timp ce familia şi-ar fi
petrecut iama la Paris, el să fie asigurat la Bucureşti •de
quelques moycns d'existcnce •· lnsfârşit i se dădu lui Odo-
bescu direcţia Şcoalei normale din Bucureşti, pe care o prefăcu
lntr' un fel de institut de nobili. Ia vrcn1e ce Saşa locucşte,
discretă, la Curtea de Arge.~ cu Ioana fiică-sa şi ginerele Teodor
Damian, sub-pre fect, el liber, cu bucătăreasă şi $lugi, duce
la Şenală exlstori ţd seniorială, mereu lipsi t d e bani , dar fără
a renunţa la prerogativele voluptăţilor sale. Soţie i li seric cu
cea mai perfectă cordialitate, lntr'un stil de o discretă inde·
pendenţă. De rapt arc legături amoroase cu o directoare de
şcoall, lucru pe care nu-l ascunde •scumpei şi sfintei sale
amice•· Elevilor săi Ic oferă la t Ianuarie câte un pahtu" de
şan1panic şi tortă tn formă de carte, le face mici cadouri, C.eneralul Ion O<lobesc:l1.
printre care cătc un portofoliu, de Sf. Ioan li invită la prlnz B. A . R.
dăndu-lc la dessert lichior de banane. In cursul anului li chema
la masă ln grupuri de câte trei, prin rotaţie, spre a-i obişnui Joanei era pe cale să·i trimitl • mezelic de fistic• şi homar şi
cu bunele maniere, co\utAnd a-i desobişnui de pildă să stea cu un butoiaş cu 100 de stridil. L3 laşi !şi comandase pateu de
coatele pe mas!. "Bine lnţeles le oferea stridii, amuzăndu-se iepure. Nimeni nu s'ar fi aşteptat ca acest om surâzător să
când ii vedea um blâ.nd cu cuţite şi furculiţe. Altădată ln plin moară cwn a murit. Devenise morfinoman din vina se vede
Februarie le dădea borş de .miel, macaroane •li l'italienne •. a unui medic, s·ar zice parizian, care li uşurase astfel nişte
miel fript • gnrni de la puree de marrons •· li chemă odată nevralgii. Din corcspondc11 ţli. rezultă oarecare dificultate şi
să le citcasclt o localizare după L'ami Fritz d e Erckmann- umilire ln procurarea drogului. ln u ltimii ani ai vieţii, Odo·
Chatrian, a nume Nea Frăţilă şi le hărăzi un ceai englezesc bescu făcuse cunoştinţă cu o profesoară, el care avusese pri-
(• lard, rhum, citron e t Alberts >). lej11 I să iubească •şi alte Lemei 111 vi"aţa • lui. Acesta fu mo-
ln vara 1894 merse la Sân -Giorgiu, lângă Bistriţa.-Nlsăud tivul îndepărtării soţiei la Argeş. Când tn •895, ginerele, (iind
şi se lăsă răsfălat de corpul profesoral local. rlmânând la rlndu-i, scos din sub-prefectură, voi să se mute din localitate iar Saşa
ca un adevărat om de lume. lncântat de toate. Primitivismul să treacă la Piteşti. Odobescu este cuprins de nelinişte. Jamais-
caselor ţărăneşti lără mobile complicate. cu paturi tn chip jamais la Piteşti: • nu ne facem de rlsul calicilor, ciocoilor şi
de sicrie umplute cu străjace de paie, nu erau pentru oasele mitocanilor din Piteşti•· Desigur că acolo s'ar fi scrutat mai
sale subţiri, dar ştiu să sugereze 1n chipul cel mai lncAntltor de aproape insolita prezen\11, departe dt: so\, a Saşei. Dar nici
din lume ce-i trebuia şi femeile strânseră perne şi-i fllcură la Bucureşti n'ar fi dorit să vină decât • comme pis aller ' ·
din ele • un lit plus supportable •. Cum lnsă lşi permitea astfel Amantul bătrân implora soţiei libertatea, fllcându-i aluzie la
de escapade fără 1>articiparea soţiei, are cuvint.c consolatoare •calmul şcderei lui la Bucureşti • fărll ea. Ba chiar li mărtu­
şi pentru ea : c j'ai cloue en face de moll bureau improvise risea supărarea lui că aceea care avea • quelque affection •
toute la collection de vos p hotogTaphies d'Argeş; la maiso- pentru el, prin intrigile cuiva, era pe cale de a fi destituită.
nette, la victo ria avec son attelage ă quatre, Jeunne en amiL- Ce se va fi !ntâmplat oare? Carajliale divulgă că Odobescu
zone de village etc•· Vibrând de patriotis m şi spre a răspunde, ceruse tn căsătorie pe profe•oo.ră chiar prin intermediul finei
c un'\ se cu vino, buoei F>rimiri, avu o clipă ide·e a de a oferi • t1 11e Saşa ~i c.'i aceea refuza~e. l'oarto curând după aceasta la 8
h<Jra avec boisson ll. tout ce monde •. ceea cc autorităţile n'ar fi Noemvrie 1895, scriitoru I făcu o scrisoare-testament către
tngăduit. Se mulţumi să invite inteligenţa satuJuj la un dejun Anghel Demetriescu, arătându-i prăpastia ln care se a .r uncase
sub brazi pc velinţe, urmat de un • garden-party •. P;LSiunea pentru o femeie care a fost •adevăratul mormânt al inteli-
finei mâncări cs1e o latura structurală a lui Odobescu, la care genţei, al iluziilor, ba chiar al vieţii • sale, făcându-i a cădea
ţine să facă participanţi şi pe alţii. Pentru normalicnii lui pradă •uşurinţei şi vulgarităţii simţurilor• ei. Introducând
medita murături pigmentate cu porumbe, mure şi mlceşi. pe rând doi med.ici, pe intrări deosebite, acest erou de roman

to
 806 - PROZA $1 TEATRUL DUPĂ 1859
• ormaş-mare, sta nşezaUI po velinţa nocoosă d'a dreapta bolnavulul„.• .
Gencrolol Petru lvanovfcl Sagrallon.
B. A. li.
sentimental colectă o suficientă dozJ. de morfină şi se sinu-
cise. llfiercuri seara, la 8 Noemvrie 1895 luă narcoticul iar Vi-
neri (zi pc care o socotea nefastă) după o lungă agonie muri.
Presa ceru pedepsirea femeu care c l·a exploatat şi 1-a lnjosit
pe Odobescu tn timpul vieţu lui t.
Episoadele istorice ale lui Odobescu au ca model, ou bună
ştiinţă, nuvela lui C. Negruzzi. fnsl'L Odobescu e c a.Dtitaf t,
istoric, arheolog, şi ca atare atenţia lui merge ln direcţiunea
reconaLrucţiei. Inţelegând spiritul de partid al cronicelor mun·
tene şi cruzimea răzbunărilor politice, nuvelistul a ţinut să
sublinieze elementul facţionar, evitând să strângă acţiunea
tn jurul eroului central. Imaginaţia lui, făra aripi, e ţinuti
totuşi tn loc de tipicul romantic şi punctul coagulant al totului
U formează mereu personagiul c damnat •. Astfel ln Mih~a
V od4 cel r4u asistăm dela lnceput la agonia arma.şului Dracea
din Măneşti. Ultimele cuvinte ale acestuia sunt tn spirit de
vendetta: •Fătul meu! ... fi inimă vitează I. .. nu te lăsa!...
fii stAJp casei noastre şi nu 'ngădui sil. cază biata moşie părin·
teascll. pe mii.na Oltenilor, p 'a Basarabeştilor - tr.'lsni-i-ar
Domou din se.Din 1- c'aşa avem noi lăsat cu blăstem dela
moşi atramoşi •· Iar ca un comentariu sinistru al acestui tes-
tament satanic se aud tn bolţi lanţurile robilor:
• Gluul I oe curm4; ca un nor 1 oe şlrecurA prin lot tropul f[
rimase lnclOflot. .. Atunci, ln m!Jlocul acelei IAcerl de spalmft,
prin care trece• sunarea morţii, ln loc do sunetul de cuvios al clopo-
telor, se all%1 o z~ngănlturii tn1Undat4 <le clltuşo şi de lan\.uri. Ero.u
blc\U vecini robl\I şi puf! ln fiare do r4posntul armaş, care zAcenu
arunca\I ln rundul plvoi~lor celAţuU salo, şi acwn, ln mijlocul
nop\U, lşl •~uturau dureroasele lor lnnţurl •.
Fiul anoa.şului, Mihnea, urn:ieaiă ln scaun. Acesta tncepe,
to virtutea demonului interior şi firi nicio raţiune de Stat. sll
ucidă pe boieri. Apoi e izgonit din scaun. fuge la Sibiu şi aci
cade omorlt de Iacşig. Toate acestea sunt narate cronologic
şi abstract. ara nicio lncercare de creaţie. tnc!lt propriu Us
n'avem de aface cu o nuvelă ci cu o cronică uşor romanţată.
Plăcerea cititorului este de ordin stilistic şi 'ntradevăr cil
scriitorul însuşi a avut de glnd să folosească o limbă •ca.re
era tncă întrebuinţată pc vremea copilăriei• lui. Arhaismele
sunt puţine (tuipuslit • pdrllsit), toată tehnica e de sugestie.
Un cuvânt ar.uncat ln vreme pregăteşte ochiul pentru un ta-
blou. Plaiurile, de pildtl., s unt •aburoase• tntre Ct1mpina şi
Breaza. Din acest haos cenuşiu, nuvelistul !şi desprinde eroul
ln mijlocul unei alaiu vAnil.toresc:
• lntr'o zi noroasA do prlmivarli, puţin ln urma P~lllor, crl-
vAţuJ •ufia iute şi'nghcţnt din fundul vililor, iar jelolcele sale gemete
aduceau de departe, lmpreunA cu lreamlltul bAtr4nllor stejari,
chiotele de vAnAleare ale bătiUaşllor şi Uitdlturo chclMAllA a co-
poilor; cllc.l departe, tocmai ln valea Comanacului, Mihnea, nul
Armaşulul, se des!Ha vAnAnd r!orelo sAfbatlce .. . •.
Odobescu e un peisagist pe dimensiuni mari şi fn acela.şi
timp un scenarist arheolog. Odaia arma.şului este reconstruită
cu grija coloarei locale :
• CAnd descltlse mica uşl de brad, el zAri pe bAlrAnul Armnş
ouat şi galbiin, cu fruntea pleşuvA. cu barba albA, zAcAnd lungit
pe spate pe o vellnţA albi, tn cllpiit:Uul unw pal ce \lnea d'o parte
leat.A lntinderea odAll. Allllurl ardea o făclie de ceoril galblnA, şi
un blel călu.gAr bogonisea pe sloveneşte, dar cu glas slnb, rugcle
ogonlel; ln pArele o mlcA candelA lumina o veche lrollA de lemn,
şi mai lneolo, pc ziduri, stau rAndwte, peste un zAbldu vărgat,
nrme de tot retul, eollur!, talo de !Ier, lulur!, latogano truncblete
şi dlspuler! luate de po la du1manll lnvlnşl. O slngurd armă, o ghl·
oagA de !Ier, ţintulUI, mare şi grea, buzduganul lnsu11t slujbei Jle
Doamna Chiajtia e, desigur, o naraţiune superioară. Aci şi
lexicul are mai multă coloare. Chiajna e • muiere ca~ şi
dăunoasă•. oamenii sunt •zăbavnici • şi plini de c zăcăşie•·
Dar arheologia primeazJ.. Descrierea palatului domoese nu-i
un simplu tablou pentru plllcerea ochilor, ci un studiu de
arhibOCtură istorică, o lntâ.ie lncercare, verbală, de a deter·
mina stilul romA.nesc :
• Drept ln mijlocul ogrftzll, d'n stânga bisericii Iul Mirceo, se
ftllau casele domneşti, clddiro piitratA, nlRl'e, orldfcnt11, cu ziduri
lnle Io poale şi IArr. ten culnlă, purtftnd pe d'asupro tor un oovilllr
cu cCllrdac natl şi luthu, un adevărat munte de şlndrlf~. Catul de
jos al caselor abia avea pe Ici pe colea cAteo aestlllurll, pe unde
•A intre aerul ln beclurtle bol lile; de o p:lrle numal, lu fundul unei
Unde tntunecoase se vedea gllrllclul pov:\mit ol plvnl\cl cu por-
ţlle-1 de Zăbrele; cu leale acestea, ferestrele catulul de sus, mlllWe.
lunguieţe şi lnUrite cu .vugele de fier şi cu obloane ce se lrlgeau
ln chepeng, erau cu mult lnAl\ate dela pll.mAnl. astrei fncAt pllretele
rll.mAnea gol iJ neted mal pAnă sub straşlnă. ln dreptul porţii şi
d'asupro cAtorva trepte de plntrl, se ana uşa cu doull. cnnoturl
do şleJar, cApluşlte cu llnlchelo şi legale cu drugud do ller; acea
u1e se deschidea pe o searl! de piatră tneblsă lntro dol pllro\1 şi
drenptA, care ducea lntr'un 1irldvor al clirul ncoperlş atn retlrnat
po stAlpl clopll\l din bardil şi d'alungul căruia se lnllndca o lavl\A
lnvcllt.A cu rogojini şi cu zdblnle. Pe urmă venea o llndd lnlune-
coas4 tn care da. de toate pArtlle, uşile deose.bitelor lncilperl, din
care unele lungi şi lnguste, cu o mlcA ferestruie ln rund, llcaş de
odihni pentru noapte, purta numele de chilii, altele mal lnllose
şi mal luminate emu sdl/k de adunare, cdmdril• !elurltclor dregătorii
şi ad/lile locuite de cAmlra11 1i do obştea curtenilor. A,pol, dincolo
de Undii, se deschidea o largi salli, al cArel tavan de grinzi !negrito
so sprijinea pe dowl. şiruri de stllpl scobiţi şi cu Oorl, f'al c:Are! tund
leşit mlll afarA din pllretcle ensel, ea un pridvor rl!luud eu parmaclAc.
ora cu lolul deschis: aceastA snlA, pardosltll cu lespezi, loc de ospe\e
şi de dnn\ ln zilele cAJduroo.se nle verii, se numea lror/J fi alujca 111·
totd'ouna ca loc de adăsurc 1>•nlru cel ce voiau ati Intre la chlllllc
nca1nului domnesc, sau tn anin apfttAriei unde era Scaunul lui Vodll,
sau tn sacnasiul cu geam!Oc lnlllntat pc gr!n%1, care era obişnuita
şedere a Doamnei şi a remcllor sole. Toate acute lncAperl, precum
fi deosebitele ~! sau cAmAr! boltite, purtAnd o culA rotunjltl
pe d'asupra. tn care se llflau, d'arinduJ, paracUsuJ, bo.znaua sa.u
comoara şi patul domnesc. riUpundeau toate ln bort, prin nişte
11ţl cu tocuri de plaW nalte fi tnguste, aduse sus ln Indoli pughel
 ISTORIA LITERATURII ROMÂNE - 807

şi d'asupra cllrora se vede săpat, lntr'o firidă, vulturul Ţării. Prln-

tr'acca salll se !Jlcea toatll slujba din Intru a familiei. domneşti;
p'acolo putea cineva lnt..\lni, t.recllnd dintr'o odaie tntr'alta, pc
Domn sau pe ori care altul dlntr"ai sill •.

Acest palat domnesc e personagiul principal al nuvelei,

ca l'1otre-Dame ln .romanul lui V. Hugo. Numai că nuvela
propriu zisă lipseşte. Doamna Chiajna e văzută la moartea
soţului ei, Mircea Ciobanul, când orăn(iueşte Domn cu
dela sine putere pe ·Petru Şchiopul, apol câ.nd e ucisă.
Spaţiul Intre aceste două momente e umplut cu un episod
romanţios cu totul poncilial. Tânănll boier Radu Socol,
duşman al Chiajnei, răpeşte -pe Ancuţa, fata Doamnei, de care
e îndrăgostit şi pe care Chiajna o dăduse din calcule politice
unui bătrân Grec atot-putemic. lndrăgostiţii sunt prinşi,
Radu ucis iar Ancuţa, devenită pustnică, moare după o tnt.'.ll-
nire melodramatică cu mamă-sa. Odobescu n 'are geniul in-
venţiei literare şi figura Cbiajuei rămâne mai prejos de pro-
misiunile întrevăzute la început. Cu toate acestea programul
personagiului este bun şi prin câteva mişcări sun1aro s'ar
putea spune că trăieşte. ln biserică, atunci câ.n d vrăjmaşii
ei prin Badea. Cluciarul scuipă asupra cadavruluj h1i Mircea
Ciobanul urmează o scurtă ciocnire de uri, în care Chiajna.
!şi desvălue firea ambiţioasă şi bărbătoasă:

• - ln lături mârşavilor I, strigă ea eu glas puternic. Asta vA

e, biet, vitejia, neruşinaţi păgâni ce n~lnsUţl un mormânt? Spu-
neţi, ce şti\i mai mult a raee. mişeilor. uneltllori de rele, iscoditori
de desbinărl, ce privi\! de subt obială p!isul Ţării şi alergaţi, ca
dulăii. la prad~? Ce I oare socotit-aţi voi eii, unde a răposat Cio-
bam~. o să rămână turma ln ghiarele voastre <1n să o jăfulţi, dupA
cum vil place? Hei I măre blleţ.1, mal va pânil atunci f Mircea s•a
dus, d.ar flul său a rămas, şi Chiajna li e mumă şi va şti siH apere
de vol.
• Ocl1ii pribegilor se'ntoarseril c.1trc Plltru, pc care Doamna li
nrAta cu degetttl. iicâo(l acestea; dar, c.111d v~zu1·ă trup·u1 mic şi
gJlrl>ovit al tdnărnlui, un tâmbet de dispreţ le Inflori pe fa\ă şi
Badea Cluclarul adăogi râzând:
-Aoleu J v.ai de bieată moş1e, dne'o fi sA-i meargă toată seama,
şoldilş ca Făt-frumos ăl ghcb~s I Dar tac6-ţl gura, nu vorbi de po- A. Odobescu şi C. Cornescu.
man ă, jU;paniţă, <-A dor nu vo1n râmâoea, sărac de noi, rdsuJ lwnil,
că adică nu s'a mal aliat dintre noi altul mai vrednic de Domnie, Col•ctla Al. Rosetti.
decât ăst pitic sl11t Şi şchiop I
I nA.ser3 boierii cu 11ohote; clar Clilajrla, turbât.ă de n1Anic, la mOnil şi la •uOet lălos .. . Hni I voinici, drăguţii mei, daţi năva!A
smulse c"o mân3 \ ri\rtoi·tsâ etc po ptloap~ sicriului buzduganul şi dl ml·l prinde\l şi ml-I legaţi colea cot la cot si!-1 ducem poclon lui
sabia domne.'5cit, şi d(\ndu-lc ln milnile liu-său - De c şchiop ŞI lonl\ă VodA, ca doi berbecel dl Armlndean I
mărunt, zise ea, iată cârja ce-i va sprijini beteji a şi lată paloşul cc-I - canJ neruşlnaţ.1, liftă re.a I. . . strigă Cbl~jna, spumegAnd de
va lnăl\a cd c.1pul mol presus de toate capctdr voastre. Dar nu turbare; dar Dumbravă nu-l dete vreme sll urmeze zadarnicele.
plătiţi vorba ce o pierd ~t' voi. Pc ei co·pii I ... •.
sudălmi, ci, desprinzând ghioaca de la brAu, o'nv!lrti de câteva ori
cu braţu-I vârtos ş'apol, glăsuind şi un groaznic .bli\st.em, o asvârll
Scena are sarcasmul muntenesc al cronicei lui Radu Po- drept ln capul ln!uriat.el Doamne "
pescu . lntr'un al doilea tablou Chiajna •rece, posomorită ca
lnt.otdeauna >. plină de socoteli politice, primeşte pe fe tele ei: Evident tablourile sunt vii şi dacă episodul nu are adân-
•Domniţele se pJeeară tn tata mumei lor, şi ridicârtcl11-şl 11\ftua cime, nu constitue mai puţin o excelentă proză şi o schiţă
delo pămAnl, li gărutară dreapta şi o aduseră la lnn1te, după vcch.iul repede, de mână sigură, a unui temperament.
obiceiu al Ţării; apoi se rllnduiră dinaintea el ln picioare cu copul Se poate presupune că luând ca pretext J'li!anual.ul Vâ>1ă­
plerat la ascult.are „ lontl"i al lui C. Cornescu, Odobescu a. voit să realizeze intenţia
InsfârşitChiajna apare o ultimă oară ln faţa boierilor lui C. Negruzzi din proiectata carte Vânătorul bun sau Me,şte·
moldoveni asupra cărora semeţia el nu mai lucrează_ Ea nu şugui tk a 11u-(i fi urii. Pseudo-ki11egheti&os, serier e ioarte po-

spune mai nimic, dar SC•âşnh'ea de turbare ln clipa când e
lovită verilică toată firea ei aprigă.:
-Unde-• puii de niip~rcă? ... strigă el [Dumbravă Vornicul)
cd glas ri!Auşll, Intrând 111 coti cu mAnn ln şold. - 1..1-n sosit ceasul
peiril I hnlal dl ci, lărta\11
- Pare-rnj-se că'n bc\ic ţi-ni pierdut. cumpătul vorbii, jupan
Von1lce; rosti Doam11a b1strunâudu ...ş·J mtnia, ori pe sem.11e c'ai
mintea c.1 de prunc lntr'atnt::t trupeşie?
- Taci, mulcre; .nu bârfii, răspunse Dumbravă, nu doară c•aţl
socoti voi că-l Moldova ţară di jac, sii ni glonce ca pc urs o mlşa
pr1păşlHI pi la Munteni şi doi rcciori dl lele fărrueca\I, dol lllngtli
ce li pute botu a. lapte? .. . N'avem noi nevoie di domn muntean,
Munteanul li om vicl"'!Jl; nu-l ca Moldoveanul. ortoman, şi d!lnos
trivită pentru Odobescu, bun causeur dar creator fără· ţâşnire,
debutează tntr'o pură manieră clasică. E un badinaj de erudit
frecventator de saloane, o divagaţie amabilă tn jurul ideii de
vânătoare. Erudiţia digeştibilă era mai mult ca oricând la
modă la unnaşii Juj Fontenelle, din sec. XIX. Chiar când fac
e.n1diţie curată aceşti savanţi !şi tngădue deasupra aparatului
critic, gemând de citate greco-la.tine, exclamaţii şi exaltări­
Winkelmann, BartheJemy sunt nişte erudiţi lirici. Dar tn
tradiţia franceză unde stăpânea figura lui Rabelais erudiţia
cea mai fină ia o turnură burlescă. .P aul-Louis-Courier autor
de diatribe era un elenist emerit care tradusese pe Longus.
Erudiţia la clasicii tntâr"Ziaţi, afectarea conversaţiei libere, vine
308 - PROZA ŞI TEATRUL DUPĂ 1859

şi dintr'un dispreţ pe'ltru haosul fanteziei romantice. Odobescu

tntrunea condiţiile genului : era erudit, rafinat, om de gust şi
fără imaginaţie. Romantismul la el e o simplă nuanţă mai
caldă lntr'un interior academic. Jn multe privinţi Psevdo-
kimgiwticos e comparabil cu Vo yage aulour de ma chambre al
lui Xavier de Maistre, unde găsim chiar şi un capitol (XIl) cu
puncte. S'ar părea că abia ln cursul causeriel s'a ivit in mintea
autorului ideea de-a fa.ce un fel de Laokoo„, Dar dela Lessing
n'a luat decât aspectul erudit al paginii şl u11 fel de pre-
tenţie ii1structivă ce răceşte mult reşpectivele capitole . Scrii-
torul german trata realmente o problemă, foarte sistematic,
în vreme ce Odobescu bate câmpii cu graţie pe simpla !irmă
verbală a vânătoarei . P sevdo-kineghelicos .e un pot-pourri, bine
armonizat, un magazin de bric-ll.-brac literar cuprinzând orice
obiect artistic dela descripţîa exactă de amator a unui tablou
până la cup let. .Farmecul stă în scandalul de a surprinde pe
un om atât de· serios, schiţând cancanul pe scara rulaută a
bibliotecii Iul înţesată cu autori greci sau de a ascunde lito-
grafii libertine ln sala cu marii maeştri al picturii. Fără ln-
doială că Odobescu trebue să li lucrat, tn adevărat savant,
cu fişe, strângând intr'un pachet de pe drumul ocupaţiilor
lui tot ce a vţa vreun raport superficial cu vorba • vânătoare •.
Umorul s ubtil stă ltt punerea Tn pagină, prin asociaţii sofis-
tice, a lucruri ln fond atât de disparate şi l.n trnpodobirea pa·
ginei cu aparat critic. BunăOară !şi aduce aminte că vâna
• ciovlice de cele moţate, care se tot cletină în aer şi pe u..:at.
strigând ca puii de jidan de pe uliţi : kibrit I kibrit • şi că a ochit
în ciocârlie. Fişa cu • ciocârlie• duce, fără niciun raport ştiin­
ţific, la Aprodul Purlu al l.ui Ncgroz•Î. Deci, împlineşte fraza
Odobescu : •am ochit adesea ş1 ln: Ciocârlia cea voioasă ce ' n
văidub se legăna •· M fi tras şi !n graurii ce se cocoţează pc
s pinarea boilor. de nu i· ar fi fost frică de văcar. Indată intră
tn joc asociaţia prin pură contingenţă: •Oare ce vor fi ticâ.nd
boii ln mintea lor, despre acele obraznice pâsăruice ? şi ce
gânduri vor fi rumegând ei, când se simt lntr'astfel călcaţi
sub picoare? Mare e limba boului, păcat că nu poate grăi I • ·
Venind vorba de grauri, convorbitorul sare la alta: la Capşa Al. OdobesetL
l)upîi Flacăra
se poate găsi p.$11 de grives iar la Hugucs grives en caisse. Dar
ce este grive 1 Urmează o lungă discriminaţie între turd1'$ şi
stl4rnus, cu o beţie de referinţe clasice, apoi o adevărată lecţie măreţie surprins prin câteva pete ce şi-au patinat nuanţa lor
de istorie naturală deşpre varietăţile de grives (grive, draine, inefabilă pentru totdeauna:
litorne, ma 1<vi$). Marile lexice sunt date jos din raR şi printre •Dar lnsA şi eu atn crescui pe câmpul Bărăganului I RI in Ar-
ele şi acela al lui Massim şi Laurian, prilej de maliţie, căci r.adia t90 I Şieu am ·vătul cârdurile de dropii, culrelcrând cu pas
dicţionarul academic nu ajunşese încă la sturdiu. Dela amă­ rnAsural şi cu capul a\inlil la paz4, acele şesuri Idră margine, prin
nunte de bucătărie şi de filologie autorul trece la marea !ite- cam acrul, rll.sfh:al ln und• diafane subl arşiţa soarelui de varâ,
oglind e~t.e ierburile şi băliiriile din depărtare şi le preface, diJJaintea
ratură şi rămâi uimit să :mzi răsunând deodată, ll'l legătură
vederii fermecate, tn cetăţi cu mii de minarele. fu palate cu mli
cu graurii de pe boi, tremurătoarele terţine danteşti : de lncântllri.
• Din copilărie şi eu am tnUt cu TAmădălenll, vAnAtorl de rlropll
E come gli stornei ne porta11 l'ali, de b<\Şli11ă, cari neam de neam11l lor au rAtAclt prin .BArAgan, pitu-
Nel rreddo tempo, a schiera lurga c plen a; laţitn căruţele lor acoperite cu co\1ergi de rogojină şi, mân:\nd tn
Cosi quel fiato gll spirili rnali. pas alene gloabele lor de c~luşei. au dat roată, ore~ ztle şi Juni tnlre;gl,
lmprejurul talnlcJJor dropioi, - cArora el le zic J\f ilropoli(i, - sau
<"ând aceştia, prim.Avara, se tnteţesc tn lupte amoroase. sau cAnd
Oi qua, di la, di giu, di sU, gli mena ;
Nulla speranzu gli conlorlll mai, toamna, ei duc turmele de pui sll pască ţarinele lr1\clcnile.
Non cbe di pos.a, ma di 1nin<lr pena. • . . . oare ce dcstAtare v!lnătorească mal depUna, mal ne\ilrmu-
ritA. mol senluA şi mo.I legănată !n dulci şi duion.so vlsAri, poate fi
pc lume dccAt acua care o gust.A cineva când. prin pustiile Bără ­
Tehnica lui Odobescu constă dar tn continua deplasare, şi ganului, cil.ru\a ln care stă culcat abia lnaintează pe c.~I Clir6 de
spte deosebire de Lessing, în ruperea siste-matică a ofică.rui urine? Dinainte-I e sp•\iul nemărginit; dar valurile de iarbl. cAnd
sistem. Ca exerciţiu de suduTă, scriitorul merge până acolo lnviale de o spornicii verdeaţl, cAnd ofilite sub pArlltura soarelui.
nu.:i insuflă 1ogrijarea nestat-ornicului ocea11. 111 depA..rtare, pe linia
încât introduce, ca din nebăgare de .seamă, pasagii traduse net.edil a otizontelui se profilează, ea moşoroaie de cArtiţe lrriaşe,
din tex<e străine, spre a se denunţa la urmă, nu fără satis- movilele, a căror unealA e taina trecutului şi podoaba puslietă\11.
facţia cu totul clasică de a-şi ti cules oriunde piatra. preţioa.'>ă. Dela movila Neaoşului de pe malul Ialomiţa, pânA la movila Vul-
Ca artist Odobescu rămâne un peisagist al imensităţii prăfoase turului din preajma Borcel, eie stau semAn•te ln prelargul cAmplel.
melancolice, un Th. Rousseau român, !n linia Iul Eliade. Câmpia
ca sentinele mute şi gArbovite subt ale lor blltrAneţl „
munteană impunea o astfel de vii iune. Descrierea 13ărăganului Indolenţa, studiul tezaurului dela Petroasa {cu o erudiţie
rămâne inimitabilă, preţul ci nestând ln detalii, ci ln aerul de imensă, inutilă., de amator colecţionar) au lmpiedicat pe Odo·
 ISTOHIA LITERATURII ROMÂNE - 809

, un copilandru, nalt, rumen, sprintenel, ou pletele de fâr·

covnic • aspirant la preoţie, dar ştiind bine pe dinafară ariile
c.'\ntate tn sala Slătineanu. Acesta este • N. ?.f. Pliilcmon •.
născut în i819, şi care fu corist tn trupa. Madamei Carl şi
flautist !n orchestră, rău plătit de impresarul Papa Nicola.
Direcţia ope.rei italiene împreună cu t.fomolo o luase Hen·
rieta Karl to r844 iar Papanicola tn 1849. Sub direcţia acestuia
din urmă ~i lncepu tn 185~. la. teatrul cel nou, reprezentaţiile
Opera italiană. Insă !n stagiunea 1854-55 director era Wiest.
Concertele şi audiţiile de operă italiană au fost atât de frec-
vente şi ·mai bine r.is normale Intre 1840-50 încât un psalt
deştept cu ureche bună putea să-şi facă educaţia .m11zicalli..
Totu'I aratll că Filimon avea elemente suficiente de muzică.
De altfel Cecilia nevasta lui Iorgu Caragiale, care nu ştia nici
carte, necum notele, asculta melodia dela. bărbatul ei. Acesta-i
striga: prinde-o Cecilia I şi ea o prindea. Filimon - spune
Ghica - era poreclit de prieteni • mălaiu mare•. fiindcă umbla
după mâncare bună, plăcându-i ln chip deosebit ciorba. de
ştiucă fiartă ln zeamă de varză acră cu hrean, iahniile, plachiile,
crapul umplut cu stafide, curcanul pe varză tndesat cu castane
şi purcelul fript. La ziafete pregătea singur mielul, junghiin-
du-l, spintecându-l, curăţindu-I, cusândn-1 la loc ln pielea lui,
apoi vârindu-1 lntr'o groapă de jăratec. După ce se cocea li
ungea cu o saramură de invenţie proprie. Ar Ci !ost şi peltic
şi Filimon bă.nuia că paracliserul Colivescu din Flori" şi Florica
de Alecsandri, sau măcar jocul lui Millo, IJ parodia pe el. In·
tr'adevăr dialogul decurge cam aşa:
Collve.<eu. - (Gângav). Eaca I ce-ml vAzurl ochii I Florica cu
\Apo . . . polu'n mAnil ?. Ce-ni pA·pA\lt, Florico?
· Florica. - (lngAnAndu.·l). N'am pă·păţlt nimica, Colivescule.
Altfel era. o fire blândă, veselă şi năpăsătoa.re. In 1858
luă diligenţa spre Giurgiu şi de acolo cu vaporul se porni, pe
Dunăre, spre Occident, cu scopul mai ales al instrucţiunii
muzicale. Trecu prin Pesta, Viena., Praga, Miiuchen, Kissingen,
apoi se cobor! tn Italia. La Milano ascultă opera tn celebra
Scala., tn Bergamo veneră mormântul lui Donizetti. Văzu
Florenţa şi Fiesole. lmpresiunile lui de călătorie sunt soci
ca un ghid turistic. Inainte de plecare, ln 1857, făcuse foile-
toane muzicale tn Nationalul lui V. Boerescu. La intoarcere
Al. Odobescu. colaborează la Revista Carf>atilor a lui Sion (din 186o), la. Re·
B. A.. R.
vista rom4nâ, la Ţeranul romdn al lui Ion Ionescu. Devine im·
piegat la Arhivele Statului. In 1865 omul cât un munte,
bescu dela lucrările .literare propriu zise, deşi avea marea do· roşu la faţă, se tmbolnăvi de piept şi muri.
tinţă de a scrie teatru. ln afară de locali>.area Nea Frăţilă şi Filin1on este întâiul critic muzical român în lnţ·elesul
o alta Radicalele (după La Grammaire de Labiche) plănuia o tehnic al cuvântului. Acest autodidact âre o putere de ex„
.mulţime de piese: Apa trece, pietrele răman, comedie, Fior- primare profesională eminentă. Nutrit la şcoala italiană, no
Fiorel, viltfel dela Muscel, legendă, Decebal SllU cătkrea Daciei, gusta fireşte decât muzica melodică, pe Rossini, pe Benin;,
dramă. to versuri, Claca, comedie ţărănească., Pribegitul (Ion pe Donizetti. După t legile nemutabile ale esteticei muzicale "
Basarab 1330-1346), dramă, Veneticul (Radu dela Afumaţi), orchesttaţia urma, după el, să fie •subordonată. melodiei•.
~amă. ·Rafaila, Vinli/ă din Sltrlina. Odobescu ar fi citit '1nora servind numai de acompaniament părţilor vocale. Aşa se ex-
(şi avea acest obiceiu) două acte dintr'o dramă. Doam1/.a Clara. plică do ce nu gustă • pacienţa colosală• (termenul nu·i rilu)
Leneşul scriitor !şi făcuse nişte placarde cu titlurile pieselor a maeştrilor germani, Gluck, Bach, Mozart, Beethoven, Men-
co avea să scrie pe care le atârna pe pereţii odăii de lucru, delssohn, Meyerbeer, tn a inventa •mulţimea aceea de ar·
drept memento. lnsă n'a rămas nimic sau aproape nimic tn monii • ln care ou simţea. dulcea melancolie a Italienilor.
această mrecţ:ie. Obişnuit şi el cu tereremurile şi nenenalele psalţilor, n'avea
cum preţui pe Lohengrin pe care-l ascultă la Miinchen:
N. FILIMON. , ~ . ...\m pus cea mat mare atenţiune ca s...I\ 11u plen 11iclo notă,
c::u toate acestea nu am putut ana tntr'tnsa nicio nuanţi\ care si'l·mi
excite cel puţl11
eu.ri.osltatea. Totul tn acea operă er-a confuslun~:
Printre nouii mici burghe1,i devotaţi cauzei naţionaliste melodia ca.re este basa principală a muskel, llp$ca cu totul: armonia
cântăreţii de biserică reprezentau un grup lnsemnat, intrând cea naturală. ce salisface uretjlea şi inima, era fnlocultă prin nişte
tn categoria generală a c dăscăleţilor •. Ei erau profesori şi tTnnsl\luul şi acorduri repetate Io pilrţlle acute, medii şi grave prin
tn acelaşi timp nişte speciali.şti. ln muzică destul de bine văzuţi, care Rlcbard \Vagner pretinde a descrie lumina focului şi a fulge-
rulul, u repreY.e1at.a dl$llne \lu:11ea colorilor şl a devl11a viitorul.
ca Anton Pann. Marin Serghiescu Naţionalul, personagiu vestit ~ E de nlirare cuu1 a putut să ajungă la o aşa de nla.te excentr.i·
Intre 1840 şi 1848, fusese cântăreţ la biserica Negustorilor. tale ~i materlaUsm un cempozltor ca Wagner carelo pe lângă ta-
Pe lângă ceata lui Anton Pann şi a psalţilor lui se pripăşi lentul muzical u11eşte şi pe al poeziei dr.nmatice •·
310 - PROZA Ş I 'rEA'l'RUI.. DUPĂ IX~9
Al. Odobescu.
o. .I. li.
Nici Maiorescu nu va judeca altfel. Cel puţin Filimon arc
o estetică a lui şi foiletoanele sale sunt ale unui specialist :
• Uverlurn mnl cu senma - tlce el despre o opcrA mn~hhtr4
- contlne ln •Inc o mare pnrte din formele celei mnl sclcnţlllcc nlc
contra punctului şever fi tnnorll. Ea tnccpc prin un mic solo de
trombA ln re minore cc serv4 de temă unul andontc mosso tot ln
acel ton, cnrc dupe ce cil copr!nde tn sine o mulţ.hne de lmllnţll
de diferite forme, canonc libere şi melodii rugate, are şi meritul de
a face pe audltorul lntellgl.nte, •A presimtă toate scenele trag.lot
din °""' se compune subiectul operei. PAnA ad, auditorul nu ştie
dacii muzica este germanA sau maghlarl, dar pe datA vine un ceardaţ
pe tun"°"""'apcla ce tronspoartl dela trisle\ll la e.rolsm fi fnce •
se •Imit cancterul cel 1tnnlu şi cavaleresc al naţlunel maf{Yate •.
Intâielc nuvelo ale htl Filimon, sub impresia clllltoriei,
sunt vaporos romantice, cu o Gennanie şi o !talie de ilustrată
văzute ca ln na.rnţiunile lui Al. Dumas. Totul abstract, foile-
tonistic, fl!.rl nicio personalitate. treTJnd o legitimă lndoiaUl
asupra originalităţii. Spiritul carbonaro plute~te peste tot.
Frideric Sfaaps este romanul tânărului conspirator inspirat.
Fiu de pastor protestant, lndrăgostit de o latli ou cnrc sonti·
men tali%ea%ă prin singurătăţi, el se simte chemat să lovească
tn duşmanul patriei, ln Napoleon. Este prins şi ostl.n dit iar
iubita se aruncă tn râu de pe o stancă. Maleo CipriaHi, • nuvelll
florentini • este tn aceeaşi manierii tenebroasA. Suntem la
Fiesole ln mânăstirea dominicanilor, prczentatl cu o relativă
coloare. ~fai ales masa ln re fectoriu dli o scenil pllnl de bllnd
humor gastronomic :
Pronllsplciul scrierii PuodoklntghtllCOI, 1874.
• Vltitarllm re!ectorlul tocmai pe tlmpol c~nd se puneau la masă
cuvioşii aua.core\I, şi aceasta ne procuril plăcerea de a vedea pe
luerAtorli viei domnului mAnc4nd. Bucatele ln odevăr erau prea
puţin hrllnltoare, ele se compuneau din o supă do boabe de mazăre
cu brAnză de Parma, şalatA de lnsolo verde eu oţet şi unt·de.lemn
d.e Luca. ouă !Ierte şi poame : vlnul lnsn nu lipsea după masa ro-
hUor lui Dumnezeu.
• Ceea ce ml se pAl'U ronrtc hlznr, era dlsclpllnu eu care cuvio~ll
părln\I sugeau shgelc Domnului. Oe odatll vedeai o sutA de drepte
pulnd mâna pe ulcioare şi tumAnd vin ln pahare, apoi iarăşi o suU
de stânge rldlcA.nd o sut.11 rlc pahare pline cu v1n la o s11tl de guri
uscate de sete, ear dupe acela ca prlnt r'un semn de lnţelegere, ve-
deai o sută de capele plccAndu--se lnda.răt , ca sA poatli suge mal
cu comodlt:ate acel nectar ce se. scoate din viile sAdite pe cotlnele
Apenlnulul •.
Unul dintre cllugări li povest~te istoria Iul Cipriani. A~t
comis de comerţ din Livomo •i carbonaro omorlse pe sbirul
care-i uci~ un prieten. Fusese osândit la moarte. El nu-şi
cunoştea pârinţii căci U gAsise prunc la uşa c hiliei capelanul
dela Santa-~laria-della-Spi.na din Pisa. cu un bilet pc care
sta scris: iBuni cristiani, aveţi pietate de această nenorocită
victimă a onoarei •· La cincisprezece ani Mat eo se lndrllgostcşte
de o frumoasă contesă care-i res pir\go iubirea cu multA mo-
liciune. După aceea "Matco afid cil era iubit totuşi. In clipa
clnd Cipriani urma să fie d~pitl•t blltrtutul preot şi o femeie
ca de 45 de ani care se dcsvlllue a li mama lui ti aduc graţierea,
tocmai când cllllul fugise şi un sbir, furios, lovise pe Mat.eo
cu pumnalul. Alături de aceea care se dl drept mamă, rlnitul
zăreşte o tânilril damă, ce se bllnueşte a fi chiar contesa. El

11nut~ clnegetlcli. Scarlat Ghica. traducător din Shakespeare;
director al Teatrului Na\ional.
B . A. R.
vrea să se ridice, rânite i se redeschid şi ln curând moare.
Vibri.n.d astfel de emoţia nuvelei, autorul merge la tµtru l
Pergola să asculte opera il Giuramento de Mercadante, căruia
avu onoarea a-i strânge mâna după aceea .ln cafeneaua Galien.
Cu Net1oroc1rile 11nui $lujnicar sau Gentilo,nii de tna/1.ala
!şi lncepe Filimon opera de critic al societăţii române. Acum
.tnsă nu mai e liberal. dimpotrivă un ironizator al celor cari
pretind a-şi fi sacrificat vieaţa •pentru sfântul principiu al
libertăţii, egalităţii şi fraternităţii •· Intriga scurtei scrieri e
de comedie. Mitică Râmătorian căzând to disgraţia slujnicii
Rezi, pe care o cultiva, e bătut de prietenul ei maghiar. Pe
de-asupra mai e căznit la poliţie ln urma unei pâri, că ar fi
făcut l'arte din complotul lmpotriva unuia din caimacami
asupra căruia se lncercase un atentat cu • o sfeclă găurită
sau cu o sticlă de cerneală turcească umplută cu nisip •· Spi-
ritul e cam ieftin, dacă nu chiar vulgar. Se face o parodie a
funcţionarismului ln persoana lui Găinescu. alcătuitor de
astfel de referate:
'Onorabilului consiliu adm4l.1ştratlv,
• Printr'acest referat, subt lnsemnatul tndrAzneşte a cutel'.a s'\
se refere la tn\elepciunca onorabilului consiliu, şf n„J ruga sA se re-
fere şi el unde se cuvine, asuprii chestiunii şi a pricioei cuprinsă
t11 anexatul aci alăltlral raport, ca după ce 11 va lua tn de aproape
băgare de samă şi consideraţie, sll binevoiască a face „upril-1 cele
de cuvlin\ll. „
RAmătorian vorbeşte către Rezi tn stilul burlesc liric al
lui Rică Venturiano :
rSTOR IA LITERATUR lf ROMÂNI; - 311
Al. Odobescu.
Portret de G. Mlrea.
'- Frumoasă Rczi I .. . Angel de candoare, c:a:re l-e·ai cobortt
diJ\ regiunile Imperiului (a voil să zică ale • empireului o) unde se
făureau trăsnetele şi fulgcrlle, ca $l. creezi fericirea unui nenorocit
muritor ce te adoară precum adoarA UlnAra mumă pe primul ei
n:lscut, sau fanaticul principiile credinţei sale, ca ovarul comorile
soiei. . . lubit.i Rezi I Tu care, prin litlonomia ta mai . albă decât
hArtla ministerială, ai ştiut sii tnllgl ln nenorocita mea inlmli toate
frlgArlle amorului, aibi pictate de u11 om care nu trăeştc dtcAt ca
sâ contemple ochii UU cel mai verzi decllt granitul, buclele tale cel~
~•urli, dinţii tAI cel de roze, şi buzele talo cele mal lucitoare decAt
marmora. lată-mă la genunchele taler. .. Fli şeful de secţie al inimei
mele şi mă volu crede toarte fericit ocupAnd postul de pomojnic
.tn amorul l.~u I. .. Volu trece cu cea mai mare eltllctlta.te !n bilanţul
datoriilor mele de amant fidel toate evenimentele industriale şi
politice ale amorului nostru I . • . Priveşte-mă, crudo I .. . Iată-mă zll·
cAnd la plcioanle. tale tntoCJnai ca robul ce geme de lanţul robiei,
pe patu-mi de moarte eu. zac tAnguios 1. . . să rnoaril. bAtrAnul de
ani gârbovit! . . . S!l piară ciocoiul ce ţara-a strivit I •.. Iar eu, dragă
RezJ, să trăesc pentw tine, da I pentru tine şi pentru sărmana mea
ţarii, ca s'o ridic din căderea la care a ajuns din cauza ticlllo~ilor
de modera\i l •.
Caracterele romanului popular sunt dela primele pa.gini
evidente ln Ciocoii vechi fi " oi. Scriitorul are un icleal social
.Arţd; dp.„. "J,.J.t..., c.W· - /#·.i;J.1; .;,,'-';'
.A.v ,,di &.J. ..,;).fk..;-.... ~ J.XH„~ ."
1,-d-rw....1?.:... ~7~ .. - ~· ~,./,./ 4-',,
• ""'-'"' ~z;;..r.î „„.,:J. d· "!-~I~
' G. ;J.JJ ,_, r..:J,'" ~~·' ..f,,...V.:;)....,
Din ms. dramei Decebnl.
După Ptacdra.
812 - PllOZA ŞI 'J'l.lA'l'RUL OUPk 18~9
şi etic, VTea să rcfonneie societatea, s'o moralizeze. O dedi-
caţie, un prolog, 'i numeroase dizertaţii vorbesc despre onoare
şi virtuţile cetăţcn~tl. despre amorul de pa.trie, libertate.
egalitate '1 devotament, despre independenţa presei şi ade·
vă.rata civilizaţiune şi alte de acestea, cu indignare pentru
cine dispreţue'te atari bunuri sau le ia .tn detert. Romancierul
are pretenţia de a Iau roman 90Cial căci eroul, Dinu PlturicA.
esto exponentul clasei cioooilor, adică a pai:veniţilor. Virtutea
este răsplătită şi nclegiurea sancţionată, şi cititorul arc satis-
facţia de a a.sata la. restabilirea dreptăţii. Dinu PăturicA c o
slugă rea iar Chcorghe e o slugă bunii. Temporar Păturică
tnvingc şi Gheorghe c năpăstuit dar la sf.lrşit situaţiile se
rll..stoarnlt. Mni intercs;i.nt este că •prologul • ln care se Iace
definiţia ciocoiului nu este decât o c physiologie '· gen ta modă
tn Franţa lui Ludovic-Filip:
• Clocotul eslo Lotdeaunn 1i ln orice tar~. un om ventil, Ipocrit,
ia.. orgoll0>, locom, bn1tal pftnll la barbarie 11 dotat de o •mbl-
ţ;une nemArglnlUI. care tdatA ca o bombă pe datA ce 11·• l)un•
ţinta asplraţlunllor sale.
• Pepiniera ln core tftSC •CC!tl Inamici al onoarei 11 a Wtulor
virtuţilor celltcn~u. este mal totdaUJ1a casa bogatului 11 mal cu
seoml a bogalulul parvenii. Aci vine ciocoiul umllll 11 cerc a servi
pe boier pentru o bucatA de ptlne. o ca.meri. de dor111il şi uu vest,
mlnt ca '' H apt.re de: asprimea frlgulut •.
PriJ1 teniA, Cioeoii vechi şi noi e un mic romat1 st.cndhalian
(bine lnţelea fllrl\ liliaţiuno directă şi fără luciditatea analiticll1
iar Dinu Păturică o un Jullcn Sorel valah. Dea.Jtlel şl opera
lui Balzac e.qte plină de parveniţi, de ambiţioşi, lnsă Fllimon
Vederu ot•fUlu.1 Bucure:ştL
se complace ID modul stendbalian să urmărească nerăbdările.
bucuriile secrete şi exploziile ambiţiei. Oricât de enorm1 ar
fi comparaţia, Păturică nu e un simplu şi vulgar vânător de
avere ci UD tnsetat de toate senzaţiile vieţii. Julien era un fiu
de ţlran care ~ puţină latincaşcă, Dinu Păturică e fiul
unui trcti logofăt, fost vi.tai de curte fi ştie să scrie şi să citească
cunoscând şi puţină elinicA. Julien intri. ca preceptor la un
nobil rural şi devine amantul aoţîci aceluia, Păturică intri. ln
slujba. Postelnicului Andronako Tuzlue '1-i ia ţiitoarea, pc
J<era Duduca. E adevărat c.~ J ulicn se lmpinge ln societate
prin femei, prin persuasiune, ln.tlâ.flit prin mijloace mal mult
sau mai puţin oneste. Păturică jcfucşte pe Tuzluc, ruinându·!.
se tmbogliţeşte pe căi necinstite. Dar c aci deosebire de regi·
muri . Una c Franţa dela lnceputul secolului XIX şi alta Va-
lahia din aceeaşi VTeme. Julien aub Vod! Caragea ar fi lmpru·
mutat mijloacele eroului lui Filimon. Esenţial este că energia
lui Păturică răm!lne mereu intactl, a.spiraţia lui la lnlilţare
neavând nicio oprire. Dinu Păturică e frumos, ln stare să
capteze repede simpatiile, ipocrit cu precocitate şi onctu05.
E inteligent şi iubitor de a se instrui. El tnvaţă •cu o silinţA
vctraordinarll • limba greceascl ajungând să poată citi tn
original pe Omer, Pindar, So!ocle, Euripide, Anacreon, Plu-
Wh. E •biblioman 1, tşi alcAtueşte bibliotecă tn care se află
chiar operele lui Machiavcl. Şi intelectualitatea nu e la el o
•implă poză. Păturică c un rafinat, capabil să guste !ineţele
unei mese şi să-şi compună un interior:
• Cnmera ln care dddea el osptl\ul ero tmpodobltă cu douil paturi
turceşti lnlundate, pc$te CMC emu puse snltele de !Anii acoperite
• ,.. „
l.llogrnlie germană fJ. A . li.

cu c-hilin1url v:ârgate de /dirnea (A11drlanopole) cusute pe margini
tu ciucutl de bu1nbac a lb: J>& lâ.11~â. perete erau per11e tmbrăcate
eu cit. toc"t : prin unghiurile acestor paturi erau aşeza te perni\r.
rnlcJ u1n-plute cu por. pe ale căror reţe albe de batist§, se vedea11
n1ai n1uJte arabescuri cusute Cll Or- ~ i 111;ll-t\se. iar pe 11na di.nlr'tn.s-ele
ertlll cusu\i doi am oraşi. tln~11d tn rnâ1t ă o gblrlandă da flori. ln
;ol c:\rcl• mijloc era o inlmă pătrunsă de douA sA~etl.
• Zidul pe lllngă pat era. acoperit cu un covor de Drusa 1 pe cllJ'e
stau spânzurate o puş.cA arnluţească ghintuită, legaU\ Jo n1aşinA
cu o panglicif cosuUl cu fir, ~i două perechi pi,;toalo btgalc 1n tocuri
de piele ornntc tot cu fir. ?!tai 1n jos tot pe acel perete, u au atdrnatc.
două săbii turceşti cu mânerllc de sidef. iar tn. mijlocul lor, era aşe~
zat un caur. 0Jte11esc de hârşi e nca_g râ de miel, :\I e..~rui rund era
cusut cu fi r <Io cel bun peste posta\' roşu şf Ilsa sâ atârne h1 Jos o
runda de n r lu r.ra l~ cu marc gust.
• Cele dotră tc1-estre despre utitil era u 1mpodobite cu n1ai. multe
glastre de nori, printre care se deos.e beau mal a1e& tnaghlranli, t rn11-
datlrll şi c.Aţ l,1a endruş.ain1I ce 11mpleau ntmosrera ca.111ercl <le un
n1iros nu aşa pli1cut c.ltt era (.le pi\trunzătr.r-.
• _P e lângă pereţi erau puse 111 rand cAteva s_c .'lunt de. Br:B$OV
~I uu SIP<lt maro logat 111 bande de !ier albe P<l• I• piele de cllprloard
albastrA.
' La o ll1Alţi111e oarecare a 1u1uln dln pereţi cnt un dUIS\p n1ic
,s.i\pal tn z.id, tn cart se a.flu depusă" mica bibliotecă a. clocol ulu,l ~ .. ·, ,
Mai târziuPăturică trăieşte tntr'o casă somptuoasll, dar
autorul nu găseşte cu cale s'o descrie. Suntem. tntr'o epocă
depravată de lnrâurirea orientală. Musafirii vătafu lui Pătu­
rită primesc după ospăţ mângâierile a trei din cele mai vestite
curtezane ale timpului: Arghlra . Rozalina şl Kalmuca, lm-
brăcate toate feeric. Apoi urmează o petrecere coregrafică
de o lmpestriţătură foarte pitorescă. Vătafii joacă menuet,
cotilion, valţ, ewsez (ln veştminte orientale şi cu papuci tn
picioar e), apoi o dau la danţuri autohtone: pristoleanca,
cbindia, ca la uşa cortului.
Filimon arc pe alocuri intuiţii balzaciene. deosebi e rn
remarcabilă la el preocuparea d e precizia topografică, ln catt
pw1e minuţie şi acel realism fantastic tipic la Balzac:
\ tedere a Bucureştilor. G ravură
1s1·or11A LITEFIATURl l ROMÂNE - arn
• Cel ce. cunosc cum ero formn o raşului Bucurc„u tnalnte.a fo-
cului dela 1847, n'au dcci\t s~ se gdndea1cA puţin şi-fi vor aduce
nminl~ cd, mergând drept pe -uliţa Co lţ ii s pre Sf. Gheorghe cel
nou, era pc tl111pii aceln. o 1>iaţA lriunghiularA din care- f.şi luau tnc<:-·
put11I trei uli\e: u110 d\1cea spre Bărăţie. alta către hanul Iul _Filaret
şi cea din urmă so îndrepta către Pese.Via veche din mahalaua
Scaunc,lor. Cta d1ntAlu era locuJtA <le bogasieri, a doua rlc cojocari
subţiri ş l gro şi, tar A. treia, acoperlt.ti cu scânduri din Stnn1bul, ero
l ocuită numai de nbagii §l P.Aitănari.
• ·p e ht 181-l. n.ce.st.e uliţe, ca mal loa\e ee1elnlte, e.rau aşlern ulo
cu .scA11d.uri de ştej nr şi aveau pe dedesubt caneluri de lemn pe11tru
scur·gcrea ap elor. A umbla tn să pc asemene.a podurJ era u adevă~
..cată tortură, clei \1neori ele erau pline de noroiu ln:f ectat din couza
ltecură\lrci canaJelo-r. alte ori se rupea c-Ute o şcAndu ră tocmai uând
nenorocitul pcde&tru punea 1>lciorul pe dAnsa şi fdrll veste el se
simţea cufundat to noroiu pAnd la mijloc sau chior se pomenea cu
o mA n ~ scrAnllt.1 sau cu un pic.lor fr~nţ. S' mal adâogAm pc U\ n ~A
ace.ţlea, şi lipsa de felina.re, ~I abia ne vom putc·a face o Idee de-Spre
·Lristn stare tn care .s e aliau uli.\ele Bucureştilor pe. timpii aceia.
• ln u_n a din aule trei uli\o loc1tla un negu\Ator, cl\ruia din cauza
deosebitelor obiecte de vânzare ce ţJ'11ea Jn magati11ul sAUi nu·I 1>uteal
da nicio cun1ificaţte deflnitivă; t ot ce putem zice despre dftnsul
este cîl. făcea parte dlo toate castele negustort'iti, fără ca să plo-
Lt"5ca patonta la vreuna dlnt r'trtscle, c~c.I daci! stărostia voia sA·I
dea patenta de bogasierie, el o primea zlcAnd cli este ciaprazru:;
Jar d.in această corpora ţ ie, eJ s cApa arunc:\ndu·se tn altn, fă·ră c:a
ninleni să·l poaU dovedi de mincinos •·
Odată evocată pânza tn mijlocul căreia pândeşte acest'
păianjen- soiu de llricabraeoleur şi de cămătar balzacian
- scriitorul, ca şi Balzac, face o demonstraţie de mecanică
psihic11. a eroului:
• Pc c.Artd fetele 1•ttlndeau toatG aee.st-c curse ca să ameţ(',asc-,rt
pe biata victimă (11egustoruJ avea dottă fete foarte frumoase cu
care ademenea pe tinerii dandy), lutra ln casii şi Kk Costta cu elite
o duJamâ vechie de posta,• putred, cusutl cu fi r mincJno.!1 1 sau vreun
alt \•c.ş tmAnt rămas de anl fJt prăvă lia sa, şi cu z"rnbet p11n de \i-
cfenlc t i T.icea: - t lu. prl\•eşte, cocoane, această dularnă. Ce 1nBL
Po$l av I Ce mai sArm~ <te- aur I . . . Parcă- i \an fi/arichiu. Ia 1mbrac'o,
aşo si1 trlleştl I căci treb\te stt-ţl şează foarte bb1e cu dA11sa. •·
engJe,zi't. ( '1\ !-lea'''OOd). /J . A. li.
314 - PROZA Ş I 'l'EA'l'l\ UL DUP1\ 1$511
Sfd11tul Cllt<>rAh• Vttblu.
• JWlele, ''AzAndu-u Intre ciocan ş1 nlco,•al:\. nu pulcll race
allfcl dccQt o lmbr~co haina. OupA ce se termina opcra\luuea, grecul
_privea la Ldndr de lonlc plrţlle. eu o mjrare prefAcut4, slrtgftnd:
- •Brei ••. Cc nilnuuol . .. LuxAndrI101 Margbloll101 lu privi\(,
tatA, po conatu I Nu este n;n cA seamllnil cu Bclzadco? CQt de bine
te prinde, coconule l Pnrcll-1 croilll pe trupul domniei talc. Al, •~
lnce1n u11 tArg dltl do11l\ vorb<l:. F.u te iubesc prea 1nult, nu 'llu cc
ai, tn'al fermecat I pe mine• .n1A ţ.lne do u ăsprezece 1uahrnutlttle. t·l nr
pentru haldrt1l domniei ta1e o dau cu zece. Al, sA fie de blno I •·
Cu o desăvlnjitlt tehnică baliaciauă este făcutll la lnce-
putul cărţii prezentarea eroilor principali. Apare !nlâiu Pă­
turică Io C06tumul lui pestriţ de tilnăr sărac. El aşteaptă ln
tinda c:asci lui Andronache Tuzluc, semn de răbdare şi simbol
al drumului pe u.rc avea să-l parcurgă:
• lulr'o cllmlnea\A din luna Iul Octomvr!e, anul 1814, un june
de 22 de ani. wirt la stnturll, cu raia oacb*' ochil negri plini de
Viclenie, un nu <ll'ept ,1 cu vArful ridicat b) sus, cc Indică nmbl-
ţ.l un e şt mlndrle. gro.50lană, Imbricat cu un anlttlu dt f t1n1alagco
rupt ln spate, cu caraoonl de pAnză de casa vApsl\l CAicuiu, Inch>$
cu o bucali do pAnzA cu mArglnlle cusute ln ghcrghel, cu picioarele
goale b4gate ln nlite Iminei de seltlna cari lnseserA odolO rofU dur
!şi pierduse coloano• dln CAuia vcchlmel, la lnclngAlonro cu nişte
ciUlmArl colosnlc do alamo, ln cap cu cauc. de fal o cllrnl colonrc
nu se putea dis tinge din cauza peticl)or de dJferlte rnntcrll cu cnre
orn cArplt. fi purtAncl ca VC'lmA.nl de căpetenie u ftrme11ea de P<lll»
brlu ca palul grAulul, cA ptuşltil cu bogasiu r<>şu, - - un nsllel de junc
sta to 1cart\ talelor mnrelul posteh\ic And.ronacl\c ' rt1z.lur. re1r.lmnt
de •IJllpU lutrllrel. • •·
Cu penelul unui Pietro Loaghî mai oriental ne este •ugră­
vitâ domesticitatea Postelnicului:
:<llogroflc. Ou11A Uoabc de Gniu•
• 1n 1nomea1tuJ a.cel.a uşa $CArt!.l ~ duchl.s-e şi se a.nit.A tnalnlta
junelui un arnău t lmbrăcal nu1nol fu fir, cu pistoale.Ic .şi iataganul
Io brâu, şi cu tatarc.4 roşie bll11111il4 e11 vulpe 110/e. ~ l !(ndru1 alba·
nez, /Aril s:1 privească cAt de fiuţii' JlC blelul Junc ce·i rAcea l t.11tt.-
ntlt până la pA.mânl strlgA cu voce de st.cnlor :
- Ioane, trage butca boierului ln •ca rA.
Vlr.ltlul, d upă cc plcinl rlt cntovo ori din hleiu ~ I mul Ilicu şi cn-
leva n10.rn!eturl prin care volu $li. nrol<t ohllltntcn tto avea 1n meseria
s a, trase butca 111 scară •·
apare P ostelnicul. Lnfăţişarea acestuia, decur-
Insflrş i t
gerea lntrevederii sunt de un mare contur pictoric şi socio-
logic:
•Nu trecn mult ş i $0 auu paşli cd lcnql şi gravi ai marelui
Pos:tflnlc. ce sc.obo:ra scara cu o c:aden\A simetric.'\. Jw1ele a clrui
altn\lune era aţinUl.3 la cea mal mlc4 ml~rc ce se petrecea. a1w
şl el acest tgomot şi cu un aJcr tn care se vedea rome curat neli-
niştea, ridicA dela pilmllnl dou~ cuUI cu PA•lrilvl şi cAt eva gllni :
apoi vArt maşinalice~te mâna tn sân $1 scoase un plic sigilat; Iar
dupA co-şi s trânse /rrmeneaua ln piept 11-fl lud caucul din cap l~­
sAnd sA se vază o clpăţdnA rasl'l J)Csle tot, şt 11umni tn creştet cu
vreo cât eva fire de pllr, luCI o pozl\le 11111llltoarc şi aşteptă sosirea
boierului.
• ln fine Postelnlcul npAru fn scard t1nbrAcat cu anliri't de c1t/nfe
ca guşft p()r'umbului, tncins cu'un 11.ol tlc. 'J'1\rlgrnd, cti işlicul tn ear
11 lnvclll pA1\ă la ochi cu o giul>ta de pos tav olbnstru bl!lnuită cu
blană de râs. El zări llC junc şl·I r.l:i:c cu gravjlaten de boier de pro·
li pend•dll:
- Cine e;u. mA bllietc, 11 ce voieşti dela mine?
• J unele căzu ln genunchi 41 silrutGnd pulpana anteriului, NI.-
punse cu o voce liacedA ce ln1plro con>pitlmlre:
 IS'l'()B IA Ll'fEBATUIUI f\OMĂNF. - alo

- Să trăi\! Intru mulţi şi fericiţi ani I Sunt Dinu Pâturicll, ne-

mernicul nu al prea umilitei voastre slugi tretl logofăt Ghtnea Pă­
turică,fostul odlnioarâ vllaf de curte al tnălţim ei voastre.
- Ei bloe, spu11e-1nl ce vrei deln mine1
- AJtl o scrisoare dela tata către prcu <: in~tllul şi dt bUn ncanl
obraz al. ?\lA.rlel Voas.tre •.
Scrisoarea cu cromatismul ei lexical, deschide perspective
mai largi. ca un fel de peisaj comentariu asupra moravurilor
de curte:
' . . . ro.li lndcletiticesc cu utnlllle 1nen s lujbnllţ.ă de vameş ce
te-a.I milostivit a-mi da. An1 primit prea cinstita. s crisoare n. Bln-
gorodnicic.:i laio ş l cele ce-n1i porunceţli Je-a1n pus t11 tuerare. Cele
patruzeci de lude : s.cutelnici. pescari, văe.'U'I , vA11ălori ş i dtlrvari.
l·am lmprilştiat ln tot jude\ul, şi cred că, cu iljUtorul lui Dumnezeu
şi (uşkir.uarltikul
zmerilulul tăll rob, curtea .Blagorodniclti tale ht
scurtu vren1e se va u.mplea· do toate cele trebuincioase •.

Păturică este instituit ciubucciu ~i autorul ne pune $Ub

ocbi tabloul viitorului câmp de acţiune:
• Ca1ncra despre care vorbJ1n era 111 t>eriferie de \Ul S'lânjcn
J>illrat; fntr'unu_I din. cele patru 11nghit1ri era o valr4 tntocinai ca
cele oblehtulte ln catene.lele turceşti . JlC c;arc sta un Ibric colos:tl
tnconjurat din toate plir\JI• eu cârbunl stinşi pe jumătate, ln cel~­
lalt 11ng.l1iu e.ra aşezat un <lulap priit ale c.'\rcj sti_c.Je se vedeau o 11t11l-
\]n1e de <:lubuce de anlcp ş i de iasontle, c.11 ;n)anitlt de chihlibar
limoniu; inr mai sus pe o c.tespHr\il'c lllcut.A fnlr'adlns se \'Cdţnu
o 1u·u.l\lme de tcllgc11c pentru carea cu /ur/ur;fte lor de argint ·ş_i
cdteva kiselt de- dulce..'\ţă . La '1Xlrcrttllill.ca de jos a acestui dulap,
se z.i'trea un lighlara do argint pe al cărui n.copcrăroânt era pusă o
bucată de sllJJUn t)iosc 111 ron11ă sferică. Lân gă a.cut dulop era un
ml1.erabll pat de scânduri acoperit cu o r>ălură de fllnll albaslrll,
iar pe pcreii erau \.intuite c:1teva cadre de 'b;lrtic, zt1grăvite Ctl vop·
sele proaste: \tna dintr'tnse!e reprezenta lupta nAvttlă dela Ceşn1t­
Llmnn şi nrdcrta Dotei turc~tl de elitre prinţul Orlof, Iar pe cea·
Jaltă era desemnnt'ă asasinarea principelui Hangeru de către tli~
mlsul Porţei olomnne.
•Dinu PatwicA dete o privlre repede şi despre ţuitoare camerei
sale, apoi d~:schts.e fereastra şi tnceptl să se uite 1n curte. Pdvi cu
bllgare de scamă mul\Imea de găin i, gâşte, ra\e, clapon!, cocori 11
califari ce furnlcau prin curtea boierească, apoi se lntoarse către
buc.1lArie şi Io vederea mulţime! de tingiri de diferite capacilâţl,
ln ca.l'e ~e pregăteau bucatele cele mat gustoase din Fanar. raţa lui
se coloril de o buct•rlc ncdescriptlbilA; . .. •.
Excelent expozitoc de medii şi fizionomii, Filin1on este un
analist mediocru. El se pierde tntâiu de toate tn dizertaţii
cxentrice, făcând bunăoară teoria amorului:
•. . . (:Me simţiri lncAnUloare nu bteearcil un amant cAnd pentru
fntt1ia dată SUl')>rlnde surâsul dorit al femelei ce li lube~tc I CAI de
fnfoCllte sunt palpitaţiile lnlmel sale, când ci depune primul sărutat
pe buzele el arzAtoare; apol eAl4l fncAntă_ri nu maJ culege el din
treacăt tn dulcea vfa\il a amorului, când tntr'o adunare sau la U11
bal, tl vi11e dln timp tn timp câte un semn de dulce suvenl're rAcul
eu o graţioasă sfia lă , etc. •
sau tn invocaţii, amintind de aproape italienescul Sette<:ento:
• Acum vlno tu Morreu, care tncbizl cu dul ceaţă
ochii plugarului
ostenit de n1unco. %ilei, şi J>e ai •inerel mume ce ''eghlo.zd lângă
cupul micului ci coplilll); veniţi şi voi vise amăgitoare care doschl-
de\I avarilor minele de aur ale Amerjeei, şi prtn lnehlpulri mAgnll·
toarc uşuraţi suferinţele sclavilor , şi lnceţl pe devotaţi sll guste
din fericirea paradl&ulul. Plirllsiţl lntunccoaseie voastre locil.şurl 11
veniţi tn camera acestul infam , ca siH lnchlde\l ochii prin nareo-
tlca voastcl suflare; .. . •
Caracterizarea personagiilor suferă de satanismul proprill
romanelor populai:e. Eroii .i nfernali !Şi strigă int..nţiile şi se
bucură teatral de izbândă. Abia sosit to casa Postelnicului,
Păturică ·s e lntoarce spr e public şi-i lmpărtăşeşte planul:
• - Ială-mă histArflt ajuns ln pAmAntul f~gilduln\ei; am pus
mâna pe pftlne şi pe cuţit: cw:agiu şi rdbdare, prefăcătorie şi iuskiu-
:.arldc, şi ca mâtne -voi avea $1 eu case mart şi bogA\11 ca aJc acestlti
fanariot •·
N. Filimon.
l'ologratle comunlc•t~ do ci. (;, Balculeseu.
Fizionomia .sceleratului a.re o compoziţie violentă:
• I.lber acttm de povara simulătil, lncepu a $0 preumbla prin
cumeră cu rari şi precipitaţi. 'l'rllsurlle feţei sale luară un aspect
paşi
straniu, ce Ilsa sA se drtascA, uneori, expresia unei nespuse bucurli
de •·fi vedea Impii nit~ dorinţele de atAta timp; . . . •.
Bucuria lui e satisfacţie mefist-0felică. Ea se complică cu
paloarea demonică, cu urletul de izbândă:
• In momentul cA1tc1 -.:c termina. această infernală tâlhărie, wt
R•nm(\t răguşit se auzi tn camerA. Nimeni nu bAgâ de seamă, atar~
e,1e Duduca, c..i.re deveni palidli ca un cRdavru.
•Acel gemlt ce aem51ta cu urlet.ul de bucurie aJ dem.onllor cAnd
tac. ş.'\ ca.l â un, sfAi\t tn lo:n\urlle lor. era expresiunea lnJernalel bu-
curii a lui P4turJcA, ca.re · prin l'itrntagema de acu1n a 'Ouduchii,
devenea stăpâ.n pe tot ce·i mai rdmtlsese blctulul fanariot •·
Satanismului ti corespunde anf!elitatca în •ugrăvirca tipu·
tilor pure:
• fn mijlocul acestor !em•I şedea o i:opUli ca do patrusprei:cce
a.ni şi cosea ta elur un sl 1n tzet~ Ntciodo.lă nat.ura nu comblnase mai
multe nuanţe de rrumuse\e tntr'o fiinţ.;'1. uman§, decât .tn această
jună copilă: ochii negri umbriţi de nişte gene şi sprlncene ca pana
corbului: olbA şi cclorat11 de purpură; bu%e ce se lntreceau
pie llţa
cu rozele i din fi albi şi trumoşi ; toate tn tine a_rmonl.zau de ml11une
cu un trup de o formă minunatA, cu nişte _mftin1 delicate de nlmfA:
era tn ndev1'r 11n teiaur de frumuseţe ce nu ~e. 1>utel,\ vedea decAt
tn stat.niele Grecilor antici •·
Cu astfel de mijloace ideal.istice, Filimon c incapabil să
surprindă psihologia. feminităţii şl a cinstei şi toţi eroii săi
buni (Banul C., fostul vătaf Georgbe, Maria) Sllnt lipsiţi de
consistenţă, făcuţi ain precepte şi elogii.
De unde vine totuşi rezistenţa roma nului, at5.t de şubred
la analiză I Din marea siguranţă a desenului şi a t-Onurllor
fundamentale. Tabloul e lucrat repede, tn fierbinţeala intui-
ţiei, prin contururi şi gesturi schematice, Tcnunţându-se la
detalii. Aşteptarea ciocoiului tn pridvor, lntrevederea admi·
nistrativă .Intre Postelnicul îngrijorat şi vătaful Pltturicli cu
816 - PROZA ŞI 'l'EATRU!. DUPĂ 1859
condicile, Kcra. Duduca şi Dinu îmbrăţişaţi, Kir Costea înmâ·
nând banii d in cumpărări prin terţe persoane vătafului, Pă·
turică jucând n1cnuetul cu vătafii. Păturică tn exerciţiul
funcţiunii de sameş , stând turceşte pe un pat, Păturică bogat
primind în casele lui marea societate bucureşteană, Păturică
tn audienţă Ja. lpsllant ia.tă câteva ilustraţii de neuitat pe care
cititorul le pune singu.r ln legătură reconstruind personagiul.
Simplificarea colorilor şi a liniilor face ca tabloid să !ie cu atât
1nai r1etcd cu cât e mai înde.părtat. După încetarea lecturii,
conştiinţa. cititorului adaugă singură detaliile. Chiar diva-
gaţiile, moralităţile . naivele satanisme Şi angelisme de foi-
leton susţinute de o atât de solidă schelărie, devin savuroase,
formând un stil a l vremii, un ton arheologic, multicolot.
oriental, de o tmpestriţare de Halima.
GR. H. GRA NDEA.
Alecsandri care se credea desccodent al unui cavaler vene-
ţian făcea haz de Jantczfa gen.ealogîcă a lu.i Gr. H. Granclca,
scriitor ilustru odată. astă•i cu totul uitat. Adevărat tnsă că
G.randea preti.n dca că t.atlil său Haralamb era fiul natural a.I
lui ByTOO fă€u t cu voscopoleanca Ianta. In realitate Hara-
lamb Grandea era român macedo11ean din Costopolis şi ar Ci
venit ln ţară, copil, !mpreună cu tată-său care era negustor.
La t8o10 Haralamb, arend~ al moşiei Ţăndărei ditl Ialomiţa,
se căsători cu Maria fata postelllicului Baldovin. Avu patru
copii: Grigore, Elena, Ştelatl şi Mina. Poetul se niiscu la 26
Octombre r843 tn "făndăreî. J,ocurile copilărfoi le-a evocat
-singur:
Eram mlc, eram copil. şi d':\t11ncca tot Iubeam
l' rin păduri, ~mpll ş_l -inun\l sln~·urel de rl\lăcea111 . ••
Mă urcam la Mlna'n deal şi d'acolo. stand pe brânci,
lnti plăcea ca să privesc 1n prăpăstiile addnci:
ln1i p1ăcta .s'aud prin văi vuelul cel flor~s
Al lorentulul cArld cade dh1lr'un deal prilpAstlos; .. .
Tatăl mou cA.n<I m:l vede.a p'aslt1 U111pu.rl c'alorgan'I,
Jn deşert mă tot chletna, ca 11ebu11ul eu fugeam, . . .
Mama poetului muri la 1847 tn .8u.cureşti cu prilejul şi
din cauza locului care distruse totodată averea lui Hara·
Iamb. acum negustor de vinuri. ln 1855 muri şi tatăl lăsând
pe Grigore. ocrotitor nevârsti1ic şi sărac al unui frate mai
mîc1 poate din cauză că manut vitregă {Haratan1b se recă ­
sătorise) ni1 era binevoitoare pen_tru copii·:
Oe clod fn &lilă lume. şi 1nan1ă , şi părinte,
~1'nu p§râsll ln clolio c'un C
r&t.c rriicuşt>r.
E\1 care nu an1 reaiim, să am de el aminte,
Să-l fiu părinte~ m~n1ă, amic $1 protector.
-·ru ştii ce su!erlt1\i1, ce 1upti\, ce durere
A trebuit să'ntâmpin, de lra.iu'. agot:Usind :
Aci să-l las din braţe-ml, ne· O\nî n\·tind Jlltlcr ~,
Aci 1.u căpătlliu.·I <!l mil aşez ţillngilnd .
Când şi cât a urmat Crandua la Sf. Sava nu se ştie. ln
1859 lncepea să rimeze şi Solintineanu ii saluta .t u Dâmbouifa
talentul născând. Acum era intern l.n Şcoala naţională de medi-
cină şi farmacie pc care Davila o lniiinţase ln t857. Acolo
ajunsu apreciat şi i se dăau lnsărcina.rea să facă cursuri supli·
mentare do botanică, zoologie, fiziologie comparată ba şi ele
istoric şi literatură română la clasele elementare. S'ar ii dis-
Lios la alcătuirea ierbarelor. deşi predilecţia lui vădită era
f)entru poezie, Scotea un ziar scris -cu mâna, scria teatru şi
comedii. Obţinând câtva ·t imp o bursă se 1nscrisese la Sf.
Sa\1a pentru sti1di 11I limbilor clasice. Apoi deveni Cll:irurg I~
spitalu.I Colţea, du pă aceea .medic de batalion, în line, nesu-
ferind chirt1rgia, ohţinu pri11 concurs. şi pri11 buttăvolnţa lui
Davila, postul de profesor de botanică la Şcoala de medicină,
din care fu dat afară în u.r ma unui articol imp<>t.riva ntinis-
tcra lul de rhboiu . Ilolintineanu, ajuns ministru, îi dădu un
post pe !Angă mânăstirile închinate, pe care poetul nu.-1 ţinu,
mulţumindu-se cu. publicistica. Moştenise lnsă o casă dela
părinţi pe care ln 1865 o ipotecă spre a merge ln străinătate cu
mal multe mijloace d ec:H bursa căpătată. Tn iaoi; urma facul-
tatea de ·f ilosoiie şi Jitero clin l~iC·ge, şi clnta j\-fc11sa t1lconjurată
de furnale şi acoperită ele fu1n indt1strial ca u11 Vcrhaeren
prematt1r:
A? lată· nlă pe t:ul1nC'a ce \'aJea o don•lnA
Jn purpurA se i>tlnge a ii1ei stea divin;i.
Acun1a v"d cetatea cu t.urrturllc cJ
Şi l'\te11sa tntfn.să cun1 scapi\ră scAntcl.
;\h I cftl de n1ult tn1i place această panora111:'1
JJtlinsă şi tru1nons1l ! De elite ori 1n11 chfan1i't
S'ntll'nl r A.st ainfileatro cu sple·ndlde colori
Cc rnr.ntccA \•ederea la n1il de c.Alltorl I . . .
O bRrc:l1 etU1d m:l (lucc fli Sll5 şi jos pc vf1luri.
tml r,Jace siî contcn111lt1 111ul\ l111ea de furnalurl
Al căror fum sa'nnltă fn limpedul eter
Ca fumul tlC· tAn1='.t .. .
Grandca. izbuti să cntuiiasmete pe Alphonse Le Roy.
profesor de metafizică, estetică şi arheologie la U niversitate
care„1 ridică tn ~la.va ce.rului. Işi mai făcuse un amic ture.
pe un Mebmcd Said, cu care făcea planttri de o rg anizarea
peniostilei l)alcaniee. Ba se i1r11>rietenise şi cu o «copili • nu
se ştie de ce naţie (deşi avea în tarA o iubită. nu tocmai cordială)
care ln.tr'o bună zi Inii. vaporul şi plec;\ peste ocean; Desplrţirea
to drarnatică;
tntr'o dhninea\ă, 1.·Î de 1>rin1i\varll,
Te'ns<>\ii ta na\'a, f:arc ca o biar~
Ncaţ?.ră ~I cumplll:S, aştepta, tn port.
Oh I <le cc atuncea nu am cA7.lat mort J • • .
Nic;:io co1,riden\:1 JtOl 11u 1te t:1cur:1nt,
Nielo sllrulare noi nu ne. dt'iduri\m . . .
:"intic, (le cill 1n<\1ta ne~nm s lr~lns tremurand,
ŞI c'o t11l~ turi1 'n suf1et pătru111..i\nd
Nc•n111 lunt a.di o. ~.
Scntimentalism11l acesta se explică prin uccea că Grandea
era un marc c·\1ltivator al Suferinţelor f11-1,elt•i 1.s•"rler pc care
le citise pYobabiltn tracluccrea lui Gavriil .Mnnteanu, din t812.
lnainte de a pleca tn Belgia striga :
·vcrlcr. \'ertc.r, tot 11c tine,
Tot 1>~ Line te citesc.
Şi c11 lhcrhnl calde. line,
Oe iul>irc te stropesc;
.-\inie bun. ao1lc ca Linu
Nlet\iri numai ~:isesc.
O iarnă tntreagă poetul zăcu 1 pe vatul de durere 1. Asta îl
va li împiedicat să ob\ină gradul de doctor ln lilcre, cum anunţa
Le Roy, iiindcă se !ntoarse ln ţară fără a avea un titlu echiva-
lent licenţei, ln 1867. ln Belgia stătuse ln ex taz înaintea capo-
doperilor lui Rubens, Ruysdael, Van Dyck, Rembrandt, acum
' 'OÎ să- mai ,,adă cum visează poeţii subJimi ai blondei Ger~
manii, să-şi răcorea.'ICă fruntea •la adierea plopilor din văile
noroase ale Suabei •. să strângă mâna junilor din l·lcidelberg.
Se opri câteva săptămâni la Niircmberg, dacă trebue să ne
lncredem lntr'un fel de jurnal nuvelă despre aJ cărui erou se
spun tucnJrt de !a11tczie graţioasă: „-unii ziceau că sânt stu-
dent dela Oxford şi profesez 1l<!rnicioasele principii ale lui
Locke şi Condillac: alţii că s!l.nt student dela Louvain şi am.
misia d'a spiona cleru) protestant.: alţii că, deşi sânt june,
 1 r

l
1
I •
ll Clll\Di I ·1
I

- ---
•Poeţi . • cu Grandea.
cortli1nJ>Or:tn1 L.itograllc. B. A. R .
818 - PROZA ŞI TEATRUL DUPĂ 1859
dar posed mania celui mai tnverşunat anticar şi că viu drept
din Norvegia dela Upsa.la după monedele bătute odinioară ln
NUremberg t. Incontestabil, toţi o spun, era •dotat dela
natură, c'o gingaf!. figură • : păr creţ, ochi focoşi, zâmbet sta-
tornic pe buze pe care şi-le tnfrumuseţa tn aceşti ani, prin
nişte m.ustăj:l lnţepate, o pereche de ochelari şl un fes care-i
dădea • aerul unui adevărat emir pribegit ln valea Carpa·
ţilor t, Era tncrezător tn viitor şi prietenii puneau tn el mari
speranţe:
MJ-au zis d.e:s am.lcll n1ei,
CAnd eram copil ca el:
•Cu voinţa ta de fer
Şi cu m4ndru-ţl taructc:r,
Vei U Cromvel mal lfir>iu I '·
No1ll Cromvel, nepot al lui Byron, nu făcu tnsă decât o
carieră măruntă şi risipită. A fost profesor de limbile română
şi franceză la şcoala macedo-română din Bucureşti, ajutor de
redactor la ~ionitorul Oficial (din 18.6 9), conferenţiar liber de
pedagogia la Universitatea din Bucunişti (1870), revizor şcolar
iii judeţele M.ebedinţi şi Gorj (1871-']3), profesor de limba
franceză la Crruova (1874), redactor la Timpul unde era deno-
minat de Maiorescu • fleacul cela de H. Crandea • (până in
1877), redactor la Resbciul (1877- i879), deţinut preventiv la
Y-acăreşti pentru bănuiala de a fi avut vr'o legătură cu aten-
tatlil Jmpotriva lui I. Brătianu, jurnalist antidinastic şi apoi
un necunoscut. Jn 189.:> ruga pe l. Negruzzi, dela Bacău. unde
Cr. H. Crandea. B. A. R.
era suplinitor cu 214 lei lunar, să stărue ca Ministrul să-l
numească titular pe baza. concursurilo:>r anterioare, deoarece
li era teamă că noua lege nu-l va tngădui fără titluri. Ministerul
fu implacabil şi Cromvel se pregăti la 47 de ani pentru lioenţă,
cu o teză asupra atomlsmuluL Moartea n găseşte câţiva ani
mru târziu, ln acele părţi. Fu lo:>vit de paralizie la Agapia şi
muri la Bacău la 8 Noemvrie 1897.
Numeroasele poezii ale Iul Grandea ( Prtlulkle, r86~;
Miosolis, 1864: N<>Stalgi4, 1885) sunt fâlfâ.itoare ca nişte dta-
pele, corecte, losă macre, fără imagini şl totdeodată banale tn
idei. Ele cântă, mai fericit, ruinele:
Aci dup!\ dilu.viu avură n1urltorU
Ideea sil rldl~ un turn sil'ntrcacă norii,
Si\ treacA atmosfera, s'ajungâ pno'la cer,
Eternul lor refugiu. Dar turnu.I, autorii
s•au risipit ca rumul albastrului eter.
Antica Babilonâ, splendidele palate,
Grădlnele. suave fr• oer SU5pcndatc
Şi al Semlramldel tromos ~I 't1nJL mormânt.
Ce s'au făcut·? PerJt.au de secqll spulberate,
C'l tot ce face om1d p'acest etern pămftnL
•delirul 1 (fior nou pe atunci):
Afia\1-ml o lemele
Frumoll.$11, iubitoare, _fn care &ii scAnlete
Amortal . voluptatea şi rodiu ·n-rlorit,
C."um mi-a plăcut s.f'i fie femeia ce-anl dorit.
Vestală ln Iubire, bacan(~ ln plftcere,
Cu sufletul de flacAri. cu intn1a de 1niere.
Aflaţi-o şi-o pune\J sA·ml cânte din cla\•lr
S~lbatecile imnurJ, nJ Inimei deJir.
valsul macabru, tntr'o alegorie a plăcerii:
~1isterioasa UlrtA atrage din cetate
Acele mii de oameni, victime lmbătat.e .
ln cimitir •• lntrn, şi lumea dupâ ea,
Ca neagra vijelie, lutrAnd J>$ porţi, vuia I .. •
CAnd am ajuns acolo, din toată.acea mulţlme
Nu mai văzul nimica, decAt n~te victime)
Schelete ln linţoliu, cc dănţuiau 1ncreu.
Frurnoasa ama.z.oa1lA. şot.Aud pe calul $ăU
Ce nechiază la Ju11ă, din misUca·i citară
C·â nta fre11etici valsuri; iar moartea «a an1ară,
Tara printre morminte un hor de m orţi urlAnd,
l.ln\ollllc albe tn aer flllfA.lnd.
Grandea e notaOil pri11 ron1anele sale care a u avu·t o mare
răspărulire. F11lga sau ideal şi real ajunse ]a opt edlţii. Azi
acest roman nu se mai poate citi, ca. orice roman liric ln ge-
nere. Ţesătura e modestă. Tânărul Costin Fulga, de exttacţio
umilă, iube.şte pe Zoe, fata unui bogat moşier, şi lntâmpină
tmpotrivire din partea mamei fetei caie e o:> arlstocrată. Fulga
se simte • pari.a.•· Opunerea. nu ţine mult. Dar intervin intrigi
laterale, ce fac ca Zoe, indusă ln ero:>are, căci ea iubeşte pe F11lga,
să se căsătorească cu un altul. Interesul roma11ului stă Io
sentimentalitatea vapo:>roasâ, ln exaltare, ln reverie, ln viziunea
ossianescă a naturii. Avem de a fac·e cu un vertherianism
tardiv. Eroul citeşte, ln poze melancolice, la umbra fagilor:
t Junele Fu.lga nu ave.a oltA ocu1)11ţle mai ravorlUi. decAt sA
co11temple biserica, sA SctrAbntă Jocurile vecine,
citea-scll la umbra
să
11nul tng sau să se afunde tn reverie, voluptatea sufletelor alese ' ·
Indrăgootit el rătăceşte. călare. tn mu.nţi, şi
se sbate de
durere r ca o biară sălbatecă care poartă tn pântece săgeata
vânătorului t. Când aude că Zoe se va căsători cu w i altul.
leşină. Pentru această erotică se creaz~ un decor antidelu-
vian, teribil:
• Sunt frumoşi \Armii Rin.ului lnciirca\i cu vii şi ruine, sunt
măre ţe culmile Alpilor, sunt râziltoaro malurile Tagului. Dnr ni-
cil.irea natura nu lnlă\işeazll at!tea variaţii, ncl sublime, 11 $umbre,
 ISTORIA LITERATURO ROMÂNE - 819

aci gândito.re şi ging„şe. Nlc<lirea nu sunt atilten valuri de lumlnll • D'asupra capului meu lntr'o lirldli era Icoana S:lntcl treimi,
,1 umbrA, de ceaţă şi raw, de profumc şi adieri. Dumnezeu tăcând dol idoli miel de piatră semănând cu Penaţii celor vechi şi o candelă
această cale, pare cll a cugetat la toate efectele ce lncearcă omul de piatră. Pe pllretelc din faţa uşei ernu portretele lui Tudor, Cuza
tn faţa naturii şi o pus aci tot ceea ce ,poate sll· le deştepte. AOllm şi BAlceseu. fiecare cu cAte o coroa.nA de nori uscate. rntr'alt pllrete
aci tn ·mlntatu.ră semeţ.ia Tavoru1ui, t11tuneclmca VesuvuJui. pro- erau tncadratc procl amaţia Iul Tudor pentru sculare• poporului
fumele Hlmalalel, undularea graţioasă a Plndulul. CugelArile căli\· şi ~ lui Cuza pentru tmpAmânlcnicea \ărnnilor •.
torllor sunt act eroice ~ tn Omer. aci lirjce ca fn Pfndar şi Osian.
aci tragice ca tn Sofocle şi Byron, aci dulci ca tn Teocril şi Galul, Centenarul Aldea Longin, căpetenia acestui sat etnic pur
• Calea DAA!bovicloarel e.<le o strâmtoare tntre dol munţi do ii duce pe toţi la !~ul unde se află comoara Dochiei, dărâmând
piatră cenuşie, care se lnal\ll drepţ.i ca doi păreţi. La picioarele lor
zăgazul unor ape şi deschizând mari porţi tăinuite. Trec
se rostogolesc vuin.d vaJurl1e albast.rel reci şi spumegânde ale OA.111·
bovlctoare.i. prin largi peşteri cu arcade şi bolţi corectate de daltă, pline
• Albia lor este calea cc duce la p°'ler.l. Razele soarelui nu pol de simulacre de zei:
străbate ln această strâmtoare titanică. Culmea mun\jlor uriaşi
este lncununnt~ de pini şi leregll; pllre\.ii lor sunt tnsmălţa\l de • Zeii se vcdea11 lnşiraţJ, unii pe catc un simplu pedestal, alţi1
nori oJbast.re şi galbene. Dlrl fundul acestei strâmtori nu vedem t11 jeţurj, cu toate simbolurile lor şi fJccare având11-şi tnainte altarul.
decât azurul cerului„ arborii culmei care se tncllnă şi se lănţ11csc, PAreau cil &Jleaplă dela urmaşii lui Longln şi Dochiei sacrifleii şi tn-
vulturii rotindu-se prin nori şi pasările cnre sboar11 pe lânJ1il cui- cbillărl. Vasele şi uneltele 1>cntru sacrificii erau la locul lor. Pe a1lare
burile acăţate h1 stânci •. se vedea lncâ stropii de sânge ai victimelor lnjungbiate. cum şi
cc1~uşa arderii Jor.
Nu lipsesc gesturile sgomotoase. Fulga se lnfăţişează. .tn • Tin.eril l~omA.nl se uitau cu ad4nc respect la acele figuri severe,
faţa iubitei trădătoare şi cu o zrunbire ; infernală . răcneşte a C-ăr?r mvocare fnflăcărase odinioară sunet ul strămoşilor lor. cohor-
cam astfel : tele flomei şi urmele Snrmfgetuzei. Inima lor bătea ln unt.re cu a
celor care d•tttâţia sccoli dorm tn noaptea mor1nln_telor •.
• ... Fentele, fii blestem.a.Ul. Geniu r:11.buni'lto·r, care sbori pc
a.ripa vijeliilor noptoase, auzi·mli. ln.seamni'1 cu litere roşii t11 cari.cu
cta neagrA nun1elc acestei lemei care a ri\s <le Dun1nczeu, de a111or
şi de virtute.... •. Cl5 Cl> E PI N !! E .A E
Apoi piere ln noapte şi se duce să moar;< pentru Grecia.
Misterele Romllnilor, roman neterminat, făgăduia să lie o
excelentă naraţiune de formulă arheologică şi sen1.aţională.
E l mai avea scopul ideologic de a dovedi continuitatea popo-
rului român prin metempsihoză, reluând preocupările mito• JtJNELtJI WEBTEB
logice ale lui Asachi, însă. cu bogăţia de înscenare a lui Th .
Gauticr. Metempsihoză. era şi ln Fulga şi nu lipsită. do graţiile
imaginaţiei. Iată ce spunea eroul Zoei:

• ... tmi pâre că a1n n1at contcn1plnt odalll aceast.;.1 figurii

cerească, că am mai sllrut.a t odat..~ aceste buze . . . $pune, Zoe, 1l't1i
fost tu odinioară "Vestala ce am Iubit pc \lirmll Tibrului, alune-ca
când pAşteam oile tat..l\Jui meu? Sur1t de atul1ci aproape două inii
de an1 I Spune, Iii aminteşti? N'al Iost tu o Ooare de grenad~ din
Alambra şi eu un filomel care cânta.ro ... Pare cll ·t e-am m'al văzul
fn Iodla. Erai cea mai frumoasă l.laiadcri dirl Casimlr şi eu cel mai
drăgălaş poet al Gangului. Te-ai scăldal odată ln valurile albastre
al• răului stant. Jucându-to cu soaţele talc. al alunecat lntr'o vul-
toare. Era să Jllcl, dacll nu m'aş fl aruncat tn valuri sll to •cap. Odalil
sufletul meu era fll palatul Valhaln al lui Odin. Nu erni tu rrutnoasa
tecioarfa care 1nt-a tun1at t1t cupa de aur idrom<!lul ~pumllnd 'l Nu
erau buzele tale care au tngAnat pc harpa <le ivor s uspinele atll1)·
roase nle Preiei·? . ..
• Zoe. acu1n cred şi cu în metem1>silto7.a lui Pitagora •.

Noul roman sistematizează ideea. Autornl face cunoştin!l•

tn t877 cu un sergent rănit în războiu care se chi,a.mă beciu
I.ongin şi are o tnfăţişare ciudată : •Era un tânăr !nalt, palid,
c'o uniformă curată pe el, dar al cărui umblet, lniăţişare şi
~hi, te făceau să. crezi că este o fantasmă'· Deciu destăinue
scriitorului că numele îl are din moşi strămoşi, că aparţinea
unei familii de 207 suflete în care nu se primea uiciUJl străin
şi câ peste câteva luni, tmplinind 30 de ani, avea să fie iniţiat,
după uz, tn misterele tribului. In primăvara următoare, au-
torul e invitat, ln munţii Bucegi.l or, la această. solemnitate.
E tntâmpinat de trei tineri (doi se numesc Corvu şi Gelu)
care n duc pe un v'ltlarocţîtor de munte stâncos, unde e-S.'\tul.
Odaia în care doarme ii umple de mirare:

• ~tasa, scaunele, uşa şt tava11ul, toate dil1 stejar f11egrit de su-

coli, t-rau lucrate cu nişte ro-abeşcurl pline de măcstrie, şi mul\.in1c , _ ,. :.
de figuri cudoa.ţe. Pe ta.vai' era săpat un oştean cu coif, zale, lance.
ln luptă cu un balaur tn mfjlocnl unel i>iidurl. Pe uşA era sâpatto
o altă ligură : dintr' un buchet de frun7.e °'c.' p~nA ln brAu corpul
unei femei tinere cu stele lm]lrejurul capu lui ş i cu braţele ca cum nr Su/trlnţ~I• funtlui \Vtr/tr (trad. de Ca,Tlll MuntcruiuJ. Pag!nfo de
aştepta s.~ strâagll pe cineva. titlu.
320 - PROZA ŞI TEA1' RUI. OUPA 18fi9
Cu o Cheie Aldea deschide un sicriu de lemn negru, legat
cu plici de argint şi ţinte de aramă, tn care se văd tlbliţe
cerate, papfruri: •Iad. -zice bătrânul-cbivotul nostru,
analele ln care zac misterele Romănilor •· Sicriul e scoe a/ară,
poarta, tnchisă, zlgazul reclădit şi Aldea Longin citeşte la
lumina (ăcliilor • misterele Romănilor •. tncepli.nd cu epi~ul
campaniei lui Traian scris de centurionul Valer Fuscu, pentru
pruncul Orol Longin . Istoria se romantea•.ă tn maniera lui
Bolintincanu. Annin, ducele Vandalilor, ne este prezentat ca
un duşman al lui Decebal Durpan fiindcă nu i se dăduse Docia
de soţie, şi totdeodată ca un îngrijorat politic de tnfrângerea
Dacilor. Figura lui e bestială:
• lnalt, spdtos, cu braţele şi picioarele vAnonsc, lmbri\cal ln 1>lele
de cAprloaril, sub care •e vedeau turmele muşchilor. Armln ero cel
mal robust dintre luptAtorU de pe molul Suevicl. Adoseo cAnd se
Isca vreo lncGernro Intre al săi, el nu mai lntrebulnta bratele ; li
lmbnlncea numai cu pieptul şi se risipeau îndată. Fa\B·I blUanA
şi pllnA de pistrui, t.arbu roşcalA. ochii cenuşii. părul piti•• de un
galb en b~tAnd tn vorde, ca acele plante pe care valurile mArll le
aruncă veştej i te I• mol, fruntea-I tngmlA şi mal tonl.4 ac:opullA
de pAr, li d4dca o lnf4\l.,.rc sinistră. SAlbilUcln lui era şi mo.l fio-
roasa, cAnd I .e vedea două şiruri d• din\i a.lbl şi rnrl ca de rechin
şi albul ochilor lntunecat !n •Ange. v..,.. lui se lntrecca eu mugetul
\•alurilor mArlJ •.
Ni se dă şi o descriere a c Sarmigetuzei • lntr·o fantezie
neagră:
• Sarmlgetu.n se ufl~ mnl jos d• locul undo Sorgolln !şi omesteeA
undele cu ale fllstrel. En este tnconjurarn de douA bnlurl de munţi
stA11coşl ole cl\ror vArfurl. t11coronate de brazi. sunt locnş ua vullu·
rllor şi caprlonrelor. AceşU 10un\I sunt rmrrii de apArnre.
• Ctl dl11tAlu br3u nuruol lu trei locuri are ct\te utt <trum, şer­
pulnd peste abisuri . .>\cele trei drumuri corespund cu cele trei c41
mari, di11 cnre uno lll npus vine despre Vir:1nin11clu, Tlblicu fl l' on·
lâna lui Ercul, nita la r4st\rlt despre Egeta prin slrllmtoarca Vulca·
nutui, lor alta la onloz~nonple despre Apulum. Pe oricare din aceste
drumuri al sul brGul lnlâl, ajungAnd ln vArf, \I se desf4şurl tnalnte•
ochllor o vale lntlnsl şi plduroad, prin care şcrpu~le Sarge\lul
şi Bistra. Acea1tA vale lnconjoarA al doilea brâu care se lnol\A drept
ea un mur do sllncl. Acolo nu poţi sul decll Iar pe lrtl drumu.rl
str.ltnle şi Ollpole !n platrA. Ajunglnd tn vârf ve7.i lmprcjur un şir
de JntArllurl de pini r1 şi lemn cu turnuri, iar !n mijloc ~ un ..,
tnUns, rAzA.nd J1 soare, sub cerl1I cel mai scnll1, mA1td_ra şi [ru_moosa
capital A a decebnlUor Oa clei . .. •·
Istoria n'a mal continuat dar se ghiceşte că, prin metem·
psihoză, autorul ar fi dus s ufletele daco-romane pâni). to epoca
lui Bălcescu şi a lui Cuza, demonstrând astfel tradiţia. V/ă~ia
sau ciocoii troi tmprumută dela Filimon intenţia satiricii, nu şi
realismul, tmbrllcliod·O ln haine fantastice. Eroul contemplator
este poct11l Ioan Ca.tina tnsuşi care Iace pact cu diavolul căpll.·
tând ca ln ~ diabk boi/eu# al lui Lesage facultatea de a privi
ln orice casii, prin virtutea unui cauc pus pc cap. Cu atest
obiect miraeulos Catinll vede pe panicicul Baboi • un craidon
de curtea veche •· ieşind dintr'o aventură amoroa.sl. nefericită
ln care fusese fript cu o cataplasmă de muştar :
• . .. ero t1ifdşurnl fnlr'un rond de postav cehuşlu; fn cap a\'ta
o piUllrle nea gril colabresA, ole c.~rei margini mari li cAdeou pe frunte :
pantaloni ofl\ereşll, iur ln picioare nişt.> pantofi de prlnu cenuşie.
Pe sub rond nu uven decAt o clmaş6 dcscllci•Ui la piept, Iar la gAl
nicio lcgllur6. Pe IAngA aceasl4 lmbr~ciiminte desmA\al4, ocbll
lui uprluşl, 1câldmbArlle fignnl, gesturile brusee, li dădeau un aer
care numai lncredere nu putea sA Insufle"
Acesta nu-i decât C. A. Hosetti. El se lntdlneşte cu Iancu
„
Sclipici, car... o c;1ricaturâ a lui Brătianu. De observat că la
amândoi li su dă o origine balcanică, unul fiind grec, fiul lui
Sotir Zelchide din Cor!u, celllalt, bulgar din Plevna.. Cei doi,
văzând că se ridicl un partid naţional ln !runte cu Eliad iau,
demisiooll.nd din armată, hotâttrea să se introducă to miş·
care, spre a profi ta de ea, lucrând tn acelaşi timp cu guvernul
'i cu consulul. rn arest, unde picară lntr'o zi, îşi făcură pro-
zeliţi pe Simeon al lui Mihalcea Cavaful, Grigore Lăcătuşul,
Ciupitu fiul lui Chiriţă portarul dela puşcăria Sântul Anton
şi alţii. Astfel se constitue •ceata lui Baboiu•:
prăvilie cari
• ..• Calic fi ucenici fugl\1 delo meserii, bae!l dela
•părsueră ceemegelllele şi vQndusu4 prin mahalale maria >t.lpA·
nllor, indivw gonl\l de prln lunc\11 pentru abusuri, neguslo"lfl
fali\i. Uneri cari nu J>Uluser.a lrtvA\n nlcJ carte, nici come.rciu, i1icl
n1eseric ; t11 scurt, o adună tur-A de oornl:nl tl1r4 rdpătAlu, fără on1enie
şi rilră Oun1nezeu, se strAnse co corbii Jn llOlt şi se puse sttb ascul~
tarea lui Baboiu '·
Străugerea cetei lui Baboiu ln grădina Pricopoaiei, la c,\r-
ciuma lui Năstasă. spargorcc biscr·icii Sf. Elcfterie spre o
depune jurământ şi a fura toate odoarele, sunt pline de haz.
Apoi romanul ia mişcare foiletor>isticil. Printre ucenicii sinceri
ai lui Eliad se află tdnăru.1 Gimpa, ocrotit al unui mare boier,
a cărni fată o iu]Jeştc. Prietenii lui sunt cunoscutul Marin Na-
ţionalul şi HriStescu •primul cilpitan român de corabie•,
(1guri lnveselitoare. Baboiu şi Sclipici denunţă pe Gimpa ca
mijlocitor intre Eliad şi casa lui Racoveanu, ln care acesta
nu se dusese decât lmpimi de dragoste. spre a afla că iubita
lui se căsătoreşte cu un altul. Tănărol e dus Io lncbisoarea
palatului. Acolo apare un peNOnagiu diabolic, omul de tncre.
dere al lui Bibeseu, Iancu Durnbrăvcanu, care e un c monstru •
clcsant. El bate cu biciul pc C hnpa ln fat.:i fricosului 13ibescu,
mascat, care tnduioşat Iace scăpat pe t.\năr. Scena e ln gustul
lui At. Dumas. Satanicul Dumbrăvean u , care iubeşte pe Sma·
ralcla, fata Racoveanului, iubită şi de Gimpa, iibul-eşte să
compromită pe logodnicul ei, dand a lnţelcge că avea legături
cu Maria, o lată ce iubea la rtlndu·i pe Gimpa şi venind să
afle de soarta lui tn casa lui f<acoveanu leşinase. Alte corn·
plicaţii sunt menite să irite atenţia cititorului. La sfârşit Gimpa
su lmpuşcă pe mormântul Smaratdei.
Valoarea relativă a ace$lOr romane reridă ln invenţie.
factor deobiceiu absent la naratorul roml'ln. Grandea a mai
scris şi teatru, neconsistent, ş1 a făcut şi un fel de publicisticii
didactico·cnticâ-. Era un orn Ctl pasiunea revistelor- şi a scos o
mulfime: Albimi Ptndn/ui (1868- 70; 1875--?6), Li<eul romaH
(1870) •organul celor ce voiesc să lnveţe singuri•. SteaHa
Daciei ( l87t), Bucegi" (1879), Resl>oiul (dela 1877) şi o grin-
din11 de ziare efemere şi foarte combative: Cioc<iiul, Ciolanul,
CiomagHI, Co1is.e.rvatorul, Griviţa, Işlicarul, Opitu;arul, 0Pi•
11l1mea, Stindardul, Topuzul, ToroipauHl, etc. A lbit1a PinduJui,
la ca.re avea colabora.rea lui Bollntlncanu, este cea mai serioasă.
Ea !şi propunea să lovească ln c tristele lnclinllri către ~im/ila·
lism •şi să iacă tabula rasa de trecut, desigur, de cel •simţual•·
Grandea compila aci o mulţime de articole după izvoare
secundare, chestiuni de is toria art.clor. de estetică generală,
noţiuni de teodicee, lnsfârşit ce lnvăţase cu Le Roy. tată
cum admira, in stilul lui 13artbcl~my, Grecia antică:
" .. .oarele apune. r.Ardurl de cocori strAbal nzurul, sco\And
striAAte sonore; turme de ol cobor la fAnUnA, Ucând sA răsune
accul de şberetele lor. Phlorl \lln ftt urmA. O ceată de femei •naln·
te.uză cu a111Corcl.: C<llre f4nt.Au„. t•AsLOri t11sA ,·or st\ le opreascA
~ vorbi r.:u e.1c, pA11i cA11d dlscul stllbatlcel Ulnne se va ridicn d'asupra
111unlclui l!riJnal\t de trei sdgc\I, C·lcnnl tncept n cAnta din fJuer.
Cleant rtl moi mbaclu cllnUret „
B. !'. HASDEU.
Faniilia Hâjdeilor sugeră ceva din haosu l scitic. Tadeu
Hâjdcu (1769-1835) (111 do ofiţer ln armata rusă.. e poet
polon, traducă.lor al Im l<Ol>.ebue ln llrnba polonă. Dar se trage
dinrr'o veche familie moldoveanil eu rădllcini ln Ştefan Petri·
ceicu-Vodă şi se căsătoreşte a. doua oară cu o Evreică, Valeria
fTriiantovna. Fiul poetului polac şi al E vreicii este Al. Hâjdeu,
 lSTORJA LITERATURII ROMÂNE - 821

moşier la Cri.stin~ti tn ţinutul Hotinului (18 11-1 872) bota-

nist, filosof, filolog, arheolog, istoric, nuvelist. poet, membru al
societl\ii de Istorie şi antichităţi din Odesa, efor al şcoalci
ţjuutalc din H otin, desigur nu un autor proeminent, ba eh.iar
dimpotrivă obscur, dar nu mai puţin un • hobereau • colec-
ţionar de c1rţi rare, colaborator timid prin reviste ruseşti cu
articole, exotice pentru ele şi deci acceptabile, despre cAnte-
cele populare române. Avea conştiinţa de naţie şi ca clor al
şcoalelor spusese lucruri de felul acesta: • O naţie romllne~.
naţie d<r po acum slllvitA Intre toate popoarele cele mai fai-
moase„. adu-ţi aminte cll soarta ta este ca să Ic lt>~'Oi pre
toate e>datll., Jlrin civilisaţia şi prin o slavă care naşte din cul-
tura ştiinţelor şi a artelor, cum celelalte popoare te tntrec
prin marca lntindere a tmpără\iilor lor, şl prin acea slavl a
rllsboaielor„ I se gilsesc şi atitudini reacţionare (era doar
boier ca şi StamaU). complezenţe faţă de Ţar. Fiului li scria
ca un Rus pravoslavnic: •Credinţa ln Dumnezeu şi iubirea
către patrie te vor face adevărat ostaş al lui Hristos şi ade-
vărat soldat rus i •. fnsă purtările acelu iaşi fiu confinnă o
ambienţă romlncască puternică tn discreţia casei plrinte~i .
Bogdan se nbcu la 26 Fevruarie r838 la Cristincşti, maml
fiindu-i o prea tânllră femeie cu figură slavă, Elisa.vota, lat.a
porucicului Htuan Teofil Daucş. care muri lo 1848 dAnd pas
la alte doul mamo vitrege. Alexandru Hâjdeu fu mutat nu
mult dupll aceea ca profesor la şcoli din Polonia (Viniţa, Ca-
meniţa) şi as tfel Bogdan copilări şi frecventă pilnă tn 1850
colegii poloneze, t'letrecănd totuşi vara la moşie. I 11 chipu I
acesta va p utea vorbi de mic tn c hip desăvlrşlt li mbile română,
rusă şi polona. Apoi familia se stabili tn Basarabia şi ~gdan
deveni elev al licou lm regional din Chişinău. De acolo, nu
ştim cl\nd plecl la Universitatea din Harcov, pentru studii
jurld1oe, ln deosebi. Universitatea era controlată do guvern
avănd un curawr care Intre r8ţ7-t856 se numea generalul
Cocoşcbin şi cerea studenţilor ţjuută militară. • Bucşii " ln
temeiul unei tradilii de corp erau foam detordonaţl şi chiar
obraznici iar profesorii nişte pedanţi automa\i. tJnul, de drept
penal, (dacl o lnglduit să interpretăm istorioeştc o nuvelă) Elbaveta Daucş, nwna lui B. P. Hasdeu.
ţinând nasul tn sus ca să nu-i pice ochelarii, traducea cuvânt I.a Arhivele StatuluL
cu cuvlnt un text german chiar şi tn comentariile •personale"
Ar fi fost şi un profesor de I. sanscrită. Bogdan manifestă şi fu supus unui mic e>C:amen şi plLnă la comunicarea rezultatului
precocitate erotică. La Chişinău se lndrăgostise de o fl\tl do cheltui aproape toţi banii luaţi de acasă, adunând la masă
17 ani. aci lu Harcov totul arată a se fi ţjuut de aventuri şi cu şi la ceai ofiţeri de tot felul. O moldoveancă Agafiţa Zorici li
succes. Nu putea fi frumos, ci dimpotrivă scheletic, livid, c11 lasA •o d ulce amintire>. Se lnvlrteştc tn j urul unui doamne
scobituri tn obraji şi muşchii răsuciţi ca funiile, ln•11 avea Split, nemţoaică, plăcându-i lnsă mai ales servitoarea ei, So-
succes I.a. femei : •Nu mi s'a tntâmplat să lntfunesc o femeie, nicica, de 17 a;oi. Sosind foaia de examen, primeşte ordin să
care despărţindu-se de mine să nn-mi fi mărturisit, şi mie ş1 plece la Noua Ode$ă. Mcrgil.od tn goana cailor de poştă, iuncărul
şie-şi, că li plac - şi cu toate acestea. eu nu pot să mă laud <e abate şi pe la Timna, hangiţa evreică de lângă Pescianili
cu frumu~ţe : ln lnfăţişarea mea e ceva ă la Peciorin •· J n Brod. 111 noua localitate se adăposteşte la o tâoără ucraineancă,
'memoriile unui atudintc • eroul stă la o fostă actriţă cu o dela. care capătă pentru o rubU!. pe săptămână hrană şi favo-
fată de 16 ani, ţinând trei odăi la etaj şi are leg.tturi şi cu mama ruri. De fapt, ne mai având bani era lntreţinut • pour amour •·
şi cu fata, precum şi cu alte femei binevoitoare. Oridtă bra- Neglijează instrucţia 'i·şi omoarA timpul citind . La eKerciţjile
,·adl ar fi ln aceste pagini, Hasdeu a confirmat mai tâniu de cavalcrie, cade depe cal. ln comuna Troi\col. lângă Teo-
vocaţia lui erotică. La universitate, constituită dupl modelul dorovca, unde e caownat e..cadronul său, intră tn graţjile
celor germane, ca şi ln armată, nobleţa cădea greu ln cântar Soloniei, fiica gazdei, • lnaltl, bine făcută, ca un brad de munte,
Bogdan nu face exces de modestie. Lşi confecţioneazll. sigiliu cu ochi albaştri umezi, umbriţi de curcubeul sprâncenelor •.
cu cap-de-bou, declarâ.ndu-se lăţii/ descendent de Domn, iscă­ lns!ârşit primeşte ordinul de o plcc;i. la Nicolaev. lnsemnă­
lind 1 Prinţu l Dieu-donne Petriceico liijdeu •· Se vede cA Tile, telegrafice, mişună de nume de femei: l{atia, Rosalia,
l'>rinţul dupll vreo doi ani de svăpă.ieli universitare, n'a luat Olga, Sofia, Irina, .Li7.a, Anghelina, fata unui Grigoriev, Ev-
nicio diplom11 căci ln Mai 1854 toată familia li petrece pănă la ghenia llinicina . lşi pt:trcco vremea prin restaurante, se batct
Ouboşari, grl\niţa "Basarabiei, tn drum spre Mirgorod, undo ln duel, şi e rănit, fşi vinde cronometrul, din lipsă de bani.
urma sl intre deocamdată ln escadronul de rezervă ni regi- Apoi pleacă d in rezervă, •fuge t şi vine la Chişinău. Dar apoi
mentului de husari Radettki până la admiterea ln armata se lntoarce la regiment şi-l vedem acum in serviciu activ,
activă. Jn drum spre ~{irgorod, totr'un ban, Timna •o jidăncuţ4 luând parte la campania di n Crimeea. lncep marşurile, popa-
de 16 ani de o fn1museţe rară• puse ochii pe el. La divhic surile, vieaţa ln tranşee ~i ln cort . lnt:r'o toamnă rece şi umedă

21
 322 - PROZA ŞI TEATRUL DUPĂ 18/\9
Bfrem 1llJdell. FaW!icaţle hasd•lanA.
Tablou la Bibi. Unio. /<J11.
e trimis la Oc.iacov pe \ărmurile Mării Negre. Noaptea p:1trula
pe malul mării, iiua, scoţând din coif o ediţie minusculll a
Iul Horaţiu, citea la lumina slabă a soarelui ln zllbranic de
nori, Asta trebue ai se fi petrecut tn toamna anului •855 şi
participa.rea la războiu a prinţului Dieu-Donne (Tadeu. Bogdan)
nu ţinu mult: • Două tile şi două nopţi pe front•. Reveni la
Chlşinilu şi 116 pa.re că familia i-a ieşit iarilşi tnaintc la Oubo·
şari (•'.Expediţia la Dubo'13"i • notează scurt jurnalul). Rapor-
turile cu mama vitregă nu sunt bune. Mai târziu li reg4sim
la Ha.rcov, tot militar, lnsă instalat ca un student şi preocupat
pânl tn gAt de studii. Şedea ln una din cele mai tnalte case
ale Harcovulul. •Camera are tnfăţişarea unui ateller de &a·
vant: clrţi, hârtii, peniţe, creioane, penele, colori - su.n t
tmprăştiato sub masă şi pe masl, sub scaune şi pe scaune,
sub pat şi pe pat. ln societatea borcanelor cu pomadă, parfu-
murilor, periilor, pieptcnelor. vestelor. revolverelor, dolmanului
şi alte asemllnll.toare. Stăpânul se observă cu greu din tot
vraful ăsta. Dar ajunge ai-ţi îndrepţi ocbil spre un halat şi
un fes ca să găseşti sub aceste podoabe pe cineva jumătate­
student, jumătate-husar, jumătate-civil: acesta e stăpânul.
Principala lui ocupa ţie este să se plimbe prin camera, cftn-
tănd tn gura marc: • Gaudeamus igitur • şau • Bringt mir
Blut der edlen Reben • ..• şi ln acelaşi timp să mediteze asupra
marilor probleme ale Inţelepciunii omeneşti •· lntrebarea este
dacă nu cumva transfera.rea iuncărului la Harcov nu s'a făcut
spre a i se tnlesni terminarea Facultlţii. I ncă de mic proiecta
studii vaste. Impupnd, la 15 aru, o coţofanA pe un str.Ip numit
ln Rusia meridională • babă de piatră • se hotăr1 să cercetete
toţi stâlpii apoi, pri11 lărgirea sfere.i, să
studieze miturile tracice,
tn fine chiar originea, desvoltarea şi spiritul mitologieL Se
ocupa mai ales de antichităţi slave, lnvăţase bulgăreşte tn-
lesnit de cunoaşterea • tememicl • a limbii slavone vechi. Mai
toate aceste lucruri le ştim dintr'un jurnal pe care ii lncepuse
şi care e scris cu o intenţie vll.dit literara şi lntr'un spirit by-
roniao-lcrmootovian. Eroul potează deiordinca şi nepăsarea.
sceptfcis.m11J, blazarea, simţul do deşertăciune. preocuparea
numai. de problemele cosmice, melaLICOlia şi sentimentalitatea
excesivă. Plânge •ca o Cerne.ie • pe scrisorile tatălui său. E
noliniştit, nestatornic, un Cbildc Harold, iubit de fomei ca
orice om fatal. El le răsplăteşte cu infidelităţi cinice, cu o
inccnstanţă sarcastică. Byron este ins!\ interpretat ruseşw,
orgia romanticii devine scandal cazon. Jo urma tratatului
dela Paris, o parte din Basarabia realipindu-se la patrie,
Hâjdeu, profitând de prilej, după trei ani de servitute mili-
tarll, trecu ln Aloldova şi lnapoie ccnsulatului paşiportul
sfâşiat. Ar fi fost osândit ln lipsl la exil to Siberia şi la desmoş­
tenire, totuşi a putut mai tllrziu cllători nesupărat tn llasa-
rabia şi la Petersburg. li trebuia aci o mică aureolă de martir.
In 1857 sub titlul de prinţul Hajdeu care cn.-dea ci!. va impre-
siona pe caimacamul Vogoride, •prinţ • şi e.I, trase la hotelul
Vanghele din laşi, fără bani. Vogoride IL numi la 8 Martie
1858 judecător la Cabul, post dl.n care va fi curând destituit.
Se întoarse cu p~port moldovenesc la Chişinău, Io care
prinţul figura ca simplu comis. La 18 Noemvrie, din nou la
Iaşi, scotea Rom.inia, revistă săptămt.nală, ce s'a stins aproape
imediat. O altă FoM d1 storia rom/inii (1859) durează tot atât
de puţin. De unde are Hajdeu t 4.000 de volume• spre a le
dărui Bibliotecii din Iaşi? Desigur cil·şi adusese de acasă. Jn
catalogul l.ui Cătănescu se găsesc destule cărţi donate de fostul
lunw. dovedind o curiontatb din cele mai largi şi pentru
domenii ra.r străbătute. E numit de Cuza 1n t86o profesor de
istorie şi statistică la liceul din laşi, custode al bibliotecii,
posturi pe care le pierde numai decât, spre a le recăpăta ln
1862. Intre timp. foarte sllrac, tnfilnţcuă un •institut privat
de educaţiune •. Cauza acestor lndepârtări din slujbă poate
să lie sarcasmul jurnalisticei, lntrccând chiar limitele trase
de Eliade. In t86o, tipărise o nouă revistă lunară Foitia d1
istoria şi literatura. I se dădu ln 1861 o misiune ln Polonia.
Edită din nou, readus tn slujbe, o revistă Din Moldava al cărei
titlu părând separatist, fu schimbat tn Lumina. Publica.rea aci
a nuvelei Duduca /lfamura li atrase un proces de presă din
ca.re iese achltat, pierwnd iarăşi posturlle. Urtte vremuri I
Nu·i vorbă că lui Hajdeu scanda.lui li place şi·I caută cu lumft-
narea. Domnitorul U transfera, ln 1863, la Bucureşti. membru
al comisiei documentale. Acum, ca şi totdeauna, cu toată
sărăcia. Hajdeu, nestatornic şi ln goană febrilă după docu-
mente. călătoreşte şi pa.re nelndoios că guvernele li dau aju-
toare. In 1863 cunoscu pe Iulia Faliciu din Roşia Abrudului
cu care se cunună to 1865, la 10 Iulie, ln biserica sf. llie din
Gorgani. Erau săraci şi n'aveau ln pungă de<:ât •doi poli •.
Veleităţile de Don Juan nu-l plrăsise şi soţia avea motive
sa se plângă de t t peccadilele • lui. Era t păcătos, rău, iute•
şi se certa cu neva..•ta pe care totuşi o iubea. Ea ţinea ta Hajdeu
şi dintr'un motiv superior : • nu·l pot lăsa, e ma.re patriot•.
Intre timp neliniştitul combătea s:i.ptămAnal lntr'o foaie. umo-
ristică Aghiuţă, care şi fu auprimntă (Noemvrie r863 - Mai
1864). Atunci i se lncredin\ă lui Hajdeu misiunea de a scoate
o Archiu& istorică ce tncepu a se tipări ln Imprimeria Statului
şi pentru ca.re redactorul primea o leafă. La vclumul U publi-
caţia fu lntreruptă, •Suprimată din ord.i nul Domnului Ministru
de Instrucjiune publică C. A. Rosetti• anunţa furios Hasdeu,
 ISTOR IA LITEHA'l'URll ROMÂNE - 828

care se intitula • ex-profesor superior de îstorie şi statistică,

ex-bibliotecar, ex-membru al Comisiunii documentali •· Acum
aflăm că ln 1865 ţinea un curs de Arheologie figurată la Şcoala
de belle-arte. Publicaţia se reluă to 1867 prin intervenţia Par-
lamentului 1na.,.i, impresionat de omul ce declara a şti • vreo
zece Umbe antice şi modeme•· Altă revistă umoristic! lu
scoa.s;'i ln 1866, suspendată şi ea, şi anume Salyrul cu cohlbo·
rarea lui N. Nicoleanu, St. Vellescu, I. Fundescu . Redactorii
semnau chinezeşte San-Huang-Kl. Se-Ma-K;, Puang-1Jon-l<i.
lnrâurit do atmosfera VTcmii, se agită, Iace antisemitism.
atacă ideea Domnului străin, e democrat, oontra boieri lor.
ln !elul acesta ln 1867 se alege deputat la colegiul III de
Bolgrad ~i e pe punctul de a fi ministru. Călătoreşte ln Serbia,
fundeazi!. darul Traian (16 Aprilie 1869-14 Februarie 1870),
democrat, naţionalist, potrivnic• guvernului personal•. dinastic
in formll. şi nu prea rn fond. Acesta era modul alunei de a inte-
resa. In August 1870 este deţinut la Văcăreşti clteva zile sub
bănuiala. de a avea un amestec tn revoluţia dela Ploeşti. In
Februarie 1873 a1llnd că tatăl său murise la 9 Nocmvric 1872
e cuprins de o comoţie, cu aparenţă disproporţionată azi.
Columna lui Traian cu care se tnlocuise dela 2 Martie 1870
z.iarul Traian publica unnlitorul anunţ: • In urma slllşiei.oarei
ştiri despre moartea plrlntelni său, d . 13. P. liasdcu cătând
tn grave friguri continue, n'a putut lua. parte la 11umărul de
faţă•. Acum semna •Hasdeu •, fiindcă băgase de seamă că
Ungurii li zioca.u • Haidău t. 'De acum încolo toată încordarea
lui merge spre ştiinţă : excursii de sturui, publicaţii. La 11
Octomvrie deschidea un curs liber, în urma mvitaţiei Mlnis·
terului , la Universitate, de filologie comparativă ario-europco,
cuprinxtlnd grupurile • indo-perso-tracic, greco·italo·celtic şi
letto-slavo-germanic •. Cursul i se suspendă de către Titu
~aiorescu t lntr'un moment de iritaţiunc •· La 4 Junie 1876,
graţie noului ministru G Chiţu, cursul se redeschidea. Re-
putaţia lui Hasdeu crescuse considerabil tn ţară şi străinătate
}.lex.andru Hljdcu, laldl scrlllonilul.
şi tncercările junimiştilor de a o tmpuţina nu ajut.ari. Fu dccla·
l.a Academia Români..
rat t geniu • tn plin parlament. La 17 Mai 1876 scriitorul este
numit director al Al'hivelor Statului, la 13 Seplemvrie 1877
ales membru al Aca.clemiei, dup:I. ce la :zo Ianuarie Parlamentul doi tn calitate de medium) şi alţii începu să consulte duhurile
li crease catedră proprie la Universitate. Deşi tn 1884 se care răspundeau ln scris. Dela sine lnţeles Ale.xandru Hasdeu,
alege din nou deputat de Craiova, politica nu-l atrage şi la Iulia s11nt cei mai deşi oaspeţi. Jncremnţat de caracterul
alternativa de a opta pentru mandat ori postul dela Arhivll, • ştiinţific• al experienţii, nădăjdui chiar să fotografieze spi·
declar~ dArz cil. de t Arhivă nu mă .las odată cu capul t. R!l- ritele. ln acest scop Io enorma odaia lungă de zece metrj şi
mll.nea totuşi lrleologiccşte un anti-Rus şi un antisemit: • ln lată de şase, dela Arhive, ln caro dormea, astupă toate feres-
vec.i voiu fi contra Evreilor. Pe Evrei şi pe Muscali cu nu-i trele cu groase petdelo de rips galben lncbis iar Intre pat şi
voiu cruţa nici cbiar pe patul de moarte>. E combativ, ln ferestre puse şi un paravan. Un aparat !otografie CQ obtura·
publicistică, face !arse care Jorăesc pe Junimişti şi-şi presară torul tncbis şi acoperit cu sllltlan negru, căptuşit tot cu catifea
stud.iile cu ace polemice. E neconsecvent, tncepe multe şi nu neagră şi ceva mal la o parto o lampd roşie de cameră obscură
termină, slrind din cauza unei curlotităţi nemai pomenile şedeau tn permanenţă dela miezul nopţu plnă la 5 dimineaţa.
dela una la alta. In 1887 strângând în juru-i un numll.r de tineri Pe plăci fură surprinse cAteva • duburi • tn chip de pete albe.
scoase eleganta Rwutd 11"1Ui. Deodată i se tntămplil. lui Hasdeu Mai mult. Iulia Hasdeu sugerll. tată.lui planul mormântului
un accident dureros. Unica lni fiică, Iulia, fată de o inlcligenlA ei, deşi acesta pretindea că n 'are nicio noţiune de arhitecturii..
precoce. moare de tuberculoză la 17 Seplemvrie 1888. Fiul, Cu toate astea Hasdeu era un desenator pasabil (•fiind niţel
sguduit de friguri la moartea tatălui său, e zăpăcit, ca tatJ., şi pictor t) şi multe din iluat.raţiilc cărţilor Iul le-a făcut tnauşi,
d e pierderea copilului. Hasdeu fusese toată vicaţa un om Fratele său Nicolae (1840-1~) cultivase pictura . Hasdeu e
straniu, cu preocuplri şi forme de vieaţă străine lumii comune. cbia.r mistificator. Pretinsul portret al Iul Ioan Vodă oei
Acum el se schimbă cu totul, dlod bizareriei lui o nuanţl cumplit e combinat de el iar portretul strămoşului Efrem
nepllicută. Activitatea Iul şillnţifică de aci tncolo scade cu H âjdeu (1630 I) e din atelierul propriu , Prin urmare mâna
totul şi cu aceeaşi pasiune ou care adunase documente sau avea oarecare îndemanare. fliormlntul Iuliei este extra.va·
studiase limba se apucă să strlngll. publicaţii spiritiste. lntr'o gant şi grotesc. Sfere, stele, cuburi, culori simbolice, inscripţii
zi simţi un neastămpdr tn mână şi nevoia de a scrie, Mllna luA cu un. Credo de fantazie spiritistă alclltuiau laolaltă un templu
un creion şi puse pe hârtie aceste cuvinte : Je suls hcureuse: al religiei spiritiste. Iulia dictil şi o melodie care se imortalidi
nous nou& reverrona: cela doit te suffire, Julie Hasdeu . Atunci pe o placă de aris ton. La 1899 Hasdeu se retrage dela Arluve,
tnţelese că duhurile există şi pot comunica. Impreunll cu ln 1900 dela Universitate. La C!mpina !şi construi, tot prin
Bonilaciu Florescu, Ion Neniţescu, episcopul Ghenawe al inspirntie spiritistă, un castel de care râse subţire Caragiale. Avea
Argeşului, lonescu-Gion, V. Cosmovici, Th. Speraoţia (ultimii forma unei cruci şi aspectul sinistru al unei mici fortărete
„.
32( - PROZA ŞI TEATRUL DUPĂ l8ft0

feudale, dln cauza donjonului central. ~lari terase erau lmprej-

muitc de scurţi drugi de granit, faţada toată filnd de granit
neşlefuit. Uşa dela intrare era un bloc greu de granit masiv
care se 1nv4.rtea, ca ln romanele-foileton, pe o osie de fier
medianl. ln mijlocul donjonului s ub un dom albastru, o mare
statue do lemn a lui Isus părea a se lnlUţa spre cer. Castelul
reprezenta un templu cu elemente simbolice. Cutare odaie
avea altar cu piano şi era de o acustică de grotă. ferestrele tem-
plului er:i.u roşii, verzi, albastre. ln aoest interior aiuritor,
trăieşte ca o bubă un om cu nas ascuţit, cu o barbă albă arun-
cată parc:A de vânt peste un umll.r, un tip de rabin nebun.
ln 1902 l.i moare'ii soţia, lulia. Lumea tnsă 1-a uitat, socotindu-l
excentric, şi popularitatea de spiritist acoper.1 nopunea despre
savant. !ncredinţat câ. sufletul trl!.ieşte materialmente lntr'o
conversiune eternă spre Marele Centru, bătrânul e liniştit.
La 25 August 1907 moare singuratec, iar oficialii risipiţi prin
ţară cautll sli. tase grija repreientl!.rii la lnmormântare celor
rll.maşl ln Bucureşti, posesori do haine negre.
Hasdeu a fost un geniu universal şi se poate afirma că a
izbutit aproape peste tot. Lirica este, dintre toate ramurile
tncercate, cea mai slabă. Poemele de tinereţe Io ruseşte sunt
fărâ. Interes pentru noi. ln ele se strevede spiritul lermonto-
vian, byronian tn fond, potrivit pentru duhul aprln• al
omului. Poetul exuberează, dar e arid, f.\ră percepţia furtu-
nilor naturii, mai mult invectiv, sarcastic, polemic fără obiect
precis. Nu voia să cânte florile şi stelele, să se grimeze cu
vopsele, ci să combatlS. şi poezia lui este, după propria·i deli-
11.ipe:
O poezie neagră, o poede durei.
O poezle de granit, B. P. Hasdeu. 8 . A. R.

- -- lllşcatA
Ca vocu
de teroare
rAguţltA
ţi palpitAnd de ari,
pe patul de torturi,
CAnd o silabl spune un chin nemlrglnll 1
N'o.re .tnsănici fantezia llugoliaoă, colorile ce se scurg ca
şiroaiele d e sânge şi cil.nd se porneşte pe această cale, efectul
c hidos. C<>mfllot1.Z bu~; evocând o insurecţie medJcvalil de
leproşi nu purificil. oroarea ln policromia verbală :

Vedeai o lcoann grozavă;

Tot bube, pocnind de otravă
Pe bra\e, pe coapse, pe lnmlf;
Ot.rcpurl, de muli tncbegate,
Llplte pe nnl destupate,
Ca nlţte oribile pun\11
Poeziile de ultiml'l vreme mai ales se deosebesc prin tri-
vialitate, printr'o pretenţie de humor amar detestnbilă:
Povcştllo bftheşll ne • pun
C'n fosl, ln vro1nca cca btttrAnli,
Un dafin cc"nchldcn 1>•-0 zi\nil:
Era un \V~rLhclm, dnr 1na.i bu11,

H:asdeu. prea absorbit lntr'altelc, nu e ln curent cu poezia

modernă, n'are sensul ei intim. I se intâ.mplă să paştişeze
I plnă şi Pute/urile lui Alecsandri. Dar, tntâ.mpHltor, prin
simple improvisaţii. ici şi colo răsar câteva flăc:Ari ln noapte.
Reţinem dar un tablou canadian:

ln \Ari ncpdl runsc de·• soarelui cili:

Unda ursul culed pcşle mun\i de ~hlo\1l:
Se pogoorA muza, lnvillll~'n cen\A,
La n friguronsol Conndc copil.
u11 brad scuturat de furtună pe o stâncă:

I--
---- OupA E. Dvolceneo.
I
CAnd arde soarele de mal,
Cilnd vAntul Iernii geme
MA~eţul bl'1ld pe"naJtul plai
Stă verde "n orice: vr~me.
B. P. Huweu.
 ISTOlll!\ L ITEllATUl\11 flOMÂNE - lS'i5

20 de an! cu aceste calităţi, bucătăreasă, coase la gherghef,

roch! şi călneşi, spălătoreasă bună, scrope.,te şi calcă bi.ne.
toarce la furcă şi ţese la pânză. şi .învăţată la toate ale casii,
a d-lui Hl:istache Mauriuţcan u este de vânzare. Doritori de
a o cumpăra va găsi pe proprietar şi se va tocmi •. Se Jac
traduceri caracteristice. Una (Robii, istorie dramatică în trei
acte de A. de Koţebue tradusli din limba germană de Iancu
Canea, laşii, T..a Cantora Foaei Săteşti. 1842) aduce .ln
scenă în insula Jamaica, un plantator, robi n egri, Ada,
Lili, Aios, Zameo, un rob iertat, 11n pristav de sclavi.
Coliba l1<i Jl1oş-u T omto sau vieaţa "egriloY tn sudul Stalelor-
Utiile, de d-na Bcc<:her Stowe. tradusă la c853 de T. Co-
drescu şi Fa.,>1ilia ttlrica11a sat.t. sklava f·ntcarsă la CYedi1tţ.ă 1
tradusă de N . Voin_ ov (Iaşi, 1853) răspundeau aceluiaşi
interes. Dar s'ar putea spune că _peste zece ani când scria
Hasdeu chestiunea era perimată. Mai. rămăsese, lucrul e
vădit în felurite a luzii din acea vreme, prejudecata, noţiu.nca
i nferiorităţii rasia le a Ţig-<lllilor, nevrednici a se folosi. de liber-
tate. Romât1ia lileYaYă dln r852 se suprimă chiar din cauza
articolului lui B.'Ucesou asupra lui Ră?.van· V'odă ln care st:
arată ori_ginea Domnului. E greu de restabilit simţirile ce
combăteau pe Hasdeu. [n afară de o ură nemăsurată impotrivn
ciocoilor, adică după el a boierilor, ciudată Ja un descendent
de boieri, s'ar părea că un complex de inferioritate îi sbuciumă
conştiinţa şi că amcsu.-cul de sângo tl apasă. Devin.e intole-
rao.t faţă de Evrei ~i manifestă o filosofie socială tolerant.~
cu privi.re la Ţigani. ln primul rând Rdzvmi şi Vidra este

B. P. Hasdeu, R. A. R.

O rădil.cinA de colos
Şi·• sCredellt 1n stllncă,
Şi de pe stâncii maiestos
Mal sfredeleşte lncA I
De mult cu blocul de granit
EJ, s'a făcut tot una,
ŞI pc-amAndoi necontenit
li sgudue furtuna,

un priinz de leproşi vagabonzi:

Aduce fiecare
Cu sine pe sp.lnare
Bucat.aoi de mâncare
La prânzul canibal:
Kernăcinate g.râ11e
Servind ln loc de pilnc
f;u vr't111 ciolan de câJ1c
Sau u11 picior de call

1n teatru s'au uita.t Do>1i1ii(a Roxa>i{lt'll-, dra:mă. ci11ci

t11

acte, reprezcotată ln 186-7 şi comedia în două acte TYei trai

dela Răsăr1·1, lnsă Riizva1i şi Vidt>a • <}_ra-m11l • ir·oniz.at de .J\lec-
sandri, căruia totuşi ii va slujl ca model. ră.mâ.oe la picioare.
Este una din <:<'le mai bune drame dln literatura .română.
Ideea nu·l fără raport cu preocupările vremii, Pâ.nă la 185ş
tinerimea liberală fusese agitată de problema desrobirii Tiga-
nilor. care se rezolvi parţ.ial în t844 şi integral l;ţ 1855. Kogăl·
ni<;ea:nu scrisese un s tudiu asupra Ţiganilor, însă atmosfera
de i ndignare era întreţinută prin aluzii la neomenia sclaviei
în genere. Foarte dese s unt ln reviste, mai ales cele ilustrate
ca ltoa11a Lt1me1 ori Foaia .Dumi11icii articolele despre robia
pe alte continente. Vedem în Foafrl Ot1mi11itii un colonist
bătând furios pe un negru ingenuncl:tîat şi în lanţuri. Alec-
sandri tn Istoria u111•i galbăn arată reprobativ cum se vindeau
copiii robilo.r , iar DMia liteY«rti reproducea ca un scandal dlu
Cantorul d4 avi.s această tnştiinţare : • O ţigancă tânără de vreo 13. P. Ha!\deu.
326 - PROZA ŞI THATRUI.. r>Uf'Ă 1859
• Dar
-·
Iulia Hasdeu, soţla scriitorului, 1870. BA. R.
drama i.n dividului a.plisat de prejudeca.ta pu'blică. Rll.zvan e
un Ţigan de ispravă, cu ştiinţă de carte, Român prin mamă.
Fusese rob mânăstiresc şi Vlădica li slobozise. Cu toate acestea
Tănase, Român curat, nevoit să cerşească. se codeşte să ia
•dela un Ţigan pomană •· Toată vrednicia omului Răzvan
apare pentru ţăran întinată:
BQgdaprosti, măi bAete I. . . BogdaprosU I Rău !ml pare,
Ca sA vlir. o lighioană c'un sunet atAt de mare I
De.-al fi Romiln, cale-vaie i dar Ţigan, păcat I păcat!
Tat'-tilu o fi fost, băete, o groaz.~ do blestemat
De-au lntorlochiat pc mă-ta ln linguşirii• lui . ..
Multe dragoste.1 rnal tace pe faţa pllm4ntulul I
E curat un fel de boală, "" do noi cAnd se lipeşte,
Pe Rom.An mi-l \igăne~te. pe Ţtgan rnl-1 româneşte,
Toate lucrut1le'r1 lume cu susul le pune'n jos;
lngerul urlt se pare, uclgli-1 crucea frumos I.. .
Dar eram să uit, bilete de a te'ntreba cum te chlamli?
Ră.:van
Pe mine Răzvan . . . Smaranda chema pe drlgu\a mamă,
Murl an . . ba nul trăeştet trăeş te 'n cuRetul meu,
Şi va triU totdeauna, până volu trAI şi eu I . . .
Tănase
D\11nnezeu să .m i·te.ttjute. precum tu m"'ajuţl pc n1lne ;
Zilele ta.le .a curgă tot zile lungi şi senine ;
Iar nevoia să rtoboare pe-od -clne-ţl va fi duşman I
Rilmâl silniltos, bilete I. . . Ce păcat cil eşti Ţigan I. ..
Tănase va urma pe Rbvan orbeşte, lncuviinţâ.nd ca ex-
ponent al norodului toate actele lui de revoltă Im potriva îm-
pilării celor de sus. Pentru el Răzvan e un individ ln a.fată
din comun, vrednic pentru orice treaptă. Când tnsă Răzvan
vrea să fie .Domn, şovăe:
Despot fu Grec, loan-VodA fu Armean şi laDcu Sas . • .
ori ·şi~um pAn'atilea din n1lla dumne.zeiascll,
Noi n'am avut niciun vodă . . . ştii I.. . Ţara o să cdrleaseil,
Cc să-l raci I. . . Mal bh10 11atman. SA nu II fost tată-tău t. . .
{.iisând la o parte intenţia socială,
drama rămâne Io sine
o operă admirabilă, cu conflict original, Figura de femeie
bărbătoasă a Vidrei, care lmpinge pe erou pe calea ambiţiilor
e ln tradiţia literaturii noastre, dar nu C.'\ oferă problema
centrală. Răzvan nu e un om slab, tmpins, dincolo de capa·
citatea lui, de o fe1neie ambiţioasă. &te dimpotrivă un om
de voinţă şi de putere şi dacă ezită, face acea•-ta din cauza
unei măsurări juste a condiţiilor. El ştie că un Ţigan nu poate
pătrunde. Iubirea Vidrei, respectul Polonilor faţă de el, deş­
teaptă amorul de sine amorţit de prejudecata oarbă a vul-
gu lui. Ori de câte ori un dezacord se iveşte Intre căpitân şi
ai săi, problema nu se pune în termenii reali ci printr'u.n proces
de origine:
Ho/ul li
Bagă sama, Căpitane! Noi nu te-am ales pe line,
Ca să
te pup.i cu boerii şi să ne dal d.e ruşine I
O ooce
Tiganul se prea gurguţă !
Altă voce
Se cunoe4te clH Ţigan I
Mai mutit: voci
Ţigan I Chiar Ţigan I ...
Răzvan este dar un paria lmbrăcat tn hainele efemere ale
puterii. 1n luptă cu un factor monstruos de nedefinit şi ln
condiţie cu atât mai tragică cu cât admiraţia tuturor se ames-
tecă cu o compasiune jignitoare. Destinul implacabil din tra-
gedia greacă a fost tnlocui~aci cu reaua naştere apăsând asupra
geolulni. Ca un cor antic Tănase expri.mă necesitatea nemi•
Joasă a legii :
Eu ştiam
CA nu se cădea s'a·puce scaunul ţerei orice neam.
O fericită vioiciune de spirit a lngădilit Iul H.a.sdeu să pu.nă
tn jurul Iul Răzvan un număr de personagii viabile. Sbierea
avarul, aci ţanţoş, aci onctuos, aproape inconştient de pri-
mejdii din cauza patimii Iul, inocent tn viţiu şi tn definitiv
simpatic, Tănaşe, ţăran judecând numai prin prejudecăţi,
leal, tăcut, lndrăzneţ la vorbă, şleahticii polaci, infatuaţi,
latinizanţi, hoţii din pădure. văzuţi ca nişte piraţi eroici şi
nepăsători, lnsă cu mişcări româneişti, toţi au un contur pe·
care nu-l vor atinge niciodată eroii lui Alecsandri. Desfăşu­
rarea sceolcă este petulantă, cu truculenţe graţioase, ca acel
interminabil şi distrat •Vezi bine!• al lui Vulpoiu. Şi tnsfârşit
miezul poetic al versurilor este remarcabil. lncântă ln deosebi
humorul. ţărănesc apăsat, proverbial:
Rllzll~ul
li ziceam eu: mă Răzvano, nu j>leco I nu Iii nebun I
Oecdt orice trai to lume, traiul todrultt1 mal bun . . .
Of l Nu vru sA mă ' n\eleagiU ... Şi lu şUJ, a col e vlno1
Aşa-! când tace cocoşul, lăsând să cânte găina:
Aşa-I când capra-I fn frunte, poruncind. ln loc de \ap I
Aşa-i cAnd blirbatu-1 col\dă: aşa•I c.1nd muierea·! cap I. ..
Di11 dobitoacele toate. 11umai matta lil albine
N'aro cosor ca .s!Apdoil . . . Celelalte, val I
Vu lpoi11
Vezi binel
Dar piesa lirică de mare av~nt a dramei este cântecul
doru lui de ţară;
M·arunc pe cal ca vârtejul, lnflg ln coa>"ta·I un pinten,
Murgul scutură din eoamA. sboarii. vesel, fuge sprinten,
 ISTORIA LITERATURll ROMÂNE - 327

Şi cu cât sălln mai tare, şi cu cl\l mat 1mtll sărea,

Mişcarea-I cea furioasă simţeam că mă răcorea,
- - 1
Pând ce-l lăsai ln voe,
asvărllnd din mâini căpftstru:
Calul, născut ln Moldova, mă duse drept pân' Jo Nistro.
Ni_stru, apă ro1nâncaseâ, ce spumcgă printre stârtcî,
lngropilnd duşmanii \erei ln vâlvorile-I adânci I
Nistru, a.le cărui unde aJU! dală 'n zile grele
Apiirau ln loc de tunuri hotarele ţerei mele
Nistru I. . . Nistru I. . . Pân' acumtl ştiut-am să ma !cresc
Oe-a trece pc Uln_gă \,llrmll-1, ca să nu mă lspitescJ
Ş i sâ r1u-mJ a.duc an1intc cA rdn1âi fn ţ..ilri străi11e,
i>e cdnd scumpa mea Moldovă nu-l departe dela minu
Ast:lzi 1us1l de nevoe mă simţii lmpb1s la mat.
Căc.I dorul \erei răs bnlc pAn' şi suOetul do cnl . ..
Naiule-ml se desvăUrll. şerpuind ca un balaur,
Molde ş i cAmpll, ln care, jucftnd printre spice de-aur.
Se zăreau, ca petricele prcslirnle pc-un Inel,
Dosoloc şi garofiţă, toporaş şi f\bloccl.

Modelul lui Hasdeu ln I 0>1- Vodă cel cumplit a fost l sloria

Rom4nilor sub Miilaiu Viteazul a lui Bălcescu interpretată ln
sensul cultului marilor genii. Deşi dedicaţia bombastică şi
linguşitoare la şase persoane deodată

Domnului Nicolae Crezzulcsco, lafiinţlltorul Con lerln\clor Ştiin­

ln cnrf fu citită prima schiţă a acestei opere;
ţifice,
Domnului f\1ihaiu Cogiilnfcea1\u, ft1ndatoru.lul elc1ncntul1ai po-
poraJ ta istoria noastră: •
' Do1nn.ulul Cesar Bolilac, Ercule al 1>rozel rom~ltC;
Domnului Alessandru Odobescu, fruntaşului fl!!nţel archeologice
to România;
Fraţilor Golesci,
descendin\i di11 fraţii Golesci, celebraţi tn această $CTlere;
Domnului .Papiu- Unrian,
inlatignbilului collcctor de rarlUl\I bibliografice ..
dedică autorul

sperie dela. luceput pe cititor, ooncepţia. istorică a lui Hasdeu,

e>.i>usă. în 1'refaţă, este d.i ntre cele mai cuminţi:
• Istoricul este un uvrler şi un artist tol- d'o-dată .
•Ca uvrier. el adtanli: ca artisl. ci di\ brutei materie acea
bllmA espreslu11e, cai:e Iace că statuele lui Canava sau curţile Al-
hambrcf nu sunt din platrll, el Madonna lui Rafael nu este o pAnzll
sau o scândurii lmbulbată de ncş le sucuri vegetale.
• Sculptorul, pictorul, arhllcctnl sunt numai artişti: ei lasă
vulgului sarcina provlsiunll.
• Istoricul, din contra, el singur strâ11ge, .singur scoate pietre.
lese pânză, tale scAndurll, rerbe culori, şi apoi tot· el singur
l!dll!că, plngc I
• De acela sunt destul sculptori, destul arhltcc\I, destul {lictori;
de aceea sunt prea puţini istorici.
• Unii grilmădesc, f~ră a avea geniul de a crea; cei mai mulţi
crează, făti\ sl li avut răbdarea de a grămădi .
• Unll lac temelie fără ediflclu, alţU fac edificiu fără temelie.
•La Români. am văzut pe neobositul Şincai ·colindând cu de-
sago pe spate. pentn1 a. culege '''L chaos de petice, bu11e şi rele. pre„
Uoase ş i netrebnice ...
• Am văzut pc atAll:I • Bolinllhonl • clădind mereu pompoase
1lalaturi tn aer . ..
• BlUcesco, numai neuitatul BiiJcesco, lu un adevllrnt Istoric,
u11 adevArai uvriet şi artist. al nostru: dar val I moartea li
tocmnl atunce, când crlsaJiaa deveni flutur ' ·
111 faptă, ea întotdeauna, Hasdeu nu se ţine de asemenea
frumoase p rincipii. Căci dacii tnh"adevăr documentaţia este
extraordinară, culeasă din toate literaturile şi mai ales din
cele slave, dacă talentul constructiv este învederat, acordul
Intre cele două atitudini nu se poate face, fiindcă interpretarea
faptelor e abuzivă şi analiza lor dusă la subtilităţi nebune.
Trecând prin faţa. noastră pe marii principi contimporani
lui Ion-Vodă, :făcând din Filip al II-iea al Spaniei regele •mic •
al unei naţiuni• ofticate t, din Maximilian al 11-lea un poltTOn
cretin, din Carol al !X-lea un. .Neroo somnoros, din Ivan. cel
Groaznic şi Selim nişte anaUabeţi ai războiului, Hasdeu ajunge
la această tncbeiere delirantă, despre armeanul 'Ion-Vodă:
1
su ~
lulJn linsclet1, fiica scrilloruluJ . 8. A . R.
•Tocmai al11ncl, lnlr'o \orişo:uil romftnă, npare uu pdnclpe, pe
care numai cen n1ai non.ţ.rră trtldare n putu opri de a nu a da o altA
rnţA Europei, fundând pe tronul Dlzanţel un nou Imperiu latin.
t U1·1 marc ad1nJ1ristrator I
sculpă,
• Un maro J>Olltlc I
< Un 1nare gcneri\l I
. Singurul om ln toată Europa, carele, ln loc de a lăsa pc preu\I
sA Iacă victimo, făcea victime din preuţl 1
• Si11gurul om tn toatll Europa, carele ghici secretul democra\lei I
• Singurul om tn toată Europa, carele merita coroana I •
lmportanţa. măsurilor adm.i nistrative ale lui Ioan-Vodă
este umnată, fără document, cu adjective sforăitoare: •...imen-
sele abusuri neregulate ale aristocraţilor isolaţi se prefăcură
lntr'un venit periodic al fiscului, mai moderat in.dividual-
mente şi tolosal tn totalitate ... •. Domnul devine un Machiavel
seceră
subtil şi •diabolic t. trimiţând solii la Poloni şi la Turci tot-
deodată ca să capete nu ceea cere ci o stare de spirit defavo-
rabilll. alegerii. ca rege a lui Enrie de Valois, pe care el, Ioan,
nu-l voia. • Astfel. principele Moldovei, - 2jce Hasdeu cu o
convicţiune umoristică - în cei doi ani ai domniei sale, des-
fă.1ură o activitate diplomatică de o 1îneţA rară, de o întindere
·extraordinară, şi ale cării toate mişcările manifestau, din ce
iu ce mai clar. măreţui vis al eroului : Scuturarea jugului mu-
sulman! . . -" ConsideraţUle asupra consultării ţârii de către
Domn sunt, tntr'un stil romantic ţipător, nişte simple pră­
păstii: •Aşa dară, legislaţiunea noastră cea vechiă era basată,
în aceasta, pe o profu11dă. cunoştinţă a natu.reî ui;nane: majo„
ritatea, adecă instinctul adeviirulni cel !născut şi spontaueu,
aproba sau desaproba minoritatea, adecă raţionamentul cel
828 - PROZA ŞI TEATRUL PUPĂ 1859

supus erorilor sistemei şi interesului. Anima sancţiona mintea.
• Anima este care simte pe D-zeu ! • zise marele Pa.scai. Am
putea adăogi: •anima este care simte pe Satana•>. Bălceseu se
tntindea cu plăcere asupra tacticei luptelor Iul l\lihai, având şi
ştiri la tndemână. Hasdeu face acelaşi lucru tntr' un spirit de
exageraţiune. Consultând pe marii generali ai lumii, subtilizând
asupra ordind concave şi ordinei oblice, făcând cu mlna lui
proprie planul bătăliilor şi trăgând concluzii pe care numai un
militar ar fi în măsură a le trage, Hasdeu a junge la lncheierea că
Ion-Vodă •ghicise pe Montecucullit.Deducţiilesunţ!Iichip vădit
silite, cum este bunăoară aceea că Turcii au putut să piardă
200.000 de oameni lu vreme ce Moldovenii nicio mie. De altfel
Hasdeu este şi mistificator. Desenator destul de tndemânatec,
autor al ilustrapunilor volumului, el ne tnfăţişează, cum am spus,
uo portret ipotetic al Iul Toao-Vodă, după o copJe de pe la 1800 a
unui original mai vechiu.Despre soarta otiginalului Insuşi el răs­
punde dramatic : •nu ştim, nu ştim, nu ştim•· In realitate por-
tretul cu inscripţii de ·m âna lui Hasdeu e desenat din fantezie de
auto.m l lnsuşi. Cu toate aceste cusururi, monografia lui Hasdeu
poate .folosi şi azi pentru adunarea laolaltă a atâtor materiale.
Istoricul a voit să facă lnsă operă de creaţiune şi pentru
aceea şi-a fabricat un stil de un romantism radical, potrivit
de altfel capacităţii lui congenitale de exaltare :
• lncAt priveşte coloritul, ştim atâta, oA Inima simţea ln adAncul
său ceea ce scriea. condeiul; iar c.And inima simte_
, co11deJul devine
scurt, laconic, Iute ca blltllllo pulsului. .. •
Insă
pulsul lui Hasdeu e aşa de iute, incAt paragrafele
devin telegrame:
§ 13
•Am arătat, cine fu lon-VodA.
• Am văzut, ce fel era oastea moldovenească .
• l nchlpulţl - vA acum o 011Ste. moldovenească sub un lon-VodA I •
Sacadarea şi repetiţia stratificată sunt artificiile de toate
•El era C<!l mal intim amic al lui lon-VodA.
•El lnsoţlse pe Ion-Vodă ln strllnAtste;
•El Intrigase pentru n procura lui lon-VodA coroana Moldovei;
•Lui li lncredin\A lon-Vodll fortlreaţa Hotinului, una din cheile
\ărei.
•Lui, deja ln timpul resbelulul, Ion-Vodă li dArul două mari moşii.
• Lui, li scăpă Ion-Vodă. viaţa ln locul unei bătAIU , eu pericolul
propriei vieţi '·
Acea.stil retorică trinitară
este agravatll de o voinţă de spi-
rit, care degenerează adesea ln cea mai regretabWL vulgari·
tate. Iată câteva pilde numai de falsitate:
• ln l'lml\a domnia regele Carol IX.
• Greşesc: el nu domnea.
• Domnea mumâ·sa Caterina ~fedlci i domnea ducele de Guise;
dornnea principele de c:ond~; domnea papa; domnea Calvin~ domnea
toată lumea . . . afarA de regele Carol IX .. • •
c .. . până ce t11tr'o %11 vreau sA zi.e tntr'o noapte . . . •·
Trivialitatea apare atunci când istoricul, ieşit din fire de
sublimitatea propriei opere, se reazămă deodată pe noţiunea
de prezent :
• faptul o tot atât de cert, precum c cert c>\ d . Torok sau d.
.Sossel posedil cele mal lrumoase şi cele mal scumpe case din Bucu-
rtşti, de şi istoricul, - pariăm. - nu va fi ln stare de a arăta izvorul
ncestor R'\'l.I \ie I . ..
• Scriind aceste rânduri tn singuritatea nopţll, când misteriul
nnturei şi tAcerea oamenilor duc imeginaţiunea departe: departe -
ta ceea ce )\U mal este sau ceea r..e nu este tncl, ultAnd preientul ş .I
conlundAnd lntr'o .rază trecutul şi viitorul ; m~ cutremuri! bătaia
ininlei, mii arde rocul capului, mii lumfcl prin sânge nuvla de forţă.
mii eleclrlr.eaz:\ o şoaptă ce vine nu ştiu de unde, din mine sau din
afară: • mare e Rom4nul I •
• nor deodatA se aude troscotul unei birje, ce sdrobeşle pavelele
stradel; ml arunc la !ercastrl; luna !nllnde o meleneollcă lumină :
un june cu mll.nuşe albe, cu glam la ochiu, cu havana ln gurii. se
tntoaree palid de oboseai ii după o petrecere nocturnă ... "
Hasdeu este totuşi un poet care tn clipe de înfocare lirică
e ln stare de trăsături repezi de pictor, de uimitoare imagini.
~Iaximilian îl i se arată ca • una din acele figure flegmatice,

paginile ale scriitorului: atât de ereditare pc tronul austriac, tncAt le-ai putea CTede că
s unt uqa şi aceiaşi persoană nemuritoare, ca Dalailama din
• Regina Elisabeta Inflori marina, comerţul, literatura Angliei. Tibct •· Moscova e •o imensă pădure, prin care sălta o fiară
' Regina Elisabeta s!linnli colosul spaniol. sălbatecă, numită Ivan cel Groaznic" 1n clipe de mâ.nfo ochii
•Regina .Elisabeta sdrobl idolatria papiştaşli.
• Regina Elisabeta fundA Unir<a britanicii.. . . lui Ioan-Vodă •se umpleau de sânge, fulgerând din. umbra
unor stufoase sprincene, ce se lmbinau, sburlite prin convul-
siva acţiune a nervelor •· Patria noastră ar trebui să deVină
. Rcnunţand sJe as1' d.1~ la ori;cc s t il verbal, {,~
un raiu • păzit la hotarele sale de mii de lngeri cu săbii lnflă­
p•c.,1111. l\e nt piCDnt, c:ii rnt' vo\~ nr!lrginl " triii:iftc_d·lu
cărate" Priveliştea basarabeană e zugrăvită cu un mare simţ
l\1 3101.-scu un rn~rc $cnin de. lntrcliari:;.. rop1ioli rry/q.
:\ )'.'\ d~r:I: al tristeţi; şi aridităţii scitice:
• Natura Basarabiei dilereşte iidiferea totdeauna cu desAvArşire
de aceea a celorlalte ţlitl romAne.

• • ln loc de majestoase păduri şi daurite holde nu ve•i acolo

dccAt 1nonoto11e deşerturi, aşternute cu luciul năsipului sau pre-
s<lrote cu debile arbuste, plducei sau măcieşi, şi cu sălbatece erburi
- - ş i buruene, t11tre care cel moi caracteristjc e. fantasticul scaiete, al
cărui cap, rotund ea. o ml11ge1 spinos ca u11 arici şi uşurel ca purul,
•• desllpeşte toarnna de putrezitul său tnmclllu şi apoi, gonit de
• ? cea mal sl•bă sunare a vAntulul. rote1te mereu de-a-hmgul pustiului,
p;\n'ce se lneadl ln NistTU .s au tn Dunăre .
• ln loc de posomor1ţii Carpaţ.i, uri~e sentlnele ale Moldovei,
nu vezi acolo decAt pitulate şi tmprllşllate grilmezioare de pămAnt,
? I
ce se par a li lnâltate cn mAna omului, căci producerile naturei nu
pot fi atât de. meochlne.
• ·1n loc de nenumărate ape lÎ rAuleţe ·vezi cAte o baltA sărată,
<:Ale un pArAu efemer, ce nu-1 vei mai gisi mAni, sorbit de arş_1ţn
tiOarclu.i . .. •
llASOE01
- Ceea ce a rămas şi s'a retipărit sub titlul Ursita este desigur

·- - - ·-- numai începutul, neconcludent. al unui roman lung ce ar fi

trebuit să se lncheie cu moartea lui Ştefăniţă Vodă. Hasdeu 11
publicase ln Buciumul (1864) sub titlul Copil4riile lui Ianeu
Glumd basdeianli 1n Sarcasm şi ideal. Moţoc.
 IS'l'OH J/\ L JTlillATUR ll l lOMĂNE - 32'J

Postelnicul Şearpe. lncolţit de hoţi şi biruitor asupr.'l·lc, se
întoarce la Suceava cu odanul de vreo cinci ani al unuia din
cei ucişi, tocmai când lui Ştefan cel Mare un zodier ita.lian li
prevestea cl nou născutul Ştcfănilă. fiu al moartei din naltere
soţii a lui Bogdan Chiorul.• avea să fie ucis tânăr de cel care
tocmai intra atunci tn cetate. Cum acesta se socotea a fi
Şearpe, boierul c sortit temniţei. Şearpe izbuteşte să se a.M:undl
şi e pedepsit vremelnic numai boierul care i-a tn lesnit fugn.
In casa lui este crescut acum, ca un adevărat fecior boieresc,
copilul de hoţi. lnsă instinctele lui re le se da u pe faţâ şi e prins
chiar asu pra unei tncercări de otrăvire a celui care-l cre~te.
lnsuşîrilesunt mai degrobâ stilistice. Tânărul Luca săgetat
tn amândouă membrele inlerioore • semăna. . . cu un tnger
lnaripat la picioare •. Un eal are • clpuşo• mic, picioare sub-
µri şi gât lncolăcit ca al unei lebede'· Cutare consideraţie
antropologicll ţine de pict11ră şi de sociologie şi e de o finii
ţ.esătură intelectuală:
• Luca cm 11aJl, :.-ubţire, cu plclourele şi rnl\lnJle de o lu11gfmu
dl<propor\ionată : nveu o pltll\11 loart< •lbll, 01'hi al h~ş l rl ş i <om·
noroşi . p!l:r gfilbenfu. ta.n i1n" trns: tn fine o flgu_ rJ rnal r11uJt olAn·
dezri, rec~ ce 11u este de 1 nlrnr~·. c;lcl ro rn~nl l n u :se •leosebe:i1•
1 t iciodată ca t:elelaltr poponre, prin vre 1111 LlJ• vroprlu :\I lor. (:1'

Atunci c dus lntr'o plldure şi părăsit. Găsit de ţigan i, Iancu
ajunge la vreo zece a ni o adcvăratll căpetenie de lotri. şi c
prins şi dus la ţcap§ sub domnia lui Bogdan. li scapă dela
moarte tot Şearpe, fntors tocmai atunci din surghiun. Partea
aceasta a romanului se termină cu descoperirea că micul fur
c Ins uşi Iancu cel llsat ln p§dure. Se poate ghici ce avea să
urmeze. Ursita trebuia să lucreie cu toată puterea ei şi Jancu
~foţoc avea să ucidă mai târziu, ajuns om cu fnrâurire. pe
Ştefăniţă Vodl. cAnd acesta va fi devenit Domn. nomanul
povesteşte lateral moartea lui Ştefan cel Mare, răscoala măce­
larilor clllluziţi de baba fecioară şi lecuitoare Des1l3, care
voieşte sll răpunll pe docton1l italian Vatini liindcă-i Iace
concurenţă, tnvinuindu-1 că a otrăvit pe Vodă, tnccrcarea
neizbutită tn sfârşit a tAnărului Petru Rareş de a lua domnia,
Vrednică de stimă este lntâi de toate la Hasdeu documen-
taţia istorică, nu că ar fi fără erori, dar iiindc.'\ e condusă cu
scrupulo>.itate şi lndemil.nat ic lnviată, Desigur că Bogdan
n'avca ochii • tncrucişaţi 1 ci er.l chior de un ochiu . t>e vreun
doctor Vatini nu vorbesc documen tele. Esarcu nu descoperise
pe atunci acele ştiri despre sfârşitul marelui Domn pe care
le va adăposti chiar Hasdeu Io Column4 lui T raian (1873) şi
vor sluji apoi lni O<:lavrancea. Interesante sunt mai cu seamă
reconstrucţiile de vieaţă socială, interiorul castelului domnesc,
al unei case boiereşti. oraşul, uliţa, mecanica civicii. Sup§-
rator este doar faptul că Hasdeu se pierde uneori ln dizertaţii :
•Cum. când şi de unde venit-au Ţiganii in Europa? ... Istoria
constată el lin1ba 1lganilor e un dialect indian • etc" &rea ?
o băutură atAt de germană şi atât de modernă ln ţara noastră?
berea ln epoca lui Ştefan cel !\fare? vor striga desigur lectorii,
citind aceste rănduri. Le vom răspunde pe scurt ... • (pe două
pagini I). Odaia voevodală este descrisă tn chipul acesta somp-
tuos, 1><>ate exagerat dar de o frumo"'!ă ipotctă, dat liind
punctul do plecare documentar:
regnul \rege tal Al tâ rllor no111t.rc, t''n tcrn1>critlurn cea 1\e~tat o rn lrA
cr ne bllntue, c ~n rl ru frigul norvegln 11, r.And cu nrş lţ•l c El(ipţ uJu l ;
r111 J)ncl.el luJ 'I'rnl:ao polirlA p~ rolele, lor llp1\rul tutu ror ''llmel<ir •.
Cea mai bună proză a lui Hasdeu e tocmai aceea din D1„
du,;a J\1amuca (uşor revăzut! ln Micuţa) şi miră ignorarea
ci. Mediul este rosese, dar fondul riimlne latin. Tânărul TUS,
c.lişe11, tn genere ofiţer ori student. dcstăinue deodată in plină
orgie brutală. o conştiinţă neguroasă, muncilă de mustrări
lăr.'I nume şi idealuri umanitare inaccesibile. Respectul mistic
pentru femeia dizută e obligatoriu. Nimic din toate acestea
aci. Eroul e un dandy, un • rou6 • de tradiţie franceză, plin
lnta.iu de o inextinguibilă veselie, filosof erotic amabil, delicat
şi uşuratec cu femeile, hotărlt să nu se lase !neurcat de ele.
Eroului li corespund femei do comedie lranceză. primind
dragostea cu un zâmbet J'ngdduitor. Peste spiritul libertin
se aruncă un văl roma ntic, eonstlnd dintr'o maliţie demo·
nică şi dintr'un decor teatral. Intriga e simplă : eroul student
lşl pune tn gând să seducă pe frumoasa fată a gazdei sale, şi
izbuteşte, simulând un duel şi o falsă rănire. Dar v ictoria 11
tnspăimântă, deoarece fata are aspiraţii matrimoniale. Atunci
prin alte maşinaţiuni de caniaval lmpin~e pe lată tn braţele
rivalului scos din lupta. Humorul rece, imperturbabil, a l
dialogului este excelent:
• Cucoana Ana, IAngA ca.re şcdtat11, m'a pişcat de genunchiu.
- De ce mA pl~aţi, cucoană 1
-

• Odaio era podllâ cu mozaic, era taplţatA cu CAU!ca 111ohorl1~

de Venetla pe cort stnlluceau flori, cusute şi tmplctlle din m4r-
g4rltar şi 0'1r ; era 111obllat.A fn jur cu divanuri aco1)crile C\1 covoare
turceşti: Iar ln mljlcx:ul apartamentului sta o masă L'Crculor4 de
mannorA nea.gr4 1>e care st vtdcau o mul ţ ime d& pre\loast: ml\ru1t-
\lşurl: -bliorl de aur. cu ooarnc de mlrgean, piun aşi cu coado
presărate cu ametlste ; rublnl, şroaragde; smei de aur cu ochi de
dlamanu. etc. etc. . ..•.

Cu toată erudiţia tnsă, impresia este adesea de bizarerie,

liindcll Hasdeu forţează nota şi e mereu tn căutarea unei
1loldove coapto de cultură, lux: şi bune instituţii, cum nu se
mai află n ieăcri .
l deea centrală a romanului era totuşi nouă. Au toru l avea
să trateze pc cadrul vechiu al des tinului grec problema ere-
dităţii crin1inallstlce dâ nd un amestec de observaţie Hzio-
psihologică şi d e lior transcendental foarte potrivit !ntr't111
roman istorie, care pe de-asu pra nu era lipsit de mişcarea
aceea vitejenscil a romanuluJ slav. ldeea vor reluaro Alee·
sandri şi Eminescu tn Grt4i11-Sâ„ger. Dar analiza, psihologicl,
afară de unele trăsâturi ale vicleanului Ştef.an, este ltearsă folio şi str~bunul
el Tadeu.
şi oamenii nu se pot ţine minte. Oeoen de C. Mlrea, dupll. RtDl&ta Noulf.
880 - PllOZA ŞI TEATRUL DUPĂ 1859
• f.11t.re.barta 1nea a rost pronunţat.:1 cu o naivitale pttfectl.
duca Ucea, dar ocllll 1ăl, lrecAnd dela mine la muma-sa fi vite·
vena, exprimau o curiozitate tragi-comică.
- D·IJI vorbqU a.zi nişte lucruri .. • , - tncepwe eucoana Ano.
- El bt11e I sfi vorbtnt despre altceva„ Curcanu·I minunat I
- li Iepure. domnule I nu·l c:uttan, lntAmplnă duduca.
- Se cunoqtc, cll n'al studiat fil050li3.
- Do co?
- Gustu-I subiectiv; gustul se 11nâ ln noi; şi prin urmato lopu
rele d~\• Oast.rt'I e cu.rcai1 pcr1trta mir:te. de vreme ce subiectul meu
.simte tn nccst minut un gusr curc§nesc 1
1C11conr1t\ J\nn, deşl corn bosumflatl, n•a putut reţine rt\sua.
- .t\ ' 1111 sr>lrll da contrazicere nepild.ult, do111nul n1cu.
- <:onlrnzlcerco c cu nepuUn\A .t n naturl\, don111na 11\l'rL.
ll·voastrA 11'11\I citit pe Hegol I •
Teribilitatea, precum se vede, ia aere docte. Oar desco·
perim şi delicata litografie a idilei romantice ln salon melan-
colic şi imens:
•Apoi luai bro\ul MAmueăl. lcrUndu-ml, drept precuvAntara
la cwi ce ma pregAleam a spune, •A strJ\ng (cui dcsnAdejde mku\a·i
mAnA. care lremu_ra to palma mea. după o expresie noul tn asemenea
cazuri, ca un pqtltor prins ln reţea; şi ne aşeudm lnlr'un col\ al
salonului, unde o urf:tş.1 columnA arunca asuprn·ne btnct4ct.loarea
s.11 umbn\ •·
Pi\nA 'i comentariul sarcastic al situaţiei amanţilor
des-
coperiţi se face cu fantezie. Eroul ridicul apare la lumina !umil·
nărilor:
• CAnd Rlontn c.hlrlglllor doamnei. P. se Ivi cu o mul\lmc de lu·
mll.ndrl t11nlntca bo.ronulul şi o Mamucăi .. . slm\ul de pudoare şi
frica legii ele 1>rc1A l'l\l·ll•I pc1rn1it a descrie starea tn cnrc se nflo toc1nn1
ntunci fericita pnrechc. Ovidiu a zugrăvit-o de mult lAUneşto:
• Nt111c Jt1vf\t ln tcnerls don1i11ae jacuJs.se lnctrUs;
SI qunndo, lot.c.rl nune bc11e juncta meo est . .. t linguistice au aspect de arbore al sephiroţilor. Istoria critică a
• Duduca a lcflnat, dut>5 obiceiul plmAnlulul. Pcldcşul •• lu·
vAlul ln odlol, se sculA ln picioare ca statuia Iul Dani~, 11 lnccpu:
- Protestez . .. :•
Opera ştiinţifică a lui Hasdeu se poate privi sub raport
documentar şi sub raport literar. S'a afirmat, din primul
punct de vedere, că această opetă este perimată. lnsă orice
operă de curată ştiin\ă se perimea%ă tn virtutea chiar a prin·
cipiului de perfectibilitate a cunoaşterii <:6-i stă la bază şi
unica val~ a unui om de ştiinţă stă tn faptul de a fl repre-
zentat cu putere un moment din istoria di.9ciplinei. Hasdeu
a făcut la tnceput aproape numa.I istorie. Enorma lui rtrll·
duinţă de a culege documente, tn deosebi slave, tn a sa Arclliua
istorici! a Romdnui, consultabilă şi azi, tehnica de editare a
acestor documente, conjugarea apoi a istoriei arhivistice cu
filologia şi arheologia, introducerea unei filosofii a istoriei lu
sinteza faptelor sunt elemente care fac din el un mare pre·
cursor. Cât despre filologie, el e creatorul ei, !n înţelesul savant
al cuvlntului. Nimeni plnă la el şi după el, n'a cunoscul mai
bine limbile slave şi n'a adus o conştiinţă mai largi ln ex.a.m i·
narea faptelor. ro vremea lui, el ştia tot şi era tn curent cu
toate. Teoria circulaµei cuvintelor răm5oe tncă foarte justă şi
dacă tn etimologii a aritat uneori extravaganţJ., a descbls
prin acele excursuri perspective haotice asupra unor probleme
până atunci ignorate la noi. Aplicarea la Hasdeu e romantică.
metoda tnsă pozitivă şi urmaşii mai tereştri au tnvăţat metoda.
Celo dintâi două tomuri din Cuuenle dtn bdtruni sunt un lucru
nepreţuit. Editarea te~telor este impecabllll, ba chiar pedant
de atcntl. Cât despre studiile de lolklor comparat ole s unt
eminente şi puţine oo pot adăuga azi, ln substanţă. Contem-
poranii au zâmbit netncrezi'itori la tntAHe coale din Eiymolo·
gic11m macnum Romaniar, deplângând vastitatea planului,
Fireşte Hasdeu a pări.sit 'j<l-ntlcrul, dar 50 do ani după aceea
linguişti mal pozitivi ou erau in stare a termina dicţionarul.
Atât căt a rămas e minunat. Sub fiecare cuvânt e un articol
Ou ~ plin de informaţii şi idei şi uumai litera A serveşte ca prilej
pentru un adevărat esseu. Etimologicul lui Hasdeu e o carte
desfătătoare de divagaţie prin folldor şi literatură.
Dar opera hasdeanll. rămAne ca literatura a imaginaţiunii
ştiinţifice, ca un roman ale senzaţiei Investigative. Cu velei-
tăţi pozitiviste, cu tendinţa de a reconstitui dintr'un dinte de
cal un dinozaur, Hasdeu c un Al. Dumas al istoriei şi un Edgar
Poe al filologiei. El posedă panll la virtuozitate arta de a aţâţa
curiozitatea, de a irita şi de a am!lna, de a lăsa pe cititor ln
prada celei mai furioase nevoi do a afla imposibilul. Cineva
a culos în Banat o legendă despre o zAnă FJJma. Hasdeu ne
vorbeşte despre Coţl şi despre Gepizi, ne demonstrează că
primii locuiau la sudul Dunării şi ceilalţi la Tisa, apoi constată
că. zâna Filma e o şîmbolizaro a febrei, el • febra • e peste tot
asimilată cu •spaima• (călătorie aiuritoare prin cele mai docte
texte), tnsfârşit suntem aduşi la Biblia lui Ulfila unde dăm de
un gotic • filin •, cu tnţeles do spaimă. Deci zâna bănăţeană e
de origine gotică. Da, dar noi n'am pulul luacuvântuldecâtdela
Gepizi şi Gepizii locuiau la Tba. Ergo: ln secolul VII Românii
locuiau tn Tcmişana. Numai inspiraţia de a despătţi pe fleglriob
tn .ce-chiob şi a i.ola un pozitiv tlriob şi arată !antene. Dupl
aceea. filologul ne poa.rtll prin Persia şi prin India, tn teri-
toriu celtic şi germanic şi cu ajutorul unui tablou de rădă·
cini, ce seamănll cu pergamentul lui Edgar Poe, conchide că
ghiob tnseamnl • tnţelept " Deşi Hasdeu este un Român tn
toată puterea cuvântului, cu o infiltraţie de sânge străin
neglijabilă, s'ar părea totuşi cll a moşl<lnit dela bunica evree
un caracter al rasei. E l e talmudist tn chipul cel mai învederat,
extractor al esenţei a cincea, slste•natizator rigid, ca lntr'un
Zohar, a l speculaţiunilor salo aproape gratuite. Planşele lui
Rom4nilor dă tn ordinea intelectului aceleaşi emoţii epice caşi
Conlele de Mmtle-Cristo. Materialul c interpretat bieroglilie şi
pe un plan colosal. Autorul tncepe prin a determina. documen-
tal. tntinderea teritorială a poporului român. recurgând la subti-
lităţi nemai auzite. Craniţa Intre Muntenia şi ~toldova e pusă
la Bârlad. Apoi treee la nomenclatura. studiind orgiastic,
semnificaţia cuvântului Vlah, care tnseamnă, după el, •stă·
păn 1, • domn •· Capitolul despre Basarabi, literar vorbind. este
genial. El tncepe, dupl obiceiu 1 basdelan, cu mari sarcasme :
•Aproape toţi căutau o root.„ Uc4 l•găturd Intre Bwarabia şi
anticul popor tracic Bessi.
• Unii T.iceau c4 este 8tJ10-7'11racla.
• Alţii, ci! 'n limba gollcA fl•„·arb or tl lnsemulnd moştenirea
Bessllor.
•Alţii iarăşi cil Bassarabla somnlrtcll pe 0„.1 oşewtl ldng4 mir
o/la R4bte.
• Bessi! Io sns, Bessll ln glos, Busll ln dreapta, Btssil ln stAnga •.
Flcând asociaţie lotre Nttru·vodă Bassaraba şi Kart"
l/lak (Negri-Rom.ln.i), dibuind mllrci heraldice ale princi·
pate.lor, cu capete de negri, ajunge la tncheierea că Bassarab
toseamnă, printr'o confuzie, arab de jos, Bass-arab. De fapt,
ipoteza nu se susţine, şi noţiunea de • negru • din Qara·lflak,
Vlahia neagră. se interpreteazll. ul tn sensul de •supus t. Dar
ce beţie de informaţie, ce de sugestii, unele dovedite fructu·
oase ca soluţia de continuitate relativ11. Intre Bogdăneşti şi
Muşatini, ce hrană delieatll. pentru inteligenţă I Io definitiv ca
un esseu asupra existenţei ~i rllspândirji poreclelor, capitolul
e minunat şi valabil. Voind să aplice pe Buckle, istoricul stu ·
diază după aceea • acţiunea naturei asupra omului •. solul
român lntr'un cuvânt. Dar nu procedează descriptiv, ci erudit.
Autorii vechi sunt despuiaţi spre a da mărturisiri asupra
mierii agatirşe, asupra viespilor din Temişana, asupra aurului
păzit de grifoni. asupra cailor pletoşi ai Siginnilor asupra
piticilor paludici dela gun1e Dunării. Frigul din Dobrogea e

·Q ;_ Y::-.~~.
l1\i ·' ..
. ,/.
·-
Cazacul dela Nlpru.
documentat prin Ovidiu . Râurile sunt luate unul câte unul
şi analizate mai puţin .î n apa cât Io. onomastica lor. Gilortul
este sil-arta, tn limba dacică, adică •râu voinic• având ln
vedere că ori se trage din arianul vardha, precum urmează :
• Rawli11so11 a adu~nat din tânt.A.ne claslc.e urmAtorul registru de
1tume p.roprie 111edo--persice coprlntAnd ruvftntul aria„ pe cari nu·
l-a Cost greu a le explica cu aglutorul llmbel zendlcc:
Arlabarde1, din arta şi vlrllo, celebru: toarte celebru;
A.rlâbanant.s, din arta şi berez, slrălucit: roarte strălucit;
Artachatus, din arta şi hukhll, amic: foarte am.leal ;
Arlap<Jl<U, dJn arta şi palii, domn: 111are domn;
.Ar1Ju11r1u, din arta şi 1ura, soare: luminos soare;
Artaurxa din arta şi k/11atra, rege: mare rep:e;
Artochmts, din arta şi takhma, tare: foarte tare, etc. •·
Se vede aşa dar limpede legăfura tntre Artaxerxss şi . ..
GiU>rll Herodot cel plin de basme e umflat ca o Alexăndrie,
tnsl la modul savant, cu sute de scrupule ştiinţifice iluzorii.
Procedeul logic este analogia cea mai kabbalistic nominală,
inducţia dela cazul unic la universal. Şi totuşi! Alţil au resta-
bilit viziunea terestră a lucrurilor, şi ln privinţa erei pre-
romane au strâns un material mai umil, dar sigur, arheologic,
lnsi!. Hasdeu a pus toate problemele, numai cu un d.i nte de
mamuth. Cercetătorul de specialitate mărginită găseşte un
mare reconfort la atâta erudiţie ~i imaginaţie şi se poate vin-
deca de prudenţe tot atât de vinovate ca şi divagaţiile. He·
dactarea tezelor şi demonstraţiilor revelă un prozator pasio-
nant, un extraordinar poet epic de idei. Meritoase, ln afara de
aceasta, sunt la Hasdeu silinţa de a umple golul istoric până
la descălecare, ambiţia de a rezolva misterul dacic. Roma
ti e mai puţjn scumpă, cum mărturisea lncă din tinereţă :
IS'l'OH IA J, ITEH1\TU l\l I HU,\ l ÂNg - mn
. - -
Desen de B. P. Hasdeu ln Ion· Vodd ul cumplit.
Sunt Dae cu trup şi surle\,
Şi cu mândrie aceasta o recunosc J
Sunt Doc> nu sunt Roman r
Pe Ro111a11i, fi dlspreţuesc . ..
Critica lui Hasdeu apar;ine mai ·mult polemicei şi se co-
l>0ară nu rareori la farsa de gust incert. Gravele Convorbiri
literare fură de două ori mistificate odată printr'o falsă tra-
ducere• după Gablitz • semnată M. L Iliasu (prilej de a dovedi
cosmopolitismul lor). altădată !)rintr'o poezie iscălită P . A.
Călescu şi în care revista tşi făcea propriul rechizitoriu. Hasdeu
recurge la jocuri de cuvinte (Cale'n-dar, arte-cu-lele, adică• ar·
ticolele • E. S. Min. Tit Maii>rescu), la acrostihuri. N. Petraşcu
esţe iropizat tn public prin cesuri arbitrare lntr'un vers latin :
Pctrasqu e prost ante.~ emufgerc velit . ..
alţiisunt lmproşcaţi cu • Zacherlină '· tn dreptul frunţii lui
Titu Mai6rescu sunt puse trei semne de întrebare, deasupra
capului lui pălăria loi Napoleon. Lupta cu Hasdeu ou-i
uşoară, date fiind urialjele cunoştinţe ale omului şi talentul şi
Maiorescu a fugit ln faţa lui, afectând a-l ignora. Alecsandri a
simţit insă, intre alţii, lungile săgeţi ale erudi.t ului. Când nu
cade pe panta neseriozităţii, Hasdeu e tot atât de ucigător
ca şi l\1aiorescu. Polemica cu Emile Picot reprerintă culcarea.
la pămâ.nt tn câteva mişcări a unui smeu cu sfoară nesigură.
Hasdeu constată că Picot nu ştie româneşte şi cu o răbdare
de parodie li lămureşte ci'L • i:ă-mă, Doamne, cc mă~i face 1 nu
însemna: • Fais· moi, Seigneur. ce q ue je desire • t ce qui me fait.
ce qui m' importe " t ce qui me tient au creur • ci • F ais-moi,
332 - PROZA Şl 'l'EA'l'KUL DUPĂ 18Ş9
Seigneur. tout ce que tu voudras •. Ii mai arată că •clopot •
nu e an latinism. lncheierea e teribilă:
• D. Picot. rnă acuză că pea\tru ll\inc •limba dac~ nu tire secrete,:
ou dln parte„mi rcbrrel, din contra. c.i1 pent.ru d~ Picot nre ,secrtlt
până şi limba latină"
Apoi. luând un ton de veselie, face câţiva paşi de fantezie
molierească :
• Ştiind al..1t de bine romAneşk $1 latineşte, fiind atât de forte
t11 Jlteratura liDf.?Uistic:l, şl totuşi trlticând,
Oig1111s, dl@11s es intrare
l1a . . . Conoorbiri llltrar.e. !
Hasdeu, din inimiciţie pentru ,\faiorescu, strâmbă din na~
la. poezia lui En1inescu căruia li scrie 1111 ncc.rolog rezervat,
pentru ca peste câţiva ani să-l numească •cârtiţă •:
Nu-i poezie t'lma. HQ111e:t ş• ,•\1tU.c:rooate;
\ 'irAiUu şi fioraţlu 11'au s tal ii f:ltlrl
Pe • 1'isa - plAndu-mi-.s'a . . , ., sonoare chiţ ibuşuri
Pe-o e:lrtlţ:l n1anite s'o schlmhe 'n cle(anl.
Marii poeţi români, susţinea el spre sfârşitul vîeţii, erau
Alecsandri şi Eliade. Din ura împotriva Juni1uci, ci care ad-
mira pe Schopenhauer, vesteji alături de alţi contimporani
şcoala • pesimistă I a Convor.blrilor. Caricaturizarea filoso-
fului german este tnsă spirituală:
• . . . El mânca cât şapte, \i l>llnct C•1 mAncare• e j)roastă: el bea
sdravăn, vorilerând cit vinul nu tace douâ parale: el decla.m a pe
toate tonuri!~ c.A lu1nea c atAl de re:a şi \iaţa c atât de nesuferit.A
lncAl on1ul trebue să dore.asci\ n1oartcu. moartea cât mai curând.
dar dâllSt1l, papa pesimiştilor, rut!ea de lric!l din oraş 111 oraş., rt\11nal
~nd auzea că se apropie cholera. -ltl fiermanla Schopanhauer este
la locul său ca Falstaff lnlr'o dram~ •hakespearlanil sau ca Tersit
t11 lliada. Ac.olo el dl mai 1nttltli \ 'Rrletate tabloului. Dar pe$imism
la noi? Copilaşi pesimişti? N 'a,ill lri'ill tncă, şi dejH ne vliilăm că
\Aţa nu e bun~ I •
r.·ilosofia lui Hasdeu a fost ignorată cu suficienţă. Maiorescu
ueadmiţând alţi filosofi tn afară de sine. Totuşi istoricul nostru
este un gânditor. In tinereţe, prin lorâurir.ca tatălui, se m;şca
to mijlocul ide.ilor hel;leliene. Acum, ca om de ştiinţă va fi pozi-
tivist, experi1nentalist, transformist. Darwln. \Vallace, Spencer.
Renan sunt numele mai des invocate. La acestea adaugă pe
Vico. scoţând o variantă a transformismului. Selecţia naturală
nu ajunge să explice fenomenele lnalt spirituale. trcbue ad-
misă o selecţie providenţială. Cu asta Hasdeu devine rasis t,
îmbrăţi.şetor al •doctrinei predestinaţiunii ginţilor •. Sunt
naţii rudimentare şi altele superioare şi deşi liberul arbitru
.rămâ11e în picioare. un progres uman, numai îu virtutea prin·
cipiului determinaţi11nii materiale e 'posibiJ. nu necesar•.
Deci Hasdeu crede in t poporul ales•. Io • ginţile â lese • c u
o mică rectificaţie. Dacă lnliltură progresu l • nece.<;ar •, nu
admite nici. dan1narea- eternă a t1.nor popoare, 11eexistând
t o fatală bestialitate'· Hasdeu cugeta ca un catolic, ca B laise
Pascal. Selecţia providenţială este graţia divină ca.re se poate
oricâJ1d coborî asupra unei ginţi, spre a o scoate prin cola-
borare cu bunele ci practice, din noaptea os.'1ndei. ln Istoria
criticâ Hasdeu se sileşte $i demonstreze că selecţia naturală
şi cea providenţială lucrează mână în mână în ţavoarea popo-
rului român. Teritoriul dac este cel mai propice unei civili-
zaţiuni materiale. iar Vlahul este. ctimologiceşte, domn, stă­
pân al popoarelor, printr'o revelare onomastică a Providenţei.
!11 cazul lui Răzvan nu-i greu de constatat gândirea hasdeanâ.
Tănase, neam de stăpâni deşi cerşetor, elimină. pe Răzvan,
Ţjgan , damnat, în vreme ce graţia di vină operează asupra
eroulw, ajutatl' de meritul lndJvidual şi de mişcarea de asimilare.
Rămân dar statornice la :Hasdeu ideea iJJtervenţiei divine ~i
aceea a putinţii eroice, intâm111ă.toare 11\1 necesare, de a sări
peşte etapele selecţiei fireşti, Această concepţie se întăreşte to
Sic r.ogito, carte cu naivităţi, dar şi cu părţi sublime. Ea tra-
tează. despre Dumnezeire, Nemurire, Destăinuire (revelaţiune)
într' un spirit • materialist •. mai bine zis panteistic, în sensul
lui Giordano Bruno, citat, şi al h1turor misticilor şi idealiştilor
germani. Universul e o sferă. o ierarhie de straturi dela
materia brută până la spiritul pur. Sufletul dar e treapta de
sus, materială în lnţel~ul spiritualist, iar moartea o tnăl ţare.
Hasdeu admite ln virtutea transformismului o ridicare a speţei
umane până la starea normală de d uh, adică un fel de apro·
piere de Spiritul universal, ca să ne exprimăm in termeni
hegelieni şi profesea.z â totodată o metempsihoză progresistă.
]:.tentru aceasta rtu ajunge selecţia na.turată. ci trebue şă inter·
vină selecţia providenţială, graţia. ,\{ai e oevoie de o tensiune
spre s uperior şi a.53 curn câinele este •candidat la omenie•
omul se cade să candideze la spiritualitate. Se poate închipui
o antropotehnie . o sforţare a omu lui de a se selecta • artifi-
cial• printr' un act de săltare. Tehnica aceasta e hărăzită
s upra-omulul (corespandcnt individual al ginţii alese) care c
\)eterminat prin • inspiraţiune• de speţa imediat superioară,
în c.,_iul lui, Spirilul, în timp ce as upra omului con1un lucrează
o •obsesiune• din partea speţelor joase. Hasdeu evocâ magia
de altădată ş.i nu greşe.5te, deoarece filosofia lui este nu con -
templaţie ci acţiune, lt1ţelepciune. tehnica de a se iniţia in
ierarhia speţelor. El !şi numeşte doctri11a • credinţă-ştiinţă •
şi Spiritologîe voind a apăs.a asupra caracterului magic, ope-
rant, al spiritualismului său. i\lai este de notat· că unu l din
mijloacele de comunic.'lre între do1iă grade • •amorul •. idee
la un om atât de citit de loc ingenuă, nefiind decăt plato-
nicul Eros din sistemele mistice. Ideile acestea (evoluţiunc.
ierarhie, iniţierea extatică a omului inspirat, erotică divină)
le-a pus gânditorul şi in versuri:
Materie ii rorţA I Din Porţ• cea supremă
Cc·i nmnai lorţll, una, monadi! f:\rll \llnn,
Orice se destdşoarA, orice se dcsdrumeazâ,
R:1manu lor\,li, tnsa c'un straiu de Individ.
Şi strai\tl se transformă. Pri11 vieţi evoltLtivc
1'reptat ~e sub \iază , ajun~e străveziu,
Nepipăit~ clastic. tntrete...:ut c,11 forţa
A cărei e 1ioJRhi\A: un corp molecular.
Nalu.ritllslul, caru din jos în sus lnvaţil,
l\taterle v:iseaz.at11 u11iversu "nlre,i::.
Din sus t1l jos cu faift pri veşte filosorul.
Şi · i pare n11mal forţă . Se 'nşeahl amândoi.
Poetul singur ştie. oxLatlcul prin caro
ln jos zâmbeşte cerul, purnAntul plânge 'n sus ;
Şi el. pllipAndo hnrpA. vl breat~ Lotodalo.
Cu Oun111ezcu - lubir~a ş i cu lul>lrcn- 01·11 .. .
ION GHICA.
Viaţa lui Ion Gbica nu e at.~t de sem11ificativă pe cât e
de plină de peripeţii. Omul nu are exaltarea profetică a lu i
Eliade sau combativitatea de Don Quichotte de pustă a lui
Hasdeu. Dimpotrivă cnt o persoană cu mnltă prudenţă, care
punea la cale revoluţii.le şi se eclrpsa la vreme când apăreau
sbirii, asigurându-şi prin relaţille sale bune situaţii 1n tabăra
poten.taţilor, spre a se tntoarce apoi şi a trage foloase de pe
urmele am.e stecului său tn toate. Ghica era bestia neagrâ a
lui Eliade, care vedea ln el un trădător patentat. Dacă însă
am vrea să socotim pe Cbica drept un Baboiu, uneltitor fin
şi infen1al, graeculus subtil, suntem dezarmaţi de sentimentele
l"'triotice, de valurile· de .fraze cuminţi şî bine intenţionate
 ISTORIA L ITEHATURll ROMÂNE - S89

ce ies din corespondenţa şi opera lui. Ghica era, propriu zis, divers tntr'o poveste cu Ali-baba. Chica e din stirpc de Domni.
un diplomat şi existenţa lui se şterge ln lumina operei. dar are faţa ne"6ră ca a robilor de pe moşia tatlUui său şi
Descendent de Domul, [on Ghica, născut la 16 August imaginaţiunea lui indianli e bine figurată lisiognomonic. In·
1816, Io Bucureşti, este fiul banului Tache Ghica şi al Mariel splim.~ntase- iicea el - pe teribilii localnici dcsellrcănd un
CAmpineanu. Se ana tnrudit şi cu Dudeştii şi cu Vllcllreştii, revolver cu repetiţie. La Samos se cunoşteau numai pistoale
vlduva poetului .<\lecu V~u. Elena Dudescu. fiind o cu o ţeavă sau cel mult două ţevi. La 1859 Ghica este ministru
sora a hunicii sale. Scriitorul iŞi amintea de marele ban Tudo- de interne şi capul ministerului ln Moldova. sub Cuza (6
rache Văcărescu, soiu de Harpagon valah care da bani cu Martie-26 Aprilie). primind acele~! func~iuni şi ID Muntenia,
c!lmatA rudelor şi examina galben cu galben spre a se lncredinţa Intre f i Oct. 1859 şi 27 Mal 186o. lu 1862 li J.ntiilnl.m la Paris,
de Integritatea zimţilor şi exactitatea greutăţii. Sgllrcitul lşi la prânzul ministrului de externe, stllnd de vorbă cu bătrânul
ţinea sipetul ferecat tn care păstra sineturile sub p.~tul de lemn l(iscle.v. lL tncarcă apoi onorurile ce nu se ţin minte ln poste·
de brad cu plapomă de cit. JnvesmAntarea li era, fireşte, orien- ritatc: vice-preşedinte al Camerii, ln 1863, prim-ministru şi
tală : giubea portocalie, peste libadea lungă de pambriu verde, mini~tru de externe ln 1866, de interne ln 1867 şi tot de interne

işlic pe cap. Şi cuconul Tache, se 'nţelege, ca boier poartll str11· ln 1871. Bcyul de Samos avea dar reputaţia unui om cu mA.nă
iele tradiţionale. li plătea să umble călare şi li vedea lumea tare. Uin 1877 a fost director patru ani al Teatrului Naţional,
trecllnd astfel cu şal la cap şi cu capot roş pc trup. Copil, fonrt<> triticat de dramaturgiJ nereprezentaţi. protector al lui
Ghica petrecea la moşia pllrinteasell pe unde se lnvrutea ves- Alecsandri în deooebi. Intre r 881 şi 1889 prinţul de insulă cu
titul haiduc Tunsu. tancu Jianu ora prieten al casei. Cu el se la\A de llindus stă ID brumoasa Londra ca ministru plenipo-
tenţiar, scriind cunoscuţilor epistole de o bună. dispoziţie
făceau vânători homerice, impuşcăndu..se câte o druţă de
antonpannescă_ • Sunt ln dârdora dichiselii; de m'ai vedea,
lupi, vulpi şi iepuri. Ghica fu coleg cu Gr. Ak-csandrescu ln
te-al cruci. Mă duc să. văd Caţa binecuvântată o reginei şi
clasa lui Vaillant, şi cunoscu pe Bălcescu la Sf. Sava, unde-l
!mpăr1\tesei • scrie ln una. O scrisoare Intel"' aşa : • ln Grecia
pomeneşte o matricolii din 1832. Jn 1835 se găsea lu Paris şi
vestită "" ivise un şarlatan ma.re, un mncmonist, a cărui ştiinţă
locuia cu alţi conaţionali Io rue St. Hyacinthe. Acolo cunoscu
pe Alecsandri lntr'o Oumined, pe Quai Voltaire_ pe cllnd era d'a lnvăţa pe Greci a nu uitat. ln mijlocul celor mai se-
grupul moldovean păstorit de Fumaracbe ieşea la plimbare spre
rioase chestiuni se lntrerupe cu o anecdotă:
•Aflu tntr'o ii că un amic al meu era bolnav. Alerg la
Champs Elys6es. lşi dădu bacalaureatul la Sorbona la. 11 Ianuarie
dânsul. El, cum mă vede, lmi •Îce cu un glas duios:
1836 obţinâ.nd note slabe. Apoi urmi!. şcoala de mine, din care
•< Mi-e foarte rău, mă I O să mor I ŞI nu mi-e de mine, dar
ieşi inginer la 1841. Ştiinţele naturale a u fost o obiectu l prin·
de hll\ta ţari•. că so pierde I • •.
cipal o al studiilor lui din tinereţe. ·E ra d.e pe acum un frec-
Ştiind că lumea li Iace haz. Ghica !şi presară con:~pondenţa
ventator de saloane, un liinăr cu multe relaţii, căutând să
cu anecdote. Amintirile lui sunt adevărate luate de sus, !nsă
cunoască lumea. Avea raporturi cu ambasada otomană din
I><' detalii nu trebuc să se pună temei. O anecdotă e folosită
Paris şi frecventa salonul filo-elen al d-nei de Chan1py. Gă· de două ori pentru lmprejurări deosebite şi multe amănunte
lăgios, vesel, făcea boemă. Pornea ln o~ cu câteun tovarăş
s'au dovedit false. lnc!I. Io 1$94 era greu bolnav la Ghorgani,
noaptea. lua togheţntă la Tortoni pc Boulevard des ltalions, şi unde muri la 22 Aprilie 1897.
după lungi peregrinaţiuni se lntorcea la •iuă. acasă. Rcvcnil Opera lui Ion Ghica este muieul Camavalct al nostru,
111 ţară, cu un nume • tres a la mode • se pune Io conllict cu organi2llt de un bun artist. Nu-l mai puţin adevărat că epoca
familia care cerea sll se otmpingă • tn vreme "" el , bonjurist 1821- 1848 a fost de un ma.re pitoresc prin repezile prefaceri
voia să se Iad. dascil la Sf. Sava. De aceea merge ln Moldova şi lntrepătrunderea de elemenk contrarii Călătorii străini au
spre sfârşitul anului 1841 fiind primit bine de Sturza către rămas impresionaţi iar scriitorii români bonîurişti (Russo,
care avea lrtsă şi un ntesagiu al boic.i·ilor un1or1işli din ~'ltJO· Alecsandri! au lă.<nt interesante tablouri de epocă. 'l'rebue să
tenia. Stătu acolo aproape toată ian1a şs era în laşi ln Februarie ne gtu1dim că Kogălniceanu, omul tl<~loanelor borlin„ze. de·
1842 când mw:i mama lui Alecsandri. S'ar părea cil avea o butase pe scena vieţii cu antereu. ln biografia acestor oameni
slujbă, de vreme ce se prezenta lui Vodă din când ln când deceniile sunt tnscmnate fiecare cu altă cotoare violentă. ln
• cu hllrtii de serviciu •· rămânând la masă. Ghica afirmă cil 1844, c:And Ghica scria la Propăş1rra. fusese uimrt de luxul Bu·
era profesor la Academia Mibăileană, şi to. vara anului 1842 curcştilor şi un scriitor to limba rusă. lin Radul Curătescu
când călători cu Alecsandrescu ln Oltenia se afla ln vacanţă. dela Cişmeaua-văruită publica ln A/manahrd Odtstti 1848 o
J nsă cursul de d.e schidcre la Academic 11 ţinu la 23 Noemvric nuvelli T1111sul, (nlilmplare adtvdrald diu Vaia/da din care se
184~. La 18•4 este printre redactorii Pr<>f>dşirii. Mutindu-i desprinde acea.'ltă vi,iune a cetăţii lui Bueur:
tatăl 1n 1845, plecă iru- tn străinătate. !n 1846 era la Paris
iar ln 1847 se lntorcea spre a se lnsura cu ~ lata genera- • 1:ost·!1\I 0-vOOjln\ ta Ducurqtl 1 :-.:11 I lmi pare fonrtt rJ.u.
="'Ici u•a,·eţi gilnd si) 1ntrRc\i? lnrA '' nlol mult f1·111 pnre r:\u, (.:.C
lului Mavros, grec rusesc, funcţionar superior al lmpăraţlc1, uru~. C'C case, c..-c 1ttnl femei s1111l tu ltu ct1reştl I Acolo ve\I gAsi ochl
fapt ce a putut arunca asupra lui Ghica, din partea lui Elladc, de llalio, prollle de Crecla, şi Sfilbntlc5 lrumusc\~ ele Eglpt•an1l.
cole mrli legitime suspiciun.i. Ghica voia să profite de nitmele l)u ve\f intra tn tt\rK tlesr>rc \.otcJ1tlnfl snta I lcrUstr:\11, tlC ullto Podu-
său la modă. şi sâ se aleagă deputat de Oâmbovl\a. , Que MoRuşonei. seara. J>C IR OJ>l sau uouo cea,,ţurl 1 o sâ ' '" t1n11lc de mi·
rurc şi rul caJescclor de Vinn,n, hatt1urlle, AtrAlucinde. cnll fte ~lagde„
veux-tu - mărturisea el lui Alexandru Golescu - jc suis am· burg, ar11:lu\ii tn tn1brAcăminte cc t>ale la ochi. l>Mrll ft1 bogate
bitieux o. Bibescu se puse dea.curmezişul, fiindcă socotea custuntuti n..'iatioo -• C\troanile tan1>0P'J\01101c •lupă JuruA1ul tte Paris.
rusolob pe ginerele marelui lunc\ionar rus. Situaţia desvă.luc l·uiAttda vide,rc vl s'u 11nprr.ş ti a tn o 1t~l pcstrt:ţir~. ş1 vc\I socoti
toată fina ţesătura de nesinceritate a societă~li de atunci. ~·A liu r1 1r~1i i serbco1.ll \'r<'o n1arc tntl\n1plorc. J)ur 11\1 o 11imic:il i
nccustn c tllnicn fn'1t!lelnic·ire n Ro111t\nilor, care tu tonta senr;1
I.a 1848 căuzaşii 11 trimiseră pe Ghica agerit la Const.an li· vlo\ tlCRtl Io u11n <1111 ascrninc 1>rhnl1l1,rl. <~ măren\il 1111\ll c 1-.odu·
nopol. El rămase ln Turcia şi după cltderea revoluţiei şl Poarta ~ I OMttşonei I (::ite t'll.'i.C rlc peatrit cu tlouA rt\nduri, uco1>trlte cu fer
11 numi la 1854 guvernator al insulei Samos. cu misiunea spe- snu cu dn1nlţ:\. !\ceost~ ullţii, pro•pcttul l'cvii de Hucurcştl. talc
cia.li!. de a stârpi pe piraţi. El rămnse acolo până ln 1859 căpă.­ prin tot tArgul; ~· ce. nu ve\i vedea pe tn I Biserici. palaturi ~tt.şti,
teatru. birt, toate putlncloastle fel uri dt maguii ş.I de pr6\ Alioare; 1

tAnd titlul de Prinţ de Samos. Cum a combătut cu hoţii de '"'"'l>ând dela spl\crle pAn5 la burnli\rlo, la care 1>c o tarabă stau
corăbii a povestit ci lnsuşi cu acel dar llc a preface un fapt fntillSC' fntr'tn~ fel ndlmenllor buc-fi\tfe d<' friJ>lnrâ t1" 11tlcl. Ilar vi11 I
884 - PROZA Ş I Tl!ATRUL DUPĂ 1869

:--.-...,.~ .,-,.-...,...F...,•„•M=-·--~ dt prin TAlAttşi şi din To„borbA pentru lnlreţ!nuea haremului

sAu. Acest specimen de sulbnlor rro Pelroclle Mavroghcny, demnul
liu al decapilot ulul Domn •·

Chica reeonstihle totul, arhi~turll, mobilier. costumaţie,

gesturi. Iliră a da impresia lngramldirii erudite, căci el nu este
arheolog ci un om cu o extraordinară memorie vizualA. Sun-
tem ln sălile destinate epocei regulamentare. Intrăm tn casa
boiernl1U Ro1t1anit:

• , .. Odâi1e toate aşternute lnr11a cu covoare scumpe de Uşak

fi de Agcm, la.r vara cu rogojini lino de lndll ; macaturile şi per·
delele de mi\tAsilrlo groa;A do l)nrno$C şi de Alep, Scaunele şi co·
nopclcle toate de Jemn de rnuhon şi (llJ nbnnO$. t11cru.slnte cu sidCfuri
1 şi cu figuri de bront poleit. l1nbrllcnlc cu piele de C-Ordova. Io. toate
odăile, policandre atArnato de tnvanurl cu girandole Intre uş i şi
lcrestre, t oat e de Venc\lo, Ullale cu dlamnnt1rrl, ln care se oglln<lenu
seAtn a.ceea mll de lumânârt de spermat1\et fi dau cas.et un a5ptcl
tncdntător •·

Scenele tnchipuesc o searli de bal. lntr' un colţ al dioramei

sunt strânse. ln vederea studiului modei, femeile:

• Cucoanele cele tinere u purtau legale la cap cu turban de

tulpan, ubnmlc sau maramă meşleşugll adus cu coadclc cu panglico
şl urmuz fmpănate cu stele şi fulii de diamant, roche de măt.AsArie,
marţelln sau papllnă !Arii cule, mAnecl cu bulanturt, clupag scurt
pe moda imperiului. f"ctclc, CU CAJ)lll gol, cu panglici şi cu fio·ri.
rochie garnisi tă pe poale cu Oon11url d• pnngllce 11 de sloi~. Cucoenole
mut t11 VAt$tă mai păslrnu tnc:'\ fesul nlb, Jegnte cu testemel cu hl-
hllurl, partale d• aur cu plolro tcumpe fi cu ş al pe spate•.

Uo d e taliu reprezintă singularul chip de a dansa occidental

ltl straie orientale:
- •Când era să tnceapA danţul, boierii cel tineri !şi lepădau giubelele
I. Gbku. li. "· li. 1i papucii, răm!lneau nu111al ln moşi şi alergau de luau fetele şi cu·
coanele la )oe, la. polonc•a. la parolft. ln vals şi la ecossaise •.
atAla vin, tncAl puieţi sA vA seAlda\I ln el. Apoi esposl\le de şlpurl
şi de bolelce cu bulce de mulle colore; şi apoi fUbelurl, dar « Insfâzşit tmpietribl ca lntr'o cetate vrăjită de Haliml,
şerbelurl I de o mie de soluri: pe rc>d, pe clocolodA, pe vonllle, IArA priveşte de pe un pat familia Domnului :
vanilie, unul dccAl altu.I m>.I guslo• şi mal aromaUc. precum de
plldA la coleUrla dinainte cArlo suni scoase la ull\A vr'o doul zecl • ln sala de bal, Voda lmbrAcal cu 8)ubea alb.\, hanger de brl·
de scaune. SA fU\l lnsA ci alee după primblare vin aburitele cucoane llanturl la brAu. şedea ln rnl)locul solalci lnlre lerestze, rezemat
de se n'icoruc cu tnghlc\ala datA de eălnl amabilii cavaleri ... pe perne:, cu gugiumanul de samur. cu funda alb§ ca.m pe frunte
• Dar ce vlo\A, ce acUvltal e e JU Bucure1U I EalA legllnAndu·•e şi cu mâinile lncleştate la ceuli\. Pe mnrglnca palului, la dreapta
merge un boer cu barba neledA, care tnsemnead mlirlla lui trcapLA ; şi ln stângo. şedeau c<lc şnsc bclwdelc şir•
1>resle albastrul nntertll e f11clns cu brAu roşu, benişul e roşu şi
şlicul sur. Eot d ml1cAnda IAcomle de bani !actorii ovret'Şll. lia14
\iganil pe JmnAtot.c 8011 şi descui\!. E atA Moldoveanul cc Şl·n mul$
turmo de ol, caro so poşte tn prt)mn oraşului vă strlgn ln ureche:
•lapte dulce I • Eattl cnlesce. cAruţe, cai, boit bivoli, ol ; tot. ~t, 1nlşcJI.,
alearg~. lerbc • . • Uneori pe podul de lemn lipsesc dom\ trei podele.
noroiu, ilrlrn toore. tncdt tto u ~ LT:\surl nlt pol Lrtcc all\lureo •·
Colecţia h1i Chica este integrală, distribuită pe săli şi
epoce, formând uneori serii pe generaţii Astfel tntr'un loc
dăm de Radovanca. vrăjitoa.re, locuind tn ruinele palatului
Dudeştilor; după ea vine Călina, fata eî, ne,•asta lui Soare
potcovaru Ţiganul lntâiu, apoi a lui Stoian, zavergiu cu t tara,
bulus la cap şi cu iatagan la brâu • ; însfâIŞit unnea.iă nepotul
Radoveocei, bonjurist dela Paris umblând • cllnd răsturnat
ln droşcă sau ln ean\U., când călare pe cai de soiu. când mlind
arntăsarii din faeton •· E o înscenare muzeală savant:A.. plinii
de humor, căreia nu·i mai trebue legendă. Prczent.ările sunt
dioramatlce, lntrunind toate e le mentele pătrunderii modulul
de existellţll al individului. Iată pe fiul sucitului Mavrogheni-
Vodă :

• . . . nu sunt mul\l ani de cAnd , pe stradele laţului se •rdto re-

gulat lu lonle itlcle la orA Copoulul, un bătrA.n sbArllt, cu bnrba
cdnlld, glubcn de pambriu portocallc lmbli!nlL6 cu rd•, clncşlrl roşii;
moşi şi papuri galbeni, legnt cu ~al alb la cap, lrftntll picior peste ~icolae ~la\'rus, sorrul lu' S. GJ1ica.
picior lnlr'o cnlea;c:A deschisă ln mijlocul a trei pntru lele reerulole OupA .Boa~ dt Grdu.
 ISTOR IA L ITERATORII ROMÂNE - 886

Sl plşim mai departe ln sălile epoc:ei Cuza. ln locul işli­

carului apare tAnlrul prefect de formaţie pa..'lOprută, cu tot
alaiul lui oficial :
• Apa se. retrAt.eff_, noroiul se. pref.ăcu:se tn praf, era ora de 1mlu.I :
!lisasem rouncllA>rtl s4 se odlbneasd. cAnd auzil o lrAsuni lnltlnd
ln curte: lntorc capul ,1 vAd o droşd frumoasă, l.rfts.~ de potru cal
negri, bine brlnlţl, dufl de un surugln cu poturl fi t111lud şi cu
panglici lricoloN! la pllllrte. lnalntea trăsurll alergau dol dorobanţi
cillArl, cu carabinele ln sus la oblAnc, un alt dorobanţ trepAda din
IA>alJI puterea calului la scara dreaptl şi un al patrulea po caprn
ţinea puşca ln sus. Ajunşi la Uf<l casei, un ttnăr se desllpl alene de
pernlle trAsurll, te cobori şl dup~ ce se lnlln•e ~scAnd, dote cAtevn
ordine dorobanţilor CC·l lntovlrAşeau •·
Mai lncolo un şir de săli reconstitue o reunire ln o damă
de modl provincială :
• ... acceptat amoblla propunere şi "n cdtevn m.lnutt 1mbr:l ·
casem o toaletă cuviincioasă şi mll lochinam respectos lnalntcn
celei mal elegante dame de provincie. O rocble de atlas verde, cu
crlngl galbene, lnUn•A pe un malacof din cele mol umflate, lilsa
ln urmA·I o coadA de trei roţi, un ciupag de douO degele agAţat
cu douA panglicuţe de umeri goli şi groşi; o bertll de ŞonUlly de
bumbac, neq:t lncadra sinul umnat al damei ; la cap lmpodoblll
cu douA ocA de pir legat tn cordele de catl!ea roşie cu stel!ţoare do
aur, cu moţuri do bunnux fi cu ciucuri de fir. Dac:A pe de o parte
tşl arlita prea mult tnimu„ţea braţelor, a pieptului şi a splnArll,
pe de alta tşl asc11ndto obn>.rol şub o tencueall groasl de pl'll!url
alb„ roşii şi vinele; nu-l lipsea nici pielea de liliac pe sprintene.
nici rlsUcul Io coado ochiului şi sub gene; IA>ate chtcbl\ele dresului,
sullmanulul, mnchllnjulul şi-ale repicagiulul U erau cun01eule şi
lamlllare.
• ln 1nljlocul unul salon mare, !'nlr• dou~ od4l bogat mobilate
cu slo!A de brocatclA de mdlase, luminate cu spcrman\et4, tn r.nn·
dclabre şi tn glrnndole, sd lnU.n dea o mnaft lungA, rntunjlld oblu
la capete, acoper1tA cu postav verde, prlns pc morglnl ln cuc de
alama; ln toate col\urlle camerelor câte o mescloard de wlsl co
lumllnllrl tn s leşnl ce şi co toate Instrumentele ncc„arll, de llecarc
cAte doull perechi de c.'lrţ.I, patru coodee de credl tn hArtle verde
poleltll şi periuţe cu coada de bun-lemo de Fernanbuc „
Muuul, ne aratl, to continuare, elegante romAne ieşind
la şoeea tn epoca Domnitorului Carol I:
• ADA dar, amice, cil domele de aici poartO rocbl de otlRJ. de I. Ghica. li. A. R.
r.y fi de calllel eplng!N, lipite de pulpe. ca pantalonii busarllor,
gram4dite mototol dlndAr41, ,1 cu coadA de dol co\I, botine cu Loc
!nalt de o schioap4, poltovlte cu alomA; pftlftrli numai cAl podul
palmei, legate pe CtCflet.ul rocului, şi cadogane de o ocO RrUDcate
11e spate; toate acestea Aduse do poninoealA, cusorlis, dela cele.
mnl renumite modisto din Paris . .•
•Cale~ de, Viena cu col ungureşll: cu vl7.lllu cu cocardA, eu
şireturi de fir la pAlilrlc şi la cus~lurl, este •upremul !erlclrll elegan-
telor. F..st.e nobil şi do bun ton cn o dnmA sA se lnvllrteasc:l pc şosen
cel puţin de do u ă ori, dela havur. pnnll ln rondul cel mare, rllstur-
notA pc un fu:o d de mAtn.o olbnslrll, vAn~tA snu ga!benă; apoi sn
se coboare ca sll-şi t4rasetl ni\el condn rochii 1irln prai, tnconjurat(i
de trei patru elegante, urmo I :1 pas cu llM de mândrul lacheu core-1
duce manteluţa de cinci dramurl pe braţe „
Tmpreună cu dlU'ul reconstruc tiv, Ion Ghica are un talent
de narator incomparabil. o imagin:1ţic arabă. Punctele lui de
plecare sunt documentare, amintiri, st udii economice. sociale.
tn mijlocnl celui mai arid memo riu , prozatorul trece la anec-
dotă, câteodată dramatizând, juctnd pe rând toate rolurile.
lnoercările de caricatură, după V. Alecsandri, cu nume tipice :
tânărul Oftescu, Paraponisescu. Tache Ţuică, Zamfir Toroi-
pan, locotenentul Spadon, Zinca Limbuţeasca nu su:nt oele
mal fericite. Când inventează, Chica pare sărac, dimpotrivă
evocarea dă impresia lucrului imaginat şi memoriile lui iau.
totdeauna proporţii fabuloase. Cine poate uita pe boierul
Furtună, prezident de Divan, care asvllrle· cu fesul după Im ·
pricinaţi, pe dascălul Chiosea. bătând pe copii cu imineul
S(;()S din picior şi cântând un pa-vu-ga-di sonor • care-i i~a

Dora d'lstrla, publicista de reputaţie europeană (1828- 1888), rllci\ pe nas cale de o poştă " pe Bâriof cel care tşi scuză neomeniilo
o b•nulul Mlhalaclle Ghica şi a Callnc!U Faca. li.A . n. oficial" cu • Ta nevinovat •.• slujba I'·
pe Manea Nebunul cân-
336 - PROZA ŞI T-EATRUL DUPĂ 1859

tâod • Fivrelzon I fivre17.on I • (vive le son I)? Ghica. are o can- r

titate de cunoştinţe naţionale şi internaţionale nemaipomenită
şi urmăreşte pe eroi lu creşierea şi descreşterea lor, ca un
nuvelist romantic. Prăbuşirea personagiului tn mizerie şi
anonimat este finalul ce-i place tn deosebi:

• „ • . Cine 11'a văzut pe stradele Stan1bululul şi ale Perei un 01'1

desculţ cu hainc1e sdren\e ca de cerşetor, ln cap cu u1\ fes solos,
mostecAtl.d din gurii. 11econtc11it, s pulltd că stomacul său 1\u mai
poate 1nistuJ altA milt1care decAt ziduri, te1nclil ((~ castc luri? ..• •

Acest erou de romaJl popular e baronul S1>1eny • cel mai

elegant Şi mai lucitor tânăr magnat'· E un sfâr.iit după for-
mula Kean a lui Dumas. Ghica e un prozator nu numai de
uşurinţă firească, c.i şi de rafinare clasică. Niciunu l din pro-
cedeele artei nu-i e •i.răin Convorbirea lui St. Ma.r e de Gi-
raTdin cu un locotenent român la Izlaz reprezintă, prln ca-
denţa savantă, prin simetria ei compusă, o pagină vrednică
de un mare comediograf:
•- Vous pariez trCs bic11 le rra11~is: v-0us l'avcr. ap1>ris nu
coll~ge,11'cst·cc. p11s?
- Non, nlonsieur, tl răi111unde otiterU]. j e !'ai oppris lout ~eul.
- ,\taJ Je vous en falt n\on co1npli1nenl. l! u călAtore~c„ li zJce
voiajorul, pci1lru cerr.ctnrea de &1 lU chil.ăt i romane. Nu cumva cu·
''oşU pt aici pe n11roa1>c ce"·a lt1scrl1>t iuni \'tchi '? .t\ş vrea să ştiu
cum se '1Ut1tea &CC$l loc ltl ,·echime.

Pantazi Gbtca. n. A. R.

,. Orllcrul îi râspunse câ se ani\ ln drept cu anticul Anasamum,

nstilzl Nlcopoll, aproape 1le Utu$, şi cil 1>• malul cclMalt al Oltului
ptatea s:\ viilteze \•a.Iul lui Troian.
• Căl~torul lnc.,nt.al li ticc:
- Te-ai ocupat cu islorlA şi cu geog.ra.fln antici\, c.lonl11ute, ne·
greşi' că .le· ai studiat la colegiu 1 ·
- Nu. <lon111ule, le·am studiat singur. răsp11nde ofiterul.
- Alt I je vou.& cit rait mon complilnenl .
- 1.a o n1lcă dc.1>ărtare, a<fai1gA ofi\crul, la Grosdipod, unde era
antica SigllJJdn, s„a_u găs it tablele de aramli pe care est e jnscr.ip~
\lune.A :
IMP. CAESAR. OfVI. TRAIANI. PARTICl, etc.
, 1 pe care se alll'i .mni mi11lc 11umr etc soldn\1, cl\rorn. li se acorda
clrcptul <Ic cet~ţenie.
• ţ\ces le table se citesc astfel ;
IMPERATOR CAESAR DIVI TRAIANI PARTAICI FlLl US
OIV! NERVAE NEPOS, ele.
•ŞI <llneolo, J)es:te ()l t, IA.1'umu, \'CC.bea 1'11rrls, ~'a gAslt o pialr;'t
t•u h1:i;crit>ţlt1ueu:
IVL. C,\PITONI. C. P. P. 11.1, YRICI
TR. T. OMNffi. AD. ORP.
FL. SIRMTAT IVM HON.O RATO .ET. cte.
cnre se cltc.şte:

IUi.IO CAPl1'0«l CONSULARI PRAEFEC.TO PROVINCIAE

ILL YR ICI ·mJBUNI 'flTULO OMNIDUS HONORIBUS AB
ORDINE, etc.
- Cu.ID? ştii lt\t io eşte. dOJtwu]c? ::ti st1JdJat. negreşit acta)'; tA
limha la colegiu?
f. (jl1ica cu 80\ia. JJ. A. R. - Nu, domn11lc. îi rilSp,1nse ofiterul, je l'al apprls toul &C\tl.
 ISTORIA LTTERATURIJ ROMÂNE - 837

pitan otoman). In gene(e făcu avocatură şi politic! fiind

deputat liberal. A !ost lnsă şi prefect de Buzău şi tn 1881
inspector al .monumentelor istorice. Pantazi s'a făcut ilustru
prin injuriile cu Ca.re l-au acoperit Eminescu şi ceilalţi con-
temporani. El e
uriciunea fli.tă sunet, li\ră cuget,
Cu privirea 'mpllroşatl şi la !ălei um.n at şi buget
Negru, cocoşat şi lacom.
crescutul •sub poalele Fanelii •, care vindea bilete pentru a
sa adorată ln uşa cafenelelor:
E:I leg! dă şl-aruncil retoricele-I $Uliii
ln coplştea cea plină de saltlnibancl de uliţi.

Şi Caragiale U tnfăţişea.ză urit, zevzec şi gheb.os. ln goană

după tinere stele teatrale, din care pricină fu şi uns odată,
printr'<> păcăleală. cu chinoroz pe obraz. Şi era într'adevăr
cocoşat (• umerii săi erau puţin cam ridicaţi>) şi pentru a.sta
cineva ll ironiză in Carneră. El răspunse cu o vorbă byroniană
că individul U vedea cocoşat fiindcă nu i se arăta decât spa-
tele. Eminescu şi Caiagiale sunt nedrepţi. Panta.zi nu numai
nu pare zevzec, dar este, botărlt, un om cu o largă cultură
literară. Afară de aceasta, polemica lui vădeşte un om delicat,
un a.de.vărat boier. Avea •viţii• blajine, tn doosebi acela.,
susţinut printt··o teorie specială a fericirii, de a cultiva actriţele
germane ori franceze de pe la varieteuri. Fanela era o astfel

Pantati Ghica. B. A. R.

- Ah I je vous en !alt compliment.

• OrJ\crul li ma; recomandă t.ot astrei o piatra cu Inscripţiune
greceascil.
- Vous savez le grec ancieh, n1onsiet1r'l \1ous l'avet. sans doute
apprls au coll~ge?
•ŞI olllerul JJ răspunde:
- Non, monsieur, Je l'al ~tudlf tout «ul.
- Ah I Je vous en !alt compliment '·

PANTAZI GHICA.

Pantazi Ghica e.r a fratele lui Ion Ghica.: născut la 15 l\llartie

t831, după ce tnvaţă la Sf. Sava, e trimis in 1846 la Paris.
In 1847, tntors. devine secretarul Magazinului ist<>ric şi după
a.ceea, propagandist al lui Bălcescu pentru revoluţie. Arrul
1848 1-a sguduit pe. el ca şi pe ceilalţi tineri. In 1849 Pantazî,
O. Berindey, doctorul fa.tropolu, George Creţeanu şi Al . Zisu
se lnţeapă la. b.raţ şi s ubscriu cu sângele lor un act prin care
se leagă cu jurământ să trăiască • toţi pentru unul şi unul
pentru toţi •· După mişcare pleacă la Paris pentru studii
juridice pe care nu le termină, revenind la 1853, însurat cu o
franceză, Camila. Lucra din 1859 in redacţia D&mb<YV·i /ii lui
Bolintineanu, dela care păstră bune amintiri, fiind ln 186o
arestat pentru delicte de presă. Inainte de acest an se afla J)asciilul Stan St.anovlcl Lupescu (1791-1870) şi sol.la sa Uţa
Mihalcea. Prin 1822-30 dascill la Şcoala domneascil din S!. Gheorghe
şef de divizie tn Mini>-ternl de externe (după ce câţiva. ani vechiu, mai l Artiu la Colţca.
tn urmă, ln vrernea răzb.oiuluj din Crimeea ajunsese a fi că- B . A. R.

„
338 - PROZA ŞI TEATRUL DUPĂ 1859
IJ. A. /I.
de cAnt!reaţl lrancezl dela Orf>htu. localul lui I. D. Ionescu,
peste drum de Prefectură. • Fantazaki • e un boem, •regele
boemei romlne '· zice Macedonsl<l. Acest fel de vicaţl 1-a şi
descris tntr'un roman. Nu mergea dedit to trăsura, iubea
câinii şi detesta pisicile. fiind superstiţ;ios. A murit la 17
Iulie 1882 (ln strada Cometei) şi a f - lnmonnlntat la
Ghergani, cu sufic1enUl pompă spre a fi numai de<:lt uitat.
Pantazi va lua atitudine tmpotriva Convorlririlor literare,
având teorii literare proprii. El va găsi c.'I. critica lui Maiorescu
e lipsită o cu desăvârşire de coudiţittnile unei critice serioase•
•ca.re consist!\ ln a stud ia o materie, a o analiza după regulile
artei, a constata părţile ei cele bune, şi acele şovăi nde t.
Repudia romantismul şi aproba şcoala realistfl, lnţelegând
prin realitate nu numai ceea ce există ci •şi aceea ce ar putea
să e.x.iste '· Alecsandri ln Dunrlwava Roşi• şi ln Despot· Voâd
atinsese • culmea sublimului •· Va combate şi teoria mace-
donskianl a absurdităţii sublime. Imaginile sunt permise ln
poetle şi ln protA nunuu dacă sunt semnificative adicil, după
Pantari. inteligibile. lşi amintea de ou publicist mort la acea
dată (188o) ca.re pria 185C)--6o vestea o revistă cu tiUul ilogic
A ripil1 furlunoau . (P ublicistul era ConsL G. Florescu şi foaia.
llrif>tl• fu rl11noau, o. apărut la 17 Iulie 1800). c ln proză ca
şi to versuri se cere mai lntâiu de toate o cugetare sănătoasă,
raţiune şi logicii.; se cere frază corectă, tem1eni nemerill bine,
principii de cuviinţă şi o expresiune veridică. şi energic.'\, so cerc
mai cu seanlă armonie: aro1onia limbii şi armonia. stilului cu
cugetarea•· Frumosul • să fie neapărat unit cu binele•·
Pantazi Ghica a scris nwneroase nuvele ln care c•tc lnvc-
deratll lipsa do talent. Jloiai mult decât limba plină de supă·
rătoare neologisme !Jn&nd seamă de momentul istoric şi de felul
de cultură al eroilor (agitaţiune, guarde de onoare, adnl,demi-
siuue, blafard, bagagiu, fidanţat, ancsietate, sordid, prodigiuri,
etc.), decât cadenţele stilistice şi poliloghia (•două Cete, două
copile•; •frumoasă, deşteaptă, cu inimă, cu simţire, cuminte.
şi cu inţelepciune •; •acea ură, acea obosire, acel sajiu •;
•amor sălbatec, amor de tigru •) supără lipsa unei intuiţii
oricât de modeste a coloarei Istorice. Marele vistier Cândescu
!şi dă • demisiunea o, Oomnulu1 i se tmpotriveşte, tn veacul
acela. •cugetul public•. tot vistierul !şi strange • bagagiul •,
•orologiul sună noaptea jumdtate • Radu Buzescu •servea•
api!. Doamnei, lliihnea • activea:ill. marşul" etc. Eroii sunt
melodramatic demonici, ca acel Dincd Sârbul • şearpe incolă·
citor. fiinţă târltoare, astucioasă, hipocrită, (urbă, şi trlldă·
luare, sullet damnat, spion şi confident al lui Michnea •· Sa-
tanismul şi macabritatea şunt. ln floare: • toată lumea tăcută
şi cuprinsă de o adAncă lntrlstare păstră un silenţiu lugubru •;
•tigrul lnverşunat străbătea cugetător toate camerele pala·
tu lui •; •un şucrat oribil de satisfactiuoe sălbatecă se ecsala
din peptul său •; •un râu de sAogc ln care se scăldau câteva
cadavre •; • imi scapă şi ei I răcni tiranul lnfigându-şi unghiile
ln came•; •este noapte, o tăcere adâncii, spăimântătoare
ca aceea care domneşte printre morminte , ; • un cărucior ln
care rânjea ln un mod oribil un &Arman paralitic tâmpit o.
Eroii sunt, după moda romanticii, demoni şi lngeri. lmitând
pe Bolintineanu, mai cu deosebire, Pantaii expediv.ă nara·
tiunea ln stil cronologic : • Vom trece de aci tnainte repede
asupra evenimentelor fărll lnsemnătate cari se petrecură ln
timpul şi după lmpreunarea tiranului Cu avariţiosul Venal-
kadir paşa•· Cu toate acestea autoru l a făcut o adevărată
şcoală. lldull.,,ul cuprinde cu multe digresiuni ce vor a fi spi·
rituale şi ln acelaşi stil exaltat şi 1most povestea unei femei
adultere care se căeşto de·a fi lnşelnt un soţ implacabil şi care,
devenită călugăriţă, pică moartfl când !şi dă seama cil totuşi
soţul o mai iubeşte. Numai descrie.r ea iniţială a unui interior
dă o idee de !ineţa unui on1 de lume dia acea epocă:
• O camerii a cărei udurl sunt aco~rlte
cu hilrtle verde, şi mar.
sini argintiii mobile de 1-tejor vechiu fn\brlcale. cu rips de m.Ataie
verde şi bande de tapiserie. biroul fi biblioteca asemenea de stejar
''echtu sculptat, c.~ltva tablouri de Aman şi de Grigorescu. trri
portrete de larnllic, cAtevo statut, bron•url, objecl• de ml; o
pendulă o cărei cadcn\ll gravă ,1 ~gulalA Indica. curl(erea limpulul,
un gobltu vechiu reprezent.And o vft11'1toare a re.gelui Ludovic al
X \'-l•a ln pădurea dela Compltgue, cumparol din Paris dela vAn-
zorc publlc:lJ pus acum fn perele cl'osupra diva.raulul, şi pe. dânsul
uctltale o şişane-.a antlcd, o 1uble turceAsc~\ cu lo_n1A de dan1as. o
puşctl şl o ca.rabin~ l...ernuchcux, o snblc de 1nfanterle cu fl11ll Jamd
Solingcn, două revolvere şJ doui\ plstonle corl nu servit tn vreo
1>ntru dueluri ; Ul\ cnzicr de şLejar vcct1lu plin ctt d.osare1 coalrncte.
proc ure. şi sineturl: vechi ln srnrşll l1Artll, cilrtl, dosare, nru11cttle
t1J <lesordine pe toate n1csele: ...... eRlll ca binelui de lucrnre al d· lui •• •
QflV4JCat ;.
Elena ua /rnmoasd e un soiu de schiţă din vieaţa mondenii.
Elena este austerl cu cine o bânueşte de Infidelitate şi gcne-
roasl cu cei modeşti. Doar ln căutarea Elenei prin munti cu
facle aprinse un scriitor poalo găsi o sugestie.
lOru'll M. BUJOREANU.
ln această epocă lncepe să lnOoreascâ romanele populare
de fonnull E. Sue ale căror caractere sunt: exaltarea • popo·
rului •. pretenţia de reformă socialii, realismul grotesc şi tipo-
logia antitetică. Jidovul rdl4eitor apăruse Io 1857·58 în tradu·
cerea Arhidiaconului Iosif (ed. G . Ioanid). Se cultivă • miste-
re.lu•• .La 1853 d-na Smaranda n. Atanasiu tradusese la Galaţi
Mis/SY1•ril6 ţit1tinmttlui Per·LnfU, ln 1855 P. M. Georgescu
dădea editon1lui G. loanid Mistere/• inkuisi/iei (de M. V. de
Fer611). După Lts Mis/Jres de P aris Baronzi dăduse Misw-1/1
Bucureştilor, C. D . Ariccscu publica Mysterek căsdloriei compi·
late de Baluic ( Physiologie du manage) şi •Paul Cocoşul• (Paul
de J<ock). Ioan M. :Sujoreano compune J\fistere din Bucur.şti ln
 ISTORIA LITERATURII ROMÂNE - 839

care ia apărarea ţlrănimii, a micilor industriaşi români, arătând

absuroitatea claselo r . lntrigae cam a.oeca din Kabbale """ Liebe.
Alexandru, fiul unui mare boier, plin de prejudeclţl de pro·
tipendadă, se lndrllgosteşte de nepoata unul cojocar. Tatăl,
om viţios, tiran secundat de un satelit infernal. un Ţigan par·
venit, face tot ce-i stă ln putinţă spre a lmpicdica legătura.
mer glnd pănă la otrlvirea fiului. TA.rtiu se căieşte şi se omoară,
ucizlnd şi pe mărşavul sfătuitor. Aceasta e acţiunea centrală.
Mal s un t şi altele, clici romanul tinde sA zugrăvească dcdesub·
barite societăţii bucureştene. Ca. un document mai viu se poate
cita d escrirea Teatrului Naţional la 186-i:
• OacA . . . unii omatorl veneau tn urmă şi $tilrulau • Intra ln
teatru , trebuia sA cumpere biletele dela evrei, cu un pre\ lmpAlrlL
lnccputul spectacclulul se fixase la opt scara şi curtea teotrulul era
plln4 d e trburl, lncA dela şapte ore fi Jum4t.~te. Sgomotul Jandar·
1nllor şt al se.rvilorilor se auzea de de1>n.rte; lumea tnca1l\l.Se n intrn
tn tentru tn cea mal 1nnre co.nfuzle fi bnbulzeaJAj co cunl s'a·r (i
temut că va pierde şirul vreunul act, dacii nu va li lnsWolil lnalnte
de ora fixat.li. Damele erau ca. nlclodalA lu marc toaletli, cAcl tle se
gAl••c totdeauna mal bine cAnd prcv~d că va li lume multă. Mirosul
parfumurilor se rAsplndea eu putere ln toatA sala ttatrulul. Nu se
mal auxea dec.\ l IA1llturllc rochiilor de mătase 11 d.lspulcle oame-
nilor din parter cu aşe1.arta pc la locurile lor. ln nnc, mncstrul de
CRJJel6, dete semnalul, lovind cu o baghctA tlnlchenun unei lom pe•.
Rar autorul pilrăseşte scbe.m ele morale abstracte spre a
se cobor1 la tipuri concrete. Dar odată, cu prilejul unui joc
de loton, ne pn:t.intă un grup interesant, cu dialog de bun
nuvelist:
•- Aştept pe nouAiecl şi pe patru1pre1.ece, ,;„ bAtrOno llAr•o•c
- ŞI eu am un c11tern I strigă o tdnArA fată
delo n treia m•'11.
- Curios lucru I zise domnul Sllpunescu, care pilrcn 1ireo distro\.
N'am pus pAn~ acun1 mal nJciu11 nu1nGr. ~li &e pare cA om prea
urlte cartoane ... dar a.sta nu mA face d m3 mir, cilcl sunl prea
nenorocit la acut Joc I Nu·mi aduc aminte ca $A li cAşUgat odată
mAcar.
- Optzeci şi nouA, strigă domnul Mlrlncscu, sco\!lnd un alt
nun1llr din sac.
- Ali I OumnezouleJ ... ce oproo.pe este de t1u1nArul nouăzeci
I. M. BuJortn1111.
care.ml llpseştc I
Du11~ edi\la de lux a romanului s~u. 8. A . R.
- Treliecl fi unu.
- Tre!ud şi unu? strlgA domnul cart purta lornetli ; aş teapt ă,
oprl\11 .•.
- Ce. al cA$Ugat 1 lntrebA b1ltrâna B!\rzoa• eu nea.stAmpAr. :-1. SCURTESCU.
- Nu. dar arn re nmdndouil, cnrtonncle acest nu1nA.r . .. cu earc
loc două tente (Lrcl ln rAnd).
- Uite !rate, cum m'am speriat; nm crezut cil Incuse culnul . .. N. Scurtescu. institutor în Bucureşti, ongmar din Valea
Oo11111ule, te rog. nu nlA maJ speria astte1, dum11eato care ltşli aşa lungă, jud. Dâmboviţa (1844- 1879) a publicat articole şi
de llnlşlit la ocest Joc. Pc unde suntem domnule Mlrlnescu 1 N'am poedi fără personalitate prin revi!tclc lui Hasdeu (Ali, bună·
auzit numerele. din urml.
- Dar doamnA. dacA \'Orbeşti tntr'11na, nu este. grqa1a mea. oară, ln Colunrna /„; Traian, 1874). S'a remarcat ln dramă.
- N'am vorbii cu, ci dumnealui o r.ls : oprl\1 1. . . O I când aşi Făcuse un Despot, un Ştefan Raref, mai promitea B""'" şi
vorbi şi eu la loto, s•ar auti muse.a I .•. Ce tlu.m lr 9 leş i t, dom11ule Tarcit:iu, Pârvi• ba1111l C.-a.iouei. Opera remarcabilă oste llhea·
Mlrlncscu? şi le ros md lartil de supftrare. Stluia /1873) tntăla trag edie română ele tip clasic. de o fac·
- Treizeci şi unu.
- Mal •nalntc? tudi racioiaoă manilcstă:
- Optzeci fl noul.
- Da.r acum? .•• ;\CI. I. Rh•n·Sll\'la, ascund sub un nume strAln. nutrqte
- Bilgare de seamA, că lncep, strlgA ea, luând un aer preşedin · 111trt: t1 răzbunnrtu ln1pot..riva Iul Amul1u rApitor al tronului taU.lui
ţlal. Oou4zcd şi unu I •.. fi am .•. Trcltecl I. .. Nu-l am . .. 1>atru ... ci Numitor şi al vle\11 fiilor săi şi
Remu•. Regele lnsă o
Homutus
U om. Treizeci şi doud I fi aveam de doud orl pe cartoanele mele Iubeş te. Act. 11. Bhca se desvilluo to\Alul n.mAudol lnccarcA sd
şi
de Ieri • ... Nouil•ccll .. . A I lmpell\atul. . . al .. . tlcdlos de nou~­ scnpe <lela monrte l'>C hoţtll de. turn10 ltcn1us pe caro Arnt11iu 11 lrl·
zecl I pc tine le nştcplam adlneaorl I. . . Acum !ml vil? . • . sll te nl1le fratelui să u Nu 1nltor, spre. :>.· I mAgutl. ln R e n~us. tn care nu
duel dracului ... de ce nu ai le$1l ln cealaltă pnrtid4? •.. Val de recunoaşte tn~ pe flul e.I. Rheo vede o unea.Jl ă de râi.bu11arc.
t11lue I ce m.Anelrlm.l am pe nas I. . • pnr"c..-l m„ar fn\tpa cJ11eva. t 'u Ptntn1 actlAŞI scop Iace sc5pat şi pe Homulus care lntmse fi\
ace ... cetate spre a-şi gGsl Iratele. Când lns6 anii. grqit li1murl16, c4 sunt
- Să pul o lipitoare, li zise domnu Sill)unescu, cu un m:>rc flii JuJ Fnustus, cel cnrc dăduse rnonrtca pruncilor sAl, tnccpe să
IAnl(• rece şi nerldleAndu-şl ocl1ll dup6 cartoane •· no euprinsA d e ura Act. 11. Regele c l11rlo; ei! Nu-
l1111lotrlvă ·le .
mitor 1111 omooril pe ho\ şi . gelos, lşl lnchipue cil Slh•lo lu~eşle 1>•
Despre Bujorearm ştim puţine lucruri. S'a născut la Bu· ll!Jt\ndll. Silviu n ofl11t tn.sA dela l'"at1s1us tnsuşl cJne s11nt copiii şt
curcşti, tn 3 August 1834, şi·a făcut studiile prin pensionatele to\I lool <Lltă conspira lmpotriva Iul Amullu care, Act. IV, vine SA
din Capitală şi la Sf. Sava, a ocupat felurite s lujbe, fiind jude· le ceara socotealii. O vorbă imprudentă descopere totul şi cons-
clto r ln Ploieşti, la 1868, director la Monitorul O ficial tn 18iO piratorii sunt orunca\I 111 temni\~. Act. V. Amullu s'ar purta lotuşi
mal blAnd dacă Silvio l·ar răspunde cu dnii;oste, lor aceasta, lns-
şi tot acolo sub-director dela 1888. Colaborase la S atyr11l lui p~lnt•\ntatii. e AAlO sA se supunii spre •·şi scilpa llll, cAnd Romulus,
Hasdeu . l n 1898 trăia încă. care fui;;ise, vine c-u norodul r.ăsculul şi tncl1clc don1nla uzurpntc-rrului.
340 - PROZA ŞI TEATRUL DUPĂ 1859
N. Scurtescu.
DupA Rtulllu Noull.
Scutit de tndalorirea coloarei locale, Scurtescu scoate
treptat toate unnl\rile din definiţia eroilor, reprezentănd mai
mult o pasiune decât un caracter. Amuliu e un iubitor de pu·
tere, un tiran, ni\vălit la bătrâneţe de slăbiciunea erotică.
Neizbânda li lnveninează de două ori ca bărbat şi ca rege.
Silvia e o mamă aprigă, care a pierdut feminitatea, un fel de
Andromacă ţintultil lntr'o idee fixă. Gelozia, sporitA şi tot·
deodată acoperită dn viclenia omului politic, e delinltă ln
liilii repezi, energice:
Eu lncA-aş puica crede, - d~I prin amăgire.
Acela argunienle, c~mi spune-a ta vorblre.
Dar ochl~ml nu •e ' n şealA la ceea ce.oa vAzut
ŞI Inima-ml ollnsA ••d1nnlc n'a bălul
Cu bAnulala·ml lns4 $.~ mergem mal nalnte
ŞI cllod deplin vei şll-o, s:l veti de am cuvlnt t .
CAnd ta ştie cA vla\a acelui predător
De citre noi e d a tA to mâini lui Nwnilor,
Va eAula 'r1 tot felul prin orice viclenie
SupUclul şl nloarten sll·l se:himbe 'n sin1patie.
CAto-va de-I Iubeşte, sA-1 poalil l!l'&li•
Fenlela n·n.re arme, dar poate dc2arn1a.
Pe Numitor cunonştcm. el e cam slab din rire
ŞI trece loarlc lesne Io milB din cumplire.
ŞI doc4· 1 adcvArul cum Polemon ml-a spus,
Cft en lllnd ocolo, sA·I Ierte-a şi propus • . .
Dar noi s'ovem răbdare ea sil vedem ln fine,
SA prlndtm, de se poate şi probe mal d eplino
Şl-otuncen, cAnd prepusu-ml va fi adevArat
lrt cn1nta·tnl ftclozle voiu fi ne'nduplecat.
Numitor, lire molatecă şi senilă., căruia scrupulul onoarei
ti slăbeşte puterea de a voi, tnvinovăţit că se lasă lnrăurit de
alţii. pune tntreblri jignite:
ŞI cine? Mi-aduci chinuri. /\I bAnuell. Dar cine,
Aei amestec s•aibă un a.Jlu-afar' de n1lne? ...
ŞI cum? L'n mea pllrere, al crede s'am compllcl?
Ai zis cuvinte grele, - le rog •A le ~'<pilei I
Pătrunderea psihologică a lui Scurtescu se vede în acea
repede scenă, tn care, pier-Undu-şi cumpătul, Numitor şi
Silvia, scapă cuvintele instinctuale • fiu • şi •fiică t, desvă­
luind adevărul:
A ffUllÎfl
Ştiu intrJgile ''on.s-trc. s unt prea. hlne ţesute
Şi sunetele vonştre desl ul do prelAcute.
c;on1plotu1 ''ostru fnsA stă tn mnnn rnen ncu111
Vorbl\I, cât vA e polla 11-1 np~ro\I oricum.
Tot e11 am ş i l~lhorul, - mi-e sigurii lzbAndo, -
Momentul este-aproape rn sll·I prlvl\I os~nda.
Şi locuJ ~ iata colo, an1 7.is n·I ,şpi\nzura.
Ca sA te crez. fernele„ lu - 11u vei su.spino.
Silo/a (cu dl•pernre)
E ti111 mtu, itrtare r. ..
JVumilor~
Dar ce Iod mea mea? ...
Am11l111 teu spalmll)
Voii Ce-n\i zisT Ce-n\I zis? nude? Noua descopulrr,
Cc· mi vjnc fiirft veste e u•.a lor 1nilrt uri sire 1
•.\I 'l'aină i11fer11alA, co11lp10l tn1troz:ltor,
L.'l care "ând1nd 11umo.i lnil scutur. 1nll 'nflor!
Ce lei ? este posibil Asl lucru ca so lle,
Ca morţii lncll odatd lu lume sl\ revie?
Atunci .. . sunlc\i ln vln\a şi contra-ml consp iraţi,
Ca demoni din 'tuucrlc, pcrfl7.I şi blnsuma\11
Dialogul este nervos, fără vorb.'lria şi diminutivele lui
Alecsandri. Tragedia lui Scurtescu suferă totuşi de uscăciune
cărturărească şi de prea multă convenţie clasică. Racine răs­
cumpăra aceleaşi viţii prin marea poezie. La Scurtescu găsim
un singnr accent poetic remarcabil, visul lui Homulus, care
li şi va păstra .numele tn antologii :
' flsam el ma sulse.m pe muntele /\ \•~nun .
Pllrw o <I superbă pe un orizont senin.
0
Pornind spre pilmllnt bra\ul. luklu lnlr'n mea mAnă,
Uin coasla·acelui munte, urt pumn plin de ţlrână
Şi-o aruncai ln spaţiu, dar praful se făcu
Un stol lntins de vulturi şi •pn\lul umplu
Iar eu priveam la dRnşll ş i - sr>rc a mea mirare
\ 'cdcam. C..'UJTI al Jor rlt1n11lr creştetl Ctlr' de 'ncet:.ire
Ş i n1ai tot orizontul, orlcdl c.ra de 'ntln~,
Oe accle lalnlcl 1>asilrl p1irea A li cuprins.
0
VAzul, cA 'n orice porlo prin sbor şe rilspdndlră
Mal roult cu-o]t lor aripi pilm4nlul adumbriră.
Se rc1:te1.ea 'n lot locul, se svAreolen tu sbor.
lncât am l~sat somnul prin •lrl~11tele. lor.
Teatrul No\lonnl. B. A. R.
 ISTORIA l, l'l'l>RA'l'Ul\11 .ROMÂNE ·- 341

MATEI MILLO Cavalerii

Ş ip , şip , ~i v . şi p, şip
Matei Millo, actoru l, scrise ş1 el teatru, pa-<l:L~ând pe Ale· hnplc\.I eanil şip.
csandri. A pek de la Vdcăresci, •comedie-vodevilii. >, tn trei acte, 'li stropşiri;
reprezentată. la 19 Noonivrie 1872, e făcută. din puerilităţi:
(cor invitil>il iii a1)elor strei11e)
Dm11ete Mit ghevalt und resbu1\are,
Dizc brune să sdrobim,
Cior; cior, cior, cior. efor Nil1t fe.rlasc11 unzer vnre,
Curge din urcior. Disc văsar s:l 8ttlrpln1.
 JUNIMEA
MOMENTUL 1870
EPOCA DOMNITORULUI CAROL.
TITU MAIORESCU.
Până la întemeierea Junimii. literatura română este scrisă
apri>ape numai de boieri, de marii boieri la 1nceput, de boierii
de clasa a doua, tn epoca bonjuristă. şi de burghezii şi das-
călii intraţi tn mica boierie (şătrari, pitari, slugeri, cluceri,
medelniceri, stolnici serdari, paharnici, elmioari) tn deceniul
1 e,ăuzaşi ca agent pe lângă Adunarea naţionalii a Confcd.e ra-
de după Revoluţie. Cu toată fricţiunea de pretenţii Intre
aceşti oameni vechi şi noui, toţi, oricât de liberali, ţin ca măcar
prin felul de viaţă să păstre~ privilegiile clasei de. sus şi s'a
văzut că cel din m:mă sosit devine şi cel mai rigid conser-
vator. Ţărăliimea nu ia pacte de loc la mişcarea culturală
şi ea intră tn literatură ln ţinută idilicii, prin graţia unor
moşieri ca Alecsandri şi N egruzzi, oameni binevoitori dar di-
stanţi, care se interesează de literatura poporului lnsă nu se
gândesc de loc să descopere talente printre ţăranii moşiei lor.
Saloanele literare sunt compuse după afinităţi sociale. Alce-
sandri, excesiv aristocrat (~ om nou ce este), se lntâlneşte cu
prieteni pe potriva lui (Negruzzi, l{ogălniCMnu, Russo. Negri),
frecventează femei de lume de o educaţie şi o cultură desă­
vlrşite, puternic franciza.nte, Coane Ch.iriţe subţiri. care nu
pot despărţi literatura de cerinţele unei soarele de bon ton.
Salonul literar al lui Asachi are şi el tinhiră aristocratică,
Asachi tnsuşi socotindu-se ma.re boier. In Muntenia, E liade.
Alecsandrescu se învârtesc tn jurul marilor familii ca Văcil­
reştii, Goleştii şi ln preajma curţii domneşti. Unii ca Ghica.
Faca, Bălcescu aparţin ei lnşilji clasei boiereşti. Când dar
Bolintineanu descinse ln Moldova, el nu se simţi de loc bine
ln societatea lui Negri, Kogălniceanu şi a celorlalţi. Salon
literar, tn care să 1>rime1.e meritul _personal, nu exista şi
dacii Creangă s'ar fi născut cu două decenii mai devreme,
el n'ar fi avut cui să tnfăţişeze • ţără.niile • lui. Chemarea la
creaţie a. clasei ţărăneşti ·şi punerea acesteia tn prezenţa di-
rectă a aristocraţilor este opera Junimii. Lucrurile s"au pe-
trecut ocolit şi treptat. De obiceiu se vorbeşte despre Ju·
ni.mea ca de un corp organizat, operând ln totalitate, cu me-
rite proporţionale. Asta măguleşte vanitatea multora. lnsă
Teodor Rosetti, P . Carp, Mandrea, Culiano, Nicoleanu, G .
.Racoviţă. Pogor, Schelitty, I. Negruzzi, L. Negruzzi, acei
care dela tnceput s'au obligat să facă subscrieri lunare pentru
susţinerea tipografiei, su.ot sau eu totul ln afara literaturii
sau uitaţi. Junimea ln aspectul literar se confundă cu per-
soana lui Titu .Maiorescu, om cunoscut tn lumini false, fixat
tn formula simplistă a •seninătăţii>.
Trebue apăsat asupra faptului ca. Maiorescu e, prin ori-
gini, un ţăran. Tată.său, Ioan :Maiorescu (r811-1864) se
născuse ln Bncerdea.-grânoasă lângă B laj şi se numea Trifu.
Numai înrudirea, prin mamă, cu Petru Maior, 1-a determinat
să-şi schimbe numele ln Maioreanu, Măiorescu şi apoi Maio·
rescu . loan Maiorescu e un om cunoocut şi toate actele re.vo-
luţiei dela.1848 ii pomenesc. Profesor la Ccmeţi, apoUa Craiova,
inspector general al şcoalelor oltene to 1847, el e trimis de
ţiunii germanice dfo Franklurt. Căzând revoluţia, Maiorescu
se dedică i>roblemei ardelene. având lncrederea Austriei, care
ti dădu o funcţie pendinte de Ministerul de justiţie. fapt
ce-i lngădlri să locuiască un timp la Viena . Soţia Lui Maio-
rescu era sora lui Ioan Popasu, protopop al Braşovului şi
mai târziu episcop al caram;,ebeşului, din părinţi veniţi din
România, dela Vălenii·de-.Munte şi poate de origine aromlnll.
Titu Maiorescu :oe născu ln Craiova, la 15 Febr uarie 1840.
Copilăria şi·o petrecu la Craiova şi la Braşov, unde lu 1848
Ioan Maiorescu l~i duse familia. Tn gimnar.iul român din Braşov.
lnfiinţat de unchiul său protopopul, ln 1850, urmă un an
şi Titu Maiorescu, care ln toamna anului 1851 plecă la Viena
spre a se tnscrie- la Theresianum. Incă de pe atunci, la tt ani,
avea o « Dammă " pe o Maria. de o vârstă cu el. Se poate
afirma că tatăl dădu Jiului o edueaţie princiară. Academia
Theresiană reprezenta o şco ală de lux, ai cărei elevi, tn bună
pa:rte. erat1 .- n.obili ». •cavaleri•. • ma.rchlzi •. .•baroni •, c conţi •
tineri cu fumuri, uJ1ii purtând nume sonore ·• Contele Paravicini•.
' Contele Montecuccoli 1. Acest mediu avu o maro tnrâurire
asupra ltii Maiorescu. El li lmprumută gustul distincţiei so-
ciale ~i lntr'un chip li face să sufere de condiţiile lui modeste,
mai ales când c.'lte un coleg li strigă •valah •. O ambiţie nă­
praznică !I cuprinde: • O să le arăt eu măgarilor de Vienezi
ce e un Român ! t. Copilul e teribil de precoce. L a 15 ani tn-
cepe să-şi lntocmească un jurnal, jurnal nu de tânăr cu viaţă
interioară excesi vă, ci de am biţios care ţinc să se tnirâne
şi să se corectele . Acolo !şi notează piesele de teatru văzute
Inel\ dela vârsta de 5. a ni, la Sibiu , Bucureşti, Braşov, Viena
şi pune note artiştilor cu un dogml\tism de cronicar bătrân:
rău, bine, excelent, exrellentiseime. Fără indoială, copilul se
revelă 1lel" tnceput o personalitate, dar cu structura omului
care va izbuti tn viaţă nicidecum a geniului. Nicio dezordine,
nicio ridicare uriaşe de nori nu se observă la această minte
cristalloă. ce se naşte clară dela lnceput şi nu mai face pro-
grese, cum se 'ntâmpl!I. de ordinar ln cazurile de precocitate.
M.entalit.atea e a. w1ui bucher suficient şi inuman de serio.~.
A.re 15 ani şi face o piC$ă de teatru. • E bine -- se judecă el
siogur.-Aş vrea s 'o trimit la teatrul din Josephstadt. ca s'o
reprezinte '· Profesorii sunt luaţi de sus, controlaţi (c Lucrarea
 344 - JUN IMEA
Intrarea Domnitorului Carol I tn
mea fusellC cea mai bunii•). greşelele drămuite Apre a se
determina !ustei:a notelor. Şcolarul urmlreşte eminenta exte-
rioara, hotlrlt ~ajungă lntâiul ln clasll; neizbănzile li supăm,
succesele li lnclntă : •Avui s F[ebler} -genfiigend]. Rich[ard)
3 Fe[bler] gen[Ugcnd]. Mi-a fost grozav de necaz. Noaptea
studiai până la r ~ • : • Azi mă lntrebă profesorul nou LeitinJler
(matern.) pentru prima oară: t[minenlJ. lmi pare foarte bine,
pentrucă mi..-ra cam frică, c'o sâ-mi stric notele din testi-
moniu ... • ; • O să mă <luc to zilele aceste la profesorii de
matematică şi istorie naturală, sâ·i întreb dacll c posibil 8~
capăt respective • lobenswert • şi « vorziiglich •: • ... să Ci ră­
mas Rjchter ca profesor, aş fi devenit primul ch1.~el •; • Sunt
to adevăr primul clasei, prewantul singur al clasei [a.] 7-a •·
Tânărul face exerciţii de voinţă, vrea să se vindece, de pildă ,
de a minţi : • . .. •pun ade""1>. că am studiat cutare ori cu-
ta.re lucru tn timpul nopţii, pe când adevărul e că·I citisem
riua ; cănd intri cineva fn camera, 'TC3U să mă găseascl lngrop.•t
ln cărţi; şi alte copil!rii de felul acesta. Asta va trebui neapârat
să tncetcze de azi lnainte •.Totdeodată, şi de pe a.cum, cilpătase
obic.-iul de a !ICl"uta pe alţii, de a•şi face mici lnsemnJ.ri asupra
caracterului cunoscuţilor, pentru iu personal: • Linz e neutral ;
dar mai ruult cu mine. Czapka e un măgar. care mA admiră
pentru bibliognosia mea; Ozegov.ich e absolut pe lăngă mine,
mă stimfeazăJ şi mă iubeşte; tnvaţă dela mine englezeşte;
pâcat că e cam prost. etc. ' · Are tendinţa de a strlngc pe
alţii ln juru-i, de a se face •centrul • c um U !nvinovllţesc
chiar unii colegi care vorbesc ln deriziune de şcoala lui filo-
soficll. Unii U privesc cu antipatie şi se produseră chiar 1>lân·
geri, urmate de cercetări, că-şi arată neplăcerea lu clasă la
răspunsurile colegilor. Această purtare lngheţată, care ar fi
cu totul antipatică la un tănu mediocru, e temperată prin
unele mici tristeţi de creştere, nu. prea grave, ce par s1l aibă
la baz! şi o melancolie congenitală, cu crize de plâns spas-
B u cureşti. I.O MAI 181)(1.
l) UIH\ l'ri11os mart/ul Rege Carol I.
modic şi depresiune, niciodată
a tAt de viole11te lncât să sguduc
im"Jlinaţia. Căteodatl dupâ ce st.A tnchis toată ziua ln casl
şi lncepe a cânta~ mn flaut, plhnge, dar fără sublimitate, căci,
oroare a precocitătii. ştie că plânsul li poate veni din lupta
Intre adole,;cenţă şi bărhlţ ie. Probabil !nsemnările de felul
acesta sunt poze erudite : • Oesper cu totull plâng şi plănJl;
căci nu mă pot to>wint:• că e un Dumnezeu 1l l Şi ce e omu l
fără Dumneieu? " Se <imte pârăsit, luat l n râs, nelnţeles,
seric poezii, drame, plănucşte traducerea aproape integrală
a lui Lessing, n Εtoric a n om~nilor, (> 1storje univeroală.
I ntre Hmp tnsă 111crire repede şi hotArit la scop. rn 1858 pe
toamnă pleacă. la Berlin spre a-şi pregăti doctoratul filosofie
pe care şi-l dădu pe•te un an tn Iunie 1859 la Giessen: « jucă.rie •·
La Berlin făcu prelegeri gratuite pentru doamne lntr·' un in ·
stitut şi lntt'o şcoală. privată de domnişoare, precum şi lectii
particulare plătite. Aci cunoaşte pe ("..Jara Kremnitz. r.are-i
va deveni soţie ln 1862. Familia Kremruuilor este cam ciu-
dată ln moralitatea familiali şi asupra afemeiatului Titu ~iaio­
rescu nu pare să li avut bune tnrâuriri. Profesorul de Uni-
versitate von Bardeleben se clisătoreşte a doua oară cu Elena
Kremnitz, sora ginerelui său (soţ al Mitei Bardeleben-Kremrurz).
Clara era soră cu Kremnitz lfÎ cumnată cu Mite. Cum Mite
se va stabili în România cu soţul ei Wilhelm, devenit medic al
Curţii, Maiorescu va trăi statornic ln mijlocul familiei soţiei sale.
Din Germania, ajutat d e-o bursă, Maiorescu trecea, !ncă din
Noemvrie 1859, la Paris. Acolo, ln Noemvrie t86r, obţinea
licenţa ln drept cu teza De fure do1i1on, du regime d-01al. Se
cuvjne să mai adăugăm că era de pe acum membru core.~pon­
dent al societăţii filosofice din Berlin, la mscuţiile căreia luase
parte tn Aprilie 1861, şi autor al unei mici lucrări de filosofie
Ein;ges Philosophisth• in 1•'"4În/assluher Forns. Şi n'avea
decât 21 de ani 1 O astfel de expediere a •tudiilor nu e făn'I
primejdie. Maiorescu e un om de bună cultură clasică,

u; „ ţ'.
---
Satira politic:' este şi ln nceastă epocă foarte lnverşunată invadând poezia, presa şi desenul. lată o
reprezentând pe I. C:. Brătianu şi G. A. Rosetti arbitri ai sltua\iei.
pricepând totul ln cele mai juste limite, fnsll n'a. trecut prin
eremltismul ştiinţei, n'a stat ca Hasdeu ani de zile printre·
infoliile aceleaşi discipline. Pe dată ce sfâl'Ş'lşte .tudiile, el
şe aruncă tn viaţă, lăsându-se cu totul absorbit de ea, citind
numai pe apucate şi de ici de colo. La 19 ani citise, printre
lucruri amestecate, Le· ultim<' lelfere di lacopo O•iis de Ugo
.Foscolo, mai târziu Leopardi, Ja 55 de ani cerea II Cortigiano
al lui Baldessar Castiglione, printre cărţile lui se afla o edlţie
spaniolă a lui Cervantes, din literatura franceză vorbea foarte
detorientat de Zoia şi Flaubert, dar de nicăiri nu rezultă o
cunoaştere sistematică a literaturilor şi, fiind vorba de un
critic, avem toate indiciile că era foarte puţin en1dit ln materie
literară, cunoscător vag al lucrurilor franceze, mai temei.ok
al celor germane. Făcuse la vreme bunele sale lecturi şi acum
deschidea cărţlle pentru odihna spiritulu.L lnsă de aci va ieşi
o anume superficialitate didactică, o elementaritate a spi-
ritului. La vârsta când tânărul. scăpat de şcoala oficială, se
dă afund ln ştiinţă, Maiorescu intră tn lupta pentru cuce-
rirea vieţii. La Academia naţională (Universitatea) din Bu-
cureşţi ţine prelegeri popularizatoare despre Educaţia ln !3'
milie (plăcerea de a vorbi o va avea lntotdeauna). tn •862 este
numit supleant şj apoi procuror la Tribunalul Iliov, la ţ De-
cemvrie 1862 vine la Iaşi ca director al Liceului şi profesor
la. Universitate, lntâi de istorie apoi, la 28 Ianuarie 1863, de
logică şi filosofie. Părăsind Liceul, tânărul profesor luă con-
ducerea institutului preparandal pe care-l redeschise la 8 Ta-
ISTORIA LITERATURII ROMĂNE - 346
- - • 'fi. •
-
--·
-
I
-
caricatură volant! c. 1867/8,
B. A. li.
nuaric 1864, după ce făcuse o călătorie ele $tudii la 'Berlin.
Din 22 Octornvrie 1863 era şi rector al Universităf.ii. Numai
la 23 ani I Tot ce face Maiorescu este excelent şi patriotic:
prelegeri populare, lecţii de gramatică pentru preparanzi.
cursuri la Universitate. Dar lucrurile acestea lmpiedică tn-
chiderea tn bibliotecă, reculegerea. Lucru cu totul neînţeles
azi, Rectorul de Universitate dădea ln 1866 • anonciu de avo-
catura 1 şi lncep<>.a să pledeze. U nii şi-au zis că Maiorescu tre·
buia să trăiască, de vreme ce mulţi ani fu ţinut departe de
tnvăţărnânt. Greşall'L. J\faiorcscu este lncărcat de procese cu
mult mai târzi u. când este profesor do Universitate la Bu-
cureşti. Profesor de filosofie şi. avocat, iată două ocupaţii incon-
ciliahile. Adevărul este că Maiorescu doreşte să câştige bani, o
anume sumă de bani care să-i permită viaţa largă. In pri-
vinţa aprigei lupte pentru existenţă, criticul este •occidental •
şi, după un obiceiu cu totul german, tânărul magi•trat la
Bucureşti, lua, spre a-şi rotullzi salariul, doi şcolari ln gazdă.
Orientală este lnsă nevoia de a trăi pe pici.or mare> cu casă
deschisă. Nepotul de protopop vedea la laşi numai fii de
bani gata, moşieri ca Pogor. Negruzzi şi Carp, o 1 ciocoie.r ie •
ale cărei priviri de s us le detesta, dar cu care voi;i să emuleze.
Ideea do a face carieră politică trebue ~·i li tncolţit ln minte
foarte de vreme, căci peste câţiva ani tl cuprindea nervozi-
tatea de a fi ministru. Junimea nu este la lnceput decât o
înjghebare politică cu aspecte culturale. Avocatura, profesa·
ratul erau mijloace nimerite, una pentr11 " face o rclativ11
346 - JUNIMEA

tăresc această ipoteză. l'ormal, ci nu av~a nicio vină. Tri-

bunalul ii achită şi cu oareeare întârziere Ministerul li re-
integrează ln posturi in 1865. D· ra Riquert este de asemeni
absolvită. Motive de inimiciţie se strll.ng şi de aci tnaint~.
E din ce in ce mai clar că Maiorescu tşi are oamenii lui.: Cu·
lianu, Mire Melic, Mandrea, Garagiani, r. Negruzzi. Ostili li
sunt Emilian, Coblllcescu, Miele cărora Maiorescu le comunică
sec din parua ?t1inisterului că nu pot ocupa funcţii admini·
~trative, nefiind cetăţeni rom~ni . fn toamna anulw 1869 Miele,
acum Rector. avu prilej să se răzbune. Maiorescu ceru con-
cediu spre a merge să se caute tn Germania de un lnceput
de s urzenje, făcând imprudenţa de a susţine un proces ln
vremea concediului . Un juriu de profesori din Bucureşti de-
cise că Maiorescu •a surprins buna credinţă• a autorităfilor,
întrucât de ar li fost surd, nu ar fi putut pleda. Venind mi-
nistru ad-interim ta Culte, Petre Carp invită pc ?t1aioresc 1
sA-şi reia cursurile. Acum însă criticul avea o secretă amă·
răciune. Sperase să capete el Ministerul Cultelor ln guvernul
l\!fanolacbe Costache Epureanu, i se prefera totuşi Pogor.
Acesta se văieta că e bolnav, că nu poate Să plece la Bucu-
reşti iar Maiorescu , lncredini;at că amicul a11> o suferinti\ la
măduva spinării se temea să nu !nebunească. Pogor nu
inebuni şi peste câteva zile, tnviorat, declara că primeşte por-
tofoliul. O nouă- şicană curmă cariera profesorală a criti-
cului. Maiorescu fusese ales deputat în 1870, dar tn 1871 ge-
neralul Teii, ministrul de culte •smintit• din cabinetul Lascar

Dornn.itorul Carol 1, ca. s·ublocote.tten l german 1n 1858.

IJ. A. R ,

avere, altul spre a in.r'ât1_ri asupra tJ11erifQr. Nu e de mirare

că Rectorul de 23 ani, ad.mirabil pedagog şi educator de oameni
nou.i, nu scrise un rând. din Istoria universală şi în afară de
prelegeri pe înţelesul tuturor şi articole de bun simţ nu în-
treprinse în aşteptarea onorurilor nicio operă masivă. Succe-
sele sale premature şi posibilitatea do a-şi face prozeliţi tre-
1.iră uri şi o.nul dln profesori, Nicolae Ionescu, şeful fracţiunii
libere şi independente, îl acuză ln presă de imoralitate.
Rectorul comise grcşala de a cere suspendru·ca lui N. Ionescu .
.Rezultatul fu că cc.I suspendat fu el şi i se intentă proces,
-"'cuzaţiuoea era meschină, provincială, penibilă pentru toată
lumea. Se aducea lui Maiorescu învinuirea, sprijinită pe măr­
turii de şcolăriţe, c:\ întreţinea relaţii de dragoste cu d-ra
Emilia Riquert guvernantă la şcoala centrală de fete, stând
până noaptea târziu tn camera susnumitei. Maiorescu, orator
muşcător şi de mare talent, se ap~ră tn chip s~lucit. clove-
dind că intr• in şcoală la ore normale ca membru in comi-
tetul de iospecţiunc, că nu se putea p1me temeiu pe afirma-
ţiile unei eleve nedisciplinate •şi, dacă mi se permite expre-
siun~a. intr'o ureche, sau pentru a ml ex_pri1na cQviiJ1cios.
exaltată •. Totuşi un lucru rămâne indiscutabil. l\{aiorescu
întreţinea cu d-ra guvernantă o prietenie destul de lnaintatil,
fiindcă o rugase să-i păstreze, tn timpul unei .lipse din ţara,
-
Prhtcipesa Elisabeta (Cannen-Sylva).
pianul. Pirrtările de mai târziu ale criticului sentimental tn- B. A. R.
 JSTOR IA LITF;RATURll ROMÂNE - 347

Catargi, printr'o decizie absurdă, care voia să lovească in N.

Ionescu, li suspendă şi pe el sub cuvânt de a fi pără.sit Uni-
versitatea spre a lua parte la desbaterile Parlamentului. Scârbit
de Universitate, Maiorescu nu mai lnceatcil să se lntoarcă.
Putuse observa că bunul său amic Jacques Negruzzi (« purtare
ordinară •) ocolise demiterea din învăţământ neprezentându-se
la Cameră. Lui Maiorescu ti rămânea dârză voinţa. de a face
carieră politică, to vederea căreia se a.sigura.se cumpărând o
casă la laşi şi profesand avocatura.. ln 1871 Principele veni
la Iaşi şi tncântă prin atenfii pe Maiorescu, la început ostil.
Li se făcură criticului şi soţiei sale Clara «deosebita distincţie•
de a fi invitaţi la un c dejeuner cham~tre •· Prinţul valsă cu
d-na ?.ţaiorescu. De unde cu câteva. zile înainte, Maiorescu
era obişnuit să nu pană temeiu pe •vorbăria. • Prinţului, el
care tn 1865 felicitase ca. Rector pe Domniton1I Cuza pentru
răspunsul demn dat Marelui Vizir la 29 Octomvrie, acum
simţi o c adevărată satisfacţie • şi se asocie Ja plecarea Prin-
ţului uralelor « entusia.ste neprefăcute•. din partea celor • cre-
dincioşi •· In um1ă, la Bucure>jti, 1'1primeşte ln audienţă Doamna
şi după a.ceea Principele şi tn sfârşite invitat ta ma.să, la palat.
• en familie •. • Ce i-a venit să mă invite aşa de intim ? • se
întreba măgulit ?.faiorescu. La. l2 Martie 1872 luă parte la
desbaterea bugetului instrucţiunii şi vorbi o orii jumătate
lntr'o tăcere absolută şi atentă. ln acea VTCme de oratorie
limbută, vorbirea strânsă a lui Maiorescu ~cu impresie. Co-

Domnitorul Carol 1, ca sublocotenent german ln 1858.

8. A. R.

•Cea
s tatoru , ministrul justiţiei, li spuse : mai lrumoa.să cu-
vântare ce am auzit-o Jn viaţa mea•. îepureanu • Vous etiez
l'admira.tion de loute la Chambre '· până şi Teii, împotriva
căruia. cuvântase. li mărturisi că vorbise *ca un înger :• şi
admise propunerea lui. Succesul clarifică indeciziile din su-
.fletul ex-Rectoruh1i şi-l h.otărl să se dedice de acum lnainte
avocaturii şi politicei. In 1874 îşi vinde ca.sa din !a.şi. Atunci
e chemat (7 Aprilie) ca ministru de culte. Bunele lw intenţii,
hotărtrea de a ajuta pe tinerii de talent. de a promova sănătoase
manuale şcolare, de a pune tn line tnvăţăm1\ntul pe temelii
pozitive, sunt in deobşte cunoscute. .N'a izbutit totuşi să-şi
impună punctul de vedere ln privinţa leg.ii instrucţiunii şi
la 29 Ianuarie 1876 ln urma unui vol de blam al Senatului,
.fiindcă îndepărta.se pe profeson1I Daniileanu, demisionă, odată

' cu întreg ministerul Işi făcuse lnsă duşma.ni. In programul

lw sta comprima.rea în.văţămflntului în vederea 11nei desvot-
tări calitative, ceea ce trebuia să sperie. La Universitatea din
Ia.şi lntârzia unora definitivarea. Challiol (care şi fu înde-
părtat), Vizanti. Caragiani era.u tntrebaţi ironic •dacă au pu-
blicat scrieri şi cari. anume?. Dacă au avut prelecţiuni po-
pul;tre 1 Da.că au luat parte la vreo Intreprindere literară. sau
scienj.ifică mai însemna.tă ? •. Maiorescu avu o clipă ln cap
chiar desfiinţarea Facultăţii de litere din laşi. Viza.nti se 1'ăz·
J bună fireşte şi fu unul din instrumentele acuzării ministerului
Principesa Elisabetn (Carmen·Sylva). Ca.targi. Maiorescu fu trimis atunci ca agent diplomatic la
B. A. R. Berlin (t .Ma~ Iulie 1876) Jiind la ordinea zilei tratative
848 - JUNIMEA

• jurnal se simte compoiiţia. Criticul a !ost totdeam1a obsedat

de Goethe, a cărui biografie o cerceta încă din copilărie. întâi
cu reacţiuni, apoi din ce ln ce mai cucerit. Este învederat că
ci avea să înfăptuiască universalitatea goetheană: să fie scriitor
şi om de Stat, experimentator mereu tânăr al femeii şi om de
lume, exaltat cu conştiinţa de sine şi senin - obiectivat. Şi
obiceiuJ de a desena, de a se interesa de variaţiile meteo.TO·
logice vine dela Goethe. La t 876 crezu că gustase din toate
aceste aspecte: t Eu îmi par însă mie însun1i ca un fruct co·pt.
••• ' gata să cadă. Cc-mi mai poate oieri nou vieaţa.? Cunosc
femeea, ştiu ce lnscmnează. iubire şi căsătorie, cunosc prietenia,
fm'am1 urcat până în culmea ambiţiei şi am simţit arta. Am
fost profesor şi ... scriitor - ce mai poate veni încă? Cine
a agonisit ln sine indiferenţa morţii. a lncheiat socottlile cu
vieaţa. Ce au1 de făcu t? •· !ncepe acum pentru Maiorescu

• o scurtă epocă de we·rtherianism. cu o slorţarc de libertate .

1 explicabilă la un om prea de tânăr· căsătorit ş i eu propensiune
la· femei. El e· un egoist bine crescut şi un sentimental spo-
radic, mai mult inert decât stăpânit. mergând fără greş spre
confortul lu) sufletesc. Clfu:cben !nccpuse să·I plictisească şi-l
încânta din ce tn cc mai n1ult cun10ata S.'l. Mite, pe care o
găsea pJiuâ de spirit. Şi eu toate acestea Clara i se părea cca
\f•• • '
·~
• vinovată prin excitaţia ei faţă de Mite. Maiorescu se gândeş te
la sinucidere prin cloroform, aproape ln acelaşi timp c.'m d şi
·~ soră-sa Emilia Humpel răsucea cam aceleaşi idei. Dar sunt
rnai mult stări vaporoase de oameni prea alimentaţi cu ro„
mantismul german. Clara declară că tşi dă consimţămăntul
la divorţ şi criticul se simte din ce în ce mai atras de uşura·
teca Mite, care se lăsase sărutată şi de Eminescu. Divorţul
nu se făcu acu.ro şi Maiorescu se tnvll.rteşte tn juruJ d-rei Anna
Hosetti. 1.ucru ciudat. Când in chipul cel mai legitim, Clara
i~i arată nemulţumirea, soţul e supă.rat, vrea să pună capăt
acestei vieţi insuportabile, deşi e limpede că măcar ideal !şi
tnşeală nevasta, căci Anna Rosetti vn deveni soţia lui şt ln·

Regina Elisabeta (Carmen·Sylva).

B. A. li. '
în chestiunea neutralităţii l)unării. Cu totul desamăgit de
oameni, tânărul diplomat face o figură de mizantrop: •Oare
sunt eu prea dificil sau cei mai mulţi oameni sunt t11tr'adevăr
fără nicio valoare? t. N u-i plăcură ,Principele şi i>rincipesa de
coroaaă. Dama de onoare contesa UrUhl li făcu impresia unei
menajere obeze şi proaste. La masă, la !mpăratul, observă
criiic pe toată lumea: Pri n ţul BIOcher are voce de scapeţ.
ambasadornl rus Novicoff, e mic. blond, urtt, cu un ochiu
pe jumătate mort, secretarul de Stat von Hamburger e ghebos.
cu gât de hienă. Insuşi lmpăratul i se păru repulsiv cu mu·
stăţile rase pe sub oas şi cu panglica cenuşie ce-i lega. pe
deasupra cheliei, o şuviţă de păr cu cărarea. Plictisit Maio·
rescu !şi şi dădu demisia şi se lntoarse tn ţară; unde câtăva
vreme trecu prin oarccari dificultăţi băneşti, curând învinse.
Mai de grabă se constată la el acum o blazare romantică,
surprinzătoare pentru cine s'a obişnuit cu figura consoli-
dată a omului senin. Criza are aspectul unei tragedii familiale
surde. Insă ea n'a putul avea aceste proporţii şi trebue să
admitem că Maiorescu, păstrând caietele sale de însemnări,
s'a gândit că vor fi citite de urmaşi. Tn ariditatea notelor de Atlgusl •rret•ontu l„nuriAn, acadc11llt;inn. B. A. R.
 ISTORIA LlTERA'ruR ll ROMANE - 349

locueşte încă de pe acu m şi ln chip scandalos. in afecţiJJnea

lui Maiorescu , pe Clara . • Incântătoarca Annctte •îi (ace cadou
melaocollcului critic o •încântătoare călimară • şi o punguliţll
chineză. lu 1878 Maiorescu inccarcă să. se despartă fie şi corporal
de Clara, trimiţând-o în Ger:mania cu o pensie lunară. Apoi o
acceptă înapoi. ln r882, se afla cu ea la Londra, în vederea unei
operaţii. Când o v-ăr.u pregătită pentru momentul chirurgical se
simţi podidit de plans, dar numaidecât se linişti. ln drum spre
ţară o surprinse pe Clara tmbrăcllndu-se tntr'o <;<Lmeră de hotel
şi răntaSe • decepţionat " liotărlrea nu lndrăt.ni s'o ia decât
t11 Decemvrie 1886, când convin.s e pe Clara să se despartă.
Maiorescu plânse spasmodic şi acum la ultima lntrcvedere,
dar puţin după a.ceea se căsători cu Anna. Gooţheanism poa.tc
să fie veleitatea de a gusta toate satislacţiile vieţii sociale
celei mai !nalte. Locuinţa criticului din Str. .M:ercur reprezintă
pentru acea epocă o cu lme a confortului şi proprietarul o pune
la punct cu .inovaţiile. In 11!85 îşi instalase sonerie electrică
pe care învăţase s 'o manipuleze singu r. Io afară de reuniunile
săptămânale junimiste. de audienţe nenumărate. de recepţii,
de dineuri, el nu se sustrage dela nicio obligaţie mondenă.
• lntâi relaţiile omeneşti • -zice e l - apoi literatura. Foarte
des, porneşte spre împrejurimile Bucureştilor cu o ceată de
prieteni. Flautist şi violoncelist, organiz.eazlL din când 11\ e<'\n<I
acasă re1•nit1ni muzicale. La c1Jtare aniversare a naşterii sale
se conversează şi se face mu<ică pâ.nă la miezii! nopţii, consu-
1'1lâ.ndu--se stridii , v in de Rin, Linzertorte şi şa-mpanie. ~laio·
rescu ia ceaiu englezesc cu şuncă crudă (odată. oferită de
Regina). Grija de tmbrăcăminte e riguroai.-ă. Cândva la o
însoţire a familiei regale la gară. observă că era singunrl « nu
prea convenabil • cu pălărie rotundâ şi cu jachetă neagră.t Pe
ţinut minte pentru altă. dat.\ • !şi nota el. Când cineva îl in-

:& -=www4
,
'
O. Sturdt..o, academician.
B. A. R.

suită, el U provoacl la duel. 1n r885 schimbă la bipodrom un

glonte de pistol cu Stătescu, lără rezultat, şi constată că
duelul a făcut pretutindeni •cea mai bună impresie•· întreaga
atitudine politică fiind t lntărită şi clarificată printr'aceasta •·
ln general Maiorescu ţine cu religiozitate seamă de opinia
publică şi foarte oficiatelor ecouri asupra literaturii romă.ne
tn străinătate el le dă o excesivă. importanţâ. De altfel suc-
cesul imediat li e mai scump decât mulţumirea lucru.l ui creat.
Aceasta explică de ce nu abandonează politica şi avocatura,
care-i dau prilejul de a vorbi tn public. Abia în Octomvrie
r881 Maiorescu fu reprimit Io invăţământ la Universitatea
din Bucureşti. Ori câtă cultură. avea criticul, după 14 ani de
avocatură, pe care o co.otinuă şi de acum înainte, el nu ver1ea
cu rezultatele unci îndelungi claustraţiuni meditative. Toate
amintirile contemporanilor ne vor besc de săli pline co public
universitar şi mai ales din afară (soţia profesorului asistă şi
ea), de lecţii sonore, cu glas răspicat şi grav • intr'o locu·
ţiune superbă şi o impresionantă rom1ă literară •. l\l!aiorescu
lşi scria dinainte discursurile şi pare dovedit câ in cele mai
multe cazuri Ic • tnvăţa " Trcbue să fi fost un orator marc,

1011
--
)lassl111. ocade111Tcia11.
judecând şi după opera lui, tnsii ce are de a face oratoria cu
filosofia? Grija de formă şi de succes faţă de publicul femenin.
numeros, nu putea decât să simplîfice pentru vulg problemele
B. A . R . interesante tn aspra lor informitate de rădăcini. Lui l'rlaiorescu
aeo - JUNrntEA
i "" părea importantă •influenţa asupra tinerimei sturuoa.se •
şi tn acest scop pregiltea discursuri. • Lucrez grozav la Schel-
ling pentru cursul meu •, •· până ln ora 'l noaptea•, tnsemna
el ln jurnal, deşi ln aşa grohă nu putea li vorba clccăt de o
compilaţie agreabilă. ~·a .rămas nimic de pe urma cursurilor
lui Maiorescu, dccAt amintiri despre orator. Era o avocatură
mai subţire şi criticul trecea dela bară la Cameră ,1 de aci la
catedră cu aceea~i preocupare vocală şi căutare de succes.
• Cel mai izbitor, mai straniu sucec~. şi atmoslero pcn t ru
mine transforn1atll ca ptintr'o lovitură magică'· A•tlel înre-
gistrează el un discurs la Cameră ln aceşti ani. Nici nu se
poate tnchipui ln aceste condiţii u muncă de acllncime ~i
criticul a simţit lncă din vieaţă reproşul pentru sterilitatea lui.
Vieata pe care o duce ~faiorescu tngăthtc doar o bunii. folosire
a lnvăţăturii din tinereţe. Altfel ca e cu mult prea mondonă.
Omul care ţinea • prelecţii la OniversiL~te cu succes c rescând •
tşl scrie acasă, noaptea, articolele, fiind •peste mii.sură de
ocupat. Academie, Cameră, curs, avocatură, literatura, seri·
sori•· lată cum !şi petrece Maiorescu o săpdmăni\ ln 1882 :
LwHi, Cameră, cină ln oraş. Academic, teatru de societate,
proces la Casaţie, supeu cu invitaţi acasă; fl1art1, Academic,
proces, cină la Krcmnitz. vizitii. la Zizin Cantacuzino . teatru;
Mi4rcuri, proces, Can1crd, Acadcrnie, invitaţi la maSă. vizită
d e două ore la Tb. Roşetti; joi primiri de clienţi, Academic,
prlnz ln ora.ş cu amici, Cameră, invitat la masă la alţii ;
Vinrri, invitat la m.asă la alţii ş1 la prânz şi scara, Cameră ;
Stfmbdtă, Cameră, teatru, noaptea pregăteşte o conferinţă.
Recep\iuncn mcmbrllor soclchi\CI llttcrari:l Io ronduln deln •••~ 1/ 13 AugustU lft67.
In astfel de condiţii nu e loc pentru nicio lucrare tn singură­
tate. De altfel Maiorescu are ciudatul obiceiu de a citi cărţile.
chiar cele de filosofie, Io mai mul le şedinţe, tare, ln mijlocul
familiei şi al prietenilor. Profesor liincl, o • droaie de clienţi•
li răpesc timpul • tn lolosul avocaturii • şi orele ce·i mai pri-
sosesc ii sunt furate de •accesele bisterice ale politicei•. De
altminteri el are o idee sui generis despre activitatea literară
şi crede că e unul dintre cei mai muncitori oameni din Ro-
mdnin, lmprăştiotor de •raze şi r!lzuţe • numai fiindcă face
con'Cturi de tipar la vechile opere, tn afară de • lntruniri poli-
tice. de articule prin • Constit. >, de pledările zilnice. de scri-
sori şi relaţii literare •. Devenise proverbial că profesorul-
avocat fuge vara ln străinătate. Luând-o pe urmele lui Alec-
sa11dr1 şi în c1nulaţio c11 latifundiarii cooservatori, ~faiorescu
a călltoril cu pn.ţlunc, preferând tovărăşia. Plllccrile lui tu-
ris tice s unt lnsă ale unei bătrâne englezoaice bogate, căută­
toare de soare şi confort. Oricâtă lipsă de expresie s'ar admite,
cel mai telegrafic 1urnal surprinde sublimitatea. Notaţiile lui
Maiorescu desamăgcsc printr'un terre·il-teJTC constant . El
lşl notează bunăoară astfel de lucnori : •La ora 1Y. luat cafea
cu lnpte şi piline prăjită, !n loc de prâ117., la 6 % cinat ca de
obiceiu. daŢ fără vin •. Chiar pentru un memento intim şi
sanitar, faptul de n fi mâncat pflinc prăjită apare turburător
de fără sens. Ca turist, Maiorescu lşi alcătueşte un program
meticulos cu preţuri, hoteluri şi emoţii recomandate, reţine
costul celui mai mărunt lucru, in•pecteată saltelele, prosoa·
polc, mobilele. De merge cu trăsuri• la Sinaia, ln locu I unui
T.ltosrnllc de Trcnk.

adjectiv evocator pune • 6 franci de persoană •, un costum
naţional •splendid • e valutat •complect 350 de franc.i ! •· La
Londra U lasă rece Jragmentele dela Parthenon, tn schimb
li minunează proS-Oapelo dela baia populară (• 6 pence, o baie•),
p-0.tul bun dela hotel. La Eastboume reţine numai hotelul
•foarte convenabil ca preţ" ln Franţa, la Dieppe, tl indis·
pune restaurantul •prost•, la Paris, eleganta Madeleine,
templu grec pentru clime brumoase, i se arată ca un produs
• nenatural •. • artificial • tn vreme ce oribilul Troc:ldero vechiu
e t lncântător t. La lnterlaken nu poate exclama decât • mun\i
tnalti, aşa de aproape să-i prinii cu mGna • şi consemnează
ascensorul. •Luat ceaiu, şi la culcare t. Craiova: 1 Noaptea
bine, pat curat 1. Braşov : • Hotel nr. r, prost t. Praga : • mo-
derată socoteală a hotelului (13 % 11.) t. Viena : •o cameră la
stradil laterală Nr. 4 (2 fi„ cu utilizarea amlndoror paturilor
2 Ys fi.) t. ln 1890 l>iaiore~u face o excursie la Cap Nord (chel -
tuiala pe vapor dus şi lntors • ln cea mai bunii cabină, cu
mâncare, serviciu. cu tot 425 frci de persoană•). La TrolllSO
vede un campament do Laponi cu o cireadă de vreo 300 de
reni, spectacol grandios ce trebuia să rămllnă izolat . Maio-
rescu adaogă numaidecât, asta într'o scrisoare, amănuntul
prozaic al unei instalat ii pen tru e>.l'loatarea balenelor. La
Cap Nord •cinat sus, băut champagne •. La Stoekholm totul
este • elegant•, •frumos şi mare •, curat, plăcut, dar ... •dar,
dcstull Doar n 'am să fac un articol descriptiv " locă dela 1 7
ani cAnd ochii sunt de obiceiu deschişi. spre feericul lumii,
Maiorescu, ajuns la Lugoj, nu remarca dccllt alimentaţia :
Soeietalca Acadcn1lcfl
ISTORIA LITERATUR II ROMÂNE - 861
• prân• foarte bun " Explicaţia stă ln aceea că fineţa reală.
lnAscută, ii lipseşW, f!lră a fi compensată de imaginaţia ge·
nială. Maiorescu este la simţuri un om comun. bine educat şi
cultivat. Criticul a mai fost n1inistru de Culte. Io 1888. ln
1889, ministru de Justi ţie tn I<)OO, ministru de Externo to
1910. preşedinte al Consiliului 1n 191 2. El prcz.idă conferinţa
dela Bucureşti ln unna căreia RomA.nia obţinu Durostorul.
O •carte verde• strilnse actele diplomatice ale acestui eveni-
ment. Totuşi existenţa lui e mai strâns legată d.e Univen!itate
şi de Convorbirile Literare. Prin tactul său, amestec de gra·
v1t:ate ce lnspăin1antă şi afabilitate care lncântă, criticul ştie
slL capteze pe tineri. El li invită la masă, lasă pentru ei, ln
c hipul cel mai milgulitor. să aştepte ln anticameră pe marii
bărb.~ţl politici. li petrece pllnă la uşă, ţinllndu-le cu gingăşie
paltonul să se îmbrace. Le dii de altfel sprijin electiv. Eminescu.
Slavici. Xenopol ln seriile mai vechi fuseseră ajutaţi cu burse,
iar cel dintâiu, lngrijit cu o mişcătoare <liscTeţie in tot timpul
boalei. :>1ai tăr•iu Popovici-Bănăteanu, Ccma primiră pro·
tccţia sa.. Pe tinerii studenţi de merit li introduse ca prole·
sori la Universitate. Toate aceste solicitudini a u şi o lature
supărătoare. Universitatea devine aproape o creaţie a lui
Titu ?.iaiorescu, propagând fa natic jude<:ăţile bune şi rele ale
maestrului, retransmiţându-le şcoalclor se<::undare, u.nde Stă·
pAncsc şi a.zi cu o lncăpăţânată rezistenţA. Se exagerează mult
obiectivitatea lui Maiorescu. Exclamând •Doamne, Dom·
nule I t criticul deplângea amestecul politicei ln judecăţile
literare şi era ln ad evăr capabil de a gusta pe un adversar
llo1nA.11~1. IJ. JI. R.
 362 - JUNIMEA
Societnlea conservatoare: Princesa Alecsandrlna Ghika n. Blaremberg
8. A . R.
politic, nu f11ră sforţarea de a şi-l face partizan. Totdeauna
votantul pentru partida adversl e privit la Junimea ca un
trădltor, care se C!lde sll. se ruşineze. Maiorescu a fost impla-
cabil !aţ.ă de aceia care l-au atacat personal ln materie literară
şi este iniţiatorul la noi al • conspiraţiei tăcerii ' · A spune
despre autorul Sl>urdto,..lui că n'are •nici-o inspiraţiune de
adevbat poet• este o enormitate ce se poate explica prin
lipsa de gust, dar a nu aminti de dramaturgul Hasdeu, a ig-
nora tot.al pe Al. Maccclonski, a nu scoate un cuvlnt despre
Ion Ghica, a tntrerupe orice notiţă despre autorii luând ati-
tudine tmpotriva Convorbirilor sunt semne de lngustime. Din
fericire prestlgiul dat unor mari scriitori răscumplrl aceste
greşeli omen~ti. Mesagiul câtre N. Iorga •d-l Titu Maiorescu
roagil sil nu i se mai trimeatil foaia• nu este al unui olimpic.
Jo 1914 muri şi a doua soţie a lui l\laiorescu şi criticul, bă·
trtn, tşi vlndu casa şi se adăposti la o rudă. Marele război
tl lndeplrtll din conştiinţa publică. !';furi sub ocupaţie ger-
mană, la 18 Junie st. v. 19'17.
Criticul exercită asupra elevilor săJ un adevărat farmec
şi 1asll. un tip ln serie de maiorescieni. Când sunt nu mal oameni
de carte ei se strAducsc sA concureze sterilitatea profesorului.
• Finul Evolceanu, arcbeologul Tcohar Antonescu din Atena,
solidul Fioru • n'au lllsat nicio urmă şi Evolceanu. care ID·
cepuse cu critice palide şi cu o compilaţie de istoria literaturii
latine, e to amintirea tuturor ca un profesor nul. Olnd au
Frusina Racovlf~ n. Stamatopol. O. A. R.
talent, ei sunt lmpinşi al facil politică şi cultivă oratoria. P . P.
Negulescu moşteneşte hieratica maestrului tn fonne mai spec·
taculoase. Ca un Ramses de bazalt ci vorbeşte monoton şi
nemişcat cu un z!lmbct enigrn.a tic fn coltul gurii, cu mAinil~
lăsate rigid pe genunchi. I. Petrovicl cultivă succesul de aulă
şi inlTă ln sală ln jachetă neagră. Călătoreşte des ln străinătate
Titu Maiorescu este acela care la noi a făcut o dogmă din
prejudecata •incompatibilităţii radicale• Intre natura poe-
tului şi natura criticului :
• ('.rlticul este din fire transparent; artistul este din fire refractar.
• Esenţa criticului este de • n fiexlbll la impresiile poeţilor;
eunfa po.iulul este de • n lnnexlbll tn propria •• impresie.
•Oe aceea crlUcuJ trebue sl fie mal ales nept\:rtinitor: artistul
nu poate ti <ltdt pllrtJnltor •.
Ca aceste princip.ii MaioreS<lu !şi rezerva dreptul exclusiv
de a judeca operele literare şi tligăduia acest drept lw Dela-
vrancea şi lui Vlahuţă. lnsă principiile erau false, întemeiate
pe o psihologie a priori. Actul critic este tocmai o mişcare de
•impatie Intre spiritele creatoare, un colocviu tehnic. N u e cu
putinţă ca un mare artist să nu lnţclcagă numaidecât marea
art! a altuia, câ.od ou sunt la mijloc antipatii personale. Vol-
taire a priceput puţin din Shakespeare (este exemplul pe care-l
dă Maiorescu) dar a priceput touşi mai mult decât contempo-
ranii săi francezi.

Domnişoarel e Radu Rosetti.
Ceea ce se remarcă nu.maidecâ.t la Titu Maiorescu, este ln-
gustimea recepţiunii sale critice, sărâ<:ia sufleteascl. Poetul
Baudelaire tmbrăţişa spontan, cu o lnţelegere desăvârşită
pe ·wagner, atunci Când contemporanii săi vedeau ln compo·
zitorul german un odios producător de sgomote ; iar criticul
Maiorescu, om cu tntinsă cultura şi chiar cu educaţie muzi-
cală, ascultând Io 1872 la Viena Lohengrin, face în jurnal
aceste mâhnitoare tnsemnări (de altfel Jn spiritul lui Sch<>-
penhauer):
• Am !ost la • Lohenl!fln • ,1 n'am mol putut sta după
E muT.lcA asta? Sforţări spasmodice ale unui Impotent, care a Io al
liltru, simte avânturi şi totuşi nu poate. ln11tozitor I. . . o.
Jngustimea însă, adăogată. la o cultura solidă, care ajută
Izolarea repede a fenomenelor artistice de structură superioară
şi la un talent de exprimare a ideilor excepţional şi pentru
acea vreme mirac'11os, face u.n critic mare. Acea dotă de pia·
titudine ţine pe Maiorescu la nivelul epocii lui şi-i dă .consim-
ţirea contemporanilor. Un Maiorescu estet al esenţelor rare
ar fi fost un desgustat, un netncrezător tn literatura română,
Scrisul vremii nu era !neurcat deloc şi criticul n'avea nicio
greutate să afirme valoarea lui Eminescu, după ce cu atât
de norocoasă uşurinţă o afinnase Vulcan. Maiorescu nu opera
cu gustul ci cu simţul altitudinii intelectuale, al limbii, cu
câteva principii mărginite dar sănătoase. Cu a.~ta a promovat
infailibil aproape toate valorile vremii.
ISTORIA LITERATURII ROMANE - 868
B. A. R.
Zoe Soutzo (1861).
B. A. R.
Estetica lui Maiorescu este un amestec de .hegelianism
(aşa cum li profesau mai toţi esteticienii hegelieni tn frunte
cu Vischer) şi de schopeohauerism. Dar, tn fond, schopen·
hauerismul predomină. Din lucrarea scrisll a unui student
vedem că Maiorescu profesa tn 1869, la Facultatea de litere
din laşi, aceste idei fundamentale : Frumosul e reprezentarea
ideii sensibile: ideea sensibilă este natura absolutll. a lucru-
actul I. rilor şi lntâ.ia condiţie a artei este ridicarea deasupra oricărei
individualităţi până la starea de subiect cun05Cător pur;
Arta pr.in această ridicare asupra individualităţii, prin con-
templarea ideii intuitive aduce liniştirea sufletului (adică ate·
ouarea egoismului) ceea ce este. tot una cu fericirea.
V cercetare critică a~a poJZiei rom4ne dela ;867 con·
ţine didactic ~i limpede estetica maioresciană, rămasă ne-
schimbată pe toată întinderea activităţii criticului. Este o
estetică dogll}atică şi dualistă: ştiinţa se ocupă cu adevărul,
poezia cu frumosuL Frumosul cuprinde idei manifestate ln
materie sensibilă, e alcătuit cu alte cuvinte dintr'u.n fond.
şi dintr'o formă. Forma sen.s iblll trebue să fie corespunzătoare
ideii. Existenţa unei idei şi a unei forme sunt dar o condiţiile•
de temelie ale .frumosului. Fiecare factor fundamental !şi are
«condiţiile • lui particulare. Materia sensibilă a poeziei e for-
mată din imaginile deşteptate de auzirea cuvintelor. Prin
864 - JUNTMBA

O a doua •condiţie•
a poeziei este vorbirea figurată prin
personificări, comparaţii, metafore. Că poeţii folosesc ln ge-
nere personificări şi metafore e un lucru foarte adevărat, dar
că în acestea !nseşi stă o condiţia • poeziei nimeni nu mai
poate azi admite. Jn general personificarea e o unealtă poetică
falsă. Maiorescu citează o strofă din Bolintîneanu:

t:o1o st1b o neagrA stâncă

Cente rdul spun1ător,
Pnccn nopţ.ii e. adă11<iil,
Lu11t1 doarme pe un nor.

şi crede impresia produsă de ca provine mal a les din per-

că
sonificarea l1a-nei, c..~d di1npotrivă această perso1lificare aduce.
prin presupunerea 11nei fii11ţe Jcmini11e culcate pe un .n or.
aerul de falsitate. lntpresia, câtă este. vine din Jicţiunea unei
nopţi negre, spumcgăto.are, gemătoare, adânc somnolente,
vino adică din sensul interior ce se dă fiecărui element.
Şi ideea că .m etaforele şi comparaţiile, producând imagini,
slllit condiţii ale frumosului poetic apare azi abuzivă. Emi-
nescu, nu foloseşte adesea nicio metaforl ci n11mai reprezentări
concrete sau reprezentări de idei mişcate ca nişte elemente
aJe lumii obiective. In for1d valoarea metafor e.i stă jn aceea că
lntrune;>te două reprezentări aparent străine una de alta
,

Partîda corlşCr\1atoare: ~lnnolacl1c <:. Epurcanu.

B. A. R.

urma:re elementele exterioare ale poeziei sunt cuvintele. Şi

fiindcă scop\ll artei este evocarea de idei, nu teoretice ci in-
corporate, cuvintele lluue sunt acelea caro snnt n1ai co11crete.
Maiorescu e lmpăm{UltenitoruJ la noi a acelei 'falsc estetici dua-
liste după.
care frumosul operei de artă este derivat din frumu-
seţea în sine a formei şi. a ideii . .Există cuvinte ~tice şi ct.t·
vinte prozaice. Atunci. se înţelege, cine alege cuvintele fru- j
moase condiţionează, prin chiar această alegere, frumosul.
Din !nălţimea de ordi n speculativ a esteticei schopenhaue-
riene ?flaiorescu cade tn cea mai 1:>ompoa..c;ă retorică. Cuvintele
cele mai apte să sensibilizeze sunt adj ectivel.e şi adverbele,
adică epitetele. Criticu l citea7.ă, admirativ, din G.ro•a lui
Alecsandri :

Galbtn ca lâclia de galbtna ceară

Cc aproape-I ardea,
·p e.o scAntlurâ vechie aruncat ara.rli
De som11u.I cel \•eşnic Groz• aeum dor111ea ...

Adjectivul galben. ,-epetat, este de prisos, chiar adrnJţâ.nd

poetica plastică a lui Maiorescu, fiindcă nota gălbiciunii se
închide tn co.occptul de ceară, lăsând la o parte că cornpara-
ţiun.ea galben ca ceara a devenit o convenţie fără putere LascAr Catargi.
evocativă. B. A. R.
 ISTORIA l.lTERA'fUR ll ROMÂNE - 3bo

lntr'o singură sen1nificaţie. Când Bolintineanu zice (exeml'lul

e dat de Maiorescu)
Mlbai mAndru vi11e lară
Falnlc ca un stdlp de parA
interesul versurilor nu e în comparare ci 11umai tn tratarea
ideii de mişcare prin două repreze11tări aparent disparate: a
călăririi şi a "propierii unui focar de lumină. Comp8l'aţia ca
atare este absurdă, liindcă nici ca.lui nu luminea.111, nici stâlpul
nu se mişcă, dar elementele ei pot fi visate, ca o manHestare a
apropierii teribile. Şi comparării Maiorescu ii pune •condiţii o:
să aibă noutate şi justeţe. De •igur că do obiceiu lipsa de
.n outate coTespun~e unei Lip.se r,le poezie, dar principiul OO\J·
tăţii aplicat numai la comparaţii tn abstragere de sentimentu l
liric integral poate duce şi a dus la încheieri false. Orice in>a-
gine prin simplul fapt al lntrebuinţării se banalizează şi nu
e•te comparaţle care, căutând bine, să nu mai ii fost făcută
înainte; Caracterul adevăratei poezii este acela de a subsista
mereu şi de a fi poezie chiar cu imaginile cele mai banale. :Nu
comparaţia este condiţia ·poeziei ci poezia e condi!ia compa-
raţiei. Cât despre regula justeţii, ea e absolut greşită. Maio·
rescu cere comparaţiei să fie potnvită cu gândirea (!n loc să-i
ceară să deştepte idei poetice) lnsâ prin această «gândire •
el inţelege natura tnsăşi, cu legile ei, ca Incorporare a ideilor,
Prin urmare el aşteaptă dela poezie să imite realitatea tn
marginile înseşi ale perceptiei universului obiectiv, Maiorescu
impune poeziei sa fie prozaică şi a'f". pe urmele Iul, pretinde

Societatea conse:r.•aloare.: Oh. Al. Sturd.1.a-MiclA.u.şenl, n. laşl, 1841.

B. A - R.

şcoala până azi. Deşi citatele pe care le face estetul nostru

sunt luate din poezii rele, argumentaţia c în general viţioasă.
Maiorescu citează aceste versuri :

' folia-li aalt.11 şi suh\iricA,

Ochii tăi negri de abanos,
Mllna la albă şi JnlUUcâ
Pnce: din tl11c utl ce.r stelos.

şi observă, punându-so din punctul de vedere al conformităţii

c u realitatea:

• Tulie. fna1tă„ OC'hf negri şf mâna ntlcâ fac un cer stelo_s J •.

Adică o femeie nu poate semăna cu cerul I Dar, instinctiv,

poetul n'aJăcutcomp.varea prin acest criteriu ci numai a con-
statat că gingăşia taliei, întunecarea ochilorJ mâna mică şi
cerul cu stele stau bine la olaltă ca simboluri de sublimitate.
De asemeni tn versurile, la fel ironizate :
Sll fiu zefirul~ să fiu z.'\mbilă,
Prin cele fete să ••ll uşor.

poetul n'a fost nicidecum oprit to .loc de posibila o·biecţle că

in •realitate ' florile fl \1 sboari.. ln f>Oezic şi lr1 vls avem do
P•tr• Mnvroghenl. aface cu o altă lmne, liberă de legile !izice, in care orice e
B , A . R. c~ putinţă da.că are semnificaţie. Deci in venit1rile de mai sus
366 - JUNJMEA

dorinţa de a se apropia de tinerele fete deşte.aptă imaginea

fluentă a vântului şi fragranţa zambilelor. Pentrucă un
poet zice
Belll copilă, de graţii pllhil,
1t1uzA sublimA. soare d'amor,
C<lrurl de nimfe. pe buza'ţi linii
Le văd cum joacă lncetfşor.

Maiorescu ironizează aşa :

• lnchlpuiţl·vl! o bazll pe care joacă coruri de nimfo I •·

Ce gândire plată I Pe acest principiu al conformităţii cu

realitatea. tn baza legilor fizice, nicio poezie 11u mai e posi·
bilă. Fireşte că nimCele văzute ca nişte femei nu încap pc
buza copilei. O clipă insă cititorul nu s 'a gândit la această
disp.roporţie. El a tnţeles că buzele te.tei deşteaptă Io poet
ideea graţiei exemplificată pnntr'o viziune. Când lntr'un ce-
lebru sonet de Heredia Antonio vede i.n ochii Cleopatrei
galere fugind, ar fi pueril să observăm: lnchipuiţi-va galere
încăpând l:ntr'un ochiu! De fapt Antoniu are o viziune care
exprimă bănuiala lui de trădare. O altă strofă din A. Mureşan

PAn'acum priveam la soare.

La roata lui cca do loc,
Co un prun-c . ce 'n al său Joc
Priveşte la zburlltoare.

EpiScopul Ioan Popasu, uncJ1iu al lui Malorescu.

B. A. R.

e judecată cu ace°"'li estetică strâmtă. Acţiunea de a privi

to soare până ce acesta ţi se pare o .roată de foc e prin ea lnsă.şi
poetică, este lmpotriva interesului de adaptare a individulu i
şi sugerează o orientare exultantă spre discul arzător, o ob·
sesie a luminii. Compararea cu pruncul care priveşte la sbu-
rătoare apare ca foarte potrivită, fiindcă pruncul e atras fără
voia lui, obsedat, de mi~rea paserii. Şi prin antiteză dar
şi prin orbirea temporară- pe care o produce soarele. lumina
astrului şi negriciunea de eclipsll a păsării s tau foarte bine
alături. Maiorescu găseşte că imaginea nu e bună !iindcă
• nimeni nu priveşte de bună voie tn soare•. această con -
templare fiind o «str;mie îndeletnicire. şi periculoasă •· De
aci până la postulatul •sănătăţii• tn artă. nu-i decllt un pas.
Cu toate acestea Maiorescu a .făcut un mare serviciu con-
temporanilor, atrăgându-le atenţia că sim-pla versificare de
ştiri istorice ori de judecăţi nu este poezie. E l are not.iunca
gratuităţii artei pe care cu vorbele d-nei De Sta!I o nume~tc
u11e Mble inulilite. lnlăturarea din sfera artei a considera-
ţiilor impure, mai ales lntr.'o vreme preocupată de valorile
relative, este un titlu de glorie al criticului. Şi azi poziţia lui
strict artistică mai are de lnvins obstacole ce sc ridică mereu.
El respingea patriotismul din artă, p rivit ca o cauz11 de fra·
mos. admiţlndu-1 numai tnt!mplător, când atingea imperso-
Titu Maiorescu, tânilr, la Berlin. oalitatea unei simţiri adevărate şi universale, precum repudia
8. A . li. criteriul moralităţii, punând arta pe deasupra preocupări·
 ISTORIA f, ITERATURll HOMĂNE - 367

•cerinţa unei conformităţi Intre cuprins şi tntindere • cu ob-

servarea că gândirea e mai repede ca forma şi că tntr' un spaţiu
restrâns şi cu vocabu lar sobru se poate exprima mult mai
bine abundenţa ideilor. De aci Maiorescu ajunge la acea
stranie !<!orie, totuşi primită de mulţi până azi, cli cu căt un
poet exprimă mai multe gândiri pe un spaţiu mai tngust
cu atât poe7.ia e mai bună. l n cele din urmă Maiorescu are
preferinţe pentru poeziile scurte. Toată această teorie însă nu e
decât onorabila bănu ire a sugestiei, a • lacunei •. ceeace Maio-
rescu inţelcge din cuvintele lui Voltaire : le secret d 'atre en-
nuyeu x c'est de tout dire. Apare chiar cuvâ.ntul «inexprimabil t
prevestind • inefabilul ;, Maioresou avea o puternică inteligenţă
mediocră.
Deşi criticul scosese arta de sub orice cons.t rângere a
eticei, vom observa că lnlăturd.nd anume lucruri • de neiertat •
ln poezie, el deschide poarta. pentru consideraţiile morale.
Azi cineva ar putea foarte bine osândi imoralitatea şi tri-
vialitatea· ln artă bizuindu-se pe texte scoase chiar din Maio·
.reseu. Căci criticul condamnă orice •înjosire tn concepţiune
şi ln expresiuni•. iar • nobleţa de simţimănt • din poezia po-
pulară li atrage. Iubirea acolo i. se pare •curată •. fiindcă
«curate şi alese• sunt simţimintele ţăranilor. Pornind prin
urmare dela schopenhaueriani. teorie a purificării prin artă,
Maiorescu îşi face o estetică etică. tn care frumosul este
echivalent cu transcenderea lumii de toate zilele, a vulgari·
lăţii. Când Duiliu Zamfirescu pune ln gura unui copil cuvântul
t mătreaţă t ca să nu falsifice limbajul eroilor. Maioreşcu e
desgustat. Realism. realism, dar estetic I Arta trebue să !ie
sănătoasă nu cu • exagenl.ri histerice, potrivite după gustul
numeroşilor decadenţi neurastenici ai vremurilor noastre•· Dd
aceea pe Macedooski ii detestă fiindcă a • viţiat • atmosfera
estetică. Maiorescu o·a citat iiicfodată pe Baudelaire şi ou
pare să ai1>ă oicio cunoştinţă de poezia şi literatura străină
contemporană.
Titu Maiorescu.

lor practice şi stabilind. cu argumente s~hopenhaueriene, că

tntr'atât arta e morală intrncât ne ridică deasupra josnicului
egoism şi deci asupra oricărei posibilităţi de contagiune ln
rău. Totuşi, felul didactic cum lşi redactează Maiorescu pro-
poziţiile a dus la confuzii. E l cerea poeziei c să fie lnţelea.'>ll,
să vorbească la conştiinţa tuturor• şi punea pu tinţa do inţc­
legere ln faptul că poezia exprimă t un simţământ sau o pa-
siune•- Oamenii se deosebesc pri n cunoştinţele lor dar simt
la foi. Jată alte falsităţi. Şi azi încă oei mai mulţi vor să ' in·
ţeleagă • poezia, confundând ideea de universalitate a pa-
siunii cu inteligibilitatea. Omul comun sprijinit pe estetica
maioresciană vrea o imaginaţie poetică justă, ln conformitate
cu realitatea obiectivă, sentimente pe lnţe.lesul tuturor, adică
cele mai adesea idei de sentimente. I nsă nu e adevărat că
cuprinsul poeziei este vreodată pe înţelesul tuturor. El trebue
să fie numai profund, universal. Oricând se va găsi un om
intr'un secol care să pătrundă viziunile lui Edgar P~ şi prin
asta condiţia uoiversalităţiî tn linie dreaptă e lruleplinită,
dar niciodată mulţimea nu se va ridica până ta această poezie.
Şi nu c de loc adevărat că poezia cuprinde numai sentiment.
Poezia cea mare e tntotdeauna o comunicare cu metafizicul.
Poezia nu se cade să vorbească raţiunii. să informe7,e, dar in ·
telectuală ln tnţelesul cel mai larg al cuvântului este tn orice
caz. Postulatul •să fie lnţeleasă •, a dus şi pe Maiorescu şi
pe urmaşii săi la poezia măruntă • cu sentiment•· Cu privire
la partea ideală a poeziei, Maiorescu pune trei condiţii: re-
peziciunea mişcării ideilor, mărirea obiectului şi gradaţiunea. 'l'ltu Maiorescu.
Condiţia dintâi este cea mai interesantă şi se formulear.ă ln Dupil I. Rildulescu-Po~one:111u.
368 - JUN IMEA
Titu Maiorescu.
Dop:! Con1t. G. Toma.
De altminteri Titu Maiorescu nu avea plăcerea analizei
cărţilor. Pentru el critica este o datorie de cetăţean pe care
o lndeplineşte cu multă hotădre şi cu mult talent. Luate ln
absoluitate, principiile lui estetice se pot discuta, ca instru-
mente de lndrum31'e a culturii romane ele şi-au atins ţinta.
ln.t r'un sens general este adevărat că limba poetic§ so deo-
sebeşte de vorbirea „i l nică, precum e drept că limba nu de-
vine instrument de exprimare decât dacii are un opirit pr<>priu.
De undo articolul asupra limbii rom411e lu furnalele cli11 A 14Slria
şl acela asupra treologismelor, Este iarăşi lnvcdcrat că cino nu
foloseşte limba ca. să comunice exact gândirea nu e apt nici
pentru poezie. De unde consideraţiile a.supra discrepanţci dintre
fond şi /ormtI şi atacu.rile ln contra Revistei tOtlli1"ţ>oran•. Nu
este lodoiaUl cil limba cultă se trage din aceea a. poporului
şi că o literatură nesprijinită de o tradiţie ţărănea.scâ ou are
sorţi de izbândă. De unde interesul penim literatura populari.
De sigur iarăşi că la lnceputul unei literaturi se cade să cerem
dacă nu talent mAca.r o noţiune asupra artelor. De undo ar·
ticolul despre poezie şi ln genere toate acelea din care arta li-
terară apare ca urmarea unei ordini proprii iar nu simpli\
versificare ori inlormaţie. Opera lui Maiorescu este aşa dar
didactică. Jns.'\ nu c totuşi caducă şi se citeşte şi azi cu cea
mai n1are satisfacţie. Ea cuprinde un umor secret ieşind d in
disproporţia vădită Intre marea intelectualitate a criticului
şi sforţarea rlo a vorbi ln graiul tuturor.
l..a 1872 clnd Titu Maioresco scrie articolul .Direc1ia 11014/i.
tn poezia şi pro:a românii., literatura epocei era lncil. aşa de
nebuloasă lnc!1t tonul didac tic se impunea. lnsA vom vedea
că acum ca ş1 lntotdeauna critica şi estetica maioresciană
stau mână ln mâoă. Criticul observă pe bună dreptate
valoarea Pastelurilor, tndreptăţind-o numai prin 1 o simţire
aşa de curată şi de puternică a naturii• şi printr'o •li.robă
aşa de frumoasă•· Citeam şi slaba poezie Rodica, tncheind
cu aceste considerapi generale : • nicăeri declamaţii politice,
simţiri meşwşugîte, exta.zicri şi desperări de oca•ie, pretu-
tindeni concepţie naturală şi un aer răcoritor de putere şi
sănătate sufletească •. La Eminescu remarci 1 farmecul lim-
bajului • şi •concepţia !naltă •, deplângând rimele rele, ne-
glijenţele Jormale şi lipsa de gradaţie. Din Bodnărescu aproape
numai citează, relevând dificultatea expresiei. La toţi Im·
preună laudă •!nălţimea ideilor • şi • limha corectă• • tot-
deauna ferită de înjosiri•. Mai cald este cu ~1atilda Cugler şi
ou Şerbănescu . Poeziile acestora, astlly,i uita te, li produc 1 piă·
cerc• ba chiar sentimentu l de •recunoştinţă " Şi pentruce ?
Pentru •eleganţa limbaju lui•· ln deosebi entuslast este Maio-
rescu (aţă de Şerbănescu, ale cărui poetii i se par •intre cele
mai plăcute produceri ale literaturii române• chiar şi pentru
viitor. Nu cunoaşte poezii a căror limbă sâ producă mai multă
plă<:ero auzului. Şi ci tează vorbe goale de acestea :
Un nor vine s:A·mi ase\11td
A vle\U mel o stea •.•
vantul lremur4 ln lrunia,
Ş'amoru '11 Inima mea I
Este de remarcat că pc Eliade Rildulescu. autorul cele-
bru lui Sburdtor, Maiorescu nu-l trece printre poeţi.
Când cu mulţi ani mai tâniu , criticul punea pe hârtie
un articol despre E minescu . el nu putea ieşi din generalităţi
didactice, deşi a cum era momentul analizei. E mioesc•t scrie
lntr'o limbă frumoasă, • uneori onomatopeică•. versurile s unt
1 frumoase „ rimele sunt • surpdn7.ătoarc •. forma e •clară•·
Şi apoi citează. Asta e toată critica. La Ion Popovici-Eănă·
ţeanul limba e • adevăra l românească •. simprea e adâncă,
stilul e cumpănit. Dar ... • Dar ce să stâruim în analiza no-
velei! Cetitorul o are acum la lndcmână lntr'o ediţie deo-
sebită şi poate printi de·a-dreptul impresia. de care e sus·
ceptibil •. Prin urtn31'C Maiorescu nici nu are bănuiala exi-
sLCnţei unei critici analitice. E chiar de observat cil el po·
meneşte de Lessing dar niciodată de critica franceză, de Sainte·
Beuve, de Taine şi ceilalţi. La Octavian Goga observă ex-
presia • măsurată• şi puterea • simţimăntului •, • limbajul
poetic •. Ii p lace latura •glumeaţă• şi apropierea de poezia
populară • din care saltă adeseori aceeaşi voie bunâ. şi ln-
<.l răzneală ._ Acum are prilej ul sll. respingă c-0ca ce nu lnţe­
lcgea şi probabil Jllci măcar n u cunoştea: acele • m·ievrerii
moderne•, •efeminarea scrierilor decadente •· Estetica. poe·
lică a lui Maiorescu era hot.'ir1t rudimentară. Toate ideile
Sd•ndndlorului sunt ln ~1aiorcscu şi totuşi criticul a !ost atacal
ca adversar. be altlel toate ideile temeinice ale criticei noastre
ca şi toate platitudinile vin dela ~faiorescu. El este lntlliul
formulator, locâ timid, al •specificului naţional• tn spiritul
filosofiei lui Schopenhauer. Dupâ filosoful german ideile pl:i-
tonice revelându-se tn concret şi ideea metafi:tică a napci
(admitea o astfel de idcie) Incorporându-se ln naţiunile isto·
rioe, o literatură universală nu există decât prin .mijlocirea
individualităţii etnice, Schopenhauer este rasist şi pune limba
gerntană mai pres us decât oricare a lta.
De o astfel de teorie se leagă concepţia inefabilităţii unei limbi,
a mu•icii specifice şi filosoful I\ şi fost •OCotit drept precursor
al •imbolismului. Toată ~'lltotic1t maioresciană se tnvt•tteşte
i'n jurul acestor principii : ldeea poetului trebue să. fie cât
mai tnaltă, deci metafizică, accesibilă numai Io momentul
contemplării. limba izvor al • farmecului t. al efectului inc·
fabil (poezia reducându,S<l tn fond la • măestria limbi.5tică •.
la •sfinţenia formei •) se cuvine să se ferească de parada
 IS'l'O lll.\ l. l'l'ERA'rl 11111 l lOMĂNE 369

unui • exot~m neadaptabil •. să fie • curată • şi mai cu seamă

naţională Căci t ln cugetul poporului - fie oricât de lipsil
de cultura cărturărească, ba uneori Iţi vine să zici tocmai
fiindcă e lipsit de ea - gcrminear.A şi poate prinde rădăcină
cele mai curate şi alese sentimente omeneşti •· Maiorescu pro-
testează tmpotriva cui dă poporanismului • inţelcsul dc!a·
vorabil • şi are o predilecţie vădită pentru poezia populara
şi pentru autorii de origine rurala : Creangă, Slavic.i, Popovlci-
Bllnăţeanul, O. Goga. Lectura lui germană preferată este
Fritz Reuter. Dela l\laiorescu, care osândeşte excesele dialec·
tale, deşi admite poezia diale<:tal11 ca un mijloc de lntincrire
a artei •din jos ln sus• •din vieaţa populară in toată naivi-
tatea ci inconştientă•. vine 3(;4)3 Slrllduinţă de specificitate
verbală şi de stil ce se observă la toţi proT.atorii contemporani
lui Slavici.
[.a M. Sadoveanu se semnalează •forma perfect adaptatA
mijlocului social descris •. • trăsătura de humor•. sobrietatea
stilului, frumoasele descrieri ale naturii, onomatopeele. Cri·
ticul li păsuează nuvelislulul •recunoştinţă pentru mulţu ·
roirea cc ne-a cauzat-o cetirea scrierilor sale•. La l. Al. Bră·
tescu-Voineşti reţine tot stilul, acea •căldură de stil. care
câştigi dela tnceput inimile cititorilor şi le lasă impresia unei
binefaceri su fieteşti •.
Articolele prin urmare ln care Maiorescu face critică apli·
cată sunt cu totul insuficiente şi cu căt vremea lnaintca•l
şi tonul didactic apare anacronic ele se vădesc şi mai puerile.
Critic do analiză, de creaţie, n 'a fost Maiorescu şi singurti. va·
loare a articolelor citate este aceea care decurge dia acţiunea
lor: adică acordarea autorităţii unor scriitori care s'au do-
vedit vrednici de această onoare.
ln note şi scrisori unde Maiorescu era mai slobod, uni-
lateralitatea gustului sll.u apare evidentă. La 1877 citea L' an-
cien rigune tl la rluolution de Tocqueville şi .US origines de
la FraHU «mttmporaine de Taine. Nu-i plăcea uscăciunea
ocluj dind.I, dar preţuia pe Taine • un om al stilului. ln care JunimlşU la 1873: Ion Mcllc, Nicu Cullanu, Petre Ponl, 'l'ltu Molo·
propoziţii şi imagini se contopesc unele lntr'altele lntr'o caldll reseo. l...nscAr Cturea, Pa\·cl Paicu.
emoţiune•· Deci emoţiune şi stil I Nu gustă pe •realiştii pre- 8. A.. R .
tinşi l' laubcrt. Zoia· Maupassant cu urltul, tristul, neferi ·
citul . . . o su fiare senină peste aceşti pâcloşi, 1ie-le ţllrâna
grea pe monntlntul literar I • · Adoptă vorba lui Darwin : sbtă tn opera scrisă prin arta de a desfă.~ura argumentel.e.
, copiilor, citiţi voi tntâ.i romanul cel nou : dacă se sf!rşeşle bune ori sofistice.
rău, nici nu mi-l mai daţi "Flaubert· Zoia nu au t inima ealdâ. lntors din străiJ1ătate cu o cultură de o mare rotunzime
Ce lese, recetesc acum pe Dickens. Iată un scriitor cald. Ce !clasică, literară, filosofică, Juridică), Titu Maior~u a crezut
măestrie ln producerea simpatiei pentru miseria claselor de că găseşte în ţară un mediu nepotrivit lncă unei exercitări
jos I Ce rază de soare peste toate scrierile I Pe când Flaubert · gratuite a Intelectului. Jnlr'o măsurd. greşea. deoarece crea-
Zoia . ·M aupassant scriu sub cerul cenuşiu al scepticilor bla- ţiunea ideologică este o forţă incoercih!lă ce n'are nevoie de
zaţi, şi scrierile lor iţi devin apăsătoare ca a treia săptămână ascultători imediaţi. Putem presupune, cu foarte mult temeiu,
de ploaie•. • Raza de soare• e simbolul gustului maiorescian . că tn orice împrcjura1·c, Mniorescu ar fi rămas un om care
Observaţiile lui Maiorescu sunt toate l.u direcţia • razei de $c !mbogăţeşte din bunurile culturii celei mai !nalte fără a
soare .• şi I\ ~tiluluL • fubite Domnule Zam!irescu . . . Minunata produce un s is tem proµriu . lnsă faptul de a se afla ln mij-
O-talc poezie • Sunt culcate romanile •I Aşa de frumos-antie- locul unei lumi inforioaro i-a pus ln valoare o lnsuşiro excep-
sensuală„ . • ; • iubite Domnule Zamfirescu ... •Mătreaţa• ţională : arta de a corecta şi de a admonesta. Ins trumentul
absolut inadmisibilă. C'est du r~al!smc d~o!ltant •· • luhile stil~tic al acestei arte este lămurirea •pe lnţelesul tuluror '·
Gane. . . propun să ştergi paMgiul dela cuvintele etc ... . • : Cutari noţiuni generale do psihologie, destul de pătrunză.
• Foarte frumoasă şi admirată de toţi este poezia lui Emi- toare şi de iubite autorului (de vreme ce le-a republicat Io
nescu • Strigoii •· JJ rog lnsă să facă HtapăraJ o schimbare: Critiu), sunt scur.ate ca fiind •scrise dintr'un punct de ve·
La pag. 34 1, col. '2· a a doua strofă de acolo, vine versu I c!ere cu totul popular •· Ca să te faci tnţeles de oamenii simpli,
•Şi stânci ln temelie c!Jitindu-se vedem ' · Acest •vedem • trebue s.\ le vorbeşU ln gratul lor. De aci tn scrisul lui Maio-
este cu neputinţă şi strică tot•;• Jubite Domnule Brătescu ... rescu o împerechere, ln par re şi necesară, ln •copul creării unei
CAteva observări de stil. .. Col. 1-a • toţi oamcojj oraşul"i •. limbi de gândire, dar mai ale• maliţioasă, de expresii tehnice
şi după 2 rânduri iar t ln orice parte a oraşului•· Propun neologice şi de cuvinte neaoşe. Maiorescu zice l"josiro ln loc
suprimarea oraşului dintAi •· de trivialii~. >1tapllrat ln loc de 11eusar, eural ln loc de pur.
Maiorescu se ocupa de literatura romllnă din lndatorlre Pr0<e.st1I sufletesc devine /uerarta sufletească, lucrul evident,
de piooer, preferinţele lui erau pentl'u oratorie. Şi ln Jond lucru vederat. l o afară de acestea, din loc Io loc răsar anume
el tnsuş! ca polemist este un mare oralor. căci polemica re· vocabule şi expresii tipice, !ntr'un duh de tnvătll.tor, care au
300 - JUNJ.MEA

G·berea a simţit bi.ne cum stau lucrurile: t.1aiorescu tşi ia

adversarii •de sus», (a.-sta e poz.iţîa trebuitoare mijloacelor tui)
tnsâ in chip savant, irita11t meticulos. cu un calm neturburat.
De aceea adversarii i ·au păstrat o ură nestinsă şi polemicile
lui au rămas mereu vii, eh.iar tn inactualitatea obiectului,
ca şi Scrisorile lui En1i11escu. Se iartă i1ljuria şi violei1ţa, în-
dărătu l cărora se pot presupune motivul personal şi lipsa
obiectivităţii, dar lecţia •pe in\elesu l tuturor •. făcută cu ne·
mllorui~ metodă didacricA, jigneşte. Aşa Ciînd, se ln~lege că
valo...'lTea. polemicei 111i Jvlaioresc;u 1111 "Viile dir1 Îll ferioritatea.
contcmporaniJor (care se pare a n\J fi fost chiar aşa <le 1g 110-
ranţi cum li vede criticul) el din superioritatea mereu absolut5
~i cu \I TtlO't" arctic d.o vcditll a po1c11tistt1lui. 'l~ottil c o c bestiw10
de raportare. Când M:Uorescu vr~ să dea a fnţelegc d ad·
vers.anii e cu totul î-nferior se coboară şi ci mai multo trepte
şi-l lămureşte într'un limbaj de-o uşurinţă p~lmuito.'lre. Dac.'t
insă aclvcrsarul arc cultură, atu1»Ci critictal se pierde tn cc„
ţurile inacc_esîblli~ţii lui şi lntr'un stil potrivit mijloacelor
celui st11d.i at sugerea2ă incapacitc'ltca. <le păb'11ndere reală ''
l'roblemelor din partea. ncelu..ia-. 11\ caz.ul l\ti Sion si1npla {10 -
vadă că acesta nu ştie ce esie un hexametru ajunge. Ghcrca,
mult n1ai sroboe.J tn li1n1ţa ideilor. e •luat de sus•· ca tuiul Ct•
n'~re con1petenţa de a se amesteca tn estetică. tntT'u11 Ctsvânt
ca ai1todidact. Lui Dl1iliu Z:1n1firesct1 11t1 i se ptatea aducr' pt·
faţă lnvinuir~a <le inc11ltu-ră. Atunci l\.1ajorcscu rezolvă tăios
problema : poeţii nu au căderea să dea opiniuni critice.
Sentimentul de superioritate COite desfăşurat de Mniorcocu ,
d1rpă împrejurări, tn patru chipuri: el :face lntăiu examenul
logic al g:lndirii adversarului spre a-i dovedi reaua functio·
nare, tntr'un stil de o mare bonomie şcolară; apoi trece la
aspectul gramatical al gândirii, observând neacopcrlrea exactă
a ideii prin cuvânt; când e cazul face· pacient11lui 1.1n simpllt
~xamen de cunoşti11ţe; în Sfârşit metoda cca n1a.i teribilă
este cou;;iderarea minţii a utorului studiat sub raportul Jcno-
• rf1en_ologic, încadrarea l1.1i
1nt-r'11n lanţ d~ necesităţi ~i inlpcr-
Lurbabila clasificaţie. Tn acest mome11t pozitlvist Maiorescu
• c1·t.-ea1.â o e>.."-presie i1ouâ, n1e1norc.1bilă (li111b11t1 beţie de- cuvi11fe).

O victimă a Iul Maiorescu ş i un duş rnan: Nicolae Joucscu, J)rofesor

univ. Şi acndemicion.
/J. A . li.

trecut la m:UoreS<:ieni, precum : n• drefJI cuv4t1I, şi u e drepl, di11

nqrocire. oc1r1cum, t1ule(ll>11·i11treli. ''t' fel ds . .s11 cad~ sd păstrd11a
un fel de rer.u 1wşti11j<i. n~ putf!a zice, etc_ Aci nu e vorba de loc
(cel pu ţin din vu.nctul de vedere al artei) de o simplă lncer-
care de a. feri limba de neologisme. Cum c şi
firesc. Maiorescu
întrebuin\e;ţzl!. foarte multe neologisme. E de observat cil
vorba neaoşă e. lmperechiată .1nai totdeauJ1a cu cea neologic-.1
şi că expresia popu lară apare insidios tocmai acolo unde spi·
ritul c-riticuluJ e mai acut.
Corespondentul sufletesc presupus şi ;iscuns al ace~tui
limbaj, t;1re la oricare altul ar fi pedant şi plictisitor. este
se11timentul u1izerici intelectual~ a advers~i:ru1ui . Acest senti-
ment sprijinit J)(> o valoare reală , pe o mască demnă şi re
o capacitate glacială de a-şi stă1:>;inl impulsiunile lac din Maio-
rescu un polemist de un talent inegalabil. Paginile criticului
rAmân u11 Îz\1or n1crco proaspăt de plăceri sulltilc deşi purlctuJ
lor de plecare ar fi fost pentru oricare altul de o dezolantă
ieftinătate . Nu din surprinderea i11cpţici iese llWD.oru l rnaio-
.rescia..o, c i W.rl aJtitocli11c, d.iu J)rc făc;a1ta. rece cercc:tari: n C.'lu-
zelor răului, dintr'o desfăşurare savantă de forţe, din tonul
părintesc şi suficient medical. Raportul Intre polemist şi ad-
versar e acela dintre o minte i11accesibilă şi un lamentab_il O victin1ă a lui f\taiorescu: Nic. Blnre111berg. deputaL fn 1889- 90.
intelect, care trebue corijat ori admonestat. după cum e cazul. B. A. fi.
 ISTORLA LITERATUIHI ROMÂNE - ·361

Procedeele suni amcst<>cate şi do1.„te d.upă natura discuţiei

şt iatt totdeauna. fornla. impersonală. a s tucliul11i, a.şa tncât să
se Jnţeleagă că e.'<cmplele date nu urmăresc atil.t discreditarea
adversarului cât verificarea. uni1i :..devăr d r orclin general .
Capodopera polemică a lui M11iorescu este B-.ţla- de oi111inl• .
Articolu l tncepe prl.ntr'u11 citat tlj1·l D~tT\YÎ.n:
• l)r\r\vln ne spune, c?t n1ulte so.l url de rnainiu\.: au âplu:care $pre_
băutura ceaiului. a r.:i./t.lcl şi n spirtoaselor ; •ele sunt tn stare. zice el,
sl\ ft1n1ezc ş:1 tutun c11 n1t11ll\ _plăce re, precum tusuml am v!'zut.
Bre.b11f povesleşt.e, c.~ 1ocujtoril dht AJricn de 111iaz..1.-11.0 3pto prlr1fl
pavinnii cei sălbatici pulndu·le ln locurile, r1n(le se odunu, '\'ase
pline cu bere, de care :;.o J1nbal:1. rn a vAzul ·m at multe n1ninn1\t"o:
fn necastă stare şj ne dt\ o descriere toarte hazlie, dCSJlrC Jlllrlnrea
lor .şi dcsprt· ~rl1nase1e clu<lnLe ce le l:'iccnu. A doua zi ernu foarle
rău dispuse şi maJunuJ-e, de durer~ tşl ţh1eau capul cu an1Andouo
rn:lniJe ~· f11tli\işn 1t f) f>tlvlre din cele mfti duiosuo. ou,~ li st ofere.a
l•crc·s:1u viu, ~c 11cpi1rtou cu fl<'S$;.USl, J:1r I~ 1>1!\cea nlll1 inuit zcnm~
de h'inlâie. O 1nni1nu~~ ftrncrie.."lnă. un i\leles, după c:e se 11111>!\tasi·
qdală cu rachiu. n'a n1ul vrul să ~ t n111i beu şi a rost prin orn1nr't>
m.a.l cuminte dct'!âl mul'l oarncnl • (f;Jr. Darwlu. De.~ce11dcnţn on1ultti
şi selec(lunea sexunlA. I. 1) •.
După acest citat 11rmează a1)Jjca.ţia:r11ca. tn ton ,foarte se·
rios, la li tern tură :
• Va. si'i zJc:il plăcerea 1•oastră pcnt.r1t an1c\t'!Al:.i arl.lficinlă, produs.:1
pri11 plante ş i 11reparatolc lor, i~s lt· t11lcn1einlA pe o pre.-1ispo1i\in11t•
Slrămoş eosc:1. eonaunîi tlOU!I cu celelalte. ru.tlc.nii dc:\ţ>r-oaiu~. c u 111ni·
1nuţele de excmr1Ju 1 din al căror f1c.:a1tl 11c co bort1~1.
, Nu ne. vom 1nirn tl:lr ..ie tă\ !rea ccn 1no.rc n acelui obiceit1 şi <11•
rct.urltclc mlJloacc pc1ltru n1u1\un1lrcn lui. CAneP:~ • n1ncul, v lţ;i
de \'III. tulunul, etc. t l c. su1tl prodta~c ale nntt1rci, cu t'U.rc on111I
l şi nutreşte pasiuttcn l lil J>Cnlru nn1etca13 .
• Extst?i t11sA un rc1 tic be\ic. deosebită Intre Lo3Lt; p.rlo 111ijlocul
cel extraordinar al producerii cJ, caro so llrlltii n n privilegiul t x·
r l\17.iv ni on1t1lui tn cincln t clorlollc an1n1nJe: eslc l>e.ţin de Cll\'hllţ.
• Cuvâtltul, ca şi uite 1nljloaer <le be\le, t! p:in:\ Io uit grad oa.re-
t·uro un stintt1ln11t ni inteliger1\.ci. Consurnat 111sti tn canlil11\i pren
1111lri şi 1na' îde&, prcpnr::i.t ::as trel, t:11cAt să se pre:.. cterizc~c şi 6~~$i
l)ia.rtlll cu totul cuprinsul Intuitiv al rcalllăţli1 ci tle\•lne un nlijloc·
puternic lJentru a:n1e;\ir(l..1 intollgcn\ei. Efectele ţaracteristlcc ;ih·
or d rcl beţii sunt alln)t~I ş1 erectele Jul. /CJ debilîti tleş fot1ct(o11s Jnff!·
ltitllltllu d Jt pe11cha11t â ta v;otence, cum ne arată f.abnnis tn me ...
moarul 8 <lin r?npJWrls du physiqut tl du. moral dt l1hon1me.
• Sl1npton1ete patologice ale ameţc.lci JJroduse prin tnlrebuln·
tarea ne.rire.:1sc..\ u cuvinl<:lor Jli se tnJăţlşează trcpta·L dupil h1ten· ·ra ke Ionescu: • arogAt1tul tânâr o. Ionescu • (1'lti1 Maiorc&cu).
sltatea trnl>0lr1 ~vlrii. Primul s lrnpt o111 este o cantitate ncpoll'l\•ilft B. A. R.
a vorbelor tn c<Jfl"IJ1n.l'art1 cn spiiitul. c.i1rula \•()r !.:'\.~i $erveasd1 dl'
t1nbn'lcA1l1lnte, ln cur<'\nd; se arat.A ~I doilea sin1plon1 fn dcp:lrttrreR
oricdrt1i SpiriC şi în tnlreb11i11\ar('O euvinC elttr $fle.I: ntu11cj tonul gol
ul vocalelor şi cOtl!>Ot\!tlllClor n uhnll 111intcn scriitorului s au vorbi·
lorulul, ·cu,1 i11te.le curg tnu·'o c1,111fu1Je 11niv;' ş i crrr rli :s:unL Lurl111ru\I
011010.i de Oecontcnil:.\ viflra.ro a ucrvil()r R.CU$llcl. \ 11rtc apoi s l!\1>irea
n1HnifC$l!\ n inll' llgc1),ci : pierderea or cârui şJr Jogic, contrnziceren
gânrturllor 1>use lân,:::U olnltă, \'it;tlen\a. 11cn1(ll ivnt:1 a li111bnglulul •.
C.'ll.ă savuroasă sublll1tate este ln această pagină numai
rafir1ati1l tşi dă sea1na. E ele observat că fără p lastică. evi(lentâ,
1'olai<>rescu face i1na~i11i, d t1ncl corp absttacţiultil<>r. Cuvâ.nLul
• conslrmat to cantităţi p rea 111arî • c!eştc.apt..1. i1naginea. bâ t1„
t t.trii şi ironia e J>crfect.'l a\1â nd tn vec1c re c.i:'\: logiccştc cuvâ.nllll
e numai o formă. fără realit:..'tte rn ilfara procesu l11\ (IO expri-
mare. Vocalele şi <:onsonanteJe • seei t c;u • ton gol• cluc
J!ându 1 ta nucile gâunoa..'\C. Doi<'\.rca neologis me lor şi a c 11vi 11-
telor c perfidă. Sunt d estule expresii tehnice spre a. se d a o
idee de aspect ul ştiinţil1c a l chestiunii ş1 s111iciente vorbe
naţionale 1>0ntru ca ct1prl nst1I presupt1s 1>rea ridicat ~li ace·
stci dizertaţij să fie pătruns ~i de adversarii la care se aplică
teoria. Se zice f a.1neteală. arti/iciaJd •, • praiisPv:i(Te 8l"râ-
moşea.scă •, cvitc:-\ndt1-sc ebriclalo şi ancestralei rl u !iit1dcâ pole-

• mistul s 'ar Ceri de oeologisme:. dar fiindcli pr·e srap·o ne ct> ma. .
li\ie că aceas til coborlre la tonul • cu totul popular• ajută
Or. t<remnitz. rurti' prin nllan' l\ cu 'l'itu ~tnlorescu. înţelegerii. In acest scop traduce noţ.iunile de dÎ/1„iune şi de
JJ• •·\ . R. salis/acere fn sinon ime de o exagerată ţ.inutA vulgarizatoare.
362 - .JUN IMEA

t.Nu ne voin 1t.1ira dar - zice - de lă(irea cea 111.are a ace.lui Primul scriitor vechiil care a avut ideta s~ ilust.reze limba.
obiceiu .şi do feluritele mijloace pent-rt1 mr•lf"u-tn1rea, /t4Î •.
români~ eu poesia cult:< a fost Mitropolitul Dosileiu. De h
In studierea caz11rilor, Titt1 ~·taiorcscu ntt face erudiţie. El
recurge Ja operele cele mai elementare. j r1sinu.~încl stm11lit."\tea acest tnv~ţat prelat a i'emas poslerităţ.il primul monument al
chestiunii, şi inutilitatea pentru un intelect11al de calitatea M_uselor româ11e, traducere:i Psaltirerln versu ri. ln acestă-operă
lui de a-şi demonstra cunoştinţele. Mchxla de obiceiu folosită
e aduce.rea la ordinea de zi a adversarului şi instruirea lui
s'ao da;t primele probe de flexibilitatea limber romane pentru
pri11 propoiiţii luate cu cruzime clin n1a1lual11I <Ic log i că : .armonie, pentru eleganţii şi pentru tot succesul arfo! poetice.
In ae6stâ. operă poeţii moderni, dup~ un secol şi jum~t~to, au
•<;are este. tnltlmpin;1rea d·lui Ureche în contra acest.ei eriticc_-·1
\ 1 a r1
mt\I uşor (li.: a~l:'l tllll:' s~ o nunU;i::\111. flincl t i\ :ş tlni H('Uln:• tll11 afin.t modelul tutulor ritmurilor cu carJ se p<>tc servi poesia
experien~n cu .J\n·11nia1lUS i\'l arccllinus n1ctoada (J.sale de hJ)ăror<'.
română.
·zlg·zng:urile prjn core tncearc-A n se feri de tlircctin clr-eapt~ n d is<:uţici.
Ce:·J pnsll (l· llLi ·r. ţ\laiorescu <:!\ Z•1rate (1l/<11t((e/ In adevijr, voiţI exametre1 - ascultaţr:
<I< litUralur~. edil. 7, 1Sa6.1l'l!l· 170\ ~ t.ls .tn 8«'0111
X V fl ş î X \ r f '( I lUil isloritt e.araclt.ruJ /llozoflt f)topriu
al s(ft1. \ 1oltoire /11 1>rin111I care 111 f.'r1111ci<1 ii cleltt t1ce11.~ltl
«Limbele s6 saho
direc(i11ne •· Cu. canteco ·nalte :
• ln :\dC-\".;_lr. cc.-111i pus.;'i"f Istoria a t>Ulnt s:l ia c:nrtu:ltlf nlozo(ir Se strige 'n tărie
tn socotii 17 -ŞI •S, \1 o l l~lire :t pulul s11 tic ful dlnt:)ha cr1rc ln l~ttt11/(1 Glas de bucurie,
i·n dat necastă djrec' ie: chestia nu o- oIci I t hest h1 esto, dacă istoria
(le c:.tr:\ctcr r-u ozon~ s'a n:l scuL ţu Vultairtt ln sccol u1 ;11 l?·le.n !
ror1111i sile1>liclI de- cuf.(eta.ru sâ uta inC'npă
.:\ceastă ( I' Versurl.
lu u1inte1, fll07.(l(ulul şul'u:o>a lt\ "' 1\tvu 3/lf/).<ţ1• /
17rltUUl C!lll lro11i1.J•l d e "°lai9rcscu clht .';1t11i'11lrt 1/tlf/Jr1: poetul Cu11a1„;
• f'or1.nn sîlc1ptieă ponte nutoriza f1n1lrcu11:1rcn 111ttl nlnltor obiecte de G. Sion.
tlttrilt tttlr'o si11guJ'i\ expres!('. dar ttu outvrlti\ 11iCLiuclali\ ~ i 11itr1eri 111 tltoista co1ttirnporană, I l\JaMie 1873.
{1npreunareu sintactiei' ._10 cunlra~J ceri ,_ ~ i dac:"! ch1cva d . c. Tu lot•
de a zice: m11lle bifid/li celr.l1re ~·"'' C'dştiyal 11r ll1111;ul Jtu1nu11ilur1
lJ.!.f'.Jnttltil 1nr1tl~. n1al tJ1.d 1>rl1t µu/tc(itJ11art1J ar1W!lor di'. /oe• .<' a11 cOş· foc-. ftr tOl'nitc - nu fi s ilCJ)S:l ci o eroare, fi indcă t.i111pul fton1n.11jlor
ligat iJ1 :ileie 11oaslre. 11r zic:u : n1ullu hi\tnlii ct.:l(·b 1i., ~'<u1 c::lşl.lt-rul \IXCIUtle 1>crfccţlofll'lte:1 11r1nclor de roc. 1•rC!('lJl1l v:lrsl~l ltll VoJlulrt?
tic la l~omnni ll"lln:"i ·rn ;1,îl~I\• nO~lş l rt· 1trlo 1•crCC'~· \ln1111r•:f1 uroiclor (Ic cxclncle scrierea istoriei filozofice diu 1>ortca &.:'\ ln secolul 17.
Zic:ilnd C..'1 Zt1r<1tt, cll Istoria filozofic1' este din
~ecolul XVII şi X \' 111. făcut „am o erezie't
• Ni111ru1i l\U n vorbit de o nse111c:11ca t r c7.lc„
l')ar nu s1tnţ rlh1 secolul X \ 1 11 no11iu, DossucL.
Pleur.)·?
•Nu su11t ln chestie f{·ollin. Uossuct. l·'leur~.-.

Şi 0:1re 1111 c~lt, i'ulC\':)raL <·:1 11u111al in .scG<1l\JI

X \ 111, eu \ 'oltairt . i storitţ lui\ <teriniti\' ţaritetcruJ
1

..:u·I ;·1 vo ~ nh 1)<\11U lu1 )IUlol., l1faynnt, etc. \ ro.l lnîre

c ~'lC'-eli• <:urc. etc.
•Aceasta poale Să fir bdc\•ă_rat dar 11u c l't1 ch(•,Stic:, 11rtt~t11 n nu e
fn ehestio t1ici tlra<ln 11rmlitoare usuprn n1e:rltelor lui \ 'oltniro •,

l<ăspunsul ia <liscursul ele rccepţ:iunc ttl lui f>uiliu Z;1n1fi·

rc!licu la. 1\<i<;1.dcn1ia J{on)ână c şi ci o C~t1>odo1>crd. •le l'11r11ur
rece. (>C bal.a. scnt.in1cntt1lui ·~1ltitucl1nii cultiv;:1tc rig:icl. r>c fa1>t
:\taforcsc~1 11 'avoa drept·a te ş..1.u 111~car n 'o a''C<t 111 i11trcgimc.
Ouiliu Znmfirescu repro~se metoda de lndulcirc a !olklo·
ntluj lo1osită de \ !'. Alccsa11rlri. l'\1uct1.1I ele -v cdcro al criticu l\1Î
era că i1ri11 necastă « 01 lădiere • A lecs,;'lndr• făcui;e l>Oezia llOa·
stră JKl(Julnră ct111osc1at.li i11 străinătate, ceea ce poate să lie
fals ((l~i trclJuc să adrnitcm că istoriceşte Alccsa11dri a făcut
{Jj)Crâ utilă), U11 culegător ar Fi putut <llege in a.şâ. ct1ip, fără
să a ltvrt:ZC.!, Îl)W-\t ţ~âratttcri~l'Î1,,;o l ~ i11trc 'Îîl sfera [r11mOSttlui,
( >i·ic111ll ptol">lcma l)us~ de O. Zit1r•flr..,'-$C11 era i11tcrcsa11 tă şi
~laioresco se că<lca.. !>'O <liscutc i11 ~lli f) a.1t'lical ~u să a.1)\ânc
dcshatorcn pc :tltă dată. Mom.entill insă era unic pentru la-
lenttal şi firea c riticr1lui , E l vorl>t;:a Ct1 <l11t.-Oritatca ccJt1i cc-1.re·
pri 1l1cşte, t11 i1111>rejt1rări fi0lc.n1nc cl1nd Oli se adn1ite 11icio
rcplicâ, in rorm,e <le 11n g lacial l)Cnign ii) caro i"1t1 se poate găsi
nicio vină de protoco). ;.\cestCc'l s-o·ot condiţiile care con'9'·c1lcai:1
hai l\ laiorcsct1. Dlsct1~uJ c o t.eribih'.l admoncsta~ie onctuoasă,
v ·r ed11ccre zâmbitoare la neant. Şi de data aceasta amesteet1I
ele cuvi11tc tehnice şi de ex11rc:sii neaoşe e savru1l j1lsă La. 11n
1\ivc l tnalt, im1>erecptil>il, lie11sul ge11eral fiind că- greut..'\tca
O \'lctinu1 ii lui )l1.1ioruscu : V. .~. ·u ree-hh'\, \' lee·preşedln lc ol Sc--
11ot ului 111 tSfH\107. tiţă t1tt în diistJ.arita.tca (;le cuJtu.ră, cc'it in 1lCJ>Otrivirca <Ic vo-
JJ.;l. //. caţie:. ·1~t!h11ic.a. discurs11JtJi este aJtcr11&~"'\ ur1ui elogiu dcrl-
 ISTORIA LITERATURII ROMÂNE - 363

foarte firesc şi oratorul putea ~â ramâm\ aci, respectând opinia

adversarului ca un moment necesar desfâşurârii oricâr.ei dia-
h..-eticc. J1tcheierea lui ~f.aiorescu e mult mai nemiloasă şi n1ai
dogmatică. Cei doj r1u se tnţeteg fiindeă numai llll\ll, criticul,
deţine capacitatea adc.vătului 111 această materie. Deci dis.o
c ursul 111t fu.6Cse.. o a<levă.rată discu·ţie ci 1nJă.turarca djvaga-
ţii lor Ull11Î necOmJ">etent ;

• C:Anrl v11d nse1nenea dcoseblrJ <le Judecată literară tntre noi,

h1\I vine si1 repet vechea abserva,r c fă_cută f1ltr•un articol despre
• Jiocţt şi critici•, că t..OCJt1at ~ţii sunl rnai puţin che1na\I- să apre--
cicze p-OC7.i:l oltora. El sunt prea pătr·un ş i de teJul lor de n prleepe.
lutne:i: şi prea. rerr:aetari la felu l nit.ara de a o pricepe•·

Şi cu aceasta oratoruJ co11cediaz.â afabil pc poet. trimî-

\ă.11du-J la • rr1enîrca • ~
N.u n1a.i puţin savuros este a:rticolut Orttrori, retori şi lin1-
bt1/i condus cam dupâ acelaşi principiu ca şi Oe/ia de •11•~t1te.
J\utorul citeazl un texţ .stră.in, <lefineşte feluritele moduri de
a debita cuvintele: şi Inventează tennenul li tt1but alăturându-J
c u aer tehnic de (Jra/or ,1 re101, Acun\ se 11,vcde.rează la h.taio-
rescu putinţa de a portreLlxa. Bine lnţeles. e l n·ue paletă
largă şi imaginaţîo şi portretele lui sunt nişte simple schiţe
aproape abstracte, clar eu atât mal nimerite. Sunt si'mple fixări
COJ\Cr ete alo unor tipuri n1orale. suficie11t delinite pe cafea
oi:atoriei Jor. Gheorghe B'rătianu e înfăţişat astfel :

O vlcth11;\ a ltil f\l11iorescu: Pclrc Grâdlşlc.nnu. • . .• )Uc de slaturi't, ca iltul~i dintre Brălleni , tmbrilf.al pururea
IJ. A. li. fn 1)cgru, şi cu pArol negru, şi cu nişte ocbi tot negri, a căror luminii
sclipea ncllniştil cu llacilrn bătuta de vilul, Gloriilo BrAUanu !şi
\ inea discursurile după regulele lui Quh\lUian C'u t.rQrdium, nar--
zoriu în formo excesiv obsecvioa.w cu res1)i11gerea nemiloasă a rQJio, propo!itlo. /1tobalio, rtf1tlaJt'o0 pe,roralt'o ş i la glasul -1ău pu~
tcrhle se ad:1oga o fruuotogie. bogată şi cea mai solemnii gesti-
unei tete, tn tCrJncni aparent inoceaţi , ca. şi când nepotrivirea
de idei ar fi format un prilej do plăcere diakctică egalll pentru
amândoi. ..... ·· ·- ~--- - ............ „...... _. ......,._ ....... „ •. ~ ..... .. „. .. . ....... ~

Oratorul debu~azl!. prin a re!u•.a să vorbească despre

persoana ''oului ncaden1ician făcându·i civilităţi pompoase şi
trecând grabnic la a.tac:

, Deoarece d·la 11u ne. do persoana celui dispârut.. \'Ci

vorbeşt.I
'h l\elege c4 nici eu nu pot vorbt de persoana celui te vh1e. să-1 tnlo--
culo.scă. şi nu·mi ' 'ei lua fn nume de rAu. dael trec lndatA la dlscu
CONVO RBIRI LITERARE.
4

tarea părerllor, pe cari Ic aduci fnolnteo noastrt\ cu atâta. J10Ui.r1rc,

a~ pul.ta zica ou at~\til curaj şi tre.bue sâ zic tn odcc cat., sub Q rorn1li
JlterarA aş.~ adcn1tnitoare •.

Jocul eufc.111ismelor e tn p lin. Cine catcâ o convenţie sp.

cialll nu se poate Colosi llt rându-i de ea {admonestare cu µri -
vire la purtate), Hotllr1re = lndrăz.neall!., impertinen\ă: curaj S U MARI I!
r-
~ lipsa $imţului de. primejdie; ademenitoare = i11şclă t.oa.re. 1111...., ~ -·· - ; , ok
i • •111• .-1Q
.„1.o ,„ flot•l•lt
,- ,...„ „.
„ ltl•<.tu.-
~
N..,..~,
o-w.· „ »ol. ... , ,„_
După o atât de groa•nică punere ia punct urmează unguentul
„„ ..,.... """""* •
1:
'·1n.t- •N•l1,.i,, 'r1t•rl ,,...., •• 4 ,

u11ui elogiu. Oratorul constată c cu cea mai n1are rnulţumirc ·• l'„11/,ftal ~ ....i IX 'I--• a. 4ioocWu"' J.+oi••~
că e de acord cu Duiliu Zamfirescu i1l pri,•inţa originii 11oa- .„„.
c„.~,.,.._·

stre italo-latinc. Punctul e ~ de banal incâ.t su1lă ca. o per-

siliare. Dar numaidteât după acest insuficient balsam, Maio·
rescu adaugă că la această tnol1eicre scriitOfuJ ti.'a ajuns cu
--iot~~---
c argumente limbistice' ci atingând • -numai 1n treacăt• <la-
tele istoriei şi nu prin studiu ei prin •intuiţia ~tistului •· ln ·
tuiţia artistului - lipsă de cu ltură lliQiogicl!. şi istorică. 1\so-
menea fals e logiu U lndreptllţeşte pe Maiorescu să sf:l.rtecc
părerile lui Zamfirescu despre Alecsandri. (lecent trasă c u
nepăsarea cu care un profesor taie· cu creionul lucrarea unui
şcolar. Abia târziu oratorul face o nouă. civilitate victin1el
f ASl!t.•,
t.tanlndu-1 011 perfidă sup1Jnete t11 propunerea •de leacu.ri
'' ""'~"-
t '•''""'I"'"
1 • ; ~ •~
pentru tămăduirea -stării noastre actuale prin • maiştri şi a:te--
liere tn toate safolc ••.Aceasta li dă dreptul să se desP""rtă din
nou şi să ajungă către sfârşit la oonclu2ia câ •maxi deosebiri
de jodecată literară • c~istă Intre el şi poet. Acest lucru e Ur) număr din Con„orbtrl Llltran. TiUu.
Utl<I - JUN IME/\
culare, parcA nr n J'Ollll o predică de pc a.lllVOU. A\•lltld oblctllal
d• • Lmge l4bac, •••• şi boU1te mari de mâl..., ro~lc. şi oAnd ~I
desf1şura un Me.ntcncn drapel tn mljt~ul di.iel1nulol trn lutru
ştiut, d deacum avea sA ret·ncea1>i\ \'Orbirea cu puteri 1mpn>ap~tale t
Cuvintele • puten lmprospltate • dela sfârşit sunt de o
suspectă puritate naţională. Anali"' cu citate a oratoriei lui
Brătianu demonstrează pe larg temein.i cia porlretulul care
se l ncheic cu o nouă sobră observaţie vizuală :
• ŞI oşn n11•l dcparlt • curgea vorba • valuri. ''aluri pi1nll lu pero-
rnţln nnnll\, dupn cnro qrL\torul se qşeta solc1tt11 pc l>an~1. plin fle .-.
vl 1..ll>ll~ 111ll11drJe 1 .
Sclttlll1l,tit, 1.lt~r llC Ull <losetl sigur, portcetl1I hti 8111ra111lJl\r~
i: o l)111lli î11L.r0<luccrc la descifrarea CJratorici lui :
•Cu totul •ltn c.m tnfl'l.(J.ş.are.a Iul Nicolae Bl1trn1nbtrtJ. lnall
lu trup, cu ap1nnrca tncovoi:tt~. cu hajnele prea lnrgi ole 01nulul
prea ~ub\lrc. c.u p4rtal r'1Jnrnt fn pt1\inc şu\-1,e. cu klt11 fn f\lnc1ul
copului, cu o botb~ rum tare lncudra neregulat o lo!A lng1\lbcnllR
Nicolae lllonttnbug tn reJn,iilc s:1le cu colegii din Can1crl se n.n\to
mal fntli" di lontc Jo u pc1lite\:i t3Câ.J:Cl"3l.A- ln llrntl:tAlul 'ou
frru1\u7jt, CI Ur fi ftUlllÎl •O ob~ttionsâ - ~ ~Ub ea $0 D.M'lllldtu
~r1nu11c11loIrit.o rt a 11ne.l ambi\Ji ncm~11tinlle ~i una tmrntrl\'a
tuturor oamcr1llor pollllt:I care se ridicase deasupra Iul •·
Plin de un hu subţire e portretul lui Nicolae lone.,cu,
care trăia lncA. Maiorescu lşi !"Opunea cu o subtilitate do t.cr·
mcn1 rom!1ncşti lrnbictori să nu„1 descrie •căci din r1orocire
se anii 1JJ mijlocul r\ostru şi e plin de viaţă •. Dar totuşi li
făcea din gosLurl şi abstracfii un desăvârşi t portret :
•. . . O. Nlcolac loncsctt cr:l tnr.eslral- tn .;raclul i·el 111111 111nr'·
t:U darul vorl1fL·ll: •Un 11.t\ vorbea~că ş i-·f pl:lcca şti \•01·bcnisc~i\ . (ilu1ul
sAu era din cele n1al nlclodlons-e, gam(l l11lrragU n u1cululn\lunllor
tl 1lO la tlJipoal\le, cuvintele curgeau din be1'uJ.tul uuul Izvor nC$-
rArşll, rraza ero totdeauna iUllstlc <:orcet3 şi ndC$COrl eu rndcstrtf'
armonlu.U.. Cum se n.4flea o discuţie. omul se slm\ca tn tlement\11
lui. ~i 6ăllll ln. vorbA ca peştele t11 apă; avea şi curajul de o 1e antf'·
stetll ln toate mal ales ln chestiuni ~o•I•. ţi 1>Uttrl'lt fidel d•
a o duc. tnajnte t4rll niclo oboseală ...
Criticul continui portretul, deductiv. pc Ume morală, in·
lerpretâod st.enograma din Monitor, care indică aplauze, dupA
nişte vorbo indifcrcnlc :
i\ , I>. Xcnopol ln 1~7a. JJ. A. li.
• Aplauzele lnsemuol.c fu ~fc>ultor ar ti alri iu.:xplicabilc - clici
Crau este din cele mai un1»t1n~. - 1lun' ota nc~an1 a(ln.ce nu11ute c:i
d·I Ntcola.e Ionescu a''<'a ql.:ls fru1110~ tl rltc,lune onnonioasu. c:u-
v1nt tlc din ucmă • vc\i 3fto11la pc c:.re·I \'tlJ ,.,,; • lrcbl)C ~~ ri rost
rostite tu o deoscl>ilQ \ 0<:all:r.airt u .aunttelc>r ''· r~ r•, I. ;tşa toi;At
St\ fl produs to 3Udllor un t el de l11cll11tttre 11'1U%Îf",..111,, (Af-l nicio pd·
,·Irc la tn\t.les •
Ucigăt.or ln portretistica maioresciană, ca şi ln polemica
generală, e aerul omului aplicat la •ludiu, imperceptibil per·
sifiant. l\1ctoda e comună, ce·i drept, dar la umorişti veselia
plez neşte iute, eu primejdia facilitll.ţii, c:\nd lipseşte talentul.
La Maiorescu dimpotrivă. după 7.âmhctul enigmatic urmea>.ă
o irravital.C polară şi criticul trece impenetrabil la l ucruri lără
disct1ţiun e serioa.q;e,
De ce naturii. era succesul orat.oriel parlamentare a lui
Maiorescu ne putem face o idee din OiscuYs nsuţwo ref~
Îl&Slruc/iu>tii publiu roslil ln Stnal la 1891. Oratorul propunea
c u privire la numirea profesorilor u111ve:rsitari şi recomandarea
din partea Facultăţii ln afara de concurs. Sentimentul comun
ar fi e1 mai obiectiv este concursul. Maiorescu d emonstrea.z1,
IAcănd analiza conceptului de profe30r. că nu. Silogismele
sunt admirabile şi surprind pc asc"ltator iar eiectul literar c o
111are mulţu mire logici;
• E~Lc \':•cant.A o catedră de lJ11lvcrsltnLe, tle; ex. de istoric sau
llo literatură româflâ. Cine eat o h1 St.atul nostru cea mol runJtA.
cx 11resiu_n c a şlllntei Istorice ş i Utc.rnrc, ot:,tu cAlt\ eslo ş'i câtil se
ponte g~s l la noi ? l' rofesorll dtlo facu.ltat cn de litere.. Avem ceva
111ni sus t n Stat.ul Ron11\n tu UC.\~U.StA prlvin'A ? ŞI cdnd est e vorbu
„,,, .Sri se ş ti e, cine nr fi \•rcdnlc s.fi ocuvu o cnlc<lr4 vncantă de Istorie
11ri ele literatură la racullalc, ourv stl 1111 rre cnpahlll profesorii oce--
\ lci celei mai fnnlte Şc<•ll şâ 11ro1)110 1111)e:1r 111lnl<11trului, dup:l toate
ct111oş tin,ete lor de 111lşcnrc literarii fi 1,turlci1 111 ţnr3 11oastră. cine
s•n dls1h1s tn aceste speclalil.!I'' fn4•l\t ~ n1l'ritc 11 v provuJ.1c 13 Uni·
vcnltnte? C'.e? ~ici pcttlru ulAto luc.n1 ttu 1unl rapnblll 11rofcsorli
(Ic la Universitate. !1 proJlllllC n1inl~trulu1 &>e un COICJ:I !'I lor? Dar
N ~cbulllll .
1:ologrnlic din tdiţln tt0tziJlor 1aJe.

la ce mAI aunt atund capabiU acqU protesorl, dacA pentru acu.s·t a
nu ••nl c1pablll, ~nlru ace.l simplu lucru (aplause).
• ŞI ptlllru Oumntuu ce cale mai tlguri ln lume al sA gAsqll
ca"' sl·ţl aratt, dne este capabll t ln legca de pAnA acum ute ex·
clwlv numai eoncunuL ln proiectul de "'tomu\ se p"'vede fi pro-
punerta tacultAţll 41 concursul. Dar din cine se compune )urlui aeo-
stul concun? Se trag la 10rţi 4 profesori, cu decanul 5. el tom1uz.4
mo\jorltatta. 0<1r oce,tl• sunt mai capabili? Dacă toţi lmprtunil
sunt Incapabili, 4 lrnşl orbeşte la sorţi sunt mal capabili' Curlo•
lucru 1 •.
Maiorescu avusese de gănd să scrie o Jst0rie a Românilor
şi judecând după l swrrn conl~mporaml ea ar ii fost o opcrâ
excepţionalii. Cu toată abstracţiunea mijloacelor, Maiorescu
trece, cu istoric, prin fapte la cauza lor morală, conccpllod
succesiunea cpicll., fie ca o dialectică de idei, fie ca o modifi·
care _ro J>l'.ibologi.'l mulţimilor şi a indivizilor. De aceea gestul
istonc c judccal ca o greşeală sau ca o justeţă fn adaptarea
la cursul ideal. O mare cunoaştere de oameni li alimenta do·
cumentaţia şi o mizantropie tristă, glacială dădea o riunicâ
fatală paginilor sale. Cele mai nelnsenmate dizertaţii ale lut
~laiorescu au vaga trlsteţl! a unei munci datorate, dar deo-
camdată menite să cadă în deşert. Opera istorică şi polemică
a criticului redusă la a cinoea esenţă, a.stea sunt o/onsintlt :
sobre, de un joc de cuvinte şi de idei amar dar impcrcetibil :
• Oare pArAul dela. munte ar fi aşa de limpede fl de- voios. dRcA
t\'ar n rece?
• se ab\ineau dela orice acţiune politicll. "· Adevărul este că
• Pil„1t&ote • douo. tl după un suoces.
•
• Core e tolosut artelor?- Dar care e totosul folosului?
• re•uma ID trei puncte : 1) absolută potrivire tntre fond şi
• Nu exltt.~ prieteni ln politlcll, e:<lslA numai prlttenl 1•ollllrl.
• repre:tintă o fonnă goală CAră implicarea conţinutului. (Maio·
• PAstrtUl·\I emo\lunlle ~ntro lucntrlle ce te merlt4.
• institutori sunt cu totul lnapoiaţj face cu el exeJciţii de scriere
• Arta vleţel? Rutrvl\, disCR\lune, cump5tatt, tn genere ntga·
\lune şi ln reznm•t abnegaţiune ._
P. P. Carp. R. ,\ . R.
ISTORI/. LITER/.TURll ROMÂNE - 366
CONVORBmr LITERARE
Junimea a luat fiinţă la l ...i. ln 1863, lndată ce Maiorescu,
după câteva luni d8 şedere, putu sl!.·şi facă prieteni. Ea era
o adevărată asociaţje de doctori (Th. Rosetti, doctor fn drept
dela Berlin, V. Pogor, doctor ln drept dela Paris. P. P. Carp,
doctor ln drept dela Bonn. Iacob Negruiii, doctnt tn drept
dela Heidelberg) majoritatea cu fonnaţiuno intelectuală ger-
mană. De acum !ocolo orice junimiilt ambiţios va căuta să-şi
ia doctoratul ln Germania (M"iorcscu are o curată obsesie ln
privinţa aceasta) . Jn programul hcnncHc a l asociaţiei stă
pe primul plan acţiunea politică şi tu afară de Maiorescu
fundatorii vor ii oameni eligibili 111 Parlament pentru care
junimismul va tnsemna tin si.n1plu progra1n de stânga tn doc·
Irina conservatoare. Preocuparea do a câştiga partizani poli·
tici este stlruitoare şi cănd un rocmbru votează cu arlver-
sarul el e socotit trădător. Cu toate RCestea, Junimea a ştiut
dela tnceput să separe valori.le seculare de cele spirituale şi
să se dedic• unul scop cultural, fără a pune tngrădiri ideolo·
gice. Ea !şi agonisi tipogn..l ie, discută problema ortografiei,
lăcu un plan de tipărituri şcolare bune, medită iostituirta de
burse în străinătate şi botăr1 Inel din 1865 scoaterea unei reviste
după tipul Bevu• d<s d<ux tt1ond<s. Că junimiştii nădăjduiau,
ca pri11 aceste niijlo.-.ce oneste lă câştige simpatii printre în·
tcfectuali, nu mai este lndoială . Dl\I' Maiorescu disocie cu tact
cele două zone care exUrtau. deşi el pretindea că •junimiştii
.reur1iuuile Junimii n'aveau niciu11 raport cu junin1ismu l
politic şi că planurile se suprapuneau cu totul liber. :Maiorescu
•labili o ideologie pe care o putea accepta oricine. şi care se
!urmă. Mai bine de toc Universităţi. licee, reviste. cărţi, dacă
rcscu e un partizan al desfiinţării şooaletor şi al adaptării lor
la realităţj: la Institutul preparandal constatând că viitorii
şi cetire); ~) inaugura.rea spiritului critic ln scopul de a se
arunca • ln lături • tol ce vine ca formă goală a civilizaţiei,
fără cuvenitul cuprins; 3) a~area criticei tn marginile ade·
vărului, adică descătuşarea ei de orice con•trllngere din afară.
Th. Şubinescu tn IR73. B . A . R.
866 - JUNIMEA

tn marginile adevărului artistic. Pentru această legitimă po·

ziţie ce s 'ar putea formu.lâ • o_
u face ci1lSte naţiunii, 1n artă,
tendinţa. naţionaL1l ci numai lucrul izbutit• s'a adus Ju11imii
invintrirea de c·o.~mopolitism.

THEODOR ŞERBĂNESCU.
Intâia recoltă a • direcţiei noui • a fQSt excesiv de săracă.
lnrâurirea lui Heine ~·a. .exercitat ln chip neprevllzut print:r'o
producţie de poezii scurte şi sentimentale, de cele mai multe
ori puse pe muzică.. l ş,,. va li păru.t lui ~1aiorescu că o com-
punere caro trece dln gară ln gura cuprinde o simţire adevă­
rată pe înţelesul tuturor. Genul acesta al romanţelor muzicale
a avat o lungă carierl. Un pioner al romanţei iade este colo-
nelul T h. Şcrbănescii (născut ln Tecuci I.a 24 Decemvrie 1839
mort la 2 Julie 1901 Îll Brălla). Moşier la Vameş şi ofiţer, el
trecea din i,:arnizoană in garnizoană (Cahul, Tulcea, Calaţi,
etc.) scriind soţiei sale misive de o înflăcărare ncsc_rioas.ă :

• Drăguţa sulletulul meu, Chiar azi trecând pe Io poş!Jl, a m

găsii drăgu\.a ta scrisoare. Ce să-ţi spun mult Iubită Victorie'/ Un
dor c1rn1plit de Linti: fmi arde suJJetuJ. şi cca ce face durerea mea
grozav~. este c~ 11u-I pol satisface la moment, alergAnd la tine
şi s.ă mll rl\coresc. ln sărutul Uu, - f$,lu) Cc:riclril mele . . .
• Dr~g11\a mea, sufletul meu, Poate \I-<> li nrnlt dor de mine I .. .
l)ar eu cred ci1 111lt. tmi C$lC mult mai dor 1 J\U.l 111i se frige hlhna,
at.ât mă doare gllfletul, tr1cât iic cAteodat.â - deşi poate cd n'a1n
dre1>Lu1 să zic nceasln e:A dncă t.i l·ar fi dorul şj durere.a de m.lne
tot atnt de nc::tn1păcată, 11•ar 111ai fnt.l'lrz.la pe acolo I Tu rnă <loreştl
şi dorul t.Au tţi usuc~ sufletul ca şi mic. N\1 e a~a? . . . Cu toate acestea·
t1LS-ă mă sin1l ci\ a1n s~ tnebunesc, de "ei mai tntârzia. căci ml·e dor I. ..
mi.-e dor. mi~e dor 11 Auzi tu? tn\clegl tu <le.sperarea nccstuf strigăt
a sunctul11I tncu? Vino. Etc. •.

Caricatură a artei epistolare erotice, de-a-dreptul jigni·

toare prin ieftinătate ! Era formularu l • acestui Don Juan
'-'estit pe \'remuri •· dec i nici n1ăcar sincer. Poezia ofiţerulu i
liric este Ja .fel de bombastică, dovadă această euormitate :

O durere fnternaJ~
\'ai l
consu1nă vlnţa nteR :
Suferinţa-m i e rnortn l ă
Malildn Cugter. B. A. R. ŞI nu-i chip şă scap de ea.

Aceste trei puncte dădeau un program negativ . .Numai cu 111 dtl.l'erea Jt1ea pligân4
apariţia Co11vorbirilor literare (1 Martie 1867) !u cu putinţă O'aş putea o clipă_, eu
A ş lua pâmâ11L11 '11 n1ână
o acţiune pozitivă ln acelaşi spi.rit. Temelor de lmprumut, ne-
Ş'aş· $vârli tn Oun1nezcu I
potrivite cu stadiu l sensibilităţii româneşti, li se preferă o
simţire simplă dar adevărată. O limbă curată e mai preruîtă
Tentativele de pastel sunt groteşti:
decât sforţările artistice pretenţioase. Cum lui Maiorescu,
dintr'o predispozii:ie personală, i Sfi pare că poporul român e Trlsti1·1 viaţa lără loarc I
apt numai pentru poezia cu • să.nătate sufletea..,.;ă » se începe o 1'oamna veştedil ·a sosit .. .
vânătoare de poeţi fără • simµri n\eşteşugite •· Aceasta e Iarna-n1i caiet\, sin1ţ_, 1>e găl
t direcţia n.ouă •. [n multe prÎ\•inţi Co-11vorbirilc lît~rarA con- Cu şoşoni tn picioare.
tinuau Dacia literară şi Ro1>uînia. l-iteYard. cum reiese şi di1t
Tot asliel poeziile eroice:
con!uza prectivântare a Jui I . Negruzzi :
•Aceste ele1ne11te recJamA ff,rlirlţarl;-11. unei reviste care sâ albă Tunul tu11:'· bomba sboarA
scopul de A reproduce şt răsp.i\ndJ tot oe lntrA tn cereuJ ocupaţiu- Bravi cu 111ille dispar,
11i.lor Jltcrare şi ştiinţifice : de a supur1e unei critice serioase operele Jar colo tn biaU ţard
ce apar din orice ramură a ştiinţei: de n da sea1ni1i despre nctivltateâ Vildu\-·ele pl;\ng a.n1ar I
şi producerile socletAtllor literare, Io speciaJ n celei din Jaşl şi de
• servl '"' puuct de tntdlnire şi tnfrAţlre pentru autorii na\l<>nall. . . •· A fost pânli nlai ieri populară romaota Unde eşti?, sîmplu
Titlul era c:aractcristic4 Nu se avea tn vedere naţia (Dacia, text pet1tru m11zică:
România. etc.) ci numaî creaţia tn sine. fn această TC\'Î.Stă Unde eşti?. . . Unde eşti? ­
se făceau sin1ple •convorbiri • despre literatură, Iără nicici ln zadar- to larga luine
atitudine preconcep11tă şi se înlătura un Andrei Mureşan, eu Caut •~ te mal gl!..esc,
tot na-ţio1ralismul lui, de vrcnle ce convorbirile literare avusese 1'u 1·nl câ,rul dulce n11mc.
Şi 87.i lncll. 'nglllbinesc I
drept concluzie inexistenta lui artistică. De bună seamă, Dacâ tu toi mai trăeşli -
revista llU era anti„naţională căci c uJtiva valorile. r1a.ţici, tnsă. Unde eşti? . •. Unde eşti?
 ISTORIA JJTE'RATUHI! '.ROMÂNE - 367

N. SCHELITTL

Nici j tfoimiştil nu găseau vreun merit colonelu.lui Nt..-culai

Sehelitti, heinian şi el, năseu.t la 15 August 1837, mort pre-
matur de • o boală- de crierj t la. zo Iunie r872, tn ViCJ1a. I Sf."
da-t orese poezii naive, madrigaluri de ~Jbt1m cu dureri teatralt•
şi amoruri edulcorate, dintre care memorabil este acela tnrrr
' un steloi • şi o •steluţă •:
Cilte stelc's sin13nate
Şi tn c.er\Jrl SU$ lucesc.
Toate su11t o.more7.ate
Si •ntre ele se lubesc4
Am s\:frJ>'rini tu totr'o noapte
O slelu ţ ă ş'un st~loi,
Oup~ mult• dulţe şon 1>te,
SArutAndu~se~nmttndoi.

Poetul cate era un brav • oficer •. făcuse studii militare

a Potsdam şi Berlin şi cunoştea literatura ger.mană. Impreună
cu !?ogor tălmăcise partea intâi din Faust şi singur Suferinfelt
tui JVertller. Au rămas dela el traduceri din Goethe (Regele
din Tlmle, Cr<>iul codn1lu1, Pescanil, etc.); Schiller, Uhland
(Blăstemul cdnlăre/ului), Hcjne (Grenadirii, etc.), Hcrwegh ,
Claudius, Zedlitz, l?rotz. Interpretările sunt rele, au putut
totuşi dival_ga mai de ·vreme poczij care au devenit apoi
popUJare la noi prin t>'llmăciri artistice. Vrednic de reţinut
este că traducând L'isolmre>1t de Lamartine, Schelitti loca-
lizeâză ln decor ieşan :

i\ud tn turnul Goliei cam clopot.ul vueşte

Şi 'n ceruri cum se 'na l \ă un dul<·t, iacru cAnt i
In drun1 sta călătorul ,1
clopot.ul uneşte
Cu-a zilei u1tlm vuet concertul sAu prea sfânt.

MATILDA CUGLER.
Poezia Matildei Cug·ler este decentă ca un tnger cu ma1- Mallld• CusJer. J;J. A. ff.
nile f.m preunate. E o poezie pentru albumuri de pensioane,
cu păsărici, fluturaşi şi pasiuni la modul cuviincios a1 do1nni~ dîrecte, dar fiîr1dcă vt1t dela o remefe. au câ.tcodată o certă
şoarelor supraveghiate de guvernante. Sit11aţiile sentimentale legănare visătoare :
st1nt de convenţie:
Al plâns ş! tu oda tă?
lntr'un vis de fericire Eu, zău, nu pol s!\ cred l
Eu pe tlo_c te vadeAm~ r\h t Ja(:r~rol lasă ut'me,
Al tAu glas plin de·nrmonfe ('.e ani lnlreizj se văd.
lncAnt.atA-1 ascultam.
Un ochiu, care odattl,
ŞiCU\•lnte dulci, ratale, A pldns de dor şi chiu.
Oe amor tu trn• spuncnl, ~fă crede~ 11u de~·robi\
Şi - a 1nea mână cu 'nfocn.re Se racc. inr -senin.
Pe-al tău piept o apiUnl.
U n ce fâr:t de nwne
RA111Ane '11 el as.cu11s . . .
Totul se desfăşură fericit ca ln ilustrafii: I>ar oc.ldi tAJ su11t llntpezI
Când !ml jurai Iubire Nu pol ~;l cretl c'al p1Ans.
r:1orlle tnnoreau.
Pe crengile 'nverz.ite Matilda Cugler , fiică, ortodoxă, a austriacului Carol von
Pls.ă.rl voios clb1tau. Cugler şi a Matildei ;H.erlner. din strab„ni •cavaleri şi pe urmă
baroni > era pe la <869 •o copilă• de care se !ndrăgostise A . O .
s·a dus .„• ••
pi\elil,
Ce greu .m~ apl\sa,
Xenopol. Se dă ca dată a naşterii 3 Aprilie r859 şi in actul
do deces 1861, dar Xenopol nu s'ar fi putut aprinde pentru o
ŞI ceriul Iar e vesel
fetiţă de 8 sau 10 ani. De<:i anul cel mai p1·obabil al naşterii
Ca şi lnl111a mea.
este s852. Matilda se căsători cu Burlă, pare·se că prin 1872,
ŞI pilsftrilc cdntd, sau după acest an. Nu se învoi cu el şi bârfitorii spun că
ŞI.Ciori la.r t.nflorese, umbla să se tnSQţească cl1iar cu l~n1inesou, ceea ce acesta
PAmAntu 'ntreg zâmbeşte
Ca tntr'un vi.5 tllrese. dcsminl'>a. ln August t874 era numită d-na Cugler-PonL
Curios, peste vreun an Eminescu credea posibilă o impăcare
Poeiiilc c u idei. cu an~'Cdotă,
foarte ln spi.r itul lui Alec- intre Surlă şi lll:atilda, In orice ca• poeta deveni soţ.ia lui
sandri, n'au ·se\'ă. Toate, tn definitiv, sunt abstracte, prea Petre Poni, profesor universitar, om politic, membru al
868 - JUNIMEA

Academiei Române din 30 Iunie 1879 şi o VTeme preşedinte

al ei, mort tn 2 Aprilie 1925. Matilda Cugler decedă foarte
bătrlnl b 11 Octomvrie 1931.

D . PETRINO.

Daci Dimitrie Pctrino n·ar li avut o purtare incalificabilă

faµ\ de Eminescu, azi nu s'ar pomerti de el. Omul em antipatic
şi n'avea niciun talent. Dar, fiu al proprietarului basarabean
Petracbi Petrlno (se nllscuse I.a Rujniţa în 1844 mai do gTabă
decât tn 1846), era prin mruna sa Eufrosina, nepot al lui Doxachi
Hurmuzachi. Asta li dădea prestigiu. ln. t859 familia Petrino
se mută chiar la Cern!luca primitl!. ln moştenire dela Doxachi .
Se tnt!rupll!. cn Dimitrie sll. capete dela un unchiu , dinspre
tată, • con tele Petrovici de Armis •. balcanic lmbogllţlt, cu
hoteluri la Viena, un legat neaşteptat. El tncepu o viaţll de
dandy şi tn 1859-6<> cânta vinul la Florenţa. Iacob Negruz2i
U cunoştea dela Berlin, unde Petrino se găsea ln 1863-64.
şi dupll lntoarccrea ln ţară a amicului. Bucovinunul avea
acolo reputaţia unul pierde-vară, a unui • bummler •· Deodată
ln Septemvrie 1864 Negruzzi dădu de el la Copou, ln laşi .
Junele venea. dela Berlin ln drum spre Bucureşti; cu opriri
la Botoşani şi la Iaşi. unde voia sll. vadă alergările de cai:
apoi avea de gând sll. plece la Viena. ln Februarie 1865 era
dorobanţ la Botoşani şi·i şedea bine unifom1a. Din r.And ln
c1lnd se repezea la Iaşi. Aceste agitaţii sunt contemporane
căsll.toriei lui, fllr11 lnvoirea părinţilor, la Odessa, cu Victoria,
fiica baronului Bucbental din satul Mihalcea şi a unei Evreice.
ln August 1867 Petrlno era la Botoşani, !neurcat tn datorii,
cu soţia bolnavă, care muri la 8 Septcmvrie 1867 sguduh1d
L>. l'olr(no.
pe acest om uşuratec. La 1869 publica la Cemâu ţi PUfine
Desen tn vcni\4 de V , 11• Jlcvisto NautJ.
"'"inu du'f>re '°"'""'' limbei rom4ne m Bue<Nina şi lncerca
Co:i.1110,•1t.i

a se puoe bine cu J unimea procurand abonamente pentru

revistă. Io Mai 1870 era la laşi. Abia l1l 187~ prin Negruui uşoare. muri la spital ln Bucureşti la 29 Aprilie 1878. II du·
şi cu scrisori prezumţioase tncercă a publica b Convorbiri, sera totuşi către Valea Plângerii, ca un omagiu pentru Bu·
cllutlnd a tnduioşa prin ştirea că e bolnav •de o boalll de covina şi Rurmuzăch~ti. Kogălniceanu, C. A. Rosetti.
piept ce nu mai iartl!. niciodată•· :Refuzarea unor traduceri
U supăr.\ teribil şi rbpunsul fu foarte ţanţoş, Nevoia, se vede,
de a nu se strica cu marile familii bucovinene şi dorinţa de
a aduna scriitori din toate provinciile făcură pe junimişti
mai tngădultori cu poetul care ln 1867 publicase I.a Ccmlluţi
Fim d• morm4nl, şi tn 1870 Lumi11.e şi umbre. Jn 1875 ruinat
şi tn conflict cu familia. făcu gestu l părăsirii ostentative a
Bucovinei, tocmai când se comemora răpirea provinciei, Jh
Iaşi. la t Octomvrie, vorbi • ca Român din Bucovina şi ca fost
cetllţean al Austriei pllnll la momentul umilitor pentru noi
şi ruşinos pentr\J dânsa, cănd s'a botărlt serbarea sccularll
ce s'a celebrat ln Cemăuţl ln memoria zilei fat<\le care a răpit
Bucovina din braţele Moldovei •. lncă dela r lulie Ma1oresc:u
numise pe Petrino director la Biblioteca Centrală ln locul
lui Eminescu, care fu dat ln 1udecată dupll aceea de veni·
005uJ scă.p3tat, pentru furt de cărţi, din ură c.'I li critica.'<!
PuyiM "'"'"" şi de sigur din invidie literară. lntre ·~ :oloem-
vrie 1876 şi 26 Februarie 1877 Petrino suplini pe Andrei Vi-
>.anti, la caW<!rn de literatura rom1lnă. care era lmprcunacil
cu istoria. Vizanti se lntoarse din concediul luat spro a par·
ticipa la desbaterile Camerei. Petrino dă lucrului o ln Căţiş.~re
tragic.\ vorbind de cnuze • provoca te de domnul profesor
Andrei Vizanti ; care-l pun ln • posiţiunea dureroasă a nu mai
putea fi suplinitorul • său şi cere sli continue cursul. Evident
se refuză. Petrlno care linguşise straşnic pe Alecsandri se
puse ln curâ.nd rlu cu toatl!. lumea şi nu rimase decăt cu
ajutorul tntAmpllltor al unei Stun:oae dela Dulceşti, mătuşă
dinspre mamll. Pierzăndu-şi sănătate.a cu alcoolul şi femeile G. M:lnescu„ om politic odulal de O. Pelrino.
 ISTORIA LITERATURII ROMANE - 869

• Zdrobit •. poetul striga la •!nalta provedinţă •. •viaţa-i

numai vis•. •ce-a fost•. •nu mai poate fi•. Victoria a
fost • un soare t. ln lume poetul a dorit • a dragostei unire •
~i clnd vede acnm •o blondinii. • sau • o maici, ce cu tnfocare
lşi desmeardă pruncul •. • ştie Dumneieu • • ce este • ln el. O
singură zămbire pe guriţa dulce a Victoriei era mai mult decât
sărutul de •copilă bălăioară•· •Amu • «casa galbână •. •tem·
piui fericirei •, cu c verde jalusii • e o • tidire pătăsită •. Soţul
deplA.nge soarta copilului rămllOI singur şi face elogiul, pro·
•aic, al del1mctel;

Te;.al dus precu1n at duce martirul de pe lume.

Ca fulgerul ce moare, ce moare netnvlns.
Ca valul ca.re •• sA., cAnd lrcce, albe .spume,
Tu aJ lAsat t:n urmi-ţi un auvtnlr nestins.

Ciici lmplinlnd pe lume lrumoasa ta menlr~

Ca muml. ca soţie, ca lilei\ fi ca sori.
Al fost a mAngllerd aubllm~ ferld re,
Sl·al rtsptndlt din ochi· \! aperan\I fi amor.

ln Raul (1875). poem ln douA cânturi dedicat lui V. Aleo-

Snmson BodnArescu ln 1873.
8. A. li.
Sinceritatea durerii din Flori de mormânt poate fi adevă­
rată şi adO.ncA. dar nu izbuteşte să se lnchege !ntr'o bunii.
idee poeticii. Totul rămâne h1 sfera abstracţiunu şi a exal-
tării reci :
Do-ar pule.a 1 mele la.criml. s t pAt:nmdl #n vednlde:.
Flori d„amor fi de credln\o pentru Une sA devie
lmortde de mom1lnt.
Ble te-1r trez:I din aomnu1 care ~endt·\l lncblde.
Vednlcll ar prelace-o. cnJea vieţii li ar deschide.
Sl·ml 111 Jani soare slAnl I
sandri, •Poet-Rege•. nu e greu de recunoscut Rolla al lu.i
llfusset. Afaria are • cincisprezece primăvcre • şi e ispitită de
maică-sa • straşnică făptură, hidos schelet• să se prostitueie.
Condusă • tn sala desfn\nlrii • unde-o aştepta Raul • om de
lume•· • mândru de păcatu·!. precum şi de-al său nume•.
victimă a. secolului 1 flr' de lege•. care •nu crede ' n Dum·
nezeu • şi ştie că femeilor Ic place bărbatul cu •ochi ageri şi
bărbăteşti Jllustep, cand este blând la vorbă, la faptă ln·
drăzneţ •· Maria pierde • raiul •· După această ispravă Raul
se lndrligosteşte de-a-binelea şi ar fi dispus să sfinţea.scă amorul
1 cu-al cununiei dar t , Prea tlriiu. căci fata s •a otrăvit iar
lui nu-i mai rămâne d e<:At sll se ucidl cu pumnarul. Poemul
ln trei cA.nturi La gura sobei e o compunere istorică ln ma·
niera Dan. <ăpitan de plaiu. La ea Ucea aluzie Eminescu
tn versurile
$'am IAsat al douml 'n colbul sfintelor cronici
Pe slrilucitul Ştdan tl pe vltearul Mihai
Nu·! aţczai pe e<I dlnlliu l'a cuptorlulul gurA
fiindcă se povesteşte lntr'adcvăr un presupus episod clin VTemea
lui Ştefan cel Mare . E vorba do un Ml\rza, fiul hanului tătă·
resc, tndrăgostit de Maria fata căpitanului Negrea, căzut rob
ln Tătari. Aiârza lnlesncşte slobozirea lui Negrea şi e făcut de
Voevod pârcălab la Akcrman. l•&<>uia nurului e dedicată
doamne.i E lena Mârzescu al cărui soţ era lnsemnat om po-
litic. De aceea Eminescu ;
far ciltilrlle vie\Jl fiind ~le tl tnguste
El lncear.:t s4 le treacl prin protecţie de lune,
Dedictlnd bu>~uri la dame a ctlror blrba\I ei sperA
C'ajungtnd dndva mlnlJtrl 1„1 detd>lde (Mieri.

Ideea, ridiculă, mai mult filologiceştc decât ln fond, d.m N umi

(căci pocmuJ e un fel de dizertaţie tn felul Gr<J/iiltw lui Foscolo)
vine clin Nund lui Conacbi. Tratarea ca.r e făgăd ueşte mereu
şi zadarnic intrarea tn materie e tnrâurită. de Na1t1crun.a a lui
M usset. Trebue să recunoaştem doar atât că versurile lui
Petrino se rostogolesc sprinten ;
DeodatA se aude a cAnilor lătrare
ln noaptea repetau do vl1colul turbat,
$1 :tldurlle cw:ţil rhpund cu 'nltorare
La geamAtul naturei 1Albatlc, cadenţat.
f"erestrele se datln şi frigul floro•
Samson Bodn~cu„ La tropote de pasuri se prinde mal geros . ..
După Anuarul Şcoalel notl7141•
• VD.Jilt Lupu • din IOJI pe anul ln provincia lui Arunc Pumnul şi a lui Samson Bodnă·
1929-30. JaJi, 1931. rescu, Petrino e lntâlul cu limba nepeltică.
 870 - JUNIMEA

SAMSON L. BODNARESCU. Atunci destinul lui Bodnlrescu, concurat de un factor con·

gener mai puternic, so aratl ingrat. Putem să bănuim şi o co·
Bucovinean era şi Samson Bodnărescu, niscut la •7 Iunie municare directll lnainte de 1869. lntiiele poezii ale lui
1~0 ln comuna Gllăneşti din judeţul Rldluţi. In Mai 1868 Bodnlreseu (•~) sunt mai person~. apoi emines·
se glsea la studii la Viena. fiind, pe cl!t se poate lnchipui, eianismul e cotropitor. Este adevllrat că Mai dep~rle a
acolo, din toamna 1867. Junimea li dii.dea o subvenţie. Stătu aplrut 1o 1872:
tn capitala Austriei pânl! tn 1869 cl!nd spre sl4tşlt11l anului
trecu la Berlin spre a-şi pregăti doctoratul. Se glndea la o laU-no la alll lume
OragA lw1trc •tAi la mnt:
lucrare asupra lui Laokoon de Lessing. In 1870 luă diploma Voiu sA cerc, de e de 1nlne ...
de doctor magna cum laude şi ln Noemvrie, lntorcA.ndu·se 1'11 I• lcagftna pe val. . .
la laşi, căpJ!tf. postul do bibliotecar pe ca.re li vor avea şi
Pctrino şi Eminescu. Acolo stătu până ln Augusl 187~ cdnd • Mnl depart..c. 1nal dCt>Rrle.
Ora~~ luntre, sborl uşor I •·
luă dinlcţla ~alei noroi.ale dela Trei I erarhi, fiind şi pro-
fesor de pedagogie. Salariul era mic (246 lei), avea Ins! Io· iar l.a(.11/ tui Eminescu e din • Septcnwrle 1876 şi Peste vdrluri
cuin\ll din care, holteiu. făcu un •balamuc • găzduind niţi postum. l:ovar~ul de locuinţll tşl rG.!plndea efluviile lirice
dol boltcl, pe Eminescu şi pe Miron Pompiliu. Junimiştii oral. Tot ce scrie de aci tncolo Bodnărcseu este, cu sau fără
lncepuse r.-1 numi • lenevitnl Bodnărcsc.u • liindel scria rar. Influent!. eminescian :
Faţa proleaoru.lui, bolnăvicioasă, prelungă, explică inactivi·
tatea. ln Mai 1876, cldnd ministerul Catargi, Bodnlrescu Halde drap. aul ln luntre
suferi eoarta protectorului sAu Maiorescu. Fu destituit şi din Sl tot mergem, mergem du.,i..
Sl selplm mtcor o cllpl
dinlcţle şi dela catedrl. Mai târziu ii aflăm din 1879 director al De-a plmAntulul dtufl.
institutului Başot:â din Pomârla. unde funcţîonl 23 do lltli.
Murl ln 1902. Era om blând, timid, academic - ceremonioe ca l..egina\l lncet do valuri
toţi junimiştii. •i foarte tndatoritor. 11 porecleau Bodnara.chl. SA dlm RriJllo uit6ril,
sa. d~rn sunetele 1\011tre.
Se căsătorise cu Eugenia Fraogolea, care studiase fi ea ln Oi:agoslll şi dep4rllr11.
Germania.
Samson Bodnlrcscu scandaliza pe junimişti prin • cimi·
•
P4unnş fntrcabl\: • t1nc.-I? •
liturlle • lui, poezia sa trecând pe acea vreme drept dillcul· Ea·l şoptt:şte. Io urech11:
toasă. ln deosebi Ce poate fi, va fi (1872) stArol un adevllrat • Oe~I c4tu fn lu111e.a t.ontG
scandal. Poeor nu lnţelegea. rostul bătrânului mag din Car· Nu-l gatsl, c11n' surtl, 1>t1reche '·
pali care dispare ln n1ine. Poezia era clari, Imita Mortua est EJ se 'ncearcd sJ\ gll~nscii;
de Eminescu şi poate rlispundea acesteia. Bl!.trt.oul stil ne- Spune mulle. 111ulte nuule,
mişcat şi nu acrie ln cartea lui şi poetul se "otreabă de ce:

Vizut'a cum timpii din certuri rump alele

.„, mal drag din luint,
Dar s.1...1 spue. nu cnluzA.
Pe
ŞI 'n haos lo-aruncll, .., joacl cu de t Ea atund cu hobot rOde
Le fac ca •A sboatt, opoi 1e"ntAlnesc. 11At-Frumos din somn tresare,
CU una de alta cumplit se adrobesc ŞI ulmll Piun ae uJtj
ŞI Impiu dqtttul cu-a lor llrmltorl Cum p~et 'n crtng dl1par...
Ce pici •dese f'ale» ca sguri
Ş'aduc din nll\lme p~mlntulul şUre, Interesante, in orice caz, rllm~ tncercările de epigrame
Ci certul - fi dAnsu-1 supus la perlre. , . t şi elegii după. Goethe. Metrul antic le Iace greoaie:
Bătninul rbpunde aşa : Vine lăcusta 11 clopol 11 couA prin aate rli1unl.
Tlmpu-rJ trecute. rtchlamA tn mtnt~ml oceaslA 'ntAmplare.
• O Inimi slabi I do ce presupui Peste-a mea patrie hoardt biub11re Iar vAd cum ~ 'DJlrl :
• Perlren ş'acoto pe unde ea tlU· l 'l GotuJ tn frunte, lui liunu·I urmea1..ll, Avarul, BulgarluJ:
• Do cc, daci'\ moartea -pe tinfl te •nvlngc. DupA aceşUR n1ulţlmc vin tncl\, nlAnAncA, ce &Ol
• C:retl tu, cA de lume se poate atlnRe? Cresc. se "nroul\esc: dar tln_,pu ~I ontonrA co lama tfcusla.
• De ce, \I se pare. el este ptrlre
• Schimbarea de tom1e to. vecinica fire? Bodn1rescu a scris şi tragedii. La Vlena compunea 110
Grigorie Vodâ Ghica, ce nu s'a pubUcat. Duj>ă Rienzi de
Titlul vrea să •ică cum că toate formele g~dlte ca posi· Edward George Bulwcr scoase o tragedie, versificată dificil,
bile se ret.liuazli tn mişcarea eternă a universului. Era ideea ln care metoda de expunere este ahl\kespeariană, cu vina
lui Eminescu. Aho.sawoi f11 veacul nosiru, poem lausUan. pu· unei desllşurări prea lncetc şi stinse a conilictului. Autorul
blicat abia tn 1884 era gata tn Mai 1869. la V1eoa, şi poetul ar voi sl studiete creşterea şi deac~rea lavoarei populare
dii.dea căteva cxtraeo. Poemule stdns asemlniitor cu Mur~" şi-i lipsesc pentru aceasta marea oratorie şi puterea de a de·
al lui Eminescu : fini limpede oamenii. Dar introducerea humorului ţâdnesc
Io scenele de stradă mcritll atentla:
l>efartl·\I do minie lmpovontul cer
$1 tar lngreulazl·I, fi larll U deşartl. Mercenorlul al c!Dlle
Vttu\+ul, Etna. rumpe--1 depe ·p imAnt, cJldqt.1
Oe...asuprD mea, Iehova, rlstoarnl·I peste mJne, mli J cAl t1 de voios I
Şl 1curs~11 1or JlraUc - o mare ·•o ea 1l 'not,
Z~darnlc tneerearea \l·a fi de-a ml 1IArma . •. Mucenariul tnldfu
M'al pedcp1I odaU sft I.lu eu tino veclnlc ... Da de ce?
(Uu lulger loveşte asupri·!)
Mtrtt.narlul al dolfea
Ar trebui sll admitem că Eminescu a desvoltat poemul CA ai uitat de tot.rebarea. futAJo~ rn aA rnll tntubl o n doua; şi a.I
lui Bodnllrescu. deşi cllnd li flglduia, se afla la Berlin, sau uitat de a dous, ca sA mA lnlrebl o a treia. MAI tu mergi cu lntnbA·
cil tn sfArşit au scris independent lntr'o identitate d e vb.iune. rile pe ntslirlite. Oa ciocnit m•I ttU brei brei
 ISTORIA !.ITERATURll ROMÂNE - .871

Mc-cerwrlul ln18iu Liliac şi bUS\iioc,

A pus Jelea sa.ra'n foc
ŞI tu, porcii al mll.ncal lste\la cu lingura. Ş'astrigal: hulduc I hulduc I
Mercenariul al dolie DA la Inimii buluc.
Ş'a zis u1\a, ş•a 7.is nouă
Prostia ta măi I fi-apoi e a~a de mare, cA ajunge până la nouri, Ş'a crăpat păn1Antu 'n do11â,
tu nu ştii nimică, decAt a lntreba. O sA-ţl 7Jcă oamenU lntrebuş. Ş'a •~rit cteodat.ll, hop I
lntrebăuş, ln treabA huş, şi ponte nu-l aşa? Nu eşti lu un huş ln ŢuOlcuţă, dracul şch iop
trenbA, unu fără de treabA 1 Pe spinare cu w1 snop . ..
Ş'apol, tele! hop ~i ~op,
Mercenariul tntdiu După nu11tii-i $i uncrop.
MAI, mare s(armit-mlnte te-al mal !Acut tu, de cAnd s lu jeşti
pe ln baroni, ardâ ~ te focul să te ardă I ANTON NAOM.
Me.rccnortul al d11lle
Printre mediocrii p<>eţj pe care i-a cultivat Junimea lm-
Şi prost al mol rilmas tu cu Montreal ni lAu I pi11gimdu-i la Academic este şi •rafinatul Naum >, fiu de
Mercenar/ul tnt41u negustor macedonean_ Se născuse la 17 Ianuarie 1829, la.
laşi, tn mahalaua Calicimii şi fiindcă nu numai că părinţii
·Prostişor, cam prostlşor, dar chllesc la vinişor.
locuiau Îll faţa caselor lui C. N et,'Tuzzi dar ţineau in arendă
l.ăfir<fneanu Vodă, tragedie în cinci acte, aduce complicaţii moşiile lui J3ogonos, vecinul dela Trifeşti, Naum copi!il.rl va-

tmpotrivaspiritului cronicelor şi a nuvelei lui C. Negruzd. Ac- canţele la ţară speriind 1 bâtlanii şi raţele sălhatoce • pe h o-

ţiunea începe cu retragerea lu.I Upuşneanu ID faţa lui Desp0t tarele Her1neziului. Unnă la Academia ?wlihăileană şJ-şi aducea
Vodă. Constatăm că Domnul are prepusuri ln contra Doamnei, aminte di11 vremjlc tnvăţ'âturii pedantcrii1e retoricei;
lndreptl!.ţite, căci Ruxandra iubeşte pe $troici, şi că Ana
neatunci nm r~mu.s:, vai mie I . .• cu privirea tncruntat.'\,
soţia lui Peucer, omol'lt de Moţoc din motive erotice, poartă
Limba mea e cepeleagA, pronun1area viţiată I
pică acestui Moţoc. F igura Domnului I! risipită. De altfel C.A.c.i n1i-nduc aminte tncA tn a 1nctt copilărie,
Lăpuşneanu. hamletizează faţă de Moţoc care e w1 mic Po- CAt am $t1terit. ntun.ce d.e antic.a prozodie t. „ •
lonius. Refugiat lntr'un cimitir e l se odihneşte pe o piatră Un(l lunga. doi1iJ scurltt 4i dactile, .ş1 lroclttt-,
Şi moloasc. ipalaga, cu figuri &fnecdochce,
de morma.:n t: Eupelu.a, crasa, lropttl, şi litolat cataclrruo,
Paranomat/11_, tmeza, iperbata. sindtrtta.,
Ldp~neanu /pubola cc $C suc repede, .s.f'Arâitoare.
lan fezl colea -pe scaun. Şi pocneşte 'n \'ânt zadarnic cn racb.et.a ar1..ătoare.;
Pâşânele rettcc.nte. melofore'e uzate,
Mo/0< Ei:claniaţii de tot foliul şi inversiu11i ciudate.
Pe peatra de mormănl? Şi alegoria rece cu r1c1nern!ce ten<le11ţl.
N un\eros alaiu dar J)ul1ab ~I de.şarlei eloquenţj l , . .
Ld.puşneanu Ptrf{ra-ta, ce e lrazei ne.treb11lloare şlugă,
~fi s'a pi'irut c~-l scaun şi am şez·ut pc cl.lnsu. Diln<I din coadă 1mprejuru-t şi svAcnind ca o svllrlugă.

Mof0< Urmă studiile univei:sitare la Paris, la Facultatea de Li-

Pe scaunul Moldovei 1ttam c.~ şede Vod~. (şede) tere, ln vt.rstă înaintată, liindcă se întorcea tn 1865, c!nd
avea 31 de ani. Prin 1868 fu primit provizor al liceului din
L4.p1lţneanu
faşi, în t879 profesor la şcoala militară. lu 1892 cerea catedra
Ştiai şi ce-l sub dânsul? de l. franceză la Şcoala JlOrmală superioară, obţin!nd-o, la
Mof0< rt Mai 1893 era ales membru al Academiei ltl locul lui Sion ..
Covor cw:ut cu fir. Trăi p.\nă în 1917.

UJpUflleqnu
Poeziile lui Naum sun.t a.le unui diletant, clasicizâ11d su-
perficial in modul lui Alecsatldri. •Poetul favorit• î i e Ho-
Ştii tu, oe o sub tine? raţiu. A tradus din Boifeau, La Fontaine, Andre Cb~oier,

Mo/oe Mistral şi alţii, fără strălucire. Vag cunoscut e poemul «do-

o peatră fi pămAnt.
bitocesc• Povesl•a Vulpti, inspirat din Reintcke Fuchs al lui
Coetbe (până şi ilustraţiile sunt nemţeşti), dar tn fcod o
Anna, prefăcându-se nebuni!., reeditează pe Ofelia. Insa- • istorie ieroglifică•, tn ca.re se figurează lupta dintre conser-
nităţile ei sunt elementele cele mai posibile căci au o mi- vatori şi liberali, şi probabil darea în judecată a ministerului
reasmă de folklor magic: Lascar Catargiu . • Bestiopo!is' reprezenta Bucure'jtii, • Jâ.gora 1
laşii, • Scăfâ.rlia • Parlamentu!, iar Jâgoranu (Vulpea) care
HAs •.• pulu de prepellţA f.I Lu clouţatc graur, trimite pe ursul Brunius la • Tibano • (Ţibăneşti) are notele
•ru at un cap de şerpe, tu wiul de balaur. lui P . P. Carp:
Na \.le-o veverlţA ş'o roadA de şopArlA,
De-ar (I alee gangur, i-aş da şi lui o s!Arlă.
'fine bine că se rumpe coada. Nu lăsa broaştele să sură dlobollca·I privire,
ln bnlrn ! Me!lstofe!escu! hohot fa lui crâncenă rA11Jlre:
Ri\sut infernal -ş! cinic, Lonul batj0<:orltor.
Falsa nebună debitează acestea săr.ind. Apoi cântă :
Mai.o rescu insinuează fin to discursul de reccpţiune a lui
Racul are dou ă cleşt.e Nau.m la Academie că acesta simţindu-se acum r ln siguranţă •
Şi au pr-J11! t11 ·e.1~uo peşte; !şi ()<)rmitea a da drumul satirei. Poemul e cu totul mediocru
Peştele o dat clin coadă, şi. luc ru fatal. obsedat de satire le fui Eminescu·:
Când o \'rol rocul sll-1 road~.
Rocul zice: stă I mAI ştiucă I J11 Ntb-oae sau fn pace omniun1 est l1nr11m. ba.rum,
f:!a; nu~s peşte, ci„s nălucă . .. El n rost \•a fi şi este~ nf!rvus rlrum ger~ndarum . ..
872 - JUNIMEA
Un budgel o lol puternic cu o turma 1'1111 pd1tor / • . •
MJtocanU slrAnşl Io pungi, fi 1rlcoa10 burgbt,t lme,
Moliile din budgete, alnecurll aomnorofl,
Leotfll lnamovlbUl fi tribunii agomolofl,
Curtez•nll, dtllcaUI, mlrlllloru. aus\lnuţJI,
lndrlltlill de babane, din co111tUn\A chu\ll,
GGgiu\11, ICIUosl\il, bAlbQl\11 fi gufa\11,
Oglnl\U din natun\. fonfii, to\I d e11enera\IL
Alte poeme sunt compoxi\U interminabile, cu accentuarea
indicată în chlp fastidios. Ac&ri •Omnio c o varietate de M•·
'"""" mori dar la <'hipu1 pa.mat!Sian :
ŞI statua lui Menwon, granlUcA, aurie,
colos ce·fJ moale frunte• fn roua arginti•
sub ceriul lucltor ;
ş'opol cu blAnde eJuurl 11 • unele duioase,
d $0artlul li apune Io şoapU-armonloase,
mlskrele lui Hor I...
Glz.d\, Ram1es, Saggarah. morminte urla1e,
und<rar intra lo\I morţU fntregUor oufo
a vechiului EeJpt..
ca stlnccle e.nomic t.11 creme.ne t.Alate,
spre unghiurJlc lu_mel de veacuri nemişcate,
ca plwnbul s'au lnllpl1
1n inventar intril şi Valhalla unrie Odin e văzut bând
hidromel din titve de eroi, ţinând pe umeri doi corbi cu
pinteni roşii.
D. OLLĂNESCU (ASCANlO) .
Clasicizant şi academician a lost şi D. Ollănescu din l'oc-
şani (21 Martie 1849 - t 1908), cu studii dela Paris (plecat
ln 1870), magistrat. apoi diplomat de carieră. ?olaiorescu U
găsea c secătură de caracter t, fiindcă bătea ln apele liberale,
când simţea slabj pe conservatori. A publicat teatru original
(Pe malul gdrlei, Fanny, Primul bal, ele.) şi tradus (Ruy.
Blas, de V. Hugo) completamcntc defunct. Contribuţia se-
rioasă ln dire<:ţia acea:ita rlm6.oe studiul T11Urul 14 Româtei,
Ion Pop-Florentin tn 1873. 8. A. R .
bogat ln material. O senzaţie, abia explicabilă ln zUelc noastre,
trezirii traducerile sale din Horaţiu, ln metru moci.c m şi Io stilul
abundent al lu.i Alecsandri. Hotăr1t, poetul latin do blnci
şcolare, părea lmprospătat tn astfel de ritrrucă de hori:
ln "ceasu ii ferice, MasslcuJ, scump•·\I comoarl
Vrednic „t<ra ne 'ndrAgL
Vw Corvlnll$ porunceşu, vtn do-I toarnA·O cup~ pllnl
Do-al lin sAnge 'mbAlrAnlt.
l. CARAGIANI.
1. Caragianj, macedonean din Avclla (• 11 Februarie
18.p - t 1921) s'a ilustrat tn junimea cu •anecdota• care
prima asupra oricărej discuţii serioase. El c lnainte de Creangă
şi Caragiale, debitor de •mofturi • şi ca o idee despre gen
se pot cita dintr'o scrisoare cătie 1. Negruzzi, bravadele, ln
1877, ale unui negustor bucureştean :
• - ••. auzi vorba, n'am i l-1 lalu pe prlzonlcrt' o mic de t urci,
tang, tan.g, lan~. le talu binişor capul fi al\I la Joe blele, lU nu fi.li
cum lrebue luat:! treaba cu Turcii.
• - Da de ce nu mt.r~I la rAzbolu, daci al •1• polll de Wal
capete?
, - Am prăvAlle, D-l•, fi multe daravt.rurl !neurcate, almln·
terea s!i vezJ tu cine este GheorgW\l l •.
Elenist. Caragiani a tradus Odyss1a şi Batrathomyomachia,
lnsă în proză. A fost profesor la !'acuitatea de Litere din Iaşi,
numit la 28 Febr. st. v. 1866, lntâiu s uplinltor, flră retri-
buţie, ceea ce-J obliga să fie profesor la Jnstilut ul Academic.
Af,ŢJ POEŢI.
Neglijabili sunt • franţuzitul Mihail Korni (M. D. Cornea:
• Iaşi. 13 Octomvrie 1844 - t 19<>1) jurist, autor de ver·
suri române şi france•e, Joat1 /at1ou ( • laşi. 24 Junie t836 -
t 23 Februarie 1903). producător dup;l Alecsandri de • cân-
tecele t, Pareak4 sau aseso;ul Schiuirnisală, R"p"6 S michi·
rescu alegâwr, V<>n KaJikenberg c01:c<S11tttar, Eclislorhul Coli·
vârescu, .~duocatul C6rciocârescu, Stosoch1, Moş /<ttt Zurba cu
aluzii la moravur't locale şi la evenimente politice:
I. Caraglani. profesor Io lnsUtutele-Unlte, ste\lo becalaureol
1894/95. /J. A. R.

Ich litrr von Kallkenberg
Tocmai din Berlin alerR,
Mll hohc prctectlon,
fl\r gros.se. co11cessio11.
Dai la mine nur parale
ŞI eu late lumltal•.
An„ schOn und allea gul.
Cum 11fme n•a mal (Acut I . . .
Toţi ncmţllc vorbesc
Cil le \ara romAnesc,
Toţi tall\11 pol sA vie,
Ca .a lacl bogăţie.
Ist genug s'adocl tn \•1"11
Douil rAndurl din a.tarii,
Und mll cin solchcr 1rnplcr
Sic bekommen allcs hlcr.
gălăţeanul N. Volenti. magistrat (• 17 Iunie 1856 - t r910).
poet debil. Printre poeţi trebue trecut şi J. Pop..Flore>1lin.
ardelean din Poptelei (• 8 August 1843), fiindcă n11velele lui
to proză Pribeagul, O floare albtl, Juanita, O t tistl neagră,
Dttobal, Tuhulum. Z<><•·Zuirvan. sunt mai ales din domeniul
himericului. junimiştii râdeau de el şi numai longevitatea
i-a câştigat admiterea morală tn cerc. Era filosof şi esteti-
cian (tn Noemvric 1867 se glsca la Viena, doctor ln filosofie)
fi i se tncredinţl Intre I<.1 Decemvrie 1872 şi 5 Mal 1873 supli-
nirea catedrei lui Maiorescu. l\lort 1n 1936.
Nuvelele cu subiect modem alo lui Florentin, !Aril vreo
valoare, sunt de un romantism negru, delirant. Alexandru
Costel scoate aurul dintr'o ladll lăsatl lui în pllstrare de un
necunoscut prigonit şi clădeşte un palat cu coperiş< roşii de
aramii., turnuri de marmură, cruci suflate ln aur şi stele de
argint pentru iubita lui Ermina. Ca o pedeapsă divinii, Ennina
moare. pribeagul !şi cere co.m oara şi Costei se aru.ncli lntr'un
fund de prăpastie. Juanjta se cllaătoreşte lării. voia tatălui ei
Hlldureaou, cu Petre!cu, soţul lnccpe să se lndoi:\SCl de
iubirea ei, fata. gonită şi de tatll şi de bărbat, aleatgl la Armand
Torcanu (să se observe numele proprii fantastice I) care, ca
mai vechiu lndrlgostit, sare a'o scape de tnec, lnsi prea târziu.
Victor Albanu, lntln'lgostit de !Anl.ra sa mamă vitregii. Sera-
fina, omoară pc gelosul lui tatll Corbu. Foarte interesante
pentru imaginaţia Ulrl frâu sunt nuve.lele ln care Florentin
tnccarcl să umple golul istoric. Decebal se lntoaroe din rllztioiul
cu Jatigii. Ostaşii lui aduc fiecare clltl' trei capete de duşmani
loo.n Janov ln 1873. 8 . A R.
ISTORIA LITERATURII ROMAN~ - 373
iar el unul cu diademă al căpeteniei iazige. E primit lntr'un
lngrozltor festin silvestni:
• Decebal se renlurn o din thbolul cu neamul Iulgllor, fi s'e
dol porunca, u se toca orderlle de bucurie tntr'o pi.dure, noaptea.
• Nou~ tocuri mari de dnullţe de slAlparl IE!Are ln pAd.ure şi
o umple de groaz.A. Copacii $0 rufeSc ln tarea loculul. Draniţei•
$f4rftesc şi pocnesc, pocnllurile se bal departe tn p~\I de •tanl
şi bolovanl.
•Acum sosesc prn<ln de ars Iul Zo1nolxe şi celor nevlzu\I al
lui. NouAzcci de c.1µd\lnl lAete •e durde lnolollll. şi creşto o movllA
sr•1•••~ •·
Zeii sunt: Zamolxe, Astrea, Maitn.s: cetăţile: Archidava,
Pelcndava , Patavi8"". Arcobadara, Azizi, Znrobara, Sarmi-
zirga, Sarmis-Egetuza. Fratele lui Decebal se chiamă Bi·
cilic. fiul Occidav. alţi Daci: Pelasgion, Bizcniu, Torid, Cilil,
Dicg, Eusir, Midon, Terant, Zenor, Alastor ; femeile c 7.imbrura,
Dava, Mira. Nivi, Pertanta. Florentin are geniul numelor. Tn-
triga nu velei e simplă. Traian vine cu ruboiu, Decebal tri-
mite pe Dochia tnsoţitl de l3icilie $il omoare pe lmplrat, Bi-
dUc trădător lnjunghie pe fată şi vrea să destllinue lui Traian
locul uncie a îngropat Decebal comoara dacică. Moare ~i Bi-
cilie. piere apoi şl Decebal şi • pro unde steteau palaturile
acele strălucite, şi pre unde se ridicau turnurile acele nalte•
acum e numai •pulbere •· Tuh11lum e tabloul Ardealului
quasi-lahulos ln momentul nllvllirii Maghiarilor. Domn la
râpa Someşului cu atănca jilllului este Gelu, care stllpâ.neşte
cu opt.cei de bătrllnl şi erei suto de mv.lli. Supuşii lui sunt
bouari, păcurari. Cetl\ţile sunt Surduc. Frat:i, Ripa, Ida.
Romita, Capra, Lupnc ; numele căpeteniilor : Cll\, Pintea,
Tuz. Oncu, Şerpan, Lupu, Pojar, Buzdui;. Bolovan, Ponor,
Cimbru , But, Corn. Silvan, Vinlilă, Ţepariu, Oanţ, Barbu,
Con\u, J'uiu. Corbu, Tun, Măgurii, Glica. Torpan, Orancea,
Codru, Pumnu, Struia, Cuman, Falcă, Haldur, Vicol, Dum-
bnw!l., Popea, Tulea, Titu, Ulea, Silion, Cozarca, Dunga,
Gora, Danu, Tincu, Potuţ, Romul, Paland, Ciur, Bubătel.
Fata lui C..lu se numeşte Ziria. Hctmagorul Tuhutum, una
din cele şapte căpetenii ale fiilor lui Magor din Etcl-Cuz (Almus,
Ere, Tosu, Huba, Retel, Tubutum, Boita) merge sl calce
Ardealul. Tovarăşii lui sunt Belzebum, florca, Tunguz. Ciorsu,
Duba, Ciangu, Bendcguz. Urdung, Ciuba. Oldur, Ogur. Ciutu.
I. Pop-Florentln, bMrAn.
 3?4 - JUNIMEA

Toncu, Tun, Zorumba, Turna, Atila, Tiz, Voicu, Apur. Bunda,

Bolciu, Sulcaru, Taltuşu, Toroc, Bosun:a. Zomor, Ribonţ'U,
Ciobor, Zulta, Turul.• Mogur, Totar. :Mamun, Zadar. Zeii sunt
Hodur cel de sus, domnul bătăilor şi Ariman cel de dedcsupt.
lnai.nte de luptă barbarii fac sacrificii lui Hodur, frigând Al:ll
şa.pte berbeci albi şi sărind şi strigflnd tn jurul locului : Hodur I
Hodur I Durogo I ta moc hodoc-noc ura I vezireld şereg teed I
menci vereteteştel I precum şi lui Ariman. arzând şapte scorpii.
Romflnii luptă pAnă la unul eu barbarii şi Gelu, pe moarte,
lasă .moştenitor pe un necunoscut viteaz care răpise pe Ziria.
li 11111
AA
La unnă se descopere că necunos.;utul era chiar 'Ţuhutum.
De!ji acesta se mărturiseşte Romll:o • d.i n inimă •· purtarea
lui părtinitoare pentru Magoci supări pe băştinaşi. Ei U o·
moară şi jură pe mormântul lui Gelu. să .nu-şi aleagă Domn
din neam străin. Zoa-Zuirva>i ne duce tn ţara Iranului. Zuirvan OO EM'b ~N BE PCl:IP I K9 MOl:IC E
e un tiran cotropitor pe care li răpune patriotul. Rustaim,
· fiind rasplătit cu iubirea frumoasei Izris, fiica lui Aldarnur. DB P'!.Il0CAT5A
Colorile exotice ale Iul Baronzi se regăsesc şi aici.

N . GANE.

Găneştii emu tn Moldova boieri cu vechime şi familia !şi

sue spiţa pAnă tn 1445 la un jupAn Toader Gănescu lnsnrat
eu Magda, fata popei Filip Oană şi tneă şi mai departe.
La tnceputu! veacului xvnt ei erau boieri de provincie
cu multe legături tn Moldova de sus. Obişnuinţa scrisului
exista printre ei şi se cuvine să cităm ca mai literat dintre
toţi pe spătarul Enacaebi Gane, autor al unui curios -poem
tipărit după moarte-I.• Călătoria lui Cupidon la pustiu. Acesta
era fiul banului Ioniţă Gane şi irate al postelnicului Matei
Gane din Cinmuleşti, tatăl junimistului. Postelnicul care avea
moşie ln linntul Soroca ,şi casă tn Fălticeni şi ţinea pe o Vă­
sească, Ruxanda, din Botoşani, era un om cu figură blândă
şi de moravuri patriarhale. Bătrân de 80 de ani, simţindu-se
pe moarte, porunci să se oprească ceasornicul ne mai voind să
ştie • vremea cum curge •· N. Gane se născu la r Februarie 183$
tn Fălticeni şi se pare a fi primit o educaţie tngrijită, deoarece
corespondenta sa, parte lntr'o corectă franţuzească, e a unui
N. Gnnc 1n 1873.
ll. A. li.
ANl:IA 1 82 1 - 22.
IAMII
1850.
Ctiltllorlta lui Cupidon la pu./lu de En•caclll Cane, Spal„ la1I, 1850
Tlllu.
om fin. Şcoala primară o urmase la Ffilticeni eu părintele
Neofit Scriban. Avusese şi im profesor de limba germană pe
Ziegmary. Dreptul li studiase la Paris. lncepu cu slujbe de
tot felul, mai ales tn magistratură, fiind director de penJten-
ciar la Iaşi, judecător şi preşedinte de tribunal la Suceava,
membru la Curtea de lntărituri. apoi înainte de 25 ani prefect
de Suceava ŞÎ· de Dorohoi. In 1866 semna pentru primul
preşedinte al Curţii de Apel din Iaşi. Insă tn 1867-68
era exilat cu o slujbă • tn ticălosul Mt de Focşa.ni • şi se
umplea, el om vesel, de idei negre. Gândea să-şi punii
candidatura la Fălticeni spre a se desmorţi tn •vârtejul
luptelor politice•· In Mai 186g se însoţea la Iaşi cu Sofia
Stoianovici şi ca • suptis fiu • comunica aceasta tatălui: • Sărut
mâna babaclll ln sfârşit se apropie zioa cea mai ma.re a vieţei
mele : de astăzi două Zllci zile voi fi tnsurat •. 'De acom lncolo
Gane fu deputat, senator, primar al Iaşului, ministru, di·
rector al Teatrului Naţional. Vânătoarea şi politica tl devoră.
• Este necesitate să se publice nuvela lui Morţun • scria el eu
lnţeles cuscrului său I. Negruzzi, tot atăt de pătruns de po·
liticale, care ţinea totuşi la prestigiul revistei şi nu se Indu·
pleca uşor: «Bată-I să-l bată, răspundea el despre llforţun,
că rău mai scrie I Ba tneă a făcut şi o poezie de care am râs
tn Junimea- cum se dde to Junimea I I -am dat-şi ~u un răs­
puns Io Corespondenţa din 1 Mai de s'a mulţămi •· La nevoie
alergau toţi la Gane. • Ganea şi Pogor să vie imediat la Bu·
cure~ I Facem politică sau .nu? • se impacienta Mil!orescu,
 ISTORIA LITERATURII ROMÂNE - 376

lliatn la ju1nălat0& vieţii noastr~ ajuns

lnb"as.em tnlr'un eodru de 7.iu.ă neplltruns
Şl 'n laturi m'abAtusem din drumul meu cel drept.

Ah! l(reu peste măsură !mi este să descriu

Ce aspru era codrul sA.lbaUc ~I pustiu;
GA.odJnd, rn.1 se 'noeşte ş'acuma frica_ •n pept.

Tăria lui. re lativă, stă în « novele t. Naraţiunile istorice

Domni/a Ruxamlra, P etr" Rareş sunt curate furturi dela
Asachi. Toate născocirile aceluia, rivalitatea tntre Coribut şl
Timuş in prima nuvelă, maşinaţiunile lui Malaspina tntr'a
doua, au fost luate aidoma şi numai puse lntr'o compoziţie
mai curentă, dln care a dispărut elementul ariostesc. •Poezia t
descriptivă a lui Cane e dulce şi banală :

• Ea era albă şi se•tinli ca zorile dlmlneţil.

• ;.\urui părului. veselia z:l.1nbetulul, dulceaţa ochilor. lz,·orau
,din chipul ei fericirea, tntocmai ca un. râu de râ.7.~ ce tnconioa.ră
numai rruntea tngerilor •·
întâia nuvelă a prozatoruhu, Fl141end lui Ştefan, Istorie a
u.nui ţăran mort cătană spre jalea iubitei, este o variantă după
Toader şi 11'1.ă.ri11da de Alecsandri. cu literatură de acest soiu
decolorat:
• Brădăţelul are acea însuşire rarll, c.~ ori de cAte ori li ve.I
vizita, lntlpi\ririle cc-ţi lasă sunt tot atât de vil, ca şi cum l·a.i
vedea pe.l lttu tntJ\la oarA.
, HI vorbeşte nu numai ochilor, ci ş i suflctt1Jui. lnc.hipu~ţl-vă,
tn mljlocul unei pAduri tntinse, un lac limpede ln care se v~d jue!n·
du-se- pi.strivii ; apoi cascade şt izvoare la fiecare. pas, W1 muşchi
răcoro$, eare se totinde ca un covor vetde pe pământ ; piscuri cu
ngurl capricioaso; - lntr'un cuvl\Jll tot ce poate natura produce
mai fru1nos, mal drAgălq.ş, adu1\al tntr'u11 singur loc. ca şi cum D.un\-
nezeu ar O voit să !aed din Briid~ţel un mic paradis. pAmAntesc •.

Cca mai leşinată nuvelă a lui Gane este Pri1Jight l<>area

Socolei; istoria tragică pentru burghezi sentimenta li a unei
modiste libertine Cll n1icî nt1a1:lţe di11 Mu.-ger şi din Zoe a lui
C. Negruzzi, dar cu totul ieftin, cu apoştile de acestea:
N. Gai1e, tânăr.

• ... Ea. lntcase pe poarta cca 111are a Jumi1, pa unde intrA şi

nlAţla se pierd; pe dânsa o întâmpinase la pra~ plAcerea şi--0 luase
ministru. P. P. Carp trăgea nădejde că Ca.ne şi a i lui vor vota
pentru el, Kogălniceanu îi solicita sprijinul electoral pentru
fiul său. Gane trecu la liberali şi asta cam su pără pe convor-
birişti. ln Junimea li •iceau Nicu-ţi-Gane şi mal ales Drăgă­
nescu, ori Drăgan. Aşa-I hoteiase Pogor. după numele unui
băcan ieşan, declarându-l om prozaic. Eminescu şi • cara-
cuda• s ubţire aveau o rea opinie despre opera lui. Când dopă
1900 junimiştii începură să se rărească, prin supravieţuire,
•maestrul• trecu drept· uo stâlp al cercului, şi aniversările
naşterii lui ln mijlooul familiei numeroase deveniră nişte în·
duioşate evocări ale vremilor dispărute. Muri la 16 Aprilie
t 916.
Poeziile lui N. Gane, uncie ecouri degradate din V. Alec-
sandri, sunt prozaice şi 1nai mult ocazio11ale- şi de o bonomie
factice ( I Febr11arie r878) :

Vin amice din pruncie

S~ ciocnim douA pahare,
Volo s ă trec cu voe bună
ln al ernelor hotare I

Şi cilnd cca.ul vlej:ll mele

Astlzi patruz~ci va bate,
Amintindu-ne trecutul
SA 'nchlnAm o sanatate..

Nu Ga:ne era cel tn măsu.ră- să traducă Infernul lui Dante,

pe care-l tratează tn alexandrine, punAnd pe marele poet să N. Cane, preşedinte al Senatului 1896-97.
vorbească săltăreţ ca Peneş Curcanul: H. A. R.
376 - J UNIMEA
Iacob Negruzii.
Fotogrnfic ti'icutâ la Paris. Con1u·
nlcată de d-l general A1. Negruzzl.
drept ftlcA, luase drept sorA, norocul ş\„o luase drept
fhlmuscţea şi·o
sllpAnA. Ne~eşit că un moralist cârtitor. cu rru11lea poso1.nor1tl't.
~lr fi :a vut ce bănui contra ncbunltlor Eleonorti; cu. toate aCMte-3
ea nu avea conştllnţ1l ci faţe vrcura rlu. Ea trilila şi credea cA astfel
trăieşte. Ea nu ştia cil virtutea lncepe acolo uode se sll\rsOŞte pl~­
cerlle şlcA morala este un c.Amp pustiu, Wlde nu creşte larbft verde..
Ea se vllzu tncoojuratA de Lo"te plăcerile ce. tmbal§ vArsta de ctoull-
zecl de ani. şi le sorl>ea pe toate, pl:'itlodu„fe C\t tinereţea şi ochii
di frumoşi. Eleonora fli.cea r.\t1l et face parfumul rotel. care s,•
pierde flindcA toit •• lmbatA de el •.
Nici tncercăriJe de istorii eu haiduci ca. Şanla nt1 me-
rită. atenţia. Codreanu lntruneşte toate notele banditului
tn_ serie.
Când ln.să Gane renunţă la in.venţie şi caracterizări pentru
cari nu are .nicio vocaţie şi se mărgin~te să evoce fără pre-
tenţii şi eu glas ondulat copilăria.. rezultatele s unt nepre-
văiute. Departe de a fi un artist, el este totuşi creatoru l la
nai al literaturii cu boieri de provincie şi cocoane patriarhale,
tn casc colbăite, cu rătăciri cinegetice pe bălţile aburoase şi
ln munţi cu căprioare şi urşi. Această mapă de schiţe des·
voltată ln ulei va da pe Sadoveanu, Gârleanu şi pe ceilalţi
asemeni. Cea mai tipic arheolngică este Cdnele Bălan. reme-
morlnd vremile şcolare, cu colegii de internat, l?resoel, Ţu ­
flic, Poriu împărat, Scormolici şi Beşleagă, co cânele Bălan
ce pune labele tn pieptul stăpănului şi-l linge pe obra•, şi
sfâşie antiriile ţiganilor, eu trilsura ce ia pe copil ln vacanţă, o
• nadiceancă pe dricuri care scutura de minune. cu roţile ga.1 -
bene. coşul venle şi capra neagră atârnată tn curele" Des-
scrierea casei lui Talpan unde poposeşte băiatul e go~liană :
Leon Negruzt'l, nuvelist. B. J\ . li.
• ... O femee bătrânii ve1ll sA-ml slujească, lnsA mAna el t.re-
mura t.UlfeJ tncAt voind să aprlnd_A o lumAnare, :stinse vreo trel·pPtro
chibrituri tn dru.mul dela cu.lie până la muc; a trebult sA-t \'lu e.u
tn ajut.or. Dar nu llUmat rnâna, ef şi nasul şi barba şi t·o ate clrnurllc
de p~ dAnsa tremurau lntocmAi t'a nl~teri'i<'lturl. S'ar tl yjş cn l·e
frig de anii ce·i purta tn spate . .•
• Jn aoeJaşl timp prinsei sA observ şi odaea tn care. ave.am să
petrec noaptea. î'Qate e:rau vechi tmpreturul meu. Scaunele erau do
nue, cu .spătare •nalte şi cu rezemători pentru 1nARI, sAmAnAnd mai
muJt a str~nl dee!\t a !caune; crlvntu.I asemenea era a.şa de 'nalt,
tncat. un copil nu s'Ar n putut sul tn el ; un elasornlo co cuc. care
bătea. jumătăţile şl sferturile era attinat deasupra unul scrin a.se·
menea '\•echlu, Iar pe scrin ardeau douA rum·AOiiri aşezate tn nltte
şfc}nj<'e de argint de·o ronnA cum nu.m al pela blserlct se vAd. La
ferestre spAnzurau nişte perdele. de adama.sc.'i aninate-to nişte verlgu,ţe
cc se tnşirau pe o vargă de fer. lntr'un cuvAnt lnfăţlşarea Odliei
tm1 a1nintea Umpurlle cele bătrl\n e despre cari citisem numai 1n
eArţl. Oţtţ cc mA Interesa maJ mult tn tmbrlc.Amintea acestd od.Al,
era un portret vechi\1 de fami1ie, .11tJtr:\vit tn uleiu şi afumat, care
tnlăţlşa o cu·coană _bAtrână cu ·zululi dlnni11te.. cu un tnoţoe de4supra
capului, l;'U tio·r bote tmprcjurul ~Atolul aşa de mari. tncAt ca.pul ei
pArea aşezat pe o Upslei însă, lurn J c;:urlos. c1acâ l-ai 5COl't zulufil,
moţocui ş.I horbotele, ai fi zis că · i buc!\JcA n1ptă, baba care tremura
pe !!.<;:a un rlinapoia, mea •·
..\ par <le 110 acum. bătrlnii automatizaţi tntr'un sin~ur ta-
biet sau Idee fixă. ca duduca Bălaşa, văduvă austeră ce se
crede hărăzită • a priveghea asupra neispititelor tinereţe ale
Elencî • sau cocoana Margbioliţa. inutil geloasă. pe al ei bă·
trâu cucon Ştefănică t gătit c'tin anteriu de culc1ic în ciubuc.:e,
având peste mijloc un şal lat turceoc ş.i pe cap un Ies roş cu
canal caru bătea tn albaslro·lnchis '· Avem de alace cu oa-
meni vegetabili (arhon privighetorul Andronachi Brustur).
cuconi $i cuc0<t11e trăind din câteva minuscule e lemente ~\t -
Oeteşti şi exuberând stereotip la anîversllri :·
- Oa bJne MarghJoUţo. azi e ziua ta sau ba? ... Se poate sil nu
avem bftuturl? . .. Alei •oro I. . . StrlgA, aleargA, porunceşte degrabA
cA mA rurnlcA prin cAlcAel • •• ·

far~!) Ne1tr11zr.1, dcputor lll 188~-vo .
fi. A. R.
• Ca dh1 pilnlrtnt eşlră trei Jî\\1tnri : un srrlpcnr, u11 cobzar şi t1n
naingiii . .At1.1ncl lumea se umc\I cu totul. 1'1"1v1i;thetorul lu~ pe spitc-
rea.., ~ <le mlnl, c-uco1tut Ştcfăn~~ă pe Zamrlrit.a, ~plţeru1 pc cucoa11:l
M•rRhloliţa şi c.~teşl şase lnllln\aTA o mazurc.~ cu fll!"ri. Jucau
toţl cum jucau, dar ca b~trAnul cuconul ŞtefAnlcA nlciuntil I Plcloa-
rele·I Joase vânt.. Pocneau_ călcAele, pArAlau podelele, răsuna saJo:
apoi cAnd te'nvArtea ln loc ţlnAnd pe văduvioara de mijloc rtrAnsA
la i>lept al li zis cA v!ntul n poartft.
•-Te pricep, berbantule ... te pricep I... li repetă din fugă
lobita Jnl soţie, care nu-l slăbea din ochi.
• Dar berbantul l(AfAla sărmanul de-I •Area pieptul din la<: .. . •
Iatacul vetus t ca mediu de lngnştare psihică se lnlocueşte
alteori cu stâna şi iazul :
•Ne scoboram acwn 19 tA7. . .. Aburi de.ş-I acoperea.._ faţa apel
cA un tn\rellş de noapte. pt'1n care nu strAhl'iteau nici uno din ochloa~ele
stele spre n se o{Cllndl: lnr n.pa dormea adânc tm:preunA cu peştii
din lund şi slUbAticlun1.le din fa ţA.
• Douli ore tntrcgt vcghlnt lo 501nnul iazului. cu po Şcn tn mft.nl,
~•ta de !0<:, tn care timp numai din când tn cAnd au1.eam ca o notA
pieTdut~ lrt adâncul tAcerel dlte un mic oc111/ tn!lduşlt a vro unei raţe
ce cu botul sub aripii. visa. •• vede de apr~plerea duşmanului.
Patriarbalităţii de dincolo, duşmană a civilizaţiei. li core•-
punde aci sănătoasa vieaţă a ciobaniloT cari mănâncă cu mâna
şi beau laptele proaspăt de oi :
• Sosise vremea mulsului.
•Una C"Ate unn. treceau sburdAnd oile prin itn1n1tA ş:f baciul le
npren de picior şi din ţ~\el e lor ~'l'eoae storcea laptele cald şi ln-
spumat care ca un şipot cadco ln doniţa de brad, Iar dupA ce doniţa
se umplea baciul tlceo : t1r1a ta 1nd11ă şi altn deş.nrtll se plinea fn loc.
- • AstAmpA.rll·t• p lAvalo I scutura-te-ar lupul I zicea baciul
(1nci oi nerâb(1!\toare. ca_re era să ristonme doniţa.
- •Nu te Iuţi creato. Ieri le-nr galbazal. .. •-
Şi aceşti oameni sunt rudimentari. c11 frică de complicaţiile
civilizaţiei, tăcu ţi, fără. e.x presia gingăşiilor lor lăuntrice. Ca
sl!. scape pe duduca Ba.laşa
de urs, baciul, 0111 ·necioplit, dă
busna peste ea, lnăuntrnl stănei şi păşi.nd peste dânsa •cum
S'J'ORIA LITERA'l'UR!I ROMANE - 377
D. Ollănescu-Ascanio. B. A. R·
ar păşi p-OStco cioată răsturnată. ce-i stă curmeziş tn eale, luă
puşca din cuiu şi eşi afară" Petrea Dascălul uimeşte pe dol
lorzi veniţi la vânătoare pe aceste meleaguri prin chipul cum
cu o puşcă veche ln vârf cu o lumânare lmpuşcă tn bârlog
ursul. ln locul oricărei meditaţii filosofice turcul Aliuţă puno
un fatalism senin: •Cum va fi scris I • Pe lângă meritul de
a li deschis drumul nuvelei române cu treizeci de ani înainte
de apogeul ei, N , Gane rămâne ln câoova • novele • cu toate
naivităţile lui, un bun narator pentru tinerime. Cdnele Bdla11.
Petrea Dascălul, A liu(ă se vor ţine minte. ln deosebi cea din
urmă, c:u figura credinciosului Turc:
• t:e·i drept, rAnd nm vătui lntâlu şi fnlâlu pe Alluţ!i !AcAnd teme-
nele turceşti, lmbrăc"l tu hainele lui ciudate, cu clalmau~ pe cap, cu
iataganul Io brAu, şi co barbo lnl cea lufoasâ şi lneArunţlt~, care-i
acoperea pieptul, noi, copili, ne carn temeam de dlnsuJ, părându.ne
toarte tloros, dar tncet... t11cet~ 11e.n.n1 deprins cu el, căci era bun
şl şttn s~ ne racii felurite petreceri. Ne istorisea poveşti dln o mie
şi Wla de nopţi, ne spµ_r1ea lntâm1>lări de-ale lui din războaiele ln
care fusese, ne făcea ci\pcă ni de prins vrlibii şi stJgleţi, ne ajuta sA
ridicăm smeJ, ne Iun cu el la vA.nat, la p~cull, da:r dela o ' 'rema
AliuţA nu mal pute• merge nesprijinit pe bA! şi toate plimbările tul
se milq(inc<•u numai prin curte şi grădln~ . Clncl$prci:ecc ani el stA-
luse Ja casu noastr-A, şi ue vlliuse pe. t oţl traţl.i f.l surorile cresc·And,
şi ne Iubea pe to ţi deopotrivă. Iar noi necontenit li lnconjuram,
1i ş:lrc:i1 u pe gc111u1c.hl, ne jucam cu barba lui albA sau cu clelmn11a
<"<'CI 1nare, cerc-I şedea ca o plAclntA pe cirp_, şi cAnd ne zicea ci noulli :
• - Bre. pul de ghiauri, '\•ol dragi ta mine t noi r<\dearn aşa de
la.r<', că-1 asurzea111 pe bietul Aliuţâ •·
IACOB NEGRUZZI.
Secretarul t perpetuu • şi prin activitate şi prin vârstă, a l
ju nimei, redactorul neobosit al Convorbirilor a fost Iacob
378 - JUNIMEA
V. . Ourl4, 1873. V. llurll\.
8 . A. R. Fotografie comtmlcatâ de flul s~u.
Negruzzi, zis Jak şi Iacopo, unul din ffii lui C. Negruzzi.
Născut la T Ianuarie 1843, fu trimis dela vârsta de ze<:e ani
ln Germania, tmprconâ cu fratele s.iu Leon, tnsoţit de pre-
ceptorul lor Fieweger. Făcu studii juridice, şi după lntoarcerea
în ţară (1863) !u numit aproape numai decât profesor la
Facultatea de drept din Iaşi, care li alegea ln )lartie 1866
Decan • câ11d nu erau nici profesori, nici studenţi, nici local,
ci numai numele Universitate t. Se vârt tn Junimea cu DJl
zel nespus. Strângea înfrigurat manuscrise pentru Convorbiri,
trimite-a apelur i disperate, ln toate părt;ile, pentru colaborare şi
abol'1a.mente, corecta şiciuntea stu1geros articolele junimiştilor,
provocând proteste, pândea pe membrii Junimii, la reu-
niu-n i. să. le ia ma11t1scrisele citite şi adn1ise. Scrisorile lui
către prieteni glăsuiau mai toat• cam ca aceasta către N.
Gane: •Tu eşti nn gogoman sau mai bine tu eşti un egoist
sat1 mai bine tu ai un to\1~ cum n 'am mai văzut sau mai
bine eşti şi gogoman şi egoist şi ai şi toupe. Dar mă vei tntreba
~ntru ce? Iţi voiu răspunde pentrucă toate actele tale do·
vedesc aceasta pân la evidenţă ... Iţi mulţămesc pentru abo·
narnentele la Convorbiri. Catll să-mi faci cât vei putea mai
mulţi •· Negruzzi mai avea şi patima politicei, în care n'a
făcut carieră mare, plăcându-i în deosebi agitaţia a legerilor.
Jn Parlame.n t, li ironizau inamici i, n'ar li scos un cuvâ.nt, fiind
• surdo-mut •· T ip do partizan, a lerga cu religiozitate pen tru
amicii lui şi dela Academie Ic divulga starea voturilor şi a pre-
miilor, dar când era trădat .n u purta pică. ta poşta redacţiei
se axăta foarte maliţios şi după atitudinea lui satiri.Că s'ar zice
că era plin· cle invidie, ca unul ce făcea·literatură. Dimpotrivă:
rar scriitor mai dezinteresat. mai în stare de a se buc.u ra de
geniul altora şi de a se ccllpsa .tn faţa lor. El iubeşte Junimea
cu ardoare discretă ca o bătrână s lugă din alte vremuri pe
stăpâni. Amicii li socoteau puţin intrigant şi era ln sensul
amabil al cuvântului, ca unul cu multe rude şi cunoştinţe,
care trecea din casă tn casă. La 70 de ani dădea încă sfoară
prin scrisori despre toţi şi toate: • 'l'h. Rosetti este bine, li
văd din vreme în vreme, iar Carp, după ce a fost si.lit să stea
1n casă vreo cinci zile, merge cât se poate de bine şi el. E u
tl vlid f. des la J ockey Club, cu mina ln.flo.r itoarc glumind,
cu aparenţă veselă. Ce-o fi tn inima lui, numai el ştie. Ne-
greşit că pentru situaţia tn care se găseşte vina cade şi asupra
altora, dat;" şi asupra 111i , Vorba ceea: Cum şi-o face o.mul
singur, nu i ...a iace nici dracul t. Iacob ~egruzzi trăi 90 de ar1i
şi văzu căzii.ad ln jurul !ni toţi marii junimişti. Om vioiu ln
tinereţe, cu • nerve •. el venea până ln ultimele sale zile la
Ioan Mire Melik, 1873. V. Pogor, 18.73.
8. A. R, B. A . R.
Academie, cu mărunţi paşi tlh1ţl şi iuţi, privind cu ochii ca
prîn sită. Muri la 6 Ianuarie i 932.
Cu toate că debutanţii făceau mare caz de literatura lui,
in scrisorile cătxe dAnsul, şi-l felicitau, I. Negruzzi n'a fost
niciodată bine cunoscut publicului. Traduoerile din Schiller
(Ho/ii, Co„iu•afia lui Fieseo, Cabală şi amo• . Don Ca•los.
F•cif>a•a de la 0 •11.ans, Maria Stuarl}, imitaţia după Hertna•m
şi DorolMa a lui Goethe intitulată Mfron şi Florie!!. idilă tn
cinci c.ânturi_. sunt lucruri moarte.
Poeziile lirice, !n deobşte amoroase, sunt sub orice nivel
şi se toţelege turbaxea, pânil la un punct legitimă, a respin-
şilor la poşta redacţiei pe c.a re Negrnzzi ti ironizează tn Trilru-
lafiunik unui redaelor. Epistolele şi Satiftle ln versuri sunt
netnsemnate, afara de una. S11tira 11, dedicatll maniei divox~
ţurilor. La tntoarcerea din străinătate, autorul vizitează pe
L11x.iţa, prietenă de copilărie:
Şedea eulcnUI pe-un. jilţ legAnAtor
O tănArll femele ln balnA de mata•!I
Bogată, iar alături deschlsA &ta pe masA
O carte lranţuzoa>cA de Pon&on du '/'urai/,
Cu graţie nespusă 1ni'ea un eoantail
Sli-şl rllcoreascA !aţa , ş"ntr'o oglindii marc
Ce-l reflect.a tot trupul prlvlrca-1 tânjitoare
S'oprlse mulţumltA . ln c•I tnt41 moment
Ea se uită la .mine c'un ochiu indilcrttll1
Jar după ce mai lungii !ml dote o privire
Vlitul •burandu-1 dulce pc buz<i o zlmbirc.
Ea mA recunoscui~ . ..
l>oodată intră, trântind uşa şi târlnd de coadă un câţel,
care nu vrea să facă sluj, fetiţa doamnei. Autoxul află el fata
c dela tntâinl bărbat, cll Luxiţa s'a despărţit şi (le u.n al doilea
căruia li făcuse alţi doi copil :
Eu am ales tn grabli un şi mal rliu stlipân :
Tal anttl .sta la ţară, vorbea numai do fAn,
Oe vite, grâu şi pluguri, cât tioa e do maro,
lncftt dela o vreme slm\11 o desperRre.
Neglijabil este şi teatrul original: lmpăcarea, i>roverb, O
f'<'ves/e, Amor şi vic/nrit, N1' le i•.ea cu dracul, toate comed ii
obsedate de problema matrimonială.
Au circulat mai mult în mediile literare COpiil• d11pti nnl11ră
în care nu trebue să se vadă nicio intenţie veristă ci doar măr­
turisirea că se făcea aluzie la persoane existente. COpiile în
versuri şi tn pro.ă erau de altfel nişte I caractere "
Copiile versificate sunt oele µuri slabe şi e citabilă doar
aceea care descriind moravurile ele<:torale pune ln scenl pe

I. Ncgruul ln 1873. MJhaJI Kom'- 1873.
B. 4. /t B. A. R.
Creangă sub porecla de părintele Smâ.ntâni. Jn proiâ., B.rll să
aibă un mare talent, Iacob Negro.z zi este totdeauna dcl~bil
prin lnverşnnan:a lui de om lării venin. Modelele lui sunt
contlmporane ~I scandalul oopiilor trebue să fi fost m11re tn
VTcmea apariţiei. Tată pe starostele, care vine cu un vraf <le
fotografii de domnişoare tn mAnă, să propună autonalul o
partidll, po pl\rintele Gavriil, om. disimulat care promite votul
tuturor fÎ somneazl orice plingere, tăgăduind apoi. Vorba lui
tipică este: Sl lie bine I Tatl pe monsieur Costică, Constnntinns
Buzdurugns Romanul, lntors dela studii tn strliinltate, mirat de
atenţia ce se dă ln ţară titraţilor, pe naţionalistul care jură
numai tn Mihai Vitea>.ul şi Ştefan eel Mare, susţinlnd că aceşti
mari Domni a'au opus cu eoc.-gie la faceTe de drumuri
de fier prin care str!inii ar 6 putut năvlli ln ţară. pe
paralei fi pe paralooaice, soiuri de paraziţi mondeni, dAn·
du.se drept f'.ontele Cureano-Minnilitzki, baronul Constantin
Garla de Afumata, Ducesa Bute, născut!\ Ţapa, Princesa
Bostano Crnatavebkj, născut!\ Pimngell<>-Barnbulla, pe loniţl
Cocovei. burlac timid ~i •uav. căzut la o mare admiraţie pentru
atmosfera de tribunal: •Fie vreme l>ună, sau ploaie, sau nin·
soare, el merge regulat ln toată dimineaţa la tribunal. El
poartă o cuşmă lungii şi ţuguetă şi câ.nd e glod tncalţll ciubote
lungi pAnil peste genunchi " Ghiţă Titirez, tâ.nărul arhivar,
care oferă dosarele grabnic numai dacă impricinntul subscrie
pentru o puşcă englezească pusă la loterie e un Don Juan
impenitent, eu multe amante. Tachl ZimbiJA, nm politic,
advocat şi jurnalist, c un ambiţios ipocrit, C"Jtilipir un avar
cc se ascunde de slrbători tn casă şi merge la vizite cu porta-
bacul gol, Sp<"e a şi·l umple. Cuconul Pantazachi e un om aşa
de onest ~i delicat toclt tşi dă demisia din slujbl cănd cineva
ti dintiefte un ceas de aur pentru un mic serviciu fi se sinu-
cide cănd o vll<luvi răspunde negativ la cererea to cAsltorle.
Chefurile le face cu chibzuială, punând pe llutari să-i cânte
•cum şi-a pierdut ci.o banul oaea • şi •cum şi·a glsit ciobanul
oaea I •. • Pantauchl U asculta cu mânele to şolduri. cu fesul
pe o ureche şi cu tot trupul tn mişcare. Ba ades, când cheful
era marc ci punea po lăutari să cânte jocuri naţionale şi lncepea
sll joace şingur prin casă. Papucii şi fesul li săreau ln toato
pl\rtile şi o.I se sbuciuma pân cădea obosit pe divan ln mij·
locul rA.sului sgomotos al tovarăşilor•. Cucoana Naatasica este
o femeie de modll veche care nu 1nţelege spiritul modern al
nepoatei sa.le Catincuţa şi se îngrozeşte de jurnalul ei ro-
manţios. Do altfel fata fuge eu un ofiţer. Baba Floarea, sluj-
nica şi confidenta Nastasichii, lmpărtăşeşte aceleafi nedwncriri :
ISTORIA LITBRATURU ROllĂ.NE - 379
P. P. Ca')>. N . :kbeJJtU la Junimea.
Dup4 C. Gane B . A. R.
•- Dar acum ce face Catlncu\11
-CAntA din GavrO .
- Olo daoir, Floareo, o fndreaptl coa.na Nastasi1ca.
- El li•. ci nu-l mlll pol zice numele. Ş'opol frumos mol cAntA.
cuconl ţlcA, ţi se duce 'nlm•, nu aJla. ŞI coteşte de pe hârtie ,1 cinll!
fl·I sar degetele ln 1111 fl'n jos co nl1te 1oarccl"
Cocoana fosă.şi e pre•entă Cil mult haz:
• . . . Olo toa.te persoanele cc erau fn biserfcA, cucoana Na.sta·
silea, care de mulţi ani avea locul ci bolutt lAngA stro11n
drt•pta. unde clntau trei, pe eAnd ln cea •IAngl cAnlau numai
doi da:scall. se. fncblna cu evlavia cea ma.I văzută: semnul
crucel pe care li fAeta la fiecare mom<nl. n tnoepea din crqteLuJ
capuluJ co.bora apoi mAna eAt de jos. ducolo ln cercuri mari tn
unghiurile cd• mai depllrtate ale umtrulul d~t fi st.Ang. CAnd
qu preotul din altar ea sta totdeauna plecatt p coboni braţele ID
jos Of• tncit vtrfurile degetelor atingeau pimllntul; Io vremea
aceasta gemea tncet ca rugActunllo el d produci mal mulL .rect
asupra celor tn dttpt •·
Romanul llfiha1 V' "a"u ln partea mai acceptabilll e tot
o •copie o, zugrăvind mentalitatea hătrih1ilor (generalul Ve-
reanu, cocoana Savastiţa, coconul Sandu.lacM) tn legătură cu
căpătuirea celor tineri. Incolo, aventura lui Mihai caro regă­
seşte tn ţară o pretinsă ltaliancll., tntâloită la Veneţn, şi des-
coperii. că e sora lui, fiicl a uuei foste iubite a tatălui său,
este senzaţional!\ şi ln stilul prozei luj Alecsandri.
Din toată opera lui l . Negruzzi 8(l salvează peotol anto-
logii, două bucăţi ln prod. de mult remarcate: Utt drum Ta
Calau/, tablou hazliu al ~icanelor procedurale (Cacon J'>{a-
nala.ş, duduca Pipiţa, prbcura. nu vom pute, etc.) şi Chri·
slaclii Văie6rescu tragi.()OIDcdia unui ipohondru suferind de
toate boalele run cauza unei fripturi de curcan:
• Vezi, ici 1n d.reapta $1 tn st;\nga 11iunt plărnAJele (pul/Mnt#);
aceste •onl ca doi bureţi care ae strAng 11 se lnllnd după cum lnW
sau cse aerul. ln mlJloc Intre dftnselo este Inima (a>r) tmpAtţlU
ln doua chilii. Netncetat sAngele Intră fi ese fi lntotdeauna se ln·
chlde ş1 şe, deschide un cAplleel, R c4rul n1lşcare o nurnim bat.$.ln
Inimei. Această porto superlora o trunchlulul este dlsp~tţlU de
pnrten lofe.rloarll prh1lr'o pelo grot1sd (dlophragma ). tn partea aceasta
se afll ca organe principale stornohul (1Hnlricc1.lu$, 'lomachus), şi
malul ( hq>as, fecur ). Stomohul este un !ellu de sac claslic. Dup4
mAncare se lnllnde, apoi dupn mlslulrc se 1lrAngc la loc şi Intră tn
•Larea sa normală. El joaca rolul cel mal Important ln toal.A maşino
aua•t• ce ducem un şir de ani po p~rnAnt. C4ol el Iţi produce mul.
\4mirea cea maJ 1-nare c4nd 1nAnAncl cu apeUl, ş1 cea maJ mare
nemulţlmlre cAnd ruletl de dlnsul. Ţi-e bolnav &tomachul, tfll un
o·m pttdut .. . •.
MO - JUNIMEA

V. POGOR.
•Nătângul de Pogor• a fost mefiswfelul Junimii, spiritul
• voltairian •, râ1..ând de tot ce se cetea la reuniuni, stând cu
picioarele pc canapea. Râdea până ce-i crăpa • căm'*' • şi-i
săreau •dinţii cei noi din gu.r3. •. Era fiul celuilalt V. Pogor,
traducător al Hennadei. Deci Voltaire se moştenea tn familie.
Originea Pogoreştilor este tn. satul "Podgoreşti din jud. laşi.
Pogor se născu însă ln Iaşi la 20 August 1833 din rnamâ Cer-
chezoae. t.a 27 Octomvrie 1849, după obiceiul fiilor de boier,
>
pornea tu diligenţă. • ln nuntro tmpreună cu alţi tineri, Mi-
clescu, Porfiriu, Heraclide şi Veisa, călăuziţi de p rofesorul
Malgouvem6. Veisa a desenat la plecare pe tinerii salutând
ln chiote dealnrlle Iaşului. Merseră 1n diligenţă până la Cr.;-
covia, iar de acolo cu trenul şi descil!Seră 1n Paris la Hlltel des
Etrangers, rue Jaquelet, 7. lângă piaţa Bursei, 1n ziua de
2 Nocmvrie 1849. Câteva lnsemnări a.rată că Pogor şi tova·
răşii săi freeventau teatrul •du VaudeviUe •. supau la restau·
rante dup(l spe<:tacol şi cunoşteau două doamne Liadere Şi
13ellemonte. Pogor avea proiecte literare, franceze (J\'Iarie.
nouveUe. Passt el ai1et1it-, roman, L'' soe14r dt Charitl. nou·
veJJe, Chd/eau:< tn Espagne, idem, Poisies populaires) şi ro-
mâne ( Rdtbuttarta. Cerului, UIUma zi a Daciei). lntors ln.
ţară ocupă fel de fel de ,uncţii, cu carncter juridic tn deosebi
şi politic. e membru la Curtea de Apel prin 1862-63, prefect
de laşi lu 1866, prim-preşedinte al Curţii (le Apel de când va
până 1n 1870, d eputat, ci>nsilier comunal, primat Intre ţ8 8o
şi t897 cu intermitenţe, director al Creditului urban din Taşi,
primind multe şi efemere atribuţii. Astfel la 20 Octomvric
T866 era numit preşedinte al Comisiei pentru examina.rea
candidaţilor la catedrele. vacante tn clasele superioare de
liceu. Toate acestea n'au salvat pe acest om risipitor de mis·
tuirea averii sale. Era căsătorit cu Elena.. fata "UDui Startat
(Charles) Ha.rtingh din Pogrebeni, jud. Orbei. El muri hăr­
ţuit. de creditori la 20 Martie Tgo6 la via sa din Bucium-laşi.
A rămas fn amintise ca o 1igură foarte simpatică:
• Cu meniul mărunt şi săltător, cu mAnile tn buzunar,
zimbet maliţios, privirea piezişă, barbişonul mefistofelic şi pălă­ -V. 'Pogor. B. A. R.
ria veşnic pusă strâmb ...
• Citea tot ee·i cădea tn mână, ziua, noaptea, sănii.tos, CAcl sunt lene-; de natură şi mii legAn cu pU\e<>ro
bolrtav, Pogor citea t . Intr•o dulce so1nnolen\ă pe al vjsuriJor val.
Pogor a colaborat la Junirnţa prln b una sa dispoziţie.
l'irea sa nepăsătoare şi cordială se veda ln aceea, că fiind Ce noroc c1·n astl. sarâ n•am pus frac. n'an1 pus focoale
CI mA'ntiJ1d bt llbertau pe-uo d.Jvan nepr~ţuil
pri.mat, ln loc să lncerce a lua taxe pe firmele străine, suge- S•u m4 prlmblu lilră grijă sa calc damele pe poale
rează contribuabililor nu:mlri româneşti : •Mă rog d-le primar, Ori S
· i1 rup vreo o danlell c'ltn C.ălcAlu ncsocoUL
cum "3 zic eu pe româneşte liqueurs). . . - Jupâne Buruţh.
scrie pe tablll litheruri. cil.-! româneşte •. !ocolo era un dile- MIRON POMPILIU.
tant; şi !ncă şi mai puţin, un spectator amuzat, dar care.
deşi citind de toate şi fără vreo conştiinţă literară botărttă, trn. c Caracudă • se numea in
ducea din contemporani francezi absolut ignoraţi d e Maio- Junimea, după o poreclănăs·
cocită de A. Naum, grupul
rescu, din l3audelaire ln 1870 (DMI Juan '" lnf•rn, Ţigmrii
e4/ăt11ri), din Sully Prudhomme ln 1873 (Cupa) 'li tot atunci tinerilor sfioşi care şedeau
Veranda de Leconte de Lîsle, apoi din Th. Gautier, V. Hugo, prin colţurile salonului„ bâr-
J. Richepin şi alţii. Poeziile originale. puţine, nu rezistă, au find ln şoaptil. şi mai ales
aşteptând cu nerăbdare>clipa
lnsll o factură mai franceză ln sensul Tb. Gautier-Baudelaire
(Sfinx egipkan, Melaw.11li4 lui Dflrer) care împrospătează in care se iveat1 ceaiul şi
c:ozo1l.acu 1. Peste această tea-
aunosfcra vioia tă de facila heinizar.e a Junimei :
racudă •Miron Pompiliu stă­
O OOrer, tntr'o paglnA qa do mari tristeţe I pânea ca •i>rer.irlent •. Era
Un ocean de. chinuri ln cadru-aşa restrlns I
Spune de C$ •ntuoerecul prin mA11ele-ţl iste\e, ardelean, născu t la 14 Iunie
Cu llliAcul negru chlAr soanle a stins? 1848 tn Stciu (Crişana) din
părinţi ortodoxi, tată fiin-
U" bal, poezie semnată cu iniţiala P., i se poate atribui,
du-i Nicolae Pompiliu şi
prin fondul de indolenţă propriu poetului.:
mamă Anna, născu tă Popo- V. Pogor, vict·p·re,şedinte al
Slml o m.are lerlclre de-a sta •lngnr ln Ulcere vici. Dusese viaţă ţărănească Camerei DcputaţUor ln 1889-90.
Oeş.i etricta co·nvcnln\A m6 alleşte-a fi Io bal, ln copilărie, căci văzându-l B, A, n.

Iancu C11nln<:ui.ino-Zlzjn, junimi.st. JJ. A. U.
pe Eminescu, jucând rolul ciobanului din Ră.trlan şi Vidra
i•ar fi zis tn glumă: • Se vede, măi, că n'ai fost păcurar
cum am fost eu, că„mi venea să sar pe scenlî, să...ţi iau
bAta şi traista din spate, să-ţi arllt eu, cum se calcă ciobă­
n"'ite. cu bâta şi traista de-a
umăr•· Trecând munţii el se
lns<:rioe la Facultatea de Li·
!ere din Bucureşti, probabil
rn toamna 1867 fiindcă tn Oe·
tomvrie 1869, mutăndu-.se
la laşi, putea dovedi Facul-
tăţii respective că asc11ltase
anii l şi lJ ID capitală. Dar
se afumă că ar fi frecventat
ln 1867 şi Facultatea de
Litere clin Pesta, după studii
liceale la Beiuş şi Oradea-
Jllare. ln 1868 li tntâlnim
11umele tn revista lui Gr. H .
Grandea A /bina P1'1d1dui
sub poezii patriotice şi
V1 Pogor, vice-preşedinte ol Cn· erotic-e foarte -naive. Era tn„
11·1erel De11u1aţilor tn 1892. drlgostit de o fată din Cri-
B . A.. li. şana lui :
ISTORIA LITERJl1' URll ROMA.NE - 381
ln Jurul tllu munţi, codri ŞI holde au.rile
Ale Crişanei mlndre voioase se tntlnd :
ln Cf'lngurlle dese, tn vlJle. umbrite
orn lrogede guriţe dntllri de dor •'alint.
El i.ntră şi tn cercul literar Orientul al aceluiaşi Grandea,
fundat la 1 Aprilie 1869 şi care urmărea promovarea culturii
literare •prin discuţii, lecturi, comunicări intime şi publicaţii•
precum şi prin strângerea de material folkloristic şi de docu-
mente •cari interesez. istoria şi literatura patriei t. La 29 luni~
Orie.n l ul .Ilicu comisii pentru explorarea folklorului ţării şi
Miron Pompiliu căzu tn echipa pentru Ardeal. Auzind se
vede că tn Moldova tinerii sunt ajutaţi, Pompiliu se lnscria
la 5 Octomvrie 1869 ln anul III al Facultă,ţii de Litere din.
!aşi şi solicita şi o bursă, rugând pe Rector t a lua ln con-
sideraţiune marea lipsă de mijloace•· Nu credem să. i se. fi
dat. ln tot cazul, când la 16 .Martie 1873 tânărul cerea iarăşi
burşli, tocmai lui consiliul compus din V. CbaUiol, Viianti şi
Caragiani i-o refuza (dănd cât.o 120 tel numai la patru inşi:
M. Slătineanu, Vasile Atanasiu, George Ştcflinescu, Petru
Prellpceanu). Rector era St. Miele, inamic a.I lui Maiorescu,
şi Pompiliu era junimist şi colaborator al Convorbirilor. Di:a
Iunie 1870 şi până Io Februarie 1873 studentul audic cursuri
şi dădu examene care se ţineau ln faţa comisiunilor. In. comi-
$lunile pentru psihologie şi logică . intra şi Maiocescu care
desigur examma. La r6 Iunie r873 li ieşi ta sorţi st udentului,
acum •absolut•, ca teză de licenţă • chestiunea de philosopbia
•Libertatea••. Nu-i nici li.I) document că.şi-ar fi lucrat teza. In
22 Octomvrie 1873 cerea doar un certificat doveditor că a
absolvit ş.i şi-a scos tema. La 26 Aprilie 1874 semna ca se-
cretar al Universităţii Şumuleanu, dar la 12 Mai iscălea ca
secretar M. Pompiliu. Aşa dar venind ministru, MaioreS<:u
plasase şi pe prezidentul •caracudei t . Desigur că secretarul
avu soarta proteetorului; tn ·~fartie 1876 secretar era din nou
Şumuleanu. De acum lncolo Miron Pompiliu va fi profesor la
Şcoala militară, la Şcoala centrall!. de fete, la Liceul Internat
din 1aşi. iar tn Junimea -unde~l numeau Mi.ronică recensent
de serviciu, supraveghetor al Convorbirilor ln lipsa lui I.
Negruzzl, funcţJu.ni pe care le va lnd.e plini cu humor şi mo-
destie. Era •cavaler• .şi locui mulţ.i ani lntr'o singură odae,
ln centru, ln care tn t884 găzdui şi pe Eminescu, cu care avu
asemănări de ooartă deoarece se lmbolnăvi de aceiaşi infecţie
a sângelui, pentru care tn r888 intră ln tratamentul Henrietei
Eminescu, la Botoşani- Culmea.I era tndrlgostit şi el de Ve-
ronica llficlc. • LunJ la 3 oare după amează s'a deschis uşa
cu impertinenţă şi apare Bălăuca. Pacientul, din starea cea
fără mi~re de părea că e mort, s'a sculat pe cot ş'a început
a plânge, fără ca mai o oanl. să poată zice un cuvânt " In
1893 Pompiliu merse tn străinătate să se caute, totuşi stăruiau
insomnii.le şi ar•xietatea. El se sinucise la 19 Noemvrie i897.
Poeziile lui Miron Pompiliu nu sunt interesante. ln schimb
fn basm unde prelucrează, aduce; cu toată. lipsa savoare·i
verbale, o nostalgie romantică tn coloritul lui Tieck. Cu Ileat1a
c:osinzana- din cosiţd floarea„& cânJă nouă 'nipără(ii ascultă
{1872) deschide seria l iteraturii populare la Convorbiri, urmat
îndată. de Slavici. Bătrânul lmpărat, lnainte de a muri, sfă·
tueşte pe feciorul său să nu se scalde ln lacul zânelor_ Acesta
nu ascultă, adoarme lângă lac, Ileana li pune ln deget un inel
ş i tâ.nărut simte i-n<lcm11t1I de a o că.uta :
• După n1u1t amar fle calc $1 de un1blcl zadomlc latA că lnlr'c>
iJ se trez~te pe pl·scuJ unui munte, pe care şe părea că. se $p rijin eş te
mnrglnea cerulul. Era. capetul lumei acesteia, 11u se vedea tJ1ta
dec4t tntuoerlc ada:t1c şt gura unul vârtej de '\<ale J1eguro1i:„ de "'
Cl\rui fund numnl Dumnezeul sfântul ş-Un . .. ca trei tlle şi treJ nopţi.
rătăci el _prin această prApa.stle oarbă , mll11ele lui erau sgA.rlete,
c.oat~ le. şi ţe:nuucbU jupuiţi de piele; acum era aproape sA cadă de
882 - JUNIMEA
Profesorii Institutelor-unite. sec\!• bncn!nureat 1897/98: A. O. Xenopo!, Papa Cullanu, Coragianl (jos)' Miron Poonpll!u (deasupr•
tul Cutlanu\; I. Paul ta morgtnea stAngă,
pe picioare, tind adftnc &ub dAnsul odlll lui x4n:sc o ml'"1 ţintă
de luminii, Mftng:Uat do 1tceaslA arlt&R, el prinde Inimi 1t·ş!
pune
toalo puterile cAle mal avea penlru ca IA ajungl ocolo. Cu vreo
jumltale de zi se mal duae el cum se mii duse şi •Junse la locul
de unde nlSArea lumina, tn rundul vl.r lejulul, acolo ce lli vezi?
O moarl c'o •lngurl roall , ce se lnvl.r tea grozav, mAnatA de un nlu
rtp<de cu •pi neagnl cum e clirbunele"
VHeazul găseşte po Ueana, o ia de nevastă, din păcate
dă drumul smeului care o păxea ,1
nu-i rllmlne spre a-l co rn·
bate decât să capete do.l a Mama Ciumei un armăsar cu 14
inimi. După tristeţea haosului vine acum fantasticul spectral:
• . . . Apoi mlli mtrse calo de trei ceasuri şi vl•u pe-o coasll de
munte pleşuv o casll urlefl ce plirel olcltuilA din lesperl 41 bAme
de 1tAncl risipite. Sonrelo care era aproape 1A se curunde ln alba-
strul potop do apA, aruncA asuJ>r• mohorltel zidiri o lumlnA
roşieUcA olllucoasli. Pe coperl1ut cuci t>rin pari clAUna\I de vânt
\ioleau posderil de scil.ld(rllll de om şi corbU setoşi de pradA
cArdurl, clrdurl croncAnlnd pe dwsupra lor. Iar din rundul
pllSllctA\ll vAntu.1 adu~ urlete lntpălmAn!Atoare de lupi hAmlsl\I
de loame "
Tot aşa d e stilizat şi de.~lll.,urat e mo mentu l n.r borelui
n1iraculos:
• .. , Copacul dln cnre c.ra l~lot bt\ţtal, tncepu a se scutura din
rAdAclnA ş'o lmprdttl• co un fior do vifor tn ton!A pddureo de Io
un capăt l• altul. Şi se trerJrA din somn stoJ11rll 11 fagii fi carpenll,
ln o1Af1lt l o\I copncil do Io cel mol mic pftnl\ Io cel inat lnnlt, şi
prlnserll a oe sgudul şi a11 tremur• crengile do •• pdrea c'u
rllsbil o furtunii lnsplllmAnlltoaro "
B . A . R.
Codreana Sun.Uana s'a publicat cu două luni lnainlc de
Soa&Ya &U lrei ""'oria lui Creangă. Judeclnd şi dupl scrisori,
umorul ţărănesc, de alt/el cu nuanţă ardeleană, pare a fi
propriu lui l'lfuon Pompiliu. Remarcabile sunt tocmai co men-
tariile povestitorului :
• Era odată ca nlc!odali. <A de n'ar li lost nu a'ar povesti.
Pe cAnd h1pil cu oile ln staul se Nlca ,1 ciobanii cu lmplra\IJ fi
craii la mm verd.e ospăta. Pe cAnd un soare opunea ,1 altul
rloArta „ .
• Asculta\! oamenJ buni, ci nu vi spun mlnchrnl. S'o duJ pln'o
ajuns lntr'un codru des ca acela de pArt• zid nu altceva. C4 se
mesteca copac cu copac şi tuli' cu tutlf, tncAt de lrwulţul cel lndesat,
nici ca prin urechile acului lumina n'avta chip sA pilrnndA . . .
• Do luni, ,·ezi bln• c'o luai-o cineva. 0• nici lnger nici lele ,1 •ol-
mane pe-acolo nu umblase. Ci sA \1edeţl oa1ne11I buni nev4zuld. Un
vultur ori o pajurii urleşA. ce-o fi rost; da sA zicem o pajuri\ urleşA„.
• CAnd fu de patrusprezece ani, Slnzleana era !rumoul . . . dar
rrumonsA „ . tncAt ml tem s'o laud şi sll spuo, cum şi ce foi era
de rnomoasA; mll tem sa nu •lce\I la urmii cA aşa rrnmoasll voi
a\I \1ăzut ...
• Dusu-m•am şl en, dar tUnd şchiop de un p1cJor, cAnd am soslt,
nunl.a era pe sfârşii şi numai zruna goolA am gAslt fi ln zoda.r ln
t.nmă, pânA tn pântece tnot.am, cA de came ca'n polmA dam. ŞI
m'om apucat do •orbit c'un ciur bla~0>lovil ; vi puteţi lnchlpul
cum nn-. ehe.tWt •·
Recenziile lui .Miron Pompiliu ~unt judioiO!l$(l şi de ~inutil
maioresciană. Se cade să amintim concluzia la care ajungea, tn
spirit junimist, cu privire la lnvă/dm4nlul fn scoalcle noaJlre :
• Numai acel lnvA\AmAnt lucepălor este ra\lonnl şi de !olos
real, care contiaull desvoltarea lntellgcn\el ln OC<lllfl mod, dupA
cun1 o tace aeeastl uaturl tusdşi •.
 ISTOR IA L ITBHATUR ll ROMÂNE - 383

FILOLOGI, ISTORICI, FCLOSOF!.

La Junimea veneau din devotament ori spre a se distra

oameni c:o o'avc.~u nimic de a face C1> literatura. Ioan 111;„
llftl~. ~is Mlnnilic. care n'a scris nimic la Convorbiri. era
profesor de matematici, la Uruversitatea dia laşi. din 22
Februarie JS<iS (• Bucureşti. •s
;\ugust t840-ţ 29 Ianuarie
1889). N. Culia>ltf (• laşi, 28 August 1843-ţ 191 5) profesor
de geodez.ie şi astronomie la aceeaşi Universitate. TA.cerea hd
era proverbiruă. Pavel Paicu, poreclit T. Spacco şi •por·
culeţul mărunt • era profesor (• Bucovina, 27 lu11 ic 181 1).
Trecea drept limbul. Carp, dând în 1867 relaţii de•pre Juni·
mea, scrie cil Paicu a fost ame11dat • la. tăcere de cinel n1ln1,t.e.
Paicu Jcşinal ele tnâh11ire •.
P. P. Cilrp n lilcut oareşicare critică şi a tradus Jl!ar!Jţt/i,
Olhello, lnsll rău . Critica lni lmporriva dramei lui Ha.• deu
Rthvan- Yod4 c llpsitil de bun simţ :

• Ave.ro dlnalntc:a 11oastrl a doa ediţiune a unei drame ce n'nr fi

t.rebuJt tA plr61eaKA cartoanele. autorului ş:i tles1.~re cote iau "'" fi
ettlUl nlclodotA cil ar putea glsl cetllorl •.

Remarcabila piesă constitue penttu P. P. Carp o • mi•li·

ficaţiune„ o • elucubr.lţie •, •fără acţiune şi tăra caractere•·
o scriere de o ncma.turitate stilistică •neiertat.~ •.
Maiorescu, care multă vreme nutri ideea de a scrie o istoric
a Românilor şi căruia pc de altă parte problema limbii trebuia
să-i apară capitală, se străd ui să creeze filologi şi istorici.
ln aeest scop, ca ministru, trimise în 187.5 la Paris po Al.
Lambrior, Gh. Panu şi G. Dcm. Teodorescu, iar J uoimcn
ajută cu bursă pe Al. Xenopol.
Al. Lambrior (• 10 Scptemvrie 184y- ţ 20 Septemvrie
1883). prolcsor la Botoşani şi la laşi a trăit prea puţin spre
a-şi fi dat mlSura. Restrânsa iui ope.tă filologică se aminteşte
cu veneraţie dar nu se consultă niciodată.
Mult t.etnciu puneau junimiştii la tnceput pc V llsile 81trla
născut to Opăiieni (Storojineţ) la 9 Februarie 18.0, cu mulk
rude ţlrâneşti prin Bucovina. Tatăl său Mihai B1><1! tinea
copii Jn gaidă la Cernăuţi ln epoca 186o-03, când Eminescu
era gimnaiiast . Vasile ar fi făcut studii la Cernăuţi.
&LUŞ, Viena şi Graz. Sigur este că în 1870 se afla plin de Lipsuri H. A. R.
la Viena, Io preajma doctoratului. .El studiase greaca, latina şi
sanscrita. ln 1871 lua parte la şedinţele Junimii, mai lncolo Ct:1...ă, făcu
polemici 1slorlcc şi lrcct1 ln. juT11ttlisticâ. Amintirile
se căsătorea cu Matilda Cugler. de care se despărţea ln 1874, clospre Jnnin1ca. sunt tit ile. l<•luşi fdri\ nrtă.
spre a se recăsători, du pă o lu ngă viaţă de celibatar (ln 1884
In schimb ln Por/rele şi / Îf>1tri pnrlamenta'C so revelă un
găzdui ln odaia lui pe Eminescu). cu Ana Mavroghcvi şi apoi
bun portretist. jurnalist tn fond adică superficial, dar cu modele
cu Adela Mloch. născută Şibilă, o polooeză. Pentru aceaştă clasice. Tată pc blazatul ~i zellemistul Pogor:
Adclă, Burla compuse probabil unica lui pociie, un acrostih,
vor billd de buzele iubitei. Se rugă de I. Negruzzi să i-<> pu-
blice ln Convorbiri (•O pro:."tie poetică mai mult sau mai
puţin nu vă aduce o mare stricăciune •) dar acela fu nelodu-
plecat. Burla avu o epocă de celebritate anecdotică, cu efecte
iconografice, clnd dispută cu Cihac şi Hasdeu asupra etlmolo
T
- - •
-- -_.... ·---.---...
-.
giei cuvlnlului ra('I. De alunei nu se mai vorbi decât de •raţa
lui B1>rlă • şi filologul fu reprezentat călare pc o raţă. El nu
răspunse aştcptArilor, eu toate că articolele lui sunt judicioase
neavl\od poate nici condiţiile materiale pentru astrei do studii
lu anul şcolar J87s-?6. el s uplini pe A. Vizanti. la Facult.'lte,
Io lata celor şase stuuenţi la catedra de J. şi llt. rom/I.oă. Cc·
rerea de a ţinc un curs liber de I. sanscrită nu-i lu aprobată
A fost un director de şcoală, la L iceul Naţional, iubit de şco·
!ari. Cu părul adus pc spate ca nişte plete şi eu mustăţi galice
~~ r ~·
·- -
.~ -...::-~.
-- .•„ •. - -· „ .o•
!"" --- ~ ·:::--i ·

lăsate tn jos pe obrajii plini, avea m are asemănare cu Gustavo

Flaubert. ?ofuri la 9 Janua.r ie 1905. V. Pogor 1>ltcllncl Io Porls.
Gh. Pam• (" Taşi, 9 Martie 1848- ţ 1910) se duse la Pari• I )esen de Veis:a. După (:. Gor1e,
să lnveţe grtaca şi latina şi rămase nemulţumit de ~oaL~ fmn· 1Ji11colo de 1bt1tium11l 17<acului.
384 - .JUNl~H..:A
• . .• c;.lnd eJ l,r..-,ztdea1..ti tace z<:flc11'1elc. când \•oteaz..°' tnto---
vâ.râ ş.cş t e votul eu C!\tcvo c uvinte lro11lcc, oricât or fl \.'Otul de
şcrios. Sunl cunoscute ,;lu1nclc d-lui Pogor l:l. rotollul J>rC?..icl c 11ţJ nl .
(;1\1ttl o 1>ropu11ert. fntruncştc IJlltino gl:1.s11ri, ul1.11tt:ca e.I o ilnuuţA
cu s 111·âsul săt1 \•celule:: • J>ropuucroa îl ,jţz:.ut cu mure winorit11tc •
sn1.1 c u • palcnlA rninorilato '·
• ·ne ruulte rJti <lcf111l:îlil. ln ct•.rsul unei tllscu\il scrions:<:, i1l)scrv(i
pe <1. l~ogur ~i scrie sau A,rirone!t~ă ceva. <:inc nu·t cunoaşte cre<te ct1
tl. f>ogor ia note ... llfl1'~ l••„a l ~ul lu hlutou ~I le-ul ull~t 111,'. l:i t11>nlt•
ec lucrenzU (l. Pogor. al \'t<le:'t l11dali\ rA ci fnc.e carlc.:.1turo Vrl:unul
depl1tol rle cl1lar JunhnisLI. . . C!."111<1 I) p,~ t)mi1·a <fep\lla~llvr tl.
Pogor Jacc ~otii S{lU fcsft lul-0ctunl cu l:t şco1thl . L"lc ol l.n1 l 11tr~lcu
ceea ce face, tace cu .şlli ril .şi cn un R<11I1in inteligent.
• <.:een ce t1111>iec.Jlcă µc tl. Pogor dt· n lu:I cu\•;lnLol cstt" Jn tltnre
porte sce1lticis111ul, neîncrederea 1n scrîozîtnt~ll cÎ1est1eL Oar uu t.1
tlUl'lllll fl l dL Al'\",:,l SJ) irlt riu. <loJit nl, ,~u u stl r-1 csle de 6 lJttlldl.lulc
rară. J11nl n1nre (.(eeAt u <l·lul Volct\ti.
• ESL(I \')ţnibll :;;U ll\17.i pe {1 ~ 1 rugor VIJl'l>lud 111 Ţl ll hlic ~~JU r11 t::)-
n1eră. Pc11tru ': l s1>uno t"lt!\1ll f!U\'l11ti.: 1 el tlC\Tht<: pnJltJ {'.11 un n1urt,
glasul tj lrc.n1ur1i, htr vorbele fi ei; diil gurâ C'.U <• (l ificu 1Cn.I~ 11cnil>ili\.
l111Jată te este t11tre :in1icJ, devine 1111 nlt. ou\ , r•·dcvh1l· n111uJ S\'C_ p ti<",
ri'lztlle>r şi s plrltua l •·
sau pe ina î timidul N. Volcnti:
• C<lltd e ;SCllltdnl m!ll'e tn Cnr11cr~•. '-= •Ir o l>5er vnl "'· Volenli.
J>alJtl, ct1. •"1-Ch.ii 01Mi 'intltl asupra Jo<:Drul11J scau<laluJuf, cu bu?.clc
v inele, cu gc;stul Cflr(' 11 fllcO \!11 01n la ~• prf•l•Îcrcn 111\\IÎ pericol , <I.
VOlenti stA nccli11til ln locul sî'iu, 1u~111tlrii:u1i111I s:'t p:'l r;lseas<'l\ l>a11cn,
de fric:l <:a $li 11u lîe fără \ 'OO au1estecal în v:lrlejul izbuc.r1tt
•Fericirea ltll l' âioll luc~1r1Je se Unl~ tc~c.. l\lun<'i .Ogur:t lui reia
colorile 11aturule şi nu1nal pe u11nr. fnceJ>C şi <ii n dis1•11l :1 in<'id<'t\lul
cu an1i"I •.
("inc însă prea insistente sunt • i:storii le naturale• Di1i flia/c't
<mimolelor, cu observaţH de psihologie canină şi omito.logică
tratate IM chip de junia! de coteţ.
Singutu1 0 111 11\; :;-tllnţli :;e.rios din prim~ fa.ză .a Junimji
este Al. D . Xenopol,
.tl , D„ X~tlopol c u11 01elec• .BA111IÎi1 I;• că ti:Ltă-să11, tit1pt1s
grec. anglo·i<ax1>n, botezat la Ca.laţi d e "olonclul Schclcly
a r {i fost semit. se ·mc11ţinc cu toată a.fj1:ul;lrl;';a câ tolt.ăl fusese
protestant, ceea ce li se intâmplă multor J!vrei , Poligloţ.i.1,
marele spirit de (aJllilic, t:rC:Cerea delta O n11~serie la. ~t l ta (tlra-
goman, afaceri de schimb, d ir<."<:tor de pcn•ion) întiU-eşte acea.st.\
p resupunere pc care fil1l 11'0 înlăturd c11 11iciun dotumenl.
6•fa-ina Vasiliu are ş.I ea sânge. grecesc. Tocnlai a.cest a.mestec
a tngăd11it asimilitrca totală a fiului, care cst..tt u11 naţionalist
sincer. ba înc:i •nt.L"<1mit. După studii liceale la Academi•
Mihăilea.nâ şi Tos tilulul Academic, pleacă, cu bursă d ela !u-
nimea, la :Berlin u.udc intre i867- 1871 făcu studii Ju ·
ridice şi istorice, ho~nd două doctorate. ln ţară lu însă multă
vren1c mug-istral şi nvoca.t şi aJ1ca.1.n J883 (se născuse la 23
l\1artîc 1847) 1>rimi 11111nirca de J:>rofesor <le is to rie la Univcr·
sitatea <li11 laşi . Oµera luf c cu 11osc11t.ă E l a. dat. o teorie aisto-
r1c t, u ni\1crsal citată. distingii11r1 i1'1 tl'e fapt.ero de re pe·
tiţie- dîn ştiinţele exacto şi cele ((e s:ucccsinr1e din istorie şi
ltti. I se datoreşte o Istoric a l<o111-tl1l11or completă, n1ereu bună.
pl1sA pe baze solide. care !3c J)Otlte oricA-ncl repttra şi slujeşte
istoricului c.n urzeală sintctî.că, Dar t11 l ilcrat-ură A. D. h e-
1101>01 1111 gâsc~-te I<><:. lli n·are nicio îrlStrşir(: arti~"ticf'1. (pur·
trc.t..isucii. inlcr1)retnrc: subti lt1 a faptelor. stil) şî l~t.oria lui
e 11umni 1.111 rttn.nual îndesat. Nişte A11t.it1tir1' d.e 1Jii/r~torle (J>rin
l~J\rcţ·i:,, Italia <Io 11ord) 11e p1111 in;)1n t c an 001 c 11 tot11t pla t.
~lUJ'i ÎO TQ20,
f' asilP Co11la ( • t _'i .Noo1nvrio tS45 în Gl1i·ndăoani, jttd .
Neamţ - t Bucul'eşti 21 AJ)rille 1882)~ băiatt1l uJ111.i popă> trece
clrt.:11t ir1tlLia l fjlosor romi'Ln, ceea ce 11u·i j 11st (lcc·â t dacă î11ţe·Je­
ger11 <:fl c ]>rirnul care simte işpit:a <le a cor\ştrui u1l sistc1n. Gân-
direa rQrl1U.11U c 1na1 veche-şi BăJcesc11, M~Ol'.CSC\l s 11nt nlull mai
filosofi. Spc.:cull;l\la l11i Co11t.a „, ·a avut nicio co1L.;ecinţă, neiii11d
legată de problun'!.e µrovrii civiliz.;:Lţiei r1oa..'itre. Proresor de drept
la Uni\fcrsitatea di,1 la.~i. (l t111 873, du~studil COf11ercit\luşij11-
ridice tn Belgia, cl nu avea lonnaţia nn a i ideolog. Teori« /11111,
11s11r11/1ii e o proiesie de credinţă 01atcrialistă, prin fatalitatv
tuţelegându-şe determinaţie. Exp·resia. circ,1la. 1n acest se11s şi
nu·i invenţia. l11i, iar ·mirarea. c11iva nu era tnclreptălită. Teoria
0 11du l aţ.ie i unive~ale. un evo lu ţionism cu corsi şi ricorsi.
i11 marginile luj Spencer, nt1 se b ir.ttc pe ex_perie11ţa. unui
11a.turalist SJ"Jre a adt1ce: n1ici ar>licaţiu_ni ined ite $i nicl nu ;:,0
;11.>strag1; dela ra.ptc fro pură icloologic ca Să c><CÎte CUTÎ07.Îta-
tca. logică. Co11 ta S(>\1nca GU entt,sia.-;.n1 ~i prolixităţi de autu·
didacţ lucruri curente. Do aceea cartea nu întâmpină printre
gâ11dit orii căr(>ra li se Lrin1ise dec..ti.t civilităţi. Spe11ccr
Tăspu.nsc pri11iT"ur1 fomtuJar, iar t~Jacckel S[>eră să găsească
v reme d e n-i citi opera. Conta a fost un naţionalist. şî c
regretabil c.'l n 'a încercat maî de grabă să găscastă o temelie
metafizică politicei lui. Totuşi limba sa d~ idei c mai lmn-
gi11alivă tlecâl -a didactic11lt.1l :\1aiorescu şi conţine acea doză.
d1· bnotic neccsa.ră eonstnicţi ilor id eologice.
 MI HAI EMINESCU
1850- 1889
POETUL
J~rninovicc1lii cra\1 ţltmni ron1âni c u ''tchlmc f1'~ satu l
Q\Jlncşti din j ud. Suceava. li l ntâlninl :.colo din lnti1iele de-
cenii al~ veacului XVIII. C.\pll.tAnd slol>O>.enic. intrară 111
tagma răzăşească. ceea ce c un foi de noblclc I n<inuărik cil
Emlnescu n·ar fi ll.on1ân sunl d e clon\c.niul hintericului şi
so txplică prin aceea cil poetul se indigna."' lmpotriva scursu·
rilor stTJline; • buJgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu s1as r.ul>·
~ire •. Uf\11d pe rânci Etnine~u (l. fos t turc. alf);Jl\C~. r-,Cf'Sall,
succlcz, r11s bulµar, silrl>. rul CJLll , i>Olon , arn1cun. U11ui calo111~
1
niator ci t i răspundea. c u o.ceste c u vinte 1icrrcct. tn tărite de
docun1entc: • ..• eu nu 1nd SUf)ăr tle loc du n1odtal cum se
rellcctă persoana mea Io ochii d-tale. căci dela aşa O{(lindă
rucl nu ml> pol a~tepta la alt reflex. Dar ace.t reOex nu schimbii
de loc realiL'ltea: el 1111 mă OJ>rcşte de a fi di11Lr'C' f:'llllilie nu
nun1ai ror1tânâ-. ci ş1 uob1IA nea1n <le neantul c1 d 1111 vă fie
cu supararo-in<:ilt vâ as1gur că. t11tTC str.ln1~li d111 ţara cJe
suti n Moldovei, de cari 11u rn1 0 ruşine s.1. vorbesc, K'(J fl aOâncl
4
11oato ţllram liberi da r jlclarn, i:reci ori p:hitvri do tcmniţf•
mlc,,r niciunul•. ·ratăl. Ct1eori:he f::mi11ovic1, bA1al de cântăreţ
tn strnnA-. ir1,•ăţă ceva c:lrtc tn Sucea,ta, \'orbea ş1 scria nem-
\CŞtC. lloerul velil Ual~ li aduse scriitor la moşia sa din Dum·
brA,-eni unde-l şi găsim ln 1839 în vârsu\ de 27 ani. Io 1840
se ln•ură cu Ralu, fata swlnlcului J uraşcu dm joldeşti. pn·
mind 1,cstre î n !"'lm6nt ~I ln hnni . ln 184' Unlş li e!l.pllta dela
~tihu.i \'odi Stun..a. decretul de că-rni1lflr. lirn acu1n boier.
Prin 184!)--50, după naşterea celui de „ 1 :;<®'Ic<• copil, c um·
părfi jumătate din mo~io I potcş1i unde lşi f~cu casă ~· aca·
ret\1ri. Aci ~u t11 Bot.0:J311ii n1>ropiaţi se ndsc11, ln 15 la11uar1e
18501 ~lihni Eminescu. l1l tc>tl1I Emino,·ici !\\•11 11 wpii ·
Ş.,r~n (• 1841), Xicul:ie {° 11!„3), Iorgu (• c. 1ij44), Huxandra
(• 1845), Jlie (• 1846). Maria (• c. 11\48) , Mihai (" 1850).
Aglne, Marieta (• c. 1854), Matei (' 185r>). Vusilc. Trei din
oi, ll uxanclra, ~t ar ia, Vasllc 1l1 1 1riră ţi e tim11ur ha, cci l n Jţ i jt1ca ră
oarcc:nrc ro l ln existe n tu poclulu l, Io ucoscbl llcnricta. Şerban
muri J:, Jlcrlin (Ic tuOOrcuh11;\ cu fet11>nl<'nc (lt nlicr1aţic. Stu„
diase nledicina.• Nic11lac, • Ncc,tlai cel prost•. se si11ucise din
caux.-. unei boale, Iorgu. militaT. posac la lin> (o Când râdea,
se schimba \'TCJflea •) muri tanilr, Ilie. elev al şcoalei de mi>-
dtc11atl a lui navila, •ll· a~1ncni, 1·1e11rit.•tn t•ra llaralit..icl şi
s{J.'lrşl cu se1n11e (IC" lube-rc11lolă. Gh. Emi1îovici n11 {ăcu fcri-
cili pe copiii săi, deşi ave~' 1,1111e intenţii şi„I tri n,•:t.c.a la carte
t11 strâ ini\t.tLtc. N utrea i(lci 'XJ:tit ivc şi e ra au tor itar <lupă ni()da
vc.-chc. 1\tiha.i va lubi mnJ tnult pc nlart1ă. ionteie blândă. şi
miloa.•:\.
Poetul crescu aproape \ăr.'lneşte la lpot~ti. sat sări.el·
cios. aşezat înL«o vale lnchisl de dml~ri otlata lmpădurite.
NAŢI ON AL.
CnRtl lui l!.~ni novici eru go111)('1{.)ărească, pri d\i(lr Jnrg Cil t rc 1)tC,
0<.lăi c u 11rivire liberă (ie jur înl 1>roju1", ŞOJ>roane, hambc~re,
IÎV3(15. lei i rncnşi . r:rtlţil n1ai n1ari ai poctt1lui 11mbla11 călare
pc r1•0,ie, el se cu!u11da tn vrcu11 bordei la n l>.'\l„,, ori la stâni.
cutreera 1>3.durile cu u ca.ri•· 11\ n\â11ă şi floi-tf\'t covrigi. dormea
pe malul apelor ;
1:ilnd !Jt'l:lcl , pt'if1uri cut.rc1.·rno1
Şl lnli ('UIC0111 0 '1!'S h'\n.i;::l Î7.VOr.
IS;r hr:1 iu1 drc1l t i ul> cap eu nll· I 10111t•111n
S'nscul l cu111 n1•n fii uu :'i ' ncelişo r :
l in rret1111llt lio trecea din r n111 111 r11111
Şl uri n 1 il"O'\ Vt"nt11 ~dor111i lur:
:\ strel a<tti cu 11op'i tntrcŞti Wlt 11"101.
IJl~lnd 1ni.tt\11nt fle·al valurilor stlas.
Cu fraţii S<' ş,c.5,ld.t. Ist 1.xilt.ă. ~ f11 i11~t1lll tli11 mij1oct1l ei ci·
tcau J)C l~obi11so11. Se rătboia.u ('.U bn>-"'l..., tclt•, făceau marşuri
l>C 'uru <le paie. Av11 lo;lÎ (1 clr;ll{OSte juvenilii, ...:A11J fn ml\i m:1re,
t) i1 1l}ită c u ochi • 111~\ri ~ şi • 1 1r. r,1I negru .,, C(tade • care n1ur i
tfL1lAră ca S ilvia lu i l„cop:trtJi. Lncc1>f~l\(I cu clfL"ţj' nr-a 11ri„
rnarl. En1i11escu tşi f;icu 111văţăturu I.a Cer11:\t1ţl , l11tâi la .Na·
tio11al-H.auptschulc de u1t<l1.• it.-•şi 1:1 S.lt\rşitul Ilnul11i şoolar
1859/(>0 nbsolvcnt. clasificat al 5-lea Intre lll şcolari. l n toamna
186o e f11scris ta '' I\ (ll>cr-(;)•mnas1u111, Ct1tic lu11gă. un fel
de os1>1c:iu mol1ortt, J)(' u11dc trecu.rli şi fraţii A:'li 111ai nla.ri
Şc1'l1~llt, Nic ulae, Iorgu (\. l,oorgl1c) şi l lio. E1ni1\ovici îl 1111st•
• tu CCPSl • i ll t imp tal Cl(L'Wltlt ll1'iT1'U\rC lu Art111 I '11111nul, SC llîlr'Q,
apoi la u11 birja r r\1tetL11 'flrţ·c:c, 1111<1e t:rn 1.111 tuJc,•ăral in{Cnl
<l_e COJlÎi tn l?aidă. 1"c>"'nrâ~ii speriata pt· l~111i11cscu făcâ11d pe
gta!iile. Ţirţec le dădea tic rnâncn.rc m::'i 11tult 1>0rumb fiert
ln lapte. incât rn1c11 1>e11„ionun. i11fornetaţ1. fura11 n1crc. Emi·
ncscu rămase cu obil'/11u1nţa de a mâ11ca mt·rc cu lăcon1Ît·.
l ntre 1>rofesorii rr11tlfi111. i11 afară de • poJln • Vcniami11 JLiuţ
cure .i Jlârlea '·se rc111(lrcn .t\ro1l P 1111111ul. J•:ra 11 1' 111urc 1>ntriot
caro ln lesnea co1>iilor citire•' ele c~r~1 ro111(i11uşti şi se 1>urta
priolunos c u ~ i:it11<1u11ţii • cu ca.re l>â.1.ca c ilia r 1ningca. l~1ni­
nescu tl iubi t 1) chi 1> tl1,:oscbit, îi de,•or4 Lcpl11rur11tl c u toate
ci1tdăţeniiJe lui. 111 g\:ncrc, şcoala cer11:\uţca1ll'I. nu„; plăcea lui
Eir1inesc.u şi se presu 11l1nc cii l~r fi incerc."li f'.I\ (us.;t• chiar din
cl~lc primare. CI~; l-a g11111t.aZ1alâ n1~n.c ll1nişor. a 11-n
râ11 şi • tâlliarul " fugi iarăşi. J~mi110,·101 11u~ c1c-t legâ. cob~
l'}i·I fnţo.'lrse la şcot•lâ . f{.ămânian.d rCf>CW11t, J~111 11lescu frec·
vo11 toaz!I in 186,lbJ tot cluAA 11·n. sumei ln ga>.dd lu u n fran ţu •
beţi v Victor lllanc1•in. Dar 1J 111lli vacar1ţa L'n.ştll<>r r863 nu 111ai
a1>•~rt prin cataloage IJoettal tlevlnc • 1>rivn.tiS"t •. Legc11da
spune că mergând la Ccn1ăuli pentru prc~lltirca ln particular
ln primAvara 1~ Emme.e11 ;.: luă dup.'I tru1•~ Tardini-\.lă·
di«:scu care ~ea ttpreuntaţii acolo pc11tru tntâia oară.
!lS6- Mll lAI EMINE~C:ll
l>l11tt"o Ktbonrt 1ttm1:a11â • lui <it1. J·:rnino\•icl.
ltt eoJ«\iu n4>astrU.
Ci\ a fli.cut p:trt~ din neeas tă u-ui>ă rCtz11l tă di11 :iCccţia cole--
gini~ pe cart I~ pll.<lt:U"ă dircctodi companiei. Sunt ~llrl că
poct.uJ n.r li ob\i1111l ccrlifi cnt <le cla..~ lJ J-a tlcln ginlna1.i 11I
eal<>lic (lir1 SO>iu , ora' in care se a.Jln atut1ci Cc\ s tutlont juris t
(r;:Ltelc s4u Niculnc. 'l'rupa J>lcca la Braşov. J 11 OctonllJrie
r864 l~t11 i 11cscu in trll cn. pra.ct1c.:~11t la „l'ribt1nult1I 11111 l3oto-
şani Sl(1 nt1 (\colo 1>~1tl'i 1n l\1nrt Je 1865 c!1nd se rc11CtÎ Io. Cer -
nâ1.1 ţi spre •o ur111tl st11diile collcg'i alc •· A\iolo vcniso lara..:,1
trupa ·i ·ard 1ni ~· c.Ji11 nou lcgcm<la SJNltlC c~ En1inesc11 s•a Iun\
dup;i ca. h1 1865, oricum poetul se a.fla printre străini, • ln
st.răinAlo.te •· Oacl era c11 .ictor:ii. Fa11l ·r:udlt\i jtaco ln l 11nie
la H"'l"v (rpcciali•atll ln V. Hugo: Maria-Tudor, Angelo
Mo.lipicri). ln toamna 1865 Eminescu reapărea pe uliţele ~„
11ăulului. Ac11m şeden. '" Qba lui A r on Pttmnul c.arr era. rău
bol11a.v şi c•o • n1uierc • rea ce·i scurtase zilele şi·I ţ.inuse ca
pe •Pegas ln jug ' · Era bibliotecar. In epoca aceasta trimise
versuri la Fumilia lui fosil Vulcau care li prczcntâ cu laudo
lu ur. din 2.s l'cbr ./9 Martie 1866, schimbându-i şi numele ln
l;:_111it1cscu din acela do l~n1ioovici. Puntnul rnunse ln lnnunr1e.
spre jalea poclulu1 care li dedică o poezie. Jn vară l!n1inc$C11
pără~i C<ln>ilu\ii. {/ luil 11e jos, eu u n băţ l n mAnâ şi un stra 1 ţ
dc·a umGr. spro Ardea l, coborind J>robal>il pc vllloa Do11w1,
se lilsll. pe OJlll Mur<'Ş11hn pânil la 'rg.•Muroşului. Acolu cloi
semj11nriştî. 1011 Co'lta ş-i 't'codor Cojocariu, ltnbrllc:•ţi t 1t slrnlc
nn\ionalc, 1.1 lunrl\ ln 1rilsură spre l31aj, fiindcă poetul voio sll
vadă loetal •de untle :t r?l.sârit soarele romlrlis1nulul t. Cu un
carneţel f11 mAn?l En1iUDCt1 t~i lăcea tnsemnă.r:i. • Oo11111ălor -
zicea c.t - cu S\1nl poet şi vreau ~·n•i a tlu11 ma.te.rial•. lnntn'-'.•
tic a Ml&i la Blaj, aşa cum făcuse Asachi b lloma, poelul se
ndic~ t n lrllsură tn vlrful Hulei şi mişcând p.\lăria ,;,.., : • T~
salut din i11i111ll 1toma·mică. Lţi multu_111esc Oun1nc:te\1Jc. c.'\
1n'ai ajutal s'o pot vrde:l 1. La Blaj o duse greu, ncavlnd d e
nîcillllele, suportnnll 101111 cu robusteţe. Se culca bnbmcat
prin !An. se pie11l1111a cu <lei;ctele. se spăla cu un strop do • J>.'I,
se slt-um ct.1 1ucrc. l eşea la. c..1rnp sâ cit.cască şi so tfC..'tlt11.L \'t•a..-
su_ri lrttTcg,i tn ·1·ltrnava, lâ 1lgă moară dj11 JOS du r<mtc. l~r111-
ncscu veuisc sr.. 1nai C~lŞt..igc Q cla...-4 dar ~ tiiJl111c că d · I })r<•·
fcsor Alimplu Olnjon li r<.'Sp in"<> I~ ~xamenul d e I. grc:u:;I, J ><ir·
n1itu l pr111 gTu.jdu r1, pc lâ11gă lac11J CJu.:rctcu, pe KUlJ -.l ra.~illn
mC1nllallrii, mnncnrcn d~ cilp.~lal de pe ht soJni11ar 11 dcAll'~­
mo.ră ~i-1 •lilbir:t. ln August 1866 inc"" la Alba-lulin, la ntlu·
narea • Asociaţi1111ii '· <lor1ni.nd pc o rogoji1lft 111tr 1J crâş11u'l.
1 lua secretar 1>~lrt1cular. U:111i11csc11 se" t1lSCTise ln OC'cc1t1 vric
Se abătu şi pc I• Uucordea-grânoosă satul de vl>!<rşle al lui
"laioresc11. Ră7.bit dl" n1iicric veni la. Sibiu unde !\. Den-
suşianu constată d • curseau sdron\cle de pc el .: •abia .,.
mai vedea re ln gât uo mic rest ele cllr11ttŞe neagră. iar pieptul
de sus până jos era gol. şi cu n1arc n<'C:l.t. cerea bietul on1 să-şi
acopc..-rc picJea c:u o jacllct:.\ nipt.'\ ltl to.'"\t c părţile, sdre11ţuită
tlcta mâneci până la coate~ cu 111ş1c s1m1>11 panta1011i sdre11ţuiţi
rli21 su!? şi sdrc11lui11 cli11 jo~ ••. •. J)o11suşianu tl tml>răcâ şi-1
trir1lii;.c cu scri80arc I~ JKll)il Umtu 1111\ l(âşinar1 , bunicul c.1 111
•pro mamă al lui Oclavlan (~ogn. Acela li dlldn 1111 \llran ca.re·!
J>cll„.'CU pe•tc n111 111 I. ln (.irr.. l"Xltul Intră ln trupa lui torgu
Cnra~i:<le ca surlnr, lr<-c.~ntl " l"'i lu Pascali. r. L. Caragiale 1şi
~clucca. n1t1iu te cl. un i'.lircctor de t e:1tn1 ;1111bula nt (de .sigur
Jlascati) li !iJ>USCSC că g;'U;i~· Ir' Giurgiu. s l11jind tu curtea şi
b'Tnjdul un11i hotcl, }IC l~n1lor"l'c11. 1\ccsta c ulcat in it.~le citea
tn gura n1arc P\1 Schiller, cil.ci aven. \an geamantan plirt dc-
c:ărţi. Să·I fi o.baudonot tlCI Iorgu Caras:ialo ? Un aclor din
t.rt1p., nccstuia l)()'•cste:l cd cl1rcctorul lui. 11e:t.vâod sufier . li
trimisese 111 port şi acolo gtl81se 1>e Emi11cscu dtSCt1lţ şi (ără
căma.~ numa i 11• gheroc ~· JJ3nt...-i!on1, rătând baniţele dei
cereale. Cu Iorgu wr.11:1alc poctul n colindat ln 1867 ora.-;ele
111t1ntcnc• .rămâ.a1â11d la el f11cli. o 1a.rnA 111 Bucureşti r867/68.
•\J>OÎ 1ntTă în Ui•JJia 11ln1 ben<~ n lui Pascali. pornind cu ea
tn turneul din Ar<lcal ln Mol 18<\S. i ·ropa jucl la Braşov,
Sibiu, Lugoj, 1~inllşoara, ;\rad, t_)rnvit~t. 1>rin1ită pretutinde ni
c u mare in>u0c\irc. l n 1.o:unna (l!> Sept. 186S) Eminescu lu
11ngajaL su!li:;:r :i.l 0 -lca *i coi:ii~L Io ·:r·calru l N'n.ţional di11 'B utll •
reşli, 1111.d c jncă (ttlJ1t!i şi rolu l ciolla1t11lui clin J~ăn1u1i şi· Vid ra
d.o l-lasdcu . 111 \rară plt:c(Lncl cu tru1la. t11 t ur llcu lt1 ~1oldo\'~'·
11â11d la Cernăll\I, E.111i11ovicl Ul' CI ))US 1nlitl 3 r.c • tllll1ar .• şi
l·ar fl ferecat la J potc~ti. ln loamnn anului 1869 li trimctell
la. Viena. să so l11scric la U111vcr.;itato. Inscri i11du·SC acolo ca
nu<licfl t, lnseam11â t.!L SJ()Ctul 11u LCr1ninasc liceu1. dar că to.
1uşi spera să-l sfilrşeascli. l u curând. I.a Viena el trili tn strâm·
tarare veselă ca toti studc11ţii ron1ăni, cu11oscu µ<: Sla.,·ic1.
tannă- cun;unlc eclectic (tilOtiO(ie, 'itorie. <lrept-. economic
politică, aoato1uic). citind mai mult tn casă. Un oarecine
l'ret.la la Univenit..'\tc d~J>re • Cra1ul l<hn-m~ • ţ-i • ntvasta
lui. Hhodope • iar d privea cli>lrnt J>C forcastr.l la o • mamzell
lkzi • :
IJ.ri.n fert$lr'C utl\~rnl cl
.Noi prl\•ca 111 la A1:,du111 i\1o1tr
ŞI priveam cu111 ~ l on 1 icll Iteox1
$\ lll\ ScpJ1' Jon.(',\ ş t nlcr.
Vie11a ii lăsă uo1lntiri du lci (şi p robal)il ş' boala dl11 car e
1 su tr•lSt: 1noartca) :
C~u 111:Uurele: el bh\1ldo
Cu isonul. ha.ruu1 hort1111
r\~ 1>rlmea 1n a. ei bruţc
Aln1a. 111u.te.r ptiilt1tror·u111,
Cu nlâsura. t u (jouul
Gujus. hujus. l1aru11l. hon1ru
l't' primea 't1 a ,,.„1e bra\e
Alnia 1nalcr f•hlll1troru111.
Cu e,·lovle cu1npllt(l
!nghl\cam pc n:gll l)'bkl
Undt!i s u11t o.celo vre1nurl
· re tnt rt:t> oullcc Chiblcl.
l)t' la Viena. flllflă v t11 t<.1nrccre l•l ţară c u care prilej
vizi tă pc J1111i 1nişli, l~n1i11~cu t>h.:c! t 1l 1872. ln 1.o<L11111[t
L6.rzie-, Ja. Berll11. Juo.W,o.rl li clâclca 1111 slit>entliu. ln nfa.r-ă.
c.lc tLSla ngcntu.1 (liplornllL1c d ii1 Cl"LJ>it.u.ln Gernlru1ici tl vn
ca s tudent or<linar'~ 1ndic111 el'• h1tr 1u11 fel oarcc.-irc licl\itl(L')c
 ISTORIA 1.11'1?!\ATURll "OMÂNE - 887

problema liceului. La &rlin urmă cursurile lui OUhrlng ([.o.

gicl şi principii de lilosofie), Zeller (Istoria. filosofiei), Lepsius
(Monumenttle Egiptului) şi pe alţii mai puţin notorii. Işi
Lepturariu rum1nesc
gisise şi aici o prietenii cu care se plimba I:\ Po~m. cu
trenul, ln clas.' lll·a: cules dc'n scriplori romJnl
Zice Onrwln„ t o.ln Oarwtn,
Ct1111 cA 01nul e..o niaimu\~; pre•n
Anl 1tunte de n1aimuţoiu
Mllly 'n•O <le pislcu\il.
f nmisinnea d1~numilre de cmlrre naliul Minisleriii all inYcillO!minlului.
Şl mn tlJ'C fi\ lreo cu grabă
t:u o to11n\C de balaur
l1ttro <lluţ i o pipo'i lungil aS.Imdrat apre folosfnÎfll rnvmir~ceiJur ·
Su11guurl 51u Sctlopenhnuc.r.

$'ncun1 $UcrA 11laşin11

Fun1ul l)Îj)el lh1 01iroasă de D' clasa I. si Il. a gimnasiulni de jos
Sticlo l<Dmel mA Invită,
Mllly· rnl r4.de. Ce·ml mal pasn !

Venind ln fruntea ministtrului de lnstn1cpe. Maiorescu de

Indemnii pe Eminescu să•ş1 dea doctoratul spre " pul.ta ocupa
catedra de filosofir dela laşi. li ordonanţă ajutorul cerut. Emi· Arune Pumnul,
nescu, care unna.e la Berlin regulat semestrele ln 1872/73 p,„,„• .,_, \j c1„ Jlm.J)• i i' IUcr•••ra t•fl\i•• I• .,_,,,._.„11111 pt~••.r1i 4111•'• ,;~,...a .
şi 1873/ 74, se purtă straniu ln aceastil hnprejurarc. Nu-şi
dldu doctoratul şi dupl o vizită la ((onigsbcrg, Cracovia şi
Lembcrg ln vcde,rea. cu legerii d e documente (poate că voin
s.'i fncă o lucrare de istorie. poate i se cerea1a J>entru c11fegorca
oficinlll 111 schimbul banilor), lncrcdinţăndu-sc cil nu vrn pre-
Tomul I.
gătit pentru lucrări arhivistice veni la Inşi, nu fără gându l
ele a se fnn.poia 1n Germania bt Noe1nvrie r>c11tr11 cloctomt.
La 1 Scptcrnvrie 1874 fu numit director al bihliotccii cen·
trale tn locul lui Snmson Bodnărescit, tn ~ bahmucul • căruia.
dela Trisfetite, se adăposti. li scoote dela bibliotecă O. Pctrino.
care pe dea.supra mai are şi ncdclica.tcţa. de a-1 da ln Judecată
pentru o imaginară sustragere de cărţi. Maiorescu li nun1i
atunci (1 fulie 187~) revizor şcolar pe judeţele laşi şi Vaslui.
lnsA abio se apucă de treabă, cu un marc iei, şi guvernul,
peste un an. cllzu. Eminescu răm,ase fă.ră rosturi. aciuindu-se
cătva timp ln bujdeuca. lui Creaogâ. Ern scârbit d e oomeni,
de instituţii, de libernli, de dragoste. Cunosc\lse pc Verona«•
)1icJe, dela care avu mari desam~giri. •Nu Î.·ar putrezi oase.le -
va blestema - cui nu dat liinlă acestor tări ln care cuvântul Vieanna.
nu-i cuvânt, n111orul nt1-i u111or •· Se apucă (le ga wt.1\rio, cor1l·
pilănd C11mr11I de laşi pe care li numea tn d ispreţ t Conia
l8ti2.
vitelor de pripas •· 'l"rll.ia ca la ,Blaj. ln pmgul odăii lu i pric·
tenii rămănenu ufixinţi: cfirţi risipite po jos, rufe ruuncale _LeplUt{lJ'ful lui Arunc r>umnul. Titlu.
dupll sobll, pat ne!Acut, apă băhnită ln cofă, coji d e nuci,
gbemotoace de hilrlie. Arunca tucălţăminten pc pat ~; picrdci. Mai avea şi agitaţiuni de ordin erotic. Vola să ia de ne-
na.sturii dela redingota lustruită. Dormea tncleşt.at, mAnc.:.. cu vn.stă. deconsiliat de Maiorescu, po Veronica Miele. rama.să
pofti mare nuci cu pâine şi mere şj trecea tn timbete pierdute vllduvă, se îndrăgosti, spre ciuda aceluiaşi Maiorescu, de Mite
spre Copou cu părul cascadal pe spate, muşcându.şi sf!lrcul ((rcmnitz, apoi umbla după Cleopatra Poenaru, fiica urttă
mustăţii. Cutlindu-se cu directorul tipografiei care li pretindea şi vărstnică a pictorului Lec:ca, şi cam cimotie cu Caragiale.
să laude pe primar sau să semneie o astfel de adulaţie, Emi· ln 1882, dupl vreo cinci ani de jurnalistică, era complet plic·
nescu plecă fi dela foaia vitelor de pripas. li clacmara ln fine tisit : • Aştept telegramele Havas, ca să scriu, iar scriu do
ln Octomvrie 1877 la. Timpul din Bucureşti. Aci avea. colegi meserie. scrie-mi·- ar nurnelc pe mormlnt şi n'aş mai fi ajuns să
pe cinicul Caragiale şi pe grijuliul Slavici. La 1"impul lncc1>u trăc!IC •. Direcţia li plătea rău şi neregulat. ln Iunie t883, când

seria de articole hnpotriva liberalilor şj tn special n • pociturci • merse la laşi. cu prilejul d esvelirii sta.tuii lui Ştefan cel Mare,
C. A. Roeettl. admirabilă operă pnin!letaro. dovedind lnsâ ~olemnitate la care nici nu lt1ă r,artc, mulţumindu-se numai
o iritaţie crC$cil.111.ltl. Boala tnaint.a insidioasă s ub lnfllţlşarea 8ă citeasc.ă la Junirnl!c;i. Doit1a,
sănătăţii, Iar munca de redacţie, ln cămaşă, la o m asă plină
de bartii, era istovlt<..a.rc. Un măr luat d intr' u11 talger, li ndt1cca Dela Nirtru pin' Io i ·11n
1'ot Homftnul plQnsu-ml·•'•
aminte d e libertate. Pnetcnilor care li vizitam Io descr ise CA nu 11101 poale 11.rllbnto
starea Jui c11 două versuri di11 Goethe uşor modificalo: De aUlla strAJndtnte

Arrn an1 neutel, l:rnnk a1n Hert.('tn 1lădc.~semne de rlltăcirc. Creangă, la ca.re dormi, li vAzu pu·
Schlc1>11' lch me.inc langeu Tage. r1llnd pe n1ăsuţă t•fl revoJver, de t:eaml să t1u-I ucidă cineva .

...
888 - MIHt\l E MINESCU
Locuia 13 Slavici (plecat tocmai in •lr.l.u1ătatc) ş1 acolo la •li
Iunie 1883 li cuprinse nebunia pe care MaioreliCu ηo pres1m1ea
din purtArile dela Junimea. Se credea călug4r ca leronim 'i
binocuvilnta pe toatll lumea. Purtarea lui Maior-u a fost
admirabili ln toată această parte tristă a vic~il Im Emmescu.
Prin grija şi cu ajutorul lui, poetul fu internat ln sanatoriul
d-rului Şuţu, apoi tn Noemvriecondu• la Viena ln aşezământul
d-rului Oberst.ein dela Ober·DObli ng, unde fusese internat şi
Lenau. Peste cAteva luni era limpezit ~i la s1!1rşitul lui J~c­
bruarie Chibici-Răvneanul !I lntovăr~<ea ln !talia. la Vcnc\ia
şi Flore nţa c<u-c lăsară pe poet indiferent. U. 17 Murtlc pomca
spre Bucureşti şi după o i,<!dere d e câteva săp!ăm:lni •c •tal>ili
la laşi, la tnceput lntr'o odăiţă la Miron Pompillu. 1>rieteni i li
dădeau bani şl·I tnconjuran cu marc ater\ţic, lnsă llmiucscu
devenise avar dinLT'O leică maladivă de viitor. I se dădură
ore de suplinit la Şcoala c.ome.rcială, apoi postul de sub-biblio-
tecar la Biblioteca centraUI.. J3oah reveni, poetul deveni su-
părător pentru Oalilcle de pe drum şi la 9 Nocinvric 1li86
tttbuirll să-l inlcme..e ln Ospiciul de lângă MânAs11rea Neam·
\ului din care ieşi ameliorat la 10 J\prilic 1887. Plecă la Boto-
şani la sora sa Haricta care li dădu noul lngrijiri lhndcă boala
avea recidive, fkAnd greş.ala, in _parte din tnttrt:S, de a pro-
voca o publicitate regretabilă cu listele de subscripţie. Jn vara
i887 bolnavul fu dus ln străinătate la băile din HJLIJ (ln 1885,
vara, fusese la Liman, lângă Odessa). Reîntors mai sănă tos,
Eminescu se plictisi ln glodosul Botoşani ln ca.re Marieta visa
să·l rcţj11ă defi1litiv mai ales că Parfan1entul era 11c calu de: a
vota. poctt1lui o );ler1siu11e. Atu11ci veni1 ln prir1lA.\1arR. 1888.
• berechet.o. •, • băl:luca •, • t11drăcita • 'cu o drouc de nespă·
laţi •· adicl Veronica Miele care li luil. la 13ucurcşti. Acnln
Vedere • o~olul Bolo~nl tn 171!Jl. lnlrnr<n trupelor de sub comanda lui Albert Fnbrlj .
Eminescu se purtă o vreme normal. scrise câteva mici lucruri
cumin ţi şi în Decemvrie se lăsă convins de câţ 1va publicişti
de mâna a treia să patroneze o efemer~ revistă Fântâna 8/an·
du<iei. ln primăvara 1889 prietenu lură nevoiţi lotuşi să in·
temei:e pe pot:l şi $1 ceara 11\stituirea unei curatele pentru
administrarea pensiei, fi11icJcA Eminescu umbla după o cân·
tăreaţll vieneză •cu părul galben ca de aur şi cu glasul ca
clopotul • şi ~u un şervet legnt turceşte tn 1urul capului saluta
urcat pe ma&\ pe o altă cântărcaţll. • suedetă •- Se credea
Matei Basarab. Muri ln zori i d lci de j oi 15 lunie 1889 de o
criză curdiac'ă ~i Ju îngropat Sllmbătl\ r7 Iunie, pe o ploaie
măruntă, la cimitiru l llllllu, Intre un telu şi un brad.
Activitatea. literarA a l\1l E1nlneRcu se intinde pe ceva mai
r11u)t <lecât zece ani. Din ha.osul de t>rOÎL"Cte, mai cu sean1ă
tinereşti. s"a condensai puţină operă definitivă. Credinţa de
pâr1ă n1ai deunăzi că .Eminescu \! U•' '1lCleor, ic:şit din neant,
ca un miracol, lăra nicio legătură cu trecutul se dovedeşte
fa!~. Eminescu o cel mai tradiţional poet, absorbind toate
elementele, şi cele mai 1năruntc, ale literatorii antecedente.
Toa-t e temele lui ies din trad1ţia ron1Ar•d.SC1, oricât de scurtă
şi lnrâuririle străine, pornite ti acelea lna111tca lui, aduc numai
nuanţe şi detalii. Jn primul rand descoperim la el intenţia
de a trata, pe urm.e le Jui Asacl1i şi Boli11ti11eaJ1u, in mari poeme
epice ori dramatice, mitologia autohtonă. Cititorul obişnuit
ştie doar de Rugdciu11ta unui Dae, câteodată de poemul
fa\a.Stian Mi_•reşa11, 111 care 1>atriolul ardelean e JJ11ăţişat
ca un {iJosoi Schopen h::~'1erian, teoretic.ian al răuJui 1n is~
torie ~i U:I untti 1>a11tcis11l su$ţin ut. 1>e ideile platonice, ln
C ă u ta rea feric iri i i·1 cgative J>rin erttn·1itis1n. ~oin.nole11ţă Şi
ficţâune.
B. A. R
 ISTOR IA LITl;RATUllll ROMÂNE - 389

Dacia slujea aci. ca şi Grecia clasică ln poemul lui Gocth~.
ca un loc de lntoarcerc pentru individul modem român. care
imperech1at cu Dochia (ca Faust cu Elena) ar li dat llena·
şterea români, lntr'un cadru get:
fl!\Auntl conl dt aur şl f1nvlc noaptea (lar.l
Cu chipuri tttOCJle din lu1nea solitard
A eodrllor . ln cllrtluri \'eniţi genii şâgolnici
<:r„ncum ln1plc\i 1>~111 1\ nlu l t'U .sunetele jalnici,
.' \t urn uscunşl tu u1nhrf! itO tt t upil:.\I sub rnnt'
J> i şcn ţ l 11lcio::irele·olbe u tetelor- bi\lae
ŞI xln1hrll 7.lntl l>ochli pe frunţi rn st e1nfl n1nrc
$1 voi cui ull>l ul 111 L'iril t~u t•on111c t'to 11l11l'n!lrţ•.
lnvlc codru I l)ul11.1 rl co sufict do n1 lre~111~
Shurn'I 1)rl11 tre.11~e u('gre t•:l ~l r;l,•c1.h~ lcsn11•1
Cu ~unetul de pasuri s'nduc:l r>nsul ur1r1:\ 1
Pc corpuri nl hc hnlnn etc dian1n11lil1i1 l)r11111i\
Si\ srAnlelo tn u 1nbl'l'i, să sp:inzurc fee ric.
•rrccti\I fn«l 11rl11 aer ctl1(•4nd pe fn tunerlr.
Dacia urma sA fie o zonă de mijloc intre Nord şi Sud (loeoh
Grimm 1den1Hiease pe Geţi cu Go\ii), Astfel Dacele su111
• Wlae • Cc'\ fetele goto insă pri\·cliştea c mediteraneana :
P:'im~ntul departe 'nlr'un puurl se oonlroge
CA.ci luml de departe tn runcle •C schin1b
Olspar a pim~ntulul \1dunc vage
&\ stelelor \ară curotA lrnpe
,\le:il'l:'I, lnlltfle •I a1t rllor tlm1>.
Magul f'O"lC'itc şi el citare pc-o stea. se lasă ln lunâ. (Cy-
rano de Bergerac rccdit.~t) şi de acolo ln ştcaua natală unde dă
(le u11 om nefericit, un eălug!lr cu co1n;lr1ac negru şi rasă de
şiac, !<151 ambiţios de lmpllră\ie cure se vindeci prin ascezfl
~i to1,tc111plaţie d e ri\u l istor;i c. 11c111cia himerică ee·i turbur~
''i;;cle 11u·i decât simb(lll~arca artoi. mijloc scl1opcntu\t1e riân
de conwlaiie:
'l'()l ct·n1n ,:tf'\ndlt n1nl t.Ani1r. l<tl ca·on1 flaute.I ntnl <lulec
·rol cc n r1>sl lu 1·outri-„1)1I 111nf pur şi n1ni copil
S'a 'mpreunnt tu 1onrcn ncrulul ş lt"tll
t:n rar.ele :t tunel re'n nori ' lâ 5:\ 1e culce
S>a format \10 tnger rru1nos ~I JU\'tnil.
Legenda dacică. este n:luatJ. 111 maniera l~rair1-•1itUi lui &-
tintineanu in ~ft1HtHfo t11or1, cronografie J>esimistă ln ton

Se le~lin vlsAloril copaci de chfpnro:s

voh•c)·an, specie de llf•rulr ,,„
sil<l~s care ln loc să demon-
~trct.c Pf'O&"TC:St1I, doeumcnll'axll 11i1t1ict1I. Dela ~liroo Costin
Cî1 ftu117.I\ lor ttn ncnsrr:J uil:'.inrl·u·t.e 111 jos şi O. Cantemir tema elemerităţii civiliz..,ţiilor ~i lrupă.răţiilor
lr' 11pe ••• lor prin crenpt" d'un verde adA11c de jnlc
S'OAll11t1/l 'n 111>.AlbUSlri\ r1c aur portocale.. era (Jroprie literaturii ron1â1•c. A 11<1/olida lui Eliarle şi Conrad
al l11l llolinti1\canu îşi ~W!csc o nt.;uă Rifţtcn'latiz.:"t.rc la. Emi ...
Sl1nl nite fJlant1ri a1itologicc. 1nal despletite. Ge1it1T11 ~•r fi 11tStet1. J~ăucJ pe ri\ncl lrec l>rin fnţa noa.,lră era preistorică
t.relluit sd trntct.C: • crea tiu1lca pă.mântu l ui clupă () rnitologic cu omul paloolitic, tmbrăcal ln pici de ur:1 şi căciulă de lup,
proprie ronoflnll 1, lu >O de ctmturi şi rapsodul nr fi fost •orbul \•rcmoa chal(lcicttlui ll~Lbilon, t\ CL9iricol N i11ive (t11tr'o va„
poet ll<>m •. deci 1111 1\011 l-lon1er. Cos1nogC>1lia s':tr fi t1lt.tl111cinl l'ianl1i : Babei), PalcstiJ1n Regilor, Egiptu l. (de aci a !ost cxtr""
pc u11 nt1mnr (1r: «r1lu 111e • (n111n1a \rântu lt1i, rn11n1n n1n1lţl lor, ap<li Egipetul). Grc..:in. văzuit\ ho apiritu.1 lui Rart11eMmy,
n\11ma n1Arii, m111na iernii. 111111na florilor) nişte pcrsortificliri J{oma Ccza.rilt1r. 11101no11tul c:lncic, 11ttvllirea barbari lor, Re.
de Idei elenic, dupll toate aparenţele, amintind /(OClhccnclo vuluţia franccili, Xnp<>lcnn I. Mal t5niu 111 lmptiral şi pro-
~liitter. [Ja.~n,ul de irnngirra\ic asachiană tralărltl 1lt.-s1>rC! ur• lr tar se tmpli11ea ac~t J1rf1ntJgtHI •tl>~lll<lt•11at cu domnia lui
mag c.~lătur 111 stele co11ţinc ideile fiJosnfioo cli1l .l1tfrtşa11.
Fantvia o mni fn,roa.Jlă. !Uuânt1l fntJlărâl- işi t-ri1nitc fecior11I
s1 citeasc.'l. ln tari sihastru de pe muntele l„io11, • c:t.rlca ll11111i •
l in scraf (ace magt1l11Î () lCOrie abstrusă 3SUllta 11rijtlllÎÎ ftlJ;,C•
reşta a ~'"lr fletclor. ce~1 au 1~rigi11ea t11 câte o stea, teorie catral
r•atonică Cll lin lllÎ"-llCÎsm ~otic in stilu l l11E l;:akob UOl1rllt'
care ~ici rc~1111t~lca lu u in o parte• siderică •· Si1nl, tiuim scrttf.
şt oan1e111 ffird t11.i;tcr1 ele p.i:l.U-i. ffirii stea, n c:1ror nn~lcre t: ••
grcşnlă i11 J>lnnul clcrnită!îl. Dun111czc11 Ic o l;Lt:\. F.i ':o.unt f(t'-
niilc nlcla nc<•llec:
f )cşl r1,rl ş i 1>uli11i•l!o, lu111co uu vn ,o;ti-1 \' u1.1.i,
Vlu\11 lur o. tupl(i, etlnd 1nr1r se duc OUJ)l1\11~l.

Doct.Ti11a ron,anlicii a geniului. îaUi si1lgurul cJc111cn l 11ou

d..: C01t~i1l11l ir1•rodu8 (Jo J>OCt. ScraCin1,1l apâri•sc ş1 lui Elinde.
Nec-Toma11tul tJ11cc r>u vocvod 111 J>cşte,ri de marmurii 11cagr!'
pe muntele Pion :
lrt 7.lre ş'nlcne coboan\ Io \'Ole
l.u 1mrtl urlaŞC" et duc fn speluuli
l)C • •Anei l'l"'Jbuşlle gigantici P'Jrlale.
Oe.scut •f lolrQ Ita tn4ndttle hale
Oe 1nt1rrnuri1 ntoi.cn\ 1 t11ltose şi IWlgi~

'frec prin bolte • 84.patu '11 granit•. intră lntr'o sa.IA cu

mt1ri ele n1ar1nurti cl>enină l11cîn<I ca ogli11z1 ,ic t'IClu. Acol<l
tânărul bea din (Xlh3rul Somniei (solui1c st:hopcnhaueriand)
şi căzt1l lntr•tan vis eolosnl nre ca tntr'u n So~„,,,,,„, Sc1p10111'
ViZÎ\lltCa 111"1,V\lr!flllUÎ Stelar;

\1t~1.l t11, r.lcc 11111brtt. IJU·H h"'ului \':Jle

f>1101Autul C'll tllllll\ 11 C(' f UIUt.•gî.1 !'ilin,;
Cu n1?1rl R<lorntilo cc 111ur1nurU 'n jult
Dorm po1111lll, \olrl 11 <elfl\lle s;1le
ne„asuprA·l <>ce.anul de .sleJe tntJnit. R~11ucn J!mlnn,·ltl, n1n111u r•O<'l ului.
 390 - ~llMAI c MINESCI'

Casa lui (;h. E1ninovici deln I J )Olcşli.

r-f~polco11 TTT şi rev<1lt1ţia comu11ardă,

în vreme cc a lte rrai:· care (10 sati ri\ Pcccl'>i:~l jn treabâ din Valhalla <le soa.rt<.t gcr-
1nente izolate c uprincl descripţia Indiei l>uddl1iste i;;i a celei n1anîcci lt1i Sat111isc~ctu:r.c:
din epoca naşteri i l ui Isus, i11 v ersuri tte o marc ·s ugestie:
Nu 1ni-J ş ll SJ>Unt• cc10:11 f8\'C ~ ~' r:t
Prin codrll Asi.cl prin şesur i crcţo c:o 01,('Îît i:.e nu inc:. - rc~i 1I ul ll'n:u 1
Otra vA11t11lui suflare 'nbi'ilsiln1ntă ~tai st.;'\ 'nrlirlă<'ina l :1 ' 11 tttuoţl 1lr piuiri\
Prfn n1un\i ' n nori şi pci11 pust.11 m:lr ctt• tu nturii de: qranit, cu t111:11uri ~otc
tcl<1 lc::1-111i VCC' hc Sttr111i"(4.:l'l ur.a ;l
c~tălf ~ntl cc stra]ueind ~·arot~
ŞI albe par 41 mitici -ş i cu bnsmc 'Răz.boinicii iJ1\1 i 11şi se .strâng să 01,_.ard îr1 cot.."tlea lor S()âJt-
Pie.rduti'i ' n codri p are se.mă1talll. zurată pc o margine <le pră~>astit!:

ş-i peşteri naJte s"adl\ncesc t11 1n11nlc Ş i pri11 Hr,~lJrl tndoltc la l11111i11i 1lu r• •şi i t o rţii
Stânci dC h•z•ll \fn bol\ffe '11 coloane .\dunn~ l v:i1.u C~aru l I:'\ cuntpllt:t r11ug'a n1or\li
Se mişcă 'ncet pădurea de pe frunte. l>ucii f) iJCÎÎ. Ţ::î.:;Jjj c1c S11lOaJ:i sunt. tnfiplc Îll :.:ti\lpi Ş Î ' li l\lUri
t .u111iniinll hnlelt u~rc_, :irn111ri ;llht· ~ I ci1r:tl(,
Jzvoarc curs dhl negrele lcoat\(! 1\tHrnntc dl' <:<1lu1n11C'. 1,111(•i ş i fl rl'lrrl rc;ii rn ~tc
D'ldoll p~gftnl cc ca '' $lAfpi sc'nşlrr. f)c !)ilrc\i - fn'' Veti nlhaslrc sttâluc:ind pc sti'1lpii Kllrl.
ln dcptirtiiri adânci din caravane.
fn st ele 'nal\li n1u1\ ţ ll Hitnalaia Ei ~unt i111brăcaţiin J)ici ele t iW"u şi ele leu şi. aşeza.ii in
Şi de pe \1;\rfu· i alb pătând r·ăs;Lrc j 11rt1J l.111cî lu ngi n1ese de granit.1->etlu otravă cli11 CUJ>e-ţcste.
O Iun§ ca l d~ srn n~ ş i b•tar l n Sarmi~ (Nrrnia lui Bri~-Be/u ) se adâncea lci;:cnda gcticâ.
Şi'n văi t11nbroa8e ce se pierd 111 n1nrc Brig-.Belt1. un i\'furc-şa.11 care·şî cortvertcştc f>CSimismu l îi1 ma~
~·funtii bătrâni din stele se coboar[I c hiavclism . aşteaptă- cu n crăbc1are să treacă t11) a n dela dispa-
Şl'nUnd fn jos stilnconsele picloar•. riţia frate lui să11 s~irrnL;,; s1>rc a „i lt1a lc;:ral tronul şi pe logo<l~
11îc:t S<l ~ro1nlrls, Stat ttia. fosttalui rege. ~tco1>crită cu_ zăbranic
Episod ui dacic vorb-Oştc despre trecerea J)Odului lui Apol- ·11cJ?'r11. c co11}11ra.tă ritu;1l :
lodor, descrie Sarroisegetuza to fiăcări : reia povestea asa-
chiană, a Dacie.i (blonde) 11.rmărito de Traian pe rountclo Pion. • 111 uu111cli.': C:eluiu. ni ciirul vcclu1(· 1111111c
şi vine ca 1n poem ele homerice cu miraculos păgll.o. Zamolxo ' l)c o·t ,.,,~l i nn·i vred1îi~: 11n n111ril<1r pe lu111c.
, (::itt{l lhnhll·i ucrl intit:\ lu eum11a11llt~ vrct1'1 ll,
cu zeii săi, ieşinddin Marca Neagră, luptă cu Zevs şi cu cele- • "'J~oin~ 111 ·111<11' s'nlin;.!t! i nc:ct de vilr rul ste111il
lalte divinităţi elini~. Odin şi Freya privc<c încruntaţi t f<uJ.te~t l , 'i1 t•cutru 1hl11st1 le cllcn• da că lrilieşti.

ispr'.lvile olimpice, filndcă ei ţin cu Geţii-Goţi. Tntr 'o !ncer· l O Snr111is'. Sarmisi Sarinis I răs a l de Un<fe eş ti I•·

'fcil din curtoa casei tl1Jl11 IJJolt$li.
Nerăspunzânct t11dată se alege -r ege Brig-Bolu ca.Te .lltce
nuntă chemâ11d pc toţi f zeii" vect1îi Dacii ' tn frt1r1tc cu Za-
moLxe. On ghiduş cu mutră de capră Iace să râd:l până şi
regii ele i1iatră dln firide: se tnlăn ţue u11 clanţ ctt s11J1ct11! ci1n-
poaclor sciti.cc. Alunei apare oebunul Sarmis (alt-J. dată B<>e-
rebist) care după cc face o gc11ezâ C\1 )ll ituri <1acicc şi filosofia
eter11ităţii lui Z~lm01xc Clin fiugăcf1111„tt ''''''i O~ blestemă
pe (rate:
• Oe propria t a Ca\;'\ rebel. s..-1-ţi ric tenrn:i
• Şi .so111n11I - \•Qntt$ vie ţ ii - si1 uu·\i 1nai lee van1l.
• ·1·e 111irn de gAndlrea•tl, t resal la a l lA.u_ glas,
• lncremeneşle galben Ja proprJul tilu pas.
'ŞI propria ta umbră urmând 11rirt r.iduri -\'echi,
• C\1 n18inele·ti asluJ>!i sperioasele urechi
•ŞI •lrlg~ după d~nsa pl~ngAnd. nrn~cAml dl11 unghii
'Şi câ1i-d vei vrea sA'njunghil pe l lnc ş:\ te'nj uugt1i i •·
Intr'adevăr prin fenomcnelo •dublului • (lradiţht rllman-
tică Emile Deschamps din Rttii- Pmtl şi Paul·R.e11i) Btigbcl
lovind ln. Sannis cade mort el lnsuşi. Sub titlul de Floriatle/e,
poetul i>lănuia in tinereţe vreo epopee naţio11ală î11 care ar
fi vor.b it de 1.-for ia, de Ianca, .ş.i care se <leschiclca ct1 o gcnea.„
logic năstn1şnică a României. de astă dat.~ latinitstă. Vullurul
Gloriei romane smulgea inima din Roma murJndă şi o lăsa
să cadă ln. pământul Bourului , adică ln Dacia. Patru anoJiic
de cânturi di11 Plamll l1<i D•ct/)a/ (altul) oe desvălu c intenţia
unei epopei independc11te a Daciei. Ogur cântărcţnl orb este
iarăşi un Homer. Dochia c o vrăj itoare tânără. Zeii R9mci
luptă cu zeii dacici, paralel cu armatele respecti''C. Corbul
A<lunin vestea p ieirea (M11nin şi Hugin Surii corbii ee .ins<lţesc
ISTOJl lA 1. IT ETIATUHTI llOMĂNl.i - i!\ll
,..·~ ...
r:otogr a,tie ~in 1921. B. .4. R.
pe Odiu ln Iiddc) . Ogur târlt de cai ca un ~'hacton cade 111
nlarca tnghctată. ,\colo î11 st îcltrea feerică a halelor mării
îstorisetl teilor _gerntanlci nenorocirea. iar Nordul. drept răz·
bunarc. dcslă.nţtLÎa popoarele barbare. Ar fi cidstat şi episodul
Traian-Dochia. ln alt proiect cu date mai istorice tn felu l
T raiat1ida. ori Decebfl/ de I. P. k'lorantin, 'I'raia11 tn Dacia
ele 1)elirJl0T1. carllJ)(lOiile daCÎOC flatate ntaÎ amănuntit erau
com1>lîcate cu ntiraculos. Freja {germanica 11ro a\va, l'1re.>'a ,
sotia. lui Wota.n) \'Îzita. ţări.le dt1nărene. Docl1ia i11cre111c11ea
ca ~1 i_n m itul lui Asachi, arnm.t induese insă Ni6b(), (ii11dcă
i11bea J>e Oacio şi nu pe Traia11 ••>\lt3 tr1ccrcarc ~stc tiltr'1111 fel
gâ11dit !'}i ele Grandea itt ,\tfistercle /(c1ndnilor. 1"otul s.e 'ba-
ica·?.â J>C reî11c·a.r11ările lui v·işo ti, pc __metempsicoză. La începu t
avc1n de a face cu Gracch1:is, Decebal, Catilina., Cicero. J>e
ut1)\ă prin ·n1igraţie şi tran s laţie Cra.collus devine {rancczol
J;lahoeuf. profetul So<;ietilţii Egalilor. SchCtn"- seriilor n 'a
Tiln1as şi p lanul apare ff'ICt1rcat. Jntr'1111 loc. <lăm <le u11 D e·
cebnl <lcvc11it lln "tJătrâ.rt $!rac, 11ecunoscut •· A.vea1 indicaţii
.;-lin i1><.)St.:'\Zl\ colui (le al clo ilea fn1periu Jra11ce-z. Lui Cicero,
Lip de politâciatl ti corcs1->u11dc ac u111 ~Ioroy om • cinie-. a.m ·
11iţios, pozitiv 1, c-are •cunoaşte legii~ istoriei • i;i a • r>ăCTuns
f1\ t1ina tlcven irii ce o llnnc.ază •· Anticul\1i Gracchus n'ar
putea. să-i unnczo. dat €1i11d anacl•ron is tl'lttl, GNu;.cl1u--S·Ea·
-boc11f, ci oric u1l1 t1n • pr9Jctar •· u11 apără.tor al drepturilor
cclQr n1u l ţi. UncJ sclavt clin Cern1ania, Frcja. ja punctul ini-
ţial, li ţine locul Cezara. t i1> de. amantă iufid•I~ din pricina
că.reia se sinucide ~·tomy. En1i1\CS(;.u ;i a.vut- v clipă gâr1du l să
cxec\llc ideea şi drama.tic, ln tr"o piesă d e teatrii /)eeebal ln care
veden1 printre pcrso1t;lgii pc un lar-on1ir, ostatec iasig litat
392 - MI HAI cM INtisr.tr
Nntionul J-lnuµt,s1.;hult dl11 {.jcrnl'.lt1\I, rrocvl'nlnLA tJe EntlncsC\I.
Du116 /J11/, ~111>11/ B ml11eu11, I li, 1932, 6.
do :Oecebal (numele c din t:rngooin Dio Alm/r<n• de G rillpnn.er).
un Pate< Celsus, preot hătrt111, Longîn, legatul Romei, caru
cerc lui Decebâl sll. lnnpoictc vrnda dela I nsigl. Bori• t un
şarpe• care pAndcşlc scaunu l regelui dac. Din t0<1to aceste
proiecte nu s•a t .l (ccutal nin1ic şi .Eminescu ~ n'll1lţt11nea
vorbească de Dochia lntr'un ci1ntce de tip popular :
~tllndrâ-mi ~te rochia
ŞI 111â cl1Jn1n:'\ l)othlR,
t\lai ales asac.hiat1ă '-~te 11n>1>ur1crea ele a trata evul incert
al formaţiei ţărilor romât1c şi lntăicle domnii dc~1 descălecare.
Poemul Strigoii cu avaricul Harald, lnchinlltor la Odin, c clin
acest grup. ·rcma strigoilor f_şi avea ~i ~a Lr(.>ţ;lJtul l'Î (Asachi.
Alecsandri. :-.'cgri) . Voise să liCTIC ~I un A rf>ad. reţrle u„,„nlor,
operetă cu cânt~-ce 111 3 acte (prin analogic cu Afli/a al lui
Venii cu libret tradus de acel~i Asachi). Eminescu nu se mul-
ţumeşte cu lucrări 5implc. ln tinereţe ci vrea ciclul. Ideea
lunclamentalli o găseşte lu fatalilntca sangvini\ (rolmprospă­
tare 1.olistă a destinului ghlC). lntr'un scu rt fragment dintr'C)
drantii ce llră lndoiall\ ar li trobuil s4 se intituleze Altxa11dr1<
cel Bit11. ~1uş.atinii dcvcrtca.u <J MJ1ni1lţle tte Atrlzi : •De ec mă
tem jurgea ? - lnlrcba bătrânul J)omn. - De săni;elc meu
m.ă ten1. Dar nu cu11oştl Lu itCQSL sfi ng·c ficrlJi11te, J>1cca.t spre
mânie şi spre de:.bin djn inima neamului Muşntin ? ... umbre
trecăt.oarc, Jurgea, dar umbro .nngeroa.~c. t>ratc alunga pc
Irate, fii pe tată ~i tata pe Iii. •!111golc Muşatin clocote• de Iliră
de legi•· Pe acest principiu, enunţat d e Alexandru cel 13un,
Eminescu visă. sii con~t1"t1lască u11 • (l01Jec,L1·1 1or(lll dr..trnatic •
din care nota 101.itluri : D..ngoş flod1l . lllexamlru qel /111>1. Ştefan
şi fli•, Ştefan col 1\lfare, Bogda11 etl Cit/or, Şte/m1 l'I Tântir.
P•ln• Ran;ş, 1llcxandr11 ţi llicş, ,f lt.randru l.dţJ1<ş11ea1111, Despot
Vodă. Unele puncte primiră un lrlccput de executare. Lult ncl-o
dela. voevozii maramureşe1ii, poetul voi să tratete tn (irtu:. -
Sâ„ger un caz de paricid fatal, imitnt Io nume şi f;.1>tă ciupii.
O•uiu-Sanger de V. Alecsandri. Ca ln O•esl•a lui l::schyl, crima
are o origine îndepăr-tat.l w e o ft1tâie revelaţie a acelu i ele·
stin implacabil, pe care oracolele nu pot decât sli-1 lntllreascll.
Tatil.I lui GTUie, j\Jihnea-Sânger, a ucis, aiutat de soim hu
]rina 'vrăjitoarea• pe luga, voevodul Sucevei. Complice cu
bărbatul. Irina e mai mult o lady Macbeth decllt o Clytem·
nestră. Doamna Maria blesteamă (iar.lşi tradiţionalul do acum
fa noi blestem) să li se nascii un fiu ucig"' de tatA. şi 601 al
mamei (deci cazul locastci ş1 al lui Oedip). c..>racolulm cc vor·
beşte regelui l..aius, li corespunde aCl zodierul Sinbad (nume
lmprumutat din Halima). Aşa precum Laius lepădase pc
Oedip pe muntele Citheron, "" face Mihnea, punănd pruncul
pc apa 13i>'lri\ei. după pilda de ast:A dată din llibhc a 1111 ~toise
părăsit pe :\îl E inlr'un fel o lntâJe lncercarc de a locahza
marile mituri păgăne ş1 sacre. lnamlea ortodoxiştilor. Copilul
e cules şi crescut de voevodul Galu al CAmpulungulu1 ş1 la
timpdă confirmare blestemului fiindu ucide !Ară voie pe fiul
binefăcătorii lui său, pe Fl.o ribel. pc caro totuşi 11 rnbeştc. Mâhnit
fuge dela curtea lui Galu, deşi iubeşte sălbahc pc Cîicn acestuia
Angelica (nume din Orl1u1do furioso). mtra ln slujba unul
pnsăcar trăind în locuri pustii, lnll''o peşteră cu soţia lui.
Un prisăcar illtâloise la Siret. dupâ poemul polon al lui ~tiron
Costin, Dragoş. Grue ucide. fără să vrea pc prls.~car. Lrnve-
stit în urs, trăeşte apoi cu văduva. Prl•ăcaruf o Mihnea. tatăl
său: vUduva. Irina. mainâ•sa.. E n1i 11escu con111t1cA apoi flC·
\.iunea, luilnd şi sfârşitul din poemul lui Alecsandri. clar ln lo·
cuind pasărea inseta.tâ cu băţul uscat dm Biblic w trebuc S<l
înfr.u 11zească. Poett1lui ii place să a 1i1e8lt..>C-e e.le.J'ncnt.e din toate
păr\île. Doamna Maria "ăduva lui I nga-Vodă. cel ucis de
?>lihnea. trăeşte ln pădure ca Genoveva de .B rabant, Angelica
tnd răgostitit de Dragoş. simte turbnrărilc dl11 Sburlitor11/ lu i
E1iadc. ta 11unta lui_ Draitoş ct1 A11gclica. aso11lănâtoaro cu
aceea a lui Brig-lklu, Gruc ar fi petrecut sălbatcc. c uprm•
de {tariilo lui Orest. Co11ti_1t\1{1ut:I ciclul, t::nlincscu :;cltiţ..'i N1tnta
Ir•' J)ragoş ce avea să tra.teze iubirc.:t ll111trc l3ogda1·, şi Vero11i,
~l încheiată ct1 o nu11tl cu (ltlcgaţ1unâ d11t loatc i>ttrţilc ţ,ării.
~lomentul acesta al nunţii patriarhale c lipie la pool *i l-a
luat nla.t târziu Coşbuc. lntr1µa t.<>rOllCâ tn..'CC t11tr'un ~;rc)tCCt
•
Pictorul Epul1.J.h1011d:' rl\JCC\.,.llc·hl 1>rlet<:n uJ Iul
Eo1lncitcu. /J. 1\, /(,
 ISTORIA LITEHATURI[ HO~h\Nlo- 398

mai vast, in parte săvârşii. Bogdan-Dragoş (poetul confundă

impreună cu Hurmuiachi pe Dl'agoş cu Bogdan care este 1nsă
un uzurpator al tronului nepotului celui dintâiu). :Bătrânul
voevod Dragul (li11 cetatea Arieşi1luî e otrâVit le11t de vărul
său Sas şi de soţia acestuia 13ogdana, un !ci de lady Macbeth
şi ca, C·a rc J:>e de:a..">Ut>ra 1naÎ profesetiză scbopenhaucnsmul şi
111achiavelisml1I l11î f\1ure~n. Dragul rabdă. ba dă ct1iar semne
simulate de imbecilitate spre a salva pe fi111 său tlogdan pe
care ii goneşte la vânătoare. Până atunci potoleşlc bănuelilo
lui Sas. caro vrea sâ-i ia lro11ul. nu1nlnclt1· I 11rin tr 1un hrisov.
epitrop. Câ11(I Dragul a1.1(lC • cornu l Ju• Decebal tl n1oşte11it de
Bogdan, semn că. e in păduri. tn afara primejdiei, se dă pe fa\.â
(aceasta este. exact politica tui Vlaic11 din drama viitorului
Al. Da vila). Hrisovt1l era 11ciscălit şi·l şi ru1>e. Sas [ur_ios Ca\llă
să ucidă JlC Bogda 1l. câc1 Dragul c mu.ribund, ŞL o n1otLrâ alitfcl
pe propriul s.~u fiu care dormea lntamplătqr în patul leciorulu1
de Domn. Actele următoare reluau dragostea intre Bogdan·
Dragoş şi \ teroni, .c.a re acu1n se oun1eşte Ana, ~fon1entu l Ale-
Kandrr• cel l11rn e foarte sumar !nfăptltit. V<ievodul îşi arată
temerea ca $âl1gcle M.uş.'l.tinilor şă 11u aclucă- vrajbă <lu1lă
motlrtea Jui. l'c un (iu. Ştefan, l·a pus la. mâ11ăstire spre du·
rcrea man1ei sale (l~ingala. !) , pe Jlic şi·l ia tovarâş la don1nie.
Un tânăr frurnos- apa.re in ţară, veghiat în son1nuJ lt1i ele u1l
vultur. Putem bănui ca c• c hiar ~tefan . Vo<lâ n1a_i face într'<)
sce.nă dreptate patriarl1ală 1anui cârcioc..1.r t. _ p laideur • Ştefan
\ fulpe. SLfb titlul Mira liC cupri11d creio11âri de drame istorice
felurite. Unt.t avea să .se OC\ape d e Ştefan c;;cJ ].'ânăr, prc111er-
gâad lui .QeJa,,rancca. Proiectul dia tf1lereţc, e de o llohot1rc
scltilleriailă- şi de ut'1 ro1nar1t is111 nuJiC<-tl cu i ubiri infcr11a.le.
eroi demonici, fete pale, luoatece. O bună parte din liloo;olîcul
Mt,reşan urrr1a ~a 8e transfere t\ici , Petr\t Rt.tre.'j de pildă, trrti11d

S~nl11nrls.tul lo11 Colta (J>e scaun. Jn strac \Urăneştf) c-Mc a lua t

pe 1::111i11eseu il't t.r:lsurli s11rc ll1uj.
Jtotograffc tli11 I Sic:~1 ;1, 6.{X. 18!1tt
<.:-0n1unloatu tic tl-1111 1•ror. An;1
Alexandr escu, (:tln11>i11u.

pc 1111 ~ărm tic 1na.rc, co11tc111plă f)C. ~1ira, c ;Lrr tli11 când i11
ci'1l<I trece l'rintrc ri.1inclc unei b iserici. l11triga ţra. 111 sc urt cam
aceasta. Şte[ăniţă se indrăgoslcştc <I~ Mim. fata lui ,\rlJure.
1;11 1111 amor arallic pentru un înger Oe Jl1nr1no-r:l~ \fla~'l lui e
desfrânată. Arbore conspiră. e tăiat : .:\'lira omoa ră pe Ştclă-
11iţ~ tare<> s i lea să SC Căsătorească Cu c i.. ('.on.filJir;lţia $(:. (ace în
favoarea lui Petru Rareş. a l cr~rui i11s tru-n1tint c ~lajc>. Pct-ru iu-
l)eşte pe 1\itira ş i o \'TC<t so.tic. l 1 1să 1\1ira.. căreia~ ca î1l J';'aust, i !oi,a ls
<Jescl1is căi divi11e. J>referă să răn1ână • vergină • şi $C otrăvt;Şt<:.
1:>octul ;, rcvc.1·1it asuµrr1 1>roiectt1IL1i, făcâ11d d in Ştcfă11iţ.ă u11
erou • nc~t-.itotn ic. de o bctic tristă, 11cibi l 111 f,_1ncl11I ini1nii.
dar abrutiZ::Lt- Jlri11 b,IT"dtidoare •• III\ (:hi lrlc Harolcl şi un r•a11s t.
~i ii1 Ionel u n blazat cpigo11. 1\rburc tlin1_J)<>trivă. reprezenta.
tTCC11t\1l g lorios al marcl\•i ~t.cfa~1 . J.::mine5e\l î*i 11ro1, u11ca Să
ia idei din /J o11 Ca.rli>.< de Schiller. din Graf Esscx de Laube.
Mira d e altr<:I era o OfcJie şi o C-Onte.ă Hutland . Cu toată
dclirMea roma11tică, clrama continca sâmburele cti11 care De·
la,.,.ancea 'Ivea ,;;\ scoată llif~ri<I, h•pta adică Intre ambiţiit
d e Olll mic a lui Ştefăniţă şi apă.sâloarea amintir• a lui Ştefan
ccJ ~'lare:

Nu al de ce 1nl\ plânge ..• nu voiu ~ii te'n\elcg

Şl·upo1 t recul-a vremen (':ind rn;l duc:c„ţi de r'l\Ană
Voi sfet nicii cei \•cş l tzl. . o~llrf.la Cţ~a- tJătrAn;)
Pictorul Epantil\ondn fluC4.l\\'Schi. .t\ lui Ştefan cel i\tnrc.. . . a.sl tizi 1oii tncoojor
/J. A . /I. Cu tineri c:A .şi ml11c, voioşi şi z.ămbilorl.
·394 - MIHAl E MINESCU
M'am ~turat de feţe trate, posomorite.
Eu voiu amicl- nu sfetnici I
Poetul !şi deplasă interesul apoi spre figu ra lui Petru
Rareş, cu care pentru el se lncbeia ciclul atrldic al Muşatinilor.
Intre feluritele 1nsemnări rămâne o schiţă din epoca gazetă­
riei Cel din urmă ,wuşati·n care îmbrăţişează toată domnia lui
Rareş. Proiectul e bizar, incollerent şi (ără documentatic
istorică. Toate aceste intcnţ.ii aparţin conceptiei asachiene,
a determinării începuturiloJ;'.. ~tai <.ltpa.rtc se constată lurâu„
rirea Jni Hasdeu. a Lui Alecsar1dri. Dramatt1rgul iese din mito··
logic şi cjclu şi !ace doar teatru istoric.: bi7.l1it pe cronică, Un
A lexa1ulttt Lă.p1(.ş11ca11i• medita Erniaescu tlia tinereţe, iar fn
epoca matu·rită.ţii scria câteva scer1ej depărtât1dt1-se mult" de
C. Negruzzi. Se pare că acţiunea se petrecea înainte de tăierea
boierilor. Vodă omorlsc pc boerul Grue, fiindcă ceruse soco-
teală Paşei 1lc intrarea in Hotin. Pe de al tll parte Ioan Vis·
temicul, minţind că va scăpa pe Grue, ruşinase pe Bogdana
.soţia aceluia. Domnul făcea judecată, vicleană, pedepsind po
visternic să ia de nevastă pe Bogdaoa. U ltragiată, se bănueşte
că femeia avea să uci\lă pe Vodă. O legătură cu ciclul se mai
păstrează în aceea că boierii deplâng stingerea ultimului Mu-
şatin. Versurile sunt mature, prevesti11d Scrisorile.. Poetul
descrie i nai11tarea otomană în E11ropa, inccrcă,nd mereu alte
variante:
Şi pe tronul «I de Rltr Muha1nc<l stet ea cu ralâ
C11rge ~A nge din ca.c1(lvre 11ţ podelele din sa lă
Ş I din ţe$lele du şmane au tAcul 1>~g1h1 ll cupe
Actorul ~I . f1 ascoly. D. A . R.
Şi cioc11înd11-le 'ntre dât1şli stau ulci'oarc- s~ dc~tupc.
Acum llt1mur<t cea verd~ sen1Uunn 110\ICi Jcgi
Pe dol J1npăraţi surpat·11u şi pe şaptsprc1.ece regi,
Pe trei n1âri domnea păgânul şi trei sute de celă\i
1'ara-l Stl(>UllC \:l-rrnll, 1nare.n·l s upune ''alui
Şi ta Aghla Sofia cu ovăs llr1.init-nu calul,
Acun1 sUI 1111lr.e~ şi rece, tutrc sullti. tntrc darde-,
t>ri11 fereştUc deschise vedc·oraşul care arde,
Utletc <le biru inţă, alo chinurilor vocr
GJas tretnurăto.r de clop<>l iie nmcstecU fll uer.
•·ajungea l ~ a lui ureche printre st âlpi tna l ţl al sc~rll ~
~i 1->ri11 vAclul mul,itnil sunii .n1t1rrnurclc n1:lrii.
S·t.r:.ln1ulalu·s'a OtUl\irnea, sala J\alti\ e llUst1t':,
~ lul\ll1n e(l cu :sine 111:suşi şi J11vins de gren b eţie
Se prc urnbl ă singur. rece, 1)rtnlre ş;lbii, printre dor<le,
Prin rerestc el J>ri veşle Io u r:1şuJ c-u re a.rde.
C:1ci dh1 ş;ipte părţi deodată e Bl:r„a1,\U'r'llrcg ţ1Jlri1Ts.
<;ăcl d in şa1'te laturi. tJăcări p c cetate s'a fntlh~.
El ve(t(!n pc tcniccrji cu turbane şi cu suJJtl
ŞI n1ul\l1nca cea rol1ilă l(e,'111µingea vuind Jle u1i\i,
Peste- oraş eădcn o plonte tic sc1l11toi şi de ce nu şo,
Gr.inzJ ti\de:au er:zAnd t)C druu\url şi c:ă<lcou fcreştj şi uşc,
lJrJete <le b.irui11td rn aJ chhturllor vaer,
Glas lrcn·1 urălor de t'lopot se a111csteca prJn atr,
1'tec. f>rin f un1 şi bfl.l\i de -s;\n~e. trec prin sl~llJlil 11ultl ni ~cârii
ŞI prh1 ţipe t ul 01ul\h11ll sun:'\ vactclc 1r1ării.
111 tinctcfC E111îne$Cu se gitt1d ise şi la () Doa11t1ta C hiaj11t1,
la un Ră.va-1. Sub felurite titluri, Mil1aiu [cel 1"1arc), 1Warcu-
Vodă,Mfra,AmiaMovil<r, poetul plănuise tot pe atunci odraină
a lu.i l\iihai Vitca.i ul. schiltcriană şi aceasta. noroas."i. Don1oul
1nu1\t 6an tuora St1b sen\nul • Ingerului U nirii • şi avea. drept
instrument aci un ·po1>.~. aci un Hilariu, ori un Toma Nour. Pe
tronul moldovean ţinut de slabul Movilă trebuia pus Marcu,
fiul lui :Mihai (în altă part~ i\1iron), i\fovilă. avea o fată Mira
(alt.li dată Anna), Olelie l u natecă şi ca de câre se îndrăgostea
Marcu. 'fo1na No1J.r era intrigantul demonic, i'n s1ujba unei
idei mari. Poetul combina situaţii din Romeo şi Juli•ta, 11amlct,
J\abalc und Liebe. Don Carlos, Ciavigo. Torquato 1'asso, ame-
stecând pc Shakespeare, Schiller . Goetbe Jntr'o romanticărie
dcs(rânată. Teatru l a Jost, cum. se vede, aspiraţia intimă a
loJ Eminescu, lj descoperim un. pr oiect de basm comic în
cadro istoric. Co111,101cd cc. avea să dcsvoltc desigur p-0\ 1cstea
Cenuşăresei. Eroioa s'âr fi numit A nghelina şi ar li tr~il or·
(ană Jn casa lu.i Toader Lupi~teanu, fost vornic de 1>0ar t.'1 şi
stăp>tn pc cetăţuia Moara Guzganilor. Fetele lui, duşmance
a le Ccr\uşotcci, er au Alexandra, Oxana, Zamfi ra. E rau şi per-
sonagi i bufe : Ştola11 din \fânturi, ori Isac di1t Discrica11i,
Cititor <le zoilii, Pepclea, niă.o;;căriciu, t1n Hag i Manuk.Bal~uk 1
riegustor am1ean, un Avram Nes-palat, ttcgustor jidov, cte.
Intrăm în maniera Alecsandr i. După acelaşi, tn cadru 111oder11
co11cepu o co111edie Gogz' 1'alii, zugră.vi11cl starea satu lt1i. Sub·
papuc e marele proprietar, Frige Linte boierul scăpătat, Dr.
Napoleon Pătărlăgică, subprefectul de clasă nouă, Leizer
Zolzangesind patronul hotelului «La birliki de a ur». Evreul
corupător. P c temei11l poc7.ici lui. Al ecsandri F.•>i1ni scrisese
u mică piesă Intr'un ac.t .11,nor •fJ ieril1ct -vii:l(ă pierd1ilă. ; Et11•11i
(cam înainte de a merge la Viena), unde e vorba d<> dragostea
Ull\li r>oet mat11r pentn1 o tuberculoasă. Stll\l şi aJte proiecte.
unele re1.umatc la unicul titlu : o comedie Văduva di„Eplies, cu
Îfiloria cur1oscută di11 Petronilt, DrantOmc şi Lafontainc, l11ată
lnsă dopă Dit 1'11alro11• 11011 Ephrsus de Lessing; o drmnă l n .j
acte J 1111eţea J.1ci A1.irabeat,, u11 Uoja, un_Horia~ poate un I a·tw11,
cu atitudini b)1ro1lir.nc (• Ră.zlJU11area româ11ă. 1\ricl, 1:-aust.
Un Do n Juan român t), o t-ragcdic Du11011 şi l11ger şi altele.
ln proza lui En1ine.o;c11 se vătl dtJ11ă direcţii : 11na sociologic.:c'l
şi evocativă cu ceva din C. N'egruzzi şi lncă mai mult din \ V.
von l<Qtzebue al c.'lrui L.,,.kar Vioresku stă la temelia lite-
ra1.1iri1 de n1âj târzil1 a lui Sadoveanu şi Gttr1c:ant1 cu boeri pa-
triarhali ; alta romantic! după sugestia dată ile traducerea
 I STOfl lA l. l'l'Elli\Tlll\ 11 llOMĂNi; - 3\15

Ennionei Asachi. Din prima categorie face par1e proiectul
Boierimea ~ alt4 dată u.nde se dcsc·r ie moşia cucont1lui Vasile
Creangă, pe valea Siretului, curtea patriarba!A ş; fericită:
• Slretul. 111 vdrnttca .sa lene e. oprit adesea tn drun1ut sllu de
lazuri mari lncunjurate cu papuri ce.şi tna lţil clucălGll cop\I ln
soare. cu stuf cu tn:\tl'\urllt. n1ohorlte cn blana de un şl rogoz vtrdc.
Pe "'alurile lazurilor jur f1uprejur 1uătreată de un \'trdo tnna.r stnl·
luceşt e cg ml\tosta, lor h• 1n1Jl<>c oc.hl11I ' 'cr<le cel clar A.I npel, Jlare
ne-gru rellectflnd fn el t11nbra lun1ii ce.J fn conjur;l.
• Pe cAlc·un pion n·1ol rldlt1't se ,.:\<l curţi "'ăruite ctt tngrljlre.
cu o.rAlarea pl~cul4 11 ll11l1lltu. Ferc~llle dreptunghi slrdlucesc lu
.soare. tn cerdncul 11011 duc ş ci\ri .;uratc - tn tnţa t•ur'll ~c;'ntl u do
o ogradA rnore 111 &crnlcerc. tnconjt1rata cu zl\pl(\Z şl ndllll u1l1.brlt
de plopi, 1alctln1t anu nuci, Jo (lrca1>tJl <~urţii ea.re so num~lc • sus •
sunl tn KCnerc grajduri şi hnugare, h1 stâuga acarr.te, l•ent ru bucfi·
t.Arie şi st.r\'ltorf nu111itll • Jus •. iar <!indo.sul curtll se'nt lndo 'n J)alrat
tu fAU\ Jt01nt'l1UJ, rlorUrUlt-, via ( şi l)fisacaJ.
•Aceasta este 11.rQlorea s tcrco t tpă a satelor şi cur\llor, fArn JJrl
vtre la modlfica1lunl10 t11tAn1plAtoare, cari indi\'idualizenill pc ffc-
ca.re din ele.
• Ca.racttrlJI ,·felii de sal este llnl$le-a $f tăcerea. Ziull 00imt11ll
nind la lucnt, nun1al copiii se joara\ cu colbul dru11>ulut. bobe.le d.c
tot bAlnlne "'d torclnd la umbri pe prlspA. şi moinegli oduna\I la
<TişmA ffl pelott r„1111 vle\ii lor b;lnd şi po,·..Und. Abia ura dind
satul devine ct11lrtl1 vleţ.11 p:l1nftinlulul t:e~I fneonjur§ şe tncepe a ce.a
dutoad armonic cAn1peneasd, idilici .şi tmpJduitoare. St elele Jivo-
ruc u1nede şi aurito pe j un1nlllll cd adllnc şi olbn.stru al ceruJuj:
buciumul s'aude pe dculuri, ltn fum de un miros ndornlltor tmf'lc
satul, carel~ vin cu boli o.steul\I, scdr\-âind ~.lln tnourl, onmcnll vin
cu coasele de-1t uuulr. vorbir1d tare tn tăcerea serii, tolnogclc ttar
d o acea mătase brunii, ar fl hnipedt noaptea voluptoas1 a
acelor ochi•· Tânărul •era lmbrilcat lntr"un surtuc de (>O-
!tav albastru deschis, eu talie lungă, pantaloni negri şi jiletcă
de catifea~ neagră eu pui ve<ii de miltaşe. Botinele de lac
cu_prit1deau strălucit şi cu lidclit.atc formele unui picior cu
mult mai .m ic. Părul lui str4Jucit căzln<I pc urnc:ri l>ine f:ăeuti.
contrasta cu albaslrul postavului•. <)an1c11ii sural ·f eerici.
Câ.nd cor1sulul rusesc intră • 111clrcal cu toată s1>lendoorca
i l ccora ţlunilor sale•. o tâ11ără <loa 11111ă Ctt 1>ărul 1tcgru, tmbrd.~
cată 111 rocltie de mătase neagră. dcsl!li1111c ju11cJui i ubirea ei.
Naraţiuttca rămâne ad. ~lai .su11t ~i uite l rag111cute de proză
o u u11 intcre:; sect11lrlar, nuvela ro111uNt ică eca n1ai i_rnagi11a-
t i vă. este Ava/arii F11r11on11lui ~rla, isloric 1>c t)ază de 01ct e n1·
1 >SiCOză cu n1ull din 'fh. Ga11tier ( Jf tiatar. 1..e p1ed dtJ uro111ic .
f~e chtvalittr dm,ble) cu pu11cte <le co11tact. co11şticrlt.e sau nu
4
111 J/einrich tt01t 0/ltrdi,tgtti :.l lt1i No,ral1.s, lJas i·rscJdeieYle. Bild
1 11 Sais de Schiller, Amintirilr d-/111 A11g1u1 /Jtd/JM de J::dgaT
J=>oe, IA diabl~ anwrcret4X de t •ar.otle. Hals1t1â. în Hoffniann,
\\lieland, Raimundi, Emile Ocschamp$. l<cgelc Tlâ. bolnav de
durerea de a fi pierdu< pe Hodope, se t>hmh;"• ln luntre. pe Nil,
la Merophis. printre zidin oolo...1le:
• Peste \!eclnle.ia undelor. aboarA lu1ttrcu lui pt1n4 ce dlrtlr'O
parte şi dinlc'altn a ~!t ulu l ice ridic:\ gr:\dinil~ v~1\dtntc .•• l>ouă
t.ie. ma.lt1ri de-u.supr;1 lor ca pe unturi d1:. n1u11t e, iarăşi două iti'11
nt11\lmiJe scă rilor itt.r:l$i d()uli. . . t::ruu se!lri t1rieşeşli ridlcate I•\
4

melor, 1tpR fAnlOnelor, cu1111">enclc sun:1, ~cr:\r1ciobuf sel1r\llo. '11 v4ut, l.toare şi fîcc::are treaptll eru o gr1\dln1\ lungti lolh1.s.ă şi loată lu1ne:1
r.4Jnll 1nccp fi ldlra fi prha ar1nonia n111estecatl\ s'aude- plin şi lllngt1ros lor rcpezitA l'as cu ll:as lu cer ~·nd(l1 u.:ct1 co ' 11lr'o ogllnd~ pas cu pas
sunetul clopotului. corc tmplc Inimo cu pttec •. ht infinilt.11 ~llulul • .. GrAdlnllt! 11e11dcntc h1tonrso str41ucea <.ldAnc·
Rtliluc tn rUu ş i printre ele pi"lrca el\ trece lu1111 c11 o cornoarl\ tn fundu l
n1>elor. Luntrea se opr-1 IA 1nnl . , • llc~clc ,;e tlctc jos t>alld fi ad~\11clt
Iau'! atm1>slcra lui Sadoveanu presimţ ită cu c'1teva. decenii
tnainte. Poetul de&crie curtea boierului , n1asa la care ,;c: ad11nă
toţi (vechil, •talmai>lru, 8Criitoraş, etc.). transcrie convorbirea
rn duh bătrânesc. (• ReJe zile. Dela Dumnezeu vin toat" şi
bune şi rclt •) a • cuoo1lilor •· De rcma.rcaL Ul\ cucon Dr4gan
Ciula, avar, dpdtat, cu fumuri de Domn : •Capul lui un calup
chelbe>$, """ul mare. fala sluţită de vărsat şi nişte mustă\i
sbo:rşite, groase şi toşii ... t. A'''• mărirr fi a111or c o nuvclă
mai ncgruz.zia11ă. rtctcrminată~ care 2.11gr~veştc laşul la anul
1840. luxul boniurist, jocul de eăqi, ci.'\Sa din care s'n ridicat
ln ul'lTla generali" liberală •acel contingent de ~a numi\I
oameni mnri :ti ltoi1li\niei •. lr1 salonul unei case nlari 001,.
stată •1uxu l s."\u n1ul b ine zis acea barbară s u·perflttonţ!l de n10·
bile scumpe adu.e din stnlinătatc •. ln salon se vlld pe un
di,1an t Ul'CCSC bătrânj « 1moaţ.j vădil de costun1ole 1n0<lc:rne
cc purt:tLU •. al(CUlil111(I car,can uri)c u11ui n.rl1i1na11drit, 111 nit
colţ ofiţeri L111orl •din acea clică de adiotanţi domncşt.I şi do
oameni lărA. 11icio treaba t. 'Damele erau frumoase. l111bti.·
cale dupi moda cea mai nou~ (din l"aTJS se fnţcle~c) •· Se
aflau şi consuli •trll111i. som11oroşi de oopti p1erdt1tc. l tl asi 4

stentă sunt ş1 dol eroi romantici, unul demonic. bla1.at. parănd

a avea J.S de an1 pr111 u~urâ dqi e de vreo 15: •uscat şi 1ub·
ţire de-o stat11râ <te mijloc•. •ochii de-o ~xpres10 extroon11·
narl •: • prtn pielea mâruk>r sale ,·edeat to\\ nt11şcl1ii ş1 to."\te;
vinele. Etc erau tart de 1Jârca11 oţele•. • l<as, c:i1 o fr11nto ee
se pierdea acută tn cc1l\11rile laterale, incadrată de 11n i)ăr roşu­
tnchis, n~pru ~ci amestecat des cu fire ele tot nlbc, na.sul tlbcal
şi bu•elc foarte subţiri •· Hâs supărător. Celălalt o un Don
Juan s t1av. n1elancoli(I, de t8 ani cu (J lru11l•: « 11n.lt!L, :.lb:l,
nctctlă 1 1>ăr lun~. nCb"tU istrălucit 1, « fai,;:l vânătă do nlbA • lt:L.iul
corect • t1'iat 111 tl'1:ir1l111r:l • ochi tntunl!CVŞi, tic cc1Jo::trc in<Jt>~·
criptJbllă; • l')ărc:tt1 nol(ri, rlar erau de tin a.11>.astrtJ t11t11ncetn~
asen1ă.nil tor u llll i t1n1nrnltl tt>r>i t t1oapt.ca '· /\ vcnu • ~tl l).,\.ţl ri n11~~t.
• ·c. -
transparentă a strugur ului negru •. • • sinclci l.Q(lilă ln apă 1.
• Poale: cA neumbriţi de gene atât de lungi şi arlic do dCSll 1\ctarul eo„tachc f)t1t1etrind.
o'ar li părut auit de iotunecoşi - poate că lumina neoprit.li. JJ. A. R .
396 - MIHAI P.M INESCU

.,. C...,,...

~-'u.-/--..,,,...
ro..._~ ~

-fi , .:..
....... • ~ "'* , ....__„
. -- genet.ic, părându-i·se a se naşte dintr'un ou ca cocoş (mitul
egipţiac .al oului plutind pe apa primordială Nun din care
iese lumina zilei Râ). O cioa.ră li cântă tla l tJa I tla I (căci
,,,f...~ . - „„ este avatarul Jui l'la). Intre timp gropari ai comunii 11 ln ·
groapă superficial to cimitir. E l se scoală de acolo fără a şti
"-' ~-~ "'<-„r•" ~ f•
biae cine este. Problema migraţiei sunetului se complică cu
~-..:...) ~..;-·, „, .t..-... . cazul dubluiuL Devenit Marchiz Alvarez de Bilbao merge
lntr'o uliţă strâmtă, la o vizunie săracă, se îmbracă tn chip de
gentilom bătrâ.a şi bogat, se duce ln casa unei tinere fete pe
care urmează s'o ia de soţie şi care U roagă s'o cruţe căci iu-
rr- - „_ beşte un cavaler. Marcllizul consimte făcând d.o nnei J\nna şi
Q donaţie şi pleacă. Un altul, se.mănă.nd aidoma cu el, visa că

.
- . f~· .k. -· 1·'~· 1ăcusc gestu1·ile lui Alvarez. lntaiul exemplar pleacă cu tră·

-·· "" ·-
. ~
„ ... f :..,,1„„,„.,..(.:,./ sura la un castel, intră lntr'o odaie fără fereştre, printr'o uşă
mascată pătrunde intr'o subterană cu mari stat11j de piatră
Oii - ,,_ "" .......,./~. .A'"'f--1 f ·- rcprc:r.cr1tând ea.valer.i tn zale, scoate dintr'o bute vin atât
# ~ .._,. • to tJ_. ~ ;(,,, ...__..., •.• ..(.,,..~
Et. ..J,ţ. ~·
'
i „„ _._ ·' „ ....
de v~>ebiu că trebue să taie cămaşa lui cu spada, se îmbată,
statuile joacă bopp. hopp. zupp, zupp. A doua zi, deşteptân·
du·se din beţie, cercetează subteranele pline de argint, aur,
f... pietre preţioase. Subteranele. comorile, statllile fşi au izvorul
..., „~ ,;,; · '"'~ in Ro.limli ln /.sf()ria prin/ului Zeyn Alas11a111 şi a regelui l(e-
.f ~
- . „_„ .„. „ .„· ..(«·· m'i /or. De aci şi-au lmprumutat elementele Wieland (ai cărui
giganţi de fier din Oberon joacă), Raîmuudl, Tiec.k. AJ. Dumas.
„-•.• „ .............
. ,!„ ,t...·- · •... ,. ·
. ./„„. . ~ • .;„ ... „~ „
Acum soseşte, spre mirarea slugilor, dublul care observă că.
„ ..._.„ „..,..J i maginea dia oglindă şe s(Tâmbă la el. Alvarez I iese de după
t„t;.,.,,„ ,.(. - „ •• .;_, _ .
• „ . , „ ,.. oglindă, se bate cu Al'varez 1.1 şi unul moare şie aruncat după
'!!:„_ _,, ..,. ogtindă. Se pare că e ucis Alvarez TI fiindcă acesta protestase
la actttl daniei, nerccunosc!ndu-J, 111 vreme ce Marchizul de,
rf~. c.""'· ·~ - •-""" 1'-"-"'
Bilbao cel rămas recon!înnă dania. Marchizul moare ln curând
.............._ c-L..(, '- - • scârbit <ie ingratitudinea prietenjJo.r şi a iubit.ei, care 11 părăsiră,
C*1' r1:,,,._,f. când 1 spre a„j incerca, te spuse că e .sărac„ Nouă reincarnare 1'n
~·- c= Jr:r.r- .Fra11ţa roinantică. Sicriu într'un paraclis ln care se află An„
gelo •om fără inimă, care dispreţuia femeile 1. Doctorul Dreilusş
;.,.A(,~~ -' f„ •. „t<'._ cf~ -'!i.~'4v; -"· (''~~„
i.I scoate de acolo. tl transportă acasă şi-l aduce In simţiri.
· '""• .-.,1 r.,. t - rl ...u. .}(,,._~l.:_.;::,.,A"": /I .
1\ngelo vorbeşte mai târr.iu cu o Lî.11ără femeie căreia fi zice
Scrhoare e rnino.selan:l dh1 Umpul boalei ( VJe1ut.). • mamă •. tn1elegem că sun t Tlil. şl Roclope. Femeia face nişte
f,..a 1nuzeul Scn1lnarului pedagogic u11lv. laşi. consi,tera·ţii ce aduc an1i11te de o scrisoare (•la. \vir \\•a.ren
cinsl Mann unei \'l'eib I •) şi de o poezie a lui Goethe
ş' se 11ierdt1 tn u1nbra ll&ltclor bol-\i de frunze a W-i'idinltor, trecu
111 lu:1 nina luneişi un1bra lui ~e ZURrăvea 1>e -ni1'ipul rărilri tor ca 1111 Acl1. c:lu '''arst 111 al,gclel>tt n Zeile11
elltp scris Ctl cărbune l)C 011 Jin\oliu ~lb. In (runt"ea grâdlnei cei m;)i A-teine Scl1,vestcr oder 1nclnc l:'rau..
nalt e era palului !uf, cu cu11o l ă rotuudit, eu ~lruri de eoJOaoe sttrc.
cu bol\i urieşeşti. {a.n1ă11u1lt11I :;c.: va rcg:ă..-.i ltt Grtl1tdca) :
„ Erau atât de 111ari acele :r.idiri, tnc~\t. regele pîirea t1n giin<la(·
nc~ru eşil f1·, lu111ino.1 11op\Ji care suia sclirile şi L.rccea pri11 boltilc ' · . • Este. o s h11ţlre elu<lalli ... l_)arc c-'aş O rcrueia la <Jar do
11alntutnt •. 1uoll, <le muli, uri pare cl·s mun1a la .. , ln s.tdrşlt. e o slm\lre dulce
şi ra1nillnril. - ,\ run11tul incu 11'aş suferi să fii •• • şi cu to3.te astea
fal'll,onul intră lntr'o sală marc, cu bolta plină de zodii Ic lub('.SC . . •
şi murii acoperiţi cu chipurile ·zugrăvite ale regilor, toarn ă - S:,„\i cx1>11c cr1 necastă $ Î1nţirc?. . • lrnl pa.re adcs câ 11.ol a1r:i
dintr'o fiolă de ametist trei picăti.ri lnt.r'o cupă cu apă de Ni l n1:ti trăit odată şi că eu te~a1n iubit- C-'un ontor nebu1) şi coplh'lresc ..•
şi vede metamorfozele lui ln 5000 de ani. Intr'o altll sală des· Vlstz arle$ ş·111l fundul vis.ftrilor lnelc vă<l Egi1>etul cu toată măreţia
lui şt fn1l parc e'am fosl rege şi c'orn avut o ferncie frumoasi.• ce
COJ>erită, cu pod.e aua de aur oglindind cer~l. coi1s11ltă, con~ se. nu.1nea Rodope. şi că acea re1neie eşti tu • .. '·
jurând oglinda, pe Isis care-i răspunde că universul este veş·
nicâ fo rmare a pulbetei după tipuri eterne h Pulberea e ceea Urmează o aventurii spi ritistă (după Cazotte, ] ung-Stil·
ce există. întotdeauna ••• tu nu eşti decât o forn1ă. prin care li11g cel cu Theorie Jet· Gtisl.tt'lt·iir1da, S chiller ~u Der Geisu,.
p ulberea. trece•) şi-i produce pe tablă ua cerc roşu de care sther, Cagliostro, d-nd Mcsmer, părintele Gassner, conjuraţia
atârnă degradant oameni, animale. plante. n1inera le, semnifi· duhurilor era la modă şi în Spirite Th. Gautier tratează evo·
când cornpenetraţia regnucilor şi transformismul, cel.ID ca 111 carea în oglindă a unei moarte). Cu d-ruJ De Lys, membru al
Die 1\1etamqrphose der P/lanzet1 de Goethe. Regele merge la societăţii mistice •Amicii lntunericului • Angelo ~merge tn-
piramidă, cu facla în mână, pătrunde sub colonade şi uria..')e tr'un club subteran (boltă cu muri negri, lampă ca d e dla-
sirr1uJacre de zeii se lasă jos spre un tac, l n mijlocul câruîa e 1nant) . Acolo un tânăr de :;ex incert, un hermafrodit n umit
o instilă, în care ins ulă e o dumbravă , ln n1ij l"oc 1iind un pie„ fie ~'7, fie Cesara; cu un nume luat din Titan de jear1 Paul
destal cu două sicrie. lutr'uuul se află moarta. Rodope • de·o (• Graf von Ce.ara>) caută. să clştige dragostea eroului. Emi-
spăimâ ntătoa_re frumuseţe -• . Alături ele ea faraonul n1oare. nescu va avea preferinţe pentru femeia virilă ori maternă.
Peste câteva rnii de ani. la Sevilla, copiii ;-Lruncă- ct1 pietr~ Cezara Jace câtev~L demonstraţii iluzioniste 1ri spi-rit\ll celor
tntr'ur1 bătrân nebun care cântă cucurigu. Donni11d in ti 11da executate de diavol ln l.< diable amo"re""' de Cazotte. Angelo
ur1ei zidiri1 uade„1 duce un franciscan, 11ebunul are ltn vis cade în stăpânirea Ce:r.arei ca tturturica .t n ghiarele vultltrului.t.
 ISTORIA LJTERATURll ROMÂNE - 397

•
•

l) uJ.>ă o fotogr::tfio incdltii, ncrctuşaLl.

398 - MIHAI EMINESCU
G. J)eo.1. Teodo.resco, slltdenl, la serbaren dela Putna 1871.
B. A. R .
• ~i·c nimice.sc-ti strigă femeia-voiu să„ţî beau sufletul,
sll. te sorb ca pe o picătură de rouă !n inima mea lnsetată .. .
îngere I•· • Ea-l înlănţui cu braţele şi cu picioarele .. • li strângea
tare Ia piept ca şi când ar fi voit să-l sfarmc ... •. Aceeaşi
Cezara !1) scopuri comparative tnlesneşte lui Angelo iubirea
blândei Lilla, fatll cu instincte burgheze. Nuvela e.r a pornită
pe <limensiuni intermi1labile. O istorie senzaţională, an1estec
de foileto11 şi bastn, a\rea să fie naraţiunea di11 Tco-uoslas şi
Frat1ttet1tari1t·t n care se deschide cu clescricrea unui ghetto
sucevear1 (legenda eterntllui lude11 era la _modă pe atu11ci)~
J,cvy Canaan. Tabinul, şi-a vândut fata. pc Hagar, ea să poată
merge la {cruşalai.ol Şi a omorit pe Ruben. ginerele, care pre ·
tindea din baui. Hagar e tnch.isă, cu copilul, într'un turn al
Sucevei de acel Ştefan care a cumpărat-o şi înşelat-o. Copilul
e m.ort şi ea nebună~ O altă nuvelă fantastică de w1 gotic
Cabulos J'1'C7.intă un cavaler călărind ln Bugeac, intrând ·111-
tr'un castel ruinal călăuzit de un sunet de clopot şi o lumin ă
misterioasă. După sinistre pied ici se trezeşte inlr'o sală ln
mijlocul căreia. o femeie moa.rtă in giulgiu alb e înti.nsă in
sicriu. Statui de mar1nură n.eagră cu săbil păze.Cic l11ainb1ntl
spre cava ler. Acesta se repede la sicriu, femeia ll sărută, ca·
stelul se năr-ueşctc. l.{ai târzÎ\l vcden1 p<.: ca\ aler Ja 111:LSă «intr'o
1
odae splendidă şi bogată, luminată de candelabre de cristal•
impreu11ă. cu Angela.
judeeal ca poem tn pro1.ă romantic Geni" p11,stiu aduce
''ota lt1i J>ersonală.. ·rt1111n Nonr, fiul t1n\1i pietrar ardelca1'1
face cunoştinţă la Cluj cu· loan, tânăr nelini~til care-l duce să
vadă pe iubita lui pe moarte, Sofia, fata unui violoncelist
sărac, Toma se indrăgosteştc de Poesis, sora Sofiei. actriţă de
mâna a doua. Toan dispare, Ton1a Nour părăseşte şi el Clujul
fiindcă a descoperit că a11gclica Poesis arc legături cu doi
dandy oorupţi al oraşului. Merge tnti<i acasă, apoi afl:iod cli.
Toan c • pribun • ln revoluţie (suntem la 18.ţ8) se alătură
cauzei. Tntr'un orăşel găs<işto honvezi în c:1sa popii şi pe preot
spânzurat Soldaţji se pregătesc să batjocorească pe lata
prelatu lui, dar cu un glonte 111 pieptul ci, Toma cunnă ruşinea.
Intr'un castel maghiar, ucide pc amantul Poesisei. Trădaţi
de 111• morar sas, Ioan , ·1~oma s unt atac.a ii de h<)nveii.. Ioan c
răoit de moarte şi ca să-l scape de chinuri Ll'ibunul cel bătrân
li retcală cu sabia cap\l.I care •se rostogoli pe frunzele uscate 1.
La Cluj, după re\•Olu\ie, Toma află ci\ Poesis murise şi dintr'o
$CriSOare tn\clege că ea se pro,tituisc ca sii întreţină pe tată­
s.,u. De acum încolo Jncep rătăcirile conşpirative ale lui Toma
Nour prin Europa, sfârşite prin dep„rta..-ca fn Sibcria. In
Geniu pustiu găsim întâiu l Jurual interior românesc de tipu l
l.Yerl/ier. Stilu l ·său e ur.\tul noi;ru, fant<>matîc, trecut dela
gravură Ja u_mbră. J?o\restl"ioru l trece J)ri11tr'1.11l 13uct1reşti
glodos şi întâlneşte la cafenea un Apol!Q demonic văzut .de
\ •\ 1inkelmaurl ~
• .. • Era rru1nos - d 'o frun1useţe Oemonic.3 • .1\supra tc\ci sale
palide, 1nusculoase, expresive, se ri<lica o frunte senină şi rece ca
cugetarc.tl tlt,ul flh»sor. far asu1->rfl frun\ ii se .sb11rlea cu o geniaUtatu
.slilbateci1 J.>ărul său llCgtU·Slr:llut·it cc cădea pe J1işte ltmeri co1u-
pacţJ şi bine f1icuţl. Ochii slli innri urdenu ca un roc negru s·ub 11işte
n1nri sprinccne stufoai;e şt tmbinnte, iar- bu.zele strâns lipite, vinelt',
e_rau de o asprinc rari1. Al fi crezut că e un poet ateu., unul din acel
tngerl c..:i.zuţl, u11 Satan .. ·'·
E şi Jamartinism aici, pree-o m găs·im boema gotică. a vaga„
boniilor roma11tici, pierclt1ţi în v iS<'îti l meta.fizice. lat! o gra-
vuri! de epoca Schelling- Jean Pa11I;
• tnlT'o noapte \'enl~e1n la ·roma. I.u1'1a s tr:lJuceu afară şl tn cas~
J\U e.ra J11n1;\nare. ~roma sta v isâ1td pe patul Jui Şi fu1n:1nd tn lungi
sorbituri dl11 un ciubuc lung şi rocul dU-1 lulea nrdeo prl11 tntunerlcul
od,ă.lei ea WJ O-cb.i\t de foc roşu e.e o.r sclipi ttt noapte •.
Cu oricâte stângăcii nuvela c tntăia încercare toainte de
Rebreanu de a vâri viaţa ardeleană orăşenească. ţ!râueascA
şi eroică in literatură. ~Memorialistul s'a născut la ţară lu Ar·
deal, mamă-sa a 1nuât cu fi1rca in 1nână, a fost dusă pe nă·
sălie la o biserică de lemn, pe groapă ardea o lumânare de
ceară galbenă. Mărită la modul romantic şi chiar cu • witz •-
uri, altă pagiriă lasă să se vadă exi•-tenţa şcolarilor ardeleni
pc care Slavici i·â <lescris rc~1Iistic:
• Intre cei pateu pi1re\i galbeni al unei mansarde sc\1nde şi lt1n-
gi\reţe, os:lndltc de~a sta tn veci ncrn~turală . locuiau c,hu::i l11şi tu
dezordinea cea 111ai deplină şi nt:li pac~i fic:l . l.1inga mic:-..a fereastra
stătea o masi\ nu111ai cu dot1fl pîrif>{\rc. c4ci cu partea o pusă se rii-
zima de perete. Vr'o LrCI _p iitori. C;)J'c; de c;ore tnaJ schloape, t1nul
cu t.rei picioare, a1t11I cu c l o\lă, la 1111 capill, iar cc l ăJnJt aşezat -pe
păn1411t astfel f1tcftt te. e ulci1I pc el 1)IC7.IŞ, un scnu11 de pale tn mij1oe
cu o g!).ură fl,lganiicli. nişte $fC:,şnlce de lut e.u lun11ln:lri de seu, o
lamr>ă vtc:he. cu gcnc:a1ogie c.Ureclă dela. Jo1npcle fllosorllor greci
Rio.căror studii J> Uţcau a u11<lelcn111,
n1ort1111ne de cărţi risipllc pe
1nasă, pe sub 1>r1turl pa rercastr;i: şi pri11tre grlnzJle cele lungi .şi
1
ttfurr1atc nle ln\•nnul11I, ce crnu c:le coloa.reu rea 1nohorttll - roşl t:.
t\ leru11ulul pilrlll. l>e priturl erau ~nitel e de. paic ş i cergi de lână -
ln 1>3n11i11t o rogojltul. pe tare se tulogcau 1,;olcgil n1ci şi jttcnu cii.rtl,
rU1n!lnd •1111 nişte lulele. lll1luro1•sc 1111 lutun c.·c r;lcea nesuferită
nt1no~rcrr1. ş•a ş a atât do 1n:irgi nită a 1nnnsardci •·
Partea a doua. e mai realistă şi deşi ma.i rămâne vagabon-
dajt1I rt1ral <l in romct11tis1nu l ger111anic aerul ardelenesc plu-
teşte pc deasupra :
 ISTOHIA l.ITll llATU Rll AOMĂNIO: - 899

• t ntr•o 7J frunloasU t1c \--arA tn1i fiieui l cgăturic:n, O 11usci tn vâr·

ful b4\uluJ şi o lunf tu i-•lcior pu druniul ccJ n1are fntp~r-Jit t'.Sf'. I lol...
dele rniro,cau şi ţe roc-t.:iu de arţi\a soarelui . • eu Inii 1>u$eJe111

go2tit fl flucruut alt'llC un cltnt tt. rnonotoo. •i

pâl:lrl• ln v4rlul w11ulul, •sitei lnt:ll lnmlea nlm4nca llbtr~ 11
11u111ial ltacll t1 ruori
pic:lturl tic sudoare tml ru.rgcau de JtC lrunlt (h:~A lunpul ot1rui11l1at.
• ZI t1c \•am 1>:,11° fll se:anl an\ Lot rnen. fărâ s:t ~tau <Ic fel. SoaN-lf'
ern hi opu"• t\l'tlll fnctpcn A se r.1coTi. holdelt p~re-Qu rQ :ulor1n (IÎn
frr-i.UJ1!il\11 IQr tuua,t tle·u·tu.ngut drurnului de \tarU 11n11ienll 11e'1'
I orc·c~u Jelit lu,·rll1 C'1\1111,ului, rt1 coasele de·n ~ptn:;ircn. f<'tCll} c·u
o:.lr tl 1ln111\c fu 111111lndo1u11nAnUc. boli lr:i~tau 111('(!1 111 ju~ ~I rarul
sri\r,1"°1in. lttr rfirt11ln ul cc mergea all\tur i cu ei ş i J>oencn diu ))lch•,
tş i ţ l 1.1 1 1 ulcrnul t ft u hl\I' hu I A~cu11s tu 111nl1Jrl 1ICJrtt1eu ~l u re~u l,
1>e ci 11·07.ncn do c:1,ruţt:l l' odul <Ic luntri. pe c·:,rc·I trecui •I ou .• .
l) u tlcvart c :.e \'dtl<iflu n 111 11 ţll 111el natali, urinş l b:llrl\ol r u rr un, 11•·
de 5)ea t ril SJ>~ l'{tl)ud nouri şi ll11t1111ând \epeni. s urJ ş i sJ1Wl 11i101Jl'O l t) I' •.

C!tncl Emi 1lc&eta catlc pe tenta săJbăt(cjci , 1x1ginil1· "'îlllll

m ai totde11u11ii mtlre\e. Homanu l a vea sll aibă un ~mrşit ,.,..,dnk
de url erot1 a l munţilor carpatici. Toma ~our s'ar li fttfuntlal
Ial S ibcria l>Ott.'\l:l, mai aproape de oceanul ln c are f)()Ctul
1>u1lea Valhalla, şi ar fi patinat-spre Xor<l, pe noaptea cu lu11l •

• Aici \•ftncx: ml·Rrn cti-rr1pfirdt din ora.şut sihirh111 1>:1li11c cu Mlr1

colind 1>e aţhlu\tl 11op\I hllRJ:i, ru giln<lul u.prlal de· • n11l n\1111"1,
ele-o da ln api\ ••. <IC·ft nturl~ .\ de.sta sbor astftl n(U'IJ>ltA p rl u c·:'l1n•
1>llle de ghlA,11. cu cojocul tllns fnc--~t rn1r WI om de zAJ>AdA, 1bor t11
o v i1.iu11e " Nordului (pă rea u1 c:l vân tt tlep:\rlalelr sltlc fn<'tnll'
fu Orirnl) ce \•O.ue.11z.A nesurl şi :stil1cl <le G hlaţ~ c.c r.e rldlcA ''••rY.I
t'U rrunten nlnsA tu rozele l1111cl. ,\des,ea ră.stlro luct1lna poli.nl 111
lnutUtelC' ş i t'UbllmC'le sale culori şi se rAsfriî ngr ll!LC111e 11t:o u uul lu
n1htos vis ceresc tn vnlurlle \'C'rr.I şi inlunc.cot•· a le ''ulrel ll l~h v ~ a t c.
StU1u·lle sc'rl'1bJ'ncli cu rnr.c ele <l lau1011t ş i tt~ fl r. \·:ilurllc p :ir u lr111,
nenu11 t.•1.: u lntlelu ngo t ~ I\ cl11111l iilor tle g hla lA tu culori rnu111-:tlcc.
$1 J>tin llCCll toerlo lunjt:'I, rrun 1 6ru;~ , teribil ă. iiboar:l l1111t•t·1\ 111l 11
flln\l'I vie, 1•nllthl ('U 111nbrn , vl-'lil oare co tn 111l t1J1l c, el'lnl f111d 1loh1c<
de pri11111.vnr:\ ••. eu l •.
Jn U u1-br11 '"'" l•:n1i11{·~u
incbip\aisc o 11ar;Lţit1nt· 1~trl-Ct111'
a.semănitoaru cu Litorin lui Pewr Schlemihl ins.'i cup ra111'ă111I
o ascen-5iu11e lr1 lu11ă. 'fovară.şa de călătorie ~ i:.tit·m:, ()1\da
A""" predecesori iluştri pc Cyrano de Bergerac, p<' l!Q11duu111
(L'hommr do>1s lu lu11r), pe Ariosto (urcarea lui A•tol lo ln
lu1>3) <:te. Desvoltată, iluminată de teoria apriori>mului, a.,.
censit1nca (lc\•i11e Sârrnant1l Dionis. P on-1i1ld dela id~ că llt-Î1l·
cip1ul lt1111ii c S1l1rit11 I e xprimat l a rântlu·i de u11 J1tan1ăr de.•
prototip! 1ntHv11Juall şi cA lumea nu este tlec{lt vi:lul oceswr
prototitJi Intru D u111nezcu. c u ajnto_r ul (o rt11Clor du JJCrcopţi,•,
ca.re su11t Lin11>ul şi .spaţi ul, poetul tşi pro1)11nQ s.i. u1·n1C'irc3.Seli
u1-i 08tfc l <lu nrcl1nou jn s us ş-i ilt jos, pe dr111ourilc t(n11;ulu i )ji
a lo spafi11 l11 1. 1\ r li greşit să se lnţeleagă că odată ad m isă lm u .
tiana ~~1Jr1o ritntc n tipa relor lnt-uitivc, 11u vcl.:t e cJ s(n1pld <lc--
1rtonstrat1c cu111 cA Jl ute tr1 sâ ne creăn1 n1on1cntul ~i locul pt:
Cfl t e-1 dor1n,. C:\11clu l ecntr3-l e scbopcnhaucria11 ~i constă 111
o.ceea cr. 111 nlar~ de existenţa idCJlor de •J!"ţ:i, cc se lncorpo·
rtrază vc~nic, MJ rt...'CuttOtlŞte şa o 1dee spcci.."llă a cuiu a, u11 1ntl1v1d
meu.!idc ce stilru~'t~ etern prin mulltphc1tatca lorm~lor
0011crcte J>rin care trece. l\u e deci vorba de puterea J>e care ar
a\·e"d--0 intli,·idul COllCTCL Dionis cte a r.hluroa luntca, ci tl<'
\•ir1utc3 i11tlivitll1111i n1etafiz:i c Zaroastru - Da11 - 01t1111-s - oo
Uc a. fur111a u11i,,cN11l ,1,,,.._.ţ 11lanuJ di,;n Ja care J>.1.rt1c1p.1. ţol dttJ).11
o annonit prt.--:ilabjlită cu to\i indj,·ixit n1etafiziei e<· nlc!\1ue.itc·
Tot u_I s11iri l,i1nl, Oilătoritl lui Oit>nis- 11..-ste n11mni i111 vis, o r'\." -
1ni11Î~('11 t ă o. avnt.rirllor, prin care 3. trett1L. Oe a11 f('I Ctllâtori~
ln 1111111 t111 C.'\tC nt11t o ilu.slnlre a apriori tăţii MJ>••l iului. C(L1 l'
ic.şire ~:li11 Ctutti11~C1'1 t, 111 IL111ă, nd ieă 111 a l1solu t., t.1111>:1 w-::-i
lă~t~ jo~ 1111ll-,rn, l\(liclL o apare11 ţ_ă vc11tr11 w hiul tcrcst1·ta,
Dio1.1.l~ Jş i t.:I:'\ :;:on1na d e tnccan i~l
u ni versului, care t' ij(1ntlir1·
Acolu tol cc gt\nd~ştu un prototi1l, găndc.,,e 1>1·cst"hl lit WII
a rcbaeii ~i r11r:i~)l 11irca vin4." iti cJ1l1• n~cc""~r cn 11u c,,,.,i,lut. 11,.
,\clorul 1tuliu11 l·:ruc:o.lCJ l \u.:o'I 111• rur11 l •; 11 1 i 11 c~l'U ~i jun 1111 1 şl il nu
rfl111:t.-' 1•ulu1.li1"'i111:1\I.
JJ. ; \. li.
reprezentări al Mufletulul itltliv1(l11a.l Inat l11tr•o i~t.aT.ă. Din
i1l11>rejurarea că fiecărui gl11d al $ău li urmează rea.fu.arca,
C\.-ea cc t11 absolut c firesc, deoarece gândirea indi,·idului me-
tafuK: este o imagi11e a. gâJ1dirii divine 11ecesar cn.:atoare.
Dlonis Lnge inel.eierua îndrăinca\ă cA ar fi chiar el Dumnezeul.
J-\Lur1ci cadt· dir1 cer, fiin(tcil făcuse 1>ftcatul Satanei şi oon(u11~
dase JJarliciJJarea Ja Tot c1.1 nlOlJ.> utur11lci;' \livi11ă.. Siste:n1uJ
(,! tJa.r u n pan tcisJtt -s11irit ua.liMt. Ji1·oul este a1;aY<: u ţa t u 11u1ncle
nir111 i~ a u 11u i i11<livid motaCi7.ic car,· a fost O<l.a.tă 7.ur<>a.-;t-rl1.
Pri11tr'a t>fJC.ra.ţ it• 1-.1agicit, 1>uni't11cl clc~ctul t11 cc11truJ u11c>r
ce.rc u ri astrc->logice <l i11t r ' 11n co1111 ..:U(li11 <le :\$trooom ic geo·
ce ntrită. Dlonis a.re rcvclrLţit~ u11eia tllu rci11car11ăriJc sale tre·
c ute, tn c hi11ul t.ălul;ilrulu.i 0:.Ln tlln vrc111ea lui J-\Je..xa11clr11
cel Bun . De ac<>I<) ~>r1 1,lr'•' 1111ull C•u1jurn~ic, se r idjcâ iu Jună,
prtleJ pentr u au tor de a tlt.~r1c f..:riclrca t:'1e11ic~i. seler1ară.
Ex1stcr1ţa ill lună e;tc rn.a1 nt1all o 1r1tu1rc a sp1ritualit.Aţli, ln
absolut. decât un 1J»s-Ln-' al l'rototapt1lu1 7.oroastru. Or1u1Klc
s'ar dt1ce însă D1on1.s. va fi i11sc>~tl <le nee..:a~1 (c;1ncic. fata Spă·
tar11luJ :\lesteaeăn i11 v·rc11lca lua Alexandru. :\!aria. in tinlt>ut
modem. La sfârşit Dt00" C:-lC glistl Jeşmal pe podeaua odăii
sate. căa, lit erar \'orl>ind, totul 11t1 fust:8t: ,tcci1t u11 ' 'is delt·
ra11t. Cezara cuprinde filosofia. pract.1c..\ a J>00t ulu 1. Contesa
(~eza.ra se indrâ.t;ostcşte dt" 1â11ăr11I cfl1ugăr leroni1n , m odel
al -pictor ului J;ra11ct:se<1. l~a în:-1uşi 1, căzuse (dupâ. o bice iul
em i nescian) t n genuocl11, 11l lJ)IC•rit11Llu· i l, fcc.:11u ne.."\ . D~mdat.ă
t11.t'ldrul :;e dovcdeştt: fr-igi<I, fii 11<-lcă, 1l111J!i ff1ârturU;irea lui,
1i l rebue t i1np t>en t ru Jcsvc:1IU\ rcn ,..c•J"1ti mccn Lelor. ferufJi1l~ _µr l·
rn~te scr isori d e la 11 11 1111cl1i u • l>ătr:i1l sal1a:;11·11 11, Eutbanasius,
lr1t r 111Jnre a scho1>ettl1t~uur·ienci t:u l li:llli:t.:sii. Acesta Lrăeşte
lu t r'o in:-.\11;'\ inelt~l de to:Ltc i>ârtilt· " '' ~tt1nci, un n.dcvărat
400 - MIMAI P.MINl'.S<:U

eden. Viaţi lui e o glorificare a automatismului • pe temeiul

natarii •. Nirvana schopenhaueriană devenind la cl pruicos-
mism euforic. Combinind pe Rousseau cu filosoful pesimist
german, bătr.\nul fuge de durere prin regresiune spre instincte
şi-şi preglteştc stingerea tn cascada unui pârlu. Moartea lui
va fi • o trecere molcomi şi firească• de care nu se terne.
decesul natural fl\rl boall\ de care vorbeşte Schopenhauer.
I cronim faoe Cezarei teorii asupra raului şi egoismu lui ln na-
turii, a.supra instinctelor ce îmbracă haina poeziei, luate toate
din peşimislul german. Ceea ce respinge ln fond ci, nu este
instinc tu] drilgostci ci parada exterioară. minc i,Jnn, coohetl\rin.
!~meii. El 1111 vrea sll fie ca tinerii •cu zâmb.i ri banale, cu sirn-
furi mueratice" dar ar primi dragostea. to toatll ingenuit~tea
ei animal!\, dcsbrilcatA d" convenţii. ln curând, rănind pe
Castellamare, care e 11epot ele Podestâ, [eronin1 e 11evoit sl
fugii. Nimereşte ln ciliar insula lui Eutllana.sius, lntore.\n-
du-se a.sllel la natură. dapll ce prin cllugl\rie "" depărtase
pe jumiltal• de lume. In ziua cununăTii Cexarci cu Cu1.<lla-
martt, marchizul 8ianc1Ji moare şi lata respingAnd pe logodnic
se rcfugia dl lntr'o mltnilstire. lntr'o zi ajunge lnot ln insula
lui lcronim şi amândoi. goi. încep aci existenţa edenicll.
Un clement de bazll al ascetismului schopenhauerian ern
castitatea scxual4. Castrarea tnsilşi nu repugna filosofului.
Dimpolrivl Emin01'Cu glori lică dragostea dar ln ipo$tazul cel
mal mecanic. Filră tndoiall existenţa creşte pc r:ldăcinile
răului şi un gânditor nu poate li teoreticeşte decât pesimist.
Soluţia radicalii. n problemei fericirii ar fi moartea. lnsil Intre
suprema conştiinţă metulizicll şi beatitudinea topirii ln Neant
există o ca le mij locie de tmpuţlnare a răului : tnlăturarea
c-0nftiinţci paraiitarc, din care iese durerea, tntoarcerca la
Instincte. DccAt conştiinţa mai bun instinctul, decât instinctu l
mai bunii moartea. Dar moartea e inutilă. căci viaţa e veş­
nicl ~l prototipil se lntrupează la infinit. Deci eroii emines-
cieni ou reprlm4 instinctele, ci încearcă doar a lnlătum su-
prastructurile civilizaţiei. ln etica şi politica sa. Emin~u Horia, ("Jop li Crişan. croi al unei ph\11uitc drame
a aplicat cu statornicie acest rousseauianis:m scbopcr1haueri- eml11uclene.
ni1aL Fatuitatea femeii de lume e condamnabilă. Dalila 8. A. R.
complică un instinct pe care li au şi păsările de două ori pe
an. Singurul stat temeinice acela natural, automat ca al albi· crearea armatei (hegelian lntr'asta). Ura defensivă de rasă
nelor. furnicilor, nu sta tul liberal alcătuit pe cale sp<.-<:ula- o concepibită. • E o urâ logic~. Te ucid, ca să nu ml ucizi.
tivă, lntemelat pc C-Ontract social (aci Eminescu c antirou•· Trehue s.\ pieri, ca să exist eu•· ln s tatele naturalo toţi mun-
seauian şi :tnlischopcnhauerian; lilosolul german tAgllduia cesc, deci trebue tolera.te clnselo pov.i tive ale căror U1terese
realitatea socială). Dreptatea e a lui Montesquicu care ad- sunt. a rn101liz.abilc. E.vroii se t\U!jtr;1g dela m11ncâ, sunt dar
mite legi ieşind din nlltura lucrurilor. Barbaria devine la Emi- primejdioşi statU lui . ln Smtul na tura l exist~ tn genere o clasă
nescu o • sănâlon.sll barbarie>, •obiceiul pământului • o ln- t<)nducltoa.rc specialliată, o olign.rhic, şi 1.rn monarh crctlitar.
s titui;u mai sol idă decât constituţia. Poetul crede cu pby- •Dacă. a lbi11ele ar- avea jur11alc, acestea ar fi foarte kgiti1nfs1~ • ·
siocraţii 1r• •ordinea natt1rală •. Forma statului natural celui (.)ricât s'ar sili poetul să fie don,r tan conservator , iar- ou un
mai tipic este s talul naţional, fiindcă popoarele lnlllţişeală o retrograd , aspira\iile lui merg ci\tr~ • sănă.toasa baroorio •
idee obiectivând volnfa universală. Uo roju de albine nu se a s tatttlui arhaic. dăinuind fntr'o 11~'tl1 ră. 51.lbntică :
poate glndi amestecat cu alte gângănii ln acest ln\eles al
puritâţil e 111gâ.tlt1tt a se vorbi şi de misiunea unei naţii . Cosmo.. S.\r ac:<I \an\ d• •u>
Toată tali11a \1 s'a <luţ: 1
polittsmul nto 11u e x istă, de vreme ce nu·i posibil • Indjvidul ,\cu clr1rl sule de ol,
care arc Sr1tr"adcvăr dorinţa de a lucra pentru societale. nu ~umai codru l111l erai.
poate lucra pentru o omenire, care nu există d ccAt ln părţile ll'nprejur Cl't$l cnu µu,lll.
e1 concrotc - ln naţionalităţi t. \,.osmopoHtismul e o simula- Se surpau lmt•lln\\11,
Ne:unurile 'nlbUtnlnrou.
ţiune . Naponalisntul duoe la rasism. Eminescu depllngc ln
t!r{1iile se. trece.au,
Domă mfiltra\in clementelor alogene şi crede ln alte părţi ln ~UJllUI eortrll l.ill l' fC ~ I CU1t ,
s uper1or1tatca rasei române, evidentă 111 mediul pastoral. Şi tn u_1nbra cca de \'c.t'l
Uneori o un rasist absolut respingând pe hibrizi, a lte ori t:urscau rllurile reci,
l'°lm 1>cg1oo.r~, roi1ton1·c,
admite asunila\tunca prin lncn1ciş.-.re, apâsîlnd doar o.<1upra Avi\nd 9:tnst1rl tic lt.vonrc.
factorului limbfi . .ln orice caz nobilei rase româno pastorale
1 se opun •damblagiii• bizantini, • grcco-bulgârimea • orl!.- f~anineseu\ 1sa vc 11npt:'lrat.ul~tăran, din basrne, care t iese
1

şe r1ească. De vre111e ce sta.tul natural e o formă a naturii ş 1 ~ra 'n prispă să stea cu ţara do vorb.~ • şi Iliră :să aibă noţiunj
natura e luptll, rllul fundamental trebue acceptat şi rlLzboiul, de drept şi de politică, judecA pc supuşii lui numai cu bunul
care e o luptli pentru existenţă. cultivat. Eminescu laudă si m\, neajutat de vorbăria inutili'> a avocaţilor, căutători de
 ISTORJA LlTERATURll ROMÂ>'lE - 401

ŞI de-I vremea bunA, rea,

Mie--mi curge Dunărea .
Numai on1u-I schimbi.tor
Pe plimftnt rAtlicltor,
Iar noi loculul ne ţ-tncr11
Cum ttm fost aşa nlmAnem:
A-larea şi cu râurlJ~. ·
Lumea cu pustiurile..
Luna $1 cu soarele.
Codrul c11 izvoarele.
Codr11l, marea„ râul. luna sunt ide~ divinităţi, 11u fenomene ;
fenomen este doar omul. Acesta nu are nicio interNenţie tn
dcs~urarea numenilor, suferă doar rotaţia. Concepţia e adânc
ţărănească . Pentru ţăran grâul • s'a făcut o sau « nu s'a făcut•,
porumbul se usucit <Ic secetă sau putrezeşte de pi.o aie. Omizile
mănâncă poamele, vitele mor de molimă. Orice gând de in-
trare ln cursul naturi i e J>Timit cu iroaie. ŢhanuJ n•aduce
pe jglliaburl apă din râu ca. să concureT.e divina ploaie, va chema
pe popă să iasă cu icoana. Spiritul său arhaic n'are tncredere
tn sine, ci priveşte cu nepăsare curgerea lumii. Nesimţirea
aceasta. metafi•ică. place lui Eminescu. Omul lui trăeşte ln
sublimă neştire de propriul trup. Văduva tincrică tş\ petrece
viaţa într'-0 căsuţă din pădure, năpăditl!. iama d e zăpezi:

Jn p~durM nepatnm•ă.
O clscioa-riî e ascunsă,
Nu·l aproape $1.\l. nicl drum.
Singurică„1111 sl~ ncum,
Ooor din horn fi iese rum.
Cine '11 eul o sâ·mi şadă
Oe nu·l pas.I\ de iapad4
Care cade i'o sA cad.A
Tot, grămadă 1ie grtmadu
Oe'nlTec& gardu 'n ~grada?
PJln' la ~traşln'o s 'ajun~(I
Un erou din ce,11u µ11.' iliu: Avra1r1 IOl'ICU.
Oe s'alego iarna lurtgă.
8. A. ll.
Ea hibernează lntr'o leneşă pilrăsiro de sine,
•cârciocuri • şi de •noduri tn pa.pură •· P e câteva QTi poetu)
Pi\rul el cel ne·gro, lnoale
s'a lncercat să c-0mpună divanuri domneşti. Iatr'unul Strolca. DesfAcut C"-4dea la vale.
Pepclea. Haplea. Baba Qlssandra. vin să ceară <4-cptatea
lmpărăţiei : şi adoarme pe scaun :
Ptp. Bine v•a1n· g::lsil, J1npdrrtte. Adoarme astrei cun1 şode,
- Bine. aţi vcnll. l~I , ce se n111i nude? Fus-ul dira n1Ani li ca.de.
Ptp. Buntt po..ce, tm1>?irnte.
Str. Ş'o babă . Ne,•asta• tinără •a. lui Călin, în Joc să-şi îngrijească pruncul,
Pe.p. An1 venit Jmpăra.le c'o jeluite, ca din partea obştiei s.1 doarme tolănită P<l palul cu paie tn v~eme ce bordeiul ei a
ne z:l8 ~ bale ·grlnd.Jna, ogonta şi mor vttele- şi iaca .$~ vorbe.ase.A
intrat rn mişcarea naturii :
Stro1ea.
Str. O babă, lmpArate. Un plipuc e tutr'o grlndll, cclllalt o dupli uşă.
Haplta. A.pol sA vedeţi ~fArille voa.~tre că de . . . ciurdaTii
tot copil su11tem t1npălăţieicum vine vorbn - Iacii iică cltlar vor- Prin gunoiu se prlmblA Iute legilnatll o rl\\u~cA
ŞI pe„un ţol orlicAeşte un cocoş, fJ1cltls lu cuŞ<:ă,
nicul deJa noi din sat cA şi el uite-a v:lzul. când a men cu calul lntr'u.n colţ e colbăită noduros Tâşniţa veche,
peste clmp, cil Pepetea venea din păd.U.re . .. iaca omu-I de foţA, ln cotlon toarce molanul plcJilAnA.ndu„şl o ureche.
ln1pi'i.rttle ... poale, să spue Chlar el - nu„l aşa măi Peptfea c6 tu
veneai din p!ld11re? • ~1JY.eria t noastră. e natura Jui Emit1escu . .Natu.ta tnccpe
Ptp. Ba llŞO I
Hoplen~ Apof de I nu tic cu? acolo u11de tncetează oprirea 1n loc, prin industria omenească,
Str. O babă 'mp;l.mle I a cleroentclot şi moleculele sunt slobode din nou să s~ desfacă
Ptp. Taci mii I etc. şi să se lmprcune. A putrezi în albia unei ape, a dormi până la
umplere.'l odăii d e păianjeni, a. fi troienit d e zăpadă sau de
Eminescu nu este, cum se zice de obicclu, un poet aJ na- frunze, a te • des/ace • tn univers, a.cesta e conceptul. Supărat.
turii, al decoraţiei vegetale, sau e departe de a fi numa.J atfil. ~eseul rigă se părăseşte tu voia proceselor vegetale şl
Conceptu.I nostru de na.tură (estetic) provine din întărirea liiiolog ice:
eJementului inert tn paguba ce.l\1i viu. Eminescu nu e nici
măcar un descriptiv şi toa-t.o imaginile lui, puse laolaltă, ne Nu.şi mal pieptena Jtlcl capul de al4ta suplraro
dau o natură .săracă. Natura lui e o entitate metafizică, ma- Şi 1nsa ca Să li creascll. pest e piept o barb~ mare,
(~are- cade jo" tn noduri ca şi c.O l ţil. ce nu-l pe.rit,
teria ln veşnică. alcătlllre : Stă ssl crease.A farbl "'11ţr•tnsa 1 s•uu1ble gAze ca puzder~ I.

- Ce 1111-l vrcn1ca, ci1nd de veacurj

A-ţi cre~te iarbă ln barbă. iată natura. Dionis se tmbată
Stele 'mi ~cânteie pe lai;uri
CA de·i vremea rea sau bunA cu ~nzaţia creştcdi sălbatice a pârului înfundat tntr'o că­
Vântu-ml ba.te. frunza-ml sun:\\, ciulii de miel, umblă prin ploaie. simţindu-se ud ca. vitele, ca
402 - MJHAI EMINESCU
Avram Iancu, bolnav.
B. A. R.
un tberbece plouat •· babei din poveste îi placo să fie cău­
tată to capul ocrotitor de vietăţi, păianjenul îşi ţese în linişte
pânza din tavan şi până în podelele odăii fetei de împărat,
unde nicio activitate umană. nu tutbură aerul :
Iar de sus pll.nl 'n podele un pa1J1Jon, prins de vraJA,
A ţesut subţire pAniă stt.lvez!e ca o mreaJA;
TremW'i\nd ea ltcurqle şi se pare a se rumpe,
IncărcatA de o burA, de un colb de pietre scumpe.
Eminescu proferă casa vie, unde viaţa se naşte
casa tn grinzile căreia stau greeri:
Toamna trun.zeJe coll1tdă,
Sun' un grier sub o grindă,
casa strivită de arbori :
Stau tn cerdacul Ulii . . . Noaptea-I senlnA.
De-asupră·ml crengi de arbori se ll)Und.,
Crengi mari ln fiori de umbrA mă cuprind,
Şl vAntul mişcă arborll 'n grAdlnA.
De aci vin la poet acele imagini de decrepitudine, locuin-
ţele intrate în putrefacţie. surpate de ploi şi d e muşchi, !nă­
buşite do păianjeni, grădinile sălbăticite, întoarse la starea
incultă :
• In mijlocul unei gr-.;dlnl pustll, unde lobodele şi buruenlle
crtscuse mari ln t11fe negre-verzi, se lnalţll ochii de fe:reaslrA
spart.A a w1el case veche, a cărei streşi nA de şindilă era putredă şi
acoperitl c•un .muşchiu, care strălucea ca bruma tn Ju1nl11a cea
rece n !unei. N~ trepte de lemn duceau ln cotul de sus al el : Uşa
mare deschid. ln balconul calului de sus •• clătina sc4rţtlnd ln
vAnt şi numal lntr'o ţlţlnă, treptele erau putrede şi negre - pe
ici pe colo llpseau cAte una aşa tucAt trebula sA treci două deodatA
ş i balconul de lemn se cl.ăUna sub paşi. El trecu prin hăţişul grădlnei
şi p.rln zaplazurile nArulte şi urcă Iute scilrlle. Uşile toate erau des-
chise. El Intră lnlr'o cameră lnaltA, spaţioasă şi goalll. Plireţll erau
negri de şlroaelo de ploae ce curgeau prin po!I şi un mucegaiu verde
se prinsese de var j cercevellle. ferestrelor se eurmau s.ub preslunen
tidurilor vechi şi gratiile erau rupte, numai rădăcl.nlle lor ruginite
se Iveau tn lemnul putred. ln colţuril e tavanului cu grlm:l lungi şi
mol1orttc palnjenl.I !şi executau tăcuta şi pacinica lor Jnd\Utrte .. , ' ·
Marchizul de Bilbao irttră şi el tntr'un astfel de caste.I.
Grădina e părăginită, zîdurile risipite, copacii bătrâni uscaţî
şi 01!.pădiţi de genera\ii tinere de arbori. Curtea castelului e
« plină de ierbărie şi de huciu sălbăticit •· lnlâuotru mobilele
sunt veştede, aerul bolnav. Clubul tn care e dus Angelo e Io·
grădit t c'un gard putred de mult •. casa are varul t lnegrît
de ploae şi vA.nturi •· 'Un castel misterios din altă pa.r te. e
mai mult o ruină, cu acoperământ surpat, ferestre sparte,
lemnărie putredă şi năruită, podeţ putregăit. Mânăstirea lui
Ieronim e intrată in putrefacţie. Circulaţia elementelor a ln·
cepul, iar ierburile şi gângăniile tşi trag substanţele din zi.-
dărie şi lemnărie. l'e ziduri furnici.le !şi fundează state şi pro-
cesiile de gâze se soresc. .Brusturii, lumânărelele, sulcina,
măzărichea sugrumă iatul din mijlocul ei. Omul este, ln mij-
locul acestei naturi, un turbtml.tor al nmril l.inişti. Eminescu
mai vede divinitatea .nepăsătoare a Cosmului, sub chipul
enormei privelişti geologice, asupra căreia gândul sboară ca
un fum neputir1cios. întâia descripţie mare a poetului e aceea
a solului selenar. fără oameni:
• lnzestrat cu o t11chipuire urieşeas căel a pus dol sori şi trei
luni tn albastra adil11cime a ceriului şi dl:ntr'un şir de munţi a zidit.
domenicut său palat. Colonade de stAncl s·ure st.rcşi11e uo codru
aut.Ic cc vine tu nouri. ScAri lnall.e coborau printu coaste prăbuşite,
printre slll.nci de pădure ponorite tn rundul râpelor tntr'o vale ln-
tlnsă WatA de un Ouvlu măreţ, care pma· a-şi purta Insulele $1\le
ca. pe nişte corll.bll acoperite de dumbrave. Oglinzile luc!I ale valu-
rilor lui resfrll.ng ln adAnc Icoanele stelelor, fnc4t ultAndu-te ln el,
pari a te uita tn ceriu.
• Insulele se !nălţau cu scorburi de tămAle şi cu prund de ambră.
_Oumbrivlle 1or tntuneeoase de
pe maluri se zugrAveau tn fun-
dul răului. cAt părea cA din una
ţi aceeaşi rldi.cinA un raiu se
lllllţa fn lumina torllor, altul
s'adAneetle ln fundul apel.
Şiruri de cireşi scutura greu
omAtul trandafiriu al lnilorirel
lor bogate, pe care vântul li
grAmAdeşte ln troene; !lor! cân-
tau tu aer cu fnmze lngreuete
mereu, de gândaci ca pietre scumpe,
şi murmurul lor umple.a lumea
de un eutre.murvoluptes. Greerl
rll.guşll! c.lntau ca orlogil arun-
cate tn Iarbă, Iar pAJenJenl de
sm.orald au ţesut de pe o lnsulA
pAnA la malul opus un pod de
pAnzA diamAlltlcA ce steclOJle
vioriu şi transparent, lncAt a
Junelor raze pătrunzând prin
el, lnverzeţle rAul cu miile Avram Iancu.
lui unde ' · B. A. R.
 ISTORIA l.1TERATURU ROMANE - 4-08

Luna a<:easta e un ~den, tn care !actorul incon.clu are

două tnfăţişeri aparent opuse. Intâiu o putere germinativă
uriaşă, o mişcare moleculară neîncetată ce înăbuşe o rice svâc-
nire a conştiinţei. Omul picat to acest mediu supra-cosmic,
leşină de parfumul cel lu11atic, devine strigoi ca fata din po-
veste. Conifeţii, colosali, dau nu leziuni ci t scorb\1ri • de tlmâc,
răşinoasa ambră se adună Io pnmduri. Cireşii se .î ntind tn şi·
ruri şi aruncă a tâta floare, tncăt omul mărunt e troienit. Ve-
getatia şi fauna s unt euforice, tşi ţipă bucuria de a se înmulţi,
IJorile • cântă • iar greerii răguşesc. de voluptatea scârţâitului.
Pe d e a1tl'l parte tnsă poetul măreşte lucrurile inerte, aslal-
toase, munte, stâncă, tocă, având o atracţil111e cltre piatra
preţioasă, adunată to Dllll:i cantităţi. diam.aut. smarald, cum
e aceea din Avata.rii F0Yacn.11l14i Tltl. Iubitei dia lu.oA, erou)
ii •'l"ază tn păr •o citadelă• de diamante, iar ea, pentru a
avea bani de joc la cărţi, adună stele de aur din valurile apei.
Cerurile sunt de .: oglinzi .t, lacurile au •apa de aur t , cu • şi„
roae de stropi d e stele'· Aerul, sunetele par şi ele • de argint•.
Grădina fetei de lmpărat e de aur, c u Oori de pietre scumpe.
ln fond, sunt două trepte de urie şenie. Pe cea mai de jos omul
are lncă viziunea lumii vegetale, sentimentul rărit al creşterii
ei. l'e cea de a doua conştiinţa pluteşte ca o nJil)usculă gan-
ganie pentru care un bob de apă a devenit un solid impene·
ttabil. En1jnescu J)riveşte lucrurile de obiceiu.. din acest un-
ghiu de -v edere djs·proporţionat, <Jin care pricină natura lui
devine o arătare vulcanică tnf:ricoşetoare, nimicitoare:
Nu vedeţi că tn turlune vă blesteaml oceane
~ -
t:trlu a. crat.uelor gure răsbunare st.rlg vulcane
l:ava de evl grAmădltă o reped adAnc tn cer.
Codrul eminescian e preistoric, tu ci omul se pierde ca o
furnică :

lJt muttll ee. puternic din codri s'ardlcă

Giga1111 cu picioare de sUnci de granit
~:u fru11tea trăsnit.ii_ ce norii despică
~i vulturii 'n creeri palate„şi ridic.A
Şl uimiţi stau t1l soare 1>rivindu-t ţintit.

Acolo prin ruini, priit stAncl gr:ăn1lidltU

E peştera neagră s4.hast.rului n1ug
Stegad prAvAlill pc•te rAurl cumplite
Şi stanurl bătrâne cu muşchi coperlle
lt1ce.t se cutremur copacii de fag:
Vuind turtuno„a-1 şi straşnică arpă
'l'rec vanturi şi clatin pădurea de brad
Prăval pietr-e mari din culn1ea cea stearpd
Arunci! buelill cu porni şi cu larbi
Ce'n urlete tn râuri se nArue, cad.
u -.nd Mu~alin intră tn pădurea dacică de acum , cinci >ute
de ai " el dă de w1 spectacol
geologic anacronic. 'fara
creşte incultă pe deasupra
ziduri l or Sa.nnisegetuzei .
Vrând să descrie, ln line,
Moldova după pretinsa ln-
sen1na.re a unui om din veacul
tre<.;ut. EmiJ1cscu ne pune
sub ochi w1 soiu de jung)ă
cu desăvârşire arhaică. unde
până şi oaia e•te sălbatică
(dupll Descrierea Mo/d(fl)eÎ
a lui D. Cantemir) :
•. . . Prin nAslpuJ pAraclor,
ce se tncep din 111t1n\i .se gă ·
stşte J)r~f de aur, prin codri
Avram lnncu . sunt cerbi. ciute. Câprloare,
8. A. R. Uivoli selbatici şi 1n munţii
1\ vrarn tancu. B . •~. R.
f1espre .-pus o Ji:'r~. 1>e care lt-1oldovenil o numesc zimbru. La
n1lrtme ca un bou dumesnic. la cap rnai mjc, grumazu mai mare,
ln pAntecc s-ubţiratec, n1ai nalt fn picioare, coarnele tl stau drept
ln sus, sunt ascu ţi te şi numai puţin plecate lntr'o parte. Fiară &Al·
batlcă şi lule, poale să sac cn şi caprele de pe o stâncă pe alta. Pe
li\ngă ho tnră , despre cdmpurl, sunt mori cărdurl de cal sălbatl.cl.
de
011.e cele si\lbotlce caută păşune lndărăpt hrana lor, căci ln gru-
mazul cel scurt nu au nicio lncheleturJ! şi nu pot &A-şi lntoarcA capul
niC'J 1ntr'o parte (lin a dreapta sau din a stânga •.
Stânca granitică şi oaia cantemiriană şi pe dea.supra u11
codru fabulos în umbra căruia să mişune până la S<!robire
cerbăria şi iurnic.'iria, acestea. sunt simbolurile naturii em i-
nesciene, care pe deasupra trebue să-şi aibă sediul firesc ln
lună. Peisajl1I 0\1 e realist, ci sintetic, construit după aspira·
ţiunea selenară. Oe pildă insula lui E uthanasius in apro·
pierea oceanului, tntr'un lac, aşc;,at la rându-i lnt r'o vale
lnchisă de stânci uriaşe • i idite de jur lmprej ur, una peste alta
până în ceruri • şi aseamănătoare cu o nibbâna > din Sullani-
f>dta, insula in n1ijlocul apei unde s ub tore11t oame11il cat1tă
• tlistrugerea bătrâneţii şi a morţii " aparţine acestei geologii
mitice. Fluturii blânzi necunoseând primejdia omului se
l\'f"ază pe capul lui leronim ca pe o floare. Acest fel de natură
primară, e «şa d e crudă şi tucărcată de seve, lncăt individul
cuprins d e mari beţii cade frân t, adOt'J'llil. Cezara ameţită
de iarbă ş i de apă e gata să adoarmă, apoi gonită de fluturi
afeargă t nebună•· 11lorir1 e aro1oit de mirosul teilor:

:ii!•
404 - MIHAI BMJNESCU

•
• I• •

•
•• l
I
... •
•
•

Societatea. liberali\: Eugen Carada, o vlcllm.A o Iul Ernlnescu.

Soţia pictorului C11rol Pop de Szat.bmary.
R. A. R.
ŞI ••b u.n ltlu el de pe col se dete,
lWntlnse ltneţ, Jos pe Iarba moale.
Din telu se scutur llort ln a lui plete
ŞI ma.I ci-I vine IA nu se mal scoale.
ŞI calu-I pqle, Oort purtAnd ln spete,
Presunul lui ,1 şeaua cu paftale.
ln valea de miros, de 1'11url 1>llnA,
Io umbra dulce blne·I de odini.
Şi Dionis se trezeşte stupefiat de l{ln pc o câmpie cosită.
înclinarea pentru natura grandioasă ll !ace pc poet să caute
priveliştea exotică. muoţij Himalaia. valea Gangelui, Pale-
stina cu •codri de maslin • şi cu • lunci de dafin 1, Egipetul,
Sahara cu «volburi de nisip•. Grecia, spaţiul mediteranean.
.Natura din Cuara este ltnlic!I , ln grlldlnd sunt portocali şi
marea e pe aproape. 'ţara geticii din Gemenii se află la mar-
ginea mării şl are ln vegetaţia ei chiparoşi :
Se clatin vlsAtorll copaci do chiparos
Cu romurlle neerc ultnndu ·~• ln Jos.
Iar tel cu umbra lulll, cu nori pnn lu pllmllnt
Spre. rnoren 'ntunccottl •o ~c uturA de vAnt . . .
Alături de exotismul orient.ni stă borealismul. Singurateca
panoramă polară esle mai aptă de a n& da ideea unei naturi
8 . A. R.
sublime, ln miezul c1reia omul e o mărunta. pat<\. Eminescu
descrie Si~a. cântă marea lnghelată :
ln Ouvli ea mlşe'a el stanurt de ghlatG
Sfiinntnda-le'n valet ea strigi rrulreuţ~
Şi stAnd pe stAncA lnalţA, 7.ldette.
Bolţ; mAndre ridicA ~I Iar rislpqte.
Când compunerea nu ingădue peisagiul nordic, poetul se
mulţumeşte cu priveliştea invernală, succedaneu al liniştei
biperboreene şi al farmecului vulcanic al lunci. Tablourile
de iarnă sunt numeroase I.o opera emioescianl. Dar mai ales
Eminescu amestecă însuşirile iem.ii tn celelalte anotimpuri.
Sub lumina lunii o stradă pare ninsl; cireşii lşi • scutură grei
omătul trandafiriu al tnlloriru lor bogate• pe care • v1ntul
li grămădeşte în troooe •· Poetul lmperecbead chiar meditc·
ranea.nismul cu borealismul creă.ad un peisaj mixt (•Era o
noapte italică amestecată. c11 frigul iernii t spune tr1 Aur. tnd.-
rire şi amor), cu 1,ăpadă şi rodii:
Şi tu cAnd upllrea„vei ziua să pnrA noapte.
Astlel de str.llucllll să fle faţo to,
lncet .riumai phae sl se ulmcascli 'n şoapte
Dbi crengi de aur mAndre sd cada rodii coapte
Ş I puul \Au s<1 calce pe un covor do nea.
Ceea ce se numeşte de obiceiu natură, ndlcă aspecte geo-
logice, faună şi lloră, se găseşte la Eminescu lntr'un chip el•·
mentar. Nu varietatea & nota dominantă ci dimensiunea.
 IS'l'OfllA Ll'l'Efli\T.URlf llOMANE - 4-0b

Vlnlilil şi Horia Rosctli, 1111 • bulbuc•\llor ochi de broască•

B. A.
cantitatea. Aceasta e det~rminată prin puterea de a i11timida
conştiinţa şi a o a11ula. Cutarl versuri conţin 11umai noţi\1nea
simplă de codru, dar tntr'o proporţie colosalll. Pădurea
noastră empirică are o durată Limitată, fiind supusă desagre·
gării, codrul eminescian lnsll •creşte • peste marginile de timp
ale domniilor, peste acelea ale raselor, el este de veci. Ima.•
ginea aceasta egipteană de trăinicie peste milenii determină
dimensîu11ea microscopică a om11lui şi deşteapt.ă. acel sentiment
tipic eminescian de nevoie Qe ~ se lăsa tn voia di11am icci lî_rii~
Codrul de aramă din Căli11-nebumu pare crescut pe u.n teren
v ulcanic. Urieşenia privellştii de altă pia.netă, cu mult aşupra
puterii de adaptare a omului, treicştc o jale sălbatică:
Nalntea•A şi o vede 1Angă apa arămie,
Culegât'd nori a1norţl.te tle pe ntalurl CCJiUŞÎl!-
ŞI punOndu-le ln poala grea de florile de plalrll,
l...t•n1ine.az~ lu"a 'n i'Crurl caun foc pe-·o marc v~ltrâ ;
Col\U mun\.ilor cc .rup\i's, uria•e stânci de crcn1cnl,
Ce pilrc\11 şi-l ridică lndăriltnlci. suri, llsemenl,
Vântul ca.r e trece 'n şucr, noaptt..a suri\ ~I bolnavA
Umplu cn sălbAticle ară.moasl - acea dumbrnvA.
Plldurea de aor e ln schimb un loc de fecunda~ic slobodă
unde balta germinează •câte-o muscă, ca.t e-un peşte t, puşi
la aceeaşi dimensiun~ . .lntrarea în inima. acestui loc 1lcpll ru1\S
de om înfioară;
n.
Eugen Cnratln. li. A. n.
lurbn lut cit1:llorc.şte, o pctealA: stiitfftoarc,
t:e ~cll11lnd ca n1li de raze l"'ub ni nopţii dulce soare,
Ponrti1'1• g~lbenatecl unde s1>lcc de 111:lrEtă.rilaie.
f'lorile de n1oc ce umfli\ noaptea c:a11ul lor cel maro
Nun:lăi tJuturl mlc:I alb:\llri şi mnri roiuri de nlblnc
c:urg Io râuri sclipltonre de luciri dian1n11line,
Ş-u1nplu aerul cel dulce._ de cristal l:ll de rAcoare.
t\ J>Oph:lrclor de ntuştc. sărbători mur111urătoare .
Intr'o pădure tn care iarba călătoreşte iar fluturii şi _muş­
tele roesc nti e loc pentru 01n. O astfel de n<...tură exercită
asupra. omului acea apăsare ce S-O chiam1l jale. Individul simte
o amorţire, se vede căzut în tumultoasa mişcare germinativă
şi la. o mireasmă prea tare ori la un sunet mai prelung dort:şte
s'adoarmă sau chiar să moară. Toate poezii le lui Eminescu
exprimă. această !nectare a rezistenţei individuale, pasul de
lunat<'<; către Jac şi codru, locuri de fermentaţie:
1, rin u rnn1urilor n1reajU
Sună ]nl11lc tn urechi
Cântec dulce ca de \•raj:1
Oe 511b leiol nnll şi vcchl11.

Trec:e setbeJe„arglnt.oase. t rece-o va1e, - un cofca1ttaur JnrA su11ctele sfinte

PAnQ vede <llnnlnte rl\sărind p~durca do-•ur. Mişc.~ jalnic al tău piept,
f\1u1t rrun1oasi'\ e p;ltluren c t1 ~ a el trunchi de aur roş , Nu n1a.i cugeţi fn:'.linte,
Ce tn frunza lor cea moale sospinau tntu11ecoşi. Nici nu cat1\i lndârllpL
406 - MIRAI EMINESCU

CI-asculţi .mii de plsilrel• priveliştea, aruncând asupră·l o brumă cinegetîcă, stejarul

Cltlplnd ln verde erAng măreşte prin marea lui coroană cA.mpul de alu.necare al lunci.
Cum de--amoro·ne•l'!tre aJe- fagul ne duce la codrul de o singură esenţă, salcia e copacul
StAtulndu4e se plAng.
lacustru, nucul, cireşul, mărul sunt pomi de livezi, simbolu.r i
Natura aţâ.jă. pe de altă parte, dorinţa de tmpreunare. ale lăcomiei copilăreşti, mesteacănul indică pri.n scoarţa sa
Ea este Edenul, locul sex,u.alităţU, de aceea poetul !şi strigă albă altitudinea invernală, paltinul prevesteşte regiunea car-

acolo femeia : patinli., salcâmul e un pom de albie clisoasă, liliacul sim boli-
zează tn sfârşit fragranţa primăverii şi idila j uvenilă :
,Bu to cer dela Izvor,
Dela codrul cel de brazi, A noastre inimi
!şi Jurau
Dela vAntul ce lovt, Credinţă ~ toţi vecii,
BalaamAnd al meu obraz. Clnd pe cA_r i.rl se scutura11
De noare llliecll.
lntreb munţJI' cel tnatţt, farba c 11arcotică (plantă de lună, necll.lcată de om) şi e
Dela rAarl. eu te cer, aşa de lnalt:ll lncât poate ascunde animale silvestre de man
Oe-au vAzut cumva asct1ns
.Al vjeţl·ml giuvaer. proporţii:

• Şi pdn vuetul do valuri,

Şederea mai lungă aduce apoi .nelipsita adonnire to. codru Prin mişcarea naltei lerbl
Eu te fac s~au.zi tn laiaă
Ad.ormt~vom, troieni~va
.MersuJ cdrdului de cerbi •.
Telul, floarea-I peste noi,
ŞI prin aomn aurl·VOm bucium
Fauna. să.racă, e aleasă după acelaşi criteriu al regresi unii
Deta stAnelc de ol.
spre spaţiul edenic. ln rândul lntâiu vine calul, simbol al sbo-
ori chiar dorinţa de moarte: rului oniric (toţîi c.r oii cll..lăresc), apoi urmează a nimalele ar·
temidice, bourul, cerbul, ciuta. La vietăţile mărunte se apasă
Numai colo unde telul asupra lnmulţirii ln • neamuri • ~i sunt preferate acelea care
LasA noarea·I la pAmdnl
Eu ln.cep să mişc din buze n~au realitate decâ.t tn roiuri:
ŞI trimit cuvinte 'n vânt.
_ e$te nori, ce. cresc 1n u1nbrA,
P
Via nebun, deşarte vorbe LAngA ape, pe potici,
Floarea cade, rece vAntu-i, Vezi bejllnii de albine,
Şi eu fi.lu numai alltta, Armii grele de !urnitl ...
C'aş dori odat' să mlntul r
Fapta de căpetenie
a insectelor este hnpcrccherea. Nunta
Eminescu are printre copaci câteva esenţe la care ţine în de gângănii şi oameni arhaici din Călin nu c lără lnţeles. Oa·
chip deosebit şi care tnfăţişcază pentru el !nsuşirile generale meni şi insecte, îmbătaţi de codru şi de lac, vin să se lmpreu·
ale copacului. Teiul sugerează mireasma estivă, bradul e co- neze după. ''" rit milenar:
pacul bor eal, aproape uranic, plopul, elastic şi orăşenesc dă t">ar co sgomot se aude? Râz.A1t ca <Ic aJl>inc?
amintirilor o mişcare lentă, arinul păduratec sălt.ăticeştc To\l se ultA cu mirare şi nu ştiu de unde vine,
PnnA viid painJlnişul Intre ture co un pod,
Peste cart" trece·n sgomot o ·rnulţhne de norod.
·rret Curnlcl duc.And ti1 gurii de făinii 1na.ril saci_,
Cn să eoaţă pentru 11untU şi pliici11tc ş i t~l aci -;
Şi·albfnele.aduc miere, aduc colb 1năru11t de aur,
Ca cercel din el s4 fa.ca carJul, cure·i nie:şler f41ur.
latli \"ine 11u11ta 'ntreagă ---\•omlcet e·un griercJ,
I sar p urlc1 t11alnte cu potcoave de oţel i
lia veşm.Ant de catifele, un bondar rotund 1'n pântec
Somnoros pe nas ca popii gli\sueşte 'nctt un cAntcc;
0 Cojiţă de alună trag locuste, podu-I <CUtur,
C.-u muste-.aţa rlsuclt.ă ţede •·n ea u11 mire Out.ur :
F1ulurl muJţl, de multe neamuri, vin tn urma tui un lanţ,
To ţicu Inime uşoare, toţi şagalntcl şi berbanţi.
Vin ţ!ntaril IAutarll, gAnd~cell, <ArAhuşll,
lnr. mireasa vloricA J „ aşlep ta 'ndl\rătt1 I uşii.

1'lentalitatea arhaicii. (lntr'o măsură şi romantică) a lui

Eminesc.u se învederează ln descrierile do ' interior. f,ipseştc
intimitatea orăşenească, bună starea, locui.nţa fiind sau o
peşteră sau un castel fantastic. Fata de lmpărat stă lntr'o
colibă murdară după ce stătuse intr'un iatac cu arc gotic,
dar decrepit: gratii ruginite la ferestre. pânze de pă.iaojeo de
sus pănă jos, trandafiri in pat ca tntr'un sicriu. Interiorul
dacic din Genie11ii este rece. funerar. El are arcuri 11alte, stat1li,
săli pustii, înfăţişare de mausoleu. Asceţii lui Eminescu stau
1n peşied şi scorburi, 111 chilii. lntr'un cuvânt interioarele
sont neospitaliere fie prin miteria dosă la descompunere, fie
prin imensitatea fabuloasă. Eminescu lnchipue pentru eroii
săi case măreţe ce au tn ele ceva geolqgic, străluciri de pe-
Un duşman al lui Eminescu: A. Viza.n u. şteri cu ghiaţă, somptuozităţi de geodă uriaşă. In Pustnicul
D. 11. R. ni se tnfăţişează un salon din Ia.şi pe la r840. Salele suat
 ISTOl\lA LlTERA'l'URll HOMÂNE - 407

tmbclute tn atlas alb ca ninsoarea cu flori şi frunze brodate,
limbile flăcărilor par de di.amant, aerul e de argint, pereţii
sunt plini de oglinzi, !n sală sunt. mirezme suave, oamenii
sunt tnveşmântaţi ca nişte insecte exotice:
Sale nalte Imbricate cu-aUas alb "" şi omătul
Cusut cu flori vişinie şi cu lrun:.o ca smarald
Pe c:And luminări d'o ceară ca z:abanll, Impiu, scald
Aerul cu o lumină uglntie cu 1ncetul.
Candelabre de-argint greu lumlneazt 'nUnse sale
UrcAnd limbi diamantine tntru•n aer cu ninsoare
Şl prin aer trec copile gingaşe şi maiestoaso
Pirul dis!ăcut li curge pe-umeri şi pe braţe goale.
J.fuzlca aureşte s.ara. cu cereştile ei tonuri
Aerul ea li !mbată, şl copilele cil sânii
Albi ca vântul de uşoare. mlădioase ca şi crinii
Oe a cânturilor sunare sboară ca păreri.
Juni ln splendide uniforme guleraţi cu aur blond
Sau tn haine negre, veste ca şi 11eaoa argintoasă,
Cu mlintlfl ca miirgărite cu botoane radioase.
La Eminescu interiorul este cu atât mai fastuos, c.u cât
intră tn el mai multe ecouri din natură. Pereţii sunt de U·
padă, lumina cade ca ninsoarea, tapetul e un câmp cu flori,
fetele se clatină în dans ca nişte crini, lumânările ard ca ste-
lele pe cer. bărbaţii lucesc ln haine ca. gândacii. El reprezintă
Edenul din lună, :fiindcă fetele trec ca. nişte lunatice euforice,
cu părul despletit. precum îngerii din Sănn4nul Dionis. Me-
a florilor. eroul măreşte cu lnchipuirea copacul tn univers, tri-
miţându-i rădăcinile ln fundul pământului, dându-i porii. ca
flori. luna ca fruct şi stelele ca rouă, adică făcând tocmai acele
imense raporturi cosmice caracteristice lui Eminescu. La
Tieck natura ia chipul mitului. O melancolie grea trece prin
cântecul păsării fal;>0loaşe care, peste logica basmului De•
bl~nde EckbeYI, simbolizea?.ll. chem.a rea pădurii singuratice:
Waldeisamkelt
O.ie mich crfreut,
So morget1 wie heut'
lrt ew'ger Zeit :
O, 'vie mich tre1it
"\Valdcinsamkeil I
ln Der lluneberg, !n D~ Elfen natura rubterană
apa.re
diamantiJ1ă, sclipitoare ca ln poveştile lui Eminescu, lnsu-
lleţită de duhul pământului. de Erdgeist. Opera lui Eminescu
intră tntr'o ma.re măsură !n cercul literaturii naturalistice tn
centrul căreia stă Rousseau. Jean Paul însuşi cu toţi contim-
poranu lui, este luat de acest curent, ~i lntr'un loc aminteşte
de Tahiti ca leagăn paradisiac. Edenul lui Euthanasius sau
luna lui Dionis sunt locuri virgine unde n'a mai călcat picior
de om, sunt adică insula lui Robinson Crusoe. Robinsona.da.
se reduce adesea la descrierea unui ţinut abrupt, părăsit tn
voia vegetaţiei, părând golit de oameni şi cu floră mcdite·
raueană. Eminescu tşi duce eroii la mare şi umple Dacia cu

diul e pretutindeni acelaşi, tn clubul· Amicii Intunericului,

!n palatul din lună, ln peştera de sub Ceahlău, tn uriaşele
bale din fundul mării, asemănătoare cu palatul submarin al
prinţesei Gulnar din Hal.i ma (lst<>ria /14i Btder) şi cu feeriile
din Ma.re del Zur văzute de Simplcx in vestitul Simplic~­
.$.imus al 'lui Grimmels]lausen:

Şl ID (undui mArii aspre de safir 01d11drc JJalalc

Ridic bolţlle lor splendizi ş'a lor hale luminate
Stele de-aur ard tn racle, pomi ln floare se t11şir
ŞIprin aerul cel moale cald şi clar, prin dulci lumino
Vezi plutind copile albe ca ~I ' lorlle vergine
lmbrAcate'n haine alb„tre, blondo ca auritul fir.
Pe încetul, poetul cade ln aciostismul (pe care nu 1-a. cu-
noscut) din .Istoria ieroglifică a lui D . CanteJ'Oir. Covoarele.
pereţii conţin scene lntregi (metoda. bassoreliefurilor din Dante·
şi epicii Renaşterii), ca.<;ele sunl adevărato construcţii de ne-
stemate. Castelul din Făt-Frrmros din lacrimă cu pereţil
lucii oglindind împrej urimile este aidoma palatul din Orlatul.o
furioso • eh' acc.eso esser parea di fiamma viva •.
Desigur că Eminescu nu e un izolat. Materia lui aparţine
ln linii generale romantismului. Fie că ar fi citit idealişti ca
Ficbte, Scbelling. Hegel sau poeţi ca Goethe şi Schiller, sau
ln sfârşit naturalişti, ideea staton1ică ce rezultă din aceste
lecturi e cea pa.ntei•tică. La Eminescu e mai mult decAt ce
numim de obiceiu sentiment al 11aturii, e spaima de Cosmul
singuratic, Inuman, beţie panteistică. Buckle observa după
o metodă anticipând pe a.ceea. a lui Keysecling că natura
asiatică striveşte pe om dându-i fantasii monstruoase. Natura
lui Eminescu este şi ea., precum am văzut. gigantică, lunară.
Acest naturalism asiatic (Eminescu e în multe privinţe un
asiat) o gâsim şi la poeţii germani romantici. Când contele
Cesara al lu.i Jean Paul Ricbtec vede peisagiul alpin, scoate
exclama.ţii Teligioase. Alpii îi stau înainte ca nişte uri~i tn-
frăţiţi şi dinspre paver.ele gheţarilor cascade se desfăşoară
ca panglici spre oglinzile lacurilor dela poalele munţilor.
Priveliştea. naturii cu munţi şi cataracte li umflă pieptul
şi-i dă un sentiment de bunătate universală. Ca in insula lui
Eutha.nasius, na.tura lui Jean Pa.ul e de o putere gţrminativă N. Kreţ.ulescu, şeful lui Eminescu la Berlin.
enoi:mA. Stând lntJ;"un măr tn bătaia fluturilor; a albinelor şi H. A. H.
408 - MIHAI SMINESCU
chiparoşi.Goethe li plimbă fn Grecia, Jean Paul ln Italia,
Heine ln Spania, Lenau (după Chateaubriand) ln America
cea cu păduri primitive şi cu cataracte:
Klar und wlc dit Jugend beiter.
Und wle murmeln_d sD.ssen Tr:.ium.
Zlthl dcr Nlagara weiter
An du Urwal<b grnnen Saum.
Sub cascade 1i place lui Euthanasius să putrezească Iar
Eminescu declara c.'l vrea să fie depus dupl'l moarte ln fundul
mării lugheţatc. Jn America sc duce după aventuri eroul din
St„rm m11l /)rang de M. Klinger, Karl Bushy, sub numele
'Vild, •sălbaticul •, pcntrucă toată lit.cratura oe poartă nu·
mele piesei lui l<tinger e rousseauian1l. şi cAntă cu frenezie
• sălbăticirea •, lntoarcerea la natură. Lamartine tnsuşi c
un exponent al poeziei edenice, al • antideluvianismului " cu
descrieri dio paradisuri abrupte. cu grote tn ţinut acvatic.
J zvoarelc sunt căutate până tn episodul Nala şi Da1nayanti.
Cât despre putrefacţie, ea e o specialitate a romantismului.
ln Etudu da la Nalure de Bernardin de Saint -Pierre aOAm
aidoma parcul ln decrepitudine. Amim era, după Heine, un
maestru tn materie (• Quel mattre que cet Arnim dans la pein·
ture de la destruction I>) .
Som11olen111 şi toate aspectele ei domină 1,>0C~ia lui Emi-
nescu. Ea e fli.cută cu • somnoroasA •:
Umpul lllu cu Oulcl nimicuri,
Plcrz~ndu · \I
N'•I vrea ca nlmc 'n uşa ta sA batA;
Onr- şi mal bine-I, cAnd o.flltă-1 slontă,
SA •U•I vlsAnd la loc, de somn sA picuri.
Somnul o teluric, mortal. Feciorul din Doina doarme tn
floare de teiu :
Codrule, MArla-Ta,
l.uA ml sub poala ta,
CA nimica n'ol strica
F1lr4 num'o rimurea,
Sl·ml atArn armdt>'o ea.
Sl le·al4m la capul meu,
Unde ml·olu aşterne eu
Sul> tel telu bAtut do vânt
Cu floare• pAn'la plmAnt,
Sl mA culc cu faţa'n aus
ŞI sa dorm, dorulke·•f dus.
Fraţiilui C.'llln·ncbunul găuresc ln somn pământul
tatea trupurilor lor inerte:
Fraţii
lui atAL dormiri, cAt lntras• fn plmAnt
De un 1lAnJtn fl·f umplu~ lnlnza adonalA'n vA.n L
Io lmprejun'lrile botii1toare, dupA un sbuclum maro sau
după o fericire puternicii, eroii dorm. Toma Nour după cata-
strof1l. doarme, Arald doarme. ln Făt-Fruwun din laerimd sunt
numai somnuri şi vise. Fata ~fumei Pădurii doarme pe umerii
voinicului, Făt-Frumos dormitează mult tn regnul mineral
până ce mAna Domnului U scoate din acel •somn lung•, Ge·
narul dll. fetei sale o stare hipnotică cu amnezie, baba cu ic-
pele năzdravnne cade lntr'un somn cataleptic, baba face voi·
nicului mâncări • cu somnoroasă " 54""""'"
Dio11;s ana.
lizează un vis, tn Avatarii Faraonu/„; T/a visele se ţin lan\,
Ioan Vcstimie, dintr'o tncercare descriind oolindll.rilc duhu lui
în cele trei zile după moarte, visează. Aşa precum aflase şi
Slavici dela poet, somnul lnfăţişa pentru Eminescu o imita\iC
a Nirvanei şi un antidot al durerii:
Las 14 dorm ,., aA nu ştiu lumea ce dureri lml mal p4slttazA.
Originea vrajei eminesciene este tn mare măsura capaci·
tatea de dormitare, rarefacţia mişcărilor vitale :
f.And cu ge-nc ostenite sara •uflu 'll lu1nâ11.a.re
Doar ceasornicul urmtalA tung•a Umpulul cilrare,
Clici perdelele 'nlr'o part< cAnd le dol, şi tn odaie
Luna_ var$4 peste toote voluptoasa e-i vApalt..
Ea din noaptea amlntJrll o vecie 'ntrea.gă 5coate
Ue dureri, pe care lnsA Ic simţim ca'n vis pe toate.
fn visuri. Eminescu are cltcva imagir1i obsedante ce in-
dică o atracţie spre locul primordial al naşterii şi a l morţii.
t::lemcntul principal este doma care se află de ordinar lntr'o
lnsulă şi cuprinde tu mijlocul ei tntr'un sicriu un cadavru
ln tigura căruia poetul se rocu noaşto cu spaimă. Doma e în·
tr'un Joc fund lacustru de piramidl, ln altul Valhallă. oceanică,
ln altul ln fine castel selenar. CAnd toate aceste vise triste au
fost risipite de artist rlmâne sentimentul propriului deees :
Pe inima-ml pustie zadamfe mAna,· mi \lu,
Ea bate ca şi cartul Intel lntr'un sicriu.
Şi cAnd gAndesc Io vl•\•·ml. !ml pare cA ea cunl
lncet repovestit1 de o strllnA guri,
Ca şi C11nd n'ar fi viata-ml, co fi clnd o'af fi fost.
Cine-i acel ct·mi spune poveslta pe de rost,
Dc·ml ţin Io el urechea - fi rdd de cAtc·ascult
Ca de dureri strAlne? ... Porc'am murit de mulL
Noţiuneade timp e mai afectată tn procesul somnului.
ln şimpla aromire viaţa fenomenală e indicată de greern l din
sobă sau din grindă, de orologiu. O limbă nec.l intitA produce
confuzie:
Se bau mloiul nopţii ln clo1>otul de-aromi,
ŞI somnul. vameş v'lcţll, 11u vrea sA·111i lee ''amă.
Pe cAi bătute adesta \IJ'CU nloartea. s;t mă poarte.
S'asamln lntre-olallA vie•\~ fi cu moarte;
Ci cumpăna gândiri-ml fi azi nu •• mal schlmbA.
Clici tntre amAndoua •11 nedlnllta llmbG.
Poetul tşi poate tnchipui un timp • tagnant, Iliră determi·
naţiuni interioare, un timp lmbătrllnil, egal ln toate pArţile
sale :
Oe n1ult a tu111lf vorbe eu nu Ic 1nal a.scull;
Nirnie c pcl1lru mine. cc 1>c.nt.ru eo c mult,
Viitorul un trecut e, pc cnrc-l vl'id trltors . . .
Acelaşi şir de patimi s'a to„ fi •'• retors
De 1114.inllc uscato a vrc1nll 11nbdtrinlte.
Sunt limpe:i.i pentru 1nlno onlgrnelc '11clllcite.
de greu-
lntocmai ca ln lurbun\rilc vizuale, Eminescu capăt.'\ haluci·
naţittni ale simţului temporal. lmaginilo din care rez<tltA no-
\iunea lui de vârstă se lnmul\esc cu atâta intensitate, tncât
poetul are senzaţia unei creşteri uriaşe a trecutului. senti·
mcntul cil are optteci de ani,
Opt.zeci de ani lml pare ln lume c'am lrilil.
C.ă sunt bltnlo ca lama, el tu vei li murit.
mai mult că punctul iniţial al măsurii a pierit c u totul,
Pierdut e totu'n z;nrta tinere ţ ii
Şi mutli~lgura dulce·o oilor vremuri,
Iar timpul cre.şte'n ur1l10 rneo . . . n1A'11tu11ec I
că ln sfârşit amintirea sc lncacll. tn < valurile vremii•·
Eminescu c un poet de concepţie şi asta a stânjbnit pe
critici care au evitat să a.ualfaczc poezia lui cu sublnţelesul
discret că ea se va perima, To<Ltă arta lui Eminescu stă ln a
preface ideile tn mutică şi metafore, de-a-dreptul, făra pia·
nuri paralele. Eminescu nu !ilosofe<J.7A niciodată, propoZ>·
µne lui sunt viz.iuni. lată /11ort11a tsl : puţine imagini mărite
fi bine umbrite. tntreţinutc de sfArliitul adormitor al versu·

ritor, făclia aprinsă, clopotul care sună, n aripă
te trece prin
ceva lichid (simplă abstracţiune: •amar •). toate laolaltă
semn a l depăşirii grozavei vămi a morţii. Apoi urmează 11
ascensiune vertiginoasă, cu pierqerea gravităţii pe i>i!.milnt,
tn vrcn1c ce versurile au troznitud de incendii:
·re -văd ca o un1brA dc...argint stl'.iiluc1tl\
cu.aripi ridicate Ja ceruri pornit~ ,
Suind patid sunet a nOrllor schele
Prin ploal<\ de raze, 1tlnsoare de stele.
Nu n1ai sunt n1etafore tle astă dată ei materii ale unei
fizici noui, mă.reţc. Cerul e impărţit in • scbeJc " pentru ca din
acest detali1.L de zjdărie incomensurabilitatea Lui să fie şi roai
ameţitoate. AmestecuJ de lumină şi ninsoare <lovcdcşte o vi-
zualitate delirantă, care c lnsoţită do euJorie şi <L> o muzică
de vifor mistic:
O ra.iA tc'naJţ~ , un cântec te duce
Cu braţele albe J>C piept puse <"ruce,
Când torsul s'aude- l·n,I wăjllor caier
Argint e pe ape şi aur ln aer.
Un tTop vine des la poet, aerul de aurt &a.ll curn zice el
cu o stra11ie euforie ieşită dintr't1n joc ''ocali.c «aur tn aer •.
Aerul devine gros şi fluid. Locul unde se duce moarta este
Edenul selenar cu paradisiace nori care c.ântă:
_Dar poate acolo să fle castele
Cu arcuri de aur zidite din sle1e,
c·„ r~ uri de foc şi cu 11o-<1·orl de-arglt:•t,
Cu \ă.rrnur.l de smlnli1, cu rlorl care cânt.
A doua coardă eminesciană e frica escbatologică. Poetul
intră ca copiii tn cea din urmă logică a golu lui:
Oar poate. • o I cApu-n1I pustiu cu furtunc I
GAndlrile.-mJ rele zugrum cele bune.
CJlnd sorii se sting şi oand •l•lcl• pic!,
tml vlnt· a crede ea. '()(Jft-s nimicll.
Se poate ca bolta de sus- să se spargă,
Sa cadă nimicul CU llO:lplea lui Jargâ,
SA vAd coru.I negru că lumlle-şt cerne
Ca prăzi lrtcllloart. a n1orţli tlerne. „.
Interpretarea plastică a noţiunilor e nemai pomc11it.ă.
Bolta n11 tnscamnă. pentru r1oi decât eter nemărgll1it iar ni-
micul e negarea a toate. •'Bolta • spartă ca o cat.1.peteasmâ
prin care cade • nin1icul • ca cenuşa (•'şi cerne •) îngrozeşte
spiritul prin m.a terializarea ltaoticului . In 1\tte>>UJ,,_to nw„i i-nla-
ginile sunt hugoliene, deşi de o oareşicare colosalitate barocă.
Poetul stil. sub o arcurile negre, cu stâlpl nalţi suiţi ln stele•
şi tntoar-ce, mar.inâr~te, t t1-riaşa roat'a vrcJ'rtii :o. ~fcta1orele
au gre\ltatea 8TÎnzi1or:
Şi privesc . • , Codrii de secoli, oceane de 1>opot1re
Se tntorc cu repejune ca gândirile. cc sbnarti
Şi lcoartelc-s ttl l uptA - eu 1>rivesc şl tot pri,·c.sc
La v •o platr~ ce lnsea1nr\li a istoriei botară
Unde lumea ln căi no\1l. după noii cântar mi1sonri1
Acolo fmi pface roata cille-o clip~ s'o oprescl
Totul e pârâitor ş1 masiv, pierdut în perspective; CQdrii
secolilor la marginea oceanelor de popoare. pe deasupra că­
rora sboarâ ca nişte mari păsări gândurile. tn vreme ce icoa-
oele trecutului se luptă ca nişte am1ate Ja piatra de hotar a
istoriei. Erele se măsoară pe cântar, iar timpul e roata:
Pa-1'.'alelismuJ ideo-plastic })O~te li silnic ori unde, aici e ma·
gistral. ln Babilon sm)t mărimi spectra.le:
Babilon cetate 111llndr:l, cAt o ţar4 o cetate
Cu muri lungi cAl patru zile, cu o marc de palate
ISTOHIA LITERATURII HOMÂNE - 409
ŞI po ziduri url••• mari grădini suite 'n nori
Când poporul gemea 'n pieţe J'a gr1\dinci lungă po•I~
Curu o mare se fr!ln1AntA pe tAnli vâ-n lurl o răscoală
Cu~eta Semlramidc prin dumbrăvJlc răcori .
Cân.d tablou I e bucolic, Eminescu (spr e deosebire de Alec-
sandri) arc voluptăţi michelangioleşti, împerecherea aceea de
suavitate şi rnusculos1tate:
şr tn l ..-lbanon \'<tz.ut.a1n răt.âcitecăprîoare
ŞI pe lnnuri secerate nm ''ă1.ul mli\drc fecioare
J>urttU_1d pe-u11JeriJo Rlbe auritul 1:nop de grâu,
.•\lte vr1\nd sA trcacl apa c11 pitioarelt. lor ~oale
Ridicară ruşh\oase şi tl\1nbirtd Albt!le 1u,alo
Turburând cu pulpo netezi ra\~ l hn1>e~elul rAu.
Episodul • Grecia• cuprinde strofe de o pictură sigură,
,..\ teoa •cu do.o.le albe•• ca alb metal•, strălucind intre munţii
granitici şi apa caldă a mării, nin1fele pla11t;uroare care-şi
u.sucă părt1l pe ţărm, petrecerea semi·divinităţilor ln spiritu l
humor\1lui ncgr,,1~roş al lui Lorenzo de„ ~1edici, aparţin altei
Grecii decât celei convenţionale, unei Grecii inal homerice.
n1ai sălbatice:
Şi din cuibul cel <le ·stAncil colo sterp- lei plini de pini
Vezi ieşind din Junci de n1ltte, dtun\url şese şi grAdini
Un uraş cu dome albe slrăluci11d ca alt. metol,
Llo cutremurându · Ş'i faţa marea scutur:t-a eâ spun1e
Repetlnd pe-aluJ1e.cuşuJ u11dclor de raze - o lun1e
Se splrgea c·un tlulce s unet Intre scorbura de n1al.
Mai albastra decoll terul, 1>urtAnd soarele ln laţA
Ea <ellcct~'n tunica-I clarA t.oatA Grecia miireaţ~.
Câte-odatA t ncreUtA ea ~şl lntunec'al ei vis
Nimre albe ea zăpada scutur ap'albastr~ cllldi!
Se tmproaşcă'n joaca dulc.'-C, mlădllndu -se se scaldA
Scutucând pft.r ul ctl negru, fneeându-se de ris.
\ ' Aluri linguşesc tn m11r1nW", soarele le s lr4·1uceştc
Pielea netedă şl albă . es
din rnarea care creş te
Pe nisi1>ul cald se culcă, păr-ul negru şi·I usuc t
t\burea 1.Apado albă t ufundată 'n plete bruno -
Stau puţin sori1\dU·şi corpul - se rldl.cA, rug nebune
Şî tn um.b ra. de dun1bravA, râzAnd vesele se dtrc.
Culeg nori, şoptesc cu hohot ş.i \ 1orbesc mi1rgăritare,
Ca vr' u11 ocl•lu s~ 11u le vadă, se feresc de pe cărare -
Olnlr'o Lul!i cap iveşte Sntyr chel, barbă de \ap,
U.rechi lungi şi gură strâmb~. n_a s corolu. - De sus tşl stoart";t:
Lacom poamă neagrâ'n gurâ .. . P itul iş prln tufe·o 'ntoarce
So stramha do rAs şi'n fugă se do vesel peste cap.
I nsă, gn..~lă de tinereţă a. lui Eminescu, mai departe ln
episodul • Dacia • grandiosul devine bombastic şi deşirat.
Zeii dacici ies din ntare călărj _p e bouri, Zamolxa vine încălecat
pe fulger (Toma Nour se spânzura. ln incbisor ilc ruseşti de o
rază de lună, imitând pânll. la un 1>unol pe Miinchausen) . Zei i
latini sosesc ln procesinni teatrale comparabile cu Triumfurile
petrarchiste. Zevs şade pe o stea trasă de vulturi. De un r o-
mantism funinginos e incendiul Sarmiscgetut.ei. Meditaţiile
asupra nimicului (ln legătură cu .m oartea lui Nap0leo11) sunt
vrednice de Lamartinc. Mintea. noastră e găurită de atâta
logicii a absolutului :
Sori se sting şi c..'\d tn caos ma:r.i sJsten1e planetare . •.
l11tr•un cran u·sc.at şi palid ce-l acoperi eu o n1AnA
Evi tnti'egl de cuget are trăesc pacinic tmpreu11ă •. .
ln zadar trimit prln secol! de'ntrebArl o erghelle
s~ te cate'u hleroglile din Arabia pustie.
In Povestea "zag-ului dăm d~ vecsuri quasi-_m allarmeene;
Şi răsfiraţi ln spaţiu tngeri duceau tn poale
A lum!lor adAnce şi blAndo rugăciuni
Şi lrtlln:zAnd 111 vânturi aripele regalo
L'a lumii trepte albastre le duc şi le depun.
410 - MIHAI EMINESCU
Genunii cuprinde mari sen1.aţil de cavitate mannbrce, ln
descrierea sălii dace. Strecurarea lui Brigbelu pc uşa caro
• crâşcă •, la lumina surdă a faclei, e romaDticl ln felul par-
ticular lui Eminescu, cu gr°"imi şi dimensiuni arhaice, cu at-
mosferă preistorici!. d e stand şi rllcea!A:
06-odall crAJcl flerul ln dosu-unt! firide,
A unei talnlţl scundo lntn.re Ml deschide,
06 sub o manlA lungA N 'nUnde-o albA mlnl,
Ce ţine o llclle apr!nsl de lilşlnt,
care tl bate ln la\l fl·I lumlneu6 chipul ..•
Po-uo atllp tUat orlollul lfl picuri nl&JpuJ_
Vin apoi scene de ritual remarcabile tn barbaria lor:
Pe ocbl ţiind o mini llcllUo-fl tntlnd
La allntul loc din mijloc cu l oţU le aprind.
Prin arco.rilo 'nalto tn<:o un Jalnic vaer,
lat braţde ridici lldlU• tn aer.
Iar preotul smuneeit• c'o i:Uni pinu flnA
Ce-acopere statua do mArmulil MnlnA,
ŞI \esltora neagrl de-un lin fi stngaş tort
Lislod sl cadl 'n rtacArl, JOpteite-adtnc: • E rnortl •·
Dragostea lui Brigbelu pentru Tomiris e comentată
neagră m1Uicll elegiac! :
• 56 dattn vbltorll copaci do chlpQros
Cu ramurile negre ultAndu„ e ln Jos,
l11r tel cu umbra latA, cu flori pdn' ln pil111~11t
Spre rnarea 'ntuneeal4 so acututl tle vAnl .. . •.
1n sfârşit vin • blcstemelo • lui Sanms, aproape folklo-
rice, cu imagini nu grele şi monstruoaso dar pline de tristetă
şi tnfricoşetoare tn putinţa lor de realizare (Wogerea săbiilor,
ciuma pe corăbii, s~ierca Uamurilor, lngroparea puterii
peste ape, tngălbenirea S110etulul, scc!lrea ochilor şi uscarea
trupului pe tronul uzurpat, tntoarcerca cuvăntului pe d os,
umbra care astupă urechile ascultătorului) :
• GAndirea ta, dlvt1,01 abia pulu 1'ndunc
Din mii minuni din lumo o slngurA minune,
CAcl numai \le singur 1\1 f""' cu puUn\A
S'unefll atlta farmec cu-atAta nocredln\i ...
Dar nu IJ-o cer, tot darul 11·1 1vlrl Iar Io JJlcioarc,
~a lumii tale bun.uri privirea a%! ml. doa...,,
Nici vin sl-ml - coroana, nici \ara mea. O d~rui
Fllll s'o rup'or cine fi cum li place·orlcArul ..•
Stlilmop pierdu\! ln veacuri, rtudurllor de cete
Coroana m08 t'• voastrl • plini ul de pete:
O voevoxl al \Arel, frln~\I a voastre stbll
ŞI ciuma fn llmanurl st Intre pe corlbll
Puteţi <k-acum sA rupe\! buci\! a mde llamurl
M.AnJlt pe ele-I zimbrul adunltor de neamuri
Oe ul al vostru rege cu drag o • • tngroape
Oomnla·I peste plalurl, puterea·I pute ape.
ŞI-acum la line, trate. cuvOntul o si'ndrept.
CAel volu sl'ngAlbenu.cil tl t ulletu-\l din plepl
ŞI ocbll'o cap si·ll uce. pe lron aA te u111cl
St samenl unel slabe fi atrive&ll nAlucl
Cuvtntul gurii proprii, aull·l tu pe dos
ŞI spaima morţii Intre-li tn fiecare os •·
Eminescu e un mare poet al fantomaticului enigmatic şi
al morţii şi asta se vede mai bine uneori tn versurile inedite,
ca Ri1t1• alegl>riu. Acolo lntâlnim o tncetinire patadisiacă a
mişclrilor de stil dantesc. Un o m diafan (un strigoi u) sc trage
lent prin pustiuri pc un schelet de cal, intră. lotr'o grădină cu
vegetaţie uriaş!, descalecll, sue cu un alaiu tntrcg de umbro
scări de marmură, se pierdo ln galerii mauro undo vede tran-
dafiri negJ'i şi se află deodată ln faţa unei !cmoi care lnşiră
mărgăritare:
En lntlra mArgarltAre'n poalo
Şi pe..un eovor pusan trun1os şl n1uale
Ea 'nUndo surAzAnd ea'n vis fi leneş
A ci picioare de zApod4·Jlo•le.
Ochii adtocl ca doull basme-arabe
Saman cu acela al reginei Sa.bba
Cum fmpăratul Solomon li scrie
Cu-a lor priviri de'ntunecimo slabe.
lncetinirea este şi !o Slriţoii, mai nw:abr4, cu prea mult
cadaveric, to care sunt mai ales remarcabile murmurul fÎ le-
gănarea ln scena mergerii la groap3. :
FlcllUe ddlcl se ml~ li> line puurl,
OucAnd la groapi trupul rostn•I dunm110,
Mona.hi, cunoscttorl vlelJI plmintene,
Cu barbelo lor albe. cu ochi! 1Unfl sub gene.
Preo!i bltrtni ca Iarna, cu glngavde glasuri.
O doc dnl!lnd prin talnlţl şi I>" sub negre bol\I,
A mlnlcel religii tnlnnecoase cett,
Pe funii lungi coboanl sicriul sub pArote,
Pe piatra prtvillti pun aucta drept pecete
Sub candda ce arde ln umbra unul col\.
Neasemuite sunt viziunea paradisiacă giganticii, peisagiul
antideluvian e.'<tatic, geologia aromatici!. şi lnmultire.-. nebună
cu o din 1Wiro®nis:
Mlrodonls avoa palAl de stlncl,
Drept streşini avea un codru vtchlu
Şicolonadele erau de munţi ln şir,
Ce negri de batalt se lnşlrau,
l'e cAnd dc·asuprot stret·h1A a11tlcA,
Codrul cel vechiu tren1eo umflat de vAnt.
O vale-adAneA co•ngropn tn codri
Vechi ca pământul jumlta din munto,
MAncAnd cu trunehil rupii sc6rllo negre
De stAncl, care duceau sus fit pa.l at
O vaio adânca 11 tnllnsA, lorgll,
'flllatl do un lluvlu adAne, b41rAn „ .
Iar fn easlcl de treci prin colonade
Dai de !nalte halo cu plafondul
Lor negru strlUucil şi pAdurl
Oe nori. Păduri eu florile
Ca arborii de mari. Rot~ ca sorll
Şi crini urnele antice de argint
Se leagAni pe lugerll cel nalţi .
Poet.ia se bizue pe un truc oplic: mll.rlrea considerabilă
a elementelor mici. 1nsă ele sunt d intre acelea care, sporite,
t rag sunetul in ameţea.la unor senta\li necunoscute. Pa-
harul nostru e prea subţire pentru vinul greu al unor atari
extaze. Pădurile de flori, lo care fiece Ooarc e ca un arbore
iar crinul ca o uroă, •florăria de g;ganţi • constituesc un ar-
battghelism muzical mai solemn decât cel mallarmean, cu liniile
prelungi şi transparente pe care le da Edgar Poe viselor sale
edenice (Ţara ZlitUlor ). ln acest peisagiu vulcanic cu • stAnci
d e smimll •şi troiene de nori de cireş, oglindit ln nemişcate la-
curi de argint, fiinţa care trece nu poate fi declt lunateci :
larA pute pod
Trece albă., d'ulce, mJAdloasA. junt.
Albă ca neaua noaptoa - plru·I de-aur
Lin lmpleUnd cu crinii mtoelor
Abia clllcdnd podul cel larg cu-al el
Picior d.,,.omAl tina Mirodonls,
Ea ajuoge' n grAdlna de codru
Şi ri\!Acoşte , o umbn\ argintie,
l ei se plcac.d spre a culege o flonre,
Colo aleai'Aă dupi\ lin flul\1r,
li prinde, li slrut~ ochii şi· I dA drumul:
Apoi ea prinde-o pnsArc mnlnstnl
ŞI sboarA'n noapte printre <tele dc·our.
Ca Mirodonis să poată săruta ochii flu turelui, acC$ta trcbuc
să fie măca.r cât o pasllre, ceea cc !lrată dimensiunile acestei
lu.mi mitologice.
ln opera tipărită, poetul h1clină spre un lirism interior.
lărll delir. universal, lărll. Oori ca arborii şi crini ca umele.
 1s·roR IA LITERATURII ROMANE - •U

Inefabilul verbal dominil ncum şi poemul nu poate fi trans-
portat tn altă limbă !il.ril mari pierderi de sânge. ldeea poe-
tică stăruitoare este stagnarea timpului. Omul se simte mort.
aruncat ln nemi~ dincolo de afera lnvlrtitoare a vremii.
Poezia se umple de ronroourl adormitoare. de cuvinte rota·
cizante, de imagini de linişte •i road4'rc. de vaere, tromituri,
ţârâituri '.
Plerd.ndu·\I timpul Uu cu dulci nimicuri,
N'ai vrea ca nime'n uşa ta sl b1U;
Dar şi mal bine-I clnd alarl-1 slootl ,
SA stai vtsAnd la toc. de somn 11 picuri.
Şi •u asu<! mJ uit din J•I pe glndurt,
vi.... la basmul veeblu al llnel Oochll:
l n Juru-ml ceaţa crett• rtnduri·rlndwt.

ClopoLnl\a lrozneşte, tn 1Wpl h:.bqlo lo•ca, De odat'aud !otnbu unei rocbU,

Şi slrlvezlul demon prin aer clnd ol trcat4. Un moale pas abia aUn1 de sctndwt „.
AUnge' noet arama cu llm\l - arlpel sale Iar mAni 111bJ;lrl fi reci ml•acoplr ochlL
Qe..auzl din u un valtt, un alurll de Jale..
a1„r1ca•n ndn4 Sau dimpotrivă luptă cu creftel'ea nAvalnicl a timpului
Sll cuvtoas4. lrtslA, pustie fi bllr4nl, care acopere momentul alb al copilAriei :
ŞI prin r...,stre sparte, prin ufl \lue vlntul -
Se pare c4 vrljqte fi cl·I autl cuvlntul -
NAuntrul <I pe 1Ulpl-l, plre\I, Iconostas, Pierdut e totu'n zarea tinereţii
Abi.a cont\1re trb'te ft umbre au nl1nu: ŞI muU·i gura dulce-a altM Vft11lurl,
Drept preot toan:e.-un grecr Ull glnd nn tl obscur, Iar timpul creJte'n urma mea . . . ml'nt unec I
Drept dase.ii toacl carlul sub t11vechllul 1nur.
Apoi lirica de inbuspecţie se sterilizeazil fi de «eace numim
Poetul se lneru:ă ln grosimea tăcerii absolute: sentiment, devenind rece, b.ieraticl, mlnuind repreuntlrile
cele mai descărnate. Enigma acestei poezii sti tn eolemnitate
ln odaie prin unghore şi tn mlndra indiferenţi:
s·o ţesut paln)lnlf
ŞI prin cArţlle ID vravuri
Nu credeam sl'nvlţ a muri vr'odatA ;
lmlilA şoarecii f'urlf.
Puniri tlnlr tnlA,urat ln manta-ml.
ln nceast~
dulce pace Ochii mtl 'nAll•m vlsltori Io st eaua
!mi ridic prlvtrea'n t>od
SlnlJUrAU\11 • • •
ŞI nscull cum lnvAllful
De la cAr\l ci ml Ic rod. Piarl·ml ochii lurburl torl din cale,
Vino Iar tn atn, neplaare. lrlall:
Ca 14 pot muri llnlftlt, pe mine.
Scindarea conştiinţei do con\inutul ei fcnoinen<ll difor- Mie redl·mll
meaUI tn chipul cel mal fantalilic rolaţiUe do durată. IJăr­
batul devine atemporalul, ln vreme ce femeia rămlne lcn<•· C r< mÂne zilele-/i adaogi c o pagini de filosofie schopen·
menul tn1pietrit al tinereţii. Eminescu e un extraordinar ana- haueria11ă versificată:
list concret al ideilor pure cu care ne produce ameţeala golu-
rilor şi sentin1entul dispcnii11nii : Cu n1Ane: zilele.ţi adaogl,
Cu Ieri vlea\a ta o scul
Şi al cu toate astea'n faţl
La ce de·acu'nalnt.e t u IUi)• mea 1'0 portl ? De--apururl ziua cea de az:l . ..
J..a <• •4 m6suri anii ee 1bol\J'll perle morţlf
Tol una-I daci astlzJ •au mine o sl mor.
CAnd votu sA-ml pllrl urma ln mlnl.ell tuturor. Se pare cum el alte valuri
CAnd votu •l uit norocul vtut de amindol, Cobor m~u pe.-aoelaşl vad,
Tttdndu·te, Iubito, cu anii lnapol. Se pare cnm d -l altl toamnl ,
S4 ne neagrl umbra tn cart·olu fi piuit. •• Ci'n veci aceleaşi !runz.e cad „ .
Din ~ dep4rtatl rtsar' un stol de eorbl
Sl'nluneu toi cerni pe ochii mtl cel orbi, Din orice clip.A t.reciloarc
Rbar'o vlJtlle din margini de plmlnl. Ă•t adev4r li tnţeleg,
OAnd pulberea-ml \trtnll fi Inima-ml la vAnt. .. CA sprijinii ve<I• 'ntzeagA
CI tu rimJJ fn noare .a luna lui April Şl'n\.• 1rt e unlvt:nu 'nlttg.
\:u oc.bli mari 11 umezl, cu z4m.btl de eopll,
Din cit etU de copil~ IA'ntlnerqtl mereu.
ŞI nu mal fli de mine, c:A nu m'olu fli nici eu. Totul e abstract, tnsă ideile fac tmpreunA un corp geome·
I.Tic mişcător. ce nu se oprefte la interpretare 4i-şi continui
Poetul fol()SCfte tot mai des imaginea apelor oocanice mai departe jocul. Demonstraţia aceasta cu mlrgele, zUcle
spre a figura tnecu.I eurilor individuale: pe care le adaogi şi pe care le scazi, omul care vine şi omul
care pleacă, conţin un humor de idei, al clrui ac este fn versul
Cum oare dln nolanul do neg:url 11 l o ru111p.
Si te ridic la pleplu·ml, Iubite tnger 1cump •.. Şl'nvlrte universu '11treg
Zadarnic dupl umbra ta dulce Ic tnUnd
Din valurile vremii nu pot 14 te cuprind.
liindcl • învârte • aminteşte • vârtelniţa •, • morişca •, obiecte
Sonetul, prin exactitatea lui, c mai prielnic acestei poezii sfărâmicioase şi mecanice. Capodopera liricei ideologice, .atl·
rică fllrA obiect cote Glossa ce prin tr'o prestidigitaţie aublimll
a limitării conştiinţei. lntr'unu l poetul se lrage tn concavititea
odăii, reintră tn visul propriei existenţe şi de aci ln mitul de idei voeşte a Învedera 1>roasta maşinărie a lt1mii:
naţiei, lncât pierdut departe ln labultl rării. rund, abia simt.c
Viitorul 11 trecutul
mâinile reci ale femeii. E totodată toamnă, tnecputul ve- Sunt a !Uel dou!i fete,
getării : Vedc'n capAl lneeputul
CI.ne ştie sA lc'nveţe;
AfarlS~i toon1nA. frunz.i •1nprAfll•lA, Tot ce-a fost ori o SA fle
Iar vAntul sv4rlo 'n geamuri grole picuri; ln -pre.unt le~.avem pc toate,
CI tu citeşti scrisori d in roase plicuri Dar do-a lor zAdlmlcle
ŞI tnlr'un oeas gAndeJll l• vlcaţa toaUI. Te fntreabll 11 oocoale.
412 - MIHAI EMINESCU
CAcl aceJoro.şl 1nijloace
Se supun cAte ex.ist.A,
Şi de mii de ani lnconce
L l1mea„j \'eselA. şi trlsli.\,
Alte mAştl, nceeaşl ple•~.
Alte guri, ş.eccaşl gatnH,
Ami\glt atât de-adese
Nu ,ţptra şi nu ai ltan)tl.
Satira eminesciană a ieşit d in această po7.iţie ideologică,
satira fiind o comparare a faptelor cu prejudecăţl le noastre
despre ele. Genul lnfăţişează intr'un fel treapta cea mai inalt3
a liricei (şi adevărule că toţi poeţii mari l·au cultivat) fiinrlcă
la ·elementul intel.ectuaJ se adaogă invectiva. Satira wboară
ln instinct (de unde şi necesitatea col<>arei verbale). Automa-
tismul invectivei pune pe poet tn inferioritate morală fa\4
de obiectivitatea cititorului şi cea ruai preţ ioasă s;ttlsfacţic
estetică e conştiinţa noastră că satiricul o'a.r e dreptate. că
spumegă iără reflecţie ln goală mîşcare reflexivă. J ncercările
vechi sunt potolite, cu puţină caricatură colorată. lntristat
de prezent, poetul se coboară ln basmul fluidic al Valhallci ;
O mare. n1are 111gbetată, cu1t1 nu ~dut.
Oe U11e.uproape sA md'nec în ti11e I
Tu ml-ol deschide a tale por\i lllbastre,
Al răcori durerea-ml tnlocata
Cu roua ta eternă . Ml-al deschide
A taJe albastre bale şi mAre\e,
Pe sc:ărl de valuri coborînd tn ele
Aş saluta cu asprn nlea c.lnlatc
Pe zeJI vec.hl şi mândri ai Valhallel.
ll întâmpină Odin. Decebal întreabă de Sarmisegetuza şi
poetul răspunde:
- Ce stt vorbe.ţc de ci? Toţi o:in1enii
Pig1nei sânt azi pe vecltiul glob . .. dar el
l11tre pign1eii tQ.\I $:1.11t cel 1na' 1nlcl-
l\ta1 slabi, mai fără suflet. 1nal 1nişel,
Romani sau Daci, Daci sau Ron1ani"' 11imic
N'aduce. ffminte <lera voastc:i 111iîr:ir(.
M.e toda lui Esninescu a S\vi{tia11ă : t11 locul irtveclivei mitul
hem1etic. Decebal e un uriaş dh•in şi locueşte ln fundurile
oceanului, contimporanii noştri sunt nişte pigmei t lăeţi "
Dacii aveau cetăţi de granit, Românii su11t •nomazi•, tn
P'4stnfotd C· un amestec propoiţionat de basm şi ironie. Sa-
lonul modem a devenit un paradis de ilµide aromate şi sti-
clă.rie, Valhallă suboceanică la mod minor:
Sală 'mbrlcalli eu-aUas alb ca n„u:o
Cu&ut cu rol şi roze vlşlnil
Şi cc.m ltA strălucea. podeaua
Ca şi·a1tritA sub Jumln.e vil,
Lumini de·o cearl ca zaharu - o s tea ul\
Diamant topit pe-otlcare din rAclli
Argint e'n sală şi d'o rază nins
E aerul pătrun• de mari oglinr.i.
Copile dulci co lngerll virgine
Prir1 sală trec purtând cununi de nori
A.h I vorba tngeri scapi pe oricine
Do lungi de-scrieri. d11lce estatorii.
nlă scapi pe mine
_..\stre1 acu1n ea
Să iugrn,,csc tere$lrclc comori
1\ccle dulcJ, rru1noas.a. June-scule
Cu mln\I de.şarle şi cu .Inimi nule.
In această lume de minunate păpuşi de por~eJan, satira
se strecoară tn fabulos. Salonul c o păpuşerie de persoane
reci, vopsite. goale pe dinăuntru şi automate. Printre • scu-
lele• suave se mişcă măştile groteşti:
La ce.aş descrie gi11gaşn cochetă
Ce-ablit tr<:cutA de-optsprezece nni
Privitl Lrltnitc timide şirete
C4fttl ur1ul tont.. ce o JJrivea avan,
Când unui ghiuj cu minte.a ciiplelă
UrAt , •avar, sinlstru şi pleşca11,
Sau u11ui gcnernJ cu talia nnllă
StrlgAu şi p rost ca 1i un bou de balta.
Fără a duce mai departe caricatura, poemul se cuJundâ
din nou tn feerlc şi tn 1narea de cristaluri apoi ia ltOa ditt ju-
cării şi o supune cu gingăşie de imagini comentariului (ver-
s urile sunt imperfecte);
Deci după o perdea I Pc moale sor~
Alene ~adc-un ll1g•r de copil
111 pliru.\ 11egru o roşie garorA
ln ochi·albaştrl plut.itori. t "agil
ŞI haina dc-albA. strălucită stolll
Cuprind• un mljlo" mlildia.t gentil
Ce lin se'ndoale pare' ar li s~ culce
Sub e\.·antnliu·I 1>lt1leşte dtllce.
Un lnger da I Aripa dar se cade
Pe a ei umeri albi ca 11eaun goi
S1>re-a fi un tngcraş precurn se cade,
Ş'apol ce blne-1 ea s'o crede\i voi -
Cine-·nr ghic::i v'o da.ti\ cu1ncll şa.do
U11 dentor1 crud tu suflet de noroiu?
Cu vorba tnger tnsă eu saracul
~1A voiu scuti de a descri - pe dracul.
Vi<iunea Valhallei şi a salonu lui ieşan stau alături prin
contrast. Oceanul cristalin cu bolţi uria:ie este locul lui De-
cebal, al eToilor trecutului. In scaunul acestor divinităţi te
simţi gigantic. Dragostea fetei din apă (există un astfel de
episod) cu mâini mici •ca doi crini. albi • e contemplarea eter-
nităţii. Lumea terestră este tnsă un bal, de obiceiu un • bal
„
mascat Colosalului îi ia locul lu.c irea minusculă. Odin c aici
generalul • strigău şi prost• dar muiat tn fircturi ca gângă­
niile din Călin, divinităţile sunt oCiţeru tn uniformă şi junii
guleraţi. ln misoginism poetul păstrează totuşi graţia (Ta-
blou şi cad•u) :
Oe vrei ca toată Juo:iea. 11e.bunii să o raci
f11 c~li(ea, ec>pilâ, fu 1~egru ,4 te'J'nbraci,
Ca JnBrinura de ni.bă cu raţa ta rAsarl
l1t bol\IJe sub rrunt.e Jun1ină ochil n1art
$1 pAr11J blo11d t11 caier ŞI
un1erl de zăpad ă
f11 ueJ{ru, gur;_' duJce, rrumos o s3„\I mal şadă..
De \'rei tu 111ie. auzi'! $i nu1t1al mie
să-111l placi
Aluncel\ tu tmbracă mAtasii viorie.
t!:a' rl\'ineţeşt,c. dulce,
o umbră abia uşor,
Un sân curat ca ceara. obra7.ul zâ1nbitor
Şl-\i di\ uu aer timid, surerltor, plăpând.
Nen1ărginlt de «inga:ş, nomârginit de blând.
Sati ra. e1ninesciană are ca punct de ple-c.are mânia. şi cu cât
această mânie e mai directă-, mai plină de insulte personale,
cu imagini mai buJone, mai fără ruşine slobode, nu expurgată
ca ln opera tipărită. cu atât e mai viguroasă. [n E-f>i$lola des-
Ghisă către ho>ti''';culul 80,1i/aci11s mintea lui B. Floresc11 e
• câlţoasă • (câlţii exemplificând foarte bine starea fibroasă
aritmică) , intelectualii contimporani sunt • peltici• (buna arti-
culare a ideilor e wndîţia o mului do carte). Invectiva nu o
•fi nă >. Poetul sc tnJurie treptat, trece la interjecţii şi gesturi
vio lente (•mascara" • lmi întorc spre tine lo•so >), la admo-
n estaţii savuroase :
Dragul rnt-tt I tnvaţ.ă car:te ·Şl â&Cullă·nt tnd.errulul :
Cine \'rea să iugrăvea.scă să Jn\•e.ţ 'tulâ.i desemnul,
C:ritlcul tntî\l sll ştfe singur cu.m să·Şi şteargil nasul
ll'!Blille de.a atinge. cu piciorul Său Pantasul -
ln Scrisori este multă• filosofie .• de aceea unii înclină a
vedea .în ele o rece poezie a truismelor raţionale. Punctul de
·vedere al detractorilor e fals. Geneza cJin Scrisoara 1 are des~
făşurarea m .i tului ca şi Facerea din Rigveda pe care se bizuc,

cu deosebirea cil tn locul obişnuitelor divinităţi apar unităţi
enigmatice : Fiinţa, Nefiinţa, Nepătrunsul, Muma, Tatăl.
Această metodă mitologică, cu sunete din gândirea modernă,
e a lui Goethe şi ou e deosebită de a auticilor, fiindcă Jupiter,
Febus, Diana, Venera sunt ŞÎ ele noţiuni despre univers.
Dumnezeu-Tatăl care se împreu nă cu Chaosul-Mumă spre a
da naştere lumii sunt eroi de basm. Prozaici este numai fiJo„
sofia subiectulw (logica, etica), filosofia cauzei primare este
prin definiţie poetică. Chiar când, ca in La steaua, gândul
cade lu cămpurile experienţei, dar a unei experienţe deduc-
tive cu mijlocirea caicululw. mintea ieşită din relaţiile ei
strâmte, tactile şi vizuale, se inspăimăntă şi legea străbaterii
luminii siderale devine un mister producător de fioruri poe-
tice. Mitologia lui Eminescu (intelectuală dar nu inteligibilă)
constă tn aşezarea abstracţiunilor l n funcţii de concrete. Un
Neplltruns (filnţA fabulo~) dormea pătruns de sine. Neantul
se ridică 1"' noţiuni de materie :
Fu prăpastie? genune? Fu noian lntln& de apil?
N'a fost lume prloeputA fi nici minte s'o priceapă,
Clei era un lnluneree ca o mare făr'o razi,
Dar nici de vAzut nu fuso şi nici ochiu care s'o vaz;l.
î nceputul văzut ca prăpastie deşteaptăimagini terestre,
munţi fără floră, povâ.rnlşuri ameţitoare. Apa pe lntuneric
stârneşre senzaţii de umiditate şi mişcare ritmică. I n fond
deci absolutul lui Eminescu e arhaica natură abruptă. P entru
ca • umbra • celor nefăcute să se poată desface, mintea ·trcbuc
să-şi reprezinte mari creste materiale. Eterna pace care stâ·
păneşte t lmpăcată • pare un dragon ln stare de mulţumire
vegetativă. Tatăl şi Mama nllscănd un bob de spumă constitue
un mit cu fabulos ştiinţific. Bobul de spumă se mişeii: ln eter·
nitate ca potasiul pe apă iar ln desfacerea lui ln fâ.şii e teoria
nebuloaselor. Stelele vin din c v11.ile • chaosului, gândit ca o
depresiune geografici, tn •colonii t, t roiurj • {imagini zooloM
gice). Ele izvorăsc din infinit ca apele dfn Edde. Partea apo·
catiptică e grandioasă. Aci totlll e material. Catapeteasma
lumii (pură Iluzie) se !negreşte (ca un tavan de grinzi), stelele
pier ca frunzele, timpul care e o pură categorie moare omeneşte,
se lntinde Io veşnicie ca lntr'un sicriu, figurând ln poziţiune
de cadavru ideea cea mai plastică de extincţie:
far catapeteasma lulnil tn adânc s'au tnegrit
ca fi rruntele de toamnil toate stelele-au piuit.
Thnpul mort şi 'ntlnde tropul şi_ devine veelnlcie,
CJcl nimic nu •e 1nt4mplil ln lnttnderea pustie,
ŞI ln noaptea nelilnţii totul cade, totul tace,
Căci ln slne trop ăcatA retncep• eterna pace .. .
Scrisoarea li se nutreşteaproape numai din sarcasm,
din contrastul dimensional. Labilitatea de sentiment, trecerea
bruscă dela contemplaţie la violenţă, dela şoaptă la decJa.
maţie, acceptarea perfidă a opiniei comune spre a o persifla
eonsti.t ue un lirism greu de demonstrat. Sarcasmul, blând,
iese din găsirea pe.ntru î.men.sitate a unor mă.suri ridic.ule:
vremea haină cu petece~ mîntea istorică un scripete pe care
se urcă planete sau faraoni. clipele cadavre, cutia conţinând
universuri, epocele mărgele pe aţă, sistemu.I planetar o morişcă
tnvârtitoare. Apoi deodată refugiul ln poe:da de decrepitudine:
Jimbi c moarte>, lecţii de astronomie, şcoală colbăită, dascăl
mlncat de molii, Ramses (fireşte: mumie), painjeniş, pilaştrii
clasei (amintind marea arh.itectură egîpţiacă), scârţâ.it mo·
n_o ton, valuri de grâu. somnoJenţă:
Ame\lţl de llmbe moarte, de planetl, de colbul şco!JJ,
Confundam pe bietul dascăl cu u.o cralu mâncat de molii
ŞI p.rlvlnd painjinişul din tavan, de pc pilaştri,
Ascultam pe craiul Ramses şi visam la ochi albaştri
Şi pe margini d e caete scriam v.,.url dulel, de pildA,
CAtro vreo trandafirie şi slllbatecA CloUldA.
lSTORIA LITERATURII ROMÂNE - •18
lJni plutea pe dinainte cu al timpului amestlc
Ba un soare. ba un rege., ba alt animal domestic.
ScArţJlrea de condec dAd•A farmec astei linişti,
Vedeam valuri verzi de grtne, undQlerea unei lnlşU,
Capul grtu clde• pe banca, pilreau toatc'n Infinit ;
CAnd si111a. ştlant cA Ramses trcbuJa si li murit.
Scrisoarea IT!, .tn ce are mai profund original, e un pam-
ffot, trăind diiitr'o indigllare furioasă, transcrisă totr'o năvală
de epitete cacofonice: pocitura, broască, bulgăroi, grecotei,
smintit, stârpitură, foru, flecar, găglluţă, guşat, bâlbâit. N umai
un mare poet putea da nobleţă unor pure injurii care d e altfel
sunt indicjul unui lirism ma.xim, dar tnto.rs dela extatic Ia
gri11dinos :
Vezi colo pe uriciunea iliră surJet, fAră t uget,
Cu privirea 'mpăroşată ş i la !Aici umflat şi buget. „
ŞI de-·as upra tuturora, oastea să şi„o recu11oascn.
lş.i aruncă pocltur• bulbuca\] I ochi · de broască . , ,
Spumo asta •nvenlnatA, astă plebe, ăst gunolu
Să ojilng'a fi stăpână şi pe ţară şi 1>c noi I
'fot cc'n ţările vecine e smJnUl ş i stArp itură,
Tot cc-I fnsernnnt cu pata putrejunij de notur<l.
Tot ce e perJld şi lacom, tot Fanarul, toţi iloţii,
To\I se scurseră aicea şi formează patrioţ!J,
lncAt fonfii şi flecarii, gAglluţll şi guşaţii,
8ălblllţ l cu gura strAmbll sunl stăpânii „tel na\U I
Voi sunteţi urmaşii Romei? Nişte răi şi nişte fameni I
f-t ruşine omenJriJ să \'îi zlcA voull oa1nc111f
Erotica lui Eminescu nu e mistică to sensul dantesc al
cuvântului. In spiritualism de altfel erotică e n.umai prezenţa
celor doul!. sexe şi dorinţa de intregire a factorul.ul masculin
prin cel feminin. Incolo totul e metaforă şi femeia nu-i decăt
un simbol al fericirii paradisiace. Beatrice !ntruchipează
harul. Dar la romantici, pierzlindu·se Erosul divin. a rămas,
mai mul t ca figură literară, ideea salvării prin femeie, ceea ce
presupune antitetic şi căderea prirl ea. Femeia e tnger sau
demon şide cele mai multe ori lnger şi demon laolaltă, serai
şi prostituată ca la Alfred de Musset. Fireşte, acest spiritua-
lism afrodisiac al romanticilor, fără religiozitate, a trecut şi
la Eminescu mai ales ln scrierile juvenile. Demonul copilă
este tn acelaşi timp un tnger de pază. Ori femeia-lnger tmpacă
cu cerul pe răzvrătitul demonic. Mai ales stăpâneşte demonul
cadaveric care trage pe victimă lntr'o dragoste hipnotică :
•- Da siml că ln puterea ta sânt, cil tu ml-eşti Domn,
•ŞIte urinez ca untbra, dar te urme7. ea'n somn
• Simt cil l'a ta privire voinţele-mi sdnt sterpe
• M'atragi precurn nitat.tagc Ul\ rece ochiu de şerpe ' ·
Aci vorbeşre Tom iris. In Strigoii bărbatul e cel fascinat
de braţele reci:
l şl &itnte gâtu~atu.ncea cuprins de braţe recl,
Pe pieptul gol ,ol simte un lung sărut de ghlaţA ,
Pilrea w1 Junghiu Cj\-1 curmă sullare şi vlaţ.il . ..
Oin ce ln ce mal vie o simte ' n a Iul braţe
ŞI şlic cil de-acuma a lui rămllne 'n ,„ci,
ln tinereţe aplecarea lui Eminescu e pentru dragostea• in-
fernalii • tn care un Angelo (bărbat I ageresc pasiv) e istovit
de o Cezara (femeie stlipăn). Mai peste tot femeia caută ea
pe bărbat, exercitând asupră·i o autoritate maternâ, el fiind
un frumos • copil ' cu care • se joacă •· Femeia se prinde de
bărbat •ca edera de stejar•. li îulănţue • cu braţele şi cu
picioarele•, l i ia tn braţe • ca pe un copil>, U pune să-i sugă
van1piric sânge din rană. Irina iubeşte pe Grue • demonic şi
bestial •. lcronim e călugăr, bărbat neprihănit, Cezara vine
singură la el, şi-l cuprinde •asemenea unui copil ameţit de
„
somn pe care mama li desmiardă Lui E uthauasius ti place
• a reprezenta pe temeia agresivă '·
•14 - MIHAl E&fl NESCU

Dragostea e violentă. Cezara răcneşte când vede pc Ie- • Acolo~ u ochiu de pădure
ronim gol. Suflă greu, tremura, li clănţănesc dinţii şi colanul L4ngli trestia ceo llnA
Şisub bolta ooa seninll
e gata a-i plesni . Când se apropîe de femeie, bărbatul are
Vom Jedca tu lot de mure"
svâcniri mari de inimă., simte câ i se ră-pune viaţa) momentul
i se pare fioros de dulce: Fără ruşine, ca o vietate sălba.tecă. ea ispiteşte pe bărbat:

E l din patu-I o ridică şi p<> t>leptul lui şi-o pune, • Şide·n soarelui că ldurA.
Inlm•-1 svl cnCfle tare, vleaţa-1 parc!\ se rllpune. Voio tl r(>şl c ca nll'lrut,
Ml·oiu desface de-aur pilrul
Cezara • gâtue • pc leronim. are impulsiunea de a-1 muşca Si\-ţi A$lUJl cu tlil11$ul gura . ..

(•te muşc•) şi de a-l • ucide•. Ieronim ar •omori-o• pc Ce- • CA.i1d prin ere11gi s·a fi ivit
zara. Poetul vrea •să. bea• sufletul iubitei tntT'o ~ărutare t.una'n noaptea cea de vară.
(la Schiller şi Bolintineanu este această expresie: • deinen Ml-I 1111ea de subsuoară
Haucb zu trinken >). Femeile toate sunt •ucizător de dulci • 'l'e·oiu unea de dup~ RAl ,
!ii de altfel şi bărbatul caută amorul c ca de tigresă " El se fntimltalt:a e1l\tfli.;!)Cia11ă 11u e analitică. l'erechea. nu v<>r-
repede ln genunchi şi le cuprinde • talia• cu amindouă mâi· beşte şi nu se întreabă. Ameţită de mediul înconjurător, ca
nile şi-şi lasă «capul ameţit de amor • în poalele lor, tşi · • mlă­ cade lntr'o ujmire, numită de poet- c farmec , , care este n ~
diază 1 « corpul• tui de •corpul o, lor. le sărută «cu foc•· c 'lintirca llie.ratică a animalelor tn epoca procreaţiei. AmoroJ
t lung, lung • pânâ la sAngerarea buzelor. Femeia este un
eminescian c religios mecanic, înăbuşit de geologie. ln chip
izvor obişn.uit, femeia iese de \llldeva din trestii sau din pădure,
Oe:~ucigâtoare vis11rt de ph1cere Se lasă pradă gurii bărbatului şi apoi amândoi cad toropiţi,
fascinaţi d.e o ritmică d in afară, căderi de ra?.c, de ape, de
care se aşează pe genunchii bărbatului şi se anină de gâtu-i llori :
• cu braţele amândouă •. lubiţii stau •mână tn mână, gură 'n
Pe genune.hit .l'l\tl şedea-ve i,
gura o, !şi lneacă unul altuia S\J{larea •cu sărutări aprinse • Vom fi siogu.rl - siDjtW'ei,
şi se strâng •piept Ja piept" el sărutând «cu 'mpătimire • Iar tn păr, t1\tlorate,
u1nerii femeii, ea lăsându-se « ad!pată • cu gura; Or să --1 cadă nori de telu . , •

El şoptesc, multe şi-ar spune şi nu ştiu de· w•d sli'nceapil. Vom visa un vis re:rtce,
CAcl pe rAna şi-lu lupii gura, cAnd cu gura se adapA i Ingtna-11e-vor c'u.n cAnl
Unu 'n braţel e altu_ta. trenaurlnd el se sărut.A; Singuratice Jz.voare,
Numai ochiul e vorbareţ, lan'! .lbnbo lor e mutA. .Blânda. batere de vilul.
Adormind de ar1nonta
Asta nu Inseamnă că !n poezia lui Eminescu nu vom găsi Codru.lui bltul de gânduri,
atitudini su blirnate de elementul carnal. Dar tn o rice caJ< FJori ele telu de·asuprn noastr:1
erotica lui se tntemeiază pe • inocenţA •. Insă nu pe vil'gi11i- Or să endA rânduri - rânduri.
tatea serafică, inconştientă de păcat, ci pe nevinovăţia uaturală
a fiinţelor care se troprollUă neprefăcut. Este o candoare ani- Dragostea moM ferarum c în fond ţărănească, cu ~te
mală. Eminescu exprimase limpede aceste idei care sunt tn prelucrări de detaliu pe. care le presupune cultura artistică.

deplin acord cu gândirea lui naturistă. La temelia lumii stă
instinctul orb, singura formă de existenţă. adevărată, dacă
primim finalitatea naturii. Imboldul sexual, acel instinct
Ce lio-abatt 11 la pa.Ari de vreo doul ori pe an
este izvorul purei fericiri erotice, lnţelegând prin iericire, tn
stilul negativ schopenhauerian, cât mai puţină durere. Suie-
rinţa se iveşte odată cu conştiinţa, acel epifenomen ce tur-
bură m.e canica lntunecată şi fără greş a firii. Eminescu nu e
misogin ci un desgustat de schimele de salon ale femeii cochete
care slăbesc scopul naturii, lnţelege: procreaţia. li supără
femeia care cere curteniri • tn versuri ·franţuzeşti •f femeia
•rece ca şi ghiaţa •, ori •practica,, încântată de a fi cântată
de un poet dar alegând pe• soldatul ţanţoş cu spada subsuoară•:
Soldatul .spune glume uşoare - t u petreci
Pe când poetul gAngav cu mersu! de culbeciu
E Umld, abia ochii la Uno ~l-1 ridică,
EJ vorbe cumpitnefte, n ta şUe ce să-ţi t.lcA,
Pf'lvlndu-te cu jale, ortca..i - un nlluc -
ŞI zile 'ntregl stau asttel ln Jiii ~·apoi m~ duc.
Adovărata femeie e graţioasă prîn ingenuitate. E a
la pădure, locul foirilor şi lmperecllerilor:
• Hal ln <»<Irul cu verdea\11,
Unde-- izvoare plllng tn vale,
Stllnca stă să •e privale
ln prApasUa mlreaţll .
Ea nu e brutală ci d oar o reprezentare a modului originar de
apropiere sexuală. Cuptinsul afectiv so reduce la câteva mo-
mente ancestrale, ascunse sub false ţinute ro1i1antice ca •far-
mecul dureros•· Ele sunt romîlneasca 1 jele •. •dorul 1 bolirea,
stări vagi vădind o satura\ic a sistemului nervos, o • asupra d e
mă.sură •· Femeia nu-i Spiritul. ci cantea suavă Cll i 'r\cllecturi• :
Nu e nlicli, 1lu e mare, nu-i subţire, ct•mpllnlt.â.
lncAt al ce strânge 'n bra\e - numo:J bună de Iubită.
Motivarea dragostei e că. t inima .. . cerc t ca tn folklor
unde i ubirile se fac •Nici di:r1 mere nici din pere, Ci d _in blize
subţirele • şi sunt istovitoare, ducând la u'\cere: • Se 'ntâl-
neşte dor cu dor, Se sărută până mor •· Conştient artisticeşte
de simplitatea complexă a eroticei lui, poetu.I s'a otientat spre
forme literare comune ca romanţa heinistă cultivată de Juni·
mişti căreia i-a dat mişcări de cântec de lume şi de populară
doînă, tratată savant. P.oetul se coboară la o sinceritate a fec-
tivă deplină, deconcertantă, dar Întroduce în cântec discret
idei şi imagini oulte. Romanţ.a începe 11ud. mai de grabă
ai>str<t<:t (metafora nu placo poporului) :
S':1 dus a11lorul, \J11 amic
vine Suputs ami\ndurora.
J)ecl cA_o lurllor mele iic
Adio tuturora.
lmpresia profunde\ pc care aceste versuri o fac ş-j_ asupra
omului simplu şi asupra intelectualului pare inexplicabilă.
Un proces <Leustic există fără mdoială dar baza e pă<ăsirea Jn
 ISTORIA L ITERATUR II ROMÂNE - 416

voia mecanicei sentimentului. Pe aceai.-tă linie totuşi romanţa Au apăn1t lnstrăinarea ~i sentimentul de deces, ataraxia .
ar degenera ln banal, dacă poetul n 'ar îngroşa treptat contu- Poetul e un luceafăr care a pus Intre sine şi lume spaţii de
rurile metaforice : veacuri ce se măre.<;c mereu până ce lncbeierea • adio• capătă
înţelesu l d cel propriu de separare prin abS-Olu t :
Uitarea Ic lncblde'n scrin
Cu mAna e1 cea rece, ŞI dae:l luna bate. 'o lunci
ŞI nici pe buze nu-ml mru vi!I,. ŞI tremură pe lacuri,
Şi nici p rin gând mi-or lrccc. To t uşi !mi pare cil de-atunci
Sunt v.cacuri.
Dacă cânturile pot fi închise î11 scr in, mausoleu de lemn,
înseamnă că ele sunt nişte obiecte tngălbenîte, ori vietăţi mi- Cu ochii serei cel dc'nt4.t
nuscule. moarte. Uitarea c1.1 mâini reci e femeie. 1-deea funebră Eu n'o voîu mn:I prlvl-o .. •
Oe-·aCt!CQ ~f\ urma n1ea rAmâf -
se desvoltă mai departe prin trecerea dela scrin la groapă :
Adio I
1\tllta ·n1u.r1nu.r d e .i zvor.
A tllt senin de stele O clipă poezia nu şade pe pământ, deşi pentru omul coilllln
Şi un Atât <le Lrlst a1T1or ea sună ca o romanţă. Această formă de hermă, cu un cap
''"' to~roi>•t ln elel uşuratic şi a l tul grozav, face misterul compunerii. Ce e am<>rul
pare o simplă poezie de sentiment ; ln fom1ă de definiţie :
Pe(cepem căderi de ape şi lun1ini. Groapa sugeră noţiunea
fund ului şi fundul • noianul t: (~e. e n1norul '! I~ u11 lu11g
Prilej pentru d urere,
Dîlt ce noia11 tndepăroll Ci\cl mll de lncrimi 11u ~I ajunjl
Au rlls1lrit ln ml ne I Şi tot 1na.i multe cere.
Ctt câte la.crin1i Je· n.m, uctat,
Iubito. pentru tine I Sentimentalu l c izbit de imaginea, în sine banală,• mii de
lacrimi 1, dar intelcctunlul percepe ideea. Jar ideea .ste că
Chaosul se lni,'too.şă pe măsura adâncimii lui, devenind clragostea e u11 mecanism ineluctabil al n.o tu rii, dţJreros, spre
ceţos, încât venind din zonă transcendentă. cântecele a u a care 11e frnpiuge o putere strcl:i11ă.:
• strli.bate • o pătură de rezistenţă:
·re urmCiresc lurtlir\;\torl
(:tll)I s.ltflbl\tC~U t\l;\l de grc11. c: n sooreJe şi luna,
Din jalea nloa adAncâ, ŞI peste t i (le-at.âte ori
Şi cdl de mult hui pare rău, ŞI noapteo totdeauna.
Că 11u mai su făr 1ncă I
Soarele şi l1111a s u1lt !11 folk.lor eroii u1111i init veneric, cari
Romanţa trece şi Jnai sus 1a filosofie. it1t ru cât 11efericiri i Jăptuesc tn proportii cosmice mecanica sexuală terestră. Poetul
erotice 1 se dă o explicaţie de ordin speculativ: aspîra~iuuile a folosit imagi nea pentru lntărirea uotei de urmărire. Insă pe
0111eneşti prea tnalte 1111 se îzbâ.ndesc: plan secund vir-iţ1nen e a t1nor aştri urmărind pe om ceea ce
e de un fabulos enorm. Poezia se complică tncă şi mai mult:
Era un vis mlst~rios
Ş i hlAnd din cale-o.far4, C..)<.~Î
scris u fost cu vieaţ<\ l a
Şi prea era. de tot rrumo~ Oe <loru~i să nu 'ucap<l,
Oe-au trebuit să piară. Căci te-n cuprins Asen1enea
l.,.lnnclor din a.pă.
Femeia nu e înger. viat'1- c durere, ignora.rea 11nive·r su l11i
du~ la nefericite iluzii : • Căci scris a fost 1 e constatarea unei predispoziţii de
origine cosmică spre erotica integrală. •Dorul 1 se face astfel
Prea ne picrdurAn1 tu şi cu o mişcare a fluidului universal şi ideea de tnec răsare dela
ln al ei tnrmee ponte, sine. • Lianele• subm arine care au îmbrăţişarea tn.fricoşată
.P rea run uitat pe Durnnezc.u
Precum uitarăm toate. duc în acelaşi timp g(l.odul spre activitatea haotică.
P• lângă plopii fără sof porneşte pe o idee sentimentală
Altă TOmanţă exprimă religios fatalitatea erotică atunci excelentă ln sens popular. Omul de toate zilele cugetă to di-
când luna d e primăvară culminează: ~ecţia legilor speţei şi pentru el dragostea are totdeauna drep-
tate iar nepăsarea e mereu vi.novată, tncât gândul că o femeie
A noastre inimi. tşl jurau poate mer ge cu alterarea instinctului până a n u vedea dra-
Credinţ.li po toţi vecii,
Când pe cd.rări se scuturau gostea unui mn pe care toţi o văd, e de urL pathos inimitabil :
De llonre liliecii.
Pe IAngă plopu făta ••I
Adesea am trecut i.
dând nuanţă metafizică unei fraze folklori~: •La umbra de lttA cunoşteau vecinii toţl, -
liliac, Dragostele ce mai fac? Se sărută până zact. lldio începe Tu nu m'lli cunoscut.
elementar :
La geamul Uu ce străl ucea
Oe-acun1u nu te-oiu mal ''ede!l,, Privi! a.lAt de des;
Rămâi, răntlli c u bine I O lume toată 'n\elegea -
Mi\ voiu feri tn calen n1ea· 1'u nu in'ai tr1 ţe}e.<ţ.
De tJne.
Singurul merit formal trebuitor unei teme atât de simple
t>ar apoi En1inescu iese din clima t~restră n ro manici : este desăvârşita obiectivitate a bărbatului. Indignarea se
ca.de să fie a ci titorului (E cazul sonetului lui Arversl. Această
Ci\cl astăzi dacii mnl ascult
amărăciw1e c încă romanţă. Dar părerea de rău ce 11rmea7.ă
Nimicurile-aceste
lmt pare-o veelte, do demulL e poezie populară. Teama de a mu ri nel11mit, nostalgia vieţii
Poveote. d e speţă, acest~a sunt ideile:
416 - MlHAI EMINESCU

De cAte ori am qkptat ŞI alte'ncbeeturl,

La
O foaptl de rtspuns J ŞI la degete, la coate,
O zJ din vleaţl d·ml fi dat, La'nchctturtle toate.
O zJ ml-era de-ajuns: Ocbll ard tntuntcoşl,
Faţa albl. buu r°'I.
O o.ni sl li fort amici, Iar c4nd merge ltginatA
Sl nt. iubim cu d.or, Tremur sAnll fi dc·od•ll
s•ucult de glasul gurii miel Tremuri lrumse\ea·I loat4.
O oaril fi sA mor. Nu-i s ub\iro c1 'n1plettLA
Cum e bun~ de lubl1n,
Dela automatismul erotic, Eminescu trece la mctafidcă. Nici prea rnicA, 111cl prea mare.,
Dragostea devine raţ lunc.a tnsăşi a vieţii, mai mult, un mister Pll11uµ la'ncJngt\toa.re,
Plinuţă la !An, la ra\A,
cosmic. Prin ea poetul ar fi biruit moartea ~i ar fi dnt femeii lneill al cc •trAnge tn brn\A.
existenţă etema : Tot ce·ar zice l ae cade,
•rot ce~ar tace bine.I 'ado,
DAndu-ml din ochiul U.u senin ŞI la vorbă de s'o ~ nllndt.
O razA din adlt1s, Vorbo dulce blnc·o prinde.
tn calea timpilor ce vh1 Şi de tace lorllll 1>loce,
O attâ s'ar fi ap·rlns i C.1 are. pc \rino •ncoace-;
Oacheşu şi sprl11\.-e11otd
Al li lrAlt ln veci de veci Şi la umblet allntulA
ŞI vieţi,
rAndurt de O~·ar trebui 1ArutG\A.
Cu ale talc bn1ţe reci
l nmArmunai n1ănţ. Şi ca să se accentueze că adevărata femeie sănătoasă e
bună pentru procreaţie, văduva e p.r ivitli ln acte de mater-
De tndatA ne scufundăm tn mitologie. Dragostea poetului
nu e numai o mecanică de speţă şi o aspirape spre ahsolut, ci nitate, dându-i·se un copil alb ca un caş. cu o imagine de
o ierie:
osânda unui atavism netnţeles, cu capa.tul ln păgănătate:
Pe cAnd o.rde rocu ·11 vot.r4
CAcl te lubea1n cu ocl11 păgâni Lupii urlă,
cAnll lotrA,
$1 plini de suferlnţl, lar ea toarce clin rulor
Ce 1111·1 IAsară din bitrânl
L.egănAnd cu un J>lcJor
Pdrln\11 clin pArlnţ.I . Alhla c'un copllnş
Adormit 11 dr~gAI• !
Poetul pilrllseşte şi această zonă şi se refugiază ln 113trc Alb co lello de caf.
căzând ln atarnxia Luceafărului;
Văduva este Madonna lui .Eminescu.
Azi nici mGcar tmi pare râu rn stil folkJoric poetul a scris adev:lrate capodopere. Mai
C4 trec cu mult mal rar,
CA cu trlsteţA capul Uh• am un singu, do. e Miori/a lui. ln vestita baladă moartea e
Se'nto.arce tn zadar. concepută ca o rămt.nere veşnicll ln spaţiu terestru, printre oi.
câini. Poporul nu·şi poate lncbipul extinc~. Eminescu se
Căci azJ le semeni tuturor aşează pe iwuginile neantului, la mare:
La umblet ţi la port,
$1 te privesc nepisător Mai am un singur dor;
C'un tt<:6 ocl11o de mort. 111 linl1tea serii
SA mJ IAsa\I ai mor
•Mortul• mai are doar atâta svacnire de viaţă cât Să im· La marginea morii.
pute, ca un o·racol, femeii ci a stricat rânduiai.a cosmici :
:\fai vrea şi codrul, idee do speţă, statornicul ln curgător:
Tu trebuia sA te cuprinzi
Oe acel lormcc • IAnt, Să-ml lle •omnul lln
ŞI noaptea candela s'aprlnzl Şl codrul oproo1>c
Iubirii pe pAmAnt. Pe•ntlnsele ape
S~ am un cer senin.
Toată conccpţin lui ţ.ări!.nească
despre femeie, Eminescu
şi·a exprimat-o, tnlăturănd orice dulcegărie romantică, lntr'o Şi ln sfilrşit luceferii, simboluri alo imensităţii, plutind
poezie de factură folkloristică, uşor stilizată, de o minunat>\ peste mare„ imagine a neantului matern :
legănare poporană. Femeia e planturoasă, sănătoasă, mola·
Cum n'olu mal li pribeag
tecă, galeşă, bine legată, cu toate atributele unei bune ani· Oe.o-alunel t11alnle,
maJit.a.ţi (eminine, are tntr•un cuvânt pe • vino 'neoa.co•, ll'or trocni cu drag
adicl ceea ce e de trebuinţă pentru promovarea spe~i; Aduceri an1lntt.
Luceferi, ce ntur
VAduvloara UnertcA Din umbră de colini.
Şade-acolo stngur!cll. Fllndu·ml prieteni,
C«te zJle sunt llisote O .ii·mi ZllmbeascA lor.
Nt1mal ninge pe la sate.
CAl l·.I vremea 11umai cerne ln folklorul lui Eminescu e o complexă lmbinare de mito·
COL dpada se a1ternt; logie populară şi filosofie 11 nimicului lntr'o fonnă ce pare
E• tot deapdnA 11 ţese lineară dar care c de o savantă lmt>letitură. ~u întâlnim
f•'lrc albe, pAnic - alese.
Parul eJ cel negru moale niciun stil, nicio retorică, nici milcar metafore, fiindcă ima-
oc..srl'lcut cddea ln \•&te. ginile sunt ideile ftlseşi ale poc1nului, nici chiar • rannecul •
Ochii t.olnlcl şi
c4prîi eminescian, u11eori su părător prin exces. Poezia a devenit
StrAlucesc Afft de vil,
anonimă. Cea mai mare lnSUJfire a lui Eminescu este de a fnce
lnr d e rildt. ore haz,
Cu ivo1>l\e ln obra.z, poezii populare, făr<l să pastişeze şi cu idei culte. Mai stân·
ŞI la ungblul dulcii guri gace sunt doinele eule11C şi repa.rate de Alecsandri d~t cele
 ISTORIA LITERATURll ROMA.NE - 417

fabricate de Eminescu, pe stru..,tură Jilosoflcă. Iatl!. o Doi11ă infinit de •.Junc i deşarte ,t. Solitudinea câmpurilor e simboli-
eminescian!: zată prin greer. Dar grecrii, răspun•ându-şi la depărtări in-
comeasurabile, s ugerează corespondenţa gândurilor. Fata tri-
Codrule Măria Ta,
L„il·mâ sub poaJ• i.i, 1nite dar, ln laiul său, greerul obscur din apropiere-i în grinda
Cl J1lmic:a n'olu sU'lca casei materne. Greerul acesta nu e · tr1să terestru ci lunar-.
Flră_ nurn'o rămurea , C11n1 $'ar exprima mai mi11unat se11time11tul i1nensităţii şi
S~ -inl al1lrr1 or-melc 'n ca.
incertitudinea scârţâirii de<:ât aşezându-l îu lună, care tot-
SA le•.ntJir11 la capul meu.
Unde mi·-oiu aşterne eu dcodatl!. tnfăţişe.i.ză la Emln~ u ţara virgină I Pentru ţăranul
Sub oei telu i;.itut de vAnt care nu poate a naliza stările interioare, ja lea e o bolire şi ca
Cu floarea plin' 1„ pămAnt, boală sim te fa l!<t urâtul care-i tre7.eştc dorinţa d e moarte prin
$1 $!'1. dorm. dormlrc-::ts dus. apă:

JJuziunea poporană e desăvârşită. Ideea e însă cultă. Crecru.ş ce cdn\I to lunâ,

Codrul e locul vegetli.ril, spre o poală• copilul se trage spre a C:1nd pA~lurea su11ă,
dormi, Ooarea e mediul morţii, blestemul dela sfârşit presu- Cu1n nu ştii cc nm t11 01ine;
pune o mare scârbă de viaţă. Gestul artistic e s trecurat alţă. Creere strclne'l
Că lc-:.ti duce, tle.-.aj ojuuge,
dată imperci>ptibil :
Noaptea <l• 1·e-al plan~•.
Ca o pos~rc mMn•tr~
MAndro, mândro. vrei fiu vtel . L il 11oi în fereastr!i.
Un inel şi doi cercei? - Vtll d• plcloarele mel•
Dll· ITIÎ SA-ţl Sărut ochii t:ll 1 Pe·u11de u111bl:'1 ele I
Dtt vrei rochie de mireasă, Vaj rle ocl1işorii n1el
C ln pătoare de mDtasă, Pe-unt.Ic umblă ei I
J11h'na' n n1l nc.t bolnavă .
(până aci tonul e popular) J;-loare <le du111bri1vA.
ŞI vtll laerirnile mele,
Părul s4-\l lncurc mii la.sA I Cun1 le \'lirs cu jele I
- Du ~ te greer. du. te grce:r
Jl~1)' Io munte 'n crcer
Pretenţia ultimă e prea- raflnatl!. pentru u11 ţăran. Toată
Şl r.>rlveşţe ' odulnşa l
Moldova e 1>rivită a
voi d'oîseau lntr'o poezie de factură foi· Zarea depUr ta tă .
klorică tn care abia distingi marca descripţie literară, panoul l..111ne:\ '11trc•lgă o c o llt1dli.
policrom: t.tcrgl Io tlOi fn i:rrladă.
S-punc·I u~nrnci ce-a1n tncut
ŞI depart.1: ~· nt i nc'I şes uri. De 1n'u mal 11ă.seut,
Ce c u Ochll nu Ic 111Asurl, c raci ar fi făcul n1ai bi11e
Unde r4ul cela sfdnt Sit 111ă
la de 11tA nă,
Parc.li: lese. diu pămant; l>refilcuti cli mii scapli
Colo'n zarea depilrlat.n Să m'arunce -'n apll,
Nistru! mare i .s•a.rată CH<.:i de cer ar fi Iertat:\
Dinspre ţăril e tatare ş·i de luu1e.a toat;'I .
Şi departe curge'n mare.
La l.ln.1a11 caşi o salbă
Poemul fund amental al lui E minescu e Luoea/tirul dar
Se'nşira Cetate• Albii,
Iar 111 linişte de vAnt Fala !n gnldina de aur ii pregăteşte tn. mod fericit şi maj crud.
Trec departe de pdmânt Oe alUcl, afară de id- luată dintr'un basm cules de KWJisb,
Cu·• lor pAntc atârnate relaţie substanţială nu c. Fala f n grădina de aur e u n basm tn
Mll corilbli lncărcale. maniera "BojaTdo:
ŞI privind s pre mlazA.i!
DunArea el o z:\ri
lntr•una spre rna,re•ntoarsn Dar t 1n balaur tologit 1n poartă
ŞI şp11e şapte a uri se vnrsă. Sorea C\I lene pielea lui pestriţ.li
Dela Nistru pân la ea Cu ochii ' nchill pe jumătaw, poa•t~
Tard mândr:l se'nUndea. Prl\"lrea jucAtonrc s A-1 lnghl\A.
Vede codrii cum coboa.ră 1ar.1 J•-lorin - inima 'n el e ntoortă
Deal la deal, ţară cu ţarii t:ll11d. vede sol•il, dinţii cel de crl\6,
ResfirAndu·sc 1>c şe.s Surind la el se 'nllp•c o tul spodă
Unde râ\trilc ies Şi pe pă m~nt li \Intui de coadă.
Şi pe \•Arlurl de pddurl
M4nlistlrl 1l'nlDrlt11rL F lori n <oi;lc ero ul m.it1c ln stare să răzbată pcin toate pie-
\ ' ede tAJ-gurl, vodlll"i. !i:'llc
Pe. c:.ArnpJe presărate~ dicile până .l a femeia iubită, nicidecum un tânăr fluşturatec
Vede mândrele celăţl. cum e Cătălin. El şi fata simboli7.eazll vitalitatea lumii tere-
SUp4nlnd pu•liel~ţl, stre~ mecan.i ca sigură a instinctului. Smeul nu are ce sl le
Vede turmele de oi impute. -Poem.u l e tratat co o rnare invenţie \'erbală. Priv.irile
Cu ciobanii dJnapol.
Cu Ouere 1i cimpoi. fetei sunt • tinere şi l1oaţe •,
norocul ci e c ~ea1năn ' cu cel al
lară erahellile lui F lorin , • 1:>0iul ' ace$tuia e rrurnos, valea e tntunecoasl
Petreceau cAmpiile • cun1 o simt doar orbii '• corbii fac pe cer • _pete de ccr11eală. t,
Şi de· nlunC!ul râurilor
li'mănil de dor • se tieăe •· la curtea fetei sunt • g rndioe, re-
S'aş t ern ea u pt1slturllor.
(liuri. lacur i, zid uri, Şipot'· hai11a o se 'ncrea:ţl •. Unele ver·
Dar piesa rar.'1, miraculoasă. e cilntecul întâiei Cete din ~u ri n11 c urs psal111oclic:
Calin 11ebun11l, o bocire ţâră.ueaseă d e singW"ătate, fiindcă
Cul ca.-mi-aş capul la al tAu plciOJ"
fata se află tn codri ln put erea sruculuL R itmica d e descântec Şi te· OŞ privi et.c.rn ca 1>e o steauA,
evoacă o Jale cosmică, .frjc.'l omului singur intr'u1t teritorilt f•"ruruos copil cu umerii de neauă.
418 - MIHAI EMINESCU

Chiar cuvintele Domnului către smeu sunt mai !ncă.rcatc Un cu de stele de d~opt,
de gânduri: Deasupra-I cer de stele -
Pllrea un lulger ne'ntrerupl
Şl tu ca ei voieşti li. fi. demone_. RiiUcltor prin ele.
Tu, care nlcl nu eşU u mea lâpt.urd i
'fu ce slin\eştl a cerutul colon• Geneza şi de data aceasta e materială. Chaosul are văi,
Cu glasul mândru de eternă gură, izvoare. mări:
CUvAnt curat ew existat, Eone,
Clnd Universul era cea\A •ură? Şldin_ o chaosului vQI,
SA-li numeri anii dup4 mersul lumii Ji1r 1111prejur de sine,
Pentru-o lemele? - Vezi Iubirea cun1 fi. Vedea, ca'11 i:iua eea de'ntăiu
Cwn izvorau tumlnc;
In L.,,;tafăr1'1· se tntoa.rce spiritul satiric. Cătălin nu e marele Cum lzvor!nd U ln09njor
Făt ca Floria, pus la munci grele, pe care le face fără şovăire, Ca nlfle mArl, de-a notul .. .
mai simpatic decât răul smeu solitar, el e frate cu 1 soldâtul BI sboarii, gând purtat de dor,
PAn' piere totul, totul.
ţanţoş• şi cu junii • guleraţi cu aur blond •· Cătălina are şi
ea gusturi mărunte, stă la lndoială fotŢe slugă şi geniu şi alege Neantul steril e concret. Acolo nu-i t hotar " vremea (ca o
sluga. Mjtul a fost simplificat, redus la o antiteză morală. apă) n'are puterea de a se umila în puţul ei şi a. ieşi din • go-
Pierderile de substanţă sunt compensate prii) t.eho.ica lltur- luri•. care s unt at.'t de adânci tocât provoacă negurile orbirii :
gicA. Tema e desvoltată şi analizatll, repetată şi comentată,
reluată run nou până la completa istovire. !\fişclrile sunt ci- Căci unde-ajunge nu· I hotar,
Nlcl ocblu spre a cu11oaşte1
clice şi vorbirea incantatorie. Luceafărul se exprimă printr'o ŞI vreme.a 'nceareA ln za.dar
formulă căci neavănd suflet empiric nu ]>Oate găsi nici relaţii Din goluri a S4 naşte.
nici expresii noul:
Nu e nimic şi totul e
.,.._ Oln sfera n1ea venii cu greu . O sete ca.re-1 $.Oarbe.
Ca sl-tl urmeo: chemare• E un ad.Anc asemene
lor ceruJ este to.tdl meu, UIUrli celei oarbe.
Şl m.umA·mea e .marea.
Nouăzeci şi patru d e strofe fac desigur o ţevărie prea com-
r.a tn cAmnra la sâ vin, plicată pentru ca seva !11 comunice peste tot cu aceiaşi putere.
Sil. te privesc de-aproape Unitatea se lnlăptueşte muzical. Unele strofe tac. altele cântă,
.J-\ m coborft cu ..aJ meu senl11 ln acord ca flautele unei orgi. La sfilr.iit răsună toate tntr'un
ŞI m'am născut din ape.
ţipăt coral:

O vin I odorul me.u nespus, • Tdlnd ln cercul vostru •lrlmt

Şl lume.a ta o lasA, Norocul vl petrece.
Eu &u.nt luceafărul de sus, Ci eu ln lumea mea ml slrnt
Jar tu sll.-ml Cil. mlreasA •· Nemuritor şi rece •·

Plastica ideilor e şi aici extraordinară. Luceafărul plecând Emioescu e un poet universal, dar ca oricare altul nu izolat.
spre punctul generator sboară şi fiindcă nu mai '"' exercită Luceafărul e tipicul geniu al romanticilor lui Klioger şi al lui
oompresiunea aerului şi reiaţiu oile terestre, aripile 1 cresc •: Lavater, zeu uman, rege al lumii. Geniiile sunt solitare. nelini-
ştite. Faust, 'forquato Tasso. Ghilde Harold, Jocelyn ti sunt
Pomi lucu!Arul. Crtllteau tovarăşi. Ei nu pot sta ln spaţiul nostru strimt, de unde va-
ln cer a lui aripe, stitatea cadcului romantic tn lntinderc (priveliştea exotică,
ŞI cAl de mii d<> ani treceau
ln tot atAte clipe. primitivă) şi ln înălţime (câmpul uranic). Poezia cu genii e
totdeauna şi o poezie cosmică. Larnartine, Vigµy şi ceilalţi
Imensitatea spaţiului străbătut este sugerată prin fulgerul au viziuni cosmogonice şi eschatologice. Aştrii sunt la modă.
« neîntrerupt• al sbornlui: Kea.ts t ncepuse un Byperi<>n. Holderin l'Crisese un Hyp.ri<>t1.
 MARII PROZATORI
MOMENTUL 1880
PROMOŢIA RURALILOR. NATURALISMUL.
lON C:REA~OĂ.
l?e stilnga Siretului, urmâ.nd spre izvoarele lui, de jos ·Şi
pană sus tn 1\ifaramu_reş şJ Buco'-•ina se ridică mt•ntii ca o
spinare ce lasă coaste de o parte şi de cealaltă, ln Transil-
vania şi Moldova, printre care cu.rg pieziş apele bulbucoase
ale Moldovei, Bistriţei şi Trotuşulu.i. Şira munţilor e calca-
roasă, dominată de maestosul Cea.hlâu. iar trecătorile apelor
cu pereţi !nalţi şl strlmţi. Brazi negri şi drepţi , fag!, stejari,
iar 1nai spre stâncărie jnepi şi ienuperi acoperă tnăJţimile.
Apele curg ln clocote peste bolovani, mai înguste ori mai
largi, presărate de copaci rete•.aţi şi de plute. Acolo unde
pădurea sc mai nstoîeşte sc :dlresc pe poloage tunnele. Satele
se Tncleasă pe marginea apei, spânzurate aproape, căutând
să fure. din deal. Casele de bârne h1cbeiate s unt mici, muruite
şi văruite, cu căciuli de şindrile, cu o prispă joasă ln faţă.
Jnăuotru o odaie, două, cuptor mare, tavan de grinzi. scule
ptaţine. rudimentare şi crestate. lân11r-i, bladururi de brânză.
piei, l>lănuri, căci oan1enii st1nt harnici. 'Un.ii laie griu.zi în
păduri şi le împing la vale pe Bistriţa slujî.odu-se de un topor
lung cu cioc, alţii Sl1nt oieri. stau vara cu turmele tn muo t..e
iar pe toamnă se lasâ la iernatic spre Taşi. Şi bărbaţii şi muie-
rile călăresc. Lanţul acesta de munţi, cu toate crestele şi po-
vârnişurile sale alcătueşte o singură ţară şi to,tre \ăJ'anul de
lângă Piatra moldovenească şi cel de lângă Bi$1:riţa ardeleană
aproape nu e deosebire. 'Leagănul tu.tutor c la mjjloc fn ~fa­
ramureş. Fiind get mai mult decât oricare Român din vale,
omul de munte c cumpătat la vorbă, arhaic tu purtări. calen-
daristic (!ntălnirile ciobanilor simt ritmice, ln dependenţă de
transhumanţă). El se· căsătoreşte ln părţile lu.i, având silă de
amestecătură şi-şi cunoaşte neamul până la a noua spiţă.
Inţelepciunea milenară se co11dcnsează obiectiv trt zicători şi
proverbe şi pentru fiecare raport există formule străvechi
aproape rituale. Poporul de aci reprezintă U.tl neam eu.ropea11
bătrân ca şi Celţii, existând mult înaintea noroadelor venite
in vale. Stl'ămoşii Juj Creangă, dinspre mamă, s'au tras tn-
coace de prin ·Maramureş pe la sfârşitul veacului al :KVIU-lea.
Familii întregi de mocani clin Ardeal s'au strămutat pe valea
Bistriţei, tn care multe $ate sunt de componenfll transilvană.
Moşul şi strămoşul povestitorului se născuseră dincolo. Chiar
şi după tată, Ştefan sin Petre.a Ciubotadul, Creangă s'ar putea
să fie ardelean. Ştefan Ciubotariul avea ceva stare, nişte oi
la s tâna din dumbrava. Agapiei, lângă podul Cărăgiţei, vreo
două locuri de semănat păpuşoi şi ovăz. Dar el făcea mai ales
negustorie. In Humuieşti, satul de naştere al foi Creangă,
azi mahala a Tilrgului Neamţ, toată lumea torcea lână, iar
pivele Ţuţ,1enilor (şi ei din Ar<leal) băteau mereu h1 marginea
apei. Se lucrau sumani de lăi şi de noaten ce se vindeau apoi
la iarmaroc nelucraţi sau p.refăcuţi ln iţari, berneveci şi alte.haine
cusute. Ştefan era un astfel de negustor care umbla• cu cotul
subsuoară• la târg. Avea şi copil mulţi. Smaranda Creangă,
fata lui David Creangă din Pipirig se simţea miiodră şi de
tată·săn, om cu vază ln sat, fost vornie. şi de Ciubuc Clopo-
tarul şi Mitropolitul lacov Stamati, ascendenţii ei. De aceea
ţinu cu orice chip să dea pe Nică al ei la carte. să-l facă popll.
In jurul datei naşte.rii Iul Creangă sunt mari lndoieli şi se
produc mereu acte de naştere oficiale şi c.ontrazicătoare. Data
de I Ma,rtie r837, aleasă de povestitorul tnsuşi, trebu.e iacă
păstrată. Slovele, Creangă începu sll le înveţe după metodul
lancasterian, spânzurate pe beţe, cu bădiţa Vasile a llioaei,
dascălul bisericii Sf. Nicolai de sub deal. Era. •o tigoare de
bătt • şi fugea dela şcoală care era intr'o chilie la poarta bi-
sericii. Bădiţa Vasile fu prins cu arcanul la oaste şi clasa se
fnchise. Popa rândul profesor peste un an prin primăvara
anului 1148 pe dascălul Iordache, bătrâ.n (ârnâ.it şi cu darul
beţiei. Holera li scăpă pe Nlcă de dascăl. După Crăciun, la
lnceputul Iul 1849 David Creangă veni şi luă pc băiat şi-l.
duse tocmai la Droştcni la şcoala lui Nanu, lăsându-l tn gazdă
la lrinuca cea cu capre râioase. Casa ei era căţărată s ub munte
pe malul Distriţci. Caprele comunlcară râia băiatului şi Şcoala
fu iar tutreruptă ln primăvară pentru un tratament cu dol1ot
de mesteacăn la bunica Nastasia din Pipirig. In iama 1849-
50 Creangă IllAi merse la un psalt din Tg. Neamţ. Apoi Ştefan
ne mai av!lud sorcoveţi de plătit, tnvăţătura fu abaodo.nată
ş.i Nlcă deveni lon Torcăllu. torcător de lilnă pe la şezători,
cle.v orator de colaci şi colivi, scăldător prin ştioalne. Abia to
1853 in tTă, tn clasa li-a, la noua • Shola publică• (lin Tg.
Neamţ, clasil pe care o termina !n vara 1854 _ Fusese coleg cu
Vasi.le Conta, care urma clasa l, fecion1l preotului Gr. Conta
din Gtlfudăoani, slujitor ln r853 la paraclisul spitalului din
târg şi profesor, poate suplinitor şi 1a şcoală pe cât !şi amintesc
unU. Profesorul oficial era şugubăţul Tsaiia Duhu, adfol< icro-
monat1uJ Isaia Teodorescu, tocmit c1i simbrie de Mâ,nă.sti.re
la 1 Tun.ie 1853. In toamna r854 Smaranda, a.rnhiţioasă, !I
trimite pe Ionir.ă al ci la •fabrica de popi • <1i11 Fălticeni ,
unde băiatul, 11urnit până acu.n1 Ioan Ştefl<nescu, dup;i tată,
se lnscrie la 27 Nnemvrie ca Ioan Creangă. De ce şi-a schimbat
tânărul numele, to mod cam jignitor pentru tată, se poate C:<·
plica J>rin motive estetice. Creangă sună bine. ·rotuşi mare
încurcătură ln aceastl familie, ca şi it1 aceea a ll1i C-a ragialc I
Documentele nu fac decât să ne rătăcească mai rău. Niciun
temeiu serios n,1 treb11e pus pe nişte mitrice ca.re dau născ u t
420 - MARII PROZATORI
l. Creang~. diacon.
După Luceafărul.
pe un Ioan la 10 Iunie 1839 ~i pe alt Ioan la 4 Februarie •84 2
(care se presupune a li print:r'o greşeală fratele Zabeu). Actele
se iAceau de mâ.ntuialll. după declaraţiile părµJor. neobiŞDllite
cu exactitatea, şi când erau prinse. Astfel diJl scripte aliăm că
la 1829 Smaranda avea 11 ani (născută dar Io 1818), la 1839
avea 30 de ani (născută la 1809 I), ln 1842 scăzuse la 28 ani
(născută 1814 I). Ştefan Ciubotar are ln 1829 vârsta de 15 ani
(născut 1814), ln 1835 arc 29 ani (născut 1806!), !'o 1839 scade
la 28 ani (născut tn 18.u I), to 1842 devine de 30 ani (născut
i812 I). Oamenii cari fac astfel de mărturii sunt tu stare să
declare naşterea unui copil după câţiva ani. Ce-l va fi făcut
pe Creangă să·şi facă certificat cu martori că s'a născut la 2
Martie 1837 şi să susţină dat~ de 1 ~fartie 1837 şi când nu
mai avea vreun i11teres să·şi sporească vârsta? Simplă -nin1e·
reală că 1$ căsătorie Creangă se dă născut ln 183{;, Dar in
1835, după un act, Şte!ru1 Ciubotaru, de va li acelaşi, se tn-
sură cu Smarand<\ Cujbă (altă Smarandă I) care putea să·I
nască pe Creangă chiar ln l 836. ceea ce totuşi nu seamănă a
adevăr. Dacă acest act e bun, atunci şi Smaranda lui David
Creangă putuse să mai afl>ă un alt bărbat lnainte. Dar cine
cunoaşte stazea satelor acum şi mal ales atnnci. ştie că
concubinajul e o fonnă de căsnicie norroa.lă şi că nu toţi
copiii născuţi trec neapărat ln mitrice. Copiii sw1t adunaţi
laolaltă cu cea mal mare tngllduinţă. Iţi vine să crezi clnd,
vezi atâta zăpăceală, că povestitorul ar fi aur.it prin sat că
nu e feciorul lui Ştefan ei al Smarandei şi dinb:'o sporită
dragoste de mamă ar fi luat numele ei. Apoi evitând scripţele
o!iciale, care erau totuşi aşa de aproape, şi-a făcut cu mar-
tori atestaţie că e fiul legitim al lui Ştefan şi al Smarandei
cate acum ln 1865 muriseră. Deci cu mândtia de a li urmaşul
lui Ciubuc Clopotarul se umeşte Cteangă la Fălticeni. Mama
pune ln joc două merţe de on şi doul de ovăz pentru catichet,
Ştefan ln privinţa şcolilor e mahmur. El glndise să-l mâne pe
Nică cu cârlanii. Catihet la şcoala de popi era N . Conta fra-
tele lui Gr. Conta din Tg. Neamţ; om cu patima jocului de
cărţi. care zicea ciracilor • luaţi de icl pănă ici • şi primea
bucuros pescheş de· cai, boi, oi, stupi. Candidatul la popie
se aşeză ln gazdă la un Pavă! Ciubotadul, undo ln miros de
pielărie şi tncălţăminte dormeau pe paturi lnşîrate de-a-
lungul pereţilor unei odăi mai mulţi tovarăşi. Cc vîaţll. duse
aici cel inel strigat de t<iţj •Ştefănescu• (• căci a.,a mă nu-
meam la Fălticeni 1) a lX>vcstit singur. Chefuiau la crăşme,
• furJuau • alimente pe care le ascundeau tei turetcile cismelor,
t'i J>t111ea\t •poşte• t1l som11, adică foi de bărtie lipite eu seu şi
aprinse Intre degetele picioarelor. Un popă bătrân dădea pildă,
jucând cu anteriul tn brâu • de:i pălălăiau pletele t. Creangă
cultiva o fată de popă pe care n'o lăsa des • nemângâiată 1
dela care primea ln dar mere domneşti, (teologul e un 11lllre
mâncău de pe acwn). Şcoala catihetică se sparse şi Ion trebui,
ca să nu piardă cât făcuse, să plece ln August 1855 la Semi-
naria Centrală dela Socola. Socotindu-i-se un au, bun dela
Fălticeni, lu inscris tn clasa a ll·a, onnllnd până ln clasa IV.a
inclusiv, după care murindu·i tatăl, to 1858 ceru • fonnal-
uiţul atestat• tn locul căruia i se dădu. la. r:i Dece11)vrie 1859,
până la vârsta legiuită de hirotonie, un certi(icat. Umblă acum
să se lnsoare, fiind şi chipeş, lnsprlncenat, cu bărbiţă bălae
fină şi tunsă, şi găsi o fetiţă de I 5 ani a părintelui G.r igodu
dela Patruzeci de Sfinţi şi nunta se făcu la 23 August 1859.
ln Octomvrie e numit clotăreţ cu 6oo lei leală pe an Ja bise-
ri~'\ soc:ruJui, la 26 Decemvrie este hirotonisit diacon şi numit
la biserica Sf. Treime, de unde la 2 Mai c mutat la Patruzeci
de Sfinţi, unde şe:rose tot timpul desigur şi făc}lse şi pe das-
ellul. Cu socrul se certă Tău şi n.u s•a hotărtt a cui e vina cca
1910.
mare, destul că se ştie că .humuleşteanul era colţos. Câteva
săptămâni după nuntă ginerele făcu jalbli la Mitropolie că socrul
ii ţinuse ca dascăl, sacagiu, rlindaş, cărător de vin şi rachiu,
limtaz, că·l lnşelase (veşnica poveste) la 1.eStre pe el tun mizăr
orfan '· că-1 suduise eu sudălmi «ne mai agiunsă de mintea
01nenească •. de i se tncrâncena, bietului autor al •corozivelor •.
carnea pe el de ruşine, că popa (c fatală nenorocire 1t) a .in-
trat peste el la. miezul nopţU pe când dânsul dormea lângă a
•a soţie şi i·au pus « gblarlle • tn gât să-l sugrume şi mai niulte
nu, aşa lncât ginerele ieşi afară gol ca un strigoi. Creangă
cerea prin • lăcrămătoare suplică • să se ia măsuri lmpotriva
socrul;,; • ucigaş•· Autoritatea hotăr! însă să fie • arestuit • la
Dicasterie. din care ieşea peste câteva zile prin tmpăcare cu
pllrinteJe, La 19 Decemvrîe 186o 1 se născu fiul său Constanti.n,
dar cu nevasta n'o duse mult. ln Martie 1863 se mută, ca să
scape de :rocru, la m1'1năstirea ~rboi. Pcm1utarea nu-i defi-
nitivată decât la 30 Iunie t864, prea târziu căci la t Iulie
postul d e diacon este desfiinţat din buget şi Creangă rlmâne
doar cu locuin\a dln care·l azuncă lucrurile afară la Sf. Gbeorgh,e
1865 cântlireţul. Diaconul trece atunci pe strada Cucu la bi-
serica Pantelimon. La 14 Februarie 1866, to fine, cerut de
arhiereul Isaia Viool Dioclias, egume11ul Goliei, se a.şeat.ă tn
biserica lui Vasile Lupu, tnt:r'o •başcă• cu două odăi şi obloane
de fier. • gherghir de păstrat odoarele•. Prin 1867 lleana,
nevastă.sa, li părăsi, nu se ştie bine din ce pricină, din •rău-
 ISTOnlA 1. l'tERATURll nOMÂNE - .121

tatea şi corupţiunea unui ciilugar •. Ncvastă·sa, susţinea ci, ar

• fi abuzat de lncrederea • lui. C\1 un călugăr dela Golia?
Atunci Creangă n' ar mai fi rllmas acolo. Diaconul tocepu să
aibă mari conflicte cu superiorii. Docându..se la teatn;1. tn-
preunll cu alţi preoţi, fn 1868, primi mustrări la care a răspuns
t câ. el n'a văzut nimic scandalos şi demoralizator •. Abia i se
ridică pedeapsa ~i trase cu puşca !n ciorile strânse pe turlele
Coliei, răspunzând nastratineşte cui li făcu o.b servarca că nu
s'a mai văzut fată bisericeasd!. umblând cu flinta, că el nu se
teme de puşcll. O gazetll li denunti).. Căutând scandalul cu
lumârtarea, Creangă se 1Y1t1tă cu loci1inţa dela n1â1'1ăstiro,
fiind acum şi lnvăţlltor, dal' nu voi să dea cheia gherghirului.
Apoi vrând să modernizeze cleru.I, ea să arate că vara eoada e
i nconwdă, şi-o t.'ie. Sc.-indal I Autorităţile găsiră că d iaconul
t111'p<>ate liturgisi tntr'o a.':ien'lene~ stare t. că asta e semn de
• indiferentism ' şi-l citară să se tndrept.ăţea.~ă. Dia.conul .nu
s~ infăţişlldin felurite • rezoane t , răspunzând precum că nu
DccasteriuJ e în măsură să-l judece şi că la Canonul Sinod .,2
VI scrie că tocmai prcuţii •nu trebue a purta plete lungi spre
sminteala oamenilor•· Mitropolia li suspenda..«e temporar. dis-
ciplinar, iar Creangă legându-se de un stăngaciu •pentru
totdeauna• pus lăngă • p!<nll ve\i da probe de lndreptare >.
svârli haine.le diaconeştâ. I se tntâmplă atu11ci un necaz ne-
prevăzu t. Creangă se înscrisese la Institutul pedagogic din
Trei Sfctite, care tşi tncepu cursurile, sub direcţia lui Titu
M.aiorestti. la. 8 laoua.rie ·r 864. Citrsurile de doi ani le termi11ă
Creangă la 10 Iunie. 1865, ieşind la examen întâiul. ln timpul
lor preparandu l fu pus suplinitor la. clasa II-a dela Trei Ie-
rarhi din 7 Mai, iar 1n .Noemvric r865 era numit institutor la
clasa I -a tot acolo, recunoseâ.ndu,i-se vechimea din -Mal trecut,
cu salariu în mână 166 lei, bani 66. Creangă fu din lnceputu·
rile sale pedagogice foarte dârz. • Observllciunile • sale sună :
idiot, obraznic, leneş. dezertor, impertinent, gângav, invidios.
La 14 Octomvrie 1870 e mutat la Şcoala primară suc u rsală I. Creangă tn anul 1877. D. A. R .
de băeţi Nr. 1, •o ~oliţll •, care se afla ln strada Rom!!.nă tn
casele lui Costachi Paraschivescu Naiman, unde se poate să uşurel. •La masă Creangă nu mânca mai mult decât o oală
fi locuit o vreme diaconul. Când se despopi, •boaitele • 11 do găluşte făcute cu păsat de meiu, Şi cu bucăţi de slănină, o
p1uiră la ministerul lnstrucţiei, generalului Tell, un apuca<. găină friptă pe ţiglă de lemn şi undită cu mujdeiu de usturoi,
care li. dădu afară şi din invăţămâ.nt la 1 Iulie 1872. la tâm- iar pe deasupra şindilea cu o strachin.ă de plăcinte moldo-
plarea amărî grozav pe Creangă, dar nu-l dobori căci avusese veneşti, zise cu poalele în brâu, lnsă ca băutură el se mulţumea
grija a-şi deschide dinainte un debit, de • tiutiun >. Ceru des· cu o cofiţă de vin amestecat cu apă •· Mâncarea multi!. li făcµ
părţirea legală de nev~Ul (Febr. 1873) şi, ne mai avănd cc burduhănos. Maiorescu readuse pe Creangl'. ln lnvăţământ la
pierde; se zice că ~r fi trimis la Mjtropolie potcc"Lptll şi anteriul 27 Mai 1874, de astădată la şcoala primară Nr. :i din Păcurari
cn vorbele : «Dela. această biserică mi s'au dat, la această bi- (el. j şi D), fiindcă-I cunoştea din şcoala preparandală şi era
serică le dau •· Prin anii aceştia !şi cumpărase ln apropierea şi ju1linlist acum. Primit la început cu neîncredere, fost.tal
şcoliţii prin Sărărie ln uliţa Ţicăul de sus Nr. 4 o « bujdeucă • diacon căpătă o trecere mare pri.n • anecdotele sale • • coro-
de vălătuci cu două cerdace şi două odăiţe, proptită pe n.iŞte zive • • .măscăricioase •, spuse ca pe • uliţa mare •· Aşa cum
pari ca să nu cadă ln vale, o casă cam ca a lrinuchii din llro- Caragiale va deveni un histrion prin • miticisme" Creangă va
şteni privind spre dealul de humă al Ciricului, pc· care din face figură nastratinescă prin • ţărăniile • lui. In cap li intră
când tn când turme venite dela. Iernatic !şi purtau tălăngile. că e un om deştept, ca orice om din popor. şi de aceea ironie
Ex-diaconul tşi lull şi o t ţăţacă •, pe una Ecaterina Vartic se prosteşte singur. Ajunge o figură populară pe la lntruniri.
pe care şi-o făcu ţiitoare şi se puse pe traiu ţărănesc. Dormea Pe uÎl orator tare nu poate să termine tl tntrerupe: t Ştii cum
vara în tinda. din dos, unde avea şi o ştioalnă tn miniatură ln faci dumneata? Jntocmai ca ciubotarul care coase, coase
chip de hârdău cu apă. Acolo se răcorea pe arşiţă, scărpi­ mereu. lări să facă nod la aţă •· lntrebat la un congres dacă c
nându-şi pic.lea cu o lopăţică crestată. l\fânca chincit pe pat, pentru sau c011-tra zice că o pctit'P'U contra. Inccpe să se vaite
fărll muiere, bucatele fllcute de Tinca, lnconjurat de o turmă şiret, ca Moş Ton Roală, de o greutate de cap•· Dacă stă pe
de pisici (Fiţa, Siţa, F lorica, Futsica, Ţâcă, Suru, Ghiţă, Va- scaun şi scaunul scârţll.e se scuzll de necioplire cu intenţie
silică, Todirică, Bălllnica, Miţulica, Tărcata, Frăsina) printre subţire: •-Aşa suntem noi proştii : numai do posne ne
care un cotoiu se numea, ln onoarea crjticului junimist, Titu. ţinem I ;. Pare foarte mirat dl. ilcrierilt. lu.i plac : • - Cum să
Prin casă purta un cămeşoiu de pânză ca să poată trupul ră· fie bine ? Un -p.rosl-. un ghiorlan ca mine. să poată să scrie? •·
sufla. tn târg haine de şeiac mănăstiresc. îmbuibarea sa e Ba chiai: se arată spăsit : t-Da bine niult am să năucesc
ţ'>roverbială. Nu~şi pierdea vremea cu .: zămoreală. t , ca • fât- lumea c 11 ţărăniile mele? :t. C\J vremea nu mai 1>0ate vorbi
lifuşii depe la târguri; crescuţi în bumbac • ci lngbiţea hâlpav ca oamenii. devine un S'pectacol, u21 t coţ.car • care 11u mai ştie
ca un FlămAnzilă o mămăligă l.otrcagă, un crap lntrcg, bând grăidecât !n ziceri şi tn pilde. Or ice scoate din gurA stârneşte
o carafă de vin şi o cofiţă de apă şi sculându-se dela masă râsul şi ori unde merge e aşteptat cu •sacul de minciuni o.
 422 - MARII PROZATORI

La Junimea e intrebat ce mai era pc la consiliul general al

Instrucţiei unde fusese. E l răspunde anecdotic:
•-Cică lntr'o Duminecă o cocoană şi-a luat fiica şi s'au
dus amândouă. la biserică. Intorcându-se după slujbă acasă.
a lntâlnit-o altă cucoană, care a întrebat-o, cine mai era la
bisericll DC! - a rll$puns cocoana. Eu am fost şi fiică-mea :
de acolo 'nainte tot prostime •·
Slavici li cere părerea despre Budulu 1'aichii:
• - De! - zice Creangă ocolind - lmi place şi mie dar
cică era odată un flăcău, care 5e îndrăgostise rău de tot de o
fată. Frumoasă ins:!, lata s 'a măritat la oraş, după al tul mai
bogat care l'utea să-i facă toate voile, şi bietul de flăcău a
rămas cu inima friptă şi plină de amar. Peste cătva timp tn-
surăţeii s'au lntors ln sat şi llăcăul, lntâlnind·o a stat buimac
I.o faţa ci. Era gătită, spclcuită ~i sulemenită de nu mai ştiai,
cum să te 11.iţi la ca. -Nu e aia, pe care o ştiam eu! - lşi
z_ise el . ~ . •·
Doi tineri se fotog<a(iază Ia minut cu Creangă, aşezat în
mijloc.
• - Voiu păstra această fotografic - ilce unul - ca o ade-
vărată icoană.
- Da bine faci dragul meu I - răspunde Creangă reedi-
ifind o epigramă voltairiană contra lui La Beaumelle şi Freron
- s'o păstrezi ca pe icoana răstignitei lui Hristos! •.
Despre o muiere el zicea că t umblă 'n fleorţuri, face ma-
razuri • despre unul care-şi pierduse banii cu băutura zicea:
•Vorba ceea:
• Alst.a. ~ihălatu l ~ălAţatiul,
Care ş•a băut sumanu_ I,
Şi-• r:lm„ !ntr'un lile
ŞI li I~ dracul de frl~ •.

Despre cel care se arată viteaz cănd nu lrebuc ~i fricos

cân_d se cade a .fi viteaz, avea: •vorba ceea: ziua se t(!lUC
bivol, şi noaptea lncalecă pe dânsul t. Când cineva-i cere
bani, sgârcil, Creangă spune că •precum an1 fost eu sărac eri
şi alaltăeri şi săptămâna trecută şi in an şi !n toată viaţa, apoi
.ou am fost de când sunt•· La tot pasul Creangă are pc limbă
~01'ba teea:
•Vorba ceea (cimilit11ra râmei) : apără-mă ile găini că do
căni nu mll. tem•.
•Vorba ceea: capra b „ . şi oaia trage ruşine•.
•Vorba ceea : cum şi..o face omul, nu i..o face 11ici dracul'·
C',.âod nu e o01'ba ceea sunt alte colori ţărăneşti :
•Te-am aşteptat de Crăciun să vii, dar... beştcleu. fe-
şteleu, că nu pot striga valeu şi cuvântul s'a dus, ca fumu l
t'n stts şi de venit n'ai mai venit 1.
• Stăi o Teacă mă băete -zice Creangă cui 11 Jntreabă ce
face cu piesa de teatn1 - cu trenchca Ilencbea trei lei părcebea
nu se face treabă tn lumea asta I >.
Cimiliturile. zicătorile din operă au foşt de bună seamă
mai lntâi jucate pe uliţele Iaşului şi la Junimea:
• Lată - peste lată, peste lată - !nibujorată, peste Im·
bujorată - crăcănată, peste crăcănată - măciulie, peste mă­
ciulfe - limpezeală, peste limpezeală - gălbeneală şi peste
gălbeneală - huduleţ t .
•Vorba ceea: Dacă s'a da baba jos din căruţă, de-abia
i-a fi mai uşor iepeî „ nescu fără Creangă şi pc Creangă fără Eminescu •. Poetului
«Vorba ceea:
Vin la mamo de rn4 cerc.
De m'a da, de nu 01'a da,
Peste noapte mH fura •.
•Vorba ceea:
DA·mJ Doamn.e, ce n"run a\•ul
Sii mA mir ce ni'a găsit •.
do
I. C reaug~. portret ln ulei din bujdeu~.
• Vorba ceea :
Po!Um pung~ la masă,
Oacă ţ'al adu• do-aCMil .. . •.
f Vorba ceea:
Oe pl4clnte n1de ~ura
Oe \'ărzare şi mal tare •.
Vo rba ceea :
Pielea rea ş i riip!no!UA
Ori o bate, ori o lasă "
Prietenul cel bun dela Junimea deveni, se înţelege dela
sine, Eminescu . .'\cesta vl[zu numaidecât ln diacon geniul
poporului român. Creangă tl duse ln bujdeucă, li ospătă cu
mâncările T.incăi, U vâri Io ceata Iul compusă d.in Zabei Creangă,
psaltul, popa Gh. Icnăohescu, institutorul V. Răceanu, comi-
sarul Nicşoi, toţi naţionalişti, consumatori de pastiamă friptă
pe spuză şi de vin, prin crâşme mărginaşe unde şedeau pe
laviţe ori afară, jos, pe rogojini. Nimeni •nu mai văzu pe Emi-
care scrisese Cezara trebuia să-i placă acel fel de viaţă. Bor-
deiul de vălătuci era ca o colibă tn mijlocul Iirii, picio·rul pu·
tând călca de-a-dreptul pe pământ (pe-atunci n 'avea duşa·
mele) şi urechea putând să auză grcerul la câţiva paşi. Io
cofa de apă se vedea locă bradul, ln oalele de bAut, lutul.
hainele de şeiac de noaten ni.iroseau locă a mieaua de pc care
fusese tăiată lâna. împrejurările despărţiră pe prieteni. Creangă
se îmbolnăvi şi el, de epilepsie, şi la 31 Decemvrie 1898 muri.

I. CrtangA ln 1889, porlrel ln ulei de V. Muşneţanu.
B. A. H.
In chip curent so admiră la Creangă •limba• lui, cu suh!n-
telesul că tot fam1ecul stă ln lexicul d ialectal care ar fi arti-
stic. Cu toate astea sunt culegeri de folklor care reprezintă
adev'ărate mu1.ee glossologice fală de relativa sobrietate a vor·
birif lui Creangă şi totuşi valoarea lor e nulă. Limba, privită
ca un adaos de frumuseţe, n'a flcut niciodată o operă cu ade·
vărat mare şi nici ln cazul de faţă nu explică nimic. Mai mult
decât varietate lexicală este lu opera povestitorului o anume
moliciune a sonorilor care mâ.t\gâc urechea. Dar impresiunea
nu vine d.i n melodia studiată a silabelor ci din reprezentarea
vieţii ţărăneşti moldovene. Sunt de ajuns câteva indicaţiuni
de pronunţie. pc ici pe colea, c~te un 4 ....'"• căte un iaca,
căte un valsu. pentru ca sugestia accentului dialectal să se
producă şi să dea iluzia că -totul e citit cu fonetismul local.
Transcrierea fonetică servilă Creangă o evită şi pe drept cu-
v!nt, căci efectul ar fi caricatural. Creangă nu e un •artist'·
A studia limba • lui• ca o pricină esenţială a emoţiei artistice
este o eroare. Dar o limbă a eroilor lui Creangă există. O operă
dramatică trăieşte prin conflict, prin structura sufletească a
eroilor. tnsă lim ba e.•te şi ea un element ai acestei structuri,
e conduita verbală a eroului. Dacă interpretăm vorbirea lui
Caţavencu şi a lui Pristanda, aceşti eroi mor. d.ci" limbajul e
UD mod al lor de existenţă. Limba lui Caragiale nu are în sine
valoare estetică, ci este numai o modalitate de reprezentare.
Acela.şi fenomen se petre<:e tn opera lui Creangă. 111 bună
parte dialogică. A admira limba povestitorului ln sine. ln·
seamnă a afirma că ea trebue să placă oricui tn temeiul unui
frumos acustic. Du Du e deloc dove(lit că limba lui Creangă
ISTORIA 1..ITERATURJI ROMĂNt:: - 423
e • frumoasă • şi e chiu cu putinţă ca vreunui nemoldovean
accentul dialectal să·i producă oarecare iritaţie. Nimic nu
sună mutica! ln • - Gata; jupâne Strul; numai s' adăp iepu"
şoarclc iestea ... Nici c iepuşoare• nici, c iestea t n·au vreo acu~
•tică agreabilă. lnsă crează o atmosferă. Nicăiri limba nu e a
art.i stului ci a eroilor lui, chiar când Creangă lnsuşi vorbeşte.
Atunci el vorbeşte nu ca autor. ci ca povestitot, ca un om
care stă pe o lavifă şi istoriseşte altora. fiind el însuşi erou
subiectiv tn naraţiunea obi~'<ltivă , ca bunăoară :
• ŞI cum ero moş
Nichlfor strădalnic şi tute la trebile lui, TApede
zvArle ln cilruţ.A, aşl•m• d<-asupra o pilrecbe de po-
nişte eoşollnă
clllzi, tnbamA iepuşoarele, tşl la cojocul tntre t1mere $1 blclt1J tn mânl
şi llva, bi!iele I •·
Nici Anii11tiYile şi cu atât mai puţin Poveştile nu sunt
opere propriu zis de prozator, valabile ln neatârnare, ci părţi
narate dintr'o intocmire dramatică C\l un singur actor. mono-
logică. Creangă e acJ povestitor de basme. aci nuvelist Io
sensul vechiu . Lnsă povestea şi nuvela veche sunt foarte
asemănătoare Intre ele şi profund deosebite de roman şi de
nuvela modernll (adesea un roman scurt) . Romanul este ,.,_
prezentarea obiectivă a realităţii şi autorul rămâne nn factor
cx-terior scrierii. Autorul unui roma11 nu există to scrierea lui
chiar c.'i.nd aceasta e autobiografică, fiindcă Jn individual noi
1111 căutăm decât universalul. De aceea problema stilistică
este in roman .fără însemnătate. Nuvela (fabuloasă ori reali·
stică) este tnsă uo spectacol. Conţinutul ei universal e aşa de
tipic fncăt foarte adesea ascultătorul li cunoaşte. Auditor ul
nu se interesează dccăt de chipul spunerii a.şa cum iubitorul
de mutică urniărnşte felurite interpretări ale aceleea.şi piese
simfonice. ln nuvelă autorul este actor şi fie că are o mişcare
viilbilă, fie că e prezent numai în chipul de a conduce nara-
~l11nea, este '1rmlrit cu pasiune de ascultător, ovaţionat de
el. Halimaua şi .Decameronul sunt mode.lele genului şi dintr'o
greşită lnţelegere unii izolează nuvela de aparatul spunerii
ei, trecând ln opera lui Boccaccio peste ceremonialul narativ
ca.re se suprimă. ln traduceri. ln nuvelă este obiceiul de a se
face 1ntreruperi, de a lega convorbiri cu ascultătorul. ln pove·
slea româ.neascll prezenţa naratorului ca actor e simbolizată
prin refrene ca acesta: •Dumnezeu să ne ţie, că cuvântul din
poveste lnainte mult mai este ... •· Astfel st.'u1d lucrurile,
li1nba ac-tor\1luî ou e indiferentă., l11să ea are valoare documen„
tară, nu artistică. Liml>a lui Creangă este a monologistului
şi a eroilor. Naraţiunea are două reafităţi concentrice: intlliu
pe a povestitorului care stllrneşte mulţumirea prin chiar
ivirea lui pe scenă, apoi pe aceea a eroilor imitaţi de el. Aceste
două realităţi sunt indisolubile. O poveste nespusă de cineva
e un scenariu de c-0mmedia. dell' arte nejucat. Eminescu scrie
poveşti fără observarea limbajului, acelea sunt numai poeme
Cantastice.
Unii admiră la Creangă p uterea •de a crea tipuri vii t,
crezând că J.ntr'asta stă ta1entul de povestitor. Intruc!t pri·
veşte Aminliri.k şi Moş NuAi/or Coţ&ariul se mai poate vorbi
ele tipuri vii tn sensul autenticităţii. Căci ce observaţie pătrun·
zătoare este !n Amintiri? O mamă dela ţară lşi ceartă copiii,
un tată se !ntreabă cu ce-o să-şi ţină băieţii în şcoli, copiii
(ac nebunii, uu popă joacă cu poalele anteriului prinse ln brâu,
toate aceste anecdotic pe puţine pagini. Intâmplările şunt
adevărate, dar tipice. Cără adlncime. Aceeaşi materie pove-
stită cu altă gesticulaţie şi-ar pierde tot aerul acela viu. Dar
în poveste de ce observaţiune poate fi vorba? Acolo totul e
simbolic şi universal. ln poveste şi nuvelă nu se observă ci
se den1ons-trează observ"ţi1111i morale 1nile11are. In Soa-&ra eu
trei tiurori dăm de veşnicul conflict lntre nori şi soacra care
ţine mai .mu lt la fecior ; Capra ou trei iezi este ilustrarea iubirii
424 - · MAR 11 "PROZATORI
de mamă; Ddnua Prepeleac dovedeşte că prostul are norpe;
Pu>1guta •u doi bani dă satisfacţie moşilor care nu trăesc bine
cu babele ; PoveskJa porcului arată că pentru o mamă şi cel mai
pocit prunc e un Făt-Frumos; Fala babei şi fala moştieaguJu.i
este vestita dramă a copiilor vitregi; Povestea lui Sla11 Pă­
ţitul e fabula bărbatului; Ivan Turbi'ncii demonstrează că
moartea a fost lăsatA cu socoteală ; Povestea lui Harap alb e
un chip de a dovedi că omul de soiu se vădeşte sub orice straiu.
Nici Amintirile nu ies dill această formulă. In ele este simbo-
lizat destinul oricllrui copil: de a IMc bucllria şi supărarea
părinţilor şi d e a o lua şi e.I pe încetul pe acelaşi drum pe care
l-au luat şi-l vor lua toţi. 1n. A mi11tirile lui Creangă nu este
nimic individual, cu caracter de confesiune ori de jurnal._
Creangă povesteşte copilăria copilului universal.
~alizând Capra cu lrci iezi desco_perim procedeele lui La
Fontaine. Animalele sont văzute onieneşte. Observaţia c sc-
cnndarll., fiindcă atât cât vorbeşte capr a ca mamă nu e de
ajuns, cu tot pitorescul, spre a crea o dramă a mate.mităţil.
Avem trtainte-ne o comedie în care tot meşteşugul este s ubli·
aierea analogiei dintre lumea animală şi cea uman.ă, _i\ni-
malele sunt nişte simboluri-<:aricaturi, nişte o m aschere t. Capra
cea cu m ulte ugere şi cu gla,s bebăilor este o caricatură ofori<ă
chiar de natură a marnei, .i ar lupul cu. ochi turburi ş1 dinţi
ascuţiţi este simbolizarea omului fără scrupul. Ca simplă
transcriere a limbajuttii unei µirănci supli.rate, văităturile
caprei sunt de oarecare coloare, ca manifestare a. untii animal
ele sunt bufone. Behăitura caprei răsună laolaltă cu jelania
ţărlincii dând un spectacol caricatural:
)UtropolituJ Cnllnic ?.ticlescu, ' CA.nllic •, antlunJo-
nist* care o atras şi pe Creangă tn n1tşcarea de
separaţi e.
R. A. R.
~ la las' că l·oiu lnvliţ• cu l P•cA mii vede cA-s o vAduvii sAr-
n1a.11lj şi c'o casă de copil„ apoi lrebuc $A·şi bală joc de casa 1nca'?
şt pe voi să vâ pule la pastramă? Nicio fapt li rArll platA . .. TlcA.lo•ul
şi mangositul l lnsă se rAnjea la mln.e cAteodatli şi-ml rlicea eu mii·
seaua .. 1\ ·p oî doar eu 11u·s de„ace1ea de care crede el: 11'am sArll
peste garduri, niciodntA, de când sft11t. Ei, lc'lci cumatre, c1' te-olu
dobzăla eu I Cu mine \i·ai pus boii tn plug? Apoi ţine minte cA al
s~„ J sco\i Cârti coarne I
- Oli m~muc~. ori Mai bine taci şi lasA·l ln plata lui Oumneuu I
Cil ş tii cA este o vorbă : Nici pe drncul Sll·I vezi, da nici cruce sll-\1
Iaci I
- Aa nu. dragul mamei I C~ pduă la Dumnrzeu, sntn\IJ Iţi leu
sunetul. Ş'apol \.lne tu minte, copile, ce-\I spun eu: cA de J,o mal
da lui 1aasuJ sA mnJ miroase pe.aici, apoi 1as r •·
Capra a· dcvc11it o n1aseă de CQmedie rigurâncl femeia '\•Or·
băreaţă şi văietăreaţ:ă. J\1ijlocul d e caracterizare este desfă­
şurarea dramatică. ln naraţiune, Creangă joacă pe rând toate
personagiile căci poveştile sunt aproape tn totalitatea lor vor-
bite. Mai niciodată scriitorul nu se pierde tn descripţii. Soacra
cu irel 1iu„<>rt'. e şi ea o cornedje, N'a mai -rost nevoie de trăsă·
turlle unui animal deoarece soacra n căpătat în popor r enu -
meJe unei caricaturi. Când Creang3 povesteşte, compu_oerea
nu·i extraordinară, c.c-\nd eroii 111cep să vorbească atunci ge-
:rticulaţiâ. şi ct1~jntele lor ating culmea t ipicului. Soacra în·
făptueşte în vorbirea ei perfec;ţiunea malignităţii socerale:
latA cc-am gandil eu, noro, cA poţ.I lueta not>\Ue. Piua-I lu
-
eăsoaea de al ătu.re, luscle ln oboroc suii pat. iar turta dupil lio.rn.
CAnd te-l sătura de strujit r>ene. vei pisa matai : şi eAnd va veni
hllrbalu-t:iu dela drum vom Iace plael1lc cu eostiţo de porc de cele
afu1t1ate, <lin pod, şi, 1)oam1lC, -1>1oe vom 1nnnca l Ac11m dcodatli
pAnil te-I mal odihni, Ic rurco h1 brAu şi plln!i mAnl-dlnilnea\Jl „11
gllt~ti fuioarele aceste de torS, pc11ele d.& strujit şi malniul de pisat.
Eu 1nâ las puţ.ht eâ 1ni ::1 trecut ciolan prin cloJan c u nt1nLA \1o a stră.
4
Dar tu si! ştii cil cu Oorm iepureşte; şi pe IAngll lş ll dol ochi, mal
an1 unul la cc.afA, caro şede pururea ~e.sch is ş i cu corc văd şl noaptea
şi 1.lun, tot ee se faqe prl.-1 cn,ţi'i. Al t1tţe1es ce tl on\ spus?
4
- Da mămucă. Numai cc·v a de n1Ancarc . . .
- Oe mâncare? O ceap~ un usturioa ş•o bucală de mămăligă
rece din poli\~. sânl <lesLuJ pentru o nevastă tânără ca tine . .
Lnpte, brânză, unt şi ouă do-am putea sclipui să ducem ln târg ca
sc'l facern ceva parale; căci t:;asa s·~ n1ui 1ngre\1ial cu un n1AncAu ş i
eu nu vreau s3·ml pierd com~.ndul •·
Cine nu se lasă tnşelat. de deosebirea de medii, nu poate
să nu observe lnrudirea artei lui Creangă cu aceea a lui Cara-
giale. Amândoi caracterizează dialogic şi pun ln gura eroilor
vocabulare autentice unul ţărănesc, a ltul. urban semidoct.
Vorbirea descrie mişcările interioare. •Doamne, bine vom
mânca I t al babei, foarte puţin frumos ln sine, sună ca • c·eşti
copil• al lui Costică. Amândoi alternează dialogul cu false
comunicări.. lipsite de obiectivitate, ce trebuesc reprezentate
scenic fiind par tea monologlstuh1i sau un fel de cor antic care
urmăreşte gestu rile er oilor, judecându-le. Creangă comen-
tează fapta nurorilor cu o comică duşmănie faţă de soacră:
• Se f1\duplecară şi cele doul\, l11trarll cu toatel.e tn casă, lu ară
t>e bnbil de păr ş•o I.zbirii cu capul de plire\i, pfinil i·I dogiră . Apoi
·c c• mai tllnilril fiind mat şugubo.ţă decât cele două, ui\nteşle balla
ln mijlocul casei ş'o rr11mftntll cu plcloarele, fo ~higoseşte ca pe
dAo8a; a·pot ti scoate Jlmba afţU'~ , j„o străpunge cu acul şi i o pre· 4
suri\ cu snrc şi cu piperiu, aşa că limba 1ndot4 se umnn. şi soacra
11u Jnai putu 1ice 11ici cOrc 1 Şi slabă şi stâlcită cwn era, căzu la pat
bolnavă de moarte. Apoi nurorile după s1!ituire.a celei cu prjclna,
aşezarl:I baba tntr'un aşternut curat. ca să·şi mai aducă aminte de
cil11d era mireasă: şi după aceia tnceporă ~ scoate di11 lada babei
valuri de pAnzll, a·şi da ghiont una alteia şi a vorbi despre sUlrlicl,
toiag, năsălie, poduri. paraua din mAna rnotlulul, despre găinil e
ori oola de dot peste groapă, despre strigoi şi câte alte n"Azdrăvăraii
t11(jorătoare ; tncAt numai acestta erau de ajuns, ba şi de fntrecut„
s'o vâre ln iuoapă 1>• bialn babă.
• laca terlclrea visatădt mai tnainte, cum s'a fmpllnitl •.

Dănilă Prtf>tl•at so poate juca aproape in întregime. ln-
tol\aţia cuvintelor. gestul ghicit cu care sunt şpuse, asta e
totul :
•- f>rietcne, tlce Oănili\~ nu mi-l da capra ceea. să-ţi dau c..'lrul
lswi
- Apoi . . . d:l .. . capra ntea nu-! de t.cle sArftoa.re şJ ~I
de lapte.
- Ce mai ln deal. ln vate.; bun•\, nohunâ, na-' i carul ş i <H\-n1i..-o !„ .
- Bun. zise Prepelcne. ra P" ist. cu cnprn ştiu fncalCcâ că bine
I-om boit . .•
- De-111 ajunge mai degrabd ln lArR, zise Prrpeleac, •ii se•p
de rt\ca asto, • •
- 81111 fnldlniş ul, 0111 b1111, zise DAniJA.
- Cu bîne să de:o Dt1mr1ezeu I
- Nu vrei •~ facem schimb, să-V duu eapru ash> şi să-mi dai
gAsca?
- N'ai nlmerit·o; cli nta-1 RAscă, ci„f gă11soc; l-am cumpil.rat
de sămGrt\il.
- Da, dă-ml -1, dll-ml-1 că-\1 dau şi eu o sămănţâ bunii.
- Oe 1nl-l da ccvn adaos, p oott'" sA ţ.t-1 dau : tar de 11u, norocul
gâştelor de-.ncasă, că are s~ fa că un otrocol prin ele, do s•a duce
vestea 1• ••
- Nai c'am scăpat de d racul, ş i-am dat peste latli-ş.~u : aist a
nu\ •• urzeşte. Las el te IJlsor eu şi pe tln o11cuş, (măi buclucaşule) . . •
- Na.· \i-o fr·i\ntli ,ci'\ ţi - am dres-o!. • Philr'o p?lrcchc de bQi
(de· a :mal mare drogul să te ul\I la ci), um rAmns o'o pung~ goal ă .
~ J~ i, mAi. mni, mni I Doar ştiu că nu mi·i acunl întâiaşi dnt3i, să
merg la drum: dar parcll dracul mi-a luat min\lle "
Cea mai or4l'iuală manieră
de a trata fabulosul se i:lesvllluc
!n Povu~i> lui Stan Păţitul, unde fantasticul e tratat realistic
(aşa face şi Caragiale l n Kir I anulca) cu m11ltă coloare locală
ţărănească. Intre dracul, prefăcut ln copil, şi Stan unncază
ln poartă un dialog rupt din viaţa 2ilnicll:
.-ŢfbA I Hor1nuz, na I Bn,l an ; nea I Zur7.a_n ; daţl-vA 'n lături
(cotarle) I ... Da de unde eşti tu măi \lcă? ş i ce cauţi pe alei, spaima
dnllor?
ISTOll li\ Ll'l'E llATUR ll l\OMĂNE - 42-0
!lujdeucn. Clişeu Alb. Gheorghiu. laşi.
- Oe UJlt1e să. ritt, bădic..>i. ? la s~\nl ş i eu un b5fBt silrn1a11, din
toal:l 1u111ea, Căr;l tată şi rnn m ă şi vrcu $A 1ntru la sUlpân.
- S ă intri la st:lpAn? !)'apoi Lu nici de păscut gl\şlelc nu eşti
bun .. . Cam de căli ani li li tu?
- la poale s" am \•ro treisprezece :1ni.
- Ce spui lt• măi? . . . Apoi, dar bine-fi 7.i~ cl ne~a zis că vra·
buni bio.· ' toi pui u, dar (1111n1nî) (irocol o ştia <le cltnd li . . . Eu de·abia
ţl-,.ş li rlat fOpte. mull opL ani. nar cn. noamne iarl:l-rn~ ; pe semn<
cil ş i stracle acestea 1>ocitc fac s!i ttrllţi aş~ de: sfrijit şi rn chlrcit.
:\na n1ai vllzut dliunăzi lmblâ 1ul l'C·nit1 prh1 sul un ciofllgar
de ~ aJ ·dc tll1e, dar acela e.r3 olto.ch r11Ai cl1ipt')S ş i a ltfel îrnbrtic.·et I•.••.
Tot ce in genere c transcendent !n poveste, la Creangă e
readus pc pământ şi mic..,wrai. Duinner,Cu şi Sfintul Petre
vorbesc ca prin .Humuieşti:
- • • • hnl sA tic Jtr:;'ibirn. ori să 11e di'im. fntr)o parte: nu c:umva
os:taşul celo. s:l nibl\ J1o.r\ag şi sA ne găsim beleaun cu dlln:sul. ŞUi
c';im n1oi mdncat cu orlat:'l deln. ttnul c.·.a ace."' :1 <t <·hclfă neali\ . . .
- f::i, f,•a11e. dnnr tc ,ai 'i:i turtt• acum de umhlnt prht lume ((tapft
C'rt1t.1cnl!icuri 7 •·
I n POl/t$ltti porcului tmpărăţia se mută la sate. Nu ma i
există decAt o singură clasă socială, aceea ţărănească, şi lumea
toată e doar o s porire a dimensiunilor rânduielii rurale. Un
moş· şi-o babă au găsi t "n purcel şi-l cresc in lipsă de alt prunc.
Moşul află de 1111 edict imperial şi-l comunică babe! oum i-ar
ila o ştire dela vornicia satului sau din târg dela Neamţ:
e - El moş11ege, ce mai ştii de pela targ?
- Ce ~ şliu, măi babă ? la nu prea bune veşti: !mpAratu vrea
$l"ll m ă rite lata.
- ŞI asta-I veste rea, moşnege ?
- D'npol lngAdueşte puţin, mAJ bnbA, c~ nu-l numai alAta:
c..' i de ce.am auzit cu1 ml s'a suit pHrul Jn vftrCul capului. Şi cAnd
ţi-olu spt1ne până la srtirşit, aed că ţi s'a tncrAnclno şi tle carnea
ţle tine.
- Oor de ee~ moşnc,ge'! VaJ de n1lne l
 426 - MARII PROZATORI

DaL afară tn chip verde cu • ia-ti porcul de-aici şi ieşi

afară•. moşul răspunde înţepat :

• - Milostiv este Gel-de-sus, Mll.rlea·Voastră. lară dac:l s'a, ln-

tAmpla. - sA nu bănui\!,
puternice Im părate, - dupA dorln\a Lu-
rnlnării Voastre. apoi atunci sA. t1e tri11lJteţi copila acasA •··

Ceva a.semănător se petrece 1n Ist()rio. lui Aladditi d in O

mi11 şi ""a de n~ţi, dar acolo fastul CUJ;ţii este infăţi'l"t cu
lol:reg sentimentul deosebirii d.e clase, mama se cere· rosteşte
monios, lmpăratul se poartă cu toată cuviinţa. Sultanul e un
iin estet care se extazia•ll in faţa pietrelor dăruite de Aladdin :
• Ah l ce frumuseţe I Ce bogăţie I " Deşi fin de croitor, Aladdin
are siJnţul luxului. Mireasa lui e înconjurată de o sută de
sclave, îmbrăcate măreţ, ~ţită de ceauşi. de eu.n uci negri
pe donă rânduri, dusă 1n s unet de instrumente. Şi ca unei ade-
vărate fete de tmpărat i se hotărăşte o viaţă de festinuri tn
mari saloane, luminate de roii de lumânări. Mireasa
l'Orcului
stă doar lntr'un palat plin d e toate• bm1ătăţile de pe I.u rne t
(pită, costiţe?) şi duce o viaţă prin nimic deosebită de a unei
fete de ţăran. Ea se apucă îndată • de gospodărie•· Palatul e
o • casă • cu •sobă •· Făt-Frumos e păiit d e o babă rea de
sat, de o •hârcă•. o • hoanghină >. Fala babei şi fala moşnea.­
/;'4/ui'. are o temă tn linii generale asemănătoare cu cea din
Les fees şi din C<1ulrillon d e Ch. Perrault. Deosebirea de nivel
social este izbitoare. Cendrillon e pusă la treburi grele, dar tntr'o
I. Creangă către slilrşitul vie\il. casă de genti lom. Odăile şurorilor au parchet, oglinzi mari.
După Junimea lilttrară, 192fi. La masă se află veselă complicată pe care trebue să o spele
fata, a cărei singură privaţiune dureroasă e de a nu putea
- D'apol i•ca de ce. m:U babă, rucullA: lmpllratul a dat Jn ştir<, merge, lntbrăcată frumos, la bal. .Fata moşului face munci, de
pri11 crainicllsăi, tn toată lumea cil (orl)cine s•a a_Oa să·i [acă, deln ţărancă de munte. Tot bumorol povestei iese din bogăţia ta-
rasa acelula şi pAnil ln curţile tmpărllteştl, un pod ,Pardosit cu pic.Irc
ocumpe şi !eUu de !eliu de copaci, pe deoparte şi pe de alto, şi tn
bloului etnografic, Fata babei e 'slută „
'ţâfnoasă • şi
s'a\intă ' ca cioara ' n laţ •· E:a e 'sora cea de scoarţă •· Fata
copaci să tante tot telul de pă•ărl, care nu „.
mal anii pe lumea
asta, aceluia 11 dl fala: ba clc;\-i mai dă şi jumătate· din tmpărllţ,iea moşului m·u nccşt.e de • nu-şi mai •trânge picioarele t . E •piatră
lui. lari'l clne s'a .bizui $ă vie ca s'o cc"ril de nevastA şi n'11 izh11ti de moară în casă • iar soră-sa • busu.i oc de pus la icoane•-
&A Iacii podul, aşa cum ţ.i-a.m spus,
acolula pc loc li şi Inic capul. l' ata babei ietie gătită Dumineca 1 de parc' a lins-o viţeii •.
ŞI ci-ci, pAnA acum, o feciori de crai şi d.e tm1>llratl,
mulţ.ime de Gura babei ' umbla, cum umblă meliţat. Moşneagul, e un
cine 1naJ ştie de pe nici unul dtn cl 11'n fileul nicio
unde au venit„ şi
Ispravă; şi lmpiiraliJI, după cum s'a hotArlt, pc to\I l-a Ulal, !Aril ' gură cască•. • se uită 1n coarnele ei•· In casa lui •a apucat
cruţ'are, de le plânge lumea de milă l Apoi, mii! babA, ee ilci? bune a cânta găina • fiindcă dacă lndrăzneştc « să se întreacă co
veşti sAnl acestea? Ba şi tmp~rntul ci-că s'a bolnăvit de supărare I dedeocbiul 1, baba şi fata ei • 11 umple de bogdaprosti •· Ca
-Ofl moşnege oii boala lmpllra\ilor e ca sAnlltatca noastd 1 încheiere fericită, fata mOŞlfl11i se n1ărită co • un bun om şi
Numai despre le\11 de tmpărat, ee ml-ol spus, mi se rupe b1lma
dln mine, ~ mare jale ş:i alean or fi mat ducft_nd mamele Jor pentrl1· l1ar11lc •. nescăpând prin t1rn1arc nici acu111 de trebi. Stan
dllnşll I Mal blue că al nostru nu poate vorbi şi nu·I duee capul (cu J.>ltţ.itu l • se scoală de noapte, face mămăligă lmbrân•ită şi
pe alţii) Io atâtea iznoave. ce-a. mai dat D-zeu, pune mt•ncarea in traistă, tnj ugă boii la
- Bune„s şi acestea. măi babA; da bunA Ar tl şi aceea câ1td ilr car~ r.icc Doa1nne·ajută, şi se duce la l)ădt1re să~şi ad11că u11
avea cineva un fecior. care sA facA podul şi şA fa pc rata - ln1păralult.11 1
cA ştiu c'ar tncâJeca pe nevoie 4i, Doamne I ma.re slava ar 1nai do· car de lemne " Scaraoschi bodogăneşte ca orice babă din sat:
bAndl ln lume I •·
._ _ei bine. zmArdoare uricioasă, ce eştf, de mâncat, ai mlncat
Dupâ puţină codire, îndemnat de purcel, care e năsdrăvan, boţul eel de mAmllllg!l, dar cc-a 1.ÎS omul acela cAnd a pus mAmAll)!a
acolo pe teşitură (al lu la ştlln\ă)?
bătrll.nul pleacă ln târg la curtea tmpărătească, pe aproape, - Ba de arto nu şUu nimica, slâp!lne . • _
ca Tg. Neamţ de Humuieşti. Străjerii vorbesc ca nişte pân- -Aşa? l ln loe să·tl dal osteneală, ca sA am p'AnA fi gAndul
dari de vie: oamenilor, nu ştii măcar ceea ce ,vorbesc ei? t\tai pot cu să ant nă­
dejde ln voi? Ei las, <ii-li gllsesc eu ncuş leacul I T0>al lnvA\a lu
..,._ Dumneata. moyule, cttnt vedent not cau\i pricină, zlua- minte de altlda.tll ... •.
meaza„mare, cu JumAnore •.
Stao tşi exprimă turburarea erotică cu toată pudqarea
Moşneagul, fără nicio spaimă de autoritate. răspunde şi moliciunea ţărănească:
ţan ţoş:
,_ Apoi dă, nu ştiu cum să 111al zic şi ou; pesemne pAcalele
._ O'apoi asto nu vli priveşte pe d-voastră ; ia mel bine pă· mi te-au scos lnai1•te, mAi ClllrlcA. Eu gând~sc s'o pornesc pe treabă;
zJli·vă gura şi da\i de ştire tmpAralulut c'am venlt noi .. "· fata-i haz\rlie şi m'a. IAr:mjl.cat de-acurn •·
lmpă.ratul, din parte·i se mânie ca cel mai din uliţă dintre Sau:
oameni :
t- Ei stăpâne, cun1 vAd eu~ nfcl de asta nu te-al da tn lături;
~ Oa bine.. mo.şnege, când ai venit tn cela rA.n d, parcll trai aşii-I că ţi-a căzut cu tronc la inimii?
tn toată mintea: dar acum unde visezi, de u1nbll eu porci dupll: - Mal aşa. măi Chirică l '·
tine? ŞI cine te-a pus tn ca.le să mii lei, tocm•I pe mine, tn bi\tae
de joc? •· Apoi urmolază scena de intimitate, plină de coJori săteşti:
 ISTOlllA l. 11' EllA'L'URll I\OMÂNE - 427

, Atunci, bucurlea lui Ipa te I lnccpc a se ţinea după Inii! ca

scaiul de oaie. ŞI unde nu ţl·o lnş fac!I p• sus şi se iau ei ba din tdl·
euri, ba din cimilituri, bo dln pAclUit, bo <lin una, bo din alta şi
de colea plni'i cole.a, şi-au phlcut urtul altul.a •·

Şi
baba mijlocitoare mieună cu vin te mieroase <.le o re111ar-
cabilă notă realistll:

. - 0Jn bun, 'rtlA.nca-tc-ar puricll sli te 1nl11Ance1 ... Eu şti u

\'e"''rR sl 1,icA durere~ de ln1J11ă, bat-o pârdalnica s'o bată t . •• Nu
ştiu, z3.'u 1 cum a sta ş i asta, fmi p l ezneşte obraiul de ruşine, câ11<I
m'A gândesc, cum să 111ă tnfă\işez înaintea fe111eii celeia cu vorbe.
de acestea . .. , mă duc Şi eu fntr'utt noroc să veden1, şi dc-oiu putea
iace ce,„3 bine-de..blne: ia.li. de t1tt, mi-l crede .şi d-ta, eA ştii c.u1n
se tac de grct1 trebile aceste.a şi rar le scoatem fn capăt. • ·
lmpăratul din Pw eslea 1'ui HaYap Alb n 'are nicio etichetă,
el spune pe şleau copiilor:
t- Iaca, ce„mi scrie !rate-meu •.
Feciorul cel mare primeşte să meargă în ţ.'\ră tndepărtntă
şi întocmai ca un ţăran de pe Bistriţ.'\ care s'ar duce la tăiat
lemne tn pădure cere• bani de cheltuială, straie de primineală •·
Feciorul cel mic înjură calul năsdrăvan care se tot îndeasă
la jar:
•~ GhiJoacul uricioas~
ee cşU, din lntl caJI tocmai tu te-al gi!siL
să mănânci j~ratic? De te-• tmp.lngc păr.atul sA mal vil odati!, val
<\c $tea.un ta arc sA flo ' ·
Vorbăria ţărănească a spânu lu i din ca le c transcrisă in·
tocntaî:
•- Cât de-spre tnlma mea, s'o dea l)\11n11ezeu oricui, ;:.lce spA.nul
oftând . . . Numai ce folos~ Omul l>un n'nte noroc; asta-i ştit1tă:
rogu-tc să_ nu - ţi fie cu supăra re, drumeţule, dar fiiJtdcă a venit
vorba de-aşa, 1ţi s pun ca la t1n trate, că din cruda coplJl\rie, s lujesc
prin străini, şi lnc.'litca rn1 ml-ar r; clud~ . cilhd n'aş vrea sâ mii dnu C. I. Creongi!, fiul povesllton1lul.
la. tre.abd, cAci cu munca tn'am trez:it. Dar aş.a, munc.e·sc, mt1ncesc JJ, A . R.
şinu s'alcge nimico, de mine; pentrueă tot de Sl~pAnl calici ml-am
avut parte. ŞI vorba ceea: la rallc slujeşti, calic rAmAI. Când aş da drag I . .• Te-aş Vâri ln si1n, dar nu lncapl 1lo urechi. • . la mal blno
odatA peste an st.ApAn cun1 gândesc eu , n aş şti ce sli„1 fae şâ nu.J
1

ogo ieşlc· lc olcacil, şl mai slri\oge-\1 buzişoarele •casA; nu de

smintesc. -N u cumva nt lrebulnţ-ă de slug?t, voinice? Cum te vădJ
s ameni a avea său Ta. răn1nch i . De ce te scumpeşti pentru 11imica
toatll, şi nU· \l lei o slugă vrednică, ca sli-11 fie mdnA de ajutor fa
drum'l J.ocurile a.cestea s~nl .şu~ubeţe: (fe unde ştll cum , ·10.e tn~
lilmplarea, şi Doamne fereşte, să ·nu-\1 <.adA gren flngur '·
1-1t pli11 fal)u los clă1n_ de scene de u11 rcalisn1 poznaş. Gcrilă.
Ochită şi celelalte monstruoiîtăţÎ ale basmului se ceartă tn
casa de fier tnroşit a tmpăratului Roş ca dascălii !n gazdă la
ciobotarul din Fălticeni :
• · .. Ge r Uă
se tnttndea de. căld u ră, de·l treceau genunchtJe de
gură. Şi bojma morocllnco pe cellol\i, •icilnd:
- Numai di11 pricina voastră am rAcit casa, căci pentru ml11c
era numii! bun6. cum ero. Dar aşa pAţ.eşli , daci! le ioi cu nişte blclş­
nlcl. l.as• că v'a mal păli bercchelul acesta deallădatA. $lii că ore
b•• şi asta I Voi să vă li\!Ailf şi să vă huzuri\I de cilldurA, iară eu
să crăp de fr1g. Buuunl\ treabă I SA-ml dau eu liniş tea mea pentru
J1at.Arul nu şti u cut! Acuş vA tArn~l'esc prin casl, pe rud~, pc slmâniă i
tncaltea s.i nu se aleagă nimlca 11Icl de so1nnul meu, dQr nici de a)
vostru.
-- la tacă-ţj gur•, măi Gerifă I ziseră ceilalţi. Acuş se rece ziuă
şi tu nu mal sllncheştl cu braşoave de-ale tale. A dracului lighi-
oaie mal eşti I Destul acum, că ne-a.I tăcut Mpi.il călindor. Cine-a
mal dori să faci tovărăşia cu tina, aibă -şi partea şi poarte-ţi portul,
cA pe noi ştiu <A ne·al ome\lt. Are cineva cap să •• llnfşteasc.~ de
răul tău? la auzi·l-Ai: parcil·i o moară. hodorogltll. Numai gura
lui se aude ln toate părţile. Hojma Lolocllncşle pentru nimica toat.~.
curat. ca un nebun. Tu, mAi. eşti bun· de trăit nun1al ln p~du-re c u
lupii şi cu urşii, dar nu ln cose lmpArâleş U şl Intre nişte oameni
curo se cade. · bine ceea ee raci. „
- la, ascultaţi, măi I da, decAnd •\I pus voi stilpânlre pe mine?
zice Gerllă. Apoi nu mă face\! din cal măgar, cil veţi găsi mant aua
cu mine. Eu rs bun, dar şi ctlnd m•a scoate clncvn din r!bdare. apoi
uu·i trebltie nlci ţigan de laie 1mpotriva mea.
-Zău, nu şugueşU, măi BuzllA'/ Da amatnlc 11181 eşti l~ vlea\6.:
el\nd te ml\nll, faci •dnge•n ballgli, zise f'lli mdnzllA Tare-ml eşti
aJtll,
dar şt\ l1U-tl pa.r~ râu pe ormA. cU doar:l 11u cştl 11un1al to f11 cua asta.
- El apoi I vorba eeea: fă bine s§-11' auzi rAu et c. *
Vorbirea lmpăratului Roş este şi ea de o gras!l vulgaritate:
•- SI trru\1, luminate tinpărate I De-acum cred el{ ml·\f da
rata, ca $A vii IAsAm tn pace şi $11. ne ducem tn treaba noastrl, cAct
nepotul tnipArntulul Verde ne-a li aşteptând cu nerilb dare .. ,
- A ve11t ca şt vremea nceea. voi11ice1 7.l.se .tmpăratul cam cu
ju1nAtnte de. gucl. Dar ia mai av.e \i p1tţiJ1§ tnbdare, clici fafa nu-l
de cele de pe drumuri. s'o lua\i nlin1ai aşa cum s'a f·ntAmpla. Ta să
mâi ''edem, cam cum ar veni trebuşoara asta?, . , •·
l"işeat de pureci, J.1ăria Sa drăcue:
• - A dracului treabă I Uite, ce blAndA ml·a ieşit pe ll'up. SA
fj rost nimica. . . parcd nu-mi vine a crede. Iasă mai ştiu eu ? . ..
Ori pl'irereD mă tnş.alli, ori s'a strica vremea, zise. lm p ăratul; dJn
două una lrobu.ie sli fie rnunatde<lll. Dar pAnA una-alta la să ml
duc să văd ales-au nllslpuf din mac acel nespUa\f, cari-0)1 rod ure-
chile •3 le dau rata? •.
Nu numai eroii de poveste se ceartă
ca muierile ci şi obiec·
tele. Intre ac şi baros (amintire din l stori1t unui gallxtn de
A lecsandr i) se lf1cinge o comică sfadă:
• Acul. Moşule I de ce eşti zurbaljiu? Te sfădeşti necontenit
eu sorii-ta nicovala. ţipaţi şi faceţi larmă de-ml \lue urechile. Eu
lucrez- tont.A ziua ş i 11imeni nu„ml aude gura.
- Iaco mă I .. . da de unde-ai eşlt pJlcalA?
-De unde-am eşil , de u nde n'am eşi l, eu Iţi spun cil nu Iaci
-Nai .. . vorba cee,a: a ajuns ou.I mal cumJnte decAt gilJna.
MAI băie te trebue să ştii cA din s!Adlllea nooslr1l al leşit; f a pol
tu ni ®uţ,1 pricină?
- ~lA rog, ertaţ_i·111ll.; că dacă
n'ar fi fost focul, foile. pleaftura
şi omul care sa vA facil şi si vă dee nume, a\J li rAmas mult f i bine
ln fund.ul pl\rnA11tulul ruginite, ca vai de voi.
428 - MARII PllOiATORI
Cum se recrutau pe ''re1nurl
- P.lăsoar;l„\i vorbele, l)ăctel Altzi, sor1'i 11ico\1al:\1 cum ne rddc
acuşorul?
- Aud. dar 11'a1n Jtură să-1 răsp·lu1d: şi văd. dar trebue să rabd.
-- Vorb~ ceea. soro: • Şede liArl>u'n cale şi, rAde de oale •. !\lăi
puşchiul•I la să \'tdem «'~ai răcut tu mai mull decftl noi ? ' ·
Inul şi cărucşa tăifăsuesc ca două lătacc:
~ ~tlcâ burucanA. nu ştl\I de unde-al mal scos atAtea despre
ntlne.
- Hei, d.ragă, dor poale eă nu şltl, ci\ oamenii lac pAn1.ll şi din
sora noastră cd11tp4 şi din fratele nostru b11mltoc; ba şi d in tnghim ·
p§toarea unicii mal fac un l ellu de pAnzi\. Dar ln rabrlcl se \es (cilu·
de-feliu de plnzeturl, n1u1t mai uşor ş i ln timp mult ntal sr.11rL
- Bte I multe mal au?.11
- Mal aşteaptă eă n'am slArşll Inc.~. Din cămeşă, sau rulă,
peste câtva timp aJ sâ te faci teart3, din ea.re se face Scan16 pentrţ.1
bolnavii din spitale şi p entru soldaţii ronlţl ln bAtilllt. Apoi te caută
ca iarbo de leac, S-ă facft la fabricii. di11 line hdrtlr..
- 1'fare minune ml-a1 spus, draga b11ruinrli1, ?.·ise. câ nteşn . Oc-ur
fl aşa, apoi toate lucrurile nu sAnl ceea ce se ''ad: ci altăceva t1 rost
odată, allăceva sAnt acum; - şi altăce·\fa au sll fi~.
- ·rocrnal aşa, soro I •.
Această iru;uşire de-a dramatiza realistic basmul a făcut
să-i iasă lui Creangă renumele de scriitor « poporal •. Insă ţă­
ranii n'au astfel de daruri cu totul cult.. şi partea nuvelistică
din. Povesi.a lui Slat1 Pdfilttl ori din Poveslta /'11.i Harap Alb
est<' peste lnţelcgerea ll nui om dela ţară. Prea mu ltă• atmos-
feră •. prea mul t • humo r :1 dialogic, prea multă policromie în
paguba m işcllrii epice lineare. Ţăranul vrea epicul gol şi e
doritor de irealitate.
soldaţii tn 'l'nra fi.on1'1neascA
Lilo!P'alin de pro1>agandi\ anllmllltaristi\, probabil.
Crcangi\ e lnrAurlt de acest spirlt. B. A. R.
ln Mo~ Nichifor Co(cari'ul 1 popo ral • c numai mediul. ln·
colo aşa zisa • povestird glt111leaţă • c.~t.e întltia m<Lrc l'iuvelă
romitnească cu erou •tercotip. Moş N ichifor fiînd harabagiu,
Creangă a ales unul din drumurile lui cu harabaua. Căruţaşul
face toate mişcăril e maşinci lui sufleteşti. işi spune tot mono·
logul Şi Dtl\•ela s'"a încheiat prit1 epuizarea fig11rii. O altă Jtll·
velă cu acelaşi personagiu nu mai c cu putin ţă fiindcă eroul
trăcşte r o tativ. In altă împrejurare Nichifor ar s puue cu si-
guranţă. aceleaşi vorbe şi ar face aceleaşi mişcări. Tot .h.umoruJ
bucăţii stă !n a incetini gesturile tipice ale indjvidului, ln a-l
lăsa să·şi răstoarne expresiile ce rciimJ.ă firea şi experienţa
lui . Căruţa lui ll1oş Nichifor este legat<"• •cu teic, eu curmeie •
oricând, ideea. de progres fiind exclusă din formula nuvelei.
D e altfel harabagiul a fost totdeauna •moş•· Când căruţa
merge, feleştiocul şi posteuca. fae mereu • tranca, t:rallca !
(.Tanca, tranca ! • · lepele lui Moş Nicbifor sunt • albe ca zăpada >,
fiindcă, schimbându-le, le lnlocueştc cu iepe de acelaşi fel.
Deci ori.c ând harabagiul e recunoscut prin semnele lui oe-
şchimbăto3.re. Când căruţa urcă la d eal, Nicbilor. ca să nu·Şi
spetească iepele, invită obişnuit pe călători să se dea jos:
,_ 13 mal daţi.vă şi pe jos, elici calul nu·! ea dobitocul să. poată
vorbi ' ·
C<1nd întâlneşte un drumeţ, zice :
Albu.'nainle, a.lba lu roate,
Oiştea goal~ pe de-o porte.
HUI opl·Un cal, eă nu-s departe Gni•\il hiiii 11 1
 I S'POR!t\ LITEl1A'l'UR 11 ROMÂNE - 429

leşindu-i 1n cale femei, el r-â.ntă :

CAnd t u baba m'a11' luat ~

Opt lbO\'l!lce-au nllat :
·rrei neve.ste cu bi\rbat
Şi cinel fete dlntr'un sat,

Mergerea la Piatra cu evreica Maica. nu„i ttn fapt istoric

unic. Se bănueşte ~u şor că Nicbifor se poartă la fel ln toate
expediţiile. după un program imemorial. La început, din plă­
cerea d e a vorbi, se face â. se tocmi: •

~ O'a.poi a fl avAnd c.llilot.l tnult!l, <:t1n1 c. treaba cl-voaslrtl,

j t1pâ11e. zise Mo.Ş Nicl1ifor, scărpi n ându -se tn cap; nu1naJ nu-i vorb ă.
cl poat e sll aibă, citei şi eă ru ţa tn.c o e largii: poat~ si\ lt1Câpâ tnlr'îus:t
cf\t <le rnt1lt. A1>oi lără să ne zbatcn1. jup!l11e ~trul, ml·I da şelss>rc­
zece lei, un irmilic de aur, ş1 ţ i ~o i u du cc~o, ş tii, colea, ca pe pal mli.;
că, după cun1 ve.zi, cltru\a acun1 ~ n1 odt1s--o rtrla tncălţat şl i·am
1nai tra~ ş i -& 1u1sonrc tic (;Clc a d.rnctilui, ele arc s-l'i ineargii cuna îi
s:ucnln „.
rnutilitatea act.-stor cuvîr1te se ve<le di11 aceea că primind
<lda client o s.umă mult mai mică, l1arabagiul varsil. mai d e·
parte alte forme p itor"'iti şi inutile :
t-Apoi dar, dA I cu blne Să dea Dumnezeu, jupâne Strur. ~ l ă
bucur şi eu e:ă~i tocntai tn dr.Icul iar_mar:oculul şi 1>oatc. ml-a pica
teva şi când oiu \•cni t11apoi. N umai a.ş \!rea să ş tiu , c:\11d aveir1 să
pornim?•·

1"'oatl n11vel~L- e..<1te o î11registrare de inutilităţi caracterj„

stice. Căruţa merge şi n'ar fi nimic altceva de făcut decât a
aşteptasosirea la destinaţie. In.ă Moş Nlchifor are gust de
vorbă şi <lă d.nunul .m onologului la cca mai superficială ocazie.
Fiindcă Maica l-a rugat să fie cu băgare de scamll., el tncepe
o !ungă istorie pe care a spus-<> fără tndoială oricărui călător :
>--Da' c:l doar nu-s harabogln de led de-ol.altăerl, jupâne Strul. lţ i scri ca rrrii· lcrarhl.
Am mni u1nbJat eu (c'o n1ul\in1c de) cucoane, cu ntaice, boeroaice
şi cu a lte feţe clnstil-t, şi, slnva Don1rtului. nu s'au plilns de mine . . . LitobrraJie cllo A.lbu.m istoric şi
Jo, nwnaJ cu maica E vlampia desăgărJţn din Vărati~ a.111 avut şi liltrar {~'I , l{l'.>gl\lniceanu), laşi.
eu odat ă ol eacă d.e cle11ciu: că oriunde mergea, avea obiceiu sii-şi ·1854. B . A. ll.
lege vaca dinapoia căruţei, pe.n tru schlvirnisală, cn să aibă l;tpUŞor
la dru1n; şi cu asta-ml ad·ucea 1110.rc su1>ă ra rc, pcr,}truc.."i. vacu.~ ca
vacu, tnJi irosea ogrinjii d l11 căruţ,~, ba câteoda tă rupta leucâ, ba că asta co glumă tipicii a lui Moş Nichifor , repetată cu toa te
la deal se smuncea, de era. J11tr'uu rând câ.t pe ce sA·nti gi\luioscli c.\lătoarele, în dreptul Grum.ăzeştilor. Darul de a auzi !razele
iepuşoarele •. de savoarea. cea mai densă este genial:

Trecând l"' lângă un sat, Moş N ichifor tşi urmează, ·n eîn- • - He>. . . pa ! - zice moşul aJul!\11\I pe rirruen· să se tle..'\ Jos
trebat, repertoriul: (Jiu că ru\i'i . - Id ncw11 lt. "tăd ş i c11 t."l eş:U ,· oi 11ică; aşa ml·e drag
-;~' fio 01nul : fălal, tiu ouat . . . •.
•- Ooam1tc, jt1(lâ11(1.Şic6 1 Ooarn11cl Vc.zj .satul istt1 1nare şi rru· . - ''l'U..\ri"i 1•t1stîcu1 privighetori, ~A vti hatA, tii ştiu etl va drii·
1nos? Se ehta•1•i\ GrUl'tlii.ZCŞtii. De-a.ş ave cu at;\ţ.in gonit.ori in oco1 80<iliti bi11e I „,
şi d•tn (•tAVa) bileţ l, cA\I cazaci, r.ăpcA ni şi nite lilte sµurc11te au
Lui Moş
Nichifor Coţtariul i se întâmplă un accident,
tăzut morţi aici dltl vrc1ne 111 vre1nc bine-a r rnnl fl de oui I•·
prevăzut. pentru care posedă uucltele şi !razele trebuitoare.
De aci, prin adiacenţă, moşul alunecă la o altă chcsthlll<' D eci ceea ce. urmează apa.rţi11e progra.nlului de vorbire al
care-i stă pc suflel: harabagiului în ca>.uri de accident:
+- Ase:nlCl\O şi cu ţeon.itori, j up âneşi că .•• c.'i de -b ueţl nu 10.-.i •- lâ nt• 111t\i 1neni a rău , Jttpâne.şicii ltă i - zice e l acun1 - cl1
trag nădejde, pt\Ulr1.lci\ l)a_!>a ntcJ\ c sterpăltuă : n'a fos t ltnrJ•icJ tlvo_r 11'a_m- p ~ţit e11a.st~ 11umai od~.ltă ÎJl vjea\n tn.eu. PAJ1ă --i tlnbt1c:1
s.A-ml facă tticl n11ul ; ·11u 1-~\r n111ri 1rro l ţi tnah\tc, s â-î 111onră t De-oiu d·l<"& ceva şi iepele iest ea .şi - o ştctge gu.ra ~o leacă de coşolini1. eu
-pune eu mânilc pe pjept, nre .să r!ln1Ale cU r~t a asta de llaimann şi u111 şi pus capătul t .
iepu şoarel e de izbeli ş te t •·
Faptul că moşul nu găseşte frânghia ln chilna căru\ci e
Consideraţiile
asupra sterilităţii ţin o bucat« d" vreme, apoi no u, dar se vede limpede că pentru el orlcc lnc urcătură e.cliu
harabagiul cade mecanic în altă asociaţie: vina -b abei :

•- . , J>trul ciiil .• • Da b1111U bucatU -nr11 n1crs. l>o:111111e. r un1 •- l ncă, Juf)1'1 11c$IC.'i drngil, curn t nvn\i'i n evoi~\ I><!
on1.~ Ct sa
se ia oinul (ista) Ja drui11 cu \•orb:A .şi cd11d se treze~tc·, cine .ştia unt.Ic r(t că' . • cu JllOŞ Nichlfor ţuţulanuJ tl U t')lcre 1.Umcne la drU11J. De-
n :'lju11s: b11n lucru a mai lăsal L>ttmnezeu s ft\ntul şi tovUrii!}lo ns tu t tlcum, 11 um~li s.ă te ţ i i bine de ea.rântbl ş i t•le s pe.ttze, e~ am să 1nân
HI 111 Zmăoaice l.e tnt.c1, tnden1na\i tnninte 1- faca ş i codrul Grun111- iepele. iestea, de au s~ scapere fu gind. Da, sa:, ştii d-ta., că babei mele
ze:ştllor, grija n.e g11st orilor şi spal ma eiOco·i lor. I-ici I j 11păn.eşic..'l, <Ic n'arc să-l fie moale, c.'\nd n1' oiu 111toarce acasă. Ani s'o ieu de cAnepn
ar avea codtuJ ista gură sA spue c.Ate a văzul, t u1nplil.;.1 pi\tărnnit~ <lraculut ~ I am s'o tnvăţ e.u, cum trebuc s~ caute :lltădatA de bărbat;
n~ar mai auzi urechile; ştJu că atn aven ce 11s·c ultn I •· că fcntein nebâ.tt1lă, e ca moar~ neferecată.•·

Maica se sperie, moşul vorbeşte d e lup. Malca se înclo- Călătoria se sfârşeşte şi repertoriul lui Nicbifo r lnceteai<l
ştează de gâtul ha rabagiului. Cititorul are sen timentul neted şi el.
430 - MARII PROZATOR I
Este tnvedcrat el Creangă aduce tn scrierile lui mult vo-
cabular ţllril.nese dar nw cu seamă proverbe, zicători, cari
alcltu..c aşa zisele lui • ţărănii•· Insă ac.eslea shigure nu pot
face o literaturi. OacA socotim pc Creangă folklorisl. alunei
sunt c ulegeri de ţ4.rlnii mult mai bogate. Pl1cerea sUlmită
de audiţia scrierilor lui Creangă e de rafinament erudit. Niciun
om de gust nu cilqte acestă opera ca să ia cun04tinţl de • ln-
treaga lntelepeiu11e populară. aşa cum a fost cristalizată de
veacuri lu proverbe şi 2'icători •. Dimpotrivă, ln loc să fle edu-
cativ, efectul acestei lnţclcpciunj este hilariaul. Creangă folo-
seşte u n procedeu t ipic autorilor cărturăreşti ca Rabelais,
Sterne şi 11.natolo France şi anume paralela continuă, dusă
până Ja beţie, lotre netualltate şl experienţa acumulatil. E l o
un autor •livresc•· Opera lui Rabelais decurge tntr'o p loaie
de citate şi do cuvinte savante ori rare a căror intenţie este
tocmn.i d.e a parodia tnţelcpciunea cărţilor din c:u-e sunt ex-
trase. .Erudiţia aceasta e lucâutătoare prin veselia care o ln-
treţine. Adevărata taină a lui Rabela.is este • la joyeuset6 >.
Anton Pann ori Creangă. amândoi humorişti do tip rabelai-
sian, fac cn ~u ligurli de erudiţi pentru cititorul comun. /\şta
vine din prejudecata că autorul livresc trcbuc să fie oeapâral
un hu11ta.nis t. Erudlţia fnsă nu are limite şi A11ton l'>ann şi
Creangă sunt fi el nişte mari erudiţi, ln materie de ştiinţi şi
literatură rurală. ~i citatele lor nu sunt scoase din cArtJ ci
din tradiţia orală, printr'o nemuipomenltă memorie, operele
lor nu sunl mai puţin cărturăreşti, structura lor fiind acelaşi
ca a opc1·el t:.Lbelai~ie11c: ndi~~ o jovialitate euormd, care frte•
greşte cel n111I r11ăr\1nt fa.1>t Ctl un roiu de cita.te. Crea.1lgă c) 110
l1u111a11ist fii ştiintei săteşti, scoţând di11 erud_iţia. Jui tao râs
gros, fă.rll. a li totuşi un autor vesel prin materio. Cooţlnutul
poveştilor şi 1lttrft1ti'riJo, este indifere11t în si:11c. ba chiar o.pt
de a fi tratat liric ori lantastic, veselă este hohotirea inte·
rioară, set.ea oc::stir15''\ de vorbe, sorbite pentru ele tnşUc, din tr'o
voluptate strict inlcleclualâ. Obiecte, animale, oameni vor-
besc uclntrerupt . cit!nd ue0$tenit şi cu o viwd ameţitoare:
..- To-al locun:ol ln socot di, mili blele; ba de mAncate fi ca.O
I·• tnbull 01nulul !nu\lu; f a pol haine lrumoase turn &Ici tu; tu
rufe do-ale laie Iţi ghlorn•sc maţele de foame. Al auzit vorbo <t<•
că; • GolAlRleQ lncunJnr:I, lnrA loamea dA deadrcplul ... o.
._Oe.spre acea.st.a. b1ne :.1 chlUt-o dragul talei. Se vcdo lucru,
c:it nici tu nu "'III lm1l«ri1t. n1e1 fmpllrdţfa ~ntru line; tl dcrdt sd
fncurcl u.un1ul uşo tun1en, 11111.l bine s:1 şezi dco1>arlc cunl zici, cl'\cl
Jnila DonlllUIUl: t loc de-ar r1. broaşte sânl destu1o . .. ' ·
• - AJ toatt1 voln dela rnlnc, fătul meu; dar mura lucru Aâ fle,
do nu ţi s'or IMa ş i \ Io cllr~rlle. Mal şlll pă ca t ul , poate $«·\I las«
tn.airilC vreun ep\lrc; cova. . . şi popâc I m'oiu trezi cu tine UCit.S(I,
c:a şi cu rrale·Ul11, ş'opol ntuncl ruş.inea ta n'a Ci pron~tt\. Oo.r dll:,
cearcA fi lu, s?l ve.:il cum ţl ·a s lujl norocul. Vorba ceen: • flecnro
pentru $Inc, croitor de pAne „, . .
..- ru, drosul tat~I. a,A-1 cll. s'a tmplinll vorbo ceea; • Apilrd·nl4
de jjl\luJ, ca de cAnl nu mA tem .. "
,_Ce mAnca vlld eu blnt d al; despre a.sta nu e vorbi, fAlul
rneu, zise. craiul poson1orft-. dar la spuneţi-mi, ruşinea w1de o puneţi!
Dln trei feciori d\I are tala, niciunul să nu !ie bun de nlmleat Apoi
drepl IA vl spun, cil atunci degeaba mal •trleaţl mi\ncateo, dngil
mel .. . SA umbla\I numai aşa lrunta lr.\slnelulul loaUI \•lea\a voa1tn'I
fi sA vA IAudaţl cA dnleţl feciori de craiu, uta nu mlroa"1 a u cu
de om. Cum vid cu, frate-meu K poate culca pc-o ur«he din part.ea
voa•tnl ; la Sftntul Aş leap l A s'a lmpllnl dorinţa Iul. Halul do nepo\I
ee orei Vorbo c:ecn:
I.a pl6clnle
JnnJnl c
Şi la r«7.bOln
lllOJ)OI . •. t.
.,_. I-tel, hei t <lragul talei, cu vorbu ac<·asl n. 111l·nl oi.lus a1nlnte
tic cAu tecul Cf!IR :
Vulnlc tAnnr ral h ăl.r-011
Cretl sc•ngd<lue ta dru1n •.
..- D'apol calului meu de pe otuncl, cine şlle unde 1-<Jr fi putr...
zlnd eiolantle I Cll doar nu ero aA trAla.scA un veoe de om. Cine ţi-a
vAt!l ln cap şl uno cA actttla, acela lncA·I unul ... Ori, vorba etta;
p...mno umbli după cal morţi •A Io Id pol<oavelo . .. „
• EJ a·poi . .. it ei 11u·1 lumea de·apol. SA te fercasd Dumneze.u,
c:And prinde m;lrrulllga cco.JA. Vorbo ceea;
Dll·mi. Doamne, ce n'11n avut
Sll mii mir cc m•a gll.slt „
• J-;"c1 ele :itu11ci nu luat alltl vorbă, dar dln ln.ima lor nu s'a fters
purtarea neeuvlinclonsA a spl\nuti11, eu tonte lndrep t ăriJe $Î tnru·
direa Iul, penlrucl bua1Al8leo nu ltre de·a roce cu rlu1atea. Vorba
ceea:
VII" de vie. lot l.nvlc
IarlJ viţa de bo~, tol rtigoz •.
• - t.1tli I da nJ dru.culul orilnlc de orn e ti acesta, zise Hnrop
Alb. Gro„v burddhan fi nesăţios g4lleJ, de nu pol sll-i potole<lSc:l
setea 11icl lt.voarele l)iln1AmluJul: mare ~hlol de apă tnbut sA r_le
ln maţele lui I Se v•de cil ooesta·I prAp~deula nptlor. vestitul Setllă.
fiul secetei, născut ID •odla ri\elor ,1 lmpudoblt cu darul suptului..„.
. - Dar. oare pc acuta cun• marno dncului J...a fi mai chem&nd?
- ZI-I pe nume, sA ţl·I spun, ms111111.1e •tunel Ochllll t.Amblnd
pe sub muskţe.
- Dar le mal duce eapul, ca d·I bol n it SA·i zici P!sArihl ••.
nu grqeşU; sA-1 zici Lll\11§ ••• nici ul!lto; •4·1 zid l.ungilll .. • ase·
menea; Sli·I z.iei P~ilri·L4\l·Lung11A, ml •• P""' cll e mai potrivit
cu nAravul 1i apuciilutlle lui. ilse Horop Alb, !nduloşal de milo
bleklor paserl. Se vede cA acest•·I vt;Utnl P~sArl-L4ţJ-Lungl"1,
nul •A$•tlilorului 1i ncpclul orca1uJul, brQuJ pAm;l.nl ulul şi scara
ceriului, ciuma sburătooralor ~I spnl1nn onrnenllor, că nJtJel nu te
pricepi cum sA mal dcl .. .>.
- Ei apoi, şagă vă paro? Cu chl\l.buşurl de aecslo sl ne >:llbă ·
vin1 noi I PAclişit onl e tn1J>l'lrntul Roş, se vede el - zise alunei
OcbilA. Eu. 11u-l vorbă mllc.'lr cA e Ojn de fntu1\crlc, de.osebesc tarr
bine Clrele <le mac din cele de n4•l1>; dar numai lu\al~ 11 gură de
rurnlcli ar trebul s4 nibl, cu sl\ po' I npucu, olege şt culege nlşle fle---
cu.şte\ e ca aceste. tn eşa 1cort6 vreme. Dlne--u ,;is ctne---a tJs, ca .sn
te fereşti <le omul roş, cil.ci c li.şlul drnc11I 111 picioare.. cum văd cu •
<..:.ând pricepem meca11ism11l erudit al povestitorult1Î , suntem
luari de veselia lui şi enuniarea goalei lormnle: vorba ceea
tre2'eşte râsuL Este şi o c rudi\1e strict lexicală de cuvinte cu
so11uri rJ.ăstmşnice. mai do gral» c.ac:ofon1ce. care uimesc ure-
chea pnn volubilitate:
- Mii! P'1sărili!, l•Clll.11-o, la I eolo. ln dosul pi!milntului, tupl-
lttlA sub umbra cpurtluJ: punti mAna pc dOinsA şl n'o l?lsa I
• Pi!sătilâ atuucl •• Jă\°'I<. l:Jll se 11011tc. lncepe n bojb51 prin
lonte buruteulle şi când sil 11u11n rnitnft 1>e dAn„n, z.brl . .. p~ \•Artul
unul 1nunte şi se ascunde llupl'I o •tnncA.
- lnrAt:l·Oll.1, 111ăl. colo, t11 Vilrtul 111u11tclu1. du1nl sti'litca c.:een,
dso Ochlli!.
• Plisll.rUli ntunci se lnnl\d puţin 11 lncepe " cotrob~l pc dupd
stânci; şi când să puntl 1111lnu 1>c d1l1lso, zbr I... şi de acolo şJ se
duce, de st n.scuodo toc111al tl11p1l lunA„
- Mlli Pllsllril:l, iacdt6·olu la I eolo dup~ luna. zise Ochilă: clici
nu pol eu s'o ajung. s.A ~ l dau o acArmanatun'l bunA.
, Alunel PA..-U:llll ae deşlru odnlil 11 se 1.nal\A pdnll la lună. Apoi
cuprlnidnd luua to bra\c gAbueşte p"ilrica, mi \l·o lnif•că de coadil
11 <il pe co sll·i suceascA g~lul . Ea alunel se preface ln loU şi 1lrllt4
lnspAimllol.:>U:
- Ollrueşte-ml vla\a, Ptt.:lrllG. cil te-olu dărui li cu cu mUJI
11 •u daruri lmpllrătqtl, a1• s:l lrllt!ll l
- Ba că chiar, cA croi sl ne ddrucştl cu mllll şi cu daruri fmpA·
rllloftl, d•cll nu te vtdcam. cAnd al 1••1llt-o laouazoanA co eşll I
i.ise Ochii!. Ştlu ci am tro1 o durdurl'.fi bunA, cAutAndu·le. 1, mai
bine bal ta culcu ş cli se face tlul'i ac:i.14 •
, A bojbăi " •a găbui•, •a paşli •, • zbr t. • durdură • dau
cititorului impresia unui argot hermotic, plin de sublnţelc;­
suri bilariante şi do onomatopee Indecente. Dela frumosul
d e erudiţie până la râsu l ob$con " numai un pas şi toţi rabelai-
sicnii au int-rat adCi.1\C 1n Lrlvinlitnto. •Corozivele • răn1i:\Se
dtl<l Creangă nu se cunosc tn mod public. Dar ln opera cu-
routâ sub limbuţia Cmzelor nevinovate afli un râs şiret, o in-
lQnaţie cu tâlc care depăşeşl.<! sensul c urat al c uvintelor :

+- Iaca un lup vine spre noi, JupAnetlcl I
- Val de mine, mot Nlchllor, unde sA m·„cun<I eu?
- Despre mino ascunde-te unde fUI, ci eu unul ii-am 1pw
ci nu mA tem nici d<H> potae tntreagA.
•Atunci, biata Maici, de frică, s'a 1ncleştat de gAtul lui m°' NI·
chllor fi 1'a lipit de dl.naul, ca lipitoarea. A şe•ul ea aşa, eAt a şegul
fi apoi a z.ls tremurincl.
- Uode-1 lupul, moş Nichifor?
- Unde 11 net la a trecut drumul pe dloalntea 110„lrl fi o
Intrat tn pAdure. Dar cll pe ce erai sA mA ~Alui, jupAnqlcl, fi apoi
daci &Upam Iepele, fllu ci era rrwnos.
, N'apucl a lfArţl bine moş Nlchl!or şi Maica •l•e cil1J1el:
- Sl nu mal t.lcl că vine lupul moş Nlcblfor, că mft v!\rl ln tonic
boalelel
- Nu ci 1Jc eu, da Chilii" vine, iacătA·l-~J I
- Votco! Co spui?!
• ŞI Iar se ascunde IGngă moş Nlchllor.
- Ce·I tAndr, tot tAnlr; 1\1 vine a te Juca jupAneşlcQ. aşo -1?
ŞI dupA cum vdd, al noroc cd eu !'ml ţiu llrea, no mA preo ten1 de
lup; <I.ar sil fle altul tn locul meu„ . •.
Scriitori ca Creangă nu pot apărea decât acolo unde CU·
vântul e bltno şi echivoc şi unde experien~ s'a condensat
tn formule oemişcătoare. Era mai firesc ca un aslfcl de pro-
zator sl rlaarl peste câteva veacuri, tntr'o epoci do huma-
nism romlinese. Nllscut cu mult mai de vreme, Creangă s'a
ivit acolo uudc există o tradiţie veche şi deci şl o specie de
erudiţie', la sat. şi tnc:A ia satul de munte de dincolo de Siret
unde poporul e neamestecat şi păstrător.
I. J... CARAGlALE.
Cel mal vechiu ascendent cunoS<:ut al lui I. L. C.~rnglalo
este bunicul siu Ştefan adus Io ţară de Caragca, ca bucătar
zice-se. Ce era? Grec, Arvanit I Caragiale scriitorul se socotea
idriot (dacă se poate pune temei pe confesiunile lui de levantin).
adidi din insula Idra, din spaţiu gycc. dar cu locuitori alba·
nezi. Arvaniţii sunt clpăţAnoşi (o enormă ţeasta ca o turlă
se constatl şi ta scriitor), tkuţi, greoi ta !Dţelegere, cam crunţ i.
fideli to chip obtuz. Caragiale dimpotrivă e sglobiu ca un
palicar, gA.llgios ca un barcagiu, sarcastic, mistificator. Occi
trebue si fie amcstcclturl tn sângele lui, poate şi după marnl.
Tn definitiv Ştefan era un balcanic numaidecât adaptabil la
~mpia dunlireanl. Copiii bucătarului, Costache, Iorgu, Luca
formează o prea ilustra familie de actori. Propriu zis numai
cei dintâi doi trlesc statornic printre culise, Luca, cel mai
ntare, nA,,cut ta Constantinopol c•
c. 181~- t 1870) are tn-
clinaţiuni gospodăreşti. Costache este cunoscutul actor şi
autor, forgu e col cu tşi răs şi ,;„ •
şl răs-popi>. Prin ei Cara·
giale moşteni nestatornicia, pasiunea mimică, voluptatea de
a vorbi şi do a recitn. Oe teatru 1l lega pe Luca şi lntâin lui
soţie, Madam Caliopi, actriţă şi cântăreaţă. Când omul se
trase ta meserii mai pozitive, se despărţi corporal şi de nevast:..
Prin t850 Luca intră secretar ta mânăstirea Mărgineni din
jud. Prahova, stabilindu-se tn satul cu nume suspcc:t de Hai·
manalc. Acolo !şi face gospodărie şi se fnsoara a doua oam.
Noua soţie era braşoveancă (" 1815) fata lui Luca Chiriac
Caraboa, negustor, şi a Elenei lui Mişa (Mihail) Alexovici,
importator de bumbac şi blciilii. Dac:A Luca Chiriac c lâră
lndoiall Grec şi ci, socrul lui tnsl pare macedonean, căci tn ·
semnarea oficială • Graecus natione • se referă tn mod obi,nuit
nWJlai la confesiune. Ecaterina Momolo Cardinj, nll.scutll
Timotei. Gheorghev!ci era şi ea după- mamă Ltcpoată a lui
Alexovici. Momolo este ilustrul proprietar al primei săli du
teatru. Astfel dramaturgia invada. din toate părţile sufletul
tui Caragiale. Dar şi negustoria I Familia scriitorului este
plină de Jupâni Dumitrache mândri de calitatea tor de cotă·
ţcni onorabiH şi plini de orgoliul de familişti. Insâ Luca nu prea
cultivă • ambiţul • descendenţilor săi. Cu Ecaterina Caraboa
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE - 4$1
nu sunt semne că s'a căsătorit legitim. aşa tncăt absolut vor·
bind lon Luca Caragiale e un fiu natural La rândul lui Cara-
giale strică şi el ambiţol fiului slu Mateiu, pe care-l face tn
afara căsătoriei. Imprejurarea aceasta a muncit adesea su-
fletul scriitotului. Soarta copilului nelegitim tl preocupă. şi
to P<Ie4J n'avcm de a face cu altl problemă. Jn cutare po-
veste sângele fiului vorbeşte pentru mama adevărată ID ciuda
mamei aparente. Nu se ştie prin ce taină fitiologic:A copiii na-
turali sunt de o rară inteligenţă. Caragiale nu se desminte.
Scriitorul se nA,,cu la Haimanale (haimana sanguină el însuşi)
ta 29 lanuarie 1852, tnsă spre torile următoare. ln sat Cara-
giale işi petrecu doar joasa copilărie apoi trecu la Ploeşti,
pentru ~oala primară. Prin preajma. lui 186o Luca obţinuse
prÎll examen dreptul de a practica avocatura, ba ln 1868 e
numit judecător-supleant la Tribunalu l Prahova. Era un om
!nalt, cu barbă albl, mare, tncăt părea •Dumneuu•. Invăţă­
tura o lnccpe Caragiale cu dascălul bisericii Sfântul Gheorghe.
slovenind şi trăgând clopotele. To anul şcolar 186o/61 intră
tn clasa a doua la Şcoala D0tKiuMc4 nr. 1, unde institutor
era Zaharia Antinescu, om cu pretenţii, cunoscut scrib local .
Avu tn clasa li-a un tnvăţător dela care pistră cele mai
bune amintiri, pe domnul BazU Drlgoşescu, om rigid Io pri-
vinţa virgulelor şi ordinei gramaticale, pc caro o restabilea
la şcolari cu ajutorul unei nuctuşe. Cc fel era şcoala se vede
din aceea că lecţiile de clasa l-a şi a II-a se ţineau după me-
toda lancasteriană lntr'o •baracă vastă •· Cât urmă şcoala
primar.\ stătu la un liagi Ilie lumânllrarul dela Sf. Gheorghe,
cu chirie, tntr'o casă pe care şi-o amintea cu mult sentiment.
l!:ra o construcţie cu acoperiş ţuguiat de şindrilă tn vârful
căruia sta un urcior smil.i\uit. Pridvor mare cu nouă trepte şi
sub el gârliciu de pivniţă. Ziduri gyoase. odăi mari tn !ere·
strele uneia dintre care erau expuse voluminoase borcane de
murături. Ogradă enormă, cotropit! de bălării uriaşe miro·
sind a răsropt. Aaturi grădină cu vişine turceşti pe care stă­
pânul le păzea cu biciul. Pruni. gutui, peri, lilieci, patru sal·
câmi venerabili. Oraşul. plin de bulgari slivinenî, abunda ln
Hagii şi tn Jupâni, negustori, oameni cu rosturi, dispreµtitorl
d e mawfriptc şi de coate goale, toţi turnAnărari, ca"afi. căl­
dărari, făinari, băcani. Prăvălii ale unui Ilie Lumânărarul
se aflau pe strada Negustori. Cetăţenii a.cestei urbe au ln
această epoci mai loţi figurilu lui Trahanache. ale lui Far-
furidi şi Brânzovenescu. Sunt oameni serioşi cu favoriţ.i şi
uneori, ca hagii, c u mătănii ln mână, iubitori ştraşnici, de
progres şi duşmani al lipsei de moral şi de prinţipurî. Aici s'a
făcut o revuluţia • şi cu nu multe decenii tnainte fu pâtlt Efo-
riei ca c volterist • un dascăl do şcoală. După patru ani de
~oală domnească, după. cinci Io total, Caragiale care învă­
ţase foarte bine fiind şi premiant ceru ln Iunie 1864 certificat
de absolvire cu o peUiie foarte solemnă. • Domoilor I - zice
el onorabililor domni M. Georgescu, B . Drăgoşescu. Z. Anti·
ncscu, profesorii şcoalei prima.re din Ploeşti - Creatorul mi-a
graciat tncă patru ani de viaţă materiale şi d-voastră tn aceşti
patru ani aţi aşe.at piatra fondamentale a lnttcgei mele vieţi
morale. M'aşi socoti, şi mai mult chiar dcc:At mgrat, dacă tn·
preună cu născătorii mei naturali nu aş arna şi estima şi pre
renăscătorii mei morali. Domnilor l am ttccut sub patronagiul
şi mstrucţiunea d-voastră acele clase primarie, cu succesul
ce vă este cnnoscut etc. •· Can' ciudat stil pentru uu copil de
12 ani, oricât de pr~-coce I Se vede că tatăl, acum avocat, li
tăcuse o ciornă. Apoi junele I.recu la gimnaziu lntr'aşa chip,
câştigând un an, că în 1863/64 lua clasa 1-a ca să poată astfel
sfîuşi şcoala ta finele anului şcolar 1866/67. lnvăţă şl aici
foarte hme. Caragiale fu, nu mai e tndoială, un copil creşcul
liber, un mahalagiu. Nici oraşul, nici familia nu aveau pre-
tenţii şi copiii se jucau tn cl.rduri pe maidanele centrale. Când
 432 - MARII PROZATORI
Luco Gornglalc, lalill .criilorulul.
li. A . li.
vene!l lruJ>.' de ~lru (şi se lntâmpla să fie chiar a lui l(lrg11
Caragiale) aliceau ulucele fnăuntru dacă n·aveau b.in1.
La n f'ebruarie 1866 cAnd fu detronat Cuza, şcolarii IJ'c-
c;eau prin faţa unei condici plebiscitare lntim;e pe o ma.~'I
alară şi aprobau actul cu da, repetând votul spre a se distr.1.
Oi11 aceste c:Ardăşii, Caragiale ieşi cu un vocnbular sgomol"'
plebeu: • mii '· • bre '· • pă mine nu ml!. iei peste brioeng. cil
te smeiesc •. Car.i.giale e puţin rudă cu Pampon şi Crl!.cănel
Ar fi 11rme că tftnl1·ul fllcu şi cJ.as:a V.a sccuJtdară, ttlunci <le.-
sigur IR Bucureşti, liceul to~ nu l-a terminat nicî0<h1t~ . Cii
familie de actori, tânărul visă să păşească şi el p<: scnndurilc
scenei. La Ploeştl se \loca după oam.eni ţi le Imit.a umbletul
şi 1:;cstt1riJc. ?ri_11 urn.taro se tnscrisese ln clasa do Jcel[llllaţic
şi mimiclln 11ochiului său Costache ţi ln 1868/69 li lntlllnim
acolo printre cei care.şi vedeau •tot venitoriul • fn arla dr3„
matld. Tatll-său li aduse ln Iunie t870 copISt la Tribunalul
Prahova pc unde dela 10 Septemvrie. când muri Luca, nu
mai căld. Luca era bolnav când Caragiale part icipl l~ • re-
vuia ţie• dezarm:lnd un subcomisar al cărui post li şi luâ di11
graţia Prezidentului ridiculei republici. Revoluţionarul. ramas
de capul lui. nu-i vorbll. cu grija mamei ~ia unei surori, plri.si
iar urbea copilârio1 şi intră suOer şi copist la Teatrul Naţional,
tncepând din stagiunea 1871/72, după ce din Noembrie 1870
ft1sese l:l ln~i c;i, suller al t.r11pci Pa.scaly. Câ.~iva ani 1noi tf1rzlu
debutil ln cariera junio.lislică în calitate de girant respon•uhil
la o gn1.otll liberalil li /agtit<>rul libr.r, apl'irută la 23 Ja.nut<rle 1 87~.
Dela 12 Ianuarie 1876 nu mai era acolo. Se vArl dupt\ acce"
corector, dar un corector cu mână liberă, ln Unirea d~•11()·
cralie<i, libernlll şi ea, apărută la 2 Nocmvrio J876. Tipo1:r0Jiu
cr.i ln Pasagiul Ro•n5u şi caragiale tşi petrecea vacul tn miro.
de plumb, Ceea ce·şi amintesc prietenii oe dau un Caragial"
după calapodul Nae Girimea şi Madam Piscopescu, foarte
veridic. deşi trebue să admitem ci scriitorul arc conştiinţă de
genul sân plebeian ş1 şi-l nilizează cu fină intentie. •Mă -
stngâ el la băep - ... adu-mi '' mie o porţie ... că te ia
man1a dracului r •; • ~ta. aluns.atule. să-mi faei anunţu lsta. . .. • :
• ... la ce te-a adus a1c1 sâ·\i baţi joc de arta lu.i Gutenberg.
f1-r·a1 al dracului cu tot neamu tlu 1• •• • ; • Na, dă-i boului lila
corectura. fi-r·ai al drac11lt1i şi tu l•: • Nae, năi-te-ar dracu I... •;
• . .. blegule t ; 1 Bine. ml, l\lil.<I e CO«.-Ctur.\, pungaşule .. , t;
• USllC·O, putoarea drac11l11i ... t; « haide, haide, nu -nlânca
!Jo~. , •; • J>"zevenchiulc •. Tntr•o r,i fu gl!.sit cu mâna ln-
riptă t11 c-.hica unui ucenic, cioc11i11<.l u„i capul do masă. Avea
nstlc-1 de: J)Orniri de violenţa. n.rvn11it.r~. confinnate şi din alte
spuS-O, C<' nu rl!.spundcau do lei vreunei firi rele. Dimpotrivă
'Jrtlul cr~' 1'.lun. voios. 111să. •nevricos•, ste11al1orjcos, n11anţ.'i
levantină de iri ta\ic şi sup.~rarc. La 28 Au1;usl 1877 evreul
francez ErCd~ric Oam6 scoase o gazet(I. de reportaj asupra
rd~bf11t1lui, Ntt/iunea Hotnd>1d, ~I c.\n1i COl;t.lJorator şi co-director
dcYcni Caragiale. lnfonna~iile le ticluiau după metoda Caracndi.
acas;l, dcs-"<111.ând C4responden1c din ga•.clc străine. dar tocmai
de aceea lucrurile merseră strună şi timjul gazetei spori. C-.ănd
fŞÎ luară Ull COTl"Sf>OUdcnt, 1n rine, ncesU\ Je inearcă treaba
d6ndu· lc O ltlegramă cifrntil Ctl ştirea prematur3 a căderii
J?lev11ei. An1orităţ.ilc suprim;,râ fo:titt. 1n tin1pul răt.boit1lui
dn•1nalt1rgul servi în ga:rcla civică. ''' con1ix~nia arrrteneaseă
sub d. căpita11 Guţă Cotoiu. l)upil o •curtă colabor1tre la
/~0111h>ti11 libt:rd, ca foilutonist, ( t1r·agi(\lt: 111tră la Titnpul.
0
1\ 0011> avea <.:ol..:gi pc C:rni11c;;cu şl J>C ~h-tvici. ln redacţie cineva.
li văzu pe dramaturg • tfrnd călare 1><• un fel de cal de lemn şi
scri i ndu·şi a•tfel ~ rticolu l. Şi aici hili!l\ul dela 7.cţărie era 11umit
• infan1ă ereaturd•. Dclfl J'111tfJul M) retrase ttt Iulie 1881,
dar gazetărie făcu şi mai dcp.'\rlc ln felurite publicaţii ca simplu
colaOO..ator. Intre t881- 1884 li gllsim revizor şcolar lnt1.iu
la Neamţ ~i Suceava (merg,•a ln inspecţie călare nefiind tre-
nuri) apoi ln Argeş şi la Tulcea. Oup.'i ac.:ea, o vreme JI a.llăm
funcţionar la Regia monopolurilor. Acolo ar fi cunoscut pe
Maria Constantinescu dela care avu pc Mateiu, primul copil,
h1 1885. Slujbe de expedient, toate acestea. ale unui om care
c nevoit să trăiască dar n'are lr.18ere de inimll. pentru munca
de rând. Meserie improvizată fu şi efemerul profesorat. vreo
Jlatru ani mai ~niu. la liceul Sf. Gheorghe unde iese cu toată
clasa la grădină să asculte mierloiul. hitrc timp. Caragiale
fusese ln stagiunea 1888j89 director tll Teatrului Naţional. Ei
dorise ace.<\Stll delicată slujbll do caro se i>liotisi iute, nepu-
tân_ du-se 11ici menţine. Junimiştii caro fi tlUtol.ră 11'aveau nici
cea mai mică lncredcrc ln el. (;.~ de obiceiu c!ind un mare inte-
lectual e pus acolo unde e locul lui, tocmai cei lndatoraţi a-l
sprijini, intelectualii, I! băr!esc. Presa cu o unanimitate impre-
sionantă combat pe noul dirt-ctor •Pre mul~umirea lumii po-
litice. obişnuite să vadă la Teatn1 pc 1111ul dlu tagmă. l)irec-
lOrul se purtâ de alln1interi C-.'\m a.spru cu actoTii, strunindu-i.
.11nendăndu-i. Cineva pretinde d ar 6 glumit. cbipurile, cu
o ru:lri\ă, luând masa la ea, şi fugind pe ascuns la teatru ca
s'o 1•o«tă a1nenda pentru lntO.rzicrc la repetiţie. On băeţaş
din culise (Caragiale are cu are ou bileţii: purtarea băcanului
cu micul c-rmuţll) cap.~tli o formidabilii palmă. fiindcl nu
~LIUtă, (r1 gazetă, llll 03rucinc fJ Jro1\Îiea_xă cl Vine Ja teatrii
tot in irac şi cu mănuşi all)O, r.a teatru, scormoni11d cu bino.--
<!1111 t11 sală, directorul c11noscu 1>u AJcxantlri11a Bltrelly, 1t11:t
din lei.ele arhitectului l:lurclly, tlu1l!.ril foarte distinsă, um -
J,l„til prin lume, tnrudită prin nuuull cu Făicoienii. La 7 la-
11u:irie .1889 se căsători c11 c·~'t. f\up4 care -0vc11imc11t plecă tu
că lăto.rie de nuntă ln Italia. Mai cit.li ln aceşti ani şi altă ln-
tlmplare decisivă ln viaţa llCriitoruluL Dela Momuloaia.
 ISTORIA LITERATURII ROMÂNE - 433

rămase rudelor printre care şi mama lui Caragiale o avere con-

şiderabilă„ reprezentată ln primul rând printr'o moşie de 4650
hectare ln Vlaşca. Procesele ţinură mult şi lichidarea aefini·
tivă prin vân·zare se fli.cu ln 1909. Din 1888 p.î.nă la r905, la
moartea surorij, Caragiale avu o rentă lunară Intre 500 şi 1000
de lei, sumă interesantă pe ca.re o topea tn praz1\ice tn memoria
Momuloaci. Jn t908 cedându -şi partea, cu pierdere. se a lese
cu oricum frumoasa sumă de 433.333 lei. Moştenirea U puse
!n măsur.l. să se stabilească în 1904 la Berlin. Dar până atunci
petrecu ani duri şi lipsa de bani este o poveste ştiută tuturor
care cunosc pe sctiitor. L11î CaTagiate ti veni gustul. având
drept pildă pe Dobrogeanu·Gherea_ să se apuce de negustorie.
!posta.a asta a fost privită de coniemporani ca foarte nepo-
trivită cu demnitatea luj~ Desigur că ta mijloc au Cost 1lC\1oia
şi poate dorinţa de a scandaliza şi a muslt'll în chipul acesta
societatea. Dar nu trebue să se uite că dramaturgt1I are i1"I
ascendenţa sa ne1,'1lstori de bumbac şi băcănii. ln 1893 Cara-
giale e berar. Io asociaţie, cu un ~'lihalcea, în Gabroveni. Lo-
calul pe care-l vătu cineva ln Februarie 1894 era un fel de
pivniţll. a lui Auerbach, tn mijlocul căreia Ja o masă. tn picioare,
Caragiale cu căciulă ţurcănească pe cap, afectând o mare în-
cordare profesională. împărţea ordine (•un şnit aici •) şi sa-
luta Io dreapta ~i tn stânga. Evident veneau mulţi publicîŞtî,
curioşi să.·1 vadă. pe maestru, C'\ragia1e, tn negustor civilizat,
• eultiva pe clienţi trecâJ1d dela masă la ma.să. Treaba 11u
1
•

merse. In Martie i894, scriitorul era la raşi, unde culegea in-

fom1aţii asupra putinţîi de a descliide acolo o berărie. Oin-
tr'un reportaj local. rezultă că ar fi avut to prăvălie ln strada
Doamnei •. ln Bucureşti, •ca să pot trăi şi eu •- O nouă be-
rărie Bene B~nll pe strada Şelari, !şi lnchise obloanele ta
1895, când pc toamnă Caragiale luă concesiune" restaurantului
găril Buzău pe car,e n'o ţinu decât un_an, căci 1tli era fruc-
tuoasă_ Dramaturgul are aerul a spune că face neguţătorie.
din cauză că nu e bună ţara (<Ţară e asta, măi Costache?•)
şi nu hrăneşte pe literat. In fond, meseria li place iotâiu fiindcă
scandalizează opinia publică şi-l pune tn postura. unui Cănuţă.
om sucit, apoi pentrncă. prin ea se află mereu to mijloct1I so-
cietăţii. Cu ascendenţi actori şi comercianţi şi laolaltă Greci
insulari, trăind :n umai tn piaţa publică, refractari sublimului
natural, Caragiale are instinctual oroarea de ~olitudine. La
Buşteni, 1n mlegiatură, el nu se lasă atras 1n excursii la munte,
printre brazi. El stă ln parc ori pe peronul gării unde trece
lumea, după cum ln genere li place să stea la cafenea să prl-
veaS<:ă pe indivizi, să le scrutete .fizionomiile şi gestur.ile. El
e de părerea lui Costică Parigoridi: • .. . şi pe urmă, drept să-ţi
spun, nu-mi plac petrecerile patriarha,le; eu sunt orii.şan ;
mie 1mi place oraşul ... t. De aceea şi caută chefurile, unde
!şi poate da drumul vervei lui sofistice. El e de aJUol creatorul
la noi al .literaturii euforiei potatorice. Deci în berărie, Cara.·
giale era :l n largul lui, putea să vorbească, şi, s'ar zice, chiar
să bea. Pretindea că · are ncvoe de mai multă bere decât cei-
lalţi şi protesta că ar fi bând; t ... eu nu beau domnule; eu
•consum • 1. După eşecurile comerciale, 'berarul se refugie iar
ln funcţionarism şi ln 1899 devine şeful registraturii generale
R. M. S. Piază rea I Au venit economiile bugetare dela 1901
şi şefii •l-au suplimatără •· S<:riitorul lntocmi 1n il10/1ul Român
o tnt!unpinare de o politeţă ucigătoare, către pr.ea stimatul
domn director general: I lnţeleg şi, dacă voiţi, lmpărtăşesc
chiar regretul d-voastră pentru a.ceea ce mi-aţi făcut cunoscut
pe ziua de 1 Aprilie. Trebue tnsă să ne resemnăm: ţara are
atâta nevoie de economii! Când mă gândesc că numai prin
suprimarea postului meu de registrator, regatul face o eco-
nomie enonnll I Dv., ca om de calcule, veţi lnţelege !udată t .
Urmea<ă demonstraţii contabiliceşti. • Să nu regretăm dar,
r. L. Caragiale, tAnilr.
stimate domnule, când prin sacrificiul nostru, fie chiar silit,
se poate aduce atât.a folos Statului, !necat aproape tn ruină
pritl atâtea risipe, atâtea lefuri exagerate şi pensiuni exorbi-
tante•· Cu obiceiul de a simpliiica al opiniei publice. mulţi
au văzut tn Caragiale expres'ia unei singure n_o te. Pentru unii
scrii tori t distinşi •. ca Duiliu Zamfirescu, el e tntruparea.
vulgarităţii. Pe feciorul de arendaş cu pretenţii aristocratice
ll vexase acel • Mă DuiJă • cu care dramaturgul li stricase
ţinuta diplomatică. Lui C. Stere, umanitar. Caragiale i se
pare un părinte fărâ instinct de familie care fuge de acasă
când ai săi sunt bolnavi şi-şi bate cu sete copiii fiindcă plâng.
In deobşte contemporanii li socoteau un temperament vesel.
Ct1 obiceiul sAu de a juca. serioş farsele. umoristul se ridici
tntT'O zi. jignit, dela rnasa la caro cineva iL riumea scriitor satiric:
• - Unde mi-e pălăria? Plec. Nn pot sta la masă cu un om
care mă insultă .. . I .. . Fiindcă e o insultă să zici că eu sunt
un scriitor satiric >. Intrebat ce fel de scriitor .Ste. drama·
lurgul răspunse convins: •-Sentimentali•· lntr'adevăi: prie·
tenii ii văzură tn atitudini ce li se părură paradoxale.
La Moartea civilă jucată de Novelli. Caragiale, cu pumnii
strânşi la gură suspina ca un copil. Când află, la casa lui Maio-
rescu, de lneb1rnirea lui Eminescu, iT.bucnl în plâns. Şi cu
toate acestea e sigur că nu„şi menaja copiii, că faptele tn sine
•unt veridice. Avea gestaţia grea şi-i t<ebuia o tăcere de pâslă ca
să nu I se sperie inspiraţia. Copiilor care U risipeau cu gălăgia
le-ar 1i zis, fioros: • - Bag cuţitu tn voi I Şti\i că sunt nebun I •.
Dar ·mai ales, ca toţi marii sentimentali, U\ragiale ~ laş şi
„
484 - MARII PROZATORI
fuge de durere, c!!.utând să n'o vadă. (.'..~t de adevllrnte sunt
o.nccclotelc asuprn • inc.life:runtci d.ranlat\1rgt1.lui • rvlS-O clin o_hia.r
opcril. mai to.~t:\, ln linii mari, autobiografică. Naşterea (pe
l:\ngă durerea d e dinţi) apare cn un eveniment insuportabil.
Caracudi este pânil a nu naşte Florica lui pe Despina şi pe
l(iajna (şi Caragial<> avusese douâ (eti\c care-i muriră) de o mare
nervo•itate. Nae colindă oraşnl, n<>aptea dcpl:lng(lnd proasta
rewltă şi mâuc!uid covrigi calv.i. MoUvul?
1 - E u 1nă d \1C d'n.Ctl acasă, t,icc Nae ... ~rn.i u11\hlll prin
o~. „ piin' o fncc.
- Ciue să C:lcll. 1
- Ne,·3St3-mea.
- Ce?
- O apucase aseară durerile.
- I ...
- Nu pot. monşer. pentru ca sil stau câi1d face. . . Mii
1ilimb aşa de colo până colo: mai beau o bere. un mac-mahon,
u11 tyarţ. mru vorbcse cu un prieten, trece vre.n1ca; li' câritl
mii întorc ..• gata t.
Mitică suferâ şi ci, p robabil, de plânsetele Sisilichii, ceea
ce-l Iace ucrvO$ şi-l tndârjeşte hnpotrivi\ Statului cllrc «stl!.
c u nlâ.inlle tncrucişatc.~. şi nu -vren. al'l se gâ11deasc..'L serios. când
este vorba de o chesliune care intercseată \am lntroagă, se-
ccrllnd atâl ia copii, ca de oxcn1plu Sisilica, cbellJAţi să dea
tr1but11l lor de ~ngc ... •. Camgîale este un senlimental inis-
cibil, atâta tot, lrCC!lnd Cără nuanţe dela ginglşic la bruta·
litate, fiinţă lnumllnll ln niciun chip. Cine plânge cu &ugbiţuri
lu teatru, arc nervii slabi. Aşa llC explică umoarea neasră
r.cntn1 Coo şi Ionel, copii nesuferiţi caro trag do seniaahtl
ac alarmă Îl' tren tiau ')Uf' tlulceaţă t1\ şoşonii musa.f irilor. Ura
teatrală tm_po\riva câ1nclui Hllbico 11u·i lipsită tJ~ Cu1\tla111enl
autobioj,"Tl\fic:
I. l.. Caragiale, t~ndr.
' - Madam I penlru Dumnezeu. ilnoţi·I să nu dea lu mine I
cu surit. nevricos, şi nu ştiu ce„aşi Ci fn stare . •• do fricll •·
Ccslul crunt c de !r1că • c t ipic ln liturat11rn lu.i Ol.rnginJe,
precum se va \•cdca. Scriitorul era u11 fricos care g.e lamc.r1ta
de ~1,;11n1a hole rci. Cll despre v11lg:tr1tatc,_ ea iŞ1 arc St1b--
olltrnt11I \'i, O tlrJn1att1fK11l bt"lLo;;c.l1eaiJ\ pc cunosc11ţ11 săi, cu
1111 liml>aj cu c~'lru 11111i nu st1ut ob1ş11u1ţi, nu mai c tnc1oialâ.
c·ar01giri li.; este • mitOCRO . ca ~I O<:hlvrflllCCa, p rccu tll l\1nio·
~cu t•s tc lu fot1tl ţl\rn11. i\ ttta nu lnscnn,uâ t ri,•iaJitatc. De la-
vrancc„1. şi Caragiale ~l pcrCccţio11ta:t.\ :,'1bstm.u1l t'lllYÎc. unul
ln -,c11sul lantastic ~i artist, celălaJt tn direcţia sarca:oiticultai.
;\rn;\n{loi st1n~ 11işt.c t>lclJCÎ sul>firi. Bn11a1itatea concent-mlă,
falsa nccioplir~ pcrifrru:.1 •t.:w foarte hino al:lLuri ele gustul
]kl't tru 1nuzjca tnnll!i :;ii pentru 111arcn in1elc;.-ctuali tatu. J"lr i11
t1ul1lin1"rca fondu l11I "Siu rnu.n tca.110.-1-.;\lc;,r1ic Caragiale scoate
1111 11ns trntioism, lnruclit, <lt!.-,i pt: alt:\ liulc gCOQ.'i\:i(ic!1, Ctl ncela.
:al lt11 Creangă. dl•\•c.nitt\l t11l;t1şi ercl11I pro11rie.1 l11i liter:..turi. t1n
r~rs..111aglt1 pm"'<"tl1ial. ln compunerea mlştii lui 1_1errna11e11t.e
itltr~ CC\'a din \'t-"Cl1ert • pehlivănie• şi din u1ai \•cchi11l cam„
gltit-.s.IAc VJfis tic nl ci111ci1<>r. En1i11cs.c11 li şi IX:>tc1.asc. • c i11ic ul
Cara,gintc •· (iin(lcll tlrn1nr.111rgul căulfr. ş:\„t st-âraea.scă la. vorh:t
~i sa.-.t irite. co11ll";l1.ici\11<l1a-~u s.e11in dcl:t fl .zi l..-i alta. t ~Id - li
7.Îcca ci 111lT'n zi •• . l(anl al tău r11i se- pa.re un t11art• mof-
trulgiu •. Dacă. Bl>tli era prins cu opi11ia eontr.&r~. protesta :
• Ştii că ai haz P „ .Cum am mai put~.a să discu tăm, docâ
a1n fi nn1ă11doi llc aet.-caşl părere ? •. J(ăs1>un~ 1>rOfu11tl c li11 şl
t ucscr,ios •~ Sco1:n1I in1.,1li~un ~ei uu c; ' 'rcu11 rezialt:.1t tJb icctiv,
ci •1u1l1a.i exoreitar'ca 111 gol :i 1111ci fac1altJ\ţii sufici cutc tn sir1e.
Scriitorul va dc11u11ţo. mcrcta •prost.Îl\, suvcrru1a 1>rt>!ilie ~ 3
o.~menilur. arâtân,lu·'IC desgusbt. El lşi juca, 01 afru-J. llo nsta,
1p1r1lelc, 1.şi corn1)1.111t-a o faţă indifercnt.4. <> ţinută lene,·o.....m,
<lu 1>.\ ca.re, ci1 focuri t'l1aliţjoasc 1n ocbJ. tnvia. brusc Clt crisp.'iri
a lu reiei şi COllV\11!;1111\Î nlc but.elor. Cri111r;u1rcn. tr.eeaSt..'\ c \li\ aspect
of)l;(:rv~t de toţi conlimporanil, i:hcmuirca linillor foţoi pl\m1
lu nla,xi 1nâ cx1>resiu a. inteligenţei rltutft.cicx\se, dela Ci11·0 ce.:l
n1a1 1n1c:A tncotdarc c.lucc la l1ohotul c.lc plân;s. l·~iziooo1l'1in. • ri-
cru1cuse • a tui Voltaire c din acest Ktup. Scriitorul u la. o.cea
1rcaplâ 'le mobilitate sufletea$Că dela care 11u se 01ru poate ' 'orbi
sc·rim; c11 e l, cltci 1>ri111r'o repede asociaţ.ie afectivă el trece
c,;~1111c·lt."Q11ic prin toate cu lorile curoul>eului. '1'ot t' arodii1ltl
11c.: 1·.acl1l', l'° ~1.C:tchc. r.ic P iscopcsc1.1 şi po l<ostog~111 , 11111ori~tt1l
şi.a ft\clll un stil pn>pri11 sc1r1i·scr1os. i1111>cnclrabiJ4 Se vn v'-<lea
el ln ..chilele lni el pune p.;rsonagHlc tmgice să vorbească tn
111il1I curieatt1raJ. Din • unde- dracul s'o Wgatără? • ~· • fiin~"i
nc„an1 t1ltăl11ităra •ci ş1·t1. cornpt1s o 111asc.'\ sub ca.re se ruocu11d c.
Scrio cuiva. din licrli11 ? J1nprl1ni11t.i\ li111b..'l lui J{ict\ \ 'e11t11-
rlnn<J : t ~·lurclc Oc rllo, c:t o nobil~ şi tl\11?\ră tnr>ţc11l.fl 1111r<~•lSă
clin flOVeşti, acto rroilA 1,ri11 vrajo bagl1ctci l111e i vr;\jitoarc,
dacă putem pcntn1 ca sll oe exprim:lrn <1.>tlcl. .. t . Lnudelor
u11l1I tt'linăr critic i111cligent le răs1•unde pe m11cl1c de cuţit:
• 1-\ J>Mbara d · talc pcntnJ mod~l1Jl rllcu talcnl liric m ':L
at111~ 1-,â11ă t11 „\10ct. Jnt..I\, mi-am ii8', tlll critic to :1dcv:\r mo--
dl'Ml, 11e clll ele lu11~innt po at:f1tn tl1• i1111larţ.ial •· Cerere.a 1J.e
Ct>11<'Ctlit1 către Dire<.:ii'l llcgi<'J 1~arc M:11111ată do Elt•11thcrit1
POPI"""'" · atllt de perfid de impercc1ilibil o parodiat~ lu lnfi-
nitivo s tilistica oficială : • Domr1ul.t• Din.~t<>r Gcncrnl. Sunl
(')bligat do ittll·~ Ca111iliaJe. foart~ toJCrioase a l11dns11i 1'ă v3
ros cu ccl mai prolu ntl respect a binevoi să-mi acordaţi 11n
C<JOOC<li11 . .• 1'ut0l1nt.ă IOlicit plecat $:\ l)i11Cvoiti a-11\i acorda .• .
]Ji11ovoiti. vă rog. 0 (.11l1nulc Director Gc11era.I, n 11rînli asi·
g11rarc;1 etc.•. Scriitorul ia s ub\ire pesto t>icior pe confmţj şi
pe tineri. Con!raţllor IQ ruărturiseşto confidenţial şi I"' rllnd:
• Numai noi dol ~tim să SCTim, mă I•. Pe tineri, căplltll obiş­
nu1111a perfidă ele a ·• invita să col•~ze cu ol: •Ia ascultă
 ISTOn lJ\ r.rrRRAT lIRII ROMĂNE - •as

fcutn.r c), vrei să scriin noi lmprcuull.? •. El le dll lecţii de artll om • ş. c. l • Caragiale mai afecta a fi un om damnat, cu ghi-
(e obsesia lui): •Arta? ... Să vedeţi ce e arta• (expcri<ntă nion. Jn parte şi cre<lcn tn pia.a rea. Dacă cerneala se vană
liguratlvil cu beţe de chibnturi). •Cuvântul, dragii mei. .. pe o masă nouă de brnd cc i se oferă pentru scris ci constat!
nu poale a vea dce..\t un si11gur loc tntr'o frază•. c 1f; t1n chin rc54,!.111nat: t J.\şa s-u11t cu. g11inionist •.La c11mpărnrea bil et e lor
face rea asta . . . talentul e un accident de naştere, o boalll. de loterie d -1 Lefter n u risc altceva: • -Ti-ai g11$i t I c u şi
grea ... >. Nastratinismele şi Io duce lt1 publicul mare ln ni~to noroci•· Cumpărând lmproun(I cu Vlahut1'l col.te o portocală
lormo co sperie, adevăra to icrl l>ilitl(ţi d e l>ocmâ extremii., rlcla l>rcc upcţ ş-l c1f1.-od c'le u11 fruct uscat, .scriitor11l 1 tL1n11r c11
lntr'o schit.li povestise o conlcrinţâ cu s ubiectul C• r!I• 1irla se1nnificaţie, refn t.5. s..I\ f11ccrco alta : • .. „ Aşa a !o~t norocul
ţinutll. la S.P.Al.D.R. (Societatea protcetoaro a Muzelor Oaco- 111eu; Să iau alb.? Nt1 1a,1. l'c.: care aşi pune mâna s'nr 11sca ..• •·
ltomartc). Oratorltl voind a lua tin exe111plu concret , se referea El tnsu~i povestea c11m u11 Gheorghiu oarecare li o feri c::u
la ghetele sale, pe care, cobortnd de pe tribună şi ridicând lmpr11mut câteva mii de foi. O'uid să se ducii să-şi ridice banii,
picioarele unul după altul, Ic arăta publicului, Ku era nicio li găsi mort. SărutA ico.1na de pc pieptul dccedalulu1, se ln-
cxngcrnrc, caci SC dovedi fn St.'lte de a.stfe.1 de intimităţi cu a.~ul· c.hinl~ apoi z.is.e ntefistofclic cătorva bătrâ.11c C3rc :5e a.flau
rtltorii. fosil 1-a văzut la Atcncu, lntr'osală goală, cerând cu pa· pc acolo : t - Eu l-11111 omor1ll •· Oe ce s'a stabilit Caragiale
rapon: t Daţi-mi o ţigare, fn\tc •· după ce constatase maliţios: 1n & rli11? f...ucrul n'ar n.veJ\ nevoie ele vreo explicaţie şi poate
• Suntem 1n familie, carcvasădcll. I•. La o altă conferinţ~. ln cA nu c chiar "''" de ciudat cum se urată ln tntâia vedere.
care o ccntll. pusă do l'vfacodonsl<i t nccpu să-l liniere, Car a- ()111t1l a.re peslc. cincizeci tlc nn î, a t.rălt o vintl\ sLrAn\ tornt ,
g1a lc, prevt:11it se -v ede. scoase u 1i ţigo al d in bltzuna r şi !W vr ea tu fine să ia pu ţin aer cu ropca11. Ela mijloc şi pulină spe-
Ou ierll pe totrecutc cu publicul 1>Ani1 li potoli, apoi ieşi cu u rietură d e o riental şi "° constată. prin chiar ruegcrcll 11trii şi
lnchcicro superbă: • - Da domnilor. sunt satisfăcut. Conic· or~ului. că pe scriitor li atrage latura confortabilă a vietii.
renţinr fluierat de p u blic s'a mai vA1ut, dar public lluieral de civilimţia. O fotografie ni-l reprezintă pc capr~ unui uriaş
conferenţiar. nu Cred •. Dopă o conferinţă a altuia care tm· tramcar de exc11rsioni~ti, la tlru11burg., cu o figt1ră de Cinicu
părtll.,.,a auditorilor că insu.şi Caragiale ti afirmase (şi lucrul Cole«eu, entusiast. ln Eilvagcn. ~u ştia n"mic~tc moi deloc
era notoriu) că de·ar a'•ea llOUli copil 11u i-ar face literali. şi lit eratura- lui n'arc ni.u1ic gcrn1anic. Funciio11eazâ la Cara-
.criltoru I strigl cll.tre public că cm incxnct că spusese el\ dac.~ giale impulsul do rnigra\ie a l r.isci. Şi curios. ln vreme ce
ar aven nou l!. copil etc. Fi-va 11devllrat 1 Circulă o anecdotă, truJlc.1te se tra.nsportn spre Nord, sunetcştc se cobortL ln acel
t n orico ca• plin:'\ d e spirit. asu µri< unei nudien ţe la rege: ()ricn t t 1l care dt:clarnsc că 1111 s'ar !i cl11s pcntn1 111rn1c f1·• 11Jn1e
t - l\fl\jCStfitC„ 0 să vă rog Să 1·nă_ 1111pru11111taţi Cil O IUÎO t>Ontrucâ acolo 11'ni s1gura11ţa vieţii. N uveln. l11i $C oric11ta.li·
ele Ici „ . 1.cazâ ş i pe at1tor tl r1ri11clo gustul sit se fotogrnJioze tn costtllll
de arbănaş : fes mic a lb. sc urteică d e !\ba, bri'lu , cioarecl scurţi ,
- Hcgclc uu lmprumu tă, regele dă • ..
i111i11e1. Caragiale 11111ri la 9 Iunie 1912 t n Berlii1, l11cl1c1nd <>
- Dar Caragiale llU ia.. Caragi::-lc 11u11lai imp:rum11tă •.
cxlS~nţâ destul de chinun1, suportată cu un râs fără tenebre.
Aeesta c spiritul enom1. ca.r e Î7.butcşle numai f:\.r sorilor tic- om r."LSâritean.
geniali. Maiore>cu a osândit, 1>c • Ş(!d frumos! te vede Madam
C1rol • dnr gluma e de un grotesc plebeian gustos. La Cam·
gialc rc:Lparc şi • prostirea• lui Creangă, la 11i\•elul suburban.
Scriitoru! afirmă cu falsă ucnilin \d cil n'arc decf1t patru claso
prin1arc şi • şcoala vieţii » sa11 citinr 11a<:îu1·1 !el de car to: • •.. ''u
sun t 1\ ic i i1npicgat, nici Jl t o festll". (iin(IC,;\ 11'itm Ulll blat l;l ŞCQ-O.lăt.
E l c doar i1cgust<>r: • ~tă, eu s u11l 11cgustor \•Ccl1iu . . • • · (A ltcori,
mai puţin modest, declară: t J;ll su nt un geniu măi• ) F mlul
f\'fateit1, Oe lintpuriu cu funluri ar1stocrattce 11ean otivat.c. li
aruncll argument-ul t11g1leţat al origirlei, arătlu1du·i 1r10.'\.lCI\.·
capt1lt1i: • - Uite„ a rămas aici urmn lavci cu t>lăci11te pţ: c:iro
au purtal·O ~lră1noşîi noştri •· J>lebe1a111smul acesta agresi\•
11 au to\i eci cari (Creangă, IJelavrancea) aiunşi de JOS la o
marc rLlli l udine intek.:ruală, simt di~prc\ul tăcut al clw;ckir
cor1stitu1tc. C'\ragîale merRe J)fină ln si11111larea tt nei totnle •le·
p.~sllrt de • ucces (pe care n'o aru). • 111 ţara asta - slrigA el
oncr va.l de a li ct1emat t n teat-r11 ltLru,1111>.'1. - <tac' ai scris o pic~â
d e teat ru nu poţi să bei o bere ll11işll t '· Se poato p une 111·
cloialA as,11>ra autenticit.âţii unor nnccdot.c. <;lar ră111t11tu t11
alară de discuţie că uat'Ori Caragio le paradeau\ cu un plclwia·
nism sras la care obişnui şi pe olţii. Una din marik aeuiţt ole
vretnii ("1 Slant indic.ii numeroase cA actorii se romplăce.1u f1\
acest ja.r gon) ηar fi ţipat iritat4 : c 1~11 janghinosu le. mie n1i·il
săru tnl 1Y1â.na regele Serbiei •şi I-nr f1 flcut • :simigi11 ' · • Crcc11 •
era u11 npe.lat1v t,;OOlun„ Scriitor,11 flcc:a la cafenea cortfraţ ilor
anali ze lil'l8t1ÎS-l ic.e din cele n1n' rl~tlc, fo-Jrte de s1>irlt. l l n
ecou cu totul benjgn al cor1vcn.t\ţie1 cu ternă. filologică tl gă3in 1
lotr'o not.'l din Vatrc• despre 1111mclc d~ botţr.: • T:'lranu l ~ico:
, Nu fii J>r0$l m:1 • d ar lot nt nt de bin'" ba mai e:<preslv •icc :
•Nu !ii ·1·ănase, mă l •. Prî11 tJrmr!rc • r,r,ias" • c; slno11i111 cu
c prost •. lott e calificativ11I Onlul11I naiv, care vorbeşte Cil să
ttu t..acil: a'•em zicătoarea: • A ''orbit şi 11c' 1011. că şi ci c Gartla orllşeneascil in 18G6. 8. A. lt.
436 - MAIUi PJ~OZATOHI
Opera 1.ui I. I... Car:igialo nu e atâl d e copioasă lllci.t cri-
1icu l să ~i1ntă ne,•oja stralificlirii llC epoci. Teatrul f> nlai
vec)1i11. proza t11sl'L 1nai camcte rit;; tică pe11tr11 1nentaliintc."t ar-
tistică. Caragiale este clupă Dclavraucea scriitorul cel mai
zolL•t. naturalistul nostru prin excclenţă. Cetăţeanul indignat
care locuia Ja Berlin şi artn1ira ci vlli.Ulţ:ia. g_erm:i.rt~. ,,·,,v~a
r1ici cea n1ai mici\ legrlturli. cu literal-ura rcspecti"·ă ~î o cnl·
tiva dimpotrivă. pc cca. ftancct}l. Nat11ralisr11t1l este, si.lr6 de<>·
sebjce de ccalisn1, şcoala, ele orig-i·nc pozitivistă4 C.:"trO: intro-
d_uce î11 )iteraturJ. explicaţia şi toate metodele exacte do Î11·
vcstigaţie. Pe 2oljst l'll.1-1 întcresea1....i. tipul, ci legătura catt-
z,ală. t1ttrc fapte, ser îlle. Prc!erinţn lui <: J-,Ontru paLologie şi
sociologie unele se pot l1rm:iri lnfurcat~le rădăcini ale tem„
perome11tuJui. ProtJlen1a eredităţii ii obsedează ~i ospicii1J îl
alragc. Cllarcot a fost idol11I zoliştilor şl 11u <: natirra list care
să nu fi sttldittt 11r1 caz de p;ţtologic n:d1ltală, o boală socială.
Se îotclcgt ~ şi criminnlistica e tot a-tăt tlc gustată. Crima
nu mai e acu-1n fapt11I cpio palj)ita11t, TOn1ruit.ic, e 1111 ·cat. ln
care se verifică determinismul. Na.luraJjsn1u1 lui Caragiale. e
raclic."\I şi e de 1nirare că n't~ fosl "luat în scrioo. l~ c11 1>utitlţă
oare o nuvelă mai pozitivistă de<:ât O ftltlie tle Pnţti? J s'a
zis des nuvelă psiJ1ologicU, deşi ea. cstt: 111aj mu lL fiziologic<'t.
etoologică, in sfârşit dintr'un câmp ele reiuţii C<' depăşesc cu
mult conştiinţ,:L. Lei ba Zibal, hangiu în f'odeni," fost amcni11ţat
c u moa.r tta- <Ic o sli1gă rea., -alungată. ltl noaplca lnvierii
Gheorghe vine şi inoearcă să deschidă r>0art11, Căcă11d o bortă
cu (erăstră11I. Ovrci\11 ii prinde. 1ilf1na ÎJlti'un Jai şi i--0 arde
c11 lampa. A-poi la11ebuneş:te. Cu111 e cu putiJ1ţă. ca t111 om S](~l>
să Iacă o faptă aşa de J,'TOznvă care cere silngc rece? Expli-
caţia. imedi~1.tă de ordi11 })Sillologic este: frica. Spaima are
l .ito"rrtfi('. n. ·"· ft.
tt<lcsea efectele cu rajului. Const.'1.t;(area aceasta şimplă a. re·
ţin11t. cu J)rCeăclcrc ate11ţia scriiinn1l11i. care a rc,rc-n lt a5'u}>ta
ci. lnsă fapta lui Zlbal e .aşa. de teribill şi d e ingenioasă,
ÎJlci:t nu parc eşi tă di1Jtr'o su.rescil:lrO cout\Lu.fi. Este dlLr 11e·
voie <Io o frică clclirantă. in1agina1~ivă. greu de t r1W1liL o ri-
ca1\ll . ;\ci începe npar.i.tum naturaliste.\ a lnî Caragiale. I.cil):\
Zibal aparţino u nei rase 1>,1trâne cu nervii sdnincinaţi şi c11
imngi1luţia tns1>ăin1ţ1ntată ele Ju11gi pcrsec11ţiî. Orice Evrc1.1 csti:
u1\ lrlcos pri-11 at..'tvism şi un sus1>ectator de «goi •· Prl11 \li'•
Jnare era de ajtans.cn un creştin să a.mcninţe, chiar şi s·n glt1Jltâ1
pe omul de ~hcttoo . ca el să i;e <imtll năpăd i t de o nelinişte
a.ncesu-al:i.. 11\să. J~vreij normali sunt fricoşi la modul defcasiv,
văietăreti, ucon,ocJa11~i. Zibal c si11istru. S<:riitorul ne tlcsti't.1n11e
o cortdiţic particul;i.ră. Ltliba. Zilxll a. avut tn copilă1·ic ' nl ŞO<~
11crvos, pc câ1l'l nsista la o bătajo. care i·a lăs.it o follic in-
c11ra.bili'i.;
• . . . l)<•I han'1all cobortseri\ t n beciu u·o boloboc sub 11rivcghere~
bAlatul ui Zi.hal. Q ntînţt~tcgc:re se ivi 1nlrc d :'ulş.ii ta fmpiir1,.e.ah'
câşti g ului. Unul dhl <:I ltuă un cr:1nlpciu <Ir lrmn ct.-..1 gAs1 la '11de1niioii
şl lovi tn Crunte pe to\-arăş ul s.;.lu. cnrc (';izu :\n1e.ţ il şi plh1 tle sâng('
ln pllmt\nl.
• 13ăinlul văzând sălbtlticia. t!ete. 1111 ~ipi'f de :1lan11ii, tlar 111i-ze.·
rnbilul se rc1>e-Z1 r;r1 lnsii tlin o~radii şi, t retând L'>•~ lilogii l):lia.t, ridlc~1
1nAna asuprJl„i .. • :Z.ibaJ pictl l cşin nt. fie spAii11ă, l) upt\ o zăcere d u
c;\leva luni c:ind $C t11l()!\r$~ ln stăf~fi 111 Jot.tJl Iul era ocupal •.
DcCi Zibtll suferă de teroa re ~t t.::tvică şi <le tcroo rc c:r<>nică
d e o rigine ~uilnlt.ică. Scrii lol'u11d îi mal ln:b11c pc.:ntru eroul
să1 1 io1ag·inaţic ş i faclontl <lcliran·t- îl găseşte tn !)ill11dls111:
• . • • De s{trUcie a $c~l\pol L-eib::t, dar s1l11l tO\i l\u1nnvi. ~1 t:I şi
re1u1.:it1 ş i copilul - frigw·I de btillla •·
 ISTORIA LITERATURD ROMÂNE - 437

Boala aceasta febrilă dă pacientului o acuitate excesivă

a simţurilor, bruucinaţii auditive uneori. Sunetele se propagă
ln urechile bolnavului haotic ş i dureros:

• Ceasornicul ţăcănea tn perete. Zgon,otul acesta monoton

supi'ira pe ZlbaJ. Omul nostru puse mllna pc. llntba ce se Jegilna şl · i
slinst mişear~a.
" Gura lut erJ u!cnt:l . li era $ete. Sp<'lJli un -păhăruţ ln c.ida cu
trei picloare de li\ngă tarabă şi voi să-şi toarne r~ c,hiu bu.r1 dlntr•un
şip ; dar gâtul şipului tncopu să clăn\!lneascli tare Pe buzele paha-
rului . . . ACe!!, le sunete ernu şi mal $-upl\r?it.Qnre. -A <lou.a t'ncercarc,
cu t~at:i voin ţa luJ de a..şt birul s lăbiciunea nu avt1 mai m\1lt: succes.
• Atu11cl, renunţ.I\ la ptth:1r. lds.Andu-1 s?i caiă donto1 tn api\,
$1 tn.ghlţl de cAteva ori din şip. Puse după aceasta la loc şipul. care
atingAnd sclndura produs& o ciocnltu_ră de speriat •.

Impresionabilitatea maximă a ha.ngiuluâ, pus tntr'o ten~

siunc sufletească ce ar con„•eni unui poet, c oricând pe pu11ct1.al
de a da, la cel mai mic element deprimant, melancolia care
duce la ataraxie dar şi la ieşiri violente. Caragiale a aşezat
pe ban_gît1 lntr'un mediu sumbru. ce ar fi nt1mai romaotiC
·p entru un creştin dar caro devine terorist pentru Evreul ne·
iubitor de natură :

•Valea Podenttor este o v~găună tnch isă rtin 1>atru pllr\l de dettluri
păduroase. ln partea despre miaiăzi, n1oi cufundată , $C adunl'i, dln
şipotele ce i>:vomsc de sub deolurJ, nişte bAltae oddncl, deasupra
cărora se ridică ca nişte perii stufişuri des..: do rogoz. Intre partea
băltoasă şi partea tt\al ridicată dC$pre min7.i1„noapte, tn mijlocul
văii , stă hanul lu.i Letba: c o cl:1dlre vech.e de pi:tlril, săni'\loasii
en o n\lC:â ec lă\uc; de..şl terenul e 1nlAştinos, hanul nre zidurile şi
beciurile hine uscate •·

Mla.'}ti11a e ntr nurnai o realitate, c• şi

un sin1t>0l ontnc.
Visele deprimaţilor sunt pllL1e de s1nârcuri iar vegl1ea de ie·
bricita11t a. lui Zibal ia astfel caracterul u11eJ reverii nCllT3-
stenice. Odată stabilite cauzele latente, actul e deslănţujt. In
aspectul exterior, psihologic. grija lui Caragiale este pentru
analizarea minuţioasă a fenomenului încordării . L „a studiat
şi tn alte împrejurări. Evreul trece printr'o cri.ză malarică, Un
client brutal n gâdilă (excitaţi.e fizică) şi-i strigă: •Scoală
jidane t (excitaţie morală deşteptand amintiri recente şi surde
aprehensiuni ereditare) . Cu diligenţa vin doi studenţi care
discută tn han, citând pe t.ombroso, despre problema cri-
minalităţii, făcând portretul tip al delicventului. Este noaptea
lnvierii. când Gheorghe a făgăduit că se va răfui cu hangiuJ .
Noaptea produce anxietate prin sunetul de clopote-, vegl1c,
lumânări migrante. E o sărl;ătoare a <goilor • care redeşteaptă
străvechi temeri. Cân\l sluga bestială vine, Evrenl a atins Căpil.anu.1 A1. Cnndi11no Popescu :'lttt<>rlll • revoluţiei dela Ploeşti •
pragul de sus al tncordării şi tot ce face, aparţine iniţiativei şi poet. 8. A.R.
patologice. Este foarte firesc ca forţele lui sufleteşti să se pră­
buş..>ască după atâta abuz de energie şi ea eroul să recadă t n • Eu m§rlurisesc drcpl, cun1 am spus ş1 la j\araţi. eu do1nnuJe
preşedinte, i·am 7.is lui r.1ttică: nu-ml plac glunle de astea I Adlcli
apatie. de astădată definitiv demenţială. Jn fond, prin ur-
nu c:\ mi-tra rricâ de ce -.s'a '·nll\mJ)1:.\l .. . nlql nu n1:'\ gânde:un I
mare. Caragiale tratează un caz de clinică, compuuând o foaie dar vorba e, nu„ml ploc n1ie astea ; că eu tr ştiam cine e f\flşu, laş I
de observaţie cu date ereditare. antecedente, stare somatică, şi n'are e-urai: ml-era fri că să 11u pă\im c:u ci cum mnJ păţlsern 00.ntA.
prodrom, şi celelalte. Anume rer.erve ale contemporanilor au cAnd s'a'ntamplat la HerAstrliul vec.hlu blitala cu mizerabilii illlal\I.
ca.re ne-a Jttacat, ş.{ ~lişu de frici n fugit şi s•n uscuns undeva • . .
o oarecare tndreptăţire. Nuvela nu are umanitate, nu trăieşte
Dupli ce s'a lsprlivlt b:ltala - că (stvu) l·am pus pe goan~ p• mize.
decât din observaţia ştiinţifică şi pentru cititorul comun con- rabilll, care se ldiida că are să ne~o tacă ei, cA sunt dela pnrcbetul
ţinutul se reduce la o S<:<>nă de groa•ă, la un !apt divers crî• genera): da .. • om lucrat . .. tctlbl1 (tnrrdrltŞlt. bo!lo1tr1l te~dt) -
minalistic. Dar, in fine, autorul e Caragiale, narator de rasă. l-am căula! pe Mlşu p1n toată grădina, şi după ce l·am găsit, nu
lntâmplarea lui Zibal este indimenticabilă şi un accident „trt:.-. s§ las~ d 'acolo c11 nirlun pre\, ţipa că ' "rem s11.-I omotlm . ,.
An:t rldicat uşa din ţâ\tl1ti . .. CA.nd 1-om scos afară e.ra galb<'n ca
unic reprezintă şi el o formă de viaţă. lâ.mâi:t şi-i c;llnţAne~ din\ii . .. Pe urmă ş•u 1>o1nâ'o'Îl de gălbinare -
Motivul crimei din !rid! tl reia Caragiale tn rnono lognl l-a trecut cu cArml\z şi cu acrllurl ... da numai cu aC"riluri- dulce
I Aprili•. Aci cazul e mai simplu . Omorul se !ace orbeşte n•a,•ea voel De atunci i·a r!imas numele - (cu $0.fis/ac/it) eu i I-ani
fără tehnică savantă, astfel că ne mai fiind nevoie de !actorul 1>us - Mlşu Poltronu I •·
paroxistic se renunţă la explicaţii prea tndepă.rtate. Dar şi Cu un astfel de om accidentul era de prevăzut. Mitică
de data aceasta nu e vorba de o frică banală. Factorul pato- joacă lui .r.lişu o !arsă, determinându-l printr'o scrisoare pULs·
logic anterior psihologismului pur e laşitatea maladivă a lui muită să se întâlJlcască la movila din Cişmigiu, cu o
Mişu Poltronu : cârciumăreasă f>O care o iul">Ca.. N11 veni iubita ci o complice
488 - MARIT PROZATORI

a farsorului care jucJI. rolul soţului ultragiat. De frică Mişu împinge pc unii să căineze tragedia milenară a Evreului iar
lovi pe !ntuneric cu bastonul şi omor) pe Mitică. Problemă pe alţii să deteste ura lui contra • goilor " Aci pe lângă ana-
:;erioasă d e psihopatie strecnrată ln comicu I aparen1: al unui liză, TntâJnim şi tipologie, iiindcă Stavrache, frate neomenos,
monolog! t11tr11neşte ceva din e·t ernul uman. Nu lipseşte de altfel nici
Jn alte nuvele, Caragiale a studiat numai p rocesul încor- obligatoriul factor ereditar al naturali ştilor. strecurat cu dis-
dării şi nebunia de origine paro"istică. De data aceasta d.o - creţie, de astădată, fărli paradă scientisHI. Lncontestabil ex.istă
meniul e cur.i.t psihologic, totuş1 mentalitatea naturalistă stărue o tară în familia 111 care u.11 -frate înnebuneşte iar .a l tuJ se face
Io preocuparea de a stabili lanţuri cauzale, Iată, de pildă. tâlhar ca popă şi delapidator ca ofiţer. Posibil, a lcoolism,
Ita weme de rătboi. Un popă. tânăr e căpetenia unei bande pentrucă. li vedem ~ Stavrache bând.
de tâlhari . Când ceata e prinsă, popa se mărturis'*te lmtelni ne aproape tnrudită este nuvela Două lolt<ri tu eare cei
său mai mare d·l Stavrache, hangiu, care ii ascunde şi-l sfă­ .mai m11Jţi sunt dis1,uşi a vedea o compoziţie veselă. Uia1110-
tueşte să se ducă volintir la oaste spre a i se pierde urma. trivă nuvela reprez.i11tă o dran1ă ct1 atât mai dureroasă cu
Preotul de altfel nici nu era bănuit. ln d-l Stav:r-dche s'a născut cât a1;mrenţele aunt mai parodice . .D-1 t.e.fter Popescu, umil
duhul lăcomiei. Rămas stăpân peste averea fratelui, el lşi Iaco impiegat strivit de mediocritatea existenţei, se află ln culmea
socotealll. că acela e ln neputinţă de a veni să şi-o mai ceară: celei mai. legitime iritaţii. A câ.1tigat loturile cele mari de câte
50.000 lei la două loterii şi acum când norocul l-a atins cu
Dar o s~ 'ndrăr.neasc.ă să se tnal tntoarc§.?
1 • • •
.. . Dar doc& fndrămeşte şi se'ntoarce?.,. Atunci. ce·i de fflcut? aripa nu ~te biletele. Cercetările pentru descoperirea lozu-
. . . Da I dar sergent\11 •e poale lntoarce; pe>pn, ba I rilor, făgăduelile şî umilinlele d-lui Lefter sunt etapele savante
. . • Dar- dacA-i vine aş.a o nebuneală sergentului sA spue că el ale disperării. Surescitarea eroului atinge wa mâniei teatrale
e stâpQuul a'•eril, tnttl111plă-5e orice s'o fnlAmplal tă o dată n. purtat atunci când află că vesta in care se bănuia a ii biletele tuseso
barbă şi plete.
. . . Oa, dar atunr.i procurolul t l rade ji-1 tunde. dcablnele. scbimbată la o chivuţă pc farfurii. Platitudinea obişnui.tă a
- ·· O veni? . . . n'o veni? ... •· lui Lefter, aprinsă do disperare. dl!: o lormă burlescă de
pathos:
Acestea sunt ideile ce muncesc pe Stavrache, care se vede
că nu e deplin tncredinţat de justeţa argumentării. Indoiala • • U11de sunt farfuriile? . .. Voiu sil văi. farfuriile I .1-\ du far(u„
rlile I porunee.ş lc ftrnşnic d-l t.e.rtcr. Cot1„oarta sa, Ulril să ma1 ilcâ
li chinue. In sfârşit o scrisoare vine să-l liniştească. Cineva o vorbA_, se supune; i Jc aduce ~i le pune pe niasă . f'rumoase farfurii!
ti scrie că sublocotenentul Iancu Georgescu a. murit in răz­ cu cl1en~r dublu 1 Ul\UI conabiu h\t pe 111uch ~. ~1 a llul pe111b~ fugu!i"l
boiu. Şi totuşi tn cua:â.nd chinurile tndoielli cuprind dJJ1 nou pc buzl'i. Oo•n11ul l.cflcr la una f'o sună - porţAlan.
pe hangiu, care cade h1 aceleaşi lobi.i halucinatori.i, caşi Zibal. -- bravo I bun gust ai i zice râ11jind sardonic.
• ŞI, pac I t.rilnt<Şll\ uua jo" .. \ăndi\rl I şi pe urm~, µut ! ullu
Caragiale introd,u cc acum un clement psihic pe care 11 va asemen.ea.
trata ş.l separat: percepţia obsc11 ră a nevăz11tt1lui, prcsi1nţlrea..
·u1trăm aproape în domei1iul misticei. Cu toate documentele,
d -l Stavrache simte că popa trlieşte. Şi lntr'adevăr preotul
vine. Paralelismul cu O făclie tk Paşti e izbitor: hangii ~Î
lotr'o parte şî lntr'alta, aşteptare lncordată a nnci catastrofe.
Fratele li lămureşte că a umblat cu banii regimentului şi cJl.
are lipsuri ce trcbuesc grabnic lntplinitc şi-i cerc să:.! ajute
cu o sumă de bani, din cblar averea lui de aln1intcri. Ar fi fost
firesc ca bangiul să„i satisfacă rugămintea . Dar se vede
că lăcomia lt1i este a..,~t de .n \a.r o .şi ideea de a tna1>0ia averea.
atât de chinuitoare, lncât se l"'trcce cu el o dramă neaştCf>·
tal<~. A.juns la capătul ultim al lncordării, înnebuneşte. Pa-
gina respectivă e magistrală:
•Drept orice răs.puns. Sta,•rache se rldlc:.1 fn picioare fonrle lini ~
ştit; se <luse drept 1a ic:oan_e : (:leu <::.\leva ("tuci şi ntătAnil: a1>ol sc-
sul tn llBL şi se tr.Antl pc o urec11e, stn\ngllnd tt ·şi ge11t1nctifi tn coate.
• }"le c!n.d musafirii !itlte.a11 n_edo11.1.i.rlţ i, 111t.:iod11-se c(io<I Io onul
când IR aJlul, c:1nd la omul ghlern.uit, nccstn lncepu st\ borc~e tnre
şi sll geamă.
• Dormea?.. . Yisa urlt? .. ; .t\Şn do re·pede s'adoarn1:i 1 . ..
Se preface? •..
• DRr n•apucnră Sft·Şl puoâ din oclti atâtea tntrcblir-1, şl 11orc~­
lellle se porJ1irii ca u.n clocot tntrerupte. dt gemelt din ndAnt; fn
timp cc l'TI.lt>ul tremura tot lt'IRI tare şi nla:i tare cl5nţAnlnd dh1 dinţi.
• i:-tatelc se apropiă de pat şi atinse cu mt\J1a utni\rul omului
chin\1lt de cine ştie co VÎ!i. J.„n acea. uşoara atlngere, un ri1C.11elJ -
ca şt cum l ~ar fi tmplAntat tn răruocl1i un junghiu rQşit tr1 f oc -
.şi on1ul adormit se ridică dre1>t fn ricionre, cu chlpul tngr-o zitor,
cu părul v!11vof, cu m:1h1ile 'nelcştnlc, cu gur3 1>tlnă de spuani\ roş­
cată. Ca o furtuni\ ~e repezi. apucil masa ·şi o Lrdnti de duşumea,
llici\nci lot. \ilndărl.
• I„umâuarea cilz.i11ld se s tinse, şi odaia 1· ·An1ase lu1uinoţii 1lun1ni
de cn11de1a icoanelor şi de tăciunele di11 "'a.tr:'l.
• Slavrache ,r~n1a$~ o C'Jipl'i cu 1niii)1ire tfflleate cAt mnl 1n0Jt,
dete alt răcnet sguduitur şi se 11ăpu5U asupra Iul frat.e-.silu: îl dol>O"rt
La p~mBnl, n~rulndu-se pesl.o ci.
- S~l. cll mă 01~1oară I •·

Această nuvelă c superioară celeilalte, problema e mai

complexă şi mai fină, fără acel spectaculos melodramatic ce I. L. Caragiale.
 ISTORIA LITERATURII ROMANI.:: - 439

- Leflcre l i11 C..'lre se rcc.,1nosc (efect tragi~o111ic) tc:>atc loc11rile comune

- .i\şa ~unt eu, gnlanl, oocoan:\ I cA.nd Rnl e11ct. ~parg: şparg,
cocoa11:'i, c;\1\d run cJ1et, rarturJi de câte 1.ece .11111 de rrar1tl 1.111a I
spar~, rnă'nţelegi. sparg aJ dracului I
•Şi Iar poc I pal I p4n3 la a din unnA. pe cAnd cocoana se scutură
la fiecare, porcă ar Mde·o c:u un biciu. de foc •-
După atâta sbucium, Lelter suferă alt şoc : găseşte biletele.
St.a.rea lt1i ia. acum aparenta marilor ca1m 1iri, i1lsă- ea c o ex-
citaţie euforică. eu t>iCl:rdcrc.-"l- sin1ţ11lui critic.. l~ră a. 1nal cxa~
a le indignăr-il bttrghe;.;c:
• --. Vlce-\•î?rsa. I Nu se poa.tet dtlnlrto.lt t pe&te poate I Vice-versa I
Asta·i şarJat.n11ie, n1:1'n\-clcgil Vă'11vAi cu tnfntc po. d-voastră sa
,u·mbluti d 'acu''n colo cuJ11fa1ni.l , şi să vi\ bateţi joc de oa1nenl> fiindcă.
este o exploata te ş i nu vă tnai .sAturaţl cu vampirii, 1>e.rzând toatA.
s11doarea fiecar:e. om 011cst. deoar~ce se 'ncredc orbeşte 'n mottwiJe
cl-VOflSI rA şi cu t.ripolnjurl u\!rcieştl de bursă, care sunte•n noi nr~ti
şi 1:1u 1te'11vâţ:11t:. ud:\t ă i11iutc C;\ să ve11lm, 1nA '11ţolegi, şi să ne re\•ol·

mina lucrurile de aproape, impieglttul !şi dă. demis ia clin sluj b~ t.1m . . . da I sil ne revoltllm 1 Aşa să şU\i: proşti I proşti I proşti I•
printr'o petiţie ţanţoşă şi barocă de şcolar eliberat: Accca.,1 tcmâ. a a.ştclltării anxioase c variată
1'11 /t1specţirt?zt1
)Jr1n a1nănt1r1tul s in11cidcrii. A11.g l1eJache. casier impecabil şi om
• Domnule ?tlinlslrut
<le o rară cuvii1,ţă, clcvine in preziua unef i11spccţîu11i de o
• Si\11âlntcn 111ea 1>rca del1catrt nu-nai pcrn1ilc:. Stl •11al ~ 1lţ)Orl violenţii. ncobişnuit.'l:
as11rhnilc de tot reJul ale se.rviciului.
•Vă
roi; dar respectuos s!t binevoiţi a-m.I J>rhu.1 rlCJ.1.1islO llln l)OStuJ • - Ştitl d-v. eA\1 lli111i ln1i trec 111ie 1>â11 1nl\nă'?
cc ocup la acest 011or. Minister. Mii I
• OincvoiţJ, ele.:. Vc7J c:l eşti prost? .. .
C:lcuhtcriu l'-01,pcscu ' - Nene 1\11glu::lnche I
- Mii, al? . . . Sute de mii, houle !
O lovitură !1i mi.\J s rozilv;\ aştepta pc f_cftcr. l...-'l b;l11chc1· Nene Augl1elacbc l
se arată că 11um.erile lui câştigase lntr'adevăr, dar invers: - (:t,1, 11<„n e Angbo.lnclto'l ~e, 11c11e A11ghel11cl1c? .. • Ţal l Ţnl ! l
Tal li I
• - Uite. cc o :"i.limablle: v'aţJ t·n.şelal ..• şi iacii de W\de IJtOvine • .. - Nene Anghelache, spargi pal1an1tl
Oun1ncata a.i •• • c.:iudat Jucr·u , cc ~ i drct>l . .• Cu11l s'a inti\1n1>h'll I •.. - Nu V('Y.J cil bat de u11 ceati, şl 11u vrea sâ vie nrizeri\btlul I, ••
Al dracului I. . • Ou.n1110(1l-n ai la unn loc n1Al ttu1t1ărul ~a rc. a c.Aştig!1 l Tal! li
la oe:tlnll:.\ şi . •• • 111 _ţft\rşil, 111izerablluJ vine •. . O. Anghelache tşi plAteşte co11-
Stt1naţin plus u1'I pahar, care trebuo să vie.
- ŞI. .. cc?
- ... şi vice„ versi.t •· - l\fil1oane, neghiobule. strigă d. Anghelllcl1e •·

Anwcat pe rând dela SUl>liciul disperării
şi1na.poi, sunct11J :mediocru al lui Lcitcr nu 1nai poate SU•
porta şocul şi cade tntr'o inco)1<;rc11ţă vioh.11lt.ă şi dc111cnţit1lăJ
la cel ni speranţei Fireşte toat.~ lumea îşi incbipue că Anghelache are lipsuri
î11 ca...:;.ă j(lr câ11cl a.flă că. s'a s.inucjs bănt1iala se preface tn certJtu„
cline. Şi "'' toate a.')lC(L Ja. verificare nu r111n1ai n11 se constată
lips1rri (Iar se gă~cştc. şi u-r1 plus. Do ce oare s'a sinucis casierul ?
Do frică. r.·obia lui e maladivll. l mp0tTiva bunului simţ ele·
rnentar, şi aci1ză un anxios i•1trat tn Caz..\ -paroxistică la
tr1tâia sguduire. :\utorul nu ujtă gă.j alcltu~ască foaia do
observaţie. casicn1l, bărb,~t intre 40-45 ani e holteiu şi lo-
cueş:tc cu sora şi cu n1nma l11i. Prîn urmare o lin scinda.t cu
tea.11\a rbp1111der:ll<Jr sociale„
Chestiunea eredităţii a cercetat-o Caragiale tn Fatal şi
intr'un chip ir1si.ste11t' şi cumulativ care duce la o impresie
neplăcută ele n1oostruo7.itat e 11mană. Un seminarist are le„
gllluri cu o tânără văduvă bogată desamăgită ln căsătorie,
111an1ă a ''nor copii anormali :

• IJ;a tnsl'I a\•c.a rnoi 1nullc de spus, şi 1.>0'' eSlea ci cru destul de
lrJst:i. - Cinci noi de viaţă cu un om i!;lovlt, a poi J1ebu11 şi para-
litlC': tn u.rn1:'\, vădt1vă, cu urt copil bol11nv şi capitl - o fetiţă, care
roado $1 1niin='n ~) lucrurile. din CM~ şi cure t rcbue. p.ăz i t:i foarte de
aprOB()C Să 11u dea roc. Interese 1nl:lri •• „ o avere cotosalâ .. _ con!ţJJiu
de ramllio ••• $Oat·rd şi cun•n-n\i - niş te creaturi as11rc ~i brutate,
care rat~ trn1>rejt1ru-I o poUţJc desgustltoare •,

So.n t semne că n11 1r11tnai tat.'il era bo1r1av~ dar !jÎ mama,
fiindcă băiatul care se va na.,te din legăturile seminaristului
cu vădu,ra va fi un degenerat cu instincte de vagal>0ndaj
şi i11cest. Copilt1I, ?t1it11, creşte mare în casa fostului semi1:.a-
rist, nctim preot, cei.re l-a. găsit h oi11ărind în mediile cele n1ai
dc\'<1nţate. Prc<ltul arc ~i o fată legitimă, Sultana, caz pa-
tologic şi ca. Cine va: (i vinovatu l tinei asemenea. naşteri,
preotu l, preoteasa? l n otice caz prea mulţi croi de ospiciu
dc"·in ::;upărători. Fata are f)OT11iri sa.1\gu.lnare şi inco11ştienţe
de epilepticll:

• .J.,, veau odat.ăun vitei; 11 scoseseră din 11uca.z.- se prăpădise

\'llCU şi rAmilBese bietul !drit \!l\ ă .. . Cine-l lngrljea.? - n ea,na-
sâ fi rosl p'atunci fetiţă <Ic vreo doisprezece ani. Cine„1 hrănea?
<:inc SC· rugas.c eu cerul şt r11 pi\11~!\ntuJ ele 111A.-sn s'o lase si culce
viţelul pl.ftpfind cu eo t11 CltSă? - Ileana. Era o dragoste 11emai
c:aragînle şi tiui său ~ l :\l~io. po1ncnilâ. lnt.r'o dimhteaţ~ tnsă, en .se sculă bufnind : nu vrea sâ
După Şerban C.locules:cu \ •orbCfljC§ nicl C-lt 1n::1ma nlt":I cu tata: c-1. ca. pi1rh1ţl, v~dnd-o iar
 440 - MAl~ll PllOZATOlll
Petro f\lfs11:lrJ Junimist, 1>rietcn ~I lui Caruglnlc~
IJ. A, li.
ln toane rele, o ocAr1rll J ca lug! ln gnldlnA Aici s'apucA sA se joac:c
co de obicoiu cu Prian 61 mici n prinse •B·I mAngAc şi, lnd<~LGndu.şl
dinţii, li strllnse tl\re de bot. Or1 n'ovca nld el chel de joc ln dimi-
n~aţo aceea, o·r1 fi aupl'\rnie prea torc &e.mnul ei de <lrRgo..\le , ani-
malul•• smunci 11 sc depGrlă \llnlnd. Ea li chemă - el n'osculld . . •
Morse după el, ol nn vru . „ S• rAsll la ci, Prian fugi „ . ŞI tot aş•
11 Iar aia. . . lne~pA\Anarea lui cre1tu potrivit cu 1l llruln\ele ei.
Nu vrea şi pace. OboslLI!, cu tot sAniiele 'n obraji, Lremur<lnd de
dudl ea se d0$t, tua o bucatJ de mlmlll~ fi o bardA 11 sc 'ntoane
Iar •.. Cum o v3~u venind Prian sc 'nllpse ln copite ţi blrllg4 coada.„.
ea ae apropia hlnl1~r blnl1or•.. Cu mino •tanga lnUnsft. cu drtapla
R.Sc\tns?t. la spate, spunAnd prietenului ci, care o n~c4jfsc. vorba
mdngAloose . . . fli \lnU osupn'l·I ochii mari şi proşll şi cu 11 lări\
tncrc.dere., aruncdndu·l din atundul ndrllor umede dul•oorc&. dulce
de lapte. „ St ele nemişcat. „ Pata tnalnU lin mAna „ . Prian
lnlln•e botul lra~e~. dar, plnA •'apuce bucil\ica, nuna 11 Inu•
una eu set• ln stuful cret din frunte: tAlşul se 'nDpse odine tn .,...1
lncA necopt. Capul drillJlll al Iul Prton •e 'neal tn stnge •.• Slrmanul
•• UlvAll şi tnc•pu •A 1vAcnt„cA 1tro""v din picioare.
• Mama o vAz\1 vtnlnd fntt1nccatft şi i lropitâ de 1tln1CC pe obrat,
P• mAlnl şl piept.
- Ce e?
- Am Ul•t pc Prian ln rundul gri dlnll. . . Al sl·\l arAt I „ 1l1o r1stru , un Haml~t fe minin, Zece a11 i de ură. nestins.li. la o
Preotul îşi măritcâ fata, ea umbli. acum, spre disperarea
lui, după &1.itu, lnvlţAtor tn sat. Popa se duce la prefect să
ceară un sfat şi acolo zăreşte pe nevasta prefectului, nu alta
dcclt fata iubite i lui do altădată, sora vitregă c u Mit u şi alt
strident caz patologic cu formo istorice. descrise iarăşi amă·
nuntit:
• •.. Prtot ul aşleaptA tn salt . O'abla se aţuase cu o sOalA pc un
colt de scaun şi •u•I dcodatt ln o odole de-altlturi un 1gomot gro-
uv : cearti, palme, buşeli. \lpele; uşa od~ll •e dHchlst smucit,
e 1luJnlcA urltA 11 IAldle, raglnd co <> b•slle, cu nasul şi gura 1>line
de sAnge, ICll •ApAcll4: dup§ <•, numnldccAL, o doma militicil
şl uscotA, cu copul plJn de funde de hdrllc, lierbAnd, 11 strlgAnd:
• S'o 1>uc l a coteţ! ln cotep • Una dupA olt.1 plerlrA lntr'o clipA
pe allA 114e.
• Popa se ridici 'n pldoare mal mult de lricA declt de r„pecl .
P lnA d-$1 d •a bine „amo de ce vll•we. 1.W un hohot de rh ttraşnlc
f'~pol al le ţipete de 1st6datA jalnloe fi sll 1letoare - o lemee 1e chlnuia
porcii sA„şl dea sufletut Uşa se ttesc-hlse fnhpol, &I ' "' ungurean
l"lr4 purtând t1l br o ţo pe da11'1B cu capul tnfăşurnt tn hl\rtlJ . ..
~t e mbrele„1 erau ln\or>enlte. gdt\11 .ş i n11Jloctt1 strâmbe, fuţn cn vu..ruJ,
şi din ochii t:I 111nrl, d ciich iş1 peste nlA1ur1,, se vedeau nu1nlli gogoşile
(tlba. . Gemea f i strAşnc~' din din ~ I. Slugoiul ajot.al da dout\ rcrnc1,
o dui.,e 11• odata e1. Pt1tc un n1ome11t, el ltfl ştergându-se s>c mAinl -
11 muş~.
- ~ ef lntlmsnl popu alurlL
- loca nlfl< pAcate 1 •-
Preotul ~•scştc c u calc să mărturisească lui Mi tu el\ fiind
Irate c u 5 ullann, păcat ucşte umbl6nd după ea. Pata so ;irată
nlal ncpăsăto.."trc Ja această ştire ş1 cautâ să se lnU\lneascA
cu Oăciiul. Popa li lmpuşcă pe am6ndoi. De huni! seamă că
nici preotul nu-1 om nonnal. Ca şi ccldlalt, tâlharul, ci ascunde
instincte 11epotri,·1tc cu hai.-1a c1cricaJă. Hotărirca tui dove---
dcştc puterea JX>rnir'i lor natt1rale.
111 Ndpa.<la IJoloavuJ d eclarut c Jo n oc11a~ul. Os.~nd it pentru
o crim5 1x: caro n'o !i\cusc ~i 1>'-tut, fost ul pădurar cade !ntr'o
11(•buoie cu 011a1114. mi::.tică :
AnM (dGndu-1 l><i beo)
tX.n:1 ~ la ocn1\, loRttc 't
tun
lh,u.lu1•rvş.Lc . .. • u bi110 (la 1nt.robiirllc ci, lui• rAspun<lo lui Ora·
~o mir).
At1Cfl
ŞI
cum al fugit do •colo?
/ 011 (lu111l.nat)
Vcil ci s'!t µogorit !\Inica Domnului la rnlne şi zice: pe cum
c:l, roonc. t;â1\(\ Iii nJungo Ja. fânt..Gn4 t ub dt ol, o sâ·\i ln să 111nlnte
tine srt te 11ducA IA 111l11c, ş1 sli vil ne greşi t ••• să vil, cA cu w scap
<Io lo\I duşm•nll lăi, 11 o sA·li fie bine, cil cu, Maico J>onmulul,
o sA pulu s tavihl htlrc tine şi reJo: rtlelc atl n u mai poat4 lrrce la
line, ţi 11icl tu .._, 11u n1al po\l trece la t ic ... (simplu), A4a .. ,
.4.noo
f~ l ? . . .
Ion
1-'o urn1ă, \'Crfl, 111'11111 <lus la fA.ntilnB tlo $ub tJeal şi am pus doni-
ţele Jos ... l'.::I ! ora fru111os şi cald . .. şi era pa.durea sî,igurl . .. doar
tnlr'o tufă r1ucr:l r1c tlCJ)arte o mierli ... Numa. din spre pnrtea
dtnhtlul, 1l'ldli1 t:l·111l lt1c tnaint.c o veveri\A, -vezi, o trl1nlscse
~lalea Domnului, - şla tn faţa mea ln doua labe: tl " uita la n1lne
d rept cu ochii •I mititel ,1 gall>tnl. Eu am dat s'o prlnz, clnd celo
ea . .. \uşt l o sllrit p'o crncA subţire do a.tun; acu se tocovoia craca
~I s•aplcca c.u ea p0n1' la pAmânt, acu ae rldlea. acu so rtdlu, acu
~c nplcca. Eu dupA ea. e.a. iar l:naintca n1ea, tn douA lnbc, se ulta
Io 01lne . . . Ji sclipeau ochii, ''ere. de pnrc:A era douA 1cl1nt.el fi mă
c·homa lac'aşa ... (tace gestul). A1r1 u111blol (I %.I tntrcaţJA i la urml
u pierit p am rllmas r5llcll. ••
Totuşi Anca nu c o fiintă nonnală. O femeie care, spre
a-şi n\zbuna blirbatul, e în stare ,;li se căsătoreasell eu nci-
gnşul, slL trăiasc3 zece ani ou el şi Apoi să-l trimitll la ocn~.
din răr.bunare, pontn1 o altă crimă pe care n'o !ăcuso. e un
femeie lnspăimllntat.~. Anca e rudă c u Su ltana ucigătoarea
vi~lului.
Se poate ca intcre:wl naturalistic pentru cauzele obscure
s.~ 11 lmpins pe Caragiale spre zona misteriosului. ·i::ra de altfel
conte mporan c u Hasdeu tare captase pe mulţi po căile s upra·
natnralulni. Oricum scrilton1l a fost obsedat şi de aceste pro-
h lcmu. Tardiv pune e li<'Stiunca t e lepatiei. Trei prieteni se
lntMnesc ~j constată ~ toµ se gândesc la un al patrulea amic :
• - Frate, ce s'o li fiJcut CosUcA 7 ... Cos:ticA Panai te.. şi li .. .
- C:ooticA P•nolte? ••• •l<ealtul. Curlo.t lucru I Cum t l·• venii ? . . .
·rocmn Io el mli. 1:tllndcon1 fi eu, ll'I CosllcA Panaite.
- Do1nnule I zîco ol lrcllco; asta este cc.vn_ care sâ o 1pul or-I la
r ine, nu ti poate. cre<le. La cine atdeţl (',il
1n'am gândll eu atJu111n,
cflnd al lntreba.t du1nnt.Qln tntlliu: • Frate, ce 1'0 fi rAcul Co1t lctJ ? . .. •.
- t ...
- L• CosticA., donlnule . „ la CosUcA Panaite I... Comedie I. „
.\şa e •.• Ce s'o 11 !~eul bietul CosllcA? . „ •

Caragiale Jn 13cr.lin fn costum arnăuţ,esc.
An1icii r en1e.mc>rcaza. ticurile verbale a l.c lui Costică Pa·
na-itc, cilnd Cleodată acesta. apare:
• -- 1\1:\, r.ostic:i.1 . • • şll1 tu ln cine nc·am ~findlt noi tO\i trei
ndi11C':·lurl '? ~ • _ de cine on·1 vorl•it noi llC'umo, r1U11:'\ s A ln 1ri ll1?
- r>c cine?
- l)e ti11e.
- E i. o~ I
- 7.:lu, de l1nc.
- Paroi?
- Pnrol.
-C'cşt' co1)U I? •·
Cangialo se temea de piaia rea, de ghinion, credea şi
fntr'o predestinaţie a caracterului. tr,tr'adovăr în existenţa
lui Cănuţă, • om s ucit t, se vil.el orientări providenţiale. Născut
în post, copilu l iese la iveală !nl)inte de sosirea moaşc.i, scapâ
la botez ln cristelniţă, se poartă anapoda la şcoală, su.lerll
greul şi izbucneşte la nimicuri, dl\ d ivorţ d e nevastă pe.n trn
un crap ars şi nu fiind că 11 lnşelasc, se tmpacă vh.ancl-o cu
n1ăs.e.aua dureroasă, moa_re dintr'o rhică st1părare şi Till din
marile necazuri. In groapă scheletul lni stă amestecat. • Su-
ceala• lui Cănuţă depă{;eşte aşa dar seria istorică. L a Hanul
lui Mlit1joaM, nuvelă foarte imitată ln spiritu l ei de proza·
torii următori, miraculosul fonnează sâmb.u rele lnsuşL Edgar
Poe e adus la proporţiile moderate ale superstiţiei. Dragostea
de vădană care ameţeşte pe tioori e pusă ln legătură cu ·pu·
terile infernale, Mânjoloaia hangiţa cu diavolul. Lucrurile se
petrec la veşnicttl han, locul răscn1cilor şi al tuturor tainelor.
l ST()llfA l. ITEH1\ 'f'UR ll HOMÂNE - 44!
Tanăn1l câteva ceasuri pe furtună, cu glnd de a
rătăceşte
se duce la logodnică şi se ln vârteşte ca printr'o forţă miste-
rioasă tn jurul hanului, unde J\fânjoloaia li aşteaptă cu fa r·
mecele ei. Clar-obscurul mis terios e remarcahil:
• nnr vântul Sa mâl potolit i s'R lu1ninut a rtoaie ; lnn1inl5 ~ ţoasă;
lnecpr .s:1 <'C!:trnă m?iru11l .şt 'n\.c pos. . . ln.t i pu11 Ier c:lclulJl . . . Oeo-
dată sAngeJe tncepe lnr sil-rnl arz~ p ereţii capului. Cntu1 a obosit
de tot, gAtdie de •1111ccuJ vA11lului~ fi s tr;lng tn cAlcAie, ti dnu o
lovitt1ră de birJuşc": d.o bttocul Iace c:l,ţ iva J}tlşi prip iţi, pc urmă
s(orAlc şi se opreJJlt pe l Qc ca şi cum :11" vedea 1n faţA o picdic.)\ neaş­
leptaU. Mll uit. . . ln adevăr. Io cAţlva poşi tnalnlea calulul zăresc
o mongA.ndenţd n1icA s.t1rind şi ţop!\ind ... Un dobitoci ••. Ce sA
f RC? ... • FiRrA? . • • F. pre.-'\ n1ic.:l . . • Pun 1nt\nn pc revolver ; att1ncl
au7. tare 11n .it1as· de ciip rlţ :'i . . . tndeo11l cnJul cAt pot; ci se 'ntoarce•n
loc şi porneşte 'nnpoi. Câ\lva paşi. . şi iar s tă s forn.ind .•• tar
câpri\a .. • Norii s'a\1 sub ţiat do lot; ne1i-m '•A.7. c!tt se p<>::\lc do bine.
E o c~pr;ţli lnic:"\ ncia.gr:l; a.ci 1ncrge., atl ~e •ntoarce-; :;l.r uneâ din
copite ; pe. urm~ se ridJcA '.n tJoun. picioare, se repede cu biirbl ta
tn piept ş i cu fruntea 1naintc să 'm1>un ~ă , ş i face s.:'irilttri de ne.crezut
şi mehdie 51 fel-de-fel de nebunii. Mii rlau jos d< pe cal, care nu mai
vrea s:1 1nea:rgd t_ 11 rurttd C'.3Jlltlul, şi--1 OJ)UC ~rurl de. c!lp :\.ţl_ru : m.ă
o.plec pe vine 'n fos: • Ta ·ţo J • şi cl1em căpri \ o ct1 n1âno parei\ aş
'\•rea să „i dat1 Uirl\ ţc. Că pri\::i !lie npropie sburdand mc.rcu. Calul
sforăie neb\111, di\ să se smunceasc.."i.; m:\ (lune frt g„11uncl1i, dar fi
ţfn b l11e C ~ priţn ~ ·A apror>IAt rle rnâ.nn n-ea : e un ·ictl 11cJ,.rru, foar1o
drăguţ, care se tas:1 b1llnt1 SA-I ridic de Jos. L„am pus tn desaga d _ l11
dreap'l-8 pest e nişte hnine. în vremea as tn, rnlul se cutrcmurA ş i
dQrd:lle din toate tncl1eict11rîle ca d• frigurii• inorlii.
• Am tncillecat . .. Calul n pornit nâuc •.
1n altă •1uvclă, I .a t<>>r<1a, e vc11im.c11ti1l rn.i sterios se l)C-
trcce tot la ban. Acum rliabolicuJ 1111 se mai ar atI, st1b ispita
4·12 - Mt\1111 l'llO:t./\'1'0111
eroticii ci sub aceea a jocului de noroc. Feciorul de arendaş,
plecat ll<'I pUlteascil mo:;icrului câştiul. ,, abate pc la han ~i
pierde la cărţi toţi banii. Supranaturalitatca accidentului
e simbolizată ln călilre\ul sataoic, pmk<,:ţic a ilu.tici supcr-
stitioase :
, c:Ati\torul du1l!l chlJl ~· JlOr• e Utl 1•t-guslor1 \rreu1t orxor ori
t•1rc1.;tr1 etc cari tunl>lA 1ll111 r.ate dUf1ă tla.rt1\'tri: u11 ro$\·Oda11 gri·
sulJu, cu Ca\o \1h.lnle; ("(lr11 şi pistruiu; dar on1 1>l!tcut I:.\ t11f:1\lşnre
şJ t ovarăş glu1nct; nu1nnl ot;,tn c::l c şaşiu, ~I c::At1d t>C ulLA tlrtJ>l. tu
ochii tAnilrulul, 11 roce nşo, ca o amc.\eală, cu UJt fel tic cJurerc '"
:a1>ro11Jcluru gJ>rlneonclor.
• ~lcrg ci O!itfcl (lo1nol o l(lturl ln l>uîeg-tru ~:\ciinll., V(lrbl11cl 1nui
tic unn n1RJ <I(• nlln , fi r tl1on11e lucru l1otl1rlt. c:~ s6 011rcsc tn1prt'u11ti
ln c::onoc f'IClltru o J.:UStnrb ; şi din vorbi\ 'n vorbii, 11lcl 1111 11rl111I
de ve~ te cO.n d njUnli( ori opro11pc să l11t.rc 'u Săl(l11 \n. Collucl lu slfl11un.
d e dup~ lullşul JlC c.nrc st1\ l)i.serica, lt :se nrnli\, tfi ln o l>dlnle du
a,tlon\. co1>Ctl şul nou <Io lhl1clu:~a nl turnulttl s lri\luc.111<1 tn ionrc.
, Tiloăru l tudco.11111~ cnlul ţintl11d scurt zăbala. ·rol oş;1 şi 11<'gu„
5loruJ. t:.alul 1o vt\nl. 'l'rcco\11d prân raţa bisericii, Oi\\•aul f')I rou
~ruce. Atw1cl aude l>C lo\•o roşul, r:lm3"5 câ~iva _paşi tunpol. n\z:'lnd
JZrOA:B v. t11tunrce capul: t-0,·a~ul. ·n.id'ieri. • t\lnre 1nl11u11e t.
Unde • putut pltrlf A lntrot ln pAmAut? ••
Caragiale este, după Anton Pann ~i K . Filimon. u11 '""'"
promotor al b.~lcanismului ln ~larg. al uuui spiril 13 pu11ctul
longitudinal real ocupat pc continent. Balcani<mul lui lnccpc
cu u11 et:t1jcism 11rovincial bizuit pe spcciiieu l ruur1tcan i:-i.
încă mai exnct, bucureştean Eroul rcpreicntutiv este Miticii.
Atunci Cllnd notele cnractcrologice •unt cxtompalo, r~mim
suficiouto • 1a1iticis1110 • ctu-c să <Jea c-roull1I o coloa_ ro locn lă.
~litică c$tC 111• cotălca.11 ' 'Olul)il , <Je loc siogu.rrl l.ic ca. l'''c>vin „
ciaJii lui Br-:t.tcSf.lu „V1)i11c-:ti sn.u a.j Juj So.dO\'Ca1au, nvfi1l<I ln
cel mai llrnlt t!rtLd pc sunet Interesele ţlitii, [>O corc Ic vcch-
totdeau11a. tn 11cgn1 (• St611l rău , foarte rJ.ti. clo11111Wol •). uvl\11c.l
SOlu,ii pcnl1'U tOalC ()TQl>lC11lClc la OrdiilC4\ zih•i :
• - ~tonştr. ' ' :\nl rdla l ronrtc r:1u ! t C't,·o dc1llor"bll •' r1dicul
t11 uecln~l li1np . • !$1 lblU, 54-1111 dul \'Ole, ~ă-\11pu11„ e ltl!)l tlU tl\ttnul
pc11lru noi co IJ~rt11,1. core orişic-u1tl e o durere, 11u l)Otl sl\ aici I ('a
sl--ţl expui '"' Cilflll ln cra mai fra~ccU. ' ';\n-tt\: ci\~t tn deOnili\,
un p:lri11lC! lltUI µou le ll\tA Utt ('t•pil; şi tl\1 din c:gol„111 O >IJUlt ; dur 6
Lrisl pe.nlru \am lntreng:l s.1 le \ 'C7J la discre\f:. c.iprl\ulul \U1c1
doJd I pe11t ruca. l111o~iuc-ază-„ţi. t,.~.i\"lf'n\a u11ui OOJlil - Sisltlcn. f tt l\A
1toas-1rn. de <·xt1n1>IU - c!.lC din ,:..1uu c:i pcrictital:l; <'iii-I <lttctorul
prcllnrlt cA 1101 n'n111 1n'\1it-o ln denjrulS, şl la11Lclc c.slc slrlcal. <'t't"Q ""
1lu n111l JJOatc touveni pe_Jtlru rtutritiunc:. 11eavl111d lnC'J1 forn1nt.c
$Ucuri1c ga!itrlt•c: ş i fireşte s11nlc111 dfs pcr~li, 1nCJil 1111 1111.11 fl\'C't11
a)t rtiftiH\ta dcrl\t lu ••lhcr.:111, lllJ11l d':.tb\a lh ~u~t 11111\ : f1ulei11n •d
o '11tArciln1. l11t<·lusJ'l •·
.EJ arc. fur iu l">Ortlr•1~1cl ln public lfÎ c11 J{rcu e tiT\\t1ls uncl>ri
di.o IJ>clcşt.~rc:. <llscu ţicl:
•- f)nr c:\nf1 \'ine, n1i\ 'nţclegt, un coz c~1 nccsta. <':I sn 1111 111ni
ail.t:'i clne\'ri i1R u_rn11ţt1 v1eţlJ tu inr.1 lui .. •
-·rai I ' tril(.11 1'1uchc 1>ătând rn fJlQ.'i:'\ I • •
- •.• t;lln't or1ce n,.'tasin, rnfl 'nlcltgi. pll\LIL llO o n1Q11ft ('rfnli
nuJ:l, poale 1>e11tr1l <;a, sA vtc. s ub prele..xl de pt.11illcll, şi ln tani ta.
c:\nd cţU llnl~tll şi C'i\ncl ~lli cu conş·Uin\a tntlr..,c-al!i c:A \i·al J1tt1>lini\
piln4' n c:ap!kl tlntoriA. şi 11u c,li fnlru nimic , ·l1iO\'Rl-. 1~ntr1' ca \:\
'ic. 1n~ ' r•\tltgl ...
- Ţol, \oii I I ~trlitn ~la<lie bMAnd loorle wrc ln "'"'ii.
- CI :i.lo1. n1ot\ Ştr I
- 1; I ~rr.lu, l.•cht I
- Ct LA1'11U 'I
- ~u rac~ 1>e11tn1 rn s:l ne oştc.ple •••
- Stni un 1110111r11l .• 1„c.nlru ctt ).1\ \ ' Îl:, 111f1 'ult:lc!iJI •..
-T<1t 111
- ••• 1\Ş t ••• 1\10lli 1)u I s~ 1'fut !rrţ1 ! Astn, lrcbub pccleu t•i>~• cu
1nonrte I ' ·
StJiritul critic n1itici~t este excesiv; nân1ic nu~i bl1n, tot11„i
• moft ' · .Nae, iritat 111 aşteptarea uşurării ncvesli·si. reduce
la zero civiliiaţin. română:
•--- 1.::u pol 11cnln1 cu •tl·\I spui pe paroiu rnea 110 011onre c0.-1111
pare foarte rAu I dar ş:t 11 '1 • •• toarte rAu t t roarle nlu 1l f pcutrt~ ca sA
ujungc1n sU vedem tar.1 inc~, care ena &JCSte IJUlinlP ca ~l preva:ui
tlneva o :silua\iune f«-lrle triilU. flludc:\ lc--n111 1-!)ll) $1 dunll\CHlor ..•
- (:.ari 1lunu1c~lor . .•
- Oltmne:l.lor cu cari om ro~ l : tic: pol pf'nln• cn S•l spui ,.~
110 ~ 1'>0„tc oe\la 1nal lrl\t, ca sâ vie •111 momc11t orişlc;:\t ni J.ll·e.
d11d \"f'xi t'.ă l>Alc fallme11tul lot uş:-\ şi nu 11ial e niciun palrioUs1n • .•
• ~Re f;1cc o figuri 1n ~hnltU: t nşa <le obidit., fnfill ai crede c4
\•~u. $:\ 11h\ng:l.
- llinc Knt>, zic cu. llll trcbuc 'A riu 0111\ll u~ de r'Cii<i~'li.Sl. l.„UC"TU•
rile or 1-.:I M: '11dre1)lC • .. i:stc n rc<"OIL4 nd1nirBb11A.
• N:tc, ~chin1t1:\11tl fiJ,turn şi 1.ll1nl>lr111 \'tt c~n1păti1njrc ''c i~110-
rl1 11ţa mcn:
c;t! rec<•ll;\, 11t.•11f. ec rucoll(1 f l)· l 1• n'ul \'~zul r:,111\u'!
N°:tn1 \•1i:7. tt l~t.1„ ci.'\ u'l\111 fos t 1•e-nror!i.
1\pul vezi ! . • . ltn_pl\n, 111ofL 1
Ei J nl ofl~
l"ireştc \'i\ 11•oft, tll nu 11ut1lO 11c11lr11 •·n 111i 1lc:1 11lci l'atru:r.ecl
ilO n1Uion11c. ~1 dun1nrnlor, 111ă '11\elc"i. JUl'tU 1nnrc! 1,arc';• 111>1rcnl
pe f)umnez.4!n cle-uu plrlur cu rn11i\o. cnre o ~11 1•ont:1 d·nclor 11e11lr11
ca sil ia rlouil chile ta pol(on .,, Al ,.~„ul 01e·unta·1 unele ~u11l o sută
clnclz.eci de milioru1e. care so l:lutlti? •·
~1ilică 11u c r111n1ai fX'lrio l 1~ri1lt1tct'e şi i1\cohcrc11t. tlar
11\1 s:11 fttă rezerva, a ...:OtJtca1!\ f,1n1il1ar pc 0 01,11 din stradă
(ot1l1ăriunl cc trl1lcazi 'll'Vfl:ttă. 1>ritt Car:agialc, firea. no.'L--.tri1.
meridională) ~i pretinde .,.\ l.1 ,1;1ntc 1>«1c o atitudine :
• Ei! ce zici?
C~s.:1 ?.ic? r.ls.puu<t cu . . . I U11,•
Cutn bine? ,\,to l: l1luct
Oe! zic; ~ I it1 şi ~t1 '/
Cun•, ,ş t:l11 ţi i t~ 11 ? f)at,·:i du11111~~1to. l''11?l\cllu l'urc lu 1•reliuzi...
- On, 7.ÎC, 111:1 1ortt1, 1111 uu1 1•tctl111. <lcloo.
. ~1.1 t· vurllu c:l Le pretinzi. •lur 1;~11 i rşll u11 0111 {':trcvnsâr.icf1,
IUal i11Sl l'UÎI , _şi Ul (llll oria, nt!l 'otclejtl: (ih11lc1l, •);1~·:\ Ulllll ca (llllll „
11l'n ln 11li'l in<lifrrcnt şi r111 se tnt(:rt-sc111„1\, fltunt·I ~N-11ti dni vQle s11MtJ
'SIJlll •• •
î'enc. 7.Î(" eu . . .
C:c, 11,·ue·~ . •• „\oleul v~i <16 IJlaltl turu ostat c) s.:'1 ajungă rt'\u.
tlon11ltdc. o s'<1junt:â rău I I tlludci\ uu 10111 este 1)al riolisn1 şi lolul
jC vinde. şi -sunl t>:an)e11I, 111ă '11\c:lcAJ, cnrl ar 111erit{1 .. •·
Eroul caragialian este la an1>1>odul romantismului. De obi-
ceiu solitarii. apăsali de muţenie mclaueolică. ai prozatoriloT
de ma1 târz:111, trăcsc Ja 111u•1tc şi 111 provi11c1c. ~·tuntclc c n1c·
tli11l bruntos al roo1anticilor 11t>:')tn tn vrenle co oraşul lt1i
Bucur e Sudul de Magna Cr«cia . cu lume promiscuă trăind
în stradă. t11,dt: dQ a.scn1cni 1ncc1itnţiil gotică n'a fnfiorit. li'ti·
Licll c bicrfitor, lichea şi intrlganl mai m11lt din limbu ţie.
Odat.11 pornit pe lunecuşul mistificaţiei el se rostogoleşte la
modul levantin E tipic dinloitu l Mn<ihe-1,achc, L..achc fiind
tll'I MefÎstofel de urlătoa.l'c:
, ~ L -Şi • .. 11u111al alfll a ?.i~ uotlc.ul tic 111inc·:
1..- .\ zis 01oi multe . •. Ila ' o •r:\rşll cc· \I 1>~ts;1?
~I. - ~1t 0 1·nl pa.'i.il ni111lc .• . d11r i.uul curiu't <ţ;î \'ttd 11•lllil UJJ(lc
1nerJ!C 111i~clin OJl\ulut . . • Zici că 1nl·e n1nl<•.
l.. - I Jun.
)I. ,\111ic de·:apronpc'!
I„ - D•.
~I. - Şi ce mal zi~ "t
Xu·\i 111ai 1pui. ~ le 'uf'K•rl , .. \:Ii â.'lltt lrtlJUt- ~ t1tâcturl·
I .. -
..eşti şi tu d (' cu-.11rul tQ:u le ~UIH!ri.
~r. - Pe ouo:trea n1e~. nu 111\\ supi\r .••
I.. - Zlc'.Ca ele ne\'asl.'l·lll . . . ti'i •• .
~ - Că ce?
I„. - t:~' ... lu rine j)fUSlil l cc 51\ •\I 111ul ~ f)U1 ., l)a. ! dor i· llll\
l!llnl 11n~ ul. Nu \I 1>cr1nll, ZiC', s~ tt• 1tt-i11i;tl 1 1n:'\ •11~elegi, de. t.1uoarea
rc1nclî n1nii;:ulul lllCU I
?.1.• - C:tun I de ono:trcu 11C\'C'~t ll 111cle1
L. - Că e pr••:1 fru11111şleA. şi 1•rt·h t t\111'\r1' 11c li\11~U linei ~i lc· u
luat tiindc·l'! ert1 !i:'\rar:l, <lur •• ,
~I . - Dnr c>e'/
I~ . - C:1 J:t teatru 111creu • •. Zl1~ : • i\rc lojt\ gr;atls I•·
- l);l. 7.ic-.· el, ltl ~O:<il':t t ll blclcfctn •te dou~ ori pe zi. tlin1i11en\a
şi stnrn? •.. •. • 1'oL J:r:alllll • xic eu. e l)u \'nrn l ;t Slnniu, lol U.fati.s•t •
7.ICC el; de lmdc „t:\ta lux 'I
~I. - ~lare ca11nl1~1 •.
 lSTOHIA L ITE HA"fll!U I llOMĂNE - 443

Canalia e chiar- I..acho care l"JUlle pe socoteala u11oi a 111ic simpatiile. vizibile bunlloară ln respectul pentru culegătorul
invenţiuni a le sale. Altă varietale de Mitică se află în treabă, beat dia Repail-Sr~J d11n1it1ical. Pesin1is1nuJuj 11aiv al lui A.
siicâind a\1torităţi l e cu cereri vagi : Vlahuţă li răsp und ea cu o lină şi sănătoasă încr edere 1n for-

•- Am dat o peti\ iu11e •.. Vreau sn ştiu ce s'a răcut. Să ·m i daţl tclo naţiei. Strop~irea in sens incult a limbajului făcută mai
un 11 \tmăr. mult dintr'o plăcere de ureche no trebue să tuşele. Toţi eroii
- N u ţi s 'a dat un 11umi\r când ai dat petiţi a? lui C.i.nigialc se w mplac ln graiul cu • nu pot pentruca • şi
- Nn.
- Oe ce n'ai cerut? • mă 'nţelegi •. care nu-i decât dialectul lor sub care se asqmde
- N'am dat--0 eu . o ,;c vcră maturit.i.te uneori C.1. în cal:ul lui Mitică, clin Ţat,
- Dn crne'l negustor ;
- Am trin1es-o prin cineva.
- CAnd ? lu cc 7.1? • - _E u, 11er1c fa11c·u1c, 11'un1 avut nuroc sâ (1ispu1i de părinţi
Acu vreo dol.tă luni •..
- cari A:'\ fn ţc l <'.a.gă de ce fel de copn dispuneau, pe onoarea n1e~ I Piicat
-Nu ştii can1 când? c~ ntt rn'au dat l>ă tnvtiţ filosofi:\ l e1t ieşeam filosof, s:'i nu crezi că
-Şt.tu cu 1 s1>un n1orturi ! tilos.o r: asta era oncafaua inc.a, n.u negustori I t
- Cu10, nu ştil? Cun1 te chiarnă 1>c <f„t.n?
-Nae lonesc11. Mlticismu l se lncadrea>.ll. în balcanism. In direcţia aceasta,
~ Co cereai r1.- 1>ct.ltlc '! Caragjale a creio11at 11lr1nai câteva schiţe. l11(ă din vrernea
- Eu, tl\I COl"(ltln.1 nintic. Vetrei ii s urprinden1 pe scriitor colectând anecdote din epoca
- (:u1n?
famuiotă (De câ11'1 cu băşica lui Can•gea, Crai de Curt<a-Vtcl1e,
- Nu era pelltla 1nt-..-1.
- t·>a n etil'! VO<id Nicol~ Mavrogheni. etc.). Pestriţătura epocei li .interesa ;
- A 11nul prieten. şi-l mai atrăgea ca şi pe Delavrancea coloritul mahalalei bu-
- Care prieten? cureştene. Pe ci e de sigur informa\ia că expresia •din gardul
- Un11I GJ11ţi'i Vasllcsc11.
· - Cc cere..'l fn en 1 Jllântulcsei • vine dela văduva boierului Mantu din gardul
- El. 11u ecrea nlrnh;. căreia trecătorii rupeau ca să. se apere de câinii fără. stăpân.
- t.:um 11u cc.rea nimic't At11cstecul acesta de mizerie prăfoasă. oric11ta1ă .şi nume so·
- Nu cercu nimic : nu era p\lli\in lui. l\Ore boiereşti redc~teaptă lumeo hii I. Ghica.. Decât Ghica
- Daa cui't
- ;\ unei 011'\luşl ;1 lui •. . Ştio el\ viu la Uucureşti şi 1ni·.- dal·o era balca11ic 1n materie, Carag:iate. încearcă tin balcanism ar-
sH o ucluc eu. tistic. de lllnbaj şi atmosferă. De aceea nici nu-şi bate capul
- Cum o chlamll pe mlltuşa l ui d. Ghiţll? să in, 1enteze. Pastfa11iâ iru/a11da e o prelucrare, din auzite,
- N u ştiu. clupă o bucată: 11astratinescă, ](ir Ian11ka o versiune largă după.
- Nu ştii n t ~i
cc cere . ••
- o,,, n1l se parc că cerea . . • /Jel/agor al lui ~lacl!iavel, Ab11-Hasa·n, o poveste d in Ha/imâ.
- Co? ·i.·oată nlireasma inefabilă. din Paslra,11ă 1r1,fanda> pove~'tea.
- Ptns.lt.. lui Jusuf care a mâncat lără să ştie pastramă de Ovreiu, stă
ln1picgatul. icşil1di.l ·şi dh1 caracter ŞJ sbierâ11d: ln tonul de pricepăror ln mâr1cărlle orientale. Ca tn tot ce e
- Oomnuh:, ăici e.stc Regia ti-to11opolurilor l aici 1111 'iC 11ri111csl.!
1>cli\ii pentru pensii I .Du~tc la p e11s:il, ncolo l«! pri1l'1esu 1>c&l\ii 1)en· rafinat intră o certă doza de primitivitate ~i asprime: sac,
tru pensii I sărătu ră. Din anecdotă vine o dulce duhoare de băcălie :
- Aşa? IA 11ensil, care va sA zlcA 'l •·
• - 13i'c, zice ln gândt1J lui, cu anl n1ni urnblat pe tnarc, clar aşa
Acei;t specimen de Mitie.~ o generos şi zăpăcit, acceptin••l n1lr-0s plăcut de S:i.rătură I. . . cc sfi fle asta 'l
:;A Iacă servicii fără a avea tăria să Ic ducă la bun sl;\rşlt. • Cd11d se pleacll să~şl strâ11gA ch1UtllU1 şi căpătâiul, s i1n\.i n1i.rO$
Costică a fost trimis cu o petiţie la Cameră d e către cu lti- 'Jl 1t'1n1 La re; npropie nas ni (le s uc şi 'ntelogc sigur că <li11 sj:ic cse
c-c cse . . • O<:-.stloadii sr4;1ntu şi dc~racc. ; cânrl eolo, peste oe dă ? Sa.eul
vatotil de prunc şi· soseşte în capitală după lnchidere..'\ cor · nu ţ:r:1 eu h11i11e. Crn pliu lndesal cu pastra1nă tru1ru1da.
purilor legislative, Mari Popescu (Mitică feminin) intervine - A l <.1rac\1lt\Î şarlntonul de A i:on I . . . ca s:l lro rni\ 'ndemn să
pentru trecerea unui licea" /llră srt cuooas<:ă pe candidat, 1tust o bucl\lcă dln pastran1n lui, 1n•a mlnl it cc'l su11t haine.
• Şi gândind astfel, i·a Jllso.t gura apă .. • A scos din brâu cu\i-
transmis printr'un lanţ de recomn.ndaţii , pentrucă !acil inda·
Lo.ş ul , tJln Jegă tur1t lui o buc:1l:l etc pâine, şi c.lin ~u1c o l1alcA de pas-
toritorel însuşi Mitică înţelegeS<'t ceară servicii oticul(• Să nu lran1U. A l ilial o felie . .. ft g1tstat .. . Straşnică arontă I A m n11cat lusuf
zici că nu poţi l Ştiu că poţi I treim e să poţi I •). El e comod, triunos, şi a legat sacul ta loc.
cu oroare de suferintă. la sânge a rămas obiceiul ciocoiului • . • . când :i ajuns: ln Jaf a rn:-11 râ oti'iscsei '11 sac n un1ai fru111u-
.scţea aceea de 111Jros . l)ela Jnfa, s'a lt1at lusut cu 1nai m ulţi călă­
de a bate din palme. Astfel nccur1oscutul care sâc!<c pc lunc-
tori, şi 9.U ntcr~ 11e cal.:\rl pânâ la ler\t.'i-allm. Pc <ln1rn, l-a dat unul
ţionan1l dela Regie, fără scop precis, cere batistă Să se şteargă şi altul să flUSte din pastru1na lor . ..
de sudoare !ji c.5.teva pahare cu apă, it1teresându·se dacă • f ei I zioc rusuf. 1>aslramn ce-;1n1 avut Clt pe cornble, dUIR
apa are ghiaţă şi c liltrată. Impiegatul, lnţelegăto.r, li dă noi, dela l<avaln I oia p:1strun11'1 I •. . In. mă rog, port ltl dumneavoa
$ lră de vedc.\l numa er. aromă frţ11uoasă l (şi fe da sacul peln 11as).
af<iră abia după ce individul a băut cantitatea de apă
Păcat t::Ji 1tu ml·R. mui r.\111as ! ş.ii (I \•;lxul I . .. şi trng·ed4 . .. şl grasă . ..
cerută. Şi lilndcă este o riental, iubitor d e sgon1ot verbal cu o btutătateJ aşa 1>astra111A. zic şi eu .. ••.
orice preţ, el are spiritul împăciuitor şi lipsa de dignitate a
negustorilor de bazar. Dat afară, Domnul cu petiţia răspw•de ldeca de a transporta pc !lclfago r la l;lucureşti t n mediu
Coarte politicos : • - Mersi. ... ?.1ă duc . - . A.ba> care va să 11cgustoresc cant in epoca Mavto!;he11i co1.istitue toată nea„
i-ică . la. pensj 1, ca.re ''3 să zică? I•. Iar (.aCbe. hunul amic. şteptata creaţie a 11uvelci. \' ocabularul epocei fanariote este
păl muit straşnic, se mulţumeşte să constate : • - Vite vezi! a<lus nu numai în scopul coloarci. dar pentru a denota. nuanţe
ăsta e custtru 1 lui - c 1năgar şi vio)c11L I ... şi n 'are manieră I .o, sufleteşti L ocale. Naraţ.iu11ea se i'nvărteşte în jurul istericalelor.
chip de a atrage aten ţi a că un Miticii e mal ales un om ma- Dracii sunt .: afurisiţi •1 o zevzeci •, t procleţi•• •mucaliţi•
nierat. Jn general, de altfel, eroli lui Caragiale ~unt lipsiti de lac • lafuri • şi < giumbuşuri '· Aghiuţă se p reface ia negustor
vulgaritate suflcteas<:â şi dacă sunt ridiculi asta vine din «chiabur•. nici · • 111at uf • nici prea t ţttngău '· tş.i face casc
faptul că vor să pară dîstin ş~ fără a-şi li educat încă lim- „
«dercte.:ate o, cu «dichis El c • lovent şj galantoni. pătruns
bajul şi gesticulaţia. Caragiale n u e de loc aşa de m i.zantrop, <le f'iloli1nie şi 'le hristoitie •· Fiiod c111lrinş <le patima • fudu·
cum se crede.; şi nici aşa. de deosebit de eroii lui pe care 11u·i liei • ia de nevastă pe Acriviţa. fata lui I-fagi Cănuţă, om
striveşte sub ironii amare. Pentr u el clasa de jos are toate de seamă dar cam o.ififliu •· Acriviţa are •·ifose o, e t zuliară'·
4H - ~1Al-IJ I l'HOZATOl\I
dă bărbatului •cu tifla •. pe frate îl faco • haple '· pe soţ
•buda la• şi • capson1ao •. fa·n ulea fii11d 11egt1sto r încheie • da-
cavcrî •. aduce lll.ărlut-Î dela • tacsîd t şi din p ricina cbcltt1c-
lilor nebutl.C e scos • lasclomet • ca • muf,uzii •· Acriviţ._, • a pil
p.Î.sită j joacă • otusbir », • shiordttm •• c • agian1ie . la joc,
ca.~a ij e plină de n1us.c1.-firi c.ărora le dă •zumaricale», vucc1.
Graţiile ei verbale sunţ fanar iote: « Cum po!tA:-Şti d-u_ mnettta,
fes·•nt,, -pa„igl1otia f11- ltos.1111' I t. Negoiţă 111crge la Craiova
o l1aidea.„11aidea o, e dt1s la Don1ttie la 'fjt1c11rcşti • tcch.cr-
mecher • în faja Domnitei cu e pandalii • care nu-l poate
•honipsi „ c Tpochimenil • liind •simandicoşi• l i răsplătesc
bine. l>a-i p u11 să-i câ nie t: n1ctorl1anCle • dttpă car e joacă
o soltai:ii pcotr11 i)elreccrea is11afj J.o r •- Eroii su11t tocmai i11
în\.elc~uJ vechiu de locuitori de pc langă metocuri, ruahal~ii.
adi-că cetăfc11i dintr~un cartie r spcciaJizat, în cazul de faţiL.
di11 negustorin1c. Ei .11u sunr triviali. şi ridiculi pecttrucă rru
s 'a ivil lncă disproportia tnc:re cnrpins şi formă. Limbajul lor
violent, 111crîdiona.l, tâspunclc Jntoctna i nive-luh1i Jor. !{ir la·
nu lea, 011'1 c u l1ristoit1c. se i1-.1urie ca u11 d „ Le[tcr. fosă e l nu
e caragl1ioz ;
• - Asc;u.ttU~ n1A, A~rivl t 9 I r1u ...ţi dau \'Oii.", 111'~ ' 11~c1rgi, s~ rnnj
zici o vorbi\ n1il~:r despre o fen1eic. criro - 11o ţi S'J l\111c du11111enla
toate 1uurclăriUc <.."e·ti trec pri.J1 fţ._\nflul ch11nllh l<: I - e..'\te 111al cu111se·
cade ca duu111eut.a ; c.:1 11ufn11enl~ c~li; n1â '11ţelegi. 'nai fndrăcllă
decdt. talpa Jadultti, şi oric-ilt de JJJnjin s~' Cit' 011•ul , fi ~o\i tUu tonlc
răbdările ! Să t.nci din g \l ră, scort>ie nobun;i, cft p uiu <la te lea gă
şi te lrlmil ln BalRn111c, rn:\ 'nţcl egl I •·
Acriviţa lzbocncşlc într'un moci teribil, dar nici stilul oi
nu Jace inlpresia, 1ra pitorescul acelei lumi, a stil de peciferie.
Este limbajul firesc. la so:părare, al 1rnei negustorese cu pan-
dalii. At.:<..'St stil 11atural a că:tl1 t apoi p ·r in perimare ln clas.'\
imediat orm.ătoare ~a cum se !nt(lmplă de obiceiu cu costumu l
popular. Ioveşmântarea Sarzilor e o stăruinţă a secolului al
X VIII-iea citadin . Tulpanele, testemelurile, d resurile, sulima-
n urile, fandoselile epocei 1800 boiereşti formează acu1n tn~­
diţia zonei suburbanc bucureştene. Cen iul lui Caragiale este
t n restabilirea. momentului degenera-i, tn rcabilita-r~a n1a ha.-
Jagismului. Acrivita- izbucneşte dar ca o m(1 l1 nlag:ioa ică cu
va.ză; d ar ceva mai .intemperant decât Uoa tll11a Chiajn,t.:
• - SAr.i i\I ! sării ţi, oameni b11nl I c.il 111:l 0111oar~ păgânul, ar\':t·
nitul l .• . Mli b.aţi, ai ? dupA ee-\1 r;iz:i ,_ le easn şi Oe ci11Stc:1 me~,
l1oţul e ş1 pehlivanule I .. • Ooc:l te-ni ln1l,ă lttl ş i ni 1-.o rtă de b :llltl .
dUMlC. dt-ţl bat(':: \l.Îl0Sfe}e de J)ân (UttduJ mt1hul1lJCJOr. fli! Cl:afe Jo ' ll_.,
dopl cu punlnll ele lire şl 'n casl\ le caJiceştJ pânA la lescaie. ri.ltaJt(' ! . ..
Da· pe n1inc să mlL baţl, prtcătos11le, jnnghinosulc .şi rriin1:11te I? .••
Stlii tu, c.'i le " nvăt eu pe t ine, ecngho n~ LurcenScă I•·
f'ata lui Zamfirache Ulicrnl din Colentina .n u e vulgară.
l nclrăcită, ea bate câmpii, după tipu l ei de educaţi„, fădmtl
cronica mahalalei djsti11se:
• . . . Vorl.Je.-;tc tn touft lini bile f A r~l sit le f i •ni.i:\tat, ~I Si>Qr•„
vOeile şi-i lurue mereu gura ş1 spu11e fe11l('fel de taine şt pl'lr~ -
de unde Je„o mai fi ştiiod ? - tncât o lu1nc, care ;:aJeargă s'o nsclt1t t'.
sl4 şi •• c.rue<'Şte:
• ba ci;i • sacul cu lire delo Paharnicul lordaclie din Dtllleş1 i.
de nt1 i s'a tnai dal .-1e -um1ă, - furat tic grăm~ticu l pe care l-au
prins pe drumul Oltc11i(ei ş i scăpat peste no:1ptc din beci ,1 rJl~ :\ giel. -
se aClă ac,11na p1.1s biue, 1nfăş ur.a l J11tr1 un tcstt.mel ci:Jdiriu, 1n f11ottt1l
sertarul11l (le jos dcln sc:rln.ul de IAJ\gii so1>a din iatnc;. tn clucc:rensn
Tarsi(a. 111î'i.tuşă dtsprc n1at11i'1 n lui J\ ~a. nlal lân5ră ca tlu11lnealul -
se •nt.Umplă J - şi că cine 1l11 ~ i ş tie 111crchczu1 potilo scotoc:i 'n sertnr
cn.t pot t.cştc. cA nu„i ,111 ''e tuiu.Iul ndC\'ă rnl •;
•ba câ „ ad.lata lui 1\i;tOJ), tutungiul <lclt1 Stin, 1. IQsl\tA nepooll ...sf,
n\t~l -scris~ de r-ăposatul : a -t icluit·o p e ur1n;\. lnl r1 o noa1>t c, bM-battt·.S•'"
Tacor. cafestiul din Cairnalu. care vindt şi s1,1lima:11 şi eA_n â <le păr .. .
Tacor cu A vcdlc, pnr:\c.11.scrul delu lliserlca n:rn1eneasc·;l li:
•ba cl • rrateJe ăla th1erelul, de d'abia·l mijeşte n1ustatJ.l. <.·;~ J u_...
găraşul sprâncenll.l, care ş.ac1c ht prt~a · <.' t.1\1 i oş: i;;1 s P.ărintcte ;-.rhi11u"ln-
ddtuJ l·Jrisant, tn eurlca ~tltro p nflc l, - chip şi seanl i~a tu '11 \':"\ ţ ii lura
eănt.i\rllor, - tltlc faln a tnni 1nîcşonr:1 a lui Ri$t~che r.tuscalagîu1
dela Pl olcşU .. . '·
J Jl ~I btt·Ha.s<lll-
materia e dela sine o,rienta lă. Cu toate ace---
s t..:-a scriitornl nu $'a opriţ la orientul co11 venţio n aJ feerie a.I
lui Callancl . O rientalismul lui e un balcanism la linia 11on-
tcnici . Halimaua a fost localizată în acel aş i cliip cum orto-
doxiştii vor lmpământeni Noul Testament. Hasan c şi el ce-
tăţca1' c u galantomie. care face ch efur i ş-1 vorbeşte fetelor
bucurcştcncşto (• - Salbă de Afăfgăritare, - Jn sănătatea mă.­
lăluţii .. . Te rog, fă-mi şi matala tot aşa. hatâr!. •. Să trăeşti,
<lriigu ţă. llalal să-ţi f lei•) .iar califului ca lln d . Stasacbc :
4- A.şn 1 care,·asăti că clumntaln t rni şi rdz.i tn nas cdJ1d eu 111~
jelue:sc du1nit.:tlc de r~11 I
cnre mi l-ai pricinuit 1 Ori gf1 11deşti că-ţi
spor\ rno,1 şi gro,r, ca sa a_lunlC$C eu t\·ln? .. • Porti111, 1111e. colea
cil nu.~I mln\JI. . . Uite I uite I •·
~J·rcbu e
s.:.'\ se reţină că in alegerea. moti\•Clor SJlirilut na...
t uralist n1ai dăinue.ln Kir la11t•lta se studiază, şi cu desttale
<'-tinăJ1untc tle cl inicii modernă, isteria,, llbu-Hasa-11 c o C.."\;f)O-
ric11ţă c.le s ugestie ce: duce la :tltera re.a. percepţiei a.<lcvărul11I.
l n poveşti stărue cercetarea ereditllţi[. Florică ascul tă cu do·
cjJitalt~. de. doică, fără să ştie că c !itJJ ci. De 1'lotat că In t>asn1
'lmpăratul Jolose.~te de asemeni limbaj ul lui d. Mit ică:
•- l"i:u.strlc., că n1':1l~ltt· .s:\ vurbC.sc 11olltic.'l Cll niş te rentei 11ubunc I •
Ceea oe a :făcut pe linii să. :;ubestimeze ope·r a lui C.1ragia lc
este faptu l că ca .zugrăv eşte n1oravt1ri, pretinr.ânc(·u „se (ără
vreu.11 temeiu est etic cum cii obiceiurile şi aspecteJe (le civi·
litaţ.ie su11t efe111ere. 1'l'ar n1ai exista bunăoară deputaţi agra-
maţi şi comisari e.xcroc.i ~i tot tablou l ar răn1.âr1ea anacronic.
S'a vă?.uL totuşi că j·nţclc.gerca J\Lmli luj Carag'ia l6 rămâne
intactă. că nimic di11 con1ic11I ltti n'a suferit o cât d e mică
stingere de tonuri şi că dimpotrivă al ţii li imit.~. ca un1orişti
i>uri, fără nicio intenţie de critică socială. /I. existat de alt!ol
intenţia morală la dramaturg? De sigur că ideile junimiste
găsesc o bună i1ustraţic ln galeria lui de portrete. Avem d e
aface cu o lume care se joacă de·a i nstituţiile liberale fără
a Ic fi pătruns csenţ:n. Oar că acc,,stă lume ar fi antipatică
scriitorului, care li aparţine, nu se constată. Atitudinea cri-
tică este lncl\1să t11 orice cortl(!(lic, comicul Jiit1d p rin de!iniţjc
o caricare, 1..1.ră Co-1. asta să .î11şem11e dorin ţa ele indrc11tart'.
(;..11.ci dacă on1e1tire.'l s 'ar îtldrepta şi r1'ar mai fi (:>edanti ( a.
Dia!oir1ts n'am mai avea prilej să râdeln. Mizantropia 111nc_, ...
riştllor c un pur pretext de înveselire. Serios fu critica lui
~f"'d E1ni11uscu, atu nci când os.'i11dca pătu ra &-uperpuS4.i. Acc.a...;UL
nt1 există la Caragiale , e l lns11şi 1nal n1tt ll ori inal puţib .su „
perpus. Eroii lui s unt toţi marl patrioţi, familişti, cetăţeni cu
prinţipuri, negustori cinstiţi ori mărw1ţ1 căutători de proli ·
tt1ri, lnsă. toţi c u grija neipocrită 4e ţară «fiindcă n.u rnai ~-te
patriotism şi tot ul se vinde şi s unt oameni, ·mă 'ntclegi >,
' fiindcă n-iciodată nu s 'a "11tâmplat în alte ţ5.ri, nici pc vremea
fanarioţilor, p utem pentrµca s.'i t.icen1 •· Cu aer1LI de a critic~L.
liberalismul , Caragiale jron.i2a j1tnin1is1n11I 11atura1 românesc.
lipsa de iocredere t11 p11terile ţării. Em inescu -pcntna caro
totul merge de râpă e m1 111.itică sumbru, rorcct gramatical.
Şi Vlahu ţă , epigon al lui Eminescu era u.n astfel do Mitică
t ragic. Caragiale rlspundea lamentaţiilor lui foarte cuminte:
«E ta cred tneă că fiecare popor, 111ai c urâ11d sa11 1nai l<îrzît1,
t rebue să treacă p ri11tt·' un J'aro~x.isrn de ticILloşic. care-l i1l·
cinge odată ca un pojar, de-i răscoleşte. tQt slingclc. şi d in
care - dacă rau-1 dă cumva în vr'o puslic. de. scarlatină -
se ridică 1nai ~d_ravăa Ş.i mai etirat de C\ll'tl a fost .. . •. Scrii·
Lorulu-i fi ·re.pugna • eompartimc.ntul. reco ca o morgă, al
CR '!TICEI" • Să se pcau.ă neamul românesc! - Au1.i dum-
11cata ! ... • · l-,ri11 urmare din curată sim,p ;L.tie de coinediogr4\f
 ISTORIA l.J'l'ERATUHII RO MANE - 446

cultiva Caragiale lumea lui Caţavencu şi graiul incult al ace-
steia r1u e o critică ci un efect comic. Căci cine lnsemnându ·şi
vorbirea negramaticală şi peltică a copiilor, reaua pronunţi e
a străinilor, ccpelegia beţivilor s'a g~ndit vreodată să le cri·
tice? D e altfel e o prejudecat:.:'\ că piesa de n1oravuri stă 111ai
jos sub raportul pem1a.11enţei decât piesa d e caracter. Precun1
există categorii individuale. există şi tipuri sociologice. Semi·
cultura, pripirea unei clase către o treaptă superioară, par-
venirea, migraţia, sunt dintre acestea. E cu putinţă să d is·
pară. tntr' un Joc comisarii agramaţi, dar tn virtutea i11ega li„
tă.ţii eterf1C între iJ1di,,izi şi clase vor fi totdeauna indivi~i
care să folosească paiaţereştc formele clasei ln care au int rat <lo
cunînd. Pe vremea lui 1\loliere burghezul voia să ajungă g.;n·
lilom, în timpul lui Caragiale mahalagiul umbla să dO\~nă
ltu.rgbcz~ 1nai tâ r:r.iu omul de n1ică cultură afectează m.' \rea
cu ltură. copilul imită pe omul matur, provincialul lac.'
pe cetăţeanul de metropolă, omul de cont inen t nou ar~
air1biţia di":itincţiei atavice a omuluL de c:o nli1tcnt v ecl•iu ,
me tecu l vrea să treacă drept indigen. Situaţiile s 1111t ett!r11e
şi se rezolvă to limbaj . Co·m edia de caracter e de obi·
cCiu 1na i serioasă, bufoneria, farsa grasă vine ntai ales tli11.
observtlţiile de morav·u ri. Din s tudiul aLltudinitor socia le
veşnice s'au scos c ttteva formule fără greş, cc,>11stitujnd un
co·1nic a proape pt1r. Aşa cum poezia se reduce i11 fond la o
vibraţie <le so11uri, bufo neria se 1ntcmciaiă pe gcstt1ri 1n11iţ­
de niţi 50 de lei fit plus peste arvuna, ca să n11 1na( pnţ:\ .şi eu domni·
~oara 1'fat.lld•- l:>opesct1 1 căci s'a s.ă ttU'at , lnr nccasl11 p:romlte JJC:
onon·re ecl 1null peste cioct clUf, :lJ1ic4 )6 1 Noembrie •.
Ar părea curios că poeţii şl chi ar fen1eile SCl'iitoare de r10-
taţii sentimentale au împrumutat acest comic de arhivă dar
lucrule firesc. J-\ ctut c poetic pri1i iildifereaţa oficială cu c.a rc
se stereotipeaz~ o mare, pe vremea ei, dran1ă. O metodă adia,...
centll este stenografierea d ialogului de judecătorie. adevărat
dicteo auLomatic;
„ Lta11ca. - t::u, dom• judeciitor, rccfa111, pardon, onoarea rt1ea,
care m·a 'rijurat, ş i c.londirul cu trei chllc ·mhsticil prin1a, care \•enl·
seu\ to1n1_ 1"' atunci cu l>irJa <Ic lu <lom' ~·1 arinescu B.r agadlru d.i.11
Pia~d , tncU chiar do1n' 'l'on1l~ a zitc~ sâ·I inu din birje •..
J11d. - Pe cine să je.i ttt birjă '?
Ltot1co. - Clo111Jiru •• , C;i iicea.
./11d, - t :ine 7Jeca ?
J.e.<111c<1. - Do11l' ·ro111a •.• s ~ sparge . • •
•!11tl. - Cioc se SJ)!'trgc ?
/„.:a11ca. - Clondlrut. do1u' judec: ător I
.Jiul. (ln>puclontul) - Femeie, ce lot bnr:\i'1 Răspunde vdată
lilJ11urJl lil co te •1,trcb cu l Ca 11re tl11ti il· t.a ncun1 de I~ JJfC\'Cnit.?
l.tt1t1c't (cu volulJifit.ule). - Onoarea n1ca 1 <lon1' jtl<lecUtor. cert
1n' a 111jurat dun111<:.alul, .1->nrdo n racu-\1 şi tlregu- \i, şi mi-a spart
c lo1~dirul, c:\ 'n u vrea să ~ 111 i J>Jiiteasc1l • . . (cu obidă) cil eu sunt o
ro n1et' s~r111an il , şJ e. 11il,cat I vine <lum1tct1lui gol puş ca şi bea pAn
!iC r:.l<.'C tun, şi pe urn1ă , <Iacă nui vnal sit chlen1 vnrdlstul, '<lu111ncQ.lui
zice r.ii 01« s.ult1ntn<:.'jlc cu chinoror. şl vrcn s'o l\1tcascA, ~·u căz·ut
po~ tc l:lrabă şi s'a făcut prat .

chiulal'C ~i vc.r bale de convenţie, devenite cla$ÎCC. 'roţi umo· .lutl. - C,:e ;ţ':t t:lcul praf?
IAUtttca . - Ctoodlru cu n1as tlcU: ~i I)\\ t1n11:1 \trea ~i'i fUJ(A.
riştij au utilizat stricar-ea graiului prin incultură, s·pecialiutr(~.
Jud. - Cine?
origine •trăină. invaliditate. cu Moliere !n frunte. Comic ul Ltanca. - Du11111co.lul.
acesta nu e de loc i11ferior, pri11cipial. Totul depi11de de ge11iul Jlcd. - E i, cc 1>rctinz11
filologic. Comedia bulonă se înn1deşte c u lirica ln not a rea Uanca.. - Onoarea 1ncai şi trei chUe de mnsticii prima , ..
Jud. - Blne: şezi şi tocL
inefabilului şi ca şi ea caută at1ton1atismcle . lar u11 lon, ţărau l,.eu11ca. - Care vi11e <lu1nneaJui .. •
dement, şi un cetăţean tucmeutat au ln cel mai !nalt grad acest ./ud. - To<l 1
har al spootancităţii. sunetul lor sare ingenuu peste sinta.'<ă . Leanca. - Arn tUc11t •~
Pe semidocţi la fel • ti prinde• limbajul pretenţios. ci •au
Nicio critică socială poate iJ1tra aci~ Leanca este fe „
11u
haz· t S11nt c l1.l'tă du'ce •· • C11.rat m\1:rdar • al lu i PriS'l:<'\nda
meia de cartier. comică prin petulanţă şi in temperanţă plebee,
e o perlă ·a calambururilor semnifica.t ive, scăpat, d in i uobser„
ll arltiana t com1nbre •, •ţaţa• română. Vorbirea ci c savu-
va11ţă gramaticală', de un in1piegat umil ca un ecou caricatural.
roasă ln sine şi atâ ta tot. In împiedecarea la Jimbă a beţi­
Puţin mai multă cultură şi savuroasa apropiere d e adjective
vilor, Caragiale găseşte eufon ii pline de delicii :
contradictorii ar fî fost refuzată de conştiinµ. Caragiale are
procedeele lui, c\1rente de almînteri, în atelie.rete marilor t1mo· •- E.ş~ <lu'cc, ' ne lat1culc I
rişti, însă reîmprospătate. Unul este vârlrea limbajului lipsit - Siln' lu'lă Co' Uc.~I
de retenţie ~l indig)'latului. pânr, la .P ierderea. cuviinţei formale - 1'u_' tă tlu'cc. 'oe f!l11cule 1•• ,
- Bi'jar I. • • p~ }rin Ita• nea la11eu I. , •
şi căderea !n dialectalism. t n telegrame şi note oficiale: - U11~' e rne' gc·n1 rnâ, 'rnbuule?, . . ştii ? • . .
- La Lăptărie, eonaşule: curn sr.. n\1 şti u?
ONOR. PRIM-MINISTRU - E' mb'avol . . . ••
Buwrt111. U neori o cliversifică r1ri11 dio.lec t.olisrne :
Directoru prcrec:luri tocate Raul Grfgoraşcu insultat grav de
şi pnltnt cnfl11l- centra). Ame.nlnţat n1oarte. Viaţa
du11111ez:-eu n1an1l •- Coane loncule . . . 'm t>ar' rău an10, după su'ccstll meu,
c'~11i1 <:cdnt şi 11u mi-ani pl&S cand'nturn I . ..
onorul 1leslguFe.Rugăni ouchcta\.i urgent faptu.
- Aveam o ide' de r.e(o'111ă . . , ·Ntt 111ni rne'ge, monşăr , cu ţo ~
COSTĂCREL CUDURĂU ranii . . . S"'beţlvit . , . 'l"eb'e un mo'opllJ ol . . . ne ., . ol . . . C'lc'co-
lolutul ! . . .
A vocat, aleg. Coleg. I, fost deput:ot
Scriitonilui li mai place !nvărtiroa l;>C loc a dialQgului, din
Sistemtll aparţine tehnicei pure a comic\Jlui. Proces\JJ-verbal l' ura volupt.'lte de a vorl)i, perpet:uul n1obil ;.li con,1ersaţiei :
ostc o luptă Intre vîaţa clocotitoare şi tiparul pedant a l ne·
tului oficial. Clasicii (~f_oliCre, Boilcau , etc.) al.a ut.iliz•1 t cu •- Cc I. . . co al la gOt ? . • • brllia111 ;~
- Da.
ma,r e vervă acest joc prit' t11gro.şarea un11i hu1nor exi~ten t - t.111clc ai g;,sit„o?
dela ~i11e tn orice document: - <:c s:j i;tiiscsc?
- f' iatra.
• A vând tn vedere că dom11işoara I\lt1.lllda Popesc.o rtcla111ă .să - t::1re lllnt rl'i
lotre imedial fli caSJ' ncpotând şlu cu ntohila d~saJ e expusJ la intenl• - l! rilinntul, frnte '·
perii_, de oareţe vremea amenJ11\i1 u s.o strica şl tnccpand s:'l pice
ponle sii t~o 11dc ş i se păteadA fiind )>luş de culo...'1re delicaU, şi de Sau ;
oarece a părăsit orice aJt domiciliu ştJhid cU fi dat a rvunii de cincl-
decl fJe lei şi eo'i poate cont.a cu siguranţă lor proprietarul a tncuitll •- .. . Aeu1r1 ani ' 'Orbit cu mhlislrul X ..
imob.IJul şi a IUtlt cheea, prin urrnure nu ccdcnd:\ s:'I lnse a intrn -mu,~1r - Cu n1inl~tr-ul X I? . . .
uit Juc:ru c!l t.le mic p:lnă ce 11u i se achită lol restul chiriei t:n valoare - Da.
•46 - MARII PROZATORI
- EIT
- E mat l•lll du.U tonlo t
-Ce'
- Podul de pe Du11lre ...
- EIT podul de pe Dunftre ...
- Podul dela Cemavoda •..
- El? podul dela Ccn1•voda . •.
- Nu 'nlelcgt1
- A Silit tn •er1111 „ descendue tirer de l'eau, etait IA, son scau h I& marn ; bon,
Tot punând ln gura eroilor pe • car'vasă•ică '• , nu pol
pentruca •. •mă 'nţclcgi '• Camgialc ajunge să le folosea.c3
tusuşi ca nişte amplificaţii vervoase. Şi nu numai altt. Dar
az.i aceste caragialisme sen1â t1a aceL'\Şi KOP rnodernului care
vrea să dea Im.ei o cădere bufon bucureşteană.
Inrudirea cu G. Courtclinc, pe care lntr'o parte mal re-
centă a operei, Caragiale se pare a·I imita, este surprinză­
toaxe. Spiritul caragialian c, ln linii generale, de tip gallic.
Micile schiţe, tratate scenic, ca nişte comedii to miniatură.
sun~ genul comediografului francez. Acolo regăsim dialogul
inutil: (- Sigismond I - Et alors? - Le conducteur 1- .Eh
bien. quoi. le conducteur? - II vicnt r<!cla.mer le prix des
places •). stenogramele de tribunal. pe care Courtcllne le imită
după Ies Tribtmaux Comiquos do Jules Moinaux. Lipsa de
orice orientare a cetdţeanul11i cu J>Cti\la aduce amin te de
a6 din L8 miroir concave, micll istoric n t 1ot1i d.ragoo care nu
ştie decât că uu prieten locueştc ln nr. 2(), fără a cunoaşte
strada şi o~ul. ln tâmph.rca din l de11t1tatc a autorului care
nu poate căpăta, Io F'rar1ta. o • umil dela banei\ (n lipsa unor
acte de prisos şi nu c pri mit tn ţarii dcc:\l cu JXlş:>port fa !.~
c cazul lui La Brige din L'11111i dts /ol$ care şi ci nu-şi po~tc
r idica banii d ecât pnnlmd pc port.ar sli· i sirn 11lcze i$CălihITa.
• •
I. Luoa Oar•slal•
I. t„ Cnrnglolc.
Cnrlcntnrn dll'l Atltudrt1l, V 111, Nr. 2.388 dlu a Dcccn1vrle 1895.
Şi anume umoare faţă d e copii, oroarea de câini fără a veni
dela Courteline se lntălneşte cu spiritul lui. Jn sfârşit fran-
ceză este predilecţia fără false pudori pentru calambururi, piă·
cerea de a transcrie altercaţia de mahala lnvl\lmlşitll, plină
de cele mai ined.ite valori verbale : - Mons.icnr, voici exacte-
ment tout. comrne c'est que c'cst arriv~. P.1·me \'oJet qui 6tait
arrive M-me J3eugnasse, qui se met A l'interpr~tcr I - Com-
ment I 1l I'interpretor? -Oui, M 'sicu; rapport h des his«>ires
q·ui avaient arrive entre elles, etc.
Sună intr'un !ci ciudat refrenul cont inuu al lui Caragiale
cd el înţelege arta ca o industrie ntigăloasă : , ... autor mare
nici prin g1nd nu mi-a trecut vreodată cA aş putea li, dar
iară.şi, pe negândite, tău I n'am scris fn viaţa mea .. , trebuc
şi d·ta să admiţi că a.sta va să zic.'\ meşt~g - fie cilt <lt
!nalt, fie cât de umil : să ici, din grllmada chaotic!I. a b.~niţci,
mărgeluşe, bob cu bob, şi să le aşezi cu nnume rost, dupll
priceperea ta, pe priceperea şi a altuia t. Autodidact, inteligent
dar autodidact, Caragiale amestccll esteticele, fllcând miste-
rioase eonfesii flaubertier1e, el care tn bună. p.'\rte o un t.oli.,t :
•Ca în toate şi in literatura se pretinde o cinste proleslonall\,
un prestigiu de atelitr ... Ce crezi t u, 111 C<\te ape n'am f!Cllldat
cu • lfauul lui Mliajoală . . . " C., să mai vorbesc de melodia
r.ra7.CÎ, de ferecătură> de titn1ul vorbelor .. , l aClP., 11umai inter-
puncţia, etc. t. Tot acest formalism radical e mai mult o scuzi\
pentru relativa sterilitate. Cănd i se cerc opere no11i 1 Cnrt1-
giale se mărturiseşte ocupat cu •perietura" lnsă ln nuvelele
lui naturaliste şi fantastice S<:rupulu l formal nu ·~i are rostul
şi dacă lntr'adevdr lipseşte ceva acolo, apoi ••te to<:mni stu.
!!Jiul !aptelor şi marea fantazie, care l i sunt interziso şi din
ab$oluta lncapaci ta,te de a percepc goolo&ioul . ln •chiţe şi
leat.ru.. natura comicului său cere cea mal deplină s1x.mta·
noitate. stenografierea conduitl'lor verbale. Aş.1 şi Iace ln lo11cl
Canlgialc, care se ilu•ionează, crezând c:ll l\JllcJ>larcn momen·
telor fericite di.li stenogramele eroilor. are vreo legă.turn. cu
efortul plastic. El aşteaptă, ascultă, t.aic, oorcclează pe iei
pe coJo i1npro~rizaţia. dar litcratu-ra. lui c tot ce poate fi n1ai
antiartistic. Melodia lraxei ln Kir /on11/ta I , Şi 'n•lilrşit, daeă·ţi
place. 1.;i.r Januleol de unde nu, du-l' LC plimbli. şi să ne vedem
când rni-.oiu vedea ceafa. . . firă oglin~i t ' ·
Fără să !ic CSCDl-ială, structura tipologici există ln opera
lui Caragiale. ca un $Chelct sustinător. Altfel OflCT• nr p:lrea
uşuratecă. Xicăîri n11 dăm de caracterul coniJllet, tri.incJ it1·
devcndcnl do comicul situaţiilor. Femeile suol lări lntereJI.
mai de grabă vuf~are. iar când sunt comice. atunci umorul
vine dir.1 r>-roecdee. >:u in-tâ.lnim aci pe mii.antrop, pc o.var,
pc ipocrit. adică marile probleme d e viaţă morală. Caracte-
rele lui Caragiale sunt minimale. 11' O noapte furt1••1oa.1â jup..'t.n
nun1itrachc e u11 rnahalagi11 fioros de moral, ~lnă11<I la onoarea
lui ()e famîlist, propriu zis crctlul. rnai rnult brut:.-il <lecât v1-
Ri!ent ~i dccî ine\'Îtabît •cocu •. Nae lpi1\gcscu, ipistatul.
an11cul său, e un de\•o tat red11s la mitlltl. 1nwneeat ele o onettă
s-tu pidîtate. C ltiriac, tntll'1ătorul 0110~\rc1 co11jugalc n stAp!\-
nu l1ti. e şters, Rică Ve11turiano nu-i <lccât uit l'retext de ur11<>r
' 'crbal. Hcstul inexistent. ln O scriso11ro pierduUI Ştefan ·n.
pâtescu. prefectul, e foarte neînsemnat Cil om. Znharla Tra·
hn11t\che e o variantă, bonomă. a lui j•JJ>fl.n Dur11itrncllc, ur1
•cocu • c i1 băn11elilc uşor de f>Otolit. Aga111c1n11on Dantlnnt,cho
e n1ai mu lt 11n bâlbâit şi t1n n1â-rgin1t 1ninta l. si 1nbol at ne-cc·
sitâţilor electorale. E l comite ncdel icatcţa de a se sluji la infinit
ele c;> scrisoare CQ!1)pro1niţ.ă tor~re, câz11tâ tn ml\i11ilc salo. cJar
se puno î ntrebarea dacă arc d estul p roces minta l spre a-şi
da seama de natura momii a !a1>lelor. J'arfuridl, BrC..n7.0VC·
ncscu, ('etăţ·ean 11J turmentat, cei dintl~i doi te11cl>rc>şi, 11ltimul
 ISTORIA l..ITER/ITUR ll ROMÂNE - 447

onest şi beţiv, sunt mai mult nişte intrări grase ID scenă decât lOA>'I' SLAVlCJ.
nişte corporalităţi. Caţavencu e sgomotos, schelăllitor, excroc, Numeroşii ţărani. mai cu seam!\ bucovineni ~i ardeleni pe
galant. sentimental, patriot, adică nn Mitică, e" pooent al care-i strânge şi uneori stipendiază Junimea exercită, asupra
cămpiei danubiene. Poate că mai su'l:l6t:anţ:ial este comisarul literaturii o lorlurire covflrşitoare ti detennirtă Io parte o oouil.
Pristanda, un Polonius pentru această lume bombastică, fune- stare de spirit. Ani.elenii v~cau dintr'o provincie care, Intru
ţionlod ca un ecou docil. Şi mai organic este Conu Leonida. cll.t privea pe Români, n'avea d ccAt o singur.\ cJasil. socialii.,
care cautA a. ţ.ino pe coana Efimiţa sub prestigiul ştiinţei 113le aceea rurală. Dela oier plnl la mitropolit toţi a u părinţi şi
universale: psihologice. îstorice, politice, economice. Afara de rude la sate şi se IDţelcge el distanţele Intre indivizi sunt anu-
aceasta c un egoist burghet, un poltron şi un tiran ca.r e nu late de această quasi-rudenic. Cu totul altă lume !nt;\lneau
iese din ale lui. ca.nd teoria fandacsiei nu se verilicil, el s u- Ardclenii Ja ll>';i. oraş aristocratic, plin cu descepdenţi de
ceşte expllcnţia tot !n favoarea lui. Toţi aceşti e.toi s u.o t struc- voevoti, cu oameni foarte do treabă dar care fuseseră conduşi
tural satisUicltori, tnsli nu s'ar putea face cu ei comedie adâncă. de guvernori la Pai·is ori la Berlin, care vorbeau franţ u zeşte
Comicul rctultd din combinarea mijloacelor şi ri1m~nc 1.n cele şi formau instinctiv o castă lnchisă. Junimiştii ca P ogor. Carp,
din urmii tn sfcm indemonstrabilului. Este la Caragiale un Negruzzi dădeau bune şi lmbrlţişau pe tineri cu căldură, dar
umor inefabil ca şi lirismul eminescian, independent de orice oricâte sforţări ar li flcut, oameni de moravuri rafinate, ei
observaţie ori critică, constând Io • caragialism• adică tolr'o
nu puteau vindeca timiditatea unor tineri de purtări simple.
m"'1iuil proprie de a vorbi. Teatrul lui e plin de ecouri memo- neobişnuiţi cu saloanele. lncll. din acea.stă epocă şi numai Io
rabile cc au asupra spectatorului efectul delirant pe care me- mediile studenţilor de peste munti se naşte ideea unei Ro-
loclia operei italiene o are asupra publicului. Spectatorul ia mânii corupte şi bizantine. Unii, incapabili de a se adapta. !şi
frv.a, vrAjit, din gnra actorolui şi o continui singur. CAnd creează o boemă sui-geoeria !ntr'o simplificare a civilUaţiei,
Pristanda vorbefte de remuneraţia Iul după buget, simţi ne- şi simţindu-se dcsradlcinaţi cAnti satul, alţii, ca Ioan Slavici,
voia de a striga din stal: • mică. sărut mlna, coane Finicii •. se cred datori a lua biciul !n mlnă şi a tncerca pedepsirea
lntr'atât aceste replici, sentinţe, trăiesc singure cu o purii unei societăţi putrede.
viaţă verbalii. E le zugrllvesc mîsterios sufletul nostru volubil
Acest Ioan Slavici era !iul unul cojocar din Şiria (IAngl
şi ne repreiintll inanaliiabil, deşteptând simţul estetic 11u
Arad) şi nµmele-i adevărat suna lo.'ln Sârbu. Născut la 7 !a-
pri.o curiozitate, la prima lect1Jră, ci prin imposibilitatea de nuarie 1848, după !nvăţături c.\pâtate !n sat, la liceul din
a le .m ru !nlătura din conştiinţă după ce ne-am familiari•nt Arad şi la cel din Timişoara şi apoi i:<r la Arad ca particular.
cu ele. De altfel tot ce se poate tăia din Caragia le se ştie di- mergea la Pesta, după doi ani do şedere acasă, să !nveţc dreptul,
nainte pe dlnafarA :
Ilira tragere de inimii. Muml-sn, fiinţă aspră şi luătoare tn
•- l .nsA, l„achc l zice ?tla~he. râ.ţ, li bătuse mereu capul că şcollle s unt pierdere de vreme,
- Eşll tcrtbll, monfer, paroi I " iar tată-său şi bunicul, oameni blt.nti, li ştiau de frică. Bunicul,
• cărbunar din timpul lui Bonaparte, care purta părul lung
, Cunt aA nu tll!l. coane
Ştiţi I Fănică, s!l lrilţl I toCJnn dum- !mpletit ID coadă, prins tn pieptene de baga, gheroc cu pul-
neavo„tnl aA nu tU\l l „ • pane păuă la genunchi, pălărie lnaltl şi pantofi cu cataramă.
ţinuse să-l facă tnvă\at de frunte, !nsă to partea Bisericii.
• Al pu\JnUcl rlbdare „ . "
• Slavici stătu vreo patru luni, tn iarna 1863-69. mai mult
• Bnlnzovenescu. ml~ rrlcA de tridare . .. '· prin cafenele şi se 'ntoarse aca.d.. De fapt el avea tn Arad o
• prietenă nemţoaică sau unguroaicl\, anume Louîsa, cu care se
•Vorba e ... eu pentru cine votez? . . · •· avea bine de prin r866. l n •869 iubita se mllrită pentru şase
• săptămâni cu un oarecine. apoi redeveni a studentului. Slavici
• Da, nşa, dneă c trădare. adici dacă o cer Jntcrmle pnr-tldultll. însuşi m3rturisise că se complăcea bine ln societatea maghiară
fit l. . . D"r col
puţin •'o ~Um şi noi "
şi că se lnstrăinasc de oea romii.oii cărcia nu-i cunoştea nicl
, sumabili I onorabili I... raceţl tlloerc I Sunt ccsUunl hn1>~rtn nt c,
or1.ll.tonrc Io orc.tlncn i lltl .. . Aveţi _puţJntlrl\ râhd1\rc••. •· , trncutul nici literatura t. Abil\ pe la sfârşitul a nului r869,
• când merse Ja Viena, cunoscu pe Eminescu şi prin el lucruri le
• Da\l·ml voie „ . •· române.5ti. ln capitala Austriei Slavici venise ca soldat cu
• termen' redus, a viind in această situaţiune dreptul de a-şi
• ... Dht doul'\ uno, do.ţi-ml voie: ori să se re:vl~ulnsc~, printe.sc t
dar sA nu ie schimbe nln1iw ; ori ii nu, so revl.t ul.ascli.. pr1mc~cl alege localit.'ltea. cu intonţja de a urma totdeodată Universi-
dar atunci să se schimbe pe Id pe colo, fi anume !n punctele ... tatea. Ca el lăceau mulţi studen~i din toate pll.rţile Imperiului
„en\lale „ . Din nceutA dllemll nu puieţi ieşi. •. •· .; ln sala de cazarmă ID care dormea mai wiu peste trei•eci
• de astfel de voluntari. Slavici IC simlea bine ln această ame-
, Industria ron14nA e admirabilă, e sublim~. putem zice. dar •tccătură. Căpitanul, om bun. vilzăndu-1 grijuliv, U pusese
lipsqte cu desl ,·Arşlre ... " supraveghetor peste dormitor, caporalul, om bun şi el. U Ji1sa
• să-şi aleagă din cazan după plac bucata de carne. Era. spune
• ln s.l11Atatea eonnll Jol\lcbU I c:l e ..• d.an1â bu11A I •·
singur. •cosmopolit t (Romlo cu nume de sârb, vorbind un-
•
, Fr•\llor I... Oupd lupte secullll'e =•
a.u durat n1>roape trelucl
de ani lati! visul no•tru realizat I Ct ernm ocum cAl va timp lnn!nl<
gureşte ID oraş nemţesc) şi nu putea !nţelege deosebirea pc
care o făcea Eminescu Intre lloml\.ni şi alţi oameni. Emi-
de Crl:11cta.'l A11\ luplnt $1 01n progresat: ieri obscurttatc, 01.1 lt101lnA I nescu li puse lnsă, ln r871 , ln legătura cu C.onvorbirile cărora
Jert bigotismu.I, oii llber-panslsmul 1 ieri t11lrlstnrcn, o.z\ vcşelln . ..
Ic trimise Slud.U asupn• Maghiarilor şi după aceea poVCljti.
lutl\ ""1Qntojclc progresul ui I . .• •.
Recrutu l se loscrisc la Univen1itatc tn anu l 11, urmând cursul
•
• A11ge1 radios I prcc111n anl avut onoarea n vo cu1nuntcn l'n pre- de drept roman al lui lherhig, de economie politică al lui
cedento me• eplstol4, de cAnd le-am vAzut lnlAluşl dntA pentru Loren• Stein, de economie ni lui Scbăfflc şi fndcmnat de
ptlma oarA, rnl-om pltrdul uzul rBţlunll; da..1 su11t ncbu11. . . N\t Eminescu cnn1ul de anatoniie al lui Hirtl şi de fidologie al
striga, mudan1 . . . tll mtzerlcordloas4 I Sunt nebun do amor : da, lui Briicke. La sfârşitul anului şcolar t86!r?o dădu examen.
fruntea mea 11111 nrde. t.6mplde---mi se b;at, 111ft r Pt.Sle poale, parc4
sunt turbat ... •. după ce fusese cătăva vreme cu regimentul tntr'o tabără,
 •48 - MARU PROZATORJ
Ioan Slavld. 8. A. R.
apoi ln Septcmvric 1879 făcu şi examenul de ofiţer. lnsă acum,
tr~nd tn civilitate, trebui să dcsbrace uniformo f i sl plrl-
aească ospitaliera eatannl. Se lntoarsc dar acasă undo mumă-sa
li ~i găsise un post de ootar. Nu atltu ln Şiria 'i reveni la
Viena. căci ln ~m• ce EminCM:u se străduia să-i obţină o
bursl (de sigur dela Junimea), alţi prieteni li gllsi$c un post
de preceptor la doi Uneri maghiari lotr'un institut particular.
Mal dibuise şi trei băieţi romllni, din Craiova, pe care-l pre-
para şi-l scotea Dumimccle şi sărbătorile la pliml>.~re. In Iunie
1871 se a1la tot la Viena plictisit cu patru oro pe :ti 'de \ec·
ţi.uni seci•. La 15 127 August 1871 Slavici fu acela caro printr'o
cuvântare deschise vestita serbare dela Putna. El veni la Viena
fi tn anul şcolar 1871-72, trăind ln acelaşi chip strlmtorat şi
lllc!nd datorii, pe care făgăduin aâ i le plătească tată.său
vAnzâod «o vina\A t. La 24 Tulic 1872, fiind respins la examen
se lntoarse la Şiria, unde găsi o mamă bolnavA şi un tată
bltnn. Trebuia al repete examenul Io Octomvrie, totuşi se
codea dlo lipsuri şi din silă de aridele studii jlllidice, flindc:ă lui
li plăceau mai de giaW- cen:eU.rile <psihologice şi to genere
liloeofice •· n aştepta la Arad şi Louisa sa. Deci intrA acolo
ca scriitor la un avocat-deputat, cu reputaţie rea, M. B. Stă­
nescu, trăind lmpreună cu Louisa care se ajuta • dio lucrul
rnAnilor sale•· ln Aprilie renunţi la cei 40 fiorini ai a voca-
tului şi redactJ pentru aceea.şi suml Umoristul (Gu,a solului)
al aceluiaşi Stllneacu, CX>laborand cu numele de Ioan Slaviciu
Borlescu. Acolo oe ana şi peste un an, cu visul, tmpllrtăşit
lui I. Negruzzi, de a veni tu Uomânia, sigur de a li urmat
şi de prietena lui. • Lowsc ! ? - en vine cu mine şi la dracul •.
ln realitate Louisa li părăsi locmai cAnd li muriră unul după
altul părinţii, ln vara 1873. Atunci Slavici intri arh.i var la
conalstoriul din Oradea Mare. pt.nl ln Noemvrle cAod Ju-
nimea li dădu un ajutoi-, ca să meargă la Viena sl·şi dea exa-
mcnele. La Viena so lmbolnlivi grav de o tumoare la braţ
şi şotu tndelungll vreme prin spital, cerlind la tnccput discret,
apoi din ce ln ce mai imperi04 bani lui Negruzti : • Te rog
dar, - parale I Parale, şi ln de curlnd. - parale sub orice
fonnă, orice titlu, numai parale sl lie. cici cred.,.ml iarăşi
am ajun!!, unde Romlnul z..ice t acuma n,u e bine••. ?t1aioTcscu .
ministru de instrucţie, U dll.dn atunci un ajutor bănesc (pentru
caro avo să •uferc darea ln judecată) ca să-şi treacă • rigo-
r-oasele •. Slavici fi scria, c u toate acestea, foarte plin de dem-
nitate, cu •stimate domnule t , tncredinţ:lndu·I pe ministru
de •afectele• sale • simpatice o. Pânl ln toamna 1874 nu·şi
dll.duse • âgoroasele •, ba chiar şedea la lndoiall, neplldnda·i
dreptul. •Numai de dragul lumii• (de pe acum iese la l~ă
firea lui bănuitoare, lndărătnică) nu voia sli facă ce nu·I con·
venea : • studict numai pentrucă·ml place şi numai căt şi
1\u1nai ce t, Nici nu aspira la vreun •viitor strălucit: 1. Dar
daeA 1 s'ar fi lnflţişat prilejul s'ar Li dus sA ia o diplomli ln
ştiin\ele politice ln Franţa şi Belgia. Slavici lşi făcea ideea
cA Junimea tr.\ un (el de instit u\ie caritabili pentru capriclile
studenţilor cu dor do plimbare şi de aceea li vorbea lui Ne-
gruiti •sincer. ca frate cătră frate*· Aiaioresc11 li promisese
un post de revizor şcolar şi tn a.şte(itarea decit.îei ministe-
riale, Slavici, descins ln laşi ln Octomvrie 1874, locuia cu
Eminescu şi Pompiliu tn • balamucul • Iul Bodnlrescu dela
Trei-Ierarhi Io llfartie U vedem la Bucureşti membru ln co-
misia documentalll şi de sigur profesor. Maiorescu li dădea
ghics să-şi dea doctoratul şi el studia acum pandectele şi
dreptul economic, ln nldejdea că ln căteva luni de concediu
putea sl·şi ia diploma şi să meargă şi la Paris. l n aust an,
se şi lnsud cu o unguroaicl sau ~ ceva, Catinca Swke,
lucru ce produse o •oarecare lnstrAinare • a lui Maiorescu .
ln Octomvrie 1875, dus la Viena, să·şi dea • rigoroasele •
tntAmpina dilicult1ţi la IO$Criero, din lipsa de acte. Căd.nd
g uvernul Catargi, Slavici fu destituit din comisiune dupli ce
demisionase dlo profesorat, rămAntlnd totuşi ln p rim ul post,
din hatârul lui Stuna, flrl poziţie bugetara. Alunel Juli. re·
dacţia z.iarului Timpwl, apărut la 15 Martie 1876, •i neglijat
de Crandea. ln ac°'ti ani trăi tot prin preajma hd Maiorescu
şi ln mediul lui germanic, luând parte la reuniuni şi la pl.i m-
bllrile ln lmprejurimilc oraşului. ln 1882, sfătuit de critic,
cllltltori pentru b1tMa oară tn Italia, mergând pAnă la Na·
poli. Fu sgudult şi ochiul lui ingenuu de ţăran văzu mai inuit
declt estetul Maiorescu. Veneţia li upăci şi-l fâcu sl ddă
de barcarolele Iul Alecsandri. Simti plkA>rea diavolească de
a fi răpit şi svărlit de mare. Bologna li luă minţile. El e • un
om incult• şi se sperie de dimensiun.i ca şi Din icu Colescu,
dar totdeodată e un a.r tist capabil de delir. Ungll. Bologna,
mergli.nd la Sanctuarul Madoonei di Sa.n Luca oum~rl pilaştrii
Interminabilului portic do opt cbllometri. I n deo!lCbi coloa-
nele to cantitAţi mari U exwiuA: •Totdeauna colonadele
au făcut asupra mea o impresie cu deosebire puternici. C41ă·
torind pe la mAnAstirile noastre, ceea ce mî s'a tntiplirit mai
viu sunt colonadele dela mânll..~tirea n.,aJu şi dela Cozia.
Oraşul Udine e lntreg o singură. colonadă. Şi intrAnd odată
ln acest labirint de colonade nu mai aveam destull putere
să ieg din ele şi abia peste şea.se ceasuri am plecat spre Ve-
neţia. Jn Padua sistemul de <X>IOnade e şi mai desvoltat, iar
b1 Bolonia el e dus la mai extremă limită '· 1n vara 1883.
tot ţinllnd pe Eminescu !n ca.să, se vede, Slavici intră la
idei şi crezu că o erupţie pe trup are o cau.iă mal grav!'\. Se
duse deci la Viena. Din cauza boa.lei devenise posac: şi nervos.
dar se pot bAnui şi nemulţumiri !amillale. Acum stlltea destul
de bine, fiind profesor la Axilul Elena Doamna, la Şcoala
normalii şi la Institutul ll!anliu. La 17 Martie 1884 Timf>wl
 ISTORIA LITERATURU ROMÂNE - 449

tncetlndu·şi apariţia, Slavici fu trimis la Sibiu să organizeze

ziarul Tribuna, care şi apii.ru la 1~ Aprilie. Publicaţia a fost
învinuită el se sprijinii şi pe guvernul românesc al lui Sturza
şi pe cel ungar al lui Blln!!y. Adeviirul esto cll nu făcea o po·
litică naţionalistă ci una de compromis. Ea clluta un modus
vivendi cu Ungurii, o • desvoltarc naţjonalii romlinca.scă ln
µrile supuse coroanei sf. Ştefan •· Chiar pentru acute idei,
Slavici fu arestat ln r889, dar lui temniţa li plăcu căci Ma·
ghiarii - zicea - l-au • tratat cu cruţare şi au fost cu deo-
sebire binevoitori cu familia• lui. (El dldusc ln 1885 divorţ
de tntâia nevastă). Din ce ln ce de acum tnainte Slavici se va
lnfunda tn filo-maghiarismul lui, ln.oţit de o ura din ce ln
ce mai accentuată pentru bizantinismul de dincoace. Asta
U făcu odios şi printre Ardeleni. Şi nu este ln chcstiw1e opinia
politică respectabil! tn sine şi tn uele vremuri crezută mai
cuminte ca oricare alta ci de faptul el Slavici nu are o simplă
concepţie politică de oportunitate, acceptând mlcar ca un
vis unirea tuturor Românilor ci dorinţa lndll.rjită ca Românii
să nu se uneasc.'1. [dealurile politice au toate o valoare reia·
-tivă şi nu e cazul a introduce tn judecarea. operei criterii se--
colare. Ca trdslturii de caracter este lnvederată obstinaţia
lui Slavici, care se retrage de.l<L iluziile unul popor cu o fi.
gura jălalnicl şi cu un rictus amar. Ani de zile va ~ usţinc
lmpotriva tuturor el Românii tşi pot asigura •libertatea de
desvoltare şi 'n actualul stat ungllr t . Ei trcbue St'\-şi caute
•aliaţi • 11t1 propria lor patrie• şi să fie •un element de or-
dine şi de cultură la hotarele oripnta lc alo monarhici " E • mai
puţin riscat să intri 'n temniţll dccflt S<~ treci tn România
şi sli te razcmi po dragostea frnţilor de acolo" l, a Buoul'cşti
vine ştirea. că Trib111111 a fost conUscati. Slavici „\mbcşte
sarcastic: „tn Ungaria confiscarea ziarelor 1\urnai t1l virtutea
unei sentenţe judecătoreşti so poate Iaco•. Afişe mari ln Bu· Titu Slavici, flul Iul Slovlcl. 8. A. R.
curcşti vestesc el armata a dcscllrcat la Caransebeş o salvă
asupra poporului. • Scrietorul • se acandali•caiâ : ştirea e fan- Vin să le blesteme din guri.
tastică. Niciuna din adevlrurile, exagcriirilc şi uneori pioa- Vin sA te 'ntrcbe de pileat.
sele minciuni care constitue viaţa oricărei naţii şi lac respec-
tabili pe Unguri nu mişcă pe acest Sârbu, crunt pentru Ro- Şi spune-ml nu te •ncearc4 oare,
Un vis cumplit, un vis urtt;
mâni. Declaraţi.ile lui N. ?org:i că • tn curând va veni dua, Că mAna lor rlllbunltoare
în care Romlnii din toate ţlrile se vor uni formând • o Ro- T„a strânge lnlr'o zi de gAl?
mânie mare şi puternică• • sunt pentru el •. bazaconii • şi cel
ce le reproduce • smintit•· Expozitia din 1906 U tntristcază A fost o grcşală de sigur arestarea efemera a acestui om
văietireţ, mai mu.l t bolnav de un sânge amestecat, spuindu'1i
şi socoteşte că Ardelenii • nu mai au nimic de aşteptat •. dela
România care dld11-"1e prin junimea bursă lui Slavici: •Hai- cu ochii plecaţi tn jos aversiunile- Petrecerea lui la lnchlsoare,
ruşinările lui de promiscuitate le-a povestit lnsuşi cu stiiruinţa
nele civile după cele mai noul jurnale, uuurile cu cauciuc,
automobile.le, palatele zidite IJ.ră gust, mobila lngrămldită 'n lui penibilă. Moartea izbăvi ln 1925 opera de om.
ele şi desfrâul sec nu sunt cultură economicii. N'au Românii Dar opera este remarcabilii. Cu percepţia justă numai cAnd
de dincolo ce să lnveţe de.la fraţii lor de :iici. şi să-i lereascli se aplică la viaţa ţărănească, ea nu idealizează şi nu trateazl
Dumnezeu să nu ajungă tn starea to care se află azi aceştia „ cazuri de izolare. Oamenii sunt dii.ni, lacomi, lntreprinzltori,
intriganţi, cu părţi bune şi părţi rele ~ cum trcbue Iii flo
El rllmăsesc tot mocan şi se bănuia nesulerit •pentru cei sub-
ţiaţi prin • civilizaţiune • •· Ţara se purta ingrat cu el care
o lume comună. Daci ar li avut mai multă capacitate de
petrecuse anii • ln lacr.u"e •. pentru ea, eAnd cu •scrisa " lucru, Slavici ar 6 putut da o comedie umană :i s.~tulul. Limba
când ca dascăl. Na rbufl:i.se mai uşor, decât când dăduse de obiceiu tmpiedicată şi ridicul de neaoşe, atunci când tra·
tează idei, e un instrument de ob!l(Jrvaţic excelent ln mediul
lecţii la o şcoală străină, la şcoala comunităţii evangelicc.
ţărănesc. Imprumutând graiul eroilor, scriitorul deschide nu·
ln preajma războiului din 1916, Slavici combătu acţiunea de
eliberare a Ardealului şi a.sta ar li puţin lucru, dar după cc velele printr'un fel de acord stilistic:
tmitatea se lnfăptui tn Ioc "' tncă sau să mă.rturisea.scă lipsa • lerte·I Dumnezeu pe dascălul Pintilie I Era cRnlAret veatll. ŞI
de viziune, el lntlri că rlu se !~cuse ceea ce se tăcuse. O. Goga onurilturile t oarte li plilceou. Mal nles docil ero cam rAguşll Io b•a
ii declară mort ca om, pironindu ·! lrt versuri crude ( Um•i eu giill>euuş de ou, şl l se dregea orgnnul, lncAl r~sunnu renstrllo
seriilor ~â11dr<I) : eAnd cdntn • MAnloeşt.o Doamne norodul tAu I " Ern dMCAl ln
Uutucant, bun sat şt more, oameni cu atnrc şi cu socotea.IA, pomeni
şi ospcţ.e de bogat. lară copil n'aven dnsclllul Pintlllo decât dol:
Nu-l simii ln noopleo t.11 de jale,
Cum vin eo11volu fnt\1necat. o fat~ , po care • măritat-o dupA Polrcn T•pulul, fi pe Ttondallr,
Eroii scrisurilor l<tlc pdrinlole Trandarlr, popa din S~r!leen l .
ŞI \l s'oprople do pol'/ •Pe p.lirintele Trandafir, sA·I ţin.li Du111ne7.eU I Este om bun:
fl lnvătat multă carte şi cilnUI mal frumos dec.lt chlllt 41 răposatul
Viu popi bAlrAul cu borbn surA, laUl a~u. Ou.mnezeu d·I Ierte I şi tA>ldcauna vorbeşte drept fi cum·
ŢAraul cu chip lnanngcrot, plinit ca şi cAnd ar citi din carte. Şl hamle fi grijilor om este pllrln·

29
460 - MARII PROZATORI
tele Tl'ondaflr. AdunA din multe şi face din nimica ceva. StrAnge,
dr<go şi culege, ca s!i albii pentru sine şr pentru altll •·
Tratarea e totnşi severă, fără excese artistice. Pl>fJa Tanda
ascunde o intenţie de economie politicii (aceea de a arăta
căile posibile de tnr.âurire asupra ţăranului) complet absor-
bită tn ficţiune ca şi filo.so.fia din Robimtm CrU$Oe. Părintele
Trandafir, picat lntr"un sat de leneşi săraci, încearcă să-i ln-
drepte prin predici. Norodul tl ascultă şi-şi vede de treabă.
Apoi trece la invectivă, şi lumea U ocoleşte. Popa Tanda
lşi ca.tă atunci şi el de treburile luj, devine el gospodanil model
al satului, făcându-şi grădinărie, tmpletind lese, scoţând tot
ce e cu putinţă prin muncă '1in condiţiile locului. Aclfm oa·
menii încep s! prindă respect pentru dănsul şi să-l imite:
• Plugul Marcului era bun pentru lnccput. Un cal cumpilrA
popa dela Mitru; alt cal se afla la un om din Valea-Răplţll; Stan
Şchiopul avea un car cu trei roate. Popa li cumpără, tllndci! a câş ·
tlgat o roată dela Mitru. ca adaus la calul •pelit.
• Cozonac Clopotarul se .Prinse si! !Jo slugl la popa, filJld casa
Iul numai la o săritură de aici. Popa bătu apoi patyu stâlpi la capAtnl
casei, dol mal tnolţl, dol mai scurţi , alcătui trei plreţ.I de nul<le,
IAcu acoperiş de şovar şi grajdul lu. gata.
• ln vremea asta plirlntele Tl'ondallr ·a tmbi!trânit cu zece ani;
dar tntlner<a, când tnclrca preoteasa şi copili tn trlisură, da biciul
la cal şi mergea, ca si!-şl vad!I holdele.
• Sătenii li vedeau, clătinând d.in cap şi larilşl ziceau: • Popa e
o.m ul dracului! •·
Intrupare a spiritului de colonizare, Popa Tanda e o
figuă de .neuitat. Tot aşa de vii sunt Budulea Cimpoierul
c u Huţul lu.i. Aci se tratează misterul psihologic al unor fiinţe
cu lnfăţişare netnsemnată ln copilărie şi un caz de ambiţie
tn. clasa de jos. Pe Huţu, care ţinea cimpoaele tatălui său,
învăţătorul fi tndeamnă să meargă la şcoală, şi copilul prinde
gust. Apoi, i se naşte dorinţa de a ajunge lnvăţător .t n sat ~i
merge să tnveţ:e la şcoală la oraş, acolo li vine gustul să se
facă institutor şi deci intră la gimnaziu, dela care capătă ispita
de a se face profesor. Merge dar la seminar. Iată-l ajuns om
mare, putând fi protopop, lnsnrat cu fata unui prelat de
vază. Ambiţia creşte vertiginos şi Huţu renunţă la Livia,
fata dascălului din sat, deşi o iubeşte, fiindcă acum vrea să
se călugărească spre a ajunge mitropolit. Slavici p utea să
facă din această nuvelă un mare roman balzacian, zugrăvind
marile energii reci. Toate elementele sunt lntrunite, nelipsind
mai ales acel tic fundamental, revelator al unei firi impertur-
babile tn botărlre: • tndată ce sosea acasă, el se desbrăca,
!şi curăţa hainele, le tndoia cu multă băgare de seamă şi le
punea tn ladă, apoi lua cartea şi tnvăţa lecţia•. Bătrânul
Budulea slujeşte ca piesă de ·v erificare ln ereditate a eroului.
Aceeaşi tncetineală ln convingere şi vigoare in ambiţie, după
deşteptarea ei, se observă şi la cimpoier. J..a tn.c eput el res-
pinge cu botărlre ideea dării la carte a lui Huţu: • - Nu se
poate. zise el. Huţu e prost; li ştiu eu : e copilul meu•. Apoi
susţine morţiş că fiul lui ştie şi ungureşte. Pentru a da satis-
facţie etică cititorului, tntrerupând desfăşurarea normală a
personagiului, care tnclina spre o ambiţie devorantă, el tl
pune să se ră.sgândească ln cele din urmă şi să se mulţumească
cu protopopia, căsătorindu-se din dragoste cu sora acelei fete
pe care, iubind-o, o sacrificase planurilor lui măreţe. Mai puţin
compusă, şi de aceea trecută cu vederea, Moara eu 1Wt'(I(;
e o nuvelă solidă, cu subiect de roman. Marile crescătorii de
porci ta pusta arădanil şi moravurile sălbatece ale porcarilor
au ceva din grand.o area istoriilor americane cu ime.n se prerii
şi cete de bisoni:
• CAt tln luncile, ele sunt plino do turme de p0rcl, lar4 nnde
sunt multe turme, trcl>uo să fie şi mulţi păstori. Dar şi porcarii
sunt oameni, ba Intre mulţi , sunt oameni de tot felul, şi de rând,
şi de mina doua, ba chiar şi oameni de trnnte.
• O turm4 nu poate sA lle prea mare, şi aşa, unde sunt mU şi
mii de porci, trebue să fie sute de turme, şi lle.:are turmA are câte
un pi!stor şi fiecare păstor e ajutat de câtre dol·trcl blileţl, boitarii,
ade~orl şi mai rnulţl, daci! turma e mare. E dar pe lune! un tntreg
neam de porcari, oameni. cari s'au trezit tn pAdnre la turma de
grll.$Ulll, al ci!ror părinţi, buni şi strAbunl t-0t păstori au fost, oameni,
cari au obiceiu.rile lor şi limba lor pAstorească, pe care numai el o
lnţeleg.
• ŞI nlndci! nu-l neguţătorie Iliră de pagubA, lară pllstorll sunt
oameni săraci. t.rebue să lie cineva ca.re să. rAspunzA de pagub.a
ce se face tn turmA: acest cine-v a e • Săm4dAul •, porcar şJ elJ dar om
cu stare, care poate sA plAteascâ grăsunii pierduţi ori pe cel tura\!.
Oe aceea • Sl!ml!dăul • nu e numai om cu stare, el mal ales om aspru
şi uetndurnt, care umblă lDereu ci!lare dela turmâ la turmă, care
ştie toate tnfundlturllo, cunoaşte pe toţi oamonil buni şi care ştie
să ane urechea gri!sunelul pripăşit chiar şi din oala cu varză "
Ca tn toate mediile po.storale. ordinea socială se separă
de civilizaţia de Stat şi se bizue pe pacte proprii. Sămădăul
Lică este un boţ şi un ucigaş, acoperit de persoane tari, in-
teresate să aibă un om cu experienţll. Cârciumarul Ghiţă se
aşează îrL drumul porcarilor, unde se câştigă )>ani mulţi, şi
se pune la mijloc între ordinea juridică a Statului şi legislaţia
mutuală a hoţilor. Drama lui complexă e analizată magistraL
Ghiţă vrea să strângă bani şi înţelege să nu se pună rău cu
sămădăul care-i cere complicitatea pâ.nă la un punct şi-l ame-
ninţll c u izgonirea din moara-cârciumă. I n acelaşi timp ar
voi să rămână om cinstit şi se pune ln legătura, tării. com-
pletă sinceritate, cu jandarmul Pintea. Moment tipic de du-
plicitate este acela al trădării boţului. Cârciumarul schimbând
mereu bancnotele de furat ale lui Lică, le duce lui P intea
să i le arate şi să le prefacă 1n mărunţiş, procurând autori-
tăţilor dovada crimei, fără a mărturisi cil jwnătate din suma
schimbată la jandarm o opreşte el drept plată pentru oficiul de
petrecere a bunurilor furate. Excesul de şiretenie pierde pe
cârciumar. Scormcn, La crucea din sal. Gura satului, Vecinii,
alcătuesc un tablou etnografic al satului, observat tn clipele
lui rituale, logodnă, praznic, clacă. Psihologia stereotipă a
colectivităţii e trasă cu o m.llnă sigură. Cea mai bună nuvelă
de acest fel, Gura satului, nu cuprinde decât banale discordii
şi lmpăcări ln legătură cu măritarea unei fete de ţară. Ba-
nalitatea a.ici înseamnă atitudine arhaică, şi scena meticu-
loasă a peţirii, cu lntil.rzieri calculate şi ocoliri şirete, constitue
un document eminent de arbivă etnografică şi o mare pagină
literară:
• CAl1d Mihu ·văru pe Simion ·şi pe Mitrea Intrând pe ponrt4, el
pleca spre dânşii cu capul ridicat şi lcgAnAndu-şr a lene trupul. la
fiecare pas.
- Bine te·am glslt I Bine te-am găsit I grlU MII.lu cu !aţa des-
chisă.
-Bine $ă !Iţi primiţi la casa noastră I. le răspunse Mitru, lntln-
zândn-le mAnlle. Dar cum şi unde şi tn ce treabă?
- Umblăm şi noi., răspunse Simion, mal tncoa, mal lncolo.
- Iar treaba .no este mare şi blnecuvAntat4, numai noroc s.~
avcrn la dAnsa - adaose Mitrea privind cu mare băgare de· seamă
tn ochii Iul Mihu.
- Norocul, z:icc )tlhu, vln.e dela Dllmnezeu.
- Amin I răspund amAndol.
• Duph ce-şi fAcurA astfel blnqtle cuvenite, toţi trei lnalnt8"ră
spre scările casei. Mitrea lnsă, ca om cu multă .chibzuială peste puţin
se opri şi arunci! privirea spre curte.
- Precum vAz;, at1 fost astllzl la plug, - zlşe el, ca din lntAm-
plare. - Unde aµ arat?
-Nici n'aş şti să-ţi spun .bine, răspunse Mihu, tutorcAndu·sc
spre curte. - Ştiţi cum e omul când Ji cresc feciorii. Abia-I cunoşti
musteaţ.a şi te scoate din gospodlirle - MlU Vasile 1- urmă el apol
chemând pe fiul său. - Unde aţi arat astăzi?
- ln dosul plopulul, ri!spnnse Ullci!ul apropiindu-se.
- Bune pAmAnluri I 7.ise Mitrea, şi dacii nu mă tnşel, erau ogoare.
-Un, sunt bune I grlil Mibu dând din umerl. Dar sunt mal
slabe dccAt cele dela Vadul TataruluL
• Pentru ca să-i IAmureascl, Jllibu le spuse apoi, cAte şi unde-l
sunt pllrnA.nturile, care sunt moştenite dela bunlcuJ sAu, care sunl
 IS'l'<ll\ IA l.l'l't-:HA'l'Uftll HOMÂNJ!. - 461

clşllgote de taUI . au şi care sunt agonisite de dQnsul, fi le spune
c:<tt rod a adunat „ump, on c.At şi c.At anţerţ.
• Pc dind sii s rdrţell$(:A, Simion priveşte la bol şi &!co cd sunt
lrum oşi, opol plcuc.~ to\I trei ca sll-i vadii mal de aproape.
•Dela bol trece ln urm~ la voci. la porci, la ol şi la col. Pretu·
Undcnca Mlbu Ic IOcu lmpărt:dşirc despre cum şi t<lnd şi 111 ce chl11.
Ic ipune prc\ul şi vre.n1ea cumpâ.rl.rii" taudA soiul şi scoalt. lo lvto1~
buna pnisilă lcşll4 din gospodiiria sa.
• Sosind IA vravul de 5aci, el desleagă gura un\tl s;uc. pentru ca
fiecare dintre cel do lo\ll să pontu lua un pumn şi s4 laude bubui
pUn. El tnsuşl la un pumn, li sculurii, li p riveşte, dce c'o leşit bine,
U oruncii Jos, apoi leagă guru socului. ,
I 1 Si111ion ţ1nc 1>u11111ul plhl lu gura u11u1 l.tou a11roplnt. lor r.tllreo
Io o~tevo bonbc !nlro dln\I şi nrunră prlsosnl !ntrc saci, cn oft gllscască
şi păsărll o covu.
- Ri\u 111 brodlt„o, zice Sln1lo11 1 c::1ci alee ele g:i$Cl'lC 1n de prlt10~.
• t:!ln<I se fndrenpt1'\ cl in n(>11 $Jlre casă. Safln se lvcştc. ('(I tlln ln·
t:l.wplo.t e, 111 cnpul scilrllor:
- Voi de mine I cum ne·•!I gA•it I te zise cn. Oar s:\ lcrtup. Aşu ·I
omul cu gospotl:\rln I Ori tGt te t.rudcşU, n'o sco\i lu Cllle.
- l.osll ea le ştim, c:\l eşti de bnntlcă, U zise Mitrea.
- Dar uite, re vcllntc. Unde 1„01 cumpărat de·\I 1unt nlAl de
frur110:>.se. 7
- \'oJ de 1nhtel Eu. sfi Clt111păr? strigă Safta. ~t·o ft.ril Du111nczeu.
Tot dlu casa men t
- Nu le cred, l(l'lll Mitre• eu rootate. Prea • uni de-n degete
Un ere.
- ŞI oare nu •m 1016 marc? dse Leica S•lt•.
- El, gr:\I ncum Simion. Al brodit-o, vere Mitre. Al hrodll·o t
- Aşa mnl ln\clcg şi cu, Rh•mi acesta. Oncil c vorbo de IMA
mnrc, •pol noroc sn all>ft I
- Norocul vi ne d~I• Dumnezeu I le r:\spw1sc şi Lolcll Sn!la.
A1111n I v.lscril n1·n(lndoi, schintl>:.\nd o privire 1>li11li c.lc fn\ctlos •·
lnlfli de toate izbeşte !11 acest romnn colonrea vie a fundului
J>e care se sprijină croii. 1\vv11t tnnir1tc-1le oa1nc11i tăcuţi, greu
de omit, lncăpăt'.inaµ lu prciudccă\ile şi obiceiurile lor, la
care gândirea colectivă c mni 1>uLcmică decât cea individuală.
Arhaitatea mişcărilor lor mai este lngrcuiată de factorul ra·
•ial, căci de o parte stau :-lcm\ii inr de alta Românii, bh\nt.i
ln raporturile personale, U'Onic• lntr'a.<euns şi neclintiţi !Jl
egoismul de naţie. CUnd l'cr•1d11 pune lnainte Marei drago·
st.ca ei pentru Naţi, aceasta rll,pundc lndilt'jită:
• Nu J - nu I . . . Asln 11u ~o poate I 0\11nnezeu şti e. - _.. cAL
111·om gândit eu lu \•ol, cAl Rnl ostenit pe11tru voi. cu cAlA lnin1ă
v'nrn purtat de grljA, şi nu 1>ooto sA mii pcllcpscoscll alAt d.e aspru.
Onci tc-nşi vedea 1noarl O,, nr fi s>lt,r<lută lontA bucuria vieţii melc.
dnr nş zice c'au rnai p:l\lt--0 şt oile mn111e eo 111i11e şi nl'aş mA11găla
11l cele di1l urn1A. Nca111 fle r1ca111ul nteu tt\1 şi-o sp11rcat to.să sângele •.
Mara merge până acolo h1c:1t, cn>zlmd pe fata ci în legături
nelegiuite cu Na~I. doreşte nu c.'ls.,toria cu ibovnicul ci izgo·
nirea lui. Mai ruşino:lSă i se parc ln'lO\irea cu un 001 de alt4.
lege decăt p.'1cătuirea :
• - Lasii, draga ma.111ii, cA toote :iu s:l las.l bine. Are fiecare
norocul lui. Au p4\Jt-<> altele fi m•t rlu dcc4t tine şi tot au ajun•
re1nei eu casă bu11l •.
Pe de altă parte Hubftr, chiar dupll. tmpăcare, nu pont~
suferi gândul cii. copilul ar put.ca rămâne al vrtodocşilor:

Pentru epoca tn r.arc n apărut, Jlf11r« trobuia să lnsemnc

u1~ eve1ii1îtC1lt şi astlizl. Jlrivind îa<-1.poi, romanLtl acestu. u.1>arc
ca un pas marc ln istoria genului . Şi totuşi e l a trecut ln tă·
cerc. toatll lumea rământmd !ncredinţată că scrierea este neiz·
hulită. Cu inuit înaintea lui R ebreanu. Slavici zugrăvise pla„
ternic su!lctul p1r.'lncsc de peste mu111i şi cu attola dmnmlism
inc:Al romanul este aproape o capodoperă.
~[ara, precupca\d văduvă din Radna, sat b:inâ\can , arc
doi copil. pc Tricil. şi pe PCt'Sida (Sidi). Pc b.i.îal li d3 ucenic ••„
I •
la un cojocar. pe fată o creşte ca pe o doamnă. la cii.luglri\cle
• ••
catolice din !.ipova, sub ocrotirea particulară a Maicii Ae- • •
gidia. Crescutll rn:irc, Sidi c de o frwn11scţ c rnrli. şi nu ln!ăr•ic
•
Ră s uceascl\ mintea tinerilor. Un teolog romfu1 Codreanu şi

• •,i
•
fiul unui mil<:<Jlar hogal llubărnaţl sau mai s implu Na\I •c
î11clrăgosletic c.Jc cit. şi fittn, v;m itoasă, se clati11ă Clt voit;l~fl
•
între am{lndoi. <;ci mni sd runcinat <'Sic lnS11 Naţi. C1ir~nd
patima cuprinde pc nmândoi tin~ri i şi dup{o lupk lndlllungalc
•
ct1 suratlmente JX>lrivnice, 11ltsc11te d in clei>rinderea. vieţii so·
cinl~. ci se căsătort-sc po ascuns, cunui1(1ţi de Cod reanu, ri·
valul ln stare de jcrtrn necasta, şi pleacă ln Viena. Onr Na\I
c n<'ff"ricit. liu băr. lc"ltli-s."lu şi Hubăroae, mu111ă--sa, n'ar 111:.ti
\•oi să ~tic de tin fi1a ~lsătorit fără 1o,rc.lirea lor, iar i\1nm nr
liOCOti mâl)'\ vă lnso\irea cu un •neamţ >. Tinerii se tntorc Io
\inutul lor şi deschid un birt pc care li călăuzeşte mai mult
Persida, tn vreme ce Na.ţi, bolnav suflcLcşte don pricint\ d~
părţirii de parinp, tmndăveşte şi-şi bate nevasta. care d~
altfel faţă de toatl\ lumea trece drept 1iitoarc. Abrn dind so
naşte un oopil, Mnr" •e lmblân1.eşro. apui so domoleşte llu·
1:.arone. t11 sf~~it şi Hubăr. o. C[ttlU supărarf' rm 111::ti 111nre
fiindoil lw.cso bătt1t de Nnţl. Ailâ.ndu-se că linul'ii •11111 cfl!<~­
loriţi vine şi lmpăciulrca nu Ir.rit primejdia unei 110111 vrajl>i:,
c.~ci fiecare parte voi,;şle ca pruncul slL fio boteznl tn lt:goa lui.
ln fine copilul c botezat Io religia. catoUcl'• ~pre mu l ţumirea
lui Bnb:i.r cnrc tnsă se poate bucura puµnă vreme de a<ca.•tă
izbilndă fiindcă b.~iatul J3andi, fiul lui tă inuit. lăcul cu o fomcic
Reghina ce şi murise ,..,bună do ruşine. li omoară lnlr'u critll lloh•AllU.
lilograri,• l)111>ă ltoa11a Lumtl.
de dcmcnţll.
 ~.62 - M.AIHI PROZATOIH
• .. • 1111 se J>tllca <lcsn1ctlci_. Se sl1u\in 11şt1rnt, dur tot nu 1>11te:l
s1\· I Ierte pe Naţi, cil s'a câst\l<Yril Mri\ do lnvolrt•u lui.
• -Să llc, -tlse el, - sll li• blnccu\'ânlnUI de omGndouil, dor
copilul e al 110.stru. 1111mnl al 11oslru •.
Slavici n 'are nimic din spiritul de infrnnm~cţare a v1cţ1 i
r11rnJc, ntrîl>u i t mai tfll'z.ita săn1ă n lltorişt.ilor. ·rr.r~1nii lui, olJ.
•ervaţi lărll cca mai mică părtinire. după metodul de mui
lârxiu al lui Rebreanu, s unt cgoişli, avari. lndlrătnici, du~
111ănoşi şi totclcodntă iertători şi buni. adică. uu acel amcst1•c
de bine şi de: răta cc se o(l!i l a oameni i at1cvi\ rrLţi. 1\tâta vrc11,c·
cât autorul ,..;imânc în marginile expcrieu\il •ale, och iu l lui
e de o rara ascu ţime ln ~ugrăvirea eroilor, care toli trlcsc
cu o vigoare extraordinarii. ~lai vie decât to1i est~ Maro Ea
lnlăţişcazl!. tipul comun al femeiî matu re de peste nm n\i şi
!n genere al văduvei, !ntrepriniătoun: şi apriţţc. Propor·\ia
aceea de sgârcenie şi de afecţiune maternă, <Io hotărin• băr­
bătească şi de sentiment al sliibici111111 fcmec~h c lăCltlă cu n
artă desăv{lrşită şi lnlr'uu stil sec cc topeşte rnrmcnii 1haln-
gul11i cliaJcc ia l, păstrll.nr.lu·h• tntnşi coloaro:1 locall1. cu "J"·
torul ~xcfama\iunilor:
•A fti·m nJ ~ln.ro, stlrt1ro. v~du "·;\ cu t:lol copii, $.drtkulii dl! l!i .•• ••
• ~ Iuit su11l st\11ă.toşl şi rt1111cni, \•olnici ,şi p1lnl rtc ,·inţă, deşt cp ~i
şi tru1noşl_. - rlli s u11l, 111urt minune, •. •·
, Mni )Unl $Î zdrcu t ă ro ş l şi flCSc11 l ţ l ş i 1tc11c11l:1nu\i şi 11 c~ 1 11'il:i~i
şi obraznici. A6r6criţii n1an1t„ •• . •.
l~xcJa.n1aţiunile acestea, de fapt ale croir1e1 :;;1 11111n3i ft1s11-
~i to Îll rCJl(-1.ÎCit1nca (razci de ătllOr, cxprinl:\ rrlllll pc r(tntl
~i 111:1i c11 11utcrc dcctlt orice· an:tlix;\ firea c ln,.;ic văitllrcnţG. a
vJdu»ei (s.ărnca l), orgoliul mamei chiar ~i prin ccw r.•· ar
J>.'\rea pr-icin5.. cte f11grijomt'\' (marc nli111111e). nsc:11n~ 111âr11t·
lrnpotrivn noclora care-i def.l.imcază
pruncii (siiriicuţii nmmci).
Şi !iziccşto l\1nra c descris.~ scurt , ~ubstan\lnl:
• ~iuiere more, spătoasa. greoaie şi cu obrajii bAlu\i de ~on1•e.
de plol şi de \'Gnl. Mar:> 1lft tlua >llb 1ntr-l. ln do,ul mesei 11llno
de 1>onme şi 1le turtă dulce. l.n stânga• coş ul cu peşte, lor la dreaplu
c lo cotc.şle RJ>A f1erbint e pcnlni • \'Or11 ovlş tl •, pcntr11 care rndc llli1
c•lnd 111 «lnd hreanul de pe m.n«l. C:oplli n leargă ş i lşl c<tul:t trcn b ~.
vlt\ e:lr1d su11l fld111ânzl şi Iar se tlue (Ju1>A ce s'au sâturat. t1tof !l.e jo:.râ
voioşi, mal «> bat Ue fnlre d:inşll, ne cu :11\11, - şi •iua I rect pc
ne>lm\lte.
~c1·itc l\lnr:i tic culc 1nnr 111ulte ori 111dn411cl'i. t.:fl ihtgurol, c.teonrecc
copili, ol1osl\i, ntlorn1 fn \•rc1ne cc ~n gă teşte 1nn11cnrcn. ~ J !\111lncn
fus;\ 111nu1u şi pc1ttru eu, , l IJCnlru co1•ll. PAcal ar fl st ră1nUie ccvn
pe tnAne •·
Mllra stri1oge l>nni ln ll'c1 c iorapi, pentru cn pentru cei şi
doi copii, şi se l~ngi1eşlc peste tot ele sărucic. Cu mnica Aegidia
s'n învoit a da pcr1tr1t Persida şase rlo rin.i J>C lu11ă, apoi C\I
lacrilmile a tnduµlccat-o a primi numai patru, pentru ca apoi
să nu mas dcn rum 1c după ce prin nc.-iaşi mnică Acgidia a
Ct\p:itat dreptul de a lua taxele de trecere pe podul dela Murăş,
plălil cu b:rnii clin ciorapul Persidcî , pentru ca nstfol capi-
talul sii 1111 110 aUns de loc. Mara vrea să,-~i S<:ape feciorul ele
armată. dnr face ln aşa elnp c.'i b.'lnii trebuitori li sunt Im·
pnimutatl du JJocioacă cojocarul, Sll'• pâiml băiatu lui. Giindul
,.; IL'«:uns c du n s ili 3.'<ilol pc cojocar să-şi dea fata după Tricl\,
s11rc a 11u ră111flrlc tn picrdl·re~ Şi riindcâ nevasta. ît1săşi '' Jt1i
1-locioacă umblă după tănâr. acest:< ;ilcargă la Mara să·• ceară
bani ca să scape de p:•CO!llc. ~lara ti r.lă ni~tc •laturi aproape
ncruşjna.tc :
• Pst.I - •iso ca, !lne-\.1 r;ura. Eşll bAial U\n~r ,1 nu lrcbuc sîl
n<lucl ruşine asupra c<1sel slGp:lnulul Uiu. Nu esto ca singura mum:1,
care-şi mllril d Iola dup~ bAloluJ ce-l 111nce ti. Ţinc -o cu ,·orba pAn:i
ce 1\U·ţi dă fnlu, npoi sculpn„o 1tt ra\ă şl·o su ai sonerii. core se t e11•e
dc. lh1c şi nt1 ţi so lircă ' n CtlJ). I; li, ·1·r1ca, bfilat cu 111fnlc: fata e bun6,
rrltmonsă şt cu avere, intrI 111 casii bunn, şi dncll eşti om tt1. r„c.I
CO vrei din tA t,
•Nu vrenu nimici - rl\spunise el. - Tln Jltamai s:l 111.1 fiu robt1l
ll'lr şi l e rog s:l 11111 scapi <Ic <1t\nşii •·
• Prostu I - gral Mnro. - O s1i. te mol gQmlcşll 11 (11 şi-o su ·\I
'9fe rt1lr1te:a. lle nşa noroc n'o s5 rugi ••
• ~la1nil? - zise el. - Su r11G froplnAe Io păcat I Eu 111fl 'nr•arr
rău ct1 stdp:inn rncn t •·
•Nu (1ot1 11letu11 bn11I - r1i$l)t1ntlC f\l11r1t 111rli\rilt11l1·li. - Dac:i 11•
''l'Î tncureu, ntfltn paguh~1 t t:n J•lcrzi I ~ - N u o ruşi11c11 n1cn. ni1·1
n lR, r i :a cj l - \ orba e s:\ 1111·\i u-ml11"' Ştural •·
l..a tlw1tă. ~lt1rn d evir1e j:;l'llcroa.'iă şi an1biţioosă. l~a '\'TC~t
s;.'\ tlrnte că. fata oi c 1Jlai bogatr1 <lccât .Nea111 ţ_u l, 11u he inrlnră
tottaşi ~'\ o.cti1c:ă toţ l l>ani i , l'l:t 1n cc1c <l i11 ur11•r~ sr. l:t.ţâ rugatii
""·i plstrczc tot ca:
• l>:i. tla t - r:l~punse 1'1"ru, - 1•1:ii l>int• llt·.r.Ut la Jt1lnc- tinde nr
pl1Lc11 să ~ lea? S:l ~ll ţl , r-:i ~ I tl \lC\I. - pe 10,i, 1111 nn111ni pe noe.ş.lin •.
<"U.r•<l sgâ.rcc11ir1 tace. urc.lu ir1 sufletul ~1 art·i 111:\t1clria r11n·
ter11ă . 'J"rică şi Si<ll s1111t JlC calc să se incco tn ~ttar-.:ş fi111ddi n11
pornit i11tr"o l.mrc!i. lnipotriva podului. 1'oan\ lun1c;1 f':'i frfl-ogc
111:1î11ilc , tt~1rnitl nuln1n c 11lt\.11<,.lră:
• srlnll-' ,:\rhn11ghele t - •.• sr:'l11l-:.l ~tnrl(• J\1aică 1>rr nc·u rt1 lă, _
Oul:i·v~l lltt\ , ·:i hntfl <'OJ>ii I 1\u J - pr:.1i t11i11sa ni:l111tilint i'1, - 0011ii
ca ni 111ri n1111<:11l nu nre t „.
1 1tlr~11cl~1 fugt1 tl(1 ac.asă 1nr ·rr1c~ r111 ' 're;, şti s 111111rL '1ndc ş'n
t iuii. ~'l ora. ~c n1~11iu foc. c1C?$1 in fu11 <tt1 I :-.nfh:• l11l111 t• 111:'igolit:i\ :
• •rot r•'O\'C:l t1l1nc11i co11fl Ca tloin5!'l: (IA<'ă ş.i„;iu J•U~ ei odnt i.i
Ce\"3 111 CRl>· 011 I 111:.i sco~ltc nin1eni d in nf(' lor•·
C..:t1 .i<:elaşi iltlc~vlîr se lnfăţişca~l\ t>111l1I J.{cr1t1n111c. 1luber ti
t~1eul . tJl>Stinat, UJlW'i&tl- tle tr~tdiţiC'~ J•li11 tlt: nua..11\c gu flcteşti
şi 10 lclt...o{)((jto\ l>rt1l.tl ,Jc.• &Jrca n1ultă tit11idita.t<". I l1ertt.List1l11I
acestei ra..."": rr1:t1,tlr<•, i11 vin;,C '''-" l)llll!lll'-" (c J,• crt·:1.11L că Slavici
tl 11 r11,:'i.rit s..'l tli)Vl'dC~t..„că c.~11111 c:l () C\J1t l(11tl1·c t.le gâ.11gc l11 l r•:
11aţii lo
CC)11locuitoa.re I.lin J\11'itria \:r~~ \'11 1 111t-i11ţ.A) 1loviJ1c <.Jr.a~
ma1ic tn scc11a lmJl:itării:
• t-:-rn ~Î rr11n1oas;1 , şi Jţr eu l'li)JU, in C'~1 re -.·I ftU lntr.1l. lu l 11.1 rsi1tfl.
Pl\1.a1t 11110101. ci\ 1\lt1ra 1111 c r<1 şi cil tlc fnli\.
• Nn \I şl~\ ten11111tlil l:l c:i1l1llftiul 1>at11lul ş[ se cl ~ tt1 plll111 lu .,
pnrte ('i\ntl pflrin\il lui inlr;1r~i.. Iar l'crsilt:i tl 1l:)lt•J1lit C\I r::.\n râză toare.
• llubăr. (ltşl curu str.in1lom l. era 0111 1r:11L ft• lu111e şi flia <-t.
\ltiC~lc.
• l~I se t'lltsc lit l"'crsidn şi o siirută 11~ tr1111lc.
- lnrl il. faln nvail.ră , tontu sup:"iriirUe. po c:ltC \' h.:·n111 rt1cul
ş1 fll lucrctlin,nlll despre lul•lrco1 110t1SttJi p:'irl11tcascii 1 • ~r~ i -:.1 1u,1
uilAndU·S<I !n ochii ei.
- • Nu sunt enl ' 'rednjci nul, - r-lsp\11•se en S;irulân<lu„i 111ă11a,
dnr copilul n~s to .
• l·lt1bi1r dcsr1,cu pu1•1:ta şl vi\rsil gall1,111I 1>esle copil.
- Belşug s:l se re-verse şi hl11 c<:u\1 ~inl:irt• as u1>ra tu I i:rli l t•l ~i ~C'
i>lecil SQ silrule COjltlul •·
Slavici a inlt1it 11ren l1111c *t
rota\1n cafi.tctcr11lui i11tr'c1
fanlilie, feno111011 111a i insc1ll11at şi rnai vâ<ljt înt r'o societate
rudimentară. Cu toate că s'11r părea cil srn u faţă ln lată tinerii
cu nouă mcntalilatc şi hătr'1nii lnt.c1x:111p in prcju<lccăţi, du
fapt nu c »orb.' dec!•t de o sc;urtă criză de transmitere a de·
vri1,tlerilor cred;tnrc. Cei ti1st·ri ;,tu tntocn1ai acclcnş1 1<lci 1>re-
w nccp11t-0 ca şi bătrtmii şi ~11forinţa lor vlue clin c.l'tlcarca l<ir.
Jur viţii le părinlilor răsar 1·elmpro;,pntutc la copii. Nn\I e
p<>s.'lc, leneş, chinuit de c:uurs dr con~tiinjă. llrultll ~· tlclical
ca ~i tntăJ s..\11 inr l?ersictn ::1~e1ntă f11 Crur1tea u11ci cf1rcî11111l~
<lc,,i11e pri11 îr1sti1lct avarA , :c.1tlc>ritarJ, ~i pLină 1.IL• orgoliu
lam1llnl.
ln suşirea esenliolă a lui Slavici este !nsl'i de a nnoli1.a 1lra-
gostcot, tle a f1 \111 poet şi '''' critic al rroticci r11mlt.•, cli11tr'•,
--prov111cie cu tx1111cn' mai pro}N'lŞiţ i ::ru-fl~lc~t..:, in st11r-.~ tic 11uat1t1·
şi do introspecţii, deşi norupti locă d in hicruticn ctnograJicil.
Jumătntc din roma n notea>.:'i încet, răbdător, aprinderea.

Pornlren nr1nnloi năci11narllor. Cnrlc~\tură tn spiritul anli·\1nionisl ol J1ii Slnvic i. l1t n1ij loc:, c:'IJ \lrc pc etil <le lc1nn, V._ A. lJrc,·l1lf\.
1 lro1>uţ:,:it'f:1. :;i izll•tcn il'l'<l i11 l>iri1 ltl r1 lată co11ştic:11lă pri11 {r11 ·
lllllSC'\C (IC far1nt•ccle C:Î, i11tâi pr<.tVOCatoare ŞÎ ncJ1otrLrltă, il.floOÎ
stăpânilă ~i în s tare de orice jertfă. Sentimentul se slTecoară
la început ca un simplu capriciu, so lndreptllteşte cu mila şi
devi ne la sfârşit jăratic mistuitor. Jl·lara ştie puterea luj de
neînvins. Respingând ideea însoţirii cu Naţi. nu invinovăţc~tc
pe fată ~i nici n'o s fătueştc să se lnvrngă:
• - Nu, fata mea, - zise i\tarn liniştitâ. - 1\$R v-111 luc:Fllrilc:: in
lt1mea aceasta: pleci tn neştiute ~ I lt' miri u11de :ljl1nsii; Le...apt1c:l -
aşa d in sc11in - cftlCO(latîl ceva, şt le· miri 1h ce t.e- duce. On1ul nre
clatu lui, ş i nici tn bine. n.ici tn r 3u nu poate $â ~<inpe de ea; (C \i·C
scri.s , arc. neapărnt să ţi se l11lfin1plc; voi1\ţa lt1l Oum1'10zeu 11l11tcnl
nu poate s'o .schin1be •·
Aşa dar dragostea c vllzutA ca un destin şi ;mtoru l, scutit
de a. o mai motiv!• o descrie doar. Treapta cea. mai de s us a
ei este, foţă de un bărbat sfios şi fărli voinţă, dcsv[•luirca fc·
11'1 eii î11seşi ln care pati111a se amestecă cu n1ilă n1ntcrr1ă:
- •Ce c, lgnnlius? - grăi dănsa, - Ce •'• 111t:lmplal? IN•\I
bătuse pe t.atll-săuj. Cum a ci\7.ul o ntftt •le grooznidi ne.norocire
pe capul tău?
•Era tn aceJ Ignntlt1s, pe care. 11u·I 111ai auzise;: tlcl:.i 11ln1cnl, tn
tonuJ, tn cnre \'Orbea ea, tr\ tntreagn ei fire nt!"lt.n <·~\ldur?i, nt f1ta
inl1nti dCscl1isă. o al~îl de curnli'i lul1lrc, tr-ctil ~I rl'ln1nso cupri1ls
de u11nire şi uit.ându.so Io. ca ca l:.i o ivire 1nni 1>resus <Ic. fi re . .
- Nu I - grăi dânsa ln cele din urm ă cu l i n i ştiU holllrlrc. -
N'arn sA m it t11spă1mAnt, n•am să rug, n'arft sH te pi°lt{'iscsc, - r.isc,
ISTOHIA l. ITEHATun 11 flOMĂNL; - 463
fi. J\. R.
~1-i np~c:\ uo\nrt şi sr nlipi (le el şi~şi trrru s;:inguş t)ril\ul llCSl('
gâhli tul •.
Atâta. vrc1nţ• câ1 clcscric lat•tr:t tL11Lomată a tlragostei,
Slavici e ascuţit ~i <!rama.tic. Cimei lnsr. nă>.ucşte a dn croil9r
fineţi sufleteşti de oraş, complica Iii c 11 lt """Je, tonul apare
cu dcsăvârllire fals şi didactic. PcI'Si<la spune într'un ecro
n1ai luminat asemc11ea prost ij pedante:
• - Sun·t tAniir:S, fr11n1oas;l şi cleşlca1>tă: 11u„111i ntai lipseşte
<lec:lt inirnn \1şoari\ C:l ~ ă- trtl inu av:\nt. E~ ntll Jnsp:'\il'nâ11l tn!i:\ c.â nti
n1ă găr1(lesc la n·1ulţimcn datorillor pc cnrc Ic lnl1 nsuprn 1ncn. când
ie.ş, de aici, şi sunt. c uprinsă aclcse ori de simţl'i 1n:\n tul, cil n u pol
S•l Ic tmpllncsc pc toate, etc. '·
C"onstr1tcţia romanului e siguri'•, bine rostogolită, cu 1ti1nic
artificial nicltiri iar încheierea v ine când toate faptele sunt
coapte spre a-şi da roci ul. Uciderea tnsăşi a lui Hubllr de cllt rc
Bandi se îndreptăţeşte prin. ereditate. căci 'Bandi e copllul
u11ei nebt111c, el î11st1şl ct1 simptome de dementă t rcpt:1t indη
cate (sfiala, domestici tatea excesivă. pc lângă. cineva, crize
epileptiformc cu mnşcătliri) şl omorul n11 e decât ultimul
act :ţi izbut.n irii nebuniei.
în Cel din 1irmă Arma-1 Slavici a voit· să s tudieze ca şi fn
M 11ra crizele el\· forn1aţiunc a.le unei fatt1i lii. <le astr1. clak1. în
c lasa boierea.'iCă clin Roma_itia vt:c l1e. Şi c11n.1 ca orice .4\.r<lcl~t.11
Jo atunci, ba po>llc mni mult, vec)ca in ţara de aici un loc de
l'11tTefacţic morală, a avl1t ere. gând, nici vorbă. s.t, ciem<>Jl·
464 - MARTI PROZATORI
streze acoperit că cele mai b1me intenţii se năruesc lntr'o
astfel de societate.
Iorgu Armaş se tntoarce din străinl'ltat.e ca doctor ln drept
şi absolvent al unei Academii comerciale, hotărlt să se dedice
bunei administrări a marii lui moşii. ln ţară 1ntâmpină o
mentalitate ostilă acestui entuziasm şi e înduplecat să ocupe
un post de magistrat. Intâlneşte şi o tânără fată burgheză,
simplă şi nevinovată, care se tndrăgosteşte de-a-binelea de
dânsul, tn vreme ce el e atras tn mrejele frumoasei şi viclenei
sale verişoare Zoe, specializată în căsătorii cu despărţiri, care
tl şi capătă drept soţ pentru ca lmpuţinându-i averea să-l si-
lească la. un divorţ ruinător. Iorgu cade tn apatie, omoară
tntr'un duel pe un pictor care luase tntr'un chip nechibzuit
apărarea Alinei, fata burgheză căsătorită a,oum cu un prozaic
măcelar, ex-ofiţer, şi se sinucide cu morfină sau ln sfârşit
se intoxică din imprudenţă, de vreme ce fiind .t n legături cu
Occidentul nesănătos, luase de acolo şi această slăbiciune.
Romanul întreg, tratat parte epistolar parte narativ, n 'are
nicio şirll spinală. Iorgu vede de vreo două ori pe Alina, o
priveşte fără multă curiozitate şi o uită apoi cu totul. lntoar-
cerea lui mai târziu când fata s'a măritat e fără rost. Alina e
atentă faţă de pictorul Emil, apoi faţă de Iorgu, nlciodată
nu i se observă un suflet tntreg care să tndreptâţească vreo
preferinţă. Emil răsare odată la tnceput şi odată la sfârşit şi
tot a.mestecul lui aici pare ieşit dintr'o intenţie curând uitată
a autorului. lntr'un cuvânt romanul este chiar din punctul
acesta de vedere al scheletului epic cu desăvârşire şubred.
Dar Slavici nu are simţul vieţii orăşeneşti de dincoace, pe care
tn fond o dispreţueşte. necum vreo cunoaştere a clasei boie·
reşti. Viata burgheză lus!l.şi e lnfăţişată vulgar, de altfel cam
ln chipul cum o va luţeJege şi Delavrancea tn scrierile tncepll.·
toare, redusă la priveliştea birtului cu • mititei • şi cu •came
cu varză•:
• Era d up ă prA.nz, după prânz pentru al\iî, când le-a lmbrAcat
din nou şi, nAmAnd car, a plecat pe cel mal scurt drum la Iordache,
ln Covacl, ca să la o pereche de mititei. Aştept.ându-şi mititeii,
a luat o ţuică de Văleni. Ce prostie I? - Doi mlUtel. - Prea puţin I
• Vo1eulet pUl\.e şt o car pânl u ~o tace vr4bioara., ndă·mi
vrAbloo.ră,
o varză cu car11e I •. - Varza cere vln. , V9lcule, dl-ml şi o•ntundată •.
- De 'ucbelere apoi - o caleluţA
cu caimac, tot aici I •·
Trivialităţi ca • s'a desculţat, căci 11 ardeau ghetele râu
de tot • sunt socotite folositoare de către Slavici, care mai
pune pe d-l locotenent Voicu Strună să declare că t mie să
nu-mi calce nimeni pe bătături, c'o pate, chiar şi dacll general
ar fi•. 'Felul cum înţelege scriitoru( •lumea mare• e de tot
hazul şi-totdeodată.penibil. El crede că Iorgu, fiu de boier, tânăr
crescut lu Occident, ar putea să şe gândeasc.'I măcar o clipă,
oricât de supărat ar fi, • s'o ia ln palme pe Zoe'· sau că Zoe,
femeie stricată, ce-i drept, lnsă 1ină, ar fi putut spune cu pri-
vire la o cravată pierdută a lui Iorgu: «Se vede c'am luat-o
eu cu .zdrenţele mele, - ... Iţi aduci aminte. că iar _tmi sco--
seşem corsetul şi turnelult.
Dar stilul? luci!. din scrierile cu caracter polemic se ob-
servă la Slavici o predilecţie pentru limba împiedicată, greoaie
şi didactică, cu construcţii şi expresii nefireşti ca • vorba e •,
• abunoară •ieşind la tot pasul, cu vorbe neaoşe tnadins cău­
tate şi peste tot presărate chiar şi acolo unde adevărul cere
ca eroii si\ vorbească Jimba lor autentică. Atunci când autorul
lnsuşi povesteşte pagina lui Slavici e numai .plictisitoare, când
vorbesc Jnsă • boierii • ea e stupidă. Alina se simte •slabă şi
neajutorată•. avocatul face lui Iorgu c cuvenitele tmpărtăşlri1,
oamenii ln genere nu sunt • dumiriţi • de chestiuni, femeilor
li se zice • Coconiţă;• şi Jn sfârşit toţi ''orbesc tntr'un graiu
de abecedar.
Ceea ce poate să intereseze pe istoricul literar ln acest ro·
man cu acţiunea intre 1874- 1878 sunt câteva ştiri despre
Junimea peutrucă Cel din un1ui Anna~ e şi o cronică romanţată
a epocii Io care apar ca personagii Titu .Maiorescu, Caragiale,
Tb. Nica şi alţii.
Din activitatea dramatică a lui Slavici e de reţinut comedia
ţărănească Faia de birău to care vedem pe Badea Hârlea şi
Naica Floarea pe cale să mărite pe fata lor Anlţa cu teologul
latinizant Tanase a Popii. Tanase e un pedant şi fata nu-l
iu1>e9te, lucât părinţii se tncrediuţează că e mai ·bine s'o deâ
după tnvăţătorul Cimbru. Este simpatic tipul de bourru bien-
faisant al lui Badea Hârlea: «apoi nu te mânca mai mult cu
m.i ne; ştii tu câ eu-s om rllu şi iute la sânge•. Fără interes
deosebit este Toane sau Vorbă de clacă, comedie. (eroi: Cesar
Gaetan, Stande·Pede, Părintele Chiriac Chisăliţă, dascălul
Averchie Buchil-at) cate a dat lui E1ninescu~ tntr'un proiect.
câteva nurne proprii. A scris şi o d.ramă istorică. insuficientă,
GaspM Gra{ia„i.
 LITERATORUL
1880
POEZIA SOCIALĂ ŞI DECADENTĂ. ROMANUL CICLIC.
REVISTE ANTIJUNIMISTE.
Jurtimea avu prozeliţi şi adversari şi pe cât de mulţi fura
cei dintâi, po atlt de tnverşunaţi sc aratara cei din urmii.
Motivele de inimiciţie sunt mai mult personale, decât progra-
matice, silinţa !u totuşi de a se găsi un câmp de luptă teoretic.
Câteodatl motivul polemic este că junimiştii se contrazic,
călcAndu~i propriile idei. Maiorescu e combătut cu stilu l lui
tnsuşi, dat ca slJ. zicem aşa • tn lături 1. Desigur cil revistă
T ransactiuni lilararu şi scunlifice a lui D . .Aug. Laurian şi
Ştefan C. Michllilescu (1872-73) desvolta titlul Convorbirilor.
Revista so aşeza pe terenul ideal, filcea simple transacţlunl.
De altfel Ştefan Michăllescu (Stemil) participllS<l la şedinţele
junimiste fllrlJ. a Ci publicat tn Convorbiri.
Amlndoi djrectorU Transacţiunilor trecură la 1 Marlic
1873 la noua Revistă wnlimporană la care colaborară tn anul
I: V. Alecsaodri (cu un fragment din Dribi şi două poezii),
M. Zamfirescu, G. Cn:ţeaou, Pantazi Ghica, Ciru Oeconomu.
G. Sion, V. A. Ureche. Petre Gr.ldlşteanu, Anghel Deme·
triescu şi alţii. Revista avea prestigiu şi junimiştii to sinea lor
se lngrijorad. lnteoţia d.e opoziţie ideologici!. sc strlJ.vedc ln
titlu . Publicaţia nu avea slJ. facă simple dispute formale n.•upra
artei ci să priveascll literatura s11b raportul conţinutului , apll·
cându·sc la viaţa • contimporană•· Nu din acest punct de
vedere al contemporaneiwii avea să. se remarce totuşi, ci
din altul implicat ln nişte articole pe care le combătu Maio-
rescu. Rwisto to11timpo.a11ti se deschise cu un studiu a l lui
V. A. Ureche dCl5pre Miron Costin, cu nişte Suvetri't d4Sf>re
podul Conaki d o G. Sion şi, lntre altele, cu o nuvelA istorică
Marek vistier C/Jndescu de G. Pantazi. Studiind, chla;
superficial şi bombastic, un cronicar şi un poet cu işlic,
grupul lnţelcgea s1 inculce ideea tradiţiei. Convorbirile nu
~u caz literar do cronicari iar Maiorescu râdea pur şi
sunplu de Conachi, insinuând că pilo;\ la , direcţia noul,
nimic no merita a~ofia. La această greşită părere se lncerc.'l
să rlapundl Sloo, repunlnd tn meritata valoare un poet
vechiu. • Oriclt de ioc11ltă a futt limba noastră- afirma el -
~ timpii cei mai !napoiaţi, totuşi am avut poeţii noştri t,
1:1" ~a lui Petru Grlldlşteanu (1841-1~1), revista flcea
ş1 polem1d pe:sonall, atacând c inepţiile • d-lui , Emircscu ,
şi ~d.u-sc că Bodnllrescu lau lf>igrame nesatirice, ln igno-
rarea hm1telor vechi ale acestui gen. Ciru Oeconomu (18 48-
r?~o) ~ro va c~labora ~ ·~~S cu versuri şi proză la Convor-
bm scne poezii eu totul 10s1p1de. Hasdeu a lrcoventnt cercul
convorb~t şi, a publicat sporadic ln revistă. lnsll prin Co-
lwm~a lu• Tr~1on, apllrutl1 la 2 Martie 1870, el opune Junimil
o direcţie senoasl. Titlul publicaţiei indici!. ieşirea din goala
abstracţiune, hotătlrea de a ae ocupa cu realitlţil.e naţiunii,
~hi"': tn~'un sp~t de exaltare. In epoca aceasta contribuţia
tstoncll ş1 filologtd a Convorbirilor e foarte slabă si lui Hasdeu
li revine meritul de a fi deschis mana şcoală de erudiţie di-
0
plomatică şi linguistic::1. Columna a fost foarte citită şi pre-
ţuită şi a izbutit să intereseze cercurile ştiinţifice internaţio­
nale şi să deştepte ln contemporani lncredere ln valorile naţio­
nale. Ea este o publicaţie aproape exclusiv savantă, scris! totuşi
cu imaginaţie şi spirit. Niciodată dela Hasdeu o astfel de revistă
n'a mai fost populară. Colaborau la ea harnicul şi omn.iprezentul
A. Papadopol Calimah (De.pro stf'ieriu alingt!toa•t tk D~a),
Al. Odobescu (Fumuri arheolo({icş di11 Iuitu fJ'8i.storice, Studii
critice asupra teraun1'11i dela Pclroasa, etc.), A. Xenopol cu
documente dela Iaşi, C. Esarcu cu documente din arhivele
lt:'"ei, G~. Tocilescu cu studii ono.r abile din care unul asupra
lui N. Bălcescu, Gr. Bengescu li cu un satis!ăclltor articol
Filosofia idealistă ~ nouo filosofu r.alisl4 tn Germania dda
He!Jtl l11t;Oace. C. D. Aricescu dldea o utilii deşi greşită cronologic
a ziarelor române. Se făcea • psihologie poporană • şi B. Con-
•-tantinescu publica un foarte interesant arlicol asupra poeziei
Ţiganilor. cu tex~. ln primii ani se acceptl şi literatura şi tn-
tâlnim aci numele lui V . Alecsandri, N. Scurtescu, M. Zam-
firescu, al Veronicăi Miele. Ca oă nu rupă cu totul punţile cu
junimea, Hasdeu reproducea dup,~ Convorbiri Vocabularu/ islro-
•om<in de I. Maiorescu.
Revista, ostracizată multlL vrome dar cu mari urmări, a
fost LileratoT1'l lui Al. Macedonskl apăn1t la 20 Ianuare 1880.
Maccdonsld nu era staton1ic ln Idei, dar toate ideile lui sunt
interesante şi antijunimiste. lmpotriva artei pentru artă el
susţinu un timp • poezia socială • şi făcu lntr'adevăr o şcoală
de poeţi ai tristeţii proletare. Prin temperament el mergea
spre arta-lux şi atunci despărţirea de ?lfaiorescu se realiză
tntr'o po•iţie esteticll absolutA. Deşi flrl cultură ideologică
deosebită, Macedonski are viziuni rem.arca.bile. Pentru vre-
murile noiti el viscuă lnt\i de toate o poezie de inspiraţi.e
sacerdotală.:
Ell S'a trecut cu moda de laerlml fi 1u1plne
ŞI cu acele crunte dureri fmaglnart
Aţi cărunţit cu totul sArmanllor cobzari:
Dar de s•n dus o vreme o nouil vre1ne vine
ŞI ea c'un biciu pe caro ln mlna sa U ţine
Pleznind v~ strlgd vouA: Al\i timpi, a.iii llulari I. ..
Acuma este timpul puterii, bârbO\iel,
Copilul de ierl, ns lAzl e u11 bnlnl viril:
S'a scuturat la Plevna de Jugu-epitropiei
De-o.r li copil şi ••lJlr.I or r~mOnoa copil;
Cu doina nu mal merge pc lruntea Ronitnlcl
Deplin ca sA ren~tem no trebuc-un Vlrg!l I
 {66 - LITl?RATORUL
I •
C. Eaarw, tntem•l•lor al Aten•ulul Romin, <t>labonitor la Columna
Iul Traian. B. A. R.
Lit#aJQrul ţinte:>. •a tndeplini marele gol co a lllsat Cu-
ritnd d4 A mb4 Sex• • gândindu-se la tipul do poet-profet
tnftptuit de El.iado şi afecta a detesta pe burghez: •a nu fi
abonat la • Literatorul • să devie ceva ridicol şi un semn de
~t4-verdism t. Sprijinitorii revistei sunt aleşi ln clasa aris-
tocratică. ln scopul de a pune literatura romft.nA pe un plan
mondial, revista P\lblică poezii ln limbi străino, ln franţuzeşte
mai ales, de amatori obscuri: S. Le Matayer, Louis Chardin ,
Aug. R. Clavel, Caterina Leboeuf, Franţ0is Ninet. Acestui
dln tmnl li dator\im un Bummot• a la f>alri• d1 R~14ma..U cu
neprevăzute jocuri lc><icalc ~ de accent :
Jo voud.r1l11 non en blrj, non e.11 ca.routza m~n1e ,
Mals â pleds, parcourlr co beau pays que J'alme,
Huttes, vlllages, bourgs, y boire la b11tga;
VJslter Io puteur, Nyaut6 IOUJ Io chaume,
Cowir !ea cbamp1, Ies boli que la natare ernbaume.
Le soiJ' goQter Ies !nllt.s el la m•m•tiga.
Maccdonski mua mare caz do vezsificaţie şi lntr'un lung
articol despre A rlo vMsurllD1 pune:>. la punct o mulţime de
probleme: eliziune, rlmll.. hiat. monosilabe, tmpietare (enjam-
bement), umpluturii. cezud.. El pretindea să tnlocui~ po-
lemicile maioresciene cu adevlrate analiu critic. fi dedica
operei lui Alecsandri pagini foam judicioase iar poemei Le-
vottl• fi Calovryla a lui Duiliu Zamfirescu li dedica o intermi-
nabili prezentare. Teoriile Iul sunt vrednice de reţlnut. Nu se
pune temeiu pe specificitatea llmbii cât pe sonoritatea ei:
• acara mnzicaJA fi orl4 versurilor nu este nici mo.l mult nici
mai puţin declt arta ,,.Uliui " Macedonsld, care publica N4lue4
Crimei, dupl Maurice Rollinat, lommleazl puezia cu mult
mai fin decât Maiorescu. Nici idee tnaltl tn lonnl frumoasă,
nici !nllturarco. abstracţiunii tn ideea intuitivă de toţi tnţc­
leasll. •A fi poet lnseamnă a fi poet 'i logica poe~ici este, dacl
ne putem exprima astfel, ntlotic4 tnlr'un mod sublim •· .ceea
ce nu se iartll [adevăratei P oezii) este tocmai prouismul,
adicA: I.agie&" •Logica Poez.iel este M·lofica fală cu proza,
fi tot cc nu e logic. fiind absurd, loSie& Pattiei este prin urmare
ln~i absurd11l t. ln timp ce criticul î•mimist glsea lmpooibil
sborul florilor. pe caro U primea totuşi Eminescu ln poezia
ea, Maccdousld dll. foarte bune citate do absurditate sublimă
din Dante (t Soarele care Iau " • un loc nud de lunilnA t, • o
luminl răpfit4 t) fi din Racine (t Je verrais Ies cbemi11$ par-
fumls o). El ~ză poezia pe baie mistice. Dumnezeirea
c nelnţelesul. •Şi fiindcă un lucru ndn/des, dupl toate regu-
lile, logice din lume, se numeşte abs14•d, deoarece tot ee nu
poate fl lnţeles cade sub această denominaţiune, mi-am zis că
Neln/elesul este Absurdul, şi prin urmare Dumnez.cirea fii.n d
Ntln/tluul şi Netnţelesul Absurdul, am răspuns la lntrebare
el Dumnezeirea uu <> absurdittl14 sublimă •- ln aceste condiţii,
se lnţelcge el ln esenţa ei. poezia lnSişi este de domenlul netn-
1elcsulul şi nu mai poate fi tndoială despre c originea ei divină•.
Inconsecvenţă do poetl ln loc s.\ Mteptc Ilarul, Macedonski
procedează ca un naturalist luând note la faţa locului. Pentru
Noaptea d~ NtNJnrvri• el s'a dus cu tr.\sura la Bellu •voind a
stud1a cimitinJI tnaint.c de a seric•.
Când Litnaloru/ nu mai putu d. apani colaboratnrii treeură
cu tOate armele ln Rtvisla lit#a'd de sub direcţia lui Ştefan
Velcscu, apoi a lui loan Rădoi şi a lui Th. M. Stocnescu. lasă
adevăratul ~f ramanea Al. Macedonskl şi revista nu ora cicc/i.t
un deghizament al Literatorului. Oe a ltfel publicaţia lncepca,
la 7 Aprilie 1885 cu anul VI, considerându-se tnsăşi o QOntinuarc
a celei dintâi. De remarcat el s'au publicat aici imitaţii-tra­
duceri dupl Rollinal semnate Paul Zvot, tn numele căruia
Mru:ednnski polemlza cu Convorbirile. O ldi/4 maeabr4 aducea
tncll. de pe atunci lirica grea de şcoală b:>.udela.iriaul a descom.
pu11eril colorato şi fetide:
Pe tnoat.1 miazmo putrezite
mlaştino
Ca paUmlle mucezi din pieptul omtnesc
ŞI pesto r4ncezeala do ierburi vestejite
Nori groşi ae lasA moale şi •n llnlşto plutesc.
Şi nu se nl1$CA - o trunrll cun1 1ntciul t1opţet bate.
Ş'a par doull wda\•re aupt far1nccc u1nbhlnd
Cu feţele
J11veriltc. cu mAlnllc 'nclCflatc
~ urma voluptl\el prin oase lurnlcAnd.
ŞI c:hd, ,urbtt.4 luna g;Ubulo fi 1pedral4
Pe apl ea un crAAIU de mort 10 ·nt~\)şă.
Mlţcllndo-<c 'n tlblso·I lumina siderali
lronlca privire cu ea şt„o 'n cruclşi1 .
Cadavre.Ic atuncea sin1ţirl--0 igudulre,
ŞI 'n mijlocul clamărel din spaţiul tnUns
Pu salcia de laţi la strania •lmllre.
La docnetul apa.zmoUe ce •n neeurl s'a sUns.
ALEXANDRU MACEDONSKl.
Cei dinw purtltori al numelui Macedonskl apar la ln·
eeputul veacului trecut tn persoana fraţilor Pavel fi Dumitru
Macedoosld. • sârbi" CAru:l tn 18o6 Ipsilanti l3cu armie na-
ţionall, ei intrarll cu gradul de cadeţi tn regimentul cazacilor
valahi, Io care lnaintarl la treapta do locotenenţi. Drept răs­
plată pentru vitejia t i rănile căpătate tn luptă, stăpânirea
li folosi ca translatori !11 Divanul dela Craiova (ştiau limbile
rulil, românl, greacA, turcă) şi tn alte treburi privind inte-
resele armatelor r~ti. O slugi !ură celor doi fraţi toate
actele plrinteşti privind originea lor fi foştii locotenenţi că­
pltarl dela generalul-maior Jeltukin o mărturie precum că
erau fiU vitcaiulul Ştelan ?ofîncio Voevod, descendent cunoscut
ln Bulgaria din neo.mul căpitliniilor slrbeşti din Macedonia.
Ar fi avut prin urmare oarecare nobleţi . Aristocraţie b:>.lcanică I
Deşi pierderile de acte sunt mai totdeauna suspecte. putem
sl admi~ valabilitatea a.testării, cu observarea că denomi·
naţiunea do • sărbi • fiind largă tn limba română. fraţii pu-
 ISTORIA Ll'l'EKA'l'UHll ROMÂNE - 467

teau li foarte bine bu)Sari sau macedovlahL Lucrul nu are

nicio importanţă şi sub niciun cuvânt nu s'ar cădea sll facem
caz de originea străină a familiei. Intre Tracia şi Dacia a
Jost tntotdeauna o ;ţŞa de mare comunitate etnică şi poporul
român are o atât de mare putere de absorbiţiune. lncât na-
µonalitatea aci e un factor ce se determină prin simpla ale-
gere. Un balcanic care a i1ltrat tn orbita românismulUi şi s'a
.introdus în viata Statuluî român se desoaţionaHr.ează aproape
imediat, sau mai bine zis işi limpezeşte fondul traco-dacic
oscilant. Legaţi prin căsătorie cu familii vechi din ţară, aceşti
oamco~ 1\oui n'au putut avea nicicând scnti1ne11tul că su11t
străini şl patriotismul poetului este o mauifest..'lre spo11tană.
orgarucă, fără nimic simulat. Clarificaţi prin alegerea unni
cămin >"tnloT!lic, tracii Macodonski nu aduc o psihologie de
~trăin i ci de ave11turjeri. Căutători de t'>rocopsi~ sunt lără ln-
tloială. Dela Sud a venit Despot Eraclidul şi iraţii !llacc-
c.lonskJ au structura eraelidică. indifcrc.1ll de natura sAngelui
lor. Cine e din tară se mulţumeşte să se păstreze şi să existe ;
sositul de departe are aspiraţiuni mari. Ave11turientl Visează
să Iacă avere. să atingă poziţiuni !nalte ln societate şi câ.nd se
opreşte tn.t r'un loc se inţclcge că nu ţinteşte la simpla hrănire„
Cei care au trecut Dunărea ln perindar.e a veacurilor s'au făcut
Domni, boieri, vlădici ~.! câteodată, nemulţumiţi cu stările
dobllndite, au .mers şi mai departe spre Austria ori spre Rusia.
Şi fraţii Macedo.nski erau pregătiţi astfel lncât, întâmplările
îngăduind, să se poată impinge spre lmpărăţia ortodoxă, io
slujba căreia de fapt se socoteau. La 1821 regăsim pe Du-
mitru şi pe Pavel tn tab!lra lui Tudor Vladimirescu. Pavel se
iveşte prin scripte !nşărcinat cu oarecare olicii de legătură, Petre Gr:ld.iştea11u. fJ. A. R.
Dumitru o acela care amintit de cronicari ln preajma lui
Tudor tl părăseşte rua.i ~poi. E lntâiul pas greşit al {amilici. aristocratică. Au moşie la Adâncata şi Pometcşti, pe valea
Tudor este socotit de popor erou naţional şi iertat de greşe­ Amaradiei, tn Oltenia. Conacul, cu obloane colorate, aşezat
lile lui, iar Macedonski apare. ln fig1nl de trădător al lui Tudor pe o muche, priveşte t vâile misterioase • şi piscurile tmpă­
şi deci al românistt\Ultai. Ciul lui Dumitru, ·Ale~andru, răsare durite. Ge11eralul sădise porni~ cultivase fiori iar tnăuntru
pe o treaptă mai S\lS. rn timpul domniei lui Cuza ajunge ge- avea bibliotecă şi pa11oplie. cu arme. De .sărbători t seniorii •
neral, comandant al trupelor din garnizoana Bucureşti şi chiar mai mu.lt decât boierii binevoiau a descitlde în bisericuţa
ministn:• de ră.zboiu. Căsătorit cu o descendentă de boieri din vale. Călătoreau ln c canotă lohă.matâ cu doisprezece cai
olteni, el aparţine protipendadei şi posedă o acută conştiinţă de poştă, mânată de trei surugii pe capră• şi dacă cutare
a valorii lui ş;ocialc. Acum Alexandru Macedonski, generalul, schiţll face, cum se pare, aluziţ la lntâmplări familiale, ca
011 mai c urmaş al balcanicului Mincio. E prinţ lituan. Ca şi ministru de războiu generalul avea echipaj pompos cu vizitiu
Despot Vodă veneticul, ol !şi alcătueştc un arbore genealogic şi fecior purtând livrele aproape ca cele domneşti: frac verde
gigantic. F usese ani de zile Jn Rusia, urmase. liceul imperial galonat cu argint, jiletcă. roşie cu nasturi de bronz, pantaloni
din Kerson şi acolo ca să capete lustru tn ochii colegilor no- de catifea roşie, scurţi, - ghetre galbene tncheiate cu side·
bili inventase apartenenţa la o !amilic Biberstein-Rogala care furi. Cel puţin oamenii de această categorie !nţelegeau a se
domnise în Lituania. Mai modest, un alt balcanic, G.randea, înfăţişa asUel. Soţia, Maria Macedonski născută Fisenţa, este
se socotea descins din Byron. In schimb soţia generalului, o femeie plină de graţie : figură elinică, măslinie, sprincene
Maria Fisenţa, era adevărată boieroaică. Era fata unei Eca- arcuate, pl(r despărţit lntr'o cărare mediană, şi tn totul. hi
terina Urdăreanu-Brăiloiu şi a lui Emanoil Fisenţa, acesta rochia ei de moire, ori de taffetas. o svelteţă, un gest copi·
din urmă fiind poate şi el de provenienţă rusească, dar de lăros şi spiritual E o femeie foarte fină, cum se vede din
mult asimilat. Şi dac11. numele stirpei lui apare ln forma Vâ· oişte inscmnâri autobiografice, presărate cu franţuzisme, do-
ceoţ., Vicenţa, e sernn că străbunul, chiar venit din Rusia, vadă că avea o educaţie mai ales franceză şi loart:e puţin
nu era. Rus ci Italian sau ceva apropiat. Caracteristica deci a simţul limbii române. Generalul are un temperament vio-
casei Macedonski e o ma.re amestecătură de sânge. Mixtura lent, e o c spăimâie • pentru copii. li sileşte să stea smirnă la
aceasta c favorabilă ori defavorabilă dupl( tmprejurări. In masă, să se uite in ochii lui câ.nd vorbeşte, să-i spună ln fiece
tot cazul lntr'o naţie ca a noastră nnde un puternic fond zi Bonjour papa. l'lonsoir papa. Când prânzul nu-i pl;ice,
ţWnesc autohton e.xercită echilibrul, ca aduce o lărgi.<e a trânteşte scaunele, risipeşte tn ţăndări farfuriile. Aspru cu
spiritului. Un ţăran de tiyu l Creangă este tăcut, hieratic, soldaţii, provoacă revolte. Totuşi soţia U iubeşte. Il luase
cu e.xpresia arhaică, proverbială, nemişcat ca t1n asiat, res- c frumos, tânăr, cu talie de fată ln fracul de praporgic• pe
pingător prin geniul rasei al oricărei noutăţi„ Un Român cu când ea având numai paispreze<:e ani era o fetiţă. In fata
sânge amestecat simte strigări nelămurite, e neliniştit, ·aven- comparuei răsvrătite la Ocnele-Mari, Maria acoperă pe bărbat
turos. căutător de satisfacţii violente. Dotat cu geniu el poate cu trupul ci şi strigă lndrăzneţ: trageţi I Generalul avea gin-
aduce un progres i'n adaptarea multimilenară. găşiile sa le. !şi ducea copiii pe braţe la culcare. li tncărca de
Familia seneralului Al. Maccdonsl;i (cu patru copii: Ca- daruri. Ca.sa. de oraş era veche cu ceva de castel. t Ea era
terina, Dimitrie, Alexandru şi Vladimir) are ţinută grandios în mijlocul unei curţi mari, cu spatele la. o grădină 1n care
468 - LITERATORUL
te perdeai, iar jur tnprejurul curţii,
stâlpi de căramidă neten-
cuită, stacltlet.e. verzi tntre dânşii. Poarta se 1ncuia tntr'un
zid lnalt şi monumental, - era mai mult aro de triumf decât
simpU!. ·intrare a unei troprejmuiri " Casa avea coridoare tn-
tunecoase şl un salon imens cu c!te o sobă uriaşă de fiece
parte. Aci, de Crăciun, generalu1 dădea un festin la care copiii
participau tn haine nouă de catifea şi dantele. Fiul, Alexandru,
are un cult atât de profund tncât ti adoră tn stil romantic
e!igia, amintindu-şi şi mai târziu
Clrţile ce--J erau scumpe, armete-i ce.le-adorate.
ŞI portretul lllu pe care eu am pl~ns de-atdtea oti I
Pensionat Io 1863, generalul era rechemat şa.se ani mal
tâniu, dar murea aproape numai decât tn 23 Septemvrîe
1869. Alexandru, viitorul poet. avea atunci vreo paisprezece
ani. Familia !şi face IDchipuiri, bănueşte otrăvirea generalului,
dovedind exist.enţ;l ered.itară a unei imaginaţii tenebroase şi a
ideii de persecuţie. Ea e nemulţamită şi de pensia acordată.
Tănărol Alexandru urmll • lyceul din Craiova • până ln clasa
V-ea şi pare-se că era internat tntr'un pension. Era slab,
palid, cu păr blond, buclat, fugea de- •arvă şi făcea probabil
chiar de atunci stihuri. Cu versuri de rezonanţă eminesciană
tşl amintea şi el trecerea i>rin clase:
Neschimbat nu e nlm.ica, Iar do sigur, tabla vecile
E la Jocu"! ~I •n picioare a ~!arilor pereche
Db1alnte-I s•artll Iar;
P01eă-I văd cu creta •n mAnA tnmul\)nd atâtea ixurl,
Că de-asU~I de zApăceală dA chiar profesorul cbicsuri,
Pe cA.nd banca cea din urmă joac.11 dame şi lintar I
Era bolnăvicios, de o nervozitate extremă, expus la. un
soiu de absenţe de conştiinţă momentane, complicate cu stări
extatice. Pentru acest motiv este posibil ca în 1870 mama
să-1 fi trimis la Gleicbenberg, tn Stiria. După aceea pleacă
să-şi pregătească bacalaureatul ID străinătate şi băiat de abia
de 16 ani e lăsat cu lncredere să colinde singur. •Pe rând
Ştefan Velescu. 11. A. B.
stud.iă tn Viena, !n Geneva, la Universitatea din Pisa şi Neapol 1
locui ln Florenţa, !n Roma, .în Turin, vizită Parisul, Marsilia,
Nizza, Lyon, petrecu câtva timp ln Miincben, colindă Ty-
tolul, Styria, Karintbia, Bobemia >. In Mai 1870 e la Vieoa,
tn Noemvrie l8Tl la Geneva, tot ln 187~ la Veneţia, tn 1872
la Florenţ;l şi la Napoli. In acelaşi an cânta o •·reîntoarcere •.
Tu vara lui 1873 îl regăsim la Veneţia, .la Gleichenberg, la
Napoli şi la Iscbia. Prin urmare junele traia ca un fecior de
bani gata. Io 1872 tânărul de 18 ani profitase de popasul
ID ţ;lră şi scosese un volumaş de versuri Prima-Verba pe cari'
U impărţea pe la mai marii presei, umblând tn trăsura, şi
izbind prin ţinuta-i mândră, mustaţa subţire şi ochelarii de
pe nas. Cam prin această epocă mama sa pierdu toată averea:
Din averea strlmoşeascl astAzi nu mai am nimic
Jefuit de cllmAtarul cel s!runtat şi llir1! mlll, -
Nu„t .rostesc mârşavul nume: - -sl·1 rostesc tmf este silii.
Deacum încolo destinul monoton al existenţei lu.i Macc-
donski !nccpe să se desfăşure. Credioţ;< unanimă, acceptată
ln cele din ·urmă şi de poet, este că Macedonski a suferit ca
scriitor dispreţul şi persecutarea din cau.za atitudinii lui faţll.
de Eminescu, că a rămas un ignorat. Fundamentală eroare!
Niciodată Macedonski nu s'a simţit diminuat de gloria lui
Eminescu, fiindcă el s'a crezut mereu • marele poet român •.
Şi nici n'a fost necunoscut. El simţea nevoie să cultive plă­
cerea de a se simţi persecutat şi a cultivat-o tn chip savant.
Nemulţumirea lui }l!aeedonski tneepe cu mult lnainte de in-
cidentul din 1883 şi·şi are izvorul tn marea opinie pe care
omul şi-o face despre persoana sa. Deşi se intitulează student
Io 1872, rezultă din câte ştim până acum că 1'facedonski n'a
făcut studii universitare. Nu simţea nevoia, Urmea-ă Facul-
tatea cine vrea să se facă profesor. slujbaş, iar el era fiul ge-
neralului lliacedonski, al fostului ministru de resbel, apaiţi­
.nător al familiilor t1rdăreanu-Brdiloiu,Fise11ţa, descendent al
principilor de Lituania. Un atare tânăr aşteaptă dela socie-
tate să-i facă omagiile sale. Ca s'o inciteze, la 19 ani numai,
poetul scoate o gazetă politică Oltul, de nuanţă libel'ală, şi
atacă pe Domnitor cu aeea trivialitate caracteristică vremii
cc era şi a lui Orăşanu. La 24 Martie 1875 guvernul conser-
vator aresteai:ă pe poet la Craiova şi-l depune la Bucureşti
pentru vreo trei luni de zile. Urmează proces, la care pic·
dează. cei mai de seamă avocaţi, achitare şi manifestaţie de
stradă to cinstea martirului. Era tnceputul reputaţiei. lnsă
Macedonski, descendent al domnitorilor lîtuani, n'a vll.zut
decât !nceputul carierii politice. Când liberalii veniră la câr-
mă, poetul care se visase cel puţin deputat se văzu în-
lăturat de pe liste. Atunci el combate mai departe Io Stin-
dardul, sub aripa lui N. Blaremberg, luând nuanţă republi-
cană. • Cu multă greutat.e t ubuti să fie numit prefect cu
titlu provizoriu al judeţului Bolgrad, to t876. Un altfel de
om ar fi cerut o slujbă p~ică oarecare. Este lnvederat lnsă
că Macedonski nu se coboară până la posturi de impiegat,
ol vrea situaţiuni 1;are să vindece orgoliul lui şi să fie un punct
de plecare pentru cariera unui prinţ lituan. Voluntari ruşi
voiau să treacă atunci spre Serbia. Ministrul de interne or-
dona oprirea voluntarilor, Ton Brătianu tn nume personal
consilia illchideiea ochilor. Maced.o.n ski face pe legalul, ascultă
o.r dinul ministrului de inteme şi după trei Juni de prefectorat
e nevoit să demisioneze. ln 1877 face o gazetă Vestea, acum
anti-liberală. Cu ce bani? Fireşte cu fonduri oferite. Un om
politic dirijea2ă opinia, nu intră tn cancelarii ca conţepist.
După pace poetul e numit locţiitor de prefect tn Dobrogea.
administrator al gurilor Dunării. Apoi I se găseşte iar de către
liberali altă sinecură pentru un fiu de familie, aceea de io-
specto.r general financiar. In I 880 i se oferă looo de lei lunar
 ISTORIA L IT!':llATURll ROMANE - 569

pentru a fi inspector al monumentelor istorice şi medalia
Bene-Merenti, clasa I . Nu stătu mult oid tn aceste slujbe
~ tn anul 1902 U>talizase abia 18 luni de serviciu public. Ex-
plicaţla11e21 Este cu neputinţă de tnchipuit cll, voind. Ma-
cedonski n'ar fi gisit un post modest şi onorabil. Pl'obabil
nu l•a cl.utat. l>fentalitatea lui de fecior de fost ministru U
face sa. aspire la marile roluri. Se tnceazd. din nou ln juma·
listid fi ecoatc ln t88o Tarara. ziar satiric cu foarte triste
şi lipsite de duh atacuri !mpotriva liberalilor şi insulte ne-
ghioabe aduse tronului:
VodG ln polatu·I doarme şi vise8%A.
Roşii pc olan\ beau şi chiu...:;
Marefnlul Cur\11 banii stA de-a~ead
At acelor cnro beau, dorm şi don1nesel
Lips.~ do tactl Macedonski nu tnfăţişa o Corţl politică,
spre a se gândi cineva să-l capteze. Era un vcrsifieaU>r cam
zăpăcit pentru cei mai mulţi şi guvernul li lăsă tn spele lui.
De acum tn colo drumul spre situaţiile politice este definitiv
tnch!J. Macedonslti !şi creează cenaclu literar, scoate I.iii·
ralOTUI şi tn 1882 se clisătoreşte cu Anna Rallet • cobot1toarc
din Ghilea, din SJJ.tinenl, din Câmpineni •. Ca poet. 11-!ace-
donski este. orice s':u- ~ice, la ordinea zilei, volumul de P0<rii
se tipăreşte tn 7000 de exemplare, orice id~ de persccuţiune
literam tn acest timp este nepotrivit.ă. O tntrebare firee.scă
s·ar pune, pentru un om care s'a văietat o viaţă lt1treagA,
o tnttebare delicat.ă la care nu su.n tem tndreptâţlţi n căuta
documente. Din ce trl'leşte poetul ? Cu ce scoate reviste, cu
ce se hr!lnoşto, cu ce se căsătoreşte I El amintea adeftca do
poeţii n1or1i la spital, dar a fost acesta !ntocmai caiul lui?
A căutat el cu tot dinadinsul o ocupaţiune onorabilă şi I s'a
refuzat 1 Mal de grabl'l se poate vorbi de o mândrie aristo-
cratică mutată tn câmpul artei. • Este o ruşine - a susţinut
Mace<lonski totdeauna - ca literaţii noştri fruntaşi să fie lip-
siţi de traiul zilnic sau să se osândească la funcţionarism .. .
Partea fenunină a socie tăţii noastre ar trebui &ă-şi desehidil.
casele poeţilor. scriitorilor. ln Paris, un poet e plătit cu cinci
sute de lei şi o mie do lei pe seara, şi e eu osebire mlgulit de
stlipâna casei ~i de ;U ei numai ca să consimil să-şi spună
versurile ' · Maccdonski a trăit tn strâmtorare, de sigur. dnr a
trăit cu <>arecare decor cr<'SCându-şi numeroasa familie. Cu
ce? Se poale presuţlune că n1ultelc lui relaţii ln lumea b ună
şi anume solldari1.ate de familie au permis poetului "'~ se lnso
i11 (ixaţiut1ea lui. 111 ţ:>OC.t.iile de până la 1882 apar n1crc u co11·
ven\ionalo invective f11ţă de societate, dar şi nota mol per-
sonallt a pers<!cutllril :
Am foot paria 'n mijlocul \illii mele. M'•m luptat
Corp la corp cu traiul zilnic şi cu soarta ne 'rnpGcatA
Subt • căreia 1andolll inima·mi lnslngen1t.i
Chior fi Hti>I c •lrlvltll., fărA ' nvins a mll. fi dat.
La 30 de ani cariera politică a lui Macedonski trebui să
apară definitiv ratată şi atunci poetul părăsind visul măririi
lumeşti, se consoll cu grandoarea literara. Aceasta fu noua
lui l.ituanie. Cu atât mai surprins fu cănd o inofensivă epi-
gramă produse atâta gâllgie. Şi alţii oclr1seră pe Eminescu
şi nu fuseseră stigmatizaţi. Faptul că doi inşi cer socoteală
lui Macedonski, şi tn urma und palmo măreţe a acestuia,
n bal. lmprejurarea că abonaţii lnapoiatll foaia n'au multă
lruemnll.tate. Asemenea reacţiuni simpliste ale cititorilor sunt
frecvente. Mai neplăcută trebuo să fi fost lncctarea unor aju·
toare din sfera aristocratică, foarte tnrAurită de Maiorescu.
Maccdonskl n 'a devenit nici cu mult mai sărac. nici m;U dis·
preţuit ca t.nainte, dar sufletul lui princiar, amărlt de tnde·
părtarea strălucirilor vieţii se clarifică. De acum lncolo el
este tntr'anome lnţcles fericit, Uolştit. elucidat asupra de·
stinelor lui. El e un paria total. un mare om şi poet urmărit
de nenoroc din adolescenţă, •ce.I mal mare poet al ţlrii şi
cel ma.i mare artist• ignorat de contemporani. •Iau pe Sha-
kespeare: Cine l-a stimat clt a trăit 1 Trec la Chatterton :
s 'a omoât de disperare. Gilbert, sfârşeşte tn spital. Bolinti-
neanu la Pantelimon . Drydcn, ln mitcrie; MalfilAtre; Vau-
gelas, tşi lasă corpul prin testament chirurgilor pentru ca
dânşii să-i plltească datoriile; Tasso. Dante. Omer, mari
geniuri. când sunt persecuta~!. c:And nu sunt !ochişi, rătă­
citori sau exilaţi, sunt fără pânc •· Epigrama nefericitli avu
cateva efecte supărătoare. Revist..• era !napoiată grămadă şi
mijloacele de tr;Uu nu se glli;cau. Pură vlndute canapelele,
>;eauneie, toate lucrurile do preţ şi 1>0ctul se mută tntr'o casă
voche de mahala, ln mijlocul unei curţi mari. Se tnţelege că
lunga. agonie morală de şase ani a Iul Eminescu mări propor-
ţiile epigramei. Dar ulmeni nu poale crede că priceperea

O asemenea sfidare din partea unw tânâr de 2d de aru,

cu reale succese ln viaţă nu era indreptlititA. Macedonsk1
compara mereu starea lui cu aecea pe care o socotea ln con·
cordanţl cu importanţa familiei şi bunăstarea ei dinainte.
El a visat totdeauna marea bogăţie, Blestema pe mlniavul
care-i răpise averea strămoşească, credea că •aurul goneşte
repedo orioe boală• şi cânta Templul Bogăţiei;
Colos enor1tl do piatra. 1naiestuos. splendid,
Cu zeee por\I !nalte ee 'n fa\a'I se deschid,
Al credfl. ci\ tilcape pri11tr'l11sele oricine,
Şl •n grabA co s• Intre- o' ntreagl\ lume vhtc,
Dor cAnd ajungi la scara polatulul de mor\I,
ln ~Auri se prtschlmbA lilalttle Iul por\I,
Ş I lntrA nutnal 01nul ce 'ndoale-a 1a 1pl11are.
Avlnd sA se t!roscA mai multi ' ndemlnartl Al. Macedonskl tn 1900.
4GO - L ITERA'l'OHUL
• .o\lcx. Mncedon•kl la •Certo$•• lA ngă. F loron\a şi
poeziei lui Macedonski, câtă era. putea să scadă din cauza asta
sau că starea materială fusese fundamental primejduită p rintr' o
epigramă. Maccdonski. consolidat in viziunea lui despre lume,
se complace in postura amară a. victimei. «·ralentu1 t1nui
poet- de<:rctcaz.ă el - se măsoară după numărul vrăjm~ilor
ce are •· D e acum htcolo el e geniul divin hulit şi călcat tn
picioare.
• ... se incepe contra Lilt!ratorului Şi contra lu i Mace-
donski - zice poetul lu numele unui pretins •discipol • - o
campanie mişelească. Insultele triviale curg. Presa se coali -
zează pentru a n imici pe poetul N&pţilor şi pe ducătorul înainte
al mişcl.rii lui H eliade. Discipolii săi tJ părăsesc. Cei ridicaţi
de dânsul li lovesc. Nu mai e ziar care să nu·! atace. Impopu-
laritatea li acopere cu cenuşa şi noroi ul ei. Dar tânărul !nalt,
cu părul lung şi ondulat, - 'blond - cu vocea d ulce, rămâne
neclintit. El creşte, pe când ceilalţi scad. Versurile sale se
fac de diamant "
In toamna anului 1884 Macedonski, mând.r u, părăseşte
această ţară ş.i se introduce tu unele medii literare lrance•e.
t>eacum lncolo e hotărtt să scrie franţuzeşte. devenind un poet
mondial. fu 1885 însă se'ntoarce, şi reîncepe lipsita de tact
gazetlirie şi publicistică literar;<. Culegerea de versuri Excelrit>r
(1897) ar fi ajuns la 13 mii de exemplare, La drept vorbind
Macedonski n 'a fost niciodată un ignorat tn s fera mai re-
strânsă a scrisului (pcntrucă pentru popu laritate se cer alte
condiţiuni ), ci un poot foarte cunoscut ca poet necunoscut.
Din repudiere presupusă şi din persecutare 'Macedonski şi-a
făcut o aureolă. Inconjurat mereu de o ceată de barzi pe
tiui şi\u Alexis, arlis~ul-p i ctor" (Scris de mdno poelului) 1905-6.
care-i lauclă. regeşte şÎ care-l vcncreazr1. ca f>C ltn Buddha ,
Macedonski a trăit totdeauna ln convingerea măreţiei lui
inaccesibile vulgului. Cu nostalfiia bogăţiei de altădată, el
se îndignează. nun'laî de indiferenţa S()<)ÎCtăţiî pcnt:n1 11larite
genii . Vise..'\ză averea:
Oe,ar vrea norocul şâ-n)i zâ.mbcnscA
ŞI •li cAştig I• loterie,
Aş duce-o vl oţA 'mp[rătească.
r\scuns sA no se n1ol gâseascâ
ln timp de uni liin\li vie.
Neavând-o o simulează. lncă dela r881 işl m obila aparta·
mentu l cu fantezia. Drept cameră de culcare lşl alegea • patru
pereţi, tapetaţi cu atlas albastn1 ca cerul, care, clidea tn cute
onduloase de-a-lungul lor, separat pc intervale cu câte o tor-
sadă de fii .:ar~ sc termina printr' un ciucure format din mici
mărgăritare•· Cutele atlazului se strângeau în centrul tava·
nulul !ntr'o domă fluturătoare. •Patoi, era !nălţat pe câteva
trepte, faţă ln faţă cu uşa qe intrare. Scund şi cu rezemătoare
răsuci ta cu eleganţă, lemnul său de trandafir, d ispărea pe
jumătate suli valurile unui polog de Bruxelles ce-l tn(ăşur"
ca. lnt.T'.u n r1or diafan„ In unghiurile odăii, c;\te o sprijinitoare
de aban.o s lucrustată cu .fir de argint, şi incă.rcatli. cu vase de
porcelao, conţinea plantele cele mai rare şi umplea aerul cu
nişte parfume lmbătătoal'e •. Lampa rotundă, formată din
plăci cle sidef, cobora pe două lănlişoarc de argint, dând seara
o lumină lu nară. « Intre două ferestre, o colosală oglindă de
Veneţia, cobora din tavan până jos, în pervazurlle ei d.e argint
~i. de partea opusă, apărea în artişticul său cadru. de bronz,

Snlottul lul ~fllc:,cd O n$ ki
admirabilul cap d'operă a lui llziano, reprezintând pc
Dana~. ten tată ele Jupiter• printr'o ploaie de 'a ur. Pe • o
mţgcioară de jasp, un orologiu de lapis-Jazuli se !nălţa
grandios, bătând orele lntr'un timbru de cristal de stâncă 1.
Pe jos erau tnlinse patru pici de tigri de Bengal cu ghiarele
argintate, cu ochi de onyx, TUbin. briliant şi srnarald. Fo-
toliile aveau ţinte cu capete de diamant şi ciucuri de măr­
găritare. Două statui purtau pc cap câte o girandolă cu câte
12 lumânări transparente şi parfumate. Sculat tn acest dor-
1l1itor. ~tacedonski trecea s,ă...şi ia ~iocotata în sa]o n aş, tră„
gând o perdea de catilea. Acesta era sprijinit po coloane de
mărgean ou capiteluri de matostat verde şi primea huniI1li.
printr'un ma.re cristal dio tavan. Pe copji săi Alexis, Nikita,
Pavel, f..onst.antin, Anna (nt1me tn ge11ere c.Jc tl'latl-<luci ruşi.)
.îi strânge ln jurul unui _pon1 de Crâc"i11rt şi 'le împarte jucării
simbolizând bunurile .lumii:
« Pe11tru tine Alexandre, dragul tatei, fiul n1eu mal 1nare ,
iată un cal, - dar ce cal I E roib cum Iţi place ţie, şi nu te
11ita că. şeaua. lui e de hârtie, pc1ttruca eu zic că e ele catifea.
Şi nu te uiL'1. că această şea 1lu c cusu.tă. cu fireturi' pentrucă
eu tţi spuJl că sunt {Îret11ri J><: clfLnsa şi că e m11iatfl i11 a11r •·
Este de remarcat că acest om orgolie>:; p<!Ste marginile
il\găduite, plină acolo încât să pară un cabotin, n'are deloc
egoismul indivizilor înrăiţi de insuccese. El este un soţ iubitor
şi un pătinte sentimental, un bărbat plin do candoare dispre·
ţuind desfrâu l şi ruşinandu-se de indecenţe, care izbuteşte a
converti la sublima lui necumioţenio pc toată familia şi a•şi
!ace din odraslele sale discipoli fanatici de cenaclu.
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE - 461
cu 1oobjlc itlc.alc ţie eJ.
Ce va fi fost viaţa
lui Macedonski până la moarte? E in-
discret a cerceta. 1nccrcările Juj de presă politică. nu mai pot
avea. J1iciun ecota, existenţa i se desfăşură i11exorabilă tnq'o
indigenţă lustruită. Zicem lustn1ită, fiindcă asemeni oamenilor
de condiţie el nu se privcaz.\ de anume plăceri. Adesea. câlă·
toreşteln străinătate şi !n 1905, pe toamnă, se afla tn Florenţa,
în dru·m spre Paris. In 1910 mergea iar la :Paris, în r912 după
o şedere mai îndelungată !n Franţa oo oprea la Florenţa. ln
J913 era iar la Pads. Suntem departe de sărăcia tngustă a lui
Eminescu care n'avca cu ce veni dela Iaşi la· l3ucureşti. Mace-
donskl ·tşi creiv.ă o decadenţă de rege ln exil, ajutat po sub
mână de casele domnitoare. El e detronat din vechile aspi-
raţii . nu un proletar. Visu l bogăţiei nu-l părru;eşte. Loteria
dovedindu-se sterilă, poetul devine .invc11tator. Impreu11ă ClJ
1111 alt vizioJ1ar născoceşte şi·şi brevotea2ă ·u1a aparat de stins
coşurile,care trebuia să concureze Societăţile de asigurare.
E l face memorii vag ştiinţifice, ca acela trim.is Institutului
prin care încearcă a dovedi că Iunlina nu străbate vidul. O
astfel de comunicare este 110Jlu.rea unor e.xperienţe (le lal>0-
rator care trebue să li dat Io casa lui Macedonski sceno dintre)
cele mai paradoxale. Să ne inchi puim pe poetul cu must.~ţa
agreSÎ\'ă şi cu cravată t.ripart.ită, t1tconjur.i.t de fiii săi Alexis,
Nikita, Pavel, Hyacint, lu faţa unui clopot de sticlă acoperit
cu pânză neagră sub care se află o foaie d.e bftr tie fotografică I
De altfel Nikita inventase hârtia sidefată. Inutilitatea acestot
sforţări n'a putut să scape lui 1/lacedonski, om ln fond de spirit
şi plin de humor. Străluci.rea lumească era pentru totdeauna
pierdută. Atunci poetul cade fntr'un iluzionism susţinut doc·
462 - LITERATORUL
tr.inar şi ln care numai superficialii au putut vedea cabotinism.
De vreme ce realitatea se refuză posesiei noastre, să tntoarcem
spatele realităţii. De fapt, real ou e obiectul, real este su-
biectul. Băb:âncţea, moartea sunt 1. mi.t1ciuni •· Adevărate
sunt numai visurile noastre, Poezia. Macedooski, incredinţat
de eternitatea Poeziei, cade lntr'o certitudine exultantă:
Clar atur fi $Oare de.aur este. lnima mea tootii,
Şi pe cAnd rllmAne corpul sub d„Uuul cunoscut
Peste sufletu 'n urcare este greu ca să mal poată
Sll apese - amArăclunea din prezent sau din trecut, -
Clar azur şi soare dc-a.u r este Inima tne3 toată.
Locueşte 1nb:'o casă din Str. Dorobanţilor, existentă şi
azi, !negrită ca un cavou uitat, la etajul căreia ur<:i pc o scară
prea repede, luminată noaptea de un felinar. ln salon pluşuri
roşii, grefo, sunt aruncate pe mese şi pe fotolii. lJn tron special,
ideat şi pictat de fiul Alexis, cu trei trepte simbolice ale glo-
riei aşteaptă pe Poet. Pe masă ard lumll.nliri şi un Consiliu
de coroană nocturn, aproape permanent, al Poeziei, func-
ţioneaaă. Macedonsk:i citeşte versuri cu voce sepulcrală, tn-
văluitoare şi tmparte laude ditirambice şi inele cu pietre false.
Critica este abolită ca o ispită a noroiului diurn. Vorbele cu·
rente sunt Aur, Dian1ant, Glorie. Mediocrul Stamatiad de-
vine • un foarte mare poet •, • aci wl Lord Byron, aci un Al-
fred de J'>[usset, aci un Sbelley >, obscurul liamabatt, • marele
poet de după războiul mondial •· • Maestrul • se înconjură de
oameni de spirit şi de o gloată de pigmei, atraşi de generozi-
tatea lui critică, iar copiii lui trausformaţi .ta alte exemplare
Al. ?tfncedonskf, Nikita şi Ni11n ~1 . tn ziua s·osirii 11or.tul\li rlcJo Pari~ (29 lu11ie 1913).
macedonskiene fac pootii şi scot reviste tot atât de ameste•
cate. Până azi unul din ei. conduce Raza literară tn legături cu
Tananarive, Tunis, Ohio, Saigon, cu redacţie română şi redacţie
franceză. Un cirac publică tn Literatorul din r918 A.ele şi Do-
cumente spre a servi la monografia maestrului interpretând
bombastic nişte sitnple şi în fond indiferente scrisori de poli-
teţă. Maestrul ştie că va trăi ln veci şi că numai posteritatea
îndepărtată îi va da dreptate. Operele lui sunt nu arama lui
Horaţiu ci diamante, nestemate. Putea ca descendent al prin-
ţilor lituani să lmpartâ averi, acum împarte opere nemuritoare:
Acl sw1t giu-..•aerc ce 'mpart cu dărnicie
Cristalizate Cost-au de mine 'u locul vle\li
Şi •n • 1>a lor rădrânt-am minunea tlneroţil.
Iar de-nrlil şlelulle sunt azi pe vecinicie.
Moarlca .nu-l spcde. O aşteaptă ca termenul dela care
va intra ln glorie. Moartea hii va fi moartea lui Dante, exi-
latul de către concetăţenii săi. Garda de onoare a llfacstrului
joacă Inconştient sau voit această comedie şi orice atingere
adusă Divinităţii lor e sancţionată. prin procese verbale re-
dactate de o comisie ad-hoc.
Maccdonski m.ai avu totuşi o scurtă criză de veleitate.
abdicând dela n.o bila .lui eufode. In timpul marelui războiu
•sârbul • Dumitru Maccdonski se redcşteptil. pentru a doua
oară tn el şi-l făcu să aibă o atitudine, oricwn s'ar explica,
penibilă . Tined fără chibzuială, fii de ta1nilie, ca şi el, ll tra-
seră aooi tn comicăria unei acţiuni politice. Mao.edonski are
aerul de a spera să intre ln l?arlameat şi de a pune în sfârşit
: ,.
·i:::;..
 ISTORIA .Ll'feR~TURll ROMÂNE - 463

la cale destinele României. Moartea vine să-l scutească de F'ioru-atuncl mtli petrece
aceste impurităţi. Incoojurat de fil, el se stinge cu aceiaşi Rece
Prin piept ca un ascuţii
ţinută regală cu care trăise, neuitând, ca poet al trandafirilor, Cu\ll 1
sA sfârşească cu o vorbă memorabilă. l>iindcă nu se gă$eştc •
trandafiri, fiul său Nikita fi aduce parfum din aceste flori şi Noaptea Unii
Macedonski tocbide ochii, cerând: Rozele (27.XI.1920). s·a ft\tlns;
Luna plinii
Ceea ce este uimitor Io această existenţă ce pare tipicii S;a aptl.n s;
pentru rataţi este de a constata I.a tennenul pe ca.re-I prevt•· Mio şi mOJ'e
zu.s e vizionarul, că nu minţise: fusese lotc'ade'vllr un mar(' P_estc mart
poet. Oe-admirore
i:: cup.rlns I
După un debut, prin Prima-Verba, cu totul timpuriu şi
fără losemnătate, Al. Maccdonski. dădu la 28 de aui, ln 1882, Aceste lntoomiri de silabe dădeau lui Macedonski senti-
tntâiul său volum notabil de Poezii. La vârsta aceasta Emi· mentul că supunea tehnicei poetice dezordinea inspiraţiei
nescu apărea aşa de bine definit to tră$ăt.urile lui fundamentale, ~i el se exprima cu o formulă pe care ar primi-o şi clasicii şi
tocât lnţelegem numaidecât destinul lui J\iacedonski: era prea poeţii de tip Paul VaMry, dacă sub ea s'ar ascunde vreo con•-
puţin înarmat spre a lupta cu un uriaş, prea apropiat de ecou· plex.itate:
rile unei izbânzi ca să se poată alin1enta din reacţiunea spi· Ca să
l>nt câ1npii cu_m rac 11cbunii
rit.ului public la tirania unei singure lire. Ntt se tnni ponte ca să mă •11vliţ • .•
.Programul estetic din prefaţa Poeziilor apare azi naiv. Al\H să umble clilărl pe b~ţ ...
Poetul se cădea, după Macedonski, să urmeze • Şcoala Neno· Genul 111et1 este al J(fl/iunii l
rocirii • şi fără să fie • plâogeros • ca Lamartine, să lodepli- Din păcate poezia este tocmai t btttere de câmp ' · « că.lă­
nească marea misiune de •a !nobila simţirile şi de a biciui vi- ri re pe băţ> însă ln forme stricte, simulând ordinea. 'Poezîa
ciurile •· ln Sfârşit se slăvea • Poe•ia Socială•, cu ideea că arta socîallL > consta din obsurvaţii etice uzi cu totul nelalocul lor.
• trebue să-şi aibă Teflecsele el asupra societăţi i Şi epocii•. Ocnaşii erau deplânşi,. osândirea lor fi.inel socotită drept t111
• Sunt frumoase versurile marilor noştri poeţi, dar ce iui- abuz (Boliac redivivus I):
SÎUl)e tşi tndcplinesc ele şi cu ce ne folosim citindu-le? . •. >.
Rezultatele doctrinei sunt detestabile. Macedonski ajungea Statul e o Uc\lune, iar drepl.Qtea, strQmbăl.Qte,
să preţuiască pe ridiculul Carol sCrob, căruia li cita cu laudă Care rlnco omenirea dlntr'un hop tntr'un făgaş J
aceste inepţii: Căsăt.oria civilă apărea ca o minciună convenţională. o
formă 1ngltiţind fondul:
Aş voi din piept să-ml scol
tnima cu dor cu tol Iar când suUetu·\I c'un. altul !Ară preot s'u legat,
Şi s'o pun ln pieptul tău Faptul t11 coneubi11agiu este 'ndntă procla1llnt.
Ca să simţi ce simt şi eu I
Cu accente eminesciene, din !11tpii·ral şi p„oletar poetul
veştejea veacul:
Totuşi, !ntr'un fel. poetul se a.fla. pe o poziţie mai înaintată
decât a timpului său. El avea un progran1 şi o şcoală, ln vreme Sin1ţirl 111icl şi t11guste din epocile noastre
ce Junimea se bizuia po cllteva puncte cu totul generale. lleslule generaţii .t11 scutecele voastre
L~-aU tnf·ăşat, şi ele, tot pru11ce au r'litlll:\:o;:
•Şcoala• lui Macedonski, întrupată lntr'o revistă şi lntr'un .!\J secolului nostru cu secolul din urn1ă
ce11aclu, se inspira din acea parte a parnassianis111ului care 1 Voi su11teţ1 contr>romlsuJ sp.re-u fnce u1l 11ou ))~S:
prin E . llfanuel şi Fr; Copp~e, se cobora la simţirile poporuluJ, J"ăcutu-1-aţi? . . . răspundeţi, clici •• curmn
cultivănd mila şi dreptatea. Este caracteristică epocii de ŞI celt1lnlt de-acuma ridic~ al său glas I
după înfrângerea din 187T a Franţei, întrebarea asupra • mi- To tul i •u pilrea. întemeiat du 1>lăceri crase:
siunii• artistului. Formal, 111acedonski era ln linin lui DoUn-
tineanu care ceruse şi el o versificaţie riguroasă, dar pactiza Unul naşte, altul moare. unul râde: altul plânge,
ln•li·•l omenlrcl l1oastrc lm1s şi „ „ rnrştt ruaiu
cu acelaşi parnassianism pornit dela Romantici şi mai aJes S~ ' 11vârtcşte- f1nprcjurul u11ul SÎJ'1gur !iCOp fll lumC:
dela Th. Gautier. El cerea cultivarea formei, spre a ne ex- 13untzl tralt1t
prima în termeni vechi. Repudia. licenţele poetice, rimele ne-
~ro-ouli'n genere al acest.or coo1puncti este prozaic. Sllnt
complete şi mai ales avea o teorie acustică:
.şi cnuJte bolinti11earaisme, imitaţii ·prea servile dttpă ~iusşet
•Fiecare literă din alfabet-zicea el-reprezentând u11
{fYoaplea d• Se-ptem/Jre, NQaptea de f<"1ie), poetii patriotice,
ton mutica!, a m făcut asupră.-i un deosebit studiu şi la timp,
fncerc.'id ele psalmi de un interes foarte disparent.
va forma un volum care va fi citit de aceia câţi iubesc 1nuzica
De pc acum se ridică insA o temă care va înUltura mai
poetică•·
târziu pe toate celelalte: aceea a autorului vrăjmăşit de soartă
Esenţial este acest lucn1 că Macedonski afirmă cum cf<
~i de inamic.I implacabili, a Poeţilor to lupt.'i cu nemernicia
•poeţii ou se improvizează •. •Toţi oa.~tem poeţi, dar nu devîn
co11 tc1llpOranilor:
poeţi decât aceia carii se formează prin ~'tudiu .. .>: Formalismul
acesta e cu totul altceva decât grija de formă a junimiştilor, l)t: sufcrin\i, t•i .sunt cxc1111, lt•
Maiorescu supraveghia linJba ca mijloc de exprimate şi când t:iln<I 111or li se ridjc;_\ lc111plc
poetul avea ce spune ti cerea numai o expre!<ie adecvară. r,\ Şi rnlnice slnluiel
lu vi::t\tl t11sâ <lu.c o cruce
Macedonski întâlnhn intuiţia unei poezii de pură verbalitate ,l:>c ~arc toţi, se '11t.rcc s':.ipuce
şi dacă nu altceva mai complex cel puţin ideea scumpă lui Si\~I r:\stig11 ească '11 cuie I
Gautier că versul ln s ine e un factor de artă. •
Vr:'\jmaşii n1cl sunl 1nul~i ln nun1l\r,
ln Pouii se remarcă numaidecât o marc căutare tle for01e. 1\1ulti cn 11isipol 1nfirji
Sunt în culegere tot soiul de metri şi de strofe, printre car<· şi ŞI g'rca povară port. pc 11n1ăr
acrobaţii imjtate de folul acesta: Povara dis perării I
464 - LITERATORU!.

Reacţiunea omului la atitudinea societării este formulată De ar n sâ-1 crezf, adese.a cAnd luna prin fereastră
neted: lmbracA· 'n aur zidul cu raza t i mălastrll,
ŞI 'n brout bate-orologiul de doullsproicce ori,
fad de rele, - Raiu dr bh1e In ·ultima blltnle ~ miezului. de noapte,
Este inln)n <lin l)•Ule f Prin 1lli1 pe scări, prin curte, s'altd confuze şoapte,
C1l1td Iubesc, - iuhcscl Şi scutieri, rn 1nână, ţJn cai. rânchezAtori J
('.i\ncl t1rlse. - ur-l.şc 1 I s'R 'nt41nplnt asemeni, tn Sala de serbare,
Să vada sub cârnlne. că arde tocul mR.rc,
Şi nobile.le. chipuri, din cadre cobor1nd,
Abja acum, străbătând retrospeetîv osuarul Poe:iilor des-
SA.-ş.i scnture dantolll manşetelor. de prafu.I
coperim ln morman câteva schelete care stau ln picioare. !n
Ocne11 ne opreşte viziunea fa-buloasă a unei grote haotice.
Pe care I·• pus UmpuJ şi 1-a lbsnt vAtolul,
S1l vie s4 •C uite ln ochlll lui pc rAnd I
văzută cu acea i1nensitate s\reltă şi ornamentată de stil rococo
cu care contemporanii lui Dorc! şi Nanteuil ilustrau poveştile De pe acum surprindem delirul de ascensiune prin poetie.
orientale: euforia paradisiacă (La Harpa):
De te uiţi ln Jos pe gurA, cu l'a Iodurilor poart§. RlisunA a meQ Harp§ sil sbo-t fu alte sfere,
La. privire \i s'nrală un abis nen1ărginit I Să ias departe 'r1 unnft plăcerile eren1ere,
Sute de lumi\nitrelc llr,.lresc lnegt1ratc. Si\ mă .ridic de-asupra acelor nori de-ntlaz,
ŞI dln fundul ce 'ngrozeşte, strllblltilnd. i>•re <i1· ll •Ic. Să merg pllnă "n eterul cu lncrin1e de stele,
C'aici. una lilngil alta Z."lC riinte vinovr1te ŞI sA'11tdlnesc l:n cale-mi oomeleJe rebele
Cu vicU1ne: jnfle:rate de destinul lnamlc I ro:r rnte purpuroase sA-1nl pule J>C obraz I
t11si'i dacâ chJnr lumina până sus abia pătrunde.
Sgomotul nl>ia ~!aude ca un vuiet subteran, Nou tnger. - de·a:i vr·ea nripi sd·n1I dnJ~ - eu nş ~t.rA.baJe
Cu. lin~ trnpraru'lâ mal Sl)S d'Ete:rnltete l
ŞI multlpJeJe ciocane ciiror stt\nc!I le rlispun<le Aş lohAma la co.ru· nti planetele pe rând,
Cad p'âl Sădi ~te1u de piatrU, şi t·cc:'ltl c'u.o mur1nur van I
Ml -•ş Jll.<lo şi de oameni şi de Oumnezcirt,
A$ ri tnai rdu cn Iadul, mal bun ca o zânlbire
Din nefericire consideraţiile sociale strică .i mpresia fanl,;'\· Ş'nş tace-o lun1e nouă dh\ to.111lcul meu gân<l I
sticului, acel extaz io foţa comorilor diamantine ce parc a fi
nota tipică a Iul :!oiacedonski. Un scurt fast li aduce v\7.iunca li e deficient tnsă lui Macedonsltl simţul limbii. Exactă din
(antomelor din Castelul: punct de vedere gramatical, deşi cu unele ciudllţ~nii ( <Mhii,
m'eichii) , limba lui română pare tnvăţată de curănd. Poetul
pu:n e uneori cotoare de io1aginaţiune, dar sevă a cuvântului1
gustul acela deosebit, inefabil, pe care-l dă vorbirea unui
graiu vechiu, constituit, n 'are. Maiorescu pricepuse că tntâia
emoţ ie poetică 1ntr'o literatură este aceea rezultând din ori-
ginalitatea limbii tnseşi. Interesul lui şi al tuturor contempo-
ranilor pentru problemele mai fine ale artei, pentru direcţiuni
şi şcoli e cu totul redus. Cu consimţirea celor mulţi, ll1aiorescu
va cere doar tndcplinirea unor condiţii de temelie, aproape
sociale: adevăr !n simţire, autenticitate a limbii. Şi fiindcă
limba. română se prefăcea. mereu odată cu complicarea gân-
tlirii, atenţia critică asupra expresiei a continuat multă vreme
după aceea şi. lncă mai dăinue. Eminescu, Creangă, Caragiale,
Slavici, Coşbuc, Goga sunt toţi constitultorl de limbă. lite-
rarii, au toţi •farmecul• lor curat linguisti.o. O limbl mace-
dortskiană însă nu există .
I n ce consta 1 muzica poeziei? •· Macedortski s'a complăcut
a se socoti precursor al simbolismului, al l ui Ren~ Ghll Io
deosebi care ln Traifll d" verbe (l 886) făcea. o teorie cam ob-
scură a instrumentaţiei verbale. derivată după el din lucrările
lui Helmholz asupra armonicelor. Aplicările celor doi poeţi
sunt Intr'adevlir cam asemănătoare ~i duc la un vers liber
stăpânit de o nouă ordine interioară cu (Taze mai lungi sau
mai scurte. ca tn .n1u ,zică;

S!Ariimăturl de urne, - ori unde, -

lespezl de mannoră mari.
pletril tonerarl
subt c•rc tac atâţi lcglonru:I,
iată 1'1lnovul; - Jn c1 s·nsct1ndc
potopul de seco1i t·recu\i.

Versul liber {cu t ipica 1nlllturare a majusculelor) era creat.

Macedoo.skl numi to.ai târziu acest vers v~rs siniplionit sau.
pYoteic : i Vers·ul $i1,1.phonic - afirma el - ·t rebue. roai fn·
tâiu sll. nu fie ceva voii, şi să facă corp cu ondul1lrile simţirilor
şi cugetărilor exprimate, cu urcările şi coborlrile lor. Rupând
cu monotonia calapodului. el trebue să fie o formă de o ela-
Ultima locuinţă • hai Al. M•eedonskl ln Calea Ooroban\llor, <<>li cu s ticitate rară şi care să îmbrace fondul, să l se adapteze, cu
acttialn str. A. ~fncedons ki. supleţa unei mănuşi. .. • · Nicio idee de transpoziţie, de
 ISTOR !A J, IT!ffiATUF\Jl ROMÂN]::; - 466

audiţie colorată n'a trecut prin capul J>Qetului, foarte inapt la
spect1laţiunl de orice lei.. Criteriul lui era pur auditiv şi s.c 1n·
temeia pe o ob:;er vare hnbrăţ.işată de toţi lilologi i dela Dembo
pâ1lă la Gr a.n.u nont, aceea a OX]Jresivităti1 so11urilor. J11câ clin
vremea Rena~terii lkmbo studia 111 Dnlli• 110/gare 11.,,~"" <for-
ţcJc tl1t-uror literelor• şî COJ'ISt.a.t<"" că. u11 ' 'crs csW l1llr' u11 lei
sau altul după calitatea 51rnetclor constitutive. Cu o con-
cepţie asemănătQilre, ?vlacedons ki c.~den. mai degrabă în 11nr>-
matopeele de tip Bolintineanu '
Un un, - dând d'onl. leag'ra11, d'nn - d'oni vtini
O'atuncJ, un la11\ tntreg .s'n fornint.•
O'atu11ci de când tn groapă - 11 intrat I
Ur1 an,- dând d'ani. leag•nn. d'an. - d'uni \'3111.
n•a.tu11cl un lan\ tntreg s'a forn1aL
Asta era • l nruormântarca şi toate s une tele clopotului>,
un !el ue I. es elodies de Rebel ln câmpul poeziei. Pe Blirgcr
11 imită pentru onomatopt'<::
·rra1>·trap~ lrnp, t rec caii 'n
C.:'il:.1 rcţll ' 11 \•:1h l t u glu g~ I
gloria eternă pe care Q vede ca o cxistcn1ll. coruscantă şî ln·
tr'aripată. 'M acedonski este acum prerafaelit şi dantesc, ado-
râr1d nu o ~1tadon11&. ci prop.r ittl lui Geniu vâz11 t ln Em1>ireu.
Ati1ta nestrămutată credinţ.'t, atâta lueraticâ ceremonie de
a1atooo11~acrare, tntr'u11 stil li.tt1rgic de o nlă1ldrie ioncce.sil>ilă
slârŞ(!SC pri t1 a impune. J\1accdonski se declarfL lrnpărat şi
joacă. rol_ul j 1tlf>eria.I cu o ţi11t1tă J'°ate actorlcească, dar sub
dur.tta scenei, magistrată. ·roate momen tele jubilante ori tra-
gice legate de misiuf1ea de J.•araor1-Sacerdot.o s t1nt lTatato cu
o mare undă poetic.'\, to ciuda m ultelor smârcuri de proză.
Când mulţimea neghioabă tl i nsull:ă, Poet ul ddică preotcşte
ochii la cer :
Sub pulberi de nur
Sttb Stele, flori scfu1teet.oare.·
Cc: şUIJi pot ri p redon1nilof;1 rc,
Şi ce dest in l>nluur?
Of cer, nntur.ii ,
O I Uuu1ucz.eu, 111ister albaslru,
fugă; M'ol rldlca.L peste <let.astru,
Peste blestent şi ură.

fn • L upta cu toate :>u netcJe ei • voeş!Al să producă • fan-

farele b'â~1biţci p·r in ciocnirea i11tenţionnt:l a !)l111cteJor ri·râ-
ri-tli·ro şi a stmcteJor /a„f(l•ti·f.l' •:

Cavaleri;
114r ira-alo lor rânduri : - Hedeştcplal'a
Tita11lca frunte a 1nunUlor n11Ucl.

Mari copilării tn care Maccdo11ski se lăsa iluzional de

sonoritatea sepu lcrală a g lasului sA.u I Clare s(ârşiwl vieţii
poetul c;!eclara că el iubise totdeauna versul. clasic, respingea
«poezia si1nbolistă • or:i deald~n tă ca • i.1nbecilităţi • a.le •celor
inculţi sau căror le JÎpse~te şi cult11ru şi a1tzul 1nuzical •.
la Excelsior şi Fieri sacre, romantismul d e t ip l3_}1ron-
)1usse"t so amestecă cu uri parr1~ia11ism n111lt luai _pictorit şi
cu ecouri de simbolism şi ln Nopţi cu Coarte multă discursivi lato
eminesciană. E xotismu l asiat, solemn tn stilul Leconte <le Lislu
(Ospd/ul lui Penlaur) sau fragil, tn stilnl lui Hererlia (Nfpqmtl)
Slrnt par11assiene. nevrozele~ ex t.-..zele, ma.ra.sn1ele, tristeţile
p luviale s 1JJ1t simboliste. Cântsc11J ploa-iei aminteşte şcoala
flamandă :

P lo111l, p l ouă, -
.Ploull cât poate so ploull,
Cu ploaia ec c::-ndc, m'upusi\
r)urerco c.:ca veche, - cea 1u1u11 , •
.t\fnrA e t rist. ca ,ş i 'tt casii, -
PJou:'\, - ploutt.

Ecourile strd~r10 s11n l uşor {le $t:a.bilit. Oper<l iosă a11arc

unitară. recJusA < 1cu-m aproape ta o sir1gură. tcnlă, abia sct1iţ<1t1'~
tr1 pqşzii. Poetu l e s11b trăsnet. to·v it, sfâşiat. J\c-i el ju tă. râz·
bu·na:rea cea mai cn1ntA Vf,:act1l,11i 1 aci rezemnat la ideea dc-
sti11u1ui fatal al oricărui poet se tnscni11ea2ă şi se ab~trng1,.:.
Nu mai este un 'poet• răstignit, este P oetul; Geni11l l1ct11feles
de c-0ntemporani. Ciudată relaţiei Scârbit de mediul său Emi·
11escu se simţea Luceafăr, clesgustat de gfor ia nedreaptă după
el a lui Eminescu, Macedon~ki se sia1te :ş i el Ll1 c.ea făr. Nu are.
de a face f)UllCt\1 1 ele 1>1<.."C<"'l rc: ct;Oi:;t, S11ferinţa ( ii11<.l ri:nllij
poetul se ridic.'t la rnodul u11ivcr;;al al durerii. Fără p r0Ju11cli -
f.alc. ~taccdon~ki ar fi u 11 C..'\l><.>Llu riclit:u l, JJlln t11~ă t.IC o \'Î-
braţic de siu(.: adâncă el tşi co111p1.1ne o n1i·lscă tragică de o ex-
traordl11:tră expresie. Sacerdotal, clec!runatoriu. cu u părere
despre valoarea şa nebt111ă, !Si111ţi11d11„se di 11 t!senţa auruluf, 'l'rollul luj !llae;cdonski.
djamantelor. eter ului, divinităţii. poetul ~ extaz.iar.ă de IJunouri llost rt\nd 11h11la.f$ t'I (iQ A luxis lilacedonSki.
466 - l.ITEl\ATORUL
1\I, ~fnccdonskl: Desen de 1$er.
Aducttndu•şia.minte că e prini. pvetul ascultă din stop•\
chemările neldmurite ale pretinsei lui stirpe, se simte Czar şi
"" a!undă ln imensitatea stearpă:
ln acea 11\lbttlcie de pustiuri 01tduloase
Ir' pleloa."6 CAic t.re.cutuJ. corp şi sunet mO cufund,
Ull o vlc•IA 1mArfU de ultragii slngeroott,
O reoqlcrt lnlreajţ~ tnlr'un vis tot mal protund.
Veştmintele lui sunt fireşte ale 11nu1 lrupârat, ale
individ dcsplrţit de vulg:
Din rco.1 leşit otarA nu moi eşti ca orişicare „.
·re 'rtz.est.rezl cu mAneel roş.li la tunlcA dt taliu,
Chlptf, nnlt. cu stemA. •n fru11te pleci pe visul t.Au cl\1'1re,
ŞI JC ullA, ,1 se ultA mlzerabllul destin.
S<lroblt de inimiciţie, el se simte David, regele. lu psalmi
cu at.At nlt\l remarcabi li cu cât sunL <le o nlai co1nptcxă si1n ·
plitatt!. asemeni doar marilor poezii erni.Jlescicnc:
Erom puternic lmpilrat:
Prln sull•leucl poaie,
Prin tlnercie, pdu mbdrie,
Prin chip de tnger tntrupat.
~JI se '01plinea orice dorin\J.,
Era o lege. a mea '"OinţA;
Hftd•am dt orice d~minle .. •
Prin suneteascA poezie
Do1nnto1n de soa_rt..l ne •nctr-cat.
Ero.m puternic lmpilral.
Dar c:Und ln1păratul lnger se vede copleşit, el e mirni de
sulcrinţa lui umnuă ~i tntroabă pe Dumnezeu, geniul şt61u.I
lotdcauna de vorbă dirccl cu Divinin• t.ca:
lcrtnrt l Su1tl ca orice 001,
1.t'a_m lndolt <lc-.a ta pulcre.
Am rn.s de sfintel e mistere
Co sunt fn tlecarc-alom ..•
Iertare I Su11t ca orice om.
Sunl llc~osul pesle care
DncA se lasl o 'ntristan
Oe toţi se crede prigonit,
O:ir, Doa11111t. nu m'ai p1'nl:sll .. .
Sunt on1 co orice om - iertare..
Cu tot începutul aparc-1tl trivial. lVoaptea de Noe-n111,Îd. se
alimentează dU1 aceiaşi as1>ira.1 io spre: lumină rctolvată către
sfârşit în versuri de J1euitat, vred11ice d~ u11 -1\Jighi.c ri :
Simţii atunci ln 1njnc o repede scl1l1nbarc .. .
!'Arca că m4 duc lngerl pc·o dulce l•glnare . . .
l.ăsâJ1du-111I tuvcllşu_I Jn vtcrrnll dln 1normAnt
t.>luteam prin al n1cu 11urlcl, nlai 1u1 de·ucest pâ1nâ11t.
Eran\ tnipln.s d c·o for\A şi Lnlnlcd fi 1nnre.
Şi ari.pe de vtaltur rll1>indu„n1A tn t1hor,
Purtat pe--o rază n1bostrA - CQ i:azo de uşor -
tn ca.sa părt1\tco,scA, 111ulet 11~ rve de slei"·
Intrai pe o fe.reastrA. prin ner tremurai.
'l'rccul cu o surla.re 1>rh1 p4rul maicii 1ne.le.
LuclJ to douil luc:rl111I, şl rulea Pll--O urmai:
Era u11 sbur tanta.stlc, un al;or f4_rA de 11un1c,
C.# zborul lui Mauppo I"' calul său legat,
ŞI ltticrnm pe v1oluri, fi colindam prin lume,
l'urtat pe unde corpul odat4 ml·• dilcaL
CAJnpijle- Intime pAtt:au nişte nl\luce
Şi Dunărea un şarpe
dormind peste eAmpil,
·rot omul o run1irA cc uafle şi se duce.
lor munţii cel glganllcl abia nişte copii:
O pat;j ccnu~ie 111 JO$ul rueu 1•ornlA.
E lnarea enrc: \!t.clnlc cn pânza e: •ncA.rcalâ.
Lumea toată sc spirituaJii<ază şipoclul ciintă cu o strru1ic
şi m11„icală stângăcie o lnt(l din Arhanghelsc ori un Arhanghel
lată:
lu Al'chungcl c t> rotn
(:u ochi l ung1. cu gcoe lunsti.
:'\u J>O\I ~ hlpul •A·I tllunj{I,
ln1'tt l\1'lfcl <Ic clucl"ta
G4 • 11 Arclu\ngel 111l e folii.
O µuter11icA eutoTiC cupri11dc pe poet ca.re la ivirea pri·
n1ăverii se s.imte rcn.lscut
Se poate crede cl vrcodntA t t e toe sacru se \1a stinge. -
CA11d truoza ca şi mal naJ11te fQJJltllC frunzet ce atu1gc1
ClJ1d stea cu stu ,·otbqle 'ta culmea dfamantatulol abis,
Izvorul dnd s'arglntue,te de alba lună care·I ninge,
110111
CAnd sboar~ lre•mole do aripi ln !undui cerului desd>ut
\'estatelor, daci 'nlrc oa1ncnl sunt numaJ jalnice nevroze.
I\ cerul tnc-.A plin de stele, şi cArn1>ul 1ncti plin de roze,
ŞI pAnâ astăzi d.in naturA 11h11Jc11 n'a lmb!ltrAnlt. . .
Iubirea şi prietenia, dncA-011 njun• uldllrniclc,
Şi dacă ura fi lr-A.dorca vur pretlo1nnl tn vecinicie . ••
Veniţi: privigheloarett cAntA, •I
llllocul • 'n.l lorlt I
Noaptea do Det-81111.Jrid ou ''cele veşnice re1>etiţîî., care s u11t
refrenuri liturgice, e capodopera lui Macedonslci, poemul d e·
lirant al mirajului:
Şi ci e emirul, tl toate Ic are. „
E lânAr. e fa_rmec. e lrA.snel, e. ttu.
Dar illt1lc ae al inte rural dc·o visare ••.
Spre _.\ teka se duce cu JU\11dul 1nereu.
Şi 'o fa\a dorinţei - ce este dlspatt -
Iar d • •mirul, ţi toate le are.
Spre bătrâneţe poetul vede lumea desc:ărnată, rcdus.l la
esenţe şi sunete (uncie drn aeeste venuri 5u11t totuşi mai vechi)
Elogiază harpele, nestematele, candi1ii nenufari şi tn general
florile. Sufletul lui cântă ca uuhurile din Paradis:
Ctar aiur şi sOIU'U dc-nur C$l<: lnln·111 n1ea loalU,
ŞI pe c.A11d rAn10nc oorJ)UI ""b desllnul cunoscut
Peste .sufletu 'n urcnro. csto .:rcu co sli 01al poatl
Să apes~ a_ n1Arl'lclunea din prci:cnt snu din trecut. -
Clar azur şi soare de·our t ste lnln1:t rnea toatA.
F lorile JI lmbată'
ln crini e bc\lo ce• rar~:
•
E vre1nu rolelor ce n\or.
 ISTORIA LITERATU RI I ROMÂNE - 467

Dorinţa de moarte ti dă extaze, C\1 sentime1ttt1J co1l.fuziei

Intre viaţă şi nefiin ţă:

Ani să mă câ11\tortsc; ...

Sunt (1,1rnt ea rlc Is pite.
Să voiesc, ~ă 11' 0 voiesc
Spre \inulurl nc~fl nd il c .
•
litt c tinosc Ul'I loc retras
U o.J e n.i me11i n'o să 1>ontol
Să urrnczc-al 11oslru p;\s .
•
Sul• n soarclt1i h11n i 1a~
Şoa1>tc <tm!Jlll 1lrln 1!f§din21,
1~·111tur 1 sboară sub cais,
llătrl\n e\,Ca c un vis.

Ac<.-ste sc,1rte poem.e ce trebues-0 mt1T0111.rate ill to::ttă luJl~

gimea inefabilei lor simplităţi, au un susur de fântână., Analiza
le sfărâmă. Ca Horaţiu, Macedonski !şi face testamen tul, atri·
buind poeziilor lui trăi1Ucia nestematelor :

Sndft_nd Q doşm:lnicl pornire. omcnC...'\SCi\.

ŞI stAnd lntr'o lumină menm mni • lră lucltA,
Să piară n'au vreodată şi nici să 'mJ„llrAncasc.1.

f'llră lndoială că Macedonski este un poet inegn.L Luat in

toată climet1si11nca, ci nu suportă CQmparaţia c u !~n1inesc11,
poet profund şi mai a les poet naţional. D;,tr pesi1nis1l111l1li ctlli~
nescian, 11imeni ca el i1u i·a ad11s o replică mai trăită de în·
credere tn. absolut. Câw strofe din opera lui Macedonski re·
~istll, sunt a le unui poet mare, tot ruia de marc ca şi Eminescu
tu punctul cel mai !nalt atins. l\laccclonsld nu putea li !uţcles
decât după formaţia limbii şi după ce o satisfăeătoar" evolu ţi.­
poetică scotea opinia publică din prejudecăţile cureute despre
poezie. ln t91 2 câ11d erau toate co11diţ.ij lc rcal)ili t..1.rii, poetul
Nopţilor a fost vag priT.at de critică, iar azi foarte mulţi ;;crii-
tor i co11tet11porar1i iJ irl tâmi:>ină. cu dcsarnăgire pentr1J vecl1_in1ea
lui, pentru lipsa lui de actuulltatc. Pocda modernll s'a pierdui
tn n1ăru11ţişuri şi ~acedo11ski c u n i:x.>et de <.~ripi ma:ri , do _p atl1os:,
de a ltitudini. Ceva din solemnitatea strălulgerătoan:: a lui
Dante, din sălbăticia lui Eyron, djn JOvia lîtalca mistică a
lui Blake, trece frLră a a111nge la desăvârşire îu poezia acestui
straniu pretins cabotin care se pare că va avea destinul. pe
care şi„J prevăz11se singur:
Dar cA11d pu.lru gertern\ii 1u:ste n'loa-rtea mco. vor tTece,
Când '\'Oit• fi <le--1111 ' 'eac aµroap e oase şl te nuşc rece,
\ t\ suua şi pe ntru ruiuc a l dre11 tJiţll ceas dc1>fin
1
Ş'n l 111cu nume, prl11Lrc '·cncuri, tnăltântlu ·se st•ni 11
Va ' 11flc.ta ~a o stii;1natii neghiobia du ş111ăuc.ast";<1 ,
t:A.t vo-i:· fi ln lun1e inintl şi o Jume ron1â11cascft.
l''roza Jui A·1acedotlski este exclusiv r)octică :ji Când se
sil~to •ă romanţeT.e, rezu lt;ltele sun t. meschine. Cavalerii fro-
luan1/ul (spre a nu mai vorbi de Costică, nuvelă originală),
un fe l de cro11ică socială ( J."i11.l voY.n.ic(1/1t.i. ft'f:i Jinca·AdrianJ
La dauâzed de ani. Ca~ul l11t 1°l'/a11ol~ Ckşanu) no izbuteşte
Sci. intereseze decât tntr'ua si11g11r -pu11ct, acolo u11de se face
portretul by ronian al uuei femei :
• Ludomirn putea , ,; trei>cli dur drept o lc1uelc din societate.
ntnl ales cA nu era l>ărbal care.su. 11'0 :tdmlre şi să 1i'O dorcnscă cAltd
o vedea tncil11d tn am.u rg,11 SC!rit 11e şosc:H110 Cl1iselcC, n1nl adesea
ori clilflre pe t111 cal sălb Atic til iute, decât rilst11rnnti1 1'11 cal eA ŞCfJ ~u .
• E:a părea atoJlc«I_ o Adev51'oll1 uiilucn dlu pt1slcle t)11garicl
cu w n1na ei lle păr 1't"f{JU ce bâtco îra olbnstru ş:I cu mijlocul ei suh ·
\lre, strâ11s tntr'un corsaj de caUfco verde ' ·
lJ11 nt11nărde • n11velc fără OruJ'teni :t, adu11ate apoi în CarleJJ
de tt 14r sunt nişte naturi n1oarte şi tablouri tle atelitlr 111 maniera.
111i 'fh , :\man, c11 n1t1Jtă ex1>oziţie de 111c>bilier şi colorit vi11.
Că1tltita-rt~J J1u-i d<."Cât t11'l -pretex t pcntrt1 a co1>ia o catagrafie
de lucruri zălogito:
1. <> roc11lc de salhllur ·1ucral1' 1111e valo.
li . O mnlotcn de ghcn11cs12l ccailirlu lnblănitll c.u sangeop.
11 1· . () p t~t'CChe tlC pnftt1l<• de nrJ.,'11\t suflat ~ cu aur, având fiecare
15, adi că ci ncis 1> rczec~ pietre de pc.ruicJe, la mijloc eu ci\le· un bob
de nl o1r~.;lril~lr, ndic;'\ t•n c..'tte \1110.
IV, O _rochie de cors r'embc ct1s1tl:l fn fl ori tln fir ; o altă rochie
de IJelal'OUsi.\ tuc.ralâ fn nt\le:lvttlc.
V. o JJCre~JIC: ele s rc~ ni ee de arglnt. ş f o brăţară cu <> pe.a trl\
111nru cie za1nfir.
(.:asa tzt, '10 ro este de ascnte.n i t1n muzeu tăc11t tn care
l11cru rilo vorbesc si11gure, evocând pe o m :
• Agăţnli\ de un st.Alp nJ pridvorului, se mal oii• o colivie ln
care t•ra o privighetoare . inr pc o '!lcartl ce ducea la uşa podului,
s t..'l ll.1 ngită l:-1 soru-e o pisic:"l A.lb ă cu ochî str!\lucilori ca. 11işte dia·
m :lntţ) ~nl b cuc.
• Dn,c;t iJ1lrol lu C!I Să, d~ti de pnlr ~1 odăj câte patru lmbră~'tte
pc j os cu scoc\rţe c u C.::I tlo tluri, 111 tel (le tcţe.
• Şi P• ziduri er~ u •coarţe I O poemă de covc>aro cu lc\ele cele
mal vii şi ln florile celo nlai fclurltc Intre ole. Paturi lurce:;1.I, largi
şi scunde ţ1~lcr11ut e lC >l tta covoare; t·rnprejur. firide şl <lulapuri
1>llne cu ciir\-l :i.a u alte lucruri.
• <:ri1·t lle sunt toate t>il nl(întcr\e : Vestitorul /ere ( rom(J11c§ll, gu7.cla
I.ul (:nrcalecl11, ~e nfl:l c.le~i;his pe o mescioară do Clllparos cu slc.terurl
cc csle aşezat!\ J)C una (!111 sofale: Ctl.Tltrul <lt âlrrbe .uxt ni Iul Helia.dc,
Altxantlria, Pooeslta vurbcf se ara.tă tnal ali\tu-r1 J>C 1)at .
• Pes.cliirf>, frun1os lucrate cu ·b orangic ş' cu nori de mutase
in feţe. at,trnnte tn piroa11c, dau ocol odtiilor: perdelele dela fiece
fcl'e.astra sunl <le llbel cn o p;\rle albastră şJ cu alta conabie sau
rO'ii•. marca mod:I do pc la 1816 pană la 1830.
• [tir pc 1ocscionru lucrat!i în sidefuri, ~ lături cu \feslih.>rul /erei
romdnqti, se m"I :1Chl pc o t i\\' l t~ \'Crdc tnl:l\işând ln poleieli şi ln
fe ţe, <lucere.a la senn1ic R Sultanului J\fahtt'l\ld. o mic{• ceaşcă rntr'lll\
7.nrr (lţ argint rliJ1 e~ rc cşo nroo1Blic11l tibur :tl UtlCi c::tfcle pe care
rar o rr1al f>ulca b<Ul as tăzi.
468 - LITl:>RATORUL
•Şi re:umal d.e- mescloant, trodl\lo11nlul ciubuc de lnson1le.
terminat la partea. s-upcrioar-J prlnlf"o rolosall lmomea de cblhllbar
legalii: 11t aur şi t11c:onjural~ cu peruzele şl safire, aşteaptli. aproRpc
stlni, bute.le. menite să-1 re1nsutle\c.-.sc4. şi si\ t rnple odnia c t1 ttou.rt
albnflrl "
OcocsuJ u11ui serdar est.e .l u.n.t ca rt1otiv tic folosire 11 unc.:l
palete bogate. ln faţa cadavnolui nsilicat ochiul beat de nu:in\c
al pictorului cxultă:
• Odaia lşl perdea lnfă\işa"'o funebrii: Aurul per,•azurllor, ru
t oate cA !negrit de zăbranic, fulgera cllpllc fnp·rcjtarul rnarilor oglinzi
ve11eţlanc. Una, reproducea ln luntlni.şul tl 1 adAncil Inei de lonurl
genernlc ce plreau C'ă.~I ~buri.se, cfiglo stearpă, tr-lsurile depArtott'
ale ser<larulul.
• Oor lnrglle buchete de lrundnllrl onngulnl strivi\! de otnmp1\
pe cAntJ>t1l negru nJ jeţurilor de <lnrl'tOlicA, - i1sonante şi vocall.7.i\rl
<le roşu -cardinal. - tşi rittnftu pototn rn1.>lccuJarl1 de eolori nril·
Loore şi v1l1vorau lutre arsc.11ict1I \ICrtle a l rrunielor crestate Io n1or.
gini <Ic ruglnn p::.1n:.\ntult1i de Slcn".
• Cu lOnlo nce.ste. 01ort.ul pc frunte cu o pe-celie din cc fn fC
mat cn1A1nntlcA~ tnuinl.a sub ponrlo cca lnrFti'l a vcclnic.lcJ tnconjurol
de IAcllllr co-I SOICJIUUUIU rllmAşl\cle . ' . •.
Poetul c vrăjit de atmll5fera de marc gală a morţii 5i de·
scrie salonul plin de rude cu o marc voluptate a fccrieulu1
• Dar 11l salonul illn stângo sltlel. rudele şi prietenii mortului
t11cepAnd 1!5 se ndunc, canapelele .şl je\ulllo 111onu1nt.1itole se frllJlO·
dobeou 'Ic cocoru\e şi demoazclt- ale căror 11taloco:l\Te se ridicau ne„
contenit CA fi cum l~ar fi n1ne11l11t.at '11' le dea fwlel4!: 11-Cstc cn1>.
ll!\rbntl, cu gl1ieronce. cnrl le treceau <Ic f(en uchi cu do1ul lnturl do
1nt\nA, se tnghcsulo.u prlntre ferestre fl\ cil n (IU ·Şl \ ti\nt cu ei\t(' unu d1n
acele l1t1cnJe plthl ril de PtlunJna cc par destinate si'i se lrnns1r1ltfi
din totA 111 flu, sau Cll Wtc un cili11dr11 \le castoT ncle:r.il cu do~11I
1nA11ece.J. FtateJc mortului, Ctl guler şi n1~iulşcil neagr11, hlcrhnn
cuviincios uft4ndu-.s.c la ceasomlcul (IC aur . • . •·
Pentru limba franceză Lr calvaill d• /'11, specie de imn
frenetic al simţurilor. e o proaă ce sperie prin stilul flamboaiant.
rnspirnii• e byroniană. cu sălbăticii scitice, orgia de seura\H
ami11tcşle pe D'A•1n\1r1zio. Jn roma.rieşt.c, câl S"'a lrntl11~ <I<'
cl\tru n.utorul tnsuşi. surprinde prir• inven ţia verbală. mult ntai
cructn şi r11ai origittală . A!\primeâ limhli se potriveşte violo11„
tei barbare a delirului. Poetul cAntlt •răcnetul eata.strofnl • nJ
Puntului 1.iuxin, n1uzica beethovlr<n~ a apei. lntcrpretorea
orcl1estrală. a valurilor e a tanui artist i11comparal')il:
• Oln nblJul verzuiu to care Nc11tun fi Amfittila şi·au e:IAdlt
palatele de sntarald, abure:1u fo.sroruccu\c. Su11ele de nuere pas..-
torale se n1oduJau subit pe G$pcritll\llt 1t4t•cci. 03r '•:\ntuJ. tot mal
aspru. a.svArltsi \·aJ peste \'al ,1 şbuclumn ln~uJa pe Condamcnte.
• Sunetele st: schi1nbau tn sgrinţ•\rf s trldt':nte.
• Voci prof11nde de bas i7.bu,·11cou lluli\toare. Violo1tcele, cu fnto-
vftr4şlrt putcn1Je-c de o·rgi'i, \IJ>au tn 11tljloe-ul explodărilor ce cutre·
1nurnu stQocu la lnte:rva.le scurte. Eru cn tuoepulul UJlei uriaşe t1onl·
bnrdl\rl do cetnte •·
.Mace<louski e în t.'liuJ met,-iforist prc>(csional. Dar de sigur
zoo de pagini de asemenea virtuozităţi i;f{lrşesc prin a plictisi.
Dintre destulele piese de teatru ale scriitorului, originale,
traduse ori imitate (Iadeş, Unchiaşul Sârtlclf, Cuza Vodă. llomto
p ]11lieta, etc.) numai Le /011? şi !lloartta lui Da>1/e AligArtri
trezesc o c11r1ozitate de ordin b1ogral1c. căci Sm1l sună a OJlCrl
spectaculoasă de Ver<li. Jntâ1a, mai lncordată, prezint:\ pe
t1n marc {ina11ctar care ş1-a {;\cut nvcren prin tndră:c.11enl:'\
şi dă lovituri de bw:să ce •unt pc punctul do a-1 prăh11~I şi
care t<>luşl li izb1ttesc. Cariura lui e supn•pt1::>ă pc aceea a lui
tlonaparle. Soţia <omplotcază interna.rea lui ~i el tnsuşi s<·
lntreabll dacii nu o uchun. ln ironie, clici el lasă spectatorului
să trag!i. coucluzia cum că. e un g-c11iu. 111oartu lui Da11te Ali·
gA1m c pu•rilâ, cu prea multe scencrii ~i alegorii. :-<ici vorb.l
că Dante acoperă in haina lui pc ~lacedonski insuşi. indign"t
de ingratitudinea contemporanilor:
Al I V-Ita (ldn~'I
Vo.s.::tz.ică nu111tle n1eu nu m~\i este cel de . •.
-
Dantt
.Nu: - Pc tine te chlornG /11con~lit11 IU a timpt1fuf.
/1l1Jii11I
Al
Du111e (actJlt1/a}
;}I l'" thlt:: luolcifr.
l11Miu/
Ol
l n Jurul lui 1)amc-Macedonski Secolele cintă astfel (idee
Hx:I •):
Şi sec.olll cc au s3 vit
(';u t.olt1I drcvtl vor $li să fie • •
l'tlsbu11:>.tor1 \'On1 11altt 'n lun1e.
tncoronnndu·I ol ~uu 11ume
c:u ulc glorl<:I ghirlande
ŞI <ll'.lrulndu-1 ne111uriret!,
ltnlln vn fi ehlnr l)n11tc,
Iar 11 Iul ţnri1, OJ11cnl.rea.
BONIFACIU FLORESCU.
După câteva luni de aparitic l.i/<T1Jtcrul avea unnlltoarea
grupare : M. Demetrescu, C. Drăgulinescu, B. Florescu, Petru
Opran, P . Păltineanu, I. N. Polychroniadc. Carol Scrob, T.
)l. Stoenescu, Duiliu Zamfirescu. ln curlmd lnLTC Macedonski
~i J3. Florescu se ivi o supilrarc şi ultimul se retraso. Poetul
li şfichiui intr'1111 numl\r din :uml li ( 1881) acuzi\ndu·l cil
cuulu lase Lrqi c.nte(lrc ele profesor. diJl care mai <Jcţi 11ca tlolJ_ă,
V. Alecsandri dădu şi aci ceva, un fragment inedit din Despot-
l'odti, Matilda Poni trimise eateva poezii, la fel Veronica
Miele. 5<? mai adaugă, printre cei mai de seamil, Mircea Di-
mitriade. Ştefan Velescu, Anghel Dcmetriescu , Traian "Deme·
trcscu . V. A. Urcchie devine in 1882 preşedinte de onoare
al societăţii revistei •I.itera.torul• cu un comitet ge11cral şl
o iradiţiwrc i><-'<lantil de comitete judeţene.
Bonifaci11 Florescu (fiu nntural al lui :-.1, Bălce.•cu? • Pestn
1 ~4$-~ 1899. adoptat de Alexan<lrina Flore.cu) de meserie
prol<!$0r, cam vagant, d<' I. frrlncez>< (fost elev din 185~ la
I 01,is le Grand clin l'a ris), (118<',..5e 11u 111it la 1,7 Octo111vric 1873
1>m(csor pro\•jz.or la c.atedra de • l storia llltiversn1! critică'
dela Facultatea de ll~ro dl11 raşi, in locul lui N. Ionescu care
rU>CSC lndcpărtat. Luni 11 Octomvrie !.şi ţinu lec\,la de dc'SChi·
derc pe ca~c o şi publică ln Colu1m1a lui TraW.n: batere de
căo1p Jamcntabilă fn jurul Îdeei de ObÎCCtÎVÎtat.e a ISlOricului.
Nu şt.ătu mult c.U:i la jumătatea lui Aprilie 1874 N . Ionescu
lşi rccâ.şti11ase catedra. llonilaciu colaborase şi la R1t11asla
c0Htimpora.1â (1875). La Literatori</ lncepu o seric lntre3gă
ele 1 stuclii literare t : dcs,>rc poezia descript1vă (J>e cnre o
cot1da1tt11ă ), despre prccitio şi imagine, i1\vc11Jiune. armonic
i 1nit..:"ltivă. Aci aducea versul lui E1111i.us
Al tuba terrlbUI sonllu larnlant.a:ra dlxil
şi pe cel al lui Virgiliu
Qua.drvpedantt putrcn\ sonitu qua·Ut unguJ:. ctampum
pe care P. Păltineanu li tradu5el.e :
Unghiu cu sunet de (latru J>lcloare s.tr.lbale în gr:,hl" JJutrc:dul ctlrnp.
Astfel de Jocuri plăceau ln cercul lui Maccdonsk1. .\\Iuita
<1risc:llire prozodică supără pc Eminescu care se vodoa atacat
11~ revistă. şi de aceea com1>usc pe11tr.1.J estet o • episto1(1. des-
cl1isă. •:
Azi venind din tnt Antplarc şi sub ochii noştri • Pruncul •
Am cllil critic' 3d6nc'o renumitului hom11ncul.
El cu n1lntC":a sa cAl\oasA tt cu slil gnotu. burnbastJc -
 ISTO RIA J,ITERA TURfl ROMANE - 469

Ce vreu soi·nl a.r ntc 11oua tc-1 rrurnos şi ee c pla~1.ic sea111â (li11 l-;raJ1(:ois Co1>J>4!e cJramati1rgu l ( Doi«i d1.f.reri , -rre-
f1\t lnzând 1>e·a noast~ versuri groasa n1i11\ii snte lahi"t ccitor11/). Fără a li trivial ca Scrob, având chiar o vagă n<>-
E l ni spu_ne. cu1n se cade sU r in1eze m.1 fltu de: lreabti. ţiunc a procesului poetic, el suJeră de o pa loare mortal<\, !ic

Homt111Ct1lul şe speciaJizl tn_ l•qtui.rclt. ~O aquarelă - ex-
plica el - este o situaţi1rne pri.s< s11Y Ir 11if • •• este un tabl<ll> ,
„
o fotografie morală Aşa ceva sub titlul de • pastcl • făcuse
şi Macedonski tot acolo, .scmnand Luciliu. Iută acum un spe·
cimen de aquarell:
• "L'receam pţln Cişmigi u. lntdlnii o rc:n1ce tare ţ ineu de 111 Jln ă
o fetiţii: ' ~la1nu. ascultă. nscult~ •· Ş'o t..r~~ta de 1ntlnU. • i\ft1.111i'I,
$llcletele I s l.lcJetelo. 1ncu cn.re-n ~bţ1rt1l I Ci\l de dulce cântă I Dă-111i-I ;
dă„111i-I, maJnil •• ş•o lră~ca de tnlln;'i,, t.:\rind'o s ptc luc. ~faina
o t ctinea. ~li'i apropiasem st1rt\z:\11d. Zării lucrhnl tr1 ochii mamcl.
Ulrnll privii. copila: er~ oarbti •·
CAnOL SCROB.
Cum s'a putut ca oricât de generosul Macedonski să e.~alte,
tn cor d e alt/el cu mu lţi contimp0rani, pe ridiculul Carol
Scrob, ră.mitne o taină descurajatoare a d estinelor litera.re.
Cântăreţul •sublim " pus alături de Duiliu Zamfirescu, • pri-
vighetoarea dumbrăvilor iubirii adânci ••• adevărat~] poet al
inimii• era locote11ent, •poet şi ofiţer•. C\1m zice şingur. tn-
tâiele verşuri le publicase Îll S1i11dar1lul. Jn 1880 veni la Ma-
cedo11ski eu o broşură, ct1 lacri1nile iti-it>tti, ş~ i se gă..->i n\amai
decât talent. Al te gazete con firmară că 'e o picătură ele geniu
sub chipiu •· Un volum de Poezii eomplcct• (Haimann, r882)
avu o prefaţă dela G. Sion şi o scrisoare dela V . Alecsandri.
Genul era acela cultivat la Junimea (le Matilda Cuglcr şi T.
Şerbănescu . !nsă Carol Scrob e lipsit de oriile eleganţă a ln·
torsăturii, străin cu totul d e (") cat d e m inimă ide<> poetică..
tn J>oezia eroticl de nJb1tm, -(ie tn co11vcrsatlife lirice. mt1lte
în n1a-n ie.ra Jt1.i ~ttJsset. D-c1.-r in '1r1nă. luând f1l seriO$ pe ~fa.
cc(tonski •capul JJoeziei sociale • lncepo s.1 facă o poezie a.
u11tlliţilor, în umbr<l lui Copp<:.-.:. D in lirica l11i Stoenescu nu
T04\Î TC7.ÎStă ni1nic. C:'l.te~·a vem1ri mai proeminente sunt ele
în~ile ~tnen1icc ;
Născut fn prlm:"ivara şt conceput tn flori,
Pc ''1\ntul cel <le sear;"i , sub certai f;'ili\ nori,
.Jucâ1\d pc sânul rraf'Cd :-tl rozelor frunl oase.
Sbur:\nd l>c ici pe colo, fn salturi ,;raţ_loas e,
1'ră ieş le. Jără griJl1, llll Oulurc pl:1Clll,
Voios ca şi locaşul ln cnre s'a ni'Sseut ...
Oar vilntul pr11năveri i sbltrt\11d nef11cet.at
lntr'un v;lrtej fantastic se •luce f'C '1\cctat ...
Gingoşul tlulur p l ~\n,::t:c prin aer rătAclt;
111 vo_o ronl c.'ltă vom şi nonre-n ce„ a iubit
Iar 1>rarul t".e lucise pe~nripeJe-i uşoo ro,
$(' duşc.; precu1n sbo:\rt\ poJc11uJ dupA floare.
N u velele l ui Sloenescu sunt fără 1'1\Cr'ÎL.
Ml HC~A DEMETRlADE
-~lircea .D en\ctriade p11b1ică la l -itcralcrr,J \ ers.ttr l
1
Ş• i11 tra-·
<lucere C11getarile l1,·i Privi.fle t1s1,pra artei dra1natice. Opera
lut capita_lă c l~e.11cgatr1l. melopee to t rei acte 1nonoto11â. şi
de nivel arListic cobortt. Un fost in,Pner romlin, copil din
llori. a ajuns mare pccsonagiu turcesc şi trăieşte l n plăceri
s11,>ren1c c u o ceată de stricaţi aÎ Sta1nb11l11ltti. l\ [iza11t1·op ca
1

Tema ard erii întristate a vecliilor scrisori ia la el această formă 'J'imo1t r\tenian11I cugetă să se omoare <::tt h~iş:
trivială :
Dorinţa de repaos şi linişte e terni\ ;
Mal a1n cert:ificale de C<\ud er:.\u1 la ~coalli S3.·n1i culc nprln$tl frunte. pe-a trunţc.I rece pernă I
D iplome şt d·e crcle . • . dur cc-1ni 11\oJ fo losesc
Eu nu pot să pun mana t>e \•rcuu o~ d.io onJr.. E de ajltns sa. cu111pere o 11011ă sclavă rottU~ocă 1 peotrta
Jn foc 1. • • ln slujbe intr!i ncei ce lioguşcse.
ca să iubească din J10U viaţa. t\ccastct, caro trece c·o viteză
t•'rcnciia erotică esto c-xprin1ată a.,."'3.: dela ură .l a dragoste, îl ia i11 l'{otl1â11ia;
Câud mi-aduc de tlne·amlntc
ŞI de-al nQslru &c.urt amor
~l~ cuprinde-un dor sălbalec
Ilor ncb1Jn. omor1t..or l . • •
l)ac:\·aluncJ. prin vreo mU1une
Ld1Jgl\ mine t e-aş 7.ătl
1:-ericiren n1ea cca rttnre
N'a; 1>ulca·o surerl I

Ci le-aş Slrânge-9dnt.:\ •n braţe,

Să n1urin1 ş i tu ş i cu,
1'u, să -scâpi de~o soartâ lriSlă.
Eu. să scap de d<1rul meu I

~fuzica
a popularimt cântecele lui Carol Scrob iluiionand.
Romtm/a, singura cu o cadenţă. memordbiU\, s'a cântat până
deunăzi :

Ştii tu că.nd Le \ inea1n t11 bra\e

C:\11(1 11nl jnra_I u111or, ştil tu?
1\ cclo. ·7,llc fericllti
Tu le·ai uitat, eu llud n 11 t . •

Scrob muri numai căpitan ln r913 (se nlL;;cuse la 1S56).

TH . .M. STOENESCU.
Th . M, Stoencscu e un scriitor d espre toate, filosofie, eco-
nomie. teatro, în termeni naivi ele comp ilator autodidact,
traducător decolorant d in Petr1>Yca, Goethe, Schiller, Byron
(Mazeppa) , Lamartine, Alfr. de Musset (T..mia), şi mai cu l\firc:ea l)cn1c lrinde. IJ. A. R.
470 - l.ITEl'lt\TORUI .

Roman I o I Doan1no s rirllo I ttn surtet tlfllrc tine Vine> 'Nclln, \rua 1>c nu1rc
Din nou \t-:1duc, şi ţ.'ţrtl, 1111 fiu iuhll 1 (:o 1ni11t: Vloo, NcJlo, vin
Vei nterge tr1 Rontâola. S!\ 'nec;'i.u1 it1 sărutnrc
t) r cc lrist susJlin.
Drama e presărată cu c.'\ntece de operetă :
·1·Q vOiu duce piln la <:h1o.
Ghia1u·ul 1>1cstenlal, CJ1io. ~ura tn.
Re:t vinul Ci:I spur<'J1l
<:c 1ners\1 •n, 1,teticeşt.Q Copilăn>t o petrecu in oraşul oolbos ce este Pocşani şi pe
Cc n1lnlcu ti l\uce.ş lt: la moşie:
Noi din A lah porJt1n1.
Neclorlll t!tu sh1vinl IJls l\fl aftuc nl11l r1ta c9 ncunt
4

'rutu1\ (:;lnd olergnro ca c::i1)u) µol

·rutun l')rin l'rAfărio 'Jc pe tlrun1
Tutun Şi când nrclea11• cărţi l e scru1n
Staitti 1>rlu al tAu fu111 Şi ~coAlti d•m ocol.
·r11t1'n
·1~11t11n
E l Tr1s~ se născuse la Plăineşti, tn j udeţul Riunnicul Sărat.
'l '~1lu1 •
J~ 30 Ooto111vric 1858. Şcoala primară şi gimuniiul le urmi\
l\1 11c111urirli dru11• 1
tn oraşul de p.e Milcov, apoi liceul li continuă la fl11curcş1i :
Şl e scrisă ·m st1lul «social :t:
Şi lll'B) t:lrzlu~ cftnfl a 111 p leC:ll.
Stăpt\11e, cu a\•ereR~ţJ do Ioc n'a11l ce si:i l:Jc ! r:e veselie tn lrtisur:i t • • •
Sunt fatli muncitoare şl „a111 dus un l r tliu săr•'tC. Cttnt nicl n 'unl plâns.. ult·i 1u'Ril' rnirnl,
l ~r <':1n<l J)lflnsea un b iet nTgat
In casă bogd\ie nveam pe al n1eu tală
Pe m11ma n1ea sărmana > t11 lacrimi tnecat~. (~•,111 d\\gtt ti ns ''' gur!î .

D UtLlU ZAM17 IltESCU.
Du.i liu Zan1li r(..-SCU cctr~ va ar unc;1 a.naten1a a.supr a aren~
daşilor, stign1ati<ânclu-i in iigur-.t lui Ti\Jlu•e Sc:.tiu, şi va
exalta aristocrnţia. de baştină, departe de w s'ar crede, era
fiul uiiui Tănase Scatiu, în$!~ de treabă, (t11tcţi6Jt~\r ta p ri-
mă.da din Focşani Şi arendaş p rin j udeţolc Râmnicu-Sărat
şi l3răila. Iar după meserie, n ume şi înfăţişare se poate p re-
supune o măsură de sânge grecesc. Un prieten de tinereţe
e un ctitare cu nt\me Duiliu l oanin şi toate l)OCZiile rlc fncc-
puturi respiră valu l do mllTe şi aerul de arhipelng :
Era dar obişnuit clin cor>ilărie cu echipagiile, caii şi ar-
gaţii, qu situaţin se niorială. Urmă. l·a. B11cUTeşti Fiacli ltatc:l
do .Drept, au<liind şi cu·rsurile dela Litere şi la r 3 Septemvrfo
1 RSo era numit supleam: de ocol la Hirrşovn. Ll l'ebruario
rR81 I recea procuror la Târgovişte inr în lulie d emisiona. Se
"tator1lici .l a B11cl1Tcşti, scrJi.ncl con·t m saJru·iu laoar foiletoane
la Ro1>:â,1ia. liberâ a l11i o. t_\l,JgtlSt r.a.1rria11. S"lll") r•8eudonim11J
espag11olcsc Don Padi l. Dand la Lil,rcit~rril poemul Le11u11le
ţÎ J(a/avryfn fţt f ll"CZCfl la.l dC !\'fa.CCdOllS-k Î CUtj.µ jca geneTf)7.1•
tate: « A.vern dt.: introdt•S a.sL.'i?.1 \10 nou r'lumc în aren1·L p u·
t1 licităţ.i i literare: D1·1il iu Zanllircscu a cărui ad 1nirabilă 1~oezie
(J dă1l1 mai jos. D. Zam(iresc·u c t~1lăr şi r1\1 vorn zice <.lcsµrc

O. Za1nfirescu 1 tâ ni1r.
cl·sa e<'"~ prv111ile. Prin n.ceastJi poezie face t1lsă ceva 1nui rn1.1 lt:
se a!ir111ă <:.<'l -roet tntr'1ln 01ocl str;;i lucit». Vocaija tf\011<le11ă a
:\Criit·o roll1Î se cor1b:1reat,.A (le pc ac·1rf1l. Locucştc i·utr•t> \;a111cră.
dcl'-\ 1~1„... l~t f\·l otropol, to(1~anlusct~Lto"i de: e.J cu o 111u111nâ , 11 11
l<ll>lc.1u Îll uiet ŞÎ două dC$C.lfle. S~ in1l>racă spilCltft , i11111ă11 u~at,
pâJ~rl1..· inaltă, jachetă neagră, î1 1călţ.-'\rni 11te Ci11â~ cfi11tl111cl să
St" 11t·tcz('.ţ(uclL 1>ine şi să ascundă JustroJ l•ainclor. I11 1>rivir1ţa
l'aret<tL·1 ,·cstirr1e;:11tarc s o ir1rullCtt c u ~ltlCcdOu8kj, U 11ică not..\
boe111ll c-st<), la acetlStă c(X>Câ, pâ1·u l neg-ru lung lăsat sti. c~tdă
spre 111neri. Da r a.1.>oi 11 ' 'a t u.ude n1tlrunt, citei el n 11 euri daltdy
ci t10 (ilisti11 1ins, ce ca 11 tă. S:i execute e ticheta lumii tn care
vr('a s5 111t re, tr1găduir1du·...~i. spre ;, o surpri11de, m iCl de7,0f·
dit•i a.1·11stice. Ţinut:.\ lui ar fi seclus IJe câ11tă.reaţa A1.ontal.l>--"l,
c.-irc ηar ( 1 1>rop us să·I ia cu dânsa ca partener senti111er1tc1.l
decorati''· l'oliteţ<:\ rece. eng lezii, e <:l multor tineri străltaciţi
c.111• acea.c;Ul e1mcă, l\.1a..rghilo1r1t-in. 'L"'ac11e lo1iescu, îeşiti din
1ne<lii oiai n1ult salt mai 1>utiJ1 şterse şi incerc!"111d să con1 bată
l>ri11 ·rigoare co11curei1ţa inc<i apăs.'itoare a m a rii a rislocr:1tli.
Cu multe însuşirifizice ş1 intelectu•.le. patriot şi ardcQt, tâ-
nărul d ll. dO\'ez.i le tinei i1agă.m(ărj exagernte, alterrlatc C\I afec-
tare şi adulaţie.
J! ra un tânăr ca oricare a llul. l11drept.'l1i t să-şî facă drulll
şi căr uia cali tatea de scriitor îi agra,1ează slăbic.iuaile. Din
dis11tcţ su,1c ran pctllr11 a utorii v rc 1nii şi ca sâ i11cânte po ~fa·
ccclonski. JX' care ii rugase S<'t iutervinu l<i V. A. ll recbîe, m1·
ujstru de i.11struc·si une1 pe11t1·t1 Utl loc i:11 tnvtlţământ, Zan1!i-
r escu ti scr ae despre E r11i11escu: c Fii bu11 şi-mi esplică CC·a
provocat mânia fâ.rtate1ui Eminescu, <lî1l „L.i111pu. 1\ccst o t11
1>are în l i1npurile di11 uJ·rnă lx>lnnv de gălbinare». Du pă aceea
se supâră şi cu ~lacedonski. ;\ces ta organizase aşezarea u11ui
l>ust al lui 130Iiatineat1u i11 foaierul teatrulu.i ..i""1aţionaJ . D o n
 ISTORL\ L ITERATURII ROMÂNI( - 471

Padll deplânse ln Llomtin(a liberă Că , toate chestiunile mari câteva rânduri rele: • Vream să vă spuiu cil l-am intl\lnil astă
cad pe mâna neghiobilor t, ln ţara noastră. Pe drept cuvânt iarnă, după ce-i mu 1iscdl copilaşii, sărmanu, l-am tntiUnit
maestrul se Clicu loc pe• băieloiul ln cestiunc •pe• n1izerabilul t. tn poarta l\1inisterului de E~terne, .şi uu l·oiu u_ita nicîQ<lată
1

„
pe •smintitul pe bietul •student necunoscut• care !n orice din cauza relt1lui cum era răsfrâ11t gulerul pat-tonu l1Li, a c~·
ţară ar fi pălmuit pentru astfel de vorbe. Dttiliu Zamfirescu ciulil, de imitaţie de astn•han, d in care i"1j(la cleiul.• a ochilot
se ori,entă spre Convorbiri în call! începu şă publice dia ntiopi pc care·i sup?Lra fr.igt1I, a moclului cu1n ntl...a z:is t ce
1884. [n <885 se prezentă la concutSul de ataşat de legaţio mai faci, ml!. 'Ouilll ? •. . . Era o aşa trivială desnădăjduiro
şi intră tn diplomaţie, în v remea când secretar general era în bietul om, tnc!'t.t rni~atll zis, haiti. a $burat păsărica şi a
Ollănescu, lilcând şi prolesorat la Liceul Sf. Gheorghe. Graţie r~1nas n11m;,ii cloşcăria•. U11 .scriitor care a trăit 1:ntr'6 SO·
junimiştilor care veniră la gave.m , Duilin Zamfirescu fu nu1nlt cietate inter11aţio11ală pestriţă, c u s unet eo1n1Jlical şi artifi·
secretar de legaţie la Roma t n r888. Vedea Italia pentru ln- cia.liza.t. p utea să punl't în romanele şi corespondenţa lu I o
tâia oară. Impresiile lui despre Italia, ctt rari excepţij. stull oh...:;crvaţie. l1Jtin~lt. r\ l>ia râ11durile des pre o reunit1ne n101\denă.
ln general plate. El n 'are nici coloarea ideologică a unui Taine, sunt curioase: • A'm făc11t cunoşti11ţa l11î BrunetiCrc la ti n
oici dia lectica policromă a unui Barres. nici măcar 11in1irea amic <!omun, 11nde erau adunaţi (cunt se int<l1nplă adesea
de sălbaţec a lui Slavici. Aproape nu a.re bănuiala t1nui atare la Rom·a) oameni şi femei de cele mai nepotrivite păreri şi
scr is. O noapte este t ideal de c)ară t, r'uniele veneţiCrtc sunt condiţii sociale. Tnchipuiţi-vl!. nn cardinal francez, ]><~palln
•poeme l ntregi t. Când p une mai mu ltă coloare, S<:riitorul nu intransigent; o doamnă. de o noare a llcgi1lci: Brunct.iere:
iese din clişeele de carte postală c O, Doamoe, do ce n'aţi ministrul Suediei pc tângi Citr toa italianl; u1l ziarist a11ar·
mers şi la Porto d'An zio? A tnneb11nît natura. Curge seva chico-com11na rd : stăpânul casGi şi subscn1nalt1l. Do1nnul la
iJl vinele arborilor ŞÎ â fiorilor Cll O p u.terc dC vieaţă extra- care eran1 ad1111ati eşte el însuşi tipul cel rn~i i11teresant de
ordinară „ ; E vieaţă, şi s'a isprăvit•. ln Italia de s ud e se- observat: t1r1 italia11 despre ta.tă fra11cez,, despre mamă nepot
ninătate şi • elegan.ţă t , lumea e • nostimă" hoteluri le •unt al Pri11cipcsei Aitatild~ J3ooa1>arte· De mido\V, r>rit1 lJ_rn'\are legat
'comode •· Ca şi ~ibosit: de .atât:-&. ·r1oozic cpistolierul tşi tngădue cu toţ.i scriitorii şi artiştii francezi, tlcln. Jicna.11 _până la B ottr-
o glnmă mai de grabă trivial.ă: « M.'l rog, tu pasie nu; tu griji get, inteligent, pli n do amintiri , de h1lrţulii, de 11ote, de ro·
până pe-acolo, iarăşi nu ; craiu, crait1, - apoi de ce foctt s.;' mane tncepute şi neisprăvite., de coJecţiunJ de opere de art.'\,
nu dai viaţa de-a d11ra pe valea plângerilor până s 'o opri la do colecţiuni de timbre; posedând Ici de fel de curiozităţi,
Sorrenlo? •· !n curând avu ·şi o « pasic •, dacă se poate num i CtJm bu,1lăOară tOELtc f)lll)1ÎC-flţiile lui S-t endbaJ, annota.te ele
astfel căsă.tori â cu o văduvă Henriette Allievi, fiica lui Anto1tic> autor; loct1ind tntr'o casă t111ică. ln {clnl ci, în care nu Sttnt.
Allievi, swator şi vice-pr~eclinte. apoi preşedinte a l consi- două camere la. acelaşi nivel; (11n ~le J11n1c, cpicurean în apa...
liului de adm.inisti:a\ie al dnimurilor de {ier şi a conreşei :SO· renţă şi in 11dfu1c11( sunetului nclcricit •· In vara t892 ata-
nasina-Spini. ;\cum fiul arendaşului Lascăr Zamfirescu dia Plăi­ şatul lu Li-an•fernt ln. Atena., bănuit că ar fi frecventat pe
neşti are o poziţie materială ou strălucită, dar •nici mize„ Văcllreştii rău văzuţi la Curte. dcacolo mutat la Droxtdles
rabil;l" lnstinclclo lui do gală l~l dau druJnul. n vedem fă­ (rS93-9~). npoi r<-ehemal la Roma, lu Octornvric 1894. 1>ar
când dese excursii p:r:in tn1prejucimilc Romei, călători11d .t n acum se desgustase de străinăhltc şi cazu) rmnco·italianulul
Ital ia, lnănd parte la caccia alta volpe ln câmpia ro.mană, melancolic 1J vedea repet.a.t U1 copili săi care nu ştia.a ron1â.-
schimbând deş costumele ele haine. L-Ocuia prin i895 la via neşte. li muşca totdeodată viermele ambiţiei. I se părea că
Condot ti, la palatul Caffarelli, având săli mari tapetate cu e prea bătrân pentru gradul lui şi visa să joace un rol politic.
mătase, lustruri grele de broiiz, mobile vechi. Un lacheu ob- •Eu am plecat din .Focşani însoţit do dorinţele rutuloc alor
secvios şi tăcu t. t l servea la masa plină cu vinuri şi Oori (sctii- 1nc î de n nlă î1ltoarce cât de c urând'" d o a mă fixa fJ'l ţa.r!l,
ton 11 era mâncăcios). Pe Corso se p lin1ba int.T'O victorie cu spre a lua, cu timpul. locul fruntaşilor din locaLi tate. cari
u-n cal. condusă de u11 vizitiu trt livrea~ 111să secretarul de im bfi.trânesc •· 1\şa spw1ca. in 1897. dar stătu tncă n1u1tă vrerne
legat-ic e mai n1ult decât Sl1ob, prez u_mţios. la Roma. Abia în t906 !11 chemat tn .M inisterul de l!xteme
C11 cei din ţară, cu Maiorescu, I. Negruzzi, G. Petraşcu ctL secretar general. Prietenilor, Zamfirescu .n u le (ăco inlpresie
eJ ţine o corespondenţă în care s11nt adesea Juc:ruri delicate, prea bu nă. Era distant acun1, cu g ttr<t pl in~ de vorbe amaro
dar şi un ce silit de om cc vrea. S<'t fie d_islinli sa\1 cu bu.01or: pentru prez.e11t. Neplâccrc lTC:buc ~ă-i fi produs şi Ju_i Maiorescu.
•Cu sla.vă, cu cinstt, cu fericire ~i t\1 tn1plini1'ea tuturor po- a cest om niai t.âoăr c u 18 ani care plin de 11n n o111ăs11rat or-
ru11ciJor date de c,i. _Q ebcica, ami11 I •. Scrisorile. s unt conlpt1se goliu, ţinea să ia dlrecţia vieţii publice şi literare. fn d iscursul de
spre· a fi admirate, cu o vervă factice. Părerile despre coutin1- recepţie la Academie, in 1909, li r erervl\ u execuţie sângeroasă.
porani sunt distractive. •Tot văd pe d. Negulescu că mă Şi nu se 01)ri acj, Din 1909 scriitorul era. minist ru plen i1>0tenţiar
pu11c tntr'o supl c11 Slavici şi Caragiale. Eu n 'am nimie c u delegat C.1. membru Îll Comisia dunăreAnă. rn llntla llDUÎ banal
aceşti domni . Slavici şi-a tncl1ipuit că a dat icoana sufletească incident 1n tren, rn timpul campaniei r9 TJ , ·ritu Maiorescu.
a tăranilor, tn arnonirile şi poezia lor vagă, dar d e fapt a plăz­ caro era 1ninis-tru de cxtcr1le, p.t intr'uJl exces de formalisn1
tn\1it fiinţe .himerice, Ca.lse din punct. de vedere a l ascnlăn.ării, li suspendă. Totuşi peste câteva săptămtmi îl rein tegră. Acum
monotone şi neclarificate din punct de vcclere al tipului , Ca- D11iliu Za1nfiresc11, căruia soţia. 1i murise d i n 1906 . ducea o
ragiale e superior lui Slavici, dat 11ici. el 11u se leagă. cu m jne ,,iaţă de senior matur. Simplul diplomat de carieră moartă
·p rin nimic •. Pe Zamfirescu 11u~l irită nun1a.i compar<Lţia eu linca la uşă ieeior ln livrea cu pantaloni -până I• genunchi,
Caragiale. In grandoarea lui, înţelege pacalcla Intre el şi 'r<>l•loi. ciorapi şi pantofi negri, iar to grajd trJ.sură ele ca.să şi cai de
„
dela. egal la egal! Cine '"a ccti roroa11u.l 1ne 1i din cer cc a -u $ânge. Er.' fireşte membr u la Automobil Club. Copiilor Ic
cetit pe al lui l~olstoi, va ' 'edea deosebirea csc1Jţiali dintre vorbea (ra11ţuzeşte: • J\ vez„vous vu ~r„me S t u.r-za? Etes·vous
amândouă: creaţiunea mea e latină, l>C când a_ S.:'l. t s.lavă. :+, n.11~ a 11jourd'.h ui chez les Ncgruzz.i? • şi se A:răta impresionat
Ceea ce surprinde la t\Cest 001 de origine rr1o<lestă şi c ta pur - de importanţa că.rţllor do viiită lăsate ln Upsâ-i acasă,
tări stilate, dar nu cot1genitalc ci artificiale, este • disti11cţia. •· Işl cumpăI:ase -părofi.nluri , desfkâ.nd vi11t1ri (asemeni Dome„
Totul li miroase 1n1t şi to deosebi Caragiale. dlruia da.că nu 11iiJor Coroai·tel şi familiei l3rătia11u I) ta Btic ureşti şi avea
i so poate apJica un termcrl, apoi <.-::itt: toornai aec1a. de vulga- un Ici de conac la Fărăoani p n n viile c:lruia trecea tn trapul
ritate, lamiliaritatea fiind Ja ci o atitudine intelectuală, Iată rnare î.11 la.eto11 tra.ci de doi cai 1;en1eni pur·s!'t nge aduşi din
472 - LITERATOHUL
străi11ătate. ChipuJ di11 această vreme a l scriiton1iu i c revţ­
lator: pri·v ire aroga11tă, parcă atinsă do i11cUfc.rcr1ţa l'rivito„
ruJui ţinută as1>ră de boier {ără blândeţa_ veritLl>iluluf ari·
1
stocxat. ~fal nlult uit afectat bi11c imbrăeat. repetând cu agra„
va.re mândria. glacială, dar ;i.şa
de amabilă. a lui Alecsandri.
Uuzionâ11du·se. Duiliu Za111fil'escu crede tn aceşti ani că J>Otll.e
define primatul literar, d"'ii viaţa. intelectuală se desfăşura
dincolo de prezenta şi înţelegerea ""· 'Părerile lui despre lite-
ratura nouă şi polemicele ln această privinţă cu Viaţa No-
1nâ11ea.scă şi FlMăra su11t ridicule ~i lipsite de tact. El mul·
ţumea ll"nui critic, atrăgându-i ate:n_ţia ~ a.r Jî putut să-i
facă un studiu mai lung. şi punându-l să ia. notă că el Zamfi.
rcscu prcţttc.ştc mult un 0 01 • care mai de.E,'Tabă renu.nţă la.
o leală decat la o C()rtvlngcrc •· Vanitatea şi !ngâm!arca lui
par scriitorilor tiJ1eri, c.u care _11'a put.11t avea contact ,f ÎJlSU-
portabilc •· După războiu romancierul fu deputat şi ministru ,
J\furi la Agapia tn 1C)Z2.
J;>oe,iile d,in l.ittfaton1I a le lui Zamfircsc:u sunt in maj()ri·
tatea cazurilor palide mărunţişuri galante de album ca /n.
albtc.,11td <loat11nei E. D., ltupyouisajie. uepoal~i ·1nelt .l1.aria-
GrtUl1e~• s;1nion.esc14-. prostil ca proza. alegorică /J1i11tii şi 1\fit1tb.
Unele sunt realiste ln spiritul • şcoalei sociale" lfa.rpi•ta Paola
din Miramare îşi vinde săruţările ca să-şi lntrctină mama.
t1cl'>u11a d_in tleră.şti cân tă la clavir ş i valsează pflnă ce c.'\dc
moar~. El, ajuns după ~ ani set'fleilt-major, c pătat pe
l1aine de Ea, c u i ahnie :
Şi cArplndu-i dou ă pal1ne 1 cu t11grozltoru-J ton :.
• Scroato-i zise. c~scă ocruJ: s...1. mâ t11npli pe galon? I
Poemele mai l1111gl au mult din B}'l'on. dar şî roai 01uJt di_n
Alfred de !11usset. Alitia-Lindti se desfă.şm·ă în ton de badinaj :
.'\tinda-Linda astAzi a.bio.-şi aduceo10111l11te
Oe lat.Al său; f11 l~Uhck u 11 fab ricant de d.rosf.:i •
.Ea, mult~ vreme 'n urmi'\, cAnd '\1re.a să se alhtlc,
OJn coşurl de trăsură făcea c::uibar <IC cl~ci,
Şi pentru puii d'aur ce răsăreau dht oui1
Oi_n tr'o ea.retă veche lăeea o cuşca: nouă.
Roland, conte de Hiimbold, macchis de Nesselrod sel
cu fata droşcarului şi fuge <:â.nd socrul dă. faliment. De
stil mussetia11 c şi Jutin:
O •. . Gcclhe, uu1bră 111ăre.ată de ateul
Gândirile \âşnite din crnniul tău s!eric
Au u'lp:lcit p• lume multi creeri. mul\i copii,
l{alavrytaarc legături cu •·Sir liOO\\"ards Englezul, .m ai bogat
ca tJn. Nabab t • .Levante li ucide amantuJ din gelozie. Evo-
că.rile sunt byroniene :
f\fissolonglil. unde-i vremea cAncl pc i-ldurilo tale.
Su.rhâ11d mureatt toti Grecii ca eroii din poveşti?
Unde-s. sJirttele. n'!Ot"minte du11:l a.dorntita va.Ic
Ce, OJ>re:lu cu·aJe lor umbre pe dru1ne\ 111 a sa calc?
Unde.. I Botzads eroul 7. . . Missolonghi, unde ei;tl?
V;lnlul singur tmi răspunde : •tot pe lume-I trec:Ator
la.r pe :mare echo strigă, prins de~un ''ai t1pu1negător
• E trecător . .. • e trcc§Lo·r . •• •·
Aproape stereotip când se vor~te de poezia lui Duiliu
Zam.fire..~u se remarcă • clasicisruuJ „
lu_i « SCLtiJl ». Cla.~icitatea
-poetului este ln fond aceea a ·1uî V. AlccMndrî din J?odica: o
sensualitat e \taporoasă şi du lceagă. u11 l1oraţia1lisn1 prln _pana
lui 'Naum şi OllăneS-Ou . Ce va li i;:ăsin d oare Maiorescu extra·
ordinar tn această comună statuetă d.c birou ?
Uşor se lllişc~ lAn:1ra rccloari'i.
Purtându-şi trupul drept «> o făclie:
Cu amphorele 'vlno dela vie
Şi vhtde must. ca 'n vre1nl de„odinioartt.
CopilA albă, \•Ina la sli fle
l) e te-o 'nt:\lnl Poli bus bună oaTă :
(:unt rnânl le-ţl sttnl 1>rlnse de uJcloarA
O s:\ ~ ţi sărttte ben~biul din b(irbie.
Dnr ea z:lmbeşle. Colţurile gurei
$'ascund hO\iş tn gingaşe gropiţe.
lnr ochii \•lnet:I iau coloarea murei.
Şl lo.tă--1 el,
tlicunu.nat de \!iţe..
Că- i t\arc ' ndr11m. Pe pajişte3 pădurei,
ln ur1110 lor. culcate-s ro1r,ănl\e..
[n Italia D. Zamîitt1SC11 răsroi rnul1 pc G. Carducci. Ale
sale lrmwri păgclt!t imită ln titlu celebrele Otli barb'flrt, Poe:ii
t1ouă su11t Rime nuove. 1'otuşi el era cleparte_ de sălbăticia
etruscii a lui Carduccî, de marele lui pathos barbar. de vi-
7.iunca hugoliană. a Marcmmei. Boul lui (pe care li declară
de altrel o~iginal) e pitic pe lângă solemnul bove carduccian,
un bou melancolic cuprins de jalea lui Volncy, totuşi nu fără
poezie, tocmai de aceea.;
De:t1>uru.ri lri~t. tn mijlocul câmpiei,
\ ' olnlcul bou prlve-şte tnaintc,
r.u uchii mari, cu s uflet.uJ cumh1te,
f.a un s imbol aul.Je al poeziei.
Şi pnrc~ ~ t1r vrea să spue prin cuvin~
cn o riln1a_s eJ paznicul n1oşlei .
C.tiCi toţi s'au <lus tn lumea. veciniciei.
Iar Laţ.iul e ţarA de morn1jnte.
~l'tecnorll, trec, s pre astlntlt de soare,
rnveşmânt.And senina lui tăcere
tntr'un n1ister de urul>ro cliilăto;irc.
1·:1 pleo.ci.\ trist sa cntc mângâiere
Urmt\nd pe jos un lung şir de cuconrc
Ce câ11tA'n sbor o notă de dure.re.
Clasicismul Ju_i Zamfirescu c; co11tcmporan mai de grahă
aceluia a-l lui O<! 13osis. acaden1ism rece de: turist englez şi de
aris tocrat estet. Nu1l1ele luJ Shellcy urmăreşte pe amâ.11doi
poeţii. Lipseşte pe de altă parte sângele do r<i<Ue al lui .D'An-
nsoară
nunzio. Fără a fi el fnsuşi ttn crt1dit1 poetul a tmprumutat
acelaşi
nlctoda acu111ulătii de nun1e antice şî aluzii mîwlogice, toată
acea arheologic care unită cu metrul antic 11u dă. nimic. fără
o percepţie directă a.viejii. Percepţia aceasta există fragmentar,
ca in uncie vcrs1rri aminti_11d elegiile ron1an.e ale lui Goethe
şi gravurile luj J>ira11csi :
Tristele u111bre se las:'i pe v1tl de s us de po dealuri
Sinfture, L_,alide, pline tle·o lu111c vie do basn1c:
Oradu-1, Urnbrc1fl şi-o 'ntJ11dc pe 1n11chea arsei coline;
~lierla şăgn l nlc:'i \ip:l prin srasc turo de lauri.
Sau ln 111ic-ul d cse11 at v illci Al<lobra11Jinî, dela l "rasca.ti:
1'Acute la<:ri1nl plcu,r.\ dln s>lonte
Şi-olunecl\ 1>c JJt!1i11bul de porfiră;
Sub Ş IJJO L stli C>rreu cântând dlu llr:~
l'e·lllt 1;.lob purtat de $tllrbo\•ul All::tn-lc.
P5uni stelati podoabcle·ii r„liril
Pe-un ca.pite) de rr,1nzo de acanto:
Un grup voios do rauni şl bacante
Ironici st.au_şi de păuni se n1iră.
Ciliar Jn CJlica l11i D. 'l.anlfi'r'c scu atât de arti1icia1ă se stre-
coară carduccianisme. U 11clc ritmuri dir1 Miriţci evocă de
aproape medie,ialele poetului -italian :
ll;I trimite Domnul fiica
Către dea,1 Io 1nAnăsl l re.
c-u silnduc plin de od.ăjdii
Cu făclii şi cu J>rostlre . ..
 lat.ă ·I pntru c:ltc patru,
Mlşcătl!rl pc pas dr sear~:
Sc1.tdierii tn urşi n ic
Duc f:1cllllc de ceară,
•
~lunda n Cuoso vnl dl Şc.rchio,
Plsa mandn ambosciatori :
t>cJ comun 'li s:nntu 7.iLB
J„ri nspolta110 1 siguor.i.

l·:cco \1ltn Ronttlrn OalJ,

!\·l astro in fnr bnraltcrie:
t·~cco (:Ino cd ecco Pecct1io,
Che spazJ..-.rn1\o le vie.

Este i11 l<">a.1.ă ţ>OC7.Îll • c h1.sic.ă • a lui D 11iliu Zamfirescu,

llpsită ele viziunea s ubll111ului geometric al Ll11nii antice. o
fericire silit.'\, ~i un ecltllibnt obţinut prin co11torsiw1i '
Pe. subt u1nbrelt\ de frasinl, la fâ nt:\na dhl pă e,lur(•,
Vin Surată, \•Io
S'ndu11Rn1 culbe.t:J de aur, sl'i umplen1 coflti cu tnure.
Şt din ruga. peste· un1eri. s\1ruto'lri bt'ldca s:i· ~ l fure,
Vin Surat.l, vln.

Şi apoi toJ1ul tico;irci e iJ'l t:cct. fiindcă s'au a_ro estC<;.;.l t, tot Prnscati. Vllla „\Jdol>randinl. l' :lntt\na !Id Bernini.
JelltJ d e ciluvli (AJt>(;Sa r1d.ri, '[::1t1Î1)CSC~1, "fraia11 'Dc111etrcscu ,
Coşbuc) Iără ca, vreunu l să dccictâ. Puţinele poezii cc rănlân,
1}Cntru co11tcmpora.nîî sâi . E l 110 voia să aibă- • nilnic comun •
roar-te graiioase, ~u11t dintre acelea rn care uşoara preocapare
c11 • cto mni o ca Slavlca ş1 \Âlragiatc. Tol'11Şi J\u · i lipsea1i fineţea
de moarte ia corp, fără mitologie, in fu mul alb al prafului de
~î sensibilit.'ltca iar patriotis1t111I său e viu, SJ)Onta1\ . Duilâu
Bărăgan:
Zamfirescu Iace profesie de crcdi11 !ă realistă:
Sose..ţc coco;,,rele. sosesc
~ 1•1·umosul Tu artă e$1C ilu.zîonarea rcalitt\,Jl. Orice eo1' de Jtatum,
Oe dnp!i dertl tic ~ inl iriln,
Iar ru-111 trec, copiii cresc, orie.a se.:,n:'i din vleaţu trâlt~. ori<"e sentin1e11l, dacl'i esl.e trecul din
Se sc11in1ln'i. tot. ce·i on·1cnest: realitate tu s uOcl şi dcncolo rcdnt. tn rca.llti,tt. dc... hlc :lrlă.. Pare un
lucru foarte si111pJu. 1·11tnşi nun)ll1 oa1n e11ll d e ti:i.lent au puterea
ŞÎ 1101 inlbi!ttr!'\uiln . , .
de a da tn flln\11 ceen ce <'rn nun1ai tn gAn<I. Obşlea se en10\ioneaiă
t.-f;'I şlmt nt11rlcepul .ţi tT1ic
hl n1ot'l 1>a.siv, 1>ril'nc ş te 111 $uf1ct ceea. ce , ,ine (lin ara ră. dar nu mai
In glont't de Uidărulcii. Arc rnijloc c.lf. a scusihlllt~1 din nou en1otlu11ea. Cel cc nu au tale11l
şi to tuşi tr,ce::trcA n i1uiionn realitnte,l, aceia tac m.o n ~tri, oameni
Şi 11u 111ai pot zice ninllc.
Ci n umai ochii ti ridic
de 1omn, sirnţJri fnl~e, -şf acefa trec •.
Şi C;tlll s_
p re co11iî.
r~i reştc. Duiliu Za.ttlfirescu ou_ c orouJ Spt."CuJaţ'i un·ii estetice
Iar cea mai bună. e \Jll 1mstel ele câmp tn buna tradiţie- a şi definiţia. apare confotil. Ce SC înţelege r rin «Calism l Dacă
lui Eliade *I .<\lecsan(lri : ~e lo.ţelegc ptl leTca (IC n 11ăse<.ici fiinţe care s..i. parl'L rcctlc, atu 1\ci
arta irl t()n1an e tot una eu creaţia şi formula e gc11cralâ dar
\.u fitcn el cca nrzătoarc ji1stâ şi aplicabilă oricărui inare ron1ar1cier. InSfl I>uili11
Sosil·a vara inopol : ZamCi-r escu apasă asupra ideii <le imitaţie. Arta nu e o a.ltă
1'o ţ i po1'n.ii s unt. ftl srtrh;ltoorc,
Tr1 tel st A Cioate ld11s1' floare • •• re.-'llita.te: ci realitatea însăşi, trecu tel prin s \1flct şi • retlată ».
E dulce vara pe ta noi I • Spre a. de.veni bun scriitor. trebue o marc cx1>ericn~ă de
lu1rte •~ Vo1r1 v<:<lca pc ro1na1tcic.r 1,reoonpal să • redea• în
Când dinlineaţa se i veşte
SJ)ÎrÎtt1I a<lcvăr\1ltLÎ istoric -răzl>oî11l <le1a 1877-. introducând
Din al Vă1.<luhuri1o r rund.
Tot c<llnµ ul p3rc11 ' nli nereşle, cl-.îar 1>ersonaKiî 1·eale ca Sonţt1 şi Valter ~1ărăcinea1\u., coma11...
lat deşlcJ>l(l~1 d.e J>C pcnud, ţ..i.ncl cun1 am zice a.z i. Realitatea 11t1 este dar curtlta. vcr1.sl-
Oirendo satului J1Qr1teşte .. , 1nîlitate sen111ifieat.ivf"t e 1 co11rorrnil."Ltea c t1 lumea obiectivă.
ln fclt1l insri. tu 1n tntclcge ob~ervaţia Duiliu Zamfiresct1 do-
ln tU'ma et lll'I -rotu de grauri
Ca nişte vnluri cenuşii ''C<1eşt·e o <I07.ă (te b1111 sin1ţ, fiind cJe nltfei di11 aceh-:t pt1nct
$'a-meştCC.1 J)CÎrt bă l ării, <le vedere t11 deplin acord c u ~ritu Maiorescu. Pozlţiu 11 ea lui
ş•aşează 'n conn1e ·p e la tauri. a .r ii antlanaturalistă, anti·zol istă. Noi şti1t1 că (1qt11raliştii
f~ac tel de re.I de neb11.oji. n'a11 t1rm;i.rit să obi;ervc rcalitatc-<L ci să. ex,pli<:c accast:A -rea-
PânA ce 'n zarea dcpilrtaltl fitatc. Naturaliştii t;:.ra u p~.1.ziti„•iş~i. A imita ·nat11ra (morală),
Spre )acul trist. se ptin J>O c'lr11n,, a. c rea in spir itul 11a.t11tii, a <.la. iluzia tealităţii, acestea sunt
Şi c-\10\ ţC duc. - ncuul ş'itc un1 f()\'flt\1 1t: i.11 (ood clasice~ S"aturalis:t11I -no-şi opreşte ochiul
Se 111ai i..'\resc IJ'1cii odnl;\ a,._,uprn le'n omcnului ci as11pm seriei catrz:tlc, nu obsen•ă aUi.t
Ca r:lm~şita unul turn.
""PSillologia indi,,idual5 cât nceea colectivă: SCO})UJ lui este
~i·eorJilelui D uilit1 Zarnfire$t1 des[>T<.! ro1ntl11 ~11 nt 111 uc1elc: ,,erjficarca. unei legi. ~attrralistul • stu<.liaz.ă • \ll'cditatca mo.r-
t>rivir1ţ<: mai irttelig-c~:tltc (lCci1.l ale cut1t<111:1poranilor săi, <lecit l)idă, alcoolismu l. t>rostituţia, ci fJ~111t problc1ne. Zoia face mo-
ale lui Maioreşcu de ~pildă, dcsvllluind , pentru literatura Jtogrd!ia t1r1ei fantUii tn cttteva generaţii, cu arborele genealogic
noastră un aclevărat p·ioner, tn a lte privinţt: su.nt tnsă C\t dc- i11aintc, pentru ca legă.t11ra cattzJtl~l i11t ro alienaţia străbunicei
sf,vârşire p uerile. Omul a\rea o cu1tt1ră t~triţ.c:'l şi tiU{,>t:dicială, ~i prostituţia unn~i să ia.$1 î1' evidenţă, c1 t:. d etern1i11Îst,
era ţ.i.nţoş, obstinat, plin do •lnc şi cu un dispreţ neacoperit e xperimentalist, oaturali:;t. Desigur cct Dui.Lil1 Zanlfircscu este
474 - LITERATORUL
nedrept cu Caragiale oâ.n<l tăgădueşte valoarea nuvelei O /li-
cli• tk Paştt, dar a intui t cli autorul nu studiază lumea •di-
rect • ci pl'in 11oţîur,ca de ca11zaLitatc. Lciba Zi bal e • un caz•
şi expresia medicală nu·I rec"'L. căr.l to «caz• nu ne interesează.
omul ca 11nitatc ci raportul d intre o cauză ş-i u.n efect„ l'~ău
nlânuitor ele idei~ Duiliu ZiLmfirescu dcfi11eştc î1l să iar(LŞ I
neclar:
._Spre a dcvtnl bun seriilor, lNJbue o mare experleu\i1 de lun10 :
o bannlltate ca 1>t1nc.t premergât or. Acca,slă dco~cbice. se 1>onle
n1a1 uşor recunoaşte (l111>il ce q lt1crare e- sldrştt,... In mal tot I outorii
cari au studJnt lu1nca direct. se poate eonstala lucru.l urn1ător :
pe otAt pe ciil ei ne <lau pe. 0111 fn.nfnd, lucrurile merg bine .ş-l nttlorul
poat<1 dovedi un n1ore talant de descriere: de tndntă cc intrl1 fnl ffun ~
tnil firii. apare cazul, c un Juc:ru s ludiat., le lntcrcşeat.ă, poate chinr
<llo punct df \'Cdcre psiltolo,Pc să fie ndev~ral, - dttr e un tu:, Ull
lucru earo s'o f'nti\n tJ)IAt. dnr ou se ponte lnt4mpln. Şi ntat cAt Ici
parte cu autorul la desrH şurarea lui te tnlrl şl tl urm11r~ştl, dnr dup;)
ce ai fnch is cartea 1 1u „ţi r1'n1âne absolut. nic;o i1t1presle rlln reulll~ltc.:i
vle~JI „ ,rJe\11 tu illOd ~0 11tinu u şi zilnic S:\U <lin s uggcs tiuncu ci. 'l'recând
Când însă face a1>licaţia fa 11uvcla Iul Caragiale, roman„
cierul. ln loc să constate prea marna atenţie detcrmio.isticâ
asu-pra originei patologice a actelor eroul ui. se p 11ne d_in pu.nctt1l
de vedere a.1 u.n el com1111e critice ~lliologice, care pornincl
dela ipoteza unui suOct a priori sau măcar universal valabil.
aprobă sau dezaprobă faptele după cum s unt sau nu posibilo '
• ... Gheorghe c un tâlhar fantastic. El vrea sA vie to noa1)tca
de Paşte; Gheorghe n1a sru-0 peste gn.Td, ci sparge poarta, sau n1oi
bine o g:lu:reşte. etc., etc. 'fotul A..lc~llicşte un C..'\Z, care ponte să ţC Ci
1ntAmplnt aşa: căt·t multe eo1nedif se tntAmplK 1'n Ju1nrn asin \lnr
care 1111 e Circsc .. • l)ar apoi reştUn de sub n1lino lur G l u'•)r~hl' . I·:
u11 n1edJu ·rals, cnre.--ţ-l I A.să o penibll!i. l111presie tic i11\·t·rosin1il. de C'hl„
null ,1 nimic din llu•I• rcallt5\ll ' ·
lnsă mai totdeauna o ase.menea criticll. este falsă, căci
pe1ttru unul un {apt este vcr05imil şl pentru altul abslll'd.
Scnli.m entul de realitate ou vine din coniormJtatca cu o na·
tură tipică ci din ~urprind<~ rca tine i logici ftrOprii nouci Jumi,
ceea ce se c}1ian1ă. seou1tfic.aţie. De c sau nt1 posibiJ (Şi do c<·
n'ar fi _posibil? ce nom1e ale _posibilităţii poate. invoca c ri-
ticul psihologic ?J ca Gheorghe sli.. facă ce face. adevărul ln
1icţiune nu stă !n acte.le lui ci rn deslănţuirea pe oare aceste
reprczclltărjct1 sursă- obi~tivă sau numai subiectivă Ic art'
in sullctul Evreului malaric. ToL co se l1Jtillnplă, verosimil
:;au lan tastic, deviJ1c posibil -1n ordinea delirului anxios. Cri-
ti~i. prin c motivarea. psil1c>log1că + rimâne înc.ă solidă, da1
eerc su1>tilitate şi mai ales pt-.răs1rea prejudecăţii că moti_,,ctc
eroilor trebue să fie moti vele noa.•tre.
Ne-am aştepta ca Duiliu Zamfirescu, realistul, să accept~
o lume fictivă care să imite lumea reală ln lotalitatea eL Cu-
rios (dar şi Maiorescu era de aceiaşi părere I). F;J nu primeş1r
tu realitate decât lucrurile • arn>o11ice t. are o • etbică li te~
rară „.
Dar se ·pare că acest pi1ristn trJora1 este numai un fel
de a~ş• acoperi antipatia pentru CaTagiale, care i se pare tr1 ~
viai. • grosolan •:
• • . . Ce zlce\i de novela lui Cnragfall? Eu o găsesc slab:l, cu o
lnve11'tlune absur<lă ş i cu totn1~ lips:l de es tetici\. Jidanul, ditllJ''uu
ridicul 1'1n11_glu c.o e. cl~vhte (l monstr11otitate inaccesibili'\ ror111ulel
mele de· Clhitil lllernrll. \ 11z1tiul, dlnlr'un vAgot>onct foart(' r>o51bll
ce e la tncc.put-, se pret::ice într'un caro_gl1ios sinistru, a cănat 1nAJ1?i
ce se prrljeşte ln h:tJllâl)frrc (cu tot- efectul d.ramatic ciult\l de nutor)
e de un comic respingător. Ştiu că sunt rl'iu judecător, dar vi\ s pun
d rept CA după ce a.10 ii;prăvit novela de cetit, fini sin1ţ.ean1 ntuşchli
obrozlllui strAmba\I de desgust •·
Totuşi • ethicul •, • estetul „. admite tn opera sa n11 nu.mal
crudităţile verbale dar şi scena,
intre a ltele, din l11dref>lări, ln
car~ ogarii trag din coşul pieptului tovarăşilor omot1ţi de·
lup. Titu Maiorescu rămâne estet pânll, fa sfârşit. Pomenirea
• mătreţei • în Tăna~e Scaliu li jigneş~ bunul g ust, • C'est
du rcalisme degou!Ant •.
Se cade să-i recunoa.,tem lui Duiliu Zamfirescu intuiţii
uneori s 11pt:!rioare •bunului gust 1 al ltti 'l"ihr ~faiorcscu şi
vremii sa.le. S \111t t11 corespondenţa roma11cien.1lt1i rânduri
care şi az..i lncă pentn1 mulţi sunt avantgat\.1 iste. U11 scriitor
romăn teoretician al autenticităţii, al procesulu(-vcrbal, ln
linia ll!i Stendhal şi Andr6 Gide, la 1890, un antistil(st, deci
un anti-Jla111Jcrtian 1n epoca de bân.tui.re a fl a.ubcrtianismului,
pare 1>ar::itJox•tl. lată tu.sa ce scria. ro1nancicrnl la 6 Oct.on1vric
1800 lui 1 '1lu i\tJ'aiort."SCu:
• CU1\d cine.va a ajuns să crencUl cil vede şl 1l1ţo.lugc multe lucruri
din Iunio. nin1ic nu·i 11101 JJ:1re eu 11ep11ti n\-ă tn desv:llulrea unei
patln\l omeneşti sau n unei si1n1>le 11a t url On\Cneşti. •to\J indivlzJi,
buni şi r~I, sui\t l>Osiblli : lOi\to situa\iilc, 11aturalc; Loatc. teoriile,
rn1se sriu :ldcvilr-Jte, dupâ c1un Ies to lnn1mu_ tntr'un Uinp sau to
alt ul. 1\ ccastâ co11\•ln~ere tn id.caJitaten nonstr·:) ''inc <lilt practicarea
deln o en10\-i nttt la olta; delA un (>111 la oit on1; dela o tari1 la ott:l
ţttri'i; - cctil1d un ro1nancicr rus, nitul trnncez, t1n ttl treilea an1crl-
ca11, sau t\C!lulţ, suu cngte7., - :1junµi ln ut1 fet de re.11gluno poslbifistă,
rn cnro totul e cu 1>uti n ţA , rthoic 11U-I hun, nflnlc nu·l r11u. on1ul
rund acc1uşi peste; tot, şi n1al m1tlt. scriitorul fihlc.l el tnsuşi aoclaşi.
1\şa tnc;'t arta de il scrie tiranie, to1nnne şi 1111vele, nu este. orta 1/e o
!Scrie c;j ori() de ll $pt1nt. C:ăci f'Joubcrt_, C.'\ seriilor stilist. este supe·
rlor lui Shnkespc!l.re, lui Cu::l he f11 pro1„'i, luJ ·rolsl4Ji. lui Edgar
Poe. lui Bret J·lnrt.c, etc. ŞJ cu toate RsleA, pentru mine .şi t>cntru
o 1nul~imr. de oan1cnf euri i\\t curnjttl $iî fle .sh1ccrl tn lmpresi1111i,
:\1acta1nc nnuvn J'~f. ISl<!J CA -ŞÎ f<ou~e et Nolr al patronului să u Sic11cJ-
hul. sunt l11cruri Upslte. t"lc iutcre&. liltc.:illC, o <lcşirătură <le ciorap
intre <le~e.lc1e urtci hnbe osoa.~e„ care caut.11 11odurilc firu lui. f"iindc.'i
pasiunen, \•orbin<I. curge ncconlrolaUi ; uJa dialog tntre <lol on1no11I,
câri nu sunt de ht1rlle. tre.bue: ~ i'i cuprinrl:l rcpetitii: ,g:lndirlle nnl\'C
~uut roartc apronpo do cele banale, şi n şa 111nJ tlepru:Lc •.
Când Maiqrcscu observă că « Tacă- ţi flooanc.~ • e prea. tare
in gura lui Tăna.<>0 Scal'iu (• Heali• m. realism, dar artistici•)
cu drept cuvân·t Duiliu Za1nfirescu răsp\1Jlde: • E aclc\1ărat că
limba l1ri Scatiu e cam -bădă,r-ană, dar Ctl socotesc că t-\Sta c
vi 11a. 'l ui Scatiu, nu a llo.ilici t. Dar Jucru şi n1ai s11rr>rÎJlză.tor t
111 ron1an11l I11 ră:boi, 01.1Ui11 Zamfirescu c.:itea1..ă. tcxtt~"ll Or·
tlin.u l tl~ Ji Nr. S-4 a al gcr1cra l11l11i Corr.i.at U.r care s unt j11struc-
ţia11i de atac:
• 'l'irnlloril trebue să 1nain lt'~.u f:lr~ n trage; ej 11u vor in•·cpe
rocul <lccâ_t (';lud vor ri ajunşi pc drun1 ul acoperit la marginea ~nn·
llllul, ,i vor l.r:}ge 111111101 rui111>rO h111n1iculni ca.re se nf.ll'\ t11 p;\ru1>ele ;
in acest ti1n1) plutoo.ncle de lucr:ilori sc pog~)r 111 şa 11 ţ\1ri şi prcatttesc
urcarea cu 1111ellele ce: le au ; ~e- VfL tntrebt1in~a pentru â<',C:AStR, otn r~
de tasei.oe. i:tablo:1ne ş i celelalte.. toate uneltele de Cttre \•o.r 1>ulC'a
11i.splu1e corpu1·Jle .••
• 'foţ i oa111<·nli trebue si1 tic bioc hri'l11i'l şi si1 albtî eu dân!iii pAh1c
)1 brânză 1><: 2 zile, ş i :lJ't:l 111 l>i<loanc. Vor t\vea toate cartuşe l e cu
dAnşii, \'Or n fu I unlti. fără răniţi ŞI r:'lr:"t J)1a11t:alt„ C.hipiurl Hibe:
•loroban\ii \ 1or fi tu n1anta.Je.
1 Dlvizluncn 4-n \ ' A trlmllt s upa colonntd s.rtJc la locul unde s'a
or donat '' :so atluna •.
),1a io rCSCll i• cănii e.">tcfieă c ca11t n1ărgiu i tă. sileş te pc ro-
tt1n ncie r s.;·t scoată Ordi,:ut M ti. Da:r rorllA.ncieru l :a11 consimţea
111 (1rpdul s u_fletului şi pe r11a.r ginea mru>1~scrisu l11i lăsa această
notă :
• Pogini.'le :1c.>.csteE1 nu uu fosl cuh.:.St.\ ~ con.c esluue făcută de mine
d·lui ll1aiorescu. Xu ln1 1>~rtăşeso 11ici a.zi părerea d,lul ~t., deşi om
c:edal; l:n acest ordin de zi sc cuprin_d l~mur1rl naive, de cen mal
lnte1lS?l dra1nntlcltale. pe eare ·u 11 r()1nan trebuc mai cu seam-ă s.1
le dea. Nhn.ic 11uwl interesant ca rcalit.n:tea I... . OaCA vreodatil
romanul $0 va rellpArl. ilUJl-â 1nourtc3 mea, doresc sli se punli şi
î>agh1lle ocestea •.
Deci la T898 Duiliu z~u•1firescu
avea i.ot.t1iţia V"'otllorii pro-
cesu lui·ver11aJ, nt;Jţiunea de autenticitate şi se dezit1teresa de
(;Ompoziţie de ' 'reme ce nu refăcea documentul. Repndin

catofili.s11tu l c u câteva decenii t110.inil'fl Iul C.'\m;I Petrcsct1 ,
punându-se la modul exact al Codului tivii. Cu to.~te acestea
nt1 treboe să e xagerltm . R omnncicrul ovea 11u1nai U1toiţii nu
şi noţiuni estetice clnre. Fnptul de a pune pe Flaubert alături
de Stendhal, acem din onn~ socotit aşa dar stilist, e un semn
de obscuritate esteticii. Şi apoi autencititalea verbală I~ care
face aluzie scriitontl OU era O idt"C CllJ'C de1)ăşc::\ Vrt•tnea. nuiJi11
zamffTt.'Seu ţine ca croii să vor~asca autc11t ic. sl ait>5 i1lrlivi-
dualjtate orală. Şi Caraginle asculta atent pe eroi. Anti.calo·
filimml de ui repudia,,\ stilul ~i compo•ilia pe toată lntan-
derea scrierii, ceea ce nu este ln chip evident tn intenţiile lui
Duiliu Zan1firescu care comptrnc şi scrie • frumos • c.And n:\-
rează el însuşi.
De altfel cu idei aşa de bine prevestitoare romancierul
realiiează o operă care aluneca pc un teren cu totul străin
şi ~~1bred. L-am văiut respingând naturalismul (şi, cam cu
aceleaşi argumente anti-scientiste rcfuia şi P6ihologismul lui
llourget) şi totuşi ciclul llomamll COJ>itI~tenilor este iolist.
"Bănuiala că .Ouîli11 Zamrirescu ar r1 tntrevlzut romanul ciclic
sau mai bine zis romar1ul-fluviu cu dccurgere mfi11itlL n'ar
fi deloc fntemeiată, precum i.oreşitil. ar fi credinţa cil m1 per-
sonagiu trecând prin toate voluniclu capătă o configuraţie.
Romanele rlu con1unîcă 1ntte ele dec1t. exterior şi nici odată
un erou nu trece realr116nto di11tr'un vo1ltm tntr•altu l. Sttn~
atâtea roma11e mici câlc vo1un10 sunt . Lcgllt11m so face pro-
gramatic în baza determinismului aplicat s ub formula. eredi-
tăţii. Emile 7.ola urrnArisc ma l puţin să dea tabloul unei so-
cietăţi rea.li):i\nd 111 ~inc t:oate a.epectole urr1nne ca Balzac tu
Co>uedifl t1mat1ă. F.I vnia s!\ ~tudler.o o f;,n1illc t11 gcncra.ţ"iil<'
ei, adlcA să desvăluc cn111.olo bioloi:icc şi soci:de care o fac
să decad?\. 111 scrin l..es lio11got1-Afacquarl indivizii 11u s u1t l
clecâl aparc11ţcle u11or ngen ~i din n fnro. $piritului şi an urne
n1orbiclitatea atavică, lllooolul, 1n1zc.ria , lton1a11cicrut fa<:1..·
ştii1\ţ:'i , stabi leşte raporturi ele citt1t.n11ta tc. tL11ali zeazâ ad.ic(1.
ln fond, o abstracţiune. Făc(tnd lns;i 110C1ologio. Zola cădea
ln mod fatal in pclilicll. l'amilia cca rcnrânsă lu llo„gon-
ft1"'9uarl simboliicazll popon1 I francez. Condiţiile ln care
trăieşte acest popor sub al doilea impcnu trcbue sâ ducă nea·
părat (legile sunt necesare şi laptele previiibilo) la degenerare
şi la infrăngere. IU.iboiul dela 1870 ti oieri. dar lui 7.ola un
epilog ştiinţific. Pozitivismul ln roman duce ln mod fatal
la alt aspect al atitudinii cerebrale: la idealism. Când cm~ti
cauiele rllulul poţi lntr'un Ici s1I evili răul. Cauzele orientării
umanităţii pol fi tn parte obscure. instinctuale, deci materiale,
dar pct fi şi finale. A arăta omenirii buna cauUi fin•lă este
" o determina spre bine ln marginile ştiinţei. Şi deci 7.ola
e idealist, adică luptă pentru adevăr, pentru dreptate, pentru
p<ogres şi-şi fac.e o religie a muncii.
Toată această mentalitate zoli~lă cu prczumtia de tablou
biologic şi cu idealismul naiv, cu rn3rgiuirea câmpului de ob-
servare nu la. tipurile o terne c i ln o secţiune din istoric a trecut
la Duiliu Zam firescu şi c o lntrcbarc dacă ol şi·a dat seama
sau nu de aceasta. Opera romancierului român a luat acel
aer educativ cc re•ultă din orice iclcnlisrn şi a devenit na\in-
nală, patrioticii. Desigur cli orice Rom(ln adevărat n'ar putea
$A lie decât alături de toate aspiraţiile lui Duiliu ZamlireM:u,
dare totdeauna blno ca t\Cesle nllt uinµ, 11<~ ia !orrnn discursului
şi a programu lui şi să nu np11cu cah:n grcşit.ll a. artei. Opera
romancierului a avut lnsă tnrAurlre a•uprn Romilnilor de pre-
tutindeni şi poate c.'I n contrlbuil la adunarea s ulletelor. l n
sens educativ ea est& şi azi vrednicll do a li pusă fn mâna cc·
tăţeanului. Dar fiindcă Duiliu Zamfirescu aspira muli rnai
sus. se cade să spunom cl'.l cea mn_ i patriotică faptă a \1.nu i
adevărat artist este sll compunll Cl\podopcre, abstrăgandu-se
ISTOTilA 1. ITEllATUR ll ROMÂN" - 476
dela orice tendinţă, fie şi ,-1nţi<n1a1n.. c;pro tt dovedi astrei vin·
biljtatea spirib1a1ă a u11ul f>OiK"•r .
In Rvttaanul co,11d•„,Jle•1Îl()r rcgă.c;11n tot ncel Amestec: tO·
Lisl de scientism şi idealism. Obiectu l observat nu este indi-
vidu] ci familia şi prin ea. na.ţiu1lca. Duiliu Zamfirescu nme.
stecă aici şi teoria pitur ii superpuM: a J11i Eminescu . ln Vio(t1
la tari ne este htfăţişată cJa_._. l>OCrt'R-'-C.'I prin cateva lumili1
JlrÎl1tre care aceea a f"..0111ă11cşte1111Qr. atlică • rasa c.Atorva
familii păm.â11te1le, c.-arc s'au Urceur-at prin negura fanariotJ •·
Această clasă are toate virtuţile. iubire de ţllrani, de pănnti.
gingăşie în dragost~.
lealitate in rurtAri. ln T<inas• Suli11
constatăm strc.-curarea in cin.sa 110iereasd n1inntll A mojicului
arendaş. a omului bn1tal, incult, rău. Homanul al lrcilea <lin
Sc..~ic, ln r1i-1.boit4, ne inffiţişcaiă o boierime slăbit~ clin ca,rza
tmpcrecherii cu elcn1rnte impure. Cnmlin<'Ştenii, ~lileştil, ur-
maş:ii de act1.m ai l)Oieriei adevărat~. '\llttl frivoli. detnxAţi.
Jnsă în bătălie vechile lor virtuţi rtrlimoşcşti se reaprind ~i
Ull lt.1.ilesc.u. Ult Comăncştean11 C..'\C.I gloriM pc câtl'I Jltll fl C ltaptr\.
După ră7.boi rasa a1-,arc 'ii 1nai at1en1iat!l. t'le!gcr1crat..~. 1:i~c
ar fi ca .cria sil se lncheie. Acum lnsA sco:tte capul Idealistul.
educatorul~ l>uJreptdri 11u r11ai e tln ro111an determinist. pri11
cauzalitate cauzală ci prin et•u•alitate finalll. Urma~ul Com!I·
ucştenilor. al boierimii 1li n tara liberă, se Clt•Atorcştc cu (ata
l ll•UÎ preot ardelc<-Lll . SCricrca. ~ 1ntoar cO 'il)fC. $ Îml)ol, ({OOl â.•
ni11tca clcg~1 1 cr1L.tă de dincoace nu se va ro~C1)era decât 1m-
rr<>Spătitrttl11-sc Cll S.i.nge cnral trtl1i1'i)\•an. l l ti11a CQ11tJnuă
~lt~$ \•OJUl rOa acestei ~ iltll>nlice J'>fl tlă Jn. 1Ll)~Urd .
r..•
PJa1111I J11l Duili11 1mCircRcu -.:. JJt1cril. ln co11trae,licţi o co
fJro111i(At1;;1relc Jnl t eorii rcali~tc;- <IC 1111n11ţli stot1llhn.1 itl1lă. Po
asrunenea program "''tcp ţi o operă r idk ula, sforăitoare do
rnoralităţi. 'l~olttşi ron1anclc s unt 11lino d o intcrc..:. cu 3.-tJ;~'Cto
care depăşesc vre1nea 1 intotdC:tltllO ~I ruţi11 C ii OW.l>c de
f it1eta răscuu1pă.Tâ.11U 11aJ.vitflţ-ile. Ir• ~ rrar'} i t. ole ~1 111 t C.."\ şi
ornuJ : t-trllCStcc <fe f1latit11dir\I) ş i <1n 1>crsplcacita.te.
l'ioţa la {llrti 111ce1>c prin a ne i11(âfiş;1 c11rte.'l. dela Ciulniţei
a l>01cr11lu1 J>.'\1nâ11t~a1' D11111 :\l11rguleţ. Oct,~rn1innrcA. locului
C racul.ii. Cll mij}O;'t(.(!I S IOlJ>le:
• ·roat~ curtea bot:reasr.1 1riieş1 e liniştllA $1 bogat.A, t u tArdurJ
•le ~.;\ş.te, de curci şi •le clopoul: eu blbillrl \Iuit oare: cu cAru\e d~Ju ­
Jt.1tc: cu argaţii ex umblli a I reubll de roln pAnd colo, - •1 se11ro,
c:;lud \t(uc c:lrcada dcl.a cl1n p. cumpăna pu ţ ului, Adr\llf1fl 11eun•A
Intre furci, \jne isonul berzelor de pe coşare.-, ale c.'\ror ciocuri, rAslur-
t\nle pe spate, l~că dt-·\i illu ttu-z11I. f-An1 a O ri,11,11 '' zarvl, turtea
IH•icruscă pare popul!ltii $Î bogal:\ •.
111 această ~hrietafc se stn..'CO.'l.ră tnsă atitudini sup.\râ·
luare. Curtea hoiereascl este • lini~tită şi bogat.\ " ~a nu Iaco
• risipă şi zarvă " Astfel de judec.'lţl de participare lmpicdică
foarte d es contemplarea ltt111ii ron·1 anclor şi llduc t1n aer do
părtinire.
l n curte vine in viiită„ însoţit c.le 11la111ă-sa. ·rr,11asc Scat1t1,
moşier de prin tmprcjurimi, nepot a l uniu vătaf al tatălui
lui Murguleţ, om rudimentar. hrăparet. alo c.~rUJ intontii sunt
să ia în căsătorie pc Tincufa. fata boierului. Scena nu o lipsită
de pitoresc cu toată caricarea perso.'tnclor. Sc:t.ttu o p rea 1>r1·
mitiv, Coana Profirita. rnamA ·s.~. o prea nevastă do vtll~I:
•- CJlte. ntalcă. tml vine n~a un •nixis • J>C ln 110111nh, ş i pnr1·i1
uu111n ia aşa i1 1ă sgal ~âe de cl1it.1pt, şi c;:i te \ii 1tt11·n a JtOonn ln cnp,
şi urol r>ur<;ă-rnl t1âl c (loui'i zl>onţurl 111 t~Ulf) l l! , tlC nu1 1Jri1pAdegc;..
111aică I . . '·
• - DeschidetJ - zice.: el t.IUll•l 11lccnr~u 111u1111flrllor - uşile, lliA
iasi\ mirosul de rnilocan l Jn poCth·n să \'C7.i, tl$e el, ft1cA1u1 OXJ>lot lc,
cu brn~cle t uauci şate lno1ntca penel, elne-1nt cere futu l~ u sA·tnl
476 - 1, ITURATOTlUL
dau fal:i la. Rstmc1ii mojici?. . . doar dacit ml ·o lu~ l) u1n11czeu
mln\lle I l3ll-d!i·ranll •.
Totuş-j, c11 toa tă î1'lci\rca.rea. scena. e posibilă in ordinea
fictivă, fiindcă c c u putin\.il ca. 1 111 boier să aibă o repuls ie
a.')'l do violent.~ ~i licei ln fond umc)rislică pentru un om ·nou.
~1'ai nepotrivite sunt râ.J1durilc w1dt! autorul notează. c11 sra·
vitate gândurile lui Murgu leţ, mărturisind as tfel că le lm-
părtăşcşte:
•Conu, Dinu, lilntUS ~lngur, 1>rl11sc ;1 tnno<h• Cirul vre1uilf'r de
azi C\I l1n1g ul .şi r al oelor trecute, şi a $C fnl.rcba, t'tl <lisp cr:1rea u::.111t--
nUor bfitr:\ni, eunl t ra c u 1> 1lti n ţ,.'1i c :~ nepotul v:1t:ifului Scalit1 (pc
care vl\Ulf tl ~~zuse Cil hlsu_.,1 tn Sf>in11rt:lt tU'tUJ li~r111 ~I b:ilul Jc \III
flit ţigan cu Opritotile <lela cai, dupi\ 11or11nca lui tali'l·si'i u. Ciitnl·
rui.rul), s~ ajungl'i n cete nt!lno fel~I lui ? •.
Democratul se simte jignit de acest ireductibil ciocoism
,i ar aristocrat11l rămâ.ne lu.c ântat <le a i se aproba ''C-
dcri le . Scu.i.oăttttoa e•'te pierdută şi de o pu.rtc şi de alta şi
cititor11I unJplo c u :mlicipăJ:ile lui scUcJ.na, 111 rond săracă. a
personagiilor.
?-fai departe .facem cu11oştinţă cu CoantL -Oia1nar1dula 1 sot;i.
lui M urguleţ şi mama lui biatei Damian Comăneşte.a nu . Dia·
mandula e bătrână, bolnavă şi tr;tieştc numai din dorinţa ele
a revedea pe fi til său plecat de câţiva atti t.tt s trlinătalc. Şi
acest t abloa al băt.rănei tnconjt1r.atc d e toate nabcclen-iile c-ste
pitoresc :
• ln fun<lul u.n ui 1>at de 11uc, cu pcr11e: 13 perete, .şedc ll A h<'r nuită
o umi>rt'i <le femele, i::ir J>C' sca\100, lm1lroj11ni1 ei. ruda ş i priolcni.
Legată ln cap cu o bucoo1u\.ă de 111n.tas.e n eagră după n1od:\ \'CCitc
Coana Diamandtlln tşi lri\gea clin câ11d tn cand ochel~ril tle 1>e lrunte,
lcgnti la spAl o cu :t\ii, ca să prÎ\'CilSc;\, fJ(lnlr u a o li\l tr\ oari'. (I o;cri-
sonre a tiului să u •·
Matei soseşte
(se poate oare lnchipui ca ml fiu de !nmili<
să nu-şi iubcasdl mama ?) şi priveliştea câmpeoeaseă JX: care
o stră-bate. este vă:t11tă 1'C1>(.'t_le c11 11n ocl1iu ca re ştie s.."\ s i1nbo-
lizeze:
' .• • Din pTundul gârlei, circa.d a se urc.a pe ,,n
vad şi se t11drun1n
cu greu la l>~şunc.. C!lte uo bou siugu..ralet si..:.t lufipl bt n) :JJ~ioe(1
a.pel, cu copu) filtlns fl1nlf1lc 1 netllnttt, f1\trl11):\ ru:I i11 ocnl lşc~1rtl ll lui
pustietatea loculul t .
lntoarcerea lt1i r-1atci aro însă. -un rO$t 11rogran1atic. :ră­
nărul boier, rătâcit prin str~inăt.ăp, re vine la J:lic:
• - Uite ·pAmilnlul ăs ta - fi zice ti.·tur~ule\: - Jt1 1a făcui. s;l
asud: a1n nluncit toată vla\a peutru el, de orie rnoi 11111lto <1rl fără
sfi rnil r5şplăt.ească : m'nm su 1>ă.r:1l şi l·run blesletnnt-. - dor nu rn•aşl
duce depc el pciltr-u ni1nlc to lo11)e. N fld:ljil1u:-sc c:l tot aşa o să foci
şi tu şi câ n•o să pleci. Aci su11lem născuţi şi cu ş i 1naic!i-t:t, şi p~­
dnţ.11 noş:trl; ş i parin ţ ll p!irin\.ilor noştri • ..••
Pjetatea. fiului, făgăduiala J ui s<>len1nă ele a lua î1l că­
sătorie pe fatapropusă de mamă-8'1, adică pe Saşa, veneraţi"
tuturor pentru bătrână, moartea acestei bătrâne, d au scene
d.e ttn contur ânco11teşfabil deşi s11pcr1îcial clar de un idilisnl
etic ·care aminteşte pict ura lui G rc ute. CJi11a solen1nă a co-
-b oririi in groapă e stricat.!\ prin co11sidcr.i ţii 11l.oralo :
• . .. Voiră s.li 11 ill de acolo. lll f usă se rugii s :l·I lase p:'lnâ la orrn!l.
Ont când văzu coşcj11g\Al ln f'uudul groftpei şi :1uzi cea dintâi mtluă
de pAmAnt căzând 11cste.scânduri, lşl acoperi ochii şi Jşb u oni tn pldns.
c.ilci atâta rnnl rămri11 e firei 11oastre calde şi suJerltoarc, /nţă e u
mâreaţ·a cruzlmc o lcgilvr nalorti ' ·
In antiteză cu aoeastă. demo1istraţje d e maternitate dct11nă.
nj se. prezin tă c1irtca Juj Tănase Scatiu. uncie Coa11a Profira
botează rachiul şi bea v(Lrtos. Şi S~tiu îşi iubeşte mama dar
conversaţia lor e j ignitoare pentr11 11rcchile nobile:
• - l)a ce facr n10,01l, ai;, dlro1i11lcu ? <le: co 1:10 te udihncşll ?
- .'\ f>oi d:·1, s:' 111ă otlihucsc. . . Uo ale n1'oiu orlihni · cu, cine
o stt n1unee:isc:'.\'' baga1>ont ii :1şti n 't că <lltn1ncnln aci1111a de poli·
licil lt ţii. 1>enlru striciltuJ du P1l11nlolo11ulo . • .
- I~ . ._:, <lestul. \ 1t>zi n1fll bine c.~ le tll\ de J!OI 1lliCln n in.
- t;a re $l icit\, uc s t ic:J1i ?. , , :sl ic;ln CtJ rtoclorlUc 1
- la 013.i ~hlLe~te·o cu doclorille, că le·a1 bu11ăvil.
- l\l'an\ buhâ\ 1 i-t., e11?.. N u \i-i: ruşin e obrfl.7.ului, pot.c:a Iurnei,
~ă-111i \'O rl>eşU mie nşa ! Un de nl11 le-nrn /ă c uL şi tc--a11' Cl'CSCllt.
eu. Jt1:i '!
- J)n eu î \i zic (>t'nlru l>inele tl-lolc.
- Să te în drnco, c:l n1~li bii1e le răcea.n1 1nort, p~\călosule.
• 0 llloaic <Ic otarl lrlvlrdo Se prilb u ş l din gum ol Q$UJ1rO lui. e l
lnti l\:1 dlu 11111cri ş l iJtlri\ ln ci ln od.:1ic.
- lor s'a f1r1J)âtnl •.
l)1alogu l c v iu, plin de n r1'1or. i21sâ c n1;ti n1u lt u21 mor11e11t
drdn1atic iiindcă croii su11t allaudonaţi şi structura lor ră.­
n1âne o t>scurd.
t)uiliu Zamfir~scu disprcp1in pc Caragiale fiindcă ţăranii
acestuia clin Năpasta ar (i fost foJ~i. 'Plrani adevăraţi tn\e·
lc~,;etl să zugrăvească eJ. 1·rebue ~ă Cim drepţi şi să recunoa 4
ş tc 11l că tocdcat1nt' ţă ra11ii lt11 Duil1 t1 Ztt111firescu vorbesc au -
tentic şi se deS\rlU1.1c 111 toatâ lnge11uitatea lor, lără a ajunge
î11să. _p ersonagii. de \ll"Cllle cc al1totul o-u-i ţi11c tnn.iot~l 11oa-
~'1Tă rlcctlt cAieva cli11C. la.tă.·l Ţ>C ~fictt, l>aei11I c3ruia- m\trindu-i
eâ,inclc. i·a i1itra.t in ca1> c'o să moa·ră şi el:
·- .)1'nşi hi rugul la 1notli1h: (lt- o \torbli.
- Oe ce \ 'Ol'IJ:l 'l t ntt·c1>1l ~ f 11tcl răstit.
l„ili, c11 111'nşl J1I rugat sâ~ 11\i drai drurnul, c:onne.
·re.ni s uJ1:1raL 1lutnncatl\ ?
- O:rrA l s:1 O)â s up:'ir. tis.e h :1ciul ,to111ol ; cu ş ti u c:l ~ unl viuovl'l.
- /\ tun<:i r-c \•rei dela 1nloc 1
- NO n1ni pol 5Juji, <;oanc. 1ni-nu 0111orîi cfiincJc-, s'a is11r-l\\'il
ş\ cu tllÎll \~ • •
- I~ rot)rle (~U pt1ti1Lţ :l ~~ r1 rosl. otrf1vit: o sil ccr<'et;'\111 cil1c- n
pulttl Să·I (.11"11uotc, şi- ţi ((\pflduc~C să r-J.zb\11\ pc l>iotu l (;orCOtluş.
• ~l_icu tln din cai>. tăcut. l'l'i.ren :SccpliC', cun:t swtl totl \ăra11il,
c·:irid e ·vurha de drcpla lea l>oicrului.
- Cc f<•I, 11 'ni lner<•.rtcre fli vc1rha u1ca 'l
- Oa nm, <..:()ano, -· d<i <lcacu1na pentru n1inc tol u11n este.
- De ce?
Aşa: mi-a 1nuril c~linel c, 111or ţi e11 ' ·
Latura cca n1ai ori_girttllă a ro1)1a111.·J,)r lui Ouiliti Z.an1Ciroscu
csto inteo(.iu ele l\ nota i11Lirl1itatea di11tre s ullctelc fi11e, cli-.
Ileie de c.xl.a.z ~rotlc. Deşi trata.rea. .răn1ât1e exterioară, apare
:1ici pe11tr11 in tâ.la <)a rli. pagina analiticii., ÎJttrucât obiectul
scriitorului n 11 e o n1u l ci <") ~tare 1n sIDc. studiată mo.nografic .
l~u ate 111 cl1ip absofut. aceste pagi11i s unt- lr1că in s uiic ie_n tc,
a c.lcsen naive. <lar tn c11pri11sul Ji tcrat11rii 11oastre e le; rep re ·
zînf<."i. lntâicle lnce r<:ări. Decurgcrea i11diferCnt.1. a co11vcrs.1.ţici
ln11·e lndragostiţi.
atmosfcrn aceea de frivolitate distinsă şi
cle1icală~ contl'adicţille sufleLeşti a.to ft n·1cil ; tristc,ile ncn1oti-
vate, sentî 1i1c11tul euforic prc111c.rgător ntărttrrisirilor. toat.o
acestea surit inutile şi c u oarecare st..'ingăcic realît.ate in gc·
sturi şi c u v11ltc. Uunăoarâ. i ntre l\·[ atei, <levc1Lit di11tr •od ată
poet, şi Saşa. se leagă astfol de convorbire . aparent l>anală.:
•- Nu şUI ct\l S\!n1t-nl cu o rloa.ro l. , . zise ~tn te î d eodată.
V:ii, veclt\C. t•e con111tin1eul I
- .i-\ de:v:\ral ; ::ir fi ro.sl lllâi l>in c .Sl) tnc, lnsă 1ni ~a vonit aşa de
firesc l Sen1cltl lu t1dcvf•r cu n [lonrc. l·lal1lele ~)A r ast:'lzl Cit nt1 cre~cu.t
pe. dur1111enta. ct11r1 cresc foi1e crilttl1Ui din el fns uşi .
' f•:a St f:i t:U!iC roşie (lC JJl:\cere şi se opri din preg1ilirco C:\[elei,
l111ping:lnd t1şor ceaşen depnrte <le ctilnsa. A1)oi &o p1cc:J fn jo.'i
şi. se t.1il!1 ln re>chie.
- I ţi pta.cc? E siinphi. llU aşa 1 . . .
- l\linu11:..til t •·
l n accl • .lt î place• t.0a1'<' cochetăria femeii trnnsparc. Apoi
Matei şi Saşa încep să joace table, dar Saşa e d istrată. Şi
cleodată, izbuc11eşte î11 plâns şî se reiugîază îrr odaia vecî11ă
ui;măritâ de Sl1ro·rile ci. l.n această _ocstă.pânire se vădeşte

emoţia, dar şi ciuda feminină. de a nu-şi putea ascnnde tn-
clinaţiunea. Particîpare.-i surorilor la mica Iurlunl este ca
tnsli.şi finâ. Cîindcă un tânăr iubit e semnalat deodată de toată
societatea feminină. Duiliu Zamlireseu abu?.eată tnsa de acest
moment al revelării dragostei prin lacrimi şi-l repetă. Abu·
zează apoi şi de observarea calmării sufletul11i încredinţat
d-e iubire şi orice erou din clasa. boierească prea e n1ereu • tienin,
fe:ricit, c~ o puternică r1otă de idealitate•, precum prea :;u1\t
toţi plini (l.e sli.nâtat<> Şi du fericire. Jnsă toate astea sunt CC·
rute de programul naţional al seriei.
Delicată este şi idila pe baltă Intre Mihai şi Tincuţa. Dupf<
ce Tincuţa dăruise romantic tânărului !' şuviţă din părul ei,
tncearcă printr'o şiretenie mai mult sentimentală, să provr>flCe
o declaraţie mai botărltoare:
•·To rog sA-ml dnl şuviţo de pM lnapai. ..
- Tl·o dau, răspunse el, seoţAnd u-şl bntlsta şi şlorgilndu-se
pe frunte : cu dea.sila 11\1 se poate pistra un aşa rru1nos 1ucru.
- Dacă nu ţii s•o pâstrozl mal bine sa ml-o d•I tnapol.
- Eu nu ţiu s'o păstrezi .. .
- Se '\'ede •·
D ialogul de mai sus c cel dintâiu marivaudage din lite-
ratura română .
Cu atât de remarcabile însuşiri rQmam1I Vi11(<1 la. /arii,
important prin relaţie, rămâne totlişi nesatisfăcător !n plan
absolut. Romanul suferă de puţinătate, de mediocritate. fn-
tindorca. lui e a u11ei nuvele. Eroil trăc:;c ten1pe:ran1eatal,
1>ri11 câteva gesturi .su.rprinse, dilr n'au ţinuta ~t1sţi11,1t.ă. şi com-
plexă care dă naştere adevăratei vieţi, Nici Murguleţ, nici
.M atei, .nici Sa.-;a, nici $catiu nu s unt orientaţi sufleteşte. Ce
vrea fiecare, ce Cel se organizează. în faţa vieţii, asta 11u se
'vede. De aceea. romanul_ se uită repede şi rămâi surprins $ă
constaţi după câtăva vreme că ai uitat ce cuprinde.
In schimb se memorează bi11c 1"ă1ia.se Sca.tit1. S 'i:1 făc:ul din
Scatiu un tip fn soiul lui Dinu Păturică alături de care a fost
aşezat. Scatiu este lnsă inferior lui Păturică, deşi nu lipsit
de viaţă. Cu mult s ub volnmul trebuitor (are abia o sută de
pagini) romanul narează martiriul Tincuţei căsăto rite, fără
voia ei, c11 ·1·ăn ase Scati\1. Acesta ţine. acurn secve~trat şi pe
Dinu Murguleţ, ca să-i administreze sing·ur moşia. El aajnn•
om politic inlluent, e deputat. Ţăranii de pe moşia socrului
sunt !nsă nemulţumiţi. Murg.uleţ scapă printr'o şiretenie, se
lntoarce la moşie iar Tănase Scatiu, care voieşte să·l scoată
di-n nou de acolo, este omortt de oai11enii din sat. r:ără î11·
doială că. autorul vrea să n·e demonstreze tµ111 că singurele
clase care se pot lnţelege sw1t cea boierească şi cea ţărănească.
Oameni ca Tău.ase Sca.tiu sunt niştu lndez.i.r abili, lusă dacă
teJJdcnţa e lJJgăduită seriitorn luJ tn marginea artei, condiţia
ca tenclenţa să fie permisă o.ste creaţia. Jar fn creaţie toţi eroii
sunt admirabili adică vrednicî de conten1pt·a t. Dialu Păturică.
este un ambiţios in felu l lu1 J ulien Sorel din L• •ouţe el le
noiY. El are o ţintă in viaţ,\, fără atingerea căreia nu poate
trăi. In acest scop pune ln joc toată inteligenţa şi energia sa.
Un astlcl de om este admirabil oricât de negru ar li la sunet
şi morala rezultă exterior din prăbu~irca unei ambiţii puse
ln slujba unui ideal interior. Dar Tănase Scatiu ce vrea? lată
un lucru greu de stabilit. Voieşte el să se tmbogăfească ? El
tnsă apare bogar dela î1tceput. D<>l"eştc el ca prin 1ncuscrire
cu boierimea să i11d t1că in eroare asupra origi11ilor Ju-i? At11nci,
ca toţi eroii de această categorie, ci trebue să Iaca sforţări
de adaptare, să lie snob. A urmărit el, ca eroii i n(cn>ali. să
se răzbune pe o clasă ce-l respingea. intr(rnd cu violentă tn
ea ? Satanismul acesta nu e nicăiri e~plicat ş:i de aJtfcl Scati~
pătrunde in familia lui Murguleţ aproape fără nicio rezi·
stenţă. Scatiu nu destăinue ·niciodată orientarea, finalitate;..\
ISTORIA LITEHATURll ROMÂNE - (77
lui. Urmărit de duşmânia autorului el este mereu şi cu frenezie
un mojic cu care nu se poate sta de vorbă de loc, u11 nebun
curat. E de ajun& să aseultăm un crâmpeiu de dialog ca să
!nţelcgcm câ ori 1.'incuţa este relativ la nivelul lui Scatiu,
ori este adusă inutil tn roman, i>entrucă femeie fină fiind. ea
ar trebui să se sin ucidă in clipa. când ar- fi auzit primele cu-
vinte ale viitorului ei soţ;
• U~ttu Ja uşă tare. 1'ilICU\fl SC pieptâ11a.
-Cine·l "1 tntret)i'i ea. S U\l~ratA de modul cum !)Atca.
- J~ u s u11L Nt1 te supăra , Domniţo .
• O;lns~. fără a mai răspunde, se duse. s..1 i deschidă.
• BI intră fncet, dcscJllzAnd u~a 111are. solen111 şi prost ca Ull ear gol.
-VA faceţi fr<zurllt/
- Nu mni vorbi prostii. Ce vrej?
• Când erau ln paln1 01:hl, Tl1tcuţa l lo tăia scurt. El, \1ăzAnd
Ci l\U I s..e prindea ironia ,ş-l netllnd 11lme11l de tat-~ s#(-l asculte şpJ­
rltul. se do1noll.
- la ascultfi. ncvasl.â; nu ştii u11n, lntă do tot . . .
- ce este?
-E lată . .. "
Scatiu spune o vesto ~neplăcută pcot-ru l'incu.ţa, anume
ajungerea lui Mihai pe mâinile cămătarilor şi fiindcli femeia,
ncrv<)as.:'\.. se pttdrează:
• -Zor, tor - obset'\":!\ el - dăl cu făină pe obraz-1 . .. •.
Ura lui Duiliu Zanifirescu pentru erou se trădează pnn
acel gra.t uit •prost Câ. 11.n car gol :+.
La n1i1artea ~fincuţii. Scati11 se bdoguc teatral:
• - J\h_ J:1evastil de ce OJ'&i lăsal t\l pe n1i11e I '·
E foarte firesc ca omul cel mai rău şi mai ipocrit din lume
să ail>G cl.i(JC tle sincecita.te . l11 niciun caz interve11ţia auto-
rulu.i 1111 c oportună :
• Cc:l trei (la1r1enl, cu su.Jletul la locul lui, ce erau. de rnţd , se slrnw
ţeau des~staţl de nt...'\ta nesimţire şi prcft'ic.:ltorie '·
"l'ăr1asc
Scatiu c u11ilatcral , caricat, neajuns. la structura
caractc.rului, totuşi nu e fără vitalitate. E o imagine fugitivă
şi autei1tică-tn baza că.reia cititorul construeşte merital un erou
posibil de.şil11că abseut. Ronumul conţineln.să pagini subtile ori
viguroase_ Acelea l n care U vedem pe D.iJ1u J\'lnrguleţ tăindu-şi
cu foarfecele toţi ciorapii (i.i.nd,că-i su.11 l mici, apoi Intrebând
bănuitor (>C Tincuţa care nu-l ceartă: Am căzut ÎJ1 copilărie,
nu-i aşa? arată păt1·ur1derea psihologiei se11ile. Netvos. re -
pede llJ sens epic este desnodământnl, fui;a lui Murguleţ la
n1oşie şi uciderea lui Scatiu. DuiJita z~unfirescu ar~ adesea_
clipe de ma.re scriitor.
T....uat tn total ''' ră:boiu suferă de obişnuita modicitate
şi n u cuprinde decat foarte puţ.ină substantă adevărată. Ro-
mancierul voieşte să n.e demonsi;reze că sângele cel bun al
boierilor clocoteşte in momentele soJemJ1e a-le patriei. Milescu~
Mihai Comănc~teanu mor pe câmpul de lupt.ii.. Romanul Im·
plineşte darea. de sean1ă despre campanie cu o intrigă amoroasă,
Mihai iubeşte pe Anna cumnata lui Milescu. Acest Milescu,
ca şi Scatiu, ace o viaţă tcmpcrameu.tală, nedesfăşurată epic.
_E u.11 om bt1n , uşura.tec- şi t1şor 1an(aron, cu cxpresiu1lea oare·
cum stereotipă: Mii de bombe, Vacs. lnceputul romanuluj
c 11 strângerea t11turor eroilor, cu dib11irca se11tin1entelor ca
şi în V.ia/a la {ar,i , cu :-tentimcntali$t11u l Jrivol, monden. care
vi11e puţi11 şj cli11 romanele lui 1·otsto1, e 1>artea cea mai trainică.
C.'L şi I.a 1~olstoi avem_de aface c u o societate de oameni bo·
gaţi, cu profesii a1ai mult decorative ca aceea de mil itar,
plictisiţi , culti\•aţi şi manieraţi, i11şelândt1·se cordial şi i11trând
in dr<lmă t1\ o ţinută distinsă. Apoi r01)l<\t1ul se pierde to de-
scrierea fazcl<Jr război.ului şi persoanele St(1\t pl1rtate arbitrar
către câo1pu l de acţiune. Se.o-p ol lui Duiliu Zamfirescu este
478 - l. ITEl{ATOllUL
An~l 1tl 1)cruelr1cscu. tl'lnAr. n. .\
săne arate pe .Milescu şi pe Comăncştcanu b.'itându·se
murind. Scriitorul n'ru-c tasă capacitatea de tronsfigurare
viziunea epică şi chinr- de ar ave3-o un roman nu se poate
!ace numai cu asta. !~aportul despre războiu este corect,
ţăranii sunt ascultaţi cu atenţie dar lotul rămlinc rece, d e
nn _patriotism didactic. nelalocul lui . Citin1 c11 vibraţie i~toria
războaielor noastre totu~i t11tr'un romar• sună fals fra1.c ca
acestea:
• Stra.Juceou tn lon1,1.ri c11Jc.le ahl111t1rllu <1~111 Instrumente: sdipăro
lun1i1ti r«i O\dul de to l\lnurl: rdlfalln Îfl \ •Atlt drA~le: plutea pes:lc
t..ol un 1uflu de vtatA 14nd.rG. JJUrlOud fnotntc V\lllurll de our dl
stindardelor. coborilor1 ni 1'quilC"lor din :tltc tim1>uri, se1nn al băr·
Mtjt:l •·
Duiliu Zamfirescu e lnwnt"t de ronmnul lui. El afinnâ
•cinstit t e5 •lucrarea c bu116. "· • ~1nt 01<'3 ~cna dintre Na-
talia ~ i\UJ1a. 110itptea, c 1l111tt\ d e tot •. Scc111\ '''"' ntJ e b11nA
de Joc. Natalia, ani;mta l11i ~Jil1:\i i11tnl f1\ 0tlain .-\11nei, tmpi11s:i
de gelozie, s;1 contemple pe fată. Apoi leşină. Descri~rea ata·
eului cicla Griviţa i ""' l"'rc c•Ccpţionalft. •Cele dou~ pagini,
în care lrUJ>.'.l llljlrapUI oro at:lcului şi momentul ln care Şonţu
face UD pas taapoi şi pUllC 111-51•3. J.10 prcJ::t. stihiei, St1nt QIJÎOtc•
souţ;a lntregii melu puteri tl<: c1·1•n (i11nc. Mni mult declt :it!tl
nu pot să fac•· Curioasă lipsll. tic SJ>iril nuto·critic I
A semnala plnnul romauului lntlref>ld•i e o 11cdreptak Jl<;
care: o fao-.:n1 1>rovizol'iu at1t,,_..,ru l11i, căci 01>err1 t11 s ine c 2)111><'·
r·ioară 1>11cri lcl i11teJ1ţi1111i. Oulliu Zan1Circscu. rea listu l, catlc
tntr',1n irlc.::1li.sl'11 l'ol.-rivit t11lr'o cnr(·c (IC cclucaţic, srorăitt•r
tnt.r'un romfln . AluXA11dru Comdm•şlenuu clorcŞtu !'lL lnclreptu
rasa boierilor degoncra~i. fu acest scop so cl!.s.~toreştc cu ~1in.
fata u11ul preot arclcleaLl. J11 fonU da.r l'tomfLnja mică se că·
sătqreşte cu Ardea.lu i. Cel doi SQţi >O duc la Rotna şi ~fia con -
tcmplă fireşte col1•n1na Ji\•t1lui ~rraian . Apoi se t1•torc f11 ţară
prin ·1·ra11si.lvan1a, opritldu·se fa Sălişte, luân<l·O {LJ>OÎ 111 stis
spre Poiana prt11 Galeş şi 'l'iJ1şca. Vix1u11cn. n1tlrcaţă a acelor
locu.O de o siJ1$.!urătatc idilică ş1 sălbatccii ti li pseşte ro1l1a1\·
cierului. lnoee1•ţâ 1\lic1 c ,·ăzutâ i11t1°"\1n chi5> J,rc~t co.r1calural.
O fată <lt.: prc•Jl ardclca 11. tr<.--c:utli prln şcolile t.1111 l<e,:::at. 1111
st<irue după că.~itorie ln ace!'t l1n1h.."'lj ~1~l1\ ;
• - Bunit \Jhotnea\ă. ~t1a 1
- Bun:l dimiu~\:11. tlo1111111l;o
- :\le.xand·re I
- l>omnule .\lcxandR:.
- l:un1 aJ d omail„ -'Ila?
- N,1 toan:1i blnr. 1>.1r nifi dontnlu·la. ~1·u~i ruu11 •!\·1nl 1loi
\ ' UC" .a.oi Ies pr-ntru 're.un •~"" •
Dar cu toatt: ace:,te._t, 1lj11cc:>IO de vorbe, ~i1i~i'11ia fetei
„.._te vizibilă. · 111t ·'!:-' tlt.• .tridc "'•nt tll~uţi1t11ilc asi11Jl':• ci1J„
iurii 1<omânilor 111 t:\ri• 1•r1'11tul nrYtclean dovedeşte convorbi
t<.trilor că avem oaiucni 111ari Jlfl"C:u111 llr!1tian11, Cari>. Tache
lo11escu şi mai ale~ Titu 1'JaloreM.u. l{~n1:i rca1Jil este fns., cpi ...
1'0<ittl cinegetic, \~fi11;1rea lupilor C11 .tjUtoru l Ogarilor, lmpUŞ•
t:area unui ogar, ~iişi('tt'a Iul <lt• câlro c.âirti.
\u tot,11 -pueril, lil-i sit. a1JmaJJe J~ orice valoare Jlte.rnr:'\,
t•.stc rn ina.11111 A11110 sau r.-·cu te: uJt Jt poate .
.r\oel_a.şt 1\lcxa11dru (,.'.1)1n!'11lc~tcat1u. căµit.t111, rLJ):\rc u11 c;''
l>on J uan plictisit şi trist, iubit de toah: !ouwl lc ~I h\snu.
t..lu„se adulat de toat e. El inşea.lă Jăra scru1Jul ~'e ~11;.L, 11un1itit
Şi ]>t1rţiu, ca.re, ;:Ltdcleancă OOC8tă, surcră Îll L.~CCru. re
1\lc:xt111 ...
tiru li Iubeşte şi 1'"u:na, fost:\ logodnic,\ a lui Mlba1 Coniăne·
şteau u. acun1 soţia gencrah1lu l Villarb., se11il şi llÎlltJ crC:jCUt.
(I it 1t>eşte Berta. o gcrrnancă a_r11a.n tă a gc1_1crn.lu lt11 şa sot 10
•t t1nul muzicant ratat şi 11e!cricit. l-'c11tl'll :icca~t.A Ucrtd Alcxa11·
(Ina se bate in duel Cu liltlzÎc.nnlu J oltruia 11 (O.Cc CÎ l\S tca <ti.:
R.
u-1 rlni. li iu~te o grecoaică Urnnia Vucos, cu care cllpltanul
fi1ce o escapadă la Sinaia. Excitate de gcl<Y,tC ttlc.;_trgt\ <t111>ri
şi t'I, în \' reme ce ingenua soţie 11u băuueşt<- 111n1ic. A111111 Villnrrt
şi
~, Berta. 1'oate aceste rc111cl su1\t gr.1. ve tn dragostea lor ~·
cJ1iar Urania Vucos. de Jqe s1mpHl curtc:ro.nil, face gostul de
a se arunca tn 1>râpastie. Ce vor e lo ? l; iccan: n.şt:eapt-1\ 1110.1
„
m11lt dela soartă. Ceea ce n11 se _lX)ale •. De nlci vi11c titlul
ru111ru1ului. Lucrul ccJ fOOÎ pc;n1l>il eslt: că Elena t1u,!'uji. văd11vu
~u părul alb a lui Mi~u se destăinue d„Qdată l11dr.\go<>t1t4
de căpitan. din fericire lară ca acesta să atic. Homanul, cnte
s ufer.\ ca toate celelalte de modicitate, nu arc nicio raţiun e
in-i-erioară serioasă ~i &oii nu trăiesc. Ce este acest t\lexandru
Comăneşteanu. umbră ştearsă a lui \\' ro11ski dit• 1l1ttta l<areni>il
Un afemeiat apatic. lării nicio pc,,;onalîtate. ~u numai că
autorul nu-l d.naprobă dar !ace din ci, idcaliiând, un simbol :
• ~rout nteu de n'5-1âzi (u11 (:C,111.linqlc.unu. 11cJ>Ol ol cclul rn(trl
i11 f'.hboiu) tşl dcsf~.şur3 l;tt'utl.l \iJe 1u llr\C'~tl t11 rllloflrnn·u dr11,.:o.:ttl,
i1npr<\~lij11d în j\1rul $.ău, e:i \Ul generator 1lc lu111i11:\, r:llduri• i hn"'
111\ticl lui pt"ti;OJtah: (dl! care 11n1 ll'-'\'o1c 111111 l'lnJu. cd11tl '" 1nc.rge
să răscoale ·rra11sllvu11ia) •.
t>cei excesele c.::rc.>tice ale luj ,\J1::x~111tlru ~~\·r;:~\ll u11 !SCOP
1Jat.rit1tic !
l<omanul e presărat cu prcţ:iozităţi Ccneralul J>OV<-Steştc
ilcsfacerea sexelor după Pla ton, Ar111a ~e (lt:<:lu-ră ~ingt1rl1 ;\11nl'l•
clyomcnă, E lena citeşte pc Lcoparcli, Ccncralul parţiclp!l la
g lunle de soiul accstc.1 :
• - Nean1ţ. prost t • • • 7.lsu t serto rilz1l11<I şi &lrll11J'J\1111 1)<; (:0111n.
11e:ş l cn 11u de 1 r1A o ~. ŞI eu )Ullt ct1r111n11ll 1le orl1:h1(1, 1l11r 1111 Lrâti~1·
n şu, l)(Ltt<l aş fi tni:(hitit 1111 h:1:;Ct1u .
- O trest ie . .. ilst: gt·n<'rnlul ~n l rull .
• Bertn se poticni fnlr'uu c:o1npli111011t:
- Sunt tam volu111lnun'!>.:\ ll•·11 1ru 11 l r1:1ll~ ~
- De: zahăr .. . •·
 ISTOR IA L ITl>JlATUH rJ R O MÂNE - 419

Duiliu Zam!irescu are despre romanele lui o părere atât Olga~ L.~rl. rn cele din urmă
de exagerată lncât ll supără nu numai apropierea de Slavici ii atrage o tânăr;!. fată <.Ic
şi Caragiale el şi alăturarea de Tolstoi. I n legătură cu l n nfabqi11 boier ue ~ară, inocentă, dar
scrie Jul Maiorescir lără rucio modestie: hol na.vă, pe care o ia lu
cl'lSătoric, i.zl~t1ti1ld
c ltiar ~~o
• Cine vu CCLi ron·t nnul 111cu dh• cc.I re n1a t.:t·l ll pe ••I lui 'fo lst oi,
vn vcdC.<l dt<>SC~irc.t1 csentiolî\ dintre an1ilt1do u i\ : c· tc9. ţlu rlCa tlll'H \•indc:ce. Cnsă. ~larin Gelea
t lntinâ, µe ci'\nd u sta c Slt\vA '· N'a <lal h1apol Jcla orice
luptă, deven ind u11 blazat,
IJrefata rornanu l1.1i A1i11a e Ja fel dt. . ţa1aţ.oşă .şl ele prezu111· 11oi an1 zice , u 11 iatat. Căci
poosă: la coucursttl pe11tru ritlica-
• l-l.OTnn.nt1J (I~ fa ţ fi nu e scrfs pe11tr11 crillcli c.lin ~:. ru ron1:'\nc9:S<•ii, rc."l catedralei &litropoJiei c i
cnr1 lguorau t l şi \lt: re~ credin ţii cunt s\111t tll tnare parte. ''or y;t1:\J -:aJ>ătă JlO_n1ai ''l'Cl1lit1l 0,
cA senrniini\ cu 1\nna J<arenJne; nuc scris nici pca1tru danlc/t. cu 1uora l : ucşi se presupune că l-ar fi
nici pcn lrtr b;irbnlii cu pri n ţiplfrl . El c ~eris p<~ nlru su fletele ucn\J· rneritat -pc cel <li11lilia. 4\ <:i
11 1ă rale cc· s u Ccră,; ptntr u tinerin1ea cu1t:1. cnrc. to Rrl:i, vibr,•azii
stă. falsitatea ternei ca şi
a
I~• tot ce o Sil'lt:<'r, t res:'t_ r c lu ndicrea fru 111u şc ti l : 1>c11tru cit itorii ,~ar i
pricep ce fn s:c.u111cr1z:' n ere::., O~) mcnil vii ~ i · l fle<•scbt.'l't' t1e on1'11<'11ii l>riWu i <lcce 1>ţi01lisr11 i11 ge-
(lC C(tflUT\ t, r1eral. Ori Gclca c~tc. 111l V<~
.r ibl,U, artist şi nlu1lci toa Lc
Uttii socotesc IJC OujJit1 Z~1I1Circscu u1l marc romru1cier
piedicile d i11 Jun\<: Jlo µQt
ceea ce este o exagerar<:. C;i proza-ta_r Dnili11 Za1nfi.rcsct1 e
.suprima inslincl11I de creaţie
cu 1nult inferior lt1i Cara.gi:tlc, c.a roma 11cicr n1ai pt1ţin C<tn·
şi rccu-noaşterea. oricât tle
~jstcui decât Sla:vicl ill Mara,. 'fnsă fi11cţa
u11or nnalite,
t11
târzio n_ mc.ritu lu.i. ori jude·
t.1J crea,r ea o.tJ.uosferei mondene, ii\ S<Jbl.'Îtlt.at~ 5tiliStică, ln in ...
ca ta juriu_Iu.i este dreaptă_ şi
~u iţjjlc lega.te de tehnica ·r omanului, ci rămâne ln cuprinsu l
Colea <: un rcltat, cu o as ...
.stricl ~LI Litcrntu.rii J"Omâne un .s trălucit prc.'(.ttl'S•)r~ .\ _ujthcl f)Unl(itrîcscu
piraţ ic pesto puterile lui, o.
l)c.s,~n f11 \' itata.
căr ui su lcrioţ.,~ se cade sll. fie
N. PETllAŞClJ.
$1:U<lîat:ă în a far;;t orică.r6r pr~tenţi i sat ir ice. Ci titoru l c ul t
J\1arl·11 i~cletl esto un ron1an, clest:ul de vol11ruino~„ c;1re 1·ă.1nâ 11c rn11 i1nprC$iOoat tOCtn..'li de lll~t.titudlne<-t itlcilc>r a rtis·
stă c,1 tot11I sub i1Jrâui:îrea prozei lui D\1iliu Zamfîresc11. A. veni tlcf' ale au tor11l11i şi eroilor:
şi alei ţinută rr,oralizatoa.re patriotică şj ni se ztigră,,e~tc la
fel pătura aristocratii. moşierească. 'făranul e privit ~u sim- •-Şi cât de J;real ••• t::icL, d:\1·:i \: ţ:,,rrc u ;'!oă ufll, :-!t ~·11.;:i,. ll ~ufl c l uJ
uJ\ul unt l'e care 11 cunf•şli şi li ouzl vorJ1iuil. (:tt 1-.\l 1uui ~rett '' u
patie, iar •· 1>ăt\1ra s'1prapusâ • diSJ)reţuîtă. ca u ua cc cort1pc
"11r1>rinde s u l'lclul nul.urii n 111l o 'l l):i r 111 sfilrş i t . ""'te'' i1 r lă . şi " rt.n
moravurilo. Deo.s~b·irea. este că Dttiliu Za1n!irescu a<luce î1t o lucr u greu şi iucru ·111.are •••
rooaanele Lui o bo1eri111e idca.lă, il1 \'re1nc ce 1u111ea mo11dc11ă • ·fit J>()CZlile .snJc·. c:'re se \'C<lcau risi1,ite p Ou reviste, 11e~ tl u lc
1..iin A1ari1t Gelea este li}>$Îtă de şcn1imc1-1t naţioa31 şi ele ~)rico decat. de alnicl, el Tidu~·cu ~tlo<Liri 11ou:) tn C:URel:u·c;1 1·01111\111.._~sc:i,
co1ltaot ct1 tra<liţ1a pă111â1lteru1ă. J(on1an11l e S~ltirîc, ori 111ăcar 1111:\gloi orig.i1 1 ~Jc ~i croite 1>c C~llt1 1)odul băş t innş tlt ri_rli nn:~s l,rt•.
t·:t-a o pocr.iţ iclt.'Olf1. p lhul ffc visolr unui viilor se11h1 şi n11irc\. serl:s11
~oc\al, trJsă critict1 1111 se face cu ment:1litatca uo\1Î om <Io 3l lă lntr'o nQl.:1 l irlcl, vie .~ l l)\ltcrnie:i , ş i f11fl c:rt111d cu flt·rul roş .sll\hi„
clasă • .Ero11l 1 în car e se personifică auLort1I, este u11 a rtist, •~i un iJc si nlÎ7.criilc zilei ş i \•lc\li do a.st.Uzi t ,
un spiri t occideotal, C<'iruia o aristocraţie u inteligenţei şi a
lu~ul11i est<:tic ii 1J trcl>uitoare . EJ dcplâJ1gc numai supcr{_j. Ct1 ast lc-1 de criteri i orice credibilitate tn geoJii1 eroilor cl i!i·
c ialitatea 1"1nei c lase utile tr1ar i.i culturi ce nu~1i .îJ1ţelcge rostul. l'arc. Tot atât de plictisitor e acrul etic ni ro1na1111Lui, care
Satirizarea vieţii saloauelor bucureştene, complet şi l.~ră pr(•· nu ne lasă. pe noi S-rL t r agem morall_tăţill) cuvenite, ci racc:
(un dit ate fmncizate, este de u n oarecare interes doca111en tar, constatări ele er1orntl'-'\.tca acesteia:
mai a les că. au tornl a:l"e l>uut1l 8imţ să oe prezinte o societate • C'>rtinn se ridici' şi _plcsn prinse :\ dt!) f(1şuru un • <:1uipro·quv '
CrivoJă. nu lrna înc.7trcat ·vlalgară. 'fooreticeşte pttnctuJ de stu1>id, 1>res:Jrot c u t"uvJnt..e i:;:rosolnnc şi <:U do uă 1nţe1c5url, cu tu.
vedere al lui N. Petraşcu este plin de justeţe şi avem deci l.~l111p ll'\ri in1po.si1lile şi corughlo1lsc, () :.ltlcvltral1i 1nocirJU . s11 flctească.
r )ou ut i şoarele c:•_
ru o juea u ea ş i cele c:.re o ·prive:tt• şi apl n u dR\l ~
tncă un docwnent de stareCţ de spi1·lt a tin ui i·ntelcc tual român
eş ir1i di11 e.n cu rrafu \UC cPrUJ>LC, chjar duc:\ fiin ţe.I c lor erau curult .
dela începutu l secolului XX, care doreşte a se introd uce !r\tr'o • 1'o:.tă como.artl fru111useiu \'irgluulc cc dâ fet elor ce\1 n tl1geresc:
societate !ină şi constată cu uimire că lf1rnea de s11ş 11u are n1o<Jestin, 1>udoaretl, l iJniditnten, fnr1.l s pulberate fntr'o s ingu ră
o cpnştiînţă na~ională. [n să pentru ca problema să ca pete <iit.·ar1' ! ·•·
un aşpect a1ai LrainiC, c.ra nevoie de o mare putere cceatoare,
ll<>1~1ar1ul e 11aiv şi fără v;tl(>are ::Lrtistic:i, d::t.r co11ţi 1 1e Q
ceea ce nu a.flăm. Şi de altfel chiar aşa zisa lnstrăinnre a arislQ·
intenţie de observare ş i o anun1e ţi11ută care. .i da11 i11teres
craţiei rQmâne care a dus la -reac·ţiuni sgomotoase, nu cslo
istoric.
decât o criză 11ec.esa.ră <te inlita.ţie prin care trece orice ci\•i-
lizaţle ajuusă la notlnnea !ineţei, fd.ră a gâsi în ea lnse.-;i ele·
Critica. lui N. Petraşcu c u pri 1lde a 111intir i Colositoa1:c. c Jără
1>.f•tru11clc rc ~ub raportul anali tic.
mentele mari i cu llt1.r.i. l11c.~t t•,ctuJ li terar -ar fi fos t nu în crl...
ticarea excesiv idealistă, ci bl arăt.;vea tnartiCcstărilor 1111i•
A."JGHEL DEM.l!TRIESCU.
versale de snobi$nl.
\ 'ina (\1ncla111e11taJă a ro111an11lui c fadoa.rea lui ·a11cLlltică, Crjfica cer curilor antijuni1niste e cletestal>ilă. Ni:1 s'ar putea
agrava~ de iutern1i11nfJiJe disc11rsuri. ~{arii\ Golea (11u altul ţiti din ce 1notive ltn i i contem r)Qrani a11 lt1at tn :Je-amă pe ,\r1-
decât ~ii11cu) oste uu t511ăr arhitect care ~ illlQarce 11t ţară, gJ1el Dcniutricsou, fiu l boia 11g'i l1lt1i D11mitru Sin1ion din 1\ lexan-
plin de talente şi de l:oatc virtuţile cu voinţa ele a lupta pcutr11 t.lria (• 5 Octotnvric 1847). Prietenii l ui sunt mai ales aceia
ridica,r ea nivelu lui artis t ic f\) plttriei. In chip natural, el st· care pe Caţ<i S.'\u t11 secret dctcstt.~ază J>e Eminesct1.. 0 1n\1I caro
îndreaptă spre înalta societate, pe care însă o găseşte u~u ­ făcusestudii liceale in ţară şi o plin.1baTe prin Gennanra trecea
ratecă şi instrăi11ată. li reţine d0<1r ·(jncţuA t.i 11crei v-ăcluVt" drept un teribil erudit şi tnd1;ăz11ise să wnourt!'ze la o catedră
480 - L ITERATORVL
universitara. Fu profesor de liceu (t 1903) ln ""'nul r.\u al
acestui cu„6.nt, apa.sat de aut0d1dactism ŞL scorţo. de pre-
tenţia exact.Jtiltii. En1dipa lui consl.ă ln a spune lucrurile
cele mai banale ln Conna cea mai plal.'l (o nu inteligent • -
spune despre d Maiorc.;c;u) ş1 de a umple pagnm cu citare
decorntive greceşti. latlnc1ti. engleze. gcnnalll", fru11Cl'tt:, tt:t·
lic:ne , fA.ril nicit11t rost. l 11tcnţia lui vădit!i c <lu :1 111t1t;t JX'
Odobescu şi po Lessins. 1\rticolcle sale d espre orn1ori ( l<og~ l ­
niceanu, Maiorescu, B. 1(;1targiu, ete.) sunt nişte compozi\ i1
şcolar~ cu plt\11 riguros. tTatate dUJlA tv11 tc r'-'Slllt·lc· n:·ttlri·
cei. Efcctt1l c ''' ge11u l ~lacarie:
• .•• t.~n I lc:clor t'C rcs 1>ingc~' pe 1\ cbcl pl'111H ln cur l'\ lJllh.• lor sl
cere:i f(1cfe $0 tu OJ•l'h\1h1 t>f>re n Ic t:lin iirict.1 rc t r~Q 1'C , l\utnrAIH
nu se 1nul\u11u·o 5il fn\llngU pc tldvcrsnrul sâu, ci trăgea J1111Jruju1 1tl
lui un slstc·n1 •le (:Îrc 11111\•nlnţiuni, c;irc îl silc.a_\I s:1 se 1lnn pr1n~ . ,.
• .•. ca. un Cor111ldabll b0.1 ca1u.tr-lc.Lur (.\l:1lor4.'"'t-u l 1)1 t-tnl111.ttt
lnelefe din ce fu ee 111;.I tnre~ n1ai tnrri coşa l, f111prt•jurul nfl\' Cl'\~1 rt1lul
sâu. A1n p\atca c:o1111K1ru u rto 11mlurică n t..1-tui \l~1Î(ln"\fU et1 1 irc\1n1·
\ 1ala\tunl1e cc tlll 111are s tratcL! lra~e f111prejurul u11t<i ur11101tt- Inu·
mice. etc •
Anghel Dcmctrioscu fileu, ascuns •ul> pseudonimul G. Grl-
lianu, ln Reulsta eo,11;,,,(H>ra"d (1 11 . r875) o criti<:l ln tlcri-
zjuno poctiilor 1,11 Em111csct1. Despre o si1n1>15 atitudine i11-
telec1ual!i llU J>OalC fi \ 'Orba, căci SC S UJttC răuta te:~. ft (CI tl1•
J11divid C.l'a critic ul r-;c vc..'<lc <lia aceea <:ă. lui OdolJcscu cure·
tl socotea. prieten şi-i scrisese cu liinbo·a <-li.: 11loorlu 11 uons.'lcrlt
11n studiu J>lin de vet1cmenţe pentru operă ş1 pc11tr1t o ri\, 111
stucliul fl) ni lnrg <lcs1>rc l~11•1nescu w c upr111clc LOL co l}O;'l l('
clczouc'r'-'· C::1ninesc11 este 1111 • boeni ele <> S'J>cµ·1 1>utl11 .::1n1alJilf\,
can,arod incomod '• lns.piraţ1a ll1i o • boln~vicioasă •. mefan„
colia • ntoştenită •. culturo:' • ~t•r~rf1ctnlă •. psil1ol~ria • ntot°-
bidâ •. icteiJe sunt' coanunc •. mctuft1rclc • cxc.sl\•e •. stilu.I •un
ti...ios •, pesimismul • 11cv•1Wt.oeabil ' · lr1 locul st1lt1lui • natural
:;1 s1n1plu • el :;e. arunc..i 111 cel • t orturat şi .straniu •. care e
•stalul boa.Jet •„ l „u1 li11ti11e.~u 11 l1pscşio t se11inătat.ea mă­
ri:ttţ..'\., care este izvorul sâsul«•t•i ş1 al lcr1c1riJ • şi e t ininte1î-
g1l>iJ •: • ţluar ad111i1â 11cl cA pocz1n. 11u t.rcbue inţele..,să de
ll•1 i .- buchţrii \1111 ~0;_1lă •• a o meu1u,.:lnţelCc'l.'iă _f)Clllnl o ric11\(:,
'~te prea mult•. ·roatft ~r1 t10;1 so l1r111tctlZ-ft. la J>unerea che·
.;1iunii pe terenul -p at qloH"lc:1 ~ 1 ni :;cnt111lui C01Jtt1n. Judecăţilc
h1i 1\ugl,c.I Dcalctriescu S111•t nit.· 1111u l orclio.
G l t,\MA. LAERTI U.
§~\I fn all sr~irilcra ~luci iu l \lin t8c) r, astlJ>l"'.t
Jtti t_;;ntiftt!SCll ,
.1! anonimului rida Fiiaj (care c .i~ fa1•t Gmmn). Eminescu
••'a fost. nicc geniu, oic:c f>Ul"l. • ~n•111c~u 11'a fost nice genit1.
11icf" c upri11s tl~ lu1ne3 ideal.l, ci un bit:l \1Crsifieatoriu. tare
tlt"' r.\nd~ tâmpit pci1tn1 ltimca a.ceMta prin natura sa-, prit1
•><u1>.~ţiunilc şi lcndinţclo sale fÎ pnn a~nil social şi literar,
111 c-.are a ttăit •. Jug11I lui. l~n1i11escu t' ruşi11<X căci • 11c-au
lnj11gat Românii, cari ~unt car11c Ji11 can1ca 11oastră şi sânge
c1in ~\ngc.lc nostru •. Gra1i1a so sco'i ldn fit a 1X'lc 11\trrda.rti .ale
Iul S lav ici.
§ Trcbt1c să m:ti rLcli\os.;!1 111 c:i\ pfLni\ Io 187(1 lTece.'\ drept
cr11it: acul 1\I. I ...ăzirc.scu · l ~a.c rtlu (IKJ0-r8 7,J) • l~ c.uu..rrtituJ
Cr llÎC I ÎO CCTCt1rilu _f__,t/cr11lurul1tl !'ICri~CSC (o llClC>:lne clranl::ltiC:C:
la l/011'41111l. 1'eleKr<1pl11tl, 1rltl(dlor1•I liber.
 ARTA cu TENDENŢĂ
1881
EPIGONII LUI EMINESCU. REFRACTARII. SOCIALIŞTII.

ARON DENSUŞlA.'fU. târgoveţească, ţărănească, se iviră tn scenă Evreii, tn.sl ma;

După plecarea lui Titu J\olaioresc:u din laşi, şedinţele Ju·
nimii locale tşi pierdură importanţa şi tinerimea intelectualii
!şi căută noui lnrlrumări. La Universitate predica acum Aron
Densuşianu (1837-1900) care lua atitudine nationalistă, so-
cotind poet mare pe Andrei ?>\ureşanu, propăvâduind cultivarea
mitologiei şi a epopcei naţionale I El avu meritul de a atrage
atenţia asupra Ţiganiadei. Cât despre Negriada lui, epopee,
ea e neavenită. La !el poeziile. O tragedie tn 5 acte Optu"'
are drept erou pe Optum, dnrnnul Timişanci (1031) şi caută
a intrnrluce goetheanisme, precum un cor al vrăjitoarelor
(<Prin fulgere, prin vânt, / Prin nouri, pe pământ, / Umblăm
şi răscolim / Şi toate le 'nvft.rtim •). Ale sale Cercetdr; literare
despre Grigore Alccaandreseu, D. Bolintineanu, V . Alecsandri
polemicile lui tn scrisori cu Convorbirile arati\ informaţie dar în·
certituclinc a gustului. Tipul de criticii pc care vrea s.\-1 rea·
lize,c u acela erudit a l lui Lessing. Asupra lui Emlucscu
strecoară 111 J sl()ria limbei şi literaturii romdt1e cele mai
veninoase dobitocii . .Eminescu •este cel dinttli poet bolnav
sau dezechilibrat tn literatura română. J\olamă-sa bolnavă-şi
transmisese boala la toţi copiii•· Din • cauia stărel patologice,
turburate, a sufletului, neputănd percepe lumea de sine şi
prin sine• s'a aservit lu.i Schopenhauer. •El lumea româ-
nească n 'o cunoaşte • şi n 'are mai nimic • etnic-româ.nesc •.
Greşelile lui de formă •sunt atlt de enorme, tncât ar zdrobi ,
din punct de vedere al adevli.ra(A)i arte, chiar şi cel mai stră­
lucit cuprins•· Aron Densuşianu este, precum se constată,
un teoretician al etnicului, principiu folosit lnsă, cum adesea
se intâmplă, lmpolnva a ceea oe este mai specific romănesc.
CONTEMPORANUL
Literatorul combătea de !ormâ Convorbirile, propriu ZIS
el promova mai radical principiul purităţii artei. Adevăraţii
inamici ai Junimii sunt aceia care privesc literatura sub as-
pectul conţinutistic, admi\ăndu-i ba chiar cerându-i o (A)n-
dinţă. Această direcţie a avut un succes nebănuit, frenetic, şi
numai şcoala control.""Ltâ de Maiorescu a !năbuşit puţin flilcă­
rile ei, care nu s'au potolit nici acum. Doull categorii de oa-
meni nu puteau tntelege arta indiCerentă: scriitorii do origine
ţărănească, urmăriţi lncă de problemele c lasei lor şi inel ou
adapta~i la fineţile artei pure şa Evreii, bântuiţi mereu de
chestiuni sociale, puse totdeauna pe plan internaţional. l\liş­
carea porni ln medii cu mulţi Evrei şl trebue constatat că
acum pentru tntăia oară după ce literatura fusese boierească,
mult ca jurnalişti. La l Iulie 1881, apăru ln Iaşi Cottlem(Jo-
raJ1ul, revistă literară şi ştiinţifică redactată de loo Nldejde.
Acesta (născut in Tecuci ln Decemvrie 1854 mort ln Decem,-
vrie 1928 la Bucureşti) alcătuind cu fratele său G. Nădejde şi
vărul său Th. Speranţia, grupul familial este un Ubcr-cugetător
şi un tolerant structural. Se adaugă so~ia lui Sofia (Pica)
Nădejde, n. Băncilil-Gheorghiu. La mişcare aderau lnsă tineri
de structură boierească V. G. ~1orţun, C. ?.fille. E limpede
că avem de a face cu un nco-boniurism. Prin tradiţie tinerii
de familie şi de bani gata adoptau ideile cele mai lnaintate şi
în aparenţă n1ai contrare clasei lor. In fond totuşi ci nu fă.
ceau altceva acum, decât să atragă atenţia a.supra meritelor
lor tn cercurile oficiale. Tinerii cultivaţi tn spiritul Contempo-
ranului, deveniţi socialişti, trecură apoi tn partidul liberal.
Ion ~ădejdo a loşl un om foarte inteligent, ştiind multe şi de
toate, aproape ct1 un specit1list ori unde, niciodată tn modul
util. Paginile lui ce !nebunise odată tinerimea surprind azi
prin uscăciune şi naivitate. Co11temporant1l era o revistă
care se preocupa de probleme SO<:iale, luptând pentru drep-
turile omului, emanciparea femeii, ridicarea ţăranului, pro·
fesAnd un umanitarism fanatic. Se căutau cu sistcmă ştirile
despre persecutarea elevilor in şooală. De acum tncolo tema
suferinţei !n internate şi a abrutizării soldatului la cazarmă
se va întâlni la toţi prozatorii. Se lnţelege că acest lucru piă·
cea liceenilor care devorară revista. Spiritul de insurecţie
şcolară domină institutele Io această epocă. Ioan Nlldejde
mai era fireşte a.teu şi pozitivist. El supunea manualele ştiin·
tifice unei critici riguroase, de pretenţii maioresciene, sub
care căzu şi lnvă{ăJoriul to(Jiilor al lui Creangă. Acolo el iro-
niză afirmaţia că • mâna cea nevă:tută a lui Dumnezeu a făcut
să răsară plantele I •. Creangă răspunse cu duh el daci m!na
lui Dumnezeu • nu ne-ar fi găurit pielea tn dreptul ochilor,
nu ne-am putea vedea greşelele unii altora t, nu fu totuşi mai
puţin turburat căci consultâ pe unchiu-său popa Gheorghe
din Tg. Neamţ asupra nemuririi sufletu lua : • Dumnezeu ştie I
Ce zici? adevărat să fie ori ou ? •· Un gimnaus l clin Botoşani,
Evreu. sub imperiul acestui spirit lntrebă prin carte poştalii
pe uu licean evreu din Bucureşti : •Te rog să-mi comunici oe
este socialismul şi dacă există Dumnezeu •· Acesta rbpunse
tot pri~ carte poştală:• Socialismul c mişc:irct1 muncitorilor
lmpolriva trântorilor; cât despre Dumnezeu, te anunţ că nu
există •· Fraţii Nădejde ar Ii propagat prin viu gralu tn şcoală
acestea: • D-zeu nu există, El nu are unde li pus to Univers.
In Univers nu este decât materie şi spaţiu, D-.ieu nu are unde
48~ - ARTA (;li Tl!NOENTĂ
V. (.;. Mortzun co vlce·preşedinlc al C<tmcrel fn MurUc 1901.
B. A. R.
sta, decât doar ln mhlţile oamenilor. Familia, cum e constituită
ln momentul de faţă, e o adevărată prostituţiune. Incliuaţiunea
singură trebue să decidă de căsătoru. Copilul are drept a se
opune părintelui său, când acesta-i reclamă ceva absurd, mai
cu seamă, cAnd copilul este mai instruit decât tatăl •· Conse·
cloţa fu o firească burzuluire a şcolarilor. Un elev dela Liceul
Naţional încetă de a-şi mai face rugăciunea, zicând • cA nu se
lnchină la idolit, la şcoala normală elevii se revoltară, călcând
Icoana !n picioare. A. C. Cuza. naţionalistul de mai târziu. făcea
declaraţii a tee:
l..n mormAnlu.1 meu prieteni, IAsa\I popii to\I sn vie,
Dar le spune\! cil ln vin\il gdndul meu a tosl oleu,
(;•am privit rcllglunea cu o slmpld comedie,
Parastasul o minciuni\ şi prohodul o proslit
ŞI cli cerul pc.n lru mine a fosl tar:\ Oumneuu.
Sub raport literar nu mică a fost lnrâurirea opcrii lui Jules
va.ms, foarte citată ln această vreme (Les rifractaires, L 'enfa111,
Le bachelier, L'l1t$Urgl) prezentând tinerime rebelii. • Inadap-
tabilii • de mai târziu ai pro„ei noa.stre sunt • refractarii • de
acum, indivizi nu numai fătă rost h1 vieaţă, dar şi inapţi de a
se supune la ordinea burghe1.ă. Contribuţia Conumporanului la
liLeralură e minimă. Polemicile lui Joan Nădejde par azi bizare,
Sofia Nădejde, femeie pasională pentru idei combate rizibil pe
Maiorescu (Femua şi l•gta, Duţ>re tfalilaUti şi neegali/alta eelor
do1'4 se;ruri, Emaneiparea femeti, Despre eăsătorit, Prostil11ţiea,
Rtlsf>uns d-lui Maiorescu t11 ellesti•a critrul11i /a ftm8i), Th.
Speranţia publicii anecdote. Caracteristica acestei reviste
şi a altora de acel~i lei este de a vrovaga ln massdc munci-
toreşti numele scriitorilor aderenţi, fie oricât de obe;cure şi
de a le menţine multă vreme peste moartea lor spirituală.
SOFIEA NĂDEJDE.
Solîea Nădejde urmăreşte bine !nţcles probleme sociale şi
tn nuvele caută să lmpărtăşească •din chinurile vlelii t : tragi-
comedia unei căsnicii tntre un Don Juan, gelos, cu o femeie
greşită şi cinică; trista soartă a eoviilor de orfelinat; cazuri de
mizerie, de alcoolisn1. :Oar ca pro>.atoare este dotaUl cu humor
şi c u o expresie C.'ltagia!iană de dialect moldovan. cu care
stenograiia•ă . pitoresc, conflictele de mahala, cearta. dintre
1ll1tclan1 lli11ca şi 1llnda1r1 r-1Largl·1ioall~ (ljJ1 pricir1ti 1111ei găini
mâncată de un câine:
• •~ 111adA111 Ilinca t11 prag fi 'nce1>e:
- Arză·I para tocului ş.i n1il11c:t·l·ar u111plul gata ci11e-l are I
I )w.r bi11e, mada1n ~10.rg.t1ioală. nu dtstuJ rnă mănânci c:u glllnlle şi
cu porcii dumitnle ? Cu dAn~ii n1li scol, cu dâoşi.i nlâ <:t1lc, 1nduca·i·ar
brnnctt şi n'nl mnl ovco vnrle de d~nşll sl\ n'u.I. Acu \I-n mnl lrebull
şi colciu, eoudil cu ncrn\oalceior, sd-ml c•cpe gi\inu\~ RrljllA gala'/
- IJA, soro, crnc 11rc gâlnl sl! le ocopcre. Dobitocul cc ştie? Oe
t1.i11d lu1nea. cine 11u strânge, ,,·arc t
<:urn vorbeşlt. mang0$ilo, 11u ţl·i ruşine'? r:11 1nal modistli,
c:A 11u -~ de samn ta t Cu_n1, adccAtclca 11u şuu ~ strAngt, eu1n se
r hln1nâ nu-s gospodinii? Poulc lu nu şlii, că nici u'al ce slr.U.gc.
11tll· LC. uită 010\Jll\nco I t1ni insullca.zn ortorul.
- AscullA, 1111 le 'nlrcce, nu le t11\ol I Ce \I·• d~ vină, dac~
\ l·n n1n11eat c:\nele glii na'/ ~1ăndu~i·I şi tu, la un11n urinei J
- SiH mândncl lu umplul, calico; tol fi 11\salul secului: nişte
Frige·linle ci \•ol nici n'avc\I ultn I Uor pe şarlo la am sd \1-1 curAI
eu. lb ~ mine: nu 111nl mâJ1âncă tl gAli1J I
- Ai să-l mdn4ncl 11e «•• hm1e I 04, atât.a 5A mal tr4cşU lu cAt
ul "'ul gllinil tăiol4 I
Tari, slrlj llo, MAiu s'ajungl sffnlele l'aşli ct\L n'nm avull
- ~ lnJ. degrab4 li c'•I schirnbal-o cu Herşou pe vin.
- Las c'a veni el, Dumnealui I
- El şl-opol? 1114 lem poale de chelbosul tău 1
- I la!, hal, MarghloalA, nu sclpl tu nepieptănaUI ca de 111oarlc,
xlse mGdarn llinca tn\ntind uşa •.
Nu mai puţin bune sunt scenele ţărăneşti ca tn Viea/a la
(ard, document de ignoranţă şi superstiţie. Copilul moare de
anghină difterică (Contemporanul a dus o campame susţinută
pe această chestiune) şi mama consultă. pa Baba Docbiţa,
moaşa satului :
• - Bit•e-ai venit, ~lărlucA, dat cc vdnl te-a adus J)C·alce?
- Io. pâ_cntele, 111lln1ucă, lare n1l-l bo1nR\' băetul. Stil trolnic de. .o
bucală de VNmc.
- On 1 ce nrc: n1ltlteluJ 'l
- Ce să •ibd, la nr1i\ii că Lo dogoreşli de el, IJ (Inu de inlmd
şi nu po•le !nghl\I; 1-•m descint.at de deochi, de şopArlol\a şi gcaba,
parcJI am pus ln p4rclc.
- A li părdnlnlca buduhoală de g4t, fac• posmol, p~rjol tn copii,
n1or de bătrână. dragul 111.amei, şi pl\n:1 1·n anii iştlea nu rni-o da.l
ocl\11 aă văd nşo ura.;iu. De c.ând cu trfn11 l:sla„ s'a iscol ntAlc:a boate.
n'ar 1>utrczl cine l·n stAruit_. cu dânsul ş'nu ndus tonlc lctl11llu. bată-I
p1\rd11lulcul •.
N. HELDICEANU.
ln sferele democrate se lncearcă şi azi n1en\inurea Ja su-
pra1aţă a uit.-itului N. Beldiccanu, numai penlrucă se în·
vârtca iii mediile soci.aliste şi colabora la Co11temporrtniu. El
1nsA er-d un convorbicisl vechiu. Es te drept că după plecarea
lui Maiorescu :ivea veleităp de şei şi lutocmise la ci tn 1888
• Cercul literar• cu Artur Stnvri, Vasile Lateş, l!. Gruber şi
aliii. Poezia lui &ldiceanu, foarte JunecoasA, şi de obiceiu
erotică, nu cuprinde nimic doctrinar, afa.ră d~ uncie tirade
lilosofir.e, apliet1bilc şi la problema lomcnină:
Ce chin, ce osilndll I pe biata-mi viaţA,
Durerea 'ocbeag:l o lume de pbia\ă ...
Iubirea dispare ca Ooareo lui Mai: -
Femele, femeie I tu inlm4 - n'a.i 4__
Poetul a scris numeroase pasteluri cânUtnd .atul tiău nata l
Prcuţeşti din jt1clclul Suceava, ClJ 111ulte ren1i11isccr1ţe alec-
sa11driene~ desigur, cu câte o 11otă t11ai exact.;' to descripţie:
ln ţua pule care bl!onul sUlpll.neşte.
AIAturoo cu munţii, pe şesuri se l:l\.eştc
tJn rAu fdră de moluri, ce curge spume~os,
ŞI vAjQle ca ploaia pc potul sQu pietros.
 ISTOHIA L ITE.R ATURll ROMÂNE - 483

Se lncearcă a da chiar tablouri etnografice, ca acesta al

ţărăncii la războiu :

la pânza o slăbeşte mutând slobozitorul,

Pe sul apoi o strânge ş'o prinde cu r.ăvorul :
Mergând l!lngă vergele !noadă un fir rupt
ŞI l'epede ţăranca s'apucll de \csul

Picioarele tot unn pe călcător apasă,

ŞI scrlpţu lcu grăbire se mişcă rotilor;
O Iţă se despici! ş i alta 'u jos se lasă ,
Iar statlva 'n lovire d!I glas scâr\ilitor.

sau al femeii torcând lângă moară:

A prind câte o şiloare,

roţilor măse l e
Şi mogul poartll iute o peatră râşnitoare ;
Jar coşul cu stomabul de grâne !udopat,
Oe roţJ pus f 1l mişcare. tresare ne 111celat . • .

Tllronca tn catrinţă d.ln !u rc~ hml toarce,

Ş i lusul lu v!lrlejuri sJ:\rilllor se ' nloarcc,
Iar u11 guzgan de apă alear"ă sub J11in1t)ar.
Mânjit, plin de făină şi alb ca un pitar.

Goana după amănunte duce lnsă la trivialitate. Pe ici pe

colo, dăm de prevestiri ale unui fior nou. Toamna cu surpări
de nuci şi cu idile naiv stilizate, sugerează panteismul fruc-
tifer şi bizantin al lu1 I. . Blaga:

E'ra toamno, câte una, C. Miile, <lepulal tn 1901.

Pe jos nucile cădeau; B. A . R.
Crengile 'mpletenu cununa
Frunţilor, ce atingeau.
C. MlLLE.
Sub tufarii de I• vie,
Printre struguru ''oloşl, C. Miile (• laşi. 2 1 Dcccmvrie 1861- ţ Februarie 1927)
Eu priveam cu bucurie "-"te copilul teribil al Contemporanului. Poeziile lui ştrlnse
Noaptea ochilor
Tu şedeai jos, sub o viţă;
frumoşi ...
„
apoi într'un • caet roşu sunt proză curată. Miile, care se
rlr.vrătise la şcoală tmpotriva cUrccţiei, susţinea căsătoria
De-asuJ>ril· \!, SmJirăndi\ă l iberă, în articole cu instrucţii hazli i de felul cum îndrăgostiţii
A târ11a un strugurel,
pot eluda autoritatea paten1ă:
Verde ca u11 smărlin<let . ..

Iată chiar poezia urâtului provincial, !n tipicul •iarmaroc• • Nu puten1 sta nep.âstttori raţh c u chestiunea căsAloriei libere.
care de o luni'\ de zile s lăf>1lncş te 1>resa franceză.
al poeţilor simbolişti :
• Vestitul geograf l::lis~e Aeclus, ca pO.rinte a rupt cu tradiţiu11ea
Vt:che şf a lăsat de-p linA libertate relelor sale de a se căsător,i cu cine
[n Iulie cel col<luros, vor voi ş i cu sau mrA lorntalllă ţJl e cerute de legea scrisA şi de pre-
Se fac mereu şoproane ; judecA ~ lle sociale. Fetele sule au Iubit şi şi-au s!in\it căsătoria numai
ŞI iarmarocul sgomotos µrin legă tura lirta.că a dragostei. Nici prtutul, nici oliţerul sUirel
z\duce- caravane civilo nu s'au amestecat, unul ca să le spuie pornografiile obişnuitei
Cu lun1e de cun1părlltori aJluJ puind i11 josul acltalui pecetea inferiorităţii şi a supunerii oarbe
ŞI de tn şellllorl . .. 11entru femeie.
, Sll luJim alt caz. - Iubesc o ·!ală. Mă iubeşte . Voim să ne lnsu-
Sub soarele cel arzător, rU111, Plirintii tJ1si'i cct sâ tac ,şi cAs§.toria religioasă. Nu~i pot convinge
Lil l'oltlceni pe zare, cîi nu au dreptate sâ S<' amestece tn cc;>nştiinţa noastrli, cari nu ere~
Ca moşir1oiu run1lcAlor de1tl t1t Ountnezeu. Atu11el alegem un mijloc vjcleil.11. f'ăgăduesc
Vezi oa1neni, boJ şi ca.re lotul şl mergem ln oli\erul ;tarei civile care mii cunună tn regulă.
Şi Yin mereu şi mulţi foiesc DUJ)ă ltg(! sui:1t tnsural. Plirinţll au consln1ţit, totul e după lea;:e,
Din cei ce t.Argucsc. ap~i refuz sli merg la bisericii. Sunt bun lnsurat şi am dreptul să-mi
cer fen1ela ta ne.voie chiar manu militari. AŞ fi curios ce mi s'ar
La cortul voltijerilor răs pund e la aceasta, c11nd o ştiut cil trebu« să mă divorţez pentru
Lung tobele rlisună ; a rumpe căsătoria botărită o dat.~ de oliţerul stilrel civile. Pentru
La trompetul trompetelor a te divorţa tnsă trebue să fii 1nsurat şi deci s:\ntem legal şi 1n toaU
Mul\lmea se adună; regula bărbat şi femeie unul altuia.
Paiaţli costuma\! bizar • Dacă popii ar li oameni de prlnclpU (cum nu sânt) nu ar cununa
111 aer tumba sar,. . pe atei şi atunci, dacă căsătorie religioasă ar fi obligatorie, am
vedea un fcllu de oameni slllţl a nu se putea 1nsura după lef(e. NI se
Pe sl~lp tnalt ln vâri ou steag, şpune chiar că botărlrilc •inorlulul silnt foarte pe la\li ; Prto/11 nu ''"
l\fomi\a cea uşoară ~1oie sd cu11r1.ne pe alei. •
Co matelotul pe catarg,
-S e suc, se coboara: Dar vai, ateistul î1ls11şj făc\1 nuntă religioasă„ şi toată
Şijos apoi o vezi sărind,
Din ·oehl. Lute clipind. apărarea lui rămâne 11 ca.iuistică ce amuză, Fără a fi un roman
ci o autobiografie acoperită, Dinu Mii/ian e o scriere bu.nă tn
P rofesor la Fălticeni, la Botoşani şi la Iaşi. arheolog amatar. spiritul, mărturisit, al seriei Jacqms Vinglras a. lui Jules Va)Jes.
N. Beldiceanu muri tn 1896 (• 26 Octomvrie 1844). laşul fantomatic Io părăsire, suforinwle de internat, tatăl

„.
48• - ARTA CU 1'ENDEN'j',\

nebun , mama bolnavă şi alterată de lipsuri, utopiile de tine- pe grămezilede nisip, ln piaţa Unirii. După ce {u oaspetele
reţe constitue o imagine vie a tumultoasei epoci. Prezentarea unui soiu de azil de noapte intră calfă la un potcovar. De
clasei se face tn manieră franceză. (Flaubert, Daudet): aci lncolo existenţa lui pare asigurată. In vremea războiului
ruso-turc se afla la Brăila căsătorit şi cu un copil. Sub numele
• Clasa I O sa lă 11•are, joasăf 1ttltltlecoasi\. Patru sau cinci râ1\durl
de băn.ci; aproape cinel-zeci de şcolari ln lăun.tru. Aerul greu, pod ul de Robert Jinks, supus american, avea de a face cu crucea
jos; ln !aţa băncilor llllte două lertftl catedra cu profesorul, u1t roşie rusească, intrând chiar pe vapoarele sanitare . .Nu este
franţuz ca.r e \'Orbea rom Ane.şte. ..-\.lăture de catedră patru sau cinci exclus să fi fost tn contact cu vecbU săi tovarăşi 1.i.indcă se
bli.eţi puşllll genunchi, nu tocrual pe semne, de această
supăraţi, afla mereu ln legătură cu refugiaţii ruşi şi cu centrele interna-
pedeapsl de vreme ce se strâmbau unul la ailul sco\And limba la
cel din blinel cari râdeau !n pumni. Pe 11\ngă acestea se lndeletniceau ţiona.le socialiste. PoJJţia rusă n dibui lntr'un chip senzaţional.
cu llrtnderea 1nt1şlelor carile mai putuseră trăi căci. vre1ttea tera II chemă printr'o telegramă ca din partea. unei cunoscute su-
căldletcă. Unul mai ales icta foarte ghibaciu: lntr'o' musca
clipeală rori de cacitate la gara rusească din Galaţi. Aci 11 luară pe
lera prinsă, apoi ln locul ştiut li punea o de hârtie care o
bucată
sus pe teritoriul român şi-l porniră spre Rusia, plimbându-l
atArna ln •bor. Cel din bancă priveau operaţia ghiont.Indu-se şi
râzând. Cădeau ntu l ţl tnsă jertfă hazului lor, cAcl la Intrarea rtoastră prin Odessa, Kursk, Orei, Tuia, Moscova. până la Petersburg,
auzeam pe profesor strigllnd; ospitalizându·l bine înţeles prin tnchisori, La Petersburg li
- Iţi pun zero la purtare I Tu de acolo leşll p„111 la dejun. jucară şi o farsă. li declarară că e liber să plece cu trenul la
Codresciale ieşti obraznic. - MAgariuJe verde I
• Aceastâ iera clasa •.
cutare oră, tl suiră ln trăsură ~i-l duseră la fortăreaţa Petro·
pavlosk. Totuşi peste vreun an scăpă şi se întoarse Io ţară
via Arbangelsk, Norvegia, Londra, Paris, Viena, Bucureşti, şi
C. DOBROGEANU-GHEREA. de aci la Ploieşti unde ar reieşi că-şi avea domiciliul propriu
Evreu r us, născut la Ecate rinoslav, ln Afai1855, C. Dobro- zis şi unde căpătă, in i882, concesiunea exploatării restauran-
geanu-Gbcrea (Solomon Katz) ar ii fost student la Harcov {deşi tului gării. Până la moarte lumea ll va cunoaşte s ub acest
structura lui intelectuală nu este a unui om cu învăţătură sis· aspect de birtaş intelectual, gara Ploieşti devenind un fel de
tematică). Sigur este că se afiliase •la organizaţiile socialiste loc de întâlnire pentru unii, socialişti ori simpli scriitori, şi
propagandiste din Rusia >, că fusese ceea cc opinia burgheză prilej de ironie pentru alţii, care afectau a preţui tn mod
fără multă distincţie numeşte un ni11ilist. Autorităţile 11 pu.seră deosebit numai bucătăria gării. • E mai presus de orice critica •
sub urmărire şi C-Orlspiratorul se refugie lmpreună. cu u_n to- zicea Hasdeu despre mâncare iar Titu 1'4iorescu scria lui
varăş ln RoJnânia, trecând Prut1d. Picat fără mijloace de trai la Brătescu·Voineşti : •La Ptoeşti n'al trebuinţă să te cobori

laşi, se tocnti ca lucrător .l a pavarea străzilor, dormind noaptea din wagon ... : a introdus Gherea inovaţia, că v:inc un băeţel
(pe şapcă stă scris cu litere roşii •restaurant •) pe dlnaintea
vagoanelor cu un coş curat plin cu excelente sandwicburi
cu şuncă şi • petits pâtes •, Iţi aduce la comandă şi un pahar
cu bere. Pentru asta e mai bun Gberca decât pentru lite-
ratură •. Meseria de restaurator a dat lui Gherea bună-starea
prin care a sprijinit cu bani ntişcarea socialistă tntreţinând
odată şi o cameră cu vreo 8- 10 paturi !n Piaţa Amzei din B u-
cureşti unde găzduia pe refugiaţii ruşi până ce.I putea petrece
peste graniţă.
In activ:itatea lui intelectuală, Dobrogeanu-Gberea aduce
însuşirile şi cusururile Evreului. Este 1nai informat d.e cât con·
temporanii săi, ~tiind multe şi de toate to felurite Jimbi, dar
se aşează ori unde se duce, fie şi cu blândeţe, împotriva ordine!
stabilite. Se adaptează cu o uşurmţă uimitoare mediului. cu
care însă nu voeşte să se confunde, rămânând mereu un spirit
instigator, subversiv, pe deasupra idealurilor restrânse ale
unei naţiuni. Insufleţ it de idei umanitare, el propagă colecti-
vizarea proprietăţii, el lnsuşi dovedindu-se însă un foarte
bun agonisitor de bunuri. Spiritul său e utopic, absolutist
şi totuşi cu oroarea ideilor generale, a c metafizicei t. Speculaţ.ia
lui e practică, din ordinea sentimentului şi a politicei, pe când
ideile generale sunt din câmpul cunoaşterii şi caracterizează
civilizaţiile tndrăgostitc de valorile statornice. Gberea este
incapabil, ca mulţi Evrei, să contemple idei. Singu10a lui preo·
cupare este ·s chimbarea ordinei sociale. Cu acea,,;tă mentali-
tate violent practică, el nu vede ln artă dt~ât un mijloc de
propagandă politică şi, cu toate că nu i s'ar putea tăgădui
capacitatea emoţiei. este izbitoare la el imposibilitatea .de a
concepe gratuitatea artei. Priceperea literară a lui Gherea
este nulă şi importanţa lui câtă c trcbue căutată tn vivaci-
tatea dialectică. Dobrogeaou-Gherea a avut o tnrâur.ire con-
sidera.bilă în vremea lui, fapt ce a iritat puţin pe Maiorescu,
care i-a şi răspuns direct şi indirect. Criticul socialist combătea
junimea şi vorbea unei anume lumi un limbaj plăcut. In
cutare cercuri, mai ales evree. Gherea trecea şi mai trece lncă
A. c. Cuza, sergent tn armat.A. B. A. R. drept cel mai mare critic român. Adevărul, pentru cine
 ! ~TOI'\ !/\ l.lTERATUR ll ROMÂNE - 48b

judecă fără sentimentalisme, este că Gberea nu constltue decât artistic al operei. Dar a impune noi poetului idealul nostru,
o figurii minoră pentru care compararea cu şeful J unime1 e o enonn.itate şi o dovadil de teribil sectarism. Teoria este
rămâne sdrobitoare. şi naivă, ln afara priceperii mai adânci a problemelor artei,
Criticei • metafbice • a lui Maiorescu, Gherea tnceard. a-1 dovedind, tn ciuda aparentei vioiciuni, un nivel intelectual
opune o critică naturalistă, ştiinţific!, •arătând pricina .• . redus.
cea mai apropiată • a operei literare. Noţiunile de rasă, mediu Porniţi pe acest drum, unde orice interes speculativ dis·
şi moment sunt lnlocuite cu alte patru etape metodologice : P'""'· este pentru noi o clistracţiune de a vedea pe • critic•
•) de unde vine creaţiunea artistică ; 2) ce influenţ.'\ va avea aplicându-se la obiect. Se va observa acest lucru ciudat că
ea; J) cât de sigură şi vastă va fi acea influenţă şi 4) prin ce .Dobrogeanu-Gherea nu face nicio deosebire totre genuri şi că
mijloace această creaţiune artistică lucrează asupra noastrl. Ic judecă pe toate din două puucte do vedere materiale: o
Prin cauzolo operei so tnţcleg structura fiziologică " scriitorului poezie trebue să exprime adcvilrnl (elitar adevărul istoric)
şi cond iţiile economico-sociale ale vremii. Ghcrea !osii are o şi să aibă un ideal moral, sociltl ş1 pol itic. Prin urmare Ghcrca
expo•iţiunc confuză a ideilor lui, încât se cade să l le descurcăm suptme poeda. fie u11ei critici psihologice (criticul după el
noi. Vom vedea cât de departe este el şi de Taine şi de orice trebue să ştie psihologia) ca şi când a m avea de a face cu un
critică adevllratll, iie şi ştiinţifică. Ideile lui Gherea su nt ale roman, fie unei critici de documeut. Ideea că poezia (şi tn
unui fanatic partizan socialist şi se pot formula astfel : definitiv orice operă artisticii) e o curată ficţiune semnifica-
Orice artist e cauzat Io opera lui de propria lui e><istenţl tivă li c cu totul străină. AnalizS.nd, filră distincţie, poezii
fiziologică, socială, arta nefiind decât o formll ma.i intensă slabe de tinereţe şi altele de maturitate. numai după conţinut,
de viaţi. Concluzia? Artistul lrtbue sl fie lnrliurit numai d e Cberea osândeşte la Eminescu exaltarea evului-mediu. Jntâi
problemele momentului său istoric. A te izola de prcunt to· nu e adevărat, dopa istoricii marx:i4tJ. el acel ev a fost idilic,
scamnă a absenta dela orice interes anistic. apoi un modern se cade o1l 11u idealizeze o s tare socialll dete-
stabilă: •Feudali, beţivi, mojici, dobitoci, stricaţi şi cruzi,
O opcrll. &rWtică e valabilă prin idealul de viaţii pe care-l
oameni cari au umplut to.·u„"I epoca aceea de sângele şi de
exprimil, admiţându-se că acest ideal urmează a fi exprimat
frumos. Punctul ar corespunde • gradului de binefacere , din
estetica lui Taine. Acest ideal lnsă e unul şi perfect dcternli·
nabil. ln evul mediu stll.pânea leudal.ul, tn epoca moderni\ do·
mină burghezul . A fi fost burghez ln epoca feudalităţii fn·
semna a fi ln poziţia idealului. Azi însă idealul este tnldturnrca
ordinei burghezo şi lnlocuirea ei prin societatea de tip rnar·
><ist, lntcmciatd pe comunitatea proprietăţii, abolirea inega.
lităţilor do rasă şi de sex, etc. Un artist trebue să tmbrăţişcze
azi acest ideal, altfel e contra ştiinţei care cere ca arta să fie
deterrninatl de mentalitatea vremii. O opera în contrazicere
cu aceste idealuri ou e bună şi criticul se cuvine s'o respingă.
O poezie ce glorific:l societatea feudală ori burgheză o con-
damnabilă; • ... o revistă redactată de un om religios nu va
tipări, şi nu trebue să tiplirească ~„co poezie, tn care .e tnjură
religia, deci lndreptată hnpotriva ideilor, şi idealului, cari
sunt scumpe redacţiei. .. Astfel en n'aş putea publica nicio-
dată partea, ln caro unul din cei mal tnsemnnţi fii ce-a-avut
vreodată Romlnia, e numit broască veoiuoasă, pociturii., şi
a lt<> epitete de acest soiu . De asemenea ln alt gen, n 'aşi tip.,ri
«Bain 1 şi alto poelii a le lui Rollinat, pcntrucă sunt, ln mnrc
parte, produse ele nevroză sexuală, şi o asemenea novrc1r.il
tinde sit sug(ll"ezc fn cititori " •Arta e un product, c o nu1111·
festare, ca oricare alta, a spiritului omenesc, şi ca atare, ponte
să fie ori folositoare, ori vătămătoare. Odată ce este exprimă·
toarea ideilor şi sentimentelor omeneşti., însuşirea e.i atârnă
de ideile şi sentimentele ce va exprima. Ea poate sl exprime
idei şi sentimente sănătoase, şi tn acest caz e folositoare; poato
să fie exprimătoare dco idei şi sentimente rele, şi ln acest caz
e vătămătoare•; • . „odată creată o operă artistică e supusă
criticei, şi critica va constata tendinţele pe care ea le conţine.
Dacă criticul e contra acestor tendinţe, natural că se va spune
că e eontra. ~menea e foarte natural ca un critic, avlind
anumite convingeri, sd albă dorinţa, ca acele;işi convingeri
şi simţiminte $.'I. Io aibă şi p.icţil, cu atât mai mult, cu cât poeţii
sugerează silnţlmintele, pe cari le au, cit itorilor lor •. Acesta
e aşa zisul tendenţionism gherist. A afirma că •o creaţiune
artistică e rezultanta tnrlurlrii mijlocului natural şi social 1,
că artistul • va exprima, lntr'un lei ori altul, tendinţele epocii
to care trăefte, ale societăţii to care trlieşte •· asta poate fi
adevărat lntr'un număr de carori, admiţănd cil poetul e
lntâiu de toate om şi abstrăgându-ne, fireşte, dela as1>ectul
 486 - ARTA C:l1 TF.NDENŢA
Din scrisoarea citată • lu.I Dobrogeanu-Cherea.
lacnmite celor apăsaţi, se arată ca nişte curagioşi şi blilnti,
cari nu fac dcdt să ofteze la forestrcle iubitelor, se plimbă cu
dlnselc pe Inc, la Jnmina lunii I• l!:stc iar o scădere cil Emi ·
nescu atacă pe Liberali. Conservatorii sunt fe udali, liberalii ,
deşi burghezi, reprezintă un Jlas l11nint.e, iar prin C. „\ , Re.,„
setti, c1lia.r o lLpropiere mai marc do idealul sociali~"t: • ... ele
ce atât.'\ dispreţ şi ură către liberalii noştri, pe carj poetul li
numeşte crăi şi fameni" ba chiar ecre lui Ţepeş-Vodă sf<-i
ardă de vii ? " Războiul este o calamitate, respinsă tn socie-
tatea comunistă, prin urmare glorificarea lui nu convine IX>"·
ziei. Eminescu, ca şi Alecsandri, face greşeala de a ne tnfl\ţi.~'l
un trecut ră.iboinic, faţă de un prctent laş. Războiul este tot-
deauna groxav şi reprobabil şi e m.'li bine &\ fie descris tn for-
mele teribila do a<i spre a se stârni reacţiunea tmpotriva lui ·
• Pllent n11mA-I cA sptnlec.arcn cu tttt1lul ori cu poctlce1o lllncl.
sAgeţl .. . nt1 se mal obişnueştc, ş i ncu1n nvcm cbnssepot-. mitruUJeu
.ses, tunur1 l<rup, p uştJ cu repe t iţie fi altele, care, spre a ajun.gc
poetice cu lotul, trebuc s4 ai.b~ o vechln1e. de vreo pntru cinci sull!
de ani, şi sl nu mal fie llltrebuln\ole I "
C.nd poetul vorbind despre tineri, declară că 1 numai
banul li vlneaxă şi câştigul Iliră muncă •, Gberea găseşte
ironia • tare ca oielul t. 1 nimicitoare •. fiindcă, desigur, tn
societatea socialistă roţi muncesc şi avutul personal e abolit.
Când e vorba de Doină, Gherea neputAnd sll. se smulgă din
condiţia lui de străin şi să tntele.-.gll. valoarea strict fictivă pc
caro noi o atribuim poeziei, găseşte ctl c E rninescu a dat doinei
un conţinut absolut falş• şi exaltă o •generoasă• dar uitată
Doind de O . Carp:
• Emlntscu e voit di precize1.e 111lli m\1lt sensul dUttros din
• Doino •1 prldnlJe el şi le-a glsit tn ntogl'(J a/rdindlolt:
Oe la Nistru pAn' la T..a
Tot RomAnul pl~nsu-ml-$'a
CA nu mal poate strAba t ~
Oe·alAlo stnllnAlato.
•Plânsul Jmpotrl\'n ~1rl1ln\1lu1 şl a naţiilor, iatt\ cc exprima,
,1olna lui. Ml se pare c:A nu c nevoie să lnsistân1 a.suprn ralsltăţii
Acesl el co ncepţii, a.bsurdltat.on e.I e prea ' 'Adlt/4 •,
lnsă dacă. Doi•w este conţinutistic xenofob.~.
ca poeT.ie
ca depăşeşte urice tendinţă şi exprimă numai a.' pirnloa către
o Cormă de Stat labuloa.'11. Nu mai vor bim. de altfel, de lipsa
de tact a tendenţionismului. Căci dacă se lncuviinţe.'l•ă ca
criticul să impunil idea.lui sliu poetului. atonei nu mai este
lndoială că unanimitatea poporului romăn este, practic, ală­
turi de Eminescu şi c.\ /)oi"" simbolizează tocmai idealul na-
t iunii . Criticul serios se fert'şle să introducă ln judecăţi cri-
tl'rlul idealului politic liindc.i poate să. ajungă tn faţa unor
producţii a căror tendintă naţională îi o proprie, dar care
n 'tl11 existenţă artist.ic:i .
Fiind vorba de er<>tica lni Eminescu, Gberea interpretând
ca sensualitate plată dragostea de tip edenic şi cerând un
irlcal, os.\ndeştc această lalure:
• Cttre s unt dar acele. sentimente. ideate. tnalle. stntlmtntt morale
o meneşU, ce introduce pootul tn Iubire? Slrutlrl, lmbrAţiş4rl, lmp~
j urările cele moi poeUcc şi arUnlce, lat.I tot Idealul lui Emlnoseut . . .
llac:A voim lnSă <ă dutlm ln aceasta pagin~ idealul poetului despre
rcmrie şi iubire. von1 1nft_rlurl1I. eA ldeaJot e departe de a fi la tnliJ.
tl1nca artistică o poctulul •·
Netnţelegând că poetul cântă ni.'\bnirea crotidl. Ghcrca
" r dori ca poezia lui sl1 se facă zugrăvitoarc a lomell socialiste:
•O lemeie, ai cărei creeri sunt munciţi de gânduri m ulte şi
vii, al cărei cap e frământat de problemele lntinsc şi grele ale
vieţii omeneşti, a cărei inimă bate c u durere pentru durerile
lumii, care ştie să se aprindll pentru idealorile !nalte alo vieţii
omeneşti . . . o femeie tovarăşă. pe viaţă şi pc moarte. a hăr­
ha tului, ete. •. Ins! deşi poezia e în afara oricăror prcocupă.ri
e tice, c1btoruJ 1>raclic ar 1>utea. mai nîn1erit sl.-şi formulez.o
i<lcalu l femeii crcdi11cioase. prin contrast. din poezia J1ii Erni-
ncscu, decât dlntr'o alta plină de dulcegăria preclfo.llor.
Când c vorba de ttnali>.o, făcând psihologie şi con•ldorl\.od
l:inlasmele ca pcrsona!(ii cu sunet !ntreg (idei, si1nţirî, hotă­
rlri), Gbcrea int1'ă ln nişte argumentaţii de un mare contic.
l ată o pagi11ă. care c un 1nonumc1tt de trivialitate :
• Zice poetul şi st.Arue &4 o convingi, ori mal bine &A 1e con-
vingi, pe sine-şi, spre o-ţi otlna durerea. că orice alLA hntArlre ar li
absurdă. ln adevA.r c la ce 5lm ţlrea crud;\ a s tinsului 1\oroc1 •. • La ce
.,.t,alornicla părerilor de rUu? • ~ I 1nai ales poetul arc t1n arc:urnent
din tllosolia pesîmist.4:
Le ce st.ator;nlcla p~rcrllor de rău,
CAnd prin aceastA lu1nc sn trecem ne e scris
Co visuJ u.ncl umbre şi u1nbra unui vis?
• Argume11tele sunl l og)~. c.te nclnvins. Dar 0110 i\ce l oglţa,
111h1tc:\ rece.. şi alta strlgA paslunen, pnUma nebunA. Raţiunea zice:
• Ou·te • fi patimo slrigA: •Oh. rAmâl •. Raţiunea omenca.sc6 zice:
• ln ce 1tutamlcla pArerllor de r4u 1 • patima rupe Inimo„ prin durere
ş i plrere de rău. Raţlunta zlte: •la co aducerea aminte d e Iubirea
lrecutl, de sllnsul no1« • : tar patima amh\ttşte Iubirea trecu tA.
1>arcii IJ place a descbldc o ranA nolnchlsll bine; ra\lunta ~I •lmţlrea
Otnc:.ne~ zic: • DacA suferi tu, Jad ce~ puţin sA nu 1urcre ea • ;
htr pa.Urna„ l)lcstemata paUrn4, strlg4: •Nu, dacă. surA.r eu. sA s ufere
ca, s:\ so n1uncească, s:'l plt ngA cu hohot, U strige de durere. nstreJ
fml va li mai uşo r mie " ŞI nce•stil luptA lăuntrică, şi ncenstn cioc-
nire tragic5 a feluritelor s.cntl1ncnte, pntlml, raţionnmcn tr. se oglln~
<l cş tc n1int111at tn poctht ci tată. Poetul tnccpc prin u.ri:cu1ne1ttnro
lo~loA raţionam: cA lubilt1 Lrobue •d·I uite, cil c do prisos vr•o pdrere
de rău . Pe nesimţite tnsA lncepe sil ''orbeasc:l da • stlr1sul noroc•,
•Ic 'tnil trecuţi~ amintire, care Lrebue sa Je rupă inima Io amAndoi
şi care se potriveşte atAl de puţin cu ver,;urile delo lnc<>pul. Mal
dcporle lncepe a d0$a'ie un tablou groaznic. singur~Latoa 11 moa.r tea
lui, 011 tabJou menit a •CAfl:. l11im11. iubit~l. 11. ca o culme o cruzimii,

poetul, după ce face. tabloul nefericirii lui. t111 tablou (are ur pulen
sA ln~he\e sAnKele ln vlnolo !omoii. porcii pentru " m~ri c<1ntrastul
zice:
CI tu rllm~ ln noarc CA luna lui April,
r.u ochii mari fi umezi, co zâmbet do copil.
• Punil.nd aceste două Imagini oMturl, poetul. lârA poalo • pri-
cepe. zice: • VerJ, eu voli1 fi 1Jng\1r neferidt, singur ''Oiu muri, nu
va fi cine sl·ml lncltldA fllonpcle. ca pe un mort. n1A ''or arunca la
marginea drumului, şi tu voi li ln noare c• Iun• lui April, vei ulmbi
ca un copil •. Ce ttmAnlcfur\c. ce ~oi.ava lmputa_re şi care se potrl·
vqte, de buni sam4. toarte pu11n cu lllotorJa din vusurile dinainte.
Sunt toate ate$teo pollml buneţ Sunt ...,10? Fireşte c~ Idea.le nu•s,
dar sunt o meneşU. reale ca lndşl viai• şi ndmlrabll exprimate, dcsll·
v Arţll exprimate . .. •.
Gherea este acela care a dat imporu111ţii excesivă lui A.
Vlahuţă. Acesta arc •idei tnalt ~. do interes general şi de in·
teres filosofie•. cutare venuri cursive st1r•t • magnirîcc versuri•,
una din poezii e o capodoperil, în simţire li lntrecc pc Emi·
nescu, e bun •observator psiholog • (ln poezie I), nişte imitaţii
invederate, numai fiindci'.I lnfioreazi'.I I"' bogaţi (pc capitalişti)
sunt •aproape geniale"
A, nu·tlt.ăvdli latentul prin 1alonnelc bogato
Unde capul nu gAnde,te. unde Inimo nu bote.
Şi asupra unei insipide compuneri cc se termină a~a :
A nefiJn·ţ el eter11A n•ftrc
Valu-fi desface co sll·I lngroopo
produce astfel de 1 analize•:
• Poate cam prea ltrng (noi on1 cltnt o pnrtc). dar ndmlrablli\
poe>,lc. CAI de mA reaţ4, de lnflordtoore e moortcn din strorn din
urmă I CAt de Jalnic de AdovA.rAtA c nccnstA. lmaglnd 1>lasllc~ a cll-
pcl d l1) urmA„ a mort)J, care $C nproplc I Vi1sln1ul tn n1ljlocul 1tlărl1
nemărginite, mare l lrA de lnccput şi fi\rll do srArşll. simte "'' o venit
vremea, cAnd va li lnwopnl ln mnre11 ndllnlt1l eterne fi atu110<,a, se
lntoarce şi p.rivefte lna11ol ... •·
şi aşa mai departe cu poliloizhia.
Teatrul lui Caragiale e privit numai sub aspectul soc1ali•t.
Dramaturgul e lăuda! că ln loc sli. iugrilveaseă societatea
feudală, a descris burghezia c.'pita listă dela 1848 aşa cum
este. Caragiale biciuind acea societate • şi-a făcut datoria '· a
câştigat •un merit cetăţenesc: 1. E numai reprobabil că iro-
nizează •statuia libertăţii din Ploeşti • ş1 face pe .t.liţ.a • re-
publicană • iar pe Didina • nifilistă '· ele fiind nişte femei
uşoare. t>ar este ştiut că revoluţionarele sunt lotruparea idea-
lului f eminin.
Mai interesant este articolul d~pre G. Coşbuc, tn care
observhile asupra eroticei poetului, deşi ln acelaşi limbaj
b.-u:oc, sunt de oarecare pătrundere. Se lnţelegc 1nsă că G.
Coşbuc este Iii.udat pentru el el a arătat pricinile durerii ţără.­
neşti (atunci propaganda socialistă se coborlsc la sale): •ele
s unt sărăcia, lipsa de pămAnt, biru l, claca, miliţia şi apăsarea
do veacuri. apă.<;a.rea nu numai de straini, dar şi mai rues de
clasele dominante de acelaşi neam•. ln lot ce e mai plin de
imprecaţii şi mai interpretabil tendenţionist, Coşbuc c genial,
alături de altfel de ... H asdeu poetul care şi ci atinge , culmi
ameţitoare •, ln versuri de ecou eminescian:
Desmoştenlt <Io vloţ" vieţii
Oe vrei un pic sft mft lnvll
Pc negrul. Jnlnlcul tnu tnUI,
Oe •• nu vil ? 110 cc nu vil?
Dobrogoanu-Gbcrca s'a exercitat mai cu seamă ln pok-
mică, Io care imitlt tonul maiorescian, cilntflnd sll creeze for-
mule, să strângă pe adveniar ln logică şi să utilizeze ironia
subţire. lnsă Gherea o prolix, abundent. fărll spirit s pecu·
lativ profund şi fărll duh. Observaţiile sunt puerile. dove-
ISTOR IA 1. lTElRATUn ll l'IOMĂNE - (87
ditoare de li.psă de reală cultură, ca aceea cu privire la pre-
tins.~ contrazicere din expresia •emoţie impersonală " l ·a
!ost uşor lui Maiorescu s'o respingă ln câteva rânduri ironice.
lată un specimen de polemică gherislă:
• ln \ara 11oastr:1 sunt unul din cei dintl'll cert au sdrunclnal
toot.c teoriile metafizicei estetice şi aplicarea lor la critica lltuarii.
E o îat:lmplare! S'a !:leul ln ll1>Sa unuia mol d<stolnlcl Fle. Dar
S\ŞO este. Un om intellgcnl, citind articolul d·lul Maiorescu, va
trebui de sigur sâ-şl Iacii următoarea rcrlectlc: dac.~ Gberca e un
om a b\l de ignorant şi nepriceput, cAt de fubrcdc lt'ebuo so fie
ltor1llo estetice_ ale d·lui ~faiorescu, c1e vreme ~ chiar Ghuta a
pulul să le sdruncine •·
Xaiv sofism I Căci nu era deloc dovedit că Ghcrca sdrun·
cinase estetica lui Maiorescu şi apoi tn minţile obscuro ade-
vărul însuşi poate fi combătut cu uşurinţă.
Prin ingenuitawa şi sectarismul teoriei, prin lipsa bogăţiei
intelectuale şi a fineţei critice care să dea pigment poiiţici
singulare şi s'o ridice la valoarea expresiei polcm ice, opera lui
Glterea ar fi fără lnsemnătate. Totuşi, mai ales ln discuţiile
de idei, este la a.cest om de tTeabă, autodidact, care va lua
la bătrâneţe aspectul simpatic al unui rabin luminat, o ase·
menea lnfierhltntarc discursivă, a tâta plăcere de a discuta
încât, iâmbind, cetitoml se laşă cucerit. Exi~t.I\ ln opera lui
Cherea un umor al vol ubilitll.ţii, tnrndlt puţin cu cel al lui
Hasdeu„ lntelectnalul oboseşte lns.'I curând de falsitatea ideilor
şi de platitudinea aplicărilor, omului de rând lnsă. paginile
acestea trebue să-i produc.'I o maro satisfacţie. Şi de a ltfel
clacă. !o;iţte puţin se mai poate reţine din opera lui Chere!>
(sunt remarc.~bllo însă lnsemnările autobiografice Din Ir&·
cuiul depârtat şi anume linii de t•mor ca acelea di1l Scrisoarea
~litre D. A11ghel) importanţa istorică a criticului nu trcbue
neglijată. Maiorescu se mulţumise să formuleze că.leva pro·
poziţii estet ice, stL respingă scurt pc unii şi sr, atragă atenţia
asupra altora. Critică propriu :isă n'a făcut. Articolele lui
Cberea sunt bombastice din toate punctele de vedere. dar
Sl1nt lungi analize de opere. Ecoul lor a fo-st maro, unii au
aprobat. alţi; au dezaprobat, dar s'a discutat despre structura
operelor. Apoi Ghcrca vorbea unui i.m ens număr de proletari,
membri ai partidului. Ceea ce rcpugnil intelectualului. place
lnsă. omului de rând care gând~te practic. A privi arta ca o
expresie mai acută ;i problemelor vieţii este o me~ alină·
toate pentru vulg care nu se poate ridica la noţiunea indife-
renţei artei. Numărul de cititori proletari a crescut ln acea
epocă în chip extraordinar şi Inel şi ul printr'o tradiţie so-
cialistă lucrătorii sunt aceia care cautll revis tele şi cărţile
mru mult decât pătura burghoză. bine înţeles dacii scrierile
răspund aspiraţiunilor lor. Când răsfoim obscura pubhciBtică
a vremii şi constatăm ce fade sunt criticile literare. tn\elegcm
că Gberca. fără nicio comparam desigur cu Maiorescu. arc o
certă coloare a lrmbuţiei. I..a acea.'lta se adaogă p~iunca lui
de cetitor contagioasă. El aminte:\ de a~udelaire, do StTind-
berg, de Verlaine. de Rolliuat, de fr„~i i de Goncourt lntr'un
timp în caTe Junimea părea a trăi prin ~laiorescu, cu cinci·
zeci de ani .în ltrmă.
Ca un document asupra omu lui. meritl să fie citată a.ceastă
scrisoare către ginerele său P;lul Zarifopol (9/22 Martie 1906)
plină de o simpatică vervă. epistolară, amestec de gar.e!A ma n11·
scrisă maliţioasă şi gingăşii ramilia lc:
• nrl\gll •1lcf
Nu v'arn scris de când tl\1 a1n fnlors--., J11\ l recu1tosc vJnn. Couui
intre a.Jtele e ş_l mama, ca.re r.icc cn ve scr1e des şi ve ţi n e ln curUrll
'"" toate maholagbmcle din ţnr11. ŞI ln ca7.ul nceostn pricepeţi bine.
<.:.ă 11u mal e nimică de ~crii;. Polltlcn nu ve 11\ lcresciA şi nfc.rA de nsta
488 - ARTA CIJ TENDP.NŢĂ
fi ea conslstll dJn mobabgisme. ln politica t xlunll - ne am slllural
de conOlcl cu Greci• ,1 acuma sllllem ln cautare unul conOict nou
cu o altă naţie, cll \ara romancascll acuma s'a t ndulcll Io confiicle
şi poce. la toşi a apilrul o revbla voluminoasă sub direc\ln lui Stere
şi Bujor sub Uliul • Vl~ţa romanească '• am sit ''• o trlmcl şi voun.
Doctorul Cantacutlno a \lnttl doua conferln\e asupra lubcrculoscl
la clubul muncitorilor; l'am vuul şi Ieri pe el şi pe Zlallneanu şi po
Irimescu. C&nlacuzlno parei e Şi mal slmpallc de cllt a !ori. Voinov
a tlpdrll un articol asupra darvinilmulul Io • convorbirile lilera:rt •
şi do atunci pe cine nu lnlolneşte pe strada li mustri de ce nu lucrezii
pcr\tru soclalizm cum lucrezA e1, care a tlparit un articol ln • Convor-
blrUo " Bujor llparoşte acelaş articol • folosul lnva\nmlntut biolo-
gia! • in doua revtzlc deodatl- ln • Curentul nou• şi ln • Via\n
Romaneascll " Stere face pe critic tlteror, cum, o ve\.l vedea când
am 1Q ve lrlmet revista. Ist.rele urmeazll d mA bombnrdezll cu
scrtsorl, dar eu eu aceeaşi tenacitate mA fa.c nisnal. Adamovlci a
mal luat cllţi-va prolesorl pentru Lisa : do limbile clasice, geomotrle
descrtptiv4 şi economia pollticll. Dupa ce ea va depune examtn la
Unlvcrsll.~te dln Bucureşti, el are de g4nd s' o lrlmetll la un variel~
ln Paris ca să-se mal perfecţion01.3 tn şlllnţa . Haborsky spune allte
minciuni ln cât singur sA mJrA cum a putut plln la adlncele belr!nele
ul-ti eo11Scrv4 aşa de bine lnventlvllalca mln\el. Madame Hlgu s'a
deslluz.iooat cu desAvuslro de partidul liberal; Madame Georges
Ionescu cu doul ingineri vrea sll lormezA un partid nou na\ional
democrat a proleslunllor libere. Ml so pare cA v'am dat np{r)oape
toate noutll\lJe din ţaro, cazi merlt4 •A lle relevate. Ba, am uitat
una tl cea mai lmportnntA: reformo. lui Bădll.rAu a codului civil
ln prJvln\a căsAtorlllor. Şliţ.I de sigur c4 mai natnto so\11 - odată
divor\ntl numnl puteau sA u chAtoreasclt de a doua or•. Acuma
el pol IA se dJvor\eze fi sl-se reclsAtoreascA de trei ori. Faţa cu
aceasta lege noua am propus şi eu mamd următoarea comblna\ie:
aA ne d ivorţam acuma, IA tNim v'o doua luni logodiţi şi la vara
lll ne cununam earlşl fi sl mergem la voi ln Germania ln Voyage
de noce. Mama lnsA, reac\,lonarA cum o şU\I, nu vrea nlr.I ln ruptul
capului. Ea argumcntUll astrd. Mal int4iu şi lnt~iu vorba romt-
11ullal ~ ce e in mft.na nu-t ntlncJuna. Aforn de asta cum n zi& cu multa
dreptate un deputat romtn : •nu trebue aA le Joel a drmr.le cA·\i o
primeşte •. Teribila rcacţ.lonara s'a racul nwna- nu vrea sA ştie
de nlcl o reforrn4. Nu, Iliri glume, nu e trumoas4 relormo lui Bl!-
dlriu? Mai inainte un om a putut sft alb4 ln loala viaţa lui o slngurA
tuna de miere c:u acetoş nevasta, acum ponte să aibă trel. Pentru o
ţon\ mlcă ca a nonstra e destul d.e lrumos. Noi cu to\l stntem bine
Muma de sigur v'a acri• ca ta lntorcero 111 \aru am gAslt o ndovcratll
vara - 24 grade la soare. Cu toalo aceste aşi da şi va.ro ş i soare
şi m•aşJ intorce ln Germania la ploi&. 41 vtnl. leri a1n deju11nl cu
Caragiale la Andrei. Oupa masa am avut treaba mullA şi am umblat
prin oraş ear Caragiale a stat cu Duţescu şi lncll cu un prlelln la
Andrei pAn Jo 7 scari fi au băut vinişo r do Al bun. Soare ne am dw
lmpreuno I.a 0 -rul Urechi a şi Caragcale loarte sulos spunea acolo :
• al dracului, arn b3ut cu Ieri I •. Putc\i s4 ve lnchlpulţi ce cm • ieri •
dacd bAutura de • ntl • nu conta de loc. Alltel Carn"eole era vesel
şi bine dispus şi dragu\ Jn cAl ml a !ileul şi mal .more pofta de Ger-
mania. Straşnic ml a pilrut btno ca n1'am lnlelnlt cu Cnreglale.
Ml a mai adus el puţin aer curat do Io voi, dJn ocefdenl fi alarA d•
asta e un lucru aşa de nou un prietin, un adetJ<ral prietin. Mi-e
atr~nlc dor de voi şi, lll nu ve fie cu supnrare, parc4 şi mal mult de
Sonia. Cine ştie, pe neglndlt~ ve ve\l tr<zt lntr'o zi acolo cu mine.
Pup• cum \ara romaneasca s'a lndulcll la conmcte dJplornatlce,
aşa ou m'om lndulcll Io voiajuri. Stro1nlc ml·e dor de voi şi de ocel·
dent. Azi v'am expediat o ladlţă cu 8 cutii de sardele C4rl au plăcut
•t• de mult \le, PavAlucA, pe urma • I kg de masllne alese uno şi
una, o bucată de morun a_fumat fl o scrumbie afumatli. o scrumbie
romanească dJn Ounorea romAnlL Morun oii. nu-l lnclllzlţl - , trebuo
mAnCAt aşa, cil e slreşnl c de bun. Să · ml sttlţl Iodată după ce ve\i
primi lodi!&I Aţi trlmu oare cărţil e , paltonul şi redingota? Am
mare nevoie de ele. Scrieţi-ne mal multe. Să·mi scrii Pnvatucil mai
multe din Lipsea şi Germania. Ve serul pc amandoul şi pc Sonio
şi pe Na.1.drllvanul de mii de mii de ori cu dor şi cu drog şi ve serul
eoni şi al vostru
C. Oobrogcanu-Gberea.
Mania Şi Ionel şi Soşca ve scruta cu mult drag. Oncă !ml veţi
respunde ln curlnd am să ve lrimel o scrisoare şi mol lungă . Straşni c
ml·e dor de voi şi de Caroglole- luo\I seaml! sl nu va pomcni\I
ocolo cu mine •·
RONETTI ROMAN.
Ronetti Roman e tipul Evreului mteligenl care tncearcil
sil. lnţeleagă tragedia rasei sale şi s'o judece rece. A fost unanim
stimat. Translator de limbă germană la :M inisterul de Ex-
terne, se făcu dupl căsătoria sa cu Eleonora Rerşcovici (prin
1881-82) cultivator de pământ şi trăi ţllrăneşte la Râşnov
Uud. Neamţ) moşie ţinută cu arendă de socrul său, Smil Hers-
şcovici, şi la Davideni. 1n DomJ măsuri, recapitularea desti-
nului ebraic este vibrantă:
• Ovreiul din •vui mediu. ""m • trAlt la noi pAnA acum treizeci
patruzeci de ani, fi din care nu •• mal gi sesc decllt toarte rar exem-
plo.re. curate, deloc nedegeae.rate: O\'relul cela cu caftanul şi pe.rdan.i,
smerit şi •fiiclos. lu necând ca umbra şi lemAndu· se de llccare umbri,
cu ochii pe Jum6tote lnvălulţ.I, ascuns tn sine, parcă nr elocl o lalnA
şi l-ar li lrică sA 1111 I se ghlceoscA - ovreiul cela esto un lenomen
uni< ln Istoria omenirii. Lipsit de lot co Iace de obiceiu ca o gră­
mado de oameni sA no un popor, ncavlnd nici \ara, nici limbi,
risipit printre toate gln\ll• de pe faţa pAmAntului, totuşi, oriunde
se ana şi ori cQtil vreme ar li trll.lt pe un loc, totdeauna 11 pretu-
tindeni rămân ea el, ovr eiul, o filn ţ.ă deosebită d e celelalte fiinţe
om eneşti care li l nconjurau. Ars pe rug, cAznlt eu unelte 1pilimAn-
tAtonre, jeluit fi alungol, prigonit pretuUndeol, de rAsul oamenilor
şi do botjocura copiilor, tremurând noaptea de grija iilt\l de miline,
şi ilua de groa•a ce-l poale aduce nooplea, el tot 1111 trAio ca mal
lna.lnle. ceva mni s11leri~ ceva ntal ,nlclo.s„ dar Lot t l - ovreiul.
ln cursul vremii, s'au dilrlmal ln jurul lui lmpArQ\ll puternice,
limbi frumoase fi bogate au amuţit pe veci, neamuri mari de rei:l
tl tmp:1ra\.f, $'au stins, c'abJa li se mal pomeneşte nl1mele: zei au
rnurll, s'au năruit 11 au căzut sfintele lor temple şi Iarbă lnollA se
clatlnA printre dArAmAluri, chiar pilmftnlul şi·• •chhnbnl fa \u.
marea a năvălit 1>e uscat şi pe undo pluteau mai lnninte corăbii
s•au lntemeiat Joculn\~ de a1e oamenilor- numai el. ovreiul. fn
toatl IChlmbarea fi prefacerea din jurul lui, rllmAnea lntotdcaunn
acelaşi.
• Unde era sorglntell dJn care a lzvorfl alt.ta putere de viea\ă ?
Dhl ce rldlcinl tninlcc a 5upl suc şi \1 lng4 acest copac straniu, mai
trainic dec:At codrul de pe Liban? •.
Totuşi şi lui Ronetti Roman li lipsesc tactul şi priceperea
exact.! a problemei. El face Statului rom!n o morală aspră.
l nllturarea Evreilor dela anume drepturi e • un neajuns pentru
ţara românească •, România nu tnse.~mnă nimic ln cultură
şi economie (•Bulgaria a luat-o cu mult lnainte •), roiul ei ln
Or ient este •exclusiv politic t. Este bine pentru Statul româ-
nesc ca Stat de a mai respinge, d e a-şi tnstrlina ~i mai mult
pe evreii pc care-i arel •· Ronetti Roman sublinia cuvintele
pe cari-i are ca pe o realitate inexorabil!. A susţine incapacitatea
economică şi culturală a Romănilor e o enormitate şi o impru·
denţâ. iar a pretinde el un Stat e obligat să acorde drepturi
unui alogen, ve.n it do curând, o absurditate. Dacă Evreul lşi
pllstrează fiinţa lui rasială, cu acelaşi temei Romlnia trebuia
să-şi apere oonJormaţia etnică şi să uu se lase obligată faţă de
simpli imigraţi. Dar se va crede cil Ronetti Roman se gân-
d~te la Evreii vechi, pământeni, vrednici de a fi legaţi de
ţară prin. drepturi şi obligaţii. Nicidecum. Naţionalist pentru
Evrei, el exclude principiul etnic pentru Români şi cerr ca
graniţele să fie deschise oricui, căci «orice om din orice neam.
primit ca frate şi ntunci.n d aici ndmpiedical măreşte avuţia
ţlrii lntrcgi •· R omânia devenită Alaskă I Aşa cugetă no om,
cu toate acestea, inteligent. Acest umanitarism Imperativ.
intolerant, viţiazll. literatura multor Evrei. Ronettl Roman
bănui totuşi gravitatea problemei şi ln Manasse d efin i cele
două soluţii posibile: inclJ.păţânarc ln tradiţia d e ghetto şi
Izolare ori asimilare id est desfiinţare. Nu s'ar putea spune
care va. fi fost teu lui şi s'ar bănui că mai degrabă aceea dintâi
lutrupată ln Manasse. Amâodoul apar dureroase. Meritul
dramaturgului este de a fi formulat această incertitudine ce
formează drama ebraismului, de a fi pus problema cu indi-
ferenţa care l3$ă liberă emoţia estetică. Detaşarea d e teză
e meritul singular a i dramei. Vom observa de pc ncum că ori
de elite ori Evreul se ocupă sincer de lumea lui, el e mai spe·
cific românesc, cu nuanţa inerentă şi cu un aer venerabil, şi
că dimpotrivă tratarea subiectelor generale suleră adesea de
falsitate.
 ISTOR IA LITEl~A'l'URn ROMÂNE - 480

}.1aHtuu, dramll. tn patru acte, face din actul I o excelentă

expoziţie a situaţiilor. r.fanasse, ovreiu bătri\n şi habotnic
din Fălticeni, vine la fiul său Nisim Cohanovici, bancher
din Bucureşti, co.re tnfăţişează a doua generaţie evreiască,
tncă fidelă tradiţiei, dar oscilantă. precum arată schimbarea
numelui din Cohen ln Cohanovici. Cohen are o fată. Lea, a
treia generaţie de Evrei. ce lrecvente.-.zll pe creştini şi se arc
bitlC cu ei. Cu A1ana.sse vine santsarul Zelig Şor, ovreiu cu
familie grea, cam beţiv, care face cu volubilitate legătura
Intre generaţii. Definirea prin gesturi a eroilor dovedeşte
ochiu just dramatic. lnainte de a se aşeza la masă Manassc
se spală şi tnainte de a lmbuca se lnchină. Ţinuta lui e rabinică.
demnă. Şor dimpotrivă e adaptabil şi şugubăţ ca un Cilihi
Moisi. Spiritele lui şi Inţelepciunea-i tradiţională, uneori
cam ieftină dar de efect, li fac aparlţja dorită :
Şor:
TAlharul de birjar ntl-a spus s4 mă duc eu !nuntru sl-1 las lui
gen\lle fi u trtmet pe o slugii sl le lee, dar şi-a gAsll omul. Le-am
luat eu singur ţi lt·ant lAr1t pAnt tn anlttl şi am lncbla usa.
Bs1u1 cAtre fecior
Ghl\JI, la genţile din antret şi du-Io ln odaia ..,a olbnstrA (Fccio·
rul Jose).
Ni1lm, cAtre Şor
Puteai roartt bine ·~ le laşi ln blrj~. doar are numftr Io felinar.
Şor RonetU Roman.
Nlslm, zlu, ml te.au schimbat alee~ nt1 te mal cunosc; şi daci
luge şi pune alt felinar?
la lnAl\hnca lAmplelor). Ooua mii de nnl de carne ovrelasc:A şi tot
Din rigiditatea lui Manasse şi desgustul pe care i-l pro-
nu s'au sl\tural I
duce ştirea câ o tll.nără evreică a fugit cu un creştin, bănuim
greutăţile ce le-ar lntll.mpina faţă de acest om orice ieşire Cu o minte aşa de ireductibilă este util pentru noua gene-
din tradiţie. Drama izbucneşte numaidecât violentă destăi­ raţie ca el să dispară. Bătrânul moare de •up.\rnre omagiat
nuindu-se tntâi tn faţa. spectatorului şi ajungând abia la sfârşit !Io chiar adversantl lui , Rondlnul:
la urechile bătrânului teribil. Lea ~·a lndrăgostit do un magi-
strat român şi vrea să se că.sătoreasc.'\ cu el. Părinţii se silesc 011 bl\rbat lnlrcg s'o sl\vllrşlt. Slelen cu amAndoul\ picioarele
pe p5m:\nl şi capul lui ajungea pAnA ln cer. l·am !Acut rl\u $1 nu
să-i schimbe gândul. o logodesc cu un Evreu, apoi sdruncinaţi
m'n Iubit, dar amlnlltta toi o voi pilstra ln cinste.
de durerea Lcci, sunt biruiţi şi mărturisesc cazul bll.tn\nului.
Cele două acte intenneruare formulării conflictului Ji soluţiei Cu toate imperfecţiile dramei, figura lui l'danall.<C e o creaţie
Iul, cu pregătirile do nuntă şi discuţiile intre tineri şi părinţi puternică, grandioasll. In antipn.tia h11trll.nului pentru creştini
sunt interminabile şi greoaie şi se suportă din curioiitatca fiC rc1)etll oaTecum dispreţul ~1aroi pentru Saşi. Amândouă
ele a afla reacţiunea lui Manasse, ln chip liresc cruţat până la operele reiau de altfel ideea din Romeo ţi jailida Tnlocuiod con-
marginile posibilului. Manasse e implacabil şi se de~lănţue cu nictul ne familii cu ura de rasă.
o habotnicie sălbatecll. tntrupare a judaîsmului milenar. ln- ln Ra.U•. poemil tn tehnica lui .\1usset din Rol/a Ronetti
capabil a lnj.elcge sentimente tn afară de lege. <11 crede câ poale l<nman ,·rea •ll lnră oarecare simbolică autobiograftc.'1, urmă·
cump3ra pe iubitul Leei cu bani. Respins cu indignare. con- rin<I tristeţile 1111111 erou care a luptat pentru libertate şi n'are
j urll pe Leea ln numele Dumnezeului părinţilor, lntr'o revăr­ totl1şi o pattîc:
sare sublimă de aprig şi orb fanati~m:
M5 'ntrcb\ de n'am o \an'I. o pnlrle mllrta\A
Le• I ŞI neascultnrta are margini. Unde te :llll? ln ce casA eşti? SA·i ofer r• omagiu poeticul mtu dar I
O latA tn casa unul blrbat sW!n I ln ce lume era •I Intri? r.unoşU Orice poet depune a i;tAndurilor cea\~
tu lumea ceea, tu ovrei el? ln lumea oua duhul urli se coboa.rli r.u JertlA obllR•lA pe-ol potrltl oilor.
din ..,r şi arde din pdmlnt şi scapărA din ochU oamenilor. Ura nimi-
citoare, tn contra n1eo 1 fn contra ta, tn contra a Lot cc e ovreiu.
Omonr4 un om, dacă Ispăşeşti păcutul \.I se iartă . Naşte-t e ovreiu, Poetul introduce basmul • le tci 111.r<"L corp• utilizat şi d e
şi dacA al li lngcrul lui Dumnezeu. nu, asto, nu se lartA. Tu nu ştii. Eminescu, dându -i un sen.• potrivit nostalgiilnr lui. Ame·
Al !ost cnsc11tii tn cas~. plzill şl lerltA de săgeţile otrlvlte ale urii. stccul de fantazie şi sarcasm cere ~tăpânirea claviaturii limbjj
Tu nu ştii cum dor. Dar lnbubă·mA pe mine, eercet.taU cenuşa pc care Ronetti Roman n'o """· Cu excepţia unor rari versuri;
celor morţi, c!tqta pe faţa et.lor vil, 11 cAnd urlă vlntul, pleacă-ţi
unchea, ascultă bine, şi vei auzi ~emete de ovrei. Eu nu stau alee
Cerul 11 trimise-un lngcr. - lnger dulce de şalvnrc.
numai cu bunicul t4u. Sunt judeclltonal tAo. Prin gura mea te chlamA rngeri I Cine 11\l•I ClJnoaştc? I .un1en-I a_rc fn n1ul\lme.
tot neamul t.l!u obidit, III vorbesc Io numele dumnezeului părinţilor
ŞI ca mnrlA po\I sA-i cumperi, rtupă varst~ ~I ml\rlme
t.l!I de care vtti sA te lepeil. . . Coplld rlitdcită ln bem• nop\ii I Vezi
o Ucărlre şi c:reil el e vatra primitoare. Sunt ochi de lup lucind de
IAcomle după prad5. Ce crozi cA lub~te el tn tine? Mintea ta cea poemul e prozaic şi cu licenţe netolerate de ureche:
limpede? Inima Ul cea bună ovrelascA? Nu I Eşti fhlmouA, l.eL
Dumnezeu ţi-a dAt moştenire frumuseţea mamelor noa1ltt străbune. Fata asculUI ş;-L i.'lrqte,
Aşa de lrumoasc fi de mAndtt se pllmbau reginele noulre pe co•· Se dute spre dânsul ~l·a1a 11 primeşte:
stele muntelui Zlon. EşU frumoasă, L•a, pricepe, asta-I I Vrea !ru- • lllno al venlt Io oceruit.ă pftdun'I,
musctca la, e lacom de carnea ta, de carne I {RldlcA pumnii pAnA • Alei se slărşeşle·• !lln\elor ură ... "
490 - ARTA t:U TENDF.NŢA

de interes a sc şti că mama fusese scoasă dela călugărie, că

tată şi mamă se retrasem la mânăsbre suh numele de Nee-
tarie şi Elisabeta, că o soră, măritată c u un arendaş Strljescu,
la moartea soţului intri\ şi ca călugăriţă la Agapia, că un
frate Mihail lmbrăcaso rasa schivnicească la Neamţu, c u nu-
mele de 1\-fardarie. O adev~ rată familie de l\5-0eţi. Copilăria
fu nevoiaşă : •cu fata la drum o casă veche 11copcritlt cu trc·
s tic ; o săliţă inlrc două odăi podite ·cu scânduri do stejar,
ln fund un calac c'o fereastră cc da tn livadă, părcţii şi bag-
dadiile albe, prispa lipită cu lut, ograda largă, din sus de
poartll heiurile gospodăriei, de jur lmprejur gard do nuele
lncununat cu mărăcini, iar dincolo de gard tn toate părţile.
dealuri rotunde, cu dumbrăvi pe creştet, cu holdo'nvărstatc
pc dulcea revărsare a coastelor - acolo-i toată copilăria mea
sArmana mea copilărie t. Şcoala primară, liceu I le Ileu la
Bârlad. stând ln ga•dă h• fiţa Smaranda şi la ţaţa Elenca
din Cotu-Negru, că.rei3. li robi aducându-i apă cu cofa dela
fl\ntllnă şi târguelilc din piaţA. Fiind lncă ln clasa V I de liceu
se căsători cu fata profesorului de italiană F . Pagano la care
şedea in gazdă şi pe care-l 1nomi, învăţând straşnic limb.„ luc
Dante. Tntr'adevăr o ştia. Bacalaureatul şi-l dădu la Bucu-
reşti, ln t879. Obţinu prin concurs o catcddl de curs primar
la Târgovişte şi i se oferi 111 curând una de l. latină şi l. ro·
mllnă la gimnaziul local, dar fiindcă publicase Io Convorbir;
literare o Scrisoaro cd/re 1111 batr4n, cu aluzii la C. Fusea, din
familia lui Gr. Alecsandrcscu, după nume, şi corespondenţo
ln România liberă, la ro Noemvrie 1882 Consiliul comunal
Al. Vlohu\a. !I dădu afară. Era alunei profesor şi la şcoala militară M-rea
Dealului. Se înscriso la Fac ultatea de Oropl din ilucurcşU
pe care nu se ştie dacii n 1ormi11at-o însă diplomă de avocat
A. STEUEnMAN. t;lORDANO. !şi cumpără la Târgovişte •cu şaizeci franci naht şi 6o chi-

Evreii A. Steuerman-Rodion, medic şi •poci soc1ali.i "
compilator al tinei Antologii şi al unei CYesJ01>1aţii ş-i (;1ortla11ct
(B. Goldner, fiul tipografului din I~i) sunt netnsemnaţi. Totul
se tnvârte~te şi la ei tn jurul dramei semite, Steuennan voicşt.c
să concilieze cele două neamuri, Jn poc7.ie:
Volnq 1irin versurile mele
cu douil. oea:murl stl md 'm11ne,
La 'inul an1 lunt. durerea
I.o celalt graiul - •'c> lmbrnc.
tanţă•. De aci lncolo avu Ici de fel de meserii : meditator la
pensionatul Alecsandri al lui Velesco, corector la Analele
parlamentare, şef de birou ln ~linistcrul de Domenii, secretar
l\I Comisiei permanente şi industriale tot acolo, revizor şcolar,
ln fine referendar la C11sn Şcoalelor de prin 1902- 3 până
la moarte, la J!) Nocmvric 19r9. cu o scurtă s uspondare în
19 18. ~ui mulU\ vreme tn Palatu l Func\ionarllor publici
ad unând la el tn agape câ\iva scriitori conlc rnporani. Avea
trei mii de pogoane de vie la Dragoslaveni, ln jud. Răm-
11icul-Sărat dela socrul său Ştefan Gâlcă, căci se recllsătorise, şi

şi se mlrturiseşte legat de sol: lmpărtăşea pe confraţi din vinurile sale. Io timpul refugiului
plec.'I tn ~foldova tn câruţă cu ho1 ca In pânzele lui Crli;orescu.
Tu nu mA vrei, o \llrA Vlahuţă avea patima jurnalistică. La Târgovişte scoase
Eu, loltlll, •unt al tău o foaie săptămânală Armonia (Mai r881 - Dec. 1883) apoi
Tu po\I să-ml pui bota.re,
sa mii 'mpovtlri de r4u. la Bucureşti Viea(u (1893-1896) revistă săptărnănală pe
care voia s'o transforme ln gazetă, Semdttăloru/ (2 Dec. 1901.),
Celălalt (• 1861-· t 1926) e sensibil ln Epigrame la rnano- ln sfârşit după război Dacia, ziar. Activitatea dela Viea·ţa
festaţiilo antisemite : c caracteristică. Din program (Dot•ti vorbe) s'ar fi lnţeles că
revista urmărea să se desfac! tocmai, Jn pun'! artă, •din
Oele • Dacia • se ştie gălllgia şi 'nvălmâşagul vieţii t. 'Dar materialu I revistei arată
1'AJ11boiuJ s,a 'nooput,
contrariul, cu toate oe<:ilapile. Aci se laudil lntr'un portret
Huni şi Gotl
pe semne larA
Dacia au str4bi.tut. Titu llfa.iorescu, ac:i Cherea e proclamat tnvingător tn
polemica cu ~iaiorcscu şi consacrat gllndîtor cu lmellSă cul-
tură, cunoscut tn ţară şi străinll.tate, cugetător modem stră­
A. VLAHUŢĂ.
lucit şi •oca mai tnscmnată figură în literatura noastră•·
Cariera lui A. Vlahuţă, publicist meritos. este cu totul Apoi sunt luaţi tn batjocură şi Maiorescu şi Cberca şi Coşbuc
absurdll. Aces t epigon al lui Emine~cu, declarat • maestru • şi Caragiale şi Hasdeu şi toţi, • mascarada socialiştilor • e
lncă din viaţă, trecut printre cl1111lcl ln manualele Ş-OOlarc, denunţată cu sistemă, t . Nădejde numit Perciunus intcrna-
este comemorat şi astăzi şi preţuit cu o nestinsă îndărătnicie fionalis, Adeul nd lit~rt•r poreclit Perciunul literar. Cu toate
tn cercurilo naţionale ca şi ln cele evree. Şi totuşi a !ost anti· acestea socialiştii s'au făcut a nu băga tn scamă invectivele
socialist fi antisemit. Cauza se va vedea. A . Vlahuţă s'a nll~ul şi i-au păstral lui Vlahuţă 1111 cult solid . Cauza ? Vlahuţă
la .5 Septemvrie 1858 tn Pl~ti (jud. Tutova) •sat sllrac e.<ecuta în linii generale programul lor. lntăiu de lO.~te, nu
pe valea Similii >. Părinţii Nicolae şi EcatMina erau mici făcea din literatura un lux, ci o preocupare de • vicaţă t , lua
agricultori, cu familie grea, şapte băeţi şi o fată. Nu-l lipsit apărarea proletarilor (cuvântul vine des în revistă) şi a ţ:ăra-
 ISTORIA l.ITERATURJJ ROMĂ.NE - 49l

.Numdr escepţional tlpd1•it cu oca::ia serbdto1·tlor 111·esci. 10 botlit.

l'RBŢUL J.BON .l!U:NTULUI REO J. CŢ I.l

l'e a11 • . . . . . . . . . 10 Lei. Bole11ardul Aţ:adcm.ie11 Nr, 4

(N1i se lacabooamentelerll pe un an lntreg),

~
R E VI ST Ă SĂ P TĂ M Î N ALĂ, APARE D U M I NE C A
su.a OlR.ECTlUNEA 0-LOft
A . VLAHUTA ş1 D R· A. URECHIĂ
Un nl1măr din revista Vita(a. Frontispiciu.

oilor. lată pe Ion la curtea boierului nedumerit de socQteala.
ce-l scoate mereu dato.r:
•Boierul. cu mtunile 'n buT.unar se primbl!i mânios de colo
colo. Ion. cu ochii ln jos, !şi lnvArteşte căciula, fi·şi adunA ln
m11nca flic.ută. ba11ii printi\i. E o tăcore grea. op:ist\tonre, t11cărcată
de nelinişte . .. Fl!llJra de ml\celar 3. lui Costacht vAtnlul se arată
tn perva>.ul uşii :
- Auzi că. tot nu-i dumerit Ja du-l Io can\elerle şi IA-I s~ 'oţe­
lea ~· odaUI I
• Costachi lăcu din cap semn lui Ion să vie după dânsul. Şi'11
cancelarie, li tntrebă . seurt : Ce vrei? - dar nu-i lăsă timp s~ răs­
pundă: tn. aceeaşi cllpală li plesni peste gură, de-I podidl sângele.
După c.Atcva minute de c râfulală •, uri argat li scoase 'n brAnci
din ogradA, şi-l svllrli cllcinla peste poartll,
• Bietul Ion, şovăind ea un om toropit de băutură, cu ca1mi gol,
cu părul smuls. desfăcut la piept, cu cămaşa plină de sA.nge, o luă
tnU.1 spre comună. dar pc la jumilt•tea drumului se răsgândi ş'o
cArml spre cad.
• Sa_fta rA-mase •neremenită câ11d tl văz·u. ~1ariuca
plângi! eu hohot:
- Da c~I a.<ta, lonne?
- Olt, nevast~ , vezi şi tu ce.I .. . socoteala boierului,
mai răbda cel de şus J •· ·
In tncheiere, scriitorul oe dă o relaţie vi z ua lă
nomiei săteşti:
• lnopteru:ă. l, a licărirea unul opaiţ tustrel stau jos ln jurul
unei mese mici, rotunde, cu pletoarele s·cu-rte. 111 ocll1i lor stAoşl ,
pe te\eie lor trase, e spaimă ş i disperare. LI-I fricii parc~ sil se uite
unul la altul. Otlftnd, Satta frdugc 'n trei o bucal~ de mnmăli~ i\
rece, caro se 'ntinde. ln mijlocul mesei e o strachin?t pe fttndul
cârceR R mnl rilmas () ţArA de mojdci11 dar nimenea nu •ntinge, şi
nlmine.a nu scoate-o '-'Orbii. Vântul dudtlC .,, horn. A far?ţ ruJj.'!ue.şte
mereu. Griveiu u.rll\ •n poart1' . a jale s'o pustiu ··
Am văzut cu ce se hrăneşte ţăranul, li vom
moare, conseCioţă a stlri i, lui sanitare:
• Satul părea lătrat de cAine. Cll.nd
un cimitir. Nu s'auzea un
am Intrat tn bordeiu. am rAmas câteva minute ameţi~ orbit de·
film; Utl rn1tOS greu. bolnav, tml fnecll respirarea.
- Nu mă ma.I euno.)tl, Ioane? lntrebă popa tare, aplecAndu-se
pe !a\a bolnavu.lui.
• Se lacu tăcere . Ion sta neclintit. lungit pc spate, cu gura cils-
ent A, cu ochll pironiţi ln tavan, holbaţi ca de spaima unui spectru.
O barb!i slllbalicll li acoperea ligura scofAlcită, hido:tsă ; viţe de păr
lncAlcite, asuda.te, li st.au lipite de tAmple, ochii usenţl, sticloşi,
aveat1 o ci\ut11tttră d12 ttebun. ln vieaţa mea n'am v3ztit un cap
mai lngro7Jtor.
- LungA zăcere, Tudoro, zise 'ncet popa cl!itinAnd din cap.
- Vinerea asta ce vine se 'mpllnesc paisprezece sn._ptA.mA_nî . . .
sfi vedeţi ce şi•.rt făct1l pe trup, tot scărpinâ11du-·se. ..
pielea pe el .. .
• Tudora d_ete ·ţolul 111 o parte. ·rot pieptul lui To11 era o rană .
- Oa ce are-'1 tl1trebnI cu. tnfiorat.
- Pol dii, 1>MCă noi şlim? lntAi i-a ieşit aşa ca o plc.,.ca~biţă,
era ei'tl 1111 pitac, şi de CC-<> scl\r1>l11a, dece se llltea . .. Ce nu i-am mcut.
păcate l e mele, şi degeal>n . . . Aşa a fost dela Dumne>.eu .. . •·
Conclu>.ia este: o Săracii ţărani, multe maî trag, şi nime
nu-i ştie, nime nu-i crede ! t. O caricatură reprezintă, intr'un
număr, Cina cea de tainit, ln care ţăranul, ln chip de lsus,
înconjurat de miniştTi, zice : Luaţi, mâncaţi dintru aceste.'\
g~nd
toţi. aceasta este munca rnea care se fllrâmă pentru voi. .. •
Ţăranul c urmărit apoi la ora.~. ca recrut, ln puterea seri;en-
tului dela cazarmă. Vlahuţă atingea punctul cel mai scump
socialiştilor : chestiunea bătăii ln armată, pe care doreau s 'o
desvolte uu atAt din umanitarism, cât pentrucă prin ea se
câştigau aderenţi la sate şi se trezea oroarea de militarism.
Gberca de pildă e pacifist. Isbucnise a.cum şi afacerea Dreyfus.
Scena sdrobirii soldatului-ţăran ln bătăi este tendenţioasă:
• A doua zi era inspecţie. De cu noapte toţi erau to pteloare.
So ldaţii 7.apAciţi de rllcnetele sergenţilor, alergau ln toate părţile,
neştiind ce •li !acll urni tntAiu ln s!Arşit după două ceasuri de sbu-
ciurn şi de harmola~. cazarma era mAturaU, preşurile lnlinse şi
:11ccpu să toate lucrurile aşe1.:1te la locul lor. Acum zorul şi răcnetele enrn
afară, So1daţil, tn şiruri drepte. neclhltlte, ·p arc:A erau tm·
1. n ci1rte.
pietri\I. Sergenţii , cu ghionturi şi cu sleştănll, li pregăteau pentru
111.1 J„Ar h•~ p ecţie. Era Jter ~Lraşnic. 1n dimineaţa aceea de pe la mijlocu)
·tui Oecc1nvrie.
- Un'\i-e nasturile de-aici?
asu1>ra t.~c>­ • Şirul ·de .soldaţi se cutremură. 1'oţi tşi tntoarseră eRpetele şi
priviră lnm:\rmuriţl spre acelaşi punct.
• Ion se f~Cll'<'
•lb cn hâr tia. Gblţll, turbat, li !!nea strâns, cu
m(1na stângă, de tuâneca t!c la care-l Upsea Ull nasturr.
• ln lulg•rarea acelei clipe de groazll Ion a vă.rol pem~-sa
lngenunr.hi Tuainteu lui ş'a auzil desluşit glasul Catrinei strigAnd:
lonit:<l / Uo pumn sdravă.11 li sg·u dui creerii şi nu mal vltu decAt
o roş ca\A imensă lnaintea ocl11lor. , . •·
lntcnţje este şi 111 Mogtilika, .~mintire de şcoală, «Domnu•
c o !iară c11 voluptatea turnatului la bancă :
v~'<lea cum , ... Turnatul la bancă era teribil. Micu) vinovat era aştem11t
<'U _pieptul I• capntul băncii, un monitor U \inea bine de gruma>.,
altul de- picioare, şi •Domnu • 1i trâgea cu varga la . . . spate, ea s~
gonenscli mintea 1a cap. Uno.t)rl Don1nu se lnfuria straşnic de ţfpet.eJe.
nenorocitului copil, ş'at.uncl \•er~lle ~e nipcnti una după nlt.e, şi
asta'I necl\jea şi n1ai rău . . ..
- Cambur I si\„mi aduci mâni douăz.eci de 11.utlf b11ne să nu
te mal ''~d cu pae de astea, că--\1 rup tarcchlle I •·
ll\văţătorul bătăuş nu se ocupă Ins! de şcolari şi pune
}>e monitori s3. asculte. Singura ami11tire trainică din vremea
băncilor a autorului c o straşnică l>ătafe:
ln clasă s'a răcut întuneric . .. , şi 11"'a111 mai ştiut nimic. CA11d
t
-l'n~am deşt~ptat eram tn gcu11ndli la tablâ, urechlle fmi ardeau
ea focul : Ml c hlduţA se strAmbn la mine; iar eu aveam sentimentul
. a r>utrez:it el mor'·
Aşa dar Vlahuţă satisface pe gb~ti, el însă. nu e •Ocialist.
L.a el constatăm o o roare lunăscută de brutalitate. compa-
siun~a pentru mizeria un1ană. Schiţele lui sunt aproape ste-
r eotipe, ln acea.~tă privinţă : un tânăr scriitor moare nebun,
492 - ARTA CU TENOENŢA
stri.g ând: Oh, clopotele, clopotcle I. o tănără nevastă, mări­
tată cu sila, fiind blltutA sălbatco de bărbat şi de soacră,
se spânzură, o altă femeie tănărll. moare şi se ghiceşte ce a
putut suferi din partea avarului soţ, ct1nd ti vin acestuia tnapoi
toate invitaţiile la tnrnorrnântare. fiind francate insuficient.
o femeie strânge lumea ln stradă şi mustra pe bărbatul ci
beţiv şi bătrân, dar cum omul picl mort, jos, urli de durere
şi·şi cere iertare. l\{işu căzut la patima cărţilor se sinucide,
o femeie fericită cu bărbatul ci sllrac se lasă sedusll de un
prieten al casei şi soţul tnnebuneşto şi cântă zi şi noapte la
ospiciu un cânte<: de amor. un inteleetual fin cade pe ultima
treaptă a beţiei şi e totuşi iubit de nevastă, un flăcău lşi omoară
fratele de cruce şi nevasta pc care i·a prins la olaltă, o câlu·
găriţă mărturiseşte duhovnicului că măritată fiind şi ameţită
de soţ fi-a omortt copilul, o domnişoară lndemnatll. de un
ofiţer fură bani dela tată-său şi fuge cu seducătorul care apoi
o goneşte cu cinism. S'ar zice el Vlahuţă face un dostoicwskism
prin derivaţie, după Zoia şi fraţii de Goncourt. Rezultatele
sunt foarte depărtate, căci Vlahuţă nu e un creator. Oper.J
lui e mai degrabl un reportaj scris neted, uneori cu nerv.
un a lbum de •icoane şterse" de •file rupte•. de impresii
luate • din goana vieţii t. El are şi o teorie ad-hoc, o estetică
a instantaneului:
• Ş'acu:m vrei 1l tUl <um se Iace o nuvelA 1 Ascult4 : Te prlmbll.
bunloari, pe stra.cll. ln ealltatea ta de •pion al sunetelor omen~u.
f iri tndolală ea nu treci noplllt-Or pe llng4 • clientu • W. Un hohot
de rAs, un cuvAnt, un gest, toate găsesc un rlsunet mol adnnc, mal
Intensiv, provoacA ondula\11 IDJll lnrgl ln su!letul l4u, dcedt ln •I
eclorlol\I muritori. Presupun c'o trecut rlpede pe Jhngă line '"'
om lmbrlleat ln dol.lu. O clipi te-al ultRt la el, şi al vAt.ul dlntr'o
a!ogurll aruncllturl de ochi atltea lucruri, care 'ncep sA •• desvolt•,
IA se lumineze treptat, sl la senz '' proporlii lnsemnote l'n lnchl·
palru ta, şi ~li te pnocupe. Era ncru, tu pilăria sWmbA. . . ..,
aer speriat avea, tl ce rApcde„a trecul . .. Studia~·' I e.rot11 cu pa.
den\I, fA-1 $11-11 1pue trecutul lui, visu.rile lui de lerklrc, iveutAţllc
pri_I\ co.re·a trecu~ Iubirea, spe-ratlteJc t l te1ncrlle lui - ncensta ca
1A„1 cunoştt tu deoproape. Dar noun, nu câutn sn ne 'nş irl loatn
vleaţA lui, toate perlpellll• prin care·• trecut. Aleg•· li 1111 •• • punct
culminant, un moment de emoţiune. şi dă acestul rnon•cnl lumin~ o
altl de lntensl, lncAt noi, f:lrn li ne spui to, sl 'nţelegem şi ce·•
foit lnalnte •.• ••
Scriitorul şi·a pus ln aplicare t.ooria, nedepăşind ln genere
llmitcle unui jurnalism înalt. Nurnni amintirile (Pdritttele
Nil, Un C..âciun, Delll şe:dtoar1, Mogâldea) au un anume
farrnee simplu, fără a fi piese de industrie superioară. Cu
Un bălrd„, schiţă armonioasă, Vlahuţă deschidea uşile nuve-
listicei lui Brătescu-Voineşti. bazate pe observarea meeani-
zării sufleteşti. D·I Peiu e un maniac blâ.nd care ln Târgovişte.
departe de chiotul lumii, lucreaill. la 1111 cupeu-miniatură :
, Doamna Polu .., ullll, mlratl la tnlne. ln toatA casa e o Ulcere
rnlltuloaaA. Pud visez. llltrlnul aduce-o euUc, din care scoate.
cu mare pul, un • •• eup•u de lemn, o JucArle lucrall cu multJI artll.
- Fo~ lrumo1. . . admirabil I .. •
• Dar ce emo\lonat e d·nu Felu I ŞI glasul şi mânlle-1 tremura.
Jncepe &A·ml arate fiecare • plesA •, fie.care 4u:rup. cum sunt lucra.te
toate, numai din lemn. Sunt 643 d e buc!lţl. Numai ln broosco dela
o UfA sunt 21 do pleae. Coşul, pernele din l!luntru. arcurile, roţile,
toate sunt perfect lucrate, cu o llnelli ln adevăr ulmllooro.
- E opera mea .•• sunt patruzeci de an.I de munc' aici, dragA
Domnule ••. •.
Latura vulnerabilăa lui Vlahuţă c de a face prea multă
satiri!. facilă, In versuri şi l.n. proză, l'n tr'o serie de •profiluri •
al căror model e prea străveziu. Veşnica acea asprime de
jude, moralitatea nel.ncetată, chemarea omenirii ln bine şi
la adevăr tncep 84 plictisească şi s1 pară ipocrite. când sur-
prinde.m la scriitor inclemenţa faţl de confraţi ca tn cazul
relei cliatribe Poliflor tn care e caricat Macedonskl :
• Vremea curge uimit.or de iute. Vtnea iarna cu nopţile et JungJ
fi frlguroue. Polldor dt obiceiu, !şi 1>clrccc• 8'lrlle acosJl. ln odaia
lui n1nrc, bine n1obilnlft, mirosea rrumos. ş'avea o 111ul\l1ne de cilr\I.
po cnre n11 le citea 11lcloda.td pe de 'nlregul. Veneau prieteni sl'.t·l
vaUI fi •A·I admlre ln cuibul Inspiraţiilor Iul. Un loc bun ardea
tn sobft şi \•r'o cdteva pahare cu ceai abureau pe masA. C'uo glas
somnoros ~i nual poetul !şi scanda poedile llib~rlAnd silabele,
privind radios pe arnici ta venurile, cu care credea ol c'a rupt Inima
lArgulul „
Şcoala priveşte cu veneraţie Rom4nia pitor1asc4 şi Pic·
torul N . Grigot'lscu, pre.z entare, una, a priveliştilor ţăriî, mo-
nografic a unei opere picturale, cealaltă. Ele pot fi folositoare
prin documentaţie, dar literar vorbind sunt ridicule. Jn deo-
sebi monografia grlgoresciană e o operă inferioari., a unui
om fuă cultură artistică, şi chiar f3ra nicio cultura serioasă.
Vlahuţă comente.'tă pânzele pictorului tn acest stil senti·
mental:
• ŞI ce frumoşi ciobani pasc tunntlc lui Grigorescu I ŞI mlndrl.
Parcl-s ~. monarhi ai mun\.i lor. afA umbt4, aşa stau, q.a privesc
pesto plaiurile lor. Nu sunl el coborltori din cne•1' N'au purtat
gluga fi opinca lor ctl dlnU.i voievod al Carpaţllor? •
Homanul Da.1 este un lucru cu totul sarbăd, to stil jalnic,
lipsit de răceala obscrva1iei. Un om bun se tndr4gosteşte de
o fată de familie şi are nenorocul de a veni după ce ea fusese
ademenită de un altul şi nobleţea de a o lua co toate acestea
tn căsătorie. Multă vreme femeia parc o fiinţă nobil!, vrednică
de sacrificiul făcut pentru ea şi mai degrabă ne·am aştepta
ca soţul să simtâ căintă cu VTemen. Se petrece tocmai con-
trariul. Femeia e nemulţu.mit.ă, aro nostalgii de lux. Şi aceasta
c cu putinţă şi un bun romancier ar fi analizat sufletul eroinei,
prin trecere dela imaginea idealizată pe care şi-o făcuse băr·
batul lndrăgostit la figura reală. Dar asta nu motivează sdrun-
cinarea disproportionatA a soţului, care sfârşeşte prin a lnne·
buni. Dan e mai degrabă un predi~pus la demenţă, la izhuc-
nirea c.~reia orice poate sluji drept cauză oca•iouall\.
Dintre epigonii lui Eminescu, A. Vlahuţă este acela care
copiază mai servil arhitectura exterioară a marelui poet. Acest
emincliCianism câl şi discursivitatea demonstrată a poeziei
.ale trebuiau să-i aducă desconsiderarea. Şi totuşi lncă şi
azi toarte mulţi inşi, dintre aceia mai ales de mică cultură
' au lnri1uriţi de <;ercurilu şcolare, se obstinează a-1 preţui.
Pcr1tru istoria literară Al. Vlahuţă nu mai constitue de mult
n problemă şi a afirma că e l a fost doar un bun versificator.
cu oarecare sin1ţire şi cu tactul do a evita totdeauna căderea
ln trivialităţi, nu-i o revoluţie. Rămâne doar 84 SO lncadreze
aceste date lntr'o mai justă examinare esteticâ. Singur emi-
nescianismul n'ar fi un argument lmpotriva lui Vlahuţă. Toţi
11r1naşli lui En1i_11csc11 sunt cmi11cscieni şi nimo11i na scapă
(le ecourile unci mari poezii care 1-a precedat şi din care prin
tnterpretări nom se poate scoate o altă poezie. Nici discur-
>ivitatea nu este o piedică pentru lirism. Eminescu lnsuşî
este oratoric, sentenţios, uneori aproape, tn aparenţă. clidactic.
Do fapt Vlahuţă o prozaic. El vrea să spună v<.>ehilc1r atc·
neişti aceste elogii uzuale:
, Voi toţi, acel ce v'a\I legal vleaţa de-nn '~' fericit şi lrumos
pentru a că.ml tntrupa.~ aţ.i muncil cu al.Ala draitostc. cari •li pllzil
eu dnste stindardu! 11Ant ce.aţi ridicat şi <ari •11 pus tntAla piatr.i
acestul palat 1trAluclt, puteţi fi tn adevftr mândri şi lcrlci\i c'all
izbutit: - \1lsul vottrt1 a prlns lilnţ4. do-acuma drumul o rroll 1••• •.
Cuvintck sunt puse 1nsă ln m11suri de vers:
Acel ce v'aţl le~at vital•
De-wi vis frumos şi fericit.
Pentru a cArnl lntrupare
Cu-alAta dragoste-aţi muncit,
 ISTORIA LITERATURII ROMÂNE - ~98

Voi toţi, cari·•\! phll cu cinste

Stlnd11rdul s!Ant c•·•ll ridicat ,
ŞI carl·a!I pus lnt41o platrA
Aceatul strălucit paiol,
Pute\I ln adevlr 11 mlndrl
ŞI fericiţi c'aţl
Izbutit:
A prins fiinţA visul vostru -
Pe.-acu.ma dru1nl1a e. croit I . . .
Versificatorul cultivă regimul liniei clrepte, evitând s inuo·
zitatea care totuşi singuri fonnează fondul poetic. In este-
tica lui redusă, curba liricll. se chiamă • rllsucire de frază ,
fi e ironiiată. Poetul trebue să sp1mă limpede •ce cugetă t:
Tu la doar la crestarea 1llobelor aminte,
SA nu prea balA 'n •lruna flintelor cuvinte, -
CI 'n r4Jucirl de !rue, cu \'orbe de la tine,
Fl sunetele goale să ni-se pari pline, -
Cum, Iscusit dispuse, ••linztlc ne mint,
Olnlr'o ' nc4pere 'ngustA ldcA.n d un loblrinl.
Nici şir, nici uns. . . Acestea ne-ar desv:\li secretul,
Am f tl ce spui, ce cuge\I. ŞI, penlru noi, poet.ul
Cu cAt mal ne'n!eles e - cu-atAt e mal profund.
Ce miel devin chiar zeii, c4nd nu u mnl ascund I
Din patru 'n t>alrU vcrturl, şi pion şi rltrnu·ţl schlmbd,
Ca tot cc scrii să pnr6 cA·t scris Tn altn llrnbll.

La litl1: •tl lai seama: sonor, bombastle, vag,

ŞI cu ceva macabru - s~ n• ' nliorl din prng.
Aceste platitudini (care par a avea ln vedere pe Alace-
donski) ?-U făcut reputaţia lui Vlahuţă. Şcoala, cercurile so-
cialiste au primit cu satisfa eţ.ie ideea unei poezii care exprimă
neted , fără •labirint• cugetarea, atitudinea omului. Vlahuţă
nu lnţelege de loc sensul artistic al poeziei eminesciene. In
• Scrisori • el vede idei şi la olaltli cu toţi detractorii marelui
poet un pesimism demore.llzator. D a.r · Eminescu nu e de toc
filosof tn versuri iar ideile lui sunt s imp le pretexto. O gân·
dirc eminescianl se poate stabili doar prin reconvertire a
poeziei in concepte. Poezia propriu zisl e făcută din mituri
cosmogomce. don repulsia faţă de golul linal; din viziuni şi
ad~nci mâhniri, din inefabile melodii. Extrăgând din Entl·
ncscu atitudinea. Vlahuţă polemizează, fonnulează obiecţille tui :
Oh., rugi\I gAndurl nebune, $Oli al negrului mormânt I
Nu ml 'ndur. - Pe cer sunt stele, - flori şi pAsArl
pe pământ.
Ş'apol. .. e mişelnic lucru, singur tllele SA·\I curml. , .
TH ••darnlcd laplto, Mo11rte, - o, degeaba-mi scurmi
ŞI - ml mnl vanturi mintea• - n lături, fuel cu neagru ta
pova\AI
1.nalnlca morţii mele - moartea dragostei de vlaţA.
Gr. Pcuctstu. prieten al 111i \·l ahu\ă .şi an1filrion
de ~f.rl it u rt.
B . A. /I.
Dar, cAnd m'am uitat tn juru-ml ş'am vAzul dl e o boală,
ŞI că to\I lncep.ltoril, de abia scipaţl din şcoalâ.
onu11 1n noarea v§rstei do·un dessusl molipsitor,
lşl zAdăm lctsc puterea, locul tlnere!JI lor,
Ca sl legene 'n silabe, pe tiparele glsit.e,
Despcrllrl de poruncealA tl dureri lnchlpultc,
CAnd am ln\eles e'aceasla o o modli. care soarbe.
Seva llncre\U noastre, am z.ls gAndurllor oarbe,
Cc-şi roteau pe$te morminte aborul lor de llllecl,
Sil s'abaUI IAsllnd mor\11 tn odihna lor de veci,
ŞI din llorllc vie\ii sA alcngd şi s'adune
ln neplcr1tor11I rn~ur adcvdr, fi ' nielepclune I
CAte nu-s de scris pe lumei Câte drame mlşcdtoare
Nu se pierd nep0vestile . ..

Astfel, versiJic(uid ideile lui Grama şi ale lui Aron Den.-
suşianu, dar tn ton onctuos, Vlahuţă s 'a !ăcut necesar dis-
cuţiei pretins literare ln jurul lui En1inescu, căci de aci !neoi<>
şcolile au admirat pe Eminescu, dar au deplâns pesimismul
lui, producând numai decât teza înviorătoare a epigonului:
O, dar e mişelnic lucru singur zilele sl · \I nunti I
Dar chiar punii.adu-ne pe teritoriul ide<>l<>gic (fiindcă poezia
respectivă a lui Vlahuţă este cu totul nclnsemnată) discuţia
apare sofistică şi ln afara antinomiei pesimism-optimism. Nici-
odată Eminescu nu glorificase sinuciderea ba dimpotrivă tn
Mureşan, ln spiritul lui Schopenhauer, demonstrase inutili-
tatea ei l.ntrucl'll prototipu l individual se reface la infinit.
Setea de viaţă a lu.i Eminescu este enorm panteistică, ajun·
gând la bepilo naturistice din lună şi din insula lui Eutbana-
sius. ~larele poet glorifică somnolenţa, viaţa vegetativii. Ab-
solut nicio Tnsuşire literară nu se află ln Unde ni sunt visătorii,
insidioasă detractare a operei lui Eminescu tn stil jurnalistic :
O astfel de •dramă mişcătoare• a lnc~ercat Vlahuţil sâ
scrie Tn La icoană. O mamll. cu copilul muribund ln braţe se
roagă de icoana unei Sfinte făcltoare de minuni p entrn s.'1.-
n!ltatca copilaşului, dar pruncul moare şi mama, lnnebunită,
U aruncă cu mari ocări tn lemnul zugrivit. Nici cea mai mică
abatere nu se observă nicăiri dela cel mal plat reportaj . co-
re<:t versificat :
Noaptea s'a !Asat pe voie, 11 cllt unu-1 adormit
ln bordelu all.roc, la vatră , sunet trist 11 chinuit,
F5l'll somn, ltnira mami, copilaşu-ş i \lne 'n poalll,
ŞI plAngănd U nel0%qte pe obrajii arşi de boali.
Iar imprecaţiile
care ar fi dat prilejul unei expresii lnver·
şunnte, sunt de o prozaică bunll. cuviinţă :
o - Cum? Tu n'al slm\ll, Prea-S!AnlA, mlli de
cumplita-ml jale?
Eu, sărmana, p!Ang, cerşlndu·\I rua tndurllrll tale,
Şi tu rece, fi cu pumnii lnelefla!l mi·I dai vederii? .. .
Astfel ln\clege cerul lacrlmu - llmba dureri~?-
494 - ARTA CU TENOEN'J'Ă

In primul rând l·au impresionat pe Vlahuţă ln opera lui Dacă ne !ncercăm săextragem din opera poetică a lui
Eminescu plrţile cu aspect de dizertaţie şi satiră, de pildă A. Vlahuţl fragmentele care ar putea să supravieţuiascl,
acelea în care poetul sfios, pierdut printre filfisoni, cerşeşte greutatea se !ace numai decU simţitl. Ceea ce era simplu la
zadarnic graţiile femeii iubite. Insă Eminescu, liric profund, Bolintineanu, V . Alecsandri, poeţi inegali dar substanţiali,
aduce o încordare artistică maximă, slrind dela confesiune devine dificil la un poet aşa de corect şi tn aparenţă evoh1at,
la sarcasm. El nu face procesul societăţii ci doar !şi exprimă gramatical vorbind, ca Vlahuţă. Platitudinea e lată, fără niciun
elanul său erotic, aci elogiind şi cerşind, aci lmpr<>'jC.ind cu ochiu tu care să te poţi scufunda. Lipsit de imaginaţie, de
enorme ocări. folosind naivităţile şi caricatura. Ingenuitatea lirism subtil. Vlahuţă e un fel de Vincenzo Monti al nostru,
poetului e desăvârşită. şi o clipii. nu existll lndoiala că sba· dar în afara academismului. Câte o strofă sunl solemn, ln
terile lui Intre cei doi term.e ni n'ar fi o chestiune personală, abstracţiuo>ea ei, ca o limbă grea de l?"ndul:
absolut lirică. Vlahuţă ia tn serios invectiva, o obiectivează,
o ,Iace moralitate şi scoţând-o din funcţia de simbolizare a Zadarnic! - Lupta se 'nte\eşte,
Şi nu-i alegere de armă,
unei mâhniri erotice, o lndreaptă spre cititor: Sub pumnul grosola11 al forţei
Dreptatea celui slab se sfarmii
A, nu.ţ.t tăvăli talentul prin saloanele bogate,
Unde capul nu g4ndflt e, unde Inima nu bate •
Decât dup'o anumită şi stupidă tnvolalA - Iubire, sete de vieaţă,
Unde omul i-o pApuşll, şi vleaţa o spoială I 1'u eşti puterea creatoare.
Fugi de zâmbetul M\arnlc şi de strângerea de mAnă Sub care inimile noastre
A acestot 1năştl, ce firea omenească o fng4nA . .. Renasc ca .florile fn soare.
Fugi. - E un viclean ridicul, monoton di1\ co_le·afară; ŞI, lmbătatede·al t.ău farmec,
Veşnica deşertăciune \lne capătul de sfoară 1 Ce peste lume so aşterne,
ln tremurarea lor de-o clipă
In afarl de lipsa oricărei invenţii artistice personale, c Viscai...\ rcriciri eterne . ..
de remarcat aci formularea jurnalistică a unei alte atitudini Pri11 ti1\e. valuri de vibra\ii,
de senzaţie, capabile de a fa.ce pe autor discutabil şi iubit Din depărtatel e planete,
!n anume cercuri: poetul slrac leşit· din popor denunţl sa- ·rre•esc tn sunetele noastre
loanele bogaţilor. In z907, după câteva mici exerciţii ante· Dureri şi bucurii secrete:
Ş'acele nostalgii ce-adesea
rioare, gazetarul versifică o noul atitudine de moment; Câr- Ne vin [<\rll să ştim de unde,
muirea stă pe o minciună, ea nu şi-a tndeplinlt făglduinţa Or fi ecouri ostenite,
faţă de ţărll.nime: CbemArl din regiuni profunde.
Şice· speranţe se puneau tn tine, •
Ce vesel ţi-a leşit poporu 'n cale lnlrlstlitoare poveşti , nespus <le iubite 'ntr'o vreme,
Cu pAlne ,1 cu so.re I. . . Osanale I
Nu mai cereaţi a-ml vorbi de zânele voastre cu steme.
Mlntultorul lui- credea cll-i vine. Mândre palate, viteji şi cai ce mânăncă jăratic ,
SU11su„s;au toate de ver.i I Copilul de.atunci, ne.b unatic,
Nici nu ntaf cred c'itm fost eu, - atAt ml se par de străine
Critica nu era nici dreaptă, nici artistic simbolizatl, dar Sfintele mele-amintiri. - şi'1t lurnlle voastre seni11e
articolul de jurnal versificat putea stârni curiozitate. Glasuri atâta de dulci zadamlc mal vin să rn.il· cheme,
ln poeziile erotice, Vlahuţă copiază pe Eminescu, dar şi lnlrist.ăloare poveşt!, nespus de Iubite 'ntr'o vreme.
aci flră a-l pricepe, şi nu repetiţia. mecanică şi fadă a s tr<>·
O anume, dar timidă, atmosferă personală se găseşte tn
felor e ceea ce supără mai mult, cât lipsa lor de orice sevă.
Acea nuditate a cântecelor eminesciene e o savantă expresie câteva creionlri ale vieţii săteşti, flrl idilicul compus al
a totalei copleşiri, pentru care orice artificiu devine inutil lui Coşbuc:
şi totuşi goala confesiune se întoarce pe nesimţite şi adesea Oe pe gunoae·aprlnse fumul,
mitologic la un punct de vedere cosmic. Strofele lui Vlabuţâ Molat.Ic se rldicA 'n cer,
ŞI caii la pnşune sun~.
sunt nişte simple explicaţii erotice, fără sens superior: Dlh pledicilo lor do fler,
Clicisingură-ml iubirea•! fost
Departe un fluier se aude„
ŞIsingurul meu vis, Un. cântec alurlt, duios,
Ce 'n atepa !Ară adăpost, Ce 'n note lungi, tremurătoare,
o cale ml·a dC$Cbls. Suspină lin misterios,
ln s!Anta linişte a nopţii,
1n line ml le·al arAtat, O stea alunecă de sus
Tu, chip frumos şi sfânt; - Şi tai... o dun~il plbil 'n aer ..•
Pierdut, ln faţa ta am stat Cine din lume s'o li dus?
Cu ochii ln piimllnt
GAndlnd cil s'ar pul.ea s~ pleci, - Dar nota este sporadicii.. Mai realizat este lirismul intim,
Stingher şi dornic Iar, familiar şi bonom, f<>arte rar în epoca eminesciană. Fetiţa
SA p!Ang ln urma ta pe veci, ~limi se joacă cu păpuşa:
Chemându-te 'n !Wdar,
PApuşa n'are nas, e chlalA,
Tu tnsA te-ai lnduioşat, Ş'un braţ din umăr li ilps04te,
ŞI mllna ml-al tntlns, Dar ~fimt o vede tot Crurno.asil
Oe line m'am alăturat Căci ea e mamă, ş'o Iubeşte.
ŞI 'n bra\e te-am cuprins.
Poetul o ademeneşte cu o piislrică, prilej l?"ntru o filo-
•Vis•. • cale •, •sfânt t, •pe veci», • ln zadar• au rămas ~ofie discretă şi surăzătoare:
c~. pietzâ.nd orice sens de transcendenţă şi de religiozi-
Pe-ascuns, din buzunarul haino!
tate. Şi de altfel, înduioşându-se, iubita i nceteazl de a sin1- Mli fac că scot o pllsArlcl!.
boliza •visul misterios t ce nu se poate tufăptui prin inslşi ab- Şi 'ncep s~'nşlr ce pene are,
soluitatea lui„ CAt de frumoasll e şi .mică . . ,

Mormilnlul lui Al. Vlahuţă.
• <~e bi11e„1nl pare că nu~J nime
S:l vadă ce am eu aici I . .. •·
Dar cine-o li? Aud prin casă
Un tropot de picioare miri .. .
Mă 'utorc. Cu ochit mari şi llrnpol.i
Mă rarroecil, llnf(~ltoarea I
Ce cauţi, imună de păpuşă,
Pudul a mea de-adJ11eoarca·:
Se uită după păsărică,
Şi I se parc c'o şi vede:
Degcaba-i spun c'am nmăgit·o,
C'nm vrul să rild de ea . .. nu crede.
Cerşind, m~nu\cle-ş1 !nlln<le
Şi de genuchll mel s 'agaţ.~ „ •
- De-ai şU 1 u păsărica asta
Ce adevăruri te lnvaţll r
' l' ot aşa do graţioasă e mica meditaţi~ lirică asupra fetiţei
de altădată, devenită domnj,şoară:
.Pireşte,azi eşti Domnişl)artl,
Nu ne vorbin1 ca 1nai •11ainte.. ..
Privire.a ta ma tnfioorli,
De serioasă ş i c111ninte
Şi totuşi. ,ştiu cum hnl vine,
nu
Cl\nd
văd aceşti dol ochi ce call
Aşa !rumoşl, şi mari la mine.
ŞI ştiu că-l sărutam odaU I. . .
precum Şi' idilicul mai firesc din J ribÎYe, întâlnirea, Iliră
mărmuriri şi i.nfiorări lunatece cu o fată de ţară
(Frumos 11 mai miroase părul.
~!Jroase toată ca o Ooare).
d e pe urma căreia, semn al realită'ţii fericirii, a rămas un
fir de păr pe haină :
lu sat cocoşii prind s~ cftnte,
De-asupra stelele clipesc.
· Mişcarea lumii - lntrcrupt ă ­
llei11tri'l 111 mer.sul ei f:iresc.
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE - 496
Şi dind a doua zi, pe haină,
Mirat, găsesc un fir do piir,
Pricep că visul ce. visasem,
S'a petrecut tn adevăr.
Şi e de amintit şi ironia blândă din Pocăinţă, cu privire
la sbuciumcle conştiinţei că.lugâ.rului Danii!, vinovat do mă·
runte lumeşti păcate:
Daniile, Daniile,
Mult al rAs ş'aJ huzurit . ..
Unde-l rnmilna G1afl.r a
Sll te vad' a.şa smerJt I
In timpul războiului, Vlahuţă schiţă ln câteva versuri un
început d e evocare a forţelor oarbe, maşiniste:
Ar'c1, zi şi r1oapte, u1a.rilu furnale 1
fn vastele uzine ale mor~U
Di.r1 inii de coşuri - funerare torţJI -
Se 'nalţll !im.bi de OAcărl Infernale
Ce spun că· toate-s şubrede pe lume,
l:ă vrcmea-11 sparge formele ci goale,
DAnd celui tare dreptul să se scoale
1\Sltpra ccJuj slab şi să~I zugrume.
Se prăbuşesc cetăţi, credinli şl pravlll,
Ce 11i le 'ncbipuian1 nestrAmutate:
Un vânt turbat asupra lumii bate, -
Petre e. şi rupt-ţ-S o_i:l_ce sta,:vll.l.
Meritoasă la Vlahuţă nu e găsirea, câteodată, a unei su-
gestii poetice, cât păstrarea tntr'o epocă de mediocritate a
unei ţinute corecte în versificaţie şi a unei decenţe !n pla-
titudine.
TRAIAN DEMETRESCU.
1'raian Demetrescu (Tradem) fiul svelt al unui cârciumar
1 butoiu de grăsime• din Craiova se nwnea pe adevăratul
nun1e Rafael (Traian-Rafael-Radu) Demetrcscu şi se năs­
cuse la 1866. .Primele clase· gimnaziale le făcu la liceul
Carol I din Craiova dar apoi • rnnlte piedici , fiind î n calea
uonării şcoalei (părinţii nu erau idealişti şi-l vârlseră la un
toptangiu dintre rudenii) prin 1884 !şi strângea cărţi spre
a pregăti în particular clasa I V-a. Tn nr. 26 din Vocea 0111</ui
(1882-83) publicase o poezie Ploaie di11 seni" care căzu sub
ochii lui Macedonski: 1 o minunată poezie • zise acesta !n
Literatorul. De aci tncolo începu să publice şi !n 1888 fundă
cu G. D . Pencîoiu RtvisJa oltea11ă. Era tuberculos şi asta U
făcea exuberant şi tă.cut, în alternanţă. Se afirmă că ar fi
pre•entat un amestec •monstruos de puritate Ieciorelnică şi
detracare oribilă• şi că foşnirea unei rochi i·ar fi dat leşinuri .
E dintre primii poeţi cu •nervi • şi • fiori " Cădea tn muţenii
bolnăYicioase, ori se supăra pe prietenul generos . care-l găz ­
duia ci\ n'avea parfumuri bune. Când muri, răpus de gâlgâirile
d e sânge, lăsă cu limbă. de mQarte să fie dus •sub o pro-
fnzie de flori• (16-17 Aprilie 1896).
Poezia lui Traian Demetrescu a circulat multă vreme,
aproape anonimă, sub forma romanţei:
Îll·
Călugurul dln vechiul schit,
O zi la el m'a găzd uit
Şi de-ale lumii mi·a vorbll .. ,
Iar când sii p1ec, l·a111 trttrebat:
• ce soartA rea te·a fndrumat
• Să caţi u11 loc printre sihast.ri '! •·
El ml-a răspuns: • Dol 9chl a lba ş tri I '•
Ea a avut şi mai are încă, tn ciuda indiferenţei cercurilor
literare, o mare trecere tn mediile proletare şi socialiste. De
a ltfel poetul studiase • operele marilor scriitori socialişti • şi
496 - ARTA CU TENDENŢĂ

ţiune vagă de natnralism, cătj u.nele poezii poartă subtitlul

•după natu.ră •· Poetul ştia de • deca11denţi sau simbolişti'·
lnsă socotea că au câteodată o •originalitate bizară•. Cu
toate acestea, .Prin simpla intuiţie, probabil, el e un prec ursor
al simbolismului tn acea formă a sentimentalismului lugubru
pe care o va de.~volta cu douăzeci de ani mai târziu Bacov"ia..
Simbolistă e nostalgia de ţinuturi misterioase, spleen-ul. Fără
să aparl scrise cu maiusculă, punctele cardinale, m.a rea lncep
să s imboli.zeze setea de infinit. Nordicii din ţinuturi pluvioase
v'lseaiă ţi\nnt1rilc nlericlio11ale :

Ln Nord, tn \~rile ploioase,

Cu melancolice popoare,
Sunt visători ce plâng şi sufăr
De nostalgii de soare ...
ŞI,rar, când cerul le trimite
O rnz:l caldă, o 7.Ambire,
ln loc să cilnle, să renasc.~.
Ei mor de feri'cire . ..

iar marinarul bătrân, întors pe uscat, devorat de chemările

acvatice, pleacli din nou:
Dela o vreme, marinarul
Tr51a mal trist şi mal retras,
ŞI vqnlc părea clus pe g4nduri,
ln ascultarea u.nuJ glas . . .

Era un cântec do depuie,

Un imn de-Oceanuri şi de Mllrl,
Pe cnre·I au1,ea tntr'una
Ca nişte triste a.luriirl
Şi. . . lntr'o zi, sim\ind cA 'n vlce\ă
Durerea Jul nu mai tucape,
A luat o Ju1ttre, o lopată,
·S'a dus - şi dus a !osl pe ape I.• ,

Ninsorile cad monotone, punctate de funebrele ciori şi

însoţite de sinistre ţipete:

C:Arduri·cArduri, ciori de toamnA

Pleacă . ..
Oe.slrunzile crengi de arbori
De sul> viror se apleacă . ..
CArdurl, cArdurl, ciori de toamnă
Pleacli . . .
Bol şi vaci, cu rAget umple
Trala.11 Oe111et.re$cu.
Valea ...
Fotografie din colecţia noastrll. Cea\a peste deal s 'aşteme,
Cum pe sufletul meu jalea . . .
Bol şi eal, cu răget umple
simpatia lui cădea toată asupra • invlo.şilor de timpuriu •. a Valea ...
umililor tn genere şi a • proletarilor ln opinci 1, a • refracta-
rilor '· li interesează to deosebi femeile pierdute şi triste. Ninso I Nhlge I. .. Alb e satul I. ..
Evreii, nebunii, abrutizaţii de alcool, orfanii, singuraticii, ar- Ninge I
Ca un cAntec de Iubire
tiştii bătrâ11i, wsarli, cântăreţii ambulanţi, epavele dela morgă, Soarele tn nori se sti11ge . ..
câinii îmbătrâniţi şi izgoniţi. Socialistă este şi setea de lec- Ninge I Ninge I. . . Alb e satul. ..
tură amestecată, mai ales cu documente de viaţă. Dacă este Ninge I .. .
onorabil că avea cunoştinţă de Dante. Petrarca, Torquato
Clinele sub şoprul putred
Tasso, Leopardi, Villon, J. j. Rousseau, Abatele Prevost, Urli ...
Alfred de Vigny, Musset, Lamartine, Edgar Poe, Wordsworlb, Rar o cucuvaie ţipâ
Berbert Spencer, Goethe, Hcine, Schopenhauer, T11rghenieff, lntr'o dl\r4matA turta ...
Dostoiewski, Tolstoi, este şi mai jnteresant că citea scriitori CAinclo sub şoprul putred
Urlă . ..
şi poeţi mai puţin curenţi atunci şi unii cu totul recenţi, ca
Baudelaire, •sensibilul Goncourt >, .F laubert (Education sm- ~Plictisul umple negru sufletul poetului:
timmtale), Alphonse Daudet, Sully-Prudhomme, Heredia,
Renan; J.-M. Guyau.. Jules Vall~s, Dumas-fils, Ibsen, Strind- Iar urltul - vechiu tovar4'
berg, Guy de Maupassant, Fran~ois Coppee. Haraucourt, Raoul Vine ••.
ŞI ln linişte s'aşeaz.A
Ponchon, Jean Rameau, llichepin, l~aguet, Jules Lcmaltre, Pe.a.le inimii ruine . ..
l?aul Bourget, Pierre Loti. Modelul lui Traderu pare a fi Fran· Iar, urltul - vechiu tovarliş -
~is Coppee, cântăreţul vieţilor umile, corectat prin o no- Vine .. .
 ISTORIA l.11'BRAT UR ll BOMĂNE - 49?

hi pustiul meu de gânduri

Caut . ..
Pe Io uşo vdntul cAnlA,
Ca un solo spart de rtaut .. •
ln pustiul meu do gftndurl
Caut . ..
iar orologiul devine instrumontul satanic şi exact care mă·
soarll veghea :
Prin• de zid, tn taino bote
Ceasul,
ŞI-ml mboarll huomnla
ŞI dure:u cu compasul
Prins de z.ld, ln 141.nA bate
Ceasul. . .
Apar de pe acun1 imaginile sepulcrale, cimitirele •cu mari
şi negre porţi •. dJn monniotele cărora se ridică ln arome de
Oori atomii morţilor descompuşi. ln vreme ce vântul alunec!
printre chiparoşi, tei şi salcâmi :
Se 'nmlAdl• uJcQmU, cu pltle dtspletllt,
Pe gropi lntArAnate, pc lespede cioplite,
AleargA 11.llecll rotindu-se nftucl,
Iar vAntul se strecoarA molatic printre cruci . . .
ln sC!rşit, cu muJt inaintea lui Bacovia şi to spiritul aproape
al lui Rolllnat, poetul cultivă un patetic şfâsictor ln care
•simfoniile t, • aiuntrile >. • delirurile •. sarcasmele, plânsetele
de nebun pe stradă, exorciţHle de dansuri macabre, de mutică
dureroasă (Weber, Chopin) la clavir sunt elementele t ipice:

Cânta lncet din \Veber: • gAmllrllo din urmă• - Intim de Traian Demetrescu. Coperta do Hlavsa.
Poema unut ge1,tu ce·npunc m11lc1to1,
Adlo-al wtul sullel arllsllc, ae se cunnd .Nuvelele, poemele in proză a.le Iul Traian Demetrescu sunt
Pe-o trillA armonie cu sunet dureros I
simple notaţiuni lirice, in1presii de lectură. chiar comentări
ŞI degelele·I albe pe clnpcle so11ore jurJ1alistice, străbătute însă de tipica melancolie şi de un uma-
Se 'nmllldlau alene, tu ochii mel privind . - nitarism sentimental ce place ln deos.ibi vulgu lui. • Re!rac-
Erau tn miei de nonpte tGnll şi talnlC'I ore . ..
Parcil slmţeam pe \Vebcr IAngl clavir murind I... tariî • sunt avangarde ale inadaptabililor prozatorilor de mai
târziu şi Costin care e nenorocit fiindcă un copil l·a rupt o
• camelie pare un erou al lui Brătescu-Voineşti. Compătimirea
ŞI-am plhs - precwu ar plAnge amanlul dupa dricul
lubllel fidanţate purtat spre clmlllr; se to tinde deopotrivă asupra animalelor, a calului• cu doi ochi
Şl·am p!Ans - precum nr pl4nge murlndul tn delir. bolnavi, de o melancolie profundă, umbrili de o re.i ignalic
duJce •, a boului care priveşte şi el melancolic pe ciobanul
Foarte multe versuri sunt prozaice, nu-i vorbă, dar acel cântând din caval, a leului suspinând ln cuşca menajeriei.
aer de sfâşiere constitue o originalitate, uneori tntărită de Temele memorabile sunt cele Io sensul slăşictorului şi adesea
fraze poetice de loc banale:
câte o fraiă este de o remarcabilă fantazie. Ploaia, ca la sîm·
ln alumrl bolişti to deobşte, dă poetului predispozilii lirico :
Oe spaim:l inima mea 11:1oere . ..
AcopuitA de ninsoare • Am deschis lereastra ,; privesc cum plout. Dtalurlle, ce se
zăresc tn depArtare, par tnvlillte lntr'un ubranlc plumbw1u.
Pierdute suni orice c4rArl. .. • lmi place mail ploala. Ea an o annonl• a el, un cAntec part!.·
• cular, care te predispune căire gAndurl. ln nop\lle de toamnl s'UU·
m4nll cu o jale, cu un plAns omenuc •.
ln zarea ochilor tAI ntRri
Tu al melnncolll de searA,
~iuuca instrumentală, Io deosebi cea de clavir li produce
Şi ln IAptU1'11. ta tntrcad
Ceva do prhnlvar1\ . . . deliruri. Ascultă pe o Germană cântând din Weber:
•Am auzit-o o •ingurA dnlă cAnlAnd L'oragc de Weber - armo-
Un sunet vHg şi blRnd riUare
nie imit."lliv4, unde s'aude căderea ploll, urletul vlntulul ţi rugi·
Din mAngAlerea ta de şoap t e,
ciunea sfioas.A a unul pA.stor •·
SI pi\rul tAu mA ' nlloreau'I
Ca umbrei• de nonple .•. De almintcri viforul tnsuşi e un solişi care căntl • vaţţne­
• rianele lui simfo.niî •·
lu tr!Jt• men eopllArlc, Un nebun trece pe drum •pe ~ub copaci, cu amândouă
Cu poglullo el de 1>lnngorl, mâinile ·vârîte până ln fundul buzunarelor, ululuind mai mult
Cre<leu111 c.·ll ccrtt•l 1>111• do ll1gerl.
decât cântând marşul funebru al lui Chopin •·
• Poetul ascultă la Heichcnhall La dans• maeabr• a lui
1\lunec, t1l lu11tre, pu lat' Saint-S al!ns, şi o transcrie in stilul lui Rollinat:
ŞI umbro po npă •'a1terno :
ln jUru·n• Alpll·ŞI deslac • Vioarele scoteau accc~tc stranii; pareau nişte valet<> din alta
Privell1ll eterne. lume. Vloloncelcle sci,părau note de o mclancolle bizari. . . Tobo·
ŞI cerbii pe rApo se sulo şarul lovea cu doul be~e tnlr'un lemn sonor, din care le.şe11iu sunete
Aiurea pfer7.Rndu·se '11 cele. de oase.

12
498 - ARTA CU TENDENŢĂ
• Eu ml uitam ln 0<bll boln•vllor... Ersu tnfloraţl: - pard
!şi prlv•au danlAnd propriii• lor schelete •.
Un fel de nuvelă se inspiră din acest soiu de macabritate.
Un student ln medicină ia parte la autopsia llllei fete cu plrul
•de o !rumuseţe aelnchipuită: des, lung şi negru ca tntunc-
ricul unei prăpăstii•. Din simpatie, ia scheletul şi-l duce acasă,
atârnându-l !n odaia lui, după uşă. ?>fanm fetei afHl unde
s unt resturllo moartei şi se năpusteşte Io camera studentului.
lmpins. scheletul se rostogoleşte şl cade sonor pe scânduri
tn răcnet.ele mamei.
Bolnav el tns~i. Traian De.m etrescu are o .mare ascuţime
seniorială şi beţia până la leşin de trandafiri clintr'o grădină
pare o pagină dintr' un Anghel delirant:
•La C'-B 1nol u.şoarl ad.iere, rozele &e scuturau, colorând pflmAntul
cu petnlelc lor albe, roşii, galbene.
• Grddl11n ero pllnA de aceste nori cnre creşteau şi mureau cu o
rcrJe7JCllll\C uhnltoare. Nll le culegea 11lmenl; erau li'isate rn pace:
sA trdlasc~ şi an moarll,, atât cât Ic era dat .
• Clln<I vil.11tul se pornea mal tare, lua rn ibor folie ri$lptte. lnvAr·
Undu-lo lnLr'un danţ fantastic, ducAndu-le departe, asvftrl111du-le
peste z.idul llf'ldlnll, fn prnful de pe dn1m •.
Romanele lui Traian Demetrescu sunt elegii cu aparenţi
epicii ale unui individ prea plutitor ln nouri ca să fie tnţeles
de femeie. Emil Corbescu •cugetător şi singuratec• IŞi propune
ca scop al vieţii să iubească . .Dt.nd lecţii (e şi sărac) copilului
unui proprietar bogat Vasile Ccrbureanu, face cunoştinţii. cu
Maria, fiica acestuia, divorţată de un inginer brutal. Maria
primeşte dragostea lui Emil şi t.otuşi se mărită cu un om do
acţiune, Mişu Dorescu. Deci eroul c un lnvios. Acesta e ro-
ma.n ul 1'1bit<>. ln Cun1 iubim erou l este Nestor Aldea. Şi acesta
are obiceiul romantic de a '"' plimba absorbit ln gânduri prin
mari păduri. lntr'o astfel de lmprejurare intâlneşte o fată
cu păr bălai şi ochi albaştri. pc d-ra Irena Mirea, rătăcită la
culegere de Dori. Urmează o convor bire sentimentală. Totuşi
lrena preferii să se mli.rite cu un proprietar bogat. Când, mni
târziu, ajuns prim-procuror, Aldea o relntAlneşte, Irena admite
relaţii ilicite cu el, dar refuzii. să divorţe1.e. Totul e vaporos,
enervanl ca o ceaţă apăsătoare.
:-<. HURL.ĂNESCU-ALIN.
Din rasa boemilor provinciali este şi N. Burlănescu-Alin
(• 14 August 186c)-ţ20 Septemvrie 1912) născut la Târgu-Jiu
din părinţi originari clin salul Burlan!. Cu o mamă dementă,
el lnsuşi abulic, alcoolic şi tuberculos, avocat fără procese şi
fără s tima clienţilor. care tn schimbul serviciilor sale li dădeau
• ccvu de băut " poetul a cântat • aiugurătatea • proletară.
Dar vibraţiile lui Traia11 Demetrescu s unt absente şi răsună
ca un ecou curios numai apelul elitre Frigga germanicii :
ttrlggo, Frlgga, Frigga, Amor te chlamll I
Las A lrist ul resl al vieţii uma11e;
Chior pe-Odin trii.deaiA-1: Dra.gost„ noastrA
l"t-va mal divină căt un Valhllla.
Ral li, Frlgga, Ralia, Frigga, ah I Ral.la . ..
Vino 'o braţe-ml; azi eu mantt-albutri
Pus-0111 ca s'a.scundl·adlnclle-ml rane,
Cilcl te-ador I. . . De arcu-ml n'al nici o teamt.
Prlntrc...Aacurl, Hugin, Munln a'avAntA
ŞI c'un oclllu de moarte Odin m4 cat6.
Ulnll"'ol lrellea palat; neplbAndu-ml,
Toarnd '11 cupll-ml ldromclul Iubire!.
ru iine int~resant e testamentul liric :
Face-m'aş o ftUru.A 'n vAnt
PAD' la ca s'ajung sA-1 căni
Doina mea, dolnA de dor
Şi ln braţele-I sA mor.
ŞI •A mA 'nllJ"O•pe •n uvo!,
Sub vellnţa cea de foi,
Nimeni a nu m.l Jeli
Decât apele de Jll.
ANTON C. BACALBAŞA.
Numai aparent adversar al lui Vlahuţă, Anton C. Bacalbaşa
n·ony, Wuoderkind) din Brăila luptă, cu mijloace umoristice,
pentru aceleaşi idealuri. Publicii poeiii la Litetatorul (1883)
apoi lutră .în redacţia Ad•vărului şi conduce, tn spiri t socialist,
Adel/Irul literar (•893-95). persiflat de Vieaţa. Cu Caragiale,
ln 1893, redactase Jl1o/tul rom4n, apoi scoase s ingur dela 26
~tartie 1898 Moş Ttae<i, jurnal ţivil şi cazon. Fusese Invitat
sS scrie şi un supliment la Vatra intitulat Razul (1896), care
nu duri. Era un om voios, febril, bun orator pentru n1un-
citori, deşi firav, pamfletar neostenit, torturat de iubiri ireali-
zabile. • Conspirator şi jacobin ireductibil •· Muri tn t 899.
Opera lui e a unui bufon care se risipeşte, ln goanl'!. după
calambur. In Hazul sunt glume de acestea:
• t-'ir1nâ taină : flr4nt4 9 de burduf •·
•
• Judecă.toru.I . - Cc fel? qll cond&mrull la opJ •ni lnchlsoare.
,J.li mai vine să răzl ?
• Condamnatul - Oe, Oom'le judeclto<, sunt opnmr.t •-
.Bine lnţeles că originalitatea • mofturilor • lui Bacalbaşa
trebue suspectată principial. lnsă alegerea lor e a unui spirit
căutător de enormităţi, a unui crud mistificator de burghezi.
Jumalistul c !n curent cu literatura franceză şi a prins din
aer teb.o.i ca umoriştilor ul>u-cşti. lntr'un joc do ghicitori
Popescu întreabă ce e negru, cu piatrll 'n mijloc şi stă atârnat
ln pom şi declară că nu c pruna ci soba. fiindcă nimeni nu te
tmpiedică s'o pui ln pom. Atunci lonescu pune şi el o ghi-
citoare:
• .. . sl4 altlrnat6 dup4 Ul' fi nt şlcrgtm m41nllt dt ta.
•Toţi se tăvftleau de rb.
-- Al !Acut-o fiartn I Crezi cA-1 greu? ŞI pro'lli desleagA •1•
ghicitoare.
- Da? Paroi? Hal dl desloga\1-o I
- Prosopul I Prosopul I slrlgarA to\I.
- Ba iaca nu-l prosopul de loc. E scrumbia.
- Ce scrumbie? Al turbat? Dracu a mal vAiul scrumbie atlr-
natl dupA uşo?
- Oa cine vi opreşte s'o atAmaţl?
- Foarte bine, •'o alA.mAm; da dne lşl şterge mftlnlle de acruni-
ble?
- Ei. asta-I I N'al dedt sA \I le ştugl Cin' te opreşte '·
Popularitatea lui Tony Bacalbaşa a făcut.o M of T 1a<d, ca-
ricaturi umflată a vieţii cazone tn persoana unui căpitan de
modă veche, ignorant ~I grotesc autoritar ln felul acesta:
• - Trll.i\I, don căpitan, rll.spun&e aghiotantul, este •1>A la OAm·
bovlţA,
s•a revlrsat, a vc11IL more.
- Cine a dat orden t strlgA Mo1 Teacli rAstlt •.
S'a dovedit că autorul se inspirase din Le colo11el Ramolwt
de Charles Leroy. ln acea epocă de propagandă dreyCusacdă,
acest fel de literatură, ln foud antimilitaristă, era la modă
şi culmină 1n opera lui C. Courteline. Ca socialist scria şi Ba-
calbaşa şi nu s'ar putea susţine că opera lui n'a avut efecte
binefăcătoare asupra spiritului ofiţerilor. Origiuale, fără dis-
cuţie, sunt amintirile Din uia/a militarii, zugrăvind brutali-
tăţile cazarmei dar şi veseliile el. Bacalbaşa nu e un scriitor
cu stil, cu ceea ce se cbiaml creaţie, ci un jurnalist Idră pre-
tenţii. Dar sprinten, cu o mişcare franţuieasă a frazei, in-
diclnd o remarcabilă ridicare de nivel a presei. Memorabile
sunt versurile locotenentului Topoloveanu compuse după in-
strucţiile clpitanului căruia li murise un copiJal şi voia să-i
ridice un c: monumcntaş • :

Ah I Tu Bubi cum I ~al dus
Tocma 'n cerul cel de sus I. . .
Eu eram ln Târ.11U·Ocnll,
lară tu la \âţâ. Doichil „ .
Sup;eai lapte pentru viaţă
ŞI iiust.'li a sa dulceaţ.~ . . .
A veal ochii prea rierbln\I
Şl·\I ieşiseră doi <linii. -
Când de·odată Dumnezeu
Te luă la sftnul său I. . .
PIAnsl, Mari, pe Bublşor.
C'a sburat ah l pe un J1or
ŞI nu mal vine la noii
Căpitanul S, Gănoiu.
ISTORIA LITERATURIT ROMÂNE - 499
PAUL BUJOR.
Socialistul Paul Bujor (profesor universitar la Iaşi) scria
şi el literatură antimilitai:istă. In Mi-a cântai cucu 'n fată .o
mare tragedie se petrece într'un sat din cauza legii recrutării.
Dinu şi Florica trăiesc bir1e, până ce Dinu trage sorţii. Satul
priveşte luarea la miliţie ca o deportare în Siberia. La ca-
zarmă Dinu capătă darul beţiei şi ·o boală socială, apoi face
un omor şi e osândit la ocnă. Florica. înnebuneşte. Şi toate
acestea din vina Statului burghez: •Că de ce să fie oare şi
miliţia asta? - Ca să se bată cu Turcii Şi Tătarii. . . Dar de
ce să se bată? Domnii şi împăraţii ar fi voind aşa ... •·
 MICUL ROMANTISM
PROVINCIAL ŞI RUSTIC
1890-1900
NUVELIŞTII. POEZIA IDILICĂ.

REVISTA NOUĂ. dl trecuse câudva căla;e lntr'o zi muscelele încărcate de fâ-

neţe şi bălării dintre Curtea de Argeş şi Câmpu-Lung. Copilul
La 15 Decemvcie 1887, îndemnat de câ~iva tinerii scriitori, merse tntâ.iu să tnveţe carte la şcoala din curtea bisericii din
Hasdeu scoase frumoasa Revista Nouă, având ca redactori mahala la dascălul Nicuţă •nea Nicuţă t căruia i se plătea
pe Barbu Ştef. dela Vrancea, Al. Vlahuiă şi Victor Bilciu - o sfănţoiacă pe lună spre a obişnui copiii să citească caracte-
rescu. La nr. 5 se adaugă D. D. nacoviţ!I., la nr. 10 G. Io- rele amestecate •pe felurime1. Apoi fu trimis la şcoala dom-
nescu-Gion, r. Bianu şi Th. Speranţia. In anul III Vlabuţ.'i nească din coloarea de negru unde avu de a face cu neuitatul
se retrase. Publicaţia n'avea un program precis ci câteva. Domn Vucca, cel care preda, Lancasterian, prin generali şi
puncte negative: t Revista ncuă nu va fi S-OCialistă, zolistă nu monitori, dând lecţiile• d'aici şi până aci t şi care bătea copiii
va fi, gongoristă nu •· Ea işi propunea a •îmbrăţişa tot ce la palmă cu varga strigând: Ha, tătarulJ Petrecerea lui la
merge la inima şi la mintea poporului. tot ce se poate spune Sf.- Sa va a zugrăvit-o însuşi tn Bu·rsierul. E ra tntr'adevăr
astfel încât lumea să lnţeleagă şi să guste tot ce lnvaţă plă­ bursier, purtând chipiu şi tunică roasă cu 12 nasturi din care
când şi place învăţând •· De fapt, except.~nd formatul, ea pierduse şase. Internatul văzut tn amintirea lui Delavrancea
realiza tipul de revistă •des deux mondes •. Importanţa ei
seamănă cu acela din faeli al lui Alph. Daudet: •Dezastrul
fu apreciabilă mai ales că după moartea lui Elllinescu Con-
şi sclavia Liceului, masa bursierilor, soioasă şi murdară, du-
vorbirile vor cădea în declin . Desigur autori de seamă vor pu-
hoarea bucatelor grase şi cafelele cu lapte mirosind a câne
blica lncă acolo, dar ca într'un maguin , fără direcţie. Fer-
ploua t, plescăitul lacom a optzeci de tovarăşi. şi pedagogii cu
voarea literară t recuse în alte cercuri. Cam din 1890 Convor-
ifosul lor de parveniţi aşezaţi tn căpătâele celor două mese
birile devin o publicaţie de istorici şi de profesori .universitari.
lungi . .. i acă ce mă înfioară şi astăzi când mă gândesc la
Apariţia ei până in 1916 este o agonizare, după moartea lui
Maiorescu, sub direcţia junimiştilor străini de literatură o acea vi;i.ţă de şapte ani•· Bacalaureat, licenţiat tn drept, el
aberaţie, perpetuarea numelui ei acum un abuz.
trezi interesul directoarei un.U institut de domnişoare, al
E lenei Miller-Verghi şi al surorii acesteia Lucreţia măritate
cu Al. .Lupaşcu şi pe care prinll''un sentimentalism ce pare
BARBU DELAVRANCEA.
insuportabil li va numi tn scrisori •mămiţica t , •mămuca •
l:>elavrancea, pe adevăratul nume Barbu Ştefănescu (născut şi • tătuca •· Atenţia tânl!.rului se tndrea,ptă mai mult spre
la 5 Aprilie 1858) era iiul unw căruţaş, Ştefan, şi al Mariei, fata • mam.iţicbii t spre Margareta, d.a r el se va căsători cu
•Mama-Baba•. dar propriu zis al unui I grânar t din Delea verişoara acesteia Mary Lupaşcu. Ajutat de fratele său Nicu,
Nouă tn marginea Bucureştilor, dintre aceia care înainte de dar şi de Miller!' (dela aceştia primeşte tntr'un rând •patra
lnfiinţarea căilor ferate cărau grânele, cu bun câştig, to că­ sute de pajeri roşii împărăteşti•) plecă la Paris. El suferă
ruţe cu coviltir. E i alcătuiau o mahala proprie c departe de lu această epocă de o criză de romantism. Ar dori să călăto­
sgomot . . . tn tre Ofll9 şi ogoarele tărăneşti • cu case vărui te rească, să se înfunde • tn mijlocul pădurilor virgine t, se teme
pierdute printre vii. Grânarii se aflau fireşte tot pe drumuri de fatalitatea 1 oarbă, crudă •· Când se tntoarce tn ţară, tnce-
•eu o mână !n brâu, co alta pe hăţuri, co biciul pe după gât >. pând a da lecţii prin institutele de fete, tânărul realizase ciu-
duşi să descarce grăul la schele, mai ales la Olteniţa. Dela datul lui chip de • trubadur t: ochii ti sunt fem.inini, profunzi,
25 până. la 6o de ani tatăl umblase zi şi noapte cu căruţa lui părul creţ şi vâlvoiu li face o coamă aeriană peste cap. un
•pe ploi şi pe viscole »> urcându-se în ea, curat iv, şi când se fel de buellet de pin italian. faţa ii e 'însă astfel conformată
simţea bolnav. Se tm:brăca to scurteică lungă îmblănită cu !ncât scriitorul pare cârn şi are uo zân1bet de Fr. Villon. Mai
mârsă ·neagră şi fiul Său Barbu !I linguşea să-l ia cu el. Tatăl târziu, î~i lăsă un barbişon stufos berberian şi musteţi ţepoase
li ducea doar până la strajă. Scriitorul care era al nouălea care împreună cu cravatele albe şi surtucele de atelier li dă­
copil duse o copilărie de mahala curată şi fericită. Până .l a dură acel aer tipic de faun artist. E de altfel foarte priceput
vreo opt ani purta rocrue cu flori liliachii, la nouă ani mamă-sa în arte, pictura şi muzică, el lnsuşi desenează fără invenţie
li căta tn cap pe prispă, umbla desculţ, Bră hainu şi fiindcă dar cu un delicat ochiu de caligraf, lăsând săi se publice schi-
părinţii aveau cai lnvăţă să călărească de vreme ce spunea ţele prin reviste, Ce mister ereditar face oare din !iul cilru-
602 - MICUL ROMANT ISM PROVl"NCIAL. ŞI HUSTIC

Petroasa • al lui Odobescu încetase de mult de a mai fi un

studiu pozitiv. Arheologul se rătăcise tntr'un bazar fabulos de
similitudini . St,ltănica se deschide cu un -peisaj invernal de
un colorit fantastic, r:nachietist, lntr'un alb violent, flora.I:
• E tnccputuJ lui l)ecemvrie.
• A du,t Oumnc7.eu zApadă nemiluită; şi cnde, cade pusderle
r11Arunti\ şi dcnsA, ca fălna ln cernut, vdnturaUI de un crivilţ care
le orbeşte. Muşcelele dorm sub zilpadll de trei palme. Pădurile tn
deplrta.re, cu tulpl11I rumurJI, par cercelate cu fJorl de zarzări şi
de corcoduşi. Vuet s urd se l.r1covoaie pe dupA dealuri şi se pierde
ln vAJ adlll)el. C<;rul e ca leşia. CArduii de corbi, p.r ldldite de vftnt.
cronci!!c, căutAnd spre p~durl. vi.colul se lnte\O'jle. Vilrtejele trec
dintr'un colnic lntr'altl1l4 ŞI an1urgul serii se fntinde ca u11 11ibra-
nfc sus.
• RAul Ooantnei, umplut, curge repede ca un \'AjAit .rnAnios
!necat tn glosul vAntnlul şi izbeşt e slolurl mari de gnla\il şi butuci
groşi, de meterezele podului •·

Subiectul (suferinţa sedusei Sultănica) trece neobservat,

!necat tn pastel. Un ţăran arc • !aţa couabie ca sfecla •. Sul-
tănica are geoe •de catifea>. , răsuri pe obraji >, părul lins
•cu unde albăstrii " buze rumene •ca bobocul de trand.a fir •.
sânii pietroşi •ca poama pftrguită •· •ca două mere cret~ti "
Manalaua cultivă florile cu tonuri vii, muşcate, cerceluşi. şi
paleta scriitorului e plină de vopselele lor. O şeză'.toare e numai
un prilej de coloratură :
• -Fusele sbArnAie alene tntr'un râs cu hohotţ. Un pisoiu, cu cercei
Or. M~ Gaster, coJaboralor la Colt1mna roşii~ cu ochii ca două scAr1tcl. $ate dela un tus Jş. altul, şi pa,rcă
lui Traian . B. A . R. I ~ cftntdroşto, ln labele lui neastAmpărate. Doi co pila~I, cu chica ciur,
aşteaptâ să scoaţă doica Mitrana cartotlldin spu•A dovleacul din
şi

ţa.şulni un om cu o incontestabilll lineţă, care ştie să aducă căldare. ŞI se tot şterg ln nas cdnd Ic vin aburi dulci cu miros de
godină • ·
!n convorbire cele mai umile lucruri şi să destăinuc protecto·
rilor săi culţi şi de bună familie copilăria lui de mahala, cu o
desinvoltură de om de lume? Viaţa lui Delavrancea se des·
Jăşură in exterior, ca a unul actor, legat de rolurile sale. Este
lntr'adevăr un astfel de actor, fiind cel • mai strălucit orator
al României contimporane • după opinia lui Maiorescu. Ce a
putul fi această oratorie, • Canfară eroic.\'· cu greu viitorul
ar reconstrui. fndicaţii se găsesc în chiar teatrul scriitorului,
plin de o trucu lenţă nebună, tare pe cele mai savante respi-
raţii şi ritmuri, alimentată de o nemaipomenită capacitate
de a trăi toate registrele emoţiei până la clelir. El se dedică
politicei şi avocaturii, cu mari succeşe de prestigiu şi moare
ministru de Industrie la Iaşi, to l9r8, lnsă de durerea de a•şi
vedea ţara sfâşiată, durere pe care o ţipA tntr'un discurs
epocal.
Scriitorii ieşiţi din mahalaua bucureşteană vor dovedi
întotdeauna, contrariu reputaţiei de ''ulgaritate, o mare pre-
dispoziţie romantică şi o iubire neacoperit.\ de suburbie. De·
parte de a fi epici, observatori ai violenţei, ai patimei populare,
ei se vor cuftrnda tn idilă şi ami11tire. Şi intr'adevăr această
mahala nu este dec.~t u:n sat risipit printre pomi, flori şi mai-
dane. Dar spre d.eosebiro de ţăranii autentici, mahalagiii apro-
piaţi de oraşul amestecat şi de Orient, vor avea o predilecţie
pentru mu lticolor. Nuvela lui Slavici e în alb şi llegru ca veş­
mântul ardelenesc, proza dunăreană e un testemel inflorat
din acelea vopsite cu şofran, băcan şi paţachină cu care "Bu-
cureştii concurau Ţarigradul. Tntâiele nuvele ale lui Dela ·
vrancea zugrăvesc mahalaua ln acest spirit de fabricant de
tulpanuri imprimate cu suc de buruieni şi cu imaginaţia l11i
V. Hugo. Căci mahalalele acestea răspund spre bă.răganuti,
şesuri pierdute 1n albeaţa colburilor, producătoare de ntîraje.
Omul de munte, mărginit de concreteţa stâncilor. e pozitiv
şi cel mult pAstrător de mituri, cel dela câmp, ameţit de mo-
notonie. e un Ari<b vizionar. Odobescu, Ghica, tlfacedon'lki.
Delavrancea, ln ciuda deosebirilor, se intâlnesc tn setea de Petre lspircscll, culeg~tor de ba5me, preţuit de Delavrancea.
himeric policrom, tn voluptatea muze-.tlă. • Tezaurul dela B. A. R.
 ISTORIA LITERATURU HOMANE - 603

Tehnica machietistă se foloseşte şi 111 descrierea Vitanului

(sânge, păcură, apă galbenă) :
1 VAntnl de toamnă, rece fi umed, µne ln rămăşiţele frunzelor
risipite III crlicUc copaellor din lunca Vltanulul.
• Io albia sa, tncovolatA, DAmbovlţa !şi mAnA liniştit apa turbure,
galbenă, ~I p'alocurea pătată cu şuviţe .de sAngc Inch.egal, supte
din talpa zalhanalll Duh.oa.re grasl nllbuşeştc acru.I tn~ulat d'o
burA rece şi dea.A.
• Stolurtle de ciori se rA.stir.3, se amesteca, se gonesc, croncAie,
şi s'abat plicură pe b.Arcile albe de bivoli şi de boi, lmprăşUate pe
netezişul ruginii din laţa zalhnnalll ·o.

Ochiul ce fuge de realitatea cenuşie caută artificiul şi mon-

struosul. Zobie e un Quasimodo, tratat ln uleiuri ţipătoare
(guşe roşii, păr roşcat, fond portocaliu):

• Pe zAblliul verde al platoului Sughca, bubat de muşuroaie

--/ -
şi lntlns ca o velloţA shArcltA, merge d'a 'nboulea Zobie guşatul,
ttcAlosul şi batjocura oraşuluL
• Capul lui mare ca o banlţil se reazlimă p'un gl\t lnrundat ln
umeri. Picioarele şi mAlnUe-1 cată anapoda. Faţa, lată şi sco!AlclU\,
la lltecc pas, se strAmbA. Iar suşele, lnflorlte ca la un curcan, şi le
aruncă pe spete, şi le mişcA moale şl gras ln mersul Iul ŞontâcAlt
pe piciorul drept.
• Ochii adormiţi, nn spun nimic. Buza de jos se reslr~nge po
bărbie. Pieptul desvelll e blănit cu pAr roşcat ca de vulpe. Sdren\os,
murdar, desculţ, cu părul capului vlţloone, sllrac, Idiot. şi Uniştit,
Zobie lşi deapllnli a.lene picioarele, flirn a şti lncotro.
• Zorile şi·au desfăşurat apele lor portocalii. Oraşul doarme sub
poalele platoului •·
Delavrancea lncepe să sufere de un rău al secolului (• eşti
fiu.I veacului •. i se spune) tmprumutat dela Eminescu, lnsă
utilizat artistic, făcut poză. Noul romantic e un •trubadur •
schopenhauerian, detestând din reveria Iul contingentul, Na-
t ura e rea, făţarnică. • La rădăcina ·unei sulfine un furt„ supt
o cicoare un omor şi pretutindeni supt velinţ„le ei lnflorite,
TatAI lui Delavrancea.
ură neîmpăcată pe veci •· Răi sunt indivizii, rele popoarele.
DupA Emilia St. Mlllc:escu.
Un guşter face •douăzeci de omoruri pe zi; o furnică fură şi

robeşte pe bieţii purici de iarbă; o vulpe striv~te la fiece

pas trei-patru gângănii . .. Aceste partide, ori aceste noroade,
se mişcă, se aţâţă, se tnşeală, se ucid, şi-şi duc viaţa lntr'o
luptă egoistă şi lnţesată •· Trubadurul se trage ca şi Dionis
către un interior putri d ln care lntr'o • ~te de cimitir se
odihnesc toate lucrurile, Intre tavanul cu grinzi negre şi cără·
mizile reci pe jos• şi vede tn somn o imitaţie a nimlculuL El
e somnambul, absorbit de vis, obsedat de mistica numerelor
şi de macrocosm :

• Soarele nu arde ca •ii. $e ml$tue vreodată. E o nerozie ştiinţi·

rtcA cA soarele ar fi un colos tnflăcArat. Călduro şi lumino e rozul·
talul sfetii de eter cuc li lnconjoaril.. Etherul condensat a pro<lus
tot ce există, materie, plante, animale, şi tot din el, vibri\nd veşnic,
va lzvort vleaţă veşnlcA şi perfectil ' ·
Dar Trubadurul nu are oroarea neantului, fiindcă nu e
pozitivist: • Vă făliţi cu pozitivismul vostru.. • Ştiinţa care
studiazii un creer mort este ştifuţa morţii. . . •·Cauza unică şi
iniţială • este o taină pc care nu cu algebra voastră o veţi
tnţelege t. Nuvela demonstrează de altfel prezenţa misterului.
Studentul tn medicină poreclit de colegi •trubadurul • e mi·
stuit de vise şi copleşit de destinul pe care 11 ghiceşte în ele.
Visurile lui se izbândesc sub regimul numărului fatidic z.
Intr'no cadavru, la disecţie, recunoaşte pe Bălaea, tânără
1'rietenă de· copilărie, a cărei moarte o visase de mult. ln
aceeruii noapte, trubadurul. tntr'un acces de somnambulism
se urcă lntr'un dud din grădina lui şi cântă la vioară, ln bătaia
lunii. Două coarde ,ple.•nesc şi trubadurul, deşteptându-se,
Ion Bia.nu, colaborator la Rt•l•ta noua. cade la pământ şi moare. Abstragerea dă in curând un nou
B. A. B. fel de romantism, cu eroi lnvinşi ln viaţă, speriaţ.i de ea şi
604 - ~flCUL ROMANTlSM PHOV INCIAL ŞI HUSTIC

nepăsători. Marii melancolici romantici se urcau pc Alpi,

aceştia, mai umili, simpli ln.telectuali delicaţi (doctori, magi-
straţi, profesori) caută liniştea târgurilor mărunte. Se naşte
astfel un mic romantism provincial cu J ocelyni de Bărăgan.
Eroul din Linişte e ap<Ltic. Glumeţi vu lgari li pun muşi~ iu
mâncare şi el răn1âne impasibil:

• Necunoscutul privi hmg ln !nrruri<', şi nu ar:it~ nici scllrb~

·11iel supărare. Luă lurealiţ~ scoase linlşlll, una tlltJ>i1 nlta, toate
.muştlle) tlcu şi tncepu să măndnce târli n ~e .slncJ,_
iSi de \!Ccinii cari
rAdeau eu hohote.

Povestitorul urmăreşte pe ci udatul erou considerat de lume

un nebun, U pândeşte pe Jereastră, îl vede ar7.ând cărţi groase
şi tăindu-şi o vână. cu bisturiul. lngroiit o rupe la goană. A
doua zi ~ce cunoştinţă cu • nebwntl • care li povesteşte viaţa.
Era doctor şi luase de nevastă pe fata unul tuberculos bătrân
pe care-l îngrijise cu bune urmăd . Tânăra femeie şe îmbol-
năvi fără ca transfuzia de sânge să-i fi ajutat, şi după câţiva
ani muri şi fetiţa ei. De aci mania doctoru lui ele a arde netreb·
oicile cărţi de medicină şi de a face gestul tăierii vinci cu bi-
sturiul. Voluptatea de linişte duce la acuităţi mari, la o ade·
vărată poezie a anemiei:

• ... Nu snnt ca cealaltă lume. „ O gAJAgie !ml Iace rfiu „.

OeJavranrca1 deputat tn 1907- 1l .
Un rAs nestApAnit hnl. raca rău. . . O vorbă rea spusă pc soco·
t.eala altuia, !ml raee rAu . . . Cum lşl bate ceaiul ou lingurii• B . .A. R .
bancherul cel pleşuv, şi cum şi-l soarbe de Jo.corn. şi de gr as, lml
Iace rilo ... " Exanguitat ea ~ tradusă in imagini delicate, stil Filippino
Lippi, de transluciclităţi şi răceli:
• .. . Pa.l<I='· c-n 11asuJ s uhttrc. eu ~u-ra mică, cu buza de jo~
răsfrântă puţin, r:'J rlot1l'l f.tr4lp1\e tn obraji la orice z~_mbet, c11 ochii
albaştri IDigdaJnţi, u1nc-~i . l>run' $1 111npt'zi. 1>11şl supt nîşlţ arcuri
de sprln<iene suh\lrl şi pierdute tn tâmplrle ci nlbilşlrli. P:lrul bolalu.
tren1urAnd flr cu fir lu fitece mişcnre a cnpu1nl, l $C lă5~ din treştc t ul
frunţii ln cosl\o mlildioto după urechile el miel şi albe . . . "

E roina cu mâna • rece, slabă, moleşită, ca o blană de pi·

so itt mic • este f<;nl~i~ cu inâini reci a. l11i E1ninescu, ltanalocă,
aburoasă.
Delavrancea se va ·strădui să z ugrăvească pătura super·
pusă a lui Eminescu, 1'C b;llbâiţii ca Georges Panicu, pe alo·
genii cu nume revelator (Lizi Gottlib, Sevastiţa Pirigumenos,
Pantazi). toată societatea liberală tntr'un cuvânt instruită. la
Paris tn ştiinţa c.'\rţilor de joc ~i tr~.ind din parazi tism. Cos.m ia
care iace critica ei !şi dă curând seama că şi el era u11 parazit.
Profesorul Paul Malerian ll luase pe lângă sine clin recuno·
ştinţă penim un gest onest dar el şe lăsase ispitit de soţia
cu mult prea tânără a profesorului, Şaşa. Profesorul se sinu·
cisese (t Mi-ze-ra· bil grălier. mi-a lăsat banii şî mi-a răpit
onoarea! •l tntr'un atac de demenţ.'\ iar Gelina, fata Şaşeî,
făcuse pe Cosmin să in.ţcleagă că trebuia să părăsească o casă
pc care o dezonora.se. Tn nuvela lui Delav_
r ancca c o intenţje
de verism, tn chipul mai puţin pedant al lui G, Verga (•'ar
crede că scriitorul a C\tOOSCut bine literatura. italiană a vremii :
în Senti->10 ci tează pe Mario Rapisarcli). Insll. observaţia e
~uperlicială, mai degrabă satiric.' ~i puţinele note realiste sunt
«opilăreştl şi \'11 lgare. Cosm in ar~ tn cursul povestirii două
turburări stomacale iar devotamentul Şaşei se vă.deşte m.ai cu
seamă când ll <loare • vreo măsea>. Proza tntâielor nuvele e
patetică, cu fraT.a stiliiată tntr'un cbip ce devine nota esen-
ţială şi nlanierismul delavrancian. Câte un refren bate 1-rt ca-
denţă ca întt'O romanţă :

• - Câitd ţi-ar tdia cineva un de~et? e:\nd ţi-ar f'rA11ge un JJicior.

te-ar durea şi-al şti w1dc te doart : cAr1d ai pierde r>unga cu bani,
Delavrancea tân ăr.
\l-ar II neca:.; e~nd nici ou le doare, .nici \l·e nec.'lZ, dar le părăseşte
După Emilio St. Mlllcescu. vreun gdnd plăcut, ori te înşală vreo c redi n\ ~ ascunsă de pAnli
 CSTORIA LITERATURII ROMĂNE - 606

,„ .,.. - Dar daell ol sApa o groapA adAncA, adAncA, o să te cobori

ru mine, să vedem ce·•r ll pe alt tărâm?
- Adânr„ . e frig i„. Ad ânc. „ e lntunericl. .. Mal bine la
soare . ..•.

După metoda lui Ha•de u, alt roma ntic declamator, .Dela-

• ·r ancea lşi aşeza propoziţiile to scară ; bătându-le ca nişte
cozi de pendul:
• lmi ()i;itlea 1nânu.
• Mă lngrlje.a .
• Se uita la rnin e.
• Se gilndea.
• 'l'~coa.
Cu aceste mijloace, tn momente de echilibru , Delavrancea
a scris câteva amintiri şi basme. indimenticabile. Aparenţa e
adesea de realisto, dar e o iluzie. Domnul Va.1cea, cu fit.io~
noroia Ju.i de păpuşă, e tipul omului rău din poveste, .lmbrăcat
foeric ca o gânganie:
• Seu1·,~ grăsul iu, cu părul inărunt şi tncărunţil1 cu ·barba aseu-
ţlUI, luată potrivit. din foarleeil, mai mult albă, şi albA ea zăpada
ln v::\rful ci. r1licşo1· şi netezit; taişte ochi \•e.rz.uJ. mlcJ şl repezi -; o faţă
gălbuie, eurată ce e drept. dar Iliră pic de sânge. Iarna se cocoloşea
tnlr'o bundl\ cu blană lil\oasă, vara. tnsă Iţi rAmAneau ochii I• el
de lrumos co era ltnbrllcat: haină albăslrie, pantaloni negri, ŞI. mal
ales jlletc.'l de drll n Autiu, srroblU, ellcată, lustruită. pesto care
t ur11i.n de la na.stu·rite de sus, pânl jos, la bU7.w1nr111 din sUngaJ
11n I Rnţ de o.ur, gros ca pe dep:e·t ' ·

:-!ici Hagi-T11dose nu e sgă.rcitul clasic. Harpagon avea

pudoare şi sim ţ al coofortulni, Tudose e un curat nebun.
Avariţia lui e demonică şi fa n tazia lui economică absurdă.
El se privează de hrană şi vrea. s.~ taie coada cotoiului ~a să
scurteze timpul deschid.erii uşii:

l >cin vrn.11tJca,
Uupă Şerban Cioculescu.

-mai ieri, aJU11ci t.şll trist ; când o durere se Jnvecbcş.tc, şi îşi picrde-
tălşul_ material, rămârtAnd din ea nu1nni \tn sentimen1 tle aminti.re,
atunci eşti trist; c.1 nd părllseşU volra unde ai crescul, şi dlo ca nu· \!
mai rlimAno decât imaginea ei, 1llu11d qll trist : când al lubll pe
cinev-a, dt mult, de mult, şi ţi se re.1ntoa.rce l1l m11tte o umai UJl ("11ir>
şters, cu obraji şl gură şi ochi şi pllr fn J\ceeaşi c<•loarc run1t1rie,
atunci eşti trist : etc.. •·
Dialogul e sacadat, artificial:
• - N'o să mă părăseşti, tu, niciodată?
Niciodată I
- N'o d mă ui\I?
- Nlcioc.tatA.
-- N'o să mA "1şeli?
- :-llelod•U.
- N'o ~ă mă urAşti 'l
- CAnd n1'oi părl\si.
- Cine va µi eri lnt:llu?
- Amândoul odat4 . . .•.
sau plin de afectare, de .s imetrii verbale. de reticenţe teatra.le
şi de dulcegării:

• - Bl!.laeo, de cine \i-e dor ţie cdnd eşti singură 1

- De tine, de Iun~ ~i de flori. . . Cu ele mi-e dor cte tine. „
Cu tino nu mi-e dor de ele . . •
- Dar, tu, o sA mergi c u mine daci m'oi duce departe departe.? Delavrancea.
- Departe . . . nu e ca aici „. d.eparle e pustiu . „ Mal bi.n e
cu ai noştri .. . .DupA Emilia St. Mlllceacu.
606 - MICUL ROMi\NTIS1\I PROV INr. IAI. ŞI RUST1C
• - SA-I tal coada I Să-l tal coada I Arc o coadtl d'un stAnjen ;
pAnA şi-o 15prăveş\Al prin uşe se răceşte odaia. SA cltcllucsc şi pentl'll
el? ŞI pentru el? Unde e toporul? rlnde e toporul? Am s~ l-o talu cu I "
SgArcenia lui e delirantă, lmpinsă până la pierderea in-
stinctului de conservare ;
• Ho,giu1 se rostogo l eşte t_n -pnt ; e prea teri cit; nu poate ador.mi;
râde şi ofleatA. E deştept şi visează. Ce vis I Ce vis, de nu s'ar s !Arşi J
Dacă, aci 1lt zăduful şi lntunericul nopţel, nr sta Jn picioare, şi banii
ar creşte, ca o revărsare de np4, de la tălpi tn sus, - dacă aurul
i-ar strânge gleznele, dacii l-ar strivi nuerlle picioarelor, - şi sunAnd
şi crescAnd, - dacii l-ar tncioge pulpele şi i le-ar tngbeţa, - dac.\
i-ar strivi şl l-ar tnjunghla blirbtlţla, - şi sunând şi crescând, - dacă
i-ar copleşi şi slei piln\Alcele, - dacii l-ar sparge coşul pieptului, -
dacă l-ar sugruma beregato, - daeA pe limba lui moartă s'ar ridica
nămeţi d.e aur. - dacă l-ar plesni lumlnele ochilor şi tn vAsAunele
lor s'ar lndesa tlşleurl grele de aur, şi clacl! mai sus de ţeasta capului
lui, sonAnd şi crescând, s'ar ridica aurul, ca un jeratic rece şi greu,
pAnA la tavan. . . Oh I ce fericit ar rl Hagiul I ... '·
Avem de a face evident cu un basm ln decoruri bogate.
dominat de turlele unei minuscule biserici de mahala, urie-
şite lnsll în imaginaţia enoriaşilor. Pe lângă ziduri!~ feericei
(ln iluzie) biserici ou zugrăveli t roşii, albastre, galbene şi
negre• se mişcă nişte bătrâni fantastici, tăcând semne U.1ve-
rosimile, cu o bilaritate fabuloasă:
• ... ~1ă roR, nu au at!ltea degete, la an1dndouă măneJe, t'.âle
minunate mi11uni se află tn s·fdntul lor locaş . St cAnd se tncurcA se
fac toc bătrAnll trolţenl, ba chiar !şi muşcă degetele la numărătoare,
căci latl! nu apucat ei să numere minunile : ridică amândouă manele
ln dreptul ochilor, \l le vAră sub nas cu cele zece degete răsfirate,
apoi la !Ieee laudă zice • una la mftnA • şi moale câte un deget Jn
gură; la lnflerbAnţealA, uită că degetele sunt ale lor, şi le muşcă,
scutură milnele, şi vorba se preface tn supărare, supărarea ln cearM,
şi C"arta tn gAlceavă •• · ' ·
Viţiulhagiului e desfăcut cu totul de individualitate, redus
la o caricatură simbolică şi aşa cum Setilă şi Flămânzilă sunt
lntruparea unor goale funcţiuni, Tudose reprezintă, mitologic.
setea de agonisire. Dintre poveştile propriu zise, Norocul
dracului e cea mai realistă. Un ţăran a furat o pungă dia-
bolică din care ies avuţiile la care numai gândeşte. Producerea
imaginilor e fantastică, structura lor materială. Omul abia
, se descurcă din turmele, cirezile şi herghel.iile sale •, are
tălpile crăpate de pietre şi pluteşte pe apă •ca 1> băşică um-
flată t . Cuptorul ln care a aruncat punga scoate o mirca?.mă
de pită:
• CAnd omul văzu că coptorut c roşu ca locul, ceru o lopatl şi
goni pe toţi de 1Ang4 dilnsul. Puse punga pe lopată, o vArl binişor
piln' ln fundul euptorulul şi o răsturnă, trllgilnd repede lopata n!ară.
LuA capacul de pămA.nt şl-1 potrivi ln gura cuptorului, şi sli det"
la o parte, aitepUlnd să vazll ce are sA se lntămple.
• Nu trecu mult ş'odată s'auzl o pocniturii ca de puşcii; piatra,
din creştetul cuptorului, sări ln sus sbârnâlod, şi o limbii albastr:l
de foc ieşi pe gaurA, nuturll tn văzduh şi pieri 1ntr'o clipii.
- A plesnit purcelul, strigă un copil.
- Ba vr'o şoimană de \)ită, zise altu.I.
• Un miros de pAne caldă se lmprăştlă ln toată curtea. Femeia
zise omului:
- Prea am ars cuptorul, sA crap niţel capacul.
- Crapă-I zise omul ştergllndu-şl năduşala şi tremurilnd de
frică •.
De obiceiu basm.ele lui Delavrancea sunt teroriste şi deli-
rante, la modul lnfocat. Dar a cultivat şi idilicul. lnooenţa oa·
menilor din Bu11icul, Bunica e alimentată cu vibraţii retorice
surdiniza.t e iar fericirea apare ca euforie. Totul e văzut ex-
tatic ca de un ochiu exci.t at de opiu. lată -pe bunicul căzut
lntr'o stare de dulce imbecilitate, scărpinându-se printre flori :
• Se scutură din satcAml o ploaie de miresme.
, Bunicul stA pe prispă. Se gAndeşlAl. La ce se gândeşto·1 La nimic.
IonamAră norlle care cad. Se uită ln rundul grădinii. Se scarplnâ 'n
cap. Iar tnnumăr6 florile ·scut.urate de adiere.
• Pletele lui albe şi creţe parcă sunt oişte ciorchini de rtorl albe;
sprAncenele, mustăţile, barba . . . peste toate nu nins a11i mulţi
fi itrel •·
Din toată activitatea d.rama.tică a lui Delavrancea nu s 'a
putut Jllenţine la suprafaţă dedlt • trjlogia •· Deşi lotr'un fond
fabulos şi poetic, Apus d8 soare trăieşte mai ales prin reali-
tatea tipologică a eroului principal. S'a zis. şi pe drept cu-
vânt, că această dramă desfăşură conflictul dintre 1> mare
energie ce nu vrea să piară şi moarte. Insă interesul depă­
şeşte s impla originalitate a subiectului şi atinge valoarea unei
creaţiuni de lntindere mtlversală. In Ştefan cel Mare este
exemplificată cu un rar noroc psihologia autocratului, a ta·
tălui de familie absolut şi ln sfârşit a bătrânului. Cu toate
deosebirile de aspect exterior o mare asemănare se poate
observa Intre Ştefan şi Taras Bulba. Ca tată, ca Domn, ca
bătrân . Ştefan a atins limita de sus a autorităţii, sdrobind
orice independenţă, devenind obiect de cult. Lumea li zice
•slăvitul t, •sfântul t, • lmpăratul t şi tremură numai la ideea
ivi.r ii lui. Vreo împotrivire din partea boieri1nii, nici nu se
poate gândi, iar conjuraţia a trei boieri cari vor să aducă pe
Ştefăniţă pe scaun nici .nu e împotriva lui Ştefan pe care-l
cred mort, ori agonic, ci a tes tamentului său , E de ajuns ca
Ştefan să apară şi vinovatul se prăbuşeşte de h'ţ>aimă. Vointa.
Domnului e abuzivă, egoistă, lmpinsă peste limitele morţii
şi nu atât cu moartea luptă Ştefan dit cu ideea că cineva
ar fi în stare sl• strice aşezămintele sale. El priveşte ţara cu
acelaşi sentiment absolut de autoritate cu care, om de tip
arhaic, !şi lotreţine femeia şi copiii. lngenunchiază lnaintea
lui Bogdan, transmiţându-i puterile; şi cu toate acestea nu
abdică pâ.nl la s!â.rşit la nici.u na din prerogativele sale. Nu
moartea propriu zis înspăimântă pe Domn, cât gândul tn-
cetării puterii, pe care caută a şi-o prelungi prin dispoziţii
testamentare. Mai supărătoare pentru el este boala, pe care
o priveşte cu mirarea oamenilor totdeauna sănătoşi. Orgoliul
său de stăpân şi de războinic e rănit, şi spre a nu cădea tn
slăbiciuni muier"'lti Domnul ascunde durerea fizică prin acel
mândru • nimic • spus după fiecare junghiu, E puţin fanfaron
ca orice om de războiu , căci atunci când, tactic, Doctorul
Şmil, li propune arderea rănii , amintindu -i că vor fi • grozave
d ureri t, Ştefan se supără la bănuiala de a fi crezut un •cocon •
slab de înger. El urlă de torturi fizice, dar converteşte urletul
ln fraze obiective;
•P el.nl Aron . . . la Rliuseni ... lntlnse cursă fratelui sAu. tatălui
meu Bogdan . . . Şi când li străpunse., .Bogdan li zlse . . • Câine,
ce-al !Acut pe fratele tău . .. ŞI cAnd tşl dete suOetul .strigă .••
al al ol ol •. ·
O bună
parte din lupta Don1nului pe pragul morţii cu con-
ştiinţele ce stau să i se împotrivească după m.o arte este
simulată.. Intră aci tn joc (şi 'otr'asta stă valoarea dramei)
psihologia senilului care induce dinadinsul !11 eroare pe mo-
ştenitori spre a-i pipăi. Domnul a putut Iace impresia că c
obosit şi uituc, dar el are bună memorie şi o dovedeşte cu
maliţie :
ŞU/an
E, cum stau hotarele, pârcălabi, cil după cum tncllldeţl ochii
aşa doarme şi ţara.
Pdrcd/a.b ul Negr/14
Eu lăsai pe „ .
Şle/a11
·roadu.
Pdrcdlabul Ne•1riltl.
Da, la Hotin. Bir1e. [.itvant şi ruşi $W~t cu minte de când t-ai
cuminţi t măria ta.
 ISTORIA L ITERATURII HOMÂNE - C>O'l

<D•I Delavr:in(·ea :1re e u,·inltd •

"
•

~'

~•·II
I

), ..,. "
I

'
t:j -
'
~

(
:;/; ~
·1='-v- ~'
,

Delavrancea şi Maiorescu. Caricatură din Viea(a.

Pdrclllabul Aleza Bătrânul simulează infirmităţile şi d elirul şi vorbeşte si-

Din turnul dela Orh•i niciun semn de ropot. Senin cât bate bilinic. şi 'n realitate e vigilent:
ochiul. Al trn11Ut pustletA\Ue·d'alungul Nistrului. Ş'apol am !Asat pe.„
Şie/an
Ştefan Par'cil vedeam bine... ($• freacă la ocbl Către llll curtean).
P• pllrcAlabul lvanco. SA vie boierii. Intre el nu era. Drăgan mal !neoa, Stavllr mal a-
608 - MICUL. ROM/\N"l'IS~l PROV INCIAL ŞI RUSTIC.:
pro1pe .. . (C&utA cu ochii). Paharnicul Ulea n'a venll? MnAhll~ ..
(Boierii se ultA lncurca\I).
Spre a dei;copcr Oanei că li e tatli, Domnul n:<:urge la
o şiretenie teatral!, prefăcându-se că vorbeşte ln sornn. Ştefan
reprezintl t ipul senilului dâ<z, ln sensul mâre\. Avanii ~1
tnsuşi este, Io direcţie rea. un astfel de bătrân şi e caractl'-
ristic că tn liagi-Tudose Delavrancea a încercat a trata tot
un •apus do soare •. lnsă al unui egoist lărâ finalităţi su-
perioare. Opusul tipului Ştefan este Regele J..ear, bătrânul
moale care scapă fn\.nelc autorităţii pe dată ce copiii au de·
venit mari. A recunoaşte autorului mi su.Ou shâkespearian
nu e o exager11re. Imbinarea psihologi<:i senilului nutoril:tr
cu sublimitatea iubirii de patrie este făcută cu cea maJ dcs~ ­
viuşită tndemânnre şi nidliri contc.mplaţ1a artistică nu u sttln ·
jenită de sentimentul naţional ce sc desprinde ln chipul c~I
m.a i firesc.
Peste creaţia propriu zisă sc adaugă marele talent om·
toric şi. tn limitele oratoriei. şi poetic. Delavrancea t ln j(C-
nere un manierat. u11 romantic cu simetrii retorice t.lc stilul
Basdeu :
Ilinca
Fa, Oanft. ţie ţi -e lene.
Ba ...
Bd/aşa
Fa. Oonft, \Ic ţi-e (oame.
Oana
Ba .•.
nata10
Fa., OanA, 1>• Un• le \Inc de~eaba la curte.
Oana
OA .•
Tendcnţa e spre coloare, şi lexicaJJ. şi piclorlcă. ~ cu ·
rios cum dramaturgul lnclrăzneşte să evoce Moldova lnlr'o
limbă nu numai profund muntenească, dar chiar bucureşteană.
•Numa '· • dada •, •Asta 1, • deşte •, •mă pui •. •!li t, • să
topiră •, • sl mişc:l •, • acuşica •. • auz •, • văi t , ar trchl1i to.A
sune rău, dar s unt tnnăbuşite de solemnitatea generală. I.ii'·
seşte orice •tudiu lexicogralic şi replicile in limba itallanll •u nt
1n parte greşite. Delavrancea ~i-a făcut un stil hiblic sintrt ic.
bizuit numai pe c.~dcnţll. care, fiind cd1lllbrat, mişcă:
.. . Şi-n zis Onnft Iul Ghcrma n: •scapă Lu ... •. Şl·n rd•puns
Ghenmtn l ui Oano: • bn. Lu I... 1. ŞI s'au grijit 0111~nrlol, şi şi-nu
iertat pilcnlelc unul nltuln . .. ŞI-a tis Oanll. lui Ghcrmnn : •Tlt·I
Dumnezeu pc $lc:Cnn I ... ' · ŞI a zis Gherrnnn lui Onnti: • Ar1ll11 . . ••.
S'au pierit ci cu 10111 ul lor . ..
..•..-
\.. .
• ~1·a111
De1en de Delavrancea tn RtviMt1 11011d.
Stilizarea poetică este lnvedcrntll şi lu substanţa fraze lor.
Reve<:a cere t bostan fiert, faguri de miere şi un ulcior cu
apă rece '· adică nişte alimente de un primitivism compus.
:\poi face imagini :
.. . O~Lele tale muli! caierul : şi talerul .-: to~te, şi h u11I
sbAmAi• şi plul~Le parc'ar avea aripi.
lnsâ în Apus de soare deslănţuirca oratorică este extra·
ordinară. Sunt părţi de lnaltll, sublimă tn1culenţă, la nivelu l
poeziei lui Victor Hugo şi a lui Eminescu . Enumerarea. si-
metria, sacadarea. năvala periodică, toate mijloacele bunei
retorici înlaptue"" o atmosfc1·ă epică de neuitat:
Şl</Ofl
Cardinal, iogelon, bolnav, trulnş, leah ... Ce nu e din cAtc
n"or t.rebul să fie? ŞI nimic din câte ur l.rcbul sA fie . . . Şi tu, Tăul?
ŞI tu, Şlelule? O I prietenii mel, cu bArbll• pAnA ln pAmilnt, nAme\l
ne 'nvinşi de oameni, albl\I de griji şi d• vremuri . ..
Şlt/an
Oh! p:idure tilnărll .,. Unde sunt moşii voştri ? PrtsAra\I. ..
I• Orbie. la Chilia, la Bala, la L.lpnl<. la Soci. pe Teleajen, la Raccva,
11 Rbboeni. .. Unde sunt pllrln\11 voştri? La Cetatea Albi., la Că·
Ulbug1. la Schela. la Cosmin, la L.enţeşll . . . Unde sunt. .. bălrbul
ManuU şi Golan. şi ŞUbor şi CAnde. şi Oobrul, şi Juga, şi Gangur, şi
Gotcă, şi Mlbai spătarul, şi llea Huru Comisul, şi Oajbo~ pârcălabul,
şi Oanl!., şi Ghennan, şi nara palo1ulul. . . Boldur? .. . PAmAnt I. . •
ŞI pe oasele lor •'a aştzat şi sLI!. tol p~ml!.ntul Moldovei ca pc umerii
ttnor uriaşt I . ..
Apus de soare este o capodoperă a dramaturgiei poetice
şi oratorice şi nu mai pu\in o dramă de observaţie a tipioulul,
s ingura din literatura noastră ln care toate aceste aspecte
t:e unesc annonic.
Viforul (ca şi Luuafăr11I) pare a fi inspirat din proiectele
lui Eminescu . Viforul ne \nfăţi~ză un epigon al marelui
Ştefau, pe Ştefăniţll, blazat. apăsat de memoria moşului,
onvidios pe slava postumă a lui. Delavrancea l-a tăcut pe
Ştefăniţă sarcastic, epileptic, crud. Evident, privind lucru-
rile pc deasupra. figura tlinlrului Domn reţioe atenţia, pier·
dută tnsă intr•o tnvllmăşeall de personagii cu contur foarte
itcrs din care numai figura lui Arbore se mai poate zări. R C»
lorica şi-a pierdut echilibrul şi li devenit aci o seacă manieră .
roată lumea vorbeşte • poetic• şi biblic cu o nesuferită afec-
Lare. De pildă:
Oana
Ca partea dela sonre n unei caiso. :işn •unl obrnjil LAI şi lot
uşa de mirositori . . Ml-ndue nmlntc, cn neuma, ci\ud veni StddnfţA,
prăfuit .5i cu vestmintele ruple, to <Mtclul din Hârtau. Oftte c u
ochii <le 111ine şi·1nJ zi.'ie:
- Oauă. Lu~ te·fttcl·•inl ln 11oaro? - La s·tul soare?
- F.i, " "· la sfântul soore. oa·r n11 la son.relc de larnA c.nre pare
a u11 ta_ltr ~pălăclt. ci la •oarele de cuptor care coace fdnc\ilt, şi
ru«ul. şi roadei•. • . etc.
Satl :
l>tH1111na To11u
depritl5 de.IR pArir•\I 11\ tac ceea C't voieşc. da.că ceea cc
\'C>f~c se cade ~\ \'Oiesc.
S in1ctriiJc incr1> ~ cl e,· 11tă s u1.>ăr:ltn~re:
Şl•/1i11i(11
(:oro nru-ncft cu l'l;\Jtcntn 1tlnl <IC(')llrlc ?
Cutăli11
Klcltlla, ~1Uria ·ra.
Şle/ă11l(/I
Corc ucide ursul cu cuţitul Ilir~ • clipi?
C/ll/l/in
Tus-trei, ~1:lria 1~a .
 ISTORIA 1.11'.ERATURII ROMĂNE - 609

Şt•fllnl/il de M. Sorbul. Cad.enţele retorice care tn Apus de soare erau

care lea cu slgeata rAndunlca din sbor? pline de coloare, degenerează aci tn goale scheme:
Cilllilin Ş~al.reeazl căzu capul Iul Arbore, ş'al lui Toader. ş'al lui Nichita„
Tos-trei, Măria Ta. ş'alIul Căţeleauu, ş'al lui lremla, ş'al lui SAcueanu, ş'al lui Condrea,
Sau; fal lui Slma, ş'al Iul CArăbăţ .. ,
Voi, dar .nu eu t Tu, da_r nu eul Slglsn1und1 dar nu eu I. pe Bogdan descălecătorul de ţari!, pe tine,
volnici, pe morţi, şi pc vil, pe cel cari sunt
,„ viteji,la pe lunacl,oasepe
• Pe. Ştefan-cel-Mare, pe Alexandru-<el-Bun, pe Petru Muşat,
ţi\rAnl\ Bistriţa,
De altfel dramaturgul tncepe să se repete. Tot mai vădltă la Put11tt, şi pc cel rari vor rnchide ochii la Pobrata, şi pe urmaşii
se face tnrâurirea lui Shakespeare tn ceea ce este mai super- mel. ş'al lui Maliaş, ş'al Iul Uclu, ş'al .Danclulul ...
ficial. Nebunia Oanei este tnrudită cu aceea a Ofeliei, reaua . . . Nu vă trage\ l dlo Ştlbor, <Un Cllndc, d.ln Dobrul, din Gan-
gur, din Gotcă, din Oajbog. din Oană, din Gberman, din Boldlll',
conştiinţă a lui Ştefăniţă aminteşte mustrarea lui Macbetb. din Arbore şi din C~rllblil nApraznicul?.
Dar tn deosebi jocurile de cuvinte (uneori adevărate paia-
ţerii, ca joaca dintre Domn şi :Mogârdicî), sentinţele sarca-
stice sunt shakespeariene. Bun!oară·; IOAN AL. BRĂTESCU-VOINEŞTl.

Şl•/llni/li
Acela care a adus o tntţeagă clasă <le e roi suferind de răul
Am zis ci coral şi murdar e tot nna ln Moldova. noului veac, melancolici şi mizantropi purtându-şi reveriile
poetice prin ora.şeic de provincie este Ioan Al. Brătescu­
Ştefăniţă invită pe Irma 1ie un buştean, spunâ.nd; Voineşti. Acesta pnblicase între 1890 şi 1896, ln Convorbiri,
. . . Poftim conte pe scaun·u1 Mold<rvel. . . bucăţile cele mal tipice.
Izbitoare sunt la Ioan Al. Brătescu·Voineşli, ca de altfel
Oana, nebună, declamă astfel de insanităţi : la ,mulţi din contemporanii să.i, lipsa de invenţie şi de pro-
C'a zis broasca malcliil Domnului: de !'C pldngi, că eu am avut ductivitate. Schiţele şi nuveleie se bizue pe simpla observare
nou.li ş) pe toţi 1-a Călcat carul ... ŞI-a zis maica Domnului bronştil: a unor medii ce s unt chiar acelea tn care trăieşte scriitorul.
cAnd vei muri să nu te 'mpu\i .. . Viaţa provincială, printre magistraţi, avocaţi şi grefieri, at-
Totuşi drama se susţine prin mereu buna arhitectură, prin mosfera reuniunilor ori cluburilor unde se joacă cărţi, mer-
finalele patetice de acte şi prin incă, pe alocuri, sublima gerea la vânătoare şi la pescuit, sfera familială, astea sunt
oratorie. E .memorabilă scena tn care Arbore află de ·moartea punctele de plecare ale acestei literaturi în fond de amator,
fiului său (•Adevărat c'a mW'it? . .. Şi nu plâng ... Uitaţi-vă fiindcă botărtrea de a scrie este evident legată de j virea unui
la mine că nu plâng t I) ori aceea tn care acela.şi Arbore, osândit, prUej, nu de capacitatea de a creea lumi ·nouă. Uneori as-
în1parte luCl'Urile sale la boieri. pectul schiţei este chiar de cronică (şi nu fără torâurirea jur-
Savantul patetism al unor momente revelă mereu pe ma· nalismului caragialian) ca bunăoară tn l14oş Nifă Hârleţ unde
rele artist : p unctul de plecare este discuţia ln jW'lll problemei slugilor.
Arbore. tresare Vânatul şî pescuitul, ca ocaziuni de activitate literară.
Al Ura n'are lege! „. Oh!. „ Ural„. (Se ultii cumr•llt la pot fi nişte simple accidente biografice, dar în nuvelistica
ŞtelAnlţ!t). Ura, pe care am crescut-o, am ocrotit-o, •m găsit-o, română au devenit caracteristice. Este foarte adevărat că
am ţinut-o de mânii . .. România dinainte de războiu era o ţară de latifundii, cu mo-
Blvtl. logo/. Jsac ravuri dacă nu mereu curat boiereşti, tn mare parte însă
Arbore I moşiereşti. In ?.ioldova ln deosebi tndeletnicîrea cinegetică
Arbore apare ca un moment tipic al vieţii de conac. Scriitorul este
.. . arn sclldflL-o, am şters-o, nm culcat...o, an1 fni\ngAiat-u .. . boier, dacă nu boier măcar fiu de arendaş, dacă nici asta,
Logo/. Troluşanu atunci cel puţin un individ care a văzut mereu moşieri mer-
Arbore! Arbore I gând călare spre ogoare, ori V"dnând şi a căpătat dorinţa de
Ar~ort a·i imita. La Junimea nuvelistul cinegetic era N. Cane, la
.. . am pus-o pe tron, am pov!tlult-o, i-am arătat cale11 binelui . .. Viaţa Romdneased M. Sadoveanu. Această lmprejurare a făcut
urn, Câl'e, s'a făcut puternlcll. _. ura, care-ml pânde~le dJn seoJn probabil să fie primită cu mai multă favoare literatura mo-
amărâtele mele zile „ . ura aceasta „ • şierească a lui Turgbeniev şi aceea de sportiv şi pescuitor a
O tneaeil. pUlnsul.
lui Maupassant. Cauze asemănătoare dau aceleaşi efecte. Mai
Logo{. C:llrllbll(, mişcat toată literatura rusească înfăţişează ca şi nuvelistica română,
Tu plAngi, Arbore? vieaţa boierimii la ţară, vieaţă ln care activitatea de vâ-
.Arbore: nător şi de pescuitor este inclusă şi se pot cita, tn afara ope-
•. . ura aceasta lilrll pereehe a răpus şi pe CAUllh I. . . • relor cu circulaţie europeană., Meml>fiile unui pesc..ilor c..
ufldiţa şi M emoriik 1<t1ui vdtiălor din g11vernămdntul Orenburg
1n. Luceafărul Delavrancea face greşala pe care era pe
de Aksakov _ Oricum ar Ci, nuvelistul consacrat dinainte de
cale s'o facă Eminescu, adică să trateze viaţa lui Petru Rareş,
războiu trebuia să mânuiască puşca, şi patima cinegetică ajun-
aproape biografic, tn loc să-şi aleagă un singW' moment ca·
sese atât de lnaintată tn cercul Vieţii Romllneşti tncât com-
racteristic. Domnul încetează. a mai fi un om, devenind o
punerea revistei întâmpina, zice-se, greutăţi din cauză că
virtute tntrupată, t:nconjurată de o ceată de alte virtuţi care
aproape toţi colaboratorii erau duşi la vânătoare.
S110t boierii. Marele patriotism al lui Rareş, urletele continui
Vânătoarea poate să fie un l'rilej de con tempiare a săl­
de vitejie ale credincioşilor săi purtaţi pe felurite ci\mpuri
băticiei geologice, cum este la M. Sadoveanu, dar poate să
de bătaie nu izbutesc să convingă. E o învllln1ăşeală, incon-
rămână şi o simplă. demonstraţi~ pedagogică. Ioan Al. Bră­
cludentă şi o monotonie sgomotoasă. Afectarea, dulcegăria,
tescu-Voineşti priveşte puţiu, <Iar îşi scuză >portul printr'o
sentimentalismele, inundă piesa. Prezenţa Ceaw1ei.. fată su·
religie a nah1rii:
blimă, iubită cast de Domn şi bărbăteşte de Corbea e fără
sens, puerilă. Sunt înăuntru subiecte pentru mai multe drame. • . • . Are şi vânătoarea farmecele ci. ._ I.osii cil l.rupe1tc face uu
Trădarea din W'mă. a boierilor anticipează tema <lin Lek>(>isefi bine nespus . . . Uite eu, acasă mliJ1Anc pe sponcl„ mal nimic. CAnd
610 - MICUL ROMANTISM PROVINC IAL ŞI f\USTIC

ml cau\l 1unl seAtţJlt ..• Ala tml race rtu, allaJU e greu de mistuit .• .
Se la fi nevasta de glndurl; nu mal ftle ce $l gAteueA . .. La vAnA·
tORte, dupA cAteva ceaiuri de umblet, mlnAnc fi piei.re, şi n'am nici
pe dracu . . . ŞI are un ha.z mAncarea pe cAmp I. • • Ciorba de gAfnA
pe care o găteşte cilruţaşul cAL umblăm noi. . . Ş I muşchiul fript
tn bAtal• vAntulul .. , Hnf , co ilcl nene lllanole? . . . Nu mai vorbesc
de ajutorul pe care \I-l dA cAnele la descoperlroo vAnatulul, mişcn­
rtle lui care dovedesc lntellgenţJI cum nici nu bAnueşll . . . Oa.r mai
lntAI umbletul dia &lin3tos tn mljlocul fui!, unde al prilejul sA vezi
lrumuseţl ne mai pomenite. Mereu m'am ţinut. dar nu m'am lnVTed·
nici! d-mf cumpăr un apl\nlt de rotogrllflat. că nlm•nl nu are prl-
le)ul s4 dea peste colţuri f'rumoase de lire ca vllnAtorul . .. Sii pleci
lnndins dupA căutarea lor, uu . ţl vine; dar aşa, umblAnd dupA vânat,
dol u11corl peste locuri tn corc rlrnfti încre1nc1lll, nu altceva I A I
şi ce doftor minunat e nnturn I. .. Ct1m te vindecA e.n cn pri11 rar1ncc
de toolt ne.o,azurile, de toate nmll.rdciunile, de cum ol phtrun.s ttt
mijlocul el. Ce mici fi vrednice de linul tn sonm6 li .e tnlAllşco1.ft
toate !r6m4ntllrlle şi net.rebnlcllle vlepi t •• . "

J3rătescu-Voineşti nu e un poet descriptiv al naturii. deşi

c;alita~ de poet i-a fost desooperitil de unii ca notă esen-
ţiali!., nu e măcar u11 bun observator. t Natura• sa, Io Joc să
fie o simbolizare plastică de stări sufleteşti, rllmlJ.oe un con -
cept gol de orice conţinut concret, un prilej de consideraţii
etice şi sanitare. Scriitoru l arc fală de spectacolu l geologic
o comoţiune oarbă pe car<! n'o poate transpune, din care
ea11zl se mulţumeşte să exprime monologic sau dialogic re-
acţiunea verbală a omului comun . lasă transcrierea orală a
comotiunii este făcută, ln linia artei caragialiene, cu lnde-
mânare şi dacă nu asistăm la priveliştea cosmică, reccptJ.m
măcar cu emoţie emoţiunea altora. « Să vezi frumuseţi ne
mul pomenite•. c rămfi.i tncrc111en_it, n u altceva.•. •să-mi ct11r1-
păr un aparat de fotografiat• sunt figurări orale t ipice ale in-
capacităţii de evocare. Mai ales afectarea aceasta, venită dela
Caragiale, de a te mărturisi incapabil să descrii, de a dori
• un aparat de fotografiat • devine un tic supărătnr. Şi ~l .
Cerescu are ta faţa tabloului rural aceeaşi umilinţă dulceagă
noţională şi etică:
• .. . Şl n1l-e. bine tn 1Anul 11Alurll, cum mJ-cru cA11d eram copil
tn poalo mnmii ...doichil. Irnl para rdu cl nu sunt uri plcto·r, cA \l·af
zugrAv\ şi \l·aş trimite cAleva vederi nepomenit de frumoase. Sll
m~ lncerc sA tl le zugrăvt!c prin cuvinte, ar n o nebunie. O sA citeşti
-vorbt, n"al sl \'tii cuJorlJe. 111llle dt culori care. alcituesc rrumus.e\ta
tabloului; şi cu cAt aş adAop mal multe vorbo, cu ot.At \l-aş tntu-
neca realltalea. Şi dncA mA QAndesc bine, aici meşteşugul cAt de mare
al unul 1>l<:lor nu !i·ar puico da toat..~ negrAit de dulcea lrumuse\ll
a tnhlou1ul, rAcl ar Jlpsl <llntr"l\nsa cântecul 17.vorulul, legănoreo
ra111urlltlr. tngdnarca tru111.l.ş t1lttl , plutirea n1işcAloare n norllor t11
văzduh şi o nml\lmo de alto hnpre<ll, care nu se pot preface nici tn
cuvinte, nici ln culori, dar pe care le slm\I c.~ \I le vo1'$1l de p retu-
tlndonl tn sunet, umpldndu·\l·I de evlavie, de smerenie. de cuco„
11ide . •. •.
Brltescu -Volncştl, ra secrcl"r al Camerei Deputa-
ţilor ln 1907- 1911 . 8. A. R.
!nalte de artă, nu a.rată a avea măcar cunoştinţe satisfăcil­
toare ln această direcţie, el seric ca amator şi e satislllcut
numai cu aprobarea contemporanilor. El n'are idea.I arti-
s tic. La nuvelislul nostru se văd doar ecouri d.e gradate ale
esteticei maioresciene. ln treacăt fie zis, afectarea de·a nu
putea zugrăvi natura corespunde afectării Im hiaiorescu cil
e de prisos a mai Iace analiza unei opt:rc literare. opera vor-
bind dela sine. lntenieindu-şi estetica pe filosofia lui Scho-
penhauer, Titu Maiorescu vedea tn artâ un mijloc de liniştire
a s ufletului prin ridicarea deasupra egoismului , prin imper·
sonalizare. Insă practic criticu l rlstoarnll termenii şi tn loc
sil caute liniştirea prin artii, găseşte artă acolo unde e • fe-
ricire t. r.taîorescu, precum s'a vărul, declară opere izbu·
tite pe acelea care nu sunt injosite ln sim\iri şi în expresie
şi·şi arată • recur1oşti11ţ.a •, • nmlţămirea • pentru autorii care
i-au produs fericire cu scrierile lor. Dela Maiorescu dar, I. Al .
Brătescu-Voineşti n reţinut raportul caur.a\ intre artă şi fc.
riclre transformat ln raport final şi şl·n făcut, dacll se poate
spun~ astfel, un fel de estetică etică, expusă ln I nlumric şi
lumina. Un ofiţer necunoscut. lntâlneşte lntr'o gară pe scriitor
şi-i mul\umeşte în termeni maiorescieni 1 pentru ceasurile de

Teorie fnlsă. căci scopul artei este tocmai de a stârni prin
cuvinte reprezentări nu 11umai asemăoătoa.re percepţiilor de
naturii, dar superioare lor, prill semnificaţie. Scriitorul crede,
ca at[1ţ ia, că sforţarea artistu lui e de •a reda• natura prin
cuvi11te şi atunci se 'ncearcâ să figureze onomatopeic sonurilc.
C'oţofa.na face • caraelU'a-ca l caracara-ca I •, privighetoarea
c:ântA : • fi, fi, fi, tiha I tiha I tiha I chiau ! chiau I eh iau I clings I •.
altă pasăre tagână : • Tic l tic I tic! 1. Aceste onomatopee nu
sunt lipsite de graţie şi ca figurare a emoţiei unui om comun
faţll de cantecul păsărilor elo au TOStul lor. ) nslt preferinţa
pentru onomatopee a ratll greşita socoteal11. că vorbele fiind
sunete pot evoca mai ales sunete, in vreme cc adevărul este
că sonurile vorbirii de,tcaptă ta mintea noastrr. lntâiu ao-
tiuni şi prin mijlocirea lor tot fondul posibil al senzaţiilor.
Ceea co se re013l"Cl uşor este absenţa la Loan Al. 13rătescu­
Voineşli a unei conştiinţ e estetice. Fenomenul e:;te de altfel
tipic pentru întreaga generaţie. Scriitorul uu-şi pune probleme
fericire pe care ni lc-a\i procurat şi mie şi familiei mele, ln
vacanţa trecutll ... •· Scriitorul e tncAntat: a produs fericire,
deci şi-a atins scopul, pe11trucă:
• - Nu, ontul 11u c nunlni o riin\ă cnre se naşte. mâl1A11câ, do:•rn1c.
se f1ln1uJ\eş le ŞI
1noare. cu toate celelalte vle\ultoare; - omt1l 11u e
numai o flln\A ca.re cu flreteuie ori cu brulalltole. c~kând fi sltl-
vlnd pe al\11, cautll sA·fl cucereascli un loc la ospA\ul vie\ii. .• Omul
e o lllnţA, can e w1eorl mal puţ.Io l11•m1Al6 pentru lzbAndA: dar,
•P•• deosebire de toate celelalte ''ieţuitoare. nll•ueşte ca lu aceastl
oglinda a conştiin\el, cu care n !ost hfinlzit, sA cuprindă o c:At mal
u1are parte a lu1t1ll IJC e~tre trllie-şte, - u fiinţă c.nrt, eu aceasta\ scrin„
t (lle de du1nnezcirc, c1tută să pătrunză l1e7.nn tle l11doleli. şi de taine
cDrc.-1 lmpresoari\ . . . Nu, ştll n\a nu e o znddrnlcle ca toate zAd6rnl·
cllle . . . Ştl ln \a e scopul 11• care-l unn~r~I• llrea lntreagA delo
lnceputul 1nctputului de vreme ce ln lungul Ion\ al vleţultoareler
pGnA la om deosebirea de c~pctenle dela uno I• alta a fost un spor
de pda:pere ••• ŞI Intre oameni, cine Iace rola ţi n•Andrla $1 podoaba
omenirii nu suni cel ce s'au lnlruptal cu belşug din bunuri!• lumeştl
el acel cari au putut currlnde mintea lor o rnal more parte o lumll
111care au trAJt, - ocel cori uneori cu 1>rc\ut vlc\ii lor au cAutat

Brătcscu-VoineşU.
Deseq de Jiul sl!u.
să desveleasell tainele lumU .. . Şi nu, arta nu e o zl!dllmfele Cf\ toate
zlfdllrnlcU!e. ArUstul njuţl! fnfllpluirca sporului de pricepere. Admi·
raţia, ori tnduloşarca pc.n tru surerlnlcle aJtoi:a, ad.u c omului lepă­
darea de sine, desroblrea minţ!I de cele prea pl!mAnteştl .. . ' ·
N u • sporul de pricepere • este 1nsă scopul artei şi nu
«înduioşarea• cea mai bună măsură critică şi de obiceiu ci-
titorul este cu atât mai mişcat şi mai satisfăcut cu cât ni-
velul a rtistic al operei este mai scăzut. Repulsia pentru arta
pură este · la Brătescu-Voineşti oroarea ln genere de specu-
laţie care a stăpânit generaţiile post-eminesciene. Şi curios.
această oroare pare a veni tot dela l.laiorescu, deşi fără vina
lui. Ma.iorescu, tn tendinţa de a separa poezia de proză, osân-
dise la Eminescu t reflexiunea 1 şi • blazarea •, aspecte ln fond
ale activităţii dialectice. Epigonii au simţit apăsarea marelui
poet şi din invidie sau din simplă stânjenire au lnoeput a
face teoria senină,tăţii, • a setei de vieaţă • care toate s unt
propriu zis minări a le operei lui Eminescu. Anti-eminescia-
nismul acesta se vădeşte şi în opera lui Brătescu-Voineşti.
In nuvela f11imii d,e lata tânărul medicinist Mişu cade la gân-
duri negre citind pe Eminescu şi pe Schopenhauer. Când bă·
trânul lui tată dă de versuri ca acestea
Oin haos, doamne am aplirut
ŞI r1·1'aş tntoarce '.n haos
Şi din repaos m'am născut
Mi-e sete de repaos
şi de nişte însemnări pe margiuea Lumii ca voin{li şi Ye(wezen-
fart , lugro; it dă: fiului următoarele sfaturj :
,- Mlşule, fătul talii, lasă că.r\fle alea că nu •=t bune .. .
ascultA-mA pe ml11e, .nu sunt bune ... Carte.a ,.-a să .fle omuluJ prieten,
nu duşman . • . Din carte va sA !nveţe omul, - cum tlce Miron Costin,
ISTORIA LITERA'fURll ROMÂNE - 611
cronicarul, ln predoslovia lui, - să cunoascii pe Dumnezeu fi laude-
•li·l aduclf P"nlru toate ale Iul clltrii noi bunlltăµ '·
Acestea sunt, in chip învederat, opiniile chiar ale auto-
rului, şi atunci suntem îndreptăţiţi a trage încheierea că pentru
el opera Iul Eminescu este perfectă dar oricum nerecoman-
dabilă pentru t'ineri ca una ce nu-i producătoare de fericire.
fnsemuările lui Mişu sunt puerile:
• Da, puterea mlstuitorre a !nţelege.rll, care nimiceşte lucrurile
tnvi'.lţa.te ... o parte din obiecte topită ln subiect, mlstuitli tn na~ho
lnţelegeril. . . Unde poate duce trtţelegerea totului . . . . reducerea
tntregulul spaţiu IJ! un punct şi nici atat. . . a tnt.regll veşnicu la o
clip~ şi nlcl atAt ... confundarea dcsăvirşllă a obiectului cu subiec-
tul, da că nu Ia o desllvArşltA lndtrercn\3, Ie nellli>\4? . „ Şi atunci
df ce această stri!dulre, de ce această lrlimi\nt.are, cAnd această
nefiinţă ml„o pot procura de acum, de tndatA, cu o mişcare, cu o
singură ap~sare pe trăgaciu? . .. '·
Niciun tânăr cu adevărat inteligent ~n'ar fi 1ndreptăţit a
trage concluzjj atât de practice din filosofia lui Schopenhauer
care dimpotrivă trebue să lnfierbâ.nte spiritul in direcţia Sp<>
culaţiei. Şi de altminteri dacă tânărul (şi prin el autorul)
ar Ji citit bine pe Schopenhauer. ar fi ajuns 1a încheierea
mai pqtrivită, scoasă d e eminescianul M1'reş11n, cum că adică
sinuciderea este de prisos Intru cât ideile de indivizi se ln-
făptuesc etern. Felul cu totul extravagant co care tntr'o altă
schlţă se parodiază idealismul kantian interpretându-se apricr
rismul ca un fel de ilu1.ionism arată completa neparticipare
a autorului la lumea mai !naltă a ideilor generale.
Eroii lui Brătescu-Voineşti au fost rânduiţi în clasa • în-
vinşilor " a • inadaptabililo.r •. după indicaţiun; ce se găsesc
chiar ln opera autorului. Clasificarea aceasta tnsă, valabilă
în ordinea sociologică, nu este în totul exactă sub raport
estetic. Orice operă bizuită pe observaţie lnfllţişează tnvin-
gători şi lnvinşi, sau mai degrabă lnvingeri şi tnfrângeri,
uneori simbolizate în acelaşi individ . Existenţa fiind luptă,
este firesc ca eroii să izbândea.5că ori ·să fie tnlăturaţi.
Amândouă desnodămintele confirmă exisţenţa lor energetică.
Cezar Birotteau al lui Balzac este un lnvingător cată vreme
rămâne to sfera comerţului său de parfumerie şi un învins
când î mpins de vanitate se aruncă în speculaţiuni de bursă.
Cu alte cuvinte h1vingerea Şi înfrângerea sunt aspecte ale
luptei şi artistul are numai datoria să ne arate prin ce Jru.
prej urări urmează un efect ln locul altuia. Mai clară este
noţiunea de inadaptare prin care s 'ar înţelege incapacitatea
totală de a lupta. Unde .nu este însă niciWl soiu de luptă nu
se poate lncepe opera de artă ln proză. Sociologiceşte, s'a
luat ca exemplu de inadaptare cazul lui Eminescu. Insă
Eminescu nu este un inadaptat. Nimeni n u este tn măsura de a
se adapta pe toată lntinderea vieţii. ci tşi adună forţele lntr'un
singur punct. Eminescu avea ca direcţie a spiritului său gloria.
Niciun Român nu şi-a lnfăptuit această ţintă ma.i din plin ,
lilcât ln sfera superioară tn care voia să trăiască, poetul Lu-
ceafărului este un mare adaptabil. care a trebuit să renunţe
prin chiar izbânda lui la mulţumiri mai mărunte, de ordin
mai mult pecuniar. Eroii lui lbsen au această falsă aparenţă.
de Inadaptare. 1nsă ei sunt nişte adaptaţi superiori. care u.r-
mărind după un plan hotărlt realizarea idealului tn gene.r a-
ţiile următoare se. abstrag din prezent. P utem oare să numim
pe martir un inadaptat ? Exist.A o tehnică a martiriului prin
care cel rezistent la lncercările seculare îşi atinge !n erup
infailibil ţinta. De fapt eroii lui Brătescu-Voineşti nu s unt
nici învinşi pentrucă nu luptă şi nici inadaptabili de vreme
ce nu le poţi descoperi o orientare către o ţi•ltă mai tnde-
părtată. Ei sunt sau simbolizări ale moralei, mustrări Incor-
porate aduse de autor tuturor acelora cari nu iubesc binele,
612 - MICUL ROMANTISM PROVINCIAL ŞI RUSTIC:
frumosul, adevărul sau (intervenind talentul scriitorului) mai
puţin decât nişte inadaptabili, n.işte fiinţe infirme, mai tot-
deau.n a alienate, fărl interes pentru fondul nostru de cunoa-
ştere, fiind dela lnceput ştiut el un rău conformat mental
nu-i o.ici reprezentativ pentru umanitate şi nici capabil de
a susţine vreo luptă .
Analiza nuvelelor ne va da mal deaproape configuraţia
operei lui Brătescu-Voineşti şi verificarea observaţiunilor de
mai sus. SCl'Î$orik lui Mitu Ctrtscu, compunere dintre cele
mai slabe, nu cuprind nicio materie epică sau măcar infor-
mativii.. In cinci scrisori Gerescu tşi desv!.luc conformaţia
etică, fă.-ă a putea sl se constitue ca o individualitate. Con-
formaţia lui eticl este •morala• tn abstracţiunea ei. Stilul
epistolelor este de o cuminţenie, de o ostentaţie ln direcţia
virtuţilor ce duc la plicticoasa •duioşie• prin care proza
lui 13rătescu-Voineşti a fost notată. •Uite - scrie Gerescu
prietenului - Iţi cuprind capul Intre mflni şi te slrut frumos
şi pe dreapta şi pe stânga•· •Iubirea de t:i.tl •este exprimată
cu o nesuferită dulcegărie : •Anina a fost tnclntată de va-
sele de bucătărie, de tacâmuri; da.r cc i-a plllcut mai cu deo-
sebire e maşinica de călcat; iar clovnul cu mlgâruşul a făcut
pe Sisi sl râdă de credeam că-i vine rău. Acum dorm câteşi
trei cu jucăriile alături pe pernă. Finişorul ţi-e bine gras şi
rotund ca un pepene; etc. >. Acest tatA model arc copii buni
de glorificat ln clrţile de nioralll.. Jliindcă a aflat c.~ furnica
n'a voit să ajute pe greere, Sisi •a izbucnit 111 plîl11s. strigând:
Fii-ar a dacului de furnică I • şi numai cu mare greutate a
putut fi liniştit. Cerescu uu câştigă mult ca avocat, fiindcă
nu se adaptează imoralităţii, ln scbimh e !o:lrte mândru de
purtările lui frumoase:
• „ . N'om niciuna din ln•u1lrllc, pe care trebue 14 le albA cel
meul! sli. se lmbogl\eascA. N'am avut dela cine IA le moştenesc;
dimp0trlvll dela bietul lalll am mo1tenlt dragostea belşugului apucat
tn casa lui: dela ci ml-• rAmns patima vanMorU, dragostea de nori
şi de natun1 - şi lucruri mal neprielnice lzbAndel tn lupto pentru
tmbogA\lre: sete de UbnA şi pornire spre vlSlltorie. Cu toate ostea
parcă nu ml-a11 schimba lirell cu a "1luln. Im.I parc rAu numol de un
lucru : cu. ou m'a ln.i estrot Dumnezeu cu un dar. Aşi fl vrut u nu
Or6t„cu-Voine111 .
muzicant, un plctor, ur• poet S.'\ fj J>ulul lacc ca mAna n1ca. poate
din durerile mele, clipe de fericire pentru alţll . .. O'aln ml se umple
Inima de bucurie cAnd văd ca Victo>r are nlAt talent Io dest11 "
Supăratde o boală, avocatul so duce la munte. • tn ~(Inul
naturii >. prilej acesta de 31te moralităţi:
• lm1 place :Ucl, iubite nene Şterant, nu nun1ul pe.ntruci~111i
pri'lle slnAtlţii, dar şi pentruc~ dtparte de ropotul lumll, de rrA-
mAntArlle ei, mintea puUlndu-sc lodcletnlcl cu g~nduJ mal pram
de lrebuin\el• vieţii de toate :tlltlc, - parei ta mAttftl tn proprii
Uli ochi, parcă \I se sp0rq« stima dt lin• lllsu\I. C:l, vezi, mintea
e lnset.a.ti! de prlccpena l11tnlrilor, de pltrunderu t:ilnelor.. . CAn-
detl~te ci nu numai spre blnelc Iul li llnbrAnceşt• pe om rAvna
tllin\11, poate dim potrivi spre plelna Iul: adu·\I aminte de apostolii
şi mucenicii şt:iin\ii. Vrea materia d se cunoucA, cu orice pre\. cu
orloe mijloace. Şi ia te uită dumneat.a, cu c4tă mettetugltt, cu c4Ul
1111.iestrie. ajunge le twpllnlrea seopuluJ ei., ele... etc. ' ·
Tot atât de falsă, deşi cu mai multl afabulaţie, este 1 n
lumea drept<ifii. Avocatul Andrei Rizescu este un monument
de moralitate: nu face politică, nu joacl cârţi, cântll. la vioară,
are bibliotecă şi călătoreşte 1n strAinătate când poate, adică c
însetat de adevăr şi de frumos. In oraşul de provincie unde
a fost numit magistrat, Ri.escu face cunoştinţil. cu un alt om
model, Antonescu, directorul gimnaziului, bun soţ, bun pro-
fesor, iubitor de ştiinţă. Cu familia Antonescu. Rizescu petrece
foarte moral, făcând • cetiri împreuna, discuţii interesante,
muzică• şi jucând şah, joc nobil, intelectual. El se clisl\torcşte
c u tânăra cumnată a directorului şi l.n cepe o vlaţă do familie
exemplară ce se poate deduce din scrisoarea tot atlt de exem-
plară a soţiei lui:
• ••• A I dacă al şti cc bun, ce plin de atenţii e pentru mine
Andrei, aşa de bun ln<Al l·•m spus c~ d~cA o vreo sG-11 rt•le\e copi-
lul cum mă răsfă\a pe mine, U Inu de sub creşterea lui ( 11\. S4 no
auzi planurl ce facem: să veii pe Atldrel cu m tşl r1ottatd fiecare
cusur şi curn discutArn mlfloacele prin Cllre lc-arn pule• fnlrAngc
la copil. Am ra.s erl de oe-am prllpădll; mA rog, era sll ne certăm ,
pentrucă eu z.iceam cll o sll-1 pun lu 1>lan delo trel ani şi Andrei
zicea cA nu~ cA. e prea de vreme.
• Sunt fericită, Adino dragă, ~a de lerlcilA lncAt parei m~ cu-
prinde o grijă.
• Af vrea sA se tmp.ietreascâ Jumta D'8 wm e acum, sA n1n1ln
totdeauna sub lubltta mAngâletOlltt şi ~rotit oare a lui Andrei • •. „
Soţii
au o căsuţă •drăguţă ca un pahar• şi iubind natura
şi frumosul cultivă florile şi muzica. Cu toată intolerabila dul-
cegărie etici!., nuvela are la lnceput uD contur. Rizescu. deşi
caricat ln bine, tnflţişeuă tipul delicat. Meseria lui merge
greu din cauza scrupulelor şi a spiritului independent. l ntr'o
bună zi suflete rele pun la cale transferarea lntr'o localitate
mai mică, tocmai tn timpul când soţia era gravidl. ln su-
fletul lui Rizescu se dă o scurtă luptă. dovaclll că până aci
exista to el uD fond de energie. J\poi urrneazA demisiunea
şi hotărlrea de a se face avocat. De acum tncolo tncepe pră­
buşirea. tnsă o prlbuşire de natură patologică, fll.ră interes
ln planul nuvelistic. Rizescu este cinstit, nicio tndOi:llil., dar
mai mult fiindcă autorul l-a voit astfel ca o exemplificare a
moralei. .Magistratura şi avocatura sunt profesiuni care cer
un sunet tare, capabil de tra.nsacţiunc, fiindcă de altfel niciun
ideal moral nu se lnfllptueşte ln viaţă numaldectLt şi {liră com-
promis. De vreme ce Rizescu şi-a ales spccio.lîtatea juridic:S.,
tnsean1nă că avea o atracţie deosebită pentru ea ~i at1lnci u11
om inteligent, chiar având un ideal etic, procedează c u tact.
Dacă Rizescu era un om normal şi cu o şolidă doctrină filo·
soffoă s'ar fi tncovoiat mediului ca să trliască şi să-şi susţină
familia. Şi nu e cu putinţă ca dupâ o lungă activilatu onestă
şi superioară, oricât de pesimişti am fi, să nu capele reputaţia
unui om dintr'o bucată. Absolutismul etic al lui Rizcscu este
lnsă caracteristic demenţei. Când un individ nu admite nicio
 I STORIA LITERATURII ROMÂNE - 618

transacţie tn executarea ideii, acela nu este erou ci maniac. până la resorturile unei .fiinţe gingaşe, invelită tnsă in s ufi-
Dar s 'ar putea presupune că Rizescu ar fi tmbrăţişat cariera cienţă., cu dogmatismul prejudecăţilor la analfabeţi, cu auto-
juridică numai pentru scopuri practice, aspiraţiile lui fiind ritatea ştiinţei la intelectuali, toate acestea însoţite de Iri-
in altă parte. Insă nici nu rezultă acest lucru din biografia tanta compătimire generală. fac 11n excepţional taplou psi-
eroului, şi nici nu are eroul aspiraţiuni şi putinţe tn altă parte. hologic al exasperării. Talentul scriitorului este lnvederat.
Un mare muzicant, un mare poet căzut· tntr'un mediu căruia E:moţia simpatetică e.•te stăpânită prin humorul latent, oa-
nu i $e poate adapta, după o criză dureroasă, iese învingător menii sunt ascultaţi bine ln limbajul lor ipocrit sau numai
ln sfera mai înaltă, precum s'a !ntâmplat cu Eminescu (pro- nătâng. toată con1punerea are tn sfârşit acea demnitate a
totipul subînţeles al acestor inadaptabili), care, eliminat dintr'o tragediei care merge prin definiţie spre catastrofă, fără inu-
societate inferiQară, este primit cu glorie hltr'una cn. mu lt lile lamentaţiuni. l\>loralitatea vine ca o concluzie exterioară
mai !naltă. Rizcscu, dimpotrivă, alienândn-se de societatea. operei de artă şi poate lua două aspecte: unu l optimist (so·
în care trăieşte, nu pregăteşte tn umbră valori mai mari care cietatea să se ferească de generalizări pripite), al doilea pesimist
să-l reabiliteze măcar postum. El este no me<liocru , şi pentru (prostia 11mană este veşnic victorioasă). In această îndoită
un mediocru purtarea lui este maniacală. Şi într'adevăr, to interpretare se descopere tehnica însăşi a artei.
curând cade I.a prepusuri absurde cu privire la onestitatea Cazul lui Pana Trăz11ea Sfântul este asemănător, deoarece
soţiei, devine anxios şi tnebuneşte, ceea ce era de prevăzut avem de a face şi alei cu un maniac. Pană s'a căsătorit Ja ma-
dela lncepu t. turitate cu o tâuără domnişoanl. Eliza, care este şi ea un model
~Iuit mai bună, dar din alt punct de vedere decâl ac.e la de umanitate: •nu ·numai frumoasă, dar şi blândll. la vorbă,
nuvelistic, este Niculăiţd Minci1mă. Şi Niculăiţă poate să lnţeleaptă, şi aşezată•, cu dragoste pentrir muzică, Oorl şi fire.
pară un inadaptabil, ln vreme ce el este propriu zis un anormal. Tânăra soţie moare insă curând după căsătorie şi Pană,
Autorul l-a văzut nu ata.t ca individ cât ca simbol al •setei care şi tna.inte nu era tocmai sociabil, sguduit, se lnstră·
de a şti 1, mustrând prin el societatea. Băiatul are daru I ob- inează de lume .şi capătă purtări maniacale. El mută mor·
servaţiei ca Şi al invenţiei tehnice, ar li deci un viitor savant mâ.ntul soţiei to curtea casei, ridică ulucile grădinii, cul tivă
dacă ar putea um1a la şcoală. Rămânând tn sat, el devi11e vic- llori to straturi cu iniţiala E:, lasă copacii să crească in
tima zeflemelei a lor săi, care-l socotesc într'o ureclle atunci llălbăticire şi face danii, cu alte cuvinte simbolizează jalea
când le comunică observaţia că lăcusta zisă călugărifă mă­
nâncă pe tovară'i"le sale şi că pisica face ca vrăbiile. Intru cât
observaţiile sunt chiar din sfera vieţii câtnpeneşti, ele n 'at
- -
trebui să pară ţăranilor extraordinare, dar admiţând că Nicu-
lăiţă depl!.'i"şte ştiinţa n1rală aj ungând la o adevărată vocaţie
de cercetător ne-am aştepta ca în ciuda indiferenţei părin­
ţilor el să fugă d.iJl sat şi să ajungă acolo unde intelectul lui
poate fi preţuit. Marile vocaţii investigatoare au fost totdeauna
lnsoţite de voinţa dârză ele a descoperi adevărul şi oricâte
suferinţe a u copleşit pe descoperitori, niciodată nimeni n'a
fost oprit tn loc de aceasta. Niculăiţă mai arc şi virtutea cin-
stei. Găsind oişte bani pierd uţi, li depune "la şeful postului
de jandarmi, care apoi se jură că n'a primit nimic. Băiatul
!ncepe să treacă drept nebun, sperie şi lndepărtează pe fata
pe care o iubeşte şi care-i răspunde cu milă şi ţiuut de toţi ca
un bolnav se sinucide. De fapt el este un bolnav şi Sfârşitu I
lui asemănător cu al lui ;Rizescu arată anormalitatea lui.
Un om întreg observă no numai gângăniile ci. şi oamenii şi
nu poate să nu ajungă la !ncbeierea că un Individ superior
nu are comunicaţie cu inferiorii. Când a ajuns la această con-
cluzie omul adânc îşi' stăpâneşte reacţiunile, fie conformân-
du-se tn aparentă mediului spre a-1 modifica pe încetul, fie
abstrăgând.u-se şi creând ln tăcere valorile de care e în stare.
In cazul cel mai deprimant el devine un filosof al atitudinii
morale, un Luceafăr rece şi nepăsător. Sinuciderea lui Nicu·
lăiţă, previzibilă, arată o conformaţie insuficientă, un deze-
clti.libru nu rar ln care o uşoară sporire a inteligenţei pe o
lature este dccompensată de liJ""uri sufleteşti fundamenWe.
Valoarea scrierii, de astă dată scutită de moralităţi, vine din
dramatismul cu care este povestită năpăstuirea unei fiinţe
slabe şi din adunarea laolaltă, monografică, a tuturor aspec-
telor durerii umane. Niculăiţă este un anormal, dar. a băut
întreg paharul suferinţii pământene. Iar suferinţa lui apare
tn ficţiune ca posibilă prin .lntinderea, foarte veridică, a pros-
tiei omeneşti. Filosofia ~!gară a arendaşului Epattdnonda,
după care < tnvăţătura multă mai rău u.lrausste sufletul omuluit,
spaima nebună a Salomiei de băiat, credulitatea obscuran-
tistă a părinţilor care sunt încredinţaţi că feciorul lor e scrântit,
pedanteria doctorului satisfăcut de pătrunderea lui, • edifi-
carea • magistratului, incapacitatea tuturor tn fine de a ajunge Drătescu-Volneştl la pescuit.
614 - MjCUL ROMANTISM PROVINCLAL ŞJ RUSTIC
romantică a caducităţii, de care sunt· atinşi endemic mulţi indi-
vizi. Pană este clinical vorbind un melancolic. Tot farmecul
situaţiei, realizat ln parte, ar CODSta in fabulositatea lnsiu-
gurări.i şi în absurditatea tristeţii, adică in poezie, căci oamenii
normali mai curând sau mai târziu uită şi cele mai adânci
dureri. Eroarea.autorului este de a fi melodramatizat situaţHle
făcând din Pană o victimil. Ce-i drept, orice maniao ajunge o
petrecere a noastră, clici ln viaţa de toate zilele, oricâte expli-
caţii ni s' ar da. nu ne-am putea reţine râsul când am vedea
cum un om se lnconjură cu uluci de un stânjen şi jumătate.
Maliţia profesoarei care aruncă leşie peste flo.rile lui Pană este
vulgară, dar scuzabilă. lnsă condamnarea lui Pană la o lună
lnchisoare fiindcă a bruscat pe vinovată ln localul ş.;:oalei pc
care el o tnfiinţaSC nu pare posibilă şi de ar fi chiar cu putinţă
nu trebu.ia folosită spre a 11u deplasa problema. Pană nu su-
feră din cauza răutăţii oamenilor ci din pricina destinului şi
a conformaţiei lui maladive.
Cât despre Radu Finuleh el este de-a-dreptul un smintit
( Smi?Juala lui Radu Fi?Jukl), care aprinde lumânări pe prid-
vorul casei şi cântă bisericeşte, asta Jn urma morţii soţiei
sale. lntâmplarea tnsă cu salvarea diu loc a nepoatei este un
simplu fapt divers tratat cu rotunditate. In aparenţă normal
şi la drept vorbind mai mult simbol al unui ideal etic, Conu
Costache Udrescu din Ntamul U<freş1;1or este şi el un maniac
care se izolează în t recut şi are fixaţiunea documentelor.
Nu în formula inadaptării vom găsi originalitatea prozei
lui Brâtescu-Voineşti ci într'o condiţie care este a nuvelisticei
ln. genere şi pe care prozatorii dinainte de războiu au fndepli-
uit-o aproape cu toţii. Formal, deosebirea dintre roman şl
nuvelă ar fi aceea de compoziţie. H.omanul curge domol şi
lat ca un Duviu, nuvela are o cădere catastrofică de cascadă,
mai plină sau mai subţire. N uvela ar fi intr'un fel tnrudită
cu drama intru cât şi ea se bi.zue pe un timp cadenţat. As·
pectul acesta este ro,µ exterior şi se lntemeiază pe o condiţfo
fundamentală. Există eroi <.le nuvelă care nu PQt fi 1n acelaşi
timp eroi de roman. Personagiul de roman are o structură
complexă in care poţi numai decât scruta finalitatea şi mît-
carea de orientare. E l e un adaptabil superior ale cărui acte
pot fi explicate dar rămân neprevestibile. Personagiul de
nuvelă se adaptează elementar ca majoritatea indivizilor, prin
mişcări stereotipe. Cei mai mulţi dintre oamen.i au o existenţă
interioară redusă la mînim şi o reacţiune automatică previ-
l.ibilă. Dintr' un spirit de economie natura a dat animal.efor.
fiinţe.lor comune, bătrânilor, un mecanism simplu de adaptare,
admir<Lbil câtă vreme individul stă tn sfera Iul, insulicient
când .individul depăşeşte gran.iţele acestei sfere. Prin urmare
n uvela este micul roman al automaţilor şi scurtimea ei este
cerută de stereotipismul eroilor. individul s'a adaptat .la
viaţă odată pentru totdeauna prin nişte gesturi tipice, cir-
cula.re. Odată prezentată mecanica eroului, nuvela s'a sfârşit,
fiindcă ghicim numai decât că în toate lmprejurările identice
personagiul va reacţiona identic. Eroul de nuvelă pus în con-
diţii excepţionale nu poate da naştere unei drame, fiindcă
el e sdrobit fâ.ră luptă . Dacă Îl:\să un astfel de erou incearcă
să se adapteze lmpreiurărilor, atunci inseamnl!. că el avea
posibilităţi latente şi o finalitate ascunsă şi ln acest caz el
devine erou de roman. Cocoana Leonora este o astfel de au-
tomată prin inferioritatea el ln scara. valorilor umane şl prin
senilizare. 1n ordinea voinţei i~au rămas numai mecanism.u l
.Wchirierii odăilor mobilate, î11grijirea lighionilor şi fabricarea
de doctorii empirice; ID ordinea afectivă a păstrat amintirea
gÎorioasă a familiei. 1'oate aceste adaptări elementare sunt
simbolizate ln câteva ticuri verbale. Cocoana Leonora spune
oricui • ghenealoghia • ei, pomelnicul chiriaşilor şi povestea
cu găina care a trăit două luni nemâncată. Odată consumate
aceste mecanisme, nuvela s'a terminat fiindcă se înţelege
dela sine că E leonora nu va putea niciodată ieşi din automa-
t ismul ei şi că reacţiunea e circulară. Baba d in M agheranuJ
şi-a condensat toată voin.ţa de viaţă ln cultiva.rea u.n ui mă­
ghiran . Monologul ei decurge stereotipic: •Pune 'n gând de
vezi, rna.ică: se veşte-e-c-jea săracul intr'un colţ . . . •. Intr'o
zi un manifestant trece t n goană şi-i sparge ghiveciul cu mă­
ghiranul. Baba e sdrobită şi plânge. Schiţa se opreşte aici
căci n1a.teria s 'a tenni 11at. Ne putem închipui că baba va muri
de inimă rea, că-şi va Ina alt măghiran, sau că va povesti
Luturor sfârşitul măghiranului ei. Pusă în condiţiuni mai
tragice din punctul nostru de vedere. este limpede că bătrâna
nu va putea ieşi di11 relativa ei stupiditate. Conu Alecu e un
c boer get-beget• lnsă c de prinţipuri liberale._ Atitudinea
Iul in viaţă s 'a cristalizat Îl\ lntâniplarea cu bulgarul care i-a
împrumutat bani şi a lnceput a se purta familiar până ce el,
conu Alecu, l-a pus la locul lui. Această întâmplare o pove-
steşte boerul get-bet oricui şi e de ajuns 1111 pretext oricât de
superlicial pentru ca automatul să intre l n funcţiune. ll!oş
Niţă Hâ.rleţ are un automatism simbolic al economiei, Conu
Costache (Vârcolacul) s'a mecanizat tn superstiţii de jucător
de cărţi. Perceptorul. fost mare negustor, s'a automatizat
în pasiunea florilor şi intr'o milă apatică de nevastă, Isaiia
s'a redus sufleteşte pân.ă la a face dintr'o blană un ideal unic.
Toate aceste .fiinţe sunt incbircite, rudimentaro. fără compli·
caţie sufletească. Cel mai caracteristic automat este Pitache
Cojescu din CăkUorul1â ti şade bine cu drumul, erou tipic
de nuvelă, fiindcă automatizează toate clementele sufleteşti.
Din conştiinţa unui om tntreg, .Pitache, fost moşier scăpătat
din pricina beţiei şi ajuns arendaş, nu are decât noţiunea că
trebue să se facă bărbat de ispravă. Dar această idee li ră·
mâne .Xterioară şi ia forma unui .mecanism verbal. De câte
ori automatismul instinctual împinge pe Pitache spre câr-
ciumă, începe să funcţioneze automatismul intelectual prin
aceste gânduri inutile şi stereotipe :
, S'a mai jurat ·el şi altlldată şi nu s'a \Inul. FJ I dar aeum c
altceva. Toate merg pAn ă la o vreme. A dnt omul cu capul de pragul
d~ sus. Ce? e om de aproApe cincizec:J de ani. Nevasta s'a luat de
gânduri; copiii lncep să se mărească. . . Până dlnd? De rAndul ăsta
s'a lspri\vlt., s'n mântuit•·
Când ajunge la cârciumă Pitache pa.re a fi câmpul de
luptă al obişnuinţei la băutură cu voinţa de libertate morală.
Dorinţa de reabilitare e figurată tn motivarea consumaţiei
(căldură mare, oboseală) ş.i tn graba de a pleca (c - Miştj't-te
mai repede, băete !. „ aaaJ mişcă-te, băeţaş •). Conflictul
este însă numai aparent, fiindcă amândoua atitudinile au de-
venit maşinale. lucru pe care cârciumarul 1-a observat de
mult, căci ori <.le câte ori vede pe Pitache, pregăteşte, fără a se
ma.i uita la ce spune, consumaţii şi bău.turi pe mai multe zile.
[n aceste schiţe din viaţa sufletească automată, rudi-
mentară, a. oamenilor cu conţinut sufletesc sărac (şi la ei se
alătură şi animalele mai inteligente precum câinele) stă tot
meritul lui Brătescu-Voineşti. Arta e 'lmprumutată dela Cara-
giale cu toată acea observare exclusivă a conduitelor verbale
fără capacitatea poeziei directe, fără viziune a naturii şi fără
limbaj rafinat. lnsă schiţele au o desfăşurare de o economie
perfectă, care face ca prin mijloace aşa de simple să se capete
efecte emoţionale atât de durabile. Brâtescu-Voineşti nu c
un scriitor mare în termeni abwluţi, nu e un poet ca Sado-
veanu, dar prin intensitatea atinsă tn câteva puncte, prin
originalitatea ind.iscutabilă a •duioşiei • lui, ce lnfăţ.işeazâ o
treaptă superioară curatei simţiri etice, oc upă în literatura
română un loc remarcabil, mai ales dacă ţinem seamă de să­
răcia producţiei acum câteva decenii şi de tot binele care a

decurs din pitrunderea acestei literaturi ln şcoală. unde vor-
beşte ca nicio alta suOct..lor tinere, fără a se cobori din z<ma
artei .
L A. BASSARABESCU .
Romantismul provincial fu cultivat 111 aceeaşi epocă. cu
now personale, şi de Ioan AL Bassarabescu, profesor la Ploeşti.
fiu al pitarului Alex. Bnssarabescu. Părinţii erau bucureşteni.
prozatorul se născu lnsll la Giurgiu, la r7/30 Deccmvrlc 1871.
El publica n11vclc la Rtvîsfa nouâ din anul IV al ~stcia,
1893-94 ( Pouest1 ntsfntsd, Dtmă Cll$t, h1ire iubire ţi sdrdci e,
Surori, Sitog1<rdlal•. Un plagiai) apoi trecea la Convorbiri,
tn 1896.
Călc&nd pe urmele lui Caragiale şi ale lui l!rlllescu -Voi -
neşti, I. A. Uassarabescu realizează tntocmal. tn o.legerca
eroilor, acea condiţie care pare a fi temeiul nuvelei. Aceşti
croi nu mai sunt inadaptabili, tnvinşi. ci rnai de grabă mul-
ţumiţi. Insă existenţa lor e mediocră, idealul U!restru ,1 viaţa
lor decurge automatic, fără nicio mişcare ncprevllzutl. Ei sunt
Impiegaţi p. t. t., '°fi de staţie, văduve dâod camere mobi-
lare. oameni umili tn sflrşit, care nu suferă. fiindcă nu doresc
sau mai bine zis nu bănuesc o exisrenţă deosebită de a lor.
l'robltillUI. luric.irii c•te rezolvată de Domipan prin obţinerea
postului de telegrafist si d ucerea unei vieţ.i mecanice:
• Domlţlan lfl tnccpu slujba Cil aceeaşi statornicie şi reguln,
ca la Bucureşti . Bn tncn, atei se shnţca mai l iniştit: o!Jclul ero npronpc;
nop\I mori nu mol rnrto. I.a şaso venea de-a-dreptul ocosA. Pnsso
li tngrljc11 co şi Maşlnct\. II descususe cu lncetul şl·I o!luc gu•lurllo
şi cusururile, c~utAnd sA lnlreacă pe cea din Bucureşti. li punea
pe mosA prăjituri: li pAzca de rActnlă. De cAtc ori pa prispă, ln umurg,
c!nd se l!isn ră con re, nu l·a tmprwt1utat tartanul el de coşn,lr, cndou
adus din lcrusallm do un m1chln hagiul. . • ŞI nomlţlon ac simţea
dJu ce tn ce mol bine. cu toate cili tndatorir'ile- acc1tco nu·l mimu:
era deprins do octUA cu ele şi le primea. parei I s•nr r1 cuvenit.•·
Cănuţă, băiat blajin, arc un singur• ~-i.s de aur• : sll ajungă
preşedinte de tribunal; • apoi pensia şi „ . nimic - ca şi l:lta •·
Idealul d-lui "fudorachc esre sll dea •u n dejun •. al s ubloco-
tenent.u lui looeseu, o bună lnsurlltoare, al Iulicbii un cheferist,
dar n.u ln provincie, ci la Bucureşti. Reducţia vitalitl!ii spi·
ritnale a.re adesea drept consecinţă şi aci apariţia stereotipiei
şi a sisremati7.li.rH maniacale. D . Guţă se înconjură do leandri
şi nu acceptli co nevastă decât o femeie cu intores pentru
această plant!t. Dar la el mania nu are sensul unei lnsttllindri
d.e lume. Guţll c 1111 adaptat şi slăbiciunea li d.ucc ln divorţ.
Coana Raliţa s'a despărţit de asemeni de bărbat. liindcă n'o
lăsa să sculure, curll\enia fiind la ea soluţia problemei fericirii.
lntâlnim şi la llassnrabescu indivizi cu fumuri aristocratlce,
suferind de mexaliante. fiindcă aristocratismul este şi ci o
automat.ia.re a spiritnlui, o instalare 1n convenţie.
Cu o astfel de galerie d.e oameni, nuvelistica lui Bassa-
rabescu este bmc lnielcs umoristică. Ins!. spre deosebire de
Caragiale, londul liric lnvinge. Clici aceşti umili croi au rudi·
mcntul tuturor marilor pasiuni, dar le exprimă cu mijloace
insuficiente. Degradarea scenei de expunere a eternului uman.
aceasta e mclQda lui Flaubert, romantic ln material burghe„
umorist ~l poet. M-me .llfanolcscu din Pt dre.tind este un fel
de m-me .13ovary. f.1ica staţie a obezului ei soţ o ln!l.buşc şi
la primul 11rilej ea fuge )le drezină spre marea viaţă modcmll,
reprexentală pentru ea de gara Bucureşti. lntillnircn • şefu.
I- i • cu fostul aspirant la mâna ci, are solcn1nitatc l cazului
Francescăi da 'Rlmini :
• Cele dlnt~I clip• huii mute . •• Apoi :
- SAnat mana, mn.dom ~tanoJescu t
- BunA iluo, d·le Popovlcl ! . „
ISTORIA LITJ.lf\ATURll ROMANE - 515
- Nu m'lll li lllteplat odatA cu capul •~ te vAd remela lui Na-
poleon . ..
- Nici eu pe d·ta ... liuurat oia npede.
Ce face coana Lu„lţa?
)fers:i bine . ..
Apoi tacură. lulica .ta rezemau de coada planului fi se uita
tn joJ •.
Prin lipsa marilor decoruri cuvenite momenrelor poetice,
patct1cul acestor oameni este duios grotesc, !Ara nicio umbra
do satiră din partea auton1lui. care se cufundă, oarecum,
literar vorbind, tn poezia zonelor de jos. Grotescă şi mişcă·
toare este .hotărtrea cu orîce chip. a lui dom' Nestor <le a trece
tn faţa colegilor de cancelarie drept întreprinzător erotic.
Unei doainne venite pC1\lrt1 \111 1ntt11clu.t, Ncstor îi spune aceste
abst1rde vortJe :
Domiţian, munteanul de două ori repetent tn şcoală, asistă
turburat la cearta dintre sora Iul c u nas ascuţit şi o posibilă
logodnică moldoveancă cu profil asemănător. Nu e deloc
supărat de discuţie, căci esle invadat de o s tare inedită. !şi
aduce aminte, privind profilurile coml>.~tanlelor, de vorbele
profesorului de istori~
• Şoimul Moldovei ,1 acv!IQ Munteniei se duşmăneau, cu cer-
bicie, la\n 'n la!.ft, • . „
Este prima sa emoţie literară.
Serolima, sora unei prcol<.'110 de 1.ara. cântă inspectorului
Ionescu 'Suspine crude pieptu-mi tdrobeşte i, iar când acesta
îi cere un suvenir din , n1Cin,1şiţ..1. • ci, 1i răspunde cu cea mai
candidă incxpcrlen ţii sl1listică :
• Tto11C' I Fleacuri I •.
A'lă.ncând un c:urca.r1, crcfţCut 1n casă şi cu un trecut memcr
rabii, comesenii tnC<'p sâ plângă.
I . A. Bassarabt.-scu c.-,tc un virtuoz al schiţei în care se
aplică metoda • natun1 moarte •· O musdi bâzâind tntr'un
pahar, o oglindă re•cmală de un pom, o scrisoare deschisă
pe o masă plină cu resturi de mâncare, o bancă goală lntr'o
curte de şcoală zugrăvesc mai bine decât acţiunile suilctnl
din apropierea lor. ln sch1j<'\ Aeasâ n'avem înainte decât un
tablou de interior, fiLră figuran~i: o odaie ln dezordi11e, foto-
grafii ofiţereşti, cisme a mestecate cu botine femeieşti, resturi
de ghiuden şi de vin pe masll. şi următoarea scrisoare. evo-
când o existenţă circulară.:
• Domnule Cilpltnne, o dutul dol nnl de cand aştept să -m'I plAtl\1
~u mo de 85 lcj ~i 75 ba.11i ce dAtoraţl mo.gotinuJui meu de coloniţ1lt.
V'am lăsat să vil plimba\! prin clnd Onll• fi n'am zis nlmlc. Acum
nu m•I putem răbda nici noi. DacA ln trei ille nu prlmuc paralele,
~A reclam la d. Colonel. 0-voutrA şi cocoanei d-voastn\ vă place
lleli ea tc~urile fi nu pute\I tr.U lărA ele, apoi nl<i să nu le plăti\I?
At6ta ghiuden, pariul fi sardele de Nisa cat mi-aţi consumat.irA,
>i profiriul de Odobeşti care nu mol \A..,aţl ce bun e, este mal mare
păcatul, cli am cu:\ grea, d·l• cApllane . . „ etc. "
Sgomotul şcoalui e•te evocat prin antiteză. prin curtea
părăsită ln vacanţă. :
• O bantii veche - cu pupitrul rupt - s'a rAlAcil a.lara, IAngă
un perete ; d'abla \Joe pc un <Oli cAtevR pagini dlntr'o lizlc.'l., ce sU
811 caztl. Cine a uitat-o 11colo'I Vântul din ajun • deschis-o la legile
lui Pascal, nişte legi pllnc de polc: poRt.c Jocrlmilc unui corigent.
• Po lamnul paralelelor s•au cobor1l douA vrăbii: le-a uimit
llnlştca neobişnuită din iodul do oltA dntA. Ochii lor vU cnut.ă un tlr
do Iarbă, o rnmuril de pom. Nu gbcsc 11 •• spiiimântă şi se cred
prinsa lr~tr'o colivie more. Oll.r cerul albnstru Ic d11 de sus curaj
şi e.le :sboarâ, Indemnule de c.ft11tecul unul cocoş dtn vecini.
• ln graba lor, n'au vAT.ut o prad A: un gAndoc l~lt de sub cer..,.
\'eana te.-restrei dela da.sa a patro. A tnne'1S'll xl<lul ~ un ptm_c t •.
516 - MJCl)L ROMANTISM PROVINCIAL ŞI RUSTIC

multe erau at~l de bune ş i de rrumoase. S'a rupt oarecum firul vieţ ii
noastre nationale şi noi nu mnl 5u1lte1n parcă urmaşi i părin\Uor
no ş Lri , nu co11tlnu~ lo ri ' lucr:lrll lor, 5' lepâdi.\ndu„ne de obiceiurile
vechi, n'am luat altele, ci an1 ră.1nas o societate _1n mare parte deshră~
cat ă dţ obicciurj bine stal>iljte. adec.A demorallsată.
• Nu lrebue oare sil ne tnspălmAntllm. eănd vedem, cA demorall·
zarea aceasta se propagă Io cercuri dlu ce ln ee mal largi şi ajun ge
p:\nă la roroă1tint ca cea adevlratâ, care tot mat pâstreazA firea e)
din bătrâni?
• Oacll nsUel v om rnerge tnnl1\tO. va trebui ~li 11e 'difere.11ţiem f1,
viaţa n o„t.r11 cu.li urală pAnA tntr'atllt, c;\ nici părinţit noştri, nicJ
fraţii no$trl din alte ţări n'ar 1nal putea .să ne recunoască.
• Trebue să ne lntoareem, pe cilt n\aj e cu putinţă, la vatra str6 ~
moşoase.1i , Ia obâr$1R c t1ltural~ a noastrA.
• Aşa Ctlm tn dO$V0.1tarca limbii noastre numai prin 1ntoarcerea
la graiul viu al poporului am putut sA ajungem la stabllltate şi la
unlt,at.e, şi tn dt~voltarca ttoastrA culturala vom ajunge la stator-
nl(..ie şi ]{t unitate nul'1tai d·aci'S ''Om ţine.a tn toate lucrările noastre
seam:\ de gtt11tul poporult1i. <le felul lui de a vedea şi de â simţi,
de !lren lui, ~re e pretutit1dcnl acec.aşl . .. am voi să tacem un organ
literar pentru toţi Românii, un mijloc penlJ'u propagarea aceluiaşi
gust şi ace lul nşl Ici de a s im ţi şi de • gândi tn toate părţile popo-
ruJttl romdl1esc . • „
• Se. zice (âră tndoia,ă, (';\ arto •1u are naţionalitate. Operele de
valo~'re uni,•ersal:l sunt tnsl'i un rel de sint eză a desvo ltăcii nntlonaJe,
ş i creden1. că n'am ajuns t ncă noi Românii la un st.ndiu de desvol·
tare cu.lturalâ.• 1n care scriitorii noş tri sd ai b ă pretert ţlunea de a scrie
pentru to~lt: timpurJle şi renlru toate popoarele. Ne vom mulţuiuJ
<lcci, dacă vom pt1tea st\ scrtem pentru contlmpora11i; noştri ron1Ani . ..
• Ace.aşta nl-t vorba de acasA ••

Program Interesant! Se definea în el ideea de tradiţie ~i

icleea. corelativă, de naţio11alitatc a .a rtei. Con1andamentuJ
unei literaturi. tnţelese de toţi, adică a unei literaturi pentru
ţăranul dela vatră era exagerat, deoarece Negruzzi, Alec-
sandri, Koglllnlceanu şi ceilalţi scriitori de clasă boierească
erau naţionali şi tradiţionali fără a scr ie pentn1 ţărani. Vatm
l. A. Uassarabescu.
inccpea dar campania poporanistă. 111 nr. 1 publica C. Coşbuc
Ziua '1wiţrii şi Slavici dădea primele pagini din Mara. •nu-
Mania coanei Raliţa este definită dela iocepu t, spaţial:
velă•·
•Curată femele, co~ na R all\a. Mult-puţina mobilii câtă are,
lese tn fiecare zi }{l aer. Do ~cee a, tn ct1rtea eoanii l\ali\n trebue G. COŞBUC.
si\ intri ~i să umbli aplecat: delo poartil pnnn la uşe, te acoperi\ o
plasă de fNlnghll tntlnso, ţala să-\1 prlmeascll - fle vară, fie iarnă - Gheorghe Coşbuc se născuse la 8 Septemvrie 1866 în
povara de rochii, covoare şt jacl\ete, de care abio pe tnserot se mai satul grăruţeresc Hordou lângă Năsăud (jud. "Bistriţa). Satul
uşurează •· e pe valea Salvei care vine din munţii Rodnei spre. Someş
Io sfârşit
monotonia şi lngustimea vieţii provinciale snnt a"Vând tov~ la coborît pe altă vale Rebra. Sunt munţi
s imbolizate prinu'un instan~neu care aminteşte procedeul mari Îl) apropiere, ai Rodnei, ai Bârgăului şi pe stânga Salvei
u11ci anume picturi moderne î11 e''oqrea u
' râtului cita.di11 : spre izvoare e Ţibleşul iar pe dreapta m.a i în sus, Pietrosul.
jos la Năsăud dealurile sunt cu spinările foarte late, mai în
• Deodată - pe poarta grldinil - se 1vi u11 0111 cu o scândură sus valea Salvei se lmpădureşte şi dela Telciu !ocolo m iroase
uriaşii sprljlnltă p e o pr11Jinii. Pe sr.ânduril, un afiş. Pe oliş, scris
mare de mână, cu văpsea roşie : • Domnilor, astăzi este tngheţată
a lemn în fierâstraie. Tatăl lui Coşbuc era popa Sebastian,
d• vanilie la Bufet •· mamă-sa, .Maria, şi ea fata preotului Luca Avacum din Telciu.
Mai toţi ai familiei • fraţi şi cumnaţi • erau • capete cu lumină
.Cu asemenea însuşiri, I . AL Dassai:abescu a izbutit să-şi şi popi •· Slovele le învăţă deci cu dascălul Tănăsucă, psaltul
facă to literatura româ.tlă o fizionomie p roprie cu nn minim tatălui, după aceea trecând la şcoala primară din satul mamei,
de activitate literară. Telciu. Ul fioe fu dat la liceul din Năsăud, o mare casă ţără­
nea.scll scundă şi cu ziduri groase, găurite de ferestre mici şi
VATRA. acoperite eu un Jung şi tnalt stog de şindrile. Liceul avea opt
La IIanuarie I 894 apăru ln editura C. Sfetea V alra. foaie clase şi elevii erau băieţi d e oieri cel mai mulţi. cu căciuli şi
ilustrată pentru familie, redactată de I. S lavici, 1. L. Cara- i-ţari, care veneau de acasă cu mâ.rtcarea tn straiţe şi locuiau
giale şi G. Coşbuc, ioartc. pufi.o de Car agiale şi mai mult de pe la săteni. A tmoslera era foarte patriotică. Exista o socîe-
ceilalţi doi. :Redactorii se obligau să n u mai scrie tn altă parte. fate de lectură • Virlus romana rec!ivivus • şi o revistă Muta
Deşi cu aparenţa de simpl u magazin, revista arc o importanţă Som.şană tn care Coşbuc publică versuri. Absolvind liceul,
capitală, intru cât pentru întâia dată după juni.mea U IJ grup în 1884, tă.nărui se înscrise la Cluj la Facultatea de Filosofie
de scriitori formula o nouă orjentare botărltă. Tot ce se va şi se simţi rău, fiindcă nu ştia· ungureşte şi in Universitate
spune de aci încolo asemănător nu este decât o repetiţie. plutea o atmosferă de dandysm rnagbiar insuportabil pentru
Programul tl compunea I . Slavici cu stilul lui sâcâitor, dar un fecior de oameni de ţară. Tânărul prin1ea 16 florini pe
foarte netOO, ln Vorba de aoasti: luoă stipendiu din fondurile năsăudene şi câte un mic a jutor
dela frate-său şi o ducea greu. Timp de trei ani frecventă
, Nu odatâ, reomlntlndu~nc trecutul, o adtJincă tnduioşa.re ne
cuprinde, ci!nd ne dăm seamă, cât de muJL ne-am depărtat noi de câteva semestre fără a sfârşi şi se gândea, cu toatil părerea
părinţii noştri, cum ne-am lcp§dat de obiceiurile lor, dintre care de rău, să lase •filosofia fn baltă • şi s'apuce patrafirul şi psal-
 ISTORIA LlTERATURJI ROMÂNE - bl7

Co1>lt cornunft2t6 de d·I prof. P. N'fror~!lc-11.

tirea. A.sta şi tta voia popescului său lnt:l care tocă dela termi - plăcut un mic poem burlesc Drit d• lelegll/4, tablou viu al
narea gin1na:tiult1i il dusese la scrninar lllli dea conct1rs. Coşht1c "atului greco-catolic co ţăranii şi •inteligenţa• lui. Ava.corn
ncavâ.Jld • nicio plăcere spre c iatilo:1.vo şi că,.ănii • ~c făc11~ Ru~ a lui Pabuţll. e m4nios că nevastă-sa nu vrea s.~-i tică
a- 11it-n tteti.t;ll unele act e trebuitoare tm:crictii şi scăpa5e. rn
1
hravo pentru dricul de tele~uţll cioplit de el:
Iulie 1887, pe când se ana la Harina lângă 'Bistrita. ~c resem -
En rfltJe şi 111uf ·v ~se l o~.
nase la ideea ele a intTa !n seminaru l din Gberla. li salvă 1· I\ \'acon1
fns:'i-1 mânios,
Slavici care scotea Tribllna şi cAn1ia li trimesese din Cluj n Si mai clin sutn, 1·nai dhl cel3.
snoavll idlită Boşca. Inel din aal , Coşbuc fusese. adevărat S'nprlnde tot.
geniu popular, o •artă poeticll ambulantă • a ţinu lu lui. Fur- Avacom !şibate femeia, care se duce să se pl$ngă popei
niza O:lc.'lilor strigături pentru horă şi Letelor doine şi se tre- Spic. Acesta iace soţilor o scurtă probosire :
zise odatli cu o poezie originală publicată ca !olklor în Familia..
Slavici li dibui şi·I aduse. la Sibiu, dându·! 6o de florini pe • Rea treabl·i asta.
• Să~\1 ba\11 '' vnron1c, ne,·asta I
lunii. ca sll noteze la gazelă preţuri le din piaţă. Coşbuc le Ina •Nici Lu. nici cu nt1-I p:lr de luf>,
din jurnnh:lt· germane şi n1ai adllOg'fl dela cl • varietltţi •. fn • Din contrft vui sunte\I un trup,
Tribm111 publică poetul 1Vu11fa Zamfirei cc atrase atenţia lui • PrCC\1t11 $C ~l>\1nc din Trioade I
Maiorescu. Coşbuc era foarte !neurcat ln vremea aceasta do •Tu şlil lcmelle-s c•m şoad•
, ŞJ singure so bi\~:\ '11 la\:
problema miliţiei: din fericire pentru ci (căci 11'avea vocaţi11 •De-al sta de-opururl <A le baţi,
cazarmei ca Slavici) fu declarat inapt ca bolnav de inimA, • (".And fac 1troose şl •1,chl.n ate.
cum ,1 era. Apoi ca. toţi ardelenii trecu munţii. ln 1844, ia. • Pe r.i de mii de ori le-al bote I
Vatra, fu un foarte harnic redactor. L.a 1 Iunie 1895 oe c.~­ •Dar cef Tu, Solt.'1, Iii ce eşti:
• Pe-.A \•acom l~be stl·l cinsteşti.
sători cu Elena, sora editorului C. Sfetea, lncepând de a ci • SA fii supusl1, cAcl saiptura
lncolo o vil\lă paşnică, timidă, de cetitor şi compilator du toate • A•nchis pentru fc111cie gura!
fărd sis1emă. lmbătrâni tnainte de vreme, fiind la cincir.cci • Sll-\1 dau o plld~. Tilda rueo
de ani un om uscat, ca. un ţlra.n istovit <Ic legarea snopilor, cta • Ea tatA de prQfcsor, ca
• A stal prin pon•lon şl·I cultă:
ba.r!)a lmpuJlnată şi căruntă. Muri ln vremuri triste I« 9 Mni • Dar vezi I r>e 1nlne tot ascultft,
1918, dupt\ ce pierduse lntr'un accident pe unicul său fin. • Clici dricul 1le-or CI fost al meu,
Coşbuc pu blică multe lucruri tnainte de a se limpe•i. toate • Zicea (IC sljtur, cu1n zic eu I •·
cu inspiraţie rurală: Bliistăm d• mt11111i, legendă popular3 clin $1 1••P• Spla pe-un Jeli se Im
Prlvl11d la doa1nna prtote.M~.
jurul Nlsludului. Pe pă1nâ>111'1 1'tiret•lui, Fala codntfui di11 <.e sta citind din Paul de Kock.
u/tni, F1tlgtr, compuneri greoaie, lungi. Surprinde ln moci • Ce zlcl'l ! fnltt:tbl ta pe loc. . •·
t>l8 - MICUL ROMANTIS?.1 PROVINCIA!.
) justă, deşi explicabilă, după ce poezii ca Mama , Cânlttul fu-
O glumă n lui t.:o~bu1·.
J{ăspunsul preotesei c aşa de agresi v lncât popa care pr~­
cede pe l'ămătuf din Ion, al lui Rebreanu, uitând de Avacom,
o ia la băL'lc. Att1nci intervine u11 alt teolog:
Ooccntelo Pahun Procopl
Chiar lrece pe ln casa _popii
Ş_,aude larma. Stă n1iral
E can.tor loci, şi curnnat
Părintelui, de.el intnl •n casti
Dnr n'a stat. muli: a dat să fn.si\,
Căci popa-l popă, dar acum
Se prea abate d ela drun1 :
Vorbeşte 'n splril catechetir.
l\.1ni mult pro?.ajc. cn po('tic.
COşt1uc la Tis1nana cu Rn.miro Ortiz-.
ŞI RUST IC
Dela casa PQpei vrajba se intinde ln tot satul. Prin urmare
• dricul de teleguţă t are rolul unei • se«hia rapita • şi poetul
aratll. de pe acum lnclinări homerice. Chiar şi mai târziu şi
în sens sever epic Coşbuc se gândea la un marc epos naţional
care să sistcmati.zeze .mitologia românească tn chipul Iliadei
şi Eneidci. Asta explică marea lui predllccţie pentru epopeelc
celebre, pentru E neida, Ditlina Commedie. Sac<mlala (epopee şi
ea tn fond, vag dramatizată) pe care le-a tradu.~.
Cu toate acestea Coşbuc nu e un clasic. in toată accepţia.
cuvântului . Nutri~ cu literatură germană, cu legende şi cu
balade gotice, chiar tn materie cl vine cu multe romantisme
pc care ie acordă la tradiţia lui llolintineanu şi Alecsaudri .
Dar mai ales fn spirit, el se potrivea mic\1lui romantism al
lui Delavrancea şi .Brătescu-Voin~, deşi cu note absolut
personale. Speriat de or"'I, el se simte rătăcit aci şi caută să
evadeze. Acelaşi fenomen se petrecuse cu Sla\•ici, ea.re totuşi
mărginindu-se la ll11Dea lui ţărănească, o privea cu ocbii reci
ai Observatorului . lnsă aşa cum DelavraJlcea euforiza maha·
laua, Coşbuc idilizează satul. Romantismul lui e un fel de
naivitate schilleriană obţinută pe cale artificială, d)lpă pier-
derea inocenJci. din. nostalgia vârstei de aur. Dar bine loţeles,
Coşbuc e ţăran adevărat şi poezia lui nu devine arcaderie nici
teocritism gessncrian. Ea e o separare numai a idilicului real.
G. Coşbuc a suferit numaidecât după moarte o uitare in.
sului, El Zorab, Noapte de vară, Trei doa»ine şi foţi trei, Iarna
pe 1<liţă desfătară pânll, la saţietate copilăria câtorva generaţii,
prin mijlocil'ea manualelor didactice şi a sed>ărilor şcolare.
Simboliştii, puriştii, suprarealiştii, moderniştii tn genere, cru-
ţând pe Eminescu, au văzut togroziţi ln Coşbuc triumful anec-
dotic.ului. A ajutat discreditării, marea inegalitate a operei.
Răsfoind volumele ticsite de versuri. cititorul superficial ră--
111âne e11 impresia că aro înaintea sa nişte culegeri de impro-
''i7.aţii pentru educarea poporului. Şi ce-i dreptul, ln mare
ml.sură poetul a urmărit acest scop. Criticul trebue să por·
nea.scă dela con1punerile cele mai evident oca.zionate şi prin
eliminare să ajungă la grupul de poezii pure. Consimtirca de
altfel ln privinţa acestei părţi este de mult lnfăptuită, Hpseşte
doar o formulare JlOuă. tnobilatoare, care să renunţe. la truis·
rr1ele criticei vechi.
Clinleu de vite/ie şi Ziarul tomi pierde-vară (culegeri cu
mu lu• bucăţi comune) conţin confeoţiuni pentru instituţii,
imnuri (şcolare, studenţeşti, ·militare). dar ma.i ales naraţiuni
1u versuri de episoade din răiboiul dela t877. Punctul de
plecare este tn V. Alecsandri, vcrsilicaţia e cu mult superioară.
Craza redusă la minim, strofele variate. Dar toate acestea nu
hnpiedică, din păcate, ca poeziile să rămână simplă pro7.ll
rin1ată, uneori cu Tcgretabile veleităţi de spirit :
Noi vom li soldaţi odată
Tra-ra·ra I
'îo\l. cu Inima b i\rb•tă
Ţara o vom apărn
CAnd vo fi amenlntnlil -
Tra-ra-ru t
•
St1s rldicA front.ea, vrednice popor I
Câţi \•orbim o limb~\ şi purt:ln1 Uit nuuu.•.
l
To\l s'nvcm o ţintă şi un singur dor -
JitAndru . să se 'nalţe peste toat~ 'n lu1tl('
Steagu 1 trico1or I
•
ln redută numnl lei i
' Uite-l, mă, Başlbuzuc ll ,
Eu de-aici le-aud papucii 1
Dar rnnl mnre peste ei
Clne-n1ă e? Vr'iau Strs\mb:1,-le11t1le?
C l ~e<l ş i 1111\! şi, pe sen111e,
Unul, Ciaca-Pnca Bei.
 ISTOR IA LITERATURII ROMÂNE - 619

Str!~' Osman : • Pilsat VA roc I

JncurcB\I po-olcea treabo,
ŞI-ml mAnca\I pilaf de ~•obn -
V~ talu ciorbo, vi dosbrac I
;\hmet, Mah1not, cum te chCBmA.
1---u cam tre11\url, bAR de. „ean1!1 1
Sari, cut11nd, t.A·\1 viu de hac I "
ŞI bietul clpltan c.Uu
•
SAeONTALA
Pe spate 'n şan\, sl·atAta III.
Clici „adunau pAgAnll 11toalA
ŞI-un om era reduto tootil
Şi 'nt regul parapet un Ies,
AtAta se 'ngloteou de des. TRADUCE~( LIBE~A i>UPA CALIDA5A
•
Avem o mAndrA \arA -
Prin timpi de jale-amnrA OE
Stnlmoşli se luptaro
S'o scape de stApAnl.
A7.i sln11Url noi, Romnnil CEO!tCE COŞBUC
Suntem tn co stnpnnll
Sus Inima, RomAnll
Totuşi didacticul Coşbuc este (imitat mai târziu de Elena
Farago) creatorul la noi al poc•iei pentru copii. 5<:05 din sfera
patriotismului şcolar, el găseşte acea ingenuitate de ninna-
nanna cu care să poată versilica miturile sperietoare pentru
copiii mici :
Şi-a venit Ul\ 11egu11tor
Plln de hnnl. cu vAlvA mtll'<l;
CumpftrA copil pe care
Nu-l lub~şte 1nnmn lor.
Şi-n venit la noi ln ponrlA
ŞI-am leşit şi I-om certat:
BUCUREŞTI
N'al nici tu, nici hnpilrntul
Bani s~·ml cumpere b!Uatul I EOITUltA J..JB~A IUEI C. Sf'ETEA
Pleacli 'n sat, «l·J 111arc 5fllul 1807.
PleacA, plcocA I - 51-a plecot.
Culegtxile lui Coşbuc. ln deosebi Balade ş• idile, Fir• de
fqrl, sunt presărate cu anume compuneri epice cărora li s'ar .~atJOn.lJJJa . t•agină (IC tttlu.
putea spune balade. Unele, cu subiecte clin i•toria naţională,
Spaima nop,ii 'nt..unecate
ca Şte/ăniţă-Vod4, Voichi/o lui ŞtefoH par şi sunt lntr'o mlsură ·rot. mai multe spaln1c--11du1,A.
inspirate de legendele lui Bolintineanu şi ale lui Alecsandri. PAn~o rade vr'o f'1rtun:l
Dar mai numeroase sunt baladele cu subiecte gotice. arabe. RttluJ 1t•uced de ce.t-:.te !
indiene, greco-latine. Toate laolaltă tşi au punctul de plecare ln Au câZ\11 şi sllllpil portli.
Turnurile cu suişuri;
poezia germană. Genul fusese ilustrat cu putere de Schiller şi Nu se \ 1ede din tufl şt1tl
reluat apoi de toţi romanlicii minori sau târzii ln frunte cu Tot arest castel ol morţh.
Uhland şi Platen. Versificaţia, epicul rece, lapidar, din unele Tar din lumea clt5 fu
balade aminlesc de-a-dreptul pe acesta din urmă : Singur castelanul <"Al•
Viu rămas , ca '11tr·,, 1love1te,

NăcbWcb am Busento llspdn bel CO$tnr.a dumple Lieder: Uhu, hu I

Aus den \Vassern schnlll es Antwort, \Iod in \Virbeln
kllngl es wieder.
.Jalnic vdjle prin noapte glasul codrilor de brad;
Ploala cade 'n repozt picuri, repe11l rul1tcrele cad.
Câteodată tonul este eminescian, cu rezonante din Sl,igoii:
La poalele pAdurll, Arnulf pe IAnga loc
StA singur. E 'ntunerlc fi plin do spnlme locul.
sau din Luceafdr1'1:
• Eu nu pol, Ano, Sd·ll desculu
Acest drept al meu nu e.
Crăiasei noastre am să-l spulu,
Să vie 6~·\1 descuie '·

Dar tablourile nu un lustru tnghoţat, corect, mai apropiat

de izvoarele germane. Din aceste compuneri cu greu poate re·
zista ceva. In ele a.lli o exactitate monotonii, trudnică, o •
truculenţă rigidă, un decor sinistru tnsâ oficia.I, o mişcare
epică prea Unearl: <--.Oşl>uc ln 1'lsn1nno.
620 - MICUi. ROMANTISM rROVINCIAL ŞI RUSTIC

Bll.tătoare la ochi este latura anecdotică, ln lnţelesul cel Strofele nu trebue analizate cu de-a-mănunt1tl Se vor găsi
mai curent, de atitudine umoristică. Atunci cănd şi-a început banalităţi: zări • pline de farmec •, lună • ca o Crunte de poet •,
Coşbuc, ln ţară, a(:tÎVitatca poetici prin reviste, anecdota şi şi ln genere o mare sărăcie de cotoare. Dar durata evenimen-
monologul erau genuri foarte cultivate de publicaţiile literare. tului astronomic este lmplinită printr' un numAr exact de
De altfel şi anecdoticul vesel are la Coşbuc aceeaşi provenienţă s trofe. sugerând prin diversitatea sonului fnvl\tirea limbilor
germnnll.. Urmând pe marii romantici (Schiller, \Vieland, von l>c carlra11 :
Chamisso). romanticii târzii fac o poczlo cu anecdotă, para- Zările <le tor1nee J>llnc.
bolicll, surcaatică, tns.'I 1n linii mari epice sau cu ţinută lnte· Strdluco•c 111 lun1lnlo;
Jectuall!. Mai mult de<:ât witz-ul romantic trebue să se vadll Sboar:) n_
1lcrle.Jo ·n t11flş
aci o lnrllurirc tardivă a clasicismului francez, a lui La Fon· ŞI din oodrl noopt ca vin•
Pt furiş.
t.ainc din Cont•• tn special. Pc Coşbuc tl tmpinge 1n această
direcţie şi tradiţia populară. El n 'avca lnsă spirit şi mai toote Care <"U povtrl de n1unc:.
aceste anecdote epice sunt greoaie şi flLră sens superior, firi Yin ln~t şi sr~rţdlnd :
·1·unntle s•au•I n1uj!lnd
3(:C8 notl de tnaltă caricatura fantasticll ce face din Du re&Jite
ŞI Oăc.'\11 ' ''" pc lnncA
BarbiH al lui Ad. von Cbamisso o naraţiune lafontainianil. H~ullnd ..
Ciuma ~ uneori dubioasă:
Dela gArl:\ ln 1>Alcnrl desc
• .. . Pentru voi n rost gAleenva'! SgC)m otoş l copili vin:
Dar boierii? • - • Co ~Gndcfll I Satul e do vu1cl plhl i
Noi să ştim? Prin Tlrchlleştl •· funtul nlb nlcnf.' le~e
• Domnul undt·i 'I • - 4 I! •n Suceava ' · Dill clnlln .
• Oar poporul?•-• La Ploe.ştl •· Dar din ce tu ce s•alln;l
• Urace, a;s ta·I de poveste 7 sgomotele ·,, 1at.
~roatl'
~·aţi ascuns prin turn ncvtste' ~iuncitoril s'ou culcat
Linlitea-1 •cum deplln4
Aşa se d.esf!şura convorbirea
dintre regele Sobiesky şi plăC!jii ŞI·• 'noptat
din cetatea Neamtului. Coşbuc cade chiar până la anecdota
ftocul e: 'nvellt l)C vot rr1
distrnctivl: l•r opol ţ c lc-o u murit,
ŞI prin ••tnl adormll
Popa Toader din scrlplurl, J)oar vr'un cAnc 'n son1n 11111\ lalri1.
04 lui Mllru 'n\'d\ălUrl: RD~ Uflt. ..
• i\l'itrc, ş tli cc spune p$nllul I
s~ nu faci tn vlaţn l•
Ceea ce te-ar s upAra
De µ~ar race ·o altul I ' ·

Milru stă ~ s!A gnrullnd,

Oe •I mulle ou sl\ prind.
• Dar mai ştiu eu. cum t l\lla I
Altul d.a l Zici tnţelepl.
O'npoi cu? SA t1'nn1 eu rlrept
SA-nil sârul ne\'Mla? •·
Se cade s.~ recuno~tom că t1CQ"1c naraţiuni parabolice
( P1orl•a lui l?umi, Poet şi critic, O povesl• vesolcl, Dnm111I
iubirii, Cetatea Neam/ului. ele.) s unt superioare tuturor ln ·
cercărilor de acest fel la noi, dovedind o tehnică perfectă ~l
instinct artistic chiar ln momentele de recreaţie. Considerat ••
numai ln a(:Castl! activitate, Coşbuc ar fi doar un continwuor.
cu lnlăLurar<a oricărui cusur tehnic, al lui A1ecsandn şi al
lui »ohntlneanu . Originalitatea lui lnccpe abia cu idilele de
caracter descriptiv tn care s'a văzut o perfocţinare a pastelurilor
a.lecsandriene.
Cu toate acestea şi tn contemplaţi ile de natură Coşbuc
interprotcatl'L izvoare germane. Alecsandri era pictodc, pt1r·
nassian, paatelul coşbucian e monogralic. ln mai toţi poeţii
germani mărunţi (dar şi la Lenau, la Geibcl) se găsesc de
acele poezii care sub numele unui anotimp sau al unui moment
•
din zi strllng toate elementele respective ca intr"o rcca1>ilu·
. '. i
laţJe didactică, tn care grupurile umane, lnconjurate de fauna
şi nora corespunzătoare ocupă centrul. Acestea nu sunt din
acele contemplaţii ale singuratăţii totale, geologice. tn caro
omul devine un simplu detaliu somnolent. Natura aci e gru-
pată pe lndeletniciri omeneşti, e socia.IA, e calendaristică.
Coşbuc pu oe mal 01ult sistem lu aceste poezii, dar e lipsit de
orice interioritate. Nu i s 'ar putea tăglidul lirismul de vreme
ce nici coloarea, nici mi~area narativă nu predomină, dar
avem de a .Iace cu un lirism obiectiv, dacă se poate spunu
astfel, oonstllnd ln solemnitatea ideii de repetiţie a fenomenului.
Tonul e al unui Virgiliu minuţios, flicând programul zilei. Coşbuc lu Tismana cu Rainiro OrUL
 ISTORII\ LITERATURIT ROMANE - 521

Ca un glas d omol de clopot Eu ml-am făcut un C<lntec

SunA codrii mari de brad: Stând s.lngurA 'n Iatac -
Ritmic valurile cod, Eu ml-am f4cut un C<lntec,
Cum so sbate 'n dulce ropot ŞI n·~ fi vrut sft·I lac.
Apa 'n \1Rd. Dar fusul e de vină
C..ăse •nvArtea n1ereu.
Coşbuc avea de fapt sim~ul sublimului cosmic, dar fiind Şi ee·mi cAnta nalr1te
lipsit de putinţa reprezentllrii lui de sus se mulţumea a-l su - CAntam pc urmd cu.
gera tn orariul tarestru. Dar uneori i se lntâmpla sll-i surprindă ln sistemul litaniei intră pentru fata care se interiori-
măreţia direct : zează in criza ei, şi lumea nelnsufieţit'i; roata morii, plopii:

Priveam fArA de. tint.A 'n .sw - Am stat la roata morii,

lotro dlbatlcA splendoare Şi roata umbld des,
Vedeam CeahlAul la Apu" ŞI roata morll ~Anl:1
Departe 'n idrl Albastre dus, C:uvlnte cu 'n\elcs.
Un urla~ c•• fruntea 'n 10•~ Ea cAnUI lnalnte:
De patl ţ!rll noastre pui CAnl şi eu după ea -
ŞI ca o talnA c416toare ~Joraro.şi tace auce
Un nor cu monttle vecin Privind fn onna mea.
Plutea 'ntr'ncest lmtr\s senin
ŞI n'avea aripi •l mal oboare I Şi.am 1ntt$ pe tttalul apei,
ŞI tot vhduhul era plin ln valuri să-ml lngrop
Do cAnte<c drlplto•re- Şi c4ntecul ii-amarul -
Dar a'ncept1t un plop
Să cinic, şi toţi plopll
La Paşli, I n miez1.Z verii, Iarna pe uli/4, celo mai bune C.ăntau duios ln vAnt,
poezii de acest fel tn afarl de Noapte 1/1 vard, continuă a fi ŞI m'am tre•lt d'odntd
monografii ale unor momente din viaţa sntului, cu vii desfă­ C:A pl~n~ şi cu şi cAnl I
şarări de grupuri umane. tn ciuda simplităţii mijloacelor şi a
totalei obiectivităţi, originalitatea lor o vădită; şi fiindcă nu ln cele din urmă jelania la forma unei allcnl\.ri s imbolice
se poate dovedi, inefabilă. Avem lnainte oişte tablouri ca.re la care oamenii privesc uitniţl. Fata tşl strlgA llrlc lostlnctul,
povestesc momentele eterne ale satului ş1 care izolnte in cadrul i.11clicând şi reacţiunile din a.iară, şi topind totu l ln lnvll.rtirea
lor perfect stârnesc acea emoţie de ordin contemplativ pe ca.-c Ltnui cânt erotic universal :
ne·O dă \•echea pictt1ră narfLtivi\ : ŞI-am m<·rs pe lu11cl, dar julnle
O'alunguJ pest" Ionel
Vlne·o babA 'ncct po stradA Cum plăng şi clntA toate I
ln cojocul n1pt al el Şi 'n cra11jt m'am dus atunci -
ŞI lnclns cu slorl de tel Nu-l loc mal bun pe lwnc
Sl!I pe loc ncum al\ vnd~ Do plAns decât ln ert\ng I
ŞI ~• ce-l .. . A11, toale plAng, 11 - salul
Se miră, c'1 eu plăng I. ..
Ca pc-o bufnl\.' o 'nconjoard
Şl ·o petrec cu rhlu cu vttl 1 De.ar sta pe toc maj bine I
Şl se \in de dAns• •cnlu, Ori loc eu sA·mi găsesc
PllnA-1 strAmla ullcloorll Sli pot să pldng eu hohot -
De al•lu. Nici asta nu 'ndrlsnesc I
f.ă mama ml tot ~artA
Şi lata-I supărai,
Specificitatea lui Coşbuc se află ln poez1jle cu sub1ect.e lâ- ŞI 'n ochi.I mei se uitA
răneşti, aproape toate erotice, precum s'a şi observat. Io deo· ·roµ oamenii din sat .
sebi invazia anxietăţii legate de criza puberali, tratatll tntâia
Balada, cu un mccani•m ce include un uşor umor, no lnfă-
oară de Eliade ·Rlldulescu 1n Sbur41<Wt.t o găsim ln felurite com-
ţişeazli criza uotică i1I s tadiul inocentei şirete, bosumflate:
puneri şi pe deosebite trepte. dela jalea inexplic.-..billl pănă la
toana maliţioasă. Caracuristic este el mai toate aceste poezii Sunt eu de vină, mamtl.
sunt oişte monoloage. Sunt ele epice, dramatice ? Propriu zis Sunt eu de vin' acum?
nu . Deşi aspectul de monolog a ajutat mult răspăndirii prin El m'a 'n1Alnll odalA
ln zori de zi pe drum :
declamarea la serbări, fapt cc a dus b o oarecare banalizare Glumind m'a •t.rAns de mGn4.
(de unde un scepticism, nctndreptAţlt, la cel cărora li se vor- Şi ce-l dac! m'a slrAns?
beşte de valoarea lui Coşbuc). lirismul Io forma aceasta obiec- Sunt eu copil~ mică
Să-ml fac din glumă 11ldns?
tivă, există ca un mecanism etern al ingenuităţii umauc ca
E:ra sA-1 las, m.ilicu\tl,
un hieratism al instinctelor. 1' un lirism reprezentabil, o poezie Cu ~luma, şi si\ tac,
teatrală, aşa cum există un teatru de poezie. Mişcarea nu este Er.i sll VP obrainlc.
exterioarll, epică, simbolizând acte de voinţă, ci interioară. Ori ce era s4 rac?
Gberea a vătui aci • psihologie•. ca şi cănd poezia s'ar bizui Şi tot pcmine, biato
pe analiză, nu in•ă fără un punct do plecare jusL Dar propriu Şi vină şiponos I
zis nu din observaţie ieso poezia, ci di n lnstlnctnl erotic ele- Eram chemaţi la nuntă
Şi n'avca1n brAu rrumo ş 1
mentar al unui poet care a rămas simplu, generic tn simţire. Că n'al volt s ă - ml cumperi,
Desfăşurarea sentimentului e rituală, ea ln dansurllo barbare. Dar el mi-n cump~raL
aci lita.nică , aci simetrici\. Poeziile acestea lără cotoare tn- Şi ce·I un brAu? Şi 'n urn1A
cântă tocmai prin spectaculosul !olk.loric, c:i o apariţie de E u nici nu l-am rugat.
&11 să merg Io nuntA
tinere ţărănci ardeleno cu buciume, sau de zornăitori călu­ C• cel din neam sArac,
şari. Fata cuprinsă de lnl:âiele semne ale iubirii tncepe auto- Să nu do r4s ln lume?
matic o jelanie monologică (corespunzătoare liricei doine) : Ori ce ero sll fac?
622 - MICUL ROMANTISM PROVINCIAL ŞI HUSTJC

Vdtiloasele cântă criza erotică la flăcău, unde e mai vio· Coşbuc e foarte adesea un ?\{arivaux rustic, zugrăvit.or
lentă . .Băiatul a fugit dela nunta lui pe vreme de iarnă şi s'a plin de răbdare a complicatei sâcaeli erot ice:
dus prin frig, nemulţumit de mireasă, la o văduvă cu care
Al răsărit ea din pămllnt ­
se iubise. Dar trecând prin apă a răcit şi a murit. Asta e anec· Ei, Doam.ne srt\J1t.
dotă. lnsă cu tot elementul obfoctiv poezia rămâne tn Iun· Iţ i 10unt nevastă, soră- ţi sânl,
dament liricii. Mama e aceea care face monologul cu acea
Oe nu mă laşi din ochi nlereu ?
dispoziţie jălalnică şi vorbăreaţă a ţăranilor. l'Y!onologul e un Nu pot şi eu
bocet sistematizat, tn care intră eresuri şi explicaţii fantastice, Sâ ml 'ntAlnesc cu cine vreu ?
tntr'un limbaj naiv, misterios : •
• Să n,_ai, Catr'lno, :r.i de rău I •
Să ne !crească Dumnezeu
Şi-audll·ne din cer cuvi\ntul I Ea tac•.
Ml l-a 'nghlţit acu pământul, • Ci, iac~ naiba. de 1>Arăt1,
Şi-atâta om aveam şi eul
l1i-l puse focu 'n drt1m\1l t:\11 : •.
Ml l-am lntors tn pat eu mâna, Ea tac<-.
Şi-am fost la, babe şi la vraci
Oe-loc o vorbă I Se preface.
De~luc, de loc, de co ctc.-Joc1
Şi-am dat şi milă de săracl -
Şi mi-a murit la săptamdna I
Că-i place
Şi vrea de el sA-şi bată joc.
Şi-aşa deodată l-au cuprins
Călduri - c'a .fost şi cald lu cosă Din nefericire rusticitatea degenerează câteodată ln vul-
El a leşit de dupil masă garitate. O femeie zăpăcit.'\ de dn1goste ( Ps ldngă boi ) sparge
lmbajora.t de \'in şi-aprins în grabă un geam şi calcă cu piciorul tntr'un cuiu. Cea mai
Şi pilnă &li bilgăm de s-.amil.
bună compunere de acest soht este Dragoste tnvrăjbită, puţin
VAntoasele-şi făcură rost -
cunoscută din cauză că, lungă, nu se poate declama. E un
ŞI dacii nu ştiu eu ce-a fost
At11ncl eu nu ştiu cum. mA c;Jtlrună , wl de poemă erotică tratând cearta Intre lndrăgostiţi în pla-
nuri eontraStante. Limba e verde, ţărănească, aproape arghe-
ln curte el de vorb'a stat
Cu doi !Hicăi. ŞI vezi 1\e-odată ziană, tonul e solemn, cum se cuvine unui eveniment de ro-
Aşa din vorbă ru;ezat.â taţie eternă, cu o atmosferă roşiatică, apocaliptică, amintind
('~mu eu glasul lnfundat; Sburălcrul lu i Eliadc :
Apo! cu mllnl.le-amândouă
Şi·• rupt c.'lmaşa do pe el - Fata sta la poartă, mf·sa la. prllaz-
Flăcl\il spun, dar nu la lei ; Nu ştiu ce~avea fatn, cA·i era necaz
Dar drept e, cum v:l spun e t1 voufl. umbla de colo pilnA colo beatll.
ŞI
O vedea şi mă·sa, că e supărată
Că vAjâla vârtej de eâ.n t. ŞI cA·l joacă 'n lacriml ochii arşi de loc,
Pe e;înd vorbeau : plecase r~ul I O vedea prtn casă că se 'nvdrte 'n loc;
Şi unele 'nghlţind fllleăul Prinde 'n mAni uu lucru numai ca $fi·l prindă,
L-au ridicat de pe pămAnt. lese 'n tindă, inf.ră , iarăşi lese 'n tind.A
Şi se făcu ' 11 vilt.<lub roşeaţ..~
Şi frământă casa cu 11imic, uşa.
Ca 'ntr'un pahar de sânge.-umplul Ier-I c§.t a fost 7.iuă •1u s'astAmpăra
8Aiatul meu era pierdut, Nici cAţl baţi tn palme, şi-alerga silhue,
CAnd s'a mal .limpezit. de ceaţ.ă I O trudea vreo taină şi -ar fi vrut s'o spue
Şi de mult~ trudă. n 'a vorbit de loc
Sunt unele poezii ou structura tot drama.tic.\, adevărate Şi prin somn tt1tr't1r1n a vorbit c u şoapte .
mioi acte reprezentabile. Aci hârjonirea erotică, toanele. ciuda, Astă dimineaţă <'• •rulat de noapte
dorinţa sunt exprimate prin gesturi şi prin dialoguri. Iată Ş I- a tors două fuse plină s'au· sculat
Ceilal ţi al casei. Şl-avea plânsă la\a.
o scenă mută. Mama a eşit afară cu fata care are un necaz N'a vrut să m:.'inânce. Toată dil'nir1eatlţ
din dragoste. E vremea mesei şi tatăl , om cu scaun la ca p. c N'a vorbit 11ici rlouA, lnr când n '11ccpul
nedumerit de -purtările femeieşti, prea ciudate pentru el: Mă-sa cu ocara, rat a s'a fllcut
Albi\. şi-apoi verde şi -;l u_mplut de IAr\i\
Bărbatul, singur ln bordei, Lnvi\ele vetrei. • Bine, !A, da.r, ce-i? •
S'a pomenit aşa ca 'mplns A luat fn lltmă cusăt ura ei
Cu gl\ndul la femei. Cea cu flori - ellrnaşă, soare de frumoasi\ -
Şi se ciudea ce-l asta Jarll? Si s'a dus ln pragul Undei. ca s~ coasi\
Ş! dup'o vreme l-a cuprins Dup' un eeas de vreme, mamă-sa venind
NeastAmpllrul eu dinadins: Nu ştiu cc să - i spue, s'a crucit privind
Nebune sAnt? Ori, ce le-oa prins Cusătura fetei : •Nu vezi cA se pierde?
Oe stau a~a 11e-afarA? Unde-ar fi cu galben, al cusut cu verde "
l~bindu-şi pânea 'nvllorat, După expoziţia cazului, făcută lntr'un stil ln care intră şi
Bătu cu eludă din picior
Şi
repede-a plecat. o uşoară nuanţă antonpanneseă, vine tabloul seral eliadesc,
S'a poticnit de-un lemn ln tindă solemn , apăsător ca o molimă:
ŞI-şi mal lăcu mâniei zor.
Dar unde-or fl? Oe joc ll·e dor·1 Se 'nserase bine. Turmele treci\nd
Pe unde~Q fi1 de ·mnjca lor, Zăngăneau vr'un clopot, şi veneau pe rând
Ce h oră au s!I 'ntlndă I Dela c!mp. Amurgul !negrise zarea.
$'auzea 'o departe t renturat cdntarea
Dat c..'\nd aj\1nsc la prilaz lluciumu.lul jalnic, ea un psalm ln vânt.
A s.tat nău c, ş i un sloiu pa.r ea ŞI plângea Simina şi privea 'n pământ
CA-I trece peste-obra•. Şi·şl vedea viaţa toatA pustiită
Vedea 'n nApraznlca-1 mirare Ointr'o vorbă numai I Se simţea •lllbitd
Cum 1ma pe-alta se ţ.inea Ca d'un veac de boal!l.
la braţe strAns şi nu„i -v enea
RAsulletul, ·r.ă le-aur.ea Iar se;ua, dispoziţia romantică găseşte, fără a se abate
l'IAng!lnd ca la 'ngropare I deloc dela stilul aspru ţărănesc, admirabile suavităţi:
 ISTORIA L l:rF.:RATUR ll ROMANE - 523

Se pornise vllntul prin cireş, şi lloarea S'adunl cerc şi iar se •r1ti n ~

A'roceput să ning~ şlşăind domol, Şi bat pământul tropotind
Şi ~dea pe pieptul şi pe braţul gol ln tact uşor .
Al Siminii, stându·i al bă ''! poala rochii.
Doull trei nori poale au. ajuns ln ochii •
Câl)clt1i, şl'n 11rmA ca.nete a 'nceput fQr cAnd a lost Io 'nmormA.ntal
Milrilind s~ mişte capul. Toţi morţii parcă 'S'au sculal
SA·şi plângA pe. ortacul tor,
Aşa era de mult popor
Celebrele balade Nu11ta Zamfirei şi Moar~a lui Fulger Venit să plAngă pe.un !celor
sunt numai superficial epice. E le corespund, cu o tehnică De lmpllrall
nouă, poemelor Căli11 şi Strigoii a le lui Eminescu, sunt adică
reprezen_tări ale nunţii şi înn1ormântării, a două ceremonii
Şl popi, şi rag. c.'idelnllând
Ceteau ecte11ji de con1âod -
capitale clin societatea umană. Coşbuc a re •filosofia• lui. Şi clopote, ·ŞI plAns şi vaiu
e,xprimată şi lntr'o paveste veselă, şi care este absenţa oricărei Şi·oşte11ii 'n şir, ş1 p a~ de cai
filosofii dialectice, supunerea tmpreuoă cu poporul la datinele Şi sfetnici şi le(Jori de craiu
Ş i nai de rând.
ce simbolizează impenetrabilitatea misterului. E~te o gân-
dire sănlito;isă in orice car., pe care poetul are tactul de a n'u
.Şiclopotele 'n limba lor
desfăşura discursiv ci de a o lnscena ln ritualul celor două Plângeau cu glns tânguitor;
eveniniente. Şi lntr'o baladă şi intr'alta atmosfera este fabu- ŞI-adânc din bubuitul trnnt
loasă, ca şi la. Entinescu, ca spre a sugera universalitatea k~ Al bulgărilo r do pământ
nomenelor, dar ţinuta g rupurilor, vorbirea lor e ţărăneasc<\. Vorbea u11 glas, un cAntcc s(Ant
Ş I 'nă l \Mor: ·
ln legănarea mulţimilor, ln trecerea mecanică dela o atitudine
la alta, dela desnădejdea cu ~ete la p lâ nsul tnfnndal şi plata • Nu cerceta nceste legi;
resemnare, ln toată această demonstraţie de ceason1ic arha1.c Că eşti nebun, când le 'nţelcAI !
care merge. exterior şi interior, inexorabil stă vraja acestor Dia codru rupi n rlimuren.
poeme a l căror sens ultim liric este: inutilitatea reacţiunilor Ce-i pasă codruluJ de ea:
Ce-l pasă unei lumi tntrel!i
personale în fata rotaţiei lumii. Strofele ingenioase, frazble Oe moartea mea I •
apăsate şi sentenţioase slujesc de mmune scopului:
Coşbuc este nu numai u1l desflvârşit
tehnici.aJ1, dar nu
Şi 'n vremea r.ât s'au cununat ra.re ori şi un poet mare, proft1nd uriginal, t11i vizio11ar al miş­
S'a '11tins poporul adur1at cărilor sufleteşti sempiteme cu un accent ardelean numai-
SA. joace 'n drum după tilinci :
Feciorii la zece fete, cinci, decât evident, inimitabil şi tocmai pentru aceea aşa de des
Cu sdrăngllncii la opinci imitat. El a izbutit, ca şi Eminescu de altfel, să facă poe1.ie
Cn '11 port de sat. înaltă care să fie sau măcar să pară pricepută poporului şi
~ă educe astfel la marele lirism o categorie de oameni străini
Trei paşi ta stAnga linişor în chip obişnuit de litcrat1tră.
Şi alţi trei paşi la dreapta lor;
Se prind de m~nJ şi se desprind, Proza lui Coşbuc reprezenta tă prin scrieri comandate de
popular.fr.are, Pov~stea u11ei tQroans de oţel, Războiul nostru
pcritn< nealdrnarc povestit pe înţelesul tuturor nu poate inte-
r cSa pe intelectual. Se face aci politică s u bţ.ire şi strategie ln
stil de unchiaş sfătos: o generalul era om cu capJI a mână•:
• după ce s'a ridicat cu toată puterea sa Osman-paşa din Vidin
şi s'a asvârlit ln d runml ruşilor, arc11şul a tnceput să cfwte
pe altă coardă•; Ţar11l •scrise generalilor săi, straşnică scri-
soare. că ori să-i ia câ.t de curllnd Plevna, ori li bagă pe toţi
în răcori•; nici • Os1nan nu stete cu mâinile în şolduri•; • Ruşii
nu, şi n u " Metoda are hazu l ei, însă rămâne oricum neserioasă.
Tot11şi anume pagini au humor ul lor quasi-cronicăresc:

• Oe cum au Intrat Ruşii ln TnrA şi până cc-au trecut J)unărea­

n:iai nlull de-o lu11ă - noi le-am da·t de toa_te şi ·i ·arr1 ajutat tr1 toate
chipurile. Orwnurile de !ier erau po n1Ancle lor, sll-şl care bagajul ;
de ne-au cerut făină pe)itru oaste. (ăin~ Je-an·1 dat, de ne-au cerut
f!ln pentru cai, Je-am dat rân. Le-am ajt1Lat să..şi care lemnele pc:n-
tru podul de peste Dunăre, nm bătul cu tunurile malul tur~c al
rAulul, ca să poat.~ trece dincolo. Dar ce n'am !Acut pentru el I. . ,
• lor cllnd a venil Tarul în Ploeştl, Mareic Duce l-a fli.cut un
raporl despre starea oştllor. Intr'acel 1'1lporl, lung cât o zi de post,
se vorbea de câte tn soare şi'n tună, dar de: noi nicio vorbă I Nu
pomet1ea nici cu o 5Jovă inâcar despre ajutorul nostl;'U, d.esprc periren
tn tit.re 11e-arn asvârlit pentru ei. Ba, să nu mint, pomenea ţntr'un_
singur loc despre \ara noa.stră, şi zicea c.1 e o ţară nemernicii şi că
drumurile. noastre de rter sAnt Ucllloase.
• Şi de aceea, Ino.iute de a lntra ln ţarii la noi ca ~li treacă ln
'furcla, noi am făcut un legământ cu el. Anume, s~ lscălcascA po hâr·
tic cil se vor purla cinstit ln ţară la noi, şi că la plecarea lor lnd.ărăt
1111 vor lua nln1ic di11 ce-.J al nostru . ..
• Ruşii au puş 1nAnlle J>e p1ept. şi-t\U .zis: • f'ereascll Dumnezeu t
Cum sil vă lullm no'I o parte din \ară, că doară 110! pentru voi Românii
11e batent. Ol1l1potrivă nvern să vă dAm câte de toate •-şi -au
G. Coşbuc. de Jser. lsc-ăllt •.
624 - MICUL ROMANTISM PROVINCIAL ŞI RUSTIC

ALŢI SCRIITORI INTRE tSgo-1900. § Lipsa d e sânge e caracteristicl poeiillor idilice ale lui
§ Intre 18go fi 1900, dând la o parte câteva publicaţii Artur Stavri. Câte o perspectivi campestri !n ton alb, gri·
de seamă, revistele sunt oişte adevărate osuarii şi oricât s'ar gorescian
lnceiea să se reabilitezo această producţie ea recade tn sicriul E strllvezlu ea de sanr
ei p utred. Ceea ce izbefte e nu mediocritatea, fenomenul fiind Seninul cer do dimineaţă -
fatal. ci lipsa de suficiont nivel artistic. Autorii sunt puţini Si·I mlr0> slab de trondanr
şî amatori şi nu izbutesc să creeze acele cercuri de poeţi mi· De farbA ooapta. de fAneat~.
nori şi de cenacle subdivizionare din care tntr'o literatură Se ' nal!JI aburii dln fes;
bogat! •e poate &<:nate material excelent pentru antologii. Prin ce.Aţa lor vezl 1Jealurl ~urc -
§ In Conuo•lriri literare, .l n Colionna lui Traian, la !.ile>a· Şi nouri albi prin ro1t1uri 1es
torni şi 'n cele din urmă ln Revista >101'4, Veronica Miclo (1850- Şi cad tn pl\lcurl la pAdure.

1889) publică din câncl ln când poezii patetice fără intimitate câte o viziune cinegetică
şi mai ales cminescic11e:
Puge cA1>rloarR '11 frunlr, •.•
Nu·tl mal tulbura glndirea cu nimicurile·ace•te ..• t...ilălnd, de-·n\•Ul1r1n \•ln
!'u şUt t.u cil, de c.And lumea, dragoste:\ e o pOVt'Alc ? C:~nll •• de-apron1>•·0 \ln,
Dt~ auzi a ucea oarA, dulce-ţi sonli tn ureche: Ea l4ng· i1.n pnrAu de nll11atc
TI se pare cA e noul, d~ Jtll că este vtche. S'a oprit pu\fn,
§ Ve1"8Urile lui Ch. din l'>loldova (Gb. Kembach : 1859- vagi năzulnţi haiduceşti
1909) stârniră entuziasmul lui Hasdeu şi al Iul Vlahuţă. Ames·
tec idilic de Alecsandri formula Rodica. de Heîne espagnolist Pe JX>t.e<"• din pfidure
Urc tncel portal de rol
m tradiţia poeziei sentimentale şi epigramatice M. Cug.l er.
Şerbănescu, ele sunt un soiu de anacreontice, glumind cu emoţie •
conţinută ln jurul d.r agostci, cu o absenţă totală de poezie, ~·am nici ral .. . C:dncl 11c •n11.1resoarn
lntunericul de lol
tn acest mod dulceag convenţional: Printre caii de pc-olnr~
~1crg cu r1nsul t1ţl1rc l -
CAnd \lgAncuşa cu ochl de mure Şi când nm băgat de scnrn:1
rn t.ort &e '11tonrce dcl:ţ pădure, Care--1 n1nl cu fot ~i1 sl>onrc.1.
Ouc.\nd coll\a pllnll de rra~i.
Binişor mii pice •l• ·I •col
Mn ull. la dAnsa fl·ml zic 1n mine : Piedica clela plclonre,
lml plac fi ltagll - simţcsc prea bine - Mâna l·o lnflg ln coam~
Şi m'arunc pe ci.
Murele l111A, ml·• mult mai dragi.

Notorietatea versificatorului se datoreşte probabil roman\ei cam astea sunt notele acestei lirici diafane ce se înrudeşte cu
muzicale, clei generaţiile mai veehi au cântat suspinând Fti•nt poetia lui Duiliu Zamfirescu prin aerul de •fericire•.
d04ttnU!: § loan S. ~eniţeseu a avut o notorietate extraordinară
CAnd e.ram copii, odată. prin Pui de lei • poesii eroice şi nationalc o, răspândite prin
MII de s~rutlri mi-a dat; mijlocirea ariilor vitejeşti, ln şcoli. Cine n'a cântat sau n'a
Aatlzl nu--n1I mal dă niciuna: declama!
Ea· I remele, - eu bărbat.
Rroi au fost, eroi A\lnl fnc:l,
ŞI-or n, tn ntnmul romAnesc.
Căci rup\I sunt cn din tnro slAnc!l
RomAnll ori -şi unde cresc.
•
Pe·O larRil şi frumoasA ·volo
Ml •• ' nlAlnlrA, lntA '11 r.ale,
Un d oroban\ şi e un uncheş
Plecat de ani, nlhll şi pleş.
- l)e und• vil volnicule?
- Vin dela Plnvnn, moşule.
- Dar pc Io Plevna CC· •ll fdcut 1
- Cu Tlirdl tort nc·•m bAlut.
•
Acolo unde'< nal\I stejari
Şi cAt stejorll, nnlţl lml cresc
l'lilcili cu piepturile lar!,
Ce moartea 'n fa\A o prlves<"'.
•
r.a Sarmis~ettti:n stA n1~11drut l)cccbHI
Ce-a lrănt p<>1>oare multe de Jo• 11 de pc cal ?

Ncniţescu utiliza pe Alcc~fl.ndri, coinbinându· I cu Bolin·

tineanu şi chiar cu Eminescu, lnsll cu această tmprejurarc
că descria războiul dela 1877 la fata locului. Patriotismul lui
este tnflăcărat. mişcător, şi pierderea Basarabiei li lasă ne·
mlngâiat :
Artur StaYTI, deputat ln 1907- 191 I. Soro TlsA, cc mal faci?
B. A. li. Ftatt, Nlitre., dau haracJ.
 LSTOR!A 1..ITERATURI! ROMĂNE - b26

Are chiar viziunea unei vind.i cte: De notat că N. Ţine, istoric literar, autor dramatic şi poet,
Lraduce 111 Rtui$la no1<ă două poeme de Eug~nc Manuel : Rochi/a
T...,I rtlbo!t pAn' la Vldln şi Poelul ca/etielekw. Traducător fecund, Haralamb Lecca a
Eu . . . voi !nvlnge la Kttmlin I
scris !n acela,<â timp şi teatru reprezentat eu succes. (Casta
lnsă lipsa de talent este totală. Omul fin, care !!!cuse ln Diua, Suf>retn4 /or(4, C6iHii etc.), flrl a avea vreun merit ex·
Germania o teză despre Spinoza (DU A/feeu11lehr1 Sf'Îlloza's) cep\ional Teatrul său e social şi prefera lnscenările de mare
şi care putea cunoaşte poezia unui Kamcr, scria naivităti gală, cu multă figuratie. ln C6inii se studiuă plaga intrigan-
de acestea : ţilor adulatori care trăesc de pe urmele unui om poUtic, de-
!ăimâm.lu-1 când e tn declin. Construcţia şi creaţia de oameni
Sunt tunor, fi port Io suflet sunt superficiale, nu se poate nega totuşi o auume rutină
Drag Iubirea iărll mele
t.eatrală. In j 1u;ă/orii de cărţi, Pilip Van ta, cartofor incă onest,
Co • rnAndră şi aleasd
Cn luceAIAru 'ntre stele. iubit de nevastă, producând 11ufcricirea familiei sale, are neno·
rocul de a transmite Jiu lui viţiul său. Jnsl fiul e necinstit şi
ce trezesc o dulce vesoUo. lipsit d" pictate lilială şi tatlll e nevoit sll-1 i.mpuşte. Inchelere
Ioan S. NenlţCS(lu era fiul lui Ştefan Vasiliu manufacturier dramatică., prea multe amănunte din viaţa de club, pUctisi·
din Galaţi şi al 'E lisabetei lui Zaharia Ioan, se născuse 111 toare pentru neiniţiaţi. S11pre111a /ur/ă ne prezintă drama
Galaţi la 11 Aprilie 1854, absolvise acolo şcoala comercială Zoei, duşmănită de lata ci vitregii, Sylvia, părăsită de amantul
• Alcxa.n dru Ioan I • de sub direcţia lui L . l'oussaint şi se său, ministrul Alexandru, îndoliată de moartea altei filee,
lnscria ca audient la Facultatea de Litere din laşi tn Oe · J\ina, ca tnsăşi apoi pironit! d~ un alac de paralizie tntr'un
wmvric 1875. El fu prefect de Tulcea detestat de socialişti Cotohu rulant. Şi totuşi are • suprema lorţ! • de a ou se sinu-
pc care-i vâna ca nihilişti. Muri tn t9cu. cide. Conversaţia urmead ln vlnt şi prea •distinsă•. Ca>1cer
§ ~imic nu se poate alege din poezia şi proza sociali:.,nt~ la ,„„„,;, piesă disgr-..ţ1oasă ln litiu este nu mai puţin şi in
a lui Ion Gorun (Aleltand.r u Hod~) ales redactor la l'iffl(11 conţinutul ei cosmopolit. • Ca11ccrul societăţi1 • e un şantajist
printr'un concurs cu mai multe probe, şi nici din literatura Grassant. care fa.c;cineazâ o femeJe fn vlrstA şi o supune unor
Constanţei Hodoş, colaboratoare tot acolo. Ion Gorun aduce
tn.nuvelele lui t lumc necăjită •, mai de grabă oameni frământa li
de dramele comune a le vieţii, pasionale în primul dind, lnsă
aleşi din clasaooa mai umilă; mici slujbaşi, cârciumari. Un găzar
lntâlne~te pc Lina lui cu un birjar iar Lina tl tntlunpină aşa:
• - Ce vrei roii., ha? Vii să-mi strici cheful mie I Mie, mll?
Ştii tu cine sunt cu, mă? Te fac ciulama, mă I t. Proza Con·
stanţei Hodoş e o jurnalistică curentă cu problemat1c4 socialii Ratl u O. Rosetti
ca la Sofia Nldejde. M arlirii, roman şters, ar romanţa laptele
ascendenţilor scriitoarei (fiică a lui Constantin Taloş) la r848.
Poezjile lui Scarlat Orăscu, V. Cosmovici, poet şi desenawr,
Ştefan Cruceaou, Dem . Moldoveanu, V. Bilciureacu, Ludovic
Dauş, colaboratori al Revistei noui se confundă prin lipsl de
orice personalitate.
§ .lu Revista noiui publica ver.iuri, după ce colabora.oe şi
la Liti:ralorul, '"' · G. Rădulescu-Niger tngrozitor romancier

Păcate
populnr mai t.'lrziu, acum cronicar vulgar cu pretenţii mus·
setiene :
D• idptl\mdnl do 7.lle, al Verei riu, Cuptor
PG.rea că-fi 11Arăstse Iubitul Vâtl-cu-Dor,
ŞI, tnollpsll şi ddnsul d•·• omului natură
Pe in Ptedeal pleca.<e tn vll•giaturA.

§ Haşdeu , om !Ară
ulciun gust literar, mai primea şi pc
Baralamb G. 1-ca (1873-1920). Acesta cel puţin reprezenta
o şcoală, pe aceea a lui Coppee şi a lui Eug~e ?tfunuel, in·
terpretaţi odios. I H spital c o lungă trivialitate de un rea-
lism hâd :
ln oala lunl(O, la perete, pe dolll rAnduri nestdrşlle,
Se '1111r4 paturile albe din ce ln ce mal îndesii.o
E cald tn aer, o clldun greoaie, acrii, mirosind
A rorp bolnav plln de sudoare, a răsunare de n1ur·intl,
A sUrv, 1. vJer1nl. a carne crud.ă, a rAn1 v~r5ftnd
tn jur ml01me.
Am„lecnle cu duhoarea leşind dJn calde c11l•J>ln>me.

După evocarc11 spitalului, c rândul fireşte a l cimitirului:

Cnvourl de vechiu clmllir

Cu umbre ~J morţi !nţesate,
Cu hdrcl tl schelele iucate.
ln care 1trlgolul strilbate
CAlcAnd pe cada.-rele 'n şir. Copertă de epocii o unei upert a lui Radu D. RoseUL
626 - MICUi . ROMANTISM PROVINCIAL ŞI RUSTIC

Teatrul lui Radu D . Rosetti e social. Ionel Tipescu se logo-

deşte cu Florica Evici iar guvernanta a.cesteia Bianca cu stu-
dentul Şerban Vo.işcl. Ana, mama fetei, se lmpotriveşte. Atunci
se vede că Ana a avut reia.ţii cu Ionel iar Gheorghe Evici, tatll.l,
cu Bianca guvernanta. Aceasta e intriga din Ptit;at1, piesă tn
3 a.etc.
§ Anecdota s'a bucurat !n epoca aceasta de o favoare
cgalll cu a.ceea pe care o pierduse fabula. Anecdotistul ofi·
cial elite Th. D. Speranţia, autor de monologuri, anecdote
•piperate •, • tmpănate •, • botezate" de piese de teatru şi
romane. Afară de anecdote tot ce a scris e pur şi simplu cc>-
piUlresc. Nici anecdotele, deşi tnveselitoare, o'au artă şi fac un
abuz de vorbe ce nu e de loc ln spiritul românesc. Cea mai
bună ar fi poate Solomon '"'IJ"resc, de fapt un monolog,
c11 i•toria Ungurului care judecii păduchele şi purecele şi p une
1;1 loc pe cel diatAiu fiindcă n'a fugit:
Nu I Ved I Negru osie hoţul,
Dumnealui muşcat la mine;
ŞI fllRit acum, rutine I
Alt>n. \•ezi, el fost cinstit;
Np·I ruşine, nu·I lul(IL
C:And cinstit tu albo cito
Nu rac eu la voi nlmlcll.
Hal napol la gdt arolo;
Şede culcat. nu-l fost fri"'1.
P. Oultu. prof. la Soc. p. fnvA\ălura poporului
romiln 1904- 1905. § Ptit;aJti şi Lttemta Ţiganilor, bune scrieri pentru popor,
JJ. A. li. s unt foarte răspândite şi azi.
Autorul lor P. Dulfu a scris şi poc7.ii lilosofice şi a tradu.s
l/lg1nia rn At1lida şi l/igu1ia !11 Taurida după Euripid. Se
mari exacţiuni de bani. până ce fiul ei, Alexandni, lmpuşci. vede că. ardelean, se gândea să tnfăptuiască epopeea naţio­
pe excroc. nală de care vorbea Coşbuc.
§ I.a Vi~fa colaborează şi fecu ndul Radu O . Rose~tl.
care cultivă şi el maniera lui Fr. Coppee. El face poezii •sin· DIMITRIE TELEOR.
cere>. propriu zis sentimentele şi mB.i ales irnprovizate. Cu Cu mult deasupra. acestui nivel .,,;te Dimitrî~ Constanti-
Radu D. Rosetti se inaugureazll. la noi o poezie diletnntistă nescu-Teleorman zis O. Teleor (185S-1920), risipii.or de• mof-
do tribuna.le şi bru'ou. constând ln dueluri de epigrame, lu turi '• de schiţe umoristice şi poe.1.ii ln vârful peniţii. N'a fost
madrigaluri şi roman1e tremola.te : luat niciodată tn serios. Scosese lncă de tânăr împreună cu A .
Draghicescu o foaie literară şi ştiinţifică Acera ro1111i116 (1875).
Duduit, nm v~zut odatl
Un lei de pA&l!.ri minunate, Colabora la l. iteratontl, la Viea/a, şi chiar la Vieu(a 110114 şi la
Căror le 7Jc lnstparablll, Flatdra, mai târziu. E un autor plin de graţie şi ceoa ce se
C.~cl mor cAnd sunt deaper<chlnte. chinmă un fantezist. Poeziile lui •unt lncărcalo de e moţie
• <lis.:1ctă, fragile castele de cărţi de joc risipite printr'un gest
Coarda 'nllnsă pe vioaro. maliţios al măinii, ca această profesie de infidelitate:
\ 'ars.A note ce 'nfiovl;
lns!l ori ,1 cAt s'avA.nU Oe t."e 11u pot. să rei11cep da capo
Cln<l •• udA nu mel cO.nt~. Vie•\• mea trAită·atill
de prnsl I
Copllllrle fAr' de mftng41cre.
Coardn Inimei ce-ţi plAnge Şi Unere\o flirli niciun rost ...
Doru ·n lncrime de 1l\1a$[c,
Do c~o u1i 1 mai mt1Jt s'nvAntll Ce bine-ar fl sA 'nllnerlm d'odală
ŞI-atunci fi mal bine clnt.A I ŞI eu şi tu, copilA cu °"hi gal~I. .
Ei. n-'aş mai fi timid ca 'n alle v ren1url.
Pe de altă parte e continuată nostalgia lui Trainn Deme· Tl·llf s4ruta obrajii mol JI oacheşi.
trescu lntr'un fel de meditaţii voit fan1iliare, nu lipsite de uu O~I e~tl foarte mQntlril 11 'n\eleaptn.
anume simţ al neantului pentni a.lbumuri : O~I eşti fntA blA11dt\. cu ochi verzi
VfcJun. \l - aş 1Juf1c ·n lainl'.l gAndur'i relt'
AIAturl de .R embrandt, la Luvru 'l'e-aş lnşeln, copila. . - •A mli ettd I
E un tablou neiscjjjt.
Ce r<prezlnlA o fecioari .\lteorl poe2ia se bizue pe o unagÎlle centrală (Teleor e
FrumoasA de ne 'nchlpulL u11 rnetaforlst inventiv):
Oe cAte ori mă duc l>•·acolo <:op:1cul J(ros. d'o Stala Atlt.
Şi vnd 1n1îl\lmea sdunntA, <:u 11o<turl n1arj ca chip de on1,
Cum •l4 şi-admiră tn t Acere Uro11iat Ici colo de muşcl1i verde.
f'ecloaro a.at.o mi·nunatJ, i\fl_ţ\t.rlos ca şi un gno1n,

Eu mO l(llndesc la bietul pictor ln curtea casei, sta tn mlJl0<·

Şi la Iubita lui, pierduµ lnflpl ndAnc cu ridiiclni
Do mult tn valurile vreme!, Cc se 'ntlndeau tn dep!'lrlnrc
ŞI •dmlra\I necunoscuţ.l. ·i'reclnd tu c urte la vecini.
 ISTORIA LITERATURII ROMÂNE - r>27

ln a Iru n•lfuluI tArle

Razi de .-oare nu clica,
C4nd vr'o lurtunl-1 clta oeartA.
ln hohote. se scutura.

li luam l n braţe pe d'o parte,

Iar pe de alta ~ mea;
Ne allngeam la vArf de degel ...
Copacu-aUit de wos era . • .

Din clteva note banale (un zmeu rupt lntr'un pom, o fiaş­
oetă, un lll.trat) poetul creionează o micll poezie de atmoefera,
prevestire a liricei do plictis provincial:
Sonrelo 1>oleleşte
De sus şi pAnA jos
C'un zAmbcl galben totul,
C'un iAmbet d'olllcos . . .
Gutuiul din llfAdlnJ
Mal are vr'o trei foi,
SalcGmll fi caifli
Sunt ruginiţi 11 gol.

Un zmeu tn trei speteze

Se JugAn4 'nlt'wi pom;
Pe ullţl, Ici fi colo,
Se vede cl~un om.

Un aunet de aaşneU
S'aude tot mal tare
Ş'un cGntec U rAspunde
UtrAnd tn depărtare ...
Inainte de TopArceanu şi cu mai mult umor plastic decât D. Telcor.
Caragiale flcuso parodii, ca graţioasa 1dilă, paralelii a Lucea·
1ărului tn lumea felidel<ir, ou excelente imagini şi cu o nepre· 111 balnA albA, scu11\rnl, I.le n1AlasA,
văzută poantă filologicll: Păşeşte 'occt pe neumblate drumuri;
ln aer trupul lui, din treaCllt, lasA
• - Te las 14 vii acUea sus, Ameţitoare, lubrice parfumuri • .•
Pe •cilrl Imaginare,
Ca s4 cAnllm, pre.cam ai zis, Ca 'n bale caldA fade tl viseată
ŞI 'noelinel tl tare. GAndfnd la dogme, dlseuttnd vreo schismll.
Şi-ar da credln\a lui p'o amoreazli;
Oa.r, ca la nimeni n"o s:1 spui Şi-ar da iubita lui 1:.entru""° sofismll.
ca voie-acum tµ dau
SI te apropii pAn' alei, Priveşle ' 11 sus şl '1t Jos a mlrii sp11me.
AngaJement ţ.Hen .. . Ar vrea sli rie·avut, ai\ rie 1no.re;
- •Ml-aul•. Oltează adânc cA n'aro 'n astA lume
De cAt o conştlln\d de vAn••re.
Şi tot astfel nebllgat fn seamă
de nimeni, scrie o poede
rafinată de un paroassianism moderat, evocând lristeţa lui l·e ml şcilton r efircn cn nisipul,
Ovidiu la Tomi : li tln cilrnrcu lllosolll,
veşnic
ŞI pictorii ar vreo Sll ·I lacA chipul
Pe \ilrm, cu ochi plerduii departe 'n ZAr< Pcrttru , ·r't1n sft\nt (ltn mi1rll sfintei SoflJ.
Ovidiu stă, şi trist e al său cuget,
ŞI parc.'I nici n'nude-al apel muget In somptuoase Sonete palriarhalt ne sunt prezenta.ţi un
CGnd vAntul răscoleşte-alba stra mo.re. tAnllr boier de altă dată :

ln jurul lui Sarmaţi cu p~rul mare Cu antertu ·n (!ori, pe acaun şeade,

ŞI arbori care p!Ang tn stn.niu vuiet.
Urltul ce se 'ntlnde tot mal tar•,
ŞI poate sl rob~ orloe •uOel.
Aluneci\ acum, se ducey piere
Trirtma ce·are •n ea amor şi soare
U1\ neftl'U semn ce scapA din vedere .. .
Apoi, nln1lc; din ea stltbale 'n spaţllt
Din 'fc>ml trist, din Torni pAnQ 'n Lo.\lu
ŞH duce lui la Roma o scrisoare ...
sau fondul nostru atavic de indolenţă bizantină
imitat apoi de Mateiu l. Caragiale:
!nalt, rrumos, cu nasul drep·t , subţire,
Cu barbă neagnl, lungi şi,ascutilA,
GAndlrea toatA-1 este tu privire
ŞI 'n dllpul lui ca marmora cloplltA.
ln briou-I roş lucefl• cilllmara;
Ob,..JiH dogor6sc, mal nlu ca para,
Cl ' oUli şi 'nUli acuma el se rade I
Cu brlclu·I do mArgeon OArbierbaşa
U mAngAie bArbla costellvA;
U ea 'n riispAr, li ln 11 din polrlvă,
D'al crede Cll·l curot un llu de paşA.
C••rdacul tot rAsunA I Coconcturl
Şi vutci şi vlştnopurl şi colcturi;
Coconi_ cari golesc 111creu pnl1nrul.
lntr'uo poem
Şi veseli toil. . . Şi pot el sd nu fle,
LAngA·un arcuş ce multo taine ştie,
Arcuşul cui? Lui Borbu l.Aularul.
şi o frumoasă din vren1ea lui ?.lxvante, ajunsă la vârsta reme·
morărilor:
 628 - )!ICUL ROMANTISM PROVINC IAL ŞI RUSTIC
Rniducu'I Radu Anghel. /j, A .
Oin Cillgean ca vursă 'nect cafeaua_
lu ceaşca d cu zArluri de argint,
O ceaşcă foarte rar~ - sa nu mint -
l-a dăr11it-u 'n lai11U C:h1haiau_a . ••
Ocşi e. păru -o:acu111a -alb
ca nenun
Oar visuri n ăzdră,1ane
o alint;
Pe tava-I curnparati\ din Corint,
ArUJlCă ruin tn aer, 1u1rghileaun ...
Alt I V isurile trec ln cArdurl dese,
Poemu c:lll1 U'ccut gândirea-i \ese:
l\ti1111ni ce <li11 vien\n ei sunt l'lll>le , .•
Chitara tărli coarde doanne 'n tlhnn.
Covoa_r<:, re.regele
t1\ odil111i1,
Şi Başbuzucbaşa răpus ln lupte.
Nuvelele lui Telcor s unt ni*tc fantezi i tn care umorul se
joacă cu lirismul. O fată se sperie de umbra c11 bratele des-
chise a statuei lui Cupidon, Fluturel, iubitor de femei, îşi no-
tează !n eaet indeciziunile lui (•Aş lua de nevastă pe oricar e
din ele; toate merită •) . orn ul gras, omul avut işi scriu me-
moriile. Despre umoruJ fantezist al scriiton1lui poate face
dovadă acest imn a l plopilor :
Plopii aşezaţi unul t l't faţa altuia, .se.măna 11 fie.care p~ rcel1e 1.· u
c KUră ~l sfi pri11tă cu cle ce VJ.l fi de. 1>ri11s. Apoi ll'ebue să oducă cu
dol giganţi pe c.'ll'l l!l'ădlnarul i-a Insolit pentru totdeauun. lăsilndu-i
C8 să SpllC l1DU1 altuia prÎll fream~ltll rr11nzelor, toate- Ş03JJle)e tniste•
rioase care se auzeau la rădăcina lor.
•Mal pe rrecare din el ernu săpate litere şi inimi străpunse de
săgeţi, aşa cil erau ursip să poarte pe sAnul lor imaginea atâtor
CA11t:'ireaţa DarclC.c. li. A . R .
Jl.
hitml e.tttc au oftat ~ ldll~<-i .el şi C.'lre a u hAtul Jllluc de un1or 111
raţa lor.
•Ei sw1t aşa de !nalţi, că ln timpul n.o p\ii vârfurile nu li se mni
deos1bese; tnfăşurole fn 1lllttne.ric pnre că dotn1, $l'i.rutftţ'ldu-li-se
frunzele la sunarea rl\coroas~ a vântului nopţii. Şi dln toat.e tnur-
111urile acestea rezult.t·1 u.n fel de uen.1ăl ml5"terios ce vine de sus 111
jos din secretele ei; erau pentru ea
nişte prieteni mu\i cari 11 purtau
ini\lalcle numelui el şi alo lubilulul el, şi cari nu s1>uneau njmll.nul
11imic diJ1 ce ' rorbise ca •·
Tcloor mai e autorul unor liguri ne graţios groteşti • căr·
1ur.lreas.'l" t proprietăreasa>. tă.năru i din Foişor cu fermenea
de la.~tic şi pantalon.i cu creţuri, Baba Vişa, prir1\ul rus şi
n1ai a les Jean frnnţt1zjti1I roniă.11 care câtid moare co11tele
de Chambord se căinează • Mon pauvr' roi Henri I " Acesta
ctin ur.mă c prezentat cu artă labruyeria.nă;
• , . . Are convorbiri zilnice cu croitorul cil.rula li acordă audJenţll
la ori<:e oră a zilei cdn·d acest a \1ine cu aţă. c11 ac„ cu foarfecele, ca
!>ii\ n111î t:oasă, si'i. mai taie, sA nlnl adnuge cAte ceva unor haine nereu ~
şlte t:onlorm jurnalului. De mulle ori schimbă de trei ori pe 11 n as-
lurii delu jacltelă, adăoj!:\nd alţii după cun1 cer jurnaleJe ce-i sosesc
.'\.:tu tl l•J'ă cuna ·•l ,· ăz11t t.:i'i ure cutare suu c11tare gentilom. E fn stare
oţ:\ se tn1bruce ru o puln\ă tlac~1 t' Ulll\1:1 jurna1u1 i·i\r arăta că o astfel
ele tmbriicăn1 î1 1 te c la nl<>df'i. :\re trei servitori afec taţi 1\utnnJ pentru
n-1 •Jutn lu \ onloto •• zilnică, şi ~ce,u nenorociţi sunt c hinuiţi în
1nod\1l c<'J IT1:li bttrbar, de C;.1l rc eleganlu1 j\Jne. .t-'iecare trebue să
tt1l1blc 1>e lângă e.J cu o delicateţă. cu o fineţ;l extremă, să nu·i coc:o-
lo~cos„·n c~va că e pierdttt. ·r-r ebt.1e s1i u1nble cu ace tu gămălie tn
cea rnai 111are grabi\ orîce articole de toaletă li se cere. Numirea orti-
colelor se r~ce 111 li1nba frnureză şi bieţiJ icrvlt9ri cari nu cunosc
a.ceastă llmb:'i, tic multe ori Inu uu ohlecl drcpl altul, şi pentru
aceste crorî im1>or,l1'n<<bile, dup:1. c.·un1 zice Jeari. 11umitele canalii
primesc paln1ele cuvenite•.

Actori român1 : C. Nottnrn tn rolt111ui N't\rcis.
11. A. li.
O. CARP.
O notă. gingaşă lutre Josi f ş1 Anghel, pe care de a ltfel îÎ
precedează, aduce şi O. Carp (dr. G. Proca) in poezii cfrn tând
• nill1icurile dulci•. fericirile miniaturale :
S'a '1tvcstn1Antat t11 alb grădin:l
Cu ramuri nezre ş i tăcu t e,
Prin care sol\rele ~·· Iarnă
Se uită cu priviri pierdute,
Jn lot văzduhul nici o şonptA,
Nicio durero nll mal gc111e,
Vieaţa 'nlreagă pa rcă doorme
Un somn dorit de.·Glâ_ta vreme~
Dar la fereastra clin grădin·A
N'u doarn1e nici o fioarc 'n ~ lastre.
CJ toate rAd voios la sonre,
PIApAhde lncil şi albastre.
Cheriştii au făcut
mate caz de Doina lui, opunt.nd-o
aceleea a lui Eminescu, fiindcă a.r li umanitară iar nu şovină ,
·însă din punct de vedere literar comparaţia e forţată:
Atât de trist răsu11c. doina
Făr' de cuvinte tntelensA I
Ce dor îşi spUJ\(! clnc-o câ.ntă ,
Ş i ce durere li apl\Să?
Ascutt..-o bine c'w1 a'Ue
Dln munţii noştri p:\nft 'n ~-i:.1e,
ŞI spune·mi dacă ştii vreun eAnl c<
Mal dulce şi mai plin de jale.
ISTORIA LlTERATURU ROMÂNE - 629
t\rllstul ~tnnolt~sct1 tn roluJ lui HamleL IJ, A. R.
Nu-i plllnsul u.nei lnimJ nun1al
Şi·a unei clipe t recătoare,
Ci neamul nqstru 'nlreg !şi cAntll.
DurerUe de car• 1noare• ..
l OAN N. ROMAN.
Ioan N. Roman, poet din grupul socialiştilor. eminesciani-
•ca1.ă în genere, izbutind a aduce o mică nuanţă personală,
ele exemplu imaginea cx--uQerantă a n1,ci1or şi a s trugurilor în
1'1<·l~111colia toamnei :
lrlcepe-a bate vânt dl'.: mtai:1-noa-ple;
lngli lbencştc frun za de pe ramuri;
Ca nişte valuri I rec, se duc departe
A paserllor călătoare nel\muri.
Se coace poama, strugurii f11doaie
Sub greutatea lor vi\a de vie;
Şi rnn1urile--şi tncovoaie
Pe cilnd câmpia 'ntlnsă e p1Ulle.
Poetul este paralel. pe aceeaşi pantă de tnseninare, pe ca.re
vor allllleCa Duiliu Zamfirescu şi G. Coşbuc. Chiar Vasile
Alec..andri este adus la blazarea eminesciană:
Nil1ge1 tot ninge meret1, - de.-o săpUmGnă - a tot stins,
Albul veşmânt de omăt pe depărtări s'a lntins;
(1erul e sur, plumburiu, iar tnlrc cer şi pământ
Neco11tenlt se tot cern va1uri purtate de vAnt . ..
 630 - MICUL ROMANTISM 'P ROVlNClAL ŞI RUSTIC

ŞI se tndoale do crengi copacll 'nalţi de argint, a făcut simpatică figura colportorului chiar printre scriitori
LAs!nd prlvell1U puslU, cu perspective ce mint:
Cele de-aproape no par cli vin din lungi deplrUlrl, -
(Sadoveanu U cultiva tn tineret-o) sunt istoriile de haiduci :
Şi nici o unn4 de p„ pe troerute c:lr4rl . •• lanC11 ];am;, Tuns11 Haid~. Domnul Codrilor şi Dom>1ul
oraşelor sau M;ul căpita" de llaiduei, Bujor haidUGul, Codroanu
Jnt:r'un ungher pAl'Ull, peste volumele 'n pra!, HaidUC14, O tpisodă d;n 11iata lui Radu Angltdl, etc.
s•a a.şlemul din belşug pitura groasă de prai;
Grlnule cuci troanesc, ţurţuri din str~ln4 cad, - TEATRUL t.iARUNT PÂNĂ LA 1900
llU' un biet şoarec namiind roade 'n podeaua do brad.
Până la 1900, teatrul a !ost foarte nesusţinuL Se
jucau mai
Cărţile do citire do pe vremuri cuprindeau această onorn- ales piese străine, printre care Nariis$ a lui Emil Brachvogel
bilă autumnală:
e cea mai răsărită. Jn teatn1l naţional mai stăruia cântecelul
Bale vAntul, frunza cade comic. G. Bengescu-Dabija publica ln Convorbiri (1878/79)
VcştcJlta do po ram, Dr1pturi/e ovreilor cu refrene de acestea :
Nourii so 'nlind de cerluri,
Ploato •11cel loveşte 'n geam: Mnmn miu şi tota nlu
.\I un fabric di rachiu
Soarele pieziş lrlmete •
Dintre nouri l'llle recl, Sora·I olu şei mii lllcl~
ŞI pAşeşt.c-aeeea1l cale C:hi dlgltlan~ pi 8ellcbi .
Ce·• p!şll~ veci do veci ;
Acela.şi tşi făcea reprezentată la la.şi (188o) şi la Bucureşti
Negura din vlll se 'nalţll (1881 /82) Olleanca, operă-<:omicl c u muzică de G . Otremba şi
CAlrd ceriu 'ntunecos; G. Caudella. Genul ispiti şi pe Caragiale care tmpreună cu I.
A padurUor podoabă
Aşt cmutu·s'a pe Jos; Negruzzi, folosind o nuvelă de Gane, alcătuiră o opera bufă
Halmanul Baltag (1884(85). Dar tot G. Bengescu se deda şi
Buciumul 11u mal riisună, unei activităţi mal serioase. Pymalion, tragedie tn 5 acte
CAmpurlle sllnt puslil; (1886/87) avu oarecare succes. Il urmă Amilcar Barca (1894) .
Nu so mal zArcsc pe damburi
CArdurlle de copil; Convorbirile nu se siiau să publice frivolităţile lui D. R. Ro-
setti-Max: Vicleimul, revistă politică şi umoristică, Uite Popa,
Valurllo de pe glrla 11u e Popa. comedie, U11 leu Ş'Î ""zlot, comedie, Şahăr-A1ahăr,
Se Izbesc 11 se lrl!mllnt: revistă (ln colaborare cu N . Urcchia), NtUat, revistă politică
Toamna trlstl!, mobor!U, (co I. Negruzzi), Zeflo111ole, revistă politică (cu 1. Negruzzi).
So pogonra po pămdnl.
Gr. Ventura obţinu suoc:ese durabile cu Curcanii, dramll. na-
§Au !ost !oart.e risplndite scrierile de colportaj ale lu i:-<. ţională inspirată din războiul de neatârnare. Dar mai reprezentă
O. Popescu (1843-1921) compila.tor de calendare, autor de şi altele: Traian şi Andrada (cu V , Leonescu), C<>f>ila din //qri,
,1
novele istorice do romane (Rodu al 3-lea cel Fn4mos, Nt"loe Câ111ăland. Alte pieso sunt cu totul netnsemna~. De semnalai
doar drama tn trei acte Do focu bindui ( Mori fără lumâ1U1r1)
Vodă şi Meştn-ul Mano/4 sau Zidirea m4nă$tirii Curl•a iU A rieş.
DislrtJeliunilli lui Vlad Vod4 T~. Vinli/4 din Slalit1a şi feri· a lui Ion C . Bacalbaşa, ecou din Năpasta lui Caragiale. CArciu·
cirea, June/UJ lui M;hai Bravul, Maria Putoianca, Fala tkla marul Gheorghe şi nevasta sa J oiţa, ucid pe cămătarul Kir
Cana, Amtuoall4 dela Rae/wr;a, etc.). Aceste scrieri nu s unt de Dumitru, de altfel eu oarecari circumstanţe atenuante. dar
fantezie curată, cum s'ar crede, şi cu documentaţie, tnsoţite Vlad, idiotul satului , care a fost de faţă la crimă, ti dă de gol,
câteodată do scurto priviri istorice. N. O. Popescu avea pre· mai ales că Gheorghe are rcmuşclri. Vlad a fost interpretat
tenţia de a urma pe Odobescu. Nuvelele n'au valoare. Ceea ce chiar de I . Brez.eanu, care tntrupase şi pc Jon din Năpasta.
 TENDINŢA NAŢI O NALĂ
MOMENTUL 1901
NOUL MESSIAN ISM. ANALIZA FONDULU I ETN IC.
SEMĂNĂTORUL.
Critica • ştiinţifică• a lui Gherea avu, cum era de pre-
văzut, o consecinţă pe care numai criticuJ lnsuşi poate nu
o blnui . Gherea subordona arta scopului social şi Indemna
pe scriitor să lapte pentru societatea intenlaţionall şi tmpo-
triva naţionaliştilor xenofobi ca Eminescu. Naţionaliştii re-
ţinură punctul esenţial care le convenea, cll arta e un mijloc.
şi tnloculra numai scopul, punând tn locul te11dinţel inter-
naţionalo, tendinţa naţionalll. Aşa cum criticu l ştiinţific !şi
propunea să nu publice literatură neconformă idealului său
socialist, naţionalistul va refuza să accepte ceea ce atinge
direcţia sa. Astfel Gberea, xenofilul, tmprumută doctrina sa
xenofobilor şi antisemiţilor, cari, lucru interesant, 11 cruţară
pe cl personal din motive teoretice. Chiar ln privinţa idealu·
rilor, unele llWlt comune. Socialiştii .uată interes pentru ţă·
n!.nimo, acea.sta reprezentând deocamdată la noi clasa pro-
letară; naţionaliştii fiind chiar ţărani sunt fireşte ţăranişt:i re-
voluţionari. Anul 1907 va uni tntr'o atitudine coinună pe so-
cialişti şi pe naţionalişti, care nu sunt de L~pt decât nişte
socialişti naţionalişti, unii f3cându-şi tnceputnrile tn tab5.ra
chiar a socialiştilor. Gberca era puritan tn literatură şi de-
testa • nevroza • lui Rolllnat care i se părea probabil produsul
societăţii burgheze. Tocmai nevrozele, putreiiciunile clasei oră­
şeneşti le vor osăndi naţionaliştii, 1n căutarea producţiei •să­
nătoase• ce ou putea li dccăt rurală. Gberişti şi naţionalişti
se nutresc tn iluzia că combat direcţia Junimii, deşi ei sunt
doar nişte junimişti evoluaţi. Junimiştii porneau dela coman·
damcntul artei valabile ln sine, dar condiţionau şi ei această
valoare de facturii s.'lnlll:lltii şi ai naţionalităţii. Gheriştii şi
naţionaliştii declară la fcl că nu tnţeleg să cultive decât va-
lorile reale. Singura deosebire rămâne aceea el junimiştii ln·
ţelegcau să gnste (tn teorie I) literatm:a cu orice tendenţe,
tn mllsura tn care se irhpe111onaliza to artă, 1n timp ce naţi o·
naliştii nu pot gusta ceea cc iese din programul lor de luptll.
Cele mai tnsemnate reviste cu caracter naţionalist sunt Se·
mdnăto....Z fundat de A. Vlahuţă şi G. Coşbuc (Decemvrie 1901).
L..uofdrul, având ca rcdaetori esenţiali pe O . Goga şi O. C.
Tllsllluanu (Budapesta, Iunie 1902) şi FdJ·Fromtn din Bârlad
(Martie 1904) cu Emil Gâ.r leanu, D. Nanu, G. Tutoveanu.
(.14cea/dr11/ urmăreşte bine tnţeles organizare<i conştiinţelor ar-
delene ln vederea eliberării Transilvauiei.
Semtlnătorul au era dec~t o foaie cu soopuri culturale,
i~ită din todernnul lui Spiru Haret. Vlahuţă aduse programul
şi pe colaboratorii lui dela Viea/a (Ion Gorun, Constanţa
Hod°', St. O. tosl!, D . Anghel, Vasile Pop) . Revista avea
sA. se ocupe cu c vie.aţa , şi să • seme1ic • idei în mulţime.
De unde şi titlul, comentat de Vlahuţ.'I tntr'o poezie :
PAşeşte 'n \arlnă scmdndtorul
ŞI 'n brar.dă ntogră umcdl! de rou~.
Arunc• fntr'u.rt noroc vieaţA nouA,
Pe car• va lega-o '11torul.
Coşbuc regăsi punctul de vedere dela Vatra : o5tilitatea
tmpotriva culturi! orăşeneşti lnstrăinate •de marea masslL a
poporului" ideea unei literaturi proprii tntr'o limbă tnţeleasă
do toate clasele aşa tncl\t să nu mai • fim aproape streini
la noi acasă •· Pe lâ.ngă reluarea contactului cu naţia tn spaţiu,
se propunea adâncirea trecutului: •Suflaţi colbul de pe cro·
nici şi faceţi să renască virtuţile bătrănilor de atunci ln su-
fletul tinerimei de azi •· Din anul II lncepu să colaboreze
şi N . Iorga care un an. 1905-1<)06, avu şi direcţia revistei,
lnalnte de a se retrage . N. lo.r ga lncercă să formuleze un pro·
gTam mai clar, dorind să lege de fo.~ia lui Vlahuţă şi Coşbuc
o direcţie proprie. Aclivitatea sa e ferventă şi plină de ln·
suşiri, programul rlimlinea totuşi acelaşi. Istoricul cerea lite-
raturii •să afirme sufletul unui popor in forme care corespund
culturii timpului. . . de a da to acelaşi timp literaturii uni·
venale, in formele cele mai bune ale ei, un capitol nou şi
original•. Acest lucru U pretinsese limpede Vatra şi tnaintea
ei Maiorescu. ~tai se spunea şi altceva care forma crezul ob-
stinat al lui Slavici şi al multor ardeleni, anume că unitatea
culturală a neamului primează unitatea politică; •Ce avem
de făcut tnaintc de toate e purificarea, tntregirca, tnaintarea
şi mal ales răspândirea culturii noastre ... Avem un Stat
naţional fără o cultură naţională, ci cu o spoială străină ;
franţuzească. Avom visul de unire naţionalll ln aceea.şi forml
politică: U legănăm 1n vorbe şi nu-l chemăm la noi prin fapte:
hotarele mai sunt lncll hotare pentru cultura noastră . Ne
dorim un.iţi la un loc, şi nu ne cunoaştem nici de cum •. Nici
manifostul aşa dar nu era nou şi nici colaboratorii, strânşi
antologic. O. Densuşianu, D. Anghel, Ştefan Petică, Al. Th.
St.arnatiad sunt pionori ai poezi.ei simboliste, alţii (N . Gane,
1. A. Bassarabescu) sunt convorbiriştl. ~1. Sadoveanu cola·
bora.se lnainte la L1'mta nouă şi la Pai:ini literare. In istoria
mişcllrii concepţiei C$tet.i cc Semănătorul are un rol foarte se·
cuod11r, neputând aduce nicio propoziţie inedită. A avut lns!L
o mnre funcţiune eulturn.lă ca şi mişcarea lui Ghcrea pentru
care N. Iorga avea, după părerea contemporană (conlim1atll
prin articolele sale) •un entusiasm prea exagerat•. Directorul.
lnsufleţit de o genero%itate maximă, publica Hteraturl de toL
modestă, satisfăcut doar cu bunele intenţii de sănăta~ şi
34'
682 - TENDINŢA NAŢIONALĂ

ardelea.n, cunosclltor de poezie germană, t:rad11cll.tor lnsă lm-

preună cu D . Anghel din Verlaiue, losi! face o sinteză inte-
resantă a epocei, neizbutind să alunece spre acel dezechilibru
care se formulează lntr'o şcoală. Dar c şi el un neo-romantic
de ton minor. Melancolia lui constă ln sentimentu I de lnstrăi­
nare şi de lnviogere, ln nostalgia de sat :
Da, mult mai blne ar ri rost
SA fi r:tmas tn sal la not,
Oe-al fi avut şi lu vnun rost.
Oe-am fi avut pAmAnt şi bol.

Satul nu-i tnsă ideali:tat până la mitologie ca ln ~buc.

nici vhut cu ochiul necruţător al lui Slavici. E un sat ca ln
desenele lui Ludwig Ric.bter, scăldat lntr'o tristeţll zâmbi-
toare ce pare că cuprinde deopotrivă pe groparul din cimitir
şi bentele de pe muchea bisericii. Toată lumea e fericitll de
a fi nostalgică. Bătrânii vorbesc nepotjJor despre vremurile
trecute, bunica toarce din fus, moşnegii se uită cu gânduri
de moarte după autumnalii cocori, căinele Griveiu se ţine
după copil, poetul satului contemplă tntr'o dulce milhnire
nucul casei paterne :
Acelaşi loc iubit umbreşti
Şi-un col\ de cer lntreg cuprlnzl -
Nuc rnlnlC', strajă din poveşti.
D'a•upra casei părinteşti
Aceleaşi cre11gl 1nt111zi . ..
Dar unde·• brudnicii copil
ŞI unde·s ril.setele lor ? .. .
-Pote.cUe-nu rimas pustii
Şi-l nilplldil de bAIArii
Pustiul din pridvor „.
De mult s'au risipii 'i ·acel
BMra.ni ce 'n umbră ţi.au stntul
La sfaturi cu pllrinţll mel -
Şi lrunz• ce·o călcarll ci
ŢllrânA •'• făcut!

Abc;enţa marilor disperări e caracteristică romantismului

german minor care e un sentimentalism idilic şi, spre deo-
Luua/6rul. O cop~rlA.
sebiredecel francez, social. Poetul nu caută singurătăţile ci stă
ln comunitate asistând la evenimentele s.:mnificatlve. nunti.
necomplicare. Aceastl rea calitate a materialului, lncadrat Intre
lnmormântare, festh•ităţi . Sunt cu totul comune gravuril.c ce
câteva nume cunoscute, fileu revista utilll. La ea sc strânse
reprezintă ca lntr'o scară a vieţii toată familia dela bunici
Io deosebi scriitorii de miel culturi, ofiţeri, tineri cu studiile
pănll. la copilul tn braţe. ln drum spre locurile de petrecere.
neterminate. autodidacţi, ca şi la Vi1a/a lui Vlahuµ de altfel,
Deci la t06if, care nu e un sumbru răpus de tristeţi ucigaşe
ln vreme ce Convorbirile păstrau tradi1ia •doctorilor•. Când nici un sălbatec ca eroii lui Brll.t~-scu-Voineştl, nostalgia e de
un nou poet fu descoperit de Maiorescu ln aceastâ epoci,
lntoarcere la lucrurile societăţii naive, patriarhale, gessne-
anume P . Cerna, el fu numai declt expediat fn Germania
rianism şi acesta la anul l<)OO. Poetul merge la horă luând
pentru doctorat. Revista se fli.cu simpaticl lnvll.ţlltorilor, pro-
parte la petrecerea obştească
fesorilor d.e provincie, Românilor de peste graniţe, şi răspân­
dindu-se to aceste medii, ea educă mulţimile pentru buna Satu-i slrân• tn bulllturil.
literatură. Este adevărat că aceiaşi cititori rll.ma.serll. cu o CAnlA, joari,, chelucşlt .. .
oroare de tot ce e • strlin t , • nesănătos •. dar când vreodată Sunll. t~ba; plin dul•pul
Se 1
n,•llrteşle.
s'a putut aduce mulţimile la loţelegerea formelor de artă
mai rafinate? S'ar putea spune că Srmll'1tllol'Ul şi celelalte sc entuziasmează de cobur, care e bardul satului, c.\nti chiar
publicaţii de acelaşi fel !şi iau ingrata mWune de a promova blltălia sălbatecă ce potoleşte aleanul (ecou ace..ta din Lenau):
larg ideile junimiste, renunţând la punctul indife.renţei artei,
Glasuri vesele r~ su nA,
cu riscul de a se compromite 111 fa\a istoricului literar mai Zic vioare, - url6 vAttlul . . .
puţin lnţelegător al rosturilor unei reviste. cu voie bunn,
.Joacă toţi
Dudue ~ubl el p~mAntult
ST. O. lOSJJ'.
Melancolla li cuprinde acolo la horă, de unde poetul, fllră
Dintre redactorii do s ub dir<..:ţia lui N . Iorga (St. O. Iosif, vreo ură de oameni, merge sll-şi acordeze sulletul la vibra-
M. Sadoveanu, l. Scurtu) St. O. losif fu unul care se ocupă ţiile brazilor, ca un bun poet romantic cu redingotă :
foarte harnic de revistll, !iind şi proprietarul ei. Ce timpuriu m'•I cucerit. lublll
St. O. Iosif intra numai de<:lt ln vederile SemtlntlW.ului, ?t1elanc.olie. credi11cloas~ $Orii 1
fiindcă evoca satu l şi trecutul românesc. De fapt situarea Ero lnlr'o OuminecA 'nllorltA
;ioetului e mai complexă. .Mai mult orăşean, decât ţăran, Şl satul lot, 11e vale, strAns la bori . ..
 ISTORIA LITERATURII ROMÂNL' - 088

M'am du• tl eu. l.n vesela serbare

Priveam Dl• pierdut, ,1 'ntAlo onrn
ln suOetu-ml s imţii cum se strecoAr~
Fiorul tllu de dulce lntristarc.
lnslrlltnat de-atftto veselie,
Am cAulat slngur~tQtco 'n cetini „ .
Alunel te.am cunoscut, mtlortcotlt,
Şi vezi, de-atunci r~mAs-am buni prietini.

Se poate constata un plictis duminical, consecinµ inerentă

participării la reuniunile monotone. Ca şi N. Beldiccanu . Iosif
cântă iarmaroacele, '1lunecdnd pc nesimţite spre simbolişti :

Printre mii de şattt Alb«

Vu1 fanare fn amurg
Şi prin pulbctta de aur
OamenU pc uliţl cur11.
Urule lnlsurl ~I care,
Tobt, lrAntbi\c rAs un~ :
Un balon scApot se 'nol\A
Du• de ,·4nt, JucAnd ln luna •••
Ba apare şi prăfuita caterincă. l'orgue d e Rarbarie a sun-
bolismului francez:
·incea ln cArJA sprijinit
Pe ull\o pustie.
ŞI '11coterl.ncll ostenii
Iii lnvArtco necontenit
O veche melodlo.
Josi! faoe discret şi poate inconştient legătura lotre ro·
mantismul german şi simbolismul fmneez verlaininn care e
un neo-romantism. Accente din Vorlainc se surprind clte·
odată direct :

CAnd mA gAndcşc ln \'IR\A·ml din trecut, St. O. loslr.

lml pare-un parc sA1bntec şi tftcut.

Par ce e oare seria is toric.'l BoMii. CYoniearii decât un
corespondent autohton al mortului veac al
Versailles?
Azi Curlt•·V t obe c ruină ~oolA ...
ln cimitir ia• negre cruci crApate,
Cu slove-1.d&ncl. chirilice, săpate,
Do11r vAntul nop\11 'n Ierburi dn rAscoalA I
Aici lmprejurârile s unt altele, mai degrabă tragice, şi poetul
trebue să evoce răzmiri\a. Dar face acest lucru lntr'un stil
blând ca şi regretănd patriarhaJitatea, echivalenţă pentru le
bon vieux tcmps:
F'11nturt de oa•le-aJeargA pe-apucate, -
Ard oalele. . . Departe se nA.t are
Un greu convoi cu strlgAt de plenaro
Prin plicuri lungi de prai lntunecate.
CatAri cu sad de bont, lntrcgl baiaro
De-•rRlnturl, scule, reri•de 'ncArcate,
Cborvo.nc vechi, cnru\c cu bucale
Se duc spre munţi şi curg mereu din r.are.
Sunt mari averi IC'lrAr1sonren.
dom11eştl,
rodul
Atâtor leorlml şi sudori cumplltr. -
So sgudule pe stAl11ll şub rc•I podul. „
Str61nAtnlen lnromA Ic ' 11ghlle •••
Năuc geo ult1'_ 'n 11r1nn lor norodul -
Pl âng la rAsp~nlll mame despletite I
Vorbind la modu l fÎg\1rat, dăm de adevărate francis-
jammisme. ca tntoarcerea n!lval11icâ ll oilor
S'aud de 11rctuttndcnt tAIAnglle sunând,
Piting uncie cu l armă şi oltele •n surdtnd,
RA•pund ş i dou de ştire cd turmele 'n curAnd
Vor <obor! la şesuri ••.
sau neoclasicisme ca această horă bachic:A ln care se ame-
stecă un satir :
strălucirii dela
Sub nucul secular • hora,
Bătcânl, fltl.ciU, neveste, lele.
Străluce 'n ochii tuturora
VApaia vesellel bel• -
-
ŞI râd şi se 'nvArtesc fi ••llA
TnvAlm!\$111 toll laolalt~ I.. .
Un satir m_
tc., 1nrins cu vi\:\,
S'a prins ln llorll f~r~ veste,
Şi behăind ca o cllpri\O
Dă spaima "n fete şi neveste.
Dar p!n' "1·1 la de scurt poponil,
A şters-<> grabnic dr4cuf0nil. ..
Cl<>fJ<>41e din NilYenbug e o reculegere rodenbachianll, de
sigur independentă, Io care se cântă o cetate moartă, iren
tn care rimase şi Anghel :
I.a Nornbcrg, t.n vechiul ca3tel,
Steteam rezcmnt de-o rerenstrl\,
Pri'rfnd cwn se '111bracA 11t1b el
Oraşul fn negur:l·nlbnstrll.
Şi purpur plutea ln r~şll
Prin negura ,·Anltt~-1'1 scrfl,
Pe uli\i sl rilvechl şi pus UI,
Rob.lte de vraJa taocrll
ŞIcum răinttsescm vtsA11d,
Un clopot tncepe să sune
Aşa de duios şi de blllnd
De _parei\ o rugA ar spu1\e . •
El . una
şi nite-I rAspw1d,
CănUnd ca argintul de clare,
Şi-odată s'aude dm
lund,
ŞI clopotul domului ma„1
53' - TENDINŢA NAŢIONALĂ

Şi valuri de-adAncl armonii
Plutesc ln fantastice sboruri,
PllrAnd cil ~unt sute şi mii
Du lngcrl ce murmurl\ 'n coruri . ..
Cu toate aceste alunecări spre inefabilul simbolic, Iosif
rămăne un poet tradiţionalist şi aceasta pentrucă-i lipsesc
•nervii», delirurile. Melancoliile lui nu sunt nevroze ci con...
templaţii ale unui oro sănătos.
rosu a fost un traducător minunat şi tălmăcirile lui ră­
sună ca ruşte opere originale. 8/eslemul bardului de Uhland,
Grenadirii liti Heine.
Din Rusia doi grenadiri se pornesc
Voioşi să-şirevadA Iar Franţa.
Dar când au Intrat tn hotarul nem\esc,
Atunci !şi pierdură speranţa ,
Alunel au aliat dureroasele ştiri
Că gloria Franţei s'a stins:
lnlri\nte, zd:robito sunt maril e-oşUrl
ŞI Cezarul, Cezarul e prins I
se declamă cu efect, lucru rar pentru versiuni. Let1or1 de
l3iirger e oferită fntr'o interpretare magistrală:
Auzi. . . de-odată, trap, trap, lrnp
Copite bat ntară,
Un călârcţ s'opreşte 'o drum
ŞI urcă 'ncet pe scară ...
Liu sună micul clopoţel -
Cllng-<:llng-cling, Iliră veste . ..
Şi del.a uşll, lin de tot,
Vin şoaptele aceste:
tâ.năr măsurat tn judecăţi, mânuitor al unei limbi române
impecabile, nestricate de ardelenisme. [n şcoală utti1 profe-
sori unguri tl batjocoreau cu numele • olah >, t szoros nyelvU •
(cel cu păr pe limbll.) • hazo arulo • (trădătorul de patrie).
Scria versuri, nuvele. drame, pe care se .!erea să le publice
având o ma.re concepţie despre arta literară: pentru el stilul
unuia era • oglinda sufletului său •· Liceul tl continuă la Bu-
cureşti, incept.nd a publica poezii ln Revista şcoale; din Craiova
(l89 2). O colaborare largă dădu revistei v;eaţa, cântAnd co-
pilăria tihnită de acasă, surorile, mizeria idilică a studentului
orfan care se chinue să bage aţă 'n ac, pe o domnişoară ri-
dicând furtuni de patimi. In Patriarhale va vorbi de alte
trei domnişoare ce fac haz pe 'nfundate de •domnu profeson,•
(dădea deci lecţii particulare). La Semănătoru/ colaboră entu·
r.iast cu o adaptare cuviincioasă la temperamentul violent
al lui Iorga nu fără o blândă ironie demnă. Deţinea lncă din
1904 postul de custode la Fundaţia Carol I primind şi pe acela
de custode al Muzeului Aman. De aci fu scos Io urma unei
reţele • de infamii pe care D-na Aman şi adoratorii D-sale •
o atUD.case asupra poetului. care ln Februarie 1905 mai stăruia
sâ explice ministrului chestiunea. Prietenia lui cu D . Anghel
a trecut în toate memorialele vremii precum şi tragedia lui
casnică. Anghel ti luă soţia care nu făcu fericit nici pe al doilea
bărbat_ Poetul nu pur.U\ ură femeii şi li trimetea uroi.l câte
un • trist cântec 1:
S~·i spui cA nici sli o blesteme
Nici ură n'ar p utea să-i poart8,
Ci plânge, sângeră şi geme
Şi o s'o cheme pAn' la moarte;

Ştefan O. Iosif era fiul profesorului Ştefan Iosif, direc· Şi ce sălbatec a lubit--0
torul gimnaziului român din Scheiu (Braşov) . Născut la I 1 ln patima-i mistuitoare, -
Octomvrie 1875 Io Braşov, făcu gimuaz.iul acolo iar pentru
liceu trecu la Sibiu. Ştia ungureşte şi citea. mult tncă din
, şcoală. In 1890, toamna, intrase ln clasa VI şi se arăta un

-
. :..
5: ""~ u,;_r. }>4'<(

<;;~ w,d,;.t ~~

f!Qtv.J li !UL ff"1Ll

JJ,u,-~ ~ U;.i;1._ JU,.·trr Jf,fl1,· ,

_,
~ lrwlt. ,4 "<41 'fri-1' (,; fft,'c,
•
.........
"'n' ~.,...,,, ldie
&li "' '
lt '""'J ţd-. J.Jt C-.Uu. 10"'1orJ.· .

Ai~ . ~ ·- /,',,,, "'<ll ~~ I«<.(.

h'.i.. """ ;.w. ~ O>-/i4A1 la„ ~'

...._._ _ . -,
- ~

p,;, I C4. k-rrl<• .... /1.1, >7Î/lt<( "'"'"' " •

~·.t4'0(~ .; rUe JeaJ.h" )1al,,,,;u;.·

'
J.J.,· tM,· ;.;. ţ,. -. ~'
I

c:~
. -.
VtgaetA de Klmon Logbi la Patriarhale. Un manuscrlll al lui O. Goga
 ISTORIA LiTERATURll ROMÂNE - 63~

Sibiu. Cravurâ gc.rmană. B. A. R.

ŞI cum ea tnsA şl a zdrobit-o,

Cum a călcat-o ea 'n picioare! St. O. Iosif muri prea tânăr, la 22 Iunie 1913, de un atac
de congestie. consecutiv boalei care a răpus pe Eminescu.
El era un naţionalist lnfocat ~i regreta de a nu fi rămas El fusese un reprezentant original al boemei de cafenea. Timid,
în Ardeal, ca Goga. să ducă lupta : şovăelnîc tn paşi şi tn priviri, el surprindea tn ultimii lui ani
prin vorbirea confidenţial11. şi şoptitll.
De-aş fi rămas °''
tine, to Ardeal,
Statornic stftlp al datinel strllbunc,
Tntr'o cilsuţă albă, sn.b un deal. OCTAVIAN GOGA.
ferită de primejdii şi furtuno:
Dacă din inima Sibiului o iei la vale pe lângă vechile ca-
Să fi rămas acolo, sl n1uncesc zărmi austriaoe, pe drumul numit acum Octavian Goga,
lnconJurat de oameni cum se cade, după o bună bucată de uliţă largă de mahala ardelenească,
ln albele cllmăşi ce strălucesc cu dughene şi casemate. aerul se tntuneeă de copaci şi se
Ca spu_ma de şuvoaie tn cascade:
umple de un miros funebru de putrefacţie silvică. Un cimitir
Să li rlma.s tn c.~sa de sub dea.I !şi arată pe stânga zidurile sale mohor!te ~i prin grilaje pa-
De unde 'n neguri vezi scllplnd Carpaţii. jiştele cu iarbll de o grasă verzime.
Dar eu m'am dus ·şi te-am lăsat, Ardeal. Apoi drumul intră într'o adevărată pădure de s tejari
Ca un fugar ml-am părăsit eu fraţii
înalţi, aşezaţi tn rândtiri ca nişte cătane, printre truncbiurile
cărora se zăresc crestele munţilor. Este Dumbrava zisă Jun-
Prinţului
Carol ti făcea cl!tre sfârşitul vieţii o rugăminte
solemni! ea un jutămâot : gerwald, c-Odru ciudat. tna.lt ca o catedrală fără catapeteazmă,
de o sălbăticie supraveghiată de om, pârând câteodată parcul
Recucereşte-ne Ardealul .. . unui oraş, dar fiind totuşi o pădure adevărată care prelungin-
Acesta este gândul meu - du-se lntr'altele se arcă pâ.nll în. Carpaţi, căci de aci încolo
Auzi.ml tu, Dumnezeu I
suntem la marginea aşezărilor omeneşti şi potecile şatelor se
Lui i se datoreşte
acea strigare naţionalii. de vitejie, La pierd fn pustietatea munţilor. Pe întunecata şosea trec din
a„,,..,ameninţată să cadă .l n discredit tn vremurile fericite.
când tn când care cu trunchiuri mari de copaci şi pe lângă ele
bărbaţi cu tichie de pâslă. pe cap asemănătoare cu pălăria
dar reînviind impetuos la fiece sguduire a patriei, Marsilieză
română cu vibraţie proprie, independentă de vreun mirai lui Hermes, cu iţari albi aşa de strânşi pe pulpe tncât toată
muşchiulatura e proeminentă .. Oamenii sunt tăcnţi, serioşi,
IT\Uzical:
cu liniile feţei puţin cam obosite şi salută cuviincios pe domni.
Să ştie toţi cA un popor nu moare Din când tn când trec muieri cu straiţe vărgate pe umeri,
CAnd veacuri a luptat necontenit - în tipicul port făcut din iie albă cu mâ.neci largi şi din şurţe
ŞI-I scris ln cartea celor viii-Oare
Că va să vină cea.sul preamărit negre. Ele sunt mai iuţi la mers deeât bărbaţii, cu umerii mai
Când mândro slr:ălU<'i-va 'ntre por.>ot•re încărcaţi şi din. pasul ţanţoş şi trăsăturile geometrice, băbeşti,
Ca soarele, alei ln Răsărit ! ale feţei , ghiceşti dârzenia lor, umoarea lor muşcătoare. Dela o
636 - TENDINŢA NAŢIONALĂ
O. Goga.
vreme pădurea se l'mpuţinează şi în fiind se zăr.,;c crestele
strânse una lntr'alta a unor munţi nu prea !nalţi ln poalele
cărora albesc turlele ascuţite a două biserici. Dn1mul iese la
loc deschis păzit de o gardă de copaci drepţi şi !nalţi. Uo tâu
repede se aude rostogolindu.se prin apropiere. Pe stânga
·valuri de dealuri desfăcute din munţii din zare şi acoperite
pe culmi de păduri sunt brăzdate de arături. Calea trece pe
un podeţ, se apr<>pie de apa care se· vede rostogolindu -se pe
trepte de piatră fumurie ca ardesia, apoi lăsând a.rătuti şi
joagăre înapoi, începe să urce pe o uliţă cu case albastre,
acoperite cu olane. Uliţa se lărgeşte apoi, luând-o de-a-lungu l
apei care trece gâlg!ind prin mijlocul satului. Mal spre inima
ei, se văd uliţe Io dreapta şi altele ln stânga, toate mergând
ln sus, căci satql e strâns tot d.e ·a·lungul apei în punga mun-
ţilor. Când vremea e ploioasă, apa aleargă nebună pe fundul de.
bolovani, abia oprită de un zăgaz, atingâ.nd cu spinarea pode-
ţele. AltJel, pe vreme senină raţele se dau peste cap în ea. Un
miros pătrunzător de târlă te izbeşte şi dacă c pe Inserat te
poţi împiedeca de tngrămădirea· de oi ori de bivoliţe mânate
spre case de-a-lungul parapetului râului. Pomi deşi, în deo-
sebi nuci, graşi de umezeală, se apleacă din ogrăzi pe mar·
gfuea torentului. Satul e lntins dar simplu, urmând întocmai
confjguraţia locului. . Uliţa principală urmăreşte mai. departe
apa, mergând pe sub râpe pietroase. sărace lncăt casele se
lipesc din ce tn oe rnai mult de pereţii dealului, rămânând
fără bătătură. Din mijlocul uliţei marl, spre stânga, o stradă
mai arătoasă, pietruită bine, o ia tn sus spre un foi de platou
unde o biserică maro de zid, domină o piaţă. Biserica are .pe
pereţii exteriori zugrăvituri iar tn tindă sunt lnfăţişate toate
muncile iadului pentru tot soiul de păcătoşi dela înşelători pâ.nll
Ja fom·e ia preacurvii.. Pe aci prin apropiere, unde este şi şcoala,
se ţine târg, unde femeile Io deosebi vând brânză de oi. SatuI
aici se întinde pc poalele mal blânde ale dealului. 'Un alt drum
zis •sub costiţă • ocoleşte acelaşi deal tncă din capătul satului.
Dacă te urci pe aici, te găseşti pe un. platou plin de arături.
de unde priveliştea satului în fundul văii este feerică. Peste
deal este o nouă vale cu pârâiaş. apoi un alt deal la capătul
căruia o perdea de copaci te opreşte. De âcolo se zăreşte de-
parte "câmpia Sibiu lui şi se rostogoleşte in vale peste mar-
ginea altei ape. viile s imetrice ale saşilor din Cisnădioara.
Mai departe, sclipeşte Cisnădia. Dacă dimpotrivă o iei pe uli·
ţele din dreapta drumului satului, te .ridici pe pereţii ceilalţi
ai văii. O uliţă urcă la deal spre ţintirim, lângă o biserică.
unde Şaguna doarme lntr'un mic mausoleu străjuit de doi
lei de piatră. O altă uliţă zisă a papilor, fiindcă precum se
vede, locuiau pe e.a feţele bisericeşti, e pe dâmburile din
partea aceasta. O râpă enormă, muntoasă, sprijină aceast:t
a.ripă. Pe ea oile şi vitele se caţără la păşune. având departe
ln vale .Priveliştea Sibiului. Tăind ~atul tn această. parte,
descoperi ln curând o altă cale paralelă şi un alt râu gâlgâitor.
Este Steaja care se uneşte cu râul cel mare la intrarea ln sat.
Deci tot satul stă la lmbucătura celor două văi, isgonit în
munţi pietroşi, la marginea lumii, rupând câteva lanuri din
dealurile dinspre Cisnădioara Şi din cele dinspre Poplaca.
·oamenii sunt tn genere săraci, ist-0viţi de muncă, satul
fiind împins !n munţii pietroşi, fără locuri de arătură. Cei
mai înstăriţi au câteva buC.~µ de semănături ori de fâneaţă,
risipite •la deal•, uneori la depărtări mari. Când prin Au-
go~ lumea merge la coasă. pe la colibi, satul rămâne pustiu
tn paza ci•torva mătuşi şi a copiilor. Dar Bunt şi. oan1eai cu
stare. U nii au turme duse la munte sau fac cărăuşie cu blăni
de brad . Satul e foarte vechio, pomenit în documente din
evul de mijloc cel mai neguros şi asta se vede pe faţa oa-
menilor şi uneori ln degenerarea Jor. l~emeile nu sunt aşa Iru·
moase ca prin părţile Sâliştei. ci osoase, cu faţa anguloasă,
predispuse la obesitate. Ele au vorba. hărţăgoasă, repezită,
•
Horfo Petre-Petre;eu. publfclst ardelean,
ca elev ln 1902.
8. A. R .
 ISTORIA LITERATURII ROMÂNE - b37

sunt negustorese de brâ.nzeturi ln burduf şi de carne de oaie

şi. cu o mână tn şoldul lat, aruncă oumaidecâ.t tnapoi pe ta-
rabă cu pofidă marfa care nu place târgoveţului. Când imbă·
trânesc se dovedesc a fi foarte de treabă, numai vorbăreţe şi
pline de ambiţie familială. Cum bărbaţii sunt tot plecaţi după
treburi cu simbrie, femeia face toate. Ea negustoreşte, ea toc·
meşte argaţi la coasă, ea doboară merele din pom şi le usucă
pe cuptor, ea aduce dovleci de pe deal pentru porci, lăsâ.ndu-se
doborită de greutatea lor. De obiceiu nu prea stă prin casă
şi nu cam ţese, absorbită de muncile pe dinafara. Deci, raşi·
năreanca nu face haznă mare de casă pe dinăuntru , plăcându-i
lnsă din mâ.ndrie să albă acaret frumos.
De aceea dacă gospodăriile pot pă(ea cam sărace, satu I
axe tnfăţîşare măreaţă. Un gospodar ţine să aibă tntâi de 1:oate
o poartă mare de zid streşinită cu olane, cu două mari canaturi
de lemn, închise pe dinăuntru printr'un drug. Ograda deci e
o cetate Intre două curţi vecine. In fund este nn grajd pentru
cai, din birne încheiate şi văruite, cu pod sus pentru otavă
şi fân şi piilnii de lemn până tn iesle. O poartă se lnchide
bermetic Jl<'Ste livada din fund care urcă de obiceiu pe deal
pe unde femeile coboară mai bucuroi; spre casele lor.
Gopodarii dor:m vara mai mult prin pod şi pe afară şi stau pc
lângă vatră tu căsoaie. In casa din !aţă privind ln uliţă, prin.
două ferestruici zăbrelite lâ.ngă larga poartă. intră rar. Ea e
compusă ln deobşte dintr'un cerdac de lemn năpădit de o viţă
grasă. prea ve-rde, cu un fel de laviţă deasupra boltei dela piv·
oiţă, pe care poţi dormi. Inăuntru sunt vreo dou!-trei încăperi
Grinzi afumate de stejar a pas.'t de aproape asupra capului şi
pereţi ondulaţi trădează bârnele de dedesubt. l\olobila e simplă,
tipică. Patul e un fel de bancă lngustă, uneori cu sertar. putân-

Andrei Şaguna. B. A. R.

du-se lă.rgi, peste care stau grltmadă pernele şi straiţele. De-a·

lungul pereţilor sunt cuiere cu căni şi bliduri. din ce ln ce
mai puţin ţărăneşti. Ţoalele sunt prin lăzi, dar unii au şi câte
un dulap de baine, imitând stlngaci , săseşte, pe cele orăşe·
neşti. O masă mare grea cam spre ferestre e înconjurată cu.
bănci cu spetează zugrl!,vite cu fiori şi datate. Unii mai ao
meşe de poliţă, lungi , vărgate, pe câte o grindă. [coane lito-
grafiate. de obiceiu catolice. (inimi scoţănd flăcări ca bom·
beie) sunt agăţate în perete şi pe lingă e le şi unele amintind
împărăţia,
Gospodarul e reprezentat ln cătană lntr'un tablou lito·
grafiat ln care numai capul e o aplicaţie fotografică. Şi Impii·
tatul e lnfăţişat ln tablouri 1ll care flori şi inscripţiuni sunt
făcute dintr'o broderie de lfinuri colorate acum tocite.
Răşinărenil fiind vechi simt foarte legaţi tntre ei, mai toţi
rude unii cu alţii, şi grozav de simţitori I.a noţiunea de stare.
Satul are clase sociale şi câteva nume se repetă pe multe porţi.
Mulţi se chiamă Vidrighin. Bratu, Sas, acest din urmă nume
fiind -privit cu oarecare ironie, bănuindu-se probabil sub el
o descendenţă dela Saşii mal si!.raci dinspre Cisnăclioara, care
când viile nu prosperă. se coboară cu picioarele lor lungi,
cu cisme, cu hainele lmbnmbate şi largele pălării de pâslă.
Răşinărenii nu sunt trişti, jălalnici, ci, plini de treburi, um·
blători după câştig din care pricină se nasc şi oarecari gâlce·
viri, şi oameni bogaţi deveniţi «domni• s'au răspândit
de aici în tot cuprinsul ţării.
In acest şat s'a născut Octavian Goga la 1 Aprilie 1881,
dar nu ca !iu de ţăran curat ci de popă. Prin mamă se cobora
din po.p a Bratu, la care trâsese Eminescn adolescent; tată.său,
Goga, nu pare de pe aici. Cu ochi ca apa mării, cu !aţa unei
V. Lucacl, luptător naţional. B . A. Jl, bătrano de rasă străveche, părând tânără prin convertirea
638 - TENDINŢA NAŢIONALĂ

Ţlranl romdni fi Slfi, din p~ Sibiului. Lltogratle germw. 8. J\. R.

ln (b.ionomie masculină, Gog" nu semllna cu totul a r~inl'L· Un vAnt le-a apftn•urat de vArl\irl
rean . Totuşi reprezenta ln genere tipul ardeleanului din punc- Un pumn de fire do otavA.
tele cele mai vechi. Era ţăran fărll lndoială, dar un ţ.llran de Cucuto creşte prin ogradll
Şi polomlda·I leag5 snopii • •
o rasll. aşa de bătrănă şi neprimenită lncAt avea fineţi de ari· - Ce s•a nle! din caso asta.
stocrat. Liniile li erau subţiate, ascuţite, oasele mici, delicate. Vecine Neculal al popii?
Ţlrănia lui era nervoasă. ca o nobleţi şi străinul care f.ar fi
vhut llngll vitrinele lui cu vase de lut ar fi crezut că stă ln De pc pltt\11 'ngAlbml\I
Se d0$llpqte 'n plturi "arul
faţa celui mai pur indigen. Ceea cc era şi adevărat. Făptura
ŞI pragului tmbltrlnlt
lui respira fineţea aulică fără nicio umbra de snobism şi vor· Incepe a-1 putrezi ştejarul:
birea lui era ţlrănească şi curtenească, precum e a Domnilor far dacA razele d~ so.,..
ln hrisoave. De aci d.iD aceste locuri strl'Lvechi ale Ardealului Printre şindile rocu -şi cale,
Văd spon1l pdn•el de pllianjen
au ieşit regi pentru coroana ungureascl şi proba.bit că ln starea ŞI 'nllorate mor de jale.
de ţ.llr.lnio de acum sunt amestecate nobi.lităţi dl•părute.
Ceea co te izbeşte la Răşinari la unele femei mai puţin chinuite Tatăl.Iosif, murise deci de mult (1<)06). El avea puţină
de munci este nespusa ging~ie a liniilor. nobleţa gesturilor, gospodărie, oi de care ţinea răbuş, argat care plesnea din hici
desinvoltura modestă. Ele par doamno deghizat.e tn ţăranci, dupli cai, ori dupli comute şi preoteasl care făcea treburi
flcAndu-~ o petrecere din a merge la lotors fânul cu grebla ţi.răneşti:
pe umăr.
La ţara preoţii no triese altfel declt ţăranii. fiind şi ei lnflpt ln mqter-grlnd4, lat.I-I,
R5vllful "turmelor de oi:
nişte gospodari cu treburi, ca şi ceilalţi muritori. Azi pe strada Şiragul lui de crestlturl
popilor. casa •doamnei Gogoaie• cum li ziceau ră.şinărenii, b11· Se ulU atAt de trist la noi.
trlnei mame care şi-a lnmormi\utat c.ei doi feciori, stă mereu cu lml duce mintea 'n alte vr emi
porţile tnchise. E o casă albă, mai tngrijită decât cclelnltc Cu slovn-1 blnecuvAntatA,
- ln pragul zllelor demult
şi prin crl!.pliturile porţii se zlreşte umbra unei vegetaţii de Porcii te vAd pe tine taU.
grldinl. Dar e o casă de ţăran mai cu s tare, azi tăcută. fere-
cată. precum tncepuse a fi, se pa.ro, din tinereţea poetului : ŞI par'cA aud pocnet de bici
ŞI glas tremurltor de slugi,
Trei pruni fr!ţlnl, oe stau n moari, - Rlsare mama 'n col\ul 4urll
141 tremur' crea>ta lor bolnavi, ~ 'ncet merindea 'n glugi . „
 ISTORIA J, lTERAT URll ROMĂNE - 689

tndnioşatli mă sărut.A
Pe părul meu bl\lan, pe gurii:
• ZI Tutăl nostru seura, dragii,
ŞI sA te por\I la 'nvli\Atură I •.

Copilul creşte tntre popi şi Intre dascăli, pe care-i va. câ.nta.

mai târziu, şi care se vede câ erau destul de nevoiaşi:

Voi să-l da\i lui popa Naie

Liturghii o lună 'ntreagă,
Că-l sArac şi popa Nai•
SI n'are bucate, dragă.

La 9 ani Goga sfârşise şcoala primară din Răşinari şi mergea

la liceul unguresc din Sibiu unde veneau mulţi RomAni ~eţi
de ţărani săraci, stând la gazde prin ma.ha.la.le şi mâncând
merindea de acasă. Unul se vârîse şabăs-goim la sinagogă
pentru 20 de coroane, grijitor Sâmbăta când Evreii nu pun
mâna pe nimic. Liceul U încheie Goga la Braşov, plecand după
aceea la Budapesta. pentru studiile universitare. Alma mate•
U lăsă impresii sumbre. • Subt zidurile ei reci şi sure patru
ani de zile s'a. plimbat revolta meat. Erau acolo vr·e o
trei sute de studenţi români. Goga cu câţiva prieteni se tn-
tâlneau din. când tn când la cârciuma unui şvab pe muntele
Gellert, dincolo de Dunăre. ln "'°"'!te reuniuni studenţii reca-
pitulau cunoştinţele Lor literare. La Budapesta tipări primele
Poezii ln 1905. Dar debutase la Revista Ilustrată din Gherla O. Goga.
a lui I. Pop Retcganul (apărută tn 1898) apoi scrisese la Tri- Caricaturl\ de scrtitorul V. I. Popa.
!n<na literaYă din Sibiu (190<>- I9<Yl) şi tn Luuafdr1<l, d in
t902, sub pseudonimele Octavian şi Nic. Otavă. Luptele lui Poetul e un c apostol • cu aureolă ln j urul frunţii, care
jurnalistice şi politice, tnchiderea de către Unguri. trecerea. merge să vestească ziua cca. mare '
tn ţară, activitatea. parlamentară sunt tncă prea apropiate Din ce tăţnla strălucirii
spre a le vedea. tn justa lor perspectivă. Muri tnainte de a Coboa.rA razele do lunA,
vedea. noua sfâşiere trecătoare, a ţării, la 7 Mai 1938. Pe-argintul trunţil lui bolite
Izbitor dela tnceput ln poezia lui O . Goga este tonul pro- Di.n aur lmpletesr cununA.
.fetie, roessianismul. Poetul tnalţă • cântarea pătimirii noastre• - Cuvin.,..•• hirotonirea
Cu harul cerurilor ţie,
şi cade ln genunchi tn faţa lui Dumnezeu: Drept vestltorule apostol
Al unei vremi ce va sll vie I
RAtăcltor eu ochU tulburi,
Cu trupul Istovit de cale, El se prosternă ln faţa pădurii divine:
Eu cad .neputincios, st.ăpAne,
ln la\a strălucirii tale. CAnd rătăcind, blltrAne codru,
ln drum ml se desfac prăpăstii Ajung la sânul tău de tală,
Şi 'n negură se 'mbracA tarea, La poarta 'mpărilţlel tale
Eu tn genunchi spre tine ca.t1l: Plec (runtea mea lnllerbântaU.
Pllrlnte-or:\ndnle-nil cărarea I Eu simt oii 'n lung şirag de lacrimi
56 sfarm' al genei mele tremur
Fără lndoială că •pătimirea • nu-i decât robirea. sub Un- ŞI ca un făcator de relo
La poarţ.a ta eu ml cutremur.
guri iar mântuirea. unitatea politică a neamului. Dar poetul
se ridică cu inuit deasupra simplei compoziţii conspirative. Io munţi, strânge norodul vorbindu-i ca un predicator
Ca la lectura blestemelor şi profeţiilor din Biblie, oricine se tn cata.combe, despre un enigmatic crai ce va. să vină:
simte cutremurat de vestirea unor bucurii şi rătbunâri fără
Acolo sd tril.Im tn munţi
nuflle : Oe cAl trai avem parte,
Slltenii seara sll-1 adun
Oli1 casa voastră, unde 'n umbri ŞI să le spun din carte:
PIAng doinele şi rAde bora,
Va strilluci odată vtemll CA sunt din neam hnpllrAte1c
Nor9cul nostru·al tuturora . .. Din \ara 'ndepArtatA,
Că tot plimAntul rotogol
CI 'n pacea obidirii voastre_, E1'1I al lor odată . . .
Ca 'nţr'un tnttns a.dânc de mare,
Trăieşte '.n!ricoşatnl vifor ll.eligia aceasta misterioasă lşi a.re hagiologia ci. S fântul
Al vremilor ră·zbunătoare . .. cel mare, arhanghelul, e Ştefan cel bătrân :
Departe s'n aprins W\ fulger, Acolo dormi şi tu, arhanghel bătrân,
Lovlnd tn creasta ta .năprazt1ic. Tu Ştefane slAnt Volevoade,
Şi 'n tot hotarul tău mânia C...ai scris strălucirea norodului tău
Şi·.a lncepul păgânul praznic. Cu sAnge duşman de noroade.
E-al rlizvrtltlril v-Oaslre tunet Oe s1Anta ta dreaptă, de spada ta s!AntA,
Şi 'n neagra ta cutremu.rare Spun toate po~eştlfe slovei,
Atâtea veacuri umUlle - Să nu se tnfloare de numele. tău
lşi Jltm strivita răzbunare. Nu-i lruntA. ln codrii Moldovei . . .
64() - TENDINŢA N/\ŢIONAl..Ă
Strania. convertire a. tendinţei naţionale
culminează tn N,,; :
La noi sunt codri veni d•· brad
ŞI cAmpurl de mii.tasă;
La noi atA\ia Ciuturi sunt
ŞI-atâta jale ' n casă .
Prllrigbetori din alt.t \Ari
Vin doina să n.,.osculte:
La noi sunt cftntece şi flori
ŞI Iaerăm I multe, multe ...
Pe boltA sus e mal aprins,
La noi. bătrânul soare,
Oe cAnd pe plalurllc noastre
Nu pentru noi răsare . ..
La noi de Jale povestesc
A codrllor desl1urt,
Şi Jale duce Murişul
Şl <luc lustrele Crişuri.
La noi nevestele plAngi!_nd
Sporesc pe lus fuiorul,
ŞI 'mbrllţlşAndu·şl jalea plâng:
ŞI tata şi leclorul.
Sub cerul nostru „nduloşat
E mal domoală hora,
CAcl cântecele noastre plAnA -
tn ochii tuturora.
O. Goga la Clucca ln 1937.
ln poezie pură Ţara pe care o lnfăţişează această poezie are un vădit
aer hermetic. E un Pu.r gatoriu ln care se petrec evenimente
procesionale, tn care lumea îeleşte Jnisterios tmpinsă d.e o
putere nerevelabill, cu sentimentul unei catastrofe univer„
sale. De ce cresc aici numai fluturi şi câmpii sunt de inutilă
mătase? De ce tot norodul cântă coral? De ce apele au graiu?
De ce bocesc toţi ca tntr'un apocalips I Pentru ce această
turburătoare ceremonie? Mişcarea poeziei este dantescă şi
jalea a rămas pură, desfăcută de conţinutul politic. Volup-
tatea de moarte stăpâneşte pe O. Goga ca pe orice om de so-
cietate veche şi tngustă ln care viaţa se măsoară prin morminte :
Oe-ai muri la primăvară·,
Sll m~ plAngeţl tu şi mama;
AmA.ndouă sll mil p14n~eţi
ŞI sA v.A cerni\! năframa.
Nimeni a.llul hu jelească
Răpo•ata noastră lalA,
ŞI vă rog cu
lm!rc>parea
Nu vA taceţi cheltuialA ...
SA·I chemaţi pe pop• Naie
Să -ml citească din scriptura
ŞI să spună cuv1\ntare ;
C'am fost om. cu 'n vă,ături.
Dar cA m'am nilscut pc semne,
Inf'r'o 1.odie cludat.4,
Oe m'a bfitnt nenorocul
Oe pc lumea asta toat..~.
Este aci • nenorocul • din lirica eminesciană. ideea unui
destin ascuns ce conduce firele vieţii. Ceea ce pare inadaptare,
sentiment de smulgere, e· mai mult o fiică tn faţa soartei ln-
iricoşa.te şi
o dorinţă ca existenţa să se .fi desfăşurat după
tipicul comun:
De ce m'aţi dus de lângă '\'Oi,
Oe ce m'aţi dus de-acasă?
Să fi răm•• fe<ior la piu~.
$A fi rAmas la coasă.
Atunci eu. nu nlai rătăcean1
Pe-atAtea cll ril.zle\e,
ŞI-aveaţi şi voi ln eurl e-acun1
Un stAlp de bAtrAncţe .
M'aş- fi 'nsurat d.nd isprăveam
Cu· sl ujba la 'mpAralul
Ml·ar fi azi casa 'n rAnd cu toţi. . .
- Cum m'•r cinsti azi satul. ·
Io poe~ia lui Goga dăm de structura poeziei lui Eminescu,
dar astfel acoperită tncâ.t abia se bagă de seamă. Goga a in-
tuit mai bine decât oricare genul poetului Doinei şi a ştiut
să-l continue cu materie nouă. Şi Eminescu şi Goga cilntă un
inefabil de origine metafizică, o jale nemotivată, de popor
străvechiu, îmbătrânit tn experienţa crudă a vieţii, ajuns la
bocetul ritual, transmis fără explicarea seusului. De a.ceea
poezia lui Goga este greu de comentat, fiind cu mult deasupra.
goalelor cuvinte, de un farmec tot atât de straniu 'î sguduitor.
După Eminescu şi Macedonski. Goga e l'n tâiul poet mare
din epoca modernă, sortit prin simplitatea ,aparentă a liricei
lui să pătrundă tot mai adânc ln sufletul mulţimii, poet na-
ţional -totdeodată şi pur ca şi Eminescu.
Cu toate acestea el nu e străin de simbolismul ce lncep<1 să
orchestreze tn jurul său, pe care ca şi Iosif tl transpune la
experienţe sufleteşti rurale. Anxietatea, nostalgia de migraţie,
sentimentul de oscilare, condensate ln cuvinte simbolice
 ISTORIA LITERATURII ROMANE - b41

•om fără ţară •. «mag t , • ptjbeag • sunt tn spiritul poeziei Insă totul e prea conceptualizat, fărJ , nervi t. Goga cântă
nou1: Parisul ca o • putredă • • năpraznică cetate • rămânând totuşi
captivat:
Eu sut1t un otn fărA de ţarit
Un strop de loc purtat d• vilnt, oe„acum su11t robul, mAnd:rei metropole.
Un rob rllzlcl scApal do Ilară, ln sutJet simt cum C(e.şte 'nlr'una svonul
Cel mai siirnc de pe p~m~nt. Oin preajma auritelor cu·p ole.
.Eu sunt un mng de legea · uoul,
Un biet nebWl orbit de~o stea, Dar nopple cilnd Llntbre mol so lasA
Ce·am rlt'ăcit să v'a<luc vouA, Şi'n jur de mine u.rJA_ BabitonuJ,
Po,·eşt lle- d.Jn ~ aro. mea. Eu rnil visez to sat la noi acasll. „
•
Autobiografia vagă
este genul simboliştilor şi Goga putea Orumel străin din ţări lndepârtate
răspunde dispreţului de ţărani al lui Duiliu Zamfuescu, pole- Eu mă strecor p:rin putreda cetate.
mizfmd, în noua tehnică a contumtilor fluctuante : Când după nori mijeşte aurora . ..

Cu mine vin, roiesc, f11tr'u.n.a Prhl bolllturl de arcuri triumlale,

Ce.i fărl1 ne:i1n şi fără nt1111:1t~ V(ld turnurile vechei· catedrale,
Ce-au sprijinit lnlotde_aunn Cu două bra\• blestemând Gomora. ,
Eternitatea pe·al lor un\Ar.
Vin cei dt"-O lege cu pământul, Satul µne locul, la Goga, •cetăţii moarte t a poeţilor fla-
C:opW soarelui dr var;), manzi. 'iosetaţi de linişte şi monotonie. Cât de greu se poate
Eu solul lor, le porl cuvilntul
Ş i 'n sunet sf:lntn lor povarl!.
deplasa. poetul spre valori ce depăşesc propria•i experienţă
se vede din aceea că înflorarea produsă de vederea mării nu-l
Vin rânduri, cete .se 'nfirlpii deşteaptă decât imaginea de •crăiasă • şi dorinţa de a se
Oln vechea veac11rl1or lavă, băga « slugă • la ca.
Din ceas fn ceas, <11.n rJlpl •u clipă
'fol creşte oastea 01eR grot.(L~·A. Teatrul lui O. Goga (Domnul Notar, }Weşte'>d J\1anole) e
onorabil, dar nu e în vocaţia poetulu_i. 1n Do1nnt1l 11otar lup-
Dacll s'ar fi folosit des majuscula (Cei fără neam, Cei de·o tele electorale diJJ vechiul Ardeal cu conoure.nţa Intre candi-
lege) efectul ar fi fost mai tipic. Unele motive sunt direct mo· daţii din part.i da naţională şi partizanii guvernului sunt re-
deme. Se cântă nostalgia vietăţilor de menajerie, asociindu-se prezentate 1n chip exclusiv pitoresc, cu .mijloace caragialiene.
cu jalea de Ardeal a poetului : Vibrante de simpatie, fără mult deseu portretistic, dar rotunde

M1·e Jale-acum ca prln1ă,~ara

De paserl .p.rinse 'n eoJlvie,
De tei ce dor111 visâ11<I Sahara
ln t•uşc.-. de n1enagerle. •

Vă las cu mi.J1tea 'ncturerat.i

ŞI ochii 'nohişi p• jnmlltato,
r.·1~ t1,1c tn ţara rerrnec:.'ll•'
./\ clntccclor ntc~ntnle ..

Nu lipsesc trenurile, convoiurile mortuare,

Sunt trenuri n1ute, care- mortuare,
Sunt cloclJ tainici negrele vagoane,
ln ele poarlA lacrimi şi mustrare
ŞI bocete şi plângeri limerare
Din tragedia b·iete.lor cătane . . .
•
Trecea azi pe la colţ de slrad~
Cu pasul catten\al şi rar,
CântAnd a morţJI screnadA
Trecea con:voiul rnortuar.

toamnele, ploile:
AlU de tristă-I dimineaţa
Arun1 cân<l plânge-o toamnă nouâ,
Când cade din copac.I vie-aţa
Şi frw1ze galbene mA plou.11.

flprile maladive:
Bolnav, amurgial tremură pe dealuri . ..
- 0-stro'' dr flori c odAlţa noast.rJl .
•
NemAngdlnte flori bolnave,
Voi albi ~i galbeni trandafiri,
V't\ scris o Jllinlrll poveste
Ursita ne 'ndu.ratei firi.
•
Mereu c.u""mlc busuiocul tn pi!hi!relul
din fereastro. O. Goga prim-ministru şi Generalul Antonescu ln 1938.
 542 - TENDINŢA NAŢIONALĂ
sunt amintirile din Pre&u,sori. In schimb Goga era un foarte
bun orator de ma.sse, 'tiind să stân>ească toate instinctele
populare firi a deveni comun. un adevărat d emagog acad·
demic. El lncepea cu clte o vorbă memorabilă (•Şi eu am fost
ln Arcadia, d·lor studenţi I ... t), trecea la amintiri personale
şi din când ln când puncta cuvântarea cu câte o poantll, fă·
când tn acelaşi timp o miel fandare pe incintă. Ideile lui sunl
naţionaliste, tradiţionalisto, tn genere foarte juste. Antisemit
moderat. In antipatia lui pentru dadaism, rabindranatll-
tagorisme se poate bănui o simplă depărtare de literaturii.
Jurnaliiltica lui Goga (1Wus1uJ eare jierbe) are calităţi literare
şi rezistă la apăsarea timpului.
N. IORGA.
Scbimbl\nd ceea ce-i de schimbat. N. Iorga a jucat Io cultura
româ.nll, tn ultimele patru decenii, rolul lui Voltaire. Personal„
tatea lui e covlqitoare. Minor in fiecare activitate tn parte,
foarte conservativ şi lmbibat de prejudecăţi. dar rhvratit
continuu, sărind cu iuţeală dela o atitudine la alta. şi totdeauna
tolerat tn nestatornicie printr'o bună credinţă care se simte.
N. Iorga apare masiv privit de departe, prin numărul uriaş de
tomuri acrise şi prin multiplicitatea preocupărilor. Totuşi
imensa operă e ocupată mai mult cu personalitatea şi omul va
trăi mai ales la modul eroilor din istorii, tn măsura ln care
va fi evocat. Istoricului i se aduc învinuiri din cc ln cc mai
vehemente, dor ln fond de puţină importanţi, Este foarte
adevărat el N. Iorga citează uneori din memorie (aşa f~eau şi
vechii erudiţi), el uneori se obstinează a nu corecta greşeli
evidento, că adoptă părerea cea mai puţin probabilă, pentru a
o evita pe cea justl. ln Istoria literaturii citează articole care
nu cuprind nimic altceva decât recenzări de opere ştiute, tşi
face un aparat critic cu totul fictiv. ln critic! pretenţia ştiin·
ţificl se demascl mal uşor, acolo totlll fiind chestiune de sul>-
stanţi. Dar ln istoria politici N. Iorga ştie atât de multe, a
clllcat cu mintea lui atâtea documente tncât memoria lui ~i
va avea t1rla unui document. Numlrul lui de erori, foarte mic,
trcbue raportat la imensul material pe care 1-a cunoscut. El e
un specialist total. un iatoric care a sorbit apa tuturor. Nu
este cu putinţă să-ţi alegi un domeniu oricât de tngust şi umbri t
din istoria romAnl fld al constaţi el N. Iorga a trecut pe
acolo şi a tratat tema ln Iundamentul ei. Multi vreme istoricul
următor va fi osândit să corecteze, să sporeascl, sintezele Iul
N. Iorga (de unde şi critica tehnică), plăcerea de a Intra tntr'o
pădure virginii li va li refuzată. Cunoaşterea aproape mon-
struoasă a istorici universale şi române tn cele mai mici detalii,
direct dela izvoare, 1-a tnglduit istoricului s1 improvi.zeze la
cerere şi ln timp scurt istorii parţiale: monografii de oraşe, de
domnii, de familii. istorii de relaţii, istoria bisericii, istoria
armatei, istoria comerţului, istoria literaturii, istoria cllă·
tori1or strllini, a tipăriturilor. Şi acestea nu sunt simplo lndrep-
tare. sunt sinteze complete, exhaustive, uneori disperant de
amll.nunţite. egoiste ln note până a nu lăsa altuia bucuria unui
adaos. Sintezele sc pot reface mai •ştiinţific • tipogralioe~.
emenda pe ici pe colo, ln substanţă ele rămt.n monumente defi·
nltive de care trebue să se ţină şeaml. Iorga este ln istoric
Virgiliu, Sf. Paul şi Beatrice, laolaltă care te conduce din
infernul diplomelor până ln roza celestă a viziunilor totale. A·i
contesta valoarea• ştiinţifici • este pueril. Acei caro l·o dispută
li folosesc la fiece capitol şi-i fac procese de detalii. ln vreme
ce epigonii lui N. Iorga duc lupta pe o singură special.itate, N.
Iorga ţine piept ca specialist pe toate laturile. Problema perma·
nenţei geniului istoric se pune lnsl tn câmpul literar. Voltaire
a scris Hisk>iYt d• Cha•ks XI I care a rămas, ln ciuda progresului
documentar. Pentru ca u.n istoric s1 intre ln literatură, ieşind
de pe mAinile erudiţilor, el trebue să aibl spiritul constructiv
care este sau de natură ideologică (putinţa de a descoperi un
punct de vedere coagulant: cazul lui Fustei de Coulang'es şi al
lui Burckhardt) sau de esenţa artei portretistice şi evocative
(Taine, Renan, etc.). Dar N. Iorga, stilist original, 011 constru·
eşte. Clrţile lui sunt n1'te culegeri do documente comentate,
cataloage polernice. enciclopedii, genealogii mai ales. Fişele
sunt luate una dupl\ alto şi vărsate tntr'o frază foarte personală,
savuroasă adesea. nu mai puţin abstractă : • Supt Alexandru
Mircea şi evlavioasa·i Doamnă levantină Ecaterina, care avea
tn mânăstirea catolici dela Murano lângă Veneţia o soră după
mamă. Mărioara Vallarga„ . . • : • Radu moştenise dela lnain·
taşii săi pe Mitropolitul Luca. care ar fi fost nuntit chiar, ca
episcop de Buzău, după o tnsemnare nesigură. la 1587, deci ln
Domnia lui Mihnea, tatăl lui Radu. In 16o5, după aceleaşi
tnsemnări. tn iilele lui Radu Şerban, totuşi un Domn de ţară.
cu privirile tndreptate către Apus şi cltre celalt Impărat, Luca
fu înaintat. - fără a trece prin Rămnic, unde aflăm pe Teofil
şi pe un Efrem. pomenit la 16o2, la l6o6 şi plini la 1612. - la
Scaunul metropolitan, tn care, lnlocuind pe un Ieremia cu·
noscut numai prin pomelnicul Mitropolie.i, el stătn plină la
1629 •. Toată opera istorici a Iul N . Iorga se desfăşură inva-
riabil ln acelaşi chip cronologic şi genealogic. Istoria privită
tn chipul tacitian. adoptat de Franccii. ca o ilustrare a obser·
vaţici morale, sau tn modul modern. cu o dialectică de idel
Incorporate, cu u.n destin al individului şi al popoarelor e nu
numai absentă, ci nici mllear bănuită. Jdeile lipsesc cu desl·
v:trşire tu opera istoricului ca ~i orice proces care ajută la con·
cepere. N. Iorga reprezintă 1111 tip anacronic de diac. de lntoc·
mitor de letopiseţe pe baia unei cantităţi enorme, de astădatll
de izvoade. Ele un Macarie sau un Azarie compilând pomelnice,
tmpodobite cu adjective schimbătoare pline de mireasmă Tn
tntorsătura lor naiv savantă, ln răutatea sau Tn umilinţa lor
lntortochiată. De altfel un lucru izbeşte la N. Iorga şi-i for·
moază la drept vorbind farmecul. El e un om structural bătrân
(ca şi Voltaire de altfel veşnic senil teribil) care n'a avut nicio-
dată tinereţe şi care a tngroiit la 19 ani tocmai prin tonul sll.u
de fantomă vindicativă. Tânnr, el are colocvii cu academicienii,
relaţii cu bâtrânil descendenţi do domnitori, posesori de acte.
El cenzurează ePQCa ln numele unor idei vechi şi se aşează ln
fruntea unor oruneni mal ln vilrstll decât dânsul, ca un patria<h.
Nin1ic din ce e modern nu-l atinge, ba se poale afirma fă.rl\
paradox că dincolo de Renaştere el rămâ.ne un rătăcit. N. Iorga
a citit mult din toate literaturile, a tradus şi a compus chiar
schiţe de istorii literare şi eu toate astea ai impresiunea că
dupl\ Villani şi Commines tn literaturile italiană şi franceză,
Istoricul nu pricepe nimic, cil n 'arc măcar orientarea tn locurile
comune a unui elev de gimnaziu. Toată recepţia e falsă, stranju
do refractară. ln studiile despre literatura roml\nl veche toate
citatele sunt excelente, istoricul gust! cu o mare justeţă arta
caligrafic1 a cronicarilor. Abia intrat tn epoca romantici el se
simte stânjenit. Nevinovatul zlmbet al lui C. Negruzzi i se pare
• cam veşted de vreme •· RA.sul acela • batjocoritor şi rău al
satiricului fără tndrhneală, Iliră ideal • li • hihie • la ureche.
De patruzeci de ani N. Iorga este printre contemporani un
nelnţelegâtor. aprobat doar de rataţi. Metoda lui genealogici,
nu se mai potriveşte unei literaturi interioare, iar aparatul
critic, atât de superficial. redus la citarea paginei apare ca o
metodă cu totul tn afara spiritului criticei. Istoricul răsf~te
revistele şi nu citeşte clrţilc, condamnă pentru obscenitate
opere din auzite şi aprobă altele, nu numai lipsite de orice
valoare, dar pline de cele mai abjecte perversităţi. Tot ce este
valabil, se repudiazil (deşi cu o perfectă bună credinţă), ultimul
analfabet din stradă fiind lmbrăţişat şi declarat poet tnsemnat.
De câteva decenii a fi descoperit de N. lorga este tn majoritatea

R•cepţia lui Ba.rll1011 la Acad>ll)Ja
cazurilor dovada sigura a lipse! de vocaţie. Istoricul combate
tn revistă pentru un •cuget clar • fărn a se vedea bine care sunt
criteriile sale şi Intocmeşte scandaloase liste de •cărţi bune •
(N. I. Bontaş, Leliţa Catrina, I. Const, Delabaia, Ştefan N.
Iorga, Tb. AJ. Munteanu, Ecaterina Pitiş, Const. T. Stoica,
etc.), din care ar rezulta concluzia pesimistă că literatura ro-
mână e neantul pur. Cu toate intenţiile lui bune, N. Iorga a
aţâţat pe neizbutiţii obscuri, a stârnit ln mulţii cititori care tl
urmează ura lmpotriva a tot ce este nobilă sforţare de creaţie,
a făcut pe adevăratul artist odios publicului. I stcYia literaturii
rom4neşti contemporM>e e opera cea mai bizară ce se poate
lnchipui, intere-santă ca juma! interior, şi ca operă polemică.
Prineipiile criticulu.i sunt « avânt ' · • du.ioşie t, • respectabili-
tate t. In trei şire Camil Petrescu este executat ca unul care
se coboară « până 1a scene care se pot îndrepta numai către cei
mai puţin respectabili dintre cetitori •· I se găseşte o viilă,
absurdă, ln titlu: « Patt.Z lui Procu.sl (de fapt: Procrust) •.
I on al lu.i Rebreanu e sflrtecat:
' ln ron1anuJ cu optz-eci de penonagîl, cu violuri şi omoruri, cu
toate manilesta\lile brutei, preslntate crud, ca un cadavru putred
pe care l-ar scutura cineva de un J>lclor, c llcclaşl realism de os~lbatecă
autenUcitato: ce e mal josnic tn viai• animalică o rosei cum i se
para autorului că • vli%ut'..o tn cine şUe ce colţ. blăsllimat de Ardeal
se expune aici ca un. t.estln1oolu de lren1edlabilA i11Cerioritate, tr1tr 1un
rece stll de Jandann care constată lnfamille petrecute ln raionul său.
Ardealul cuminte al lui Slavici, cel de o !nalt.I! valoare etică al d-lui
AgArblceanu sAnt spintecate ca sl se vadă nespusa miserle ce ar fi
tnl.Auntru, cu toate fatalltAp!e scAderU sale "
Se saJyează de acest măcel critic un publicist fără niciun
talent (originar însă dela Vălenii·de-1'{unt.e burgul de vară al
ISTORIA LITERATURU ROMÂNE - 648
Română. N. lorga vorbeşte. B . A. R.
istoricului) Sandu Teleajen. autor de groaznice descrieri de
cabinet secret (necunoscute autorolul care nu se slujeşte declt
de reviste). L"l acesta se găseşte • rară poesie • care tntrece • cu
mult literatura alambicată a povestirilor la modă t . •Nuvela
romil:nească nu dăduse dela Sadoveanu nimic .m ai bun •.
Istoricul rămâne mereu un bătrân broutolone, văzând numai
purtări bune şi purtări rele. Istoria e împărţită pe acest prin-
cipiu puritan. Literatura modernă e o eroare, dar se văd tn fine
•semne de lndreptare •·
Fiind un temperament eminamente subiectiv, N. Iorga este
interesant în memorii. tn articolele scurte de gazet.'i, tn tot ce
fixează o umoare de moment. Foarte sentimental şi susceptibil.
copilăreşte vanitos. el e versatil prin trecerea supărării, fiind tn
fond incapabil de ură. Dar şi întoarcerea sa e scurtă şi abia
terminat zâmbetul, faţa se lncrontă .intr'o nouă mânie. Sunetul
lui N'. Iorga funcţionează prin explozii de sentiment, ou această
fericită notă care aduce iertarea tuturor instabilităţilor. că ln
problemele naţionale el are totdeauna reacţiunea cea mai
demnă, cea mai adil:nc vibratoare, punâodu·se imprudent şi în
consensul unanim lmpotriva calculelor reci ale politicei. El e
tipul vechiulu.i boier cu iubire de ţară, vorbind ingenuu, tn
nu1uelonorodului, UD cronicar tntflniat, mustrător ca şi Niculce,
mare catechizator. ca un Arbore, do Regi, bârfitor, tnţepător,
dar om bun al pământului. Este foarte caracteristic că. istoricul
a. ţinut pomelnicul tuturor oamenilor de seamă morţi, iertAn-
du·le păcatele, cert1lndu-i cu melancolie, compunându·le UD fo.1
de inscripţii pe rnormân.t . Letopisiţerul participă direct la
evenimente şi de aceea a murit bărbăteşte ca Miron Costin.
şi Stolnicul Cantacuzino. ln forma articolului de jurnal se
6'4 - T8ND!NŢA NAŢIONALĂ
retnviază tehnica cronicei, cu vlietlrile şi imprecaţiile ei, cu
violenţele ei biblice :
• StrillnJl 1tlln\lllcl cari vin la noi sunt, până ln ziuo do astăzi,
oameni ambl\1011, lacomi şi totu11 pururea nemulţlml\I. Cutare Sas,
doctor de ochi, care a clpAtat la noi o cUentelA bună, do sigur ceva
avere fi s'a tmpUUflt fi de luncill oficiale, cir. Fischer, a scris d4u-
nl%1, rAmAnlnd de almlntrelea ln Bucwqti, una dln clrţlle cele
mal pline de unl ta\ă de noi care aA n lc1tt ln ulttmcle Urupurl. Plin·
clplul cel ve.chlu al ovenlurlerilor rArl11lne tncA neatins : exploatezi pe
Valuh, Iaci bani din lncrederea şi din prostia tul. li batjocureşli lnlre
a.I tAI fi-I dai dracul ul cu toat.c nit tu.I, cAt poţi mal Iute ...•.
•A gustat [Valeriu llranlşte) tenrnl\a pentru libera expresie a
gazel.Arici sale. A gustat-o dela duşmani, cari nu ştiau CA prin sila
licutA Ideii se prAbufeSC toate regimurile. Iar dupA ee visul lui a
devenit raptA ...
•· . . DupA aceea de dou4 ori a căzui la alegeri.
• SA ni fie ru1lne obrazului.I •.
Altădată exaltarea e superbă, delavrancianl :
• SU. i.su ~t;. dutin.:41.ai.~ µăl.la.ruJe u dlpâ şJ gtlleju_rlle oratorice &A
locA I A$upra ambl\Ulor exasperate -rare se pândesc din ochi ln jurul
atApAnulul pe care niciunul din el nu·I lubqlt, occasla o comandA
o ţarA eapal>UA de a le loropi la pilmdnt : 1'rece umbra lui Carol L .. •.
N. lorga nu e 11n portretist, fiindcil nu e un descriptiv. Din
umoare de moment şi din scurte viziu 11i poetice (procedeu de
xilograf vechiu) sooate adese admirabile definiţiuni de per-
soane. Maiorescu :
• t:altl şi frig nu l·a !ost nlmânul IAngA dAnsul. A trecut printre
oameni, tnlrebuln\Andu-1, de multe ori, despre\ulndu-1 ln taină,
totdeouna. El lnsu•I lrebuc sil·şi li !ost imlil„ent •leşi •·
N. Iorga. SculpturA de O. Han.
Tisza Jstvân :
• Nn ştiu cine dol• noi a spus - serios-că Tlsza âtvl'tn ar li
nvut sAnge romAncsc ln vinele ••le. Ferit·• s!Antul t Cine ar fi avut
oAt de puţin din acest sîlnge n'nr li rost ln •tMe sA Joace cu atAl•
linişte şi slguran\A rolul lu i 1'eron, dlslrugdtor al unei clvlllza\il la
producerea şJ desvolturca căreia de sigur c4 alte 1>0poare au lucrat
lneomparabll mal muli decât al sAu. Romln a !ost !ln1osul, piltlma!ol
BAttlly, urmaş al vechUor Bani ATdelenl pe carl-i amlnlea to numele
1Au. 1'isza, el, aducea calltA\lle şt deleclele de rece socotealA crudA,
otfcAl., lu unii, or c targe pr:lpăstlos cuvi11lrle. ale altei rase, - aceen
cnro " dal omenirii lngrozlte pe un Atllln, pe un GlnRhl•·Hon şi
pe un '11murlenc, T11ranleni din aceea1I rtep§ •.
Luden.d orlf :
• Clnd s„a vA.z:ul tnvln.s, d nu şl 4 "' \'lt.ul greşelile pe care, a.şa cum
gQndea el. nu pulea 1A le aibă, ci • rdutat vlnovA\la aiurea şi a des-
coperii ca fllptaş ni ncnorocltll pe RAstlgnltul dela Golgota.
• A•upra lui, • 1>rlJlnll pe mltologln nrlcA a 1trAmo11tor. o pornit
el un rAzbo.iu pe cnro lncetul pe lncetul şi l-a lnsuşlt mal fericitul
rlvol, ajuns, el, şer ol poporului german.
• ŞI azi pAgAnul, care şi-a rbbunat, merge $ă duel solia ultimei
11 marii sa.le birulntl contra dl"1nltA\ll semitice zeilor Nordului cu
mAnlle roşii de sAnge şi cu ochii de tnnoriloare @hlaţi •.
Tache Joneşcu :
• Liberat Ju rJOurit.ccl de ani, ln rn\A cu un llbcrnllt1m care se
speria de orice not1totc şi de orice energic.
• Conservator la patruxcci, tn fo\il c.u un conscrva_Us_
n1 care
l ncremenea to cultul boierimii lanarlole 11 po.t-!anarlote.
• Democrat la clnclzed, tn fa\A cu o democraţie care ln\elegeu
doar "" şi gloata sd vie la masa pollllclonlsmulul.
• 1\tunci, pc ln şa_l:tcci. a rărnns 'tngur. Sîngu·r rnţs\ cu \a.ta sin-
gur~ •·
Articolul se tncbeic, deseori, cu căte o imagine de neuitat.
Despre Nicolae P34ici se zie<1 :
• ... locul rii.JJ"111.s gol c aşa de mare lnc4l oriane·ţl po•lt da se.am.A
cA numai ptintr'o 1propl•re a tuturora el poate n Intru cAtva um-
plut •.
Exaltarea ia lorma desbrăcării creştine, şi ignorându-se pe
sine, istoricul dedică delunctulul o admiraţie totală, ca !n
ca.iul Bogrea:
• !> <1 ~li•~ u11 t.1111 cuiu poale niclo<lalA nu vom nial avea unul .. .
0
• Naţia noaslră n pierdut o comoar6. Era cel mai fnvt.ţal dintre
RomAnl. Era un nolnlrccut vorbitor 11 un profesor IArA pereche ,,
Aceste ieşiri <le ciudă ori de simpatie, sunt ln fond clin
domeniul oratorici şi numai cine·şi reevoacă inefabila voce
graseiată, tărăgănat.li, cicălitoare, conspirativă ori tnluriată a
marelui polemist poate gusta toată seva frazelor scrise. N,
Iorga avea multe aiinită\i cu smeul din poveste. După cum
buzduganul acestuia tşi preceda stăpânul izbind tn poartă, tn
u~, spre a se aşeza apoi singur ln cui, tot astfel glasul profe-
sorului Iorga se auzea indistinct pe scări şi pe culoare, ln;ilnta
intensificându-se viforos, apoi intra adus de un val de studenţi
rctardatari ln mijlocul sălii cucernice. La sf!lrşit apărea şi N .
Iorga. identificându-se ca autorul glasului. Marele istoric !şi
potolea respiraţia accelerată cu câteva spirite, căuta neliniştit
prin sală. fulgera uşa cutremurată de spatele staţionarilor Jl('
cu loar, se aprindea. vocifera, decapita cu degetul priu aer un
duşman nevăzut. Apoi devenea vesel I Găsise legături spirituale.
pc care lnsă deseori uita să le comunice şi auditorului. Vorbea
cu graţia leneşă a femeii, căreia i se face o dulce violenţă. Avea
ln priviri vanitAţ.i mărunte, lşi culca urechea pc sonoritatea
moale a cuvintelor, stabilea cu ascultătorul mici corespondenţe
delicate, prin zAmbcte galeşe sau clipiri confidenţialo. Deşi
conferinţa prezenta cea rnai strll.nsă cobesiune, N . Iorga părea
cli Şi·O improvizeazll d.i ntr'un material de ocazie. Cil.utându-şi
febril batista prin buiunare găsea felurite însemniiri suspecte
pe care le ră.'lllcea cu bănuială, le citea mirat ca pentru sine şi.
găsi ndu-le intereS11nte. le adăpostea din nou ln receptacolul

profund al redingotei. Câte odată, privea co tngrijorare spre
uşi şi fer:estre, ca spre a se sustrage onor spioni ascunşi. Vocea
sa se cobora, se prefăcea intr'o şoaptă prudentă cu aerul de a
face auditorului destăinuiri grave. Respiraţia tuturor rămânea
tăiată de curiozitate şi teamă , o linişte tricordată apăsa pretu-
tindeni. iar toan1na ai fi putut auzi ritmul lent al ploaei lovind
pe acoperişuri sau bolboroseala monotonă a straşlnilor. Deodată
N. Iorga devenea mânios. Simţise în freamătul lanului de capete
trădarea, ostilitatea. Vindicativ, oratorul supunea publicul
unui rechizitor sgomotos. Sala se umplea de grindină, de ceaţă
şi de tunete. Străpunşi de degetu] răr.bunător al lui N. Iorga,
duşmanii invizibili se prăbuşeau surd pe duşumele, Ul timp O•
cuvintele cădeau ca trăznetele tntr'un copac 11odu.ros. Apoi
furtuna se potolea. După cum copiii, după un gest de violeuţă,
îşi descarcă inima grea in hohote de plâns, tot astfel oratorul
exWnuat se făcea supus, implorator: cerşea protecţie, bw1ă­
volnţă, puţină iubire. Căuta printre ascultători un chip prie-
tenos, un zâmbet de speranţă, 11n elogiu consolant. U neori cei
doi ochi umezi cădeau asupra unui biet ascultător terorizat.
Conferenţiarul avea aerul de a-1 lua la o parte. de a-i {ace con-
Jideoţe măgulitoare, 11 bătea cu vorbele amical pe umeri, li
făcea mulţime de gingăşii nespuse, ln vreme ce restul pu blicuJuj
asista respectos la o tntrevedere ce s'ar fi părut că nu-l priveşte.
Repede tnsă N. [orga redevenea nemulţumit. Pacientul era
dispreţuit, mustrat, împuns cu degetul în direcţia coastelor. apoi,
printr'un proces clamoros, consemnat vmdictei publice. la cele
din urmă conferenţiarul, amărit, dădea semnele unei decep-
ţiuni universale. In sentinţe biblice se ridica deas upra patimilor
inilrunte, se tnchidea tn negura de fum a unei inâlţtmi macc~~
sibUe şi lntocmai ca Moise, spărgând tablele legii aduse unui
popor netrebnic, tun.ând asupra sălii profeţii grozave. fu~ea
tntunecat de o justă mânie, ln aplauzele ropotitoare a le audi-
torului.
M . SADOVEANU.
Mihail Sadoveanu. originar prin familie din Oltenia (Sadova)
s'a născut la 5 Noemvrie 188o în Paşcani ca fiu al lui Alexandru
Sadoveanu, avocat, (lm bărbos şi bine trăitor şi al Profirei
Ursachi, strănepoatll de baciu din nordul Moldovei. Şcoala
primară a iăcut--0 cu do1nnul Busuioc, gimnaziul la 'Făltioeni,
llceul la. Jaşi (Liceul Naţiooal). S'a căsătorit ln 1901 şi a avut
mulţi copii, pe care i-a. crescut patriarhal. făcând ll7. şi de
biciu. Vâneaiă, joacă şah şi se ocupă de gospodărie.
Chiar dela !ntâiul volum, P()Vestiri, M. Sadoveanu îşi de-
finea temele sale fundamentale dela care n'av"'I să :;., mai
abată, cu o art! dela început matură, afară de izolate şi fi.
reşti şovăiri. Stâ.ngace, de pildă, este evocarea convenţional
epopeică a unui trecut de vitejie ( Rasltunarea lrii Nour) ln
care un bătrân boier nu moare liniştit până ce nepotul său
nu ril.zbună asupra Leşilor uciderea fiului. Mişcarea epică
strictă va fi totdeauna punctul cel mai slab al scriitorului.
Deşi proiectat ln trecut, Cdnlecul de dragoste intră in pro-
gramul general. Un ţiga.n, deci un suflet simplu, lo stăpii·
nirea instinctelor, se indrăgosteşte de stăpână-sa şi nu 1ace
nimic altceva rău decât se frăJJlântă şi cântă cu foc din scripcă.
Dar boierul IJ pocneşte, gelos, cu hangerul ln M oarla un
boier !nlbătrâJiit şi vechilul său plâng la olaltă pe moarta ne-
vastă a celui din urmă pe care au iubit.-0 deopotrivă. ln Năluca
un moş cam beţiv se ciorăvăieşu;. cordial cu baba sa, care nici
ca n'a !ost lipsită de păcate. Un boier se chinueşte pe patul
morţii de căinţă (Necunoscr<lttl) că a părăsit tn tinereţe fe-
meia iubită. Un tânăr se rătăceşte ln ajunul Sfântului Vasile
tn coliba a doi moşnegi care-l primesc cu marc tnduioşare,
gând.indu-se la un fecior al lor de mult mort. tJn boier bătrân
povesteşte cum a. tras ln tinereţe la un Hanul Boului cu o
IS1' 0RlA LlTERATURll ROMÂNE - 040
hangiţă foarte adei.nenit.o.'lTC. httr'u11 sal odatd vir1c călare un
necunoscut care moare de dambla. Nimeni nu află rosturile
luj şi popa cu crâşmarul li vând calul. Un ţipăt e aproape
o pantomimă tn care vedem pe un fierar furios ş.i muncit de
gânduri, ducându-se să-şi bată nevasta care-l înşală. Iva11ci"
keul, hangiu, suferă cu răcnete de moartea femeii sale. Cei
trei sw1t trei priet.eni. adt1naţi di11 iubire pe11tru_nevasta u.nuia
din ei. Bărbatul ultragiat omoară pe vinovaţi. Uo boier dă
lui Coz"'a Ră~oare l.nsărcinarc să-l fure o jupâniţă, iar aceasta
se muliumeşte cu răpitorul. Toate aceste s ubiecte presupun
violenţa pasiunilor şi a gesturilor, totuşi mişcarea e stinsă,
lnnăbt1şită, Eroij au o • taină • pc care 11u ştiu s'o exprime,
care-i sbuciumă şi-i duce la iuţi gesturi crunte, după care
răm!1n · mereu lntunccaţl şi 'ntr'o sălbatccă sau numai spe-
riată stupoare. .Mijlocul tehnic, de pe acu111 caracteristic al
a utorului, de a sugera mocnirea ,;ub cenuşă a pasiunilor e
o respiraţie contemplativă în care ~c evocă un. element stătător :
natură vie ori moartă. După întoarcerea moşului beţiv, care
acum sforăc lângă sobă, baba, care păcătuise pe vremuri cu
un iunkăr, se pironeşte tn monotonia ceasornicului (Năluca}:
• .Bătrânul dormea borllind l:ln!(ă sobl şi nasul pdrea mal r()f,
dCflSUJJra r1111stă\ii ·alLc.
• Ui11e că u. ve11lt sănillos ! ' 111urmură bătrA.nn„
• Ceasornicul t11cepu iar a t1ârdi - l1ârr l - apoi prinse a bate
Ct\ sgomol de fierării vechJ.
• l •na, două, trei, pat1·u, cinci, şase . .. mur1nură baba ; ho·lto t •.
Dar censor11Jcul zuruind şi sfârâind. bătu de doaăsprc.z:eee ori. • Ho·
ho şopll blllr!lo".. pr"'1 te grăbeşti. . . •.
• Ceasornicul t11c.::pu Iar. l ini ştit, tic-tac, tar. far niătuşa Zanfira
cilzu pc gânduri, cu ochll ţlnt.~ tn flacirlJe loculul „
Volumul următor stabileşte prin chiar titlu latenţa pa-
tin1ilor: Dureri t111itibuşite. Fie prin in_râtJrirea directă a l ui
'l.ola, fie prin mijlocirea lui Vlahu\A, se observă aci o intenţie
(cu efecte păgubitoare) de studiu social. Ton Urs" e un mic
A ssomoir. Un ţăraa pleacă., clin pricina sărăciei, şi se face
proletar, devenind prin natura meseriei şi din durerea de a
se vedea ln.şelat de nevastă, u>i alcoolic. Crâşma e scena ti-
pică de desfd.şurare a faptelor. Aci ca e un loc de pierzare.
lnsă in decursul întregii opere a lui Sadoveanu crâşma, hanu~
petrt-cerile cu băuturi s unt locurile statornice de lntâlnire a
U. Onciul, Istoric 1net-0dic şi steril, op11s tempe-
ramental Iul N. Iorga. B. A. R.
646 - TENDINŢA NAŢIONALĂ
M. Sadoveanu.
eroilor. Volumul tn totalitatea lui e sumbru, cu oameni tndo-
bitoci.ţl de suferinţă şi băutură, deşi cu un substrat de uma-
nitate. Sluga bătută de boier, •bruta >. nu găseşte cu cale
să se răzbune, când ti vine bine (Sluga). Un ţăran sare tn
pădure, pe lntuneric, asupra duşmanului său, acesta ii strânge
bine, victima cere iertare, bat clopotele de tnviere şi inimile
celor doi se lmblân=c. Un individ bea până la tndobitocire,
fiindcă e tuberculos tn ultimul grad. Apoi aflăm că fata lui
s'a făcut prostituată., Un boier (Doi fe~iori) este necontenit
stol"; de bani de UD fiu legal, tn vreme ce cu melancolie con·
templă pe un alt fiu tăinuit, argat pe moşie, care ou ştie al
cui e şi nu cere nimic. Lui moş Simion i·a fugjt de mult fe-
meia de acasă, din care cauză a dus vieaţă necăjită şi !ntu-
necată. O regăseşte tntr'o zi pe nevastă, lmbătranită, şi după
o rece convorbire se desparl amândoi ca doi străini (Moş
Simion). Un lup e fncolţit de oameni ( Lupul). Un moş şi
o babă se ciorăvăesc şi se bat, până ce baba fuge cu un vag-
mistru, lăsând pe moş nemângâiat. Petrea Străinul e un om
care Du are pe nimeni, un fost ocnaş, pripăşit pe lângă un
popă. Viaţa lui se petrece tn tăcere şi trudnice gânduri.
Culegerea DHreri fnnăbuşite. poate cea mai slabă, cu toate
că foarte onorabilă tn producţia generală a vremii, suferă de
un to.o o.e gru. Simplitatea ia iorma abrutizării şi constatarea
rudimentarităţii a milei pentru umiliţi. Petrecerea cu băuturi
apare ca alcoofuare. Jnsă num.a i decât scriitorul renunţă la
orice naturalism şi lncepe s1 lnfăţişeze vieaţa elementară ca
un scop ln sine şi din ce ln ce mai idilic. Jn Crâşma /„i M o~­
Precu, lntâlnirea eroilor se face, precum se vede, iot la crâşmă,
acesta fiind locul unde vin drun1eţî cu taine, care beau tăcuţi,
şi pleacă spre a nu se mai întoarce. CrâşmaruJ însuşi are • un
trecut destul de neguros t şi nimeni nu-i cunoaşte · tinereţea
Oamenii au tn tăcere şi ln violenţă o mecanică lentă, stereo·
tipă, ca unii ce nu pot cuprinde ln ei decât o singură dramă.
In desf"..şurarea ca de ceasornic a povestei lor unice, din ce
!n ce pro1.atorul foloseşte o ·limbă mai magistrală. Precu este
certat periodic de lemele pentru păcate tol atât de calen·
<laristice :
Ardil-t~•r para focului I Acu-ml vil? Du-te unde-al petre-
• . ..
t~ut.. ţu lJcigă„te sfânta Vineri de ati şi toat.e. zilele cele
JnuierJte J
mari I BatA-tc·ar să te batA trei Dumnezei, că unt1l nu„ti vl1te de
.hac I Trilsni-t~ar şi te-ar <letona I Cum !ml frigi tu Inima ·şi mA lafi
singurică, lcmeic til.nâră, ~I lu petreci şi-ţi la.el de cap. mânca-le-ar
viermii cel n tndormiţi I . . .•
Ca spre a se sublinia eternitatea indiferentă a unor ase-
me11ea conflicte, scriitorul trece la contemplarea tabloului
su.blim unde se petrec acestea :
• Din faţo crâşmei se tntindeatt pcin.ii, sus, pe vârful deâlului.
ogoare. şi llvul: e.ra un amestec de colori 1 delo plmAnt.ul cafeniu
Ja verdele dcsch.is aJ sâ.Jciilor, cu pdlcuri roşli .şi gaJbene- de flori,
de ţi se pi.erdeau ochii. Prin livezi păşteau vite albe, şi sunau ici-
colo tAIAngl nevăzute. De sus, din vArful dealulul, ~e deschidea
dincolo. spre asti.nţ.l~ dintr'odată, pe o rntindere 11emAsurată, va1ea
Moldovei, presărată de sMe, de zăvoaie şi de şuv.l\ele de apă, care
Li<ăreau ln soare c• nişte sfărămături de oglinzi. ŞI mal departe,
albăstreau munţii ln cerul limpede, rostogoliţi tn neorânduială unii
peste alţii, - aşa de sterşl, aşa de departe, (atât de plini de taină I „
La crâşmă, punct de întâlnire al sălbăticiunilor acestei
imense naturi„ vine şi Moş- Gherasim, izgonitor al Diavolului.
care apără moşiile de piatră. lnfăţişarea lui e adecvată :
c ... Altfel ontul era destul de b11n Ja inlntâ şi, cu toate da.rutlle
şi puterea tui umbla, lmbrăcat ca vai de el., cu un suman rupt, c 'o
c.AciulQ. roşcată şi bortelltă1 şi cu nişte opinci nerase de porc, tn ca.re
lnl(n\mădea alllta oblulil, lncAt picioarele păreau nişte dihAnU „
Moş-Luca dascălul are o singură vorbă de duh, la petre-
cere. El bate cu piciorul drept tn podele şi răcneşte: •Eu
sănt Luca din vecbime, măăă ! •· ffrimescu bea şi "e im.bată
în tăcere, urlând doar, foarte rar, «Vivat•. Preotule alcoolic
cu nevinovăţie, botează calul şi ignorează sufeiinţele preo-
tesei. Jcuţă, scripcanil, vine pe dealuri la clacă cântând tn
singurătăţi. Flăcăul lui Zadoina trece drept smintit: •vorbea
puţin şi cumpănit şi :tă.robea cu blândeţii•. De fapt, rănit
din dragoste, el reprezintă de.m na solitudine tntr'o lume prin
ea însăşi ln afara sgomotului:
' - Parcl ce pot sA ştie oamenii? Gherasim e uri pr,ost. Et cred
că nu eşti om dacă nu te duci la crâşmă şi la hora. De ce să mă duc
la crâşmă şi la horă? Şi mă privi drept ln ochi'·
Zaharia este băiatul morarului şi moara este, alături de
crâşmă, unul din punctele în care se adună vieaţa acestei
lumi: Io forme mai misterioase aci, mai fantastice. căci Ja
moară frige Dracul o broască ln frigare. Scriitorul o descrie
cu o mare bogăţie de sonurî şi cuvinte:
c Vara se scula dlsdedlmJneaţA, chtd c;!e abia se z.Area geană
de ziuă ln răsiirit.. Atunci trezea şi pe oamenii cari donneau pe sub
carlll• lncărcate, ln bătlltura morii, şi ridica şi stavilele dela IAptoc.
Apa, până atunci liniştlti!, deo<;latA se lntlndea, se repezea sclip.lnd
lnlunecos tn moară şi dAdea, şiroind, o izbitură mare t1J spetezele
roţilor. Butucii scArţăiau şi se urneau, pe când valurile dădeau
năvală. fusurile prindeau a se ribuci, rAşnl\•1• b!lrilJau - .ŞI grilun-
ţele de păpuşoiu se revănau ca o apă pe gurile coşurilor. Ol\menii
aprindeau locul ln moaro afumată şi so aşe.au lmpro)ur, pe când
ap• se lnvoibura vAJAlnd la ro\fle dc-alară ~l pe eAnd lnllluutru
hodorogul toca regulat ln ţelcA., t.a.c tac, t.ae-t.a c •·
Pe lângă schiţele de pustietăţi ţărăneşti se strecoară acelea
cu monotonii de târg. Domnişoara Eugeniţa recit°'/te o scri-
soare romanţioasă : •Stimată domnişoară I de când te·am văzut
 ISTORIA l.ITEl\ATURIJ ROMÂNE - 64?

tnt!la oan1, un soare mai luminos a risărit pe cerul \rieţii

mele ... •· Un cl.ine st:riin trece pe o stradă demahala pro-
\rincia.IA şi pe datl e declarat turbat şi tmpuşcat.Un oslndit,
netmpăcat cu lipsa libertăţii, fuge dela ocnă şi e ucis.
Multă vreme nuvelistica lo.i l\l. Sadoveanu se va des~ura
pe aceleaşi teme, din ce I.o ce mai desăvâtfită nu fosă fără
oarecare monotonie penlTU cine o străbate to l.otregimc. Cu
tontă originalitatea. artistică scriitorul nu e un izolat, ci con-
tinaă, cu note proprii, nuvelistica vremii. Şi mai lntAiu este,
clara, pentru cine observă bine, înrâurirea lu,i Caragiale, tn
deosebi ln două puncte care de obiceiu a.par unite : senti-
mentul supranaturalul ui, deşteptat tntr'un han enigmatic,
şi ' n legătură c1i o aventură erotică ; şi ispitirea tAn!trului
de către o femeie nuli ln vâr:stă, •vădană t, lmbietoare şi ma-
liţioasă. De sigur cil s'ar putea adăQga tipurile de anonnali
ale lui Caragiale, suferind tnnăbuşit de apăsarea societăţii.
A doua puternică afinitate este cu nuvelistica lui Brătescu­
Voine.,ti şi nu numai I.o punctul superficial de plecare (vănatul
şi pescuitul). Am văzul că eroii lui Brătescu-Voin~ti nu pol
suporta spaţiul analitic al unui roman, fiindcă ei au vieaţa
sufletească redusă până la stereotipie. Toţi eroii lui Sado-
veanu sunt n~ automaţi, trăind vegetativ, fără reflecţiune.
Singura notă mal deosebită este că la scriitorul moldovean
reducţiunea deme sinonimă cu sălbăticirea, ceea ce ou ex-
clude o mare energic vitală comprimată care a izbucnit sau
va izbucni odată, după care destindere individul !şi reia. pla-
ciditatea impenetmbUă. De aceea eroii sunt mai cu scamă
moşi şi babe, vechili, bouari, hoţi, dezertori, oameni trăind
t11 pustiire, lăsându-se rar pe la crJ.şmă spre a-şi revela au-
tomat , tune. t . lmpreună c u Brătescu-Voineşti 'i cu Bassa-
rabescu, Sadoveanu şi-a întins (cu mai puţin noroc) interesul
şi asupra izolaţilor din tâxgurile provinciale, a micilor func-
ţionari C. F. R„ a mAruntelor bw:gheze rumegând mari pa- M. Sadovunu, lu linului blll\Uor.
siuni. Cazul doamnei Bovary, tratat tn d.teva rânduri, ou e
atăt o urmare a lon\uririi franceze d.t o temă comună nu-
velistice.i de dinainte de rbboiu. care observa mica burghezie gAndea. lşi acoperea obrazul <'li palmtlt, şi atrAngca fruntea lnfler-
bllnlalli Intre dcgotc.
a impiegaţilor. „ LA.ng6 soba vtche. aproape de eJ. un greer pomi tncet scAr·
Mullll. vreme dar, I.o felurite nuanţe, Sadoveanu va fa.ce \Altu·! melancolic şi monoton : crf,. crf•cri I •.
monografia sufletului redus. Un copilsuferă ln tăcere şi moare
fiindcă a simţit că mumă-sa are legături vinovate cu uu Domniţa Maria stă, la moşia ei, ca tntr'un •pustiu •· Co·
necunoscut. Un tAnllr merge la vânătoare cu un Neici• pilul ei risipeşte banii ln petreceri şi emite cambii false (Mor-
111611tul unui copil).
Marin, fire tăcută, cu t vorba ruptă, zgârcită>. Omul arc
o taină : un boier i-a ruşinat nevasta şi acum !şi ascunde de A minlirile căprarul1n GheorgAi/â repreiintă o simplă cro-
lume o fată. I-o descoperă tânărul, care scapă de răzbunarea nică a vieţii de cazarmă, târli. vreo importanţă literară, ve-
tntunecntnlui nun1ai mulţumită armei pe care o arc rumprâ-şl. ştejind •simţul militar• prin care ,;e lnţclege •pumnul, palma,
Danii l Macovei s'a tnsurat cu o fată onestă, faţă de care un ghiontul, răcnetul, crucea, Dumnezeul, evanghelia •· Grada~
individ are tntr'o zi un gest prea liber. ln ciuda dovezilor şi căpitanii sunt lnfăţişaţi ca nişte iiare turbate, gata să ia
de nevinovll\ic. Dani ii • mocnit şi neguros tovarăş• se auto· tn c maşina de palme • pe nevinovatele sălbăticiuni săteşti.
rnatizează to suspiciuni ce duc pc femeie la moarte. Boierul Ecou al literaturii drcyfusarde, tnsă fără antimilitarism, ca
Cosl:ăchcl face pc liber..:ugetătoruJ. dar e tn fond o fîinµ un program doar de um.~niurc a instrucţiei.
nevinovatll.. care a chemat preotul când fata i-a fost bol · După acest scurt studiu al primitivilor Io lanţurile civili-
navă. Domnul Cruţă Samsoo, c premarele • a rămas singur, zaţiei, autorul se !ntoarce tn locurile cu omenirea rară. Un
nevasta ducilodu-i-se la laşi şi suferă de această agravare a bunic se înţelege cu nepotul, cu care petrece pe malul Si-
singunl.tă\ii. V:ica Iul Şloim tinichigiul linge fereastra. Prilej retului, mâncând chltici fripţi. Grigore Ţăotilă e gelos că
de a ieşi tn prag şi de a sta de vorbă cu străjerul de noapte. fata iubitll de el merge tn căruţă cu notarul . Se duce întunecat
Boierul Costache Baluş sc l.otoarce din străinătate la moşie şi să le ceară socoteală, caii speriaţi o iau la vale spre rău, fe.
intrând, din pricină de vreme rea, tn casa podarului, e ase· ciorul fi opreşte şi scapă pe cei socotiţi vinovaţi, fata se căeşte
muit de mitma acestuia cu feciorul el l ntr'o clipă boierul galeş. dar enigmatică ln felul tuturor sillblttichmilor, !11 ochi
a lutuit taina. tlaba fusese ibovnica tatălui său şi podarul cu c o lucire de râs t. Un crâşmar se sminteşte ta cap din cauza
li era frate. Hevclarea unei atât de puternico dram<: cern. unui sftlnt Vasilie, care lndcamnă lumea să nu mai bea vin,
din partea scriitorului, obişuuita respiraţie conten1p laUvi1: ruiuăndu-i astfel slabilim„1111/, tntemeiat pe biblică tradiţie.
Un IAP de pădure l'nlcmneşte pe vAn11tor prin liniştea miste·
, .• . baba •I• ln col\ul • I lngbe\al.-\, lnlr'o LAccre de groar.A. rioasă cu care apare :
• VAntul tl ploi~• fi upele SlroluJuJ răzbAlea cu lreamdl adAnc
de·lllorA.
, Un l"P sprinten s'a oprit, cu capul fi coamele tnllj,a1", aproape
• ln bordelul stdmt, ln lumina roşcată a gazorniţei, boluul se de mine, supt un are negru.
 648 - TENPINŢA NAŢIONAi.A
•Cu botul fa1tlns.. parcA 111lroase aerul; btonn cenuşJe luceşte
ape-ape lr<!mur4nd, Se pregAte1tc an se orune< lntt'o copcA "'
La vânătoare de raţe, pe Siret, badea Ştefanacl1c, ame-
ţeşte pe tânărul boier cu istorisirile, f(icânclu·l să piardl v4·
natul. Un morar povesteşte de pe cAnd nu umblau oamenii
•ca Aghiu\ă, pe doul roate •, Tn 111qina ln care stă lncbis
Caraoschi, ducând pc şine două.zeci de căruţe şi nu se tri-
meteau scrisorile pe drmi. Atunci bunicul a văzut pe diavol
frigă.nd pe jăratic o broad. Un om simplu s'a lnsurat cu o
madaram4 dela târg. pentru lmbracarea clreia a făcut şi boţii.
Femeia 1-a părAsit, duclndu·l la betic şi la crimli. Bardac e
şi el o fiinţă tn afara civiliiaţiei care pradă lcrneile, dar are o
groa.U animalicl. lncoltit, el (uge, lrpunlnd simplu : • Apoi
eu mă duc I • şi alcargA spre libertate ca iepurele:
, .. . Dar ou era rugA omeneosca.. Se ducea gJont. ca o Oar-J.•
Ern desculţ, cu Iţarii suOecoţl p4nA I• genunchi, 41 lluert.le picioa·
rtlor, subţiri ca la un cocost drc. •IAl'ălou. Fugea, zbura, !4cu 1Alluri
mari, de-abia se pule• \lnea de el Ghlorghle~, llllcAuJ jude\ulul"
Plrintele Antonie s'a retra.'l la schivnicie fiindcl fata pe
care o iubise l·a )jsat pentru un boier. Moş AJiaandru e bigot.
are casa plină de icoaoo. sisten1ntitându-se maniacal l11tr'un
misticism combinat c u avariţie, pri11 care , tn virtutea po-
stuluj, baba e lăsată sâ moară de foame (La noi, ln Viişoara).
O nevastă tşi ucide bărbatul, liindcâ e bătrân şi i-a fost dat
cu sila şi spune asta cu simplitate la judecător (astlol de în·
semnări de strigăte ale .inooen~ei la judecată se găsesc şi in
Brătescu-Voincştl). Unui om nevoia.ş li moare calul, singurul
tovarăş. Cocoana Alexandrina, so~il\ unui luncţiooar C. F. l~ ..
la o stafie mică pc linia laşi-Vasluiu, a văzut pe geamul unui
vagon doi tineri sărutându-se. De atunci existenţa acestei
sore a doamnei Bovary e turburată de nostalgii şi nemuJţu­
miri (temă tipică la Bassarabcscu) . O !emeie lncll frumoasă
ispiteşte galeş un copil de treispre%Cee ani (temă caragialiană).
Iorgu Badea, văcarul, stă la colibă, lntr'o privelişte de o sin·
gurătatc sublimii:
• Moldova curgea lmprAştlatA tn alblQ.1 largA. Satul rAm~e
departt, tn urmJ, şi pe prunduri, ln slngu.rAtat u ilic!, tn cAldurn
lui August, domnea o Ulcue nes!Aqllt. Era o tl de silrbltoare,
nu se zărea nlclieri ţipenie de om. Apele verzui curgeau repui,
sprintene Printre buruienile rare, prin prundul nerblnte, •ilreau Id-
rolo llcuste ~ni. Rar un peacAruş vA.nAt IAllAla pe deo•uprA: parcA
pierduse ceva pe Moldova, ~I acuma umbla cercetlnd cu 111.are..a-
minte la\a undelor •.
VAcarul are o • tainâ t. Femeia lui U ~IA cu vechilul.
El bate pe vec.bil, pe care boieruJ U ,1 goneşte, şi-şi păzqte
muierea. lnsl boierul nu dl voie văcarului să stea lu sat cu
nevasta: •a zis că pâ.n' ce n'a muri el, asta nu se poate ... •.
Badea e c copilul nimănui•, s'a ni.scut la curte. Şi nevasta
vătavului Dragoş are o turburatoare feminitate. Ea !şi lnşea!A
mereu bărbatul care o iartă, explicând lucrul cu o delicată
naivitate:
•... Şi numai Iaca, lntr'o t.I, o prind c'un llAcAu, pe malul Pru-
t ului, 1ntr'o lunci ... Da' nici ou nu ftlu cum am dat pule dAnşll ...
Şi sar eu osupnl hntaliiulul, 11 bot, li 11.rdmut fAlclle, şi aor şi ••n1>r•
el, s'o bat . .. Dar 1,•a1l'• putut s'o bat oş~ dt tare, porcA· ml era
mita de dAnsa . • , Crcdenm cA dac'olu pune genunchiul pe ca. se
!rdnge „ finarea ei in contact cu Occident\11 e
Unul la han, vorbeşte despre un cal minunat, sălbatec,
adus din Rusia, pe care un ofiţer nclndemânatec i 1-a Im·
puşcat. Această drama a lumii necuv/rntătoare e comentată cu
o simfonie a 11att1ri1 adccvatA:
• AlarA, noaptea era sentnA : cerul plln do atolt. ln umb.rA. se
auuau boli cum rumegA •·
~t. Sadoveanu l:a valnGtoa_rc.
E vorba, într' un loc. şi de o căţeluşi. Puica. Un dezertor
care a fugit dela armata ca să ajute pe o soră alungată de
soţul ei boier, se a.scunde ln coliba unor ţărani. Nimeni nu· I
trădează. Un boier tânăr se ţine cu nevasta pădurarului, ispitit
nu atât de femeie cât de misterul pădurii cântate lntr'o pa·
girlă de mare poezie (O istorie de demllll) :
•Şi-toi era drBR t.are mnl olcs ndl1oc,1I codrului acelutn, 1nlezul
lui cu piscuri J>letronse. Acolo. dc1>arlc, ln boltllc bAlrdnc, se ccrnco
urnbră ca de a1nurg. şi rnr eâlC·(> flonro <Io IU11'1l11A $e tnth1dc11 vie,
$lrăluc:ltă,
pe tovorul n109la de o co1onre A111bulc, <lulc·c, &tt\r1sd
Pns~ri nu zburau, uicj n'•j1Jngeau pântl ncolo: Ic i pcrla lnllnsa sh1·
gurătote. Părâul Cc-rbulul sArc• pr lr• t>l• oure de •ldncl şi tm1>rOşth1
Jacciml de pietre scumpe pc i11uşel 1lul gros vcrtlc t11chls, ni rnnlu-
tîJor; tremura c~ ~on moale, nct11lrerupt: '' t11 7,\10nul lui. tn sln-
gurAtato, pc oglinda mişcătoare a undei cll l•-odnl~. dlnlr'un lUllf.
ca dlntr'o hrubă de tnlunerlc, râsdrea, nedlnlllâ, ca IAloLA din
lcspul o cAprioarli cen11$1•, tntr'o ml1carc g1ng•şA de oprire. Altlel
era o tăcere aşa de groza,•ă: n1A oprca•11. fi dlnlr'o datft fini auzean1
bA!Jlia Inimei tn colul pieptului. Rar glas de corn ~remura dep•rt•
şi rhbAlea pAn la mine tnllbu11t, trist, ca <lin lnndul pAmAntulul.
, Treceam printre lagi uriaşi lnc~roaţl do JAr. Eram 1ntovArAşlt
W\torl dt" Voinea. 1·Ace.am şi eu, LAct3 şl el, şi ne $\.recuram printre
tufişuri, pe poteC3 umedă, lnecaUl ln bogA\la do verdU\A. CAnd
dădeam Io margine, creştea lumina fi se nu<eau •pre C0.1Jorle UllAn·
giJe \'acilor boiereşti. Sun;1u lin cu su11ctr fc-1urlle. o se9rt de sunete
dulci, care picurau domol 11 aleg„u ca un cAnlec dcp4rtat. foplll
tncct, şoptit uşor de clopote melodioase şi nevAiute •·
In Povestiti de uarâ unui i se fură claponii. Pri·
dascăl
marul. surprins ln casa păgubaşului, pc 1ntuncric, c fug3rit
ca hoţ prin tot saruL Bătrlna Fani llemsteon s'a otrăvit
fiindcl la un bal a băut cu cafea laptele destinat biberonului
unui copil. Un tânăr • filosof• nu ştie 6A !IC foloseascl de Im·
bierea unei femei, un cal gonit pe timp d e S•'CctA se tntoarcc,
un pescar ltlieştc tn pustietăţi şi ucide lupii cu furca, uJl
ţăran crede, cu stăruinţă, cA Unirea s'a făcut nu Intre Mol-
dova şi Muntenia, ci Intre Cuia şi ţărani, cel dinUliu UlcAnd
dreptate celor din urmă, un slujbaş al subptofoctulul nu ~lie
sA se 13mureascA faţă de un primar la ca.re e trimis şi c arestat,
un ţigan dezertează dia armată de frica b~il. O fntă de jitar
e a.,o;a de frumoasă incilt boierul se lndrăgost eştci de ca. !la·
d~
o rc1>ezici111·>e uin1i·
toare. Printr'o psihologie tot atât de mistcrioosil de fiinţă
primitivă, ea respinge legătura legiuită cu boieru l şi l11ge c'un
flăclu de rând. Eten1ul feminin e definit prin guru. urmi ţăran
cu naivii !,oingăşie :
-A$CUll.A. măi Alixandro, . .. n'al pule• tu sA·ml s11ul cine-l
l•tiţa ceia de colo?
- Sln1:t dreapta, cuconaşule, care? l.c c·unosc pe toate.
 ISTORIA LITERATORII RO~IÂNE - 649

oamenii cu c taine " Sandu Faliboga, dezertor. poate fost

ocnaş. •om pidosnic• care ou suferă lume străină ş1 !uge
călare peste Prut la venirea a ltor stăpâni, 11.drail, ovreiu
botezat, Lepădatu, copil al nimănui. Când aceşti pri,păşiţi de
prin toate colturile se adună seara la cină lntr'o mută roată,
spectacolul e de Americă a pionerilor:
• . . . Ern.u oameni de toate !eJurUe, felurit 1mbrăc.:atl. Erau
figt1ri bif\nc.te b:J.aie, erau obrazuri tntunccOa'ie, cu ochi stiÎ>Arătorf.
l.~rau straie nlbt•, ~t pc malul MoJ~ovci, erau $trate mohortte ca. ale
locuitorilor câmpiei. Pălllrii largi de pAslă , clopote de 1>•ic lmpletlte,
cusute cu n\~ roşie , tăcluli roase d.it1 veclJime, roşU d" ploi todelu.tigate.
şi de !oare rierb.i ltle. Unii dir1 copil, de zece ori dolSJ)re?.ec::e ani, erao
cu capul gol, având drept apâriltoare un p•lr des, slulos ~I sbârllt .
1,rintre b;lrba\I erau amestcc..i.te şi fctnci, cu br<>bonde şi J)Olel moho·
rlte. Ele erau şi mru triste şi ·mru negre la fa \ ~. ş i t~cenu zdrobite
<le .tnunca zilei. J11 dosul p.crdclei de stuf focul nrdea vesel şi \1loiu,
t111prflştiind fantast iccJe-i zbateri pe„te tngrăniădirea aceasta pestriţ.A.
Un biliclu naş slab şl cu gAtui lung tl'.ăgea din c.lnd ln cAnd dlntr'un
nlaldăr uriaş 11li111u11cl1luti de s tuf şi le zvârlea pe foc•·

!n rarele clipe de expansiune, aceste fiinţe exprimă groaz.a.

lor de aglom erările umane ;
• . ; . Ce· an1 să pol face e11 - zice Leplldatu - u-r1d;c-s tArgurl
mari ş-i oan1e.ni tnul\i? i\13i bine 1n·o1 tmpăca cu cu vllelc; eu ele
a.1n crescut şi cu ele mă tnţeJeg •·

Modestul conac al boierului face asupra lui moş-Năstase

impresia unui pa.lat de Halim.\!
• Are cur.te s traşni c!, boierul . .. vorbi moş -N:l st.ase .
. , Boierii
ls deprinşi cu odăi multe . •• L-nm lntrebnt cu lntr'un rAod: Cucoane
Jor, ee-\t tr~bue. dun1itaJe patru odăi aşa de 111ari? Ce raci c\J ele? ... . .•

ln sfârşit aceşti oameni tăcuţi şi aspri ca animalele nu

se suferă alături, când se intâlnesc întâia oară. lntâiu se
înfruntă şi când !şi dau seama tic raportul de .fo1·ţe ori de co-
munitatea ~uJletească atunci se lmprictenesc. Aceşt lucru se
lntâmpllt cu Falîboga şi Lepădatu:
• - Mă I Jlr1li ci aspru, cum vorbeşti tu cu mln•?
- Ct1n1 n1ă 'ntrebl, aşn.ţi răsp\1nd1 zise Sncet Niţă.
- Aşa? dtt' slujba n'ai s'o rnci to cu mine, 1n:lf?
- Ol face-o ~I <.'IJ dumne.::itn.
- Oa.• de n1inc nu le-i teine tu. Ll'lâi ?
- Nu 111'oit1 teme t . . •·

Fărăcusur ln limba lor domoală, intr'u.o ton de melan-

Jancolie stinsă. toate aceste schiţe şi nuvele sunt lipsite de
invenţiune. Ideea că aceşti oameni ar • trăi • trebue lnlătu­
rată, fără nicio primejdie pentru valoarea scriitorului. Indi-
vizii au o autenticitate fenomenală, nu tnsă una structu rală.
Mişcările, vorbele lor potolite ori repezite sunt verosimile ln
sine, iiinţa lor organic.~ e ceţoasă prin definiţie şi nu s'ar putea
face nicio deducţie psihologică pe .temeiul ei. lntr'asta stlt
şi poezia acestei literaturi tu care nici '1U sunt eroi ci un singur
specimen umc\rl Jo sute de ipostaze. In ·vreo zece volume
se desvoltă idei nuvelistice cru:e se reduc la. o unică idee.
Şi lncă multă vreme după aceast<i autorul va continua ne·
ostenit să bată acelaşi drum s uav şi monoton. Un lup, un cal,
~t. Sadovcn11u la \•t1J1ăt0;1rt .
un ţap sălbatic, o veveriţă, un pescar, un văcar, un moş, o
babă, un boier bătrâ.n, ln!undaţi în singurătăţi, stăplniţi n u
- Fetiţ.a ceia sttbţirică, ·uite, ceia care s'a uitat acu spre noi.
stăpânitori de natun'l., sunt surprinşi 1n refugiu l lor. Vietatea
- Ah1t. Apoi nceia·i Puica, cuconaşule.
- Ce pulrA, mAi Alixandre? ţipă sau priveşte pătrunzător, omul lşi desvălue unica lui
- Puica, fata lui (;avl'il J itaru; şede ·tn bordeit\ cu latil·-stlu, istorie, după care recade i n muţenie, clici toată existenţa
\'UC-onaşt.1lc, fn ca1>ătuJ de l a vale aJ satului, l;\ngtl monra de pc Su· lui elementară s'a consumat lotr'o singură a.cdere. Autorul
eca\ia. O canosc ea. e P ttica.
- Aşa o chlamă·? nu are nevoie să inventeze fapte: el colindă pustletAţile, de
- Nu, cucon~ule. O chiamă Anica: dar Oâc4il aşa l-au zis, obiceiu vân1l.nd şi pescuind, O primă evocare a tabloului slu-
uÎlde se poartă ea ca o fată de boier. asa tnd~litalil •. jeşte ca Iond. Apoi omul care-l însoţeşte, după o presupusă
In Bordeenii ne aflăm pe o moşie scoasă cu totul din sfera îndelungă tăcere, spune el, dela sine, taina sa, după care o
civiliuiţiei, sustrasă oricărei autorităţi luo\c.şti. Acl s'au strâns a doua evocare a cadrului serveşte ca timp de reculegere me-
660 - TENDINŢA NAŢIONALĂ
ditativl. Prin natura rudimentar! a omului lnf!ţişat, litera-
tura lui M . Sadoveanu tn ciuda cantităţii ei enorme şi a apa-
rentei verballtAţi, dl impresia unei mari muţenit şi a unei pla-
cidităţi de fiuviu lent. Oamenii vorbesc, când sunt surprinşi,
ca &I-şi exercite limba amorţită, ca sl fa.e l un sgomot tre-
buitor senzaţiei do vieaţă, dar cu şiretenie ocolesc cuvlntul
fundamental pe care-l pronunţă când găsesc e.i de cuviinţl
san U lasă nespus, risipit 1n ecoul naraţiunii. Tndivizii lui
.Bri1tescu-Voincşti sunt reduşi prin închircire şi 11<'lrlleie su fle-
teascl, şi foarte adesea prin situaţia de a simboliza un pro-
test al binelui tmpotriva. inicvităţii sociale. Eroii lui Sado-
veanu sunt doar scoşi din marea civilizaţie, dar tn sfera vieţii
iraţionale, ei lnlăţişează existenţe complete. E i sunt numai
miraţi de tArguri şi de clruţelo lui Caraoţchi, cfuid aceste
ştiri vin plnă la ei, acolo ln lumea lor sunt tnsă nişte adap-
taţi deslvlrşiţi, alcll.tuind o lume cu biruitori şi lnvinşi, cu
patimi şi virtuţi, ln care se simt fericiţi. In literatura lui Drll-
tescu-Voineşti, eroii suferi iremediabil de prea marea lor con-
ştiinţă morall, iar recluziunea e şi ea o form5 de durere. ln
proza lui Sadoveanu suferinţa e atunci când sllbă tieiunca
(animal ori om) a cilzut tn bătaia civilizaţiei. lnsl ratlcitul
poate iute fugi ln singurătatea lui unde, puţinii tov.trlşi tl
primesc totdeauna cu o solidaritate trainicii ln faţa primejdiei
din afara. Un curios şi fericit din punct de vedere arti,tic
instinct de regresiune face pe scriitor să amestece pc om c u
vfuiatul, sll. 60 bucure când acest vănat vine din liniştea totali!.
a pădurii nestrăbătute şi când prin vic)enie scapă lnapoi.
Dezertorul din cauza b1\ii cu aburi, haiducul din pricina taxei
pe amnare sunt specimene simboli.ce ale voinţei tndAdtnice
de a nu ieşi din desiş. Moldova e văzută ca o Americii
lncântătoare cu Pici-Roşii, ca o « Brv.ilie • din vremea emi-
grării, tn care inocentele vietăţi şi puţinii autohtoni iubitori
de lntinderi.le de strlibătut călare, fărl nicio lege, luptă Idra
putere !mpotriva târgurilor şi a căruţelor lui Caraoţehi, găsmd
adăpost pc maţii fin!. margini şi fugind călare spre Prut.
lotr'un cuvlnt literatura lui Sadoveanu e cea mai lnali.A
expresie a instictului de sllbătăcie.
Verificarea negativă a ai:estui instinct c llcutl ln uncie
nuvele cu intrigă şi ln romane de tinereţă, de obiceiu mai
puţin v:>loroase dccăt evodrile directe. Floare o/llit4 o un
astfel de roman dedicat •micilor funcrionari de provincie '·
Tinca e fata unicll. şi iubită:> lui Cuconu-Andrieş, om patriarhal,
aproape ţăran, fost psalt • pe la 1840 •. Existenţa bătrlt.nulul
şi a til.rgoveţilor de felul lui e de o dulce reducţiune sufletească :
• 111 zilei• plolo„e bătrânii se strAn~eau ln casă. Vorbeau de.pre
multe lucruri, d cştcpUnd viaţa trecută. Odăile cu mobile vechi
lustruite erau culuudnt.a ln linişte; cadre.Jo din pAre\l se v<dcou ca
lntr'un palnJcnl1 do fum ; p~odula huemna dlpelo rar, rllr, uşo r.
Apoi bAtea ceasurile cu sunete de-abia auzite, adAnd, tremurAloare.
Afarl ploaia curgea prlo lumina sclmU, livada umodA llcllrea
lntllllecos, oamenii ln!4şuraţJ pAnA peste cap tn haine ude treceau
drumul umplut de apă ca un rlu ' ·
Tincuţa se mărit.I cu Vasile Negrea, slujbaş la Primlric.
prin stlrninţa bA.trlnilor şi totul câtăva vreme pare sl meargă
bine. Fata nu arc complicaţie su1letească, nostalgii pentru
lumea mare, fericirea plată de provincie o mulţumeşte. lnsă
reducţia. orizont•1lui ci nu tnsea.mnă abolirea vieţii sentimen~
tale. [dealul afectiv al Tincuţei este o cllsnicie exactă, cu o
desphţire Intre soţi atlt clt cer treburile fiecărui:>. t>ela o
vreme tnsă Vasile tncepe să lntil.rzie dela m11$ă, abll.tându-so
cu prietenii la un loc unde se discută politică şi se bea. Fără
1ndoiall cil tn acest tud stAngaciu roman autorul a voit să
•studieze • provincia, să compună drama alcoolismuluL Totuşi
reacţiunea tinerei femei e de o exagerare ce miril. N~te simple
şi fireşti tnt.ârzicri produc tn sunetul ei sdruncinAri dispro·
porţionate, dupil. care urmează ruina totală a fericiriL Instinc-
tual aut.om.I n'a greşit. Tin cuţa e o fiinţă sllbatecă ce se
rlneşte iute şi iremediabil la lntiliul gest neprietenos. Inca-
pabi15 de a·şi complica vieaţa pe calc intelect:uală, ca soco-
teşte, bizuindu-se şi pc tradiţia mediului ei, că momentul
cel mai subtil patetic al dragostei conjugale e acela l.n care
soţul vine să măoâ.nce la ore fixe din mâncările pregătite de
nevastă.. Acesta e de altfel unicul gen de fineţă de care ar
fi ln stare redusul Vasile. Nu-l face. de unde tnsingurarca
lnspăimântată a tinerii soţii.
Fără interes literar azi deşi tot atât do caracteristice sunt
ltisemnilri/e lui Necufal Manea. Manca e fiu de săteni care
urmează cu mari lipsuri materiale Universitatea. Iubeşte o
fată de colonel şi aOil. bruta.I că aceasta se logodeşte cu un
a.ltnl. Se căsătoreşte şi nevasta nu voeşte să facă copii. Asta
pentru sufletul lui de primitiv 6'te o grea lovitură . .Murlndu-i
soţia, Manea simte un m:u-c impuls regresiv şi se aşează,
după ce-şi vede părinţii dela ţară, ca profesor intr'un tărg
apropiat locului de naştere. Ca simplu chiriaş aJ unei cucoane
Smarande tocepe să se bucure d e • singurltate •. • de sihăstria
aşa de lndelung visată•· Curlnd şi tlrgul li apare plin de
sgomot şi depravaţiune. Singudtatca absolută a realimt-o
băt:dnul Gheorghe lolarian, care trieşle lntr'o recluziune eu-
forică, neavând eu lumea t nici Io elin nici ln mAnicll •· Rela-
tiva fericire o găseşte Manca ln legăturile cu Maria Cumpătă,
soţia unui om banal, femeie care atinge ln cel ma.i !nalt grad
inocenţa iotelectualA Intru cât, cu toate tncercările, n'a putut
citi mai mult de o carte, care de altfel nu i-a plăcut.
Cazul Mariei Stahu din A f>• mor/ilor este tn chipuri .m ai
bhl.nde acela al d-nei Bovary. Maria !şi face despre fericirea
erotică o imagine exagerată, suferind de un miraj: vulgo, de
apa '"or/ilar. Osătorită la o v{i<$tă pn:a fragedă cu un maior
ln vârstă, de dtre un părinte egoist ea c nefericită. l'>faiorul
e om de ispravă, o iubeşte, lnsă ca li părăseşte spre a se căsă­
tori cu un om mai tlnăr care-i place. După doi ani de căs­
nicie cu omul potrivit, t.laria este din nou invadată de nemul-
ţumiri vagi. Deci cazul d-nei Bovary c rezolvat tn tristeţă,
tn lntAmplări banale, făra tragic exterior. R omanul ca roman
e scris curgător, tn acea nobilă linie de jos pe care scriitorul
n 'o părăseşte niciodată tn serierile mai modeste. Suferinţa
apatica a maiorului neiubit, cll.zut ln a lcoolism, umilinţele
şirete ale tatălui, sunt creionato onorabil dar fărl adâncime.
Aceste aspecte par travestiri foarte tndepărtate din Dostoiew-
ski, ca şi fratele epileptic al Mariei. Atmosfera e mereu aceea.şi:
imagini de vânătoare ~i de pescuii, prisăci, belşug alimentar,
pahar dulce. S'ar putea zice. că tânărul sc.r iitor, impăcă.nd
romanul francez naturalist cu observaţia proprie, caută să
zugrăvească provincia cu micile ei drame. Faplol se petrece
la Săveni, târg c u 18.000 de locuitori (modelul e probabil
oraşul Ffilticeni). lnsl dimpotrivi\, minusculul târg e privit
cs un loc de pierz.are. ca o lngrarnldire aeliniştitoo.re pentru
sunet. Maria, fugind de bărbat, se refugiază la ţară , la bu-
nicul ei. La mânăstire se aciuase dndva frate-său ei, epilepticul.
Se manifestă dar ln eroi o auşcarc de lnapoiere, o nevoie de
singurătate. lnsatisfacpa Mariei este mai mult o anxietate
de sălbăticiune. Eroii nu sunt romantici, nu vin să contemple
câmpul, dar se potolesc lntr'o existenţi'> mută, redusă la sen-
timentul biologic. De aceea momentul simbolic al naraţiunii
rămâne comentariul potolit al bătrlt.nului morar cu privire
la un păr:
•Vedeţi dumneavoRslrA pArul ltta? zise el Iar. tldlcAnd o clipă
ochll ln sus. Ast' prlmAvarA s'ou lmpllnll patruzeci şl dol de rutl • • •
Eram ll\$ură\el - şi morar aici . . . ŞI m'run dus eu cu nevu ta la
lemne 111 plldurc, tntr' un rAnd. Am lncArcal carul. Pe unn.ll am stal
la o margine do polanl! ş'am scos o leacA de gustare .. . Mă uit eu :

văd aşa o ml~dlţA, era o leacă mai groasă decât un chlb.r il. . . Eu
zic: Atsta·l plir . .. - Ba parcă.~i mâr. . . grăieşte n,e\1asta - .Ri'nc,
zic, J-om lua, şi J„om pune dinaintea c~sei . . , ·11 luiJrn noi: nvea
două rădăcioare proaspete. pe supt f.runze nun1ai una l:n co"lo, una
tn colo . . . 1..-am luat C\l tot cu Crunr.e u1nede, l-am t>us rn troist.1 . ..
Ş'acas~. d e nevestei: Vină şi pune şi tu mâna; amândoi I-om r~Slldl,
ca sA facărod tn to\] anii. _. Ş'a pus şi ea r:nlln11, şi l-am rilsAdll... _
Am aşteptat noi trei ani. A rodit cinci P"f"· . . SA se coară, t.ic.
Dac' or fi bnnc, aşa li Ins; dac' or li pădureţe, I-om hultui .. . ŞI nu
ştiu ce soiu de pere a rost, de o.o de J„a trimes Dum11ezea, că tare
se fac mari şi frumoase - şi tare„s cu miere la gust. . . Ş l •n toţ1
onii rodeşte . ..
•Bătrânul iar !şi lnlillil ochll spre bolta pomului, apoi privi
(le cei doi oaspe\] cu un zâmbet blajin.
- Păcat că nu-s coapte . .. zise el. Se coc tncolo, pe dupA SA.btl.l.lc.
- Apoi om veni şi noi pe·ntnncl, . . vorbi Maria.
- .1'\t..u1tci 11'am şfi. n1ai r1u p(' lume, rAspun~e tncet bltrânuJ;
da' păr\1J are să rodească Ş'or gusta din el tineri ca dun1ncavoastră
acum, tJ1 noare ... •·
Alte volume de Sadoveanu repetă aceste situaţii fundamen-
tale. ln Umbre şi tn Co~osl4rcul albastn< sunt nuvele pe temele
obişnuite. Ţara de dincolo de negt<rd şi Priveliţti dobrogene
sunt călătorii , cu foarte frumoase pagini, tn locurile. cu vânat,
Dtt.tnbrava nJinu1iat<i. Oa11uni şi locuYi. On4murt basarabene
an1estecă reportajul cu contempla.r ea, M (it'ia~sa Puiul Păd1,rii
e o romanţare cam preţioasă a istoriei Genovei de Brabant,
Di1Jt,11111l persia11 o iirelucrare a Sindipii.
Se poate observa deci că nuvelistica lui Sadoveanu a evo-
luat foarte puţin C\I t impul, !tt COn ţioutul ei. f,ă_qând la O
parte simplele culegeri de· amintiri ş,i articole, cu judecăţi
asupra stărilor noastre sociale (Foi de toamnă, Pildele lui
C"''°'"' Viche>1tie) materia pare mereu a~eaşi şi anume con-
templarea oamenilor tn starea sălbatecă. Pentru un ochiu
atent s'a produs însă o schimbare tn colori. Lirismului infiorat
ti !ace loc un idilic voios. o excitare a simţurilor. Căutarea
singurătăţii nu mai apare ca o asceză, ci ca o rafinare a. sufle-
telor nesărăcite de civili~.aţie. Vânatul, pescuitul sunt acum
nu p~ilejuri de a surprinde ln golul lor fiarele şi peştii, ci un
mijloc de a se bucu.ra cu simţurile de cărnurile şi formele
pe care natura le oferă omulni, La crâşmă nu mai merg oa-
menii spre a·şi desvălµi tainele, acolo vine autorul cu proiec-
ţiile sale să se veselească de mirosul şi gâlgâirea vinului. Sin-
gurătatea e interpretată ca "ârstă de aur şi natura ca un
izvor de lapte ~i miere. In toate volumele Juj Sado,..eanu vom
găsi momentul tmpărtăşirii cu brană, tn ultimHe volume tasă
golirea ulcelei cu vin şi ruperea fripturii ln ţiglă ia aspectul
simbolic al unui imn adus uberităţii solului. Oamenifplutesc
tntr'o sta~ de fericire statomkă, aducând laude roadelor
pământului care se tnfăţişează, fără sforţări din partea rarilor
indivizi, acolo unde ochiul vede mai multă ·Singurătate. Nai-
vitatea scbilleriană ia forme pantagruelice. Balta colcăe pe
ded.e supt de peşte şi pe deasupra de raţe, pădurea foeşte de
cerbi. Este evident că sistematizându-şi propria sa inspiraţie.
scrijtorul a a juns la un concept al fericirii naturale, prin care
şi·a lmprospătat paleta, ellminlnd liniile mela.ncolici şi înlo-
cuindu-le cu tonurile flamande ale vitalităţii. S'ar putea
chiar afirma că Sadoveanu re.face tn Moldova de azi, Olanda
pictorilor de acum câteva secole cu oameni tn zdrenţe, um-
flAndu-se cu vin şi contemplând cu ochi lacomi mari bucăţi
de cărnuri frij>te, Olanda urcioarelor cu vin şi a n1eselor de
bucătărie pline ou vânat şi peşti. Tehnica schiţei sau a nu-
velei e acum uşor modificată. Punctul de plecare e mereu
călător.ia, mergerea la vânat, .î ntâlnirea la ban, dar < taina •
pe care o spun indivizii e indiferentă, slujind ca mijloc de
întreţinere şi de analiză a euforiei. Centrul de gravitaţie a l
bucăţii tJ formează expunerea băuturilor şi alimentelor, fă­
cută cu infinită savoare verbală, cu ceremonii delicate, tntr'un
limbaj de un artificiu graţios. Noua proză a lui Sadoveanu e
1STOBIA L.I TERATURII ROMÂNE - 661
tntr'un cuvânt !nalt umoristică, adică serioasă in temeiul ci
conceptual, jovială ln rafin~entul cu ca.re indivizii .îşi d es-
stăinue slăbiciunea pentru roadele terestre, o cântare a noului
Canaao.
l>in memoriile prinţu.lui
N icolae Şuţu (Istorisiri de vână­
toare) scriitorul reţine de pildă cu satisfacţie foirea vânatului
acum uu veac, când căprioarele veneau până I.a marginea
târgurilor ;
• ... Dela H!Ui\uca până ln ţllrmul OunAril, c.tela Comăneşti
până la Prut, munţii ş l v~ll•, p'\durilc şi câmpiile desfăşurau tnaintca
vânătorului toate neam1trlle de ,•:'\nn.t cu păr ,1
cu pene cunoscute
tn Europa. Lat1ţul
carptttin care m~rgir1e-a hotarul şp·rc Ailstria era
s§la$ al urst1lul, al mistreţu1ul şi cerbului; pe unele ţancuri , se. g.\seau
şi capre negre. Cucoşul de mu11tc, cucoş ul de pădure şi ieruncile
roiau ln codril de mesteceni şi brad dintre Siret şi Carpntl. Căp rlo•­
rele umpleau pădllrilc pl\nă 111 mnrgiuea laşilor. "Dropiile Ic înlJllneal
pretutindeni ln câmpii. S1>l\rcaciul ero lmpră~tiat mn\ ales pc coll-
nele goale din preajma Galaţilor. Pot.ârnichca ce nuşi e şi Iepurii
aveau răspdndlre bogată ln tot cuprio.su.I \1lril, Lupul, vulpea, bur-
sucul se gAseatt Coarte des. Prepeliţele sosc:tu pri1nă\•n.ra şi stăteau
până în luna lui Oclomvrie. Sitarii se vânau ln cele doun pasaje,
de primăvară şi de toamn~. ~lldştlnile erau nespus de bogate ln
begaţlne de toate speciile, puhoieri şi nagâţi. lazurile şl băl\lle
gemeau de ra\e, lişi\c, l(âşte şi gâli\i. lebede şl alto neamuri de săt­
bălici u11t aripate d.e apt\•·
Pescuind la ·baltă împreună cu mO'i Hau (I mpdrăjia apelor) ,
naratorul stă ln ploaie, bucurându-se de răceala ei şi ara .d eo-
dată viiiunea fantastică a universului acvatic:
• . .. Şl stAnd cinehi.t la marginea ostrovulul, văzui deodată şi
balta foind formidabil subt Ju:clu. Toate llgbloanele el dela adâncuri
suiall tn t lgiagurl spre âeele de rulgerţ ale ploii. Erau mJJ de cru·
stncee de toate n1ărlmlle. 11ecl~sate tneft de nat11ralişti, de colorile
şi de desen11rilc cele mal s11rprlnt.ăto(\re~ Erau peşti cari trece~tu
în şirag11rl- grllmtidlri de linioare abia văzule; - alţii având
rormă şi punctul enorm al ochlulul ln mica lor transparen\A.: niţii
mai mărişor-i , p11t,.dtric care t volun cu ins tinctul prin1ejdieJ, Cugi11d
de umbra monstruoasă :a. c-ostrâşi lor, ori de gurile de. balaur ale. ştiu ·
dlor. ln sfâflil peşti formaţi deplin - mari e;\t palma, nl\]i mai
1nari, - ocl1cne cu oc:l1il t('rcuiţk roş. linii aurii, C'Orafl cu reflexe
ele argi11t vcchlu, cra1>I bAtrdni cu solzii rugi11iţi. Scoici deschis~
melci de a1>il, li pitori şi ~crpi, - întreaga faună, rnm număr, mea
mtllulu• prin1ordlal, se trăn1~nta
tntr'o monstruoasă bucurie, intr•o
neagră şi itlCOnştlenUl bucurie, st1bt tre1nurul ploii r.ăld11\e. Erau
bucuria vJetii ş i a mor\li şl n tra11srormării necontenite. Cllci toate
11u ieşeau pcntrucli ar r1 rost r1~1nllnde. \ 'iata are totdeauna nevoie
de hrana. Oa:r leşeau 1ntr•un spnsnl misterios - chemate fiecare de
bogăţia imen să a fn(-tteriei, gi1.slud hra11ă pentru orAn11ele lor 11esli·
ţioase ş1 oferindu-se ca l1rat1lt altor guri ş i altor ston1ahuri ' ·
Pesimismul schopenhauerian apare, precum vedem. ca un
calm Jder, ln forma unei mru:i bucurii de a participa la prefa-
cerile materiei, de a, mânca şi a se lăsa mâncat. Şi fiindcă vie-
tăţile bălţii se oferă gurilor, pescuitorii le măn:l.ncă în chip
adecvat şi cu filosofiei cruzime:
«-Nimic nu-i mnl bun bre, pe hunc•· ast<> decât racii şi decâl
chlşearll,
lmi declnrll et fCul:dj. Chişe•rul n1al ales e l>un să·I freci
cu sare şi să ·I zvfţrli de viu pc cArbunt. Atuncea 1~ capătă el dul·
ceaţa lui •·
1\cclaşi
narator e invitat la o vânătoa.rc de crapi, iarna.
prin copcă. Năvodul iese cu o tncărcătură enormă :
• . . . Erata de Celur-ltc 1nilrln1i, rrcinăt.att ş i roşţtă inu viermuln<I.
MaUţr. lunecă pe ghiaţă plin:\ burduf. şi peşcnrii se grfimâdlr6 c11
ciorpacele. cârligele şi co~urite •.
fnvitatnl şi gazda. se întorc cu căruţa plină de •taina adln -
cului " lnsă acum tovarăşul nu mai desvălue • dureri !nă·
buşite• ci aplică cu voluptate teoria tntrem~ncării Intre
speţe, compunâ nd un mare tablou do cubne:
, - Trebue să ştii. Iubite cucoan• Mlhlll\11. a urmat el la r6şl
a-ml vorbi, că, dintre lo\I pcşUI , e11 mal ales pe crap li urntll.resc.
662 - TENDINŢA NAŢIONAi-!
Eu mai ales pentru crap am n deosebită slăbicfone. Dacă·I luăm
din punctul de vedere al cucoanei Zoo, de pildă , - apoi po\I rămâ ne
bine tncredinţat cA nu se anll ln apele noastre alt peşte mai bogat
şt mai savuros. Crl\J)ului. Iubite şi stirnate cucoane ~llhAiţă, nu·l
trebue maioneze şi rute SOStlrJ, 1>e care Je poţi mânca ŞI cu Iască
ori cu s urcele; - era.pul ti se fnf:,\işează, cucoane 1\-f.ihăiţă, cu cinste
şi cu d.replate. 1,ţl racr eu('oa111t Zoe_, să 1jcem, Ull borş de crap;
şi.ţi oferă, să zice1n, mataJe capul. Partea aceasta a altor peşti o
zvdrll ca •tetr ebn lcă, pe cAnd capul <IC crap are să „ţi procure cea mai
mare plăcere prin delica teţa lui, dacă ,iii să·I destacl, dacă şUi
sll·I mănilnci şi dacă eşti 1n stare sli·I apreciezi cn amator de bucll\l
alese. Este lmprejurarca, cucoane Mlhlll\ll, să lntrebuin\ezi o ilc.~·
\oare a prostimii ' cil -ţi lasll gura apă, când vei! asaceva ş i cunoşti
ce le aşteaptă Apol Iţi volu vorbi prlotlne, despre crap ln pro\ap,
renumit ln bălţi . Pol !~·li ·mal spun ceva. ~i despre o mAncăr ic.\
de ceapă albă: dulceaţa şi bun:!ta(ca el sunt mai presus de orice
critic.~. l.n sfârşit crapul hipl tntr'o tingire do ar" mă, pe varză şi 'nt re
tomate, .t11tr'un cuptor bine tnfle.rbântat: e_u, stimate ctacoane l\fi hâiţă,
am făcu t odalll ş! o poezie mAncărll acestcea, Intru
fost de entuztasmat ' ·
Rafinamentul gastronomic presupus de o atare erudiţie
culinarâ se bizue pe o justă degradare in scara civilizaţiei.
O cât mai mare apropiere de starea de na:tură, o prefacere
cât mai simplă a alimentelor, asta constitue fineţea. Hanu-
Ancu/ei este capodopera idilicului jovial şi al subtilităţii bar-
bare. Formal scrierea e un fel de Decamennt tn caro câţiva obiş­
nuiţi ai unui han spun anecdote, tn sine foarte indiferente.
Esenţială este starea de !ericixe materială înfăptuită de oas·
peţi. Ei trăiesc la m.o dul Canaanu lui, ospătând numai cu carne
friptă şi bând vin insă după o rânduială care cere iniţiere.
Pleca.r e povesteşte cu ulcica ln mână:
• „. Noi, aici. -- explleA m oş l.eonto Zodierul - de câad \in
ett mlnte. tneă de pe vremea Anclt\el celt>i dcdemult) am luat obicei11
si tnt.emeiern sfaturi şi să ne îndeletnic:i1n cu vin di11 Ţara ·de· Jos .
Gustând băutură bună, aS<:ullăm lntămpl ~ri care au rost. Socot
eu. cinstite comise Ioniţă, cA nu se mai găseşte alt han ea acesta
cAl at tJ.mbla drumurile p1'rnâr1tult1i . Aşa zidurj ca de cetate, a.1a
tăbrele, aşa pivnl\A, - aşa vin - ln all ioc nu se poate „
Vinul e ad.US de Ancuţa tn cofăel plin cu ulcică mereu nouă.
Iml.inte ca povestitorul să-şi înceapă istoria. toţi vâră ulcelele
ln colăel şi lăutarii cântă. Din când ln c!nd Ancuţa aduce
dela foc pui fripţi tn ţjglă. Când vine muşteriu, Ancuţa li tn-
tâmpină cu pui fript ln talger de lut şi cu pită proaspătă.
O altfel de existenţă această lume naivă nu poate gândi. Un
negustor de lipscănie picat la han e ispitit asupra străinătăţii
şi ştirile despre mâncările din civilizaţie umple de turburare
pe toţi :
•- Aşa? - se veseli comisul. Şt t l nu ştiu ce„1 \ 1inuJ ·1
- Or fi ştiind; dar eu vin ca la 11oi n'n111 ·văzut şi ηBm dus dorul.
- Aşa? ŞI de mâncat ce-al mâncat? Eu socot, clnsUte Jupân•
Dăminn, că le·ai ferit şi de mA\ă; şi de broascA, şi
« c:iobnnul stupi c.u putere tnlr'o parte şi se şterse la gură cu a111d11-
două 111t\11icfle tohoarcei.
- N ta m~am ferit aşa de ta.re, vorbi negt1storul, clei n 'nm prea
vărul ar.este dihănii. Dar cal'tote, so(lom, - şi came tlnrtA de porc
ori dt> vac4.
- Car11e fiartă 1 - se n1irli c;~pi ta nul Isac.
- Da, carne fiartă. Şi bere de·aceeo de care vil spltn.
- Vrasă1.lcă, urmii mazâlul, pui tn \ilglă n'ai văzut?
- Nu pren.
- Nici miel lripl tAlhAreşte ş i tAvAlll ln moldelu?
- Asta nu.
- Nici sarmale?
- Nici sarmale, nici borş. Nici crap la proţap.
- Doamno fereşte şi aplltă I - se cruci moş T.eoutc"
Pe principiul Decameron"/"; se desfăşură şi So11.elt în
baltă sau avet1tt<rile Şahului, tntr'o sti~tică mai. artificioasă.
Din toată opera lui Sadoveanu rezultă o constatare sta-
tornică : spre a realiza un univers liniştitor pentru achiul
său ce suferă de aglomerarea umană , scriitorul se slujeşte
mereu de mişcări regresive.
Un chip firesc de regresiune spre vremile patriarhale.
este romanul istoric a cărui acţiune se presupune a se ·petrece
!n condiţii inferioare de dvîlizaţie. ln general el se lntemeîază
pe viaţa instinctuală, iar nu -pe observarea umanităţii c.o m·
plex~ interioare, căci nimic nu ne-ar lndreptăţi să risipim o
parte din puterea creatoare în ridicru:ea unui decoT de epocă.
De fapt acest decoT ne este trebuitor spre a obţine credibi·
litatea tn sinceritatea instinctelor.
$oimii este un roman lncli stângaciu c.hiar din punct de
vedere formal. Suntem după l.nfrângerea lui Ioan Vodă cel
Cumplit şi aflăm cli Nicoară şi Alexandru :Potcoavă, fraţii
tnvinsului, au .încercat să lovească , împre un ă cu tovarăşii
lor, laşul, spre a pedepsi pe trădătorul Irimia Golia. Lovitura
a dat greş. .t-l icoar;i e rănit, şi acum Sugarii caută un refugiu.
aşa măsură am Vitejii ajung la o baltă, tipica baltă cinegetică, unde prind
trei gâşte vinete, care s unt jumulite, fripte pe jăratic şi mlin·
cate cu pită de secară. Friptura era • straş~ ic. de bună" se
tnţelege. O prepeliţă trece asupra unei maestoase privelişti:
' ~1old ova şt>p lea aproape, lu1tca şoptea tmprejur şi trunchl\1rlle.
albe ale me.•tecenllor sclipeau ca nişte lumnAnări , O prepeliţă •trlRă
peste apo •.
Ţigannl Caraiman face observaţii de ordin culinar:
• Bunll ar li de pus ln ţilpuşil I.. . „
A doua zi poposesc la curtea unui boier, Andrei Dăvideanu,
care-i primeşte cu omenie. Alexandru, ieşind ln cerdac cu
b-Oerul, observa :
• 1're bue s.A fie fru111os \ 1ânat prin părţile ace.stea, şi mull ... •.
Iar bo<>ru l răspunde :
•- Este. cum nu I A.cuma an1 de rurcl c•o turm4 de rttlslre\i . . . •·
Oamenii din ceată, pe de altă parte, sunt de părere că
boierul • trebue să aibă vin bun •·
'.tn ziua următoare se face vânătoare, urmată de ziafet.
Un polobocel de vin e scos din curte. logofătul sloboieşte
băutura ln cofe albe şi puş.;aşii o beau ln oale de lut. Boierul
ţine în casll pe Ilinca, fata trădătorului Golia, de care cei doi
fraţi se indrllgostesc, fără să ia.să de aci un real conflict, căci
fraţii părăsesc ln curând curtea lui Dăvideanu. lnlăturând
orice vricină d e neinţelegere. Cu asta jumătate din roman
s'a desfăşurat. Ceata 'ajunge la un han, tipicul han , hangiu l
ia un cofăel şi aduce vin vechiu. Mai tncolo dau de satul lui
Carain1an:
• l)e.sc.llccar ă cu l<•\il. ln n1ijlocul pnienli. feclorii lui Fedeleş
de guzgan. durar~ un loc de·a mai mare <lragul. ŞI pe loc prinse a sfârâi o rrlp·
turn do 1mrcel zbârlit, să·li lingi b11zolel Apoi fripturo aceea o tăvii·
liră prin mujdeiu şi mAnearil cu atâta poftii. de li se mularll !aleile
de pe la lneheleturl „
O • ploscă gospodărească • trece din mănă în mână.. Aşa
merg voinicii din han tn han, până ce ajung la hanul lui Ari ton.
Unul intreabă:
• - Mlil tu mii!! vin ai? Aut! tu? vin bun I
- .Bun, zlse banglul, hun <:urn 11u se a.na.I lillă I Clnei nu şUe vinul
dela hanul lui Ari ton? •
Peste 11oapte. vi tejii t11eă. 11eindestulaţi de vin , vor să
intre ln beciu şi cu acest prile j descoperă o lscoadli. Unul
taie b.angiu lu.i beregata •ca unui be.r hcce •· Apoi (ng nu fără
regretul de a nu fi avut parte • batât de-o înghiţitură de vin ;.
După o mică ciocnire cu urmăritorii puşi de Petre Schiopul.
in care cad câţiva tovarăşi, fraţii Potcoavă trec Nistru!.
Printre Că2ăcimc vitejii recapitulează situaţia ln !el11I
următor:

• - Atunci •4 bem, frate, strigă lar Caz.acul, sAbem I MAnl murim
poate. poate o da Oun1nezeu fi n*om pieri de.o sută de ani I ~t\ be:m,
frntel
- SA bem I J!.rlgA GlnJ ducAnd o cofA la guri •.
De aci lncolo evcniment"1e trec repede, mal mult cronistic.
Potcoa,•A vine la laşi ~i se alege Domn. Multimea e veselă :
• - M41 bile\!, mlll I Io acu a venit \Temea noast râ, mâl I Hal
chelulm I •·
Oamenii prad! curţile boierilor fugiţi, dând nllvall mai ales
la buţile cu vin .
Deodată, ln mod fugitlv de altfel, romanul s uf6ră o tn.
toarcere ce nu mal pll.rea posibilll. Domnul are să combat.~ pe
Petru Schiopul, de partea căruia se allll. ş; Golia. Un tovarăş
dă să lovească ln Golia, Ins.'!. Alexandru se roagă de Nicoarl
să nu omoare pe tatăl Ilincăi. Tovarăşul li loveşte totuşi şi
atunci Alexandru ucide pe omotftor. De această lntâmplare
se scârbesc am.iodo1 fraţij şi Domnul, devenit melancolic.
renunţ! la d omnie. ln urmă află că şi Ilinca s'a prăpădit.
NLamul ş,,.mâreştiwr e ceva mai consistent din punct de
vedere epic, dar de aceiaşi structură, lacăt e cazul de a ln -
dreptăţi judecăţile asupra epicei lui ~1. Sadoveanu prin delim·
rea romant1lui istor-ic. Acesta e o varietate a romanului de. aven-
tură, care ae sprijină pe concepţia cea mai !naltă de vifllitate
(pe noţiunile do onoare şi de vitejie, zicea Hegel), f!:roul ro·
manului de ave11tură o un bărbat tn toată puterea cuvltnlului,
ln stare de a face Caţă oricărei situaţii. El l11v lngc totdeauna
pc duşman, se descurc! inventiv din. cele ma i grele cumpene
şi cucereşte cu uşurinţă femeile, fără a. se lăsa vrl!jit de ele,
dar şi Iliri a le tnşela. Cinstea virilă. est e cuprinsă ln conceptul
de eron. Dlrecjîile tn care se exercită puterea bărbăteaacă
sunt de obiceiu doull: eroului i se dau tnsărcinări de lncredere,
ln care va tntimpina rezistenta duşmanilor ; el lupu şi iese i&·
bânditor, acc.• ta c romanul eroic iar tipul reprezentativ (franco•)
e D'Art:agnan; eroul lntAmpină. greutăţi mai mult din partea
naturii (e un explorator, un navigator) şi arc a dovedi inge·
niozitatca lnt!iului om tn a-şi creia din nimic condiţiile civi·
lizaţiei, aeestâ e romanul propriu zis de aventură şi tipu l
caracteristic (englez) este Robinson. Şi intr'un cai şi ln altul
eroul e o !orţ.A pozitivă, constructivă, o expresie a binelui şi
trebue sll. câştige dela tnceput toată simpalia cititorului şl
o lncredero oarblt ln capacitatea lui de a se reali?.a. Niciodată
eroul 11u r!lmăne lnfrânt, uiciodată nu se cuvine ca c i s.~ cadă
ln depresiuni din cauza drag.ostei (asta fiind o slăbiciu ne
lirică incompatibilă cu virilitatea canonică) şi ln linie generală
ci nu trebue s3 moară lnainte de a-şi lndeplini toate misiunile
sa.le. Moartea lui e admisă atunci când e necesarl't spre a tn-
chcia rotund o carieră deplin desfăşurată.. Pentru a se Ila.
eroului putinţa de a-şi a.răta măsura vitejiei şi a intrc1)1di·
tă.ţii, intriga romanului trebue să fie de o neostenită şi mereu
.neprevăzută mi~re epică, oricât de absurdă. Analiza carat·
tetelor şi a stirilor este principial eliminată, cu toate acestea
ea se tnlocueşte cu un schematism tipologic pc distincţia de
bază bine-rău. Eroul are tovarăşi. toţi simpatici dar cu un
mic pigment de viţiu (lene, fanfaronadă, lljcomic) carc•i face
subalterni eroului principal, tntrupător al virilităţii perfecte.
In Jaţa s a. stau exponenţii răului. care pot fi şi ci viteji , lri\·
dători, crud, vicleni. Laşul nu lipseşte niciodatA clici o un
metru al vitejiei. El poate să se afle şi lntr'o t.-ibără şi'n alta.
Există laşul tn slujba binelui, scuzabil prin s impatia lui in·
stinctivă pentru erou şi pricini!. de veselie. La ace.şti croi activi
se adaugă marile puteri sociale tn numele cărora luptli eroul
(Regele, femeia iubită inaccesibilă), apoi indileren\ii, burghezii,
slugile, umanitatea inferioară intr'un cuvânt.
ISTORIA 1..ITERATURll ROMANE - 653
ln lumina acestor observajii se poate constata că lui Sa·
doveanu (la lnceputurile sale epice mult mai aproape de for·
mula genului) li lipsesc bogăţia şi neprevăzutul intrigii aven·
turoase şi ţinuta !nalt virili a eroilor, căci eroii săi se melan·
coli7.ează repede şi dau un desnodământ fatal Intreprinderii
lor. Unele aspecte dramatice din Taras Bulba al lui Gogol
au putut să-l inducă !n eroare, deşi acolo personagiul tânăr
!nll.răgostit e ln fond de tip lemenin. antiteza eroului, adevă­
s~
ratul erou fiind bll.trănul .
lntorcâ.ndu-ne la Neamul Şoimârqtilor, luăm. cunoştinţă
de isprllvile unui răzeş Tudor Şoimaru ln ciocnirea prin care
Ştefan Tomşa lua ln 1612, scaunul ?lloldovei. Războiul e mal
mult în stil crunt, colectiv, decât eroic. Dupll. izbândă, Tudor
Şoimaru cere lui Tomşa slobozenie să se repeadă acasă ln·
tr'un sat din ţinu tul Orheiu lui , pe care nu·! vhuse de ani de
zile. lncepe obişnuita cll.IAtorio cu abateri la hanuri. La un
astfel de popas dau de un boier care ţipll. că i-au furat Ca7.acii
pe lata sa Magda. E dela sine lnţeles că eroul-tip Tudor Şoi­
maru trebue s'o scape. să se lndrăgosteaseă de ea şi să. aibă
corespundere !n sens ideal. După izbândă tnsă w:meuă ospă­
ta.re eu vin moldovenesc ln oală smiUţuită roş şi cu pui fripţi
pe ţiglă. Călătoria urmeaz.â tntr'un ton excesiv sentimental.
Ajuns ln satul lui ră•eşesc:. T udor aDă că boierul cel cu fata
luase silnic pământurile răzeşilor. Eroul este ln tndoială, deşi
tntr' un adev!lrat roman de aventură nu ar fi loc decât pentru
o singura desfăşurare: fata iubeşte, instinctiv, pc erou şi se
pune tn conflict cu tatăl , eroul ia apărarea celor slabi şi corn·
bate pe boieri. Concilierea celor doi termeni rămânea o cbes·
sUune de imaginaţie. în realitate lucrurile se petrec altfel.
Tudor Şoimaru trece tn P olonia şi nimereşte la curtea doamnei
lui Ieremia, care unelteşte spre a pune tn scaunul Moldovei
pe flul ei Alexăndrel. Printre boierii credincioşi ei, se află şi
Stroie Orbeianul, tatill Magdei. Tudor Şo;maru se tnfă.ţişează
fetei, care se Iace tnsă a nu·I cunoaşte. atenţiile ei fiind pentru
un şleahtic polon cu care se şi va cAsători. Tudor e umilit şi
amllr1t şi. desgustat de fete de boier. se tntoa.tt:e •la cuib•
unde se va tnsura cu o fată pe potriva lui. Anuţa. Eroul a
devenit dar un melancolic şi s' a dovedit lipsit de prestigiu
asupra femeilol'.. Ca şi ln tragedia clasică, eroul de epopee se
cuvine sălie nobil sau măearlntr'o condiţie care să stingă orice
reacţiuni de clasă. Scriitorul a căzut tntr'o temă de roman
social, pe ideea conflictului ln tro ţl'1ran şi latilundiar. Şi ln·
tr'adevăr de acum tnainte. părăsind orice activitate eroică,
T udor Şoimaru se dedică cauzei Şoimăre~tilor, ou un sentiment
de răzbunare ce nu c ln formu la vitcaiului. El capătă tnapol
dela Tomşa pământurile obştci dar •ub Alexăndrel e pe cale
de a le pierde. Stroie Orheianul se lntoarce. A cum reapare to
calea Şoimarului ~(agda, caro sfătueşte pe Tudor să fugă din
faţa mâniei tatălui ei. E un fel de recunoştinţă ciocoiască
ln care .o u intră dragoste spontană, căci. afirmă ea răzlşului,
• cărările noastre au trebuit să se despărţească •· Nici Tudor
nu mai e simţi.tor la asemenea evocări şi cu o !ncruntare ne·
potrivită pentru un erou, mărtu.riscşte sumbru : •Acum lotre
noi e sânge . . . •· Şi tntr'adcvăr puţin după a.ceea Şoimaru
cu ai săi omoară pe boierul Stroie, tngăduind fuga numai
!tiagdei. Ei dau foc curţii, ca !litanii din Răscoala lui Re·
hreanu, aşa cum nu fac eroii care, mereu voiQl/i, ţin numai să
Iacă o demonstraţie a vitejiei lor.
Scris cu mult mai t.'\rziu, romanul is toric Zodia Canu rului
sau vremea lhtcdl· Vodd este de un nivel artistic s uperior.
însuşirile proprii ale scriitorului s unt la maturitatea lor. Insll
structural epicul nu a evoluat şi aventurosul lipseşte. In toamna
anului 1679 intră ln :Moldova, din Lebla, abatele de M.arenne,
trimis extraordinar aJ Regelui Franţoi la Poartă. Misiunea
lui este lnsă secretă. Ne-am aştepta ca din acest moment sli
66~ - TEND INŢA NAŢ I ONA.l.Ă
Mlfte l l SAOOVc.ANU
Cnrte de vidtil A lui )I. Sadoveanu.
decurgă evenimentele eroice. ln realitate ou se intâmplil
nimic. l n mai mult de jumătate din roman Abatele de )farc.nne
e un simplu spectator care contemplă Moldova, de sus şi până
jos. !n trecere. Faptul câ e Frauoez arc ca şi tn Nopţile de S/111-
r i•ne rostul său. Abatele lntrupeam civilizaţia apuseană la
culme şi reacţiunile lui faţă d e •lllbatcca Moldovă vor defini
mai contri1s tant arhaicul. 'ln cala11 părintelui iese Bci~ad~
Alecu Rusct, fiu l fostului Domn, lnd<'pli.rtat de.l a cur te. ţinut
sub observaţie, dar totuşi tolerat ln tarii fiindcă are protectii
la PoartA. Beizadeaua iubeşte pe fata lui Duca·Vodă, pe
Catrina, care şi ea li priveşte cu ochi huni şi-i tnlesneşte tn·
tllnirile. Mai ales !n ultima parte a romanului Beizadeaua se
va sili să răpească pe Catrina sau s.\ 1,l\dămicească cununarea
ei cu un altul. El va li lnb:ânt ~i omorlt. Deci şi de data aceasta
avem de a face cu un erou melancolic, lipsit de iniţiativă din
cauza dragostei sau cu o inif.iativă dCT.Orclonată, ineficientă.
Jn afară de aceasta, tn chip excc11lional, Huset c un om lin .
cu ştiinţă de limbi străine, capabil de a medita asupn1 realită­
ţilor ct.nice, şi cu patima gastronomică. Astea toate li dau o
pasivitate anti-eroică. Prin urmare ci1nd Abatele de ~1arcnne
intră tn bioldova şi se întâlneşte cu beizadeaua. se aşează faţă
ln faţă două civilizaţii, una modcrnll şi una primitivă. Ruscl
primitivul (slujit numai de putinţa de a lua cunoştinţă con-
ceptuală de fondul sâu primar) face onorurile Moldovei şi-i
arată papistaşului Edenul. Io aceastll explorare a !criclrllor
unei lumi sălbatice şi inocente stil tot romanul şi pentru ll"·
starea Im e nevoie de simţul volupt<'lţli nu de ins tinctul inia.ut il
al vltojlci.
lnt1"(Lt ln Moldova, abatele află dola căpitanul Ilie Tur·
culc\, 1·n50ţilon1l său din porunca Domnului, că arc să plo1tll.
Om cu prejudecata motivării ştiinţilice, se miră, iar Turcul<' \
ti face o meteorologie de om al naturii :
• -Cuvioase pltinte., n•am cuul sf3t nicl11nui retilor (te atdt:
\ Ad fnsl grAuril fo cârduri CU clon.re.le fi CU S-t5t1Cilf', Şi CUllOSC, lllf'll
1 a ntorul 111-I "~ lnfăfişa la masă:
nlc$ după glasu) a.cc.lor cioarc şi acelor 1ll111ci, c.'i "\•ren\eo se strlcn .
Po 1angd nsl• ştiu c~ 'n snra ••tn •e plşw umina Junii. ŞI am mol
băeat do scnmd e.1 vântul, rare nzl·dhulnea\d ne aburra ln !a\r.,
u st.ul delii n1nl(lzâ; şi n.cu1n alt vdnt, cu oll cântec şi oit nsc u\l ş.
n prl11s o sufla din spatele 11ostru, de c4tr4 1niezul nop\ ii .• . •·
Evident, <> ploaie straşrucă vine la. timpul prezis. Pe abate
li s urprmde sublima singurătate a priveliştilor. raritatra
omului. Moldova e o Americă virgină ca aceea din Atnln d~
Chateaubriand:
• Cavolcoda fugea coUt, Iepureşte, pc valeo cealolt~ - luµ1'11
lntr'o vaio de umbro, care pdrea c4 nu ac mal Isprăveşte. O pAduro
tnccpcn 1n <lrcaptn 1}i tmhrAcn pdrnAntul tn valuri, spre zări nesr1\r.
şltc. V.111t.ul sw10 lrt $l.Cjarll di11 1110.rglnc. U nde\•a,, tn f'ut<lul od{l11
cuJul, tu dlrc cţln t111de se cutunclnt1 ctill\rctil tnş i'raţl ctltc.-unul.
lucea u11 Inc. l:O:rn o tantasn1ogorlc ele: vis de nupusri frumuse\11, ro
u11 pli.rodt't feciorelnic descoperll tntf\111. Nictliert nu se bi1nuln r1re·
zonţo omulul •.
De Marenne mal este uimit de rudimentarele locuinţe ale
oamenilor, de lipsa de poduri. Ajuns la o apă. un pădurar
lnsoţitor se desbracă, intră cu picioarele tn râu şi trece r<-
abate ln cârcă pe celălalt mal. Departe de a se ruşina. inte·
lectualul fecior de Domn, face ahatclui emmesclana teone
a fericirii stării naturale:
•- Domnule de ~faren na ... Noi, dela Ducii cel vecltl, a•n
p~st.ratmijloace mal simple şi mai sigure de trecut npclc. Tot nAr-
li\dcanu ţi-ar spune, lu11llc do111111Llo abate, cil tJi~11rc\ucştn orice
Arhitectură mcştcşugltA , prclor4nd bordeiele şi pcşterllr, 1>• care
Dornnul J)umr1ezeu le 11una 11'1nl cu uşur'111ţA Jo lntle1nflnn f:'ip1url-
lot sale ' ·
Ca un fel do demon• trare a acestei teze, curând abatele
are ln faţa lui un spcctru:QI grandios:
4 .•. dinlr'od~td. brus<.'. caşlcum ş'a.r fi tras o perdea. C()(lr11I se
des!6cu ln dreapta .i 'n •t4nJ(O şi, ln lumina lunii at4rnnto ln cer,
sclipi o poiao:\ largii din tonte Ierburile ci udate de ploaie. hbuonlr:\
n1ugete. Umbre se rnis("nri\ n~prnznlc şi, cu snllurl Bf'lle. ple.rlrti
•ubt bolţile de lntw1trlc ln pa.rtea <llmpotrlvă.
- Alştio-• boii p1ldurll , xl•e (';ril(a tntorc4nd capul ii sticlindu-şi
dlnţll lu lun3.
- Ce este? tntrcbd, n1lşcn t. du ~1r1re11nc .
- Am tulburat p1\.ş onca '1.1n1hl'flor. n'i$punso Alecu Ri1set~
•Abatele se simţi plllrun1 <Ic un simtim:\rtt <te. evlovle, pri,•incl
minunea dumnezelrtt, lntr'o clipi\ strA lacilă şi !Aril pilteche tll eter-
nitate. •·.
ln sfârşit călătorii
poposesc şi e pnlciul acum sll se vă­
dească laptele şi mierea ce se cuvine sll. curgă tn orice pământ
al vârstei naturale. Ponlru lncepnt, abatele ca1>ătă ocapll. şi
vin acrişor. mijloc rafinat de a doza plăcerilo mesei. Apoi i
se pu11 lna;nte zamll do găină, sarmale, claponi tn \igll\, plă­
cinte .şi ulcioare Ct1 vi1·1 vccl1i11. Urn1ea.·ză un chef l>l:11"1d, iclilic,
cu atitudini de extaz. cu Ui.utari bine tnteles. ou potroc ln
zori do zi (transpozitie istoricii a chefului cnrai;ialian) . De
Marenne este cucerit de linetele culinare ale Moldovei ~i vrea
reţeta mâncărilor. Ruscl li comunică mândru fommla po-
trocului:
• - Ascmenta prepnrat, domnule de f\lare11nc. 11t1 \'Ci tnt!ll11i
nlc4'1er1. to cuprln~ol lunlll clvJli1.nte. Ca.mea de 1>asârc bine tngr:l-
~ntfl nu-l g:ttllti. ~11 UJ•ti, enrc, <lupfi o 7.icaJă a l'reslcl noo,strc, nu-i
vrednic!$ rlc ntmlc. ~11ll•lnvt11 il, <>an1eni <;u_ l1nogl110.~lr. atluogă cd
nu-l bunel ele pus nici tn clu1>0tc. fJnr.;1 \trai, nolcn7.ll f'n<:.cst dlet.on.
Apa OCC$lcl fierturi c f11 şcl11t~ l i prerncut<l prlntr'Q rcrrnentn\lc de
t1lri\\e de grâu şl melu. I •c 111l11o~d o creangă de cireş. SI dur~ ce-l
oşezntă pe Cl1ptor, ln r:,l('tu rd, Rospodinn core a oficiu\, tlt1pi1 un
ritunl $tn\\1tchlu, n.s1nu'i\ ~l:ts de ceartă asupra culvu 111nl tA.nlir.
li O$Upr~te ~i-1 t o\·c.şte ~hlnr. Numai nstld fern1t11to\ill capă.tă
•chlllatllll ue.;..,.onl. _ . •.
Pentru a ne da o idee de personalitatea. lui Duca-Vodă,
• ... FAră c:eremonle tleoscl>ltA, 11t101ai lutre copil şi soţie, fnc.lo-
1>llneo necast~ sluJbi\ o vl•\11 cu i;rnvltate şi 'n ldcere. Mânt'1 lnsă
hlne feluri 1noldovc11t$tl ttnb clş ugntc şi grnsc, isprd,•lnd Ctl sorailii
l i bnclnvale lurceşll. li 11lac~O SA·şl bei~ eatcvu cupe de vin"
Când mai ll1r.it1, '" Stambul. Bcizadeana cerc un sprijin
Ab.~tclui de :.lnn·nne, acesta lncearcă să-l calmc1c cu alimente:
•- ACC$lt: lacrimi 1u11l bt1ne, zise blând de ~tnre11ne. OupA ce
le vei lnghltl. •I M cu11e\I mul llntştll ~ ai de meul. lndraxneşte a
lncerca acest· plepl d• lor.an. 1•• <arc l-a fript drcSlul de bine bocll-
taruJ nostru . .. •·
Acelaşi chip de alinaro l-1 recomanda mal lnnlntc nrhi-
1nandrit11! ·1·eofa 1i~ t1nct,1iul s411 :
•- lrnl vtl spuhe tonte, belzade, şi votn c hlb1.\1I. răsp1111se. cu
liniştea lui <te 01l1 grns şi h:,lnn prea·cuvios11l p:lrinle şturc\. Se cade
111'6, lnatnte de ucensto. •a·\I lntAreşU trupul cu mdnenrc şi Inima
cu vln . .. •.
Purtat prin fnra binecuvântată a ~Moldovei, abatele con-
cepe despre patria beizadelei o mare admiraţie. Pc acest
 ISTORIA LITERATURII ROMkNE - 6b6

părinte academician nu-l lncântl!. propriu zis sălbăticia, cât Nunta domniţei Ruxanda a !ost tntr•adcvăr efectul şi
belşugu l legat de o asemenea stare. ln el se ridică instincte pricina unor mari bejanii pentru Moldova şi tnceputul pra.-
de vânător: buşirii lui Vasile Lupu. ln urma lovirii de către unii boieri
a unei oarde de Tltari, descălecate la Brătuleni , .t.foldova fu
• Fwtlgd do toamnl lncepeau a pluU, pe adieri de vlnt, ln valea
JIJld. ln dreapta, avem dealuri cu podgorii $i pldurl, ln sUnga, prădată ln 1650 de Calga Sultanul din Crâm urut cu Ca:racii
tnUnderile Prutulul, cu revlnArl de ape. Stoluri de gl•te &Albatlce lui Hmil. Hatmanul ceru dela Vasile Lupu pe Ruxanda,
treceau din când tn când prin tn.Uţlme, chemilndu-•e cu gAgillrl fata mai mică, pentru Timuş (Timotei). lcciorul său, fi acesta,
muzicale. Aici, Io confluenţa Jijiei cu Prutul, erau stuhArll ,1 păpu­ neavând tocotro, dupl o zadarnică speranţă lntr'o izbândă
rljuri nestrăbătute, gdrlo nenumlltato fi cotloane lncurcato do băl\!:
unt.Io convoiuri de gAtte poposeau, altele se ridicau, urmAnd calea a Polollilor tmpotriva Cazacilor, trebui să consimili. In laşul
•udu!ul. Subt &borurile gâştelor, se lncrucl••u grăbit cArduri de raţe, de curând re!ăcut după arderea lui de către Tătari.• sosi gine-
de nQj[Aţl, de grauri. Bra un lnceput din siUbatlca domnie a apelor rele să·şi ia mireasa din mâinile DomDului şi ale DoamneL
fi a mlaştinilor, ţinui pustiu, necunoscut şi nestrAbAtut ca fi codri! Era un om rudimentar, sălbatic ca un lup prins to mlrlcini
cel mari dela munle. tn toatA regiunea ace.asta... abatele de Mare.nne
nu văzu sate . .. •· care privea pe fereastra curăţându-şi unghiile. Ca.acii tui
petrecură crâncen cu druştele lor, tmbătându·se şi bătănd
lmpresia gcneralh asupra Moldovei a abatelui se poate pe Evreii din Ia.,i . ln curând s'a ridicat lmpotriva domniei
rezuma ln aceste cu vinte: cu ajutor dela Rakozi şi Mateiu Basarab, Ştefan Gheorghe,
Logofătul cel mare. ca.re şi scoase pe Vasile din scaun. Din
• •.. Ochiul Iul curios era necontenit uUs!lcut. Ald tra o dezo-
lare • slngu:iUţllor, pe care amldl slll ~i tn Franţa nlel n'o nou sosiră to ţară Cazacii hri Timuf, ln ajutorul socrului şi
puteau booul, ori de cAtA ima!lioaţle or fi fost lnzestraţl: cld la anti- apoi lmpotriva lui Mateiu Basarab. dar curând după aceea
podul clvllizaţld se gâs„c uneori asemenea lucruri rAmoae ncacblm- Vasile fu iarăJşi gonit din scaun iar Timuş lncbis ln Suceava,
bnto dintn1 lnceputul creaţiei, phtrAndu-şl frumuseţea lor mlste- unde şi muri lovit de o schijă tntr'un picior. Acestea toate
rioasi "
au s lujit scriltorulul cât şi unele lntAmplări secundare aflate
Acesta e mie.tul romanului • Istoric • Zodia Conurulifi, tot ln Miron Costin, cum sunt de pildă complicitatea lui Cio-
roman de contemplare a naturii primitive, rousseauian şi golea, uciderea pisarului domnesc Kotnanki de cât:re Timuş,
rabelaisian. Epicul lipseşte aproape cu desăvârşire şi episodul pentru motivul că ar fi stat tmpotriva tnrudirii Cazacului
.final prin care Rusct !şi pierde viaţa pare fără sens. Efectul cu Vodl şi ln st'\rşit moartea boierului Ştefan, Plrcălabul
literar o de savoare şi e necesară o adaptare la ţinuta scrierii, de Soroca, ucis do boierii hâncoşti . La acestea romancierul
ca.re suferă de o monotonie uşor pedantă, inclusă to analiza adaugă o mică intrigă de dragoste : iubirea unui tAnăr boier
euforiei idilice. Limbajul tuturor e, ca ln genere, tn ultima Bogdan, nepot al Pârcălabului de Soroca şi a secretarului
producţie sadovenistă, compus, ceremonios, de un humor dornnCS<: Kotna.rski pentru domniţa Ruxanda, uciderea
latent. Aci amestecul de crorucă şi de expresie tebnicâ este acestuia din urmă de către Timuş şi ln fine, printr'o mică
gustos dar e de observat că nimeni, printr'o graţioasă chine- licenţă literară, răzbunarea lui Bogdan lmpotriva Cazacului,
zeric, nu poate vorbi direct, oricât de grav ar fi momentul. pe caro IL omoar~ la Suceava.
Fiecare se sileşte prin perifraze şi solemnităţi sll.-şi stilizeze E de ghicit că o materie atât de bogată ou poate da un
glodirea cea mai pro1,aică, ln acest fel : subiect propriu ds eroic ln 200 de pagini. Tânărul Bogdan
e un sentimental, lipsit tocmai de iniţiativă şi mişcarea lui
• - Belude, nu cutu sl te lntreb nlmlc.
- Ba tntreabi-mA, cAd am sl·ll rlspund. ln acea.li clipi eu e cu totul Jatcralll.. El circulă de-a-lungul ţării mai mult ca
vin dela Curtea domnea.cil. sl asiste la momentele letopiseţului. Romanul e o contem-
' Clucerul tşi 1>oenl palmele, cu mare nedumerire: plare a vremilor turburi, o cronică desvoltată, tn care ceea ce
- Sll fle cu pullntA? ar li putut avea un ritm epic este, de obiceiu, relatat indi-
- Este cu putln\6, devremece-1 aşo cum Iţi spun. ŞI chlar cu rect. Fondul, liric, c acel inenarabil duh d.e răzmeriţă obţinut
ştirea Miirle!-sale 0111 bAtut la domnia ta Io poarU. Duomoz.cu vrea
ca Vod4 14 nu-ml polc •ullţl ln coastA fi buxdugao ln piept. Dumoe- printr'o limbă de un arhaic sintetic, acoperind procese nara-
z.cu binevoieşte mal muli, botArlnd şi am dela l\llrl.a ·n ocro~ ' · tive şi descriptive prescurtate. Tonul patriarhal stinge drama-
tismul faptelor şi războiul e vărut de departe, molatic, idilic,
Fireşte că acest limbaj sintetic e sortit să zu.grăvească
ca o manilestare de violenţă necesară stării de fericire edenică.
nemişcarea 11nei civilizaţii de tip naiv, să dea o patină arheo-
Aşa se explicil cum toţi protagoniştii tn clipele cele mai critice
logică tabloului. Totuşi coarda o tntinsă adesea până la ma-
caută euforia băuturii şi a mâncării . Gonit din scaun, lntr'o
niera, de altfel tn spiritul humorului romantic. Pentru a co· poiană, l\făria-Sa bea o cupă de vin pe care i-o tntinde nelip·
munica lipsa de haino abatele face această preţioasi compo- situl pa.bamJc. Un sol al său la Hatman !I vestclte el a dat,
ziţie orală:
diplomatic, lui Hmil să bea vin moldovenesc şi câ vinul a
• - Prio\ulc, ni dreptate sa r4%1. Am pierdut lnsl din vedere pll\cut. Vodă e lndui~t de buna părere a Hatmanului pentru
s4 complectez descrierea năcazului meu, după ce am rrtm„ !ArA vinul de Pâhneşti. fB11ul a fost pârjolit, dar Ieşenii tale imper·
cai. Furii dela marginea \Arii leşeşti ou găsit de cuviln\d sa la cu ei turbabili de Sfântul Ignat râmătorii. La curte au sosit polo-
,1 bnlotul meu de haine, - cu care n'nu co face. De sigur că, dupA boaGe dela Cotnari şi slujitorii sunt excesiv de veseli. Când
ce au lnţcles asta. le-au aruncat. ŞI cu ,1 <I suntem p~gubaşi. Ei au
totufl hainele lor: eu pe-ale mele nu le am. L> vreme de ploaie primeşte o veste bună. Vodă desluodil două antalo de vin.
lnţeleg el proasta mea aventură e un adeviirat dezutru ' · Timuş face impresie buni asu pra Dom oului şi boierilor fiindcă
la nuntă ln loc să vorbească bea vârtos t dând păharului
~1tcul roman Nunta Domni~i Ruxanda lşi are punctul de
dulce toate drepturile •. Mijlocul de a deslega limba trădă­
plecate ln cronica lui ~1iron Costin:
torilor este vinul r~ fiert lntr'o oall nouă • adaos cu miere,
• ŞI lntr'acesta an au căutat a facere Vasille VodA fi veselia cu scorţişoară şi cuişoare•· Oricât ar fi de slabo vremurile
!llcel salo Rucsandel dupA T!muş, !edoruJ Iul Hmll Hatmanul căzl­ la arminden • Moldovenii obişouesc a mânca miei fripti tâl-
cesr. ~lare netocmcall ln depotrlva euelor 11 firilor. AccostA parte bAre.fte 1n gropi cu jar şi a bea vin-pelin t . Un cerşetor pove-
ero o domnie de 18 ani fi Impărlţlel cu bl4Jug şi cu cinste semloA·
tonre; eară cealalUI parte de dol ani e1lta din lărilnle. RuŞ<ile cu steşte cum a omor1t Timuş, dl.o gelozie, pe A taman ul Vihovschi.
l.ado, l,ado pren toate ungblarilo. Ginerele numai •lngur cblp de Evenimentul nu pare să-l mişte. fşi aduce aminte do bucatele
om, cord toatli lltea do bearA •· pe care le-a mâncat : • panii. de somn cu usturoiu şi mămăligă
566 - TENDlNŢA NAŢIONALĂ
de hrişcă ln~tă cu unt" 1 căprioară friptă• scăldată in
•za.ma !ripturii tmbunătil.ţită cu piper'· •clătite cu smăntAnă
lndulcib1 •· Jnsă Ca•acii i-au dat toate ac.este mâncări, spre
a-1 canoni, fără vin, tnc~t pentru cerşetor uciderea atamanului
a rămas un fapt fără importanţă faţă de tragedia lui. Timuş
e asediat şi printre duşmanii lui se o.flă Bogdan cu ai săi. Aoe·
ştia sunt desgustaţi că unii ostaşi nemţi mănâncă gutgani.
Ei dimpotrivă beau vin din ulcele. apoi !şi fac cruce, lnchi·
nându-se către soare, ca spre a mulţumii lui Dumne•eu că
le-a hârăY.it băutura vitală. Apoi aceşti urmaşi ai Geţilor dio·
nisiaci pornesc la luptă.
Pentru o astfel de anali•il a noţiunii de arhaitate, autorul
nu are nevoie de prea multă documentaţie istorică. Datele
sunt în substanţa lor exacto şi s unt luate din cronici. Unele
erori (fără nicio importanţă ln câmpul artistic) dovedesc că
investigaţia pregătitoare (cu toată afirmarea contrară) e su·
mar;l.. Tn Zodia Canewului prefectul misiunii franciscane
din Iaşi nu este inventatul Guido ('ele!tl, ci Părintele Bariona
da Monte Rotondo. Soţia lui Vai;ilc Lupu 111 aceste vremi nu
e Tudosca (Teodosia) B ucioc ci Caterina, o c.ircasiană inru·
ditll cu Ha.nul tătăresc. Kotnnrski se chiamă George şi nu Iosif.
O gravură cunoscută ne lnfi'ltişcază pc Gheorghe Ştefan: faţă
anguloasă. cu fălci mari, plr ln !uioare şi mustăţi lăsa.te căză·
ceşte fnspre bărbia m.să . Nu era dar subţiratec şi n'avca fuior
de barbă. t{efaţia de călătorie a lui Paul de Alep (The lravrls
Of Macariu.$ .Pttlriarch of A 11tiorh) tradusă ln româneşte
de C. Negruzzi, Ha•deu, etc„ pl ină de anilnunte pitoreşti,
tocn1ai asupra. ncestui evenirt1ont, n'" fost cunoscută scriito„
ruini. Adevărul istoric o cu tolul secundar, lnsll. când ol St'
impacll cu creaţia, opera c;1pl!lă o valoare instructivă ce nu
se J>oare dcscons;dcra.
~lai apropiate de formula epicului eroic su nt cele două
romane tn continuare Fra/il jderi şi ltvort<l alb, unde căută­
torul de peripeţii este mai satisfăcut dar care totuşi în sub·
stanţa lor sunt cu totul altceva dccat nişte romane is-
torice.
Intriga pe scurt a lntâiului volum o aceasta: Ionu\ Păr·
Negru zis Jder cel mic, fiu al unui Comis din vremea lui Şte.!a.n­
Vodă cel Mare, se lndrăgosteşle de o jupăniţă căreia li dă
târcoale. Căra glnduri adlnci, lnsoţil de Ionu\, Alexandru,
fiul Domnului. Băiatul e fiul unui viteaz cu alţi feciori tot
atât de aprigi tn credinţa pentru Domn. Tatăl are ln pata
lui caii lui Vodă şi ln deosebi pc unul alb din seminţia căruia
ie! năzdrăvani pe care lncalccil Ştefan şi fără de care n'ar fi
ferit de soartă, Vin furi să ucidă acest cal şi toţi Jderii se
apăra cu multă chibzuinţă . Duşmani ai Domniei chitesc să
fure şi pe Alexandru, cocom1 l domnesc, care bate imprudent
drumurile la jupăni1A. Jder cel mic se iup!A vitejeşte şi scapă
pe Alexandru . Apoi află că pe JUpăniţa (pe nume Na.sta) au
luat-o ln robie Tătarii. Ca orice tânăr viteaz tnd.Tăgostit, Jder
cel mic nu-şi găseşte locul de dorinţa de a-şi scăpa iubita şi
în ciuda sfaturilor chibzuite, aleargă cu un s lujitor credincios,
pe urmele ci. Nu mai puţin inimoşi, toţi ceilalţi Jderi li vin
ln urmă, cu lnvoirea lui Vodă. Din nefericire vitejia desfă.
şurată este zadarnică., deoarece Nasta se aruncase ln mare din
corabia care o ducea. Desnodămăntui e, ca ~i ln celelalte ro-
mane, cam deprimant lntr'o scriere de vigoare, totuşi intriga
ln general rămâne valabilă şi g:raţioa.~ă. Dar nu se poate ca
cctitorul grăblt, ou su flet copiil\res-0, sll n'albă citind cartea.
care c cu toate acestea remarcabilă, un sentiment de potic·
nire, de curgere grea. Perceperea substanţei cerc ra finament
şi fondul real eşte altul, precum se va vedea.
Suntem 1:ntr'o eră idilică, de o (cricire lllitică, i•• care un
Voevod, ca un semi-zeu, călăuzeşte noroadele cu puteri tn
cer şi pe pământ. Divanul s.\u e un mic Olimp :
• ... Sus, slilt.ea Vodl Intru loat.A mAnl•, Im pre.urat do boieri ;
fi splilarul li. ţlnea spata şi buzduganul. Nimeni nu pulcB sil ln l ă·
ture dreptatea acelui braţ. Ori boier, ori mi şel simţea occeo1J apA-
sarc ca su.bt o lntocm\re neclUllA •l•••lll
de Dumnezeu. De cil.ad
acea putere se aşeza.se asupra Motdove.I, părea Ct' s'nu schtmbal şi
stiltiUe. Ploile tadeau la limp, Iernile aveau omAturl hnblelşugate.
lazurile stăteau linişllte tn tligazurl; morile •I pllralele cAntau ln
vM; prisăcile se lnmul\eau ln poienile pAdurllor; drumurile erau
paşnice. ~eguţitoriî lnoeau fA.rli grf)A ori la Nem\I 11 1.eţl, ori la
TA.tari, ori la Ţara UngureaseA; plAteau vama cu drtptate. nimeni
nu le pricinuia smintealA . 4 • ·
Domnul umbl;l. prin ţară să lmpartll dreptate supuşilor
şi să. se iochine la mănllstiri şi cu acest prilej se abate şi pe la
hergheliile sale străjuite de Manole Păr-NegTu, ln care tmpre·
jurare ia cunoştintă de prczen~ jderului celui mic. lntăia
misiune a băiatului e de a tnfăţişa lui Ştefan. Vodl mlnclrilc
gătite de mam.i.-sa vitreg;!., jupăneasa flisafta, şi anume •clapon
cu vin, opărit cu unt• după o reţetă rămasă dela. un boier al
lui ~Iavrichie Impărat şi prepeliţe lmpăna.te ln ţig!A subţire
de lemn. Vodă cu odrasla sa se aşeată ţărlineştc pe butuci do
brad şi mănâncă bucatele Tlisaftei, tn vreme ce curtea, vrăjită,
şi stând respectuos ln picioare tn jurul Măriilor Lor. se bucură
de impărăteştile alimente numai cu ochii. S imion, tatăl jde-
rului, are cinstea de a tu.ma to cupa lui Vodă vin dintr'un
fodelcş.
Aceeaşi înfăţişare de belşug
euforic este şi la hanul lui Pt\11
(ohan, de unde eroii (toţi eroii lui Sadoveanu se tntAincsc la
lu111) capătă bune ştiri ln folurite tmprejurari. Aci se găsesc
drept bucate zeamă de găină cu gllluşte <le hrişcă, adusll tn
otrac hină, şi plachie de mAlaiu milruntel.
Belşugul alimentar din curţile şi hanurile :Moldovei este
un aspect particular al unei rodnicii nebuno de iară aproape
necălcată. de oameni. Intr'o dumbravă numită Mir- Putred
(simbol lntâmplător poate, dar puternic, al co.ntitl'lţll imense
de roade) iarba nouă razbeşte prin iarba veche şi zimbrii so
amestecă cn oi sălbatice cu trci<pretece cca.•te. Oaia sălba·
tec;l. a lui Catitentir lncâJ•tase ln deosebi pe Eminescu, ca
element al unei Dacu scoase din orice lngrădirc de timp :
• ~\l:.1it1I '10 curlenJ cu. ~Uriilr lor trecuse ft\ du1nhrA\'M clelo
Miir·l'ulred. la marginea acelui Joe eare •• chlamA Pustia Sorocel.
Unii boieri şi dregători .., lmp~r\b•rll tn IAr!Vmlle acele noloculto
lncă de om, ca sA albă caii lnde.<lularc d• brand. CAtc •Ide dl11rau
sus l~rll contenitt, atAtea tonrniţe susurau pe lnllndcrl nesfArşlte
tn larb.i noul, ţesut.I prin Iarba veche. Ald ''"venea nln,ene cu coasa.
Cel dinl:liu om stă ladollliied şl cinel do ceuuri depArtare cu pklorul.
l'e act.le lntioderi trec oile sălbăUeite cu trelspre<e« coR<le; un<ori
ln iemUe i<>ale, ajung p.tol al~a :dmbril •·
Recolta e un efect miraculos al voinţei lui Dumne<eu,
dup;t că.teo plagă a secetei. Ca şi iarba gn\ul nAv1Ueşte uriaş :
• Fusese ln acel an 1469 o bun.t cumpftnA a ploilor tl pAnllt albe
ddduser>\ mare spor de boabe. Din pricina secetei dela lnceputul
primăverii, paiul rilmdsese •euri la grAu, numai de o polmA dom·
nească; dar spicele erau mal cAt degetul mijlociu ol unul bărbat
,1
plugar. La lnier, boabele se desfăcuseră grele tari, c'un sunet de
stlclJI. Oe asemeni oanele, ridicate mol nalnle do pe cAmpurl, se
aleseseră bune. Iar millaiul dl.n Ţara-de-Jos, după faimo onllor
prielnici, se putea spune cil-I !Aril coaji!. La arllle undo se treuaserl
~ele, umblau puerilo cerului 11 1oricilrlile plmAntulul, ca 11 1e
lndestulezo <lin prisosul milei lui Dumnezeu. Holdo toatA era ote-
util ln gropi •rse din proMpAt •.
Tot din mila Domnului şi albinele fac o miere deasă din
care iese o ceară de o inefabilll şi grea mireaimtl. Străinii vin
s'o ia cu carele :
• . . . Aseinenea cear~ , ver7.le 1tt eoloarc. are pre.a p11'1cul n1lro.s
şiboierii v<>neţieni se ludulosc cAnd au ln polol.el• lor flclll din n10-
menca ceanl. La palatul cel mare al Douclul 11 Io aala sfatului celui
mare al senatorUor nici nu se cuvenea sil llJ'dl alUel de IAclll. A••·
menea ceară se p!Ateşte de douăzeci de ori mal mult decAt ct.alaltl

fi nici no ae &rele cutatl, lllnd aft1 de 1cumpJ, d u amesteci ln
ceara oblşnul tJ. ŞI chiar nld nu-l IAnltoa st 1e ard.A eurall, dt
oarece are o mlreazmA prea tare de te doare de ea capul, ca de un
venin •.
Intr'o atare &:hlaraffenland, unde şoricăria găseşte cu
uşurinţă hrana sa tn bobul cu sunet de sticlă, omul nu face
mari sforţări fizice şi intelectuale. Lumea se mişcă domoală
lntr'o stare de fericire continuă. vA.n:\nd, ospătând şi bând
vin. Sforţlrile coconului domnesc şi ale lui Jder to materie
şcolară s unt minime. Dascălii pun preţ pe Inţelepciunea fi.
rească şi faptul el Jder ştie de ce fuge iepurele la deal şi de ce
duce clinele ciolanul tn gură şi rezolvă satisfăcător cunoscuta
probleml a lupului, ţapului şi venei, tnfig~nd var7.a ln coar-
nele ţapului, e privit ca semn de mare Inţelepciune.
Ca toţi primitivii, oamenii sunt ceremonioşi şi sfioşi tolo·
dată, cu o notă oarecare de stupoare ingenuii. Pruncii dom-
neşti apar şi dispar muţeşte • ln straie domneşti de brocart,
mititele ca şi trupuşoarele lor t. Slujitorii curţii se uitl'l nniv
•de dup!l stllpi • la noii veniţi. Când vine Alexandru, jupâ-
niţa Nasta ruşinoasă şi ceremonlalil. (ruşinea este ceremnnia
sălbăticiunilor) nu vrea să se arate dintru tnceput coconului
voevodal. Abia apoi iese la iveală, punându-şi ţărăneşte de-
getele pe faţl tn chip de gratie. După aceea capătă un limbaj
hieratic, bisericesc. de o complicaţie impenetrabilă.
Chiar şi cruzimea capătă ln aocst cadru un ton idilic.
A lua (fiind vorba de Tlltari) copiii ln suliţă ca ln ţiglă, a tlll11
capete şi a le atârna ln şea. s unl lapte povestite fără capaci-
tatea oroorei, cu o indolentă mulţumire.
Fra(ii Jderi e poemul lntllicl dragoste j uvenile, fără ur-
mări, I1t11orul albe poemul dragostei matrimoniale. Acum se lm-
preunl Vodă cu ~laria din Mangop. se îndrăgosteşte Simion
Jder de l\faruşca, odraslă tăinuită a lui Ştefan lnsuşi. Ro-
manul nu e lipsit de peripeţil, dar sensul lui rllmâne savoarea
primitivităţii. Faptele sunt elementare. Ştefan Vodă merge
la vânătoare de zimbri, face nuntă, un boier fură pe Maruşca,
Jderii se iau după el în Lebia şi aduc tnapoi pe fată.
Marile puteri ale naturii sunt acum ostile. Seceta şi cu-
tremurul lnspăimântă rara omenire. Vodă şi cu boierii ies
tntr'o ceremonioasă smerenie • lmbrăcati 111 haine grele•· Dar
aceste catastrofe nu schimbă euforia totală a Universului.
Erodca Domnului şi a Jderului sunt calendaristice, contem-
porano cu fn\măntarea tuturor Ulbătăciunilor: •căci acuma,
tn Septemvrie, la tnceputul anului, fiarele acestea lncep a
avea lerbinţeaJa dragostei şi se caută unele pe altele; mai
ales buhaii mugesc cu putere, pălindu-se cu frunţile şi Impun-
gându-se cu coarnele, războindu-se pentru stăpânirea poie-
nilor unde pasc bouroaicele. l\fugetul bourului e mai adânc
şi mai lnfrleoşat decât al cerbuhu care 11mblă după ciutclu
lui tot la vremea asta"
ll1ergerea Voevodului la vClnătoarţi tnfăţişează o regresiune
ln mediul pastoral şi apoi tntr'o natură absolută, abstrasă
oricărei umanităţi. Ciobanii ies lnainlea lui Ştefan tntinzăndu-i
brânză ~i vorbindu-i cu lndrazneaJă arhaică. lntr'o indeter-
minaţie istoricli şi geografică totală:
• - Porttrn sAnAlate LumlnAţlel -Tole, Doamne : şi ·~ guşti
Mârla-Ta din rruptul oilor noastre. Noi racem ald o brAnzA care se
chlamA domneoscă; dar nu ştim dacă ajunge pAnll la Cetatea MArl•i·
Tale. Noi aocollm 114a1 slăvite Doamne, că dela munte şi pAnA ln
t:etntca Lumh1lţlei-Tale, se glsesc mulţi cloncani care o ciugulesc •.
Vi1nlltorli ajung în nişte solitudini himalaiene:
• Erau acolo nişte slngurAtA\l pe can, dlntru lnceputul tldlrll,
oamenii nu le cA!caserA- Muntele lşl risipea nccontenll rApele şi
costişele erau cu totul lipsite de pAşune. lnapre Izvorul Alb !°"ul mi
&l• de prlpA•tlo1 1 lncAt numai o sAlblllclune ar ll putut avea pe
ISTOR IA l.ITJ;RATU!lll ROMĂNF. - 667
aoolo bA\aş, eolit de Intrare. Dinspre •chit locul lar4şl era tare :
durulloarea curgea pe st.Anei oable. Prin fundul pusUet~ţlt cAratta
arAla cil o liinţA bltuclse loc de umblet •·
Un bour bătrân priveşte uimit ea un geniu silvestru :
• .. , Era u11 bour brltrAt1 cu coama grumaiu1ul murg:\, t11stl ru
ceMlnll păr deschis alhuriu. Ochii bulbucaţi negri priveau cerc uiţi
cu roiu. Veni ca l11tr'o bdlnle do l11r1un1i. ocoli pc ln pra~ . •e c11m-
1>Anl o clipă şi răru o sArlturA sprlnt~n~ peste perla de allnlş"
Acum viu1ătorii dau de o peşteră care reeditează Edenul
lui Eutbanasius (călugărul care o locuia murise şi el pe undeva)
şi care pare ln afara lumU terestre:
• lqir-l din răpA I• o culme de piatnl; după •c•I• ajunurl la
un l~pşan prAvâlntlc. Subt molldi trl mal uin lund Corfotea ltvorul
\lb. Drept ! Mg~ ooamele de spum:i 11te lxvorulul, "" deschidea o
u1A lngustă ~. peşterA . VAudlorll clc0<·:llccnrA. Jder n1teplA un
timp cercet;\nd lmprejurlmcu. 1n!llntc ele n păşi mal naiule . .
Nu s'nuzea 11i1nic. Nic( COJlOll euri rl\zblserfl în r!l ţn\ nn rnol dlideou
sun.111. Valea pustie. orrot.ltl\ de orice od.i<'rt llt' vilul. t11ccr,ca sll·şl
lnflcrbtlnte tn soare 11L0.11clle •·
Caşiîn Ctzara, eălulf.lrul w reintegrează euforic naturii :
• Poate să-l Li !urat puhoiul. clud s'a dus să ia apă şi a căzut.
ori poate să ;e fi !nălţat cu aburii când s'a aplecat după c um
li era rânduit, ea s'ascultc glasul din afund " Alergarea Jde-
rilor după ll1aruŞ<'a e prilej de a infltişa ruiprea domoală
o cirezilor de vite, căci jder cel mic ca să poată trece în
Lchla se preschimbă ln negustor de boi. EmigTanţii !şi iau ca
ceasornic u11 cocoş şi estimează a notimpul empiric:
•.• . s•a aOa\ delA Starostele Ncchilor şi dela nl\I vAnntori
vccbl c4 cerbii R\I boncl'lull ITlnt de vreme f1l isl.-.ntl. Cocoo.r,Je au
plecat tnalnte de Zlua-<:rucll. Şoarrcii de cllmp şi-au fftcut cuiburile
tîUS tu spinării, la doul'I pal1ne dela pământ. Uc nsc1nenea 1pJlr1a
porcilor lnjunghia\l fi dulftcu\I •• arata mai pllnA unde tncepe •.
Valul vitelor e solemn tr1 ft\uten1a lui:
• Oameni şi dobitoaco o All\lut • ub lapoviţă p1nă tn zori de <Iul.
Al\,11ccQ nu pomtt prin mG7,p:îi. ultanccât1.d ~i a.dunAnd ~lodu_ri. Tava-
nul de nouri se cobortse fi strop•• lnlr'una urneica16 rece. Nu se
tă rea 11icâierl ttlcl co,sll, 1\ICi ptldure. lnai11tau cu nnevolo trnJ:>Otriva
blclulrllor vântnlul. Vitele, mal shn\lto1'l'• d• nmcninţnren timpului,
se buluclsccă ln şiraguri, strânse una ln all• şi una dupa oltn. gr~·
bll1d s1>re zare:- 11t-CU1loscutA C'â.I~ se rcl răgea hltr'uoo tlln cnlen tor'·
Şi In acest ro1na1t ospătarea şi băutura sur\t consecinţe
fireşti ale belşugului. Cutărul cllugăr li place friptură de
batal. lui Vodă peştele numit lipan, cubnille Domniei gem
de vânat, Iatco Hudici lşl primeşte oaspeţii cu miere nouă,
nuc.i şi mero domneşti, jupt\ncasa llisafta tşi lntămpinâ !e-
ciorul cu găină friptă. 'foţi boierii moldoveni au • marc dra-
goste ole băuturii" Curtea primeşte buţi de cinciu:ci de vedre
dela Cot nar, şi cu prileju l nunţ.ii opt care cu opt buţi de vin
umblă prin noroade şi vinul se sloboz~ştc ln oale nouă din
licee bute prin câte patru ccpuri.
Şi totdeodată eroii au aceeaşi amestecătură de sasistire
şi evlavie protocalară. Căliman !şi scoate dinţii la (icrar, unul
care tnmânează o scrisoare .e miră că uib\ndu-se pe foaie
primitorul a putut ghici gi\ndurile trimiţătorului. Jupâniţa
Maruşca nu vrea să iasă ln Caţa musafirilor decât dacă e
lăsată să se s!iească ln altă cămara ~i c adusă apoi de mtlnă
tic însuşi părintele său.
Aceste trei ullime romano fac p~e din opera cea mai
valabilă a scriitorului şi l•besc prin maturitatea mijloacelor
verbale. De obiceiu se explică prin limbă buna percepere a
fondului, dar ln general ln proză această prejudecată arti-
sbeă e falsă. Homancle lui Al. Dumas-tată.I nu nu nevoie de
stil. E foarte cu putinţă ca străinul care ar citi numai ideile
textului să rămân3 oarecwn mirat de sărlcia lor epică şi
668 - TENDINŢA NAŢIONALĂ
chiar cu un sentiment de monotonie. Limbajul e aci 1n. parte
chiar conţinutul operei, ca la Creangă, ca la Caragiale, o con-
duită a oamenilor. Descărcat de savoarea linguistică, fondul
se împuţinează, căci ceremonia şi ingenuitatea arhaică sunt
tn bună măsură figurate prin limbă. Este de notat că această
limbă nu e valabilă pentrucă e o atordare mai savuroasă a
graiului moldovenesc. E o limbă ireală, cum se cuvine unei
lumi ie11ite din ev, o adevărată creaţ ie, amestec original de
Niculce, graiu ţărănesc, ar delenesc, chiar muntenesc, limbă
cultă şi limbă bisericească, 1llră nicio asemănare cu iz.voarclc
ei parţiale. J.n felul acesta pastişa este t.nlăturată. Frazele
curg vrăjite lntr'o Savuroasă monotonie liturgică, tmprumu·
tănd realitatea lor lumii vizibile:
•-La ~ te gândeşti, cinstite comJse? fi lntrebA sfinţitul Amli·
lohle, tot cu glas moale.
- MA gdndesc la ce I-om fi făoAnd noi trebuinţă Măriei-Sale ...
lngân:I bătrânul.
• t\rl1i1nandrituJ U tnţ.ep§ cu ochii, urmAnd o zAmbl;
- Nu te gândeşti la asta, cinstite comJse Manole.
- Poate m~ gândesc la n:icazurlle Măriei-Sale, mArturl.sl biitrAnul.
• Arhin1andrituJ tl binecuvântă:
- Fericit barbat tn gura căruia nu este viclenie, cum spune trl
Psalmi. Cinstite comise Manole, domola-ta cet~tl bine deşi nu cu-.
noştl meşteşugul c!lr\ii. S'a dat de mult poruncii Votvotllor: <~
cel ce vrea să fie mal 1n.are peste alţii, să fle sluga tuturor. Prortinlea
credea la 8îian\ că lmpllratul silu nu Iace alta decl\t rnAnâncil şi
doarme. Iar boierii noştri, cari s6·n t destul de ageri~ cred tă Luml-
nlţin·Sa li ceartă cu urii. Adevă.rat el! (agure de miere sâni cuvin-
tele bune şi dulceaţa lor e lllmlldutrea sunetelor; dar stăpAnl l orulul,
pe IAngA limba dulce, I s'a dat şi sabie •.
Prin Jnsăşi tirea lui siutetică şi uţiiformă (nu există expresia
individuală, limba scr utorului şi limba. eroilor) acest limbaj
cade, de a ltfel rar, când prozatorul e ostenit, tn manieră şi
cutare dialog apare preţios, de o naivitate de atelier:
• - Pe cât lnţeleg, se bucurl Ionuţ, Mllrl.ei·tale nu \l·l dragA
jupdnlţa Nasta.
- Ba mH dragii şi sll.nt bolnav din pricina ei.
- AdlcA o doreşti Măria·Ta; dar n'o socoteşti aşa ca o lmpAră·
leasă, c• sil te veseleşti numai de vederea el I •·
Insă totdeodată pot ieşi. unele savuroase efecte comice
printr'un contrast l·otre prozaicul situaţiei şi limbajul pro·
tocolar:
• -Val, dn'lgu\a mea Jupl\nlţ.A, strigă Vomlceas:<, pocnindu-şi
palmele; de ce te zbaţi aşa? să nu ţi se aplece: ori să nu •• rupă
ceva Jn măria-ta I •.
Singura primejdie a marei arte de expresie tn proză este
saţietatea, fenomen de ordin subiectiv dar care poate să Im·
piedice buna recepţie a substanţei.
Via/a lui Şufan cel maYe este o astfel de romanţare aisto-
riei, care nu mulţumeşte documentar şi oboseşte prin prea
marea afectare cronicărească. Lacrimik lMomt>naJi.u lui Vtnia·
min ou·i decât o pastişă.
Alături de regresiunea tn timp apare regresiunea spaţială,
căutarea cu alte cuvinte a unui spaţiu pustiu. Două cărţi,
tu aparenţă ne.tnsemnate, sunt cheile acestei noui clarificări
conceptuale tn inspiraţia scriitorului. Una este Olanda, re-
Ja;ţie de călătorie, plină de savoare şi de tineţă, atâta vreme
cât autorul, curn face de obiceiu, nu se opreşte decât la ci-
vilizaţia materială. Noul călător e un Golescu modem, atent
la toate desăvârşirile occidentale ln direcţii!- vieţuirii tmpreună
şl a lnlesnirii, cu aceeaşi spaimă uneori, cu talent infinit
SUpeJ"io.r şi mai ales cu un ochiu imperceptibil ironic. ln primul
rlnd 11 izbesc ln Olanda vacile cu pardesiu împotriva ploii,
străzile soponite, pomii curăţaţi şi pieptănaţi, •desfrâul de
curăţenie 1. Pare a-i inspira o mare admiraţie administraţia
mecanică, ordinea mersului ln sens unic pe stradă sub ochii
implacabili ai unui agent, deşi mărturiseşte impulsiunea bar·
bară de a fi voit să meargă. • împotriva curentului•· Contemplă
priveliştea natura!Ji, dezamăgit tn chip evident de lipsa ne·
prcvă>.utului şi a misterului:
• Cum a -t recut o pasere, cum s'a arătat un gâ11dac, cum a·p are
o mA\il. l; traln~ atingându-se de o tulA, cum bate vAntul derattjând
covorul aliniat al frunzelor, cum n sosit cumva din altli ţ..ară un mic
_roiu de pulbere, cum s'ii produs cea mai uşoară descumpănire f J1
toatl rânduJaJa, - cel care stă la pdndA iese, ca să aşeze iar cum
a fost •·
ln această natură catagrafiată, scriitorul caută sălbătăcfu-·
nlle. Vede pescuitori cu bicicletă care tnsă nu prind niciodată
peşti, vede grauri domesticiţi care nu• fluieră haiduceşte, miste·
rios şi ca din mari depărtări •. Bonrul stă. la grădina zoolo-
gică, cu mină tragică, dorindu-şi parcă moartea. Călugăriţele
sunt sociabile, merg pe bicicletă, nu fug ca ciuţele, spre schi-
turi. Olanda lntr'un cuvânt c foarte frumoasă dar e •o ţară
de vizitat, nu de locuit •. Călătorul răsuflă când so întoarce
ln • ticălosul Ori.e nt >:
• Acolo e mai mull neprevăzut şi mat .m ult Duntnezeu. Aici e
0'1Ai mtalt orniNimJc d in ce tace omul nu... i mi11une adevAratA şi
v·1e. .• t ,
A doua carte semnificativă şi in contrast cu cea dintâiu e
C·uibul invaziilor, simplă
traducere liberă. a unei relaţii de
călătorie .l n misterioasa Asie mongolă, tn care croii sunt d·I
şi d -na Witlam Atk.inson. Cuprinsul e asemănător rapoar-
telor părintelui Huc. Este interesantă prefaţa adaptatorului:
• RAmăşl\ele vieţi.I de altădată trezesc tn noi Interes firesr;
tncolo, unde viaţa s'a transformat, p!in1ântul 11e apnre de, o banali-
tate americana - prisaglu-standnrd '·
• Lumea era multiplă prin varia~ie şi originalitate. Zi cu z.I,
n1oare--: Clnd se vor- construJ sglrle~nori la Bukharo. __, gata •·
Din aceste date teoretice, M. Sadoveanu a 1nceput să corn·
pună în ultima vreme nişte romane, de un epic superficjaJ,
a căror valoare stă tn tncercarea de reconstrucţie a un.e i Dacii
absolute, a unei societăţi rare, pierdute pe.teritoriul geto-scitîc,
trăind după r ituri .imemoriale, tntr'un belşug fa·b ulos. Vvar
e primul tablou din serie şi descrie Sciţ:ia atemporală, cu ochiul
ujmit al unui Marco Polo. Intriga e uo pur pretext. Din ar·
mata n lsA in retragere rămâ11e un iacut, Un 11aturalist, ln
d iscordie cu nevasta, are răga?., ajutat de uo prieten rus, să
descopere că Uvar al lui e urmaşul unui Uvar care scrisese
despre ai săi. Raportul aceluia alcătueşte miezul cărţii. Stere
(de ale cărui naraţiuni orale scriitoru.I e posibil să fi fost su-
gestionat) percepe .su.bli.mul golurilor eterne, lnsă cu un sen-
timent de oroare. Nu numai nemişcarea, solitudinea geolo·
gică, candoarea zăpezilor infinite, ating (cu efecte magistn.le)
ochiul scriitorului, ci revărsarea neostelită, pe care omul n'o
poate prididi, de bogăţii fireşti:
• A1>ele diu acel ţlnut n'au saml1n tn ceea ce priveşte mulţimea
şi bunfitatea prind mat
peş til or. Pescarii ales păstrăvi, moruni şi
nisetri şi alte multe neamuri şi lelurl, pe c:1.re lnsă le părăduiesc
ş1 n"aleg dlntr'Ansele nirnlc '·
Vâ.natul se adună în cantităţi nebune sub privirea sin-
guratecului om:
•Am strllblltut pAduri, unde vedeam Iepuri, potAmlchi şi cocoşi
sălbalici . Primăvara, dup~ zăpor, şi toamna, dupA oe puU !şi pot.
lua zborul, nu puteam dormi de larma gAştelor şi raţelo.r sălbatice,
a lebedelor, a cocorilor şi a stolur!lor fără număr a altor paserl felu-
rite de apA. Cdt am_petrecut fn asemenea locuri, ru11 \•â_n at dlh~nii
fel de fel şi poserl relurite, mal m.u lt decAt or-icaTe om de pe IUJ1'1C9
osta •·
Şi ca ultimă pildă dantescă de aglomerare a animalităţii
necuvântătoare este vânarea ln pură frenezie cinegetică ·a
 ISTORIA LITERATURU ROMĂISE - 669

cAinilor de mare cu ciomegile şi dobortrca cu un glonte a Baltaţul, este prin repeziciune şi desăvârşit echilibru al
cincizeci şi trei de ptlsllri: expresiei una din cele mai bune scrieri ale lui ?11. Sadoveanu.
Mulţi p;eţuesc aceastll scurtă naraţiune ca roman, vorbind
, La rc„llnart, om g!lsll trei Tunguzl care stau acolo şi prind de creaţia scriitorului, de posibilitatea psihologică a eroilor.
mari cAllml dlalr' un fel de păstrăv care se chiam3 kete. Prind şi 111 fond, nimic din toat:e acestea. Vito.n a, eroina prindpalll, nu e
mulţi cAnl de mare. Pe llngl arta, aduni! unturii de balenA. 1n fiece o individualitate ci un exponent al spe~i. Scrierea nu poat:e pro-
an IAJazurlle mării l eapăd! pe gura !lu"lulul una ari doul balene
lungi de câte zece ori doisprezece paşi. Pc cdnll cel bAtrAnl de mare duce emoţii estetice veritabile, decât aceluia care o reduce la no-
u "nnenză cu puştile; pe puii lor li omoarA cu ciomc~llc cAnd 11 ţiunea unei civilizaţii arhaice. Acum suntem tn Dacia, ln terito·
prind pe uscat ln retragerea mArll. Pielea lor, pe cnrc aceşti Tun- riul muntenesc al oierilor, ca punct do plecare, Intriga romanu-
guzi o taie, o u\ucll şi o nfuml c'un meşteşu~ al lor, e cea mal bunii lui e antropologică. ln virtutea transhumanţei, pllstori, turme,
şi mol tare pentru lncdl!drl, dln cAte se pol afla. Se mal gdsesc fn
aceste locurl lare mulle gAşle •lilb•tlce. fi raţe, şi mal ales fluierul câini migrev.li tn cursul anului, calendaristic, tn clutare de
de multe solurl. Aceşti flulerui se grămădesc nşn de mulii pe oslroave păşune şi adăpost, tntorcându·se la munte la date tntru veş·
cAnd se trage marea lndlrllt, tncat ml s'a tnUmplal sll fmpuşc cinci- nici& fixe. Cazu.I din Baltagul e, ln puncl11l de plecare, acela
zeci şi trei dlntt'un roc. cAnd se rldlca stolul " din Mioriţa. Un cioban a fost ucis d e alţi păstori spre a fi
prădat de turme. Scriitorul a depăşit ~nsă cu mult ac"":"tă
rn Nopţile ăt Sdtlliene • romanul t c tot atât de inexistent. temă, mai mult liricll. construind un epic suprapus. NcchLfor
Scriitorul continulJ. a analiza conceptul unei Sciţii absolute• Lipan nu se lntoarce lntr'o toamol acasă. şi nevasta. lui, V~­
a unei Sciţii mai degrabă decâl a unei Geţii, fiindcă golul în- toria, cade la negre prepusuri. DuplJ. o crid de ~do1alll, V1-
făţişat de ?lfoldova c o porţiune din enormul gol asiat ~i fondul toria capătă tncredinţarea că bărbatul a fost ucis. Durerea
etnic pluteşte tn indet:enninaţie. Eroul cărţii este poporul pe- se descarcă Io certitudine şi dă naştere hotărtrii pioase de a
ceneg, individualizat lntr'un sălaş de falşi Ţigani. J'.ărll în- . găsi trupul bllrbatului şi a-1 îngropa creş~ineşt~. lntr'o socie-
doială, infiltraţja cumană şi peceneagă e destul de 1stoncli., tate de tip arhaic, rezolvarea sbuclumulm Io rit e foarte nor-
lnsă condiţiile penctraţjei sunt aşa de nebuloase, lncât scrii- mală şi lndârjirea femeii de a-şi tndeplini ultimele lndatoriri
torul poate să pllstreze ceata preistoricll. Ţiganii, fie şi pe- de alecţiune faţă de soţ e mişcltoare. Tragedia greacă ne-a
cenegi, având sufletul cetelor migratoare. eroul ideal al cAJţii ohi~uit cu lnmormlntllrile pioase. Scriitorul complică această
ramft.ne un soiu de Uvar, care tn loe să se tnfunde ln can- situaţie cosmică.
doarea arctică, se ascunde ln codri. lntriga este mitologică. ln căutarea bărbatului, Vitoria pune spirit de vendella
Un francez Bernard (un soiu de abate de Marenne, metru şi aplicaţie de detectiv. O adevăratll nuvelă pollţieneasd.. se
ultracivilizat de mlsurat primitivitatea) obţine dela Prinţul desfăşură, tn stil ţărănesc, bine tn~les, cu o artă rem~bilă.
Mavroeo&ti (cam tncărcat de datorii) privilegiul de a exploata Vitoria dovedeşte o luciditate excesivă. De pildă tnrunte de
nest:n\bătutele sale pMuri. O oarecare inclinaţiunc erotică a plecare ea Incredinţează banii, luaţi ~ mărfurile. ~lndutc.
Francezului pentru sora. prinţului, !{ivi. e un amănunt fără părintelui. Pest:e noapte hoţi necunoscuţi umblă sl·• Jefuiască
interes, abandonat de scriitor. In pll.dure traieşte \ID neam de ograda şi casa. De unde trage ea lncheicrea că martorul pre·
robi, care au dreptul ancestral de a se nutri de pe urma ei. dării sumei a fost d.iscret , clici altfel hoţii ar fi călcat pe popă.
Cll.petenia lor, semnificativă. e Peceneaga. Prinţesa !(ivi. cam Vitoria ia drumul oilor, poposind din crâşmă ln crâşmă. 1n
brună la faţă, se crede din seminţia lor. Exploatarea !ncepe, felul acesta dă de urmele lui Lipan. află căte oi a cumpărat
tnsl Francezul tnt1mpină mari greutăţi. Natura, oamenii li acesta, cui a vlndut o parte, până unde a fost lnsoţit de
stau tmpotrivă cu o rezistenţă moale, de nepătruns. Nu-i cumplrători. lnlllţişarea tovarăşilor e reconstituită, oamenii
greu să se observe cA sub politeţa Idră cuslll' al prin\u lui Ma- identificaţi, C.\incle lui Lipan iese ,1
el la iveală. Cu ajutorul
vrocosti se ascunde acee"'li clipire adâncă, acela.şi neclintit lui femeia dă de cadavrul soţului căruia i se fac slujbele re-
umor sălbatic. Prinţ, robi, lupi, gaitc. vietăţi ale codrilor nu llgioase' '
cerute. Acum int<Nine şi autoritatea, obligaton~ .. Dar
vor să li se taie a$Cunzişurile lor . .Boicotal chiar de proprietar, Vitoria nu se luă. Ea singura conduce opera de stabilire a
Bemard are tactul de a renunţa la exploatare . vinovA\.iei, punft.nd la cale o adev!ratlJ. confruntare a crimi-
în această Sciţie &Coasă din timp care a tnvi.ns Occidentul, nalului cu mortul. De altfel fecion1l ei, care o tnsoţea, era
lumea trăieşte la modul scitic. Administratorul Sofronie Leca, prevăzut cu un baltag destinat actului de răzbunare. ta
mai pili.cut prinţesei decâ~ Francezul, călăreşte pe un cal sfârşit e pregătit şi ultimul argument : câinele care sare tn
nepot~ovit • coborttor din harmăsarii furaţi de Geti dela Oariu, gâtul ucigaşului. rll.nindu-1 mortal. Autoritatea, ln persoana
flul lui lstaspe, riga Pel'Sienilor •· Foeul se ţine nestins de subprelectului, n 'are altceva de făcut decât să confirme in-
cl.tre ţigancele vestale sau se aprinde cu cremenea. Chibritu- tuiţia poliţieoeasd. a femeii.
rile sunt privite cu difidenţă.. Fiindcă unui asUel de Scit tn- Prin urmare Vitoria e un H amlet feminin, care bănueşte
tArziat i s'a pus amendl pe cremene, el a !ugit la codru şi cu metodă. cercetcată cu disimulaţie. pune la cale re prezen-
s 'a făcut hoţ. •Eu, domnule judecii.tor, - argumontcază - taţiuni trădătoare şi când dovada s'a făcut dă drum rl'lzbu-
zic, aşa am apucat ; şi aşa ştiu el s'a urmat din vechi zile, nărll. Cazu.I lui fhunlet feminin li mai avem tn literatura
de când ţin oamenii minlc: batem cremenea şi aprindem română : e NăpMla lui Caragiale. Aşadar obiecţia ce se poate
iasca ... Eu socot, domnule judecltor, că Adam şi E"a, şi face e aceeaşi: prea multă îndft.rjire din partea u nei femei.
Isac. şi Iacov au avut scăpărători " Peceneaga u mbli n~ptea Fundamental şi remarcabil este simţul automatismului
prin pădure, ca ceilalţi ziua prin odl!.ile lor, dar se spene de vieţii ţirăneşti de munte. Oamenii fac fel de fel de presupu-
cărţi şi de clanţa uşei, care ar putea să-l muşte de mână. neri, dar Vitoria le respinge. Lipan nu poate face fn cutare
Prinţesa Kivi in"ită pe Bernard la vânltoare, lnsă vesteşte lun:I. decât asta şi asta. l\otişcarea este milenară, neprevăzutul
ea tn~i vânatul, cu un foc de puşd. tn aer. spre a nu putea nu intră tn ea ca şi ln migraţiunea păsărilor. Vitoria nu mă­
fi tmpuşcat d e musafir. Ea a primit, ca şi coconul lui Ştefan soarl vremea cu calendarul ci cu semnele cerului. ln stilul
cel ?.fare, tnwţăturl dela popă. Alfabetul l-a deprins aşa: său magistral, Sadoveanu tnfăţişea.zl toate acele ritmuri ale
vieţii primitive, determinate numai de revoluţiunea plJ.mân-
, Al BarbA f.lnsllte Oascale. Eşti Fonrte Ghibaclu. Iii I 1ap3
Jdrchlnonsă. Lupul MAndncA Nnmol Ol. Pftdurea Rară StA $1 Tace
tului şi nici decum de vreo inlţiativl individuall, Uneori
Unde Voinicelul Zace •. ţi se pare că citefti unele din cele mai bune romane ale lui
 660 - 'l'r·:NO INŢA NAŢIONi\ 1-'\
~I. Sndo,ic~'''" şi .'\l. O. Teotlorcaot1.
Jack London şi rămâi mirnt, in ciudu deosebirilor de color!,
de a.;ccaşi ntişcare largă, astronomică. Alei nu sunt drumuri,
ci numai o><pediţii. Taciturnitatea omu lui de .ţarl", surzenin
mai mult simulată decât veritabilă, astea sunt puse 111 dia-
loguri de neuitat:
•- Ce •'• !ntdmplal. Mitre?
- Cum '/
- Ce s'• lntGmplat?
- Nu g•u 1ntUn1plat nia1ica.
- Atuncea 1le ce ni ve11il i1şa Uti. vren' e ucnsU 1
- Ha?
- Oe ce ol venit aşa de Vl't\1110 t1uusA1
Apol Lun ''ăzul ~' J>Ogonrl\ ~lt l on11\011i llhl pvi~ni oile şl vRcllc.
Je-nm pogortt ţ;i cu, z:icc cli are ii\ v~111uinsca '·
1:: \'C>rba, mai sus. de cu1\oscut:a 111eteor0Jogic a pnmlll „
vilor. Omul mai Iace w1 gest, neînsemnat ln aparenfA, dar
tipic
• ~lllrt•n eohurf gâf~llnd, căutd ulclra. o c.urundă
'u "lel''• pur1tlntt. apoi de.,ertâ h1t..l:'1r4l c:o r:1hlAsese •.
uniul rudimentar respect~ apa, umk •C g<ls~te.
tlrun111J rcstttlui, fără repttlsio, t11 izvorul sau .
~I . Sadovca11u a n1ai scris o nlulţi 111e de ro1llanc. aclîcâ.
de comJ)uncri mai m ult ori ma.i puţin lungi. Vpinia publica,
din instinct, n u i-a atribuit niciodalll, preţuindu-l totuşi. ca·
litatca de romancier. Dacă observaţia. este exactă în ordinc;t
fenomenală, organicul wnan llpscşto totdeauna. linele opere
sunt cu toat.e acestea pline de mişcare. Un atent examen
duce la incheierca că scriitorul 1111 iese din hm1tele lui. lntre-
buinţând cuvintele • ro111an ' şi t intrigă' 111tr'l1n chip cu totul
convenţional, putem sl clasificăm romanele lui M. Sadoveanu
(când nu sunt nişte simple cronici ca Strada Lăţ>uf11ttmu şi
1'renul fanlD>,uJ) astfel: o) roma11e a]c regresiuni i, ou i11 tr1_g(t
lirică ( 11pa morţilor) ; I>) romo.ne J'<'llct icc. cu In Lril(t\ i11st111c-
t11t~lă (fi aia SattSs); c) romant1I m işoăr.ilor n11Jc11n1·t,:. c 11 1 11~
trigă antropologică (Baltagul); d) romanul 11cmişc1lril mi-
lenare. cu intrigă mitologică (N<>p/il~ dr sâ11zie11e) • .Ex_is\ă ln
sf:\rşit şi romane bol1acion~ ln punctul do pl~'Cllre, e~uatc
mai mult ori m;U putiu 111 c<:lelallc tipuri. E dela sin< lnţelcs
că o asl!el de c~"'ilica\i~ e un simplu joc inlelccuial, util in
linii generale, incapabil sll delimiteze exact in<livitibilul. Mai
t n:bue 5''i. adăugăm că lrchu< să SllCOtim rom:uu.' uncie simple
nuvele numai pri11 r~port la con\lnutul lor virtunl.
D11d11ia 11/11rgortln intrll mai dcgrauil ln prima categorie.
O tfrn11ri'1 fat-J. se lnd r~gt>Steşte rle un tiinl'lr şi-şi mnrturL<eştc
cu RÎrlceritate ŞÎ i110C"c11 ţ1\ sc11ti.111c11t c1C. D· ra l\0111 it1f;(cr. gu-
vernant.'\, se umple do 11 gclotic tot atât de nocontrolo.tll de
r~1ti1111c. Nici i11st.i11ctul fc1ti llU c.: aşa de p11tcrnic ca să de-
vin:\ patetic, nici guvcrn:>.nta, lată bălr.Ulă, aşa de diă­
bolică spre a deveni o Cousîne Bette. E roii rilmân nişte idi-
lice Sălbăticiuni. Homanul e st:ingaciu, pierdut ln des<:ricrea
specilîcului naţional culinar, cu potroc, claponi, curcani şi
celelalte. d-ra J<emingcr, servind ca şi abatele de Marenne.
ca ochiu civilizat contemplator a l patriarhalitllţii . De notat
cr, Margareta suferă o vreme de legăturile tatalui cu o altă
femeie.
Vt11ta o moard i>• Sir•I •.• a părut unorn aşa de Intere-
sant, ·î ncât a fost trndus ln hmb5. străină. Tn aiara de ci\teva
pagini descriptive, romanul c palid şi repetă mlltcria unei
vechi nuvele. Boierul Alexandru Filotti se tndrăgostt'şte de
Anuţa, lata unui morar, o dă pe seama unei guvernante şi
o prelace cu repeziciune lntr'o doamnă. De fală se lndrAgo-
steştc şi !iul boierului, Cosu. precum şi flăcăul Vnsilc Brebu,
care la sfa_rşit o 011',oar~. J\ulor·ul ar dori sf' ztag·rdvească boie-
rimea tu dăr11pă nnrc. De ra(ll Anu~a. devenit.'\ M-lle Anette.
c misterioasa s.t'\Jbătichm!' • ludelic"tl\ 1 care calcă graniţele
Intre civilizaţie şi rusticltal'e, Iar boierH sunt nişte rn{'resivi.
atraşi, prln a tav ism, SJ)rt iubirile cta ţărănti.
l'aşlile lJJajfoilor povesteşll' rcgre.<iunea unei fete de boier
la moşia sa. Aci dă tk o iwnc rudimentară, naivă, cu
animale care i>resimt moartea stăpânilor, cu haiduci, cu fete
lndr.'!gostite eare lac pc loc poezie poporană.
Lo<11I un/U 11u s'a t11tâmplat nimic repetă ln parte IJf>a
morţilor. Din cauza părinţ ilor egoişti Daria Ma>:u e nevoită
s;\ se c~sătoreascl cu b1ltrânul ma.ior Or tac pe care nu-l iu·
b~tc. Daria placo boierului Î,..'\i Cantacuzin, c.~rc nu ELre ln ·
drăr.n~ala de a lua ln cll5lltoric pc (ll,tâ, nml ţu mindn·SC, egoist,
cu a lte legături crc•tiet.' lar5 urmări. Nu c lipsit!\ de interes
figura aristocratului I.ai Cantacuzino: om fin, socialJil. lusă
incapabil de a ieşi din prej udecăţjle speţei sale. Scriitorul a
intllÎt cu ascuţime fondul du enigmă şi mişcare clnică comun
vechiului boier şi s1nh·echiului ţ1ran .
Ce.I mai i11căntător din toate aC(.-Slc ron1ane nle regresiunii
t1t ap~ ~i b!\u c.~tc /)emon1,/ l1•1ertlii. E o 11:1raţiu11e {Ară s1ste1n npa-:rent,
luând ca punct ,1e plecare o vacanţii la mănăstiri. CiUugărul
ş1 11a Nata11ail, în tfLlnandu„sc cu a1iştc cxcursio11işti µrăda.ţi de uJ1
ho\ (obişnuitu l tip de rcfn 1ctar la civili7.aţic). Ingo tnspăi·
01ântnt, zfLrincl o t lon11i 11i'\, Explicarea gcst11lui fortneată Ctl--
pri11sut ron1a1111lui, Nntl'111nil rusese studen t 111 ttll:dici11ă şi
cu am înainte tnt.âlnise 111 aceste locuTi o tâni'lră fotă
de care
se lndrăgostise. Alergase lndată la I.al.ăl său, să ceară lnvoirea
căsătoriei. 1.a relntoan:cro fata era plecată. Ea 13sasc o seri·
soare dar tănărul n'o vi'lzuse. Şi unul şi altul au sunet

sen.s ibil de sălbăticiuni şi nu cercetează cu Jiruşte împrejurările
Răl1it şi de purt~ea tatlLltai, care lasă averea u11ei femei ne·
cunoscu.te, student-ul se retrage la mânăstire. începând să
trăiască. ţdră n cşte1 cosind fân. st.-'ind ta schit, avâ11d. de a 1ace
c a ciobani şi lloţi, vindec.'ind prÎ1l -rugăcît11lÎ. Existcn1a sct1iv-
1licea.scA a lui Nata11aiJ e 11arată c u o n1are sua.,,itatc, tn ace-
laşi c u1·1 oscut 0011 idi lic, JJarfu11lat acuin cu aur mistic, în .Cormc
.sim 1)le fără u1anicr<'.'i,, de .t-\ natoJe l"1·a I1ce [OlJ>rospătnt şi t11ll&.11.
f\.linu r1ate interpretări t.lin Psaln1i con1c11tează i11\c11sîtate~l
acestei linişti sfil'1 tc:
• l!l:\t înainte (Jt u $C 1111ş t u rn1tnti i şi d e Q g(;. zidi p:ln~ilnlul .şi
lu1nc::a, dh' \'f.'Şnici~ \'CŞ 1llt·l i lor tu cşll f>un1nczeu.
• 'l't\ tntor<::i pe 1nurltorll fn ţ :ll'ân1i şi zici: l 11toarce, 1 ~,·A, (ji ai
0111rict1llor, t n 11J1niet1I tll11 ~ ort• o\I ieş i t.
•Căc i tn{1Înle:::1 Ochilor tăi 111ia de nui e ca Y.itta <le eri ~ i c:~1 o ~'trtij ;l
1te noap l('.
• Ca ur1 .şlvoiu li in i şt vin\:. Jor <~ cn un vi.s: ca ltuJ>u ce răs::trt·
c'li n1iuentn:
• t:e rl$snxe tl11nlne-atu l;ii tnflortt-l<:-, iur s:tra St! \' tt:iC.~Le §I ~c U$Ucll •·
U11 adevărat r<1mar1 1-,.ate t ic, tle~i scurt. c flai<1 S"''is, cea
mai ccJ1ilibra t dran1atică <li11 scrierile lui Sado ve."l.Ou. Tânăra
evreică Haia primeşte, cu l) vio l e 11ţă. de fiarr„ 11'1 anotî 1llpul
erotic, dragostea s11spcclâ ~1 ron1â.1111ltti. l311cşa11 dt!şi văzuse
că acesta fnşcl;u;e t 11a i11Lc 1x: privte11a ei, ·rud<.)l'i ţn. ~ici tăria
tradiţiei . .nici mila <.le a1>roa1:>elc. nic.i Cric•a de 11ecuoo5:Ct1L nu
pot stăvili ruria itlStinctclor . C1J rnt1 ltâ llrc1~t:tte :s'a :ilătur:tt.
l•~edra ltti R.aCÎllc llC Ha.ia S«·11is, care \; o 1:ccJră t11ai {eri11ă.
Nt1vcla clestă.inuo l~L scriitor o cii paci ta.te J)itleti<:f"~ c locot.Jtoarc,
!-$3.Va11t co111presată prin indiferenţa te11nie<\. ~i <:te 0;1.ltfol 1>a-•
tlltn>ul este starea i 1~tcrioo1rlt normal:\ a. scriitorulu.i, i11 relu.ţie
obligata c u o tl11,1rnu răceală exterioară. J~c· obiceiu tot11~i
p lacid ita.tc11, tr;.t<.l.usă i11 al>u11dc11 ţii., î1l~i11g·c şi ecourile cele
n1ai a.~11ţitc 1111 :ie n1a.:1 aut'I Î11 <Joro t1l irtiCn~ şi înghe1at a l
Qpe·reî.
·r ot 111 patetic se rcz<1l \ră şi con a1ct<.:tc llir1 r1rea sc1rrtttl
romau Caz11/ Eu1;c•1iţei <..: osJe<l <.l i11 care s'~r f i putu t scoatQ
clouă ro1n.a11e clcoocbite. lli. 1)r1n1a. parte a.sil::llă1n la căsnicia
lni t.at1rcntiu Costea; casier general, pe c.c.u:e ucv·ast..'L, rromoasă,
11 (ace să 1~isi1)cască rllt1l1i b;ţn_i ş1 să UJll.ltgă îr1 starea. de ţt_ fi
gâsit de i1lspeclor ct• lipsltri i11 ca.ss.ă. lJ'1 loc sl'l-1 ~coatâ lli1l în·
curcătura. soţia, tip ba.lzacia11, care şi-u strâns lxL1a.i J>ror,ri i,
vâ11z!Lnd lucrurile sotuJ11i.. rămfltte i11difere11tâ. ~ierul se
sinucide. A d o ua par te ne arată p<: vechea d·nă Costea cibâ·
torită c u inspectort1I soţ u.ltli &tu. l•'at<"t ei, L::ugcniţa. acum 111are,
JIU poate suferi , înstiI1ctual. J)C t atiLI vitreg. Dar tot atât d \!
Î11sti11ctt1al, () gcloiic 11ăpra1.nicâ izbuc11eşte c!L11d nla.111u. bă·
11t1eşte. fără 1.cnleiu, lcgăturî aiectuoa..<>c tt1tre fată. şi soţul c1.
Et1g-0nîţa se siriucidc. Douâ. gesturi )Jat.etic·e t11tr 0 singură
1
carto u prea m ult , da.r fu.•'Cal'e dtn ele luate î11 tlarte -arată u11
mare arti•t, lipsit doar de putinţa de a inventa ş1 desfăşura.
Sfârşitul lui Co.tea m~rită să !ie citat :
• Vorbind {l~I Cost c11 cxecutn acea. n>ico\ u1•crn~le. Scolua 0111
geru1lU sroarA c u car(' tşi proi>usese odii1_l(larii ~4 dreseze ct\11cle
to se11sul obiş1111it şi vilnl1tor csc. 1)~"\11â uc111r1 u'u putuse l11lrebui11\ft.
Acun1a trC<'U e;a1·al)in11 dirtll°"Ull c;1pâl al fi.Celei sf ori ln sg:irda lu1
1-lccl o.r. C·u ~Jjalt ca11r..t 111 to:forîl t:\cu, :llClll, uu rai Îil Uttul din
ll'dg~tciurilo (lrr11e1. (.:<lnd fncheie l~l\,11 J>C. Lr~gaciu, t\1>-l~câ uşor ar11u1
spre siua. şi arunci\ pA.lăr.ia t1l 111iriştc, cât putu Dl<lÎ (l<tpaxtc. I.lector
se zvârli <IUJ>ă d:l11sa; dupfa cit•!\'il salturi, po.t icni, s1nuJgând sfoara :
pu.ş<:a l7.bt1c11I <h\r;.\n1â11(I p e ' '!111:1tor ht pă.t11â11l sul~ t:1rzar; lJ1Uata
tllrt rana e110rulfl~ descl1îşt\ t11tt·c cooste, ID 1.J1i111U, fJUlgâi $tli\gClt· i.11
1nlrişte, subt oJuul c.:ttz·ut t;u fa\.n tu jos. t-lcclo'r nduse triun1flitor
r•i'il;lria l'leoştil;\ şi o th.:pusc. lilngă IrtutlţU nplccald care tJ.U_p uugca
µău·t;l11 lul, aşt..cpli\nd, o cliJ>ă., cu li.niba scosst1, ca sâ Sl' rc11ete jocul.
Apoi a\•u, c11rec:t şi brusc, slot\.irc:1 t\~11oruclrji. şi o ltl~ la gon.11d
lntr'o r>arte. cu uree.bile µUlălăii1d. L:' o sulă ele paşi :,C opri. se nşcr.n
pe coadA şi tncepu să ttrlc l11gubn1 t:ăt"rfi ~sfin\llul S(lfl,re.lui •·
I STOR I A L l'rERATURll 1'0MÂNE - 561
Un talent a~• de plin m1 putea să n'aibă mâcar fugitiv
întuiţia <>mul ui organic. D ·ra K~minger, d · na Costea sun t
tipuri balzaciene. Un roman balzacian, prin dcsvoltare, ar fi
put11t clevcnl 1111vcla Fact ri ds bine (CtitJftcu l attJintirii) . Acolo
o Cucoană Margbfoală, vâuz.'ltoarc do niero. e terorizată d e
o ricf)Oat[L (înzestrată de ea) şi de către r:espcctivu.l g inere, care
,,or s'o î.tn JJiedice să-şi risipească a verea. J'iemeia, ostentativ•
f)otează şi eunu11ă , până ce o.1nenint.ată de g inere, Jl omoară
cu JieruJ d e călc:Lt
E ucJox.ju din Oa111e1ti di1i lu11ă. e u11 !el d e Cousin Pons.
E l are o cas.o1 de raport f11 B1.1cureşti pe care n 'a dorit-o şi se
in (undă cu voluptate în arhivistică. Lumea inconjUTătoaro se
sileşte ctt toato arrnc lc si-i facă .să-şi vâ11<:1ă c:a.c;a.
Eroii bal1.acie11i ai lui Sadoveanu n'au spaţiu d e desf..\.
ş11rttrc ş i ră.n1fi1~ ita cele di11 11rmă. nişte săJbăticiuni bune ori
rele. De altminteri ii lipseşte scriitorului putinţa de a evoca
t1cr11I loca.I. In1presia c tai citeşte su_perficial este că. Sad ovea111a
c u11 descriptiv. 11• realitate, el este numai un marc povc·-
~titor cu o capacitate limitată de iugrâvire. un autor de. des·
~crip\·ii na rative. Liniştea pădu rii, balta. apariţia şi trecerea
vnnat,1lu i, ca11l acc!>1.c.a s t111t tablo\1rile ca.re se repetă mereu,
sublime, e adevărat, dar tn care spectacol ul e în fu ncţie de
limbaj şi d e emoţia religioasă. Scos d in aceste momente,
l'rozatorut răn1ânt:. mereu remar cabil dar nu poate invent.a.
alte perspective. In deosebi fizionomia amănunţită, carac.-
lt.\l'Qlogică, interiorul urbaa , familial, mediile orăşeneşti dife·
rcntia lc s unt tot.~1 absente. Ope.r a se bi7.ue pe o natură
unică, uttiversală, locui tă de u n singu r tip de. om~
Luat îrl totalitate, M.. Sadoveanu e 1111 marc povestitor,
e;:u t) c apacitate de a vorl>i aut e 11tic c11orr1lă, asc1l1ă.nător lui
Creangă şi lu i Car.1giale, mai inventiv decât cel dintâiu. mai
poet decât cel ele a.I doilea. deşi fără echilibrul artistic al lui
Caragiale. P rin gnm sn vorbeşte 1111 ~i11gur om, -simbolizâ11d
v $ocieta·te arhaic~'i., dar spre dcosc1>irc de Eminescu, socie-
tatea. acea$ta est(,: a.nali zi:~tă. în toate instituţii.le ei. Operlt.
~criit(1rr1lul e Q arhlvă a u1111i p<>J.lOr tJrltniliv ireal : drtlgos~.
rnoartc, viaţă <Lgrară, ,.jaţă paslor.ilă, rdzboiu şi asceză, tot11J
c rcprezc1·1 tat. Cu o intc.:llgenţă do tnarc crC„ltOr, scriitorul a
(ugit ele document, rldic;\nd11-şe la o idee ger1crală. Dacă Sa·
dovea1111 n'.n creat oarr1cni, a creat tnsă u.11 popor do o bar-
barie absolută. p us iutr'un d<.'<lOr sublim şi aspru, măreţ fa.
bulos. dotat cu institutii geto-sciticc. formulate pe calc ima-
gir1ativă. Ca şi CJ1atca[1l>ri~lr1cl, Sadoveanu c:rea.ză t ntâiu un
'U ntvers pertt.r u ~Ş• a...1:iCZa Jă1>tl1rile sal~. ca-r e nu sµ nt tnsă
n1işcatc ca la ro11"\a11tic u l francez ele rr1clancolii stilizate ci
d.e por1lÎrÎ î1t.sri1lc t 1ve, tâcote şl rituale. C<>ticu l, -n1uzicatul,
lîpsesc din opera sa. care ar fi clasică, dacă echilibru l n'ar
li stricat 111 sensul rigidităţii. Idilicul lui Sadoveanu c lu in·
ţolcsul cel mat larg asiatic, scitic (iără înegurări s lave), revărsat
fntr 'o neturburată placiditate. ilttr.'o can titate mută.
Om11I 1n:;uşi. personifică in chi pt1l cel n1ai izbitor opera :
vo 1111c, trup mare. cap voll1mi11os, gestl1rl c11mpănite de oier,
vorbire îmbelşugată. dar prudentă şi monologică, ocolind dfa·
lJUtl\: î1'lsâ iăS-'1re•1 i11 jos a gur1i. zâ.J11l>etu.L lmpietrit aJ fetii,
aduc pu faţă. o ucpf1>Sare {crit1ă.; oci1i1, uelă.muriţi, reci, venind
<le Ucparlc şi trecâncl peste prezeJ1t, su11l ai ltoei rase 11ecu~
noscute.
EM l L GĂRLEA.N U.
t >ru:ta l1ij E t11il GQ.rlea11u e un ecou sinte tic diu N. Ga.oc.
M. Sadoveanu, Brăt..scu-Voineştl ş! I. Bassarabescu. Heducţia
vi.:.\ ii sufleteşti este urmărită aci ln • viaţa boierilor moldo·
vcJ1i „. •Boie rii• su 11t J1iştc bătrâJ1i, fie t11că boga.ţi, fie mai
al~• ""ăp.~taţi, oricum d~păşiţi d e vreme şi relugiaţl în patriar-
haHtăţi şi nu se de05cbcsc Intru n1m1c, prin inteligenţă şi
stilu l de viaţă, de !iin(ele celo mai rudimentare, exceptând
conştiînţa lor că sunt <boieru, oroarea de a se amesteca cn
prostimea şi spiritul reacţionar. Ca b.'ltrnni ei sunt tn războiu
cu tinerii, cel puţin cu aceia ca.re ies din punctul lor de ve-
dere. Sistematitarea boierilor se vldeştc ln • tabieturi •, ln
, slăbiciuni , tn •metehne•, ln <.lialoguri stereotipe, totul lntr'o
mişcare molcomă de kief oriental. Unul iese tn • cerdac• cu
• - l~ u am luat„o de jos, e.u am s.•o cnut.
• L-a r411dul ei re111cia 11 privi şl î se pArea cA 111c.•lodot4 nu ·J urtse
mai mult. Se repeil c-:.:a slirit.U tti11 111i11\I :
- Scoate--o di11 cizmă I
•Apoi tl dete un pumn şi lt1linse n1Qr1n s (:)rc pfrlor.
• Omul, care„t surerise de ntâla an.1n.r de vre1r10, pl11n11il şi pal-
mele, t..'\ un cAne, simţi 1'n sufleluJ lui o Curle wotavA, şi cum temelii
se plecase s.~-j prindu piciorul, el o cuprhue cu bn1\ele pe după
mijlo~ şi cu pieptul strâns rle bra\clc el, vrol s'o r.istoarne, s'o culce
t11 picioare. Dar femeit\ se. 7.vlrci'li o clip:l, 11 rlc.lie:l 111 cllrcâ, fi se 1c·u...

• ciubucul " se aşează lu • jâlţ • şi soarbe • tacticos • din cafea; lurll de dânsul, cwn lac dulăii cAnd sA.r pe d:lnşll Juvrcle, şi IBr tiui.li
şă-1 prindâ cizma. 1\l1111ci bilrba.tul se \·A1...u o cllpll t11vl1lS, se p1rct.
altul se cuibăreşte pe divan, cu ochelarii prinşi pe după urechi văr!, reped<. m~na ln carâmb 11 scoasepun"•· ţlnAnd-o cu dtgtttle
cu şireturi, unde acopcnl pe umeri cu o caţaveică veche a lncleşlalc. Femcls IJ 01mcli pumnul cumGnllc el MOO.St, fi, cillc4n-
oe,·cstc1 deşartă din • besactea • • sincturi • asupra cărora du0se cu picioarele. gâldlnd, cu ochii hoJbA\I, >lnlnRe•u punga,
prin pielea căreia li :se. p:>re:t că alrnt 1Jn1\i1 bonllor. de aur poale.
face zilnic aceleaşi ob5ervaţh . Iordache lovu are un dulap
Lui LAptoc li slăbeau degetele supt glllo.rtlc
nc\'estcl. 11 cu o lncor-
marc de nuc din care scoate de două ori pc an, primăvara şi dare desnădAjdnilA
el lşl trase mAna. se 111cu mit ltel, !şi alipi bm\elt
toamna, •redingotele venii. jiletcile sp.~lăcit.e • şi le lntindc ~hent la piept, 17.bl ln pânltcelt femeii cu cnpul, şi o dete UvAlucul,
pe frânghii. Cuana Anica (rudă cu coana R<<.llţa a lui Bassa- po paL Atunci dânsa, nebuni\ de furie. l~I dcslncu mAnlle cn dou~
aripi de vultur, şi lncepu s11 lovc.>s<ll ~ btlrbutu·sAn !>CSIC la\A şi 'n
rabescu) are, când cu răţă un lucru, trei metehne; • lntâiu ii cap. Acesta gJ111\i ri\ 11u n1ai fncD1>e.1 l1111Jo\ri,,lre 1 a111t\l.w, de "bl1
pufueşte pentru colb, cu scutun'ltoarea !iicută din pene moi lng5iml't:
de clapon; pe urm1'i iJ şte rge, pentru lustru, c u o petică curată, - Ti·o dau. ·p-o d•u. Io rurnoie I •.
ş1, al treilea, suflă asupra lui pe mai multe părţ.i, ca nici bă­
ln pungă nu se găsesc insă decât patru carluŞc de revolver.
nuială de colb să nu rămlle •. Unul mai industrios (de obiceiu
Cei doi se strllduesc să scape de ele ş1 ln cele ,1111 urm;\ le arunc(!.
• boierii • sunt foarte sedentari) lucrează cu meşteşug un lntr"o râpă, dupa care işi reiau raporturile, tra11zacţionnl şi
dulap de nuc. Cca mai lualtă cxpericn\ă a sublimului o au când
'arcastic:
tun!'t şi fulgeră. Atunci d1iu pisica alard ca să nu fie Lr:\7.niţi,
şi aprind lu mânarea <leii< Paşll. l'clrecerea cea mai intelec- •- lacri, ţi-al v;17'.llt .'lCOfnlQ, cu ochii, "ll:irc•hllurn? llRI, l>Or•
tuală e • pasinnţul' ori •concina prlldaiă •. glumelo suni n eştc I
, ŞI ponllrl't •.
naive, fără invenţie. Coana Sevast1i povesteşte ori de ci•l<: ori
are prileju l cum a scos ea pipa. ln tren, din gura nuui neamţ, Tot a tâ t d e reinarcalJilă este schiţa I 1111ccat1tl, repede pc-
căruia i-a zis 1tommtl• Fran/, ncmcrindn-se ca neamţu l să se ri11(larc la u11 l'rilej oetnse111nat. n clr~llllClor ut)rt1tizflrii ~ătcşti.
cheme chiar aşa. Conu Mihalachc ascunde ştrengăreşte o Pe apa Siretului viue cadavrul uuui ilăcău !1w ccat. Oamenii
carte de joc dîn pachetul coanei Anica. pc care aceasta o gă­ 11 trag pe mal. un clllă.r~ ecre mornrulul 1111 ţol, u ro~ojină sâ
seşte ioiaiHbil sub muşamale ori sub saltea. învelească mortul. Morarul, sgl1rcil. uepăsător, nu d~ :
Gârleanu e departe de a avea mijloacele poetice ale lui
Sadoveanu, pe t:\re totuşi 1-a umbrit fără dreptate, o vre111c . •- Da' lasă-l că d~ghr s'o '11•prin1ăvRrnt. 11u nrc.lc nşa sonrele, -
boclogăni b:?\trâ11ul şi râr'rlt\se ull!lntlu ~se lu 111ort •·
Lunba e corectă şi ştearsă, descripţia aproape banală. Nopţile
sunt • fermecătoare>, florile • strâlucesc ca fulgii de omăt•. Deodată se rep.."<l<: o babă \ipâud, se trâ11tcşle la capu l
şopotul e •dulce•. razele sunt • blt\11dc •, şi (aţa 11nei fete e mortului şi începe să boeeascli lu gura 1nare:
•plină de voioşia celor 17 ani de copilărie •. Totuşi prin com-
• - Valeu, blii•tul mamei, valeu I Cwn te·al prApddll, cum ţi-al
pozi1le, prin vibi:aţia sentuncntală, prin idilicul acelei vieţi pus c:tpflt DJelor t Cin te-o 'ttcle.m11at Io 1>lcn:Artlt, pul\ll moinei I
naive, povestirile sunt nu rar<: ori lerm~t.oare. cum nu te-o Iubit nimeni pe lumw ast~. de te-u IAsat sA-11 rdpul
Fără să-şi schimbe lemele, deplasându-se doar spre pă· zll<le I ' ·
tura ţărănească, Euill Gărlean11 dovcdcşl.c ln operele urmă­ S'ar părea că
e mama, <.Iar n:vcla\ic a alt<:1 dureri umile,
toare o tehnică narativă mai strânsă, întemeiată pe criteriul aflăm că e o babă nebună căreia i se lnnL'Ca.Sc feciorul ş1 care
dramatic. Modelul parc a h Guy <.!<: i\laupru<s.'\Jlt. din care bătea drumurile, jăluindu-se tuturor Numaidee<\t vmc ln
nu,·elistnl a tradus. S'ar bănui ai;ta şi din o anume umbra tic goana mare o căruţă, din ea descinde un \ăran gălbejit care
mizantropi~ care iuvă.Jue observarea lumii de JO•. 111 Pu11gn, intreabă: • - Unde-i lraw-mcu? • Omul pare foarte preocupat
Neculal Lăptoc şi ncvastă·sa Safta, mhlindu-se, hotărăSc şi lumea tace creiâ_11d a respcctn d'1n-rea l11să Crt.ttclc venise
în drum spre satul lor să treacă prin •grădina p11blică, a târ- pe.atru altceva:
gului ia care venise să vândă <.!ouă perechi de gâşte. Legă­
turile fnt.re cei do• ţJlrani sunt tăcuto din ură şi dintr'o soli- • Cind ajunse IAngA lnecal, d:ldt1 cttant{P fle 111cstrnrll11 la o
parte, se uită. la dAnsul, 01>01 ae puse t11tr'u11 gt•11\111cJ1lu, ~l- 1 c.Autfi
darizare a slăbiciunilor respective; buzunarul pantalonilor. V!h1111cct r11n110, .coaso o pungA. o desrhlse
şl ghi un tra11c. Pe u.1TI1:l so fntoorsc cAlre: Qn1ncnil torc~I urma1rl·
.- Aproape de bnrlcra, fc111cla se OJ>rl dlnt.r•odnU\: seră, şi zise :
- S'o luăm J>rln grldlna publicii; sărim R•rdul, şi t41em drumul - L-am găslt. (;A eu i-l dndu>cm sil-ml lele nişte Mlnn delo
tle.·n-dreptul; to &'o n1al t11co1\jurdnt I moa.rl, şi e1, n umtlezcu &A. ~I ierte. h'o hdrJunit. cu 1sn l l:'lcAt1 şi o
- Mii aburcl 'l lnlrcbn sllo~ \nronul. ciizut, de I-o luat apa, cil nu ştia s~ 'nontc. ŞI nrn rftnH" fArA du
ŞIremela-I nlspuuse: un golog•n ... ŞI mi-i nevnsln bolonvd, şi-ml 111onrn copchllul „ .•
- Te-ol nburca, slArchllurft I•.
Odată, .în posesia francului, urnu l M" •uiu 111 căru1ll. şi <li\
biciu cailor.
111 grădină soţii sunt opriţi
de un gardist ~i puşi să pă­ ln Oclliul fui Tu r<ulef a1 izanlropia e nscunsl\ lu humor.
zească un sinucis. Curioasă, femeia rllsuceşte cadavrul. O Turculeţ e un flăcău de ispravă, lnsă lxltca!( de un ochiu.
pungă umOatl! pică jos dintr'un buzunar . .ln\clc• pe loc, Doctorul li duce la oraş şi·i pune un ochiu de sticm. 'P acientul
d intr'o ochire, cu nevasta, ţi!.ranul ridică punga şi o ascunde e tncântat. rămânând doar cu o tainică dezamăgire:
tn cizmă. Abia ajunşi acasă, soţii nerăbdători tncep să se
certe şi să se bată bestial, suspectându-se unul pe altul: • - lo1i vine glil11tt. t,lo 1>nr'C""(t lt1t 1111 \'iitl uşn ele ll11111ttll· I .. •
 ISTORIA l.ITERATURll ROMĂNE - r.f\{I

O şezfltonrc literară ln Buc<>virt•t (1910). Slas (c.lola sti\11ga): Gh. ·rottu1, A. <le Hcrz, Livi11 ~ laria11 , Se~tU Puşc~1ri 11, En1ll Gilrlca11\1,
Jon )1i11ulcscu. Jo~ (delii drea1>ta): O. 1\ngheJ, C. Pavclescn, 1\'I. Sa.doven11u, Caton '1'11eodoria11.

Mama bă;ah1lui 1nsli a re o îngrijorare egoistă: rioritate a femeii, care e o fiinţă •slabă de minte•· Acea.;tă
concepţie reacţionară despre ierarhia sexelor, moşul o su-
•- Barem uu-1 !Asa.şi, coane Iorgule, să_-ş t trag:'i l>riJ.atul sor\il.
bli1l"Îci,;ă savuros 1>rintr't1n refren :
Acu o sli ni„t în la oaste, ~i ee lnă rac en I ... '·
l.n fond_. aceşti
oameni s11nt nişt-e 111ă-rgi11iţi la n1inte deo· • J3abn se supdră -roc :
- fa tacă-li gura, că eşti om bălrân doar5.
sebindu-se de blâc1zii boieri şi <Je t.ă.ranil lu.i Sadoveanu printr'•> - B:ltr:ln, nu zic l>a, dar tot 111ril bătrânii eşti tu.
anume bestialitate şi chiar prin ţinută c<>lţoa.să (Gârleanu e • ŞI inr ne (ăcu dh1 ocl1i11, după oblccl1LI lui.
un pc;>poranist obiectiv) faţă de exponenţii civiJi,.aţiei. Cio- • tl~\b:\ puse strachina jos ş i se t11l0Rrse Curioasă elitre tt1oş11eag:
banul Ion Bugbea, ca să-şi bată joc de docton1 l de plasă, face - Iaca, ce· 111i auziră urechile I Păi tu ai a1>11cat 11olera cca r11arc,
şi mal ni obrazul s.A grAieşti~
prinsoare că va fi găsit bolnav, deşi est.e (crede el) sănătos • P.loşncn,121a l ~e strir.~ de r!\s-. C:ft1t<I i e.şi bnba Iar ne spuse, aşa,
tun. Doctorul, distracţie sau maliţie, îi găseşte o turburarc ca sii şt· iin nuroai îi,t.re noi:
hepatică şi-i dă o reţetă. Glumoţ:ul nu ia clo(toriile, dar, pr iil - 1.-llnteie :iilal>â de minte l
sugestie, înce1>e &\ simtă tn1p11nşături J)ri11 1naiu şi se tn1bol- • Ş i •'făc1u cu 1nâna~ adie.~: ( • l:lsa\i.-o Io pJaln Dom11uJt1i l •) •.
năveşte de-a-binelea. Pocăit se întoarce la doctor. care-l afli
sănâ.tos. Devenit ipol1011clriac. ciobanul 11u crede in sen-
Lipsa. tatc.-ltL1fui descriptiv. inutil aci, c co111µc11sată de
si1r1etrie şî d.e sobra e vocare a vreunui an1ă111111t caracteristic:
tinţa medicală :

• - Nu n1a·1 sunt eu om de„acum, zise cJ I •~ • ·ru rculeţ ver1ea to urn1i\, eu pâJftrill 111i cea mare cAt. o roată
d e ..::ir. 1:u c; l ţ 1ncle înalte, de 11,t(l, tn nle eăror crc\urJ aducea ani11ate
Culme a simplităţii, o babă cu durere de cap se facu bine câtC\'a paic toc1ni.1i din U rziceni •·
c u reţeta pentru ficat.
Când 1 nsă spc.:ta !Scrierii este de domenii.LI l)Oernci ca Di11
•- Da. da, t1ni aduc an1l11te de llrte. dnr . .. era111 su p ărat şl
r1i1 ţi-am dal nlrr1lc.
lii1nea celor cari 1t1t cuvâ>itli, deficionţ;t. :>c sÎ111te. l111jtând pt~
• P<" chipul ballci lreeu Q lumi11:l de zătnbet. apoi urmă r upc:de ; J ules Renard. scriitorul ne dă un 11umâ.r de monografii de vie-
- Nu 1ni·ai dtlt, du' tol d1n tld1tln Uurn italc se c l1ca111f'i că 11t'a111 tltţi : gâza, gâr1dâcelt1l, cărăi)uşul . f1arr1ica musc11liţa. pa·ia11-
1

vindecat „ că nti-a dnt-o ciobanul ista, dc-nrn făcut allrte Io Chealra. jenul, greerul, scatiul, gaiţa, bulu1a, vulturul , cucoşul. 111ota-
ŞI cum rn'arn -uns la ti1111plc, cu n1â11a pt\r'r„~ n1i-o l11At <lt1rereu.
t:anu.l, calul. etc. Pictura şi met.afQrele lipsesc aproape cu de-
IRe' aşa, eu n1Ana .. , •
săvârşire, şi n1onografiile devir1 1110t)OtOJlC prin fabttle şi claioşii :
Moş
Vasile trăieşte bine cu baba lu!, aproape idilic, cioro·
văindu-se cu ea in gl11mă, mai cu seamă faţă de musafiri. • - Po!Um I, . . el. pollirn I st rlgă 1>ărl ntelc tnluriat. Apoi tşi
ur1111c:1 ocl,ii p~ r11asă şi se supUrâ şi mal niu: ·
Nu e greu de a se vedea lnsă că idila stă pe un pact, in vir-
- Până şi cărţile ml Ic-au vrăfutl I
tutea căruia baba acceptă superioritatea b.ărbatului. wloşnl • l:ţcp-ede, cu o tniş.care iute, sfi11ţia sa fnchidc ceoslov·u1, şi-l
îşi asmute ne.v asta, ca să dea cu ea o reprezentaţie de infe- ar1ulci'i, Io loc, fn dulop.
b64 - 'l'ICNDINŢA NAŢI ONALĂ

' Iar fit 1nlJlocul sJo\•el roşii, mu1cull\a, striviU, şe făcu una cu boierul Măcieş. preotul Vărsătureanu, da.scJlul Curpen , Nicolae
htlrt ln, tocmal ln cilpa cAnd, mnl ndonnlU, Izbutise sA·şl slatoml- Pleşea, Marioara lui Cnvăţ, pe care o iubeşte fUlcllul şi care e
ceoirG ln cApşorul el un gând: • Ce bine e sA lrAleşti şi să mori s~ lul 1„
fata din flori a boierului. Pe de alta arendaşul grec !ani Liva.
Cu tO.~lc cil Emil G5rlea1111, mort prematur(' 1878-ţ 191 4), ridi, crâşmarul grec Nicoli, solu de misit de fete pentru plllcerile
n'a putut ~1-şi geluiască opera, cele câteva nuvele izbutite o.rendaşului prin mijlocirea babei lordăchioaie. Lucrurile se

ti fac o fir.ionon1ie pro1)rie. petrec la V ultureasca.

l. AGÂRBICEANU.
C SANDU-ALDEA.
Activitatea lit.erJ.TA a foarte fecundului preot ardelean
C Sandu-Aldea (' 22 ;\ioemvric 1874- t 2 1 Martie 1927) I oan Agârbiceanu începe ln acea.stă epocii. Flu d o pâdurar
era ftu de ţ!'tran dm Tichileştt. jud. Bn'iila, de prm preajma din Agârbiciu (• 19 Scptcmvrie 1882) el zugrăveşte mai cu
bălţilor. Student al şcoale1 de agricultur.\ dela Her!'tstrău, el seainii clasa inteligentă a satclO'f de peste mun1i. compusă
făcu Sllldii agronomice la Paris şi Berlw şi lu apoi directorul din preoţi, notari, doctori . Stilul e potrivit mawrici : Iliră cc>-
şcoalct la care luvllţase. El debută cu poezii şi cu un caet de loare lexicală deosebită. cu rent şi din ce ln ce mai lndemli·
note de câlălorie Drum $• popas. inteligente şi s uperlîcialc. nalec. La Agârbiceanu dil!Cutarea problemelor morale for·
·rc11t.li11ţn ş i ·o e x-primă. fă.n\ tnconj tar : t 1\n1 venit să trăiesc
rnează ţi11ta nuvelei şi n ro 111ant1lui şi dacă ceva 111critA apro·
ln ţtlfd, iual 1Lproape de Dumnezeu, mar departe de oraşele barea neşovăitoare, esto lnctul desăvârşit cu care ncest prelat
it1 ci~rc t''t1 i_r1cuibat. r1lain11t\-~renlt1 idiuată a u1tci vieţi străine şllv sll Jacă operă educativii, ocolind anosta predică. Teza
„
de sunetul ront(UICSC To pm•a lui ( "' urma p/„guluî, Ape morală e absorbită ln fapte, obiectivată. şi singura atitudine
muri, Pe dr11mul Bârăganulut, Pe Mdrgi1zcanca, Cd/1<găre11i, pe care şi-o lngădue autorul c de a face simpatică virtutea.
Doml 11ta111uri. roman) regăsim croii lui !li. Sadoveanu, boţu I lall\ o nuvelă tipică, Da/oria. Avocatul Anton Muntean a
enigmat ic, calul, lumea tăcută de pe !Augâ bălţi. Nu e arta lui c4zut la patin1a jocului şi a beţiei, făclnd nefericită pe soţia
Sadoveanu lotuşi. Sandu-Aldea e un diletant care nu-şi Stu· lui, care ln cele din urmă sc vede nevoită a-1 plră.si. Plin de
diază subicc1ele, dovadă acest tablou de Bărăgan ln care datorii, avocatul se cu fundă tot mai mult ln viţiile lui. când,
câte o notă justă se pierde ln banoJitliii şi dulcegării de pentru tntâia dată, câştigă la joc. Acest eveniment ce satisfMe
~arie de celire : vanitatea lui de jucător şi repară pierderile produce o emoţie
• L>eitlurl 11Jln(· •le clăi d1,; bucn tc t lre)ucsc matca t11tul pârâu
pc care nuvelisrul cu m ult lnstlnct o găseşte nimcrllll pentru
tntort.ochlnt, l>ilul uneori de st1\!cl n vcri1. Livezi de fi\n s e tnllnd revi7.uirea conştiintei eroului. Avocatul îngenunche lu faţa
1>e vnlf', ş'r(tlucl t<1a,rc de TOn'tnni\d, J)rc11:1rntc cu rlori de c1conru •O\Jei hotllrlte să plecu şi-i filgădueşte să se faci\ om de lspra,vă,
albastre, ~' 111,, tc JJCLC de cer pri1tl1'\viirotlc, llntJlCZ.il tn azurul u1ftrllor oeea ce se şi lntâmplil. Se lnţelege că dacă el n'ar fi c!iştigat.
ftrnlCCfll C...
• Mal l>C•IC ii, !n <'lmAşil< lor ulbc, clAdllorll de pe 1irUe de gr6u simpla tnduioşare fa\ll de nefericirea soţiei ar li 1ia rut melo·
var, din \lt'llA.rtarc, 11işle bene slrlll\$(' la popas. dramalică. ln romanul L1ţea tmpullfi eroul. Ion Florea, e
• Un tArd de ol risipit la pAswt lnlr'o coaslA de deal parc o u11 seminans1. cum vor fi mai toţi eroij, pentru ca prin ci
adunaturi\ de pietre ră.s;lrite 'n ln\a pArullnlulul, Iar ciobanul, lupta intre ispitele vieţii şi virtute să ia forme mo.i severe.
sprljb1lt t1\ billQt a 'nerem enit 1n~I Io o po.rle ro u.11 $lâlp de mnr~
n1orA nlbi\ fn b ălo.la lumlnonsii a •<>C1rclul. Ion Florea îube>;tc cu puritate pe Marioara şi e .itrl\$ de vicle-
• Ce rru1nos Ic s tă cio bâ11tl~r nuş t rl CJ\114.I măsoară din ochi a dArtcul nrlle car nale ale mamei ac<..,.teia. Olimpia. Scmirrnrl•lul re-
z«rllor. ~1,rc u is:piti mistcrilc 11att1rll veşnic frumoase, veşnic nedes„ zolvll problema omorlrtdu„c. Teolog este şi Andrei Pascu clin
lt1şlte t l.e!Jea 111inţii. om tiolăr1l n urn1a căili,: ce.Le clrcf>lc. Pc.:ntru
• lur (•t\ntl plugu.rJJc $•au 1n şl rnl pc ogonrc şi coo11enclc var11fi
\•aluri 1tc pil111Ar1l roditor, c~ te·un bi'\lclnn pu1'c lrişca 1:1 gurd şi aceea, fnăbuc;.ind o drtti.:u:-.tc, t\oC căsătoreşte.: cu o rată oarecare
horJle '11Clcrbi\nl8le. sdupălle, se re\•nrsă 'n lwnina Un1pedc o soo„ ş1 se dedică bisericii Şl c;:,u7.c1 natior1ale. Că1)d preote..'UJa 01oarc.
relul dh1 r0.1cruci, ca o ciripitură pr1t11nnşA a suiJeluJuj ro1nânesc •· Pa.<cu impws de legea trupult11 aleargă după iubita dela oraş,
tnsă apoi se lnvingc şi reia aspra disciplină a prt'<lţiei. l n Bi-
Nuvelele din lt• urma plug14/ut aduc tol oameni aprigi :
rui11(a este natural vor ba de o altă i.7.bândă asupr" instinc-
pe Sima &ltag, care răstoarnă t:u1rul de coame ~; se seu·
telor. Vilma e o doamnă llovary de sat ardelenesc, aleasă
fundă cu pre<>leasa lntr'un ~io1u cu gltla\ă şubredă: un boţ
dinadins unguroaică spre a se justifica insa1iabilitawa erotică.
<.le cai: 1111 boţ de porci; un dezertor; uu 1noşier b<:ţiv căruia
Vllma s'a căsătorit cu notarul roman Va.sile Grecu, pregătit
li cerc socoteali• logofătul l,)e ou lerin\ele îndurate de moşie­
şi el ln tinere~e a li preot. Ea IŞ• stimează soţul dar nu-l iube.,te,
reasă şi care IJnpuşcă pe moralizator şi apoi se spa.nzură.
visătoare cum e de mari aventuri sentimentale. Războiul
llegiuncn mlăştinoasă a Dunării e dCSQrisă cu o vie percepţiune:
aduce prin partea locurîlor un conte rus căruia notarul li dll
• C.1\ldut'tl fllCclJU~t 1:1. se ~i11a~i. Jtt1>şlle 1Jorn1cnu acoperite cu foi găzduire ln casa lui. Vilma se lndrâgosicşte lndat5. de conte,
de 11Jut11l\ll. l>c~nlocurJ se 2Arenu tlulftrl ce tnccpeau iă se dcscl\Jdt\. iar notarul. ~biruh1du-se pe sine, şi lnţelcgând, e gata sâ lase
Oln co\•or\al f11cl1ls al foilor, rtorl1u de npA ntsArcau ta nişte stele cale liberii soţiei şi să se preoţească. Acum Vilma lnsă.şi e
dt orglnt. t.:And şi dind cAtc-un pefl• •• bAten la adAne. Din slildl
mişcată. de gestul solului şi lnvingându- la rândul ei renunţă
ni.J1gtnu K tnlu\clc uşoare, albf', ca nl~te ruJ.gi de tăt>adu. P4puri$Ul
c:.inta. l"rltaltt foJle- lui "Verzi. fnluntaatt. drepte, A.SCU\ite ~ mar· la coatele ms şi primeşte a 11 preoteasă. l n toate aceste şi alte
gi11i ,,. un \.U\lt cu două l.Aişurl, se desluşea u pe alocuri mosoare scrieri, desfăşurarea paginilor se face cu metodă şr sobrietate.
ruglttll dt \l11niln\li. Rugii de r11ure pecl1i.ginwu 1na:rginJle potecuţei, Crea1ie tn lnielesul lnalt al cuvântului nu găsim, defmi\ia
se acll\au ~ · h11lncle lui Mandtea.
• 1::1 trC(tn tnalnle cu ull\Jnllt ln 6J)t\fC, t:ll <:npul plecat tn Jos . situaµilor este totuşi foarte salislăcătoare. LutlCUfoara f n Pâre-
1

cu pldnrlu lndesnrn pe 0<:hi. Ci\le-nn corcodel se bdga n!und ln j~p· semi este un mişcător jurnal de preot de ţară, al părintelui
1lle npro11lnte, lulburi\J.1<l 1l1liştea ctaprlu~ulul. Scorburile snlclllor Man. care tnreg'istrează micul sublim al suiletelor simple. Diucul,
hdtt•fine ernu pline du vespore. l' ire nlbo, &upţlrl se ţ,esuserA dcln O bt:tiv stra:,'tlic, a jurat să nu mal bea şi odată. cu abstinenţa şi.a
tura ln ulto ~I lil lumina soArelul 1>tcreau uneori pn.rcă s'ar fi l opll
d~ ' uf1\irl ct erou •.
pierdut şi glasul. Cu duhul blâudeţei preotul li desleagă să
bea puţin rachiu şi diacul !şi recapătă. vocea. O babă so simte
Dot<d m:amuri expune caşi Tânase Staliu lupta Intre ţArani bolnavă de , păcate • : • Plcawle mele-s căt năsip ln mare,
ş• arendaşii care se ndică pe ruinele vechei cinstite boierii. şi c!tă frunză 'n codru, şi cAte stcle-s pe cer. Atăta am greşit eu,
!)unt ~· vădite ewun dtn l1pttorrl~ sutcl.w. De o parte stau părinte I ' · Un m~ bolnav a str'.i.ns bani ca să·i cAnte popa Wl
 ISTORtA l, JTEflATlJJU I H01IJ,\NE - 666

• Acaftist •.clopotarul Vavilon moare tocmai 'ln jo ia marc fii nd ~ltele lucrăto:tr<:. când 11 1U\'ea l;lţcaie de crt\şmU, t}ra t>nrois:ir 1:1 t:u1r..
trunormi'mtat ln sâmbăta Paştilor, c.~nd nu-i voie a so lrage fit'>rartil de IA11g11 p :\r:1u.
clopotele. Dar Dumnezeu nu lasă un clopotar fără clo potire: • Si era tnre co un l">1vnl, Arză-I rocu' hoj1nali\u . . . '·

f.J\1măta.te g1unic.au, jotrn}l(llt• cr·e duau 1 <'i\11c-I <leodnt», pc-o
spărtură din gardul cimltirulul ni'1v:lli •111 ci\rfl de miei .• cei 1nni multi
cu clopoţelc de cioaie la gru1nozi $1 tncord1inc.tt1-şi gru111nzii şi pun1\n„
dll•:Se tn şit, rncepuru sâ joace de.a~lune; 11J \10('[ rApe. Ochii LUt\1ror
li privirii ~I pe-o ellp3-două se lăcu o l in işte nd.~nca. ln s burdnlul
lor mieluşeii tşl sw1nu clo1>oţelclc, şi nn r>icurnt c\11lre se tn:iltn un
rc.$tjrnp fr\ văzdu11ui Jln1pedc al ptirttA\•tlii •.
Tot cazuri d e conştiinţă ln-t:)Jnim ~i '" tntuneric de astădată
în tr'ul\ ton mai sunibru. Un r-c>n1ar1 mai recent Stelarii
•ltgrăveşte societatea ardeleană d e dup,'I războiu suh as·
pect politic. Tabloul nu-i adânc, este lnsă spiritual. Un
doctor umblă dupi o slujbă pe care o merită şi are rri·
lejul să vadă 'toată comedia partidelor. Critica e mai de gtabă
indulgentă şi oamenii apar ca nişte teribili şi veseli şarlat.ani.
Figura centrală de tot interesul este jllrnalistul Ilaru 7.oj>ărtan,
tip de mistifica tor agitat şi lără nicio rewnţie d~ ordin moral.
Modelul eroului este desigur acela care a slujtt şi ltti Liv1t1 Jle-
breanu î11 Gorila. Dar roman11l l1.1i ;\gărbicean t1 e SUJ>erior .
N u-i vorbă, el 11u-i decât u11 reportaj nmor-lst-lc a l 111c>r<,vurilor
polit ice fn ·tradiţia. Oelavrancca„C,.'U'a.gia lc. Not.tl nu c ca ri·
cată ş-i noul Caţavencu \'Orbeşte cu mijloace stllist1ce potri ·
\1itc aeestrlr \'rem11ri d e c11ltur~ fină ~
Scriitorul s'a 11ăscut îo corn111l:i. 1-l irliş (azi 1"0<lc11i) 1li11 ţara
.Moţilor, în 1857, ca flu a.I preotul1ii ort<><lox din <at, Mam~-sa
era sora lttl Ştefa11 C'l.oovca.n , f>ri_c.te:11.tL1 lui J:i:mi11c..c;c11 . pul>llcisL
şi e l. l~ăcu st11diilc lic<~ale l il 1\i11d1 Bln.j, Sil"Jiu . cele ' 111i vc-rsit11re
la Viena. şi la Budapesta, nnde lnă doctoratul Jn ·1883 cu U:za
A: tl.f 11ipies irdJs )l ll /?(>1)1d1t S:tp i.rQtllllq111ba11. l1l:1intc de- tl veni
la Iaşi lu profesor Jn Seminan1l <lin Ol ra11:rebcş, Ufl'>f la S lalina .
AJ;p SCltUTOHL
Neglijabil este azi Vasile Pop, ardele:m (• ' ·I Jume 1S 75) .
r)()Ct şi apoi atitor cto ro1l1ânt! şi nu\•ele g11state prir1 l)(:rifcrii .
Alţi i , vcJ1iţi p11tin 111ni tltrziu. scriu clupă ac.coa'i Cor1nu lă. lotl
Chiru-Nanov (• 1882- ţ 19 18) se in teresează de trag1;dîilc mnu -
·Jui d e ţară (Aşa i·n /ost seris), Romulu$ Cioflec (• r S82) <Ic oa
rne11ii ce 11tptă • 1>e11t1'11 JJ!i.tlO •,<IC - ~u(lct u r!\ rlt î~Ol\)C +. în lllc<liil
rural (Doa11m~ nj11lă-tte). De tot modegtă e nuvelistica lui Joan
Adam (• Vaslui, 26 Noemvrie 1875- ţ t9 11), ocupându-se

• - l) o muilor şi fraţilor. iubili cet.i'1ţcni şi Lvvt1r.:lşi rlu luf1t :'1,

·n1;1ritl\ :--:aţie ro1u it n c11l\C~ I ,fu$I Î\ia ilnan e ntă a lucrurilor - ţ) n nlru c:i
ex i s t.ă ncsur1>ală <• asc:rne11c'L ju!ttl\Je, - şi luplt1 1>c. v i o,ă şi J)e 111oartc
a partidului nos tru. f1l f rof1te (n1 eol 1r1oi 111are 0111 a l ·r :i rii. <l·l li.le
Bt~rbcc.1r1.t ( urale bubuil onre tn t oate trei ra1nt1rt•lc. continnnlt• ln
coridor, pc scăr i , tn cttrtc, tn u1i\:i) nzl ·p ri111·1ninistru a l ltcin1i'lnici
fntregitr (itoui uraJe tn scrin de 111KI s.u$) lltl tloborlt tnsr:\rşit t:cl m~i
1>utrc<I rcgi1n (fhttrc. c:c\lc u a\•ut 1-'a tria 11oas lr•\ iut>it~l. ttc~111 101irc
1)1l11~ n;i:l, ~fo11strnl s'a des<"ontpus fn pl1r\jle htl eon'S tituti,•c, şi du·
tloAren Iul 1>eslllon(iahl int:ol nu i;:' n curillit din ntn1oi.:r('ra h1l1ltcJ ~I
nenorocitei noastre P:ltr11, njunsl\ ru un picior fn ~roa,pă. . •.

I OAJ:.! PAU L.

Joa11 Pau l fost prc)/esf1r <le liceu J~ laşi ~· <le t 1111vers1·

t.atc la Cluj, preocupat şi el 1fo ţărani, a lâsat o nuvclâ Florie«
C1J-tcr~1,/ t di11 Tc\rolutia dela 1848 io 1Tn1111ţ i 1 i\·lotil(>r -., foarte
ir1 iitilU I lui Sla\rici şi cu exces do s!âl<1ŞC1lÎÎ (e ci·ct' •. •-$paJ1e
lumea•. " Dun1nC?.cu ştie•. ' c 1.11"'ll su 7.lCC •). i1t cn re încântă
particularităţile d e limbă~

•Nu 1>ot vedea tn gând 11e 1-'loricii , f:\r:1 să·i ' 'id şi ttn1bra, 1>c
tovarA,şut lui 1ledcspârţit. pe Dara condrănaşul, C:.tm tJe aceeaşi '\'rilslA
cu eJ. I.a l_to ră ş i po c..lrum Bara. se \ittca llt urrna lui 1:1orică, niei1)..
(Iotă nu a11ergco al:ltu-ri (le C-1, 1>e se111ne se sfia.
• ·a nrn eru un hojntaliiu tic \iga n, cioll\11os, odus u,~ s pt::lt) ~I tnnll.
<IC$i pe uşa bisericii, <"And in·tra. ~e !\plcc:1 pri1>it. 1>a rca s 'nr fl to11111L
să nu. la t1lserie;l ln t.np. l·:ra venetic; în· snt , n:\scut şi copihlrit. tn
Ortalău . s:\l 11ug11 rtsc din şesul ~rurzli, d(' J)C J\ricş. J>e ace-ru era
ţantoş c-n 't1f1 1l'ngu-r. Cât ar fi rost <le rfl.Jlânos nu 1>t10<.:n hnin:\ ro1nâ·
ne.ască pe trupul lui. Se purta cu nişl c raihu?.l v lu eţi &<> ld ;\l~ş ti.
rcrtcniţoşi şi ru1>ţi pâni"1 aproa ~) C de jtcnonchi, <le i se \ 1cclcnu flu ierele
1)fcloarelur, păronse şi aru1natc cn nl.5lo t:,nje li pi,rlite. 11• log (Ic
su1nan~ purtn. aşa pc un um ăr un chepeneag cr1t:1ncsc ""l>l şi pr.tcrlL
cu pân1.ă c:lo toi a ru1nat. Ot1n1nezcu tJ ştie eum lşi c~\şliga ha inele
so ldăt eş ll , cane.I nu $e, m ni \incau pe!tc.;clc flC cele VcC'hi ş i ~ I rl'tzbeu
' 1ântul, dar nşa l-n1n flOmenil-, Purta plet e lun~I şi huhoas,c, nep:re

<• clllranul, bnrb~ lncAl<IM d• \l~<rn de Inie şi pc cap eujm~ de un

t.:ot, sugrumatu la o parte ş tren gâr~t e , a<lu să pc-o urethc. l:n11d
1ncrgea pc drum, se cwnpi111ea fl\ln ic pc spete ş i zvârlea dcs t:ltat
l)lcloarclc din gen\tnchi 111alr1le, ca llfl ghinc.rAI de honvet.I. Vura
un1bla descui\ .şi it~rnn cu opinci n1ari de piele de porc, cu J>irul
net.1lb;\oll, fl:lr ţa nţoş nevoie mare - leit u11gut. Stla şi ungureş t e
ca u.u so lgăblrău: e.ra sinJ::ur tn $:lt, cure ş tla un gu rc-.şl c. şi ost::. fl,r n
raia lui.
• Părul d in capuJ ltii Baro ~I h11rba erau pJlne. cu sp11ză de ~c!\nt.e1,
[iinclci\ n11mnl dumineca şi sArbl'lorlle tluca hnn_guJ luJ Ploric-â : ·t n
666 - TENDIN'J';\ NA'J'IONAl.A

cu • drame din lumea de jos •· !n care intră până. şi rădascele

şi mânzii. Se studiază de exemplu mărirea şi căderea unui
portar de minister care concediat tşi continuă dement în faţa
bordeiului pompoasa-i slujbă, veştind tn uniformă.: • -Aii
nu primeşte domnul ministru .. .1. N. Dwiăreanu desvoltă din
M. Sadoveanu, fără arta lui, nuvela cu lipoveni în Deltă *i
privelişti acvatice (Dunăre, ghioluri, stuf) , precum şi tema
fiinţelor reduse sufiete>i-te la ultima limită (M11Jul} . M. I.
Chiriţescu tratează cazuri mărunte; un mic arhivar destitnit
din nevoi politice pe motivul fals că e beţiv, devine alcoolic
de-a -binelea. Neînsemnat Ion Ciocârlan (• 1874), colaborator
.ta Semănătorul şi la Lw;ea/ărt<I. In poezie inactuală şi simplistă
azi ?.!aria Cunţan, colaboratoare şi ea a Liu;e„iâYUlui .•

LLARlE CHEKDt.

ln ltn.f>rtsii şi
în Foi/etoa»ze llarie Chendi se arată un critic
cta desttrl de serioasă. ct1lturti genn(f.Jl'1. şi c u oarecare fel'mi-
tate în atitudini. Ta lentele ad~vă1·ate se ca.racterizcatll, după
el, t>rin trei caljtătj principale: • legături dih-tincte cu vieaţa
neamului său . cunrJaşterea. trec utului literar şi isto ric al ace -
stuia. şi putere originală de a creea 1. Aceste observări nu-s
tt1 niciun caz greşite, precum n.u ·i ero11ată sforţarea. criticului
• pentru readucerea lncrcderei ln tnsuşirile sunetcşti ale nea·
mutui nostru •· Insă cum naţionalitatea operei e o notă ne-
llnrîc Chcn11i prin 1907- 1008.
cesară, dar oricurn sccundarri. faţă de misterul creaţiei. orjcine
e cutios să cunoască f'.stetica lui CJ1er1clL Din expresii ca • grele
l>ăt1 ujm că pu1tea "rtc i co11diţii de CQ1-i.ţi11ut ; etice, naţionale.
n\tăciri estetice şi morale•. •a înfăţi.~a stări reale din vieaţă •
De pildă avea oroare de cărţi le cu tendinţe • s ubversive • şi
d<.: decandenţi, caro trebuiau, după opinia lu i, 1 ţin tuiţi la
stâlpul infamiei •· NepL1tfu1d <lefini clar arta, Chendi nu era
î11 sture să fonnulcze t1ici rostu l c;ritice i, care rămânea o Ot)eră
de «individualitate • sprijinită pe argumente . Dacă nu putea
de ten11ina ce c critica, Chendi dăclen i11strucţi.i cl1m să se
critico. f.ăcând dovadă de un spirit poliţist şi cam violent.
SCRIITORII. ROMANI
. -
CTit de..i;;pre: critice î11 $ine, deşi scrise cu Q{~recare nerv. ele
~i-a11 pierdui azi interesu l. Foiletonistul trece iute asupra obiec-
PUBLIC.AT IE SAPTAMAHAL~ tu1Lti. fără să lr11alize1...e şi ·fără a demo_nstra măcar o idee.
- N icio i11d1care a direcţiei scriitorului_~ nici cea mai inică o·pe„

DîREcrâRAYL~HUTA >
ra\ie asociativă. Asupra lui Al. t.1acedonsk). Cbendi a voit
să scrie u-n articol obiectiv. scoţ.~11cl în evidenţă cusururile
şi lnsuşirile. lnsă cusur e numjt obiceiul de a vorbi de sine
No. 16, 17, 18. al lui Maceclo.-1sk-i ca şi când st1biecti,ritatea n'ar fi chiar iz·
I . PAUL v<>rnl lir(cd . De a ll'lcl grandomania poale li o rea notă etică
la un o rr1 co1n·u n, pc1l tru 1111 1>0ct . ea reprezintă () formă de
1:>ersonalitatc. ln laturea pozitivă, llrcşlc, Chendi nu arc nici

FLO RICĂ cea mai inică inLttitic a poeziei mnr.~donskiene.

JON POPOV!Cl-BĂNĂŢEAN.U.

CETERASUL
'
l~ugojanuJ lon Popovici-Bănă\eanu (• 1868-
1893) este un continuator al lui Slavici, aducând
oameni mocniţi,
tard ivi in desfăşu rarea sufletească. şi
t 29 August
acel.aşi fel de
adânc
preocupaţi de vrobkma economică. l.llmca este a meseriaşilor

~
opincari şi toată terminoJogia de breslă ,~ mânuită fără silinţă
eu mari efecte de pitoresc. Nota particulară. scriitorului e• te o
excesivă. timiditate a eroilor. Sandu scăpat de cătănie merge
ALCALAY & C ci la Lugoş să ~c lrnfţc la vreun m~ter opincar. ezită mult să intre
60 6>.NI în vorbă cu vreunul. ln sfârşit c dus de cineva la maistorul
Tălpoanc:

• - Am ajuns - zise.• şăgarlul oprindti-se t'nalnten. 11~îi do J4n gă

poartă .
• Sandt1 sim\i un fior rece. t.recfin<lu ·i pri:n tot. t.rupal. O clipă
st.etc. locului. 11'rei nni de zile şagărL ş.I p
_ nlru a11i ~1lfă lucrase 1lun1ai
tn. un 1naislru ş i tntreagu ltti \'iaţ.ă ar fi rămas tot acolo dac:."l 11u l-ar
Florica Celeraşt1l, C.opcrta. ri luat <ol<lat , şi ln ci s'a.r li dus ln ilun ci\nd a ieşit din c:ltll.nle de
 ISTORIA l, l'fERATUR ll noMAN"1; - ()67

UMORUL DIALECTAL
§ Tot Jugojan era şi Victor Vlad Dela.marina (• Satu mic
lângă Lugoj 31 August 1870·- t 3 i\o(ai 1896), locoteno,nt de
marină. frt d iat<."(;t- lt1gojar1 el face can1 ceea c·c făcuse t:>ascarclJa.
in dialect roman. Bucata eea mal memorabil>I este is toria lui
Sandu Blegia care, bi\tând pc un at let c(c bâlciu. îşi aşteaptă.
dtrpă învoială pre111iul :
• >:11 l C j<>Şî
cn 111inic clrJti;fÎ
1\sta \•iedz h1 cnp t ~ o l>;tg:'.'i !
N'hscult ' 'orbe iv şi glun1c
c:ând 111i·s io inal t11ro '11 1111>\e,
Ş-a<l:l suta J • lşicFJlegip,
• C;ă <I~ n11-ţ fac l'ra.'\' l'••1noclgia : •

§ S'a vorbit de un gasconism bă.năţean . lnccrcări.lc dia-

lectale aC<>lo 11'a11 rnai dt.it tOluşi rezl1ltatc şi din Bât1nt1,'t
/rtmcea I de 01', G . Gârda sunt citabi le instructiv cloa( aceste
versuri:
Şi doc'un vine tu ci'i ll\udn.
S:l şei. c~1 şi atu1lcln,
<.'.:a şi :lc11 ţ 'ol :1răla.,
(::î ti'\t (Jă l lill<U'i rrllllCl'tl !

§ J:Jurlcscul li11gvistîc s 'a co11tinl1at 1n J\rdcal şi 11e·a1n

.ioşela socotind că. limbaj ul lui Marin Chicoş Rostogan c o
născocire tnaliţioa~ă- a l11i Caragiale. ;\rrlelc11i"i l11şişi c reaseră
genul. A. P . Băttut trebue citat pentru E:loC11illţll fni c/ir.lut
Lndisliitt • ghc tătului cursivă, pot afirma, cum că classică •:
llaric Che1ldl.

11'ar ri IJ1\lrÎl; t f(l: HCCCR fj era ri'ÎCf1are Şi dacă şagârln1 ll'nr rl (l('..Schis
uşa, poale. c.1 _ u ·nr fi Intrat. • J>rânt.c.sc •. zjse şăgatlul \'ăz,fi11d curlen
larg:'i !lUSlic şi p<•rJt_i11d fu spre fund, \1ntte r i\nJ:,ă 1 11ctăl(>nrco cca
\ •ccl1e era zfdit.1' o căst1ţă 1nai scundă.
• Nt1 c.rau (lepn1:-tc ele rcrestrc c:lnQ nuz~ril ' 'orbete ce.lor tli•\ casl1
şi zângănitul eu\llelor.
- Ştii ce? grăi San<lu , - du-le tu, s p11nt: ,„·,1n1 venit. dttr \.'fl
aşte1>t pAnll tilnd gată cu prunr.nl.
• Ş~gi1rt1il 1>lecli şi s p11sc 111aistor111ui, cfi c:nlru e arnrtt dor 1111 \ •i110
pt111i'i CC l11f !'C Sc,~o ală 111:.lÎStOflll dela fll3 Să,
-- S1'\ viriă tn cn~u.
•Dar ne,•:tsta ii ti'iic v<1rbn: - I.n.sâ-1 t11colo, ci11e ştie c.·c 1111ltăltl11
o fi ~I ~sta, parc:l· i f;lrâ 11as •Io n11 cu leA~..:1 ~;l vinA 1ni\unlrt1. dă-i n1ni
bitle pace :1ă„nli tic11cascil J>r;.\J1zu.
• Brttbalu l, ont bi11e zidit , rns, plin şi rtrrnen 1::. fa_ţl\., cu ochi
<llbaşlrl ~l bl:ln7.i, $l 1n\.e o ci\ dn\:~ ,.~ 1nai t.icc ceva, ne,·nst...'1-sfl o :i;ă ... i
sară ln cap, şi lăsă ca şnwlrt.ul sii l:l~:l l\rnră. rar şa~;,rtul care ştia
rt1 o \iorbtt d'a 111nisloriµi bale o sută de porllnci dela 111aist.o·r, ti<!
lra.se li\ng!'l vRtra U11zii şi aşle(1ta să·I che1ne ş1 pe eJ la mnsA.
- Da.r ce-i Gb1,~1, lt1 1111 111d11ri - se nuzi glasul rnnistorlţei, sau
aştepţi tmbintc, 111'1ăii I 1tcllş liel>ue să l~ Tl.1g~n1 ca să vii şi d -tll la
rnasi\ I
• Şag.ii.rtu l Îtl\'H\,at ctL 1\i'lr.nvl1rUe mnistoriţii lt1â un s<;;a11n.
• Dar r1u t1nbt1că do treJ c,l"r.i cf111d matstoriţa 1Î şi por11nci să cl1en1e
P" nmla\ăul ăla •.

Din şcurta expoziţie ne dăm numaidecât seamă de firea

eroilor : Tălponne cumsecade ~i supus. maistoriţa Veta aroganta.
Mai încolo "om întâlni 1ig11ri tot atât de ~ubstanţial şi repede
creiooate: mama 1naistoriţei, bătrână cu parapon, fina Lena,
intrigantă malignă. In lumea aceast.-. rea. nu-i de Sandu. Ana,
fata lui Tă.lpoane, l i priveşte cu ochi buni ·şi-i dă vin fiert, iar
maistoriţa înfuriată ii izgoneşte.
In Dt1pă 1<n an de iale suntem mereu in aceeaşi clasă a
opi1,car:ilor şi avem de-a · face cu văd11va Lenea. maistoriţa. care
în afară de cinste. nu are mijloace de a lupta lmpotriva răutăţii
oamenilor. Negoţu l n1e.rge rău şi un mai.stor Iosif l.Dcurcă pe
văduvă in datorii ca să poată abu7.a de ea. A ttmci intră. tu scenă
maistorul Vasi, om. tare sfios care nu ştie cum să-şi mărturi­
sească dragostea. In sfârşit părinţii lui mijlocesc şi Lenea şi
Va.5i, oameni timizi, se căsătoresc. l>oetul VAsile Run1htlt'. }1. · ' · Jt.
568 - T~:ND I NTA NATIONAI~\

• Si/11ghi-Sd/6fam1 (grav): • Unde·i Dule . . .t. Un juma! francez crede că a răposat • M.

Obj~ct uJ g·b iscursului aîestld.a. vez' bii'le. 11\1 POflchc fi alta ghecl1l .D oule, iar o gazetă germană loCaiă socoteşu. că mortul e
11aţiun~ l1oastrll cb dulce, a.gheca poporul tUrft11 gheto sach e. 1nă
gemian: • Wen.n Duble nicht deutscb ist, was sollte daan
rol{, pânlu bii\ele şi pro şperAr~ c:lrUie, I Uplăm ·u -i\ e hlipt emiL, m ni
ru11arf1tc ca odlf\ i oară . .. (in focul ge~licula\iunil atinge. fn.rturia <fe deu.'-"<:b sein? t. Un dialog intre părinţi despre lipsa de patrio-
pe morglnea mesll, care cade sp~rgându -se tn bucăţi). tism a. elevului :
Adtrtnlut: • Şl•f4nicd
Nu ta.c-e aJmleA 1 Domnule Doc.tor I Simte romil.11eşte'1
Soiă/anu: P11raschlţa
Ba clnevn ar puct1e zice c.:11111 Că-l • malun1 6n1cn •, batâ-1 norocu Oe locl
ghe taljer, darii Io zic· -~hi~ e<mtr!I, domililor şi rra\11ur, cmncl-i Şl<fă11icli
bc}11u1n c'.l t11en, agl1~M : a.şe $'Or rrilnge-sll gru-majii ifii1nicllor ·n oş t I .-\re co nşll in ~ ă (Jo \·re<lni~il' l>~ rl1i1ten..,c:,·1
gl1c secii. cum s•o spart11-s'1 tăi~ru alcstn gl1e porţolnn (apltlu$C J''ara!rliiJa
llvoroase).
. . . ln oră\lunc• classlc!I dc-adinghe a Dumi\ii·Sale, şp~.;tabllul Sl efQ11icO
meu oarccâr1dva r.oJlegll, ghin fericire pot o zice_. a.zi Magnirlţcn\a
Sa gbcputatul Oumn1110 r-Voasche tn şpe \ le, iar pe ghe c~e !~turc, J\mbl\lc 11ersonnill are?
al n•~lunll ruml\l!e lntreji ca cantltache compunăloare ghe stat ln PnrQScl1fţa
jl!nG1"a1, nu acţcntuat, mll rog, ex.pr~s:sls vcrhl11, pu11clul ~ho vigh~rc Şi Jartilli;a Qr jcrl[i-c'I pt:ntru lu lerc.~ u l S;\U.
nl lnşUlulului nostru ghe cr~ghlt ... Ştefd11ic4
Parli:anul (plin de entuziasm): Nu şUI, trildează amiciî s ~i'1
'l'răiasc.~ columna gbe grallit n bă ncii I Par<cschi/a-
Dr. Sitagl1i (Colosindu·se de întrerupere, !şi şter~c c·u IO:i, \ ie ţi-o 1>ot sputtc: cri cJ1inr l-a denun\al pe l n1\1I Jiu colegii
batista r-r untcn ~i ceru~. npoi. reconfortat): !Să.i cel 1naJ l)Jncvoilorl lui spre a se lin Guşi pc l ânfţ:' un profesor.
<l~J>rC cnre ~ttA., t.ti nu-l suJore -pe r~pecliv1 1 I .
. . . cA agh~câ, lnştltuluJ va fi $i ghe-a111U 'nanehc condu$ \"U
tnta1~pciune şi 1>r~cliu,iui\e, tiară bine pretcpuL, 111 (r:!itcrnltnche .')/ţf(J 11icU
gltcsăv:.\rşJti\, căci 11recu1n s'au cxpcr.toraLU-Să ultqu:~Jiclo fiflra\l\1$ 131111. Vr• s1\ r.IC>'I • pernd po lilng:l 1>ro.<l ce c.
F'laccu_ş - cri-cli nt\ l'a1n confundal\1-1 cu un Of1rte.'\ro all filosor Pa.rnscJ1i(c1
gltitt antiţit.aehca glt cp ă.rtatA .,........ er\tditul aiesta -1.1c~ AU ~ nunţn l l)urere1 (lu I
propusăciui\ca i\~muritoare: • Contord.ia pnrvne rt8 erc.Scuu t, <liS· .')te/ilnicd (cu ncr triu111J5lor)
cordia max..imac dllRbuntur •, aglu!că tradus ~l1in l~tl1teşcl1u pe N'nlhi hnbnr. r,nrasc:il1i\o. ();\ictut v11 fnca tnin11nat~\ caricrA.
lln1ba. 11oastră r11mâo6: • p'fn concOr~c chiar şi lucr11rilc n1UnântCle ~:i 1 uv cţc l:f.".\':l f•)l'\'l-irn şi 1l(' -ir.11rl ti lllClropnlil •.
cresc. ma tnsli -p'tn ghlse6rghe, bnră1n ~le rnai grnngl1loitse. ~:\
ghesl~\ftScu-•11, mă ro~. gho clltr'ololtă •• " § Emanoil Grigorovitza din "Rădăuţi (" 1857- f 1915)
scriind amintiri·tabloud dia provincia lui (Dela hotnre, Chtpuri
CULTURALITATEA BUCOVINEI. ?.flHAl TELIJ\<(AN , şi grai·:'ri di11. 81,cqvi11a) s'a spcciali?.at în imagini de vieaţă
EM. GRIGOROVITZA, C. STJ\ MATI-Cllll<EA .
evreiască (Oinil1 Cut"'"''· )1<piln11/. Toib") pline de termeni
ln Bucovina mişcarea culturo.lă a fost totdeauna vie. locali . · Aşa buni\oară David l3e<ner moşul Jupânesei Gbitl
Rnnnnzăcbeştii ln deosebi (Doxachi bătr'dllul şi fiii săi Con- este heder. adică băîaş. La el e mîcvă, scăldătoare zilnică pentru
stantin, Eudoxiu, Gheorghe şi Alecu, mai puţin Nicolae) con- ovreii coşer care vor 5<~ pună tivelul şi talcsnl curaţi. Merbaz
stituirll familia boierească cea mai inimoasă. După un ziar (fereduială cu abur~ se fare nu mai Vineri. Ghitl se mărită cu
Biu;ovina (184~50), putu ieşi mai târr.i u (1865--69) .Fonea T~rol1n Gut1na11, Daienul 111tâ111pir1ă pesula. sa1ueşul o i11vltă
SotieJae/ii pe'ntr·u littr<tlura şi Ctllttl ra ronifnao t1J 81u:ov-i11a scrisă. Jn havră. a.colo -malametul chilei Ie citeşte hetuba, husinul e
din păcate cu greoaie ortografie pumnuleaniL Arune Pumnul iml)răcal t11 Căn1aşă a.lllă iar cala lncoojt1ră de şapte o ri ),u·pa.
(1818-1860), profes9rul Iul ~minescu, avusese o marc în· Rabintll_zice: l<ll1rci a.t mccacJcsiz lic i şi de aci ntrnt.a porneşte
râurire. La revistli colaborară V. AlecsanclJ'i, C. Negri, Moise la pet.Tccc.rc. Ctt vremea. _Oa.vid cado· t~ da.Jra..-;, a:1t.re1 zi-:=; în ~ă.J'ăcie.
Popiliu, Niculai Oncu, V. Bumbac, etc. Bucovina nu estu însli deveni nd un sărac a l templului osprLtat de bogaţi , "" oirdl1.
decât o parte din Moldova.• încât oricâte sforţări s'ar fi făcut, lată, J>entni o mni adecvata idee, UTI fragment de a mintire:
la un nur.năr restrâns de locuitori era puţin probabil sâ apară , . .• V!id, <a aslllzl, chlpuri co de-ol do jupânul MolŞc liaim, cc
multe reale talente. Dec.î rămâne de lăudat acolo buna l'r5.· \Ineu rnluşul \:CI marc din l:"1rgulc~ul Storoji11c~t1lui, :tpoi Srut Der11er,
mântare culturală. l raclie Porunrbescu (Golembîovscbi) şi cu dugl1ea1ta sa de reri1rie, Şn1il ~Ja11rîl>er. Lraficantul de tul-un şi.
Vasile Bumbac (• 7 Februarie 1837- t 27 Februarie 1918) au tnainto de lo\.I , t1t1i re.sare din vremile cele, b~tr:inul Anhn11ch,
tol>orttor di11 odrasla sem i nţiei sfinte o. l<ahanilor.
tn provincie o reputaţie de poeţi incomunicabilă mai departe. •Asta ern 0111, ponte.peste o $ttlfi de nni, c;"irtt1rar Inimos şi ciostil
Preocupările inteleetualllor nu puteau fi atunci decât în primu l de cellnl\ 1, por'C>'I li rusese legiuitor. Umbla un nepot al lui cu mine
rând naţionaliste. Se lntemeie la un rooment dat o societale ltl şeoalA şi , prcct1nl LRt i\I n1eu era tnvii\ătorul t!lrg11lui 1 iot.ram şi
studenţească • Arboroasa" ai cărei membri (Ciprian Porum- gâZ(luinil\ J>e a cas11, Ja dânşii, par'c:i\ cran1 de aJ lor. ŞI mergeam c11
prietc11ul tncu c:.l le odnlă în l1ăj derul lor, adică la .ş ron1:1 jidovcasci\
bescu, compozitorul, C. Moraru, Z . Voronca, Orest Popescu, şi privtn111 lu belferul Caleb Şoil, cu.1n li tn vă\a pe cei mici cta glns
Eugen Siretean) fură tntemniţaţl. T. Robeanu (Dr. George Po- citntQntl: nHIAM. • . beeeis. . . ghlmlnUI „ . dnli\ăăl. . . l:tr pc coi
povici. (• 8/20 Noemvrie 1863- ţ r2/26 Iulie r905) , Cu cunoscut m:ll mărişQrl, c!.\1,,J 11u ~i citJau, cum vroi,a el. 11in Talt~1ud. fJ snopia
dincoace, Ştefan Ştefureae (* 24 Februarie 1845-ţ 15/27 l'nrluuuJ eu o uuen de alun, de 111nn1 ;.l rocului. .1\- poi îşi tu:J iarm1:1tcR
de pe corJUI silu ras, !~i itcrJlea sudorile şi, b;igând llcgctcl~ ~rcritel
.Noemvrie 1893) SCJ'ise poezii uitate, Teodor V. Stefanelli Salo uscate tntr•,, e.-:irnl>uşcă <le 111cstcac:1n, 1şi bucşia 111\rile eu tabneul
(1847- 1920) se salvă prin amintirile despre Eminescu . l,a r roşiatic, scotea cll, $Lân_ga din b\,lZunnrul cafta11\1Jui o b{tsn't:a n1aJ1e
Ianuarie 1904 apăni junimea literar&. D in această epocă începe a l bastră , trăgea <loun trei stri'\nuifiri, t11c:lt I se: <~lăt-inn \1 perciunii
să joace un frumos rol d e agent de legătură cu scriitorii din c.·ei cttrlnn~ i ş i pnr·r:î tsi 1nrti \'e11in. in fire. ş i se lini$tnn fncctişor •·
ţară George Tofiul (* 5 Noemvrio r88o- ţ lS Iulie 1920). § Bucovina dădu şi un drama.turg în persoana lui C<>n·
§ Pe atunci încântară pe cititori foiletoanele satirice ale lui stantin de Sta.ruati-Cilirca, ale Căru i Opuri drmmilict mucezesc
Mihai Ţelimaa (* Siret, 20 Noemvrie 1863- ţ l \J Decemvrie tu biblioteci. El scria vodeviluri ca Frfcosut, lntâmplu.rc comică
1902), no prea sprintene, dar totuşi foarte desgbeţate pentru a unui inspector de poliţ.ie, Gavril Tică.loşanu, care se teme de
un mediu mai ales grav. ;'doartea lui Du/,, i se citează d e obice.iu . holeră ori Ccit10/itul t11 care se ridiculizea.ză iu l>irea. mai1iacală
Un gazetar scrie un articol fireşte patriotic: •Unde-i Dubul ce de c,~ini, precum se vede şi din numele eroi lor : Căţeleanu,
sufla duios prin B ucovina, etc. •, iaf culegătorul înţelege : milionar. Copoia.1111 , veterinarul lui~
 JNDRUMĂRI SPRE ,,CLASICISM''
1905-1916

CRITICA
-
UN IVERSITARA.

H. SAN !E Ll::VICI. Alecsa ndri •i a atl\tor tcOrcticicn i ai spcx:ificului naţional. ln

realitate to~tă ;i.ctivitatea criticului va fi o luptă tmpotriva
1nlpotriv'a tc1ldcnţ ionisn111J11i 11~-t(i&nalist c rez11 rl e cuviinţA ri\$is r1l11lui. Dc11unţarca n1ogenitdtii unor scriitori e un u mor
$ă opună un soi11 el e cl asicism inte1igc nlu l evre1i f-f. SiJ11icle \1ici lin , >1rătf111d cli.t de şubrede sun t pretenţiile la. originalitatea
ln revis ta !Iii Curt111/t1/ nou (Calaţi 1905- 1')<)6). ~ fapt el t•tnic.~. Tncă de pc acum 11utl'eşte teoria. pe care o va desvolta
se rntorcc~ I:~ 1l1CLtcrinlis-m11I l11i Gberca şi la un1anitnri~n111l tlupn răY.hoiu, c."t rasele sunt nişte afinitliţi de ordin anlTo-
cu exngeroţic etic ni aceluia. Tu literatura scmănlltoriştilor pologic cc <Lepă.~c pretinsele r:\Se Istorice. Astfel Ardelenii
el vedea ide:l.li•arca beţiei. a :l.dulterulu i, a promiscuităţii sunt mai mult Evrei p ri r1 structt1ră iar criticul devine atunci
sexuale. a baid ucici şi mai pres11s de toate a in~tinctului rll•· Ardelean şi de<:i mai l{omân dec.~t Românii de dincoace.
boinic. •ca <ea mai tnaltă virtute a omului ' · Cu alte cuvinte 1-lihrhcii sunt căutaţi iar tu scriitorii specifici se dibue hibri-
li supăra acolo glorificarea principiului de conservate " naţiei. ditatea. I n critica sa, cc l'Str mal de grabă o esseistică, H.
El cerea scriitorului să fie •frământat• de •problemele vieţii t, Sanielevici diseută •probleme sociale şi pllihologice • şi face
sâ scrie o li tem tură •care sli propage munca re1:ulatli. ş1 stă­ mari asociafiuni biologice care au şi dus tn cele din urmă
roil'oare. v1eaţa ti11iştitA <le familie. cinstea. ccono1nia, wbrie· la o e11ormă cercetare l„a uir drs 111a••••11i/lr1.s et du hom111Ls
tatea, hărnici:\, sentimentele delicate '· La orice scriitor evreu fossiles. corespondent biologic al I storiei t ritiu a lui Hasdeu.
apelul la linişte şi ladelicatcţ.ă e un fel ocolit de a recomanda to- in acelaşi tip de erudiţie vie. cxt1'1\vagantli.. Prin comparnrea
leranta la1i\ de clementul alogen. ridicarea deasupra preocupi!· apamtu lui masticalor şi s tudierea chipului de alimentatie au-
rilor de 1111itato etnică. Do obiceiu se :unint~sc naţionaliştilor, torul explică vaTietliţile ri••i;ilc. Astfel • Tungujii d in Siberia.
preceptele cr~ştine. Sa.1·•ielcvici care e pozit-Lvi$t. se pur\C 011· c„~re nu se mulţi1mesc cu mai fl\lţin tl~ două1.eci şi ci11ci de m!in·
mai fi<! lcrcu moral. • Nn numai că est•• lngă.dui t a cllutn ln °''ri de carne pe zi şi cari pentru orice ospăţ de sărbătoare
literatură int~n\ii otice. dar c u greu ne putt.m lncliipul o operă ww un cal •. nu se demeb<.-sc mull de omul solutrean al stepei
de artă de vnloarc durabilă, care~ nu răl;pundă nevoii noastre reci din ultimul glaciar. I talicnii mllnllncă. spre deosebire de
religioase. t1(liCă nevoii de a introduce ln realitatea haotică Englezi. ierbud. încât "utorul se 1ntreabli. dacă n'ar li mai
şi tn deosebi 1n vicaţa socială. o ordine raţională •· •Eticul comod pentru ci t să 1asli de-a-dreptu l la păscut•· Consu-
singur este etern. El vl\ fi totdeauna un C<Mficie11I al '<!nti- marea de plan te azotoase. năut, fasole mare, • lntreţine acti-
mentului e>.le1.ic şi al valorii operii de artă•. ln cllularea ,,;tatea neobosită, turbulentli. t • impulsivă. a evreului •. Sunt
unui clasicism \llranesc tntemeiat pc sănătatea sufletească. cinci rase. după lelu l de brllnire : • clu/eanul, "'usterianu/,
criticul respinge once literatură croieli. socotind-o idealiuire a11rig11acianuJ. $0l11lrtat111l şi 111og"'1lenrn1111/: adică , mâncătorul
•a trecutului barbar •. romantică poetizare a feudalismului. de alune, măncătorul de fructe. mâncătorul de cepe şi tuber-
Eebilibrul şi adevăratul naţionalism U găseşte la căţiva pro· cule, mancli.torul de cai s.'1.l batici şi mâncătorul de peşte •.
zatori ardeleni ln frun te cu Slavici fiindcă aceştia Inc lite- Moldoveanul este un mustcrian -magdalenian. iar munteanul
ratură populară şi lnfărişcază ca în clasicismul a ntic oameni un aurigoaciau-solutrean ; •cu alte cuvinte : moldoveanul s'a
stllpA.ni pc condiţiile economice. S'ar putea crede dttr cli. H . hrănit odinioară cu fructe şi cu peşte. iar munteanul, iarna,
Sanielcvici orrt \.111 sc111r~nătorist n1ai p l1ritnn, a vâlld pc inim! cu earne
de cal ,..,.lbatio, vnra, cu cepe şi tubercul<> şi fructe
dest.inuJ nn.\ici. N icidecum. Antipatia lui vltditil este tocmai de stcp5 •· Şi criticul revede pc ţll.ranii moldove ni, din prima
pentru orice ebilclsm şi prin ţăran îriţolcgc un proletar stil· lui copilărie. • mi~ncA.nd ciorbă do peşte, pescuit din iazul
p3nit d e probleme uni ve rsale. SiJI•patia pentru S lavici este satului; ori scoţând scoici din baltă şi strângând melci («eul·
explicabilă. 'Proz:1rorul ardelean nu aducea 1.L• nuvelele lu i beci>). ca în epoca ncoliticli. • şi face o evocare plină de vo-
decât ţărani urmăriţi de problema ec-0nomică şi sublinia pre- luptoasă poezie a fructelor de altădată :
tutindeni putinţa tnţelegerii intre naţiile conlocuitoare din
impedul austro-ungnr. 1i1ar11 slăvea cosmopolitismul. Pe de , .. . Şi iar mA gAndesc la copllllrla mea pe care, pAnA la cincl-
altă parte acelaşi Slavici delesta clasa boierească de dinco.~ce. sprezue ani, am petrecut-o 1n Ro10,ant, dar şi •n multe sate din
nordul Mold.ovei: C<>stqtl (Botoşani), Flnt4nele (Bacău), Dolhasca,
Slavici era tntr'un cuvân1 tipul ţăranului clasic muncit nu- PodrlJlll. etc. Pretutindenea llvo•I ta llteare CIUA de goopodar, adesea
mai de probleme .erioase economkc. tolerant şi dc<:i moral. chla.r cu fructe de ra.U. Cntcl pline, sprijinite de pari .. . Clltc un pllr
Unora lj şe poate părea cll Sanidcvici ,. un adevll.rat rasist, b!lrAn. !nalt şi noduros ca UD stejar, putea sAtura un regiment. ..
văzrtndu-1 cum denunţi pretinsa origine cvrciasc;l a lui V. C:ideau grllmadA pe jos ltuctelt galbtne şi putrezeau pe toc, !Ari
o7(f - INIJHIJM,\RI ~PIH·: C:l.A.S I C: l ~~I
ca sA se oste nească cine\'3 si\ tac.\ din ele niâcar c11·1ru. Prh1 poduri
la. \ar:l. uriaşe Etrăn1ezl. albc·verztti, tle piersici eA t nlerele, puse la
uscat, râspi\nde-nu un n1iros tmbătălor. Prune· a/>OdSt: corco<lt1şi
avrame. golda_ne, \'Ara li ce. bardace. • . Până la clnc·Js1>rezece ani
nlcl nu n\ă vil<I n1tfc1 dec.ăl mânctlnd toâtă ziua tr11cte, "'" grUd.i na
mea, clar ş-I din f;.'n'\dinile vecinilor (după dreptt11 f,(>r1e:uctudlr1ar .•. l.
Li\'a•ta era nl!ln<lrl:i: şi nobleţea gospodarului ... Toamna se uscata
prunc.1e ta soare orl tn c11ptor, se op~reau ori so a(1)1nau. se tunplen11
pOdu.rlle, de ntere şi pere tom11at ice, de JJiersir.i, caise şi gutui: ,;e
r•regătoQu conlpoturl. dulceţuri, ş.erbeturi •.
Teoria. alir111.:11 lc1.ţiel e aplicată şi la. gi'W11i: • Llit.aţi-,·i' ':;'Î
ta găini ~j veţJ băga. d o ~ca111ă c3'n Molclovrl t\lt11 t S\ "'CJtc, 1; 11
cap11l şi ct1 c1oc11I inici, cu picioarele lur1gi , iar î11 văile ;\tJt::lC~\
J:>li11e d o bă.lţ.i şi bălto..'tce, le-arn \•ă1.11 t î11ctiJţ,;tt. pe ne le ~lcln
picioare {ii1ld proclus11I umezeli i, întoc111ai C<:L l)ă..1•111 lu ng d~'l·
supra copitei . verchcrouuhii /cal originar de pădure de şes
mlăştinoasă şi stufoasă•). lntr' un foarte graţios esseu, cri-
tic11l se întreabă •de cf: câtltă păsările• şi ca(IC as11pra ''aeţil
păianjenilor pe care îi descrie, după ol>Servaţii tlrO~lrii, c11
mare talent literar:
, Unil, 1riari, l)Urloşl, tşt întinde.au pftnza. densă şi fină, ca o p1asă
pe tufişuri, şi omorau prn<la Cără a o .tnfâşur~1. 11urnt1i prîn t11~epăturl
repetate, rey>ezindu-se şi relr1igA11du·st:- C\l iuţeaJn fulgtn1lur; alţii
coloraţJ, tn rorn1e curjoa!'c, tşi aşezau reţeauâ deasupra l11l11I ptlrl.\inş,
pe bi1ruenile <Ic pc m:\I, pentru a prinde musculiţele ce pltllesc tn
aer deas11pr-n apel. - şi ca să n11 cad~, ori ca să )lU SJle_rJe pra<ta.
prea uşo;.\t11 pcntr1l a se t11câlci, ce miş-cl'iri n1u1tecoase ş.I agere .. • ;
unii, a.5a de mici, nben v1zlbiU. Jşi lntindeau piil11jcnlşul 1·n w1ght.r e.
şi reuşeau. s!i tnv?ilue o musc:l_ de douăzeci t.11) orl n 1ai mare decâl
dâ11şii. legârl<lU-i picioarele, unuJ după altul, c u 111a.re tTudrt, prin
nişte rire care se tot duceau s~ le lege de p11ncte t·a rl: alţii, n1arl
Şi CU picioare fO:.l.fl(} lungi, nu (ăceau pâllZă, ci-şi (Ug~reau prada_, -
dar se lnt..'unJ>ln să •hnl.tl sbdmâind musca în pânza altul pAiojen,
se repezea\1 tntr'ncolo. şi cu cc ljtAngăcie, şi totuşi cu cc t1ldetnânare
o tnv:lloiau. tndoindu-şl pfcioarele cele lungi • • • ; inat n1ult decât
toţi nceştln hni plăceau IJ:llnojcnii roşii. mici cât o gămA.lle de n.r.
Ii. Sn 11lelevi1;I.
cari lrăcsc ln colonii cu miile, tnllnzAn<I de sus ln jos o re\C9 de
fire pe care se t.ot t1rcă şi cohoar:ă i11toc111al r~ 1t1ari11arli pe rrA11A)1iile
unui vas cu pănzc •.• +.
In ,Jouă volt1me bizare. i11tl l ufalp /„, sluiba Sala1wi.> ! J'i .
Sa.niclevici ia atit11cline ln1polrjvl~ rasis11lului ge1·n1an lntr"un
mod Clt tot11l paradoxal. :\utorul respinge st1prapt11le:ren
obişnuită a Jimbii, naţiei şi rasei şi detenni11â ra~ 111lei naţJi
şi chiar a unui mdivid, după t ipul ;\ntropologic, introductl.orl
explicaţii alimentare şi inlăturd.nd factoru l istoric. AsUel poţi
fi E'•ret1 şi să nu fii semit, poţi vorbi o limbă semitică. şi să 11u
fii u11 asiat. •La noi î11 Ro1nâJ1ia - a.firmă. biologul - majo·
citate-a regăţenilor (stepa. până ln mijlocul i\loldovei şi al
BasarJ.l1iei) c medîtera11ear1ă deci·, Ja origirae, sentitică •~ Se-
·mitismttl c caracterizat de critic prin libido, prin d11l111I lui
Dioi1y~. Dacă. la u_ n s;cr.iitor româr1 Cttrat se const..'lt.â vreo
notă sexuală, atunci l{omâoul c declarat semit. Dimpotrivă
R. Sa11icl(~vici fii11d un tip etic şi avâJ1d o at1un1e conforma11ţă
crJJ1iană, e<>rc de altfel lasă nevătămată puternica înff1ţişare
semită, c un • dinaric •· Au tonii !şi propu1ie fotografia cu
toat" tlimcnsiunile corporale deoesubt. Printr'o iusoli ti'• sofis-
tică vizuală un Ev·r eu e p11s alături de Ut'I Gern1an . de t1n
Rtts şl d e ttl'I F r a tlCC1.- spre a se dovedi tă face parte c.Jintr~un
tip, iar alL Evreu l>us la fel în altă ceată. rn realitate a.~mă­
nărilc f\11 s t111t rasiale ci fiziogno n1 ice şi E'ltrcii ele l'IC toate
tablotrriJe se rec1tnQsC r1u111ai (lecitt· J>rin inefabilul rasei, St1b-
tiJiLatc ne nta.i a,t„ităl Deşi men1l1rii familiei Sa.11ielevici.
cu fireşti d eosebiri d e {lzio1lr,>mic, at1 toţi 11ota cbrnică, pc~tc
tare s'a frltins o patină ro11l~r1ească., f-ii1·1dcă familia e c u tot:t1I
asimilată suOc!eşte, autorul descopcr.\ !n familia sa d oul\.
tipuri rasiale. ln vreme ce el e dinaric, rinl săn Hyppolyte
este dalie I
Toate aceste extravaganţe trezesc un ma.r e ;11teres şj su11t
ln orice caz semr1t1I u11ei intel igenţe şi al u.n ci erttdiţii inconte·
slc'lbile. -Sa11lelevici mai e şi t11l polemist talentat. l ntlrăznecUa
lt1i asociati vă, în cbipl1I vnst al h11 '1-fa..;;dcr1, ce stin1ulC<\7.ă
intelecttll. -1,rec11nt şi \'Îgoarea pasională, i11cf1ntă. _[>ă.rerea sa de
sine e 1nârturisită candicJ: • Sanielevic1 '''-\"fi r111rnit. îl) vc;tctrcile
viitoare t'le1v-to11. ol ltio'logie-r. •· t Cercetările pe c~trc lt.~-<rm în·
treprl-ns în don1eniul istoriei rcligiutlilor, mi-at1 clesvâ lui t linl-
pede adc,„~lruri pe care pâ1ui acu1tl 11inlCJlCa nn pare să le
ri văz11t • . A-tacurile sa.te s11_n t, prin c11or1nitatc ş-i tttâ11ic. 11e„
j îgi1itoare. Vieaţa noastră socială aJ11n·ccă spre • Cltrvâ.slâcuri t ,
câ.J1d d-11il ~1ar1iu şi 1'1ihnlac1'1e tşi clau dc1nîsia clin g uver11
pe motivul :Ltttu_dlo_ii u11ut fu11cţionar superior~ .J i. Sanicfevici
râde «cu lacri1ni t~ tlltler <'~~te; J\ntic·h rist. Citi1td Uroşl1ra
unui • ca111eJot al ştijJlţei :o, a u tortil • ~~c ap11câ. ele cap•· Pe
Wells şi pe Elliot Smith ii tlă drocu lui. I.a cutare găseşte
câteva "- j1rd<.dţi de cretin o, eJ • JlU arc a l.ua lecţii <lela 111icii
profesoraşi di11 străi1lf~iatc i11 faţa cărc>ra micii Jlccari dela
noi se tti.răsc în pulbere t, o (;n1·t·c a lt1i Georges Poisso11 • c 1>ur
şi sim p lu tâmpită •, Evreii trelluc <ă se bo\ezc ln mas.să., Stere
f flll priteJlC un cuvânt cli11 toată chesti111\ea. •· ~\ii. Ralea • co·
ordo nea,Ji fo<l'rte slah >, la Paris • e unul r\odr~ Gid• • din
care a11torul n'a cetit ~nimic, cl~tr l-a. văztlt. cu • 11as citr11 1 d_e
tătar şi <>chi mici cari pândesc s inistru•, I brăileanu era« cr itic
slab •. Totul e spus repede, impetuos sau sim1ilu , fără clipire
din ochi. Efectul literar, afară de rarele cazuri cftncl vorbirea
esi-t! pren de tot fa.miliară şi cu i11te11 ţii 11n1orist-icc. c i11Jmitahil ,
S. MEHEDJNŢJ (SOVEJA).
Câţiva ani mai târziu. din tabăra
Convorbinlor, şi cu aceea.şi
excesivă ţinută etică concordată de astăda.tă cu naţionalismul
Semănăl<WUlr<i, S. Mebedinţ.i saluta ~ primăvara literară• SÎln-
ţind o « adevărată răcorire s uflcteascil • la ideea că inspiraţia.

scriitorilor era găsită ln c tnsăşi riinţa sufleteas<:ă a poporului
românesc >. Convorbirile cu publi cişti !urmaţi ln Ccrmanja se
a fla u sincer de parlca misogalicl de atmici a lui N. !orga. Şi
ln s!~it ca şi Slavici, S. ~!ehedinţi credea că tot răul ni se
trage tocmai de unde oe venea cea mai tare lumină :
' Oe alttel, lrd>uc sA rele""ăm cA chior tr• epoca zolismt1ltal romt\r1.
cAnd vitrinele librQrillor se lmpodoheau cu • Oorlle răulu i • decaden L
din OJ>Us, cu.ren\\11 lltt-ror băştinaş er~• Inel p11ternlc ş l 11 c ~urt>urat '·
Cărţile·ma.nitestale lui ~lehedinţl, reeditate şi dupll războiu,
c.~nd faptele in!imtară atitudinea sa (Către 11011a gem:ra(it,
Poporill- e11uit1le edtro studct:Ji) sunt caracterizate prin pro-
folli şi jelanii eo devm supărătoare fiindcă se tndreaptă tmpo·
triva acelora care. cu toate relat1vitllţile omeneşti, lmbrăţişau
cel mai just naţionalism. Nu fărll un sentiment de neplăcere un
bun Român citeşi.c afirmaţia ci!. nu ne trebue Cadrilaterul
fiindcă nu sunt ln el Români sau imprecatiile pentru luptători
din partea W>ui defetist:
• J11/ul avcrcl 11ubllc» a alin• p r oporţii !aotnstle•. MArfud de
sule de milioane. ct1mpdrnto de Stol pentru -reracerco cconornlc..'\
o tnrll, nu ars ln dale prevăzut e (ş i 1>11blicllle l'n ilare). . .
• As lfel că, duţlâ c u1T1 n11îi 19 1G- l!>t8, eu dezastrul arrnnlc1 .şi
tratatul delo Buftea şi Cotrcx:enl au fost punctul cel mal du jos al
pollllcel externe a 1'<30lulul, tot aşa anul t921, cu ruina economică
şi discreditul moral el guvernului, a fost plini azi punctul cel mai jos
al pollticei interne - tn toată istoria 11oastrA eontemporanA •.
Prcd1catorul se sistematizează tn oracole:
• ... neguri grele se adună asupra blserleci rom~11 e •.
Mlll ArL DRACO~llRESCU.
Mulţi scriitori din epoca 1900 1910 care nu se putură
f1lcaclrn i n a lte curc11 tc mai caractcri7;ate, prctinser3 a profesa
c lasicismul san fură reclamaţi !n ncc11sU direcţie. Sunt scrii·
tori de formatie ţlLrilneascA ori sc.mănătoristă aspirâ nd ins.~
la o artll puni, sau dimpotrivă simbolişti nafionalişll ori n u·
mai tnsclaţi de •echilibru •. lin astfel de clasicism lnccrcă a
fonnula la Co1worbrr1 ertliu (1')<>7) junimistul Miimii Drago-
mirel!(:u (" 1868) l11tcmeiat pc no\iunca de capodoperă. E l
rcvc11ea la co11cer.>t11I tic indiferenţ!i a artei. tnsă 11·atr'l1r1 chip
n1ni J:>nlri\ it, cc~ tn lăl,1ra idcC<'l cnrc părea a se clcspri11clc din
1 cnr~1ctcr-irl'r.rl, cu111 a.r fl accec'l n~ur1r~L lui Dola \•r;111cea parc
critica lui Maiorescu că ex-presia sim\il'ii naţionale e con trară
artd . 'uul critic socotea o gr~lă •!nălţarea nemeritată a
unor poeţi pentr11câ sunt naţionalişti• dar o şi mal mare gre-
Ş..'\IA t înjosirea. t1r1t)r scriitori pentrucA s u11l naţionalişti 1. Cri„
1icn urma să cxa 111i1\C7.C opera 1\unlal spre a consta.ta tn ce
m!l.surr. se apropi•• do capocloperl\, abstrăg!tndu·so c u totul
deln judecarea tendinţelor. Această sănătoasă alitudit1c care
imp.1cil oeccsit.~\ilc artei cu postulatul iotegritălii sufieteştl
ă ~riitorului. a avut n mare lnrăurire ln şcoaL'\ prin acţiunea
tlÎr<'C'tă " criticu lui. rost mulţi ani profesor de estetică iite·
rară la Unive"'italea <lin Bucurc,,ti. Opera scrisi\ a lui Mihail
Orngnmircscu c cr.ducă, Poe?.i ilc, !nbul<!le, romanele sale ci·
elice, articolele de critic.'\ propriu zisll, printre c.•rc Critico
1tl111{i/ică şi E1111ntse11 sunt greoaie şi nu rareori bombastice.
Scriiton modeşti, on chiar inexistcn\i. sunt decl:.rd~i geniali
~i puşi alături de marii creatori ai lumii. Culegerea de !oile·
toane tcatralt~ Crilicd <i"a,nat1cli lmit..."l activita-t ea rcispeclivă
a lui l.E:sSinf?. l nccp11nd cu Tcorui (>oc•ld. ~i sfârşind cu o si·
~ternalizare mai largă .'jtii·1qa /ite,aturit, l\11. Dr&f:Onlirescu a
lntemei:it un sistem • ştiinţific • de cercetare literarii, batat
pc capodoperă, fenomen psiho-fî•ic ideal, studiabil ln fanto·
melc sale, adică tn r<.-ccpţiile pe care fiece conştiinfă le are
dela opera absolu t..~. socotită ca o speţă, ca un prototip.
Percepţia capodoperei (moment mistic) e supusă apoi unei
ISTORIA l, ITEH,\TURll ROMÂNI:; - 671
inextricabile cla.<ificări tricotoruicc care a fli.cut veselia ad·
versarilor. Opera e disecată longitudinaJ şi lransvcrsal din
punct de vedoro al fondului (orls'in:ili tat:ea clomm1tară) , al
armonici (originalit:ito subiectivă) şi a l fonnei (originalitate
plastică), aceste aspecte fiind şi ele considerate sub triplul
raport al intensitllţii, calităţii şi tonalităţii, aşa lncâl o operă
cate sublimă, t1moristică, naivA, ix~tctică, opti111istă, i111agi·
O!llivâ, abstract..~. exultantă, deprimantă. ingcnina.să, fanta-
stică, incisivă, explosivă, etc. ln 11cci;lc abstn\Cţiunl rcbarba·
tivc de care s'a râs inlră totuşi ni1 numai inrâ11ril'(:a esteticei
germane ci şi un real dar de spccuh1tie. Uc ah ful problema
au pus-o ată~i esteticieni str.lini tn ronne nu mal fericite şi
meritul lui M. Dragomirescu este de a fi lnfăţişal cu vervă
dialeclică toate datele spinoasei chcsliunL ln cuprinsul isto·
rici artei, Ştiinţa literaturii e o operă intorcsantll care are
urmări. Ca profesor de univers itate criticul a lnvăţat po
Uncri să analiieze, să se elibereze de atitudine, iar ln acţi11nea
de cenaclu a fost un om de o discretil generozitate ş1 un bo·
noru, şuportând cu filosofie răutăţile. El a tnţeles capodopera
ca un moment de echilibru şi de aceea. din ce hi cc mai mult.
luă poz.iţie împotriva s imbolismului şi modernis mului, corn·
bătlinclu-le ln Falanga, revis tă glllăgioas<i şi ah• urdă.
101' TRlVALE.
~·oarte mulţi din aceşti clasici prin tenuitate vor colabora
la Ce>>1t1c1biri eritic1. Un critic mai recent, care fn:;ă cult iila
clasicis1nul ln limitele acestei dircc1.i1111i, a fost Ion Trivale
(I. Netzler t 1916). Dacă Ion Trivale n'ar fi 11111rit t.'măr.
critica română ar {i avut astăzi uri aJ t a.'5pectt c..'\ci nu c greu
de ghicit în fireasca stângăcie a lncepulurilor lui pAlrunderea
unui viitor remarcabil critic. Trivalc era elevul lui Mihail Dra·
go1nireSC.\t căruia ti tn1prumut.'1 tli11 respect sau vri11 conta-
gi1111c multe atitudin i. Dar cu d~tul[L liberi.alo. Judccăţile
lu1 Trivale nu mai sunt azi accc1>t.al>ile. Exagerarea vcLlorii
r icc l.1:toplse(i <:le ~1 . Sorbul, cli1nin11<Lrea cu n1ult
c.lranlci îsto_
prea ncdreaptâ a operei tcat1-ale a lui Victor Efun11u. oroarea
de simbolism, lng<ldulnţa exce;wă Jl<!nlru Dragosla v şi Ca·
z.:100n, desconsiderarea poez.ici lui .\loC<"<lonski r;lpt..~c aii ace--
s lei nct-ivităţi cri ti<·c "'reun 111erit Uo tC:Lli zarc. 1Jne le j uste
,5 aparţină profcsoruJu i său. Nu $i!)urnn1a gustului este lău·
dabil'\ la Trivale. cllt gravitatea ln :<profundare. De altfel,
urmiind pilda maestrului, tânărul critic excedează ln anali>ă.
Opera devine u11 fel de maşiraărie com(llica.tă in wrc cca ma-i
mică rotiţă, prin cfickrc, poate sil pricinuiască stagnarea c1.
U11iversltateu vc:c.be.
672 - INORUMĂIU SPRE CL.ASIC ISM

Coşbuc e interpretat fără mari cadenţe :

r..a
din snntr,, tn t lnr <lf' lonA.
Codru-!\lcnc se de1ttaplll.
Sle•u• .orilor le 'ndrtapt~.
IA" s.t1rQde: ('8fe l>unA.
Iar ravaJclc râJuna • ••

Ela1l11I cosmic al potT.ici vec:lli Ke: 1>refac-e intr'o eloc\·e1·1ţă

de locur i comune :
g o C'arte 1îni\·('rrsul : tle lrounc <ifintc J•lin c!
t.ilerc 1nist~rioR.!>t~ tlln ""''uusul nlrabct,
St1ntent toţl , - şi fn ~e l csul 1„1 111lnbi-sh11 lnccl
t:ând strl'lbatc111 ro1cll lu1tgil ctcln l ~ul t l'11t ln 111l11r,
•
TJe, nn111lc, l>t~.Slin ul
·ri·" r1nt ,.hf1111I ~·ci n1nl i:r•·u:
RuA nprln~ RI COU$lllntll,
S:1 cellcştl c11n 01n. - un 1.CU l

D. l\a11u tncearc.i cl1iar o Jlne1ic 111ist1că, i11să. şi aci fi J11'·

sesc initcnuitatca, \'ihrnJi:t \tlll de „\rac tn mijloace lirice
este poetul. încât imitaliilc du1•\ &Hntincanu nu pot reface
ttrania mu7.ică a accl11ia şi. 11• oomp111i~rile tle coloare local!,
se rf'n11r1ţă principial la. ctt,, cc forma cl1iar obiectul }lQCziei:

Ero pe-atu11cl. 1111 onrc rnrt• 1\l lht1I.

Ooier '\'tSlil şi nrhfl11n' <I~ ncn111.
Oar· mC$tCr de oj1111s nu·1111 c~lc 'tlhul.
SA-I :r.ugr6vesc pt' fAt crn ,.fclcnn .

Versifica-tor cxpcrime11t:t1 l11~â. n1crito~ tracluclilor a.I lui

Corneille si al h1i Raci11c. O. ~:in1t c~1tlc 11nt"Ori t11 ace.le c li1le
\I. l)t:\1;tu111lrr.scu. •
do blazare şi de sinRurătaw <lcm 11~ . e".re tl3u poeţilor celor
ruai arizi acorduri n1emorat1i1o. 1\r\t0lbgii le vor trcl)ui să re 4

ţină Ploaia dt troaf>lt, fn cArC ~1 ave~\ noc:turnă e privit.ă_

O piesă do te:tlru r controlat[• după" logică ri{lur"a."-~ '' roc-
cu religio>::itate ca t1n fc1to1ncn etc 111(;.{"J>t•t al Creat.iei:
ticuloa&\, carr lns.1. c arti(icială. fiindcă ceea ce trăeşte lntro
operă este tncmai acel misterios sullu ce denice orice IOj!itâ E noapte calda. cnlcl!i ln1\hu~it1.:trc:
Criticul se cado >â perceapă intitiu de !Date realitatea aril· Misterioase lor\ele :-:oturll
Oesr~urA priit ()rbul fntuntrlc
stieă şi numai apoi să determine limitele perfectibilităţii ei
FAllâltoar• •teoi:url de lumlnA.
Făd a lmbrăţiş."\ dogmati•mul profeson1lul, elevul <listrugea Fluide se dc~rcil <lin adAnr11rl
impresia prin exe~o7.11. tnsâ unele judecăţi, fli toat~ malign1- ('...a dintr„u11 • Tttb3 mlrun1 5 ['13rp:en ţ ionun·l •.
tatetl. surprind ati prin previziunea lor. Exi~t!l rvidcnt n
ŞI tună .
f>ne>ir min11lescia11ă, clar notele afectaţiei. b9mha.•ticit.,ţii şi
O cerens<·:l 10Jujb1l '11ccpc :
facticclul observate de Trivale li sunt proprii şi trebuia oare· Re ' 11cepe raptn - ponte ren tllnt41i1
care p<-r•picncltah• "lunci, la apariţia simbolismu lui, •fire a (',c,a revărsat vle•t• pc pnrnAnt :
le percepe. Triv<1lc arc: infoanaţie ger.mană şi e remarc."\biM l, ogodna rocului din cer
la el mişcarea li11işti tă în lumea idejJor, bogăţia vocabularu lui C11 prim111 str-01> tic apli llir.rln1ul
ŞI supt addnc de pAntccul t;lrAnol I
c ritic. rer1\1 l~lt1 dt! orice literatură cxtcrioarl. Cro11ic ile 1,1i re· U n [reamăl va" de oritA ri-.plrAnd
pre•in1~ 1><·11tn1 anii f.ând au fost scrise (1910. 191 3) cele m<1i Oln depărl~re, 11eln1nttrlt rAs1,undc.
scrloasc şi r11ai s11bstantiale foiletoane critice. S'apropie. „ troc pa•urlle JJloalcl
Pe coperişuri. strade.. pe!le r411111url,
~l:lrunte şi co11ti11ut, fccun<IC • • •

D. :-IANU.

lncep.'\nd11 -ş1
act1v1tatea cu câtiva ani înainte de descht·
s 4 - ~ .- i ... (,„.„„ ....,/, ,P~
derea veacul111, O. ;-.:anu e prea aproape de Eminescu Şl de ~~ UC< X...,..,<! (! '....I( ~·.,,~ • :
continuatoru .:li \'lahufa şi Coşbuc. Dar vina poexiei "31e
nu stă 111
in•itnrea altora> ci în lipsa imagîna~iei şi a lnvcnţ101 .ll< 1„ t:;..,_5 ~ t......· ~
verbalo, a ori~inal1tUţii t11tr•u_n cuvânt-. Eminescta o dcsc.\rnat.
(d u pă formula Vlahuţă) de mituri şi tropi şi redus la un
))<q ~ c-4/*'q 4·. /
clişeu :

1'u ticah.I t•fo_r• tlu1nbrâvl de nouri ee trec sub

la pHZ.~
1>0~11 l cu
()kl
ŞI 1>lar 1;rln veacuri dr tAee.re.. . . • Eu. • rl'isi\ril1d din
dor nprlns,
SingurGtAlll• din sunet treptat. treptat ml Ic 'n"ln•A,
CAnd t.alt1lc razu aml11Urii 11n văl peste ruini a 11fns. O dedica\ie a Iul I). ~""'·'
-
1,e ln1dutcrea dh1 Ollrellb.
 ISTOR IA LITERATURU ROMÂNI! - b78

dar mai ales Sca/a1zdrierii şi I'' u asul din ur,1ui, cea dintâi
pentru originala imagine a translucidităţii lumii :
Sunt ceasuri mobor1U • ub cuul de tvanlt
Cnnd vleaţa se tArAşte prea Iun-A de tnllt
<:Ond on1nenl, vite, lucruri, pnr nişte ~ traull plaute
~fişelln1l 1n pâcla verde de 1tz.trt l\lngunntc,

Cl 'fhannto§, p:11 ~.njcn . ot,sc uru ~I Jl lluzA ·Ş I tonrCt"

St) ţ casil rn llntollt1 acelor 111orţl de vii,
t:i\nd (:tl· Puternlc, hrozdn fnţcltnltti 'nloarce
C,_ ~l rec:.heme· nfarU puteri lntentt 11111 .

l.11 fltcart ~ufltl o lunci .se 'ntlnd tlccri:

Arl..,.torl pluttţtc o vaR5 f<>V:llr t . ..
Sunt •gonii t11tr"un\tl, rn~AJlttl IUltl \•~glttti,
Dt:&llntle prin aer '"s ncvhute fire.

~1ilnl !iilli\vrlii dt: fttgtrl şi tlo1nonl j01lcA 'n cea\A.

1lipnotlc, peste inintl trec 1>nse, cn pe c lape,
S uvl'l ltl - fa.n tome - a leorgA tlc·o $prlntenă vlc;;.ţ.A;
f)or uoll„J 11c ~lnti"'C. Jar tt ltH t:ade 'n npcl

cea de a doun pentru delicateţa. mâhnirii unui om modes t :

O I dt n1'aş strecura
AlunteAnd ll1 V•tnlcul •bit
lncet şi neva:zut printre. 1nulţJ111e •••
Nici p:tfii md 14 tiu·I aud6 nlme,
Nici uşa dupi n1lne c4od s 'o 'nchlsl D. Nanu.

Prcfu1a c u care poetul !şi lnOOţ•-ştc ediţia d in 1934 n poe- şi Eminescu n u-i clar. dovadă goana <:xcgoţ1lor după inte.r -
•iilor c interesantă, fiii>dcil. dofineştc natura neînţelegerii pret.ări . ,\ face poezia • printitivelor triburi „
nu este (1 fnj<>·
dintre gon ernţii. O. .1\auu credo că tăcerea din jurul poeziei sire. clcoa.r cce tocmai trill ul este deţi11ătoral c11ml ni 111enta·
sale se dalorcşte rl'lai a.Ies • unuj curc11t care a st:râmb~Lt lt1 ~ lit~ţii poetice. !.trăduinţa oricărui adevărat poet fiind tic a
crurile d in făgaşul lo r normal >, deşi admite şi o oareca re cădea tn copilăria substanţialii. Naţionalltotca ln nrtil nu
Tielmpllnirc a operei proprii deoarece n':i avut •timpul la dis- trebue să lnsemnc decllt sforţa rea ele a [ace capodopere lu
poziţ1n cxclusiv:l a artei• din cat11..a • g rele i lupte pentru cx.J~ limba naţjonală, o rice mărginire conţjnutisticâ duclmd la
ste11ţl •. Cure11tul strântbâtor ~te hermetismul rcpn::z.cr1tat absurde erez.11 care anulead toate ''alorilc . Poe-U.a lui O . Nan11
de I. Barbu, poet aducând • o infiltraţie a popoarelor nomade •. şi a altor poeţj mmori n·a fost JnJlbuşită din caum cl:irilă\ii
a • primitivelor triburi • 11u • un produs al pământului t . ApoJ ei. ci fâi11dcl nu era su ficient de artistică. AsUcJ acest. dccc11i11
D . Nanu se strădueşte a d o vedi cil. ceea ce intcreseuă ln p<>c· a l rllt:ăcirilor n'a fost tmplcdicat să dea lw Eminescu o h>le·
zie este • mişcarea Ouidicâ, emoţională a vieţii • (lucru perfect lcgcre d e care mareic poet nu se bucur.isc ln gcnerapllc epi~o­
admisibil) care se poate irnpăca şi cu •aparenta• banalitate rti.lor săi, prcc11n1 11 'a respi11s llrica lui Pillat şi a ;.1-tntor t r11--
(ceea ce c adevărat in principiu), că imaginea nu e totul l n dlţio11alişti. <'.<:ea cc s'a schimbat az.i JIU este couccp! ia dc-s11rc
poezie şi că sunt şi versuri • nude• (constatare judicioasă), poezie, cAt capacit.~tca de ln\elcgerc, UUlÎ lar;tă. ~i lnlcineiată
propunându-şi promovarea poeziei •simplităţii, clarităţii şi ve o 1loţiu11e; ad_ecvată a artei .
adâncimu • şi citând în sp.r ijin pc I. Petrovici: o Poe~ia filo-
so!ieli eo.te poate cea mai tnaltă expresiune a literaturii, căci G. T UTOVEAKU.
desfătarea esi.e neasemănat sporită când pc 1.ăngă coloritul
imagmllor, mai ai şi lărgimea orizontului •. Paul Valtry este Aproape toate lioe•llle din Albastrr< de G . Tulovcanu sun t
ironizat pentru purismul lui. Toate accsu idei sunt formula te t'Wuri din idilica lui Eminescu, lntr'un m l modest, de·O cu-
şi tn versuri. repetând îngustimile Iul Vlahuţă: 1ni11ţ.t.!llie desăvârşită. O nlică notă perso11r1.l.ă ar fi acrul de
(cricire sc11lnă :
&u 11u. n1l l11cru1't sprincc:111n 4. U11(I
0
vcnurUe-ml ~crJu,
Nici gUI do sfinx nu-ml cnut sft pnr Io vulg groza.v . C~ntl •tam vrA)l\I nlAI uri.
(:I ci\nturlle n1ele ln rll1nul caln1 şo u grav, Şi ' 11
fttrgul t~rll rnrl
Jn 1nnlco lor se~aşeozii cu1n las din pulsu.I viu ... Noe:tnurl ttc vtlpnie
Pt C'ulrnllc de brad :
Evitlt11t lot11I c fals şi l11 afara unei priceperi mai subtile
a problCJll\:lor t.'Stct-icc. Aclâncintea unei poezii nu p ro vii1e ŞI tu 1nll 111ltirt\ui :t.prig
din adâncunea ideilor lilo.;ofice (fundamental banale şi ln 111 noapt ea de ml.:.tcr.
.\_lune-I suul c.llpe '11 t'3,re
cazul lui O. :olanu puerile) ci din exi.stenţa ~i a poeziei , :\'' nn1 loc dcstt1l suh ttt.
iar o metafora ,-alabilă e un moment de g!ndire\ superior
oricllrei propoziţii, fiindcă descoperă o relaţie ncbănuil.ă a De abem e11i ana.croo1ai1s n1•1l diat '(re.ci'' rttf)C 1nonotonia
Universu lui, (de unde şi opinia lui A ristot că poezia e rnai filo· acestui clasici~m rural~ Poctt1I se l'tiut.l>ă it\ l>arcă c11 o (a.tă
•Olicll decil.L istoria fiindci'< reprezintă universalul). Hcrrnc- t1in sat, avâr1d lâ11i:;.i'1. ~l po init.icul r\n1Qr. ,\ pol v 11• JHJtrivnici
1ismul nu trebuc confuadnt cu di(icultatca gramaticală (şi ui dragostei l 11i ~i 111ici1 r.citat.e se l1tei.\C.:~L :
ea d e :.ltfcl relativă la gradu.I de jal1lcrc tn conventie) . Orice
l>codnt(l l'e mal ll1)â ~o::in1 0 :
:i.devărată poezie e&-te hermetică, adică iraţională. cu llepu· ,\larn14 ţl sgon1ot {lt ~uri:
tinţă de redus la scheme, cu procesul dcSChis la inlinit. Ori· ,\ <lânC'ul p!lt.lurll t1l11 prcajmQ.
când mperecherea poet.iei c u claritatea a fost o abb---urditate Se tbut.lumA tic ' mp115.căluri • •
n7·1 - INORUMĂJ11 SPRE CLASICISM

ŞI eu şi copila bălae
Oe l!loan\cle lor am scăpal;
ŞI nunial Amorul, de spalmA,
Din lunlre slrind s'a ' necat.
Sonetele (eminesciene şi ele în niarc măsura) sunt versifi-
caţii corecte fllr.'i alt interes literar.
Iruitil.utor, revizor, profesor, născut la Bârlad ln 20 No·
emvrie 187J.
CORNELTU MOLDOVANU.
[n ve:rsuri sacerdotale, de o indiscutabilll puritnte de um·
bro, şi tntr'o llmbll relativ incoloră dar cu o uşoară nrom6
biblică, Corneliu Moldova1111 (• Bârlad 1883) cilntă <lup,~ Anghel
• ~oapta roiresmelo r dulci ca şi mierea• a florilor. Sentimental
solemn, om Izbuteşte "'~ fie interesant decât când se coboară
la inlimită\i, ca de pildă în Pe albunml """ fetiţe:
O Mcdy, ochii tăi aş \Tea să-i eAnl
Şi părul IAu ce~i nutor-l ln vAnl
RblpA de beteală aurie, -
ŞI guro, ~I gropl\a din bărbie . . .
(Chiar nasul e-un moUv de pGttlt . . . ).
Bucata antologică este descrierea secetei din Ceta~a sou·
rt/11i, viziune hugotiană lratată intr'o limbă originală cu Cll·
dcntt! dlli11c~cicne şi eolori de carte bisericească :
PAmdntul o vAnllL, - şl ·adăuc lmpielrl lA
Pulorco rodirii ln brazda llbnitii;
Un rdu de cenuşii o holdo de grâu
''' C1\ro nn„vnră l1Ilrnl plln' la brâu i
Cuplor o p ămâ ntul - vllzdulml dogoare.
$i zorii 11'0\1 ro\11\, $1'n n1urg nu·~ I răcoare.
l;ur~ veşnle de sus vljellJ de lumină,
ŞI ~n nd enl de foc lxvoresc şi se 'mbin:l.
lor aburii vtne\I aub cer tălăcl\1
Se vor>n am re tn slropl clocoli\i:
ALGta lrlmllc văzduhu 'nopal
Din Inima \Amei uitate de ploi.
Dorn\ vinele lanuri, donn V'.lile, - doml
Ca pete tic n1on.rtt pe boitul enorm, -
Te·aş dttce '11 c.asn 1nen .şi •n ol n1cu t'at.
Tt-aş a.dăp:t cu vintil C cr111ecot -
Cu mustul Arome.lor greii
Din rodul grrurnl•lor noele_..
- Ci stânga ta •ub c.111 sA ml s'nşeu
lor dreapta pAllma1 mA 'mbm\IŞ<"zel „.
C. ?tloldovanu a scris şi pro1t\ şi u11 ron1an cc se situează
mult mai târziu. Spiritul tui npnrţjne lotuşi ace.~t:ei epoci
prin voinţa de clnsicltatc ~· distincţie.
C-Ompos nu mult după Jo„ o l lui J,. llcbreauu, Purg1tloriul
ar fi dorit să O}Jună ron1a1111lt1i tt1ră1,csc. romanul vieţii mo11-
de11e: ar:istocrat.ice. polit-icc. fint\1,cînrc şi a.r tis t1ce . Gn1purile
esc11tiale sunt acestea: !arnlli;t. b::,1·1chor11l11i ,[J.alîn :-1 că.rui
soţie Lelia 11u e satis(âc ută !11 crt.sdtorie. fanrilia i11gi11erului
Rareş. a cărui soţie Saucla "e afli\ !11 occteaşi cond iţii, soţii
Amedeu şi Cora Voga.lski, 1nllllnl obez şi milionar, a doua tf,.
nără şi nemulţumită. Apoi Lr~• 11n1tă\I virile· reprezcntâ.11d
tot atâtea moduri erolicc : dr. (·rc\•l-din, viilor miJtistru. CU·
ceritor brutal şi cinic, Titu Monta, foarte uşuratec, dar lotuşi
lin şi sentimental şi ~lircea Trcs1ian, arhitectul, bărbat• ideal•,
iubind cu patimă şi cu t11eli11i'trl malrimoniafo.
Satirizea.>.ă autorul aceasUl societate. cum s'ar părea dm
unele pagini> Propriu 7Js, 1111, nşa cum Hebreanu infă.ţişi'utd
dramele mediului rural n u face proces satiric. Corneliu Mol·
dova1\u are aerul de a pict.~ tilb1oul unoi lunii îtt ca.re se simte
la largul său dar tn care dci;coperă ca pretutincleni • purga-
to riul• vieţii. E.~te v~dită intenţia d" a releva umanilatcA
din !()ţi ~roii chiar 'lllar cnt abjccţl. I nt-rig• rontanului I! r.011-
stltultă din co11ilict<-lc erotice dintre cele trei familii ~i cei
trei bărbaţi. Lelia. cl'L\tttitotlrc ele crnoţii mai IJuter11ice 1 caclc
ln braţele lui Crevcdia care ln•~ se plictlscşt.- curi<ncl ~i o izgo·
ncşte ta mod ignobil, pe:11Lru a o l nlocui cu Cora. Plecarea
Corei din ~-'\Sa soţului provoacă sin11ciderea acest11ia. ~i Corn
c apoi exasperată, dusă la nebunie şi la moarte. iar Crcvedi:.
se căSătoreştc, devenit mmi•tru, Wl cu l.eha. Sanda J<areş,
mamă model, se indră~osteştc ele Treslmn, dar pnn nu se
ştie Ce: subtilităţi sufleteşti, .a11sface şi pe Titu Monta. Asllel
ea e pândită mereu de f(ek>z10 casn1că a SO\.-tt1u1 şi de aceea
pa."iională a arl1it...-etulu1. l11hâ ade, Ara1a c1 <,rag-oste c J>Cr•lru
1

ŞI rouo cea llon:l de locrimă ram

Nc.su1>tA. pe bu1..c.te brAY.c.le:i pogoar-:'.i.
n1n z1,rl ruginite, cJln cruguri de sln,r{t,
TAşncŞlc lnlr'unu puhoiul de lav:l ; -
U11 Ct)tlru c.te roc (lesrrunziltdu ...şi c ununa,
O ronil ln1rnsfl cc so1n~erli 'ntr'unn.

Vi\rtoj ul de rloCJ1rl se 'nul\11, - eoboarA,

Sdrutil şi soarbe din llt11na an1ară
Nădejclco rodirii ş i visul de roull -
Ş I \Andllrl de porii 111 locu-le piau~:
1':\ut". cercete:a7.4 prin 1:uiburf de slAnC'I
ue„i scurs tot lr.vorul din peşteri ad!lttcJ,
De 1t1nt fnr:1 umbre şi lacrimi de smult
r:>in ochiuri rlc op:lt secole dt niult .. ,
1~11durl n1menJt c s'apri11d tle clldurd
Şi luntcgA nori de rAşiml şi sguro,
llrr flnttlo-ajun« de jarul vn1jmaş .
Se frlJt 5V:\rcollte pe-un rug uriaş.

)lai rcprctc11tati"ll pentru JXI<''- .:stc tălmăcirea ln veri>ur i

" C611t1irii Cti11t1iri111r, aşa <Ic liber~ 1ncât e o operă per><mnl~.
l 01nKinil(I tc.xtu h1i ori1-;i11al s 1.1n t atc11uate şi lex ic11I l' 1i1niil,
da r fr;11(~lc a11 o al1t11cca.re grcra, ulcjoasă:

Ntll ljţrl' $Ulll, tlnt fn ICt(1$alh11

r\ u·l nll11 111al rrun1<1as~ <lec11l 1nlut?.
I)ulrc sunt - t:il 111icren <le albine.
t:o run1urn de vl ~A. 1lllJ\djoa.s:t,
l'lt1cut:'l co uit 1.ll1nbet, ca uri dar.
<:o fa11tictle corturi din Kedar,
~I cu n:~t.şll le covoare tle. ln11n 0Mă I Cincinal PovtlC$CU prin 1907- 190lS.

Trestian, care 1nsă, obosit„ l.trmează sfattirile ră_posatei mame,
şi se căsătoreşte cu o tânără plină de ingenuitate, rămas ă
văduvă la limp oportun.
Romancierul nu are deloc facultatea de a i11tui cxis·
teuţc le. totuşi. n'ar lipsi goalele de altfel noţiuni de tipuri.
Vogalski, obezul sentimental şi copilăros. Balto, bancherul
fără scrupule. dar onctuos. Harcş, gelosul fără vit:ilenţă. şi
Vl1lgar afemeiat. ?t.101lta, J)lazat. snob~ dar, prin bu1lă extracţie.
fin. ar putea COJlStitl1i sub o pa11ă IÎ-nÎşt ită pu1lcte de plecare
pentru caracterizări. Jnsa prezentarea tipurilor este discon-
tint1ă. cnoml caricaturală şi ades(!a nt1rnai discursivă, C.<lt
despre femei, ele par nişte cleme nte. Pre~t sgomotoa.~ă, pr~a
declanla torie Je este tna11ifc-starea, ca să se pQată găsi ,,reo
logică ln purtarea lor. Pentru o;şte lentei de lume, lipsa ori-
cărei etice şt J11ai ales a. capacităţji ele a i.Jiterioriza drarue]e
apare stra 11je. .Ac.tele lor s t111t descreerate, a l>sur de, şi totuşi
a utoruJ ll· eolorenză cu inari fraze lirice.
.D e aJtfel talentul Jipseşw romai1cicru lui cu totul Pagi-
nile se t1mplu c-u co11vorhjri dt"" (1 crasă platitudine, cu declc:1-
matii şi cu ot>sen.,ări de 11ivelul literatt1rii de magazine.
San<l.a e clcscrifill {tŞa ;
•Sanda Rareş nu era un tl1> de Jrw11t1seţe, tlar anno11ia linii h•r
şcrpt1itoare şi fjne, fi lDlpru1nuta o ole13~1nţă sl>dnte1\Q 1J o gru\ ic
sugesti,•ă care se tn1percchea n1inun:1t cu gamo \I arintă a sune.tulul .\i\u.
T.>oetorul PelTe :
• lndrAgostit ,Jo 1ncseric, fşi cousacra:s-e toatA eocrgia sufcr1n\ei
omeneşti. l-'c11tru cJ 111edicln:.l ou ovaa sco1•ul f1nbogAtlrll, ci a l a1;ow
stolatului •.
Titu Mo11ta:
• • .. Titu ~1onta era de lupt un urmaş eJ r-iUel Don Junnilor -
un urm1:1ş degenerat b:'ts!t, din cau1.a sta turii sale ne.11npli1lite şl n
Ctnelnal Pavclcscu.
ISTOHIA l. ITEHA'l'llll li 11()M,\NE - 616
figuri[ tnal rnull comice decât se·ntlmcntale. •rotuşi1 njulnl de o
lntellgcn1il sprintenii şi do o fnntotio co l orată, lnzcstrnt cu darul
vorbirii, ştln să Joace orloo rol monden dela nestatornicia pat etică
a nrlcchlnutul, µân6 la scamalorln do Jncrin1l n lu.i Picrrot. cu o
orU1 fl cxlbllă, varialli, aproape r.onvina3:<ilouro ••
O <lonnrnit :
• ••• l'.:{ctc:.1}-lUt.:\ de !liJ•etenz.a unui stnuo. t ,olu P<:tro,1 l~u11u , 1111
pul de femeie pllnli. de drac.I, cu ocl11i rot uu'l!f, 1111'.isllnfl. vlo1 ş i hnt-
joco·ritoci, plină la trup, cu piept ul svi1cnitor. - prototipul <le rru.
m u seţe ni rasei nonst.re ..• •·
Con \•orbirile eroilor ln care 8t: i<lt.•1Jlizc<:lz.5 tlUt<Jrul intt11~1
su n t de :1cest dett:staliil 11;,,eJ :
•- l~ş ti o 1ninune de. fru1nuseţe I
- Exagerezi I •.• Sunt remc.i n111lt ttla1 ••• hfnc C."! mine, şi lot11$i
uu le •t<lmiri ta fel. Cel 1.>uţi11 nu lc:-a111 at1r.ll nlr.i()cf:1lă ..•
- lJi\i tnsă 1 do1nniţA, câ frumuscten nu e 11u1n:li fizic.;ţ, ci şi
111orultl.. r:elul cu1n se. armo11ize-0ză formele. cu suflctttl, rezult.anta
superionr:i şi estelic!l R acestei conloplrl . .. latl1 Rtlevt'Srat 3 vnloare
fl rcn1<1ii . •.
- (mi ract i111pre..o;ia, dodue dragă - , •. - a u11ul tr:'lndnflr rnre
~'R A.Sc;uns ffup:i f('ll07.0 11umai ş i nun1aj co sri nt1 ~ l r•lJ)ll nici o n1A11:1
şi s:l 11t1-I clesu,itr(le petalele nici () buzli . .• ll ietul tra1\dor1r 1ii1ă
<:ă vine toa1n110 şi et-'l ~e \•a veşteji f.;.trll să fl tn1pilrtll cu nirt1cnl J,:lr-
fumut ~ .• •·
M:\rlurisirilc <le Or'agost<· a le eroi lor ~11n_t f>l'i11 1••1\:zht *'
lor. prin decla maţie, de un prost gus1 ţipctcir ·
..,_ Ascul ti1-1ni lnitno, 1'tlrcen. . • bate nu111a_î pent ro tjne I •. •
Asc ttltă „ml Sl1llet ul , Sanda, vi breaz~ ş1 se rt1l:ţtua n\1111ni pentru
tine. I.. .
- Ni1nc11i până nslăzi n'a avut dnn1I s~a 1nH. inn1\e nttl l dt: su!'I, „
de ti-nda n•aş vrea sii mal col>or 11JclodRti\ ••.
- Păra tovirUşio tn, r11lnune adorat1i, r11.1 mi+HT fi fGst fni;(dduil
11i('l m l~ să ;1ti11g 11ourii şî cerul I
- • .• • l)u111nenla mi·oi arătat, <le pe potec-a 1)nrcul1JI art1rlcioi 1
erC-Hi--ln tntlllă şi cercuitli de zlipitclă eternii a r11untelul, :şi m'ai între-
bat cinci' '''nşl ,·ren s::i urc p~ cu.ln1c• t·o si\ admir, fnnl11teo .altor n1uri·
lorl r.âlllBşl ln va-le, soarele rfisărhuJ ... •.
- Vluu, Sa11do t .~ .
- t lncle vrei sil tnă duci? •. .
- Spre lmp;iră\ICI re rJc.lrll I . ••
- ~·tarla I. . O vlaţ.11 nouă f1\cepe p<:ntru u11ui1idoi . . • I ... J,
Aclio :;ufcrin\ăt o.dio 1nc.ri.n1i I • . 5:1 t riil111 I. . . SU 11e ~~upunen1
l(:"llt•r "\'ÎCţii .•• A111:\ncloi a111 .$Orbil CtlfJO n1ni\r1îch111ll pAnfi ln ft1n d,
01n !l:\11ge:rat $1 t1n1 lăc:1·11uut. tn sinJ(l1nîlale. Si cl esni"idc:jde ••• A 111!\nc1t'li
~tt1 purtal 11u cl1niljr fn suflet . ..•.
l)upă
sute de p•1gi11i du astfel ((U iefti11c romnnţio~ită\Î.
ron1n11ltl ~e încheie pri11tr 't111 (Jl'ibil loc co1111J11 :
" f.l1lar fu 1lhAţl\('A flf'CC3 ~f ru:itl I i.c •liidll fJttrengt\ . . • •.
C l ~CINAT 1'1\\/E l. ESC:t -_
CiJ1cinat l'avekşcu (• 18~ t 1934) a continuat lntr'uo
spirit mai boem pe Alecsandri în poezia de album şi pc Hadu
-D . f(osctti ln irnr>rovj""l afiiJe cpigra1na.tîce . l11trt1 câ:L prive~te
epigran1a. producţia aceasta. scuza1lilli ca <> l">Clreccrc, a de-
ve11it prir1 i1n1taţie <> plagă. ctând n 111ttora iluzia de a fi 1,ooţi
p ri11 rcpetarc-..a unor LTistc î11sipîi:lităţi . Nicj t' irtcî 1'lat I>-a-
velescu nn se rÎ<fică deasur1ra clc1l10_11~traţiilor de 1>ant11etc.
Ci11eva îi dă crttcva rim.e : 11b/asti1.1 11r.uast<l, el. oltt'•l şi p<>elu l
in1provîzea?.ă: :
J)u1JR ce •1•t.r'o ii 11c/t1.t1tiJ
.\ l ~n
J>rh\s. soţul ln. ,,t:vt1.$lă.
IJe p~r CU 1·Dnl lu~tl (li' t l ,
Moral~:
A vontajuJ d'a n chel /
Da r n1aclrigalu1·ilc, c pita ltt11'tt1rilc, llcc111ri ft• sitlc ''u ~11n1
lipsit e de graţie şi ciliar de o undâ (,_lu J><>e1.u1 si1r1 11;:1t1c 11• fttl11n.tă
676 - INDHUMĂAI srnr-: CLASIC ISM
Corneliu ~to l dovu11u.
Etlmond l~ostand era alunei la modă. Gestul U:atml o Apri-
j init pc o bună declnmaţie şi pe imagini :
1\1 mol aduci nmlnte, Doamnă 'I
Ero tArtlu şi era toamnA
ŞI li'untclc se ·nnorau
ŞI trcn1urou frt vAntul şerei
Ca nl~le nuturl chlnul\I,
Oln \Arlle •lurerel?
Poetul Iace mişcAri cxai;eratc. rămâriând
bastic şi zâmbetul galant :
lndurare l
Nici nUla sA mal slrig nu lndrăznesc.
COnd te văd. rncre.mcnesc lJJ admirare ...
Te Iubesc I
Cincinal J.>avclcseu c•le elevt1 I lui Maccdonski şi tn loeul
sacerdotismului ucoluia. păstrează pocr.ici tonul S-Olumn de
festival. orgoliul de I\ se abandona cadenţelor. ln Scrn1adii
lui răsună euforiile maccdonskiene:
Cn $11-\I c~n t
dlntT'o chllnrA,
Sut> tertR$lrn \l-nn1 \1enit;
J::ra \'Sfii.
Llllncul lnllorlt
ŞI cu r01el• seme\•
Rl1lpenu printre alel
Un !lor de 1inere\e.
Iar ln pArul tlu ed blond,
Caldul soare vagabond.
noza vrAnd să-t l poleia.scit.
S'n ' n c t1re11l 111 adcvâr,
ŞI 'r1 t.ndnr vrea să jthiccasc."\,
111 al bt1cle.lor tezaur,
Ct1re·1 rnt:n lt1i Uc attr!
Corc·I !Irul Ulu dt p'1r I
Poetul ştie ~A lasf• din diletantism şi câteqdatâ dă <lovo.<111
de o putcrnie<1 invonţie fantastică pr ecum 111 l'esruito•ii "'
parfe, Jl'În e<ire se slmboliiează poeţii:
Sunl lncri111I lt C ondine·an1ore7.tlt\'
Oe vr'un triton necredincios?
ş1.•oct1m .-ellpesc cristnliz:ate
lu fun tJul 1114rllor jiticlos't
Dar lndrăznc1u 1 brot <le vrn)o
Stroloeitort1l111 sau vl"i.
ln "'alul c:..rc le :t$CUndf'
S'asvArl:i, - ful~er ln oblsl
Jno3t!t, sr cu(u111IA. ~J:ttr.l
Şi tlJ>3 ii cuprinde lfJ1
Şi „,,
adftnci111ta· f ' ' 11rln1t.ţtr
Ca p'un nou 1no11s.tru 1ul>mnrl11.
1\dcsca u.11 rtch111 l 'nth1 j;\:
Şi sepii \ 'ÎU, ltlC(IU1.C 11lcr .
Un crab pc u 1u1'r 11 l111pri111(1
O clipi) jthiarn h1I fl!J fior.
f•r·ccun• 111 vi~ 11u1uul 5'11rul ll,
Vezi ulbo ('rtl11~url sctulnrl
<:e 'n Io,· <la 11111~c:hi l•urctl nu nu1·11oi
Şj '11 loc tle lnrb1\ AIJ.tc. runrl I
tJe ţ·â1 11I 111 jurl1-i 11rc:l \•n lur1,
Picioarele-I ' c •11.l111uh'• \r
lntrJo p(t,lurc tle cornlurl
R oş lt 5 'n sânge 01nc1\CSt''.
"'1 IJ i n Corbii :
O corh1 sln r.strl, ,,,, fubrsc ~
Voi cc 1••·•1 lcrncl a lb lin ţoliu
C.iideţl t11 s t oluri c~ ' nftr"Ott:sr
C:a nişte J>•l• mnrl do clolin I
llt frn c t1rllc. Vc):ls tr c 11CJ,?t'C
Oe ciu('lf, uve ~I f C\' '" ele gnh\,
ŞI '11 cro11c:1•tll ul vostrt1 rA1I.,;
O ironit" lrl111f11IO J
Şi u11eori sul> apa1·c11t a u~11rdl11t(\ 'trcngirea..-.că a ve.r su.r ilo r
se ~unde u11 S\1flcl scns1 l•il , uin1il de 1nistcr11l vieţii ·
Nu s u11l r1icl rCl.u 11u ~ u11l etici blJll<l,
r\'.u m'am l~r1t. 11°0111 plunull,
Am fost. ti s11nt u11 l1let ) n1h1t lt
abil Intre bom- tare viscaacl cl1iar 111crtz:l11,1.
Eu 11iciodalâ n'a111 t11u11cll.
N'oaptea 11u <loran şt tltJn «ase.
Poa te·aş n \rut •1\ 11u 111(! nu~c.
l)ar 11u in:\ J_,1:l11i;c ri\ 11'n111 111uril .
Şi11u ştiu dnc'nn\ b,tfe rit,
N'nnt rost l)ărnc, ll'illU rost. l_)C)g;1t.~
Ani ·şi llll>ll, 1t11t ş i i1ltnt
Am şi ultnl, nm , 1 luhll.
EPIGRAMIŞTI.
Din marca ceată a epigramiştilor sunt de amintit doar
omul politic 1. lonescu-Quintus, căruia i se poate reţine această
epigramă:
Două inin1i ~ηU l,lllnic.
Asta-i d.ragos t ca 11cbu116:
Două inimi şi. . batal•
Asla·i cU:11lrhl tJutul.
şl Cridim. autor tntre altele ol unui quatrcri pentru Darie
<'Jiendi:
lhlrl'3 - 1„0 " J'Ull t11lr' u11u
Şl donr l· () s11u11 t·u unul frntu
:\ obţi11 t1l tntOttlcuu1111
Suc·ccse lla . . • ;1,1rllatt .
M. CODREANU.
Tot cu poezie galantă lll . Codreanu ln Di11
a 111ccp11t ~i
tât1d t 11 cli>1d. făcâ11cl • 11•nnJoli11ate •, jcrtfi1ltl versuri pentru
 1s·ron ' " L lTERATUT\11 rtOMÂNP. - ~77

o •scumpă doamnă• sau •pe albumul unei fecioare•. căn·

tând •beţia vecl1ilor amanţi •. 1:'.I c d<· ~ acum un pamas·
sian fn mMîera lui Fran~ois Cop~c. lndatâ se va consacra
sonetului tn care va rima două volume Statui şi Câ11i<tul d<·
şert1ic:i1111ii. Nimic din arta de s1nAlţ11itor a lui ·eert..'<lin nri
din melancolia lui Pctracca nu se gll.<lcşte ln această mamo·
factură ln s~rio, abstractil şi inoolorll. Versi ficaţia e banalll,
sprijinită pe rime Iacii~ şi monotone (ncsuforite-ncsimţit.e;
majrst:l te-voluplate: parte-dt>sparlc; d iscretă-violetă: talc-jale :
1>nre-carfj) iar co11ţi11utul j11n1alistic :

ln 01ljloet1J t111eii tic lntmtt.

t•o tlega11ţii simph\ 1nodelRlil,
St •un1l.:1 piramida ' 11 sus. ptartal(1
Oe patru lei d·~ pi:.lr~ ln $plnorc.
•
în s unetul ron1:\n ud1\11t r:i,u11~
t:1111lurcu to n1Arcnta fi dulonsâ;
i::n ~ i clintlcma r..eo 111nl h11u111o:t!:'l,
<:c. nenmul Lnu pc fr111tlţ' vn i't• punii.

Sonutcle •!l:t111t pline de controdicţi 1 plastice şi de no11·

sensuri pc care, obstinat. poetul Ic păslrciuă ln toate ediţiile. M. Codreanu tAnăr.
In el doanne un •visător• care vorbeşte 11t •limbă de sonete•
eu •strigăt de trompete•. Cu acest slrig-.il visătorul 11 na.n :oti- t\ \Cult.ă glt1$l11 fn1111.t.lor ptllllt,

2.eai.A. cântând o m117.ică • lină• de sonete care sw1t fus.-\ statu• c.:and Şten1 de vilJ\lUl to~rnnel biriuile
Şi c:-.d . . . şi 111or, tnA;llbe11lnd ('Urarea .••
•culptate • ln marmoră•· Ştefan cel Mare este •eroul vrcnulor
medievalo• (mort la 1504 în plinii Rcnnştere l). O nirnJJl vino 1; comedie pl:insul lor şl ·I rlrnnul :
ln ;1cccnşi clipă spre ţărm şi către mnrc : lnr cJ:tc~ vral sil·\l toţ c.J cµi ctlcn-.area.
/\scult<i glaS\ll rr1tn7.clor dt--t.1ron1it • ..
Venea spre ţă.rn1 o nimri\ c/Jtre ltlarc • .•
Prrtinsdo evocări sugestive din câteva sonete dedicato
Ja.5ulni Aunl numaJ nişlc jocuri preţioase de vorbe. Ştefau l)to OCIU"ailCllÎf' fu gi\rll,
medievalul se hrnlţ-l ca • fant.oma n\svrătirii •. pe un bannăsar )l·an1 dus ~ cat1l llnlş lt la \ani:
• ca tclirii •, acopcri1. cu t nimbul strJ.Jucirii • şi ilwninat pe J)ar monotona pace seculnrj
cer de Dumbrava Roşie. Foarte multe ..inete sunt petrnr· r.ru1tat;l do pot\I. - m'n vllcU.iL
chiz3.1Lle 11' scns11l cel n1ai rău al cuvdntului. tncărcate de f.ur1une 'n zori .şi 111nbre ' n asfinţit •.•
anlitcic şi • co11centi 1: ŞI toa mn ă, i:irnil. llri1n1lvnrA. \•:1r:J • ••
Ş i 'n casă ~o l ,. ~l ·nc:rln.ş i gol nfnră.
Din primilv:.tra z.:\111b(ll.elor t ole $i totul rc1•ct.n1 11cro11lc 11tt.
Cules·tm1 nwna.I crlnl şi \1lo1·cle i
tnr lu di11 loa1n11n zâ111IJct clor 111elt
(:ules„;il 11111n:il VC$1C.dc Jletnle. C>ruş ori s al, - netrebnice r<'rn1cnte.
J"\cclcnşl J1t pnlnlo turUulcnte
• Şi 'n p~nlcul collhclor ntll.
Privirea t a e lrattdnlir ln ffollre ..•
Şi fru11lea. C'rin .. . li 1il111l>t1t:lt. tuiue- Oriu1idc truda f•lril ele rrpoos .. •
Şi lrupul, vru „ . fi mcr-.ul. ndlero -. Şl 'n sf.::re \'Î<le: 1\'lltrul l1111til,
Şi gin.sul„ cfuttu fit" 1•ri\'lghc:l0ttr<' l l>uiwtU.;.inrl b:111allta1e:i •n hn.os.

<:ulc~u-\•'01t\
s:\nlt\11\n de prin stele
Şi· n10 răsădit-o 'n brotdcle <lurerii :
v·~11n lnciilzll cu rnztle I llt11crii
!)I v'a111 stropit cu Jocl'l1ollo inele.

Deloc u1•Lisl, M. (;odrcanu ar avea tocliuru:i mai de grabă

spre 1ncditntie. So11ctele lui Eminescu, pe care le şi inlitl, i-ar
li pulul sluji ca un bun loc de ridicare, de o'ar Ii la mijloc o
alb'! preţiozitate. ace<:a a filosofării, pentru care lipseo;te spn·
jinul culturii şi al adâncimii suOete,ti. C!rnd însă poetul se
opreşte la stări minore, plictiseaUI. blazare, rezultatele sunt
notabile. "'' 111 Simbolism de toamnei, mică simfonie a frunzelor :
A5CllllA Glasul f.rll117.elor hro1lznlu,
C1111d :asnrul \•;\nl ele Loan1n1' I~ fr:1111flnţ n :
1:: u11 s us1>ln 111ctalic ~·e 'nsp1lloll\11l1'i.
1,ornll 41111 mii de struna clcsonrdnlt.

l 'o~ncşc pri11 goluri ga.111c „,urint~~

$1 '1l OC$fârşitr ~ucr:lri ~·a\•Anl it:
Vionre. Olule Ş.Î ltA.rpC t;l111t ;l lu·nescn· Qulntuţ <lc1>utat t11 1907- 1911.
Stridente p.almodii deslrl.bOl&h'. „ li A. R.
678 - INORUMĂRI SPRE CLASICISM

P. C.ERNA.

Panait Cerna (• •s Septemvrie 1881- ţ ~6 Martie 1913)

e fiul unui B ulgar, P<wait Stanciof, rost învăţător în satul
Cerna din jud. Tulcea, şi al unei ţărănci române, Tatăl, .naţiO·
nalist· bulgar înfocat, fugi !n ţara lui şi poetul nu l-ar fi cu·
noscut. Cu toate acestea Cerna ştia linlba bulgărească şi
imperfect limba română, pe care o scrie fără sucuri. Făcu
liceul la Brăila, 1, acultatea de litere la Bucureşti şi !Maiorescu
îl ajută să se ducă lu Germania spre a-şi da doctoratul, pe care-l
şi făcu în 1913 cu un s ubiect caracteristic: Dit Geda>illM<l')!rik.
Cerna însă era tuberculos şi puţin după ternunarea studiilor
n'm ri la Leipzig.
Junimiştii şi mulţi după ei au văzut in P, Cerna nu mai
puţin decât un poet mare şi manualele şcolare ce nu a1nin-
tcsc de Al. Maccdonski, D. Anghel şi atâţi alţi valoroşi poeţi
romilni îl trec prinb-e cla.şicL Cerna. nu e în realitate decât
un modest poet, b-udnic, în luptă cu limba, conceptual, ora-
toric. Işl are totuşi nota luL Afectat de o iubire neprimită, el
a cilntat în versuri solemne, cu ecouri din Eminescu şi Leo-
pardi, regretu l de a nu ii trăit .m arele mister a1 dragostei:

Noi 11e-am cl1pr!ns de-o necă_ră curali'i,,

c.:c niciodn.t!\ Jl'are să apttc -
ŞI 111a fura1tt r1orocul nin1li11ue;
CI ln Jublre tAnftril. bogată,
lmbrii\işam p:irnAhtul. lumea toat:\ .. •

E în poe2ia lui o atitudine de smerire în faţa femeii, chiar

după tJ1frângere, care e de esenţa misticlsJnuloi:

No \l-am vorbit vr'odaU., şi pe rc re~ti desr hise

Nu \i-nm trimis buchete, stApnna mea din vise,
Ci t1t1-r11al de clcpnrte tc·nm urmărit adesi;.
flun1inat de. gdnduri nespuse. ne '11ţclese , ..
lnlior~tlu-1111 st1JJct nu $'a 'rtlrebal vr'odttte\,
Făptura l a de zce 1>• cine li lln.b alil ;-
Cc frunte se '11orează, gd..ndind câ stea,13 lin;\
l mpurt c şi lu nl\ii bogata el lumin~? . „
Nlntlc Jll l şt t ia ele li.ne, seni11a 111c.r1 Iubire -
l)flT o~.l1ij inel, ÎT\ calc-ţi. culeg t1un1al 11in11re .;
(:.ăraren n1eu. pustie se t•111ple de l11min~,
l11cftt 1t1ă 'mpnc cu vie..i.\a-nti şl 11it CJ1...n1i eşti străină .. .
Ce \'rea "5i w1de. n1crge un fulger ? cui ce·i pas..\ .. .
Destul cil face noaptea. o cllpil, mai frumoasă .

Setea culorică de a trăi c ln continuarea liricei lui Mace-

donski, Ondulaţii le chemărilor sunt mai diafane, potrivite
a nen1ici b lânde a ftizicului:

Priveşte I • • ,_ C-e·r,al se1nlinat cu stt>le -

Chip purtlitor de zllmbct ~I de vise -
lnsc:.nincaz~ pămAnteşti ahise.
Oe mult cc cauLll cu drag la ele:
ŞI tontl\ rcrlelrca lui seninii
O 'n li păreşte pe pllmAut ş i moore -
Şi in.răşi lutul omenesc trest1.re, .
Tiniându..şl 11ornic bratele ' 11 lu1ni11ă . ..
Surâzi, şo1> t cşU, tol sunetul aieve·i -
S"a risipit cu m_irosul din ffoAre.

OH ESTE,

Aproape nun1ai nişte versificaţi i corecte şi ca1n soleJllJ1c

s unt poeziile lui Oreste (Georgescu) (r89r- 1918), lipsite de
o personalitate botărtt:ă, ecou sacerdotal din lirica lui Ma-
cedonskl, cântând marea, stepa, florile, copacii, pădurea :

G<lutliml la (111JI ce-oe să viu§

1\c.uln cAnd pJeci să lltl rtani vil,
Mi-asnmlln viaţa c'o pădure
ln urn1a unei vijelii. 0 ·1·111 J) avlla ş i ~oţin sa Ana. /J. A. R.
 ISTOR IA 1..ITERATURll .ROMÂN" - 679

Lamartine, Leconte de .Lisle ( Dies l.rcie), Baudelaire ( Lita-

11ii/e Satanei) s unt incolore.
AL. OAVTLA.
Generalul Carol Davila, tatăl lui Al. Da.vila, era un aven-
lurier. Nu1uele îi .SUJ)a spaniole..5tc, Carlos Antonio F rai1cesco
Davila ( = D'Avila), se născuse la Parma, dintr'o mamă c-0s-
mopolită, Conte!ia d'Agoult , care-l creşte în German.ia . f'ăcu
$h1diile de medicină tn Fran ta şi veni în România ca Francez.
·i·ati\ se insinuiază a fi fost. şi lucr11J 111.1 e i11c:redil>i l, Fra11i
I.iszt, n1uzJcantul cât despre 111amă, ct11\oscută. ca t'ublici.stă
1

s ub numele de Daniel S tern, e ra evreică sat1 se1ni·evreicr,,

fiică a unui emigrant france» şi a unei fete do bancher di n 1:ranc-
furt-pe-Mci11, von Betbmann. Ace"'\tă amestecătură d e sânge
tlădu lui Carol Davila neliniştea şi nevoia de <'-Şi găsi <1ndeva
o patrie. fn Homânia el întemeie învăţământul medical şi
!u ît1 toate privinţele un om excepţional. El se cfl.Sători aci
cu o Golească, cu Ana, lăsând fiilor săi sânge românesc din
cel 111ai \rechin . Dar di11 litii.a patcr11â veneau ecourl îndepăr­
tate, oarecari neastiimpăre. Născut la IZ Februarie 1862, clupă
Studii liceale în ţ.'Lră şi la Paris, Davila intră ln diplomaţie,
in jurnalistică, apol deodată îo leat.ro, făcllndu-sc totrcprin-
1f•tor ele companii. a utor, director. Epoca in care .Oavila a
condus T eatrul Naţional a fost strălucită ~i a atins o culme
11emai ajl111să după aceea. 'Deodată- o încercare ele asasi1la.l,
1>. Cerna l'rin l90 7- 1 ~1og. Al;lua <le pc u11t'1r e- a lui IJarlc Chc11Ui.
ln 1915, din partea unui servitor, desvălui în viaţa dramatur-
btului lucruri scabroase. ll•furi, uitat ca om, ln 19z9.
Traducerile amestecate diu lloratiu, Ovid iu, Goethe Unica d rami a lui Davila, Vlttitu Vodă, bănuită Odată,
Schi ller (111elul fui P(Jlic"1t) Lenau, Heine, Andr6 Cbenier,' fără dovcii, a li sustrasă <lin cartoanele lui Al. Odohcscu, e o
capodoperă. Ea analizează scenic şi cu o maturiţato tehnică
<.lcsăvi'~rşită. arta de gu\rernare a untti Dorllll. Ero11I 11u este
1111111ai ttn 0111 de. voi11ţă şi ran fin diplomtlt, ci Şi m1 voevod
ron)â,.n, pus adică în r11şte condiţiu11i 1>0liticc tragice, tn care
e 11e>v·oe de simu laţie ~i 1)1ai ales <le rătxlarc şi de înfrUnare a
111ânclrici. Vlaicu Vodă e i11 rnllinitc n1antci S<'lle \1 itrege Clara,
o Unguroaică. ce-l ţine vasal regelui Ludovic. Domnul ar
rupe jugul însă sora şi cumnatul său ştau ostateci la Cr.aiu.
k'.I izbuteşte, judlncl umilinţa, să 1·ecapetc rudele ~'\logite,
cu ri~t11l i11crc11t oricărei <J.ibăci i, de. a fi suspect t11turor, boie-
rilor, familiei, Clarei. La un moment dat t-Oţi se unesc lmpo-
trivă-i să-l doboare. Cu mar i suferinţe. după ce jucase pe ascuJ -
tă1on1J de Doam11a Clara, faţă de boieri spre a risipi bă11ue­
1

lilc, şi JX> conspiratorul cu boierii împ0triva Ooamnei, sosind

ceasul hotărît, când ostatici i şunt ln afară de orice primejdie,
Vl„icu se <lă pc faţă şi-şi exprimă aprigul punct de vedere:
Uc.igaş~ t •ruJ cu junghiul tnccrcaşi a n1A lovi,
f!t1.n·1ă r~te cl"illuf de-I vorba neamul n n1i·J izbăvi I
Vlaicu e i11trt11>area Pri11ci1>elu1 lui i\fachiavel pe 1>ă.mânt
rc)111ânesc. El nt1 c a~a. cun1 văd m11lţ i pe conducă.torul nlaC:bia-
\•clio, aru1~câ11d asu pră·i veş1nânt11l Tlenaşterii. ci11ic, rtiizan-
trop, ipocrit. V1aicu e din1potrivă u11 v00\ 1od tTÎst de mize-
rHI<> palriei. unit în conspira pc cu boierii, gata el insuşi de orice
jertfă. Nepotului său Mrrcca, contrariat că. nu 1 se dă ln că­
s;.'itorie sora Domnului, Anca, făgăduită din 11101.ivc politice
<.:raiu lui sârbesc, li. face o lecţii· sublimă d• abnegaţie, rez.11-
mâ11tl destinul negn1 AI ţării:
t:hint1rit Tu vorlJcŞli ele- cb1nurl1 Chlr1, u l11in1ii h:'ltoiC"?
Chin? o CliJ>ă tlu 11Adcjde, -0 'ml,oJdlrc, o văpai<>
Ce s'nprh1de c'o p1·ivire, ce cu·o lacrin-1â s'a stins
Ş1 1li11 corc nu1nni rc)h\al tânt vlagă lese '11vi1ls l
Chinl11·11 Oar dcştca1>ti1 - \l s11i1aten. dar te oil:l ' 11 ucagra r.are I
Or -Oşti om. fu-li ochii rontA peste \aril şi hotare.
Chinur1 I... Dar prtycşt-.~ sânul bietei noastre de n1oş·11.
Copiii generalului Daviln (Elena. Zoe. Carol) cu d-rn Felicia Hacov1\~. Nu111ără , ele poţi, pe <lâ11sul t 1 r111tl1~ tic \•ri\j111AşiL;
8. A. /I. l·'rin palaturi. prir1 colibe. jo)), tn .şc su·rt. l\us. la n1unto I
080 - I ND RUMĂRI SPM CI.ASIC!Sil
De!ipicate de cu veacuri, rătti le·f su1tt 11tcă crunte
Sabie şi foc, din vale, diit deal, sabie şi rocl
Ani de groază şi de s.\ngc mui\il. .. <le linişlc, de l oci
Veş11lc lupta, pentru lege. \'eş11ic lupta pcnlru nl11nct
RoşuJ forului pe ceruri, ro,\11 sfmgelui pe·ogor;
Dacă mor de fier sau parn nu o ş tiu 1Llcl ci, dar 1nor;
Şi, m1rrl11d, sărută s..'\nul ~ ări l n11tme, citei tl donrc
Plinsu.1 ci l>ălrAl' pe·obri\jii tncă·U unit! fiu c.e.l n1oa.re!
Şi sunt veacuri de câ11d unii dUJ>ft ~ l\.il a11ii rug
ŞI dc cAnd occ•sU \a.ril nu e, voi I dccAl un rug
Unde- tnuccnlcll 11oştrl, tnurltorl lt1tr'o credi11ţă,
Moştenire-şi Insu v ingn şi nildejden 'n biruin\ll I
Rug pe c.nre se tol urcă, ncsntui, moştcOitorl,
Ucenicii bir11inţei amânatc·nl!tlca oril . . .
Iată clil nurile noastre, şi cu el<', doruri, Vise.
Pe moşia stră:mo ş eascA 'n l\u1g ş·i 'o lat, c1.1 srir1gc scrise I
latii chiJ.luriJc mele, nle •1r1oi dorun rorn~11.
Ba$·arab, d""' sine vrednic şi de. t111rn(llc-J bftlr:ln l
G. DIA1>1ANDY.
Cilcmarea codrulw' c singura piesă mai valabilă a lui G.
Dlam;mdy, om de lnme socialist (• Bârlad 1867- t 19r7).
Generalul ·on.vllt1 CU- fiul suu AJc~'an<lru , vliloruJ clramoturg.
8 . A. R.
E •o comedie eroică• şi
mai de grabă un vodevil, cu cântc.;c
şi nume caricate ca llooa din l\ikirezkcrcmkeketnaghyfalva.
Conţinutul e fals. Anca, fată de boier, cresc ută ca o sălbăticiune,
scapă cu jertfirea fecioriel din mâinile Tătarilor pe Ioniţă
Rădeanul şi pe toţf ai cu rţii acestuia. Cu toate astea cei salvaţi
de t.u:gic n11 ir,gă(lt1csc căsătoria pfingăritei cta Ioniţă, a*a tncât
cci doi lug ·ia codru. Reluarea piesei, dnpil accident, ~i toate
P<'rtractările 1n jurul ea:i.u1ui Ancăi suul penibile. Pe alocuri se
simte pastişa. după Delavrancea: « Cc vedeţi voi şi eu nu văd? .. ,
Plânge doina ... Ce auziţi voi şi eu nu aud? ... Plânge ţara, , .
Ce simţiţi voi şi eu nu simt? ... Chemarea Codrulnil t .
Bestia, schiţă dramaticl în 4, acte, e o piesă de idei cu
expot.iţie c-0nfuzlL Nineta Corman, soţia unui moşier, deputat,
divorţea7.ă şi arată o inimiciţie inexplicabilă faţă de bărbaţi,
ceea cc se IJlmureşte tn fine prin aceea că ea vede !n mascuJ o
bestie lnfometată de trupul ci, S'a şi ~terili7.at ca să nu dea
SQţilor niciun copil. Dramatismul e silit.
Nu mai puţin bizară e drama în 4 acte Tot ltlainte. cu
acţiu.nea la o fabrică de arme d in Clermond-Ferrand (director
A. Hequcl). Financia(i, lucrători, preot, nobili, burghe1.i, toţi
d in punctul lor de vedere deplâng • bi<Lta F ran tă•. căutând
totuşi a-şi re.'tliza interesele de clasă. Dramă abstractă, sim-
bolică, !n spiritu l [bsen. Sensul ? Toate clasele trebue să se
uneasc.'i tn vederea ducerii I•ran ţci • tot înainte •- Totuşi drama
e turbure, (le sugestie mai de grabă comunistă.
GEOl<GE Gl<EGORIAN.
Se făcea Jllarc cazj o<l;.\tă. tr.• cercu\ i'i1il1;11l Drago1niresc11
de George Gregorian şi a sa poezie • de concepţie >. De !apt,
i1\ \ 1rcmc::t lui Ccr11a loţi er.a11 111ai 0111J t sa11 1J1ai i>11ţin con-
cc1>t1tali. +1·c111elc erau la început sirnbolislc: toam.n ele cu
J' loi , corăl>iilo, dru1lllll'Îlc. pclcri11ii c11 • sanclalc do fier ·o, pi<"·
c..\rilc . 11an11ri le, flaşn_ctclc l'rÎ1l 1nall:al~1le . D t1r totul c tr~1tat
• cl~tsic •. aclic.;_\ f;:-tră su~cstio şi clar-ol>scu r şi în <luos<:l)j cu 1111
sarc.asn1 tăios, co11dcnsn.t i11 set1ti11ţo 1Jc re!r~tcl.ar Sc"'\W.11ic :
"l'rii1li1 (!. vla ~11 şi
rlulcc .. .
' l'ristă „i
pc c.~\ l e de dulce.
Oulce·l pc c;1t ~ <le ltlslîi .
•
St:tntl oblic j}e--nl epocel uz
{'.u ·r1n1pul rne un unAhiu ol,tur..
Cu vremea şi pe măşura colorării liricei generale, sat.-injsmul
s·n dclincal complet, Poetul sttbliniază violent antiteza cer-
pămfrnt propri« lui Baudelairc şi lui Arghezi, tntr'un limbaj
crt•d, vt1lgar-d11nărcan, pc care-l crede potrivit a simboliza.
mizeria vieţii. Omul e un animal care • pute• egal dela cap
până la picioare şi •• aruncă după moarte la gunoi:
St1nl un ani111nl 1 un siuislru - :J.Uirt1nl ..
Oin tUtpi pân ă 1 11 gânduri, iul l'Cg, l'l\ll c~a l ;:
Uar o să fiu ''~r.sal l:.'1 i:unol tn cur:lll(I,
Oln l OL occa1}u1 atJ\ t1\ cnnd u1.1 '\•i1J,
Pin tot granitul nm un rrate t'1~t pâ11cJ,
l>ln tot irHmL\11tul a1n o foru11e do cal,
l)ar o să (iu vllrsal lu j!t111ol Îll eurnr1(l.
ll o a rgilă c11 prurjt:
Cuget 111 1\line; Su11t u11 zeu, sunt mi1111ne:a t
Şi doar când mă gl1iftui şi ·i11i scurpln orgllt\
Şi g:lf<\i pc l>r:\nci turnându„rni prfiSUf1
A l.ur1cea tres.a r trdirtd ţto li ci l111en.
P<i-0tul racc sc1lrt co11tahilit11lt·a cxist'":11ţci :
Şi 'n rczun1at. ncgt.tstoreşle
'l'răgâ1ld o li11ie sub dric,
Cât vântu 'n (runzl ne grăe.ştc,
Cât burtn mactna, lircştC
Trnin1 pentru pµ\ln nimic.
 JSTOHJA LITEfu\TURIL I\OMĂNE - 681

111 acelaşi stil ostentativ vulgar, G. Gregorian lşi scrie att · aşa cwn Caragiale a creat Jn Abu H asan şi ln f{ir Jm11dta pe
tobiQgrafia, declarând cu intcn,ţfc Onă de sarcas(ll că Iaco marginea Halimalei şi a lui Machiavcl. Invenţia verbală este
c proi~, rimat~" • : extraordinară. Aromânisrnc, ardele1tisme, cuvinte din toate
unghiurile ţăru sunt armonizate în aceeaşi ţesătură cu o vfrtuo·
N''avui duş1nan i, c..I\ r-O.tli-ci11d (lenhtlu
N'am rnsemnat nitn ic. zitate deplină. Dar nu e numai un mozaic verbal. Traducătorul
Şi dac' a fos t dlr1 7.nren ·t1\en si' t>io a avut un unghiu de creaţie. El a văzut în epoca arhaică a
Pe ullţn ce.n ll11îază snlu, Grccie.i o lume de păstori (cu ins tinctul său de om dela Pi ncl).
i\11-n111 scos eăc1 tila , prea cir1stl1ld cu ea de "haiduci hărţăgoşi şi ne·a dat UTI Hon1er oieresc, ieşit r>arc.ri
Şi iogole\ l Ş I bur\llc 'n curea
Ş! hiperborean ş l h o tentoţi dela stână. De b un ă scamil. că imagin ile paston~lc s un t real-
ŞI arlpe de smalt şi •borul muşUi ­ mente în Homer, G. Mumu le-a făcut traco-dace, le·a ţărănizat.
Şi e u tnl:il pe to\i Toate priveli.şt.eie cu vite, cu turme, cu ospeţe sunt de un spc·
Iar cil\] gr:llllră curb:t de doi co\ i cilic -comânesc i~bjtor. s'ar zice scoase prin st1gestic diJ1 Sa 1i
J\·f i·au 1>retuil citrbotele şi 1nuşcl1ii.
Mariua lui Bolintincanu . Lu Iliada traducătorul a avut de
sau fJcrsi'Oeaz:'t pe co11temporani: luptat cu hexametrul căruia a izbutit şă-i dea firesc. ln hexa-
metru îşi latră furia, ţii.răneşte. Ahile:
Scu11111i conti1111>oruni
I :rilici ş i b3-cani Dar r•e:lcitutuJ d i11 ll()U ÎJICCJ)U S.ă.~ J tnirunte diu guru
- Clitori de 1>lnlvaze fJe AgamCn1non .·\trlcl ~i 11 11 .şi 1>ololea tncă tocul:
Şi iconosta.se - • '[u .b cţJvaa1, llt tl u.lău (1ir' \>braz, şpe ri O$ Cll şJ Ct.r)) tll I
Scumpi c.~o nU1n1\ora11i Nici cu oşth·en t e bizui vr ' od a.lă sll eşl la h ă ln ţ,
r...a n111lţl ani. Nici să te-atU 1>:initit.or tic cl t•Şrna1li Cll vitejii ic:lo frlll1le
Di ntre Alio!, cil L<' temi s:1 1111 dai de primejdia 111or\ii.
Din toatr. această pre ten ţie de lil<>s<>iic adânc:< nu se poate Do!lr ţi· e 111ni blne Sri 11117.uri i11 tal>ărt' llOâS lră cctt Jur gă
Şi s.t1 <lesJ>Oi (le·ri lui <lar l1ri pe ci11e ~ ţl grăcşlc ' mpotrivă.
alege ni.tuie.
f:r niU tare ş torci pc SUJ J U ŞI. [jj11(fcil dOOlllCŞli µC llClrc bnicl.
Născut la Sinaia, la t3 ~farlio J886, publicistul c 0Jtea11
dupi• tată, Ciul lui Grigore Bruciu . Nestor vorbeşte ardeleneşte-popeşte :

Neslor, t u.tnintc_ gâ11dind, aş~ i11ccpu c11vil11taren:

ION AL.-GEORGE.
Pentrucă, voind a face poezie clasic.\ Ion Al.- George
evoacll al'hcologic trecutul daco-rom.'ln restabilind până şi li tera
latină (procedeul. pamassiaTL, era şi al lui Vasilo Pârvan). a
{ost ironizat. .Este puţin artificiu (S. P . Q. R., castre, aqvile,
lyre, kratere), de fapt minulescianism, <u înlocuirea E cbatanci
prin Roma. Poetu l a vea C·u toate aste.ti oarecar i însuşiri şi nu
se ştie prin ce proces de mâluiire litcr.iră a renttn ţ.i.t. E l ştia
să contemple r uinele marm<1ree:
S'a pr:lbuşit sul> Um1> p(llalul
ŞI sc arn~ l :ilhl\ iau 111Ai <"i1 11tă ;
Ruino l ui e o fa11 tus1n:\
r11 zo·rii cn.rj tl 111,·csnl.iinti1
• Ooânl11e1 c.c Jal e cun111ll lă l· njunsc păn1U11t11l ahaieJ
t: u1r1 \.'CSCli•SC - \1ă J) rill l}) (lţu Ol şi rcclor il lui Prinnl
Şi-o s i"'1 trc.s:tlte 'l'l'oic uii. c.·iiri nlttrc le-ar fi hucurjn,
C::lutl O Să !\fit c:\ \10i lnccpur:"1\I nsc1ncnca sf ndfl 1
Voi care ' nlrccc\i JH:: .<\l1cl, câncl e vo:rba. de sfat şi bătac.
(:i asc11llat i, c':t 111 ăn<l oi 111ni Ll11r.rl ~ 11ntetl rlccât n1inc.
Acela.şise tmbracil, aproape ca uu ţăran, cu veşmânt miţos,
încălţându-se cu opinci :
•.\.sin zic:\ndu·I rr1oş-N'~lbr •şi pltJ'te cămnşa J>e dt'l11sul.
f...cagă pc.~ dalbe picioare 1n :i ndrc ţ c de~opinci ~i lncbce
t l 3i11u ttc:.tsupr:,„i cu sponci: c n1n.ntia cea profirie,
l~ n r~ă. 111i.~ on.sil. ~ es1a tă '11rlOil : ~ l l uilntl op<>i lunccu
l'lcncif priit labăr' :\lteilor cel Jn1br:'lca\ I 1· 11 arnn111.

ŞI pest.c Jespe~ile sure

Şi peste stâ lpii ltti 1101r1i?.i,
Urcând ale.ne.şi tne (!rumul
Cortegii 11cgrc de 01n izi.

t.u1nina curge cli11. 11t:.1 lt.u.ri

Pc câmpul ru-ş, 1>:1r:1J;ti11it. ;
Sub \111 cyprcs 1111 s 1>J,yn_x \tlsc:V.;\ ~
P icioarele i~au .ru~ l nll

C.cnthauru ~a 1•lc.c.QL t1in socltt

Să Iacii aiurcn alt pop:ls -
$i Nykc vri\n(i să-.şJ Ieie shorul
l :iun llt:"i dc·nri1•i n t-4lnlnţ .

GEORGE lltfURNU.

Apariţia l/iadei ln romaneşte (l 907) in versiunea macedo-

11eaJlalt1j G. ~1umu constilue u11 n1on1ent ft1ndame11ta.1 î n cvn.
luţia. limbii literare. Mareic poem clasic era în -sfârşit impâ·
mât1tcnit şi pt1tea exerc ita o în-râurire 1\emîjlocilă «tsupra. co11~
ştiinţei estetice. fliada şî Odisea 111 jn ter pretarc<• Murnu st1n L
nişte capodopcte, s uperioare E-neitlei ln versiunea Annibiil
Caro, lliad&i lui V. l\Ionti, flindci şi Odiseei lui(. H . Voss. Puţine
literatu.ri $C bucurd. de traduceri mai norocoa-s e. 1'erme11t1J
• traducere• este cu t-0tul impr<1priu. Epopeele bomcrlcc s unt
simple basm.e ca materie universal cunoscută. Interpretatorul <~ . Oinrnnndy dc1)utst f11 190t .
n'a tradus ci a creat din nou poezi•• lor cu ajutoru l cuvâl1tulu i, 8 . ;I, ft .
682 - f~l)HUMĂRI SPHE Cl.A S IC:lSM

Tradusă ia cndecasilabe, Odisea. are UJl mers Şi mt\i liresc.

Aici autohtonizarea e desăvarşitli. Zeii poartă opinci, stau pe
scăunaşe, rnoselc ~util gelt1ite. laviţele î11\•eli tt.~ c u lăicere.
or1mc11ii se lauă, işi p l111 primeneli.. Dela l11tâiete replici ai
impresia a li căzut lntr'uu sat ardele11csc de-a l lui S lavici :

• J tnh1ule. J,esn1c.\Lic;Lile 1\lc1,l<1r,

(A? \'Orl>ă s pui şi ' n(lc 111ni i;ă ne ·urr:l u~·ze ·! . „ . •

• .\l:'i liti,'v 1n1111fe. ·rclc111~h l.•iii,·le.

Şj nu nl':ti ftll:c 1-!ut(t; 11u fi i :.'IJ>ritz . . •,

• .\ ·l1l.ic11ti1, hnî şi scQnte ...n1i fn 1iJclon1'c

l lJ11 \'inul cel 111111 hu11 pâ~tral CIC' lJ11c .•. „.

( :.- UiJlSO l u c rează l;:i s ta:tivo în 1ă.ră11i:1 f0;Lbuloaşâ a )).1~1.11,... l1)r

em ioescie11e :

.Jllrntic. n1are t1rtlc1t 111 ' ':\lr;l. t.rn111c

I ) Q cJ1C<lru şi de lUÎ(I c:c SC L:1i<1
Uşor, tu v·;1lră ~1rzii1ul, 111irea:s111ii dult:e
J1111>rii:ş tiau tl.e portc.- 'tl tot ostr o\'UI.
f.,.a s·tati\•e, lucr:111d o pll11r.c.turâ,
'l'csen 1.C.l\ll '11 C:l.SA ,„~. SU\'ClC-â
l)c nur ş i c~intu ctt-at:lln fo1·u1c~:.
lnr pcştCJ'fl '-orrrrej ur trct t:o l4'1tul
lr11 1>lid url t:l. JuflorC'ftU 1•ulcl'nlcl
,•\rinll. 1>lopli, c:h l11nroşli uc ~ri
~tiros ilo rl. Şi·:\Co l o s l•ttr1ltonrc
Se l'.uihfirc:1li, ltn Ju1hurc.1:i, l•fl ulii.
l!a c:îori lin·1 bonse ce trăcsc 1>c 1111\re.
tar n1tti 1ncolo ~e ;ntindca in jurul
flottit ei J)C}lcri SJloruică ' 11 11uLcrt·
O vie ~ 11s lru gt1rit ă . ~i <lin 1>~tlru
r:i\11Lc\1ti zidite npronpc '11 şlr ş_i ' ntoarsl.!
Cu fn(n t1sc.bll, c.u r~cn () ilpă
c: n toltd li1011etlc ; ' 1i\"'Cr7.tJnu ah1turl
$i ' nlinsc. u nt<:.du Uvc-r.i c.•u \t'lini
Şi toporaşi .

-Uşurinţa ctt care tă1n1ăcîtor11 J clescr1c, caşi

când n'ar avea
h. l\1urnu. în faţă un text ca.re să-l ţină pc loc. e lnvcderată în plastica
înfăţişare a jegosulu i de apa Dl<'l.rii Ulise:

Priam !şi ţine sculele, ca fetele de ţată zestrea, prin sipete : Ulise
(:ăio 11c. loc. de n1ânl ş! de. -picioare,
Zice,lţl sipete merge, deschide capaceJe daJbo, Putcrilt ·l secasem. pc tnare.
Scoate din ele vr'o douilsprezece velinţe fru1nonse, f se boltise trup11l. şi -pe guri,
OouăSJlrezcce aşterJ1ulurl ş i atâtea CO\roare de 1>nturi, Pe ·nas \.i\şnca <lintransul s"rillurâ.
Mun\Ji şi hnlne de pus d• desupt câte două spre1.ece. Acolo. fără glas. lăro sullnroi
Aur apoi c:\ntărind de •cec tn!nn\I mal ridică, RAn1ase leşinai. : ~ .•
Patr11 llghcn.e mai ia şi-o pereche de lt1cll tripeduri~ lor u nse
Şi -un giuvaer de pahar, o mlnm1e ce-i deteră Tracii.
Se cobort la râu c~1 s:\ se spele
De sărătura, care·i cotropise
Printurile sunt hoteşti după tipicul Filimon şi Hogaş: 'J'ot spatele şi u111erile·i lnt.c.
Şi tap11-şi ~·ură' i de jc1;1tl m:lrii.
Astrei ti zice, Patroclu'l ascult.A pe el, ia r Ahile
la 11n trunchiu a1nre, un fund, la Zarea cU11 ''alră~I asa1.ă : Atmosfera sătească e realizată cu mijloace de pictor. lată
Pune pe e l o spinare de oac şi u11a de eapro'i, cum doarme U lise:
-P11no şi-un spate de \•1er care.I tndoldorat în grăsin1e.
Automedo11te ţJnen şi dl11 carne tăia Pe1eiruluf I n tlndA s ta e ulcnt Ullse. O blnnA
Şi 'nCc.lUnd-o rru11lo.s o treceu dupA nsta 'n frigare.
De hou ncargilslt:1-ş l tilvilllse
Repede npriodo roc marc Palroclu şi lem11clc aprinse Ş i-nsuprtl-i -o\ \1lto JJiei de oi J11'raghlate
Ard, se prefac tn jărati c, ş i câl)d J)illălola se stln~ e. be·t\hei şi c11 tan ~o1 1-ot~opc.ri~e
Scormone jarul tntrcg şi asupra-I lrisilrile 'ntlndc, Pe dil11sul Evri1nona..
Sare presară, •n tr~c.'\ ne Ic s1>rljlt1ă. ~i le • nvA:rtcşte.
cum ii e scăldătoarea. :
Acolo unde comparaţia este mai rurală, Tşi adună traducă·
tor ul toate forţele lexicale: Aşa vorbi, ş.i·Are.La ~-a sp 11~ Ja l)crbc
l,e foc s 'aşe ze câl n1n.I iute baia.
Cum pe la ţ.am venind din laturi protivnice argaţii Şi ele au pus lin mare vas pe \1ntrif,
Secţr§ brazde prl1'l .h olda de grâu sau de orz pe p~t1ndntul Turnară apă 'n ci ş i grilm!idiril
Unul bogat moşier şi dese poloagele pică; Şi~nprinseră deSJ> i cători sttb thlnsul
Astrei 'froJcnii şi Abell se tot secerau cu grămada l e 'mpresurari; \Tas ul
Şi [lacilri_
Utili la alţii sărlJ1d şi nimenea 11u se da '1tlături . ŞI lncepu să !earbii lllut.oarca.
 ISTO HIA l. l'rERATURO ROMÂN I·: - 683

cum îi e gospodăria: Dar toate aceste oscilaţii nu ating valoarea versurilor care
sunt nişte capodopere, cu putinţă de a tins, tntr'un a lt sen$,
li 11c1r1cri 111
J:>rÎll\'Or UI lui, pu tuutc dar impos ibil de în trecu t.
I >urnse ci ncioali\ '1n1>reJnl11ili\ G. M~umu a compus numeroase poozii originale, în care se
(.'.11 1.ltl t11nll 1 l'(lltt1t'\, 111:l11dri1 . n101rC'.
arată p rea obsedat de sonoritate şi cuvânt, poezii ce trcbuesc
l,c loc 1nvcc.1e:rn.t. J) UJl:l I>lc,:aren
Sl<1p:111 ul 11i şi Ciir:1 dc-njulorul declamatc sacerdotal, nu lipsite de frumuseţe, deşi chinuite de
I.ul 11 1oş:· l..nc rto ~i -nJ s'liîp1'111oi :s(l lC.. cuvinte inventate. Nota lor personală este e uloria:
(:u gor<I <le $J>h1j, <~u stcittrl 111ari du 1•iut rl'\
1·:1 s l 1111J u.ş i rucu, htil u t11 j t1ru·l vi11 ln l i11c, lt111ll1tit,
Pori l)lU lţ i şi d eş i, tăi n\i rru111os <li11 JllÎ\"1.ul ~i n1a scald în iirvo:trc
S t cjot ulttl, ŞI 11t:hi)Jt1i co t e ţ e
1
c.le ' ll\•lere rlin soare.:
l )011ă~J)TC1.~CC ' 11 ~ t att l l;ln t-{' o la ltU. \ 1i n lu Li ne, grăd l n i\ 1

<: u lcuş uri 1>c11lr 11 11ort·I. şi '11 tot t•ott•tul tu r:tsudur-1 rcgio :l,
S';ttli'1p1)i-.,Lent1 "-' :it.(· cin1.e1·i 1h• .:,l'roAfc u11de lol tll tn floare
<:u g·ocl ăcei~ ci:1 o i n s ti l ă '11 caro
ard n;i ra r11Z(I de: aur
lfl11gă mirt, J1i n~:l lnur ,
Dintr'urt fl.rea 111are scrt1p11 J artistic, l; . i\1ur11t1 ~l revc11iL un,l e vi1lera nl·oarc,
asupra t..c'\lJtlăcirilor i>rime11i1Jd me reu ~i strit:â11cl urtcori Cll ''iU~a cttrsc ~1•rc mart
expresii pre:L de tol pitoreşti ca; cliha i • ~i • barosan •, bUJ1ăoară. un Paclol de l <~:l ur.
 TEORIA SPECIFICULUI
MOM ENTU L 1906
POPORANISMUL. GRUPUL
VIATA R0~1ÂNEASCĂ.
La l ll'lru:tic 1906 apăru la. laşi, sub direcţia lui C. Stere
şi P. :Bujor , Via/~ Rom/Îiu:ast<l. Adevăratul ei redactor şi ani-
mator lu l.IJ,;;1 G. lbrăilcaou l';xisUi părerea, intil.rită de co-
laboratori scct111dJJJ'i ai rc,,istci , că Via(a llo111â71ească ar Jj
fost o publicaţ ie democrată i1\ fe lul gbcrist, o promoto:uc u
sociallsmt1lui i1tternaţional ,şl u111aoitarist. Nimjc mai fals~ ·ideea
pro111ovării • u11el ct1llurl 1111fit)t1t1f~ • c c11prio~rl i.o chiar pro-
gramu l ci. C..a şi Jl afrd, ocJinioară, revist-~L cn11stata <ICJ)1'trta.rca
î_n tre clasele ~ociale şi atir111a lrc:l>11inţ.1\ alăltrrării de ccj n111'1i1.
Iar cei inuiţi era11 ţâra1•ii . :\ceştia. iclcaliz.;1ţi <le 1lnţiot\alîştii
n1ai vechi, se a lla1\ tntr-'c> lllaro inl!J>OiCtC Şi r>rin ci po11orU l
românesc insuşi păşea t tn urn1a CÎ\•Î li?.aţlci t:11topt:110 :o~ l>to-
blem::L capitalfl cta prtn 11r111arc 1111 J1un1a.i aproJ'icrL";\ dt~ 1>0p<•.r
ci r idicarea lui, porni11du~sc dcl~1 c.> vizittne fără. Tomruttis111c.
Acest punct do progra1rt constitui •poporanismul•· De a ltfel
examinarea ţ.ărar1111t1i i11 fll)ir1tul adevăruluî o făc1isc 1111 CO·
labor a.tor al 11ouei publîcaţiî, S1)iriclon Popesct1, in 1na i vt:cl1ea
Arhiva (II, 1890-91). Acolo cercctfu1d, liber de il uzii nsupra
înţelepciu11îi ţăranulu i 1 cc ctcdc el +: dcs,)rc ~coala şi eft.:.ctul ei .•
(lj11ngea la conclt1tii Lris te, Of•iuiîlc sătenilor ora11: «A. tiit.
1nt1nci ar fi Joi t1.n a Gtt a fi fericit. Nr•111tti 01111,_l f 11v(t/tlt tJY fi
ferici·t~ pc11ln,tii.· tlt11nai tJl 111i 111ut1trştt1 t. • I/oierilor le trebtte
carta ttt.i1lttf, pt,ttr11tă S"i '''' cln SQC-Ofi l barii, tlar la &c foloseşte
cartea ·u-niti făran? ! o. • Şcoultt. cir f111pit'Jri ;,,.;,,,_a .t , • a„ slăbi
aftcfimita fitf()Y <titră 1)(frfo/i •. ţ 1°01 t8 scris f11 CiÎr/i/e 110Utf
[cu li·t cre latinel ''' fi 11ii11cl14tli. C1i cât f11vc1J 'nai 11J11ltă carte.
cu atâta ai a:ttea t11a.i 11:r•lţi S()>·(i r.ii ,,;. ·sti -t1r11cb1111cşti ' · « Ci,10
ît111afâ carte 11i11llâ, tir ttila pe JJ„.zc11; (IY ctllca le;ft<i *• 1\ccst
1>11nct de vedere pozîtiv trece la '' ''''" /~0111ât1ea.$til. Dacă
revista pare culturală. (ş1 nt1 c clcci'Lt ştii11ţiCicâ.) ln bu1l.tl n1ă­
sură. sub raportul Jj tcrar ea J1t1~şi r~rO~)ur1ca <le ioc s.ft o sen1eoc t ,
For111alul ci şi ţinut.a 11 11 i11gâdt11fllt dceât cititori culţ i . J! a n u
aba.odo11a de loc crjtc.riul artist ic, ci 111L1na1 recon1a11cla nrtjs.
talt1i să obscr,re tJCCru ţiltor şi i11difcrcnt • ' ' ia\a ' · Do 1tndc
titlul ~i. itlgădu1nµt. redacţiei JlC11trt1 \'lal1u~ă. l)ar 1111 orice
viaţă trel>uc să i11teresezc pe artist . c1 aceea pentru care per-
cepţia. r1 c mai acutâ ş1 a1tuJl)c ''laţ.a .naţiu11ii, « viaţa ron1U.·
nească • · J\St!cl Vie<'/'' lui Vlctlluţă se corect-a. i1• sc11s 11aţio·
nalist. 111 slabcte S<-"ilc ;lrtiaole de critică, despre t'.oşbu c şi
Gog_a, C. Stere işi explica foarte tî 111pede anrigherîsmul s.-'iu.
Adevăratele conştiinţ.e şi popoarele nu pot trăi fă.di ideal .
Ele se cade să vie c u probleme. insă vii. Este adevărat că
idealul umanităţii intregi ar trebui să fie şi s teaua noastră
NAŢIONAL
•
„VI EŢII ROM ANEŞTI "
contlucătoare ln calea spre progres, dar această cale • trece
pc pămâ11t, e determinată de toate condiţiunile şi accidentele
solului, de suOetul poporulu i, tic trecutul lui. precum şi de
11evot'.le 11,i co11cret~ de- astăzi , de grijile lui cele grele ele toate
zilele•. Problemele noastre v ij S1111t! aceea a t: fii11-(ei tut(iona/.e
a mlJ;oanelor împrăştiate de puhoiul crunt al puterilor oarbe
a le istorici • şi proble1,1a dreptăţii socia./e. Iar aceasta din urmă.
specifică solului nostru, ou se poat<: rezolva prin utopii inter-
J1i:\ţionalc. Nu trCb'lte «dJ:eptatc ;Lbst:ractă pentru t proletarii
di1l toate ţăr:Uo • ci s/â?lla. drt>fllt1te pen tru un neam de plugari,
moşneni do baştină, di.o 01oşl şi strămoşi stăpâni ele pllmânt '·
Intclcctuaill ro11lân.i ş11nt '.~ţrti.it1i sufleteşte u11ui -po1)Qr în-
treg do oame1li vii, tn mijlocul cflrora trăese •· Legătttrile l11i
<..:... Stere cu (). Goga, c11t11şias1n·ul lui pentru •cânta rea pătî·
111lrll t)oa.o;Lre 1 1 n11 nlai lasă. nicio umbră de îndoială asupra
gfoidirii poporaniştilor cari" sunt nişte democraţi naţionalişti.
~ullivatori ai literaturii \'ÎÎ scrise de Români despre 1>robte11lele
r(onlîtni1nii. Tot ce c asupra_ naţiur1ii c inlătttrat. 111 • ltlpta +
cor1trn străin 111u l se aduce cloar coreetivt1l • ome11ieî ». N u
xc11ofobic vulgară, anlTopofa~ă. nici o J;10a.nţelc t dum·dum ••„
Aceca~i concepţie naţionalistă, uşor tmblâ11 zîtâ p rÎ11tr'un u ma-
11itarism mai mult de b ună creştere, şi-l anlintcştc alt cola·
borât o r al revistei, A1ihail S(ldovcaot1, şi·l forn1u lcază 1n ac·
tt1al;l sa. publicaţie [,ism11nări ieşe,ze. El c 1:>enlrta c lun1ea
realităţilor noastre naţionale• şi simte )0 1)c t l)CJ1tr11 hibridu l
orâ~enesc t. Fiinll +în cont act necontc11it cu !X>porul t~ e izbit
de desfacerea tragică i'_11tre pătura care COJ"tduce şi popor.
Imprennâ cu J~m ille.ţca .numeşte 11 pătură suprapusă» socie-
tatea orăşenească pe care dar o socoteşte st1·ăină, ori instrăi­
nat.'i. Naţionalismul lui M. Sadoveanu, acelaşi dela. Viaţa Ro·
11râ1~asd şi dela ] t111imea. c 1leted şi totuşi scriitort.1lui 1 s'a.11
adus vîole1lte acltiări de a fi deve11it dem.;>crat inter11aţ.-ionaJ.
i\Sti\ <lin cauza trecerii temporare ca director la zia rul d o tradiţie
socîalîstă Adevlrttl şi a unei uşoare tînctttri t1mnn1ta.aste. Şi
tot,1.şî o roarea de •pătura_ supr-a1)nsâ • i11lătt1râ <>rJcc echivoc.
de ' 'tenle cc l(t tarli. nu su11t străi1ti . Atitudi11ea tul Sadoveanu,
a lui Ster:e, este a t\ttt1ror sc riitorilor ro111âni. c11 rare excepţii.
„J.~oii su11t xe.nofobi şi a11tisemiţi tn n1 ăs 11ra in cart~ se p u ne
problema socială a exîs·tenţei neamului, î11va<lat ~1 apăsat de
pre~t 11111lt elen1e11t alogen, şi î n accla..5i tÎtllp ta1nru1itarîşti,
mai bî11e zls i1.lţelegători... pentru străin luat cn. Î1ldivîd •. Astre.I
Sadoveanu i111ăţ1şează pe Româ11 ca victîntfL a Evreului din
p11nct de vedere economic„ dat pe Evreu l luat in sine (cazul_
Ha1a Sanis) , ca. om, tl priveşte cu obiectivitate şi s impatie
umană. Chiar pnn propcniţiile lui C. Stere. Viaţa Român•ascti
686 - TEOR IA Sl 'EC IJ>JCll Lll l NAŢIONAi .
.l .Bot ez, C. Slen·
deschidea mult desbătuta chestii111e a specificului naţional.
Căci dacă un scriitor se cuvine a se ocupa nu1nai de realitatea
tnconju.rătoare. care la noi e poponil de ţ·ărani români, atunCi
literatura scoato dela s ine la lumină notele tipice ale acestui
popor. Mai tllruu, după ce Stere şi TudUleanu abandonară
re,rista, Jlia/a. Roffiâ11east;ă lu ă o ţintttă antis_pecificistă. co1J„
trară cu totul tradiţiei sale.
Acela care a tntoc.mit doctrir1a critică a revistei, desvol-
tAnd-o plnă la propqrţi ile unui sistem. de. estetică, a fost G.
Ibrăilea11u. Cr~cut în cercuri sociali&'te şi su b tnrâltrirea lui
Gberea., el se· riclică j:>e căi noul ((\.estetism şi la naţionalisn1.
G. tBRĂlLEANU.
G. Tb. lbrăileanu se născu la -..3 Mai 1871 ln Târgu-Frumos.
Părinţi săraci : tatăl imp iegat financiar tn Roman, mama ln·
trQţinâ.11do-se c;o ac~tl, o casă. a b unitei vâudt1tă pe11trl1 da·
torii. La cinci ani pleca la ţară cu păclnţti , la Poiaua lui fo·
rru;cu, unde tatăl lmpreună cu nişte rude luase o moşie iu
arendă. Lucnll n'a mers. LI• 7 a ni băiatul fu dat la şcoala
pri mară ·din Bacău, iar după aceea mutat la Roman, unde
o sfârşi tn 1883, când se înscrise tn gimnaziul Homan-Vodă
din localitate. Tată-său care administrase u moşie L-t l3ăceşti
venea şi el la Roman lntr'o mică slujbă. !brăileanu :ţre por-
niri erotice foart-0 precoce, platonice de s igur. E un şcolar
bun, capătă lecţii particularu şi suferă de luxul casel<>r in
care intTă, nu d in invidie Ci din ii1capacitatea d~ a se adapta.
laşul pe care IJ vede tn treacăt i ;se pare colosal. E rnrnan ţios.
şi G. lbr:,ileauu.
racc cu 1 1 i şte tovarăşi un ~ C-01\Sil iu de 't rei• veneţia11 ş i spio-
neazrt casele ce.tăfc11llor, e l)()ulangist, .r epublican, revoluţionar.
Tatăl, care era ia Bârlad, om optimist, vcoel şi lu înfrân-
~<>ri, rnoa.-c. ~rama muris~ in!Lintc. Rudolc voiau să facă din
tâJ1ărul Garabcl 111• chcferii?t, o m.ătuşă se ~nclttră tot·uşi să·I
ajute şi viiton1I critic se înocrisc J;i liceu l Codreanu din Bt.rlad.
Acum e socialist, publicist ln i;eviste obscuTe, lntemeietor cu
alţi doi colegi al unei foi Şcoalii NO'uii (r889- 90). apărând
la Roman în redacţia lui l! ugen 1. Vaiau. Ceata lui e ~a de
săracă incăt Raicu Ionescu , un coleg, îşi astupă. spărturile
ghetelor cu şindrilă. Toată viata criticu l, chiar tn bună stare.
::l J)ăsl.rat uJl ·a er sriit: şi ·h ai11efc a11 stat pc el sucite. ca pe un
luc câtor in,dtuninicat. Restul vieţii lui Ib.răileanu a devenit
notoriu prin mu ltele amintiri ale scriitorilor. Ajuns profesor
la Facultatea de litere clin laşi la o vârstă relativ înaintată.
el îşi C(>11ft1nClă existe11ţ:1
cu aceea a Vieţii Tlo»t1111eşti. Era un
om care rugea de lumina z.ilei, doanind ziua şi veghind noaptea,
co1\vorbJtor tucântător, i11teJectl1al fin in-ipacie nt să. răzbată
peste limitele culturii sale, mic cetăţean Ins~ care nu tncearcă
1upt;-l in11 filă pc11tn1 cucerirea u11ui r:afiname11t artificial, mul·
ţtnnit c u cărţi tn orice ediţii ~a un simplu proletar, cu o masă
acoperi Ul c u muşama. cu un *al pe 111l1eii. şi cu Pastorala lui
Beethoven, cânta.tă la patefon .
Studiu l Opern litel"ar<T. 11 d-lui V/uliu/ă (1912), ce a servit
ca Jtitrare ele d()(,"i:On.tt. miră puţi n ctz.i r1ri11 t>re:L r11area aten~
-ţie dat-.l unui scriitor de importanţ<\ $CCun<lanl.. Pe atunci, şi
în cercu l t11 care se invâr.tea criticul , 011inla era alta.. De
altfel s t.11<.l it1t in ~ine e destul de rcticenl. ~J"\">ttl ŞÎ c.c,rtea e de

un JJlare i11teres, f-iin<lcă ea schif:ează io i11trodt1ccrc estctic:1
lui Jbrllileanu, restul slujind ca o dclllonsttaţie didactică.
lnt'âiu re formulează po<iţia lui T itu .Maiorescu, după care
scriitorul 11'::ir fi i11fl11enţ._'\-t tic med_iu. J\titorttl ia atitudine 1.ol-
potriva acestei lC.t>ri i soco·t ind ca lucn1 a.d 1nis că i11trc Openl
şi ru('d.iu există cel riu-ţi11 ptiralclisn1, elacă 1111 cl1iar c.i. etenni·
nism. lntrcbt.trca pe c.arc şi-t' r.>t11'0 este tlacl~ ~criiton1I i11r-l11 ·
rcşt'C epoca (teoria eroilor <lupă E. Hcm\cquin) sau epoca
l><' scriitor (Tai11e. GJ}~re<„). l.:xn.nli1,ând acun1 1)oziţia lui
Ghe.rea, ll)răflcanu respi11ge şi teoria 111ct1iulul : • '1'(.-oria n·i e·
(liull1i n-u ţinc S:i:Lrnă- că <Lrti::;,t11J se naşte. -tocr•-iai pontTucă. t.~
artist, cl·1 11n t<:lmf>cran1c11t foarte p11tc.rr1ic şi tndăr'ă.tnie. -
că .Eo1i11esc-.:i_ n ·~1 fost pesi1nist din ca.u 7..i:I. 'anomaliilor social.e „.,
c ult• zice <I. Gherca , ci. n1n i intâi11, tlin cauţtL accll1Î tu1n(>C·
raui.e11t +: ce j.J lăsarâ di11 b~trii1li. J>ăriu ţij clin _pâri1iţi », ş,i,
1lUn'laÎ i1l al cl<>ilea râ11ct. di11 cauza_condiţ.iiJor rele alo vieţii
sale şi ale societăţii i., •A neg~ o.r icc ir1 fluet1ţă, e a admite
punctul de vedere al lui Schopc1\ b.n.uer : a. admite lotala pu-
tere educativă a 1nccli11lu i, Ori a. scriitorului. e punctu) de
vedcrf• ~li l t1i I .oclcc~ corlcepţia /,(,b1,/e-i ·r os(i • · Sr>luţ1a inter-
mediară a l'1i J brăi leanu .se conciliază. c-u estetica ec·a mai au·
tonomist:ă; căci cin.că se concede t<'I ln planul valorîk1r o opcr~
e proclusul libertăţii, nimeni n'a contestat vreoda.tli. că oper•
luată ca fenomen social oglindeşte mediul. Şi cum critica
estetică propriu z i$('l r1u c.onstă decât î11tr'o sin1plă judeca~~
afinnati,•ă ori negativă de valoare, orice co11ceptualizări su_l1
raportu l co11ţi11ut11l11i ţitt11t 11t1 11urt1ai pcrn1ioo dar chiar obli-
gatoi'ii. critica ncf-iir1d cu p11li.nţă fără pretu11girea prii~ cer-
cetări relaţionale a experienţei e.~tetice prime. Pentru stabi-
lirea 1111ei metode d e raportare a. al>soh1tt1l11i la relativ. critic\l l
utilizează, i.n d.c..'O.scbi du pă Jarncs şi Bru11ctlCre, teoria •se-
lecţiei natt1rale 11 dar îrttr't111 c b.ip Ii.gural. Cot1ccpâ11d gc1l1rrilc
ca trepte biologice, Drunclierc le eoosidcrl i<torlceşte. Ins.~
ge11urile • sânt expresia literară a unor anumite tc01_pcrame.o t.c
intelectuale şi alective • Iar •aceste feluri de te1nperame11te
există. de s ig ur tn orice v re1ne '· Şcolile literare (clasicism.
romantism, naturalism) se reduc şi ele Ja. temperamente.
Este un foi de a spune că privind lucrurile în absolut, genuri
.şi şcoli nu sunt mome·n te istor-icc ci ti1>1.1r• eterne de rea1izare
a libertăţii artistice. In felul ace>Jta lbrăile'1nu a intuit cer·
eetările tipologice gennanc. p~ care e clar că nu. le cunoştea,
şi du pă care concepte ca romantic şi cla,;ic, gotic şi elin, etc.
nu sunt simple momente istorice ci categorii 1i11ive rsale fn
caro cu necesitate se desfăşură cult11ra. \1 n1a1lă. [nsă reducând
noţi1rnea de .ge11 şi 'ŞCQală la te1nperame11tt1I scriitorului caro
e un absolut, cum se face p untea de trecere dela libertate la
necesitate ? U11 scriitor •se naşte • ceea ce este. _pe.simist orj
optimist. cerebral ori pasional, iar mediul li •selectează• după
aspiraţiile sale. Dacă un pesimi.s t apare intr'o epocil depri·
matil, el e selectat numai decât şi devine repu tat. Dacă însă
contrazice aspiraţjile vremii. este respins. 11'\Să un scrii.tor marc
e al<\t de complex lnc.~t orice epocă va găsi Io el o latură Se·
lectahilă . Un astfel de scriitor are o soartă • pliită d.e peripeţii •·
En1inescu a fost d ivi11Jxat îotr'o vrern_e ca poet al iubirii şi
al durerii, apoi ca J)TOletar intelectual şi mai ln urmă ca na -
ţionalist. Ideea e de o just~1ă desăvârşită şi traduce ln ter-
meni sociologici constatarea că artistul fiind un a b,olut, ine.
fabil tn esen ţa lui. e mu ltiplicat prin interpretare la io!mit .
Marele scriitor est.e • foarte reprezentat iv •· Sunt artişti care
se• conforme~A ; (iatâ şi anticiparea noţiunii de co1t!ormisml)
urmărind delilx,>rat mişcările mediului. Subtuţelcsul este că
ei sunt inferiori, că 11•au o facultate domi11antă (•la qua.lit~
maltrcsse, a lui Taine), adică o personalitate, tmpr umutimcl
doar succesiv aspiraţiile vremii. Cam în aeeast<i eatcgorie pare
ISTOlllA LITEH.\ 'l'UH ll l \C)~IÂl\E - 087
I ) . f). l ~;ltrăşcn n\1, N. Lu1>u, I. t ţol;c 1.• S1>trido11 Popcse-11
şi (.;. llJrtlilcâTIU.
a pune l brăilca11u re
Vla]u1ţă şi airi rr1>ul;,ţin 111i Gt1crCtt
r1'0 cxplic..1: alt.fel decăt printr'1111 coÎU(1r111isn1. • 1\şa (IC pildă,
tn vrcmc<t idc:tlis1n11lu i ur11aultar, pe la sfârşitltl veacu lu i lrCCllt,
<l. Ghcrca a fort poate cea mai populară fii,:t11•ă a literaturii,
mult mai populară dcc.'lt i·ar fi dat dreptul artic(llcle sale,
ma i ales că cele m ai bune, acele care S<! pot ccti ~i nr.i cu folos,
surit 11l tinlele,-- şi nu cele îrlCC(>ăto.:1.re. care i„au lăt1rit gloria •.
ln virtutea selecţiunii, autori neacceptaţi înlr'o epocă, dacă
sunt nmlmcr1tu valo1-oşl (lucrul e sub1nţeles), capăt<î mai tărzîu
favoarea publicului. o Generaţia trecută gă;;ea că d. Gherea
e critic adevărat. Generaţia act1i:tlă găseşte că d. Ma iorescu
e critic adevărat o. Cum in>ă valoarea scrîitornlui e 111 funcţie
de rempera ntentul său spontan, iar toate tipurile ele tempe-
ran•et1te st1nt cu necesitate repreze11tate tr1 ocice epocă. re iese
că un adevltrat artist poate să nu fie seloorat de cercuri largi.
dar nu poate scăpa comprehensiunii celor pu ţini, până la
ivirea unei conjuncturi prielnice. e Cetitorul, 11referând o a.ntl·
mită literatură, gustă şi a lte felur i d<> literatură, de s ig11 r
cu mai pu ţin entt1z-îasro; iar critic ii. adică e eti torij cei m ai
despersonalizaţi ori mai •comprehensivi • . gustâ tot felul de
l lteralură, deş,i chiar şi ei au prc!crînţe. făcând şi ei parte
diJ1 categori i sociale, temperamentale, etc.•. Putem cont inua
deduc't;iv estetica lui Ibrăilea11u î1' privi11ţa criticii. Critica
sociologică_ şi cri tica strict estetică. reprezintă două modali-
tii.ţi
temperamentale. Un cititor comprehensiv gustă şi pe
Maic,>rescu şi pe Gherea şi lu orice c.~z mediul ti selectează.
pe rând şi pe unul şi pe altul ca tipuri atemporale de creaţie
analitică.
Prin urmare, ln cele din urmă profunda es~tică a lui
rbrăileanu, sclipitoare de i11tu ipe, şi de loc greş ită, se bizue
pe valoarea absolută a artistului , in chip ne.c esar selectabil
de către criticul comprehensiv şi pe o explicaţie conceptuală,
cu atâl mai plină de efecte cu cât e mai~ în spiritul timpului.
rnsă modul de explicare n<ilională, adică principiul critic, nu
" obligator acela propu.s ele l br.'lilcanu în•uşi. care se arată
com_prel,1ensiv şi pen·t ru ~la.ior~cu. E c•1rios cum acest om
a tât de comblltut, nu face deoâl să expri me cu mai mul tă
vioiciune speculativă, ideile pentru care alţii ll cornbal.
688 - TEOR IA SP!";C IF IC:Ul .U l NA'j'IONAL
Intrând în cercetarea lui Vlahu ţă, rcr.11mă motoda astfel: criticul
va studia opera în sine sub raportul conţi11utuJui (idei, senti-
mente) şi n lusuşir:l lor artistice crcato;tre. Acesta e propri~
zis stadiul n1aioresciao. Apoi vqr fj arătate cauzele. I11să Cl1a1
uo scriil'Or se naşte, priu cauză şe înţelege coreswndenj:a intre
operă şi vnmtca în care a apărut, privită dintr'u11 i>unct do
vedere exterior, Asta înseamnă că criticul introduce opera
tn gemu pt-0Kim1m" tu şcoala din ca.re face parte, acordând-o
Gu n1cdjul (şi rn<\rl le crcat'ii s u11t. eo11tordante p ri1'l ocva Cll
orice epocă). Apoi criticul va arato. notele care deosebesc pe
a\1tor de al ţi scriitori ai vrer11ii, note a_p..Ltţinând <1.!Ja 1.la-r-
naturii sale libere, aiftre11tiae specificae. Nu e greu sâ se vauil
a ci si1ioroniSJn.uJ şi <li/ere1111'crea lai E. L9\1 Î11cscu~ forr11ulate
strU.11ş cu ci11cisprczece a 11i in<tinte spre a, fi co111bătute t11
chiar numele lor.
J.1ai târziu, i1Ltr'u11 articol C1,/tt4râ şs' .l...i tcraft,râ, G. lbră1 ·
tca11u tşi clarifică uaţio11alis111t11 săt1 estetic, ce nu are nirnîc
de alace cu 11aţionalismul <le teJ1clc11ţă. Dac.oi orice artă. iese:
din zugrăvireo. realităţilor care nu sunt decâL •naţionale•
atu.ncl orice adevăral ArtiSt are un specific:
• Poezia. - şl m~1i ales cea lirică, cen n1ni j)1semnnl:'l din .:;pcciila
genului - c·x.printiln(I 1n~tl nles arectivitatea u11ui l11tll \"Jd ş i Cfl 1t ~
cepţia lui do viea\!l, c n nţi o n a l :l adesea n11mat 1nl~u e1ll 1\u(lotul
unui individ ponrti\ p ecelcn S\tflelltlui pOJ)Orullli d in ~trr..: fnt·u p:\rlt'.
G. l br~lleanu.
• Da r acest clc111ent subiect iv 11n.\lo11nl a1,nre .$i ln proză. cl1iar
şi tn cea mai obiccliv4. r..
f\tit udincn scrHtor'ult1i rttlâ de lucrurile
i u grăvito. Acesl elc11\crt l .s~ aUn ugă, tlccl, ~I el, ln telelalle, ;1rlU11·
cind cu.rnctcrul $pccille n:t\JOnaJ al prozei.
•Aşadar, dacă poe·z iu, când e foarte 11nţto11nli'(, e cx.1,rcsia su·
(letU)Ui UOUÎ popor, - proza. cd.1td C lttfcntal:\; C şi expresia SU·
fletului u11ui popor şi ogllnd:t vie~ii nce$lul IJOpor. E, 111că odată.
mal bo gată tn realităţi 11aţlonal<-, subiective şi ol>icctive •·
Jn,•ersând acca.~ti.l )JrO(>OZiţic. ustct11I enunţă un criteriu:
cu cât o oi10ră 1iterar5. c 111;1i 11aţioni1lâ, c u t\.t ât se apropie
cu maJ multi\ probabilitate de arti'.:
t • •• dncoă s 'ar puno. scrillbril ro1ntlni 11c lJoui'i coloattc - lnti-'•l
co1onnă dut):'t ta,1c11l ş i tn alta d1.11):J gradul în care o.u in1ltnt sau
1111, - crcdern cA cel n1::ti t.nlcnlRtl ar coh1cit1e -d e cele ntni inuite
ori cu cel rna.i 11aţlo11all ( • Oe cele 11ull 1nuJte ori •, şi 11u ·rntOtdenunn,
pei1l r" cll ll1>sa de imila\le, •ingurll; nu poate \.lnr.~ loc de. t:dcnll.
Această •lege• .so. verlf,c.'l <:l1lar priit cei doi s criitori 01111iLC11I, tJ-
taţl m al sus, c:.)$.cl Jlll crc<le1n s:\ fiu o si1npli1 iUliltnJ>lnre că ll r:\-
tescu şi Caragiale sunt tolodati'i şi cei 1\"111i f11se1Jltltlţi ·p-ro:G~ttori
m .u nten i şi prozatorii n1unte11i cure- au z·ugr:'lvlt lucruri n1af a le
ttoastre •. • ~ •·
Fără a li absolute, acoşle observări •unt. foar te valabile.
Dar, firu pasio11a.t.ă de ~>artldoxuri ?;'Î Ct1 fanatismul provinciei,
l brăile.."\11u alt1 necă spre s<1fis1n. Este maj l?reşt1s d e orice to-
(loială că lin scriitor român. prin :s<logc. Lr<:bue să aibî't. ne-
1>părat o oot.'l distinctiv<\ naţională, chiar ctmd huită (~i origina·
li ta te integrală nu există i.n ailă). ln cele 1nai evidente locaLi zări,
..\ Jecsa11dri rămâne specific, Deci toată p.roblerna specificului se
reduce la a st<'lbili a posteriori, pe temeiu l operelor scrise do
lto 11t.âni, şi fhră co1ldiţio11a vtLlOarca. care e un dat prim
a
incondiţio11nt. l11suşifile tipice ale literator .i i 11aţior1alc. Coit~
$lalărilt• „,u 1)Qt avc:t tlc:.-cUt u11 carac ter de instructivitate
sociolo~iuă :;;1 de î11Stît1mc11t de sistematizare şi de i'ndrcptă­
~1re ~l u11ei istorii litl'rarc-. •~\~a s·:.ar fi prtruL că h1ţolegc Jucru·
r ile fl>răllc1tnu. D~lr c i c 11 11 p~trti.zaJ 1 Diu specific el Iace l n
cete clin u.rtUă. nu u.11. a.spccl 11cces.a.r, inclus , ci 1..111 1>0st1Jlal,
1lctcrntitiallil '" p1·iori. <..:arc este riota sµc.cifică a ~t1 Clc·tu_luj
româu µe ca.re artistul trrbur s'o urmeze (logică finali~tă tjp
l : J1crt.•:t) critictrl t'\'a ~l'US 11ic:iodnti'L. Alt:ii după el vor î11cerca
a stabili idealistic specificitatea. At.~t este limpede că lbrăi·
lro11u se referă n1crcu la acest specific ca 1a un d:1 1. <.:Jar Ş.Î
dl•lincl. in vil'tutea căruii> lşi desfăşură d ia lectica. S unt nu
111111ttli scriitori ci şi p rovinci i care pu11 în producţia lor nlai
n111lt :O.JlCCÎfiC. ~lll lttenii in1ită, ?i.lo.ldovenii însă Sl..11,t n'lai Ofj-
gi11a li, lbro:'iilca1111 tole1·eazrl î11 (irlc. şi pe Ardeleni alftturi <le
~lolctovcni. rrovinciilc re~i>ective repre~int.'\ deci curatul Ro-
1nâ11is111 şi. co11cJutie tic 11ct11lălurcJ.t, alcă.lucsc sir1gure spa„
!Iul nuţional suilctcsc. Sforţarea lui [brăileanu va fi (fără
_,,,roo r<'i 11tatc şi nt11nni clin pasi11ne logic.'i, TIU fără onorabile
atnendc din când în când) de .a. din1in11a contril>uţia l\1l un „
Lcr1i~i ~i do a. cx·plic<1 <iJ);, rlt.ia artei ~i acolo. El face liste ele
:-;cr-litor i ca u11 adevăr.it <Jn1 ele partid. Jlom(111ul l ui Fili111on
ii dă l~1 <• j)<Lrtc ca flin r.I sin1plu <locu mc11t. «scct1ndar ca artă •
(er C"z1e l), pe Odobescu ii 1ni11irnalixea7.ă t;ul> ct1vârlt că scrrcr1 te
1111 i1111)Qrla1lte ca <.lrtă , SuJ1t e neînse1111lntc c.1 o cJ<>eume11tc!
011le11eşti ••. pe Dt1iliu Za11rrircscu ii evită.. liind <.telu l·'cxşau i.
iu operele lui St. (). losîr scrise ln colaboran; cu Anghel. vede
nl(lÎ Ol\1Jt 1n{tna acesttti di11 urr11â. rn(')}Cl<>vctln, "i al te ele acc!'jtc.
T11sâ cum e ct1 putintă să lă.J:":itlucşl.I l1J1uJ 1ttWJtcan, ol teaCl
sn11 1111 i1111~c,1•tfi c;o provi'1CiuJ. de t)rigi 11e ron1â.nă indubitabilii
capacitatea uo n reprcze.nta sufleteşte natia lui? Ar fi să ad-
miţi di ţăi·ar1u l cli11 Arse.-, c tn afara 11nţici, l1l vrer11c co. tir„
111nşu l de Ut1g11ri d in SăUăc).a.r1i c 111ai Specific, Şi mai este şl
altă primejdie, <>lingând scriitori de îndepărtată origine străini•
ca lbrăilca.nu însuşi, Armean în ascendon\;i, care sunt !Jt cazul
do a lJ :;coşi cli1l g ruptil naţional ca ncflind tvlo 'ldo,reni aute11tici .
 IS"l'Oft,JJ\ Ll'l'ERA't'URJI RO~IÂ1'';E - !>89

Atunci !brăileanu produce neaşteptata teorie a c ralierii •· ridic.~ 1nflî fnti\t t1npotr-1,1a lnfl11c11ţci s lavo„bulg11rc care, ca cen
Specificul românesc, reprezentat numai de Moldoveni şi în d intâi, n ndt1S for1ne rtuu:l . Ar lrel)lli nr>oi ii;ii s.c ridice ln1J.>Oltl\19
infl11c11lci l1usite cnre t1l vcn.ct1I a.1 XV-len n introdus Ja Români o
parte şl de Ardeleni, c u.n spirit dcsprrns de contingenţe, plu- •noutate•: l.rad11ccri do căr\i bisericeşt i. fn11>0t.Tiva iltflucnţei lulern11e,
tind asupra capetelor îngrămădite pe solul moldav, indiferent t~ t-0!n li datorăm nt~tcit •nol1lfi\i• :1l:itca nle11.l nte la eecn ce npu-
d e origine. Oricine aderă I.a acest spirit capătă specific şi Iiiuclc.l C.'lSer·:\ oa1)tenii dela 1500 (ad·icii lt\ .sluvo-l)ufg:1î·istn): e:ir\-i; tu Jimbit
ro111:ln;1; tlpărlte . i\r Lt·ebui să se ridice, u1al cu scnmA, t1t111otriva
şi i\furtte11ii 1 extranei şi e i, pot aclcra, t11 măst1ra ralierii dcvi11
şeonle i istorlc.e Jt)ol W:t\•cncşti, reprezC'11tală 1>tb1 ~·fl torJ < :oslitt_, uit
specifici. Astfol Caragiale şi Tirătescu-Voincşti, care au co- • polo11ir.at •, şt prin ceilolţ.i, - <lu1>ă cun1 cei (lel_a 1848 n1i fos t
laborat la Viaţa Ro•mi'lleasdi (toată sofistiea are ficOpul subti l • frnn\uzl\I •; t1npot:ri,·a lui Şil1tai şî ~fnlor. care au t11cclA\cnit
<le a dovedi că adevărata t v iaµ'\ ro1t\â11ească. • e 11u1nn.i în JlC do-::l'11t rcgul o cullurâ s trliini1 fn capotele ·ron1011eşti, clici ş i nu·
torul catchismUlui luteran ((Clît L5·l4, ş i f\1iron Coslln şi J.laior,
revista ieş.wă) au devenit naţionali:
s~\n L- l$lOriceştc şi fih>zoficcştc - prcflcccsoriJ ncc.~lel gea1era\ii de.la
• l:lr scriitorii 1t•unte1li, care ata ctc1>us în op-ern lor 1nai ettulti1 ISl8, - I(og:ll1tic:en11u 1 Rri\tionu, Bi'i.lceseu, Russo, Elinde R;'\d11·
realitate SJ>Ocilic ·ron1Hrtenscli - 1n::i:i 111t1lt decât ceilnlţi s<·rli1 Url lc:sctt, Rosetti, Ghic:'i, Alccsn11tll~ i - de c:1re ,·orbc~c consc.rYnlorii
munt.e.11i ln un loc - \torhih) de t:arngiale şi Br1lttscU ·\'oi neştl - doctrinari cu <ll$JJrc\. ~li<:I to\I nu tra1tsr>lantnL pc JJ:\Jt\tlotul ro-
uceştl doi prozatori, cu un a tâ t de pronu11\al carnctl\I' <le origlnn.- m;:i11esc cttllura s t r:iinl1 •.
litate naţionolăs s'a\1 rnliat, se 1>onte zice, la curente rnoldovenc~tl ,
!IU debutat · ş i co11lh1t1al să f&l):\r;\ î11 • CoJ1vorbiri literare•. f1r11)r:1- G. 11Jră.ile-.tnu Ji'a ::;cri s llccât. 1111ţi nâ cr1tic.5 1)rOJ)1·iu zisă
ţ.JşAnd critica şi1 pilnă la tt11. 1,11ue1. Ideologia .lunirnil - ori fnt.il·
ş1 aceea despre autorii preferaţi. Stilul ci vorbit. repezit. o
nindu-se eu c-a. •·
fac-0 ncatractlvă, T1)1prcsi:t pr1111ă ea u11ei O~lrecari ·vulgarităţi
Este lnvcderat cli cu a.•tfet de socoteli, j)dn simpla ade· ln expresie, a lip-sci do t'incţJ. ŞI dimpotrivă fineţa c calitatea
rare, orice alogen intră. în 11aţiun_e, î11 vre111e ce ie."i din ca. <lo111i11antă. a criticului. Li1:>sit de darul de a $Ug<~ra pri11 cuvf111t
Românii curaţi. Dar să nu se creadă că 11.>răUcanu, om de o impre$ia şi de u suficientă cultură pcutru a incadra. faptul
mare onestitate, p<tne !n teoria lui vreo antipatie. El are vo- in serii istorice şi a-l da vizibilitate, J br5.i.Jeanu se si leşte să
luptatea silogi•ticli, şi e victima analizci noţiunilor. A(lcsca a rgumenteze c111oţi::i estetică, S:"l c.rgolcz.c. l)c11tru cjltC are
li sar înainte contrariile ş.i tentat de noua serie dialectică g:ustl1I ir1rinit11J11i mic, .t;:t1c11t1tl criti<:t1lui cşlc lnvcdera.t. EJ
intră în contraclicfjc. El însuşi de a ltfel mărturiseşte în chiar emite v:llt1Ti„valr1ri <le consi(lcriL~i i, de asociiiţii şi de <.1isti11cţii,
cursul demonstmţiei bănuiala du " Jl exagerat şi putin\a l.K!
care o simte de a dcsvolla şi teza opusă.
Spirilt,/ crilic 1'11 c.t.1ll11r<f· .-011r6neasc<i e o a{>licare a teoriei
specificu lui. i\1oldovci1i i ~ re111arcă a1aj ales pr in spiril c ritic
şi l\'faiQrescu t1 ttr c i1• Jllăsura în ca.re adt!ră. la mlşcare.;.i 1))0 l-
<lovca11ă1 în '\•rcrr1c cc 1\funtenii au mai, rnult ~imţ politic.
<;u toate că u11ele ol>8crvări ~unt intcres.:'\nto şi jL1stc gJobiLI,
documcnt.i.ţia că1·ţii c insuficientă şi abuziv intcrprolată. Cu
astfel de nletod.ă se poate s11sţi1le orice. Dar car te•i. rămâne
o admirabilă demonstraţie de voluhilitatc sofistică ~· de bctio
de idei. Ea lnc1lntă intelectul şi-l stârneşte la gândire şi c
o adevărată <lramă ideologică, o capodoperă in felul ei. citrc
a avut (") î11râurire covărşito~Lre mai ti.les in socjoto~ie. neta
lbrăilcanu l.acoocc o n\U.l ţimc de sociolo&<i văd is toria modernă
a. Ro11li't11iei ca o desfăşurate cont.inu.ă <Jo sil-01fisn1c, în care
o eroare J>Olit ică n1.1·i decât o eroare Llu giiut.lirc. Cu vioicit111i
orientale, lbrăilunnu cor>tinuă, cuin nu s"ar părea, spiritul lu.i
~faiorcscu. Cf<t de bi1\e intenţionat este criticul şi de puţin
Ş<>viu provincial, se vede clin aceea el• închipueştc. dcsvoltarea
cultura.L,'i. a. ţării ca o co11ciliere l11trc dol L<:rn1011i: 1nuntean
şi 111oldav. u11u1 {actor gern1i11ator i:>ri11 i1nitarca strai11ătăţil.
altul factor stabilizator prin spirit critic. !brăileanu fecunoaştc /
cti. civiJit.aţia roo1â.11[ n11 s'ar fi pl1tut. 11tt."jle 1't1111ai -prin i11erţla
cousorvntoarc· şi c;i revoluţia liberală (munteană) dela tS48
:t ::s.dt!S·O brtlSC +

• t>ncă :iceast:i i111lgrare n c11llt1rii nu ur ri avut loc, Romft11ia

'
(Ir li tl\1t1;\ s ct1 tott1l t11 nfară de s rcra cizilizu\icl, c:\ci, tncă odalâ.
civlllznţla romană se piţrduse 1·•c pămâillul J)aciei. Dneti n~r fi fost
e..i RorriHnil sH la <lrla t11ccpul crearea ci\1iliza~ iei, Ja-ur ri ltOb\til,
spre :J njuugc u1l<lc sAut nstiizl, tot ntdtJJ \' l'Ctnc. cât i-a trctJtlll 01n·c ·
nlrli, <lei:\ EgiJ)lcnl pâ.11:l ni1, spre n -se. c i\1lli.z a, căci clvilizi\\fn de
azi tşi flfO tucoputul rr1ni tnnh'llC clu cel di11tnt rege <'Sivtcnn. CI„
--vilizaţia este. o flc,11t1\1larc, şi Llt\tă oa s"nr (I
plerdul şi Îl~ 1\pus,
nslAzl arn fi fost 111ull n1ai pu\in cfvlllz:lţl <leCt\t l~&?lp.tenii ill pc.„
rionda teba11d '·

r\părălor a1 naţio11aJităţii, lbrăilcctnu

dc\•inc astfc], 1>ri11
lnţclcgerca oricărei idei posihilc. un partÎlan al iinitatici:

• J~ o 1tnlvltatc aerul inânios -.~u cnre cot1scr,·nloril doet1:innrl

privesc nşa nuntitele • torrne nout1 • ~I. • prr,•crtir('n • 1nc11ttillt6ţii
ron1âneştJ de către eugctnren ttlrăin:'\. C1l11tl Sl~ ridicU nun1Ai tnrpo-
tri\•3 ge11era\iel Ucln 1848, nu Su.nt ('OtllJ)ltiţl. <'ii(•i 11r lrcbui ($ă se
69() - TECllllA SPECIFICU LU I NATIONAI

fllcută bucă~i pe masa de disecţie, criticul. plin de sAnge pe

mttin1. izbu~eşte a„1 pt111c dia1J1tosficul. niciodată tn chip scurt,
da.r totdeauna ln spiritul adevăn1lui. Tn rcha.rb.•tivelc lui
cntico. lbrăilean\t a bJ''1q c..·1o nlai Lundan1e11talc lt1cr11ri de„
Apre u11 scriitor şi rân1î11 sur11rin.i:; să găseşti t111 l11cru, evident
abin az-i, \)ăJ,tUt cu 1i1uJl l11a.int.o. E L ~L ol„scr,vat clc11icnt11l mo-
nQlogic d iJJ opor tL lui Croangă, faptul că povcslltol'u l 1111 scr ie
ci 'spt1nc •· Iii11d realist t11 ll:tKr11 şi ig11orâncJ cu Lotu l i11,1on ţia.
fantastică. în chir1ul ttccsta trcct1.11d peste nst11t1ăntlri şnper­
ricialc, a respi1tS A.propicri'a intre c·rcar1gr~ ~i Saclovcarttl,
nccsta din urmă (lOCI . A11alirt111d <li!icultM 1'~ lli>tgtl f>l&pii
f4•ă Io/. cam ln mud11I annli1ci (hihologice a lui {;hcrcn, l brăi·
lean11 stabileş·tc t1i1111tor s1r11ct.ura mma11ţclor lui Emi11escu.
ln 1>rin1a parit' a ro111n11ţ\0 Î gă~'tc, dcfi11ite !klrae. sit11aţii
clcnte .şi <leci l>aJ1alt•, 111 " dOtJn tr1t.oarcerea 11c~L~1)tati1 SJ)re
1>ht1111J metafizic, :o.USJ>i1illtc1r11I tJc l(>.1.tc xilcie tlevc11i11d 11n
l~(Yl:ierion Cnig111alÎC lll COll(Jict ( 1, (lr ({Î11l'3 terl!Stră. 11'>rl\i lc<LllU
d a. i\rCll m11Jt-l ÎlllpOrlnllţ~\ lllltlr ~LUtOri 111ni )J11ţ,i 11 Îlll'iCllltl<:tţi.
lns.'I. tlin dellc.'.Lteţ.r,, SJ>fl' 11 cvi to. decir.i11niJc J:;·rolc ~1 u so face
lnţcles, pre<:um .in.a lizeadl prea lncet. ln >lil tic proces-verbal
de desbateri. un autor hi.cmnn1, cum c cazul cu studiul asupra
lui I. Al. J3rătescu-Voineşti. lnsă trcl.>uc să se \111â seamâ
tlc faptul că lbrăileanu vorbeşte ş1 el. cu textul hu1intc. reve·
nind, ~ândindu-se, rat.1cindu-se inLCu\ionat. f~cându-şi
~ingur examenul de conştiinţă. El c cel mai puţin orator
dintre} critici. o feri11d cititorilor ''" co111pt1ncri şi i;c1lti 11\c c1
1>rcr.cnţa i nteJecttrltti giţu t11 n·1ijloct1I inaint:lr1lor şi l11ctc,it,Jilor.
l '<>a.tc să sur111i11(lă t1·a1projur~'1-ca c:t lbrU.il('tt11u a Kc1·1 ~ un ro-
111n11 , ,'ldtrla. d;1r Ior111:L fui 1l11 l\r~ 11in1ic ncp1·evtt'l.1tl 1\ rt>tt1a.11t1l
1111111 cnzt1ist„ însetal tlc ccrti tl1tli11i şi i1•s1min1;l•al:.LL c.Jo co11 l.rn.dic-
\1ile cc rdsar ta tot p:1su l, .111111tll iutelecl11al cu actiu11c:1 crot.ică
paralizată de prea 111ull!i. (lisociatic_ \ ~ârs ta cro11J11i c..."'tc p;ttru-
7\<et tlc a11i. trea11t..1. rna'(intci intel1..--ct11:t.lităţi. l~111il <.:odrescu
c t11tlrăgoslit do W\1Jt toni tl1tăr:i .\tlcla 1>e co.lrc :a cunoscut-o
tle oopilă, El n'a fosl lu <1.1..e "'1 !Teacă 1lcla !a1nilinritatca
l11trc om matur şi copil la intin1ita-tea ~c11l1n11.•11tr\lr. şi fata
s'a măritat cu un altul. f>ar •pni s"a despărţit şi quadrage-
11~rt1 l ar Jl11tca 1'U se !ii111tii, fnţlL <Io. o ! c111c ic, n1ai 11\ largt.11 lu i.
I l lnc;;urcă 11tă.n1 11tc cat11ri de cc.1nştii11ţă n1ărilc cu lentila şi
răcule aducătoare de n11xicl1l\i:
l~. lbr._lll~;111u.

•• Doamnă • I lntotdca\11ta ml ~n ver1it greu sd schl1nb t\t)eloliv11I

l.ăs\11dtn c:lru1n o 11tt1l\1n1c <le 1,;ara11t„·zc ::;1 lntorcâ1lclu-sc ~Jl1·c
a JlUnl" 1111nieroase 11ote, 3()l1C:1nd ln c r1t1ci.,, cu ant1c11>arl.'.
metod:i d~ evocare a Im l'rou•t. ,\boa după ce opera a Cosi
• Uornni:şoară • tn • Uo.nm11~ •· ~ll se parc o f1r1i:-;I iunc tn l\lcruri
prta Intime. nii se pare c4 Iau arl c u t1rutaljlale de fapte caro 11u
'''·' 1>rlvesc $1 nu·i decent liA 11111 privcascâ. (1-'stl1oloA.}c •Ic quttdra·
gcnnr lnltn1pest1v şi pervers de lticfd I) '·

i:f'u1eia arun c~ o Vflrllfl Joii LID.rbnt.111 ir1 loc să o 1a. drCJll. u11
prilej <le iniţiativă, o lntonroo r>e toate pii.rtilc ca <Io pc o ca-
tedră sColasUcă:

• t.:1 f>lccarc, n1 1n c:ondu!ii 1•nnl\ tn t>gradr,. f':lr6 niciun llren1nllul.

nn1 n t uC'o t problemo care sln1,ettm cil n11 }l0:1lc rJ u111011nl.A. Ne-ani
11l11nl>al 11rill ogrntl:l un cta~. J\11\ \~orhit •lpro;ive 11u111u1 ett. t.u st:\rtit.
111i·a "'pu.:- hot:lrft ! • 1\111 ln\('h.•' •. t\Jlni. -.:11 oct1il ln ''" şi rc1iiJ1lrilntl
1>uter11ic ttl'rul: • ~l• · I n"lll 11rincipulul ___ ,_ f-'c ur111:l rcvtrth1«lu-~I:
• l>ar 11u pot a.scun1le •I nici 11u vreau să asc1111c.I cA-011 pnre bi11~
"'' :tl suferit. ~l:'iear :Jl;\tu . l)nr sU nu 111nl vurbfn1. SA punem
1·rut"'e •·
•Nu -i principalul • . •. 1\tu11cl r1· t·i,tc µri11cl1n1 lut? Câsittorlo?
l.J,•r c.'is:\LQriu t:I nu ral'C pnrt c tlln psibo1•:llla 111011 Cplstolnrll. Şi
c.ln cc. • u1(1e:1r •, llut:i"• 111'n tnţrle:\ şi 11\' u nl•.solvit '/ Orl ponl 1: nu 111•a
n l,i-ul\·il c.lirt i11h11t1 ? f}ur c01ilrn1.11.:ere1' tlinlrc \'Cir tluuA c nvhlt"
•li11 rrazi\ ci sc;u1·t:i, r:l1111lnc tot.uşi. Şi J)rca Uo'tn cu j.{rlj1l c·cen cr.·1nl
1'flUl1CR, CEI g:'\ $t ri Cu11 t ,..Jils ş1 fn ron'I •,

<:u ase:i11ci\Ca scrutări de ordir1 logic, t· firesc ta eroul s~

taoi\ lu abulie. El nu $<' l""'te decide. subtiliclud prea mult
a'upra manifest--ăritor femeii :
 LSTORIA l. ITEHATURll ROMÂNE - 691

• •.. Oo.r ce a tnse1n11at 1nişcn ren A.ceea <lin. c.."lp? . • . A fosl

pe11tru mlr1e? ~\ fo$l n.u n·1nJ u1\ gest ul gllndurllor ei? A tnse1nnat
ceea ce ar ll putut t11sem11a o l llict ală ? Ori a Cost1 11't adevă r rau1nni
o păre.re a mea ? •·
Cl11ar câ11<I gest,1rilc fen1eil sunt. l11c11rajatoare, .raţioei­
nantul nostru c plin de scr upule. După cc, probabil agasată.
erois1a 1> leacă., ai1alistul se cufundă în şi 11i.a.i ma.ri l a1doieli ;

• Dacii 1-nşl li oorşlt mnţ• . ..

•A trectat fericirea pc -lilu~U ntlne. ş1 nu I-A.ni puş md11a tu piep l~t.

Ron1auu1 tratează. cu metoua lui Stendhal Infirmitatea

unui erou înfrăţit sufleteşte cu Am.iei. Ol)iceiul de a fi S<'a·
fandru de noţiuni !I pă.•trca2ă ! brăi leanu in toate lahrri l"
vieţii şi ma.i cu deosebire tn privinţa morţii ca:rc l·a obsedat.
El descoperă tn conceptul de n1oarte un raport infini t:
• Azi se tmpllncse trcir.eei şi şa.so de ani dela n1onrte:1 c11umt'i. -
'Nn11lul vJne <ll11 viitor, trece l1J. u.rlrt;'\, se dann:1 pc:s:tc ('..:l, o ne<•·
pere, o face tQt. fllnl J o o.xi~ le ntă, t:i\cî n\orţ.ii 11101' şj t~i. n1crcu. (~fl url
\ oiu disp ă rea şl eu. VQ fl Oltll'il şl ea co1n11leel din un iver~ •.
1

J11 gura- li.ai Haini Dt1vid e pusă o profuntlă· tt1l<lliT.ă a tt n_

~i~11ii clt! JllttlÎC:

• D-na Sabina are reumnUsn1 ca şi tali1l ci şi o cor·rvinsH c:i o

aU n1onrli ca şi el, după cilţi\•n nni de s uferlu\I. • 1-'cric·e de tuorţl,
cil r1u n1ai simt dtareri ' • a tnc lleial ca povestireo ~i prevederi.le
lrlste.
•• PrO$lie l • o .subli11iat J:loJm D u vid şi a <IO,.<cdll c u răceaJa
intelcctuolul111 ca.re \1rml'ireştc ndevărul, că • tat :'i • u' a scă1>n t de
niciu11 chl11.
• Ar~ 1n cnt.area lui IJ:tlru Duvlrl .:r~1, 1o rou<I ş i 'n expre.sic.
ar,roxin1ativ ncensta ; :\ SC:iJ)3 de c;l1inurÎ t11su1n1Ll"i c1' sir11 \i t'f' 1111
le mai clonrc:. 'fat:'i. ttu simte că n sc..'tpal (le c.hh1url. 'r nt:l nu-l niri
fericit, nici 11eferielt, pc1\ tr11 că acu 1\u-i nin·llc. {;el care n1L sl111tt:
cltinuri e cada\•r ul tatei. ~tal d egrnbA po\.I să 7.ici de~pre un Jc11'1 11 •
că nu simte chinuri. pru1trucă lCrrrn est e.. A spune orice lt1ci1·u dC:SfJl'e
om care. a murit este prostie 111nre •· Spirirlon flopescu 111 18Sfl ·flO. 11. A . li.
lbrăilea11u
car e citea pu Diofi{e11e J..;1erţiu roma11ţ:1 solist 1c.;1.
mela1'lcoliOO a scepticilor. c leş1 n1ctitâ i1'1tcresuJ, J\t1 torul o 1nni rnt1lt u n a 1nato r, fără
ir\vc11ţic şi productÎ\1 itatc. dar c u (> ren1arcabîlă. CllJttpăure
IZAl;!ELA $1\DOVEANU . narati,,ă, Ctt un sti l sec. care c tiiar în ,,~ldltele lu i 1noralităţi.

La Vta/â Ro1uâ11ească făcu 111ultă

vreme o femei~
recenzii nu C..:'lclc tn acel tort do prc<JÎcâ i nstitutorească ce răstlnă în
foarte instruită, Izabela Sadove.1n u-Eva11, ca.re oferi în 1908 literattira J>0pora11i~+j i 11 genere. Opera. ~tceasta co1,ţine fit
câteva. Jm.presii literare s usţinând, atunci. punctul de vedere runclt1I ci <> tcncl i11ţU, şi clcstul ele Sltbvcrsivă pcntrt1 vrc1nea
al revistei : « Sânten1 l~o1nâni ş~ OJ>eri lc; r1oastrc c.le nrt<l şi <le câ11d. se 11ro<l11ce, aceea de a 1l1odit1ca raportt1ri le dintre ţă.·
cugetare trebue să poarte pecetea oriţ:inajju\ţii neamului rarii şi latifu11cliari , Da.că 11<: g{1L1di1l\ că J\IIoş GheortJTte la Ex.po„
nostru tt. t·i(ie este o clcr;:ictc.re a tinei Jn~ini(est.ări i1111x>rta11te <lir1 l~tor.ia
Statu t.ui r o11î!in l'noden1. a r\:capitt1lări·j a .~o ele n111 de sfol'ţări
OCTAV BOTEZ . r1aţionale i11 to<tte dirc„cţiilc .
atill1dj1lca lui Spi1·i{lon Pt>·
Lui Octav Botez, frate a l l u_i J cau .Bart, i se datoreşte wt
pcscu ne :'r'~tre 1111 11un1ai
studiu exauric11t asu11ra lui A. l>~ Xco.01101 C~\ teoretici~u1 al
11c<Jrca11tft, clnr secli~ioa~ă.
istorici. Criticul are b Ltr1c studii de filosofie. 1\ ctivitat:ca sa
i\loş <.~ltc<>r~lt<: d i11 l:lcJrincea
publicisticăe rec1usă !ji tJm.idă. D.\t.e\'a cro11Îci au fost aclunale
t' trimis ln1L,rc1.1nă. c.u al ţi
tn Pe 11uirgit1ea ctir/ilor, un.d e se dau păreri j\1clicit'.>as~. 111ai
lârnnl Io. Exl°>Oz.iţia j llbilară
curând re!racta.r e poeziei 110ui, ostile cu, tlre1Jl Ct1\'fi.J1l sc.ier1-
l'C SOC()tcnla L"rimărJei. CC'l
tismului exagerat în critică, nu mai putln tnsă cani <'l idnctice
clin lHI co11to1ct cu ci,1 ili?.:Lţia,
ln formă.
â l l\ătr5.1111Jui, c t11l i)rilej
SPIHI DOM POPESCU. pe11tru c.tî.teva llctgi11i tlt• b un
Jiumor. -răl'ant1J t~ n itrit c~t
Viajt4 llo1,11i.11.easccf fi.i11d un ll'lft,gazin . s u b ·1.7l.l)<)rtu l 1it.cra.r. şi Htart>1111l l11i VoJtaire. d:1r t 11
primi1)cl c u înţelegere orice forr11ă (Jc a.ttă. {tti so l.lOttt.c vorl-.i s t.ari: pri11 t1·1 $ăŞi ir10CCJ1ţa. lui
i1\ primii a11i de scr iitori j)l'OJ>rii revi~tci. 1·otttţ;i, priJttrc cei tlu de ul\ole judecăţi ncprovă­
circulaţie n1ai 1n-ică., su1rt câţi\.·a, şi
ej ce-i dreptu l \;eJ1iţi de ait1· i.ulc şi să11ătoasc. Cu vrc··
rea, care se simt mai legaţi de noua publicaţie. Poporani<l 111ca ir1să cititoru) se dopri1tclc
tipic este învăţătorul Spiridon Popescu. Puţina lui operă p~re c.u rcacţi11 nile ltLi. stereotipe.
a fi avut oarecare răspillldirc, p robabil ln mediile preoc11pa le caracteriza te ,,rin lipsa c.;:v
de pr(>blen1ele ţărăneşti. ln Jiteratt1ră ea a rămas Jlcet1nosct1lă, l'acităţil de abstragere şi priu o. Botcr.,
592 - 'l'f::OnlA St>Er. ll'ICU l.UI :-li\ŢIONAI.

spaima admirativă, şi naraţiunea

devine fastidioasă. Apoi , cu
toată moderaţiunea autorului, lnccpc să displacă atitudinea .
~foş Gheorghe, pe care cititorul cm pornit să-l guste pentru ingc·
nuitatea lui, este de fapt o inteligenţă - măsură a concepţiei
de Stat a autorului. Besmeticul b.~Lrân dc,•ine rleodată orntor
socfalist:

• Ece.eh Don111nc - gândeşte el - cum 11,.1 11tâ "11U\lncse cu ncu111

eu dAnsul [c11 Vodă) I Numai sli rncl1 f)u1nnczcu a.cu1lt o 111fnu11e,
să-l dco ln gftnd sil mă cheme lnftunt ru şi sA mă 'ntrebc: ce vrcnl.
moşttlc? - Ce sA vren:u cucoâne? - şi 11u111ai a.ş cldea tn ~cr1u11tJ1I
tnnlnteo lt1I şi a.ş tnccpe: Cucoane. 1iir11t:1m t1ren1>ta, am \'enÎI &4·\i
spun cunt li dreptatea ln ţar-J I - r.um li, moşule? - ar lntrebo
ci. - Apoi lnc:'i. cum tl„ cucoane I Nu se ultA nlme11i la noi, t11c.oanf' r
Nu g.~slm dreptatea nlc~lri, c.~nd o cerem roţi de-uu boier. N'nvem
pimAnl do hrru1:'l, r.ucoane! N'a\'Cln l1nnş? cucoanei Toat;.1 ''nrn
mt1nclm pentru alţii, ţi larnn n'nvem cc 111t\ncn t şt l-aş mni ipunt
eu ... nşn, nşn, aşil . . _ i -aş rnnl spline: C:uconnc, chin.n\l\ J16 lO\I
j udeci\lorll laBucureşti ş i le tnc jlâlu l cn &~ ş ti e de rrica dumltal•.
dAcl\ de o lui Du1nnc1.eu 1111 mni ştiu , 1n1\cnr ceilal ţi, pe cnre o sll~I
l>lli fn locul lor I .. • $i n.1ni esle o 11ncor--Lc, JlO cnpul no!tru, cucoa11c~
chJnmll·\l lnnpol ja.11dA.rn1il, pa cor<J 111 1...nJ trimis 1>rln i;atc, s.'nu
ln1nu1\ll J10\liJe ... c~ ci singuri, Jnu!tflrrnii nceştin ni rt111nltnlt.
fltnl cel mal prima ho\i 1 "

Şi după acest proces. de origine dre)'fu"3nlă, fileul justi·

ţiei şi armatei, Moş Gheorghe refuză ostentativ "''I vad!\ Ex·
poziţia, cu care dovedeam enonnrlc progrese inlăptuitc, r<'
motivul că totul acolo e făcut •Cil birul nostru , lăă.'il Ptim11111 !
lTăsni-i-ar Cel de Sus şi nu i-ar mai ţinea Dmnnezeu pc pll.-
mâ.nt I •·
Cu totul obiectivă cslc l:bă••frta l>ltlsl<i111rdui, docnmcnt a l
obscurantismului rural, fără politică, d<> astădatâ, cam ;;reoiu
tn decurgcre. dar cu suficientă lnscrnnitta.te umană ca s.1 ca-
pete interes literar. Se excmplificll aici lot acel amestec de
C.Lliitr.it I l4•Pfi~ ••l,~ul,eul al .\cadt1111e-i ~lllulile11e..
superstiţie. predispoziţie magic.~. omc>nie şi egoism C<' for·
Co111u11ica.t~t ele d-r:a s1,1011in l logaş.
me:u:ă fondul sunetului rudimentar. Sanda are o fată mu1:l
şi lllră minte, Floriea, de infirmitawa căreia e foarte apăsată.
SC pot a(irma. lCTJl~rATllt'Ult.•lt.: Îll'SlÎgatnrilor. ~li~arcn dtge-
Neavând ln niciun chip noţiunea creditr1lil potologice, manm
presupt1 11C ~uze ocu lte ca dedcochi , t11 t.âlnitt1rrL, 1>00ittară. ncrcază in efracţie cu i11..:01111icrc. Şi t1ici tfLranii dala tJo'•adă
strigllturr, ori făcu t. Cu toate lngrijirile, magice, ;ale mamei, tic i1tsli11cti\'ă gi11~ilşic. '''' (cri11<I i:.trha C.~ in flăsr.011ll1, dar
fata moare. Valoarea OU\'Clci s tll ln următoarea subtil<\ rum- >!Onind iute \'Îtclc <lin l<>C: ' ,·it:.1 t11u11ccştc c:t. s,i 0111t1I şi-i
lizA a suflct11lui redus; că i11 vrorne cc, ln1pinsă de o rcal:l C(,11 · păcat să ardă o. ::h1111 nea monw11tc do finii observaţie. c.~ ho-
triţiune lnaintea duhovnicului, Santi:. deptange piunlerţll tărirea 111i ll.-:'lr<lfl. (c-nrc al11.1~· că stuclc.i1,ii co11cl11c rliscoala)

fetei. ntArturisirca des\rălue în fiirtţ.._'\ c1 o crin1111ală din i1lS'l1r1ct ul

de c:conontle alecti,·ă al primitivilor ş1 al animalelor. )lila Im -
pingea po mama să caute leacuri, dar sib de membrul inuul
o Indemna să tncerce înlăturarea letci prit\ foame ori accident
Florica a fost scăldată dinadins ln apa ln care fusese sp.11a1,\
c• sor?'l rnoartă de bo.,'\lă nloJipsitonru.
Cca mai valoroasă compunere " lui Sr,iiridQn Popcsi:u
e.<;te Rttlăcirea d-iti Sloboră1t-i, l u11g~ 11t1vult't în_Caru se f>oveste~tc
un aspect al răscoalei.or ţărăneşti din t907. Meritoasă ln siuc,
na1vcla va răm5..1lea în o a11ticipare a. romn11u lui
Jjterat\1ră e.t
Răscoala de Liviu Rebreanu . Fllrll a li o imitaţie abn>.iv,\,
Răscoala desvo1t.ă., iasă Ct• ori1-tirlalitntc, 10âte momentele di11
naraţiunea lui Sptridon J>opescu, c:ire. ln cmda văditei lui
tendinţe, pâstrează aproape pânll la sf.\rşit cca mai Tcce obic.;-
t1viL"lte. J1,tocn1ai ca la J(ebrca-nu (so:\u 1nai bine zis aşa c11 11t
,,a proced_n şi Rel1rcanu) irtvazit111ca Uulaulua de răs111cr1t{l
este tn•tată prin mici nc111ulfu1uirf 1>crsonnlc: caTe ILŞtcapl~
nu mai 1111 prilej de expresie colectiv:\. lu lipsa oricărei 11n\lu11I
c lare do viaţă statală, răscc)<da porneşte prin contag iune şi
prin f:.\Ct01'lJl mistic al a1nci prcs111>11sc l11găduiaţ<: tt:gale, s1 111·
balizate prin călăre\i misterioşi cu steaguri albe. Autoritatea.
repre1.cntată prin primar, arată aceeaşi prudenţă plină de com-
promisuri. Primă victimă cade evreul ltic. Răsculaţii, beli şo
indec*i· pct:rcc acel răstin1p de ~teptare an.xioasă. ln care
de a_ tlc,·cni t stt1(){"11 t11I • c::o11sătcr11lor ltii S<'lU 111ir11nrcn 111 de-
ri1:.lu11e. 1ilillii de l111111nr ~rot~. a \11eţii boiereşti f11 cc1nac11l
proprietarilor fugiţi ;
• - N"cc.bit.."\ t - ~lri~!l <i.ittu11. rs.v·z;l11tlu·M 1.c u11 _sc:ou11, lâ.11i:il
111as:i, r~lc<lndu~şl t"J1l11 11e • ron l'clrnc.hc •. c:;lntl cl1ln1111i el pe vi·
cl1i1ul Kicl1ita, c:.\ s!l~i tle~1 pnr1111ci pc11lrt1 di1oinct1t1l.
• C~llnlţ( lo\'itt:1şl f11 tf'ICL! 1111111nl <lec;\l 1111dîJ. llale (~i\t l u11; ~·aşc.azU
~i ul pc sc;:irlnc, fol1>1•ejurul 111t·~el ~i-şi 1)0Lri,·t:sc şi el te\cl(', sl1lr->:\-
11, nrlu„şl r;\su l, t'1 11J'li1 sl1tjl,n ncclul 1•n f·nrc 1ş' f11t·hlp11e cll·I 1n1<1cucsc.
• - I 'or1111ci\ I J - rl'is11u nsu i"\f1soiu1 scul:i11tlu-so dfl fle sci11111, 111
!'lt'l'l111 de respect.
, - \ 'ezi rr1iini 11in1i11culii. fn r,11ri, ~a-111i ncturl pc- CRlln1l, trt
l•icc ;, etc.
Scriitorul face sr~şala de onlin artistic, pe care i-o va lm-
pruruula L. Rebreanu, do a carica represiunea militară a
răscoalei. insistând :1~upra r11,~iclităţii eazo1le, printr'un lo--
cotenent de o sălb;Uicie T11gustlt şi nebună.
Singura deosebire Intre această nuvelă şi rolllann l căruia
ii va cla. 11a.'ltcre este li1>Sa oricl'tri l î11ccrcări do :;, zugr~vi, anti·
tetic, clasa boicrca.•c;\. Lipsa o ln fond o dovadă de tact. Vina
capîtalll a exoelen l~i scncri este de a. fi concurată de un roman
gr'.indios, în care autorul o inicles că clemenl1JI de căpetenie
este durata. Prea. scurtă, fără notele de bestialimle ce aprind
ln /lâseoa/4 OăcăJ'ile Apocalipsului. cu aspecte mai de grabă
de comedie, Rălădrfa di11 Stoboră11i constituc nn slrălucit izvor.

C:oJl~ll'fll (J ,1ş.t:l'Ş. ~lllJtllrL•(~l()r lu J.iCC:UI Jnt,flrll:tl ft\Şf.
(:01nu11ic.ală tle Ll· rn SitlfnllR '"'l••JtUlJ.
Spiridon Po1>escu (• com Hogojini, jud. Covur!ui, 1864-
ţ19i5} " fost institutor, profesor de matematici la Liocul Larllr,
director general al tnvăţlhnântului normal primar, deputat.
senator.
CAI.lSTRAT llOCt\Ş,
Opera lu i Cnlistrnt llogaş nu e citită şi ln jurul ei pluteşte
o adev3ratâ lcgcnd•i. Autorul c privit de unii ca un pro•ator
mirac\1los, conct1re1'l fli l11i (;reru1gă şi al J11i Sarlo\1ea11t1. C1ttare
critic care„i dcsco1)Qre 11ote l1omecice, îl socoteşte « 1111 rt~11011tc11
izolat t. Nimic, lu fond, mai specific şi în acest tnt:cles mai
banal rom(lncsc, decât literatura lui Hogaş, concurată prin
chiar specificitatea ei do E minescu şi de Sadoveanu. Hog:ui
scrie indepenc.lent de Sadoveanu şi are nuanţa tui particn lnr3 ,
Genul este iu:elaşi. 1\şa cum Sadoveanu porneşte la viinnt
şi pescuit în c.'l.utare de aer deschis, de hrană sănăt.ons.~ ~·
simplă şi de privelişti sălbatice. Ho!f<l'} porneşte ln munţii
Moldovei. Dnnnetie şi ospătare. acesta e tot cuprinsul operei.
Creaţia obiecti"ă este integral absentă. fie şi ln modul epopeic
al lui Sadoveanu . Privat de şira spinării, jurnalul do cil-
lător al lui Uoga.ş, excepţional prin sugestiile lui, trebue să
fie lăsat tn cele dir1 unnă dir1 11\âini, căci devine monoto11. G.
Ibrăilcanu a tăiat mult din paginile lui Nogaş şi tnd(lr11ic
s'ar mai adăuga cilţivn metri din frumoasa dar intenni1rnbi ln
moluscă. ll'llTe cele două culegeri, ln 1111tnţii Nenmţ11/11i şi
Amintiri dintr'o etlllitorie r\u este al;>solut nicio dilorcnţă Uu
nivel. Orice propoziţie crilîc."l se poate susţine cu citate lua to
deopotrivă diutr'un volu m ori din altu l. Hoga.5 nici n'nr li putut
scrie ahceva, invcnt!ind. El e un diletant superior. cu o singură
coardă, şi ea. n.t.arc un !)Criitor n1inor. Ins1 un n1i11or n1u.rc.
lnt.'li de tOOlC Hog-.iş c un profesor, deci un cll.rturar. Li·
tentura lui e livrescă, fănl. a fi seacă, pedantă ln chip sur·
prinzător de proaspăt. Asemănarea lui cu iiallanul Alfredo
IS'l'ORIA LITUllATU Hll ROMÂNE - 698
P:in•ini, turist pe bicicletll, slr~bătiind Italia cu •lanterna
lui Diogene• ~i identificl111d mnrilc locuri atestate tn textele
didactice, e izbito.'\re. Din ci'tnd ln când nespusele gingăşii
comprimate ln dascălii de pr<wincic itbucnesc ca fântânile
arteziene. Ca şi Panzini, Hoi:aş c timid, paralizat de respect
pentru clasici, şi nu !ndr.\znt~te ,..~ seric decl•t la bătrâneţe.
după lndelungi examene de conşt1iuiă. Omul care a corectat
rnii de teze, e sever cu sin\) tnsuşi. Hoenl<.L lui se adaptează n1e-
cliului în care trăeşte. E 111a11i1LC la modul •ublim, Sub J?i•tul
Jui SOI, Ca aJ UJ11J.i C011da.n1n11.t ln. ll10fLFlt~ câr11Ε1 i S ' a tâial ~\I
Ierul, atârnă o cno.nnă h1vr\licr!"1 nc:agrJ.. S.1 c11lcft Jle la OJ>I
scara. se scoată către mic7.lil nopţi i, seric Cflteva orc, la Lrci
su culcă, la cinci jumătate. c11 g:\inlle, se scoală, mănâncă
rnntagruelic, apoi porneşte to şconl\l. Pc Slra(lă, vadl, iarnă,
111crge numai i·11 s1111.1.1c, 1·:t r c11 o t)Qlcrln(~ 1x- u r1,cri. vaTa tşi
pune opinci în picioare şi cu lxx:ccnua la spinare şi lutr'un
costum inverosi1nil oi.a la 1)1c1r~r ~Jirc mu1•ţi. ln proia s.1 ge·
nială şi nesigură 5" văd urmele pr<•fCl!Orale. poncifele. La rli·
tiăcit se iveşte un •soare tt~n!lr •, o localita1c c cuib de 1,âJ15 •.„
un smoc de lloricele pe o bt.\ncl\ este •o sărutare fragedă a
naturii, depusă pe sânul ,1erp ~· 1le>.olal al morţii •. Toate
figu rile din Pocticâ Sl1nt l'llM' lol conlribl1\1c. dar 111ru ales se
r~"<:urge la clementul livn·<c I 11tr:\nd pe o l><>lccă strfuntă de
1>ădure drumeţul se gâ1ldC~tc la 1)llr1n Sfi(_ttci V111eri di1l basn1.
ln calea. TaduJni din Encu ln. la 111trnrca lr1 ir1fcrn11J dantesc.
Şi clu pă ru.""tfel do evocări nu uitit ,_rt rfJtut1ze.a.-.că tema 1Jri11tr•o
rccaµi tu Iar<· şctilărcască :
• Cu ciltii pl\rcre de rău tnsd, nt1 ntil lrcz.il eu din această taulttzlo
clnslc.i, a11ropilndu-nid de Slhhll .. , ŞI totuşi, cu <'ilta mul\mnire
nu s nlutarăm noi 1nttlla rutil do lu1nh1A. IJC ra1"t) o f1tldlnlrr11n t11
~lr6 ntln ci poian ă.
• Nic.Iodat~ n'a1n gltsl..it ~u 111ul tna:rc tlcllciu şi 11lclodatA n•a1n
c-~utat să. sorb eu mai mult.A 1:1comlc. JJrin toţi porii Uinţei meJe,
luruhta şi căld11r:;. binefllci\Lo11re n ccruJ1tl ' ·
Din cărturarism Hogaş '1i face un humor, care e fireşte
i;ratios. Profesorul boem toarnll tovară!jului sau de drum
to.ită erudiţia lui, dăndu-şi aer bonom. Totuşi, e prea multă
insistenţă ln referinţă, prea rnull detaliu. Gluma miroase
a cnlcdră :
•- lat :"-nc. Junele şi t(rlltlo~ul 11tcu l··nun, zisei adrcs:indu-1r1:\
tov ur1·1~11 l ui 1l1cu, so:;I~\ ln lorul uncie 11l111rc1e oec~lor (>?iduri () biş-
11ucst u ~~I clesv1\ll, ctlteoclnlfi, \'t1111o rilt• l' •r de. grnţ.li : desfă deci
cuuum1 ~e c<ler:1 şi l~uruscn co hll'illjle fabulonscio late tGmple.
l~np5d1' accusti\ J)l<:le d o Ic u, cure A<'tll>oro jun10, latea ele lnOalc. al~•„
l1astru a corpulul t!iu, nr11nc./J dc11nrll' i'i\ţttl t?l\l tJ1covoiat şi no·
tlor(J:-.. ş i hni să c:crc."\11\ tlac4' oeeste tinllc <le c r1~tat rece ş.i c_urg:\tor
111n1 l':i.strenzâ lncli urn1elc t1nbdl1~ 1n nlc Ale vrcu11ri ni1nte .spcrlonsr
t'U .sl:l1111r1 crude şi sAlbalico .•.
l ~i. bălrâri ulc fachir, 1lrfgA IO\'Or1işu l 111e11 i11tr'u11 Lârz.iu,
111 llrnh111!J s rttl l'\irvo1\a te.al cufundat? l..'\ trez.t'')le le ru\111 ~I 11u
111ai \ is.1 ha lin1b3 sanscri tă pe rare n'o J11ţcJC!p.,i. rtici le 111ni str:\ ~
111ut ta cu i11('hipuirea fn umbrn pnA;Od('lor. 1>c tare 1111 lc·::aj \"ăzut .
- l ~i ! b:i.lr-Jnulc lsac Larl1edcn1, li au1Jl tlt'OOa1~·1 ţlri găud ticl:\
1r>atelc inele . ei I legendarule Jlt10\' Nl:lcit ot. la pri\c:-tc şi-mi s1>unc.
l e rog. 1J;'IC:1 :.ubt ~erul vcşratc c.le prin16vAril, rnrc (llutc.~lt peslr
ftricilcle vâi :ale t:aşn1Jr\1lul tlu111ltalc 1\IÎalic, 111ule 1r1chilJulrea n
a,iizat raiul pâ1r1{111lt."$c, al vti7.lll un rlil"il.ril <Ic ~(•:trc sau o prf+
vcl işle rnAi 11l:lrC'ri\!l <lecAt pe valea Ntf'r c:I 1 ţro.şlc.nilor 11oşlri? Oarl'
l-tl111ulach.: ş i I Ji 11tluc1 1~ii n1i:slcrlonscl iJ11111llt1lc ~lhtrii tşi fn51\1lt•
ntiti 111;i11,l.rl Sf)rc cerul lll111,cde 1>l~curilc lor ncric11c? Şi aurul idea-
lizat ni rnzelor de St>!1t~ p olcrsc u1·ol•1 1111ti tc.r111cc~tor tlec.iil Hirt·
rr,·ştclc lt• tur 11c~uro:-i'\c·r l'>ure c ncolo ntni n1vlnlcc şl mi)j co ml)e ·
i; l .-1 ~ ~ (.~~ ul din cc n.~ J\ şi 111111111:' \ ' 11 1\ tl slriivcziu şi i111e11s nrunc:tt
<I<" l >u11111cze~1 peste a d(ln('orl'! Onrc ~11irllul core suri!~ peste npl'
t11 zi.>rllc rrcn\iunii, era 1nlll 'lulce şi 11101 llo deei\l ocllcrlle depi1r„
talului nostr11 a1>us? Jn ce 1•drilt1 Ue rilcc şi curgât.onre. roui'I a ('tUS
11atura un suspin n1ai ad-"nc (fo 'lurcrou.bi4 dragoste tlec:'lt 111 g:la_s11J
l\ogrei flroştcnllor no5trl1 Şi dflc:I fn\Q de loat.c aceste.~, romdl
!noă ncp:!sălor, docil Idilo blbllrii n lui Uou• şi Huth nu·\i tnnoreşt•
lnehl(>Uittti. dacl din urca veacurilor nu.• \l r:'li."r 111 .sufJel nchll
694 - TEORIA SPEC.:IFICULUJ NAŢIONAL
ntgrl ol lndiancl Tnmar, doeă nu lntrevtzl subt alba slotd asiriana
ehtpul fermecător ol Choldeianel nt\chel, dacii ln sfQr1IL sunetul
dt1nlltole ntni r1lrnAnc, rnţll de toat.e ncts lc", lăn\u1l tn sllntal crilş­
mnrescl cu ochii tn flonrco fuiorului dt cAnepll ... •
Acest soiu de glumă fu semnalat de prietenii dela Viaja
Romu11rască dela care scriitorul primea scrisori cu titluri d e
lante•ic: • Bătrânule Fakir şi delicioasă scrumbie•, • Llustrule
Beleds şi graţioasA balonă•. • llus lrule Ahasvcrus şi somno·
ro~ulc morun •, • Drăgălaşă Giooondo şi frumoasă Fiametta •.
• Voluminoasă Saltea a lui Solomon şi graţioasă llegină dio
Saba •.
I loga~ an: propcn,iune spre bombasticul oratoric şi spre hi-
p<'rbolli. Cmnp.•ratiile lui se răsucesc ca un sul baroc. dela
rottt3. cc~ mai lata J.>tU1ă 1a ini111n tllinusc11Jă din centru . Aşa
cut1l s unl ~t.cum , aces te isprăvi prorcsoralc: r;llltân cu fnn11ecul
lor. dt11· cine po:.te ~ti câţi nori de marmoră bor11 inia11ă se
•Ileu ln atelierul scriitorului? Voci>ţia lui esenţială este spre
'P.1tml liber: •Eu nm fost întotdeauna amantul nestramulat
ni maril<>r privelişti alo naturi••. Dăm aici de tipica regresiune
ln geologia primilivll, cc tmpingc spre munţi pe cei mni mnlţi
cli1\trc scriit.orif ace$l,li neam de păstori. Sadovc~ltlll tş1 creează
t~rlt orit1J lui prill•ordi:.11. Jntr'u1l spa~i 11 tra1tSce11dc11t fi.l\U istoric
şi flC<'~t lucru se simte şi ciHton1l acceptă alături de ~loldova
p11'1'cntă o Moldo,·ă ideală. ln.sil lntr'un jurnal de călătorie .
fiind vorba de o g<.-ografie atât de apropiată, SUTJ>rinde schim-
hnrea bruscă de climat. Intre Piatra·Nean1~ şi mânăstiri
Hognş pune dist:rnţn d intre donă continente. Pentru ~ putea
pi'l!jl !nd5.răt spT(· a lt mjJeniu . scriitorul se lasă cuprins de un
miraj la care !I ajutli percepţia lui delirantă. E l lnsuşi vorbeşte
de • balucina.ţ.ic acustică• şi este vădit că are to.~te formele
de halucina\ii. E un om cu simtnrile a.'ICuţite care trt<:e iure
dela o extremă la alta, rupând echilibrul • >;u cred :1.'\ fi mo-
ş1.c11it 1nare lt1crt1 t;li rt firea vret1 11l1 i croll a11tic; Ştit1 t1•.să că
cumpana sufletu lui meu " atât de simţitoare, lnc!tl c dcujuns
s:l. f<nmci 1ie unul din discurile ci un grăunte de gigu r.m\ă,
oncâl de mic, spre a hotăd prectm11>.'lnirea curajului ;i,;upra
fricii •· Şi maî ales nu poate păstra percepţia normală a di·
01cnsiu11iJor : totul e sau colosal de n1are sau ir11ens de mic
şi călătorul ţinc la ochiu o lunetă marină pe care o fntoar~e
lnlr'1111 fel şi intr'alt111. El are \'ii iu111 , Stând c ulcat tn iarbă
vede patriarhi şi lngeri :
• Nu şliu pentru~, şlftnd lnlins pc uu 14Lemut de Iarbă proaspăt
cosltA şi mirositoare şi Jltl\'lnd stelele, car• tncepeau o se aprinde
tn 1c1tlnul .sării, mA străm utai cu mintea tn nişte tin1purl vccbj,
dar vechi de toi : PoLrlarhul Abrahnrn trece• măre\ 11rln lnchl·
pnlren mea cu lungn lu i l)nrba şi 011 Bncrli lui perciuni; lnllorltele
vnt bJbJlce pline de sonro se de.scJ1fdcnt1 t11ainte~rnJ co n işte guri
de rniu; ln'r tntre tndo1t utile vcn:l nlc dtol11rlJor. turn1t le albe pă­
,1.nu ln larg Iarbo rr.igedii • colinelor. Pe tngerii cil!Atorl li vedeam
ior!lll curn s0<esc şi bat Io 111a bioecuvAnlJlt4 a pllrintelul El>rellor;
I.nr pe b'1trlru1 Sorah, ml·o lncblpulam umblând rtpede fi oprin-
•llnd tocul pentru clnn de Stil!'";\, • • •.
Sau muntele i so ar:ttll ca o seuri\ biblică spre cer :
•Nu 111ai ştiu cirul Jidov i s'a arAto.t oarecAnd o scoril fu vis,
n'l•4mn1'\ cu un cap~I dt. ceruri , 1 ru ollul de p~mAnt, fi pe care
fngtrli Domnului st suiau fi se coborau. . . mie tnsn. r4n1 s:\ liu
l11~er, lmi lu dat să urc spre cenirl o sur:\ nevea .. . C5cl ce altă
se ponte socoti f-JAlil\ICA. docil nu o ncn1ăsu.rnlă scartl ar;uncal.A. de
fn$Ufl Dun1nezeu tnt.rc t:cr şi piln1dnt 1 •·
Totul e • deşirat ş1 colosal •. orice stăncă este • enonnă •.
solitudinea e absolută, mortală :
• fr• uceste. loa1rf, ori tncotro te tntorcl, te tmpresoan\ singutil-
tuteo, la hotarele cllrelo vlo\a se pare c4 expira. Omul lmprumutll
ulei mutismul delo orborii ln tnlJloeul cărora tr4cşte, oşa lnc.'\t
<'Ole nml guraJJve Uln\o din aceste locuri d nt numai IGaLunli care
"bonr1l 1n stoluri negre. f11aintc de npuslal şoo.relui. Ji se tn"\·Artesc
\11>:\n~ . ln Jurul lumurllor albe şi neclintite nlc b!11trlc1I •.
Pădurea se a ratii la.ntomatlcă, ~m iţătoare de sonuri teri-
bile, plină de batracicnc hidoase :
• l'c.le putin, scAp4tnn\m dela umbnl şl tşililm lnlr'un lurninlş
dr ••mlncerl. :o;e ollam ln f>Archetcle de pe C:rno1ul·negru. Din dc-
pil rlttre, prin c~ ru l S<'<:, njungcn ptiTlâ ln llOÎ gJas11! un111lul şi al to--
porului. l)in c:l11d fn cf\n<I ~ lr;lsu1Lurt1 col os;1_lă u1up1cn vl'iile l11u11·
\ll(Jr: e rau fa~i l , r'nlll111l suu br~zil nn1u\lt or (Ic tnn.1(1 enro ln clitlercn
lor 11rl\r•ilslioas;'lJ sr:ir~l 1nuu şi dol>oran tot ln c.'\lcn lor. 'l.lua ern lol
01nln1.:' ~i u1• aer tnrlflcAral ne tnconj\1ro din toal.e p!\rlllc. $oarele,
all> de fitrbinte ce fra, J>loua cu foc peste capel ele noastre: etl toate
arcstcn 1101 ne urmR1n dn1111ul pe hognşul si\pn.l de butuci fit coaste.
1nu11ttlul ,1. 11umnl ti\t fu ră~ti1npurl . cra111 si liţi o. ocol!, prin sml-
t1url, bllJtonceJQ, ţOotloasc ş l ,•enii re ne lUJnu dr11111ul. Eram otdt
de grtlbi\i să 1>011•>siri• undc,•n I" u111l)rll. tnct\l nirl 111tn1oi bllgarr1
tn l'iH1111l pc u11 lntreli( po1Jor I.le l1rOfl.<"ol cu ocliJI l1olbn'I şi verzi,
curft - rşi\I pe j11111Al11tc djn u1ned<·lo şi 1-tlodoasele lor IOct1lnţ1 -
nr ~nl utau r1ritc31od şi flpol fljsp1lreau Iute ln apro11it.rc11 110Astră •.
Scriitorul are o mare seos1b1htate pentJu clementul te-
l1.1ric şi m1.U1ţii iau st1b pttna lui si luete de m.onşt.ri vii:
• Ccrb1il c 01\ ln11nlc. t1rîl. Pren lncll11!ll, Jilolle Larcn\ln.le l-au
ttApRI •·ortslclc, ~I n1il11cA111ri :1(IH11t:I db lu1 ~ntben cu 141nglnl vc.rt.I
şi s4.r~rAciooS<l 11 br~1.dCAt.1 din creş t et pdnH 'n ponlo; Iar polecn
dt \Uit ŞC-rJ>ll~ lC. de regulii. pc rundul ;1dâ11C b) :)Ct:Stor 111 :ln~luri.
I.ul Io dreapta, lut Io slllnga, tule de me.<lcacănl nevoioşi de„upra
C'Rl>el ('l?r 11oastrt". nifln privelişte pe11tn1 ochi. niciun orl.xo11l pentru
s.t1flcl . ., _
Oimpotr1vă. pajiştilecu flori colc.'\c de viaţă edenică în
felul ins ulei din Ct1nra lui 1,;mincscu şi de pe olC> fluturii se
ridică 1n slolnri delirante:
• „. o suOArt ilul<:f' şi lin:i, ce vl1•e di1t părţile: deschise nJe Jo,
C\lll1I. curge veşnic-, co u1• râu oevjtut, cc 01işcă nerul cnld şi 1rrl„
bdltei\n•nt . 1~·1orile se pl.:nc:§ l.n suflarea vA 11tult1i. ca şi Cl1n1 s•or tente
de •4r,1tnrco lui : $1. dlu Clcest joc uc:bunnllc ,u v:\11Lulul cu florile,
vnlurl ndt\ncl şt st.r:\luciLonrc <le colorl şi tle lu1ni11~ su sr1pi'1 11\ fâ-
n eţel e !noile, 11Ann rllncolo cle llot11rclc veclcrll; iar Uuturll mici şi
nlunitrl ca niste fuhd de uzur, spăric\I de 1» şll drume\llor. se ridic~
tn stoluri sburaloare şi. bc\i ele mirt•m• şi de Jumin:\, se rdspAndc.c
ln aerul cald •·
I logaş porneşte spre munţii Neamţului, aşa do lipsiţi de
miRtcr pentru el, ca uo explorator pc valea Yulconului sau pe
muntele l<ilîmandjaro. Scoarţa modesb'I a solulni natal e
!nălţată şi săJblllicitll, făcută, spre 1>ll\ccrca expediţiei, imprac-
ticabilll lntâlnîm mult şi savuros donchişotism ln opera lu1
Hogaş. Don Quijote, nutrit cu lecturi cavalereşti, visa uo
fabulos eroic, Hoga.,, mai puţin alimentat cu clasici. c.'\t setos
din instinct de primitivitate, visca>.ă !o.buJosul geologic, era
mitică. ln costum ridicul, călare po Rosinanta lul cc se chiamă
Pisicuţl, însoţit de un tovarăş, leneş, somnoros şi mâncău,
in,·eşmăntat pe jumătate cetA\•an şi pe jumăt.aLe militar
(acesta e Sancho Pancha) el crede a vedea înaintea lui piedici
nemaipomenite şi plăceri refu1.ate nturitorilor. Un simplu
câine duvine •o fiaril lngr<>zitoare t, do alţi cf1i 11i călătorii se
apără a.'jezandu-se spa!A? în spate şi ml\11uind ciomci;cl0, ploş·
niţele sunt aşa de fioros de multe lncât eroul ar trebui să. aibă
•o sută de unghii •, spre a-şi putea apăra plir\ilo atacate,
lupta dintre iap.'I şi o muscă ia proporţii epice:
• ... Alunel Pisicu\• sorbea 41 lşt 1unO• pieptul •ău puternic
e11 Ju1ntllnte din nt.n1osfera păm:lnt1thtl i ln.r c;\n<I acr111, Rslfcl sorbit,
ern fnnpolnt cerulul aub torn1a ruplA şi sguduitonrc a unei Jurtu-
noase note de tro1nbon. n1t1sc-n ţăşneo U'ipriclti dl11 narea Pc.slcu\cl •.
Fireşte cădin imensul croi-comic prozatorul cade uneori
tn caricatură. O clllugărită bunăo.•n rânjeşte cu nişte •dinţi
galbeni, rari şi ri1giniţl, prin ale c.'lrnr stnmgî ar fi putut intra
ş1 ieşi. tn goan~ o lurruă dt> oi ... '· Homeris1nul delirant a l

lui Hogaş nu o de esenţă clasicii. ci c h.o merismul romantic
al lui Victor Hugo, cu aceleaşi enormităţi, realisme fa ntastice
şi monstruoiităţi. Jurnalul scriitorului i·omân e şi el o •le·
gendă a secolelor „
lnsă J>rOiectată ln spaţiu , ln care se caută
antideluvianul, biblicul , barbaria jovială, mirificul şi gro·
tescui. Se cultivă antite2a crudă. Om.ul e sau cu picioarele
candide sau iabu !os de murdar, lucrurile sunt peste orice
măsură vechi, un covrig uscat c • fosil•. o cutie de sardele
alterate o piesă arheologică, purtând • toate semnele carac-
teristice şi distinctive ale unei adânci antichitl'Lţi •· Jegul
ciobanilor ia proporţii mitice:
• ... AlbCil\ll bu lgărllor mari de urdil l'lldea parcă
scAn<lurllor art.-mote pe care $lt'itcau.. O n 111are ceaun de stânll-, plin
c11 jtntitt,, nhorea thtr'un col\. De l:lllmhltrclea, nccurii\e11in dom11ca
ncsupăratn ca in Loatc locurile, uudc e n1u l tă gtllSinlt şl r•u\ină
npă . .Ml.rosul ei:tracterislic de oae, a.cne.slccol cu ccJ de btt.i11.zt1, s lră.­
bătea pân.ă 'n e:reeri. J1tlr"t1n colţ anai relra&: al stânii, 011 t eanc de
piei ml\oa•e de oi pierile $lujeo <le sigur unui popor !ni reg de. che.
c bcrJţ l dr4pl culdil ş i moale loculn\u. Ciobanii, cn piele lungi •i
tlllSt1roas(:, cu staturi de 1rria$i, se găse::ru fQartc bli1e tn ciimcşile
lor in1perrneablle. Dl11Lrc t()ţi . bnciul cel tlllli bătrân CtA ş i ecl 111ni
murdar. lrnl tncl1ip1:il că tonLc tocrurlle 11 ro1>il şesc t11 \nra nccnsta;
singură stâJ1n lrcbue s~ tic aceeaşi astttzl ca .şi pa tin1pul p:,\slorlci
dacice•·
Scriitorul se co1111,Jace in acest.. m.ediu ba.rl)ar, Ctl gândul
la vremea. teilor pe care-i evocă t11tr'o scrisoare to versuri.
făcâŢJd apologia odihnei rudimentare:
Nu poţi s:l-n1î 2ipui, an1îcc, caru u1u.le o s·rtjuu~i
l'e dr1lmul ars ele sonrc cu P~'ş:ii ltii C••i lungi""
1'e- du . .. la re\•cderc şi rtu fii nn1ăril,
13occcaua ta <lin spate sl1-\j \ic de ur!U
lor C'~tt1J le-u '11,·ingc 'lru11111J ş l uu \ t;.i l)llli 1111len,
1
t„ 1111 ~cş lc-l-o e·::i J11i11c.. <~u r;ipttl pe hot·t rl1.
l) esr1t ~ţi cleiu 1>i<:ioure opinc ile u sc._·~1tu
Şi 'n 111nbr:' t·le 111es ll'i1(•i\1ti, î11ti11Ll<.'· ~c pc. 11pntc.
Aşa t.ărăJtcŞ-te. i 1l ,l·l itolog1.r:ale/.c lui J::nli11cScu, su culcl1.
u.ragar1 u J :
El ia· t4.1ton11n din cap şi t11 cui o at;\rl)â
tşl
Oe scllpcşt~ 1 n tlOHJl te rrun1oasă şi roşt1 - un Julgl1r
lncrcn1cnlt tn 11ourl. Cojoctt-l nnl11ft
El de cuptor . . • (;lnbote dcscuti5 ~I ucgrcle-<>bicle
CAl <.lou:l l:,\u.url atole Io ' 11tJ11de ln tocul Ghce11ei
s~ se usuce . .•
Un băetnn de crâşmă e vtrit.t • îrl r1iştc ciobote 1111sc ci1
„
clohol şi croil.c dintr'o vacă înuca.gă mă111<1liga " mestecată
cu piciorttl dela. t111 scau11 ~t1 t rei picioate, tntr'o odi1.ic este
atâta goliciai:1e cil «c.ii fi pnt11t prea bloc t11vârt.i <> tllâţă de coadă
şi u 'ar li avtLl de ce se pri1lde •. Ocl\i11I scriito1·ul11i măreşte şi
diConnează in. sensul c11or:rn11Jui şi al sălbatcct1lui„ Iar1l1arocul
dela Fălticeni pare o îngrămădire asiatică:
• . . . Jn t'rtlt~, ~e llUlca vedea lQl o.on.1er~ul ş i t.onta i.ndu.slrin.
u1uutcl11i: oale, striicJ1i11i, rna.n gal. doage, cofţ, flUli11i, piei de oaie,
sucn1anc, ţesiilurl groase de cU ncpă., pânză Ue bu.J11bac. ştergar e
de boranglc, litvlcere, \eS:'ilurl mal sub\lrl rlc lân:l v.lrgali1, opinci
nelt1crate de piele de porc, li11gt1ri ltrosolo11c, $Ciifiţi. coveţi, şliubce
de salcie., chersine şi alle câitvo pro d11 !ţC ntc tinei lndmtrlî c u totul
primitive 1,
l1l. acest bâlciu cxcurs1011îştu l cu c.>p1nci se iveşte călar<•.
lntr'alt loc vede o tngrămădire mută de băutori
• ... Un miros de rachiu 1nfi i'-bÎ t11 uas„ C.:ri\.ş mart1I , 1111 ro1111'11 1
de ustădnt!\J râs:lrc1\ Ct• de O)>iCtÎU, JJC jt1111:'îtntc. de (IUili"l lejghen
şi, c'o tnde1T1fu1are weclnică. tlr ecl n1n.i 'lesăvi\rşlt 1\vrutn: tnâ·
ntlin un t11t reg popor ele păharu şi de ~ăr;ifl . '1'01llc e1aTct1beele
pArenu câ~şi Jii.duse.r·U t11lftlnire .şi se \':lrîser:'i, 1>0 colori, tn sticlele
cu rachiu ale crl\şn1nrului <leltt ~1ârcu. Cel c:lt.ivt'\ dulnpJ uo,st11·oşl,
ftşeza\i tn chip de n1es:e-. pe câte patru piciot,TC l>âttllO îtl J)ămîl nt,
c.rau cuprinşf, r1e luate p.itrţlle, ele b~rbn~i şi ele fClli(;i CU 111:'\ş uri
'' cu p:lha_rc de rachiu di1,ai11 te •·
ISTOHIA f.l'l'EFIATUR!I HOMÂNB - &96
Hogaş
are nu numai ochiul halucinat, producător de fan·
rasmagorii. ci şi toate simţurile iritate. Nasnl agravează
m îrosurilc:
• C:llnd pt1ş i ră1n pragi;1I, o duhoare alcătuitii din toate mlrez1nele
pilmântului !ml strob~tu pAnA 'n creeri; nu te pricepeai dac~ mi-
roase o piim:1nt. • ouă rJ<><:itc, 11 b'r~slme rAneedil, a peşte s~rol,
a pielr neclttbită. !I l'>tilnzâ ltite. :"t curect1iu tui;rat ... nu_ miros.ea
A nimic din toate aceste:~, tl3r n1irosea n toate ;tcestc la ·0_11 loc . •. •
De asen1eni t1recllea se tofiorcază. lt\
su·nct e şi căderea tl'nei
monede o 01'n1ărită în cele n1ai mici eco1rri:
• .. . •Jidovul o lu:l, o tntoar$c., o suci, o sună pe t ejgltea, -0 cer„
de neb'l'UI celă aproa1>• de para lumAnărll, şi după cc se lncredlnţi\ că nu e
ujci ştcars:\, nicl do plurnll, tl dlitla dr11111ul tn ciemlgca, unde cl'.1-
z:lnd trezi clin so1nn 1>e o nlultl1nc. de tranci şi gologAni, care, sărind
speriaţi de năprasnica ci sosire, scoaser.1 un uşor \ ÎJ>tt metal ie:
Şi npot din nou ·căzură tn sotnn adânc, î.111preun:'i r.u nottu sosit..'1 •.
De această cxclt.-.pe se leagă şi
animismul burlesc. Ca-
prele unui culcuş de scânduri !şi aratl!. •cu neruşinare de s ub
pat picioarele lor de.~făcute •. cârnaţii au atitudiJ1i n11imate:
• Jn'i era. t11 adevâr, foan1e: dor 1111 mă ispiteau de loc cei câ~ivn.
cârnaţi lnngi, colblllţ I subţiri, şi cu pântcc•le lipit de spate, ce atârnau
l'>C cue <leasu_J)tA tejghelei; ni fi ·7.i!S că lor t11şişi le era foa·me, utâtn
~ltilt• de costelivi r „.
Pantagruelismul lui Hogaş. tnrudit cu Oărnârtze:ila lui
Creangă şi cu euforia de roadele pământuluj a Jui Sadoveanu,
c nofa, care sare 111 primul rând io vederea cititoru lui . E-To-
111erisn\ ~i acesta, clici şi Rabelais e homeric, dar mai modern,
hugolian. Foamea e sălbatec.'i, şi cinele sunt uriaşe. Scrobul
şe face dinb"un număr infinit de ouă, borşul e un ocean:
• Cct\şm5r:ita eşi şi, dup:l câtc\•a ininut~, intră cu o temele după
eo, arnfint'lou6 t11c,;jrcale cu Je„nle. n1ânc?irii. Ni se puso pe m!•să o
coşcogea n1ăn1ăllg~ pe un fu1td de. Je11111, u11 scrob tu care se părc{1_
crl l11nsc lln.rto gi'iinllc u1tui sat întreg, o 1110.rc slracJ1ini'i cu coş
'r:,1n:'111llll c hi1lr nlunel '31 {I strnrhini\ şi mnl n1ore tnc::i 11 U11 ~ t·u u11
O(:e11t1 11e 11or.ş. 'l'ov:irăşul n1cu se sc:ul5. ltate, se. pt1sc Jn nla să şi tncepu
1'â n1 ănânce cu o l ăcoo1ic şi o t11rfc -vTed11ie~ de un să.lbalec ,,
Descrierea meselor pri1nitive ocupă cf~tc- o 1:>a_gină la rîcce
etapa a expediţiei :
-i- • •• Cc r,itoreascli era 111asa p:lri1rlcluJ Iorticăl ln mijlocul u11ci
11"1esc rolu11<le de te iu, c11 lrci p icioare, stAten nem i şcalil o mare n1ă·
u1ăUgă rrumoa$ă e:a nurt1l, dlu Cttre aburii s uri ~i fierl>it, ~ r ~e râdicau
drCJJl în S\lS. ca. tlln jcrtra lui Ab~l i iar îm)>rejurul n1i111l:lllgil. slr:'i-
c l1hLiJc not1TI, s 111at~11ile eu nll>astru ş i roş, plir1e cu borş <lo oae şi,
nu1nUratc1 pe c~ciuli, sl rtl ea11 ficcaro nllllt1rea cu c!itc o lingurii
albă tlc lemn de nse1nc.ncn nouă . • .
• Peste j11r11ălale de cc.As, rnnsa tu gala. Ooi din cioba11ii cei
111ni tl11crl tntinscr:li jos, 111 stânii, 11işte toi late de brustur; iar de
jur tJnJ)rejur nşteruuso l)icl de oaie, cojoace şi sarici. <) n1arc mă·
111:lligtl oarhr,şrt, t;ş il:l ctJ·11 tiparul flcrblttte al unul t;cn11n, se T~sfăţa
rftrii 1111doare subt ochii n oştri : şi toate produsele lnplelui, "'bl
lOttlc Cor1nelc. se fn.şi raseră cerc tnlprcjurul ci •·
Mămăliga apare c.a mâncarea •acră, care neînghiţită la
vrc111e 11ricinueşte că(lcrca individu lui fn lun1ea umbrclt>r .
'l'alăl lui FI•>gaş, protopopul Gheorghe Dimitriu din Tecuci,
era i iul lui Dimitrie Mogaş, preot şi el tol acolo. la Sf. Ni-
colt•i. Numele arlcvă.rat al fan1iliei ~t111a Hoga.5. Calistrat s'a
de- rachiu : născut i11 19 Aprilie 1849 ca geamăn cu o !atăLucia la Tecuci ,
1111<11: făcu şcoala primari\. Liceul îl urmă la Academia Mihăi­
lea11ă clin Jaşi , avâ11d colegi pe câţiva viitori j\111i1l1işti; prir1tre
"''" ' A. D. Xenopol. fncă de pe atunci hoinărea, ln vacanţe.
(J scrisoare din 1866 c d intr'un loc •de o fr11n1useţe poetică. "
111 L867 i'Lbsolvi li<.:et1I. i:cLt râ in U11iversitate. Ptintr'utl t:<>11-
cu -r s , i11 c869 fu numit pr<>fesor de ·parte literară {latină, ro·
mână, franceză, etc.) şi director la gimna•iul clasic din Piatra-
Nea11l \ , de u1lde la cerere se transferă. in 1878, la "fecuci,
696 - 'J'EORI A SPEClf' ICULOI NAJ'IONA L
c.:afi$lr:1l l-logn~, dirl'ClOr IR l .itcul 'ft"1I Cr11nl dl11 raşi.
Com11nical~ de tl-ra Siclonin Hof',;ti;..
apoi la laşi, tn 1880, apoi din no11 în 1881, la Piatra. Nu i se
dildu multă vreme definitivatul. Jri r886 se mută de i)ună
voie ca director tocmai la Alexandria (fugă ciudată dela
munte fn glod uri le llurnasul11i I). Acolo şi-ar fi căpătat <1efi-
11itivatul pc care anuarele arată a-1 fi avut ln 1885 şi actele
!n r889. Apoi migră la Roman în 1891, profesor de istoric şi
director d u gimnazi u, k-i laşi, in 1899, fiind un an şi director
al Liceului Internat. In acest ora~ ln 1912 ieşi la pensie, dar mai
predă pftnă in 1915 la lnsl itutul Humpel. :r.lu.ri la 28 August
1917 la Roman şi după dorinţa lui trupul li fu adus !ntr'un
car cu boi la Piatra, tu apropierea Bistriţei, unde se şi a O ă
înmormântat.
D . D . PĂTRĂŞCANU.
Comicul lui]). D. Pătrăşcanu aparii ne foarte puţin umorului
propriu zis, adică unei discrete demonstraţii de superior1ta1e
iatclcctual~i; el o n 1ai mul t el<' ordi1ltll 1>ofonerici, trăi11cl clin
sit11aţii cariC.:ât{· şl cll tl mc-ca11izări. l Jn inspector vîzitc.ază o
şcoală ·provinci:tlă, se loveştu. tlc uŞ<i., Işi !:ace uu cuct1it1 în
fru11te. e luat în prin1Jrc d e Direct.<1are şi 111::lnuit ca un auto-
i:omat , sfârşind 1>ri11 a scrie ln condica <IC. inspecţie contrariul
de ceea ce gfmdcşte. O familie primeşte o Lclcgramă: • Fănică
!;Căpal de pericol. Luţa • care inter-pretată (lupă o logică bu-
fonă, duce la extra vagante disensiiiui in tre soţi, fomeia lnţele·
gund că Făniei'1 s'a s inucis, când în realitate el !;Căpase cu bine
la examen. 'Un Francer, aclimatizat, Jean Renaud, invit.ă pe un
prieten la masă. (ideea e luată probabil dintr'o schiţă de Mark
T '"'a111). Francez-ul ar~tă. invitatului a_p artamen·l-.:11 să11, « mon
cabinet do travail" • la salic de bain t, • la salle 11 maoger t,
care toate sunt de o indigenţă caricaturală, apoi ii ospătca7.ă
rui1.eral>il d11pă un mcnu soJero~n 1D care se văd scrise 1nâncări
pretenţioase ca Aperiti/s â. la r1<sse, Consommi Ric/ielitu au
fu111t t de ci/lri, Pomme.s !le ferre â. la fra11ţaise, sauce 1livi1u.
La punctul Corbeille 1le /ntits, amfitrioana pun~ pe masă un
pumn rlc nuci. Doi soţi se pregătesc pentru bai, şi obişnuitele
mici tragi-come<.Jjj a le lmbrăcării (pe care ·Caragiak Ic-a tnLtal
cu spirit) iau o formă atât de catastrofală. încât •Oţul nu m:ti
'"'"' să meargă la bal, când totul e aproape gata, iar soţ ia
ani ne.\ ln capul bărbatului un lighean cu "P"·
Un scriitor
angaj ează drept copist pc nn tănăr Evreu do o sărăcie tnspăi­
mi,ntătoare, pentru ca nu mult după aceea tâniinll. Evreu,
devenit bogat, să-i facă scriitorului onorurile casei sale de o
opulenţă scandaloasâ. Uufoneria nu e neliterară în sine ş•
mari scriitori ca Balzac a lt folosit-o spre a sc<><ttc tn evidet1ţă
<cusu1 moral al situaţiilor. Da.r se cere pentru a.ceasta imagi-
naţio, darul poetic de a proiecta fantastic irealul. Acest d.ar
nu-l posedă autorul care c'Ste de o ve5clie uscată.
Mcrilul lui D. D. 1'ătră..50an u trebue căutat în compunerile
care exprimă, pe urmele lui Caragiale şi alo lui Sa<loveanu,
unlorul ioocc11ţei. I1ttr'o Ji111br1. pli11ă. de mirc.a..'i:111a woldove.
tlici şi a scrjpt11rilor su1tt evoca.te (eric irilc oat1\c11 it(lr s impli.
rea lizate, ca şi tn OJ>e:ra l11i Sacloveantt, m~li cu sea1nă prin
tm_i,ărtăşire ct1 v in . ~tai mult deec:'lt B.1\<..>CfJot.a i 11 siric, t11 "f"in10-
//18iu mu'e."i'ul este fer.mec.'ltor stilul biblic prin care preotul
şi ascultătoru l său i~1 lnclreptă\esc libaţi ile :
•As tăz i , ca şi odinioară, părintele Grlgorle arc ~ou~ s lăbă cl1111i
111 viea\ă: c~rţile lui b i sericcşli, ale cllror slove vccbl Ic ceteştc cu
11esaţiu, şi via l1tl tlc.ln Socolri, a le cărei c.lr iiri le bal<l fără pri hnnă.
O fit celr- tli11l1ll el îşi S<'ORLC fi t ri1gn1. J1ra11{l lui c·r.1l :-.utlcl<;uscă : dl11
a doon, ÎJl s ud o~trca frun\11 Jşi ago f1.iscşt,c l•:lut.ura lui Lr.u1,caseU
cec:• de toate zilele. f.ăr.i dacâ că·r\ile suu( 111:l ng;littl: lu n ăcaz1lri,
vio lui via Do11111ul111 l·st e : \•ir1 n1i11u-nill, a1ai ales cel r oşu. rnce.
• OrtJ)t aceea 1otr'o 1ton1>tc 1nă nflnn1 uliituri de Sfi1tţla sa, 1·n
casa lui, l)rec:l•nl ;,rn zhî. c.lin 1~l::1__hn1nl.1 fl l $l•l1iţt1 l 11i. Era pe. Ir. tn,ce.
p11t,11 lui Noemvrie, dind vUle s uul ('Uit·:.\' •le 111ull ş i 1·o;ltl,a \·l,._~t
fn cet.caz~ de fiert. Părintele Gri!o(Orie a<luscse să gusl i\rn t.lin truct11l
ostenelelor sale cele păn1ânteş ti , pre cttrc cu b11curie m_l-1 pu~cse
rlirtaintc. Şi gi\.sindu-1 amilndoi dtlprc ltOft;t ini111elor llQ{ISlre, SCin\1:1
sa a ţluru1\f.it sll1gllor sli sco:t\11 o r,a111i n1ai 111nre. l)eci un11>lt111d
iarf1 Şi r>itltarcle pân:l sus. pi\rinteJe Grigore 1.ÎSC c::1tr;i rfline:
- 13ea tărâ grijă, Do11111ule. ~lltnt~ll e , Că-i Juţru bt11 1 şi fUră •ltl· ~.
- Se c 1111onşt.c. pi'irir1te Grigorie, ar11 răspt1 n s c u, Ci\ 11t1·i l'a
bău tura J ltlovilor: şi Iii, m1lst1rii lipsă şi ncridi\ lfl gust.
- Aşa-i. lml Y.1se pl\rintl'IC Ct1·i ~orie nt4ngd.i1adu·ş i burba alb;l.
,\dC'\'ărat nj {trăil. E pitn1i11tl ul li\111 şi viţa de soiu, lară so:1rcle
o fnc· tl]zcşte cu duJ ceaţri. Dnr şi t oc1nelile ei trebuiesc mult pre\uile.„ -•.
' ""Ipădi(i. bucata 111emorabi lă a lui J>r,lrJşcanu, e un ecou
,,,,,lcla.v t li1' Caragiale <Lnaliz;.t tor al eu fo rici c1lrictăţii. înru-
dit chiar pri n aceea şi cu schiţa Ciîlritor„/11i tl şade bi11e tu
d1·11111ul a lui .Brătescu-VoiJ1cşti. T•J<lii·iţă Naum şi f11rgu Chj.
,;1ovici s' a u înzăpezit la Paşcani tocmai d e r<cvclioo. Şefu l
t ic g;:tră. ti ÎU\' i tri Sf\ J>elrC<'.lcă cti ai săi şi cei doi se simt 11u se
1>oate: m a i biJ1e. Lupt(l. i11trc dori11ţ.a. <.le e:1. ră111â11c şi fal s a ve-
leitate de a pJcca, formează h11mo1·ul c on1pu11eTil, a cărei te1'1·
11 1câ -stăî n trn11scrierca dialog·ului, foa rte caragialian în S \lb-
st<L11tă. tnsă ct1 o S<L\'\1roasă i1tcct111cală molclavâ:
• t\n1lcii noştr.i nu mai ştiu unde se găsesc, nici 111 ce calilnte.
Utl sinuur lucru si1nt : c bi11c I Oar pe uşi\ intra u11 om dela gară_.
care sco\:lndu·$Î şnpea ro ş ie, ar•u11ţ--11 O·lul Şef ct1 con1u11ica\ia e
re.stabil i tă.
- E rcstnbllill!? lutreabă 'rodiri\~ mal mull CIL oorecru-e mi-
rare dcc-\t c u bt1c urle.
- Da. Peste doµ~1.ecl de minuto J•lencă I ~9.
- Sigur c.1-i reslabilil<i?
- Sigur, cucon.ne. vn11lul u tncclfll (tu m-olt.
- VrasâzicU 1>ute1n pleca'/
- Cum nu? tre11ul e în ga ră.
- Oa.re sA nu se 1'1101 op-r e ască pc '1rt1111? Cc zici, O-te Ser bC'nciu 1
 ISTORIA LITERATUHll R()i\ IA:-IE - 6~7

- .Dac:.1 linia e llbc1·l1 ...

, 1'odlrlţll :t.l.se cu ''ăd l l:\ părere. de ră 11 !
- AL-1nt1 pJcciin1.
• Dar D. Scrbcnclu:
- Jn asculli'i., nene Todiriţ:l . . . S11nt unsr•rcr.ccc ltect1te . • •
Aj ungeţi ln lâşl pc ln (louil 11onplca ...• ce \l'eabă c nsl a? nr,mAnc\i
la masă. . . J>lccn\I cu 33 • ..
- Atu11ci nvc1n şi slguronţn ci't llru111ul se de.~ch1,l e bine . •
- Fireşte . ..
- 1; 1indo1 dncil t r enul pleacâ .. •
- ·rocmai I n-probă J), Scrbencitt.
- Dac..'\~1 aşa, răn1llnt: 111. Cc iicl Chiril1lvici 1
- Dec.:\t s.t1 unl l>li cn huh11rezii . •.
- Bravo ! e1\clu111:î f) . Scrbe11cil1. - Lu 111asâ ! - Aroi} c:'1t1·f1
trc~her: - Să no llllt1n\f lfl Lrc1_111I 33 •·

~e1)u1111I 1ni:;l'Îc di11 Argatt1Jl1al·11/ /t1 iliti-il, care nu [ace rău

1·1î111~in11i, clâ11<1 <1c J11â11care ltulta11ilor, u111bli~n<1 Cll ual1Ur
pe la. g1i..ra ic0<'lnci ~·faicei Dom·nului. cr11ţâr1d toate vietăţile
afară. de peşti lii.11dci'> • pcşLli n'au sâ 11ga, nici gla.ţ •. e o săi·
bătici11ne sa<Jo\1c11ist.ă. şi intr'uri (ci şj () \~a.rlelatc a lui 1011 cii1\
f\'ăptfsta. Sc.hiţa are acea poezie care iese din co11to n1plar(~n
~11hli111iu\ţil s11 fle,tclc)f obscure.
D . D. Pătrăşcanu (* 1872- ţ i93.) se declara. coborltor
prin tată d in posteln icul Veveri\!i.

JEAN BART.
Adevărata origi11aJih~te a uşoarelor î11semf'târ1 din }zt1'•
1Zalul de bord. a l lui Jean Bart (Eugeniu P. 'Botez) este de "
div11lga totr•o operă literară tcm1î11ologia mari11ărească c11
acea graţioasă ~avoare erudi tă cc a.mintcştc JVaut-ica lu1
Baldi. Aflăm de aci că pe punte răsună si/liile, că lanţul ancorei
se trage prÎ1l tiară, răsucit pe cabesfa1t care e învârtit pri11
I>. I>. l 1 fltr:i ~t:1 11 11 .
ma11e/e. Va.ţul a r c o pr()IJri, un babor<l, Ul\ tribord, o p11f>ti. Cân•I
v{lnt11) suflă din travers, comandant ul strigă o gata de volta '11
vdnJ •· Oanleojj se 11rcă î11 Mboradii , 1111 marinar stă in gabie. ' V;tcn tn1barcată ht ullj1nul n10111,~11 L .;rn lcgulf1 lu •·arn)l, lt\DU•i
Oliţentl de quart str(<:<> ci.pul la com(>as cu ochii la /i11ia dt IJnl ust ra<ta pt111\ll. Pu'fnind 11c nUrl. co că ula spre n1<1J cu ot•hll 1n·
cred·i11ţă . Vasele cu -pfu1ză au sar/uri. sbt4rători. vtrrgt. o ra1ulă, sângern\i, cu bolu1 llCSCl\lS. r•r111 g iratln \ ' llflOf'l"llui, tl1(lÎ IJUtu si'l
vndi\ tncc1 oda.tă \titclul l:l'sat neolo 10~ pc c helu. Scoase atuuci 1111
o sti.la11tastră. o răndr4ti-ică, o vela-slraiultti, o crucetd. un bo1t1·
n1ue:et. prelung şi <lt1rcros . . r:'in1nsc aşa câteva c.Upc: j.nllliet1·ltrt.
f>rt$. Marinal'ii unir can11a bărcilor şi spală puntea cu apă din Cll tt:'\Lul în1111s şi ochii \inlU la n1alul f'arc rugea tn urr11ă. Aşte1>t:1
ghiordele. La pic sunt lumini albe, farurile au telal. Orclin~ID )>arcă sâ·i vie o.n slab ecou d<' deparle, ele aC'..o.lo u 1ttlC' inslfnclul
sună: vira ... lunga ... vira; bun quart 1.tui:i til.e l bzi11 rjt4â1'1 malern o tmpingea.
fnapoil. . • bu11 q1tarl· peste Joii „.
b111uta lribor „,: /1411da.
•Şi tle ochltfi. şv;,,·nind tna11oi, rupse ftulin, $1 cn ţurl>nti1 • .so
4

n:l1>usli IJC.!:ilc l1:tl11strnd3 pun\.e i căzând rostogoll l:l lu \'nlurl c;u

Nuvele le, r11ai degrat>ă n işte a n1i11tiri. foarte 11şor rcctifj. cnruJ tn jos, ,·:1 tln bloc de piatră aruncat de ~u s: Io rn.l 1,lul np<'l •.
cate, s 1111l ale 1111ui scr:iitor scnlime11tal, care ar;1ti'l pretuti1l 4

de11i sin1patie pe n tru sălbăticiu-ni (oan1e11i şi an.i malc), în f\Cortl
cu M. Sadoveanu şi cu toţi prozatorii cpocci. Ca o culme de re-
<istcnţă la civilizaţie se poalo cita cazul lipoven ilor ilin Deltă
care vor s.\ tJmigre?.e în Siberia de rătil leg-ilar : •Nu mai pute111
trăiaci, s unt pre<\ multe legi. Nu mai c cbip de s tat din pri ·
cina legilor '· Ironia ·(aţă de inutila complicaţie a vieţii civile.
o strecoară a 11toru l în istorii n i (;(Vor agcn t epic este formalism 1J I
excesiv. O cirendă d e bovine urmează să fie îmbarcată ţ">entr11
'Malta. Vameşul cere taxa de cheiaj, măsurilnd r iguros locu l
ocupat de vite şi r11~ admite niciun fel de 0'1urdărie„ lllcrtr
imposibil, observat c u blândeţe de unul din văcari:
• -Să nu (ie cu bă11\1ln l :l ~
. . ş i stt ne Tertn\f don111uic şeI df) cu-
-..•Antul cel prost . • . dac?i on1ul, prcc11m prcn bino şt l~ t, orc nevoile
lui de l~i re pentru sine-, dor n1i lc o vită 1~rOa$ l;\ t:nre 11u ştie n
4
cuv-anta. 6t1nătntea don1niilor-voastre li-o ierta de nccuviin\ă ...
c:) dac..'\ suntc\l rlnm1teavoustr~- ceJ n1ai n1nro aci, să cl1 ian1 ă ca un
p:\rhttc a.I lor <'-A l t•r l\ln şi ele pe loc .. 4 •·
<.:a să. f:.lc-.1 raporlt1l 111ni f'tiţi1• a.lar1nf\11t. că1)ilan11I u11t!i
canoniere connmicli. nu toriti.iţilQr c r. intr'o ~xplozic lri c.i .rc
:tu pierit. făculj bucl'i.ţi , şa.se •oldaţ.i, lTci s u11t <l<:<ortori . 1::
~fa.tu l rutinntul1li p luto 11icr•
•- J)om11ulc· căpitan, Io rBJlQrtu.I <1 4vnastră s ă 1>uneµ Jltrmai
1rei n1orţi, <::.\ nş a oo\ trccul şi cu tn procesul·verbal. r.e J Jalţi trei
~e cl1ean1i1 <',.1'1·i H\•em <lcocn111tl11tA 1\umat lipsi\ la apel, cA tot 11t1 s 'n
gi'isit nimic din c.i cn si'i pule111 reco11s titu l c:t.dnvrcle. Dup:'\ patru
tllc tlncâ nu se prezintl'i la corp, li (lil1n dezertor i conforn'I rcguJa„
11\e11tulul. Ştip, ori cum suni\ altfel cilnd se? iiro că ~\•r.1n nu111ni
trei morţi t n loc de şnse •·
U11 vas romftn su.tera 1na.ri dificultăţi
la. Llverpool. din
ca.11r.ă c:?L a a<Jus pc llOrtl un câine. Aai111alelc \•ii 11u pot dc-
l)arca în Anglia.. Vasul e ţinut în carantină, inspc<'tat de au·
torit.ăţi, totul spre a .~e evita corcirea rasei ca11i11c l>rita11ice
şi ~ urcrin\.(L r;i pri11 lurb„uc. Şi pc câ11d rna.ririnr:ii şi c t1 l\ict11l

câine se chinuc din c.a1r7.;t. pc<l.a11tcriei Jugale. o tttision4:l-ră. a.

lnai11·te de lmbarcaTe, <• vacă fată
un vi ţel. D e unde con· Societăţii de rrotcc1:ic a flllimalclor împarte cchip~j ului bro·
flict cu autorităţile vamale, care pretind cil viţel ul nu poa.te Ii Şliride pro1,itga1lrli\ 11l Javoarc;-l ocrotirii C[tin ilor (•fraţi i noştri
transportat. ncfii 11cl --prevăzut în per1nisuJ <1<: c x1lort. Dur.1tL 111i11rri • ) ia.r un t imltir -.:;.._ 11i11 {act: 1) o ferii. <le i11n1or1uântarc
l ungă te11siuJ1e„ no\1·născ.11tul e abando1lat f>C cheiu şi vaeâJ pe11tru oei t mni fidel L•)v~tră.ş aJ tnnt1lui • .
rezistc1'ltă, lt1ată pe s11s c11 1·1 lacaraua. T_nsi tn zadar. căci sare J'iişte v~hlran i dela 1i>77 s11n t lmpropriutări ţi în Dohrogca.
hi apă şi se intoarce la v i ţel : Când. dup.~ ce şi-au desfăcut toate bu nnrilc 1J;n s ntul l<>r natnl.
698 - TEOR IA SPECWICULU I NAŢIONAL
se in !Jiţişea.zăla locul de colonizare, li se a,ată că 11u suot tre-
cuţi pe listă. Fără niciun ba.n, oamenii vor să se întoarcă acasă,
dar nu li se dau bilete de tren, fiindcă Sta.Lui Incu rajoază
colonliarea, 1l11 em igrn-roa. Oan1cni l 1ttor de foame, ·incurcaţi
de ;i.u torităţi, şi un 1nofe.'lor consătea.n al lor, umblă 1:u o
listă de subscripţ.ic prin oraş. L umea .refuză s:1 subscrie suh
cuvânt- că •nu moa.re nimeni d e foame ttl ţara ror-11âncaSt..-"ă '·
Onui ţăran autorităţile comunale îi iac. din răihunare,
act de deecs. Când omul se tnfăţişează. să-şi piă.teasc;,\ dătilc,
e dat pe uşă afară, ca mort, şi fiindcli dările r~mân neplătite,
a·\i'~rca. e scoru;it îr1 -v ânzare. Cuta.Te ft1ncţionar se convirlge cli
omul e. viu, dar riu -1 poate c rede având la. dosar• acte în regulă
că omule mort, făJ"ă rnoştenitori •· Ţăranul fa.ce apel la justiţie,
pierde mereu procesele, şi tnfuriat înjură tribunalul. Atunci.
deşi decedat, e osiu1d it la. închisoare, după care întâmplare,
pu ţin scrântît. ră111â11c cu obiceiul ir1ofc11siv de a vâ1·i ca1,t1I
pe uşa tribunalulu.i şi a striga : buideo I llo I chioaro I cu privirile
la imaginea )u.stiţieiJegatc la. ochi.
J ean Bart este .l n bw1ă miisură w1 amator, conştient de
acest lucru , 111 tnţolesul că scrie din pl.'i.ccre şi pc apucate,
fără ideal artistic formulat, fără a putea însuşi delini lior\ll
şi lorma la care ţinteşte. Arta • b-cbue să te captive,e, să te
răpească. • iar emoţia estetică se cuvine să iie turnat<\ •în
forme clar~•. Naratorul povc•teşte şi descrie spontan. cu
Jean Bart.
prea puţină atenţie
asupra detaliilor. ln vorbirea unul Tiga11
bătrân apar doo<lată expresii culte («că ;tvea. tol i1i-te·re.ţt1l
booru ca să tragem, greu la cânU<r . .. nu-i vindea cu c!1ntarul,
ci ii, plătea npnrle după meşteşugul lor) jgnorându·se acea
sforţare inventivă tt• L'lCt! :trta nn11i Sadovc~n1 1. Descriptia,
suficie.11tii, cvoacă csnoţia origit1ară <.Iar ~tll ~uspc11d(ttă î11tre
o 1l<1Uilă platiludino şi llă1111inla 11nci -viziun i Ţ>en;onale:
• (:u greu, t11n(>lân(I prlu vcgct::1~ln tu:l>ttUA, i.:.ş in'll11 lu lu1_ nlot,,
1.lc tutdc pulcn111, iu lll>tr-lalc şi dela tn:tftlrnc. s it co11te1n1>l:lm .SJJle11-
dl(ln 1>anornr11t\ o (~i hr~1J t(lrului . ln v3lr . ~ul>t noi, ln. 1>ici9n1J sl:lnciî.
n1'u1r f:l n i ~ Lţ j, 1,~r1 ril cns i~ h· :1llJC $:clipi1t1I 11rl11 vnl11rile tic v('rclen\;1.
J>li. ta.t.ă de 1>oleia l:.l llvuzilr•r <Ic J> f1r l1) 1'~1li~ du J•odil ş i nfirtLm:r.c.. Pf.l
.;::o~t$l:t
t11c)h1u.t;l, di11 \•crdclc 1lrJ.{i11liu al 1nt\slinilor, l'CltÎÎ plante lor,
l)Ol1r11Crii -.v,•1\i şi 11ul1ill : ÎŞI :lral;\ JUlllHj<!lC f11alle: i:lr l>Îr.llllÎLlele
chipa roşilor se vfltl fnşira l e
cot n iş te C:it11rlelabrc anlil'c pe nleelc
c urate. SJ•1·e 111Ureatu cat.c1lra h) cr1rc tJ 01~1 i u;i fllÎC'ul o.ra:ş cosn}opollt •,
Aceste defic i e nţe artistice s unt co111peni;a.lc prîr1 natura„
teta discursului şi un anume farmec personal.
Lui Jean Bart li datorăm un simpalic roh1aJ1 de rnetlu
maritime, E11ropolis, scris cu îndemânare deşi fă.n1 adâncime.
Unghiul d~ vedere al umanitătii o zolist, în modu l mai emo-
ţionat şi mn.i artist a.I fraţilor de Goncourt, căci se 111'tl1ăresc
cauzele sociale prin care o femeie ·se prllbuşcştc. Romanul e
făcut din scene d e comedfo şi din mQmente patetice, îmbinate
C\l tnlesr1irc t11tr'o narati11·n c obiectivă, caro fără a atir1gc
cornp loxj tatca, ~t..1Tn eşte i11l1e<.-tj u11i; 111cd1ta.ţia a.sui)ra eter-
nul11i un1w1 . Sto:L111n.ti ~l;irulis, (>ntro11u l c~i:feneJci dia faţa de·
bl.1rcacJcr11lui cli11 Su1h1;.t , i,rieltcştc (1ln A r11crica o scrÎS()<;'lrC-
del~t. fr;1.tele s..1.11 Nicola, 1111t>arcat 11e v rem11ri m~1ri11ar pe t111
vapor francez. Un American, fie şi din Guyana, nu poate fi
decât co1011ia J..,rretca.SC[1, c iu fierbere. î n r1ă-­
111ili~1rdar,_ ~1·oa.Ltl
ilcjdt~a că. aver<~a 1\J11orîc.A1111U.1I va. da :t'"'f111t afaccrîlor -ois11t1-
tându-şi I"' presupusul capitalist. faiuilio. se împarte ln doua.
lal>cre. An1ericanul soseşte si1nplu .şi Ctt pttţi11e bagaje, ad.u ·
când ctt s i11a pe ·Eva1tt-ia, fata i1flSc11iă diJ1 co11vicţt1irea. cit n
i11cligc11ă de colon.re. l''rilniţi CtJ ;1.lttl ma.re şi înconjuraţi rlc cele
m<1i fine atenţii, ce.i doi izbutesc s!i. fie acceptaţi chiar ln cercul
„
1}ro tocolar şi încl1is al Comisiu11ii c11ropc1te Dt1nărj i. StiL111ati
<1 făcut chdtueli mari şi hllncile i-au deschis oei mai la rg credit.
Oarecare rnirare produce rezisten~it ;\merica.1111.lui la oric·e
111·or>u11eri de afac.:erÎ, dar totu l O l lllts pe SCan1a. UflCÎ TSl:_\ri Şi­
retenii. Evantia face cunoştinţă cu ofiţeru l da marinii Neagu,
l-,·m timid. care n11 are destu lă ini1 iativf~ t.:rotjcă. J \1 \;alea ci
ră8are, din 11cf„ric1rc. 1111 al t <>!itc.r, llcHu, fost ~Ln1ant a·I Pene·
lopei, şoţia. lui Stamati Marulis, şi poreclit şi Marchixul de
Priola, pc11trt1 tet111ica cinică şi fărâ greş cu care cucereşte
fe1nei lc. Deliu a _ făcut pritlsoare că.
va seduce pc E''a11tia şi
câştigă. Neagu pleacă nHns în su flot, Deliu fuge ca să scape
ele amândouă femeile şi Pnnclopc, geloasă, so sinucide. Soţu l
tace 11c v,-stci o Ul roormâ 11ttLie strJlucifă şi·i <1e<lică w1 cuJl
nesti 11s, până ce află. că -Pc11e-lope lăsase avcren con1t1n-i t..1.ţii .
Atunci wţu l desamil.gil cli< loc casei şi fuge. 'Exaspera\i că
...'\n1e ric.l1111l r1u scoc1tc nlciu-r1 11a11, co111patrioţii tncc.p să se
informeze. • lnţclcplul T-<>garidb • descoperi< că Nicola fu•csc
deportai jn Guyana pentru o cdmă săvărşitit pc vapor (de
altfel lu legitim<• a1>ănLrc). l~ata crescuse sub îngrijirea călu­
gări ţelor misionare. Era s.1rac. După. <.:c.; vâ11du~c tol, venJse
io Euruµ..i.. l3a11ii îi (jl'ut1 t11i.:>l1 cu <"l ru1,n11l şi acu n1 11u 1ilai avea.
'n in1ic. De acum t11colo tnce1,c trnged•a lui Nicola şi a Evan·
tici. 1....,11nca ii ocoleşte, at1lorităţllc î11ccarcl""L .:xp11lzarea lor.
l'lamali i din port nu vor să primească l>C bătrâ11 la lucr11, fac
grevă.A.ntcricanul e siHt sa. intre într'o afacere de contrabandă
şi e impuşca.t, Evant ia, rămasă pe dru rn 11r:i, devine stea de
cabaret, p1·otejată de un bătrân aspru Jak tapeurul, până ce
 l l'TOH I;\ l . ITeHATUfll I noMANli - ;;~:·

se lmbolnâveştc de lubereulo•l'i şi moare dupll cc dădu5'.' na·
şterc unui copil.
Anecdotica este, precum se vodu, a bunden ttl şi crează prin
ca losăşi atmosferă. l nt'rigilc coloniei, viaţa conlTahandişlilor.
a hamalilor, mediul naval. cabaretunle manoăreşti, socie·
tatea interlopA din port, sunt !nfăţişate cu multă competentă.
Fiinţa e.wticil transplantată tn teritoriu neprielnic C..'\re pier<:
po malurile Dunării, de.gustată de cnrne şi cu rlorul bananelor
,1 nucilor de cocos, existen ţa rătăcitoare a lui Nicola, snge-
rea.ill un lirism nava l, o tristoţ.\ a desadaptării , amintind no·
•t.algiile simbolizate ln corăbii, porturi ~i cabaret<> de mateloţi,
al~ lui Pierre Loti, dela care pare a veni şi simp:itia pentn1
fomeilc de eoloare, bine înţeles lărJ. maturit.'ltea poetică şi
artistică.
1:11autne pentru co it:\ punlă ln~p~tt frtlr'ln.s.a picionrclC' 0111ului celt1i
rnnl lung. 1\ l1t n<'i nu·\ I n1ai r:\mă n cn tlCcl\l şă aşe7.I J:>erlncle tic ~li"·
ln ni velul ct:l1>r tic tl\1iul•t, \ I se Căcr u nş ler 1111tuf 1:~1 :1cnsa şi 1>ut cnl
dorntl ~i d esl,rlicnl . fl flct\ it\'<'n.l 1•oftti •·
lată·i şi tarantru.ul:
' J\cclc lrăs11ri ~c olcf1lui:1u 11111 rntru roţi t U ub1:1ll" t11r,::i ~.-a de
c-or; cfe $0 fnv:\rteau pc du11-t1 C>).ll ele lc1111l tol ca <le car. (),..,iilt• f1f"l"$lca
ernta <lc1:>;irt.ate fntr" ele de c;ilro '\+r1•0 clnc·I tiriljlni 'il11i'it 1)Uliie th1r
s uh\ irl şJ tl 1l11,tJ<tnse. {Iţi o lun~l1na dc1 11t1ste trei n1'1t rl. l)coscl>irr:t
I n t ru osi11 de dlnulnt o şi cea tle lli 11n1)ol c.r n n t1 111 ~ i 1•i\ i,;u l) ncn..1sl.!i
din urrn:1 mal nt~rnA şi •• poeornl\:l, r1'<'1 rO\i!e ~r 1111~,·au ('U 1•ăctrr;i.
f'f' pr.lji11ile ~le tnli\dion~c ern lri.;at:'I t u tbu11turi •Ic fi(•r ~i ~c· h·g.:l11:1
n lene, co,;i:c:.n1ilc CO\'Olă ca de fr.\ou\nlal t.-07.'t'""cl, flii'' ,„, tlt' ,,.,...,
1tol n1elri luuAimc 1>r I ~i lA\inu:. ft\':11111 ltt rnijlO<' r;\lt< 11 $f"tlr.1 •lltt
fiCCUrC parte. fn lOC11lBI CD 13. CtlTUtelC l>U l ~:lr<.-şlJ, f:OVHlU U('c;:.a~lQ fiî11d
oşez:,tll d ref:> l t n ntiJloc·ul pr:îjlollt>r, r1l111:\11l"A tijnnpt>I l'.11 o J u nl:ltal~

Jean Bart (' 1. 3urdujeni, r874- ţ 12 Mai t9,, 3) era fiul du ttletru, p~ cure l\I pltl l!:ti !\ŞC.Zil l111jl:\juL r>e j u111.:1 tt1t cn tic fnctru
rQ111osll goa lă tntro Col) şi ro\llc ''o 1l111 ulnt 4J, sl'. f nll lţ l• 11c pntru 1l r 11 ~ l
genernlului Panait 'Botez. de fler cogen111ite ~·:11>r4' pcut.ru vixltcu ş i slu,ţt:i, a\1ilt11I 111 1•urt e:a ei
• stl\nK4 o răi:r.nlAtonrc de 1:>itlc, u1n1>lut:l ,•u l:irtă; n'" C'"f'I <'iO<'oluJ do
CONSTANŢA MARL.'10-MOSCU. CRJ>ta, cnrc nu se Khl1111Jn la 1on1e 1w~ttl~ c:1 sun1~i 111, "'°' M! 11oal!i
n1acar rc1.crnu ~i ntlpl 1.1uţln tn LlmJ•UI ttllăloriei. Ju111fl latr (le <'''''ală
Suferinţele discrete ale unei femei măritate, prin voin1a er:. Ce.rit;\ <Ic plof. de ~"orc şi de colb,JI <lt pe dru111, 11ri11 un e,,,·iltir
părin ţilor, cu un bărbat pe care nu -l iubeşte, şi cnrc moare (h• 11 1 tJŞ u. f1tu uc:ui;;:rii, 8\'1l11d şi J:•crdl'lt· ele 1 .1ich~, ,.,, h11cll \f•lu de ..:-f:)n t
p1•h1 111ljlI•c.ul lor : <'tlRlo l l ~ j tlt11ttt nle d C!il' hi să şi lu orr r ural . ~ la l
ln tr'un sanatoriu iwltnd norocul s5 v ad ă ln ultima clipă pc 11df'lol?O\I, ''ă roF(, tln11 i\ blubC şi <10111\ nrcll'c r1c11 Lru 11 ~111>~1 1 ~1 tr4tl«i\
ornul viselor ei de fată, acesta e cuprinsul lungii nuvele Ada şi vc\I avea ;1dcv:lrntul 'l°ar<ln ta11 ru """~" '·
Lazu. Altă nuvelă Na14/i{a nareazl!. delîcal melancoliile unei
fete tuberculoase, agonUând tntr'o familie iibită do calamităţi. Aceste vehicule, bizare pentru ochiul nostru, sugereazll
Prin reviste Constanţa ~Iarino-Moscu (ţ 1940) a risipit lerme· imensul spaţiu rusesc. Cu humor gogolian este rcprczcnlal
c~toare pagini de tip momorialistlc. generalul Starov :
• 1·:xccle11\u ~ u . IU'U\'CSl i l ă
L111t Ojll ll 11rl11 Ull hlltil , RŞ l(\ t) l:t 111()$1\·
DUJ\11TRU C. MORUZI. firuJ tn =ţr/<1 n1aru cit: prhtiirc, i111brn1·nl l11 111urc \ iu ut:"I, <·u (lccorn\lllr
r~ 11lc11L şi se pri1nl>lu tnctl. rctc1unl lle t111 hnston. ni i•;'lrui 1nâJ1cr
Romancier, Dumitru C. Moruii (" 186o- t 1914} nu t'Ste rlt 4Jdcf, tra fn fur111ti de clrjă. 1.:t Jntrart'~l ua.sprlui, fflcu J{turmlul
ln niciun !el. Om care a văzut mu lte, ci îşi romaniează amin· <'~\ivn paşi, Wi pl1t11 111oi grăhi,1 ~p·~ d:\n~ul şi tu n1:l11:i htUmii:

tirilc ln stilul Im Filimon şi oarecum şi al lui N. O. Popescu.

Subiectul epic d in Pril>•g·i t„ /arci r<l/Hlli este fără lnti-Omnăt.~tc.
13oiert1I n1oldovet•11 ?\'lavrocosta trece tn Basarabia. "fii1td J:>Cn;C·
cutat de Gr. Al. Cbica, şi 1r1tra ln sluj ba curţii imperialo.
Copleşit de favoruri, llavrocosbl nu lntârzie totuşi „~ se căi4scă
de pasul făcut. Cu dorul Moldovei, ci se trage la o mc>şie de pe
rnnlul Prutului şi trăeşte acolo nf<tră de orice sgomot lumesc.
111 t..~mplările fiilor s1i.i Andrei şi 'rlta nu mi~e<\ dee<\t prea puţin
npa statî.că a scrierii. 'l'oată \'alon rca ron)a n1alt1i sta 111 doc\J•
n1011taţia asupra vicili boierilor şJ ţăra11ilor din Uasarabia.
Alcătuirea unei casc boiereşti la Chişinău şi la ţar.l, moravurile
1'ohil1me1 basa:rabcrto# ale curţii tli11 l'etersbnrg. eâlătoriile mai
ale~ •pc drumul cel cu st;'1lpi •. • po doroghi stolbovoi" ia
far too, t dor1nciă •. la.ra 11t as, aceste toate su11t f11 ft\ţiş._-.to Ctl u n
Dl a.l'u r>itoreSC. Vohiculcln Î ll clcoscJ)j SlLl'll Cl:"'Î ~>Orlrctîzato.
lat5 c da.radaica • lui Mavrocosta:

• Sui cât 'incu 1>vdul r.ircLet . .:r.1u 1tuu..i răntlurl de \1llizc 1nari
$1 Iole~ făcut~ llill 1.elc de \'ae;l fi 111 flcrorr puteai sit :tllen1l 3lbil\1ri.
nşle.r1111L\lri *i t1ai11e, f"1ri'L sii le frtdoc~ti, oricât ele lunR:l ur Ci rost .
(:u rdnduJul-u ast o, cu ctll le-ai ri t lxlt 1ntli late, cu otllllu eşeuu 1·nni
ncbotit.c. şi n1ul bh1a cntcnte. OIJ1n1>oi ·~ cot1tl<\ c.t\t 1111 ructo11 (•u i>oclet
J>CUlru ca .şi sl11gllo sl\ rio a d:l_p ostitu de frig .ş.i du. 1>lunfc. Sul> ~cao n ul
din coadă crn plv1\J'n cu cndre ele s1lr11u' 11e11 Lr1t •lount.ecl şi 11nl ru
de sllcte: t ot acoJo era şi ca1n;.\ra pt111ru rctcr vcte etc 111doc:.1rori.
cu1,rS11să f11lr'u lndâ ele tinichea.• ca. s;l lt fcrtasc:i Je J·i ruf tl tl~ ci'1ldurt'i.
• l n1tunt.ru~ pc lnlurea dreapt~. "'L't1n~ti ln capflu11Hgiul l111bră·
c1\1nln\cl, bibllolec:o. far din p.artcn QptJ.Să, i1• :tcelnşl loc 5J'li\crin.
1)c lrăgc:il <le tl ol 11niit11ri t.1l' s itltf, u~<lY.-tl\I Gld1rr s ub guu111Ltrile dll•
t'
IA\l\. cşea de s1ib l)flrtcu ele l!>us <;t\J)l'CI vir.11.lulul, o 111n1'll 11usi\, cu
fa rfurii, tac:ln1url, pahorc.:.. i"ncaclrot.c rn j 11 vuponrc şi c1a ţlou il Ut1glrl
<·r1nellt fncl1ise 1,c.11lr11 bucale:. Sc(l1111ul t•" care şedeni L'ra llre\·UZ.ul
('U dou:l rânduri de llC~lne .
t Oe„,J '\"CTiea $Olnn, fml>j11gt.ai tllU.•U la Joc, •i lfAJ:c-:11 tl\• âl'l tloÎ
tutsluri, 11şe~:.~t c:evn tt\lll j& 1letilt cel dintâi şi-'i ' 'tne;1 o t•:trto din
peretele de d in:tlnte :i.â se oşez<' ptl1ul Io "~~u.n, 1teschiz!lnd <J Jţ~ur6
ndnnt•i\ c-l\1. ţinea cnµ r11 trAţurcl, t•arc ,1 <'li cr:i r~cut:'t 11e,t ul tll· lu11g:1,
1)(1() - TEOR IA SPECI F lC( ILU I NAŢIONAL

- Ant onoare a mii recomand.a krlCUJ:ul .\lc..~a11d_r' OJ11tilrievicl

i\ lavrocosta, vecinul de llloşle al Execle1t,el \ 1oast.rc. t4cu t1oul so~il
lnllll7.>lnd şi el mRnn I
- Osltt\'t'IOI ~J1 c 1 1c rn l ~1 njor, N icn1101· 1\lcxievici Slttruv, rdspu11se
d6r1. lt!\lrâuul, scuturf\ncl cncrgio 111!.l11n onspctelul rău tl lncerl:.l\Jtcl
n bolr (lin pintenii '"' nbstn\i~ 1\pvi (luaiudu-1 spre o cnunpcn .-1c
paic. ln tel cu restul n1ubilclor: • Sunt Coarte bl1curos -.·:l n111 tlt vcci11
1~ u persoană de lttu.lt:l rtoble\ă şi care dcln toceput „·u htvttdnicll
d~ o Jlrc:l tJ1allă bu11dvol11ţâ .•\r fi fo,l 1te ttn•<•ri:1 r11c;a. s!I: 111n prczi11l
ln 11l111:l t111itvr11111 lu d~Lrl\ Vaşc Sludelisl„o, fJt...t1lru ca sl'l vtl rclicil
\le rişn cin$te 111nre; tlnr 11 1 i·-O. ~ i 1uut-u tnoinlc . ..-\ pol 1nllosll\.I · \·:\ !o;;l
crlta\l lle. J,Jclul b ălr t\ l o r• .;-aru ntt se Jlrc;~ rf11şcă \lU uş u riu ţ:'i •lin
prlcJno r1l11rlor catlntutc i•c•1lr'1 ~l altLŞcn l'iO;SQia. 1\.ş pul,·a t 1tdrăx11i
s:ă vil Cuc pri1oircrt cu un pt1har de clui?
- mul,11111~
<> nu! \ '" \ 'aft 11re1X>Shotlilclis100, ~Ari l>ietul
Ro1n~\11, care nu 1t1nl JlUlt-3 de cAltlun\ I 1->c \"rtt11ea ula. ntni binl'
t111 pnJ1or dr npă rece, tic a~ îndrăz.11i ):\ cer.
- Sllitau. ntugl ~cncral uJJ Otgrub1l '10111'1 .:,lic·lt\ 4lt ll111011odll d,·
zu1c•1u·11 şi de euisc dcln ghif1~:\ şi u b11t1J/ct1 ih.: ron1 ju111ulcu? J)n 1)nşol
storcl rlubina I a<I ÎC•\: dn_r tt1feşle-o 111nl iu te ht1şteauulc 1. . •.

Cai11 nu mai este :.şa de atracţios. Şi aici o

111011rlta lui
bunl parte a cărţii. se ocupă cu descrierea gospodăriei cuconului
Costache dela Vullurcni. Incolo intriga e;-te tendenţioasă ~i
plină de naivitat.e. Cuconul Costache creşte şi dll la lnvăţătur~
un l.>l\iat de ţăran, cu toată repulsia t.~tll.lui copilului pentru
lnslr1linarea fecioru lui printre • s urlucari " 13.'lialul capăti't
deprinderi şi idei rele. nu-şi isprăveşte liceul, se substitue unui
prieten mort. devine comisar delapidator. jucător de n1let.ă
ln ~Monte-Carlo. apoi socialist. instigator al ţăranilor lmpotriva
boierilor. la l 9<>7• şi uciga.~ al binefăcătorului sâu. ln forme
confuze a utorul ar voi să demonstreze cuminţen ia ordlnei vechi
boieri-ţărani şi proasta origine a clasei liberale, lnsă argmnen-
ta\in, rlu susţinutA epic. sună fal•
RADU ROSETTI .
Radu Rosett i (• 1853- ţ 1926) era boier de viţă veche, şi
aJ1 ume din marea familie a Roscttcştilor. al cltrci genealog ~i
cronicar se făcu. cu o obiectivitate perfect.'1. fără fumuri nobili-
tare. cu noţiune:\ exactă a condiţiei castel. Bunic ti era hatmanul
Răducanu Roset (" c . 17M- t 3 August 1838). mai apoi mare
logofăt, bărbat straşnic, ar1itos la faţă. meşter maro la tragere
cu puşca, om isteţ de modă veche cu işlic pe cap ş1 meşi în
picioore. F iu l acestuia. J~ăducanu Ro!!Ctt i cel t:âmir c un acei·
deotalizat cu studii de lilosofie la MUnchcn. A doua nevastă a
noului Răducanu. mama lui Radu RO""tti. era fata lui Vodă
Grigore Ghica. Prin urmare scriitorul aparţine celei mai !nalte
aristocraţii. Şi totuşi când citeşti opera sa, ca.şi ln ca>.ul lui
D . Moruzi .şi a nltor memorialişti ln cleoscbi moldoveni, ai
imprc•iunea că citeşti curate fictiunl, S.'\u istol'ii cel puţin
dintr'<> lume de mult dispărută. Clruia lui Radu Rosetti mai
existll şi azi uimitor de lăsată lnapoi de vreme. Oe fapt nu
oamenii au căzut ci reformele au fost fulgerătoare. Pnrini aJlÎ
dup~ ce se năştea. fiul Domniţei şi nepotul hatmanului se
pierdea !Jl sgomotul nouei societăţi liberale. Intr"un secol numai
ţan• a t:recut dela (oudalitate la cea rnnJ lnain tat1\ democraţie
şi deh> ţinu ta oriental/\ la cea occidentală. Dacă scriitorul asista
la nona civilizaţie. familia lui aiurihl vorbea numai de timpurile
dispărute. Mirarea pentru extrema labilitate a moravurilor o
exprimă chiar memorialistnl:
•Nu crc1I să fie ultli \nrli 1n care tont li viu\n publica şi prlvntli. sâ
~c.·
ri achll'nl>ol 111nl ri\pcde şi maf r1cs1i\•l\rşll dcc;.\l 1:1 1101 şi n1ui ale;~
tu cure orjce ur111t\ n u1111l trecut, relativ toarte opro1>illl. sil se fi
,..lrllos nlilt <le con11•lct ş~ de răpede c:\ la noi.
• PUnA şi na:tre pnrle din obiect.ci'" (11 ux :t..ilt1ic fn tnt41tt ju111nlalt!
n \ <"tlct1lul trecut: 1t1ol>lle, ute.nsilii cafinlcc 41 tic llax, ha.inc. nu diipărut
npron1„c do t.ol. Pre.o Jlta,ioc sâ11t ll~ltc·nelc şi ibricele de nlnm:1 gr1l
bi111:\, nfu111;}toarclu du nrgţa1 L , ş:lll l c ş i arşă.lile, CiUl)UCCl6 CU I.Ol
lllCl1n1u l lor, n.nrglilltlcle tnco'i in tiin\A. 1\ntcreic m11J f>Xh1tll doar:'i
Haau Hosettl.
t:o111uniral:1 c.te '1·1 ~enrrn l ltnrlu n. Rt1:i.ctti.
1111n1oi c:1tc poli nt1n1nrn 1>e llegelele ncc l caşi 1nâni: ştt u fl(l 1111 ~i11~ur
1·nrto11 t•oicrc~r tn tlln\A. iar işllcuri. i;tlt1hclc. conteşc. be11t5'ttrl,
'"'' t'tJ ~1 n1eşti 1111 fr,•tl ~~1 .~~ic.:lr m:•rnr 111• singt1r t:<trnplr.r •.
ln Amintiri scriitorul vorbeşte mai mult de familia sa tn
s til anecdotic, corectat de di<;<;iplina i~toriculu i (cllci a fost n n
istoric hioc infori11nt 1t·1ai ct1 l-Settn1lt fn prot)Jemn ngro.ră). E l
nn foloseşte procedee litecare excepţionale. dare mereu apeabil
Povt1lile moldovt11qli alcătucsc un adevărat decameron, cu
•nhicctc ele predilecţie erotice. lăn1 crea\ie de oameni. nu mai
pu1in tnsă capabile <le a trr7.i curio?.itat.ca pentru ine<titul
ln tAmplărilor. Rndu Rosetti posedă ln cel mn.i lnnlt grad
invenţia nu velistică, chiar dacă e lu mijloc numai o nlegere o
unor anecdote auziLe. Pă.rinţii şi logodnica lui Andrei sunt răpi ti
rle ·rătari şi dupr1 mari peripeţii. tânl'lrul izbuteşte a scăpa doar
pe cea din urmă. Sandu este nevoit să se c.Wtorească cu
Ileana, logodnica fratelui său de cruce Grigore. ca s'o scape de
un Turc care voin pc fată pentru haremul lui . Apoi siliţi ele
Turc să stea lmprcunll tinerii cad ln păcat. Grigore n o se
supără şi-i iartă căci şi el stricase legămân tu l. Fi i ndcă soţul.
de care cu bun motiv trăia dcsp.~rţiti\. pusese la cale pe un
Căpitan .Matache să castreze pe iubitul ei. Dărmăneasea prinde
pe numitul )1atachc şi-l privea'"1 de semnele bărbăţfoi sale pc
care le trimite blrbatului lntr"o cutiuţă. Luca a luat de nevastă
pc logodnica fratelui său de cruce Petru, ln vreme ce tatăl
u pus stăpâni re pe moşiile fugaru lui. Dar c.~nd se !Jltoarce
Pc ltu şi face jăluire, se constat.\ că fralcle de cruce !le purta.<e
cinstit. Moşiile fusese ţinute • iconomicoş • spre a fi cruţate de
lăcomia ltl.Î Vodă. cu hârtie ln regulă lncredinţată mitropoli-
lului că moşiile sunt ale !amilici lui PetnL Căsătoria se făcuse
~pre a fori pc fatll de o lnsoţire silit/I. F.l Luca fusese C.'\Strat de
Tătari, lnc.-\t nunta era numai de ochii lumii. Col mai patetic
 I STORIA LlTERATUf\11 HOMANE - 601

care se desourcA eroic. nu fără a Ci în cele din urmă biruit

do ele.

GALA Gi\LACTION.

Gal" Gn lact1on (' com. Dideşli , jud. Teleorman, ,879) a

inco(ltlt a pu J„lica la reviste c11 11t1a11\,<l. ~îrn lJOlistă. (Li11ia dreaptă,
Via(o. s.ocială, Vie.f1(t1 nouti,). l i :;urf>ri11deru p u bJjcând şi versuri
în l' i ea(a 11c1uâ:
l-'ri11trc 1>irni11h.lc, zorii
Crnr>o1 ~cne •IC coral
Şi privilttf, f11 rc.I1
1,•icre.
l)c 1.:.giJllt1l ~cbnrt it,
~tcStăse.sc hotnr 11u:stic~i.
~ rri11ilatct1 I.le granit:
lo.r pe Nil cltarcni:l ' n n\1r
l' ocl, tl.lu 111n1 şi 1 i:in~ 'n n1nl.

Totuşi preocuparea socială şi silinţa <Ic a detenninn un

anume s pccifio îl fac clasabil în cercul Vitţii 110111/i·n~li care
l·n editat.
Cu toate deosebirile de temperament, Gala Galaction are
C(lffiUl1 CU {. Agârbiceanu, fiind caşi acesta prcol, obi~nuinla
de a pune probleme de conşti.inţ.\. Convingerea sa este că
• tndelclnieirea literară trebue să fie ~rnvăzittoa:re, dornică ~
i11str11iască pe ceilnlţi şi să. folose~iscă »,
i;1r ~cri itorut •un
le
pedagog dacă ou un profesor •· Punctu I său de vedere e gherist ;
.„ .. Arta. pentru arti'l este o iluzie
;1rtlst nu ponte: să
rH11taronudr1.
şj ()
cxpulz.cze din opera 1lc a-rtn 1lro11rln l11i
deş~1rtli
frlil11i\.
U1 l

Şl care urlist nu ' 'Îtl<' 11c Ju1n0;0. necasta eu inln1a 1>li111i tl(.\ tlorw·l,
fle 1>referin\.U, de ranc111,e 1 de rc.\1cndlcârl (odnt.ii cc cs lu solul l-ainîc
.al u11ei fntt1ilii, al UJtCJ c lnse $OCinle, :ii unui r1eai11 întreg) . .• ?•·

La început tendenţionismule discret, constând caşi la Agâr-

biceanu, ln zugrăvirea luptei dinlrc virtute şi ispită. Cea mai
burtă nuvelă de această categorie este Dela mri, la CladtWa.
De popa Tooea s'a tndrăgostil Borivoje, nevasta prea tânără
a lni Jupân •traico. l?opa, om a prjns şi supus ispitelor, nu scapă
netw:burat dar are lotuşi puterea să invingă demonul care la
Gaia Gnlactinr1. chipul atât de ingenuu al sârboaicei. Scena respectivă este
puternică şi de un stil focos:

dintre subiecte c acela din Ltf>ădaiea de lege. Zenaida, rata unui
boier băjenit in 18~1 la Cernăuţi, capătă cu mare greutate
dela părinte, şi numai de temerea îmbolnăvirii, învoirea de a
ttcce la catolicism spre a se putea căsători cu oberleutennntul
baron Ca"tol de .Freysteg, ai c;.~rui pări.nţi, inflexibili, pretind~au
aceasta. La ceremonia abj urării, apăsată de ed ucaţia ei orien·
tală, fata are o tragică comoţie:
• Fn\n I se suci deodată, ochii i se holbară şi, d6nd un \fpct de
b'l'O:ttA cumplltil, se rilpezi spre uşn bisericii •lrlgAnd:
- Nu f>Ot I Nu potl
J>rcutu1. <loam:na de Bois*Cr~c~1• Carol, baroneasa da Fre)·stcg .şi
pcrs('):tne <111' asislc11ţă se răpez:irA ca s'o oprească, dnr ca !-IC sl>ălu
tn ll'llÎnile. ·1or şi. cu ochii ·rl'it~cl~I , ut-m ă ~l strige:
- Nu pot! N u pot!
• Iar donm11a de Bols·Ct~ey fncc.rctlndu~se s•o Unlştească, se potoli
pentru o cl ip~. privind pc _prietena ci, a poi lzbuhnl lntr'uu râs ln-
grozltor.
•Era ne.bună şi, cu toate tngrijirile medicilor., n1uri nebu11H la
1111lnâstlrea 1\g:lpin pe .1n 1nijlocul veacului trec ut. Nebu11la ci ern
deaJml11trelea linişUtll şi se mărginea ln aşteptarea ve~nlc5, ·p:\n~ Io
m.oo.rte. :'i "'CniriJ lui Freysteg _pentru a se <:.ăsAlo ri cu el ' ·
Deşi fără adâncire portretistică, Păcakle sulgMiului e o
bună naraţiune, eu o foarte studiatll, analiUI. a condiţiilor agrare
ale epocei (sec. XVlTI). Sulgeriul M.ibalacbe e un om viteaz,
bun la suflet, deştept, dar eu păcate inerente clasei lui: uşură­
tate erotică, lăcomie de bunurile Tăzeşeşti. Femeile şi răzeşii
pe care li oropseşte li -a<iuc pe cap o mulţime de necazuri, din
• - 'l'u ştii, pâ ri1ite ·roi10, câ cu te iubesc J>C tine . .•
• Preotul n'nia.se uc111işcnt - t11il.buşind cu tor·~ :1ri de uriaş, cer-
cur ile <Ic i s p ită şi de rrncără c.are 11 vâjln.tt tnt.rc i.uir.oll ~I crte..i:.
- O I eu te iul1csc 111ult pe Lil1e . . •
•Ş i uccastă 111tirturislre 11 '•> ~ pun e:l 111.1111ui _
g ur.a fnst\ngerală, pe
~: arc Povn 1'onca n'<> votlca, ci to:l.lă filrt~a llncrci temei, atât de
ltllnă dC riori, at.: il de Uf)rOJ>ÎUlă şi de fm_ b ietoare.
• Borivojc izbltcni tn pltln.s şi ln aceen.şi o.Jipii co·slţ.a ei, clAditA
in li11·11 1tcsigurt îşi 1>îer<h1 cu nrpătul şi se revărsă p<:st.c preot, tngro--
11ânt.lu·I h t nvapte:' ei tlt1lt·u n1irositoare şi plig}lttU. AtC!sla tşl rcg~si
1~11lerca să dl'"l•ict.· fu l:lt11ri lnclclr cosiţel şl sâri nrar:t ln lu1ni11ă •·
Ocolităde Tone;\, Borivoje se lmbol.năvcşte şi are do;u
consohiţia să moară la pieptul lui cu duhul de aşti!.dată, foarte
suav, al unei lmbrăţişări mistice:
• ~i ecla ce ornc11cştc ,au fusese cu putin\ii ş i cci~t ce IJorivoje
dorise n1\ni\ Jo JllOtlrl<;, r:"tr;l <'.fi 'S.::l SC fll'tfJIÎ111.;ns„·.;) - S-e Îl11J)lini -Sltbt
co ndJţle a tot <llvin:l şl :l lot cură,ltotue lt rcli"°'ici luJ Iisus CJ1ristos.
Bor-Ivojc fşi J1ll~e c :lj>\11 pc J>ÎCJJtul s'li:1şîal aJ pret>l ului creşt i n şi t11
ceas11-f <lin ur111:t lr;1i, r,,rn t>ăcat, toat<i rericircn pe cari!- nr ri l>ut11l
sâ i·O dea. cu dobiln?.i ntiit <le ~reJe şi de n1nnre, ittl>lrca 1>1J.111ii,ntens~ăl
t\lâta ci\L lin11r~ r\igii1;iunilc l11troductivo şl Sf,'t1t.lnltoal'.'c a 1·no11Ctă
de deslegare. Borlvojc ru terlcllă nt..ilt Cât Ar fj j)lllUl Să Ciu Îfll_r'o
j11n1ătnte de vcu<; J.. /)()r111111/ şi D<111u1tzcul noslr<{ Iisus Christos,
cit <Iaru/ şi w 1rt<111rr1rilc f11-bfrii .-i:(1{e fle 0<r111cni, să lt ierte M line /ficll.
llorivojc. şi să-(i ta..q,r. (ir lf>lrlr /J<ictrlele: ~; eu 11curcdnicul preot şi
1l11hovnlc. c11 p11terct"t cc~111i t:.'ifr c/1111; 111ie. fe ieri ·1' te de.slty de toate
1><,ttttelr talt • .• Şi n1:,n;1.,, erlârii, ln tlunu:ile Sfintei 'f'reirul, se tm~
llrcuntlri'l J)O. caJ>u.I µcnilc11tci Şi t1nbr1i\işn.ri'i ace.st. cap mult -iul>il cu
s)ngurn tmbră\iş~rc tngtlfluilâ J
602 - T EORIA SPECIFICUi.li! NAŢ]ONAI.
•Apoi Borivoje recăzu fotre perne, .ascultă rt1găciunitc fn11l~rlă~
şirll ea pe un 1nutmur aJ grădinilor Raiului şi prh11i Du11111czec.ş-li1r.
Talne, cu ult1n111L şi supremul palpit nJ suJJetului ce se ~l ibru·enz..I\ .
• Coslta ei se rlsfpf pe pânze c.~ un paner cu toporaşJ negri; hrn\clc
I se c ulcară dulce dcalungul trupului ; ocbli I se opriră c~ l111r·1111
ocean de lcrlclrc lucreUJenJtă şi surâiăloare.
•-Şi tn noapteit ace.in, din Sfâ11la Scriptur!i, tn ro111A1tcşlc.1 . 111.1
Borivoje o cumpl'irase c::1 s.\ ne tnvc\e 1in1bu, l>opu 'l'onea. pilnă
ziuâ, a pus, 111 râuri <le Jacrimi, St~l1> după Stâlp, cei patru SttîlJ'i
Cele Patru E.va-nghelli. cele Patru Vecinice Cu\tintc ale crcdin~ii
noastre mnI presua de pricepere şi nle co11dttilci nc1a:ilrc. nttti 11res11,,;
de Jome-a aceasta •.
O nuvelă solidă este Gloria Consla11lini. ŞJ aici lucrurile $C
petrec lingă Dunăre de astă dată la Corabia în acelaşi mediu
cosmopolit balcanic, eroul, Constantin. Jiin.d fiul românnlu1
Tudor Fierescu şi al unei turcoaice. Cala Galaction se dovedeşte
ln ultima analiiă uu verist. Verga tşi lua lumea lui din sudul
Italiei. acolo unde sângele e mai iute. ca să explice izbucnirii~
eroilor, Galaction ti alege printre Sârbi, Greci Turci. hibrizi
balcano·dunăreni cu sufletul pripit şi aprins. Ca preot. popa
Tanea, fizionomie mai mult de haiduc. n•ar fi deloc indicat şi
fireşte că lupta Intre comandamentul creştin şi i.o stinctc ia la
el o formă mai aprigă. Se lnţelege dar că feciorul Turcoaicei va
fi un neliniştit, un iubitor de femei şi de aventuri. Neadaptarea
lui la carte. rătăcirile cu trupele ambulante intră lu aspec-
tele indolenţei meridionale care izbucneşte la răstimpuri
in chip viu. Şi mirajul comorilor e o ootă balcanie;"t (Macedonski
am văzut că-l avea). Deci Constantin rltvneşte la nevasta ha·
telui său vitreg şi chiar cade la intimHăţ.i cu ea, o chiamă când
găseşte o comoară şi are nenorocul să fie surprins de fratc·său
pe care o nevoit să,-1 ucidă . Ucigaşul cu cumnată-sa dau să
treacă Dunărea ln spre Bulgaria dar grănicerii li omoară.
Tot aşa de apt se arată la tnceput Gala Calaction tu proza
fantastică. Stoicea s•a rugat de n1oş Călifar vraciul dela moara
părăsită, să·l procopseasc.\ şi ace.la li ameţeşte şi·I face să viseze
doar bunăstarea. Stoicea e furios:
•- Jivfnil drăcească~ vre...'lu să inlrll tn Iad, 1e,gat l11Lr'un telu
cu tino I
- Ce pomanli t i~ai face 1 Sânt.. trei sute de ru1i ele e;.l11d f)Orl f11
oase o viA.ţ,â blestemată. şi s~l1tt nfurisit sA nu pot. s~ cnor dccill
qmotîL.
- 1·iue ·atWlci J
• Creerii vrlijitQrului se ~lel.râ pe r•od .. Stoicea se <llL<iC J>C 7.;\g;l1.
ş i , cu_ capul fnaitlt.c, spil1lccâ n<ftlr1c11l stră\'CZllt •·
Mură Lăutarule îndurerat că domn.iţa Oleana se mărită şi
obţine 1avoarea de a-i tnsoţi pe lnsurăţei la drum. Atunci se
lntâmplă un lucru diavolesc intr'un stil foarte lioffmannîan :
• Rddvanttl sbura pe calc. St1rug·i u mdt1au <lil·t .şeic şi chiuiou.
Şirag de rădvn11e şi de l;,utcl vc11eau 1>e ur111ă. ln.r tnaJnlcn 1)u11\ii.
.Pâlcuri <le colletri, cu Voi11c11 t11 Irunte„ slol>ozcau la l)i~Loalc . f)l1r
când au ajuns 11ncle e nsl.ii1J Coi1en, 1>ănlâ.11lu1 a pierit soh COJ>Îlc
şi de subt ro\I, cu:n·1 1 >ieto ghio\tl fu rotocolul copccd, şi rfld,•anul
miresei şi alte dou~-t.rel s'ou dus ln n·pa OltuluJ.111 Copco-Hadvnnului.
Clinele de Olt s~pasc pc dcdcsupl toi malul. cât l ine t\Slă7. i Copcn !
Dar nu era lntâmplarc, ci Jucrt1 necurat. C(tci vioaTa lt1i 1\lur-J a
\Aşnit din Oll ln văzduh şi n Junt loc. Şi sburo pe apa Ollulul, devale.
cu arcuşul peste ea, şi ardea căt o căpiţ.ă şj cănta ş i j11ca t •·
Când Oltul e desvrăjit. morţii ies afară şi Mur.ă şi Oleana
au pe cap ln chip de cununii bătute cu piroane două căldări
:<parte. Altă dată în locul fantasticului rămâne câte un moment
S"llav. ln pragul bisericuţei din răzoare înecate în bălării călă­
torul doarme un somn adânc şi binefădltor. O fală prezentată
la un examen particular, roagă pe un coleg să nu asiste ca să
n'o intimideze, fiina mai bine pregătit şi·i dă spre a-l decide
un buchet de trandafiri.
După aceste foarte valoroase tnceputuri. autorul ou s'a mai
menţinut la ace13-1i nivel. Clopotele di11 mâ'nti$1Îrea Neamţ11.
Cali1ţra/ul rerţii< repetă. tehnica
dia întâia culegere fără a ajunge
la ceva pregnant. Ca preot, de sigur, Gala Galacticii se va feri
să atingă s ubiecte prea mirene. Iar mentalitatea profesională
li dă un ton prcclicant. o voluhintatc şi o afectare a frazei a
căror rezult:.mtă este o literatură nesincer;,, ou totul exterioară .
<'ttrc PomJrea propagandistică o avea de altfel şi mai nainte. După
t.t1
ce tn timpul ră•boiului. consecvent ideii că artistul trcbue să fie
u.n sol, lmbrăţişase acea cauză politică ce s'a dovedit 111ai
nc;:norocoasă, deveni după pace comw1ist curat; vi$ând to
lume nouă t :
• . .. <;011<:cptllle cele \•cehi, politice .ş i cco1101nice. se pre~ătcsc sfi
doarmă tn prarul bibliult:!cilor. . \J>A rălorii vechei alcăt.uiri sociale.
fnccp s.U se f11doiască i;i .să se întret>c dacl\, u11 cu111\r•'· lun1ea n1ai 1.>oate
tr1'1 şi ltlttcJ dtcâl s11h rc:gi111ul l•trrghezo·capit:'llist •.
La r Mai '9' 9 • sărbătoarea muncii şi a proletariatu lui unit
din lumea tn treagf, • se înviora de răsunetul o profetic o al
lnlen1a{Î0>1alitt:
Sculaţi, voi oropsiţi al vlcţcl,
Vui, osAndi\i ln ((U!ll)C, ~us J
Pt1plll:ii l11i 111almutd e mai de grabă 11 parabolă decât un
roman, pe ideea- u1tui cos1ntl politis:m religios. Ura pantola.r
lăptueşte. t11 stare de beţie 1111 omor as111)r:;t_ 111\t1l llrjzon ier t\1rc.
la 1877, fiică urmări penale. Dar el se umple ele mustrări şi nu
se impac.'I până nu lncalţă de pomauil o mie ele nevoiaşi. Apoi
precum el a îngropat pe Turc tn cavoul familiei sale, merge să
moară la Constantinopol J;:\. u,n 1>riet·c11 otc>ma.11, t.n cimitirul
părinţilor căruia va fi Îllmormântat. E un fel a spune că schisma
tn·tre confesiuni este un i101l-s e ns şi că orice om se poate rr1â.n tui.
• . . . sta11 şi 1t1ă trttTel> e:lte octt\llt, 111 l'ro~l.ia 1nei:t zice pa11to~
[orul, - cuJn va ~f. tlnln ju<ltc.·ntt1 ''iitollre. C)\•rciul care 11 \inut. lti
legea ·Jli\riuţllor. sau ·rurcul cure şi-a clnt. \riatn pcntrtJ credinţa tn
AlolJ ·1 •• •
• . .. lntr'o J)riciltă c:1 asta - r'lls1Junde pl'irlnlele t\1 1~~tase - ne
găsim ca QCCÎ COf>il din po\•cstc. fn iulntU r>ăd urli rărli. cJc, cărări .. ,
Să 11e tnloarcem acasă pc J>Ole<:a lnscntnntă <~n ce11uşă şi să. lllt 1\e
î11do.ia1, nici o clipă, c~ lu ju<leenlit lui IJ11r.-111e:ze.u c:lre1:>t1tten vn
slrill11ci ca soarele. 'l'oti von1 fl judctn \I c::u 'lreptate. Cw11. ce re1.
•lupă ''e prn\•115 - ,, ştio jodct::ltorul cel \;crc~t! ..
t lsUS {:hrist.o..~ l lC lil\'"\:i - :iJIU ll O :tll \'lrOll - ('~ rr:,ţi:' şi tlrtt-
gostca un1et1ensci\ l't'au hotn1·e ş i lrcbuc să se 1nlind{l ~i să c11pri11dă
pe toţi (>1l.menii de ''ricc nenrn şi do oric1; lcS(C ' ·
Umanitarismul acesta, cam popular, e nobil fără lndoială,
dar 11ecanonic. Este un feaome11 caracteristic că scriitorii apar-
ţinând Bisericii 11oastre sunt î11 ge11ere şi cei mai J>t1ţin orientaţi
tn problemele confesiunii. Plăcerea literar;!. a unor atari scrieri
vine din exactitatea dialectică. di11 do1;matica inexorabilll. care
satisface aspiraţia noastră raţională, ferind-o de oscilaţiile
sentimentului anarhic. Fireşte că, sociologiccşte vorbind, s'ar
părea că Divinitatea se arată în o sumă de ipostaze egal de
valabile. Dar cugetul cere un singur adevăr şi orice veritabilă
religie stă pe acest postulat că numai ea reprezintă autenticul
cuvânt aJ Domnului _şi că toate celela-1te s un t ereiii şi schisme.
Omenia lngădue doar un sentimen t do toleranţ<\ faţă de greşiţi,
în vederea că ei sun1. d e bună credinţă, nişte oi răt:.'ici.ţe care
oricând. fie prin propaga.ndă. fie prin barul divin. pot să se
tmpărtăşească de CuvÎlntul unic. A su.ţine ea nu se poate şti
după ce pravilă va judeca Dumnez1m la marele judeţ. c.ă toţi
suntem ln condiţia rătăcirii şi că prin urmare s'ar putea ca
Judecătorul să folosească pravila judaică ori buddhistă, în-
seamnă a s fâ.ri1ma valoarea ;tdevăr ului revelat. a susţine că
Isus oe-a lnşclat făcâodu·Se să credem în mesagiul lui şi să
osândim obtuzitatea Evreilor care lnsă pot deţine ci adevărul
ultim . Relativismul este pâinea religiei naturale, a voltairia-
nismului, şi Gala Galaction e voltairian. fără a·şi da seamă
proba"bil. fiindcă nu e gâ.1.1ditor.
 ! STUH IA 1, 1'l'F.:H1\TU1' ll ROMÂNE - ooa
Colectivist ln onlincn socială, eliadist ln materieconfosiona.lă,
printr'o !olosirc exagerată a textelor biserice:;t:i. Gala Calactlon
aruncă un ochiu tngădultor asupra des(rânării. l'"loreal, lemeie
măritată, a fost sedusă de •doctorul Taifun • la un consuh
medical şi adusă ln starea de a concepe. Hotărlt sll lnllltur&
neregularitatea legărurllor, doctQrul ia măsuri spre a lnlcsni
divorţul ferucii, ca •'o poată lua de soţie. Imprejurarea Iace ca
ln chiar seara deciziunii s.11 descopere cu dovezi indiscutabile
că femeia era o deşănţată şi că avusese legături cu cel mai
marc duşma11 a.I lui, pe care li conviusese ca şi pc d;lnsul de
paternitatea copilului. Doctorul, amantul şi un prieten se con-
stitue tntr'un rol do t rihunal in faţa cărc.ia compare vinovntn
care se ar:>i.ră lnlr'un mod prea advoc>•ţial, demonstrilnd cA o
stricată din vina bllrbatilor, lnsă bună creştină :

• Vinovulli. utlulttrl&. t'rin)lnalll t -J\şa ~le: l~\J s·u1\t ac..-een I L>nr

ială rucl rodul t11dnl.r1clll mele! l<ttll pre\ul meu de răsc11inr,1rare J
fata copilul care (ponle u11 om excepţional, ln lilele lui) va ridica
deasupra f1tcn1orltl n1alcil salt nu numai cortul lttllrll ome1ttftl,
dar cino Şll• 1 JI03le S<'lllllUI unei dÎSJ>"Dse dumnCzt"fll ... el, dom·
nilor judcc.\torl, ln d«:;lderca ntea, n'am uitat că sunt creţlin~ ~I
arn p1An5 du n1111te ori, 111 plclottr~le duJ,o,„1iculul rneu, ln\tle1>tul
plrln to V •sili c • o.

Judecătorii mai deschid Biblia şi dau peste cuvintele lui

I sos despre femeia. prcacurvă : • Care dintre voi este Idră d~
păcat, să arunce cel dintâiu piatra asupra ei •· De alllel se
constată că sunt femei • plurivire >. nemulţumite cu sârguinţele
unui singur l>llrbal. Doctorul Taifun ia deci pe lemcin păcătoasă, la căminul lui li lnglldue doar ~ă pfLţlre>.c amintirea ei, •ca pe
semi-ţigancă, do so1io. Ca orice le~ă neabsorbită 111 fapte,
un trandafir. la presat - ln dosarele d-tale literare • .. •·
l'redica acea.'St.a pcntn.1 Afagdalene răspândeşte tn juru -i un aer Vina capitală a cărţii este dilataţia verbală ln slujba tezei.
glacial ~i de a ltfel nici nu convinge raţiunea, căci dacă iertarea LogosJJI tmbracă toate varietilţilc: monologu l, dialognl. dizer·
şi speranta ln mizericordia divină sunt îndreptăţite, motive de tAţja, conferinţa. di~cursul, predica., omilia, catechisirea.
ordin sanitar şi eugenic ne tmpicdică să ne însoţim cu prosti· Pentru acelaşi motiv a lectalele Strism căire Sim/O'l'O<ll,
toatele şi să admitem promiscuitatea. culegere de impn!$ii turistice, de idei şi probleme doctrinare
La râsp4nlu de veac11ri c o varietate de • Dichtung und sunt plictisitoare.
~Vabrbeit '• autobiografie voalată, cu multe amintiri Ş• impresii
din epoca 1898-190<>. Doru Filipacbe e autorul lusuşi, Tcobald ALICE CĂLUCĂRU .
de sigur Arghezi. Doru, de:;cendent de • aromâno-greco.alba· Foarte puţin cunoscută este Alice Călugăru (• Paris. 4 Iulio
nezi t, ln sângele căru~ Dionysos e mai tare decât Apollo. se 1886) autoare a unul volum de versuri româneşti VU,.tle (1905)
căsătoreşte ln epoca studenţiei cu Antonina. tn urma unei decla- şi al unui roman rrancez Ltt 11miq11e uerte, publicat sub numele
raţii cu mult prea volubile şi prc~îoase: Alice Orient. Dar jn afară de a~ta a risipit numeroase poezii
prin reviste (Semă111itor1tl, Vitl(a literară, L•ieea/ărul, Viata
, - A11to111110 1 nu ('CI:' 1r1:ll 111uJl.. Ne-aru l11lll.l.J1it f.J1lt'un cta~
•Ic lcc\Jo şi llu (lln7.•>rfo .• , Si1n11alja şi .apro1>icreu tllntrc 1101 nu Romilnească) . Se ob•crvă la poet~. care e abundentă tn com·
lnalnl;'l pt• (I culc lu111l11nli1 tu tn1n1>ndarelc Uiţcle1>cil1nll . •. I lotfl· poziţie şi nu bogată tn imagini, o tnclinare de a transcrie poli-
rl1ttlu·llC să 11n lnlovArfl.şl11l
tn vla\â, ll U pttlcn1 sii scu1l\11î1 111 eu lu 111cn fonia din univers, latură si111bolistil. A•llel Cd11tec 1le greer a nali-
ce~tln.llă, cnro ~e f1nbnll"i fle iluzie dc.lCartU şi do 'd11ul s1 111turllur• • zea7.ll producţia sonică a greerilor dela \âriitul individual până
l)lccă111 tJcJ1l rcolit:i\l ~I clllillorlm de·aluJ\RUJ lor ... ·re shut ln1rns
Lrcbuincioast, vieţii u1cle. „ Oricât. sunt de rudă cu t11chl1>ulreo şi ctt la cel unanim:
lllerntt1ro, tn1i rănljlnu dcslt1lrt luciditate care 111!1. poviţţueşto ... (:.fuitl trc111unl .,, cft1ttp. 1n t1şottrt•
Simt. cu prcclilu11e cal ''Oi fi cineva . • ·r1... am scris.•O, \i·n1n re11elRl··O Suspirte. a n1ac:ulul tlonre.
prin f(.ral şi ntl \i•Oşpu1·, C-ll tncordarea tuturor nerllbdArllor nlele. t . •• Prin gr~url, cu ~ ln<ul Clorblntc,
A11to11lno. r1u 1nA t11şcl 41 11\1 t.c lnŞt"I . . . Voi fi lnlr'o zi clneYA l.
To\i lt"'ieril. rulllle •linte
Dar Jolll condl\ln •upremJi pe care o cere ozi •Ulletul meu : Voi fi. I .e ' nchio!\ 1>ierdt1tl c.-\tm •Oare-.
dndl vil l~ng4 mine ,1 nju\I şi ocroteşti ~ disciplinezi debilul vle\11
şi al cnt.rgillor 111clc ! . . . l)e clnd ne cunoaşlcn1. de ~l11d sunl tn El e!Jnt4 cu 'Jllflclt" ro3t10,
apropierea ('01\~tlln\cl talc i11cl1inat.e .llântuilorului, o rrun1use\c Ei clnt'alc 'erll podoabe,
nou4 pogoorA )X'SI• mino . .• Voi li ucenicul !'1u... Voi ll co11l111l ~14tănll lllcllndu·ŞI 11111 •11lcuri,
ri>lpitor, ror•"" lnlonn-e ocasa l:lngi mamo lui!.. Voi li visAlorul. L• 'nşlră pe·•
cântului picuri
vo1 fi vrlbe11gt1l, cnrc. du1>il prlbcgî.i mici, dupll pribegii 1nn.rl. "'R ŞI num:lr' n ~r~ulut boohe.
pă5i unde .s:'.i -- ~1 1>1ecc tnpul, "'A ,:iAsi inr şi iar odihna, reconf(1rln"' şi
Şi 'n urntil, etlnc.l s 1•lr.elt li)nt~.
ln\eltsul dnlorlcl. 1n11Rn drnun lui Antonina. . „. ln s1101>llr:i <IC aur lcgntc
(~'' n1ac.i şi c t1 flori 1Je.-11lhil~lrcle,
Suavitatea lrizeazii u şor comicul. Antonina llO verifici\ l>c grd11c•S u lAlH do !!fOle,
intr'adcvllr o soţlo po>.itivă care guvernează paşii lui Doru, Oe c:lul'nlo <"Urcior ronte.
supraveghindu· l Io. spălat, îmbrăcat, 'Pieptănat. Tânllrul soţ are Vcmeia toarce (Cll>iltc de /us) şi printr'un ecou magic uni·
o nostalgie do libertate şi lncepe să creadă că a fost • dobitoc •· versul se u-mple de 1111 ro1lr011 cosmic:
El o • poet•, menirea lui este •11asiunea ..• pasiunea pentru
Şi su.re ea CCDU..13 llln \•Rlr,\, şi 'n f•rtvlrt:
Icoane, pentru cântec şi pentro femeie (care este cAntec şî Purt.And văpaja - aprln.s.tl n jnrult1l ee moare:,
icoană laolaltă ... )•. Cam cu astlel de vorbe !ncearcă el să \'in mâ\ele lncele ,1 leneşe. ŞI -mi pare.
seducă pe Elvira. Ins.\ aceasta li pune la punct şi retrimll!ndu-1 CA fust1ri trec- tn iur11-ml Cll nev~zutr fire.
604 - T EORIA SPECIFICULUI NATIONAI.
·rorc nevăzute fusW'i ca fusurile s orţll
Din cn.i ercle tainicişi n1ari ce 1111 cunoaştc111
Din care. vica\.a ra.cc pe lume sA ne nnştcn1
SA ducem find nostrn spre loaa:tecUe morţll.
Iar 1nâţelc V•'d numai curj1 firu-1nl .se '11vârt.eşt.c
ŞI dnc.'I lenea dulce le-n prev;\cut tn piatră,
Privirea lor se jonc:ă , şi lorsul lor pc ,·atrn,
Din asprele- gâtlejuri t11 11111l>ra ~urli creşte.
Tntr'un cuvânt, poet.~ prinde ritmurile ; ( llil1md) ;
Aud cl\ntarca l11111ii, $Î rit11111-i ha.ta de-.s
Şi ''Cşnice caden ţe <li11 gJasu.rile-1 e.<t.
E '1tl :li so11ort1I c·ânlec stllpâ11itor al 1nl1.rii
Ce 'n rilntu grav se dttce şi vine 'n largul z..'lrii . . .
(:u1n .t.rece carul vremii cu 111li de rc1~i pc cens
El bate drumul v le\ll t u rltmleul silu pas
Şfmorile cc 'n ap<' şi '11 v:l11turi graiu fri'1n1ănti1.
Cu n1Asuralc glasuri cAntarea pâ11ii cântA.
Şi ' 11 11rm~ când ne ducen1 pe )JOnrta vieţii rttarl
ln rit1nul tă11guirii . bat clopot.ele rari.
Avem de-a-face cu o poezie curat feminină, având ca fon<I
S<Jnzaţia directă a lumii, percepţia ploaiei:
A.ii a1r1 v1.liuL, înfiri1>i•l:l, fii11ta ploii 1111;.\dioase.
.J-\ vlla o haină ce1tltş i e ş i foşnitoare, de 1nălas.e-„
l"urla J>C u1:11eri n1ii ele la11ţuri sutiţJri, de•arginl, pAni\ lu t1r1lu,
l)ar Ic Z\'ârlca pc r:ln<I, 1_n l.reac:il, )te n1>a Lurhu.re (le r:l11.
Ş i de lncJe t~ră nu1t'IUt tt erl\U 11l1i1tile 'nc:ă rc..'\te.
Şf le <cote•, pe liocare, Ş) 1 ~ zvarlea ilC lac, pc lO«l e.
a apelor, a căror cadenţă olarul o p~esimte !n lnvârtirea chi;>r
a urciorului~
Urcior, pe cl\11d tti dau Cii11ţa. cu n1Auile-.111i flr l1111nA gre le
.D in graiu i11s \1f.letcs.c 11:lnt:l11tu~\l, ritntâ_ncl câutnreo 1t1ea pc nicr$ul
Cel lin ni Toate.I. De occ.ifl Lu vcl păstra tn tific vcrsl,11,
'1'11 vci do apei răsturnate. caden ţele cAntArii 1t1ele .. .
ŞI •n slngur!ltecl seri de varii, cind • lcaua Veucrll 1>11.san~
ln e<nal răsuriu şi dulce, Q s6 se arate zâmbitoare
Te voi\1 z.v:\rli. leg~tt de-uit capât nJ unei lunj(i tncio$;(;jto:1rc.
Sâ p rh1zi imngh1ca-i cc '11 t..'lină 1 ş'nd!inc, v:•- ~trăll1t·i '11 f1\nt:i11;l.
Poezia tipică este ŞMpii, traducând sub irnagiuea reptilelor
orgoliul femeii fascinatoare de a vedea Ciinţele mascu line
târtndu-i-se 'n faţă, intr' uJl spirit de vitalism tactil caro o al
conteS<Ji de Noailles şi a l Hortensiei l;'apadat-Bengescu:
Sub falnica des[~şul'lU'e de <:I'lngi a umedei păduri
t\<11\ c11lc:. fn .i erburi legăn al~ şi ·'n r>aln1c t.;:\mr>lele· 111i se r~1n ă;
ŞI i1u las son111ul s.A mă • nrrângă cu-a burulenelor mircnzmă~
C:l lin fne<p să şuler cântul ce chiamll şerpii lungi şi suri.
SA vie-alunec1·111d subl trt1n1;e, c11 'nl·.otc 111l!\rlic1·i llc ape.
Cu zvârcoliri dc~ascunsc flac~ri verzui c;:c:·ar l.l'Clnuro sul)l jar.
S;l 'utind~ asprii călrU ll1i11e vlc.lt:nuul t:Uf,) tr;u11ghiulnr
ln care lurl.lu.ri 0C1J1I \1eg ttiază s ul>l st rtlveziile 1>lc·oa11c.
(;U•O Oulcrat•e prcluugltil 111rep 1tC('\lll OSCll l\1l c.i111 l
„
Ce·o $3-i n_ctuuc de: 1leparto ş'arn;l ;,!ilo r să ..-i Jez1nicr(lo,
Şi c:i :oe \·or t.âr t s1>rc n1i11c pc n111şcl1iul lnrlo rll ~i \•erele·,
leşilifl p c r:lnd '''" tnltrn~riC", cu m fes i?.\"(tarc tli11 pi'i1111\1t l
Şi iat..'i că de prcluti11dcni •llt<I tin foşnel de ~turişuri I
Erttu tr1colăclti pe ra111uri, cu liln\ul fc<lerei, \ 1f<:lcni.
Işi pli\n1ădcatt prin ierburi cr11dc \'Cninul lor •Ic l•uruf<:ni,
Dorn1eau c;'t; apele p:lduriJ. ascuuşi s ttl>l gr~lct~ 1>itt.riş11rf.
Veni\i. o şerpi. t1\rî1uJ priit ierburi. 11c. 111l1l,titJst1I vn~tru p~ntec.
Prin Jerburi lun~l - c;i 1r111ci - 1lri11 l)iclr~, al \'C>Stru c::lt111 de vis I
Ve1tili,
Voi ce vă ' 11co,roh1\.i C'.Jl lnnt111·i, s:lnle\i tlc·~1cu1n ful:l 11tuiţi
De 11ccur111atele ca<le11te ee t orc ne 1~1al ciiitlatn-nll c<1nt ec ...
E ra1r1 prin ic.rb11ri Juu<'i l u!t·:lt1i şi \ 'ii$l''llla111 c 11 11t•hi •Ic pilufl:"i
0
ş •a cum voi rni-aţi 11<lus intr~tU:.'I 1>utcrc-a l itinicci 11ii~Juri
Ş i vJcJcnin·i n1i-tt\I 1•redal„n cu "nşt•JUlf1aTe roUluri ;
Jar Il\tlcrtt.rea mcn, <lc-acu1na, se ~cJ1 JJnlJ:l 'n c:\nt~c dl) Jzl>îlndi\ I
)+tă rc.a.zăm de„\111 ''opac ş'ncolQ o~tc1ll tot 11c11111ttl \•u:str\1 'nvi11l>
Să 111i se---ndunc la piciourfi r.u lrUJllll'i t'(:t're de: spnd5.
Să 'nalt, t ncolâc:ind pc brn,lt1~-n1I 1hli)1s, ~:ilb::i teca nu~a 11radfl
!)I '11 cl11g#lt.or·J tns11rlc\ltc :\~·- .l as sll -tnl ril! l1r;1u 'ncins.
f·'ăr' de putere hnpolri,, 1fi-tlti, t>â<:l ure~t 'ntrcttgă-n1i esle roab;)
1-::a ce n 1ă ' nll'irlţuia eu nsprn-i 111ircaz111ă şi cu lcn1na wca•
l >C-JlCUt'll tn·11,iirăţ.h1-i tont.~ •Ic lfti11:1 sî rior c~n ntc:t
:)i 'nven lnal:i-i ,·r:1j m flş i e (· t'lt('l'l'Îlâ 111e<1 pndll:1l>ii.
Pentru confesiu11ea sentim.c ntuluj t1 ~ 1nigraţie ţJr-Opriu \·icţii
poetei ma i merită citarea Pe drum :
t\h I 1111 111a1 şti o pc care \ă rn1, ca 1noart:i
S!ln t. ttzv:lrliltl iu.r 1 ln care parte
1\ lu1nii, v:llul zileJor 111JJ poartă I
D11r siJ11l că prctt1lintlc11J srtnt f/l:fxtrle .
Atâl de trisl~ ' n sullcl se ridi c~
Beţia sborlt1t1i mcrc.u. 'nainle.
C~ nu n 1ii llit h1 ur.111U c--ăci t11i~c lricf1
De suCerinţ: nclt1ccrii n11tlnte •..
CilnrJ ntli t.1 c ştept to noa1>lC câti.:o'-l:•l:'\
Din visu-tnl lrlsl n1il 'ntrcl> 1n C.:\ re 'f\r:l
Arn adormit - şi c~t de 'ndopărl~t ~
Plccăn<l .spre ziufi voi ll\sa„o laril ?
:\·J;l '11trel>, ce n1ă ri ~c··n 11 d vui11<t tu n o~11tc.
r e ce oraş cad ro1>ot1: dt\ 11lqf1e.
Ce fJt1\ iu 'J'talţă t~ lre ~Cl)111u -01i şo:\pl~
0
t:n ·n Stt(i\}l tntrist.arca-n1i ş 'o int1oac ·!
Şi 'r'lccrt: n l.\Ul C:.i ta să·Jn l aduc â1Jti 11Lc
<.:c 1„'iri vor ri1sări s1l rc di111incat~ ,
t::111d sonrcl<- 'n ll1111i11n sa fle.rbinle
l 11c·eL Ic \1a <IC.t\f:lşura <liu c:cn\ă.
 SIMBOLIŞTII
1905- 1916
INRÂURIRE.A FRANCEZĂ.
V IEA'("A NOUĂ.
J11cll din 1-~raia11 Ocmet_rcşeta il,4; desl11şeau li11ii lc sin1boliS·
1nullli. Acest cure11t. s'n lvit la 11oi 111 mediile • r1cs.'i.11ătoa~ •„
fie 13 socialişti, cu proletari suferind de ftizie, trăind ln ma-
halale sdrobite de ploi şi lnnccatc ln gloduri, fie la aristO·
craţii măcar suncwştc. cu simţurile• delicate. lnJiornt.c de par·
fu mul florilor, de fragilitatea bibelourilor. la oamenii cu • nervi•
!nt.r'un cuvâ nt. AŞ.'.L se e.'<plică de ce proletarul Traian Deme·
lrcscu se apropia de preţiosul Maccdooski Eminescu. Iosif,
oameni bolnavi trupeşie, nu sunt structural slinboli~tl. Ei
sufer.i. tocmai de rafinarea vieţii citadine şi tânjesc după
sănatoasa ţărănie. T raian Demct.rescu, care vre.~ să fie dus
la groapă s ub o profu•iune de flori, se fntâln eşte fn spiril cu
O . Anghel. care cade ln volu ptăţi olfactive la efluviile florale.
Dcc:i n':.u greşit semănătorL,tii când a u văzut ln noua \'CO.~lă
decadentă o corupţie a oraşului. Ei pretindeau fi consrota
şi o lnrăurirc striind. dar lucrul era fals căci unde o posibilă
o llrtii fă.ră Jegături cu lumea lnconjurdtoare şi cu timpul său ?
Hein ismul Junim ii şi germa nis11111l lui Coşbuc, rosti, Chcndi
d uceau şi e le pesto grnniţi. Adevărul este că lncepcll. sa pre·
cun1pănea.scă iaraşi influenţa franceză. Apare acum ci1 un lucru
ln\'cdcrat înstrăinarea de Franţa a generaţiei convorb1r1ste.
ceea ce ar putea Jllmuri şi absenia romnnului. l.1tcratum
rom(1nll, care s'a simţit adesea copleşita de franciiare. u'a
avul totuşi Jl1ciu 11 contact cu L11nrclc scrîs frao<:cr.. Balzac
şi )'Jo u bert care IJUlcau să dea atiltca exemple de stud iu al
pro,•incici şi al râsLL1r1•ă.rilor de clase au rămas străini proza-
torilor ardeleni, cunosclltori aproape numai ai literaturii ger-
111anc. BautteJaire, Vcrtaine. pa.massi.e11ii şi simboli!:lii nu sunt
descoperiţi la noi d•-C.'ll cu :.proape o jumătate de s....:ol după
apariţia lor. l<J•'Ca că cultura romii.oă e deschisă c11 prea multă
grabă la orice infiltraţie străinll este complet eronată, is toria
litcrtLrll. dcscoperi11<I dimpotrivă o aurdll ~i bănui toare rezi·
stenţll. Maiorescu, urmându-şi :.ctivitatca un deceniu după
1900, n'a pomenit "reodatd de Sainte-fleuve, de Faguct, de
jul<'S Lemait.re; Alecsandri, Eminesc11 morji pc pragul lui
1890 n'au auzit du Rimbaud, de MaJlarm~. ele f\J1atolc France,
I.le l3:1rrCs. Dar ci craii sfârşit i ca O(l1no11i. 111s!'L 11ici dec.eniu l
11rmăto1· n'a !11registrat opera lui frnnce care apăruo;e ln bună
parte pAnă la 1900, ca şi acee.'l a lui ~laurice IJarr~. Dimpo-
trivă, la c.;a mai mică tncercare de apropiere de o cultură
latină . ..e pr0<luse ln tabăra Sdmăttd/()ru/m o reacţiune vio-
lentă lmpotriva lr:>ncizării. ln 1906 studctl\JI fură adunaţi să
demonstreze , pentru drepturile limbii romiu1eşti ln 'Româ nia •
cu prilejul onor oelnsem nate reprezenb•ţii Îll lim ba rrance1~'i.
orga11 1-i.alt: <le cercuri n1ondc11e. Aceste rcacţ1lt11i cr;lu chiar
''' Sf>iri tal j u1li111ii co111pusc di11 doctori f11 Ger1l1nni:.\ , unde
~tniorescu şi lncepusc a combate decadentismul ln numele
"'1nlltll\ii. ln&'\ ll•rmcnii nouci oricntlri latine se dcsvoltau,
!A ră ştiinţa 1lit<'Ctorilor, chiar tn mijlocul exageraţilor naţio­
nalişti. C. Sandu-Aldea, ţăranul, venea din Franţa cu vii
impresii ele căllnoric, I). Anghel pilcn discret la Stimtln1il1>,11/
gratii le celulei, un V. lel'onim publica acolo vcnsurl LTaduse
din l' r•nci• J arnmes. Noua generaţie invadă tuate publica-
ţiile, preferând lnsd pe acelea potrivnice paseismului. Astfel
ln Pagini literare ( 18<)C.)-1900) colaboră alllturi de Stavn şi
J ean Bart şi de alţii mai puţin caracteristici, D. Anghel: Revista
idealistă (1903-1904) a lui M. G. Holban era redactată de
M. Vaschide, iubitor a l Fran t.ci: tn 1904 apăru LiHia drettpla
5ut) direcţia lu t Oc11\ctr1us, <Iar S\1b iniţiativa estetic.A a lui
'J'udor J\rghezi: dela 1 Ianuarie 1900 până ln Ianuarie l902
ieşi pnma sene din No«a Revistă Românti a lui C. Hădulescu ­
Motru, revistă mai mult de ideologic lusă foarte primitoare
de noutt\li. J..n 1 l'ehruarlc 1905 se i\'i ln sfftrşit Vita/a nouă
it lui <.>,•i<l r>c11~11şin1tu. l"ropriu 1.ÎS Dc11su,şin11u 1111 era un
si 1111:tQlisl şi c.a nrdclcan n 'a inţcles 11iciodată :ipiritul nouei
~Cf\.l~lc.ln programul lui , vag. se cuprinde-..w pla11cte vechi.
incr.·nt legale de condiţiile cuJturii noa•trc. Asifcl, istoric el
h1M1şi , n culliv:.t istoria literarii, lntărind poa.tc mai pozitiv
ideea <l<> tradiţie dcellt adversarii s.~i. Cursurile lui ele istoria
litornturil Tcprczl11tll f11tflia orgauiznre clocumenttLta ~i cu cri-
1.iJri i strict artistice do istorie til1trttră t1'1oder11ă, .Elcvt1J11i său
I'. V. llau,"Ş i .e datoresc un număr considerabil de ediţii
de texte şi de s tudii valoroai;c, lui D. Caracostea pasionate
cxegc~c literare şi lncercări de critică comparativă. Densu-
şinri,1, ac..levăra.t umtaş de latinişti, v,:clc i11 c•1lturtL (ra11ccză,
precum şi in cen i tnliană, p rotutopul de imitat a l latinităţii:
, ln pictură, t11 sculptură, în litcriLl11ră, l~~ra11cczii 111erg a zi
t11ai11le~t tult1ror. Ei <Jau în cull\1ra n1oder11tt nota pe care
au dat·o aJtădată Grecii- nota aucâ. simţul mfusurii. al ele-
ganţei sobre•. Densuşianu n'a putut defini vr<.'U<lată slinbo·
ltsmul şi. ciudăţenie a caracterului. a combâtut tocmai pe
poeţii de s pirit nou. lnsă contribul'a lui ne<.ontcstahild la
mişcare" 11ouă e mare. Ca ~I Maccolo11s ki ol cerc artei şi cri·
ticol preocupa.rea formaJă, înlăturarea tend iniei. cultu l pu-
rit;\\H, • nobleia. seninătatea şi puterea de inspiraţiuni)" Den-
suşianu a intuit că oricâtă importaniă ar avea factor ul µ -
rănesc, nu e cu l'utlnţă a nu !11ccrca îmbogăţirea literaturii
prin obscrvafi:• şi •i mţirea omului mai complex dela oraş:
• Concep\iu non1lrft <lcsprc • frun10~ • s'o IArJ(il ; nu 111ui crct1c111
c6 e un singur rblp de a sim\1, de a rtda n1oli\·cle ortl~t1re. Ku,nlBj
606 - S I MBOLIŞTII

ln el s'au lnl41nlt
ŞI nisillilul şi apusul
ŞI miazA-zi şi mla1.l\-1102ple
De peste tot ~·au rc\•llrs.at puho.aje de vien\â.
Şi' n ochil-actlorfi cc rnrrg s'ajungli sborul
Nadojdilor 1>luca1r l11nlnt c
Luceste t11<lr~z11r:1I A care •11u:hin~:i.

ŞTEFAN PE'I'JCĂ .

Ştefan Petică (• 1877- t 1904) e întâiul s imlJolist declarat.

Est.e surprinzătOT c.~t de modem era Petică, simplu liu de
razăşi din satul Buc:eşti, jud. Tecuci. Aproape autodidact,
prin grabă, d~i cu studii universitare, el cunoaşt.e perfect
poezia simbolistă în chiar spiritul ci: Laforguc, Vcrlalne. Rim·
baud, Mallarm~. Vcrhacren. Henry de R~gnicr, Stuarl ~fe·
rill, l~emy de Coun11ont. Fruncis Jammcs, Andr~ Cide
lnsuşi, sunt ll1ţelcşi şi dovoru!i i11ainte de anu l 1904. Şi, ma;
uimitor. ~imboliştii s un t t1r111t\ri\ i t11 ascendenţii lor, (>ri 1_1 pre„
rafael i ţii coglcii, prin dulcele stil nou al lui D1111tc. Petic.~ e
naţionalist şi antisumit dar lnţclcgc că o artă 11aţ1011nli!. nu se
poate întemeia pe simpla oroare de str.linăUllc şi pc un con-
cept dedus de specifici talc, ci prin studierea poporului c tn
toate manifestările ideale•. Principiul intern c.-.re st.\plineşt.e
evoluţiunea unui popor nu se poate defini pleci\nd •dela anu-

- - mite categorii logice'· Petită c şi cl un socinlisl. prcconuator

ni •criticii ştiinţifice• din caro inlălură linalis mul gherist pu-
nfrnd-o pe tenteiurl stric t )>ozitive şi naţionale. Jdcile lu i sunt
OvJtl De11suşia11u b1 scc\iu (IC l>ncaluurcnl :\
Jnstllut.elor-Unlte I nşi 1889- 1R90, cli11 to;-1te pu11ctcli; rc111:.,rc;Ll.lilu şi solide. 6\lţ.>eri<~arc cpocei
~ale. El a frecventat ro Maccdonski tn cenaclul cilruln a in·
IJ. ' ' · li.
Lui! atmosfera nouei poezii. uovroza s nobi, pu(rcfacţm flo-
rilor, solemnitatea unui lux dt'CT'epit. q~uasi-!uncrar:
pedantismul do şcoală ,-eche mal ponlc Impune scriitorilor, aTUŞtl·
lor, o anumll6 dlrecţle. un a numii mod •I• lnţclcgcre al lucrurilor . . , • Di11 mijlocul crjz.o11tcn1c1or cnrc·ş.i suspi11ll purfon1ul, rfl:1ipd11-
• O opcr4 nu o dcclt oglindn unei stAri fufloteşll şi cu cât una dh1du~I ca o lina bine<::\t\•:\11tnre deasu1>ra tuturora, 1111rlle obiecte
este 111nl 11oull, nial inle.n:s..l\, cu t'ltât şi c:t"alnllil ~le ntal cnratttrl- de artă. tablourile, nlnlicu,rilc 1ei111npe 1)ă!t.Lrntc cu ) 1111\crtlc u11ar
stlcA . .. •. ctt tn evlaviil n1lsticl o un11I tcn11,1u ,·cchiu. 1.umlnn cnrc cade din
ca.ntlelabru se 1tun11\cnzil, ~c atr11uenz:l şi h1 uflnit1\tl subUle. a.se-
n1enl \.ll'1t1_l npus de soare lntr'u11 veac de tlc..-cnde11\ă . l-)nr şi lumina
Da chiar se 1ntrevede noti111100 aristocr11ţici al'tci cultivate de şi lablourilc ~i crîza1llC11\clt.: ic si ntcllz.e~ită t11lr'o or1l1onie. supe·
•o e litll, care să vadă mai departe. sr, dea riinpl idealurilor rioo.ri\, ma11icrnld ca un lolJlou lin \Vallcau şi l.tlt\11dil cu o tlou1>te
în alte de cull:ură •· cu lu11il '·
Luând apllrarea •decadentismu lui'• Densuşianu (care dădcn Tuberculos şi ci. Peticii i;lorilic:l diafa11ita1ea flurilor. ex.a·
articole despre Remy de Gourmont. Henry de Regnier. Emile
latin cărnurilor veget:llc .
Verhaercn) repudia tocă de po atunci (1906) literatura sc11ti·
mentală: • Sentimentalismul c h:lintl de teatru - s'o lăsllm Parfum din flori p:11itc ~I uitate.
actorilor vieţe1 •. Vita{a 11ouâ, spre deosebire de celclallc Poetn:l l:linuJta •1l tr'o t'cll1hl,
poblic.-.ţii. fuge de formatul popular. Totdeauna De!L~oşianu Te sllugi ln durcro•ta·\i volu1•tatc
ln sc;1..ru si11~\1mtecn şi v11Jă 1
şi-a 3ICS litera cu grijă. compnnimd o pagină dia.fană, cu ca- Parlwn 11in !Juri 1>Glllc şi ullale.
ractere ritritc. ca o lespede romană. Revista capătă adausuri
de Ilustraţii bune. ln line ca so p11110 sistematic în curent c u Visare-a ur1el ro7.() ~t\ncJllotlfC
1'c s thigi - u11 cilntcc lu11cş c11rc: pier~
1

poezia nouă. făcâud nu politică culluralil, ci şcoală litcranl. -

Ce '1ivic dln uşonrn ° \I trc1r1urttr••
a doua şcoalil. litcrar.1 propriu zisă dupi\ LUeraJoY'lll. Tn privinţa 111 s11flctl&·1t1i o 'tru111c. tlurc.rc.
colaboratorilor. Vienta 110114 n'a fosl aşa de norocoa.să. Totuşi \~ isWG·:l 11 nci tU1.•' "i)1111i lon re.
la loţi se constată delicate!ă şi fugii. de platitudine. Al.ai
toţi sunt ni~le discre\i, inadaptabili senini, mai degrabă neo·
clasici dec:âl simbolişti. Poezia hu Dcnsu,ianu lnsuşi (Ervin)
servea ca exemplu. El ajunse a Iaco o ll1roiea ln versuri albe.
cântând eroii dela ~lără;:eşti. ln care l!xaltarea naţională e
constrânsă de simboluri iar poezia irn11nlpabilul11i speriată do
sgomotul idcllor. Profetismul lui Cog(• îmbrăca enigmatica
hair1?\ si 1,ll><.Jli:-;lă, răuli°l11t,r1cl rcco şi cchivocrL.:

c:u ri\11rl cc 1n tlu\1lu se odunil,

Ncnumltrnle drumuri, n1lcl ş i '11lunccoase.
tle--0dnta tntr'uu singur cln1m 1'0 prcCUcu1.
Şi c1run1u.•l JnrM; C:.t drurnurl ce se tG_le
ln l11ceputurl epice de Ju1nl,
$1·1 luminos, tn ln!inil. "" o vAv11i• IJedlco.tfc Ovid de UeO>,U.)Îllt1u '10 i.olu111uJ /nlrt: 1/;.,1111 1111111. tlrutno ~
Oe gdudurl ce vestesc mhaunt. tn versuri orerit:l l11i 11.sbdeu.
 ISTOHL\ l,ITEHATURIL ROMÂNE - 607

Din vechilu pn.rt111nuri Tăl:'icite

ln mi11e se topiri'! des1nierdări
ŞI doruri vechi rămase adormite
Olo. seri de vo1upt.oase ' ndurcrllrl,
De vechile parrumuri rdtll.clte.

Nu mai este grandilocvenţa, lui Macedonski ci un delir

obosit de ftizic sensibil la miresmele ce dau l~iuuri. ln locu l
madonelor sănătoase ale lui Rafael vin chipurlle cu incarnat
de crin al<.! lui
Botticelli t1lt rlstat11l
Mult vcsUlul llorcnl111.

Fcei oarele lui pale trec muzical:

O, n1aril0- pasionntc,
0, lrngicelc Mt\gdolcnc,
t•erne.i etern tndurcratc
ca niŞtl~ triste crutlilenc.
Pe Utl)lele îndepărtatului Radu lonescu. p0<;lul se ia(ioară
de acordurile pianinelor funerare :
Ace)rdttri 11'1urm11rate de negre (>ia1ti.11e
.·\tinse •ncct şi dt1lce de t11ti11i cc·nu tresărit
Sub vistal a\re, polld, o clipă-a _r{tsăril..
Sub lacrimi uei>ttute t n tainice -s\1spir1c.
Şi mâ11a diH,fauă <!e IUnCC:;\ ţ'C clape
"lTczind din somn de vcat:uri dulci visur i din 1nor1nânt
E tot n1i11u11ea vecl1e mai s us de orice clint,
ln1· oc:ltii ,par o 111are de„odâ11ci şi lriste ape.
Din simbolismul U:ancei vin alte iustrunieute, în loud f?tl·
storale, flautul. orga, emiţătoare de sonuri mortale ren trn
artenticî:

SerJ lrist.c cobortrâ pc vis11-n1l vecl1l şi sfânt,

Seri triste cu un flaut. ce pl1i1'lge '11 depărtare:
•
Şi fJ<'lulul lllttgie vorbl ~ trc111uratU
O nolQ stângace sălta peste clupe
Cn \10clle stinse tn 111urn1ur de apo
Şi •ncet sin1ro1tin căzu i·ntristată •

•
St. Pclitli.

Natura, orgii obosit~ .

'l'rist scoate note. <::t 'n ~u rd.Lnă,
IZ-acordul dintr'o rugăciune
f11 c::i.J1-nul unei 'eri se11inii

Dar în pri(r\ul r!'Lrld $ lă vÎ<)<\ra vt:rlai11ia.i1ă, aceea care

scoa te sr1spine .lt1ngi . i11tristâ11d fecimlre~e tnbei·ct1lo~c. Piesa
capitâlă a lui Peticii. este Când f/foril• l<icurti:

VlorUo t:\<::1•r1i. O. nota cea din ur111:\

Cc 11l nnge r~ilc:ţlUI pc strunele 'nvcchlte
Şi -'n_1103.11te solllnri1, o, cllnlul ce se ţur1nă.
Pe vis(trile 5ti11se din ~utlcte-osl.e11ite.

1\reuşurlle albe tn 1loa1>ten solilarli

- Stătura : triste pas~rl cu aripile '•tthtse

J;„ărcau c'ttştcaptă semne şi 8tro11ele vi_br:tr:'i.
r\11, strtu1ele ce tren111r flC vJaţ~ le cupri~1se I

Şi degetele t ine, tu u1b.hr:t, scllpiloo.re

P~rcau ca nişte clnr'e de filctcş, ridicate
l>e flautr de a ur tn seri de evocare
l\ ln1nurllor triste <1111 lc1n1>lele uital'e.

~1 11rise tni;ft c~'111tul de '\•Cc!1C'

vol11f•tUl<'
.... Ş i triste şi stln~Jlt~rc \•iorile p:,rurii
l'n 11oapt ea 1 1rtu11ccat(1 de p;rcn singură lrtl l'
SL Peticit. Fecioare 'mpovărat e de„n v1sclor torlttr1l.
608 - SIMDOl.IŞTll
Se observă trecerea imperceptibilll dela lunateca fatli de
lmpărat eminesciană la Prinţesa simbolist.li,
Amurgul nre astiizi lucid co de mAtnsA
Pc cnrc lunecară mâini albe de prinţese
ŞI '11 rnldurlle care pe-nlbnsl1·0 culmi se las:!
Sc:Antcc pietre scumpe dlr1 storc vechi şi-alese.
•
• Iubito, lu Ooare faU114
S4rutA-mâ hmg şi duios,
SilrutA·ml blând fruntea men 1111hl
ŞI mAngâe-mi p6rul lucios •.
Iubit.a 1-asculti plerdulll
ŞI ocbU ci ard grei, lled>lnţl;
Pe fo\a-1 suavă o cutA
S'apasli di>adAncl surcrln\I.
E mult prcr.>faclilism 111 lirica lu i Petica, precum este
vădită influenţa lui Verlaine. Parcurllc, l)'l'i'idinile cu avuzu rl,
păunii n'au altă origine:
lntrbtnron mea c-o ginl(nşe ter"'A
Unde \•lsul t,lllnd tnldrzie SJ>IT star.•
• Brăileanul Iuliu C. ~vcseu, redactor intre 1 Octomvrie
Am palido lrlste\ii a apelor cc plftn~
Pc Jghlnbul clar şi rece al nlbelor !~11t~11l
ScuJ11tato 'n tntw1eric tic 111cşlcr(•lc n1Ainl.
Am pnll.dn lTisle\ll a apelor c'C plnug.
• a l Saharei:
Pdunll sub nrcn.de! vist\11d 11tn11~enu h1
ŞI rozele pt\liră ca nlbele rcclonre
c:c 1nor chemând zadarnic Ol visurilor domn.
u ..\ni;hd (lu dreo11U1).
C-0111u111cat~ de d·ra Rodica 1\11ghcl.
ln acela.şi
timp, 11rin Traian Demetrcseu sau direcl din
clorotică, bolnavă: urmaşii lui Baudelairc, ap.~rc şi funerarul sinistru cu corbi.
cu hohote sarcastice:
Se stinse alb:i lnmpt\ cl\r,ilnd pc piatrn t nro
Cu genmllt lu ng şi jolnlc de sunet chinuit
Şi umbra fu cn 1>Ju1nbt1l tn tur11\tl urgi.sll
)ar corbii s'aduuari\ strlgllnd ln dcp:lrlnre .
tin, corbij s'adunorîl strts~11cl t11 depărtor~
f.ăci prndil lor ~1illra111 tllu trupul prihănii
C~ ~ta f11lh1s ş.I n:ct fu tur1111J p:\r.l.sit:
Si mortul •rn visul suprem dt ~cptllre.
l\u totul este Ouid, amestec de paduu1uri 'i sunete, ln
poet.ia Juj Petică. Dupil ~lncedonski, şi se vede c;1 şi prin lcc-
t>ira lni D".Annunzio (dovadă imaginea: ochi mari, glauti),
poetul sw1ă în !anfarc şi elogiază Oorilc cu muzicll. d e Vcrdi.
Accastl\ formr, grandili>cvcnll\ de siinbolis m, controlnti'i prin
Ose<Lr \Vilde, a fost continuată ln mod •pecial de Al . Th.
S t t,111atiad.
I ULI U C. SĂVESCU .
1890 5i .l4 J"el>ruaric 189 t ni ltnc.i gaz:e:tc de fr.111ilic Dtt•>1i11ica,
n1x1i corector la 1t/011itor11/ O(iti11/, mort tle ltizîo ln t')o1. e un
nostalgic Îll căut.urc de lsj)a ţii exotice, pustii, evocator <le aceea
~o rnu
AtAl cAl ochii pot cuprinuc
11• Jun!: şi lnru () C~l c ocean.
l)c inii tic ori JJ\:·· nl{tl ~c '11tln1h·
l1 u.sllul un S:.th3rinn.
ş• mai ales al celor dom\ pol u ri:
I.o ll 01tt1 ~ n rfl , ln 1•01111 °'utl, ~1111 ~t..- lc \'t'{ll1it· n1fr11 n1ilr,
1n )1111~ şi IOrj.!. b1 ~us şi '11 jtt\. ,„,
'11ti11ct ~·ii11 1p ll 11,•11111ri;ti11l lr.
l:1l 1111>ii tir J!hi:1\11 re nclur111 pc Ot-l<·r1111lul 111:irli ud ,
(:11 n1u11\ i i11ul\l. 1·11 vlll 11d 1'''''I, Iii t't1lul N1JrcJ, lu 11olul Sufl.
ll. ,\:'>IGHEI „
(' u clre1lt ct1v{l11t O . Artghel este socotit pritllrc cc·i cli11t.\i
,imll()li:;t i, dar nu 14n\ 11parcn\ă de ade,·ăr ni\ ii >1c mir:I c..'
un J>Oel ft.')'• •le <0nor în lonnn şi de limpede ln conţinut po.'l.te
fi M;<•:, din C('>'dtu w lur 111ai ,\lll.:ntici clasici. E dela sine it•·
\ele~. că orict'tt de ••ota tlr fi uit scriitor, el 11 u t'r putea să se
NJlli d e \'Tcm~a lui, iar ;-\ ngllel t.::tir e combi11a strofo fr11preună
cu lt•S1f şi cr<-~ co.u ten1r1orn1111I c1>igo11jlor lu i E 111incsc11. tre-
l>u1:1 lr1tOit1 rlc toate s!l rcs1>iro aertil ·vrc111ii . .o-.~r si 1nbolist,
l n foml , I), Anghel cote; mai a utentic dcc:ît niţii, cu toate
nc(•lc co11trastc şi a.n1cstcctlri ce co11:.:tituc o personalit.a tc.
l'unctul (uud:unental al simboli~n1uiui (înţeles bine doar de
.\ndrt" GidcJ era ilJlălurarca tablou lui, a p klu ral11l11i, :ulică
a u111„cn,uJu1 obiectiv ~i dc."Ci relativ cc alcăl11ia 111nt~ria obiş­
nuită o pamassiani•n111lul. Urmărind muzicalul, simbolismul
tinclra, pc unncle lui Baudelaire, s.\ intre in metafizic, în
... iruct11ra oe11ltă a i11c(abilltlt1i 1 adică să (:.tci\ l'<>Czie tlc c11·
110tt.ştc·ri:. l~u lnstru11lcnt , _10 sugerare tl absolutu lui deve11i
simbolul. aşa c u111 11lt~dntit fuscsG mitul. Jnsr• aceste simbo·
l•1ri 1111 cra.t1 "i11 ap;Jro11\ă d CCill nişte rl:ptczo1ltlirf ~\IC concrc-
\11 l11 i, n1>il[flltcl e u mai m\lllă i1l:;1stenţă şi cu rota~ia ur1ei
icm\! n111zicalc,. tVriua. port11l, tre1111J. t!O-ra. parcul, sunt cele
c11a1 l:Olltllne. Dar si1nholist11l car e loloseşte reprezentarea navei
•c fen.-ştc să cadă ln dc:.crip11v, fugmd de precizia desenului .
;>;ava este un mijloc de a rnculca uostalg;a pcnlru infinit şi
mişcător. lnsă cu aceea.şi grijă „.
evită alegoria care e un
~ilogism pe.rsonif1cat. J\1ot·ca. ttat•tr, p0Yt11l erau Ri111bolurile
 ISTUI< IA l, l'l'l; RATU'R 11 HOMÂNE - G09

obişnuite ale htl Pctran;a, sub care se ascundea tnsă, con-
venţional, u gândire conceptuală . .Nava reprezenta existcnla
mdh·idulu1, man,a viaţa in genere, portul aspfratia omului
Simbolistul oscilează intre descriplic şi alegorie, căutflnd sll
le evite pc an1d.11douâ ~i. l11cn1I 4:4.'ll mai norOCO$ pentru
el c si\ nu cadO în cea de a doua . Simbolismul 1nfălişcniă
tntâi.1 lr1cercarc sistcrnatiec'\. de hcrrnctL-;rr1 . care consb\ 11·1 a
vorbi de ordinea terestra J;ândllld totdeuclală pc c.:a cosmic§ .
D~r se JntAr11plă câ mai toţi simboliştii s unt nişte ~ntimentall
care aterit..etlt,l ft.~urâ11d in evocare şt confesiune, ui1ă11c1 miş.
carea de transcendere. Le rămân totu~ procedee din simbo-
lismul autentic, intelcetual. profesat cu profunditate şi flln'I
ostenta1ic de IJaudch•ire şi de Mall,rml>. Dacâ rostul rcpn:..
ze11tlrii~simbol est e tic a. 1Xltr1rnde ''' luntl'a esen1etor cu e\•â·
tarea lu11'tii întin'ic, atunci 1..-courilc cele m;:l1 i11consistente ş1
1nai 1atlfl.1lci s1111t mirosurile 'lil1avc ori fet ide, ca.re dcc:.Uinoo
tJrgt~11iz..:1.rca. şi clcsoom pu 111•rea crct\ iiui. Nasu l rlevi11e cxplorn·
l (lrnl infinitului ~
acestor poezii, tntunec;ată uneori de descripţie ~ "'' un ln·
ccput de afabulatic, <'>li' intrarea tn extu sub clluviilc• cdeni~
ale mirosurilor:
Miresme dnlcl de non mn 'rnballl şi mA :illntn gdndurl bldndc ...
Ce lorlAlor ~I bun \l·I snncJul, !11 p reajmo tlorllor 1>inpdnde I
11:\cJ 111 gri1mar1n: flori de 1111lb1\ 11 albe flori de mnrgnrlnl,
IJe pnr'c'nr l i tii7.u L _p u Jtrnturl tUl sloi de fJulurl tle: nrgil-l.
•
S':i rurtuna 'n zArl ş'oct11n a se '11tcec n1ire~1 ncl e 't1 Jl ,1t.erc :
(l u ~
Se 'ntrec care de care 1>nr'cll. „Ulpână să ră111Gic - - nnu1ne
l >e~ te 'ntuncrlcul acestei nnp\l 11\llci şi 1>li11c tic n1l,ttre;
Se bat şJ rlorlle - s t \rtdc cA 11in1eni n·are. t ihnă 'n lumr•• •
ta o blscrlcl miroa!.tl sen.inul cuccrjl o t:l!pU,
l)ar se trezesc î11 un1hrJl crlull. vărsâ_n(lu-şi bu.urct1 li•r proron â,
' ' "''luhu-1 greu e:1.il n'nr rt 'n 5lttrt- ,·nslin<I :.ă-1 tnlt. •• nrl1,ă,
l '1L lrn.t'l(l_a flr n1urlnd se fur1111' plllflnll cuprinsul ca o rn n:..
:i;1 l ol n1nl ~re n , r11nl torc creşte nnivn florilor \lr~ i e,
Sc'utrcc care fl\l caru 111lr'c.11 1ţ.l\ ' nvi11g1' orj sl'i 111onrti 11 lu1)tA.
0

l1a vnu t rimile·tlîl Qti11't de JJnc·c un 1niros Lil:ln<l de ln.,.on1fc.

C:Om 111c c.lc Juogs ecl1os qul tic loht ~~ co1tlonc.Je1\l
l>ortJ u11e ll-11~breuse el 1>rofo11de unllC,
\ 'asto con1n1e la nuil et co1111nc ta clarltl.
I ts p:.rf11ms. Je:s couleurs et Ies .t-011' se Upo11dcnL
li bt c.lcs parJu1ns rrais com111c des chalrs d'enrn11ls,
Oou:c. ton11n c: Ies bnull,oi.s. \'Crls co111111e. Ies prairies.
El d•autres corro1·n pus. rlche~ rt triomphnnls,
1\~·not 1'bxpanslon cles c.l1oses lurlnle$,
t.01nu1e l'nu1bre, le muse, Io bc1·1jo1n <:I t'c11ce11s:,
Q ul chnn lc11l lei lrn1aspurls 1le l'csr,rlt e l i lcs sc11â.
Deşi de oliiceiu Hai<dclaitc n t 011tat miasmde (îmital in·
tr'ast:l de simbolistul, baurtclairianuJ şi esenţialul Arghe•il
totu~i n·a ocolit suavitatea:
!)I fluturi' '11 ll<'şcrl t n ne.r. cu u11 !i.tc.ag aJb. o nn.l bl'\ ru11tl.
•
:>unl seri c.~11d 1nunuurul rurtunei e.aşa de blGnd. tnc-.l t :.li ~1, un o
t:ii 5'n ascum 11& u1nl>r•u11 fnMCr şi po\'esleşte. o baladă.
l'r ~tfcl de $crl. f!itii ele voie. pc ni:ln..; Crunlca·n1l 1a& 1ă ea<lli.
~l nu ştltt 1x:nlruct tttu11rln ·~ \'reu să •ngtn o rugdclu11e.
Cu toată p rcei1ia epicii a • stoagului alb t ridic:il ele o
lloarc beligerantă, războiul c propriu zis o co11 ru zio de par·
fumuri, ca to unive1'Sul de corespondenţe a l lui naucfola ire.
111 vre 111c. ce tng<:ru1 spu11â11d o bataclăe sora fi11\ul n1a1Ja.r1l1l:an .

\,oid \'enir Ies tcmp:s ou, \ •lbnlnl sur sa. tige.

c:hac.1uc fleur s•,,·opor... n:lrtsl 'tu'u11 encensolr;
L.cs so11s el I~ parru111s Loi1nl~nt dnns l'nir dta soir;
Vn1se 1 n~lnnroli qu e. el lnngnurcux verlige !

)lallnrm/; cultivă numai •Ornlioul ~· rJori lc npar ca ".im -

l'){)Juri a.le tt\uticei de arome :
tlc.t avalnnchcs d'or rlt1 vJeil uiur. au jour
Prcnilcr. el de la ntlgc ctcrncllc de; ••lrc•.
~Ion Ilicu, tu dEtachll! I« grnnds callces pour
I .A l-erre Jcunc cncort- et vltJl!C de tl~"'a"ilrcs.

Le gJDTt:ul fau,·e. :ivec lt!S t~~r\ti nu rol On.

El cc 1Jlvlr1 Jau"ler tle:, l.)rncft Cl\l1tts
Ver111cll <'011101e Ic llllr orCeil tlu )~ rnp1·1in
Qu~ rtlugil la 1111tleu:r fle~ nur,•re11 foull~e~ :

I .'h.>1nclnlhe, Ic m)'rte /, l'udorulllc .!c.:loJr.

l•:t l'nrcll1c li Jo ch:tir de• ln ru1un1t'. ln reisc
(:rucllc, l l&odiad(' cn rfcu r tlu jOl'(llll CIRir,
C:~llc qu'u11 sang farouchc e l rAclle1ax nrrc>sc !

E t lu fis ln blanc:heur sa11glotunlu '1\•.s l~·Jî,

Qul, ro11fonl s ur Je~ n1crs fle ...ouplr" •1u'clle ,·tflruN'.
t\ trU\'tf'I l'e11rens bleu (lei l1orlzt111-c p:lli.s
,\lolllt:" r~veu~meot \ 'tTS ln lltnt qul plcatr(' I

Aproape la to\i si111holi~til, contemporani ai lui Anglwl.

şi mai nles la Samai.11, parcurile, l{ră.cl inlle, florile sunt repre-
7.ent ări t ipice. Tcndenţa ~pred c;crip\io •au •pre lecric nduco
111 acc"3lă. poo~ie (inspirată ln se~ol şi de grădinile ParL5uh1i)
lebede. p~uni, statui. avuzuri, l~Şniri llc• n pă_ Rămâne clin
rlomc11iu l i11efabilului S(ll)timc11t.'\lisn1ul vaporos ~i e=<~'ltic, g1._-
stul de a cdtlca in lcşi•l ''i11 cau1r0'\ sun,~ităţii~
!' u mai tncape lndoială „~ elogiul florilor din /., :rădi1tl ll. An11hcl.
e un tcou (prin Samain) al simbolismului nmllarmc!an. Tema < :0111uoicntă t.lc d · ra 1-todlc:.• Anghel.
610 - SlMBOLlŞTll
Greşa.la lui Anghel este de a da contururi acestei lnmi de sub-
.stanţe învălmăşite şi d e a o transforma într'un tablou feeric,
pe bază de personificări. Atunci florile sunt c lete, îmbră­
cate în • frumoase rochii>, crinul e regele lor înveşmântat
în hlamidă, pomii Jnfloriţi simt cav;tleri care joac.'1. menuet.
Toate aceste artificii se estompeai:ă tnsă tn unda tărăgănată.
a versului, Cănd iese rl in zona Ja1•goarci 1 AilgheJ rămâne in-
teresant tot prin se nzaţii le subtile a le rafina.lului care-şi con-
stltue un univers intim, ce nu {! geologia sălbatecă ci spaţiul
uman şi aşa zisa • 11atură tnoartă • . E l a clmtat mire asnla
rnielor:
Miroasă Iarba 1>UtuJJtă a sinzianA ş'a suJcinA,
"1iroas.'\ dulce, cunl rntroa_s~ ol1 aşternut pâstrat. de 1.estre;
Şi 'n mine:, când e t11tuncrec. şi când so raee lar luminA,
Ca 'nlr'o odae 'n c.nre-apunc ori b:ltc Sflnrele 'n ferestre.
saioruiele, fotoliile, oglinzile, pianul:
Salorru-t gol, şi 'n umbrâ doar samovarul eAntA . . .
Ş'acum e gol salonul, e gol şi 'n umbrn casei
Stau va.stele· lotolii şi lung pritl(I să se n1ire; . . .
Oglin<llc-şi arall! cu )alo infiniluJ
Şi ntt n1af \•lne nln1enl . . . zndnrnic stai la gea111url . ..
ln neagra umbră. plnr1ul cu dinţii scoşi nJară
l'lâ11jeşle ca un tuoustru ce.llt' ' 'rea s~ 1nă sfâşlo..
paharu) cu ceai (cu un mic feeric caro c: n.1ai tnuJt o a11aliză.
a delkateţei de ton a lichidului):
Visam prjvind to fund11l p.aha:ml11t cu ceai
ŞI '11 s ticla străvezie ca 'ntr'o ntclcmpsicl1osoi.
Eu 111'a_tn văzut pc gftnduri ţinR1t<I 111 n1!inâ·o roxâ,
S 11bt u1• portic de au.r ctl bolta <le entnil.
Co u11 tu.rban albastru pe cerul roz de ?.l:li,
Pe.un cer i-11a..1 roz cu roz1l care-o \il1eon1 fn 111Aoi1.
Un don1 se proflltnza, .Şi·acu1n văd o fâ11tânA.
Spre care o caretă se '11drun1ă cu alrii ...
l\lănuşiJe„ nimicu.rile fe1neii:
Iţi scriu, să ştll cli toate 's aşa ca ia JJle<ore
Ci\ 11.'au1 cJiJ1tit u11 lucru de dou§. săptAnl.A11i, -
Po ma.sa o mlţn11şă ivArlitA la 'ntAntplo.re.
Plstrcaz~ lncă ronna frumoasei tale ntAnl.
Şi in.t~ e"·tuttflliuJ şi mica ta ogllndâ,
- Oglinda, cen l'IJai bw1ă prletc11' a re1neiei,
.En care poate..aU.tea secrete sll surpri11dă
C:lnd uşUe-s subt pazo neindurat' a chelei. -
Şl-afarA de aceste, c m1 miros bldnd de .Doare
Ce ratll~te tncA . . . suni cel trei trandafiri,
Care„au murit pe'ncctul fn apo din pahare,
Mărindu- ml lntrlstarea cu douA amintiri,
apoi $U.s u.rul jocurilor de apă tn parcuri :
Lo Elsencur e pnce: de n111lt şi n11 s'aude
Decât un joc de ape cum liniştea o Inc.
111 parcul vecJ1i11 sub ramu_rl aleclt· sunt ude,
Şi aerul • dulce şi clar, ca după ploae.
porumbeii şi păuDH de pe 14ng~ cas.\:
Ce. zarvă e lu lumea porumbilor ln zori
ŞI e5 tă bucurie tn jurul casei voast re:
Prl,•ţşle, vin păuniJ cu crestele albastre
Şi co.zile lnvoalle ca un ghiveciu de !lorL . .
ŞI •n urma tor, cura.te şi lucii ca zlpada,
P5şin d pe clltAruia cu albe romAni\e,
Coboar' acun1 alaiul de rnân<lre păuniţe,
C~ de-ntAt alb d... o(iatA s'a 'nvcsellt ogradB.
ttndirea sonoră a ceasurilor:
Bate 'ntfti an ceas sfios
Cine- ştie un.d.e,
Şi 'n târziu auzi din Jos
Altul cum râspu11de.
Cântă 1fotştea~ ~i-:icu111
Altele r6n1ase.
Se 'ntâlnese grăbite 'n dru111 .
Şi cad peste case.
Cad, şf~a1)0i răsună Iar
Subt boiţi aşa clare;
t>nr'c'nrunci fntr•un pahar
f; u tnărgilritare.
Pe11trucă A11gl1el şl·a ir1titt1lat. o culegere de versuri Fa1i-
lazii, a rămas uo fel d e clişeu critic că poetul e fantezist. Ter-
menul e destul d e vag. Fantezist in tnţelesul care se dă azi
cuvâJ1tului, de călător tn plină aventură, Aogbel llU este şi
ce izbeşte la el e tocmai hotărirea de a s!Jlrşi un poem. Culti-
varea imagini i inedite şi a c11vântului rar e tn p reocuparea
oricăn1i poet şi astăzi Anghel ar trebui ,;li ne p<iră perimat.
Fantezismul poetului e$te în bun>• P<'lrte o fnclinare către
fee.r ie, moştenită dela Eminescu, comună epooei şi întărită
prin an-ume 11anări ale ro111ant_ismului şi pamnssianismnlu.i
din Occident. Victor Eflimiu este un fantezist . Jn poezia
intitulată. Fantezie, Hamlet atras la E lseneur de mirosul de
roze vine. ln neagra-i mantă, să culeagă -o n trm1dafir, <Iar-
acesta, r1apt, se scutură, trezind eroului anume vagi gândt1ri
asupra •nebunei lui amante •· Prin l1mlaro s ur1t<:rnl î1' faţa
unui gest fabulos, căruia i se dă o discretă aocvptiu siu1bo·
lică, ·şi la drept vorbind mai mult alegorică„ .Efectul cel mai
fad al acestei literaturi este feeria T•andafirii roşii de Zaharia
Bâ<san. Toate basme.le avâud simbolica lor, fantezia lui An·
ghel stătea to combinarea de r1oiti 01ituri, cu mate rial t·n deo-
sebi din lumea florilor. De aci IU11gul basm cu flori (neter-
r1linat) Ră.tbi,1J1â,ea bujori.lu,, de un epic plictisitor, unde se
am.inteşte· du un fiu de craiu besmetic care stă să intre în gră­
dina cu flori a uuui bi°•tr.in . ln Schimb de vc;ti vllntul soseşte
la stăpâna grădinjj insolit de două foi de viorele, care po-
vestesc cu câtă greutate au adus drept amintire uD strop
de rouă, Ai>oi soseşte fulgul de zăpadă, etc. şi fenomenul au -
tumnal se preface într'o falsă dramă florală. De asemeni
J)altd pomilor. admirat de uniJ, este de un prost gust evi·
dent t n acea autropomorlie totală care arti!icializeai:ă lumea
vegetalelor. lip~ind-o de sublimul incooştienţci inerte:
Ce e de spu1nă sus pe ramuri, se racc jos de catifea...
Şi astfel umbrele căzute pe pajişte pnr manlil grele
Svl\rlite de dănţuitorii ce au rămas numa 'n dantele.
1n parcul legendar 1n care s'a prefăcut grild1J1a .mea.
De 11otat că Iul Anghel li plăcea m•-diocn1l picior de basme
decorative l<imon Loghi ·pentrucă-1 socotea înainte ele toate
poet, netnţeles de •sufletele comune şi lipsite de orice fan·
tc•ie o, caxe fantezie însă - lucrul se lămureşte pc deplin -
stă tn faptul că •mai toate tablourile lui ascund UD simbol,
cum este de pildă eterna tentaţie a Evei; aşa de (rumoasă,
o Tochie roz stâns cu o eşarpă albă, apro.'lpe diafană o îm-
bracă; Cil o mână tşi ascu ode fata întoarsă, ca iuspăimâD·
tată de păcat, pc când cealalt;'L mână se întinde atrasă ln
neştire de mărul oprit. Sunt două sentimente tn luptă şi
artistul a ştiut cu mijloace a'i" de simple modernizând le-
genda biblică, să înfăţişeze această dramă>.
• l-:a1ltezia • ltti A11gbel e (abulosuJ alegoric. 111să din ea
u derivat şi un imagism, care trebue lnţeles tn sensul lui
Jules Renard, pe faţă im itat tn proză. Imaginea. constitue

1n sine un poom total, fiind o rcpretentare semnificativll care
stabileşte instantaneu o re.laţie neprevăzută, lmbogă\ind con-
cepţia despre Univers. Poezia nu c decât o iritare a aştep­
tării, o pânză albă pentru izolarea metaforei. A,,i, din cauza
versuri.l or languroase şi a obişnuirii ochiului cu metaforele,
imagismul lui Anghel se şterge şi ou se poate dovedi decât
prin izolare. Astfel marea e figurată. în mărgăritare şi lr:\mbiti :
Dor opele-1 lln taino, schimbând a el cAntare,
Acum, pnr'cA se Joncă zvllrllnd mArgArllorc.
Şl·uc:urr1, cil supt Imperiul i.111ei poru1•eî secrett•.
111 pArAscşle jocul, şi 'n lnrmă de trompote
J şl trAmbl\A mAnlo„ ..
luna. ln oglindii:
Jar ltano S6 coboaril pe cer ca o ogllndA.
ori lntr'o mască:
Privesc o ae111ulre de om t11 discul lunii,
Un chip blur ce rdde. privind de sus pAmllntul,
Un rAs o.mar fl strnnlu ce..:1 au numai ncb11nli.
ŞI morţU, cAnd pe batte le-a 'neremenit cuvAnlul.
oceanul ca un locuit-Or al codrilor de mărgean :
Ve11ca •11flor1l <IC alge, c.1e foi, şi scoici barbare.
Vuind urco 1>0 dune tnorn1ul oce..'\11,
VcneA co un logod11tc r.vArlind măr(tărili1re
ŞI rumuri r111lt• •u lrcnellt din codrii de mnrAean.
Totuşi metaforolc-poant.'1 sunt prea rare ca !ll'l (acă din
Anghel un imagist tipic. Laturea care a avut un efect mni
considerabil Io bine şi tn rău este al ta. De obiceiu poezia se
slujea de imagini spre n colora o percepţie prcst..~bilită (orict•I
a,- li fost do idcalistll) n universului. Aui:hcl porneşte dela
o temă, care e la punct11l de plecare o cur.•tă abstracţiune,
şi o comtntea•ă rn~taforic pănă la epuizarea tuturor relaţiilor
cu putin\ă. Lroaginile ronnea•.'I însă o reţea organică a cărei
funcţie este de a revela oorespondcnţele oculte Intre l:ootc
părţile lumii. Poemul cel mai izbntit. phn de s11perbc vcr·
suri şi de apropieri este Cântetltl ţrterului, ln care nu se ra.e
de Joc descripţia insectei, ci se studiază raporturile Intre
această formă minusculă şi durabilă cu lntreg câmpul cosmic,
până la I"acere :
Sunt pootc mlllonnc de •nl de.alunei, - o. Sonrc I
De cAr1d lu cel <:c nstAzi urci bolţile rlc.-av.ur
!::ral de-nbln o pnln prin neguri c~l~tonre,
O rorţ!\ ·11 1ncr.S ce-ş i cSltd o (onni'\ şi- un contur.
Aşa croi. dnr timpul ti ·o n1ode1nl conturul
ŞI lncend.lul ce 'n line mocnea de v11nlcll.
lnOăcliral dcodatd a luminat a.zurui
Şi ale mele neiue fi mari melancolii.
Aşa erai pe Vttmca lntAici a~arore.
Pe cAnd cu, negrul grttr, rapsodul 14rll glas
Cc le cllnla 'nstrunAndu-fl elttrele-1 wnorc,
AJa aru !ost de-apururl şi-acelaşi am rll.mas.
l!.U sunt tntAl1,1t 1u11et care-a trezit ec.:ourl
Filr' a trezi pe luane fiorul unei uri,
Rapsodul C•·•
rupt ll•ce• ln:1ltelor platouri
ŞI·• deşleplal vlsnroa lunebrelor păduri.
C.o. t1atr'o $Crll cnJdil trăian1 puuct.Ond t:lcercn,
Privind pll1,1 d~ uimlro cum vremile fu ntcrs
t11al't'l continente ori ptegi\lesc e:Adcrea
;\ cine şlic c1'\rul rrogme11t de univers.
PA.re.'\ cum c:i nulura arareori sătu1:1
Oo vecblle. tlpnre cdta Izvoade noul;
- Cum de-o pulul lrngiln şi Cina llbelulâ
VAJllnd Rl4leo vtncurl, s'ajungă pftn' la uol.
ISTORIA l. ITEfl/\TURll ROMÂNI:: - 611
Versurile umoristice ale lui Anghel (ln colaborare cu St. O.
Iosii) strânse tn Caleidos">Pul lui A. Mfrta urmau tradiţia
Teleor şi deschideau o adevărntll şcoaUl de fantazare ironică ln
libertate, Iliră scop polemic. lmprovfaat„, cele mai multe nu
mal distrează astăzi şi rezistă do.~r acelea cu un nuclw liric.
cum e Diligtt1fa, poem simboll1t al vehiculului:
[„:\ t.Ue anumite sta •ntr•o plaţ.U
O veche diJigenlll '11tll1>Atonre
<.:11 surugiii spri11l cnl de>ft etilnre.
Orume,ii se ivcnu J)O rând din cco\ă.
$1 cu111 su l111nl110 c1u <iln1f11cnţi\
<.:lln<l cor11ul tlu .sc1tt11ul11I (10 IJlccurc
lşi lua ln grab:l locul llccl\rc
t:a ln loiln• pe perne lo\ll 'n rn\A.
Se ••1>inli.:~1u 111:'\rţoagcle tu t1A1tturl
Şl-Gpoi lu d:l.rd•\11 prelung de gcomuri
Porntm ca 'n allâ zi tor stl npard.
Dar zile 11oi pe gl1en1ul vechiu s•a ton .. .
Şi biata diligenţi\ legendorll
Pomi 'ntr'o z.i - şi 11u ••a mnl fntors.
sau cântecul afişului, simbol 31 efemerităţii:
Afişe-a_lboslrc:.. Rtilbcne, verzi, roşii,
OLravli dulce-a m11~1elor stupide,
Fereşti pe cari 11 cn11tuJ Ic deschide
Spre a privi prlu ele c urioşii:
Voi, tdren10 <Ic o zi. crcmerldo
Cari lrd.anbl\o\I pc to\I nosălloşll
De baul şi glorii, po toll v lrl uoşii
Ş i toţi târditorli do hlu111lde,
Voi cnrl pc ziduri vA lvlll cu zorii
Spre n opri ln cole pc drume\I
Şi u peri pe ur1nil 11t tenebre,
Pute\J sA-1•11 SJIDnc\l 1Jnde dispăreţi?
Ce raccţl ''01 cu nt11n-.:le celebre:
Şi und~ duce\I ''Ol •lat•• l(lnril !
Puţină, impopular.l, proza lui O. Anghel este e.xcepţio­
nală şi revoluţionară. Fără ea nu s'ar lntelege proza de mai
t<irziu a lui T . Arghezi care pcrfecţioncnză şi sistematizează
maniera angl1eliauă. l'oetul a r1l!'1ltlll şi llll roman fantezist
dup,'\ formula Ma.cedonski. Hlpparc. sculptor setos de glorie,
a.r fi p lecat pe mare cu iubita, spre a gă.si celebritatea tn In·
su lele ioniene. Marca, lndr.igos tltll de Didona lui, ar fi prici-
nuit naufragiul triremei. Aruncat pc ţărmurile cetăţii Tomis,
Hipparc ridica î11 at11i11tirca fn1111on.sci femei o statue, pe
zidurile ora~ului, pc care mnrca o smulgea de acolo. In altll
epocă o tu.rburarc a păturilor or ri scos statua, care lua loc
lntr'un muzeu. De sigur un roman simbolic: artistul creează
opera de artă prin sulerinţă. Dintr'o altll carte Area lui ,v,,.
n'au rămas d<:Cât fragml!flle. Motivul iniţial era clasa dom-
nului Hubc, profesor neam\. pripăşit ln \ară şi care avea obi·
ceiul să dea fiecărui şcolar numele unui dobitoc. Simplu pre-
text de a lnşira amintiri şi observaţii <.IC«pre tot ce mişun~ în
c arca lui Noe•. a.dică rn vi<t\ă. ln proză Anghel e mult mai
plastic şi roru stringcnl liric. Poeiia mobilelor vetuste găseşte
un poet cu "'"~ibilitatca materioi grele:
•Ca. u.rt viteaz ţi.J1;.lt Ld slcugul nşa o 1nurlt co, şi de galbenii ce
urn şi u .sc...'\tă. mai r,talbcnn pnrcn no11nl. 1'flcut.c priveau ş i stra11il
o~lin7.ile la en, rcllcclfiutlu·$1 1'11lpul. l.lulş llte şi nşezale pe hodina,
1>~rc:t\l Colollurile. Ca u11 s t,or nel)ull tic co\otanc. cu. tă:rcnte arllll,
se IO~ase şl tncre1ne11isc ţ!Jupcle f•lnnulul. O rnolie. ru aripile el ve-
ştede se ridlcl ftl ~tcr şi flutuni cn o Ironie, sl~l)il.11!\ parc:l pc ne-
mişcatul impttitl. Severi 1>rlvctau Otllll portretelor c.tin ra111e fi o
bucurie tăh1uită. o li1ti.şle \lnulli t11 t1n1bra perdelelor parcă se des-
f:Jren ş;i stltea gata să cadă. o 1•oco ţl o lmpAcarc fteobiş:nult~ lr~a
612 - SIMBOLIŞTII
dlu mobilă tn mobilA 11 se tmpruu•• peste tot. Trupul gn:ol şi ne·
v~r.ut III linişte! se lnllndcn parcă pc soft1 şi-şi lăsase c·upul ohoslt
p c o r1er11:'i. dt tn:ilase, ştiind că n•o ş'o ll't:ll turl>u ru 11l1ncnl. J\Ştl
sttlleo linjstc-a privind fn gol sau pont e lt'\ sora ci rnonrtcn c·c s'aşc­
tasc şi e a 11evlzutA tnlr 'un Cololl\I şi prtvcn cu drag, t'l•n1 curg li.
1tiftlte şl ceasurile neoprl1e de hirnenl ,„
•talomicesc umbrele •.
Anghel e 1111 mctnlori&t pc unncle lni J ules J<cnnrd şi pa·
gina lui e plină do ntlverb11I co1npart\tiv ca: serele, •ca 11işte
palntc de cleştar•; flori cu fo\clo pulicle, • c11 ni~to con va·
lesccn te lndărălnl 111wr geaumri de spital • ; firele de· iarbă
t ca o annată a1in,1seulă fn pns gin111a.."itic :t; trcsăriltari, ~ca
undele fugare pe care le trezeşte simunul •; limba leului, roşie,
, ca o petală de stronoe floare•. Lmprcună cu JulC$ Renard ,
Anghel mânueşte nbil umorul anunist :
• Aşe.tnt p1,: eUJJfitAe, 11\ngă uşa pl111nl\cl, sh1gur t111 llutolu tu to--
tu1l7.l11lcn luJ c;crculli'i. 11tlrea vesel şlll11d poale. col. uric.·&\l t.l e fntu-
11ecoL c ţlfa:ră pe ziua. nceen ploloasA. lot mai î11lu11eC'ot trcbue să
fie t111\1111lru, 111 tntuntclmea hrubei.
• SlnJtur el stătea, cer-cult tn fler. c:a un Pro1nctheu şi nu tra
triit dlcl tnct1idea vc$tlin t11tr'insul. - Lichidul roş rr--1 n\·ca 111
1>!1.11tcce, 11 J'lt'Cdlspt1ncn la vesele u.tindurl, tnlr'o JJcr11c.tui\ ~lRrc Ut'
echilibru , câcl c.1 cop ~> enlru â fi nnicţll nu are, rrct:111t1 nici IJC pi·
oiourc nu se ss,rljlnil •.
C.,ca ce nu ln\clescsc Gârleauu ln Jules Renan!, a Jlrη
ceput Anghel. Şi anume că toatll poezia coletului >tă iu a
descoperi nota esenţialr1 a animolului, aşa cum fabula o >la·
bilcşte pe cea n1orttli\, şi a o desvolt:\ excesiv. fntr'11n ::,<)1u de
can1ctcl'e plasticu:
• ~ll1rdar ca l115uşl 11orotut, poreul fnsă singur erA optin1lsl. cu
rltul lui ro• el scurm• Ici-colo şi 1111-,1 pierdea n~dejdco, spre soare
nu t:.\ta clci li ero lntllrert11t du a1 u11ul ce avea ipiril tlt ln,·esti~
ga\I<. l;I urmă oxplordrile pănd ce nJunse tn fa\o butoiului şi se
opri ea Oedip tn fa\• unei enigme.
• T~cul şi lllosol 11 !Ileu ocolul, oulrosl lndelung cu rAl111 Iul roz.
tcmtltor fşi ţin u COQdn l11tonrsA fn acmn de tntrcbore. ~I n1•ol, fie
prl1l vol11tă, fle dlntr'o imperioasă nccesllale. oprit fu fn\u tcpulul
ce ero singurul punct telle_rat din atAlea rotu117.ln1l. tnc:c111l s1\ se
scurplnc •·
La 1\1lghel se observă te11dir1\a de a sistematiza ' '11:11111\_-a
animistă, trecând peste micul humor, în plin 111 iroc11los. [11-
strumcntele agricolo apar t a o nrmată apocaliptică :
• l'lugurf şi secer4torl cari umblau pe lanuri ca nlşl< dihănii
cu orlpl lantatllce ; tlevatoare cure ridicau potle de pc dinţii mlşc4-
lorl al batozei şi clAdenu singure Slogurlle galbene ca nişte CO•o-
11ncl; morişte enre duduiau lmpr~şlllnd nori de plenvft, •legând
gr6un\ele galbene ca aurul, maşini de •emilnal care IAsou pe urma
lor boabele ln şiraguri de creşlea grâul rftndult ea o nrn1ntA ş i calc
a lle nu adu·cen el şprc dlsper-areo don1nulu1 Pn.n \u ••
Pc nesimţite
comparalia simplă e părăsită ventru o aso-
ciaţie plastică, dând n3ştere la un univers nou, lantasti.c,
creat după legi absurde din simplul pl3C al ochiului . Acesta e
stilul Arghezi şi Unnuz. Doctorul, trăsu ra lui, caii şi vizitiul
s unt văzuţi tntr'o compoziţie sincr!'lică :
, Ero deci un doct or plus t oate tlCrfvillele lui şi ei <le dou:.1z.ccl
de ani $lâpânt'.!!\U uti om.ş. Ln ru1u111lte ceasuri se trez«!nU c:u to\il,
privind prin opl ochi somnoroşi lumea. lot atâtea l~lci se desrhtden.u
lormAnd un uriaş c4scat, diferite comhlno\ii tnma~azl11a11 lie<:are
11 apoi ciudata mnşlnA alcătultn •e punra tn mişcare •·
Mâinile, ochii fi-O tTatează, mo110gra!ic, ea l'iosc scll,pll11d
din trup cu o vialil proprie:
• O nervotitatc neh1ectotă li agit•. Mânele lui pale cs lildeşul
n'au ştiut de .;gur niciodată re sdnt dcsmerdările. locul nu se fn·
dulccn tn preajma lor, lu1ni11a pc ele cAdca rece ,1
11eprletenond
şi ele pil.r eau veşnic un simbol ol 1une11in\ftrii. Ochii vlt.I, tnconju-
r11tl <Ic uişte ochulntl cu cercu.ri nesrţ1 cn două nule, ce.o.I s'nr fi urcat
r111t\lt'i
dii\ cnt nlog pe 113$, 11rl\tf!8U f[tr.l sa t\cJt1ne 5onreJe tu ci. Plinii t11cA-
plin de tlunul nlbe ca lab1n ~u eoro se jucau C-OJ)iii. lm ·
IJrll1lltl \ e~nlc cn 1.1n 1>ri1f de ere-ln t1111lrojurot lui.
1
• /\şn era tu llt1ll 111nrl don11111• I l ubc •·
De nbserv;-tt c:.~prcsia • in l1nij mnri „ care 1alb1r1u1azâ cali-
t.<lc.~ de ubiec:t material al prolesonolui, descripllbil pc por·
ţ1111ti, nu pri11 rcil11cţie la c.1 not:t 1'1'1Qr;\ld flominantil. 1\ vc.-dt·a
t1ni1n:tl11l ca o l1icct, i11rrt11I ca ;J11a111nl, 1)artc~1 C:\ c11t1tate i r1 ·
du1 ••}11rle11t!i. şi c·olc.·ct 1v11 I ca 1111 111<1 i vie I, accsti\ este 11111or11I
t11lrcvA;eut llc r-\11~l1cl .ş1 co11l i1l11at <le niţii şi C0.1'c co11stă 111
<tc f111it1\' in a str1c;a Cll !a11te·z ia ~· tr1 cea n1aâ perfectă ţinută
<Ic scr1o~itate dcscr1pt1vă logica acestei lu111i. reco111p11nâ11d
una r o mplet grntuot:I. As tfel clasa lui Hubc, v:\7.11~ ln timp.
<' 1111 111ic monKtru cc-ş1 ~1ri11'1c11eşlo C'lfl'Clclc :
• 1\111l turgcnu ~I t•n uu (lux nccontc11lt ele \'nh1rl. n';:.ln1\lt, gc---
11~ru(llle '\'CCl1i fr11piligea u pe ce1e noul, cor.>ncul ''ieţel tot nite foi
'l.t'l1ln1b:1, $i 11t1n1oi tlo1nnul 1-lubc st1 necli11ttt şi prlvra r11 dispc--.
rorr ln tt..t·„·a~tA hltJrâ ce-şi rc.111tlln tAJ•tlc.le ntto11t rnlt. $;\ s,im\i
1·lcmo IÎ11t'f'C'\C t'C \•inc I Jlr<' tine. '\'t-ţnlrul 7.:lpor rJrlnlî'Î'\1'1raltc cc-tl
fi:! 1',att 1Jir11itor, 1Jur11rea 111cta1norfo7..l ce ţi ~c .-lttr>\':11ucr sub oclli.
şi sit 11u ţi „o po\ I n11tOl~ln C:'t ~\ re1111ş ll şi tu, - 1lonto li ccvn n1ai
slol~lt lor 1 „
Prozatorul s11pt1110 percepţia. unol ndcvărate d i.-.ocieri pia·
s tice. ln viziunea creaţici biologice. lntr'o pagină d i ntre cele
111ai rc1narcabilc. regn11I aullnaJ e co1•ce1>ut ca Utt s 11lgt1r mon ·
•tru ln continuă rnetanlorfo>.:i, pnl'()(lie n ~piritului universa1
şi n sclectiei naturalo :
• l~lc au stăruit şi s·n1l tiClt:c\io11ot, )i'ilu t11tlc1>i'lrtnt '"ut do alta
şi ~·nu odaptnl <llfcrllelor tl'1edil. ~l~nu sll11s lumlna orhllor ca să
1111 Moi vadil soarele. şi·au exagerat penonalilo.len ri,licându-şi
gdlttl ,1eisu11r:i :arlj1•rilur şi asc.unzAn,tu.şl numtlr 1ul l>u11111ex-eu
st1b JlSeutlo1tirnttl tle ftlrar~. s'au str~\11s t11 rnuş:uroalc orl s•au r-~1.­
IC,lt ln puslit1ri, nu fnli11~ nrlpi s~ se fnnl~c ia albastru ori s•nu cer
borfl ffl t\di111curilo l\Cb~1111ile. RJ>rlnz(tn(IU-ŞÎ Ull (or l111111nOS <feo·
$ltpru orificiului ''CŞnlc căscut C;1 $:\ ln~hlli'i o J>rnil:1, g'nu făc1.1l
tnli'idlonse, şe-rpuiloure alge, Qri r1\on~tr11onse balco\l 4..'U lll'unc.i. 11e-
conte.nit clisn1c vi1ztluhul11l căJ1tJ li st· un1şle cu lt1le11,ll"lc.a irtler·
tlli\ n slnguriitâţllor ln care lr.\t.sc. 11tt"<l11r:e- ct 111al poarta ft1 geJa„
Uno•ul lor trop rellexul ourcubeulul 11rlmlllv. r•mlllcnt.~ şl lenta·
culArâ caracatlţ."i t ~n 1>ll1rul să fje, ori ut-ngr:l st.pic ce :1r1111că un
nor de. cer-nealâ lu l11n1>«'7.i111ile tu care !l:C rcfJectcat::t cert1l, s•n lrans·
lormnl, precum 1l ho rlln\n men nellnl~lllâ şi clu~nl6, I·• prncut
si\ ~c mo11lteste ~1>re tlcsn~dejd cn 1nultllor 1.uci sw•te1 1J •.
StrăbllllÎi
lui J\nghcl erau Arono:\ni, dinspre bunic ~i din·
spre bunică. Mama poetului lnsuşi , născută Lcatris, v-lzuse
luminn zilei pe malurile Bosforuluo. De nci deci !anta7.ia orien-
tala n poehllui. Anghel s'a născut ( r 8;2) la moşia Corneştl.
com una Miroslavn. di 11 jud. J:L,i. 'l'tLt61 ar fi !ost un mistnll
ele mnri himere u.8ricolo şi t1rl exploatator agrnr Ct• co11cei>tii
modeme. De unde apocalipsurilc ma~iniste al<: poetului. Co-
nacul părintesc avea toate elemcnlelc corespunzăto.'rc cadrului
simbolist: iaz imens tn a1>rOjJ1cre, lt:l'' '1z, arbori stufoşi. cişmea
perpetuă ţi11fu1d loc de jet-d'eau. Casa era prcvă>.ută cu un
ct10r1n balco11 spriji11it }'>e coloa11c..: J{rOnsc 11âpfitlilC c!c plante
;1c?1\!ltoare iar t11 parc se int1ndcn.11 mari rondouri d e flori.
Şcoala o făcu ta laşi, cetate moartll : clMClo primare lu strada
Armenească la şcoala luî Carncoş. O b.ltr."u1ă bunocă, amabilă
ş1 fosilă ca ~i ora.şui (poetul 1·.3. c!111tat. TOCbia de mireasă şi
de lnmormântarc). venea să-l la zihoic ln cupeu, la plimlx~re,
c:1ci şcoaJa. ern 1,arlic11lară. i\ngttcl tn.>ct1 i11 nitu in lcrn~te.
l(l Institutul pedagogic, condu~ de l.:unbrino, lu Institutele
unite. Apoi se tnscrlsc în clasa IV-a la gimnatiul Alexandru
c~l Bun. Poetul n'a depăşit stucliilc lie<>al~. A cl'1llltorit ln
Italia, a stat la Pnris dar n'a putut li convins ,,.~ obţină un
titlu academic. Fra\ii săi U luscrlu la o şcoală de economie
pollticll, însă dupil lntâia lec\ic. lngrozit, Anghel refu7.ă să
mni d ea pe.acolo. E l c Poet, cu m:i,hrnculă, cum scrie s ingur.
 ISTOR IA LITEHATURll ROMÂNE - 613

~i iubeşte boema s ubţire, frecventând cafenelele literare ale ~11nulcscu e ln marginile celui mni nutentic simbolism şi dacă
Parisului, Closcric do lilas. Cal~ Vachette. Primo. cft lătoric C.tl :i l>ll'1et1t v11fgu l11i, acest feno111e11 llrrncază a se JAmuri şi
ln Paris o făcuse ln 1894, a doua ln 1900 când mergea şi Iosif. <·xplicaţia 111.1va fi nicidecum ln cn.nipul versilicaţiei, fiindcă
Jn 11ieaţa '29 ra 11\JtLrie c89(j apărea o traducere tlin Cocthe.
di1) vt1lgu l nu are senti1nc11 tt1I formtti fi c totdeauna o.fcetlv in~
Linişua mâ,ii, semnată ~IitiI Anghel. Existenta lui Anghe l teresat. Şi de altfel poezia lui ~linulcs.:u place şi omu lui fin.
a fost legată de a lui Iosif cu care ln simbioză literara a scris cu to.~tâ f:randilocv~n1a ei, şi dupl treir.eci de nni, ca c
Caleidos<4f>:1/ /11i A. Al irta. 1-a luat lnsă soţia. lntr'o bună zi lnc.'I prnaspătll, numai uşor stânjeni tă de prea marea concu-
i-a spus NataliCJ Ncgni: A1aicd, mai tti ll:·af sâruta I apoi se rcnţ..1 de poeţi.
duse la fosif şi~i 1t,ărturisi că·Î iubeşte ne vasta şi 11u 1nai poate ·r oate clccorurile şi ceremoniile si1nbo1iste s11nt. in PQC7,ia
colaborn cu el . li p ropuse să se bat.'t ln duel până la exter· lui Mln11lcsct1; tnistica r1u111erelor din ~tactcrlin ck :
n1inaren unuia di11 adversari. rcmein tirmând a rilml\nc tn~
vmgllton1lui. Cine priveşte faţa lui Anghel lnţclelle aceste fu. ~fi-am tl.S:
rori orientale: ochi migdalaţi, blâo"' şi fini, tnsă str.I vezii. Voiu scrie Lrcl ronaan\c . . .
Şi •n lre.i romanic ' mi \'Olu fnchlt1e
exaltaţi, faţA in,·crosimil de prelungă, de hidalgo, grec<>-spo.- Ctl •n t rei slcrturl de nra.1115, lrtl 1nor\I iubiţi
niolă ca fizionomiile fanatice ale lui El Greco. E l c de o ge- '!'tel clipe reci -
lozie arabă şi la simplu impresie câ o roconie11tă n'n crut»t s u· c;c„111! stnu lu Ş\trl c t t1111·1Jet.rile
ficicnt literatura ne vestei aruncă fttribt11td ocara. tot din lumea Ca trei luceferi ttlnşl pc veci
Ui taţi ln ha~.
florilor, •vâzdoagă'· Lovea femeia cu o floare. Oriclltc vini Ca pe·o <roc.I de chiparos trei ctlsalldo ...
t'ar pune ln sarcina femeii, este vldit că fanaticul erotic ce
tura.se soţia prietcnul1J1 fără a~rare nu era 1•n om c •mod. SC.llrlt•lele, sicr~lc. <;ol vourile post·ba\arlelairienilor :
O ţinea tnchisă ctt c::hcia tn casă. 11t1 vola să tncargă nicăiri.
nici si 1>rimeasci\ pc nimc11i ; pro,,oc.n l 1rn1ea la <loci. 111 eeJe 1'1t'lt.nlcol n1l·ll 'nrhl11: ca\•oul
1
Ş l ~on1 tl$111:l<C nrurll 1l ţl l o: ii e •.
di1L 11 r1nă, cl.1inuit <Io pasiune 11cs:l tisr!l.c11tâ, se sinucl"lr. ( 19 4) . l'o.z:nicul 1111· ~1 'nchis ca\·oul
La lnmormântare o doamnă
patrioti\ strigă femeii ftttalc, poate $1-•m mmas •4-ml plimb -.·hcletul
fără v1nâ: • M1zcmbilo. C.."\TC omori pe toţi oantf'1tii mari ai Pe. sub 1âlclllc ude„
lării I •.
con\l>iile, galerei~. yachtunle. gările, ploile. spitalele, adver-
I ON ~1INULESCU bele rnnjtJSCt1liz:at.c I eri, 1\1âit1c. r1t1n1olc proprii fastuoase, exo-
tico ( Bassor a, Ech,~la na, Cordova). Totuşi unda mis ticll, sen·
Jon l\'Li11ulescu a fost dela t11cc1lut pri111it ca c:<roue11tul za\l<i de putrezire ş1 hoală, tristeţile mortale nu se realizează
cd mai integral al s unbolîsmului român. şi ci lr><u~i a dat şi JlOCZia rămâ11c l1t genere lun1in0t'lS-\. aproape jovială. Se·
tn ncest sens o ao11orli proclamaţie ft\ ''et5llri: cn:tul ei e tu asp..'Clul care a aua• vnlgul. Este de amintit
Oe unde vin 7 cil mulţi poeţo fnmccu, chiar dintre simbolişti, erau nişte
Eu vJu din lumea tft.(ll:\ clh1C4,IV do t o r·e - .sinlJ>li « cha1lS01111i-.:ri • care se produc::en1a cânt<îud sat1 t ic.Aod
J) itt lu1nco 'n corc n'a !ost nllnc11I rtin \'Oi, prin CJ1fenele. la Cilfll ttoir sau la Q11111'z·Arts, produc~llle lor.
l'!·u vin din lu111cr. f11 c~1 re Patria lui BCrani;or arc o predilecţie deoscbitâ pentru decla-
Nu-i ccrtl·ftll>11stru.
maţia melodică şi opera lui Vcrlai.nc ln:sâşi se resimte de această.
ŞI C()p:lc.ii, nu 's vtrzl a.ţn cnnl to,unl ht voi.
Din lumen Nlrnfelor ct·aştcoa>ll.l 101ln-n Fau1111u„ J[o1. prcdi,poziţie sentimentală de a fr<dona. Dacă oraşul român
Din lumea cu11elor dqarte şi lotu~I pline 'n ori« cllJJ!i n';ţvea cafenele an1slc. avea tns.;1 lâ.utarii. Eminescu (şi t11rtintea
Din lumea u1t1n1ul11i r:l.J1tec, lui (". A. Rosetti şi Alecsandri), Tm1nn Demetrescu. Th. Şer­
Purtt:il pe·u btr7.elnr nripri
Din \ârm tn \drm. l>A11esc11 şi atâţm nlll i au fost populari prin mcloll ic şi dintre
J)fu ţnr~l 'n ţn r/i, ll""'ursorii simbolismului Peticii şi Bacovia compun cu pre-
l)Jn on1 In <11r1, sentimentul vlorilor ln urechi . •Muzicalitatea• simbolistă
Din gurA 'n gurn, - pentru toţi aceşti emotivi e o problemă obscUiă şi indiferentă.
Din lumea celor patru v~nlurl
Şl pnlru puncte tRrdinale I .. . • Romantele • pentru mai târuu ale lui biinulescu erau
chiar nişre TOmanţc. ca şi multe din poeziile lui E minescu,
Poet\11 prevestea rezistCJlţl\, obi~nuită, a opiniei publice, şi, ca şi acelea, tn c::iuda. 11nor co1npllcări culte. t11terneiatc
tn faţa oricărei noutăţi : po o formulă simplii fără de care vulgu.I 11u poale fi c:\~tigat.
Oar poarln o ra111As tnchlsA Io gin.şui nrtei vlltoare. Temele romanţei sunt'. părerea de rll.u de a nu li ln\cles de
111b1ta. solemnitatea dospărţirilor, jalea de a muri fără a fi
$'3 lnlâmplat dimpotrivă că act-astă poezie a losL tmbră­ trăil ln deajuns, lemele ln slâtlit ale poeziei populnre, ale
ţ1şati cu entusiasm ~. devenită populară, s'a prefăcut prin lui Emi11escu. ale oricărui cilotec de lttme.
melodie ln bun obştesc. Expllcaţia cc s'a dat este că numai Poe1,1a minulcscianA o stăpăn.ita de aceste motive. ln ea
lntllmplltor şi u.noorl aparent s imbolistll, poezia 1111 M1nnlescu i11U\l111m • a n1an\i •. tn căutare de « iubire·ade,rlratr, •. despre
esw declamatorie, elocventă şi de o sonoritate de fanfară, a căror d ragoste • ~tic l11mea toată o. • Amantul• invit! pe
că deci prin aceste • cusururi • s':i. po1lulariz.at, abdic!lnd dela. •amantă• să n'lmnna c u el • toatd seara•. nefăgllduindu-i
expresia emoţiilor adânci. Versul lui Minulescu c lntr'adevă r 111c10 statornicie, lncrcdlnţând..o d nu~i nimeni • să oe vadă
sgomotos, grandilocvent şi su perficial liber. prin tn1curi U· şi "1 ne-auză.•, cil lOlul se uită pe lume; absolvind-o ln schimb
pogmfice, merg-.l.nd p.'\nA la pretmsa pro1.ă ritmată a hu Paul de presupusa necrcdiuţJi. Tonul e fanfaron şi tcatrt1l, ca
Fort. Totuşi sonoritatea exterionrU n1• 1111picdecă vagul sim- al oricllrei romanto do altfel (cnrc o 1111 mijloc de insinuare).
bolist. Poezia lrnncczll decade u tă c 111 linie geocrnlă foarte Ins.'! aro lmpreunn cu romanţa populară vibraţia emotivă,
oratoric:\, Tot programul simbolismului şi al oricărui herme- cel pl1ţi1' morn~11ta.r• sinceră. Sentirno11 ta.Jisn1l1I lui ~1inult.-scu
tism stll a exprima nostalgia du absolut, ca şi mu21ca. !Ară a C>!te l>ătAtor la oclli. contagios, şi asla a eucerit tndatll J>e
reprc%enta sistematic ,.-niver.;ul tnt1ns şi fără a ddC.'l to con- cititorul simplu. de l'X lncurcat de nbscuTităţl, devreme ce
ceptualism. Cheisliunea dicţiunii c secundar.!.. L1n ca lui romanţele sunt 1•rca a 1esea absurd~. I! de ajun• ahi.ia c.'
 614 - SIMllOL IŞTU

d in Ninive. după aruncarea cheii bărbatul întreabă I"'

lemeie·:
Voeşti sau 11u. s:î rii a 1nca?

iar clupa o noapte întrc<tgâ de lubire i11tr'u n pa! presărat

<;u tn:1.11daiiri ~i Cl'JiJ)atoasc iirtrcabă di11 JlOU (aproape Jlrin-
tr'un calambur) :
\'oeşti sil nu tuni fli tt mea I . ..

J 11 aceast~l i1l!-iGC11atc c CC\•a

di1t mf.\'(J<:l11!t1.- vcchllor r o n1a.n -
t ÎS1'1lC p e riJllatc. rc ((Lcule in.~ă cu voinţ'ă î11 for1na unui stil .
•\.rtifici11 l cstCi'. c1101·m. 011\111 et)m11n 1111-I vede. c 111n 11u per-
cepe grotescul romanţei tle periferic, ahsorbi1· de sentiment,
(1t11u l rlc g11sl îr1rcgistrcază co11trast11J .i11tre emoţia reală şi
ceremonialul excesiv. ca un ht11nor artistic t11 sco1>ul stingeri i.
prea marilor vibraţii. Oricare ar fi proces ul psihic al ascul·
lăto·rulr1i , acest joc de cn"lo~il g ra11dil<)cve r1te şi de mari J>ro-
cedce estetice a di1t tâteva poetne ce se ţin n1i11to:
ln dnstcn ll\, -
c;o,l nJnl lrtu1'1oa s ă .şi mul J1cb1111ă dintre re.te.
\·o;" ~ cri trri mit•,
'l'rC'i rontr111(t..
·r rci tlt11fi,
Şi trcl ,ţQ1 1tle.
Şl '11 ch1stc~ tn, -
(~c::s ru:.I cânlal11 d in câte 'n Iunie-nu rost C:âJ1tatc,
Din rict;are \ rcrs voiu rnce
C:tit11-u11 l1rcloc de-n.rţ:int. t11 ~1re
C~ 1indirilc- m l vor sta alr1turi ca 11iştc piel r<! nestirnatc
F)c~a „pururi încrustat e 'J\ hrOJl7.UI
Uncâ c:e,.rr1nnc princiare r. ~ .
•
1·11 crezj c'n. r()sl iubirc-i1c.fo\·:"ir:1li\ •. •
I. Mlnulcseu. Eu cred. c•a. rost o scurl:l 1\eburtle. _.
Ditr ce ant1me··n fost -
Ce--am vrut s11 fie.
la situaţiile elementare este clară. Cel puţin vom p utea in· Noi nu vom şti-o ponte nlrlocllllf• .
vinui această poezie de facilitate. ca şi romanţa lui Traian
Demetre.c;c11. Aci Jnsă intervine arta. Eminescu. păstrând li- r\ rost un vis t.răit pe·un ţăran de 1nare.•
lin cântec Lrisl adus din alte \ări
niile simple sentimentale. tntorsese cântecul spre mitologie şi Oe ni şte pas!irl albe. ci\lA.toa:re
meditaţia universalului; Minu lescu . mai terestru, îl tratează Pe-ulbnstrul ri\svr:,Ut ni altor mări -
ca estet, de a.lbninteri li.Şa cum va proceda în genere poe7.ia Un câitlec trist n<lus <le mnrinnrii
modernă (pe urmele !ni Eminescu) cu folklorul, punând mai
Sosi\! din Boston
~or!olk
multă coloare şi stingând clarităţile. Şi Ne\\'· York,
El pune ln acţiunea de fascinare prin sentimentalism, o Un cânlec lrisl cc-I c:\ntă,..,.."ldcs pescarii,.
grijă excesivă, la modul misterios, care cu toată t eatralitatea f.tl11d plettrJi •n lar_g şi nt• se 1nni fntorc.

şi cu un uşor comic inclus to orice misti1icaţic. încântă prin •

inedi h1l contrastului: Şi-al s3 mă ui\.i -
Cll prea departe
Şi prea pCJltro 11rott LÎTTIJJ 1 1o rn cşlî I
Eu ştiu c'ai să mă 'nşe1J chiar 1n:line . ••
ş;-am •!I te uit -
Dar fiindcli azi ml te dai toat-:l.
Că şi uitare.a e scri să 'n l el!;il e-01neneşll •.•
Am să te Iert -
E vechi păcatul
Cu ocl\li ur1tlărl- vei. ţlirmu l, topindu-se e..~ 110r\1 'n 1.:1re
ŞI nu eştJ prima vinovată I. , •
ŞI ochii-ţi rncrilmn-vor poate

ln cinstea t'1 Trei loc:rllmi reci de ci1rn1onre:

<:ea mai frumoasA din toate fetele ce J11int. for cu pe \ărm
~1::\hnit pri\•i·voiu vaporu 'n re ped elc~i 1ncrs
Am ars rnlrcsme-otmvltoare ln Lrepledurl de argint,
ŞI 'n\elcgllnd că ini-e~tl pierdut(\,
In pal. tl-am presărat ~nroafe 'fe-oiu 111:\n~e '11 ritmul un11I vers.
Şi maci -
Tot florl lnsanl(erate •
ŞI cu parfum de brad pălat-om d•nleJn pernelor cuta te, l~ i'i ne l1.1bim şi-t• ştie lunteo lo3tl't.
Jar fn · covoru.I din perete cn şi •ntr'o gJ.ttstr5 am tnfipt E·adevărnl;
Trei ramurl verzi de lămaiţ ă Dar cât ne vom 1ubi;
Şi-un rnm uscat d'Eucnllpt. Nici 1101 nu ştin1,
Nici lumea nu va şti „.
Dragostea urmează dn pă un ceremonial pedant. Bărbatul Ş i nu vn şti-o poate nlrlodat~ , , ,

primeşte cbeia dela. poarta verde şi rămâne in turnul cclor

Ne·a1n cunoscut i11 ţara ' n carc·a1t' dotil
trei blazoane: al Iubirii, al Speranţ..i şi al Credinţei viitoare, M/Jno11 Le-<c11u/ iu bi pe Des Cr(tu:i:
mâinile femeii suot ca. albul a ltarelor <Un Babylon şi Jntr•u1l nn111rţt de- tQn11l ni\, orcll<-11.tral~
 ISTOll lA J.ITERATURll ROMÂNE - ~lb

ln vloJet,
ln alb,
ln roz
ŞI 'n bitu.
ŞI ne·nm Iubit lnWa oan! 'u parcul
r11 care Nimfele de marmoră prlvMc
t:u ocbll 'nlrebălod, cillre pelur.a
l)c cn.re~u1l zeu tşi pregăt eşte arcul
SA·fl bntil Joc de cel ec·I ocolc•o ...
Nu toate romanţele sunt aşa de exterior erotice. însă vi-
bra\ia sentimentală este evidcntâ ln toate şi ascunderea ci
ln ~monialul simbolistic surprinde spiritul. Există un hie-
ratism minulcscian, moştenit lntr'o mâsun'I şi dela Maeedonski.
nu lipsit de cabotinism, lllsă graţios tocmai pentru asta.
!ser care a ilustrat poemele a ln\elcs foarte bine latura lui
de estetÎJlm teribil. In templul turcc:>c trei btmfinări de ceară
ard ln sfeşnice vechi de aramă, yahturlle ancorează simetric :
Ya.blurlle f\lbe,, :lt\eornrA ' 1l firco1>tn.
Yn.l1turllc roşii , a11corară 'tl slt\ngn
Yohturlle ncgrt, ancororA 'n mlJloc.
ln portul blond din nord. debarcă marinari bruni din sud,
regele plânge 'n ea"ou lăsând să·i pice lacrimi sonore pc
ba•alt,p.1rerlle de rău trec prin sullet ca un cortegiu lntr'un
Dom :
Pnrcrl de n!u, păreri de r~u -
Stlg1nute veclai, cical.rizntc.
ln Uo1n·u1 sunetului met1
Pft1lţl •olemn, lnvestn1d01lnle
l1l scu1npe--odăjdti de·1\rhlcrcu . ..
PA,şl tl solc11111, discr-cl şi r;1r
Ca 'nişte Jlâlcuri. fragmcnlnle
rllralr'11n cortegiu funtrar. I . Mlnulescu.

un matelot cântă solemn tnăŞtilc. 1\cu.m hieraticul exot ic, c lnlocuit cu po1.e ortodoxe
Ca 'ntr"o utale spanio•A ln peis:lgiu autohton, planul com1>0zi1iei fiind ca şi mal tnainte.
Cllnd orologiul din cupol~ o efuziune sentimentalii prm variaţii pe aceeaşi temii. Im·
Anu11\l fiecare oră prosia de comic e adesea foarte violentă şi fntreb."<rea dacl!
rrlntr'un preludiu de ml'tndoll\ .. .
a.v<·tn de a face cu 111• liric se pune fără voie. De fa.pt so sperie
caicele trec pe Dunăre ca nişlo criticul prea formalist. spiritul Inocent nu p<><"lLC să nu simtă,
s t1b o certă schi1nonosealtl, sinccrjtatca. Râu citiL.l\, JX>Ctla
Coşcl ugurl albe, pluUtoare
Pe negrul opelor murdare .. • P'trc o balivcrnil. ln limbă jurnalistică:
Sufocată do vlcn\n cu program
luna pare un cap de ghilotinat. moartea bate ln poartă <I<' Şi de„acelaţl • va un110 • colidtan,
trei ori : AJ s.a\ran\ilor cu l•orbOi. ttl şoşo.ni şi ochtlarl -
Pedagogi 11 profesori octogenari
Risun4 'n poarta ,·cehe trei lovituri De algebra, geogrolle ,1 plan:
Ce par
Trei ne 'nţelese vorbe dcspri11sc <li11tr'un ve.rs PrimAvam.
A lxbil cu pumnii 'n p;tar11
RllJunn 'n poarta veche trtl lovllurl Şl·afugii din pension
Ce po.r Deta „ Nolre-Dn1·ne t.lo Slon •
'J'rcl ne 'nţe lese vensurl din noul calendar I. ..
Ea lnsă trebun interpretată, jucată. Nuanţn oi e argotică
I.a a•ta so adaugr, monologul sepulcral, sentenţios:
n~a cum erau şi solîloqulilc lui Jehan Rictus, dccllt că aci
·raci, nu c vorba propriu zis de n11 lexic particular, ci de o stilistică
SA nu·ml d~t.o.pţ.J tristeţeo amlnlirUor c11lcato şi o gesticulaţie de cla."1. (on Minulcscu (literar vorbind) este
ln slcrlurUe-albastr• •Ic tllclor de Ieri I... un tip caragialian, tânlrul muntean volubil, facil emotiv, in-
Taci .
• capabil de a lua ceva ln serios, producător neobosit de • mor-
0• „. turi •. Poeziile lui Minulescu de<:urg ln stilul familiar, prăpă·
Sunt Oomnul er-JoT veşntc tll11tltoure 'n 1nfin1l - stios lrancizan't al cafenelei bucureştene, ~ cum foarte adesea
Celor ce plume pe more. pariziana • chanson • e scrisă ln argol. Ele trebucse • tisc •
Celor ce plutesc pe vAnl,
Celor ce plutesc tn vetsurl. precum trebue jucate • momentele• lui Caragiale, tiindcă Ion
1'1inulcS<;u este ln bună măsură un Mitică, un Ci•\uvcncu şi
Acestea toate ~unt departe de a fi simboluri şi nu de- un Eleutheriu Poppescn deveniţi lirici . El nu e umoristic ln
şWaptă de loc impresia macabrităţji, ele sunt numai o po7.ll intenţie, deşi efectu l c savoarea, ci ca şi Anton Pann nu-şi
estetică hieratică, decorativă, cAnd e lipsită de continut, ~ u · poate traduce sublimită\ilc decât to limbajul lui special, con-
gestivi clnd poeiia e o adevărat.o\ romanţă sentimentalii. vins şi burlesc. In limba S:L familiară cu • or •. cu • ştiu •.
ln poeziile din ultimele două decenii, r'ămlnând acelaşi cu •dracul ştie t , cu jurăminte (< mi-e martor Dumnezeu •)
poet al sentimentalismului se"•iserio, Ion Minulescu !şi schimbă corespunzând pe altli treaptă celei din Fltwile d~ miv,îţaî
616 - S l ~ITlOLIŞTll

alt: lui Arghc>i, poetul tş1 exprimă lOato ser.o„tllţilc 111· !\imt1te dela hanaltal •Cc vrei să fac• ta v1z1u11ea unei lumi
gro;<ând cu rnijloocele lui Mtisticc mi1lrocde ""'" sufleteşti. de basm:
Că ar voi s.'
facă omoristiclo pe tema 01vmitiitii eJtc exclus.
M~ 'ntrcbi ce Io< 1
dar totul c.~de în calambur. Sulamhc1, care a fogtt de Rege
Ce vrei sit f ac
pe Galafid, li face acea.~tă ncaştcpt.lltă observaţie. dnpll Irate ~t oi mult dcc1ll •'•ştcpt. M t.10 •• •
pline ele gravitate: Si1 case. . .s:l ttur1n. şi .• .sft ''ls~z
Po (ond1,tl roz u.I unul vechi G hlordei
Sul111t,i t u. Sulon1ila, r'c care câle~o<lntă. şo<le
f'entru cc·o.l fugit <le ltl'~<' Şi hlon<ln 111eu Sclt c h ..:rnt~dc •• .
Sl·nl ft)Sf nroa:stâ'! ..
Cu câl imagina~ia poetică 'i conslnactia >ianbolică (şi dec•
Lui Dumnezeu li argumentrozll a'llel indirect sentimentul) sunt mai mari. cu atât fa.millnrilatca
l~u nu mint - cu care poetul • 7.ICC • produce savoare. Poetul vorbeşte de
Et1 st1nl c.t 1lue! .. „ o ticcunoscută caro hC vindea, de dispariţ1:, ţ•t, de regăsirea
Nt1 şll t1 dn<"~ ..-i r-.lu sa11 blnC'., suh forma !otografiei şi dup.1 ce se iucarcă de l'mOlic. trans·
l'>nr 11t1 cer s1~ fiu iartot,
for111ă toti1I în simbol, T11 for111a L"<>r1f1dent1aln. n ltl\CÎ 1>nlavrc:
1:1111rtcA 1' tt, t.rălcş-tl 111 1111nc -
ŞI cunt To fncl nl1nlal 1>i1u~.
< :.~ fnc c1• ICI fel cu 'fiut.:. Ş i totuşi Eti,
Nu· I ~~c•t. . 1\m tutdh1lt-o lnr.
Dor 11u ca nltiid:tlil. 1>~ trotuar,
Sau : 14a. cafeuea,
Sau fn tran1val ...
TatA cu mai mul'i copil . • 1\n'I rtgiisit-<Ji 'n 7.i110 de '1itAl ~Jal
Al avt1t doar unul singur - •llu 1\.scun.s.:l de 1in 1ftrl th;: ''C:lc, lntr'u11 !trrt.;1r
Dar Jsu.s Cllristos a fost ucis dr \'ÎU ln aire •ta de veghe, eumlntt,
Tocmai fiindcă El a !ost copllul 1'Au ... ŞI aştepta
Pc c4nd Eu - O zi sa.-mi maJ aduc arnfn te şi de ea I •.•
Eu şi cell•lll nemuritori.
Suntem doar copiii TAI. „ din flori I . „ IJar cc p(tcat -
<:A reg~strcn ci n1'n ' 11<l11rcrnc „ •.
Ori cerându-i ev lavios tnţelepciu 110, intorvine numai deelH ŞI '11 ioc $'0 mril s~1·u1
cu o exactitat~ harocă: tl v r1.1l -
C 1111'1 ::.ş
,\m lnceput stl 1>ltlni.t cta·n<lev:irat t • •
Cum O ll sunt decât scr'i bul c!lrturnr.
Nec.ur1o~c.uln rnn" SC" \'lntlt;l,
O~-ml Doamne, spot la minte -
Nu llpsA L• clin1'>r ... Oe dat:.t !l$:lf\, 11u rr1nl cm •~ -
e ra doar '\'('('hea ti f()togrnfîe
J>r care 1nf·o llldu\C nu111rtt 111i(!!
Foarte adesea atare neseriozitate din uşurinţă c regre·
tabilli şi o purlflcă puţin hierali•mul estetic persistent. CUml !)i„aeum.
tnsă vibrnţia sentimental~ c puternică şi pomireă
spre ca· Cred c•aţi ~hi<'il cine era
Jrunbur nu rupe gravitatea interioară, efectul c rcn>nn:al"I. Necu11osrut n ~·11 re SC' vl11clcn . ••
Un bu cureştean de pe c.~lc a Vict<irlcl, lnlrcbat: Cc mai faci ?
!şi spune 1n stradă, in lirnba lui 1.iln icll. lu care ~c s trccoarll f;;ra c hlur Lfnc.ro\eu 1}'1cn t •. .
discret mari tropi literari, emoţiile prolunde. egale la loli
oamenii, l11soţincl1s-le cu o 111i111ică ri<licr1lă, alll11cc.âncl f)\: 11t.:· r>11păcvocarc:1 Lra81Col11i a'-"=i1Je11L l>ar1al ni i111ui acrtlbat,
tn trcl J?C:Sturi ''Olubjl &imctricc se c111111tfi ~i111t>0ltJI :

PO\'estea Jui"?
liml ..
Po,•e-.stc:i n~t·:1

'' mea
1\ tn
Şi -a altora I.. .

Pouesft s1-urlli e o J>O!'tie lirică prin definiţie. Anuntirea unei

dragoste banale. Cll idi licul intim aJ co2onacul11i fntr" u n d11lap
, este mişcătoare. Poetul o spune in stil familiar şi fanraron,
întrerupând-o mereu Ctl p.·lra1ttC7.c 1t11matc:

J>c ci.net 1ubcan1

C':t1n surerit .şi cu 1lc·ft<'to„t..'t lh1:1fă -
I ubea1n o faL1 Cl1re ntn 'uşclu
t~:x nel- ca 'n l)Ot.:7.lu 111t•t1:
• [~Ot,1911 l D
t•clci Cflr(• 'n~ul:\ •
/\ c.i1ref croi ni\ c ru c11 I ..

Dar t11lr'o nonJJLe crolnn inc.a

Mă păr.l•eo - dr doruri 1neilrcată -
Şi luându-şi 111nrtort, &te.lele şl luna..
Jura că pleacA pe11ln1 totdeauna
Coperta la De. oorbd cu 111/11t Irisu-mi. Şi n'an: sA mol vini niciodată -
Dc.scn de l~u. ~t Arturisire,vai. • • adevArat.A ! ...
 ISTORIA LlTERATUH lf HOMÂNE - 617

ŞI lat~cum Iubita mea
ln noaptea c4nd mll plrllsca
N'a\•ca sâ·ml lase- la 1>lC.Ctlrf.
Decât un pat pe trei piciolll"C
Iar tn dulapul <lin st1fragcrie
Un s rcrl ~le- cozonac cu Jlucl
ŞI-o seQbitoare "11liptt, 'n el -
Simbolul sunetului el rebel
Cu care dorul ci de ducii
Teatraliza c.LCtr1t\ tro~eclic
A 'nşc l:llonrclor ce rnor
Neplânse do 'l1şela\ll lor -
f:xacl ca 'n 1>oczla mt.A.
A c.~ă re i e roin:i. era . . . Ea I .. .
-- ......... - -
lo1t Minulescu: Crag1ne11L·autogral de p-0ez:ie.
judecate cu criteriul epic, romanele lui Minulescu apar
sărace în stt1>st;111ţă, c]e o l1ătătoare la oclti ţintJtâ 11moristică.
Totuşi ou li se poate oega S<l.voarea. E le sunt nişte gasconade,
pline de enormităţi şi de • bucureştcnis me • (Aoleo! ... Ia
te u ită, nene . .. pe cinste). Ga întotdeauna îns.1, trivialitatea
este eludată printr'o competenţă artistică, ţipătoare, dar nu
mai puţin reală. Romanul Roş11. galbe>i şi albasl•u (ce poartă
această dedicaţîe 'bom basticil: • Lui 1)umneieu care ne-a
purtat de grije, lu i J\tibai-V.iteazu , care a încercat prima h1·
tregire a nea1nului ron1ânesc şi n1ic tnstJ1ni care aa1 scris cele
ce urmează•) e o eronicăde războiu, ostentat.iv neserioasă şi
teribilă, ironizând icle<>logia slavă şi concepţia despre puritate
a femeii ruse. [nfirmicrea Tatiana m.ărturiseşte prietenului
său Nicolaşa, care o iubeşte fără noroc, ci\-i p lac<: românul
Mircea Bălcano, scriitor mobilizat la cenzurii. Rusul notifică
acest lucru l{omân ului, indicându-i cor1duita de t1rn1at : «Ai
sii.-i spui 'falianoi că o iubeşti . . • Şi-ai s'o iubeşti ! . . . Dar ~
o .i ubesti cu adevărat ... t\ uzi tu Mircea Fcdorovici ?. - . Aj
. ... •
s'o iubeşti ct1 adevărat ~i n'ai s'o faci să s ufere niciodată, fiindcă
- f...,... „ - - • a ltfel. .. •-
şi·i depărtează.
lităţi·i
Revoluţia apropie lnsă pe Nicolaşa de Tatiana
pe a111ândoi de l\+lircea, care e refractar 1"r\C1lta·
sla·ve. Definirea situaţiOor, J)Ortrctizărilc şi caracteri-
);ă.rile sunt făcutu prin metafore bw-Jcşti. fi\ tr '111l 111.:J_r e s pirit
:m oftologic. D -na Grunberg are • părul galben auriu ca tărâ­
ţele de lemn . faţa rumenă ca o turtă d ulce spoită cu sirop
de zahăr ars, ochii albaştri ca sticlele de ap>< g:azoa.'11. nasul
scurt şi insinua11t cu nările vizibile ca două h1ntcr11c cle at1to-
mobil şi buzele căruoas~. obraznice şi răsfrânte ca ghizdurile
unei fâ ntâni" Degetele ei •par două legături de .spl\J'a11g:bcl
pe tal'llba unui negustor de legume •. Mircea o iubeşte • fiindcă
e caldă şi dulce ca o chiflă rumenă t. ] e nny Vas ilescu c • tn~.ltil.
ca un obelisc şi i 1111>unătoare ca. O t>i-ra. 111i(lâ_" ~i :lre buzele-

Judecând după efecte uni.i ..,. putea alătura pc .l.1inulescu

de Topârceanu, lnsă apropierea este greşită, U morul lui To-
pârcea·nu provine d.in earicare şi Imaginaţie şi dintr'o lipsă
de clan liric, în vreme ce Minulescu c serios. 'E xcesul de $<)tio-
zitatc in tr'u11 ltrr1l)aj prea pitoresc, firesc iar nu căutat, pro·
duce zâmbetul , M.inulescn e un Villon al cafeneli i, vi brant.
plia de imaginarie şi de simţ artistic, incapabil de a ieşi di11
tagma lui şi dJu dialectul lui, în care traduce toate subiec-
tele lirice. Cea ma i mare sfor\are de seriozitate academică o gă­
sim in lti aşteptare, tu-r1)ur~i'toare· fnfl'u n tare a mistert1lui n1orţii:

Nu ş tit1 ce s~ a scl1in1btll ln mine.

Dor s imt cA s-'a schiJ11bal ceva -
r.cv11, ln feJ. ca dupi\·o boal~ grea,
CAnd parc:\ sim\ l· cll-\i este mult mai b.b\e I. . •

"\111 fost <:A1td-VA. llc')IOR\', (; U ·O rtevăral ;1 .,,

Sau boala mea 11'fl fclst <ter„l'Jt
Cal\•aroJ f1nui vi$ ·or1t
l) ill care abia acum. n11an\ d eţlcptat 1 .. •

Nu 'ŞlÎlJ ce·a [ost, şî 11ici n'aş vrea

SA ţli u mai inuit-, decât 1ni"-e <lnl .să ştiu -
c;ftnd, 1nai cu.rântl, sau pootc 1nui târziu
A<'etlaşi • fnpt divers• se va '11tâmpln ~ ..

N'aştepl <lecnt
o zi din cale11dar
Când Ot111111ez:eu, nre. să-ml rocă sct1111
r.a pot intra 'n Jerusailn1, solemn
Ca şi C:hristos, călare pe mă gar I. ..
Dar şi aci spiritul de •moft• s'a strecurat lll chipul unui
mie pigmeul. căci sfârşit1d este de fapt o Izbucnire a neserio-
•ităţii ln momentele cele mai grave, constând în reprezenk-irea P:1rl1\le)r Sin1io.u .
plăcerii prăpăstioase de a intra în veşn.icie. ca şi Isus, călare Ilustraţie la Corigenl Io limba romlln<!

pe asin . de d-n• Lucia Demetrinde Bălâcescu.

618 - SIMBOLIŞT II
uscate şi rumene • ca un cataif bine prăjit •. ln cele din urmii
acest fel de petrecere- devine anost.
ln Corigenl la limba română locvacitatca se amestecă cu
un fir de melaocolic, care dă căr\ii, interesante şi ca document,
o oarecare nobleţli. Dar •miticismul • este şi aici ln toiu,
potrivit până la un punct co copilăria unui Romln din preajma
Oltului, replică mai sgomotoasă • mcddeni>mului • lui Ionel
Tcodoreanu. Este plină d.e ba7. sccnn t~1.ei la limba română.
Eroul elev tn clasa Yl·a, având a seric despre Um/Jra lui Mircţ"
la Cotia. tşi aduce aminte că mt\n3stlrca n"are turnalri şi c~
umbrele ludelor nu cad până pesto :ipa Oltului:
• l ~ram aşa de sigur c•a111 să rac-!\
ecl mai bu1.1 co11turs ,1111 clasu.
că n11 moi am răl>dorc s· nştcpl. . 1\ l(lridic dnr. dupi'\ cu111 este obi·
c..-lu1 trt şco:. lă, cu <lcgctul arătălo rdelo 1nflnn drenpl6 t11 sus, şi
cor cuvdntul. l' rorc.sorul ea.re de 1>e cnle<lril o hscrvu~C! 111111 1lln:tlnlt•
c11crvn-rcfl 1t1ea, tnâ ft1trcnb:\ - rni-*ctl11d ncclun1t:tll din cap. c-e
vreau. ln jurul 111eu, cA\lva elevi s'nu oprtt din- $CCis $i rurioş1, mă
luril cu coada ochiului. Eu nu mal aflCJll •:1 !lu tntrebnt a doua
oam cc \treau:
- Poezia • U1nbrt1 lut At:ircea Ja C"..ozia • nu t!Sl e ncJtvărnlA,
c:lomnule proresor . . . •·
Izbit ln certit udinii<! lui, profesorul dl p..o uşti nfa.ră
ju11clc c ritic.
Portretele deşi caricaturale. sunt de o fantcilc mni con·
constructivă:
• t•Arlntcle Sj111lo11, 5Ubdlretl orul penslo1111l1,1l, este Ju11g ş1 ::i.1.11>·
\Irc, c1,1 obrajii rn t\ n cn ţl <Io vltrsal nC1g:rt1 şi t ll lJa.rl>n ofich\ili1 şi ru·
l eznt'1 scurl ca O bl<tl ne(t de spull l.fllrlnclc. rJoarlii cils1nc. dtautur5
de nur. ochelari ocgrl pe după urechi şi, tn loc de putci111. pă15ri•
1t1o;ile co borduri Jntc. C4nd l-am văr.u l pentru prir11a onr;\, u1i-an1
adllJ aminte ci \ărnnll ~I apAril ••nt4n4turile cu nl~lc priljinl pe
earl le tmbracil ln toalc omcneşll şi de care se sperie pAnA şi ciorile "
Ca un specimen d e caormitatc, spusă olt.cncşlo, fără
J>lrc, "" poate cita c:i.zul englezoaicei dela Stresa:
• Pe doamna \Voods lnsA, nop\lle din Italia o lrn1>resloneau
Altfel dec:lt pe mino. O-na \Voods vlsto2ll cu lotul al Iceva ...
• O nouA lntrebare • el, mA lrcr.qte deodolA, co sunerln unul
ceuornlc deştept.Alor.
- l• ulUl·le bine la el. . . Cu cure zici să mA culc tn noapte?
• Rdspunsul meu o •culpA drept tn lru11te.
- Oe ce cu e.I, şi nu cu mine? ...
• O cllpA, doo.mno \Voods pnre c4 au clatin4 pe scoun. Repede
lnecpe lnsă sli-ml surAdA ca şi cum 4l·ar li regJ!slt echilibrul.
- lart4-mt, dor nu filam cil mA placi. ne doua ~fle de c:lod
•unlcm tmpreuoA, nu ml·al dal nimic sd lntclcg .. . l'(u ml·•I vorbit
dccAl de defuncta' d·lAlo amantă ... Nu simii că ol lnccput d ml-
ro4J şi d·ta a cadavru t . .. '·
1n Bărbierul regelui !ifidas mutod" moftului nierge prea
departe. Toată acţiunea porneşte dela tntâlnirea lui Negoiţă
Prescureanu, şef do serviciu ln Ministerul Artelor. co un ne·
cu.ooseot care se dă drept •bărbierul Regelui Midas • şi-l
turbu ră cu constatarea că orologiile publice nu se potrivesc.
Prescureanu ou ştie cine e Regelo Midas şi, in căutare, con·
statd că ftmcţionarii din Ministerul Artelor sunt tot atât de
ignoranţi. Salvarea e lntr'un Larousse. Intre t imp se petrec
lucruri fără legături cu momentul Iniţial.
3 1i cu Rueda 4 prezintă pc Re1.eda, femeie frumoasă şi
facilă din principiu, care nefericeşte pntru bărbaţi : doi amanţi,
un logodnic şi un aviator. Ficcaro (e"ceptâod pe aviator.
mort lntr'un accident) !şi scrie spovedaniile, arătând dreptă­
ţile sale. Intenţia autorului a fost do a crea patru eroi tipici,
Femeia, A.ma11tul, C.:losul, lnclrdgostitul legal, observaţi in
tnsuşirile generale, adică uataţi ln noţiunea lor. Procedeul
derivă pe jumătate din simbolism şi pc jumâtate din teatrul
expresionist germa n. Aut:orol are vcrvd, fnsă impresia ultimă
o de neseriozitate.
Nuvelele fantastice din uli(i-le Mnf>lca ~unt pline mai
mult de enormitiţi dccî<t de mister. Autorul se aliă cu un
prietc11 la o caJcne;i d in Oradea-~lnre, când 1111 personagiu
atrngc lntr'un dialog pc amic. Oupd plecarea lui. autonil fn·
treat>.~ bucureştonrştc: Cmc cr.i tipul ăsta? şi fitndcă amicu.I
ezit(!, li dă ghi"'"
• Ce? Fncl pc dlflcllut? .. • l'crsonnă su.s pulA ?. „
1-;-oarte St1s , • , l"'. rn dracul I .•
Corc drac'1
- Dracul o<lcvilrnl ... Dia\•olul . .. Necuratul I .. • •
Şi omul pov~<teŞtc un bastn 1>r.ip,\.,tios cu Diavolul la Pre·
de:tl ln preajma intrării României ln acţiune. Lui şi poetului
Orcstc, Dracul lc·rt filcut dcmonstr:iţii de ubicuitate, ara·
uîndu·le şi un ta$tol-fantomă. ln nlLlt nuvelă • Cr;ivata-albă •
ol se povesteşte cum cineva picârtd la 13rdila, cu scopul de a
asista la nu.11ta 1111ui prict.cn, obscrv::°\nd că a uitat c ravata
alb!'\ de frac acas«. intri\ in <1ua;hiitnu ur1ui Am1C3J1, unde din
fericire găseşte astfel de cravată. La mie7-ul nopţii un schelet
tmbrăcat in frac şi fără cravată li scoale legătura dela g-lt, de·
clarllnd că d ela acea oră a vea totdeaunn ucvoe de ca. Spai1nă.
pt uimire . l)t1pit cAtcv:i cercetări. crot1l tlfJă etl pc vre1·11uri ne·
gustorul ar:mean, pc ulunci brutar, omortse pc fiul unui general
care-i sedusese fata şi-i a.rnr1case cad:lvrul \o c11ptor N11mai
cravata rămăsese 11earsă.
Tn a treia uuvclă •Omu l cu inima de aur •. pe fereastra
odăiL lui .Du111itr1J Dumitrescu 1111111· Dun1 i11trr~ u11 bătrân
misterios, care arii·ină cil a re apron)lc 100 de ani Şi·I cere inelul
de aur. El Cuses.: .ttacat pe vrelllca lui Ludovic XJI I şi dep<r
sedat de inima lui de aur (interpretare fi•ică sofistică a unei
expresii morale) pe care hoţii o vândură unui giuvaergiu.
Cum aurul circulă. omul nu putea să moar:.. fără ori;anul său
cli· şi culegea fragmentele inimii de po lot globu l. Inelul era ul·
tima pies.'I. A doua z i, bătrănul o adus mort la morgă şi doc-
torii li găsesc ln loc de inimă un bulgăre de a ur. Ca s.1. fie ere·
dibile tn ,;ens fantnstic, aceste basme ar trebui sd aibă câte
un simbol. ldcca ucultă insâ Ic hpseştc. Ca o apăsare asupra
caracterului de m1>tiflcaţi1 "l 1111velclor, auton1l se adresează
cit.itorilor Ctt u 11llJ<.t rc tenebroasâ :
• Vreţi s~ v4 plncll?
Cell\i·le numai nonplc•
C:tll\i-lc noapteo, sau. . nn Ic mnl reli\i de loc ••
;.\u d<-o.-;cb1t este teatrul lui I. ~hnulescu . Dovada Pk<tta
bcr:tle: ~lihnea Oornescu este Ut1 c11ccritor ele fc111c1 original
i;arc nu dii greş niciodatA şi-şi pfirW;eşle amantele • cll.n d pleacă
l>erzelc • Una ins.'\, mai violentă, U lmpuşcă. Piesa este incon-
•isumtă dar se deschide cu sugestii poetice. Mihnea a povestit
că ln lndia osândiţii la moarte sunt executaţi cu un parfum
scos dint:r'un lotus albastru care Cr<~te pc malul Gangelui,
lntr'o odaie tapet.'\til cu stofe i:r<>„'\."<! d~ hrocarl . mobilată cu
paturi d e al)(m~.
N . OA\. J_DESCU .
Primele poe1.ii ale lui N. David<-.CU, Lu Fli>illiHn Castalin.
au caract.er<:lc c1>0Ct·1, adică ale •imbolismului. Sunt printre
ci<! c!mtece ale mi t.eriei proletare pc urmele Lui 1'rnian Deme-
trcscu. Tot.ul este Ins.~ reacordat, ln vers larg sacerdotal, la
acea degenerare a b(ludela irlani smului care prin Ro.llinat şi
l'..aforgue tratcată fiorurile noui. vl1iul, depravarea. anemia.
t Luna clorotică •. • cârc-1uma •. • nevrozele •. • narcoticele •.
•fardul •. •alcoolul •. • k'bolul •. •ploaia •. • splcen-ul • s unt
noţiuni curente la care se adaugă cavourilc, sicriele, \riorile.
agonii!~. macabrităţile şi satanismclo. Tema esenţială a siJn-
bolismului este nostalgia. Aci o simbolizată ca şi la Minulescu

1n chipul hieraticului. notă. ce vine cu toată erudiţia. exotică.
dela. pamassianiSmul lui Macedonski. Insă totul este executat
ac.u m fără multă. pictură, ceţos, enigmatic. Faraonii, sio.riu~
rile de santal, parfumurile de naft şi de bitum, teorbele, 1111·
mele proprii sonore ea. Ia.hveh, Thabaur, Ecbatana sunt ele·
montele acestui hieratisni. In ciuda versilicaţîci pline, versu·
rile, ln generalitatea lor, sunt reci şi nu izbutesc să exprime cu
suficienţă nici coloorea locală a epocei poetice. Ca1iza este
dispersiunea în mari discursuri, cu pierderea tere1tul\1i per~
cepţional. Când. în câteva momente; poetul !şi creează o lume
cu toate dimensiu:n ile spaţiului fictiv 1 poeziito su·n t rc11tarca...
bi.le. Prezentarea piramidei are un ecou hohotitor, solemn :
Eu sunt Q p-frnrnid~ a vechiului Egipt
Pe.ni c:1rul cre,tet tuun c.lorotică s•a 'n(ipt
Şi 'n care faraonii culcaţi sacerdotal
Se 'nşirue 'n sicrluri masive de sont.nJ.
Orl>iletc lor plh1e de~~\I
veacurilor scrum
Atum:'t cu 1nlrosurl de naft şj de bitum
Pcreţil 11eet·opolei profu11de, u.nde ei
·1'r5esc postum ln raza puternicilor ui.
Evocarea. unui pustiu asiatico-african cu rinoceri şi llădu·ri,
ca zona singt1ratecă unde s•ar putea pu1\u n1âna 1>e s ufletu l
naturii e grand ioasă :
Doream si\ fiu eu si1igur cu n gâl1dulul torti,lr:\
Acolo unde punctul şl linia dispare,
Eu •lngur tn mijlocul profundelor Sahare,
Ct1 ti11e singur, Doamne, de slngur tn naturA J
r·:u singur tn 1umintl de~aram11 a u11uJ soort.
Făuritor de monştri - un soare ce de.t;race
Din blllll stagnante dumo perpetuă şi face
Oi11 porc un rinoccrus şt.uu arbor dintr•o noatt.
ŞI-acolo cu candoarea sA!batlcilor bestii,
ln golurile zilrel uitându-ml\ cu anii,
SA 'ncere magnetizarea exLazurUor stranii
Cc tttlbură privirea hral1ma11Jlor tn trestiL
Şl-a4a sil 'ntreb simunul, nisipul şi icnitul
Ce spu11e cAte-odată divinul Pan di11 flaut.
Apoi, retras tn ml.ne· cu cAntecu ~ i, set coul
La rândul meu 1ttlslerttl ce. 'nchiagA infinitul.
Şl 'n verbe mai sonore ta mur,t'lttrul p~durei
S~ 'rtcilld n.emărginjrea, şi greu d~ r\19.jCstâtea
Pe care•o rae<> gAndul şl·o dă si ngură tatea
Să pun odalil m:\na pe sulletul naturel . ..
Cu neprevăzutul {acceptabU suprarealistic) al pendu.lci
pe un mormânt, Singurătate este o replică a temei lui Eminescu
prin imaginea originală a seminarist ului 111 tndoială. Suntem
poate ln faţa celei mai bune compuneri a poetului:
Ma simt atat de singur şi •Ull mă simt de trist
ln rnl]locp.J oddci bolnnve de 't1tristare
lne4t mii văd tn chipul de pal scmlnarisl
Ce 'nchls tn nişte ziduri de 11egre semino.rc
lşl caută 1.adarnic ln lulm•·I pe C..hrist.
J)urerea mă 'nfăşoaro mai stra11s ca on vestmânt
Ţesut dltttr'o povarA de grea s:i11gu.rAtate,
ln vreme ce eu caut al Domnului cuvânt
Să 'nnăbuşe durerea fh lnima ~mi ce bate
Uşor ca o pendul~ ultatA pe-un monnAnt..
In Sf/Jrşit de l<>omnă este atinsă, înaintea lui Ion Pillat, vo.
luptatea intimistă a evocării alin1entelor :
ln mintea lor. bolnavA şi 'n sulletul lor ros
Oe moartea dureroas§ a zilelor to noapte.
Şov~ltoare,
lama. intra ca un mJt05
Subtu de pâine. caldă şi de castane coapte.
ISTORIA LITr::RATUR ll HO~IĂNE - 619
ln f11stripţii
se publică o parte din lntlicle poezii la care
se adaugă alte le nu c11 mult prea târzii. Ce este valabil e tot
în direcţia, cvocărji S\1flotul11i 1tatt1rii n10~\rtC ca in Umbra
ca1titrtlor:
Sunl camere de·acelea ce !'unt pJJt\C
Oe uol, şi 1 11 caro s ufletele 11oastre.
Se 'mprăş-tic tlc:u te şî sc·n ine
$'f ~e descllid ca rlorlJc prin g la.~Lrc,
J11 1nijlocu.I lăcerii lor depline.
ln draperia mobilelor grele
Oe pulberea no~taJglce1or vrse.
Şi 'n it:albenul 1nns1,,clor perdele
oe„a...pururcn uşor t11tredesc11Jsc,
Ne risipim CR nişte vechi dantele.
Apare poezia plictisului du1ni11îca1 (Eter1iă _D·u111i1iec4) şi
a. provinciei i1• decreptitudi11e. văzuta. prin lirismul eacluci-
tăţii ~i al duioşiei grotesculuî :
Cr4)puscolul se stinge, şi 'userarea
Desfăşur;l t:leutclc.-i vc.<lcnii
şJ „alt11tgi1 , din Nrădlni'i, orăşe11i l
Cu spatele boltil c-n resen1nnrcn.
tos.ă ş t~ o 1unbrcl ă veche
O ba1>il
RUmilnpe·nceca.şl ba11c:1 la o rna.s:î,
Şi pe·an1~11do\1{i cu 1>uterc.11pnsil
ASJ>Cclul lor de -veşnică pereche.
B;itri'not ~a \lll lemn vechiu d.e U ltlbrctă,
SUl ţanţoşe 'n llscâla·i nemiş.care
1-\l:lturl d.e u1nbrclci ci ce. pare
o J>ălr~nlcă 'n rust3 d• danlolil.
Tălmăcirile din Baudelairc ( Pisicile) şi
Verlaine (G„r.n)
su11t excelente pr-Î1l rczooan~ă şi plîr1ătate a verbul11i.
Oac.'l fragmentele citate dau lui N . Davidesc1) u.n contur
atât de pl.'ecis, nu aceast<'\ e impresia cui cite..şte c1llcgerile t1l
întreg imea lor. Po.e tul are un dublu, cu o rază de acţiu.rJe
mult 11iai m<Lrc„ care se l)ÎCrde ro abstracţiune şi a.rid.itate.
Jncă dinainte de războiu npar prin reviste fragmente din Cân-
tectd c1nulu:i care se adună apoi in volttme (Cdtt!ttul nm1dui:
lttdtia, Htlada, Roma,. Evul mediu, R1tt1aşttrea„ otc.). Ce
sunt acestea? Evident un soiu de • legendă a secolelor • ca
aceea a lui Victor Hugo, !nsll fără aspectul teleologie de acolo,
di11 care ieşea o mare forţ..11. de contem1>lare a U1ti,1ersului tn
sensurile lui asc11nse. Poetu.I român nu are nicio idee vizibilă,
ci doar plăcerea, cam de autodidact, de a răsfoi Istoria. Lipsit
de marele epic al lu.i Victor Hugo, la care ideea d" măreţie <t
omului şi erudiţia sunt numai pretexte pentrtt dc•fă.,uTarea
enormelor lui vizitLD.i. .N, Dav:idescu alcătucşle uit cornpcndi11
in \•ersuri, pornfnd dela isgonirea din Paradis şi lăsâadu·se
jos, lntr'un aer tnghcţat. Poetul dă o raită prin Veehiul Te·
s tament. apoi versifică istoria elină şi roma·nă, trece prin
Edde şi prin mitologia nordică, prin epica arabo-spaniolă_.
p1in patrologie, pdn crociate !ji scoate un număr de poeme
mo11otone. fără cn11tur individual. dii\ cauza probabil a preo--
cupării de a 2ug.răvi prin ele un mor~1cnt al unei desfăşurări
1-n sens f11'lal ce 11u se vede. • Poe1nul • e cartea tnt:reagă. N u
găsim invenţia, închipuirea epică, înlocuită printr"o supără­
toare căutare pro•odică„ Spre a scăpa probabil de mecanka
prea cânt.ătoare a versului clasic, poetul adoptă în primul
volum a l seriei o frază frll.n tă în versuri albe, inegale şi fami-
liare, care au şi fost parodiate de G. Topârceanu. fmpresia
e de s ilnicie :
Stăpâne
Lămureşte.-1n â <le ce tn astla seară
l\1A aiml at._,t <le ~rtu
620 - Sl~lllOLIŞTll

Fiecare ceU\eanul uns

Şi conliJlUl'llt cu Molul .
•
Pricepe• rcnlitalca vie
A Italici pri,1it6 'n st1s
ŞIdin rA•~.rll tnln/I •n opu•.
O trecea prin ci trnndnririe.
Originalităţile Io rimare • unt prea adesea dckatubilo:
Părul e i s tr4Jucltor tro cu
Skrlul.
ŞI renexut greu al el de rac u
SclpA.ral tn vl\nt C4 tnora.lcul .
•
Zâmbrtul de frtan1t\l 1>rol5JlAl al ti li ~
Muşcatură rece de 4trpl ln cal<de.
•
Voinl<I do-asuprire lmpolrloo
CuvAnlulul elcnlc şi nr/iv a
Cătul . •.
•
Calullus şi Clnudl• sunt fl0/11
Să-şi fmprcwtc 1\ebuneş to buzele,
ŞI gAndul lor, ln atrium, /logai a
C.:ll!u%Sl 1'11 crini rle aur muzele.

E"htau putinţe 1>e111r11 l""'t chiar şi ul direcţia didacti-

cului. Bald1, Ruc.,.,llai. ~lascheroni, Delille, ln tradiţia virgi-
liana. au făcut poet.ic didactică ş1 istoria putea foarte bine
lnlocui aci descripţia, I ns~ peutru asta trebue marclo simi al
clasicilor pc111Tu solc11111ită\ile vieţii şi mai ales umanităţile,
o/Ici în rond poezia descriptivil. c o poezie de erudiţi caro se
l>t1c11ră de transn1isiu11cn şi rctr1noirea un ni vers cclcbr11. J11să.
nt1 n\amai umn11ităti1c. drlr uneori c hiar cunoştinJc1e. lipsesc
pocttalui, care ,·ersif1că po marginiJe manualelor. nla n textelor
ilustre. Ast1el se ln,·cntează un lac Nemor (Ncmi) mterpre·
tându·se aşa o derivaţie din Ne1n•1S Diattae, Vt11us ie.nitrix
devine Ve-neYa gtn 1tr1 .r. De rtn111i 1tal11ra se {ace De rt ru'" n-a.·
/14rae~ ondi11clc scn1idin:ivc s•1nt introduse fit lu11\ec:'\ JlOCtică
a lui Horaţiu laolalt1\ cu Tlac11şi şi Eroşi. cu credinţa de bunil.
-.cn ană că tLCeste ctc\11:i tlivinităţi <lin ur111ă. exist.Jiu tn nlf:li n1ulte
t'"XCffiJl larc. Dcs:ig11r ril fLo;cmcater~ erori s11nt t;lt tottil vcninlc,
N l)l)vldescu. dar arată mai mu lt o răttlcirc ln zone strilbătutc din curio-
zitate şi obstioaţic d~cll.t vieţuirea pe nn pă111~nl propriu şi
:)l· onl pnr, rodnic. Sunt câteodată ln Ne/ada, Roma. E1•11/ mctli11 citi"
Solilor uo vers frumos, câ.te o strofă interesantă. totalitatea este tnsă
:)I ro• de chh1, iremediabil aridă şi ln afara artei. ln ludeia se mru aud lnsli
t;u
~t ic fnsuml un slrlin. ecourile vechei m•piraţii. Jncă din inscripţii ap.~re alături de
mareic spaţiu cm1mc văzut simbolic. hior:llic, percepţia di·
Mai departe lnsă revine la prozodia clasică, dar acum rectă a universului ca o forţl! mărcatii rnati:rialA. l n Panteista
câultlrcn este excesivă. 1n directia fonnclor posibile do strofe \ izit11ica. n'>pţii c:1 <' n101să placidA rlc n1iere e d e
1
rcţl11u t :
şi <Ic versuri. Tot în vederea rolnnoirli, poetul afectează vor·
Când luna urlnş4,1 olu11cc1\ 'n ti1cc.re
birea pronticA şi de speci:Ult.'\tc, scoţ6nd acel curios olcct do Vll rsându„ş l tn ndtlncuri nrginlu·i v:iAal>uutl ,
f>OOiio dldact.lcă mnemotehnică: Şi~ al 11op\ll t11tuncrec ''·nltll rte calm ~1 blf1111J
fnc!lt fnJ1l ţiţeozA u11 l\ttslion Cll n1ie.rc.
·rre.culu1 doric de gimna.stlc4
tlero.cles e ş i cu Apolo11 I n I mkia ne intflmpin,, 110ezia germinaţiei edenice colosale,
ŞI Pan ln cumpăna cu ~Ion \explicaţie a păcatului originar) \'atÎantl\ a celei din Sărmanul
111 cu1:ct.:are şi 1n plastiei\.
l>io•iÎ.S Tn to11uri mai grele. mai U.-lt1rirta:
•
Şt ie c4 st1nt ierburi tn1.cs1rnlo Broaştele se C'hc.n1::au mtJn-noo1iee :şl urz.:l\.0::1rt•
Cu •n sus c:ltre- lurn11u\
1ni~care Lrcsllllor cooptc. •iun, d• soare
ŞI 'n l:lşiitul
$1 Cll'n trupul lor d e "clallnA Gen1cau rcric·iri fr'J OllSLruoasc.;
Puls Io rcl cu celelalte bol~ . Pe deal,
• Panterele ră geau uuturnl ;
l, uplelc atâtor gcncrn\11 ŞI 'n podore
1\iunca lor nt.Al de <>111eneo şcA Privig11ct orllc t u c:Anlere t11iltăsoa.s:e
Şl·AU ~asl t expresia llroascA Oeşttptau şopGrlcl a 'nnodatc sub ruguri cJc n1t1re:
l1l c:âJduro unei i1tsplra~ll Sub fiecare tru11tA
• Cloua o lnsectA eu nu:lle şi cu vi11ţa ~• Bţcun,A •
El ne-au hinzit ID sunet slotul rar gr:ldino 'ntruaa fncin.să. astfel, t.a un cupl or
Ascllllirii şi-am ajuns In fiu-a_r t por al nostru izbu cneau trtun1fAtor
 l STOH IA l, ITEHA'l'UH ll HOMÂNE - 62l

Sensul foirii teribile :l lumii CStC turbur~tor :1mcstccat Cii l

jubilaţia ex istenţei:

ln locul nopţii crcflca o mAngAlcre ascunsA.

O taJnă n·t nrc se dt1flcea din toate cdrArlte.
ŞI lrcmur!\nd t1\ fiece lrun7.4,
lnllorn cerbilor mlrllc
Şi-l făcea !'ă...şl ridice frunten lor păd\troasă .

Ştrpll.
Oln ciulin\ lncleşta\I lnlr'o drago•l• sAng<ro•lll,
1-\ scullau c.um se tlcscl1l<lc verdenta
ŞI c.urn, ln1prosp:llat1l de sufla.rea vd1ltulul
Apa fi cerul 111 unesc vl••IH
ŞI ie p:\lnmd ou toola putere• p.lmilntulul.

Omul t~i când. puterea ln propo•iţii lnfiorate ca nişt<'

table ale legii:
Eu su11l rostul ~llor
l11n1ul\llt 'I\ rUdări111 de tlcr
Ale 1>ildurllor,
ŞI-al rrunr.c.lor t11tonrsc dt1J>:1 rn1.ele
Soarelui nllAcltor P• cer:
Sunl putc.rca-ajt1t:ilonrc
Porcolul de 111arc
S'njun~A rinocer,
ŞI broaşttlo \••toaso 'n Nil
Sîi. $C Llresehl111l>c 'n crorod1l.

J 11 sf~it i,.ov.iore.-1 Iul l !iuS se J::>ulrcoo t 11 1nien!(itJttca 11:\lUr1i

înseşi, ÎJl chipu l unui l!raLld los le11omen F(cologic:

tntAi n ffis.t Q vl7.lt111c de piltlure

~ 1t1 l n ctAintă
Niciodot!i ,
O n.ivaln urlnşc de buMrn nmu\llonrc
S ub un potop du softre.
Şi, n1oi opoi,
~) 'nt1lUf:Urlre ·1, :tJ>O unei bl11o.cuv~11lill~ l>lol.
•
Şl·UI\cântec n1nc~ltor şi clu_r.
Pornit d111 ·vdrful sonor RI u11t1I r1ev:1t:ut. ştcjo.r,
A isbucnil dAtUtor de vll11t.
Ne.a ndus ucr 1)ronsp:'il. <le <llrnlncu\6. N. J)nvidcscu.

Aci se rcvclâ o prcfcru1\ă pentru temele romanllce, cos·

lucnt e obţinut pri111r·o n1are punte aruncată. tr1tre f11trebnre
micc. pentru singurătatea ~'<lenică din Chale.'\ubrinnd şi geo-
şi r6spuns. ha care urnp romancierul prepara planul secund al
logia exoticii (numai superficial pamassiană) a Im 1.econte de
conşliintei . Bunăoară astfel :
Lislc, lnsă ln forme proprii, Ir.tă e xces de descripţie. N. Davi-
descu este neîndoios un poet pe care-l alterează un pedantism • -. „ l>·ta CJ\L •nbscrii?
formal incorigibil. • Grigorie \ ' rncn !-C \';\zu pri11s c:tlntr'odntA t11 ~ircn actRS'l-R pu\111
Proza lui N. D:>videscu trldcază pe omul rutmal tntr'ale CDrn bn1se-.ita a prinţului. Nu a,·u cc s~ obi«ltze fi, cu1n de fa1,t
tot\te îndoielile sale asupra lui l)r:1i:a11 ~c ln,·drtea.u l1111>rejunsl ltlttl
literaturii, nu tJISă voca\ia epicii. Fiindcă socialul primează J.e inco111pele.r1\a. prc(er.i '"·„
lreac•l tl«>ca1r1dotă cel p11ţln, tk~le
doocrunda.tă. ln experienţa scriitorului romăn. "-'"I'"' indivi- rl('CS\. lucru şi. reRmn;\11dU•$t ln idciu câ \ ' &:t ~Aţl tnnl Unit•. \III
dualului tipic. Consrivalor & C-io trateaz.'l o problemă socio. 1non1t11t )>rie111ic şi 1~otru du.ltigarC3 lui, adilo~O:
logică: agonia şi moortca unui partid. lndat.A după războiu, - l!u nu aut l:i lndCJ11:\nd det'.Jt Ul\ 111lliv11 ~ li dOu tnsA bucuro~ •.
ln ficţiunea lui :\. Oavide:.cu, conservat.orii a1>.'lsaţi de ln,•i· Dacă rom::utul ar fi :l1•alitic. 1>roceJcul n'a.r stă.11jcni, ins!i
11•1irea. de: {iJo·gern1a.n1.s1n 1 j11cearcl să se rcg.ru1>eze şi au 111 totlll aici aparţine unei literaturi de ul»<•rvatic exterioară. A~
J'oma Bărăgan Ull şef plin de talcni. lnsă s urparea este inevi• -..e explică greutatea la Joclun1 :i ocl111 lalt ronta11 Viot1ra ••ttil<l.
tabală prin [>roc<.'Sc 1:ua11trioc. l'Artidul gr<Seştc cu calo să intC'.·
mcie.e o bancă 11<.mh·u a"" susţine şi principele Vladimir devine
~tll)S(;riitoruJ 111:.tjorită,li acţiu11ilor. Din lăcomie, i>ri11cipe.1t•.
prin acoliţii săi. face <lir1 baroul µarUdulni Conollinl său de
'Pe e.~'2-ct,'z,U.\ cv~t. ~ ~ 4\<~t.4 1'\~ ~~i,
adminastra1ie, S]'<'l'iÎml ua1 mal maru prcsti~iu pe 1>in\ă, c.1nd ~ u~ MWuă Q. cA~ )& i.W 1
dimpQtrivă, prăbu~irea băncii im plică diS<:reditarca p•tr\idului.
Pe do <tlUI parte 'l'ory, •uliu u u ni pnrlizan, şi uri~locrtd.ă de
s,, câ.J<l 9< ţanue o.,'l-~ ~ u
rtLSă ca insă.şi. cor111•ro1111t(,.'l 1J41rtidul c u sca.11dn.l11ri1u vi. l'1·i11clpcl(:
se s111uc1de, To111a L3:lrâga11 se retrage cli11 1>olit1că. lc.lcc~t ro11lll· ~ 6a
1
~0~'1 ~\k. ~ ~"'-' .
11Ltlu1 e b unâ, c..t~li\1oltitrctt 1111 tr<.'co de pro1>c.1rţi llu tJnci s<.:i1iţc
di11 care '(k1.1t1e111i rtlsar c u llll co11tL1r Coarte v:.ig. _i\ leto<.la obiş11uită
a prozalort1lui, care 1~a ş1 tllr:\8 dc1\01ninaţia de ro1nancier
psibologac (clar nu " 11ir11ic din accnswl e11t d de a surprtnde
i11ler1ţiile, 8tăril\! <le it1tlcciziu1tc şî de 1tlv{lrtirc haotică a gân-
N.»<tv'~t'·,
durile>r, sau anai IJine zis de a evita psilwlogia planii. Acest ;\utogrnr tic N. Un vltlcs~t1 .
 62'.! - SIMBOLIŞTI I

ln care luptele surde ale popei Stroici cu Slătinenii se pierd

tn scrutări şi mimicll. Popa se IJttAlneş~ tn griidint\ publicll cu
prefectul şi acesta li l.ntreabă ce mai veşti 3.re. Popa ri..spunde
laconic apoi cado tntr'o meditaţie pe care o transcrie roman-
cierul : AL. T. STAMATJAD
COURONNf PAR LA SOCIETE oes GENS OE LEnRes
P~A LE MINlSTERE DES 8EAUX AATS ET PAR L'ACAO[M IE ROUMA'HE
• J(llmaseri astlel cAt.4va vrei.n e fiir:\ sA~I &J>U11:"l u.11 c.u,•A11l.
Popa lfl privea vecinul de banei cu un singur ochi lnsuOeţil, ln
1>1111110 lui ldrgltA fi llxA, de o lumini\ •Ironie şi opocA. Nu se mul
gAnden lnsil de ont, cu uerAb<lare, ln lnlrebnrcn oblşnulld n IJrelectului
asupra silnătll\il Lucreţiei şi Anei. l:I prcgAUsc In c~ mul de mult
un rilspuns bine lnuoplt fi dozat cu m•şltfug de Ironie JI de lncura·
)are. ln aceastll prlvlnţA !şi avea el gdndul lâmurlL Observase asllel
AOUMANIE
ci Petre Scularu are o lnciioare exculv de ,1e pentru Ana cn şi 8UCAREST
Ana pentru el, tl ero ciudat dl.nici odotl fi cu nimic nu I ac destăinui·
serA. Or, ln aceostA prlvln\ă văzuse cn este vorba de o cliulotU evitare Carte de vlzllll a lui Al. T. Stamalio!I.
de n lua contact cn ci, şi de a·i dn ln mnnă o prită putomlcll asu)lra
lor, ş1 era adi\11e conlrnrlat. Acen.stA insll11ctivă Jn\elugure t1111>l11su Tabloul e viu machietat:
pAnft Jo. ocolirea de a~fi vorbi n14ea_r lor despre un lucru t11r11it să
ducii, cblar dela primii paţl la el, li Jena. lntr'u11 crepuscul violet
• Am •A vA dttlg CA pe voJ I se gAndJ popa •. Pe \j}rmul unei nu1rl vopsite
Cu eel mai olr.'lvlt albastru
Venl$eni s~ privtsc serbarea
Nu este vorba de construirea. psihologici disinu1lalc a unui Ctllorllor 11e mai vniult.,
personagiu, ci de o manieră comunii, foarte puţin analitica tn Sposnlodia.cn enervare
fond, dki scriitorul neputând s.'l p1·oiecteze subiectul !11 afară, A g1unelor de violet,
li epuizea~ sintetic prin mici legende ale condiţiilor în care A g~melor ulttamarlno
se dau replicile. Toate aşa •isele procese sufleteşti mute alcă· Sl·n gamelor de ro• discret.
tuesc laolaltă planul nee(ectuat ni romanului. Dim şide ghei•eri, de plante albastre de cobalt, iar hma
Lipsa de invenţie epică se constată mai ales tn F411tâ11a c11 formează o sccnerie de mare galll :
chip11ri, roman al esteticei romanului. Scriitorul Drăcea a De tlupd •llucle de turnuri şi cupole
iărit o temeie cu părul roşu (sugestie poetică) despre care LlU Ca <linlr'utl ve.st decor
ştie decât că se numeşte Una. Laris. Ac\lunca romanului pe care-l De teatru, se nrotă
pregă~e despre ca o "'}teaptă dela hazardul imagina\iei lui ; Un ban enorm de aur. un sepu1craJ odor.
Un lampion misteric,
Un ochiu de sfinx ext.otfc, t1lpn0Uzor. histerlc.
• - La ct- bun s4 m4.rginim tnsd rornn11ul l~t o :le\ luna olc=ltuit:l Visat dc·o somnambulă.
fi 1114.surală mal dJnnlnte? ln natură nu există decât rlt1n nccurrtlat
41, l.n raport cu noi, lmaglnl desfllşurnlc Io lnldmplare. Co nr li docă AL. T. STAMATIAD.
Of prooedu ca 11 natura ? "
Deşi a tradus (palid şi supcrlicial) din Baudelnire, Al. ·r.
Aplicând teoria hatardului, Drllcea sună la poarta unei case Stamntiad nu arc nicio afinitate spirituală cu mareic poet al
particulare care i-a plăcut şi cere săi se tnchirieze dou!'l camere. corespondenţelor cosmice ~i al spleen-ului şi nici cu simbo·
Ceea ce obţine. C;u:da e o femeie frumoasă care la sfârşitul li•mul, din care lmprumută numerele mistice (şapte balcoane.
romanului cade de gâtuJ scriitorului. lnsă romanul nu cuprinde Şll)JlC cu~poJe) şi cu lorile hermetice (etajeră neagră,
noapte
nimic decllt false analize de stări vaporoase. violet!\, urbQri albaştri). In versuri grandilocvento şi
de apa·
rcnţă sentimentală, Stama tiad exprimă mulţumirea de a

EUGE1'1IO ŞTEFĂNESCU-EST fi Poet, tnchipuind d rame specifice geniului. El pune mai

presus de dragoste Arta :
Poeziile lui EugeoiuŞtefănescu-Est suot tematic simboliste. Nimic nu m~ 'nspăimAntli, nimic nu mii n\nefte :
lnsă (ăr-J. nevroză. Ceea ce ar trebui să fie cau1.â de spleen Regln:'.I ml-este Arto, tovarAŞ& şi seul.
devine o expoziţie feericii, tn tradiţia mncedon•kianil, de materii
şi 11t111ulţtln1it t1• i 11l>ire !\C retr~lge t11.llt1dr11 • t11 mu 11ţi • !
scumpe. argint, briliante:
Azi s•a s.tA.rşl l !Ubirea noastri., ce vn urnta fnti c tol una
Ploua., plo11A, plouli, Jnmunţi uitai! md volu retra"•· nscmcnl unul castelan,
A 'noplal şi ploull. ŞIvotu vb• la nemurire, la albe nopţi alunel c4nd luna
Orele trec repezi Ne s!ruta cu nue de-aur, Iar lftn~A noi %Ambea Satan.
Cdnd priveşti vlsdnd;
PlouA şl pe r.aso f~vcnimentele vieţll nu ca osie crearea poemului.
Nu ştiu cine ci\ntll La masa n1ea de lucru fmt recltc.am poema
U1i t\(lnglu lrlsl Pe care-o l•prA\/lsem de cMeva minute.
Nu ,uu clnc ci1nlă
Versuri prin burlane. prin care cu • jertfe grandioase, neajutat de nimeni • poetul
Versuri de argint. a • cucerit• viaţa. CAnd ar fi cazul să salveze o existenţă,
o r•oemd tandră poetul ar renunţa • ln line ·
Oc-llluri!ri bolnavu l„a arta pe1llrU co.re mi~a.m ~\I Hru n1ot lublrea
PIAni:;e sub rerestre
U1\ nccu11oscut. rcnuntarc care este un sacrificiu teribil, făcut ins.~ odittă pentru
Ploud brllinutc, o fcmcie posedată •din tălpi şi până 'n creştet •:
ucrhue de rouA
Şl·Rmcllstc negre; C4cl ochii t4I olb'4trl ca zlrile albastre„ _.
PJoafa spune \renuri ; Al mel au rost I
Jor necuno$cutul ln tr'tnşll ml-am lngropnl Iubirea,
Pl<lnge olurilnd. l\1J~an1 fnf{ropal chiar Artn:
 ISTOHIA LJTEHA'l'UR ll H()MĂNI' - 62S

lntr'1nsul cA11tll to~eri dJn flaute de aur.

'U n câ1ttcc cc adoar1ne chiar s ufletele rele.
Un cântec de iubire dl11 nite lumi, din stele -
E o minune templul. ncp~.m.Antesc tcsaur.

ln jur t o grădini'i c11m u'a mul fost pe lume,

Slrălnciloare poame ca sori de diadcn1c.
Alei împodobite c\1 roze. crisantc111e -
E-un vis grădl11a ·ntreag4 e:c •11 vlnţA 11'a_te n••1ne.

Ftln!Jnl susplnAtoott c... 11 nmlntuc de botme.

BO!Chet e suspendate şi plsArl cAntJtonre,
St:.lui de alabastru prl\'tsc trlunif1\toa~
L..a tumea noastri 'n care p!irem nlşte fanla1me.

Fă.ra misticism adânc, unii psalmi au totuşi prin rotaţja

lor lit:tnică o remarcabilă suavitate verbală {amintind puţin
umilităţile lui Peguy şi ale lui Claodcl):
Pre Domnul IAuda\1-L.
CUcl rulpAnOll• cerul
Şi visurile noastre
Si viermele fi licrull

Pre Domnul Uluda\l·L,

C~cl Elii p4.neşle apt,
Al. T. Stamollad. Câmpiile şi mun\U
ŞJ Jeap:llnul şi groapft I

Tristeţea poetului e 1ncticc şi urotica fanfaronll: Pre Domnul lăuda\1-L ,

CAci st~pAneşlo vl•I•
CAcl s Anli UU do pl11trll, rotunt.1 ca 11 o cupA, Şi stră luceşte 'r\ soare
Vlol ca dl1tlh1caţ.a, Şi risipeşte ghlo\a I
R o7.a:lbl ca nuror~t. •
E t1 l·Am rncut. t11tAlul $:l hntâ furtunntlc . . Cdnll T11 eşti
IAngl\ min e,
Sli1pâne odorat.
CAcl pulpc l o-ţl 1uperbc N::.tura e un teniplu
Puternice ~· viata tn j>llnll 1>rln1AvarA, Oe viituri lt1n1lnnt I
ŞI dulci, aromitoare ca plcrslcelc conpt e,
A' mele-au rosti Cllnd Tu eşU lllng~ mine,
Stăpâr1e adorat,
Prî•„iren mi-e ol(lindl\
Poetul se priveşle cu lncântare ln ipostnza decedatul ui Iar • ullctul pnlal I
( Moartea poetului):
CAud Tu eşti 1 nnit~ mine,
Stăpllne adorat,
Cu mAlnile auce, de-neumo ci donmle . .
Şi cblpu-1 surDdo de parcă
vlse•1A, Privighetori lml cAntA
1n Juru-I nu-l nlmtnl, ln ! uOet. ne 'ncetat I
Doar soarele toamnei prin l''-•tnurt p3tru11de
Parabolele în proză
din Celnua " ' f>or/iu IK~hiu sunt prea
Şi fruntea-I de ghla\4 prelun11 t-o drul4
Io semn de 1.dlo. de tot pasti-:e după poemele ln proză ale lui Oscar Wilde, cu
lntr""gă infatuarea acelora dar fără • po:tnta • lor :
iar aceluia care, probabil, i-a rapot femeia, duc!lnd-o n~bun de
c F.ra odată 11:11 gri.dinar,
fericire la altar. li raspunde cu un aer neplisător: • ŞI grodlonrul era t.-\mlr cum niciun gTidlnar n'a fost vreod•IQ
moi t-An:\r şi gridinarul era frum05 cum 1Uclun ftrAdlnar n•o. fost
<:Aci ,·ol lnvlntU vleţel
sunteţi vttodati'i nW frumos.
tar -vi$·u_I meu - nemuritor. •Şi p-Jdina era frun\oo.sa, C"Um nlmtnl n 'ar fi ,·liat"'(> mal rn1 ·
moasA •.
Euforia aceasta vine dela Mtwedonsl<l. lnsă acela era
E~ILL lSAC.
mâhnit de nerecunoaşterea contemporanilor şi credea ln viitor,
tn vreme ce Al. T. Stam:ttiad e satisillcut, socotindu-se preţuit.. Tot dela Oscar \Vilde .e lr»g ~i poemele ln proză a le Im
Această Iervenţă a iluziei, exprimată de altfel cu o mare de- Emil lsac, {' lll8\)) ' 'oit grandilocvente ~· cgolatTc, lncbciotc
cenţă stilistică, dă o simpaticll psihologie profesională. Dar adesea cu o lX>"Jl tă :
sunt şi fragmente de real interes literar. Astfel 1·cmp1„1 iu-
birei, poem de lactur:i mocedonslda.nd ln tot acel feeric nda- • ~l'am n:1scttt. 111 Cluj, ei11d Sootc$tll <'r3 fierbinte de SJlnJt:e şi
1nantin. aduce o 11 11dă corală parntlisiacă:
l Rl :ll n1eu a cul~s floriJe durf:.rU - c.:in'-l 1n 'n1n ndsc.u t htibulnu lunt1rl,
plânge{lll fecioare, scJ1atoriJ e.ratt triş ll - şi la. J10I tn cn~:l <'rnu udi\lle
ntonrle, 11eg_re, stiJl.SC, A.111 \ 1cnlt c:;Jtc:rr1ot de rnon11\ - ~ i popn 1:11 ·1~
Aht rldlcat ual te111i,1u - rnluunc d111 n1tr1u ne l'olcz;,~ cu Eau de Cologne, or c 11 $nnge, cu lncrr11111 or cu 010' Jeftl11t1l -
lntreg este din nur şi plclru 11eslln1nle, şi l'noş 11 l 1neu a vrut să„ 1n i dc ~l 11u1oclc: Alrrc,t, <:i\(•l luhC'll pc ~ l u i;111;1
Cu tur11urllc 111ftndra, vede.ren ţl~o r1lpun<•: Iar lal~I 1nJ~a dol nutncle: Enlll. clici htbcn 11c ftouss~uu •.
CAnd 11 prlv..,c J>ARAnll spun vorbe blcs t e11rnh1I
t:<.t11 1voztţia se: i11tc niei;:,ză b1 gc11erc p~ Ct"llori ti 1)(\lt_);trt-.
Cu por\11• dc-nr11mA, cu treptele de·nRlltA, tlt.-r :lliş:
Icoane pretutindeni ş l · oc:cenşl t1L tot locul,
ln miile de candcll • llos cllpt$le locul, (:Qll\ e$a şec.te;:1 pe: un sc-ti un de argl1ll. OcJltl el trOll uJbn~trl.
Vlbrnreo de mlresn1c le lcof{A11ft. l e •rnbnl i\~ An\ b:'iul ŞO O'IJJUJlÎC inuita.
624 - SU.WOLIŞ'.1'11

Contesa a vrut s4 plllngl. Forma oratorică a strofei·e de-a-dreptul coşbuciană şi ea

A poruncit IAutarllor sA cAnte v-1, ciicl veselia llutelor stoarce stăruie ln toată opera poetei. Salcit htgemănală. e un lei de
lacrlmJ.
ŞI la masa de aur au cAntat \)gaoil negrl, din lăute ToşU. Ce te legeni codrule:
Salcie lngemllnalii
Aspectul acesta pictoric va fi continuat de moden1işti, 111 Nu-\1 abate niciodată
frunte cu Adrian Maniu. Dramoleta neoromantică lntr'un act SA te smulgi din rAdAcinA
M aiJ;a cea tânără e un simplu prilej de a exec11ta fresce hieratice, CAnd priveşti atAta t.lnil? „ _
ŞI nu-ţi vine niciun dor
violent cromatice şi panice, preglltind tncă de pe acum icono- SA 'nalţi vArful crengilor
grafia s tili•antll a lui Lucian Blaga, care e ln foud un chip de Să te uiţi măcar odaU
a vedea ardelenesc: Oe-unde-I ziua lumlnntii
ŞI din ce seninuri cresc
Mruco, Maico . . . ( Pauztl) Vlno la rugăcluni. Stelele ce se-oglindesc
Nu răspunde din fundul grădinii. Vara •n nop\lle senino
A adormit tn lin. Colea 'n baltă IAngA ti11c? . . .
Nu •nţelog pe maica astn, Pare a tl alta ca noi.
Adoarme ln !An. P0«ta tncearcă .să conceptualizeze imaginea sălciei, dar
ŞJ supt pernele el albe, subt pernele ei sfinte ad.,.ea om aflat conceptul e fals. Salcia ar fi copacul marginilor de apă, al
nori roşii. Flori roşll ... tinei, bâ.nhiit de nostalgia (c triştea t) stelelor. Suntem ln ba-
Flori roşu.
ŞI e volnicii. Arc faţa frumoasă. ŞI bfll\e lari .. . nala convenţie după care noroiul e inerţia şi stelele idealul.
ŞI poate are gAndurl calde. Multele Scrisori ale Elenei Farago se trag din Scrisorile emi-
Căci tn cor c.ll11tarea ei pare a fi alt.a ca a noastrA cârttare. ln nesciene:
cantarea ei tremură viaţa !năbuşită.
ŞI se piaptănă la oglindi. Şi, ce SA-ţi spun acuma? .MA uit şi eu cum tree
ŞI adesea am· văzut-o privind tn fllnUlnii. Asuprii-ml nopţi, 11 zile, şi gAndurl, ce·şi petrec
Oare ce-a v:Uut, căci râdea când privea tn ogllnd~. De~ bunA vreme 'ncoace, prin voia sorţii, şirul,
ŞI adesea am aurzlt-o vorbind cu Juna. f'~rA să ţie 'n seamA, de·i alb. ori negru, tirul . • .
Vorbea tr1cet, dar tu glasul el era elldurA.
Oare ce l·o fi, spus )Wl•I? lml ve.(_ r§spunde, poate,
CA 'n\elepclunea uta, o poţi gAsl la to\)
~ şi -au visat lz.blnda şi s'au trezit llo\17 „ .
ELENA FARAGO.
Nu, nlcl alt-eAnd, it.icl astAzl, eu nu pot fi aceea
Ivindu-se tntr'o vreme câncl Infloreau semllnătoriştii, ~ vrea s'aprlndA tocul şl·o sperie scAntela, -

Ci;işbuc, Iosif, Maria Cunfan, poezia Elenei Farago se scaldă

la tnoeput tn acele ape. Dar mai cu seamă pare cll asculţi un
Coşbuc mai volubil, şi uneori prin el, chiar pe Eminescu:
Trecea un om pe drum asurll,
Tr'ecen cJlntAnd tneet pc drt1r11,
Ştiu eu? Ponte cilntn să-i parii.
Orun1ul mal scurt, - ori poate t.'Un1
Era aşa frumos aseard
Poate cilnta ca să nu-l doară
Că·I singur numnt el pe drum? -
Cum nu pot li Ilotul tngenunchlal de-acel
Ce-a !ost mal tare 1n lupu, ori poate mal mişel. . .
Ceea ce caracterizează lnsă lirismul de tip vechiu al poetei,
pentru care cuvântul • dor 1 reprezintă o substanţă grea,
este extraordinara abundenţă verbală şi lipsa de compoziţie.
Aproape nimic nu se poate memora, poezia fiind o litanie
fără inoeput şi Bră sfârşit. sonora numai tn timpul cântării.
Dilataţia nu tnseamnll numaidecât mărimea cantitativll a
poeziei cât ineficienţa vorbei. De unde un etern vag, cele
mai adese supărlltOr şi care- e interpretat ca •simbolism •.
In Câ11Jă astăzi viaţa autentică este numai exultarea care în-
deamnă pe poetă să iasă iarllşi la soare, la vânt:

Dorul 1neu,
Deschide-ţi cartea cetluită
Şi-ţi res!iră 'n soare, şi-ţi reslirA •n vAnl
Pa~inlle 'n care, peste-albastru-ţi cânt.
ŞI-a cernut tăcerea pulberea-I cernită . ..

Dar apoi urmează avala.nşa de vorbe: mă 'nvaţll cântul, să

mi-l cânt cum cântă .. .
Dorul meu,
Deschide-ţi cartea cetlullA,
ŞI mil 'nva\l lan\şi cilntul bunei veşti,
SA ml-I clint, cum cAntă norile 'n fereşti

care ar fi ridiculă, de n 'ar fi corectată printr'o mare vibraţie

en1otivă-:

CAntA astăzi viaţa , cântă 'nOoratA.

Când a venit tn contact cu simbolismul, Elena Farago, de-

color.ând vechile imagini din epoca Coşbuc. le-a dat o nuanţă
de vag. Adverbele, verbele, pronumele. exclamaţiile. scrise
cu maiusculă, devin personagii misterioase: Incotro, De unde,
Ce va să fie, statornicul Este, tristul N 'a !ost, blândul Că
Elena Farago. n'a fost să. fie, gingaşul Noi. Se vorbeşte de fiinţe oculte:
 ISTORIA LITERATURII ROMÂNE - 626

Os~i Luminii, Pasărea albastră. Im·lurirea lui Maeterlinck pot tolera. Chiar când se renunţă
la simboluri, barocul ln-
se vede ln trinităţile fatidice şi tn repetiţiile incantatorii: vinge, cu toată simţirea delicată, Sub titlul complicat Su-
fletul meu astăzi tşi desgroapti mot"/ii se aminteşte de racle.
Şl·a 7.i$ unul elitre dol de cripte, de cruci tnJipte:
CAnd au fost la masă,
Şl·a zis unul cAtre dol: Făr' săIo mal număr clipele sau anii
- • M'am legat să merg cu voi Roşu, albe, albastre nori de lunci sau straliil
Dar m'aş duce !»apoi Flori crescute 'n Hră, ori IJ1 fund de-abis,
Că ml-I dor da aeasA •· - Ml le strâng din racle,
Ml le strAng dln. cripte,
şt „a z:ls unul din cei doi, Ml le acot din veghea crucilor lnfipte
Frunzuliţă ·verde - S'amlnteascA vieţii un păcat, un vis .. .
Şi„o zis unul din ce doi:
- • Ce·o vrea Dumnezeu cu noi şi nu e vorba decât de o colecţie de flori de prin cutii,
Dar n'oi rne-rsre lnapol • Când tnsă se exprimă direct şi simplu, Elena Farago c
Frunzuliţă verde,. , o remarcabilă poetă a dragostei pudice, fie că. vorbeşte bărbatul:
Iar celalt a zis !1$R, Tu care vrei a!Aturi cu mino sll păşe1t1 .
Frunzuliţă verde - Nu cr<1de cA sunt robul pe care-l mli u eşll.
Iar celalt a zis aşa:
- • Dumnezeu facA ce;•O vrea, Cu ochii tăi cel galeşi ln van or aitepta
Eu ml-oiu merft'e calea mea, • - Să lmi aplec gonuncbll cerşind Iubirea ta.
Frunzuliţă verde . ..
Nic! Ungu1lrl, nici Jacrăml deşarte ' n ochii mel,
Transcrierea lui Ma.eterlinck tn stil popular ar fi originall, f.hlar dac• al li • 111.inune aleasil "ntre femei •· ..
dacă poezia n'ar lua lungimi epice intolerabile spre a dovedi
Un biet pribeag sunt., tnsă merg drept. cu fruntea sus,
tn cele din urmă., cu Iosif şi cu ceilalţi Ardeleni, greşeala de ŞIn'ol şti sl !lu orbul care se lasA dus.
a pleca din satul tău. Cele mai simple propoziţii se complică.
printr'.un cifru de convenţH simbolîce (azimă, vin, blid, .nă· CI \I-olu lntlnde mOna, şi vino de vei vrea,
{ramă) ce aduce puţin aminte de stilul liturgic al lui Claude! : Dar nu te vrrau nlcJ roaba, şl nici stlplua mea.

Tl·am p~liUt căinţei Nici sprijin, 11icl povar:A - aşa te vreau, fi-acum
11 azima De vrei să mergi cu mine, gliteşte-te de drum.
şi vinul
ŞI ţl·am !ntln1-o albă iie cli. plânge, dramatic, fecioara bll.trânl:
pe albul păcii blid, M!\ uit ln oglindă şi nu te mal chem
Năframa u-au \C$ut-o suspinele.
Şt 11u te mal cer ca "nalnte,
din Inul "I tot uşi sunt clipe tn care lnll tem
crescut ln rApa urli Oe parcll ml-a.I sta dinainte.
ş\ lnnAJbit ln plinul
Durerii revărsate peste al durerii zid . ..

Sau ln sfârşit poeta vrea sl spună acest lucru simplu:

am dorit sl întru Io grădina ta, dar spini puşi drept gard
m'au toţepat şi m'at1 tmpîedecat. Atunci miwam adus a-m inte
că. sunt şî alţi spini cari mă opresc să intru t n ini ma ta. Pentru
această idee, cu o lngrămAdîre masivl de vorbe, p use ln ver-
suri albe ce sunt ln fond versuri clasice sfărâmate, Elena
Farago născoceşte o litanie obscura, cu sensuri crescânde şi
solemne:
Durerea mea I . • .
ln parcul ce l·am privit prin spinii
lnşirul\I de pază, pe g:lndu-\i negru Ieri,
Erau aşa de llravl, ln Iarba verde rrlnii
Şi n'am putut St\ Intru c.i nu ml,al d•t puteri
SA-I trag din poartll lanţul avarelor tdcerl.
Acesta e cifrul preţios din Roma11 de la rose. Poeta in·
ceardl să tragă • lanţul avarelor tăceri t ca să ajungă la • crinii •
care simboliiează ceva. tnsă e lnţe1_>ată de •spinii • care şi
ei tnseamnă ceva. Şi cifrul urmează :
nurerea mea I ...
Ce rude-ţi sunt vlespele pornite
Să 'n\epe azi ln gAndurl
Cum mâ 'n\-eparA. teri,
tn palme spJnii negri? ...

Au apărut dar viespele lnţepătoare care şi ele înseamnă

ceva. Apoi poeta intră în t cimitirul nădejdilor•. dă de un
chin ce-i prihăneşte t mirul prohodului din suflet•· etc., etc.
Abstracţiuni imposibile I Ori •coasele toamnei t t r ec prin t lunca
nădejdilor • unde. • floarea albaştrilor c&ml • şi • frunza ver-
zuilor poaia o sunt n1oarte. Asemenea copilării azi nu se mai Elena Farago.

„
626 - SUIDOLIŞTU

Şl •n grabă pe umeri, pe sAnll mel vQOI, La fen•trelc de alt-dată

Des!Aşur cărunta podoabă, An de an veni pe rAnd:
SA 'nviUul ruina pierduţilor
ani, - Ai copii?
Să-\l cad in genunchi ca o roabA. - Ba nu I. . . şi plAnsul
Mli 'neca ln gAt, iar dânsul
Şi tn genere confesiunea smerită şi denmll. e de o mare C:liltlna din cap o milă
Şl pleca oltAnd.
suavitate:
Iubeşle.-mlmâinile şi ochU lnlr'u11 cuib tU râtu1u1Jicâ şi Zia-rul t4nui mota11 sunt de
Şi iartă-ledac' au fost clipe bună seamă scrieri (ln proză) pentru copii. C.<ia din.tăi pune,
In care n'au ştiut sli:tl spunA. în maniera lui Creangă din I 11ul şi i;ămeşa, dar departe do
ln care n'au putut •ă·ţl dea humorul şi plastica verbală a acestuia, un fulg de pană de
AUt cAt ar li 'Tul,
struţ, o scamă de vată, o scamă de cânepă, un fulg de rân-
Atâta cAt poate doru-\! le cerea
ln dmgostea, dunică, un Culg de gâscă şi alte materii dintr'un cuib să di-
In îndoiala, zerteze asupra problemelor etice ale vieţii. Acelaşi lucru li
ln desni!dcjdea unei clipe .. • face, tntr'a doua carte, in chip de jurnal, pisoiul Tanu care
Iubeşte-mi mâinile şl ocbU
atacă chestiunea milei ln legătură cu stârpirea şoarecilor, a.
Şl lertA·le nevruta v.lnil
Cii prea lArtlu venirii 'n cale-\i devotamentului pentru stăpâni ~i alte asemenea teme fără
Şi prea eurilnd se duc de lot . • • interes pentru literatură, şi probabil prea complicate pentru
• copii.
Nu mi·am plecat genunchU
Cei pnmAnteşti
Pe piatra Jllclunul templu, MlHAl CRUCEANU.
Doamne, I.o Viea;a noU<i, :M. Cruceanu publica poezii care tra·t au
Şi nu le-am preamărit
Cu semnul sJdnt prin care. simbolurile cu o delicată. tehnică poantililltă, lnfăţişlnd o mare
- Dela Isus !ncoace - de rubin cu vapoare albe, lncărcate cu flamanzi :
O parte-a turmei Tale
Ne recunoaştem. traţU Flncări rose cad tn mare;
Le11aţl de-acelaşi rit. Marea ·'ntinsă e rubin;
Aurora •noot apare
Şi 'n casa mea s!iracA Cu relle.xu-i opalin ...
NJam atllrnat pe z.lduri
Icoane să-ml aducă aminte Un vapor ln alb pluteşte ...
Cii mA vezi,
Tu, Greu \raporu •nal.nteazA
Ce ml-al dat cununa de mucenic, Trece soarele 'n declin,
Ştii bine Mari llamanzi pe el visează
Cl n 'am cerut răsplată, In reflexul opalin . . .
Cum n'am cerut dovezi.
cetăţi edenice cu porţi de aramă:
Cu deosebire originale sunt poeziile care cântă .Dlllterni-
tatea şi tn care ln ritmul tărăgănat al cântecului de leagăn Băteau ciocanele enormo tn poarta mlstlcel eetl!\i
ŞI val, ln orice cll1>ll-arama părea sdrobită ln bucii\i,
mama. se roagă cu sincer egoism ca din toate rugile s'ajungă·
la cer n umai a ei, ori se mulţumeşte modestă cu existenţa Iar lnăuntru peste ziduri domnea o palidă lAcorc,
copilului, indiferent de lnsu~irile Iul: Nu răsunau nlcl bachanale, nici Imnuri sacre de durere.

Dac6-ml aplec smerit genunchii, păduri arctice şi ceţoase:

ŞI mAlnUe ml le 'mpreun
Nu mă qAndese să fle, Do•mne, Ca ' n visuri nebuloase pădurea e do ghiaţă
Nici cel mal drept, nici eel mal bun ... Glganticele.-i trunchiuri ln palidă splendoare
Adorm lnvlUulte ln rumul alb de ceaţ.â . ..
ŞI 11u te rog sll·i dai nici haruri,
Nici minte cine file cAt ... N. BUDURESCU,
Ml-ar fi destul să-l vlid c.il-ml creşte
Nici ·prea fromos, nici prea urit i N. Budurescu, urmând programul de citadini= a poetici,
evoca cu fineţă un interior modern :
ŞI nu l-aş vrea olcl prea cuminte,
Şinici dln cale-atar' nebun;
Nici prea de tol supus s'asculte, O luminA Tosă palA tnecase 'n sen:ra~aceea
Tot salonul, prin fiole şi prin vase de Galh\,
Dar nici sA rAdă de ce-i spun. Uriaşe crisanteme adormeau lmpurpurate,
Şi,mai ales, aş vrea sl slmtA
Cn petalele reslrAnte, ln contururi dantelate
Ca de mAna iscusită a maestru.lui l.anareL
Tn orice păs din tra.lu, mereu,
CA cel mai rredlnclos prieten Lângă pionul trist şi singur, adâncit ln lntunerec,
I-ol li ae-a-pururl numai ~u .. : O rrumoasll arătare, rar pl\Şlnd, s'a aşezat :
Ş I prin coardele lntlnse a trecut o 'ntiorare
Chiar poeziile tn stil de abecedar (tn continui.tatei!. lui Care rni~.a pătruns simţirea, ca o tainică chemare
Coşbuc) sunt graţioase. prin delicateţa maternă: CătrA arta suverană dlntr'un templu depărtai-

Moş Crăciun ln noaptea asta

Bate •ncet la orice geam, I. ~{. RAŞCU.

ŞIlntreabA dacil 'n ealSă

Sunt ori ou copil şi lasă I. ~f. Raşcu a rămas un simbolist statornic, cultivând
Doruri pe la cine-l spune: poezia provinciei, a barierelor. a duminicelor. Discreţia omului
- Ţini·f Doamne. am . .. şi ochiul prea sumar al criticei l-au ţinut !n umbrii. Profesor
 ISTORIA LITERATURll ROMÂNE - 627

de o corectitudine fanatică şi catoUc practicant, 1. M. Raşcu

merge dimineaţa la biserică şi se lnchln5. şi de acolo cu o geantă
de drţi umflată ca un burduf se lndreaptă spre şcoală. El se
fmbracă lntotdeauna Jn negru, ln v~e cu lărgimi de
sutanA, şi după obiceiuri seminariale catolice, poartă ghete cu
talpa groasă şi cu urechile scoase austor afară. Adoră pe sfAnta
Tereta din Lisi~ux, crede Io graţie şi se lntreabă lngrijorat dacă
En1inesc1L şi-a bănuit suficient situnţi:l de schismatic pentru
a-şi mântui sufletul. In acest mai catolic decAt Papa se ascunde
un foarte real şi delicat poet al rcclu~iunii melancolice, al sfin·
telor bucurii bucolice lngăduil6 fiin~clor neprihănite. In t!rl·
gănarea venurilor sale se surprinde o nuanţă proprie. Poetul
vise:ull un timp biblic, agrest :

Tablou desprins din ~dre de veocurl pnl.fUite,

Discret fixat pe trupul sonorelor coline,
'1'11 cbeml senlnAtaten strAvechllor clipit..
Şi-ndll exuberanţa pAdurllor vlrl!lnc.
PAşesc rorţat prin Ierburi - glgonUce egrete,
Ce 'n rQvn.a lor fertilă !ml cr„c pA.n.A la brAu -
ŞI-admir, sub raze coapte, un stol sgloblu de fete
Albind trudita plmll la margini de rAu.
El intră tn salonul de ţari al copilăriei, depunând la uşă
marea lui •geantă cu volume pră!uite • şi se lasă pradă unei
dulci reminiscenţe:
ln ulonul \•echiu de ţnrA am pdtlt ca 'ntr'un oltar „.
Slllclos, copilăria mA privea de prin unghere.
Print tic zid, acelaşi ornic urcil„a1 U1npulul calvar
ŞI nctlcaşl bibelouri dorm pc ' nguote etajere.
•
!. M. Raşcu. M. Cruccanu.
Ningea bogat, - şi trist ningea, - era ttrslu
Clnd m'a oprit, - ln drum, la geam - clavirul;
Şi-am p!Ans la geam. - şi m'a cuprins- delirul -
Amar, _prin noapte - vdntul - nuera - pustiu.
Insă Traian Demctrescu e dus mai d eparte. complicat
prin atitudini estetice. Astfel &covia se faA:e partizanul au·
diţiei colorate. • In poezie - 7.ice ci- m'a obsedat lntotdeauna
un subiect de culoare. Pictura cuvintelor, sau audiţie colo-
rată, c um vrei s'o ici. .. Pictorul lntrebuinţează tn meşte­
şugu l său culorile : alb, roşu, violet. Le vezi cu ochii. Eu am

Dorm strlbunli 'n vechi tablouri aplecate trist spre mine
ŞI d~alarl vine-acelaşi zumtet pro••PAI de ·albine
Printre storuri de şlndrllA verde fi lerfenl\iUI ...
Trec din cAnd tn cAnd căruţe pe fOStaua prlfulUI . ..
ln acest muzeu dt'-Oblecte, omlntlrl, dorinţi discrete,
ln acut alta.r de pace. rece şi patriarhal,
Furltu Umid liin\a-ml covArşltA de regrete
ŞI pe creştet las să-ml cadd vremea moart.A co u·n val.
!necreat să le redau cu inteligenţă, prin cuvinte. Fiecărui sen-
timent ti corespunde o culoare. Acum Io urmă m'a obsedat
galbenul, culoarea deşnădcjdci . De aceea ultimul volnm poartă
titlul •Scântei galbene • . Roşul e sângele. e viaţa sgomo-
toasă ••• •. Este foarte ad.evărat că folosite ca simple tona-
lităţi, colorile pot sugera stări. De pildă galbenul e tonul
IAncezelei autumnale, al anemiei. însă la Bacovia ele se prefac
prea adesea tntr'un cifru naiv :

Stingherit, p~un acund rotollu oii rAmns tării de teluri, Amur~ clo toomn~ viol.el . ..
MA aşez sA 'ocerc creaţii vagi de reconstituire •. . Dol plopi, ln fund, apar tn siluete:
!ml acoplr ocbil harnici ce-au llxll atAtea ţeluri, - Apostoli ln odAJdll violete -
5' nu vAd cum mA 'ncunjoanl strtmbe cruci de clmlUre . . . Ora1ul lot e violet.
•
l.n acest salon de ţari cu miros uacat de cimbru Aurora vlolelA
Ce nepotrivit~• ale traiu lui cerln\I moderne I. .. Ploua rouA de culori -
ln tAcerea cc--1 apasA sorb al vtacurllor Umbru V~nus, pllnA de llori.
ŞI-a.le ornicului clipe rAbdAtoare po.r eterne. Pare-o vie vloletA .

Am IAeat la uşă geanta, cu volume prMulto,

•
Şi fru11ze 11lbe, frunu negre;
Cu muncite fli• pline de trunchiate lnsemnil.rl, Copacii nlbl, tO(>Rcll negri :
Co •A llu dln nou copilul cu privirile 'nsorlte, Şi pene albe, pene nej!re:
CAnd neştiutor de toate alergam 1prt larg d.t r.llrl. Decor de dollu, fUlltrar .. .

G. V.-BACOVIA. Simbolismul poetului e acela din tradiţia sumbri a bau·

delairianismuloi, care a cântat ploaia insinuantă, rece, pro·
Poeria lui G. Bacovia a fost socotită, Io chip curios, ca lip- vincia, untul funebro, monotonia burgheză, tristeţa autumnală:
sită de orice artificiu poetic, ca o poezie simplă fără meşteşug
(E. Lovinescu, A. llfaniu). Şi tocmai artificiul te izbeşte şi-i PlouA. ploun, plowl
Vreme de beţie
formează ln definitiv valoarea. De altfel, luată Io toto!, ea
ŞI s'ascul\l pustiul
este o transplantare, uneori ploii la pastişă, a simbolismului Ce melancolie I
francez, tnsă pe temperamentul unui Traian Dcmetrescu. Dela PlouA, plouA, plouA ...
• Tradcm • (evocat lntr'o poezie) Bacovia moşteneşte scnii- •
mentalismul proletar, ţinuta de refractar, nostalgia maladivă, Un, pJouti cun'' ri'arn rnat v6zut . ..
• filosofiile • trisl6 şi mai ales tonul de romanţil. sfâşietoare. Şi grele tAIAngl adormite,

Poetul a făcut mutică şi şi-a scris versurile •după strunele Cum sun~ sub furi tnvecblte I
Cum sun6 tn suOtlu-ml mut!
vioatti • şi cutare poezie este imitaţia cadenţei unui marş
funebru: Oh, pi dosul lAIAn~ll cAnd plouA I
628 - SIMBOLIŞTil

Prototipii sunt Rodenbach, ŞI toamna şi Iarna

Coboară-amândou ă:
Obl la plnlel ohl ta pluiet oh Ies tcntes trnfntes ŞI ploul ş i ninge
De fils d'eau qu'on dtvlde aux luseaux noirs du Temps ŞI ninge şi ploull.
Et qul sembfeltl moulll~ aux lannes des anntes I •
Oh I la ptule I oh I l'aulomne ct Ies soirs attristants I ln parc 11lnsoarea cade rar .. .
Oh I la piu le I oh I la plule I oh I Ies tentes traint~s I
•
Rimbaud (mai puţin) şi Verlawe : Ninge grozav pe cAmp la abntor
Oh dowc bruft de la ptule, •
Ninge mereu tn zarea ~nnoptal.ă.
Par terre ct sur Ies tolts I
Pour un cceur qul s•ennuie..,
Oh I te chant de la plule.
•
Eu nu n1A n1ni duc az:I acasă -
Potop e 'napol şl 'nainte,
Cadavrele tn putrefacţie, sânii surpaţi ai iubitei, sunt o Te ullil cum nln1te Decembre •• .
reminiscenţă din Baudelaire iar toamnele insalubre, tusea şi
ftizia, •
Afară nln~e prllpAdlnd
E toamnil, e foşnet, e somn, •
Copacii, pc stradă, oftează : Ninge uc,uJar, . ..
E tusă, e plânset, e gol •
ŞI-I frii; şi burea7.A. Ningea grandios ln oraşul vast cum nu mal este,
• Ning la cinematografe jtfave drame sociale,
Un bolnav poet 1 atA.cat Pe când vAntul ,hohoteşte 'n bulevarde ~lacia l e . . .
Se plimbă tuşind pe ia geamuri - •
O Ială, prin graUI, plAngGJ>d, Ningea bogat, şi trist ningea, . ..
Se uitA ca luna prin rarnurl.
Penetraţia umezelei peste tot, atmosfera ceţoasă care tn·
v1n dela tuberculosul Jules Laforgue : năbuşe, c~mele umede, murdare, zidurile vechi ce se dă·
Voici venlr fes pJules d'u:n e patle11ce d.•ange, râmă, l"'reţii ud şi .frigul, un mort evreesc 1"' ploaie, o fată
C'est fa tou~ dans Ies dortolrs du lycte qul re.ntrc, lllgropată pe ploaie, toate acestea sfârş<:sc prin a da • nervi •.
La pbUsle pulmonalre attristant le qual'llcr prin a. exaspera. Atunci după o fază de prostraţie simţurile
·E t toutc la mis~re des 1Uands centres.
sunt cuprinse de o agitaţie vecină cu demenţi. Poetul sgâlţâe
ln sfârşit nevrozele, macabrul, sentimentalismul morbid , nervos fereastra iubitei ea să-i arate cum plouă cu frunze:
claviri.stele care cântă marşuri funebre de Cbopin lşi au ori- La casa Iubitei de·alung,
ginea ln J\laurice Rollinat, pentru care muzica cbopiniaoă este Eu sgudui fereastra nervos
• frigul umed şi gras al cavourilor funebre •, • tusea tu bercu· Şi·o chem ea să vadă cum plou4
Frunzişul, ln tArgnl ploios. ,
!osului •. •mirosul acru al solului când cad ploile>, adică
tocmai ceea ce formează atmosfera lui Bacovia care de altfel Tsteriz<1ţi, bolnavii răcnesc la ploaie:
lşi recunoaşte patronii:
ŞI ce enervare pe gAnd I
Departe Io cetate viaţa tropota . . . Ce zi primitivă de Ubl I
O I sim\lrlle·mi toate se enervau fantastic . .. O bolnavi lată vecină
Răcneşte Io ploaie rAzAnd.
Dnr tn lugubrul siUel pufneau tn ris sarcastic
Ş! Po& şi Baudelalre şl RoUlnal. •
după cum rag şi vitele:
Tema plictisului provincial şi duminical e mai puţin des-
ŢArAe
ploaea .•.
voltată de poet. Ea a fost exploatată larg de Demostenc
Departe, pe cAmp,
Botez. UmicUtatea pluvială dela Rodcnbach ia la Bacovia Cad corbi - domol
aspecte infernale şi se observă o adevărată teroare de apa ŞI <igete lungi
tristă, ostil1!., care contaminează tot. un sentiment fizic de Pornesc din ocol.
insalubritate: Răcnesc şi nebunii:

ŢArAe ploaea . .. lntr'o grildlnll publlcA, tllcutll

Nu-l nimeni pe drum: Pe un nebun l-am auzit rilcnlnd
Pe-alarA de stal
şi tnnebunesc oamenii normali :
Te 'onlbu1J de fum.
. . . ŞI cum sll nu p!Ang! ln ablse,
• Da, ·cum sA nu mori şi nebun.
Nu e nimeni. . . plouă. . . plAnge-o cucu vale
Pe-un acoperiş de piatră 'o noapte cu ecoorl de şivoaie şi oamenii delirează, vorbesc singuri pe drum, şi rad Io neştire,
Val, e ora de--altA„datll, -u mbre ude se ,ntretale cuprinşi de un răget intern ·asemeni osândiţilor din cercul al
ŞI 'n curentul unui gang aţipesc, pll.n de ploal•.
treilea infernal care urlă tn bătaia ploaie!:
Ploaia şi ninsoarea (c u interesante efecte uneori de mo- Urlar U la la ploggla come eanl ;
notonie acustică) neliniştesc prin durată şi imensitate: dell'un de' latl Ianno all'altro scbermo:
volgonsl spuso i miser! profani.
E noapte udA, Jll"ea, te 'nned afari
Ca supreme condensări ale teroarei de umid sunt de citat
• Lacustră, halucinaţie a unui diluviu ce izbeşte cu valuri de
Plouă, plouA, plouă
Vreme de beţie - apă pe adormit:
Şt s'aseul\I pustiul
Ce melancolie I D...au.tea nopţi aud plouAnd,
PlouA,, plouA, plouA . • . Aud materia plAngAnd . ...
Simt singur, fi ml duce-un gAnd
• Spre locuinţele lacuttre.

ŞI par'cA donn pe sdndurl ude,
ln spate mA lzbqle un val -
Tresar prin somn fi mJ se pare
CA n'am Ir•• podul dela mal.
Un gol Istoric se lntlnde,
Pe-acel~! vremuri mA eAsuc . . .
ŞI s.lmt cum de atAta ploaie,
PUoţll grei se prftbuşesc-
Oe-atAtea nopţi aud plou4nd,
Tot tredrind, tot aşteptAnd ...
Sunt singur, şi ml duCO·Un e4nd
Spre loculnlele lacu1tre .. .
şi viziunea infernală a unei ploi negre, de
Carbonizat<: nori. noian de negru . . .
Sicrie negre, arte, de met•I,
Vestminte funerare de mangal,
Negru profund, nol•n de negru „ .
Vibra.o scA11tei de. vis ... noian do negru,
Carbonizat, amorul ru1nego
Parfum de pene arse, şi plou• . ..
Negru, nw:nal noian de negru.
Din modelele franceie, Bacovia l)Εa flcut, lucrul este evi-
dent, o existenţA proprie, susţinută de un sentimentalism fun-
damental şi tn genere de capacitatea de a trăi personal toate
aşpectelc flnprumutate. Asocierea ninsoarei grandioase ln cl-
derea ei molcomă cu mişcarea alburie a imaginilor pe ecra-
nele de cinematograf ar fi singuri'l o dovadă de acuitatea sim·
ţurilot. Poozia bacoviană provoac.\ lnsă incertitudini, trezind
aci entuziasme, aci o firească rezervă pentru manic.r ismul ei
patetic. Tnsă tn acest manierism stă ln parte şi savoarea ei
fragîll. Există la Bacovia un satanism (cu punctul de plecare
ln Rolli.n at dar şi ln Edgar Poe) co.re e un stil al pateticului,
un romantism al lugubrului, compus ca o con venţie literarii
odatl pentru totdeauna E ceva asemiml.tor cu senzariooalul
romanului foileton care trezeşte atita plicere intele<:tualului
tocmai prin gratuitatea psibolasiei, sociologiei şi naturii sale.
Poetul are o potă pe care şi·o menţine, puerilll ca orice me-
canism şi deci do un secret humor. E foarte probabil că el
crede tn poză, ceea ce e o ingenuitate, folositoare lnsă pro·
ccsulul de sugestie. Toată problema estetică stă !n putinţa
acestei con venţii de a simbolita ln chip de neuitat, ca o vi-
duno stranie, momentele de mare sinceritate. ceea ce se şi
lntâmpll uneori. Poetul este deci nu un simplu liric ci un
ilustrator al propriei sale lumi, un creator de contururi şi
gesturi proprii. Poetul stă singur Io cavou, privind sicriele
de plumb şi ascultând scârţâitul coroanelor, prin parc apar
fantome ~i trece o pasăre •cu pene albe, pene negre • strigllnd
•cu glas amar •, poetul plilnge şi râde sarcastic • ln ba, tn ba •,
sau r.<\de • hidos " păşeşte singuratec pe pustiile pieţe, intră
ln casa iubitei şi-i ordonă să·i cânte un marş funebru :
Iubito, şi Jar am venit ...
Dar a.tb.i de-ablA m6 mol port -
Oescblde clavirul 11 cAnU·ml
Un cAntte de mort.
El se duce tn gri.dina autumnali şi se 'ntinde ca un mort
pe masa pArâsi tă:
lnSA pal ma duc acum• ln grAdln• devastalll
ŞI pe maso pAt~slt4 - albA marmor4 sculptal:l -
ln veşt1nintele~n1I
funebre,
~tll întind en ii un. n1orl,
Pesto rol.ne pu11And roze, flori pAllLo 'nl!lrziate
Ca şi noi. . .
sau pldnge tn parcul părăsit, ln ha.inc negre:
ln haine negre, lntunec:ate,
Eo plAng ln parcul rto mull plrlslL
I STORIA l..ITERATURll ROMĂNE - 629
Oda.ia Iul e de o sinistritate boffmannianl, fantastică şi
simbolică (lntr'o poede excelent:\) ; prin ea cAnt:\ tn mii d.c
Ouere toamna. tn mijlocul ei, pc masll, arde o flclie, lllclia
U.,mură 'n oglindii., tablourile sunt negre, golul ei haotic c
plin de ecouri:
Odaia mao mA lnapAlmAnU
Cu brAle negre 1.ugrAvlto.-
Prin nonpt.e, too1nna despletltA,
ln mii de Ouere cAnU.
- Odaie, pllnG de rui.>tere,
ln pacea la e n'bunle.;
Dorm umbn neere prin unghere.
cărbune : Pe m.MI arde o IAclle.
- Odaie, pllnl de ecouri,
Clnd plAnsu 'ntepe al mA prindA:
Stau lrlste negrele tablouri -
FAclla tremurA 'n ogllndA.
Odaia n1en n1A lnspă11nA11tA,
Aici n'ar sla nici o lubiL\ -
Prln noaplc. tonmi1a despletit.A,
ln mii de nucre tdntA.
Când se apropie miezul nopţii, cuprins de terori subite
la ora satanică, poetul fuge din odae 'n odae:
S'aprople 'ncet mle•ul nopţii
Şi suni o lrun„lor bori -
Eu rue din oda• 'n oda•
CAnd bate 1at•nlta ori.
Cdnd afară •ninge pr~pAdind t, iubita se aşcn7.1l la pian
~i cântă un marş funcbn1, după care faptll. cade ln delir :
Ea pl4nge şi·• căzut pe clape
ŞI geme greu ca ln delir ...
ln dei.acord cl1vlrul moare.
ŞI ninge ca 'ntr'un dmlttr.
Atunci poetul face un gest straniu; plăngi'lnd reshră ple·
tele iubitei:
Şi plâng fi eu, şi tremurAnd
Pe umeri pletele-I r„nr -
O altă femeie brunA, ln mantie neagră, cântă la clavir, ge-
m6.nd, marşul funebru al lui Chopin, între făclii, lntr'un salon
gol :
011 larg şi gol 1alon vedeam prin draperii
Iar la cll\'lr o bruni dC1plelltA,
CAnta purtAnd o manUe eernitA
ŞI trist clnta, gemlnd tntre făclii.
Atunci apare to salon o blondă goală, care ia o scripcă
neagră şi ·ncepe a cAnta lugubrul cântec:
CAntau amnr, erA delir,
PIAogea clavirul trio!, şJ vlollno -
Făcliile !şi tremurau lumina,
Clavlnil catafalc pArca şi nu <'lavir.
Poetul invită pc femeie la un vals illdolial, ln salon :
- HaJ. st valdn1, iubllo, prin salon,
Duo! al toarnnd boce.l mortuar.
Bacovia are instinctul fiorului muzical şi cu de~bitâ
finetă verbală numeşte intrarea bruscă a orchestrei • indignare
graţioasă" Imperechiând ritmica muzicei cu senzaţin de can-
doare. el ne <lă privelişti fantomatice de valsuri ln alb, amin·
tind tehnica vaporoasă a Iul bega."
Orchutra lncepu cu-o lndlgnarr gra\loou.
Salonol alb visa eu roze albe -
Un vals de voaluri albe . ..
SpaUu, tnflnll, de o t.rUte\_
l armo·nloa,1~ . .
630 - S!MBOL1Ş1"U

Lunecau baletistei• albe •• • Voinţa poetului de a fi original se vede în desele schim-

Degajări de puternice forme -
bări de modu~i poetice dintre care e remarcabilă tncercarea
Albe, tn faţa lumU enorme,
Lunecau baletistele albe ... de poezie populara tn stil hermetic, cu o tn.tâlnire absurdă
de mitologii şi geografii disparate, tntr'un cântec amestecat
A doua poză (fn această poezie de loc simplă) este reto· şi chimerlc:
l'ica tntoarsă, adică sfărâmarea până la
anarhie a aparentă
solemnităţii. Acest procedeu a făcut şcoală. Adrian ?.faniu ŞI parcă mă chlamli
De, crengi atArnAnd,
li . va da forma ingenuităţii, Demostene Botez a iniantllis· Avesaloml ~emllnd
mului. Bacovia simulează tn genere pierderea şirului ideilor, Cu plete. 'ncAicite .. .
pretenţia de filosofie, declaraţia absurdă cu aparenţă ele pro- De spaimă mă prind
funditate, intervenţia prozaică: Priviri ritlicite,
ŞI mintea, de sgomot
Azi a murit chiar visul meu llnal. Nimic nu tnţelege ...
Şi aş vrea ca sA mor
• Ca Romulus Rege,
Va fi ncu1n de toate cuni est:e orişicând;
Dar Iar rl!mAne totul o lungA teorie. U itat, le1tendar ..•
Cuprins de-o lurtună
• Pierdut sl dispar,
Ninge secular. tăcere, pare a li bine
• Prin codrii Bac5alul .. .
- O, dormi ln noaptea lnflnltA
Burghez cu aer triumfal, -
Da.r preistoric a.uima! BARBU NEMŢEANU.
Jn raţ!unea auritil.
• Barbu Nemţeanu transporta pluviosul Bruges la Galaţi,
Vom •J>Uno <A toamnn a vcnlt „. foarte trist- înlocuind canalul cu Dunărea, dar păstrând aerul de tnceti-
• neală a. tuturor mişcărilor şi melancolia cbeiurilor industriale :
Aprind, pe masă, lampa, şi Iarăşi mii desbrac,
Aş vreo sli·ml fac un C<lalu, şi stau Şl nu·!. mal fac - Pe di(IU' nal.t mii las, visând,
• Sub cap CU·O mAnă petrecută,
P.fulţimea anonimă :se va ave.a tn vedere. Şi, printre gene, urmi\resc
Tot., CC•ml tre.buc .S.§ 9r'n, pot să CC'r• Domol cum lunecă o pluti.
• Se 'nalţl vâslele, se lasA,
In noaptea viforoasă de vei putea lnvlnge ŞI cAnd se '"nalţ.4 ' nspre tAne,
O tristă 'ngAduire, ·s ao Wl t~·omor secret - Din lungul lor pripit se cerne
Vor auzi rn turnuri, se vor uibl cum ninge .. . ln soare„o ploaie ourie.
O, cum omul a devenit concret-.
• Cu mAna streaşină, plutaşu
Ea plânge . . . el palid se perde Privesc, din cAnd t.n cAnd, s·pre maluri,
Prin târgul sUbalec, sevu ... Copu golaşi, sburl\nd pe grindA;
ŞI pare tabloul acesta Aruncă undiţa ln valuri.
Că -l antic, şi plin de mister I
• Şi pluta Junecli, se duce,
Toamna rupe afişe şi flori Pe valuri dese şi mărunte,
ŞI mai trist departe 'n prăplist.il - ln umbra grinzilor aleargll
Sâ rac roc pe zi de mal multe ori. Pe luciul Dunării cărunte.
Se încearcă uneo.ri şi spirite : Şi tot mal mici se vlld plutaşii,
Copili, puncte mişcătoare ...
Şi-am stat slngur supărat ŞI-acuma gAndurlle mele
In 7.livoiul decadent SAnt nlşte puul clillltoare.
Şi prin erengUe 'ncll.lcite mi·am notat
Ve.r surl Iliră. de talent. Şi tot el schiţa o poezie scrisă cu creionul, surprintând
Această simulaţie dă naştere unui ·soiu. de hennetismcare pateticul cotidianului şi al micii provincii burgheze, ln care
tnsă ln poeziile din urmă (Ct>mtdii fn f<md), din exces de
nai· marile simboluri sunt tratate miniatural şi uşor umoristic:
vitate, căci acwn a dispărut ·stilul lugubru, duc la un ma-
O trenlşor de Crasna-Huşi,
nierism i.n.sUportabil: Locomotiva ta e-uo samovar.
- O, corbi Iar tu, tntreg, pari u-n tranicar,
Ce rost mal are-un sunet orb ... O jucărie de plipuşi.
Ce vine. singur tn pustiu - CAnd dai semnal că pleci, zâmbim cu tolil I
CAnd anu trec cum nu mai ştiu, CAnd Intri 'n gară, pulălnd, zimbim ...
O, corb I Ades mii mir cum nu t.e !urli boţii,
Ce rost mal are.un suflet orb . . . AtM eşti de lnllm I
- Chiar i Te poate ml\sura un om cu cotul l
• Ba, ru\ se pare,
Părere este oare . .. CAt eşti de tren, ol lncăpen cu totul
Orice se nArulrA? Jntr'un vl\gon mal mare_. •
• ŞI lotuşi, trenlşor de Crasna-Huşi,
Nu mat aştept pe nimeni Tu nuami Inspiri doar Rlume . ..
Nicio speranţă . ·
Tu nu eşti jucărie de păpuşi,
N.imcn·1 nu mal este liber ..• Tu oglindeşti o lume i
• Locomotiva ta i11 fimă
Tlicute locuri ... curent Aduce-atilţia oameni pe ia vetre I
Pe podul gilrlel. . . se desgbla!ă - Şi - cum ar ispăşi o crimă -
Corbi. „ Mai trage şi vagoane 'ntre~i cu pietre . . .
Ce ln!eles „ . v!aţli. Dar drumu-\11 Şerpueşte printre vil

ŞI-I plin de cotituri şi de popasuri . ..
(Oe ce să ne mlrim c.O.nd lntArzil
Cu două, trei şi patru ceasuri?)
Tu trebue să 'nduri lntreg calvarul,
Să-l urci cât e de greu şi de arid;
In calea ta nici poduri nu s'aştern
ŞI nici tuneluri nu ţi se deschid I
D. lACOBESCU.
Ftizicul D. Iacobescu (• 1893-t 1913) găseşte ln simbolismul
francez imagini potrivite propriei nostalgii, vapoare, porturi,
mări polare, goelanzi, parcuri, avuzuri, lntr'o poezie vaporoasă,
presărată cu elemente de • tates galantes t: Pieroţi, Colombine,
lorzi, misse, menuete, gavote, claviruri, mandoline, ghitare,
saloane roie, mov şi gri, totul de o atmosferă. prea specific
franceză lmpinsl până la evocarea Bourbonilor:
Cum leş!nll umbra pe mii tase I
Tu surâzi cu ochi.I monotoni
Şi privind Ia crinii de prin vase,
Iţi aduci aminte de Burbon!.
Nuanţa persona!A apare ln legătură cu condiţia de bolnav
a poetului ln tncordarea auditivă la vibraţiile tăcerii, concepute
ca un instrument negativ cu coarde:
Fotolii largi, penumbră gri, frig umed, şi puţin
Parfum de roze albe ln declin . . .
Iar noi tăcem:
ln jurul nostru liniştea suspină
Mal senzitivi ca o violină,
Şi fiecare vorbii ce am spune
Ar rupe armonia unei strune.
tn sensibilitatea la ploaie:
Mi~aduc arnlnte ca acuma
Cum noi stAteam ursuzi la geam
Ca două bufniţe pe-un ram,
ŞI aşteptam sll trcacll ploaia.
tn obsesia hemoragiilor:
Nici eu nu ştiu ce am I. ..
Hemoragii de soare 'ml bat tn geam,
Cu lenevii de aur cald mli !ură
ŞI mli sărută lung pe ochi, pe gură . . .
tn fixaţiunea morţii pe care o vede ca o descindere lntr'un mediu
acvatic.
ŞI morţii reci pe care noi li credem cll dorm
In adâncimi de !luvll, de mări şi de oceane,
Şi morţU reci pe care noi U credem cll dorm
Trăesc o nouă vlaţl lntr'un ţinut enorm
Oe planto şi mlirg•ane.
ŞI viaţa lor e calmă, molatică şi rece
Clic! au ln loc de inimi un vas de !lor! pustiu;
Se strâng mereu alAturl prin parcurile ude,
de-un veşnic amurg trandafiriu
ŞI 'nviilulţl
Vorbesc lncet de lume, de prieteni şi de rude.
M. SĂULESCU.
Puţinele poeme ale lui M. Săulescu (• 1888- t 1916) sunt
caracterizate prin tonul prelung, vizionar, printr'o neagră
presimţire a morţii:
Ce ţipăt trist, ln noapte, m'a deşteptat din vis?
\'isam, sau poate numai, de lume depărtat,
Cu visul stam ln sunet cu la căte fnchis?
- Ce ţtpAt trist, ln noapte llilnd, m'a deşteptat ? ...
Strident, ca şi un strigăt de cea mal grea alarmA,
Când pă.rţlle de·aramă sub lovituri se sfarmA,
lntr'o cetate 'n care sunt toţi juraţi să moară,
- Ce ţipAt fără seamăn a răsunat afară I...
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE - 681
Am vrut sA vîld. . . Dar nimeni I - Dormea oraşul dus ...
Nimic nu se clătise, de-asearA pAn' acum ...
Era aceeaşi noapte şi stelele de sus. -
Ca şi pământul care se odihnea de drum . . .
Cu toale·acestea, cine m'a deşteptat din vis? .. .
Ce pasăre urttă, de-asupra-ml
şi-a deschis,
'frecând prin tntuneric, enormul cioc de pradă,
Otrava nebuniei lăsând prin el să cadA? ...
Săptăm4na luminată dramă intr'un act e apăsată de aceeaşi
ceaţă. sinistră, plină de sugestie. Eroii au, expresionistic, nume
generice: Bolnavul, Femeia, Bătrâna, Paznicul. Bolnavul are
multe crime pe cuget şi c credinţa că cine moare tn săptămâna
luminată se iartă de păcate. Şi cum la miezul nopţii slptlmâna
se termină, Femeia, ca să salveze duhul muribundului, li
!năbuşe cu perna.
LUCA I. CARAGIALE.
Luca 1. Caragiale, unul din fiii prozatorului (• 1893- t 1921)
scrise poezii verbioase (şi ar fi lăsat un vraf de manuscrise).
Citabil doar un fragment din Triptic madrigaksc care, !n 1915,
introducea la noi senzaţia cosmopolită, atât de cultivată în
poezia occidentală (Valery Larbaud, Blaise Cendrars):
Când le-am zlirit
Intâia oară
Purtai un sweate.r verde
Când te-am 1.ărit
Treceai grăbită şi tilcutll
Prin parcul
Umed şi crepuscular -
Purtai un s\\·eater ve.rdc,
Şi 'n ochi
Indiferenţa
Sfintic'a fe.cioarelor
Surâzătoare şi candide
Din magazinele-engleze~tl
Expuse
Prin peroanele de gări
Cosmopolite.
A tradus din Edgar Poe.
D. CARACOSTEA.
Critică in favoarea simboliştilor a făcut cu multă căldura
şi competenţă N. Davidescu. Dar dela Viea(a nouă se ridică un
critic profesionist, D. Caracostea, care la lnceput !şi dă ade·
ziunea la ideea • introducerii de motive şi mijloace artistice
nouă •· Mai târziu e preocupat de probleme metodologice şi se
integrează cu totul criticei universitare. Concepţia sa este că
critica trebue sl iasă • din apele diletantismului • şi să recapete
• autoritatea necesară pentru a deveni ln adevăr un factor viu
în vieaţa culturală a neamului •. calea fiind • pe lângă adevărata
căldu.ră eslelică, mai multă l1onină şliinţificd •· Criticul a aprobat
deci orice metodă • în armonie cu cerinţele de adâncire ale
specialităţii t. De aceea critica lui C. Dobrogeanu-Gherea e
socotită • rodnică şi necesară" Ea s 'a străduit să. introducă
concepţia determinismului tn studiul manifestărilor poetice,
tncercând astfel un pas însemnat către o tnţelegere ştiinţifică. t.
Romanist, D. Caracostea pare a se îndruma !n primii ani de
publicistică spre metoda comparativă. Apoi relaţionismul e
mărginit la sociologie şi etnologie şi observările asupra carac-
terului s ud-est-european al prozei lui Galaction, perfect tndrep·
tăţite, constitue o primă. formulare a • balcanismului • şi o
întâie lncercare de a determina experimental specificul naţional.
Dar preocuparea de bază a criticului, urmăritor de adâncime,
este descoperirea nucleului explicativ a.I operei, pe care tl
găseşte in •personalitate•. ln •individualitate t. •Rostul
682 - SIMBOLIŞTII
oricărei adevărate biografii de poet este să-ţi dea o lnlllnţuire
do fapte sigure, pe temeiul cărora sA poţi lămuri şi controla
ceva mai mult decAt fiecare din aceste fapte. felul statornic al
poetului de a vibra ln atingere cu lumea, cutele adi\nci ale
sufletului penonalităţii lui ' · De aci lncolo criticul caută a
deteopcri cum s'a nAscut opera de artă, face critică genetică.
Publicarea basmului cules de Kunish din care s'a. inspirat
Eminescu n'are scopul de a promova istoria literari arhivistică,
ci de a surprinde taina creaţiei, trecerea dela ideea informii la
opera coagulată. Manuscrisele li vor sluji criticului tn aceleaşi
Intenţii, D . Caraeo&tea, intra, cu ştiinţă sau filră. ln şenala
"utomatismului psihic, a a .utenticului, cultivată de A. Gide
care şi el găsea util să publice jour""1 des fa.ux-mottMyeurs,
• caiet do exerciţii şi de studii ' · Criticul inaugureazl la seminar
ancheta asupra momentului genetic, invitAnd pe scriitori să
vorbească, după un chestiona.r dat, despre producerea operelor
lor. Pe el li interesează cronologia reală, a apari\iei ideilor,
indiciu substanţial al structurii creaţiei,
de aceea scriitorii ~unt
rugaţi să • dea lămuriri cu privire la cronologia tnchegării
concepţiilor •· Fireşte că ln acest moment, metoda Iul K.
Vossler care se sileşte a stabili ln opera lui Dante o cronologie
interioară, interesează pe critic. Dt.r totdeodată fragmenta·
rismul U nemulţumeşte şi reţinerea dintr'un autor ca valabile
numai a unor porţiuni i se pare o abandonare a prin.cipiulul că
un 1eriitor e o individualitate. lntr'o exemplificare, Poelul
Brdlt!tu- V oim;ti, determinând ca punct de plecare genetic
schita Slfmbdta, ajunge ta lncbeierea el primordiali\ la proza-
torul muntean este• simpatia pentru o suferinţă. nedreaptă, care
51A ln discordanţă cu valoarea celui care o Indura •· Prin chiar
natura larg scientistă a criticei sale. D. Caracostea e fmpins
sâ acorde atenţie oricărei m.e todc capabile să desăv~ască
procc•ml de adâncire Io sens genetic, şi-l vedem acum cu totnl
aplicat la analiza fonologică, derivată din studiile lingvistice
ale lui Grammont.
 LITERATURA ECLECTICĂ
. ~
PANA LA 1916
TEATRUL. BASMUL DRAMATIZAT.
Fl.AcARA.
La 22 Octomvrie 1911 aplru sub direcţi& lui C. Banu,
profesor şi om politie, Floe4ro, rcvistl literara săptămânală,
eare avu un sucees de rbplndire extraordinar atingând patru-
zeci de mii de exemplare. Era o publieatic eclecticl de informaţie
llteranl. Impăcând pe bltdni cu tinerii, Beând istorie literară,
reportaj , anchete, concursuri, interesând pe oamenii politici
la literatun\ şi, ee-i dreptul, ,; pc scriitori la politica liberală
a dire<:torului. Redactorul şedea •de vorbă• eu Delavrancea,
cu George Coşbue, cu Al. Vlahuţ:l, cu Brltescu-Voincşti. Se
închinau numere unui scriitor. odatl lui Caragiale. Se publicau
inedite. se ridicau probleme. A avut un răsunet mare ancheta cu
privire la activitatea dramatici a lui Al. Odobescu, ln legătura
cu pretinsul furt al subiectului din partea lui AI. Davila. La
toceput revista fu prudentă, mulţumindu-se cu modemi.~mnl
primilor simbolişti. Aici so tncorcil readucerea ln conştiinţa
publică a Iul Al. MaoodonskL Abia peste câţiva ani Flac4ra sub
îndrumarea ocultă a tAnărului Ion Pillat deveni franc avan-
gardistă, publicând pe Bacovia, Adrian Maniu, Demostene
Bote•. Printre colaboratorii moderaţi V. Eftlmlu, t.aton Theo.
dorian, I. Minulescu sunt cei mai prizaţi. E. Lovinescu face
critica dramatică. Cea literara o scrie cu onestitate C. Sp.
Hasnaş (C. Paul) dela Nouo R111islă R®Ufn4.
VICTOR EFTIMlU .
Opera dr„matlcă de lneeput a lui Victor Eftimiu este
scrisă sub emulaţia teatrului de pociie al lui Ed. Rostand,
ca.re obţinea tn acea vreme succese risunltoare tn Franţa.
Cu un remarcabil instinct artistic, dramaturgul a tnţeles că
n'ar fi putut introduce lntr'un cadru istoric romAnesc, fără
falsitate, verva, amabi.l a preţlozitate şi fantezia. spirituală ce
sunt tn cbip neceoiar legate do un astfel de teatru şi a ales ca
materie basmul, ln direcţiunea căru.ia li tmpingea şi exemplul
ilustru al lui Maeterliock. Dar ln l"flr' u, m4Yţ4rlu, totul e
ln tradiţla romlneasd., sub raportul materiei, piesa nefiind
decât dramatixarea. unui basm, cu o mai mare accentuare
a simbolurilor, cuprinse prin definiţie tn orice poveste. Alb
lmpărat a botlr1t să-şi mlrite cele trei fete şi primeşte peţi­
tori. Două fete tşi aleg soţi, a treia lnsA care viscat.ă Ia. Făt­
Frumos se lmpotriveşte. lmpăratul are atâtea supărări din
pricina acestei lndăratnicii, lncl'lt fata, numită Sorina, alege
la tnt!implare pe Buzdugan şi fuge ln chiar noaptea nunţii.
Sorina, tn urma unul blestem, caută pe Făt-Frumos, Făt­
Frumos caută pe lleana-Cosinicana, pe caro o ţine lnsă lncbisâ
Smeal Smeilor. 'Buzdugan aleargă In toată lumea după So-
rina şi când e pe cale de a o găsi, e repede lncredloţat el nu
se cădea să silească o soţie care nu-I iubea. Sorina giseşte pe
Făt-Frumos, dar acela n'o poate iubi, Făt-Frumos lnvingAnd
pc Smeu dă de lleana·Cosin•eana, dar constată cu uimire
că aceasta se căeşte de moartea Smeului şi nu se mai an.tă
at!it de drăgăstoasă. Povestea se lncbcic cu spe.ranţa, expri-
mată de Sorina, că totul nu-i decât o toană şi că Deana.-Co-
sinuana se va cuminţi. Prin urmare. este lirnpede: basmul
simbolizează aspiraţia spre idealitatea erotici. Cele diotli
două fete, soţii lor şi Buzdugan, sunt nişte suflete comune,
confoTQ1iste. Sorina, Făt-Frumos, Smeul, sunt nişte visători.
Valoarea idealului stă ln inaccesibilitatea lui. De aeeea Ba•·
dugan, Făt-Frumos pe diferite trepte de intensitate nosta.I·
gică rămân desamăgiti când ating ijlealul. Este bună aoeastl
schelărie simbolică 1 Da şi ou. Eroii basmelor simbolitea•ll
atitudini umane fundamentale, tnsă numai din acelea utile
vieţii. Fata din poveste care se tmpotrivcşte tat.'l.lul, fiindcă
visează 1X' Făt-Frumos, figurează criza eroticii, Instinctul.
însă trebue ncapă1"at ca fata să găsească pe Fât·Frumos şi
sub niciun cuvânt acesta nu poate ciuta o altă fome.io, do
vreme ce pentru orice fată iubitul el este un FAt-Frumoe,
precum orice fa.tă este pentru acesta o Ilcanll·Cosinieană.
In Ioc aşa dar să simbolize•e tn eroi căutarea erotică Instinc-
tuală a perechii eterne, dramaturgul personifică ln el atitu·
dinea idealistă, necunoscută poporului. Idealistul e un poet
şi poetul nu există ln ln.chipuirea vulgului şi dacii ar exista
ar lua liniile caricaturii. Speclali=ea tntr'o atitudine aterilă
e caracteristică intele<:tualulul, lncât s'ar putea spune că
Victor Eftfrniu face basm cu un subiect de draml modernă,
cu subiectul lui M. Sorbul din R.Ul>unarta. Pentru aceasta
se cere subtilitate analitică ln scopul de a acoperi uşurinţa
temei ca.re ou este capitală. .Mai interesantl este interpre-
tarea pe care o dă autorul Smeului. Smeul, vhut ca un demon
şi un Barbă-albastra, ar fi un soiu de solitar, deci un geniu,
năpăstuit de imaginaţi& prăpăstioasă şi naivi a lumii. Reaua
direcţie simbolistică a poemului se simte ln acel aer de fllosofle
facilll şi banală ce emani de pretutindeni ln ciuda frnmuseţii
materiale ce aminteşte adesea basmele eminesciene. Este de
observat că Eminescu se supune cu religioiitate simbolurilor
arhaice, lnlăturând orice lncercare lntelectuallstl, trăind eu
o mai mare căldură situaţiile veşnice lntrupate de e><pericnţa
milenară a poporului.
Oricare ar fi viţlul do temelie al piesei, lt'Jir'te. m4Yg4rite
rămâne o tncăntătoare şi fericit! producţie a teatrului nostru.
 634 - LITERATURA ECLECTICĂ
V. E!timlu prin 1907- 1908.
No se poate închipui o mal juvenilă el<plozie de poezie fabu·
Joasă. o mai lnlesnitll maturitate a versificaţiei. Versurile au
destulă. somptuozitate ca să placă ln sine, dar şi necesara
lluiditate pentru a nu 1ngreuia declamaţia. Călin-NebtoUll
al lui Eminescu, puţin scurs de miere, dar !ncă păStra.n.d mires-
mele, a trecut aici. Peste tot pluteşte ·o jovialitate sănătoasă,
un humor gras de poveste, inimitabile. l n stilul popular,
mărit de Creangă şi Eminescu, ;\lb împărat are o oratorie
sfătoasă de rigă cu suflet ţărănesc, arhaic:
- Oaspeţi dragi, MA.rltA Doamnă, fetelor, cinstită curte
Nu ma.i a.m de-ac-i 'na111te zile lungi, ci zile scu_rte
Număraţi lml sAnt de-acuma bobii vieţii, num!ltatl l
Astilzl, mâine, lnUllnl-vo!u pe ~trămoşli lmpilraţfl
St4pAnlnd ţinutul nostru !n credinţa strămoşcasc~
Rare-ori !ngăduit·am minţii mele sA greşeascil.
Rare-ori supuşii Ţării lnAlţat-au ruga lor
FArli sll-m! aplce urecheo, glasului, plănsorllor.
Câ·n d J;'ăt-Frumos trece pe la curte, ln timpul nunţii; Im-
păratul iese singur, fără multă ceremonie, afară, şi, vesel de
băutură, ţine să ciocnească un pahar cu drumeţul :
- . Smeul e p'alcl băiete. E ascuns prin vreo strâmtoare
Fli pe pace ... al să-l am .. . am să-ţi dau şi ajutoare.
Să m\..l cau\I Şi prlnzJlndu-1 precum prinde plasa peşti
SA mi-l strAng1 şi de se poate, pe vecie să·I stârpeşti. . .
PAn' atunci, la •tal o clipă . . . la poftim o cupă pllnA . •.
Hal noroc I
Cu aceeaşi verde simplitate, supărat că este cotropit de
voinicii respinşi de Sorina, Albu tmpărat lmpinge c u mâna şi
dă afară pe Făt-Frumos şi J>e Smeu care se ceartă pentru pri·
cini ce nu-l privesc :
- Crai mA:reţ.1 : vedeţi prea bine. că ml-e (a.ra 'n grea nevoie,
Rogu-vă plecaţi aiurea şi certatl-vă ln voie:
Voi cu păsurile voastre 1arA cu cu IJl'iJO mea.
La !el de fermecător de inge.n uitatc este chipul cum de-
curge tocmeala Intre lmpăr.tt şi voinici, ceremonioasă, cano-
nică şi gustos de impulsivă totdeodaU :
lmpdralul
- la mai •tal . . . la stai o leacă .. . N11 ţl·o li co supărare? I
Am ''ccin po Sciipâtatu . . . e dfn 1•ean1ur#le rare . . .
E 'mpilrnl. . . cu patru lete . ..
Neam <ll oodă
-C•lodă?
Jn1pdra/ul
- Păi . . , cn111 ni1ntc I
Neam d• oodd
- Un viteaz ca Neam de Vodă nu ta fatA de calicl (ese}
Buzdugan
- Bu.ulugau 1 V.olnlc cât şapte. Ne 'ntre<".ut !n bătălie .
Douu <:oaste trânte ' n luptă : mU de cal !n herghelie,
Zece inii de bll.%dugant. De trei ori mă .b at pe an.
Şi mă "nchi11 cu sânătate. câ mă chian1ă_ Buzdugan J
tot ce dau rnlrescl. Oac.â-1 plac, dacA m'alege
As:ta.~ i
)fâna·ti dreaptA, t•npăratc, pe. ''tcie sl ne leRC I
lmp/lralu/
- Voevoade Buzdugnoe ... si ml terţi . . , de-atA\ ia ani
Stlipanesc ţinutul Asta rarA grijll de du.şmanl. . .
Nu 1ni-e$li drag .. .
Bu:dugar1
- Aşa ţi-e vorbo? Ţine minte, lmpllrate I . ..
O~ duşmani te plângi? Aşteaptă I Al să vczl . ..
lmpllratul
- Ascultl Irate .. ,
Tot ce priveşte exist<>nţa Smeului e de o rară poezie. Des-
văluirca felului cum se nasc miturile ln popor e făcută cu un
fin humor, căci in timpul chiar când Smeul trece prin faţa
spectatorului, conştient de drama singuratecului, norodul tn-
lăţişat prin Moş Dumitru şi câţiva ţărani urzeşte basmul :
- Eu votu spuoe una bună . .. dewo ave,a ori rau temei
Să n'o spuneţi, mai cu seamă la copii · şi la femei. ..
Uo argat domnesc, Dănllă, om blltrăn, cu mintea 'ntrcagă
Cun1 trecea dinspre pădure s•a oprit tn drum să-şi dreagi'l
Roata st:\ngă la căruţă. Dar Ileu ci ce făcu,
Doul trei şi patru
ceasuri n'a Ileul nimic . .. Acu
Se gAnd•a: •ă stea
'.n pAdure toaU noaptea ori să-şi iea
IJoulonil şi să plece ca sA şcape de belea?
ŞI-a l!lsat · 1n drum căruţa şi·• plecat. Dar iată ell
Prin "Azrtub, o umbrii mare, vAjAlnd aluneell
ŞI pieri, duhnind pucioasll, ln palat.
Moţ J.1nrln
- PUu, plazA rea I
Mof Du.mflru
- Nu era nici om, nici vilă şi nici pasăre. . . pilre•
O IAptură din gheena ce-a ~t neisprAvitll:
Aripi mari, cum au vulturii, chip de om şi trup de vită I
Lupta dintre Făt-Frumos şi Smeu e povestită ln mari
culori mitice, amintind acelaşi Calin-Nebunul al lui Eminescu:
Obosiţi, dela o vreme, se oprlrA 'n dm·rn nl\el
Pe când eu ascuns ln grâne mă tăcean1 mat mi1.runţcl . . .
Nu ştiu cAL au stat tn pace, el' pe s_meu nu*J mal vAiul . . .
Se făcu n1ilri, o roată cu lumi11eJe verzui
ŞI venea sli ' nghJlll flitul. Dară ·fătul nu crâcni
Se făcu tl el o roati ro$Je, - şi izbuc11i
ca un foe ce ~e noaptea de prin clă-'. Se repez~
Cănd o roatll, ellnd cealaltă şi striga: Păzea I PAzea I
Se ciocneau ln luptll cruntă. Numai llllcllrl scăpăra.
Cerul lot era lumină . . . tot pllmllnlul tremura
Iarba slArAla pârlit/I, frunzele se răsuceau
Toate apele secară, păsădle ·n drum ziiceau
Numai cele două IUlellri, lnAlţându·şl rumul ~u
ltfai aprinse, m~ cumplite se- luptau n1ereu, me-:reu t
 ISTOJUA 1..1'1'1.!:l{A1'UH ll HOMĂNE - 636

Stăpân pc mijl()a()C atât de puţin comune, Viet.Or Eftimiu

se pomi pe fntreprinderi mai grandioase. Co.:oşuJ "~P" •fan-
tezie dramat id tn şase acte• este ln chip lnvederat o lncercare
•
de a construi ceva asemll.nător cu F""" al lui Coelhc. Se
poate pune lntrebarea foarte fireascll., de cc un saiitor cu o
!ncbipuire atăt de bogată nu se mulţumeşte cu Cicţiunea
-
„ _ _ __ ~

• .
goală şi caută s1 desvolte neapărat o filosofie. Explicaţia
este că acest S<:riitor aşa de colcăit de viaţă imaginativă, arc n
tot atât de rîreascli lnclinare spre meditaţie. Culegerile sale de
c ugetlln (Vorba •• • vorbe ..• vorbe . .. ). activitalea·i publicistică
10 genere, clesvAluc •.1r1 orr1 cu n1intea matură, puţi11 ca.1)1 1ni·
zantrop, ln tot cazul dotat co mult spirit . Tocmai aci stil
viţiul. Drnmalnrgul are acea maturitate, excclcnlll pentru
omul de toate zilele, insuficientă pentru gânditor, ce so chiami!.
bun simţ. Dar poemul liloso!ic cerc putere de specu laţiu, ele-
va\iuno abstractivă, o bună gravitate pe deasupra. Scriitorului
ti li~te lnsă tocmai distincţia intelectuală. Atâta vreme
căt, ca ln lnşiy'fe mdrttirite, bunul simi se păstrează la limitele
inţelepciunii vulg11re. • lilosofiile • sunt gustoase: ridicate la
prctenlia de sistem. ele devin sforăitoare, facile şi ln defimnv
false.
t'
In netul l al fantezici ni se dl un tablou de un fantastic
mai mult haotic, decât tntr'adevăr grandios, dar de un farmec
fabulos indiS<:utabil, cam tn stilu l lui Carlo Gozzi şi al lui
Cazotte. Lui Verde I:mpărat i-a cântat cocoşul negru şi, fata-
list, lmpăratul ~ a.,tcnptl la o nenorocire. El roagll pe Ciii
săi Voie-Bunll şi Voevodul Nenoroc să stea pe lângă ci: dnr
Nenoroc, ca şi Sorina din Jnşfr'te m<fr1:r»Ue, ar dori să pk'Cel.
Prin urmare s imbolliarea pare clară. Voie-Bună c con for-
mistul, Nenoroc este nostalgicul, amflndoi prin puterea
fatalităţii. Presimţi.rea lui Verde-lmpăral se izbăndeştc, vine
Roş-lmpărat care-l omoară. Cei doi Iii sunt aruncaţi ln tem·
niţă. închisoarea pare să simbol.izeze existenţa tercstrA, clici
Temnicerul, un fel de Erdgeist, aminteşte vârsta biblici!. a
pământului :
V. Eltlmlu ln 1914. ~ Auopole.
Eu st.au •kl, bAlete, de ~ple mii de ani. .•
Nevasta ml·e şoptlrll\ ... copiii mei ~ani . „
La niine ntt pAln1nde lumina prea c-ura1A. e xperienţei terestre. Ne-am aştepta ca Nenoroc să caute a
Eu nu trAesc, fle nreu eu nu 111or niciodali evada din lnchisoare spre metafizic, spre spiritual. şi actul să
Tu stal o 11ooplc nu_mal, eu stau de mii de a11I.
ia o ţinută mistică. Nenoroc. lndemnat totodată şi de Diavol
Lui Nenoroc. Diavolul ln chip de Vistier li propune S<:ă­ şi de Arhanghelul Mihail. ascultă platele fericiri satanice,
parea de osândii, ispitindu-l cu str~lucirile vieţii aventuroase. constând în leme.i, bani, glorie. lucruri pe care .N'e11oroc, ca
Ob!i<>rvitţiilc cc s'au (âcut tn jurul simbolicei piesei s unt desigur fecior de Craiu, e de pre.•upus cA ic-a gustat. Toate acestea
lndreptăţite. Dacă Voevodol se cbîamll Nenoroc şi este. precum vin din aceea că autorului li lipsesc gravitatea filosofică, obiş·
el lnsuşi afirmă. sortit să apuce o anume cale, ce rost mai nuinţa id.eilor generale, Ironia speculativă. Schema simbolică
poate. avea illpitirea in(ernală ce presupune liberul arbitru? e acceptabilă, dar meditaţia c umflată de vorbe şi de colori .
Sau Nenoroc s'a născut cu o fire opusă aceleia a lui Voie-Bună pierdută ln fantastic, goală pe dlnăuntn1.
şi piesa arc a se desfăşura pe tema fatalitilţH sau s'a năs<:ut Dar e un aspect făra discu\ie frumos ln acest act, dovadă
liber şi atunci ideea apăsării destinului e Bra rost. E foarte a unui instinct de măreţie dramatică . Nenoroc ne este arătat
probabil cll autorul n'a crezut că face o eroare atât de mare ln sumbra temniţă Intre Diavolul retoric şi luminosul, ""n-
şi cil incoherenta rczultll dintr'o stângăcie verbali. ieşită tentiosul Arhanghel Mihail, fiecare expunându-şi teza şi stră­
din plăcerea olarilor sonuri, a sentinţelor sgomoloase. Oe duindu-se să capteze pe individ. Situaţi;r. aceasta, atât de plă­
fa pt Voie-Bunii. e tipul conlormistului, sortit să 8-'Culle de cută romanticilor, e de origine medievală şi are aci o remar·
tată, de com:indamentele Bisericii. El nu are dramil intcriooril cabilă proiecţie de frcscl străfulgcrătoare ori de mozaic ra-
şi prin el piesa nu s'a.r putea realiza. Nenoroc, dimpotrivă, e venoat.
sortit sA fie mereu nemulţumH, răzvrătitor căilor bătute. lnsuficicnţa speculativii, lipsa distincţiei intelectuale se
Numai pe el li poate tenta Diavolul, fără izbll.ndll deplină şi văd tn actul UI. Dracul duce pe Nenoroc tn grădina lui Epicur
fina.Iii, fiindcă şi experienţa binelui atrage pe Voevod . Deci ce simbolizează, în mod fals, 111.rll. informaţie, plăce.rile lumeşti.
Nenoroc este un Fnust, cu această notă că nu lnfilţişeazl Oracu l face elogiul minciunii, deci al licţiunii, al iluziei. 111
toată umanitatea ci numai pe solitari, pe investigativi. E u11 sensul teoriilor lui Mureşan al lui Eminescu, dar cu platitu·
•blestemat" un cllutlltor de experienţe. Fatalitatea ş1 ispl · dine. lntre filosofii b1ltrâni şi Făt-Frumos se iS<:ă o dispută
tirea, teoretic vorbind, se tmpacă. tnsă sentimentu l de con- 13ră interes ideologic, adevărată maacaradl!.. Piesa lncepe să
fuzie a simbolurilor rămâne mereu. desigur nu pentru spec- ia tonuri de operetă, pierzând orice putinţă. de a realiza. sim·
tator pentru care piesa e un sistem de viziuni, ci pentru inte- loo1cul oceanic faustian. Arhanghelul Mihail distruge locaşul
lectual. Bunăoară temniţa sugercată fără lndoială mărginirea desfrâului i'n urma omoririi lui Făt-Frumos de către Nenoroc
686 - l..ITERATU.RA ECLECTICĂ

deşi nici epicureiSmu l, nici figurile fabuloase a lui Făt-Frumo.s

şi a Mirei nu motivează o atare interpretare josnicii.
lrl actul IV zărim tn treacăt pe Voie-Bună lăsâ.ndu·sc '
c!ilăur.ît de Arhanghel, tn vreme ce Nenoroc ln.l om.e tat e tm"
pins de Diavol să omoare un om pentru o pâine. Gestul ar
merge. Nenoroc experimentează sărăcia proletară, crima din
mizerie, dupil cum făptuis~ una tn grădina lui Epicur, uci-
zând din gelozie pe Făt-Frumos. Apărând Mira, )/enoroc ii
cere iertare, ceea ce se poate interpreta tn sensul că e capabil
şi de căinţă. El pune crimele pc socoteala Diavolu lui, simţind ,
să presupunem. Demonul interior a.I nelioiştei. Dar face teoria
ne11orocului funest :
ŞI nu numai pe mine mă paşte nenorocul
l,m.put nenorocirea oricum, şi ln tot Jocul I

ceea ce. bine lămurit, ar putea să fie condiţia geniului, dar

aici rA.mâne tntunecat, deoarece dramaturgul nu are o gân-
dire dia.lectică ci una exterior asociativă.
Jn actul V, Nenoroc se vâră slugâ la banul Dracului, strânge Poezie nutogra ra de V. EIUmiu.
ceva avere, îndeamnă pe ţărani să se răzvrătcasca împotriva
boierilor care-i împilă, şi aceştia, orbi.• dau foc chiar avutului tatc11t1 nu cade 11iciodată t11 ca, având ch.Εlr lf1 cele mni re n1·
lui. Nenoroc a deve_n.it \lfl proletar eminescian. Curând devine bile momente puterea să se a~aţo <le o cre;mgă, Peclamaţia
şi doritor de putere, Iiind gata să omoare pe Voie-Buna ln este ieftină. dar pompoasă, multicoloră. polei tă cu felurite
drum spre Domnie, dacă n'ar Ii tnsă la vreme lmpicdecat de calităţi 111inore. Feerică:
Arhanghel. Dracul, devenind sarcastic şi ameninţător, gă· Arunci un p111nr1 de nur şi vezi cresc..~nd tteodati1,
seşte că e timpul de a · i cere sufletul şi-i propune să se spitn· tn jurul tfiu, palate. de n1a.rmoră curată.
zure. Nenoroc însă numai leşină. Cu trepte ŞI coloano şi sl a tui şi oglinzi,
Ogllntl do sticlii sc11mp~, prin care, c.>1t cuprh1z.i .
rn actul VI. Voie-Bună se lntoarce in patrie, răstoarnă
Vedea-vei policandre cu rn11 şi mii de raze,
pe uzurpato.r u l Roş-împărat, dar 11 iartă, fiindcă acela e tatăl t.u.111h1l de pietre rare . .. smarn.1de . .. crisop·razc . . .
Mirei Mir.<lena. Acum pică şi Nenoroc. care cere pe Mira . O Eu vh1 din depărtarea
asemenea dorinţă nu mai e semnul setei de experienţă, bla" Tinulului de ~ hia\ll . cu lll\111\( de n~e~rl. Marea.
Urcd11duMse l)C turnul strnvcchil1lui r>a.lt\t~
zarea iu c~mpul erotic producându-se in actul Ul, ci o por- lnghioţii şi tii1,1âne aşa CUOl s•a 'nchegat . ..
nire absurdli., maliţioasă. 131estcmatul ar voi probabil ~ se Umblai tr1trc~ pHJ.n!lntuJ şi marc.a. p;\11:'\ 'n tt1f1d ..
răscumpere de Diavol, printr'o dragoste sublimă, dar fatali- Acolo, 111 a<IAneorl s111\t ceruri 1nst.c lale . ..
-tatca îi răpeşte şi ac"l;t noroc. El se sinucide, osand.indu-sc 111 loc tlt \•ânt. c valul i 111 loc de m11ntl. palate.
dar pe veci, spre şi mai 11larea nedumerife ideologică. a. spec- Acolo-I prlmllvari'l de ·pnlru ori pe an
ŞI ' 11 loc de pt>n1I, n.ou1niţl, sunL rn111ur1 de •n;lrgean.
tatorului. Voie-.Bună ar fi trebuit sl fie mereu antipatic, t\colo, scoici do aur eu -pietre. scu1npe '11 e11_te
prin mansuetudine şi mărginire, Nenoroc mereu simpatic l111part. ln t ren111rare, cAnt~ri ncel11iosc11te;
prin anxietate. E l ar fi trebuit s~ personifice ca ~i Faust aspi· lsr n1;e1c r~suni\ de parc'nr n c leştar . . .
l n loc de stelo. peştll, pt1rtdnd câte-un ritnar.
raţia noastrll spre absolut. Jnsă Voie-Bună apare din ce Io ce
Se duc st\ ltirninc:r.c ţtd:\nc urll e 1nArii . . .
mai simpatic, ca o expresie a bunului simţ, a bunătăţii şi a
mora.lei, iar Nenoroc lncepe să fie. odios, criminal, fratricid, Vibrantă:
făra'. ca fatalitatea să poată scuza ceva, cum nu înlătură impresia
de udt etic explicarea prin factorul eredităţii. Diavolul nu 0(• ce , ..ţ picrcteii fir("a •J. S'a dus un om, ci ~i ? !
Voi crcdctl el\ p:lmiintul ncum se va sr~rşl?
mai e un spirit critic, aj utând şi el, indirect, llL creaţie, ci
De C'.c l:i:l-1 ierLP l)on111ul şicerul să-l prim(WS-că?
tntruparea vulgară a răului. Şl toată această obscuritate vine Se na.c o sută nl\il pe sr.oor\a pi\m:lnteasr.A
din faptul că dramaturgul nu c Tiici pe departe un filosof. ci tar IUmen o s~ <luci'\ şi n1dlne ca şi ieri,
numai un născocltor de 1rumoase basme. Aceeaşi viată plinA de rfis şi de d11reri.
Dar şi basmul are structură sim bolică, tnsă totul acolo se
Sonorll :
supune tipurilor ideale cristalizat" de n1ult de experienţa ideo-
logi~\ a v11lgului şi Tă1nâ.11e în hieratica enigmatică a .ruituluL O, pâine ta.re, neaRnl. Cll pr:1f fL111c.\tCeată,
A.cest hieratism e absent aici. Dacă s'ar ii putut coborî până o. pi\lnc. pâine srllntl1. fii b inec uvântată I .. .
l11tâla. oară 'n. ''ia.\;) ac11111 to pre ~ 11esc
la ingenuitatea mitologică, impenetrabilă, a poporului, Victor Atate.1 mii de oameni c1-1 tine se hriţncşc.
Eftimiu ar fi făcut operă de gândfr-e, căci deşi altfel deci°Ll Atâtea mii de: oan1cni se lttt>li'i pcntr.u l111e -
discursiv şi sistematic vulgul are şi el filosofia lui. Versificaţia ŞI ' n tupln pentru line atâ\lo onmeni mor I
se resimte de această lacună. Ea. nu mai posedă verdeaţa
celei din l11şir'k: mărgăril<J, unde pretenţia de gândire era Comună :
minimă, nici nu se ridjcă la rnarele b11mor de i.dei. De aci o ln Jurne sunt ospăţt1_rl . .. şi j<1curl şi remci ••.
cursivitate supărătoare, o declamaţie coruscantă dar trucu- Femei frt1moa~e , c::ild<'. t.•t.:-nş tcapt â f"e\i ~ f'ru 1 11oşi 1
lentă, o oratorie facilă, plăcută actorilor. dar agasantă pentru [<'en1ci cu si\nuri ~tlbc şl Vitrrurlle roş i i
Ca 7.tnct1ra de roşii . .. 1nnl dulci ca ea . .. r:e1nel
î11telectuall1l îin, cor1ştiinţeî căr11ia tocmai se aclresea.zâ piesa Ce-\1 cer un sin(l11r lt1cn1, al~t:i doar: s:'i \Tei l
pretins Cilosofică. Lirismul este tremolat, pizzicat, secat de
acea măduvă a cuvân tului plin, ~ărănesc, redus la metafore Coeoşul ""G'" ar fi trebuit să albă gravÎtăfÎ de 8acb şi
u.z ualc. Dramaturgul este adesea. pe ma.rgiuea prăpastiei tumulturi simfonice beethoveniene şi nu e decât un excelent
care pr.l.buşeşte ln vulgadtate şi totuş i, îodiciu de mare si,ectacot, sgomotos şi feeric.

O scenă rli1l tl'l t1rcle D 11ho1111fc.
ln cilutatt de mari noui atitudini, Victor Eftimiu a voit
să lnfA ptuiască ln Pfomtttu sobrietatea şi echilibrul teatrului
clasic, lilmllnând totuşi ID limitele dramei ideologice. Cla·
sicismul aceşta de idei e foarte apropiat de cel profesat de
Goethe !n Pa>uiora. Eroii nu s unt fiinţe, ci exponenţi ai
unor idei ln antinomic. ln dimensiunea actelor, în egala lor
perind:trc. clasicismul esi e ln tr'adevăr simulat , precum e
imitat exterior t11 rep.licele d e 110 singur vers :
Zev1
Cu soarta ome1.tlrJJ cc Zeu te •nsărr.lnase?
Promtlt11
Ml se p ilroa cJI lumra Ollmpul o uitase:
Zevs
Olimpul nlciodatll n' o lo$l uitat ceva I
Promtleu
Trcce:lu nnt muJ\i şi ni111enl pc om nu-l oj\1ta !
ln fond piesa e plină de larmă, spectaculoasă. cu acte
sfA.rşito prin tablouri d e marc galii. l.n finelo actu lu i lntâiu ,
ln strigătele troglodjţilor lngenunc biati. l?rometeu aduce focul
furat din Cer. Scena 54 lumineazll. treptat. La sfârşitul actului
TI, Zcvs porunceşte trompetelor celeste să sune. La finele
actului III, tuna, trăzneştc şi l?rometeu muşcat de vultur ,
urlă. La slârş1tul piesei, Isus apare pe cruce răst.ignit, omul
Thnn pl:l.ngc t bobotind' de căinţă şi • trompetele răsună t.
Fîreşte, 111.1 ~ po..•te lua î11 1lt11ne de rlu nlştc :utificii teatrnle
inteligen te. Vi oa cst.e că substunţa e mai săracll. d ecât verbul.
Construcţia e db1 fragile d ecoruri .
Promcteu, din mii<"• pentr11 trogloditul lără lumină, ia foc
din Cer. Zcvs însă, a u toritar. li pt.'<lepseşte. După cătăvn
vreme, llcrculc li deslănţue, lnsA I>romctcu ia cu durere act
de nerecunoştinţa oamenilor ce nu·I primesc să se încă.luascll
la focul dărml de ci. Dar ingr:u1tudi11ea i-a fost inculcată
omului do uo factor străin. infernal. Prometeu. nelecuit '1n1a-
nit.arjst, se \'3 sacrifica din not1 pc11tru omenire ş·1 de astă
dată cu izbandă. lulăt1\uJt11l pest'1nc:'l de\'Îne Isus crucificatul.
Propriu iis această a 11alogic de s uceesi11ne 111trc mitologia
păgână şi cca creştină alcătucşte m iczul valabil aJ piesei. Pro-
me tcu~ lsu ~ Kin1bolizează iubirea: de onmc11i, clanul in\'esti·
gator, Hclaistos-~1cfistofcl (căci Vulcan dcvioc Sata n) taina
pământului, Apollon prefăcut tn Arhanghel binele spiritual
to luptă cu geniul infernal, etc.
l otors la basm, autorul regăsqte pentru câteva clipe Wt
farmecul din I nşfr'U 111ărgârlt4 :
ISTORIA l. ITERATURll ROMÂN f; - 637
Promtltu
Hefaistos, nlspundt·ml: u l cine e sUpAn?
Jle/olitos
F. Sabaath-JchovA. Un lei de Zev• bătrAn
Cc s'a lăsat d e orie, rcmel ~I de beţie . ..
Un zeu cu rru1lten cruntn, dar plin de vlclenle
Solemnii, bt'it rilnenscA . . . Ointr 'un ţln u l l>arbnr
Veni, en \1ijclln. 1'rlrr1l~c fn ·rartar
Pe Zevs, să ~ ten de vurbll cu t ronos. sc:umpu·I tntA
ŞI ne-a chemat ln Juru·I pe oeilal\I zel, şi 'ndotA
Ce l-am Jurat credlnl~ ne.a dat Io to\I ceva • ••
A. li.ie să domnoascl bAlrAnul Iehova I . .•
!'>'a mai po•tral 1lmt>olul cumplit de vijelie
Ci trAJnet ul n dete unul bAlr.IJ1 lile .
C:uvA.ntul • t.eu • 11 ş le"e· l·a 'nlocuJt cu • stAnt •
Cei lintrl $Ullt • Arttong,ht.11 , : ~opitl • tngeri • s.Ont • • .
Apolon, t.1rC şl-„tlzl ln uur •trăluceşt„
E cel dintăiu Arh•n1thel: Mihai el se nunicşte r
Cum artele sunt moortc (li-am spu•, lui Snbooth
Nu„t place nrmonln) s'n 'nru1ni1rat. <le. tot :
Cu paloşul ln mAnA • 'nloeull pc Marto
ŞI paro cA dreptate• tn lume el o 'mpnrte ...
Promtlt.u
Dar ceilalţl, t.o\lt
lltfalstos
Ei bine, bAtrAnul lpo<"rll
Pe 7.ei şi pe 7.e l\e cu slla 110-A sri nţll
Smulg!lndu·nc podonb~ deo••blrel noastre
ŞI ne.a lă cu t Arhnnghell ol 1.~ ri lor albastre I
ŞI-acum •u nlem cu lolll snierl\I, ncvlnovn\l
Pe tn•llşl A lrodlln n'o s6 ml-o mal lua11
CAci nu mA mnl lnfenM cu zei bătrâni 11 li n ori :
A 'mbălTAnll, sftracn. Şl·O «hiamA S!Anl•· Vinul I
Pronitfeu
Oar tu?
lle/alllos
Tot eu. apronpe .. . At'e1aş1 vechiu fiera_r
Piciorul şchiop acumn·I copi l~ de mllgar
Domnesc ş'Reunl pl' flftcJlrJ, 01n arn1e ascttţ1le.
Pribeag Tn lun1eo rlol&ft o.se1ne1tea lui Pru1
ln la\a ta se 'nohlnA Heroi.tos - Satan I
I ncolo totul e prea declamator. l?rometeu debitează lo-
curi comune umanitariste cu vibraţii de te11or iar Zcvt vor·
beşte Jurnalistic:
Urmărlle ae«tel ho\11 ncmllsurote
Te-oUng pc tine huu11 ln suveranitate ...
Ct1 vorbe mari • tdee •, •revoltă • şi • prog~s •
Se va 'n1braea de·n·pururf :.I omului eres
Ş i monstrul la olult~ cu rilul o să crească •..
\ 1cii ee-n ră c ttl. tll.01\c, porniren·\I nebunească?
(:u geslnl ltln eroic, tuueat e pitalam,
Ai sth1s u11,n1tltaten porrectll ce„o ''isan1.
Mitologia păgână a lui Vict0r Eftimiu arc, ln Pfomt/eu.
h1 ciuda aparentului sublim. tonul burlesc din La beli• f/IUttt
ele Mcilhac şi Halevy.
ln T ebaitlo elementul fanU1Stic a fost reprimat, pe ellt cu
putinţă. După cc Oedip, chemat de un glas din cer dispare
cu tunete şi trăznetc, la Theba fiii săi. blestcma1i de ci, sunt
lnfierbânuiţi d e cea mai cruntă vrajbă. Polinikes şi Eteoldcs
se bat pânâ ce cad amândoi morp. Cr eon, următorul pe tron,
lmpiedecă îngroparea lui Polinikes. p ricinuind monrtea fiul ui
său Haemon, care d in iubire pcnt"tu Aotlgon n, "j utasc la
lumorm5.ntarea fos tului rege. l.upt.a turbat.~. pc scenl\ şi lu
culise, a celor doi lmţl este spectaculoasă. Jn D1»i j11a11 se acoen-
tuiază intenţia liberian\ şi umanit.'ln•tă. Don Juan ademenise
femei şi svâr.lîse hanii ln petreceri dar !Acuse aceasta din iubirea
tle femei. de oame1li. Biserica simbolizată prin lt'ronim<,. 11u
6S8 - LITERATURA ECLECTICĂ

de Don Juan, IncbiUţia proiectată de perdele negre, o curte

V. Eltimlu tn 1940.
vrea să·IprimeascA to sânul ei, ca monah, când aliă că nu
mai are avere. Eroul este într'un cuvAnt un inamic al fari·
seismului. Piesa se reduce tnsă la c:Ateva tablouri fastuoase :
o cameră neagra, cu un catafalc Intre făclii, o piaµ publică
ln care Abrabamo Balmaseda ţipă că şi-a omortt fata sedusă.
C. Bonu, $acrei.ar o.I Camerei Oeputaţilor
ln 1907- 1911.
de mânăstire, un festin cu strigoi.
Akim, tragi-comedie tn trei acte (lnfăţişată tntAiu ca tra-
ducere după Cehov şi apoi ca lucratt originală spre a se do-
vedi neseriozitatea criticei, care se extaziată de lucrul străin
şi subpreţueşte producţia naţionali.) este de fapt o farsă,
sprintenă, spirituali., cu momente moliereşti. ca bocirea la
cimitir şi aşteptarea morţii lui A ldm, o piesă lnsfll.rşit care
arată maturitatea m!\car tehnică a teatrului romAnesc. Un
mujic bătrâ.n dă tArcoale pe la mo~tul Contesei Sonia
\Vladimirovna tocmai când fiul acesteia, Contele Daniel, se
fntorcea la moşie. Intrigat. tânărul totreabă pe mujic asupra
cauzei venerării monnAntului şi află el mujicul, numit Akim,
li e tată. De supărare, Coatele părăseşte moşia, lllsând pe
Akim logofăt. După trei ani de domnie, Akim, pe patul morţii,
cbiamă pe Conte şi-i mărturiseşte că minţise.
Pentruca Akim sl fle mai mult dec:At un bun spectacol. ii
lipseşte conturul personagiului principal. care apare târziu şi
se destăinue insuficient. Akim ar trebui să repete tipul slugii
viclene, mistificatoare şi simpatice, comune ln comedia. clasică.
El lnsă e colorat. cu nuanţe socialiste, apărând ca o vic-
timă răsbunătoaro a disparităţii claselor, de unde o notă
falsă umanitaristă şi declamatorie. Apoi fondul e franc comic,
dar veselia e stânjenită de faptul tragic al suferinţii şi morţii
eroului. Oin pricina acestei hibridităţi, piesa pierde mult din
semnificaţia general umană şi devine o anecdotil lndemâ-
natec dramatizată.
Un spectacol spiritual, expresionistic. de o poezie cam facilă,
este Fantcma ceki ear• va ve"i.. „ roman teatral. Poetul bogat
lntreţine ln casa sa pe Maestrul (ratat) şi pe ?>forfinomanta.
El e idealistul care crede tn fantome, tn opoziţie cu Doctorul,
opirit pozitiv. O fantomă i s'a arătat, după care tânjeşte. Se
va dovedi că toate semnalmentele fantomei le are soţia Doc-
torului. Pozitivistul se lnchină atunci tn faţa drepturilor visă­
torului şi-şi cedeam nevasta.
Printre alte numeroase piese, Marek duhou11~ se remardi
prin aceea că profită de recenta direcţie mistică. 1'<1colae
Preotul are vocaţie ascetică şi e propus la scaunul episcopal.
Iubirea de nevastă li tmpiedicl să primească, dar Marina,
soţie, i se dă în Ulturi din cale. Mai tll.rziu, Nicola" a aJuns
mitropolit, un frate li face de râs cu purtările s.'lle, totuşi
!naltul prelat nu se socoteşte, el care !şi părllsise nevasta. ln
căderea de a-i face mustrări: - Nu e nimeni atAt de to alt
şi atllta de curat, fncât sl-şi poată judeca semenii cu fruntea
sus. Drama nu e atll.t mistică, pe cât radical creştină, ca toate
celelalte. Atenţia spectatorului cade, mai ales pe fastuoasele.
vesminte arhiereşti.
ln comedie V. Eftimiu nu are spirit. Da11SU/ milioaneltJr
pune to scenă pe un excroc mitantrop Camil, ziarist; ajuns
milionar şi pretendent la coroana Epirulai prin nişte şantaje
care, dă a lnţelege autorul, sunt inocente faţă de abjecţiunile
curente ale vieţii publice. Un avar (Sfârşitul p61114t1tului) se
vindecă de sgârconie, fiind speriat pe calea spiritismului cu
ideea sfârşitului pămll.ntului. Un parazit {Amiul şi Sobolul)
se h1stalează ln casa unui prieten şi o pe cale a-i ademeni şi
soţia. Vi.c lima li dă tnsă afară după ce-i spune fabula ariciului
şi a sobolului. Un soloci tator obţine dela Ministru postul de
Inspector al Broaştelor, de care nu ~tia nimeni, fiind de altfel
un specialist. Un altul izbuteşte a i-1smulge, ca simplă sin~cură.
VicWr Eftllniu a scris un mare număr de poerii, probabil
sincere, tn stil simbolist clasicitant, declamatorii fără vigoare,
(eerioo fără nuanţ!, lipsite de personalitate ca o fabricaţie
ta serie:
Amurgurile mor necunoscute
B. A. R. Pe cerul toamna plin do !eerli,

Pldur1 de-argint tl mări tranda11ril
Balc:<>aue veni. ghirlande 'nfi~cllrale
PAunl Imenşi cu ~ne luminate
ŞI lebede albastro mll fi mii .. -
De asemenea prozA. complet neglijată to cercurile literare.
Scrisul siu este corect şi cu ati\ta fantezie câtă tngădue biblio-
teca populară. Nuvelele (Spovedat1ia unui eJoum, Fdrd su/ltl,
Ca doi străini), conţin câte o idee sentimentalll desvoltatA ln
mod aţâţător pentru curiotitate. ln f'()Y/rtltd vedem pc Dinu
Bogdan, tntorcfindu-se acW dela P~. d upll. moartea părin­
ţilor. La mormfl.ntul mamei surpri.n de u.n bătrl\n rugfl.ndu -se.
Bă.nuelilo tl lncolţesc: •Ce căutase pc groapa mamei sale?
De ce fugise ? Ce taind aşeundeau toate. acestea?• Este ideea
dÎn Akim. Corabia cu f>ilicî e o colecţie d e poveşti, care lasă
imaginaţia nes:1tislăcută. 'Pc deoparte nu e destulă materie
trauiţionaUI, fle de alta fantazia inventeazll. tărl a coagula tn
mituri pline de sens. D in tot se desprinde o impresie de arbi-
trar. D intrt.> romane e citabil Dragominza, scriere senzaţională
tn genul Al. Dumas, cu mijloace realiste. Ideile •unt locale.
tancu Dragomir o un boier de viţă veche bogat şi maniac,
căruia umblă al-i răpească averea, prin căsătorie, admini·
stratorul său d . Georgescu, care-i şi secvestrează lata lntr'un
tw:n. Un ~.llr i ntelecb1al Alexandru il.tilea demască manopc·
rile noului Tlnase Scatiu şi s'ar părea că are simpatia prito-
nierei. lnall, fata se cilsltoreşte cu u n boier de v1\ă tot at.at
de veche. Ca roman-foileton Dragomirna e o foarte bună
scriere, săracă totuşi, şi lucrul ar părea curios,in marea fantazie,
în sinistru, 111 fantomatlc. V. Eitimiu arc doar feeric, gra1ios şi
volubil. Cele m ai atrăgătoare producţii ln proză ale scriitorului
sunt maxinicle (Vor~_ . . Vor~. _ _ Vor~ • .• ) pline de spirit
şi de o bl!nd(l m.i iantropie:
• 84trllnU lncurajew foarte mult pe Unerl, mal al„ cJlnd ou
altă specialitate.
• exceptând Bui()Yeştii, piesele sale (Ziua di" un>1d, Comedia
•Cc poate li mol hulpld decAt un om !Ar.I nicluu delecl t
• Creşa/a lui Dt<mnereu, jucării s/drdmtlU) n'au făcut carieră
• Ro1n4nu1 t ctl mal exagcra.t latin.
• Comedia inimii a fost Du icra IA. I n schimb Bujoreştîî supra-
• Oinlre oan1cnll mari pe cari i~a
&'\'Ul omenlrea.. Napoleon este
singurul cart 1•'0111 vrea sd se mai tnloarcl pe p4-mlnt .
• dintre aristocraţie şi burghezie, ca ln teatrul Iul E. Augier.
• Omule de •plrlt, Io •cama: te pAncleşte gala I •.
CATON THEODORIAN.
N uvelistica lui Ca1on Theoclorian e a unui amator tn stare
de a spune lucruri dolicato mai mult din propriile amintiri,
tnsă (Ară sistcmll, prea scurt sau prea lung. Sdng1le Solov•111/or
e un mic quasi-roman cu s ubiect sado venist (boier cu flu
legitim şi liu tll.i nuil) tn acea varietate a naturalismului român
ce li() ocupă cu problema eredităţii. De altminteri pro1,atorii
din această tpoc:l. ncobservAnd fiinţe complexe, cad lndat:l.
asupra fondului instinctual. Totuşi dela .illceput Caton l'bc<>-
dorian şi-a formulat tema sa, care e până la un punct •-pecilicli
societăţ.ii noastre ln formaţiune . Boierul lsaie Murat are p reo·
cupru; de e ugenie rasială, ar dori ca stirpea Muraţilor s1 so
perpetueze ln exemplare slnătoase. De sigur că interesul lui
nu e pentru !iul său Mitruţ, odrasla nelegitimă care st."I la
curte ca ln.grijltor , ci pentru Andrei pe care l-a trimis lll carte
m străinătate de unde băiatul s'a întors doctor ln ştiinţele
politice şi administrative. Bătrânul a observat lnsâ l ngrijorat
că Andrei e m elancolic, rece, cu i"'jiri furioase, cu porniri d e
ură. tnpotriva lui Mitruţ. Abinci ci lnţ:elcge că ltl Andrei nu
trece sângele Muraplor ci al Sotovenilor, ad ică al nevestii 1<ale
[riţa :
• Cc nu s'ar puita tnlAmpla, cAnd n'ar moi li el, cAnd oc.hll lui
n'ar mal grAt, cAnd guro tu1 tt'ar tnbuna, cAnd faptele lui n'Ar 1·nmulo„
IS1'0RIA J,ITE RA1'URll ROMÂ>'IE - 639
E nevoiaş, e blclsntc„ 1trlg,o ceva f'năbu1lt tn Inima lut Jsaie., n'ar
n tn •lare nici moartu a'o lnlhlnte volniceşte. cum o tnrruntau
moşii fi strlmoşll lui, nici sA moarA bArblteşte, cum mureau ~lura\il
allldatA.
• E sange din sAngele lrl\ll, e pllmAdealA ele Solovean. ŞI ..,
plimba prin casl, lări odihni, se simţea ud de o nAd~A rece,
.., chinuia şi .., az.vAdea pe pat ca sl I se arule lrlţa, cum se şi 'ni.Am-
pla.se odată, venind palidl, cAztndu-1 la picioare leţinalA, dupA cc
chinuise pe o bueătlttUă unguroalcA, ciupind-o cu cl~tele. •mul-
gAndu-1 părul de ~ cap, Iar unguroolca, dupA cc pl~sese, dupA cc
se. rugase, nemat av:'lt1d tneotto. ridic.ase salArul 1A-I crape ea.pul.
urmărind-o apoi, ln lug~. pftnd oo lntmse, ţlpAnd, 1)1 lei.acul lui
lsu..ie •·
Dimpotrivă Mitruţ realizează mai bine tipul Muraţilor :
• Privirea Iul lsnie fi ur1nArcB pc nnlAndC>1 şi tn minte se g.ât1dea
n.strel: Din două mame fi dlntr'un tota, lro\I nmAndol şi lrumoşl
ole o potrivll. Andrei lnsA, purtdnd cu fudulie tru!Ja, mişcărUe şi
lipsa de vlaga a S-Olovenllor; Mll!uţ, trup din trupul Mura\ilor,
mAndru, drept şi se1neţ. (lt.rblco.s, dRr c11mi1,lc. t\m!\ndoi tmplinea.u
tmpreun.area a dou:1 neatnurl osebite ' ' ce păcat d nu se pu_teau
şti de lraţl .. _•-
llătrânul moare înainte de a putea mărturisi taina. iar
Mitruţ. jignit de relele purtlri ale lui Andrei, care dă târcoale
nevestei lui se aruncli. tntr'un puţ. Astfel Jsaie a rămas fără
urmaş bun, tnvîns de sâ11gele solovenesc. Situaţia aceasta pe
care o desfăcuse pe larg Caragiale reeditează Strigoii lui Ibsen .
Şi portretele pc care ln Povestea •mei odăi cucoana Zinca
Ic ţine ascunso de privirile nepotului ci lorguţ ascund o taină
ereditara. (luxu.r;c, cartoforic) caro aflată de copil i·ar putea
stârni instinctele rele.
Jncolo schiţele sunt fără personalitate răspicată şi cele cu
caracter umoristic foarte s labe. Calea s11//ctu/ui, povestea unui
p reot care e despuiat de ti\lbari şi notar de banii strânşi cu
pantahuza pentru biserică, o cea mai dramatică.
Caton Tbeodorian a fost mai curi06Cul ca dramaturg dar
inimii, 1Vevestele do1Htiului Piti••. SJ4pâJta, Mâtta care vindud.
vieţueşte şi c una dintre cele mai bune oomcdii româneşti .
La prima vede"' s'ar părea el piesa tratea1.ă oontlictul
Un bătrân boier, Fotin Bujorescu, piertând pe unicul său
băiat, nu mai voieşte să-şi căsătoreaşcă fata după un Cărbu­
nea.iiu oarecare, fiu de oameni simpli. El arat§ ginerelui pr~~
sum tiv portretele strămoşilor şi-i declară că lnţelege să-şi
perpetueze spiţa :
, ~1:\ rog, mi rog .. . rr,_ru 1upiirt1rc. N'nn\ zis cd e vreo pata pe
11un1ele du1nitale . .. nici nu m'o1n gt\1,dll. Oe nurnele meu e vorba.
Eu, dragoste. nu pot consl1n\l s6 se stfn"i'\ \•echiul nume de Bujo-
rucu . .. - CAL U1n·p a\·ea1n pe bQlat, putuse1n aproba căsătoria du-
mitale cu Olga. 1~e-an1 pri1nll cu braţele dHchise, 11u te poţi phlnC?c.
Al o carler.l lrutnoUă . . _ nonume bun, qll cinstit .•. JtiU, •Liu ...
qll slnllos, cum l<icc doctorul, fi puţin lml plisa de \l-ar li tis l\eacşu
ori Vladu- C.opilul meu avea sil-ml dea nepo\I de BujoreşU, dda el
aşteptun urma.şiit nu dela dwnntat.a. Acuma 1•au Khimhal -lucru-
rile . . . •·
ln fond însă, precum so constatl, bătrânul Fotin n'are
nicio repulsie de mezalianţă. Pe ci li munceşte, ca şi pe tatll lui
Cărbuneanu, 1111 sent iment mal profund; dorinţa de ~tuarc
prin procreare. E un Jcl de a rilspundc la problema salv! rii.
Neavând o lncredere oarbă tn vieaţa suHetulul după moarte
(nr Ci avut dacă era u n catolic), nepătruazând nici noţiu11ea de
durabilltate a creaţiei umane, Fotin so mulţumeşte cu veşnicia
ln ordinea carnală, ba chiar numnl cu aceea, fictivă, a numel ui.
Vulgul ln genere cultivă otcrnil n tea nominală. altfel nimeni nu
şi-ar cumpăra loc , de veci • şi 11imeni n'ar face danii la bisericll
pentru pomenirea numelui. F'otin g~ndeşte la fel:
640 - LITERATURA ECLECTICĂ

• Bunlcul meu, paharnicul Nicolae Bujorescu. . • uite-l cole~ . .• dar Wndcă, i SC pare că a fost văzut, ar voi să-i lnaÎnteie ia.
lu, neclintit, mOJ'e pahamlr, al lui Vodd Blbescu şi mai tQrziu, Prefectură. Atw1ci găseşte w1 compromis. Opreşte jumătate
subt C·uza, era ponderator cum se zicea senatorilor la tnceput. lar din sumă, declară ln procesul-verbal că a fost .m ituit cu restul ,
ln Gorj nu s'a uitat lncd dreptatea pe care a lmp!lr\lt-o douăzeci
dă drumul arestatului spre a se judeca li ber. Ovreiul e mulţumit,
de ani, ca preşedinte de tribunal ... Nicuşor Bu:jorescu, Wcă ·me u.
Cdt despre mine domnule. . . aici, ln Dur.ureşt!, am sApal numele căci a scăpat de detenţiune,
pll.rinţllor şi străbunilor mei prin multe lapte bune. . . Am ridicat
o cişmea ln deQJul Spirei, ţin tiel paturi pe numele strămoşilor la
spitalul Dobroleasn, am zidit şcoala din Bujo reşll COJ'e lmi poarl~ A. DE RE.RZ.
numele şi tot mal am de gând . ..
t Am avere car-e vroi să ştit1 cuf o l:a.s şi nildăjdulan1 sâ„ml văd Dintre multele piese ale industriaşu l ui teatral A. de Herz.
numele purtat tnai tnah1te de coplU co plll~r n1el. 111 vecii vecilor•· două, Păianjtnul şi Bunictll fac oarecare figură. Cea dintâi
w ali1.ne.nte.~•ă dintr'o temă de comedie veche, plikută publi-
Fotin e providenţialist cu privire la familie, ca maiiiniştii c,1lui, aceea a eroului ca.re e tocmai contrariul de ceea ce pare,
cu privire la naţie. • Du.mnezeu vrea ca neamul Bujoreştilor un • l:>urbeto benefico•· Aci a1u e vorba t1l$ă .d e aspr.ime a·
să nu se stingă •· 13u·jorescli nu caută vreun boier autentîc, c11 caracterului ci de moralitate şi personagiul e o femeie. Tânăra·
suprafaţă socială. el vrea un nume şi r.oagă pe Cărbuneanu să văduvă Mira Dăianu t1'ece drept o depravată cu mu.lţl amanţi
şi-l scbimbei>e al său 1n Bujorescu. Cum acesta refuză, bătrănul şi-şi întreţine tnsăşi proasta reputaţie:
descoperă un biet spiţer provincial numit tntâmplător tot
Bujorescu şi-l invită să-i fie ginere, fără să cerceteze prea mult Iorgu
originea lui. Astfel instinctul său de mântuire nominală e Să-ţi spun. Suferă de bool• care c I~ modil. Azi !etole toate vor
satisfăCut. Se tntâmplă că fata. dăduse eu anticipaţie bunurile sll par~ • <le111:ln1011dene •· Adlneaori, boerulc. nişte fete voiau cu
sale lui Cărbuneanu. Spiţerul, rugat de ea, consimte la o căsă­ orice preţ s:l 1nA tacă să cred cl au o coresponden\ă amoroasă. Nici
torie oe trebuia să r1\J:ru\nă o pură formalitate. Copilul nu e al lui. gAnd I D-na Dăla11u s'a molipsit ş:i i se pare C.l-i stă n•nt bine, i.r:111t.A11d
pe feine11e uşoare decât s!'i -fie ceea cec .. .• o terne.ie cinstitA. J.\ stn e
şi el sufetă şi din ca.u•ă că-şi iubeşte nevasta. ln sfârşit lucrurile c redinţa men. Oe lemei a asla se vorbeşte multe. Lucruri woar.nice . ..
se află şi toată htmea, inclusiv femeia, admiră nobleţa de suflet dar nt1 po\1 pune temeJ pc ele.. N'avem 11iciun indicju asupra caracte-
a spiţerului. Căsătoria sfârşeşte deci prin a fi efectivă. rului ei. A lrllll prea puţin cu DAianu, - o lună - de Oăi'ru1u se
ştie, nimeni 11'• rost ca el, la 20 de ani ero putred din 1>riclna vi.e\11
Subiectul este comun şi mereu de efect, timidu.I cinstit
car6 o ducea •·
obţinând totdeauna simpatia publicului. Sub aerele sale sasis!.ite
Amos Bujorescu ascunde un spirit lin şi o inimă nepribăltltă. lntr'adcvă.r d-na Dăianu nu e de loc • păianjen• ci o nevi-
Prezenţa lui trezeşte un râs cordial. I s'a dat de altfel, pentru novată fecioară. Comedia prevesteşte, fără ştiinţa autorului,
ca pedanteria să fie graţioasă, un accent ardelean. Pentru pirandellismul. Văduva şi-a creat o apareuţă şi este p~ntru
tntâ.ia oară Galuscns şi Chicoş Rostogan sunt reabilitaţi şi opinia publică ceea ce pare. nu ceea ce este tn realitate.
interpretaţi cu omenie. Dialogul e pt~rat cu banalităţi şi Bu>i-icuJ prezintă
tri termeni comici un nou exemplar de
dulcegării poetice: marchiz de Priola. Manole Corbea. cuceritor ajuns ln decrepi·
Olga (zgrebullndu-se pe scaun) tudine fizicâ îşi inchipue că mai poate avea o ultimă iubire
adevărată cu Dea .Fruntea (numele proprii sunt detestabile), pe
Pl-letcnc ml-• frig „ . mi·e frig la inimă.
care o ţinuse, copilă, pe genunchi. Fata iubeşte tusl!. un om tânăr,
Am„ pe Flintea, şi Cocbea se rescmnea1.ă să fie bunicul unui nepot de
O sA vie suflet.ul şi o şâ \J·o fncălieascâ . Putte n1ilna. pe piept şi o existenţa căruia află. Comedia e făcută din nimicuri, uneori
sll-1 shnjl. Acolo e sufletul ! „ . plictisiioare, din ticuri. Unul repetă la toţi aceea.şi epigramă
Fiindcă suflet ul a !ost puţin pe afnr!I şi vine tnghe\ttl de pe munţi.
-oar acun1 s'a tntors. C·âl s•a 111ni c h111uil sârăcu\ttJ . ln:;:\ tC)l ~t a1ln1eril pe care pretinde a o intproviza. Generallll -Sl)Une totr'una •pas
portiţa , şi uite cil inlmli ti • bine acwua .. • IJOSSible t. Nimicurile sunt legate cu lndemânare. Astfel scena
ln care F lintea face elogiul Deei. aprobat cu obiectivitate şi
Este î11Să în toatăpiesa o armonie, u1i ae.r definitiv. iar dcsamăgll'e de rivalul său Corhea este de efect :
Bujorescu, Amos~ Doctorul sunt vii, de tie11itat.
Ftintca
V. AL. JEAN.
. . . 1\i cunoscllt vreodată o tiln\â at:lt de rern1ec3loare1
V. Al. J<:u1 e un comlldiograf spiritual şi plin de vervă. (;orbea
specializ,a t ln piesa de un act, fără intrigă stufoasă, susţinută Nu I
doar pe o conversaţie delicată. Tehnica e a vechilor proverbe PlintLo
mnssetiene, cu deosebirea c.~ proverbul e lnlocuit printr'o pro- Atl\t de copii?
blemă morală. In Ce ştia s<Ut<l Grigore Marineanu, !n preajma Corbea
transtrierii actului de divorţ; se mai s bate ln !ndoială. Soţia Nul
caută să-1 lnduplece şi nu este sigur de vinovăţia ei. Atunci cu
F/inlea
ajutorul unui fals ad-hoc o vesteşte că divorţul a fost transcris. Atât de vioae 1
Ne mai având ce pierde soţia ii mărturLc;eşte 1\umeroaselc ci
Corb•~
infidelit.~ţi. Marineanu liniştit prin certitudi1ie, desvălue trucul , Nul
spre ciuda nevestei, şi se duce să. turegistre>.e divorţul.
Fli111ta
Tudorică, fost prim procuror, se lntâlneşto la o petrecere
AtilL de • ..
cu o fostă martoră la un proces dela care allll cll părere de
Corbto
rău că ci procurorul adusese ruina morală şi 1noartea unui acuzat Nul
de fals, care lnsA era nevinovat c.'\ci fal<;ul li făcuse o fomeie.
O lacrimă !ntristeaiă veselia ex-procurorului. (Laetitna) . J.1drgeluş, comedie iu 3
Comisatul Tibcrie Popescu, om nici prea onest, dar nu lipsit acte, este ntai literară decât
totuşi do simţul demnităţii, arc ele tăiat un nod gordian. Un celelalte, cu efecte bine stu. A. <Ic Hen..
O"rciu. arestat, a încercat să-l mituiască. Banii i-ar trebui diate (trimiterea sistematică Oe.se11 de &eriltorut V. I. Popa.
 ISTORIA LITERATURU ROMÂNE - 641

a dactilografei tn lilltă. camera, lectura unor greşeli de copiat, de instantaneu cu sentimentul că de astă dată şi.a găsit
uitările feciorului care spune mereu • conaşule • tn loc de idealul feminin şi cu hotărtrea de a se căsători. Fata tnsă
«Domnu.le Ministru t). Subiectul este însă banal. Radu fiul face cunoştinţă, f.ărll ştirea lui Şerbescu, şi cu Raul Rovi-
ministrului Zota se îndrăgosteşte de dactilografă. Tatăl e tngă­ nescu, căi:u ia, naivă, i se încrede. Rovinescu, obişnuit cu
duitor, !iind el iosuşi un infidel conjugal ; mama, ambiţioasă, femeile venale, o uită repede pc Lili. Aceasta, de ruşine şi dis-
este implacabil1!.. Dar Mărgeluş. copilul celor doi tineri, o perare, se sinucide. Rudolf Şerbescu . logodnicul ei. o uitase
fnduplec1!.. şi el de mull dar ln laţa nenor:icirii se aprinde superficial
de indignare şi promite slL bea sângele seducătorului pâ.nă
ALŢ1 DRAMATURGI. la cea din urmă picătură, fără a şti că seducătorul e chiar
Rovinescu, . care se pregăteşte de altfel să fugă !n străină­
Pfu1ă tn 19r6 teatrul original a avut o desvoltarc cantitativă
tate. Atunci vine ştirea că. Lili a murit ln spital. Şerbescu
rdmarcabil1!., fllră a ajunge la rezultate durabile. Al. Florescu
mărturiseşte Juj Rovincsou (mereu fără a şti că el c seduc1!.torul)
(Sat1da. 1908, Chit1ul, •9ro), Ion Miclescu (Mamă, 1907, jertfă,
că L ili nu ·I interesase· de loc şi că numai gatetele ll siliseră
1909), J\1. Poliz.u-Micşu11eşti (Florf de piatră, 1907, Pămd'lll,
să ia rolul unui logodnic neconsolat . Amândoi •eroii >. Ro-
1910), Emil Nicolau (Actriţa, 1913, Lacrămi luminoase, 1916,
Fiul ei, 1n colab. ct1 Al. Simionesc11, r9r2, A cui e vi·na.' în vinescu şi Şerbescu, pleacă tn străioătate cu alte femei care
nu produc complicaţii.
colab. cu Jl·I. l\otora, i915, Femeia, 1919) erau furnizorii oficiali
Tema e interesantă, dialogurile sunt adesea vil şi cu acele
ai teatrului. ln 1916 işi 1ncepu activitatea dramatici!. şi C.
Râuleţ prin C11 perdelele ltI.sate, continuând-o mai departe cu
expresii stereotipe care ln teatru fac simpatică intrarea unui
personagiu (Şerbescu abuzează de cuvântu l •frapant•). dar
Femei ci1uiale (în colab. cu Al. T. StamaHad), Baia .Dom'lliţei.
in total piesa are o d.esfăşurare greoaie, insistând mai mult
ZAHARIA BÂRSAN. a•upra atmosferei, tn stilul prozei, decât asupra eroilor .
Vcrsi!ic."lţia trudnică, şi de altfel mai mult grafică deşi
1"randaffrii roşii. poveste ln versuri de Zaharia Bâr:san. a cu încercări lăudabile de arhaizare, lngreui32ă .mJşcarea din
colectat mari succese teatrale. Poemul (istoria unui Zefir care Lelof>ise/i, dramă. istorică 1n cinci acte, ce suferă de altfel
lşi sacrifică sângele pentru a înroşi tra.ndafiri destinaţi Lianei) de o lncetineală substanţială. Ideea este originală, poate mai.
este zahara~. Tot ce e plin de imaginaţie ln Victor Eftimiu , nimerită lntr'o epopee sau tntr'un roman istoric. Ion Vodă
este coborlt aci la chipul sentimental: cel Cumplit, înfăţişat ca un curat iubitor de ţară cu atitudini
de martir, desfăşură o energie considerabilă spre a strânge
Eu sunt Ul'$it domniţii sll nu ln yeci pribeag. , .
De m' am oprit o elipll la pragul casei tale boierimea la olaltă în vederea rezistenţei împotriva Turcilor .
A fost cft s~-ml a.stllmpăr Ull vis ol meu . . . d~ jnle ... Cei doi termeni ai conflict~lui dramatic sunt exa ltarea Dom·
Şi - acum când pleci. .. aiurea . . . •a stau? De d.ragul lui? nului şi rezistenţa surdă a boierilor. Sunt mulţi boieri în dramă,
Eu \i-am descllis etirarea pc care s:l le sui .. . dar ei nu constitue person alităţi ci un grup. Ca ·trădătoml
·re di.J de-acum cu bino şi eu tu bine laro . . .
Povestea e sCârşitd . . , A Cost un vis de-o var! . . . Golia sunt tn fond toţi. Fără noţiunea politică a unirii, fn-
dreptăţ i ţ.i chiar pragmatic să abandoneze pe Domn care nu
llasmul formează cu toate acestea un spt.'Ctatol decen.t. e al "tll.rii ci iiupus din afară şi a se potrivi împrejurărilor spre_
§ Odiniotwă, imitaţie a acestui fel de poem dramatic de a salva relativa ·n eatârnare, mâncaţi fiecare de nemn lţomiri
I. C. Asla.n , c.1.de în vulgaTităţl (• Nu-l mai tace clanţa I >. şi pofte ascunse, boierii alcătuesc o apă nesigură, aci limpede,
• · .. vă 'ndop »}. în clipele de sin~eritate patriotic1!., aci turbure când soarta
Domnului e pecetluită. Toţi sunt mai mult sau mai puţîn
.MIHAIL SORBUL. trădători, unii impulsivi şi din motive personale. alţii şo­
lncă din tncercarea de tinereţe. Eroii •wştri, -piesă în 4 văitori şi cu socoteli polit ice. Soarta lui Ioan Vodă. ca tn tra-
acte. (1906), semnată cu. nnmcfo adevărat ?lf.. Sn\olsky, se gediile antice, este prevăzută dela tnceput şi nu e lipsită de
putea tntrevedca vocaţia dramatică a lui Mihail Sorbul. dramatism sforţarea Domnului de a întreprinde fapte mar.i
Piesa ne tnfăţişe"2ă o ceată cu o lume hotăr:îtă l1l sinea ei să lugă. Clipa fundamentală,
de gigerli, cu scopu.l înve- simbolizând conflictul, e aceea a fugii lui Eremia Golia la
derat de a semnala corupţia duşman sub ochii scârbiţi ai lui Ioan Vodă. Fie însă că scur-
ttnci anume pături sociale. gerea scenelor e prea 1nceat1!., !ie că to loc sit .dea o formă mai
Exponenţii acestei societă\i oratorică luptei de i ntenţii, a utorul s'a pierdut tn nuanţe
sunt Raul Rovinescu şi Ru- psihologice, drama nu e destul d e aparentă şi identificarea
dolf Şethescu. _Şi ~nul şi atitudinilor devine dificilă. Piesa nu are descărcări vizibile
altul, ln deajuns de bogaţi, şi se concentrează tntr'on fo i d.e tablouri istorice de mare
trliese pentru plăceri dar cu compoziţie încheindu-se cu scena patetică a boierilor care.
nuanţe deosebite. Rovinescu deşi trădători şi tn tabăra nou lui Domn, de care sunt princi-
e un cuceritor de femei bla- pial degustaţi ca de orice Domn , plâng trista ne<;esitate de a
zat, caTc. ~i11ă că femeile fi prădaţi de Tătari. Ni se !11/ăţişează prin urmare tabloul
90r ba11ii lui, le plăteşte ca dramatic al unei Moldove decăzute ln care trădare, umilinţă,
să scape de ele. Şerbescu oscilaţie, sunt aspectele tipice şi necesare ale vieţii politice;
dimpotrivă e un tip pasional aşa de necesare tncât în cele din un11ă trădarea se absolvă .
tnsă cu durate scurte, oe se Aceasta este ideea . Sub raportul teatral însă substanţa c
îndrăgosteşte cu violenţt. de absorbită de prea multă maşinărfo scenică.
ft1tâia fen1eîe ÎJttâlnită- spre Patima roşu a stâ.mit la !ntâiele reprezentaţii o vie dis-
a o l1ita numai declt. Acest cuţie. Unî.i au văzut în ea un produs al genialităţi i şi o capo·
Şerbescu descopere tn cele dopcrâ tn materie de • comedie tragică 1, cum so s ubintitu·
din urm ă o fată nevi novată, lează piesa. De fapt denominaţiunea • co1uedie tragică• este
Actorul Zaho.rlo, BA1'$an tntr' un rol. Lili Popeia de care se aprin- fără motivare, deoarece piesa e o dramă pasională c u aspecte
6'2 - LITERATURA ECLECT ICA
M. Sorbul.
Desen de hu.
secundare do umor. Drama modernă este tocmai adunarea
laolaltă, spre a da sentimentul vieţii, a comediei şi a tragediei,
genuri prea absolu te. Detractorii au Îllccput a face analiza
psihologică a personagiilor şi a dovedi goliciunea lor. Totuşi
Patima roşi~ este o foarte bunll dramă şi pentru teatrul romii·
nesc ca reprezintă o dată. Remarcabilă este siguranţa teb·
nică, repeticiunea acţiunii, simplificarea personificaţiei. Sunt
numai cinci eroi (Sbilţ, Castriş, Rudy, Tofana, Crina) care. vin
mereu pe soenll. şi au toţi un rost fundamental. Acţiunea este
limpede formulată ln trei acte. Io actul I Cas~, student bogat,
care tntreţine pe colega lui, Tofana, vesteşte acesteia că are
lnvoirea de a o lua ln căsătorie. Tofana tnsă refuză spre mi-
rarea Iul Castriş, om de treabă. Se lntâmplă ca Io imobil să
lotre, tn scopul de a lua cu chirie o cameră mobilată, Rudy,
vechilt prieten al lui Cas~ şi tânăr uşuratec. Tofana e ras.
cinată subit de ci şi la sfârşitul actului i se aruncă ln braţe.
In actul II, li vedem pe Rudy agasat de pasiunea nedorită
a Tofanei. El o o victimă a femeilor şi doreşte să se reabi·
liteze munciod. Se lndrăgosteşte de Crina, prietenă inocentă
a Tofanei, care crede Io sinceritatea lui, reală, şi·i făgă·
dueşte corespundere dacă se va muta din casa Io care
locueşte tu apropiere de Tofana . Ceea ce Rudy şi lncearcă a
face. Gestul supără pe Sbilţ, văr al Tofanei, student bătrin,
ratat şi beţiv, care lnsă iubeşte pe Crina şi fireşte şi pe To·
fana. Sbilţ pâ.rll.şte pe Rudy lui Ca.striş, acesta impune lui
Rudy să ia ln căsătorie pe Tofana. Rudy ti destăinue că
Tofana i-a sărit de gât iar Tofana, plină de venin, asmute
pe Castriş asupra amantului rezistent. Io actul In, Tofana
printr'o scrisoare !alsll. ca dln partea Crinei, atrage pe
Rudy to casa aceateia, ti cerc din orgoliu s'o ia ln cli.săto·
rie, ti solicită măcar petrecerea unei nopţi tn patul Cri·
nei şi fiindcă acesta refuză, li lmpuşcă. La claritatea con-
flictului se adaogă buna cădere a cortinei. La sfâtŞitul
actului J, Tofana se aruncă deodată de gâtul perplexului
Rudy, care 1nurmurâ aiurit: •Ce faoi, d-şoară ... Ce faci? •·
Efectul e considerabil. La finele actuJui IC. asmuţit de Tofana,
Castriş se repede la Rudy şi-l strânge de gât. Apoi 50 des-
meticeşte, so căleşte (t Ce m'ai îndemnat să fac, Tofano?
Dacil.-1 omoram? . . . Dacă . .. •) şi iese. Rudy se ridică şi el
de jos, se uită lngrozit la Tofana, şi se năpu~-teşte pe uşă afară.
Acum scena e mută şi lungă, dAnd prilej publicului sl medi-
teze asupra situaţiilor. Canu:terizarea scenică a Tof:inei, de
care fug înspăimântaţi bărbaţii, e magistrală. In actul al
treilea sunt detunăturile de revolver şi strigătele pe lntuneric:
• Tofano, Tofano •·
Cât despre psihologie, teatrul se mulţumeşte cu scheme.
Per.ionagiile din Patima roş~ sunt vii, distincte. memorabile.
posibile to ordlnea ficţiunii şi asta e de ajun.s. Sbilţ reprez.iotă
mefistofelul piesei şi laturea comică. E un sarcastic parazit,
un filosof cinic şi un istoric al familiei. El atrage atenţia To·
fanei că bunicul lor a fost hingher. Cu asta faptele din pre ·
zent devin motivate prlntr'o cx:icerbare a instinctului cri-
minal. Sbilţ e acela care aruL1că aforisme şi paradoxe şi deşi
acestea nu au în sine (dovad!l de tact dramatic) o valoare
deosebită, ele trezese ln spectatori veS<llia, făcând aşteptată
intrarea ln scenă a personagiului. Despre Virgil, Sbilţ zice:
t Vreau sli. te smulg din bra\ele celui mai ordinar plagiator •·
La invitarea de a munci, declară : •Numai dobitoacele mun·
cesc •· Crinei li face acest silogism : •Nu uita, că sunt cu zece
ani mâi tn vârstă decât tine, şi deci tu eşti a.ceea cc te-ai m\scut
ca o necesitate a fiinţei mele I•· El meditează la un op filo-
sofie propagând sinuciderea. Formulează justiţia famj)jei: •Noi
pedepsim I Executăm I t . Se socoteşte singur geniu. Dă veri·
şoarei revolverul cu spirite do acest soiu : • Revolverul este
un burghct foarte cum se cade: nu te scuipă, cât timp nu·I
tragi de limbă•· Toate acestea vor li poate superficiale, dar
s unt foarte teatrale. Despre To!ana s'a putut observa că
este o intelectuală, de unde s'a dedus particularitatea cazului.
Tofu.na lnsăşi zice: •Eu sunt o in teleotuală • şi frazele ei
s unt presărate cu expresii pretenţioase. •Deşi n'au valoare
literară-spune ea despre propunerile lui Castriş- au oare-
care spontaneitate su!letească •· Aforisme: • Numaî oamenii
in<;ulţi sunt fatalişti. . . Pentru ei de altfel s'a scornit fata·
litatea . . . Noi ceştilalţi lnsă avem chiar datoria să Invingem
neputinţa, căci asta-i ln fond fatalitatea•: •Bucuriile prea
mari poartă inele germenul deeepţiei •· Tofana are sentimentul
drepturilor ei feminine: • Sunt majoră şi n'am nevoie de tu·
tore t. Se socoteşte lndreptătitl să•şi găsească singură •feri-
cirea, tnt tâlcul vieţii • ei. Dar toată această intelectualitate,
ce nu o în fond decât condiţia unei femei de societate mai
fină, stă pe fondul unei adânci feminităţi şi aci e meritul,
dramei. Tofana nu iubeşte pc Castriş şi se simte umilită de
a -i datora existenţa. Rudy, deşi inferior intelectualiccşte. o
fascinează ptin prestigiu l lm asupra fen1eilor . Nimicurile ga-
la nte ale cuceritoru lu i sunt mai măgulitoare decât filantropia
l<ti Castriş. Crezându-so stăpină pe hotărlrile eî, Tofana ră·
mâno suprinsă de a se vedea respinsă de .Rudy. E la mijloc
iubire deci iraţionalitate. mândrie de femeie. Cu aerul de a
ordona, Tofana se roagă de Rudy, li imploră s'o ia to căsă­
torie. Teoria• patimei roşii •, a eredităţii criminale. e un simplu
pigment. Tofana putea să u cidă oricum. Caiul ei. oricăt co-
lorat cu intelectualitate, e al oricărei femei iubind fără raţio­
namen~. respingând pe cel care o caută şi alergând după cel
care o respinge. Rudy ar fi un banal cuceritor şi prin
veleitatea lui de reabilitare un prilej de dulcegărie sentimentală.
Originalitatea lui stă ln aceea cil deprins sli. cucerească ieftin
orice femeie, Rudy dă. pentru lntâia oară de o amantă. supe-
rioară l ui intelectualiceşto şi mai ales de o pasionalitate
morbidă. Cuceritorul devine victimă şi asta-i dă aureolă de
martir . Castriş oferă publlcu lui măsura liniştitoare a unui
om simplu. bun , căzul Intre demenţi. Incapabil de a cuceri
femei le alt fel decât prin bani şi genero•itate, el nu se simte
tn stare să ducă gelozia până la crimă. Prin acest schematism
substanţial şi prin rotunditatea tehnică, Patima roşie se va
citi şi reprezenta totdeauna cu mari satisfacţii estetice.
Dezertorul e o piesă ocuională. RA!prezentată ln vreme
de mare cumpănă naţională. ca a vca scopul de a lmbărbăta

pe refugiaţi şi de a stimula re1iistenţa sufletească. Ocaziona-
litatea !ace ca personajul eimbolliâ.nd adversantl să fie înfă­
ţişat în linii caricaturale. Lipsa unei semnificaţii umane mal
generale ne împiedecă acum să oe gândim la putinţa repre-
•entării dinnou a piesei. E şi o chestie de delicateţă Jntre naţiuni.
Dardacă privim lucrurile tn relativitatea lor, va trebuisă recu -
noaştem IJ1demâ.narea autorului de a improviza pe date .m o-
mentane. Silve$tru Trandafir e un mahalagiu care ln preajma
ocupării Capitalei se abate pe acasă spre a-şi vedea nevasta.
E un quasi-dezertor câtă vreme nu încearcă să-şi regăseaşcă
unitatea. Se lntâmplă că tn casa lui e încartiruit un fost ado-
rator de .altă naţie al 1revestei lui Aretia.. Acesta, acum. ofiţer
prinzând de veste că Silvestn1 e ln B ucureşti, ate lipsa de
gingăşie de a negocia libertatea lni pe favorurile Aretiei.
Silvestru li taie gâtul, !şi salvea<ă familia şi se lasă lmpuşcat
de sentinele.
Tot efectul dramei vine din contrastul lotre sufletul mare.
al lui Silvestru şi pitorescul lui mahalagesc. Expresiile peri-
forice tipice capătă de data aceasta o adâncime nebănuită.
C,\nd soacra vede pe Silvestru, li strigă;
- Auleu maicii., a ve.11ltuu Sillvestruuu . ..
iar Silvestru, spre petrecerea spectatorului, o parodiază ;
-Mli vei fi crezânduU\1 OlOtl\IUtlU . . .
dar momentul ln sine este grav, tocordat. Când adoratorul
soţiei devine primejdios, Silvestru iese din ascunzătoare
şi e cu atât mai adânc teatral limbajul său verde, cu cât si-
tuaţia lui e mai disperată. El zice:
- Şi acum să ne tnconversăm şi noi puţinel.
Şi iiindcă acela nu stă de vorbă cu dezertoru, li
cu iamiliarităţi:
- In ascultă, mă • • , ••. • cu mlnc 11-•I gă$ll tu
dos~tl? .. ·
La ame.ninţ.area emfatică a adversarului care ii atrage
;<tenţia, de altfel IJ1 chipul cel mai legitim, asupra regulelor
războiului;
- Nu uita, Silvestre 1'randaflr, că vorbeşti cu un
Silvestru are o mitocănie sublimă:
- Asta să l-o apui lul Mutu.
Moartea Jnsăşi, inevitabilă, a lui Trandafir se produce cu
o memorabilii. vorbă de mahalagiu.
R<Ubunarea, piesă în 4 acte, este iarăşi o eclipsă în acti-
vitatea teatr.i.lă a lui Mihail Sorbul. Ada ţine cu orice eh.ip
să se disătorească cu Dragotă. Jn ciuda tatălui său, om bogat
ridicat de jos şi doritor de promovări sociale. Jar Dragotă
e de origini egal de umile. Dragotă şi Ada improvizează un
innec tn mare neizbutit din cauză că-i salvează locotenentul
de marină Gorj. Ciorogârla, tatăl Adei, om de lume. agreabil,
consimte la căsătorie. . . ca să se răzbune. Restul piesei ur-
mează să dea satisfacţie tatălui. Dragată, ambiţios, se înfundă
în luptele politice şi uită pe Ada care suferă de pUctlseală.
Ciorogârla ti trimite pe Gorj , adorator şi el. Drago tă însă n'ar
voi să se despartă de Ada şi fără a mai oferi pasiunea, s'ar
mulţumJ cu prietenia. Ada, plictisită şi de Dragotă şi de Gorj,
acceptă asiduităţile unui terţ. Acţiunea e înceată, fără nerv,
conversaţia banală, personagiile fără contur psihologic. Nici
până la sfârşit .nu putem şti dacă Dragotă e un soţ bun dar
neglijat, ori numai un ambiţios formalist.
ISTORIA LITERATUFUI RO.MANE - 648
Foarte vie, d~i n'a apărut astfel, este A doua tinereţe.
comedie tragică şi aceasta, ln care se vede tnrâurirea teatrului
modent italian, tn privinţa vigoare! dialogolui. De altfel ac-
ţiunea se petrece la Napoli, cu o bună intuire. a geografiei
psihologice, deşi Tmnasso ln loc do Tommasso, Prosilipo tn
loc de Posdippo şi Gt>nnario ln loc de Gennaro sunt un semn
de informaţie s uperficială. Ca şi ereditatea hingherească ln
Patima roţie, mediul meridional cu vendettClc sale este un·
~ubstrat explicativ al fant•tismului şi c.r uzimii tn reacţiuni.
Ambrogio, burghez bătrân şi bogat, după o existenţă mo-
notonă cu prozaica soţie Sibilla, găseşte ln Assunta, tânără
daetilografă, o Tăsplată tardivă. Divorţul nefiind JJO<iibil, pen-
•ionănd pe Sibilla, Ambrogio se refugiază cu Assunta la Na-
poli, hotărlt să-şi trăiască a do\lll. tinereţe. Dragostea copilă­
rească a. bătrânului, ingenuitatea fetei amestecată cu super-
stiţia păcatului, dau un act I plin de savoare. Apoi ca o veste
rea apare Sibilla care vrea :;ă salveze pe Ambrogio. Dialogul
are acea simplicitate a expresiei directe ce c tipică în bunele
lucrări ale lui I.1. Sorbu I:
Slbil/a. Eu nu sunt rldleelâ I
Ambrogio. (rid ică mAJnllc pAntl tu drc;ilul leţei) Dar ~t ln·
Clorătoare.
Actul se termină cu o profeţie tulburătoare a Sibillei,
creând o atmosferă mistică :
Slbilla. (cu poză tragică, ;irotellC.~) NlciodaU! un vapor n'a
Intrat to vreun port ln 2adar. El aduce hrană celor ltlimdnzl, şpe­
ranţâ ~lor tnvi.nşl, bucurie lntrislaţilor, ;icdeap&li vinovaţilor! Mll
duc ln port, mă duc •!H înUmpin, md duc să-l lnlreb dacii mi·•
adus şi mie ct.va <lirt toate a.ceste buuu.ri, pe ca.re el le aduce, ca
un generos monarh, ca un drept lmplir~itor de dreptate. Adlo !
lntr'adevăr. Sibilla chemase pe un frate al As.•untei, care
ruşinează tu calitat.e de justiţiar al familiei omoară pe. Ambrogio. Această
lmprejurate parc totuşi stranie spectatorului şi violenţa ge·
sturilor, cu toată arta dramatică, lnlătnră un sens uman mai
să Le fan- adânc, dând acel aer de factice şi stilizat, lntr'un sens gi-otesc
şi baroc, pe care tl au piesele lui Crommelinck.
De aci Incolo dramaturgul scrie piese cu titluri de senzaţie,
Gorio/an Secu11dus, Dra&ul, Baronul tnsă cu un conţinut des-
măgitor. Coriolan e!lte profesorul de ştiinţe naturalo Coriolan
Strafalogea, care neavând copii, gândeşte ca prin ajutorul
onţer... Doicii să tmpingâ pe nevastă lntr'o legătură extra-legală.
Dracul e un nepot care ln chip de diavol turbura nopţile un-
chiului său neurastenic, Guranda, spre a-l moşteni. Baronu l
e un tânăr aristocrat bucovinean ruinat, câştigându·şi existenţa.
ca vân2ător tn.t r'un magazin de încălţăminte şi economisind
banii t t luni din an ilClltru ca tn a tz-a să ducă o vieaţă de
plăceri. Intr'o vară face cunoştinţă ou fata patronului său, e
luat drept excroc inter.naţional, în fine se căs.'itoreşte co ea
(reminiscenţă din u petit C<Sf~ de Tristan Bernard).
l\1ihail SorbuJ s'a tncercat, luându-se după curent, şi ln
roman. Mentalitatea sa este lnsă aceea a scriitorului de di-
nainte de războiu pentru care nu existau oameni ci teme.
Tema din O iubeşti? e aceasta: Aurel Berescu, om paşnic şi
aparent lipsit de orice intelectualitate, află de moartea prin
accident a marelui scriitor Vasile Oprişan, din operele căruia
nu citise nimic cum nu citise niciun alt autor. Oprişan fusese
!nsă c()leg al său de şcoală. Berescu li cumpără romanele şi
nuvelele, rămâne mirat de a constata că unele idei aoec.
dotice i-au fost sugerate chiar de el, că cutare nuvelă li e!lte
dedicată. Un cult tardiv ii cuprinde pentru Oprişan. Ii duce
llori la mormânt şi e serios preocupat de soarta văduvei scrii-
torului. Compune nişte amintiri despre defunct şi are sur-
i>rinderea de a fi declarat de critică mare scriitor el lnsuşi
Ca să exonere2e pe văduvă de greutăţile ei, Berescu se mută
644 - L lTEf\ATIJRA ECLECTICĂ
la ea ln pensiune. Curând
tnsă e cuprins de dragoste
pentru d-na Oprişan, care tn
cele din urmă se arată cu
totul dispusă a 1i cucerită.
Lui Bercscu fi intră tn cap
că duhul mortului lucrează
în această direcţie şi, spre
a rămâne un pur vencrator,
se refugiază la timl.' tntr'o
altă relaţiune erotică, In
afară de graţioasa apariţie a
fetelor lui Oprişan, romanu I
are un aspect factice, agra.·
vat de tonul glumeţ foarte
asernll.nător cu acela al lui
Damian Stănoiu. Tema, ca o
propoziţie de demonstratab-
soarbe toată atenţia scriito-
V. Demetrlus. rului, tn dauna eroilor ce ră-
mân nişte simple caricaturi.
Mâ11gllierile pa11teYei intră ln tipul romanelor senzaţionale
iar nota distinctivă este atmosfera de mare gală. Prinţesa
Xenia, căreia un luptător amant i·a omortt bătrânul bărbat,
ea tnsăşi împuşcând pe asasin, duce o existenţă blazată şi
somptuoasă. In casa ei s 1111t oglinzi enorme, baia este •o nli-
nune a confortului şi a bunuluJ gust" corespondenţa e adusă
C9 .~ryerri . ~~~
cto
@u
''t\î'Af,
Jlt
~Jt ...
E:dltura l>ibr.!irlel 5ocec<i ~ eorT)p.
gocure5c1
Coperta unui votum de G. Ranetti cd. Socec, 1003.
de lacheu pe tavă, pe jos e aşternută o blană de tigru, vizitiul
cupeului (capitonat cu atl;ls albastru) e tnjobenat. Un pictor
Vlad I. Vlad se tntoaii;e dela Paris şi izbuteşte printr'un tablou
să intereseze pe prinţesă. Din păcate aceasta e terorizată de
lacheu care deţine o scrisoare compromiţătoare şi care în-
drăzneşte chiar a săvârşi acte de violenţă erotică asupră-i.
Xenia tl tmpuşcă, dar se sinucide. ln eroul Pitarcă trebue
să. se vadă scriitorul Dragostav. Cartea e lipsită de oricţ ol>-
servaţie, tonul c vu lgar şi de scriere de colportaj. Cu toate
că O iubeşti l e ceva mai onorabi.I, amândouă romanele lui
l\f. Sorbul sunt lipsite de orice interes literar, meritul de că­
petenie al autorului rămânând exclus1' ln direcţia dramatică.
N. N . BELDICEANU.
N. N. Belcliceanu, Ci.ul poetului (t 1923). imita pe Sado-
veanu şi pe Brătescu-Voineşti totdeodată moldovcni1.ând fără
savoare. Subiecte mărunte şi lume refractară. Fetiţa doctorului
Ulrich, pianistă, acompaniatoarea tatălui ei vioto11cclist, e
persecutată la şcoa.Jă, acu•ată de fur t . Se aruncă în puţ. O
fetiţă de 13 ani, bună pianistă şi ca, e sedus.\ de m1 căpitan.
Ţiganul Vasile Cerceluş înşeală pe superior. fugind clin postul
de ga.rdă şi lăsând tn locu-i un manechin ele paie. Subloco-
tenentul crede că l·a omorît cu sabia. Păsările din ogradă se
tmbată cu vişine ele vişinată. In coto, nuvelistul şi-a umplut
opera cu •chipuri de mahala •·
l . C. VISSARION.
I. C. Vissarion din· Costeşti (• 1883) se consideră însuşi
drept un scriitor-ţăran, luându-şi ca model pe i\Iaxirn Gorki.
F.ste adevărat, nuvelele vorbesc mai ales de oameni dela
sate. Dar c11 o particularitate interesantă. Ţăranii săi n'au
simţul moral şi sunt ln stare continuă de delicvescenţă. Un grup
de ţărani călătoresc ln tren fără bilet, minţind a avea • pirmis ·+.
Daţi în judecai.<~. strâng bani pentru avocat şi la colectarea
sumei se constată că Jiecare umblă să tnşele pe <;eilalţi. La o
nuntă două tabere s~ bat pentru plosca de rachiu. Corâe a
făcut ţuică şi consătenii săi li pândesc, li silesc ·s'o scoată şi
1-0 beau până la ultima picătură. Tata Ioniţă Taulete para-
clfaerul c certat cu pqpa pentru un hotar, şi când popa iese cu
sfi ntele daruri, Taulete pleacă la °''rciumă Şi-l lasă cu. răspuu­
suri le nedate, nescos din slujbă. Toate aceste motive se găsesc
tn Florica volumul cel mai notabil. la care anl putea adăuga o
buna schiţă O presimţire publicată tn Slmrălorul (I, 14) .-ugră­
vind simplitatea cu care mor ţăranii . .Altele nu ţin speranţele
puse în scriitor. !n PrivÎghdlOarea tltlagrd cuta.re bucată are
pretenţii de faustiauism fabulos, tratând despre un "ţigan pe
care dJ:acul l-a făcut popă. Petre Pârcălabid, roman, (JOveste~te
cazul . unui bărbat cu două neveste, la 1839, iu chip cu totu l
uscat. ln Sub călcâi, note şi schiţe din timpu l Nemţilor. autorul
narează lntr'un stil lan.faron isprăvile sale din vremea Ocupa-
ţiei. Gasconismul de<iltminteri este nota specifică a lui Yissarion.
I. DRAGOSLAY.
Foarte pitoresc ca boem de origine ţărănească, purtâ11c1u„şi
pe drumuri enormul ghiozdan plin cu manuscrise, I. Uragoslav
e departe de a H un scriitor. Pretinsele lui nuvele s unt adul-
terări limbute de teme caragialiene, sadoveniste, etc., tnsă,
pretinde autorul, "trăite >.
AL. CAZABAN.
Tematic, schiţele lui Al. Cazaban stau in raza nuveliS'ti-
cei lui Sadoveanu (vfLnlltoare, compătimire pentru sălbă­
ticiuni, vădane enigmatice). Nota lor esenţială c sarcasmul.
 ISTORIA LITERATUR!l ROMÂNE - 646

Prin analogii neaşteptate şi printr'o rece exagerare a slăbi­

ciunilor eroilor, autorul Jşi arată cu lnverşunare antipatia
faţă de ei. IJn chelner căruia ti e bolnavă nevasta, cu pierderi
de sAnge, loveşte cu un lemn o pisică prea miorlăitoare. Fe-
meia şi pisica par moarte, dar amândouă lnviaiă şi una se
hrăneşte cu pierderile celeilalte. Fleşa face glume proaste.
Previne pe dol inşi care urmează a se lntâlni, că fiecare dintre
ei e surd, şi fiecare urlă, lăr.1 utilitate. unul tn urechea altuia.
Sperie lumea !imulllnd atacuri de apoplexie. Dar lntr'o zi
Pleşu e mort de-a-binelea, tn oficiu l poştal al c.'lrui dirigin te
este, şi un prieten care crede că glumeşte li ştampile<1ză pe
frunte. Dirigintele (sarcasm al autorului) se sinucisese din
c-auza unei lipse de bani ln cassă. Al. Cazaban nu c un scriitor
ci "'" bun foiletonist ca şi Locustcanu cu repeziciune de oon-
deiu şi cu anume muşcătură satirică. ln acest lnţelcs gaze-
tăresc, sunt memorabile articolele, utile Ia vremea lor, din De
sufletul nemţilor, 111 deosebi caricaturizarea, nedreaptă dar va-
labilă ca expresie a antipatiei, a petrecerilor germane. Toată
lumea, ln familia germană Io care e invitat autorul, cAntă
N. Beldicunu, M. ~nu, Anlcuţ. Ctrje, PKpudal, G. Topâ....,anu,
O Tannenbaum I; afarll de bunică. Decenţa ar cere de altfel M. Sadoveanu, G. Rollc5, d-na Papadat-Bengeseu.
ca ea să taci :
Cnll nou, din nopţi UlrtU, o, tavA
• ... Dar ce li veni bAtrAntl I. . D<odatA lşl ridici! "'pede capul, 0&-un cap de mort larg adumbrllll
ca şi cAnd ftr fi dcşteptnt-<> un •gomot n•a.şteptat. Ochii el mici ŞI rldlcatd pAnA 'n slava
clipiră, lata I se lncruntA cn la un copil cAnd se screme, şi lnccpu Oe o Salomce sau ludllA,
sA mestece din CAici ca şi cAnd ar li moiollt Inel! piciorul cel de CAnd nava nopţii de o stâncă
curc·an. De tlldeş !şi s!dşle prora
• 1\pol. oplrtt1ruJU•SC \)111 r;lsputcri.• se :tcolA t11 plcionro, şi c·u Oroarea ta mAnJe1te lncil
ochii \lnU ln pom, •ugilită din rundul gaUeJulul : Cu stropi de sAnRe, nurora.
- O rrnnncrtb:\u1n I O Tcţ11nenbaum I

Romanul Un om supărdtor readuce veşnica dramă a omi.!ui

-
slab şi bun, cu documentaţie din experienţa autorului şi cu
prea multă mizantropie. Andrei Furtună, orfan crescut de
Vespasian, e un tlnăr onest, suferind din cauza aceuta. care
după ce tndurl mizeriile jurnalisticei şi ale tnvlţătorici, pleacă
desgustat peste graniţă.

V. DEMETRIUS, RADU COS~IIN.

Canan'l miiatJlr<>J>ulwi de V. Demetrias conţine versuri

foarte corecte, care ct.ntă, cu mult din Traian Demetres<:u.
viata proletară, ln profesii ce formează pitorescul provinciilor
(dogari, tăietori de lemne). lnsă totul e şt!lrs. A scris numeroase
romane, cu intenţia de a iugrlvi păcatele societăţii româneşti,
ale capitalei, tn particular (Oraş1<l BucoviJ1ei),
§ Bucure~tii vAzuţl ca o Sodom.'l e tn imaginaţia rnultora.
Radu Cosmin autor de satire tn versuri Coarte vehemente ~I
prozaice a scris şi un masiv roman Babylon, unde capitala c
declarată •bulevard de venetici, târg de carne vie, speluncă
de borfaşi şi cuib de farisei•. Acţiunea arc ca punct de plecare
Capşa.

HORIA FURTUNA.

Poemele multicolore ale lui Horia Furtună sunt tn tradiţia

Macedonski iar Balada /101ii nu-i decăt o desfăşurare• de deoo-
ruri selenare ln genul feeric. Mecanismul oompoziţici este oon-
tinuul calambur de Imagini, agreabil :

Cu ochii lor lntrebAtorl

(;(I •n vlso cAutau ideea,
Te-au urmQrll de al.Alea ori
PA.s lorll aulici ln Chnldeea.
ŞI nu Io pllr4seal visarea
OecAI ln apele aramil
Ctod declina! ln zcrl, ID zarea
MAno1se.lor ~fesopotamiL J\ctorul ll. l. l~l u. B . A. H.
646 - LITERATURA ECLECTICĂ

ln strae albe de herminJl Tu ne me lais ni. chaud ni ltoid,

Pe codrul negru şi· sihastru Va·t·en. . . Dom1nage en cbampignons I
Pari, sub povara de lumlnă,
Că lmpietreşti ln cerc albastru, Sau cu un aer de pincc-sans-rire scria reportaje dela Con-
ŞI că pădurea ferrnecatJl stantinopol :
De ochiul tău, - pornind Incot
Se-apropie 11aluclnatli. •... Domnul prefect şi Inel\ o duzini de subalterni al d -sale se
Ca o plldure de Macbelh. uitară urlt rând pe rând la noi, bolborosirii ou ştiu ce către d. Adam,
din care nu ln\eleserăm dee<1t cuvintele: dandanâ, bucluc şi matra-
Jar când amurgul ne 'nstelat pazlllc, şi apoi cu un toarte politicos • dctlr • no JnvllJl d plecăm.
E un parter de floil persan, • Cuvântul •sictir• la Constantinopol nu are accepţiunea vulgară
E1t1 glob sculptat şi argintat ce i se atribue la noi. E introdus chiar ln llmbagiul oficial şi, zlce·se,
De-un gridlnar edcoian. ln gllrlle turceşti auzi zilnic.acest dialog:
ŞI sub al cerurilor ia• - ~1arnfel nz.'\r ?
Apui pc trepte lungi de vis - AzAr.
Pe trandafirii de Şira. - Sictir l •·
Olo orizontul hd Hafls.

După V. Eftimiu, poetul s'a ispitit să. facă basm dran1atizat P. Lrcru.
(Făt-F,...mos, Pătală) a că;ui vină capitală este limbuţia.
At:.~t de agreată era producţia umoristică, tncât marele
actor Petre Liciu (* Focşani, 19 Martie 1871- t 1912) com-
G. TALAZ.
punea. şi el monoloage foarte de spirit, strâns legate de mişcarea
.P oezia lui G. Talaz, corectă, solemnă şi fără coloare, este mimică. Drăgari este istoria (cu savuroase repetiţii) a sergen-
cogitativă to aparenţă şi simbolistă .l n fond. 'Mugurii •, nnlaş­ tului de stradă Nae Cioflan, care scapă de două ori pc arestatul
tina •· •spinul t, •călătorul'· t raza •· «scorbura.•· t frunza •, .Drăgan, lăs~du-J să cumpere pline dela bllcănie. A treia oară
•malul•· toate au un corespondent !n universal. lnsă poetul lucrurile se petrec la fel, cu toată pretinsa iogeniozitate a
face singur traducerea simbolului, şi în mod prea meticulos, sergentului:
tncât efectul nu e sentimentul infinitului ci o banală construcţie
Stau la post ln maida11
ideologică.
Când vJlz pe Drăgan
I1nbrăcnt cu •n macferlan.
UMORIŞTI : G. RANETTI. l\fă repez la el co un uragan.
Zic: - Stal Drăgan I
Mai rumeni n'ar îndrăzni azi să confere lui G. llartctti fn 1lumclc. legii te orcslez.
(• 1875- ţ 1928) calitatea de literai:. Cu toate acestea cronicile Orăga.n r.icc: - Bine.
lui umoristice erau primite la Vita{a Romd„ească. Cu suficientă Hal la scc\.ic. - liai I
cultură, admintor - zicea - al lui Jos6phin Soulary, el con- Pe drwi1 l;lr:
00111' sergent ti1 uman
tinua pe Caragiale, Bacalbaşa şi Teleor ca • moftologi • cu o Oii-ml un ban
nl;ue bună dispoziţie. R~dită din r899 Moş Teată, jurnalul Sll Intru la băcan
ţ\VJl şi cazon al lui Anton Bacalbaşa, apoi scoase Z•flemta11a SA„mi inu u.n sfert de pâine ...
(1901-r904) şi ln :fine cunoscuta Furnita (din 1904). Natural, Ehei Dr6gan
Ai fi tu peh.liva.n
nu se poate pretinde jurnalisticei lui să rămână, dar trebue să Oa 11icl eta nu sunt gugt•man.
recunoaştem că era ţinută la un nivel care nu s'a mai atins. Stai tu ncum afară,
1'1iticismele lui voioase presupuneau un public de o certă fineţă. ~ l ă duc eu la bolcan
Traducând vorbă cu vorbă idiotismele, G. Ranetti scria poezii S1\·\l iau slerlul de pâint.
Intru Io biica1l
franceze !n genul acesta : Daa un bon
lau sfertul de plii11c.
J'aimais ton visage si charmanl Când m~ 'ntorc nfan\ . . .
Ta volx si pure, sl douce, si belle N' o să. mă. crede ţi :
··r u m'as moog~ roti e11fo.nt
Fugise Drăgan .
Eo rne. U.ra11t sur Ia ficcllc 1. . .
Raportez lui Oon1' Oeeari~n l
Zice: - Cio!lan
Je salş, malntenant, comblen
E~tl un gugumau,
D'argent te pale la peau, lnlame I .. . Şi m'a dat alnră,
Va-t--en, el que lu ne me. vois
Que quand tu verrais ton chignon : Persecuţie polillc<1.
 ROMANCIERII
1920-1930
ROMANUL GLOATEI. ROMAN UL COPILĂRIEI. PROUSTIENll .
LlVIU REBREANU.
Că ar fi trebuit să se prevadă ln nuvelistica lui Liviu llc·
hreanu considerabila creaţie de mai târziu, c lucru discutabil.
Sigur este c! azi descopedm ln această nuvelistică liniilu operei
mal11re. Nuvelele sunt de fapt nişte simple aspecte. S'ar zice
că un pictor de mari compoziţii s'a exercitat dcsen:\nd detalii,
braţe, pumni strânşi, picioare, tn vederea unei imense pânze.
ce se ghiceşte a fi din cllmpul vieţii rudimentare. Un lăfan,
• un prost •, se zlpăccşte la cumpărarea biletului de tren şi
no nimereşte să se urce ln vagon. Paraponul lui de om redus,
IJJcurcat 111 complicaţia civilizaţiei, izbucneşte lntr'o impre·
caţie amara: • - Nu v'ajutc Dumnezeu sfântul I • Locotenentul
sărutll pe l\linodora, ibovnica lui Luca cătana. Acesta·Şi ln·
c leşteaz! pumnii de gelozie, scrâşneşte din dinţi şi după pu-
ţini vreme taie gâtul ofiţerului prins ln casa fetei. Toma
Lotru e chinuit de ideea că nevastll.-sa Rafila priveşte cu
ochi buni pe Tănase. Fără alt motiv exterior decât Uxaţiunea
Iul. Toma vrea t răfuială • şi la cel dintll.iu prilej sare asupra
lui Tănase şi-l sugrumă. Popa Grozea din sat e to veşnic con-
flict, mai mult de obişnuinţă decât de substanţă, cu Vasile
•păgânul • c:ire vrea să fie un • esprit fort • al Jocului. Ei s unt
un fel de părintele Le Bournisien şi farmacistul Homais. adică
o homericl!. lnlrupare a antinomiei credinţă - ateism. La
•Armeanul•. c:râşmarul, este clubul satului . Aci vin intelec-
tualii să joace cărţi spre ciuda nevestelor, aci e centrul ştirilor
locale. A murit vaca l3oroiului şi Ioan a Glanctaşului dă ve-
stea că a murit cu limba scoasă de un cot iar Florea Oanei
susţine că de doul zile dădea lapte amestecat cu sănge. Aglaia,
dllscăliţa, se sbuciumli că i-a căzut un dinte, fiindcă asta li
aduce aminte că lmbltrlneştc, proasta satului !şi povesteşte
necazurile erotice. Nevasta lui Ion Bolovanu se cllncază ln
faţa bărbatului mort, pe care nu l-a iubit, că şi-a mllncat
viaţa cu el. Satul crede tnsă, dimpotrivă, el de mare durere
şi dragoste, femela stă să-şi piardă minţile. Un ţăran tşf cum-
pără o coasă (schiţa deşi imitată e caracteristică) şi-şi lnebu·
n~te negustorul cu !ncetioeala şi !.n tortocbltttea tocmelll lui.
Când scriitonal se abate dela viaţa rustică. el nu merge prea
departe. Ocupându-se de slugi, aprozi, pungaşi, prieteni de
inimă ai prostituatelor. burghezi, el rămâne la p&ibologia
obscură a fiinţelor lndobitocite de sll.rlicie şi a.şteptare, care
aduni trudnic veninurile şi izbucnesc deodată, dispropor·
ţionat, ln ociri fi bătăl. Cântărea.nu şi Didina, pungaşi, stau
la • culcuşul • dela Trti g6.şle, participiind la o idilll. tipică
tagmei lor, cu lnjurături, înghiontiri, bătăi şi dragoste crimi·
nalA:
. - O sG te omor odot.A, Dtdlco I Ml·• frlcll c'o sa te omor f'o
sa mA bag tn ocară pentru line I .• •
- StrAnge·mA !n bra\e, lAllcule I ••• StrAnge.mA şi md omoară I .•.•
Margareta şmechera cerc lui Gonea fraierul s'o bată ln
semn de confirmare a dragoste!, dar Gonea !şi dl seama el
e bătriin şi o abandonează luJ Aristică. Toader, bătut de stl-
pănul său cârciumarul, rabdil cu umllinţl, tn schimb "'°""ă
!şi stâlceşte şi el nevasta. !on ?oiltitelu care, blazat de a nu fi
câştigat niciodată la loterie, tşl dilruise biletul frizerului.
aflll. că acesta câştigase cu numlrul lui optzeci de mii de lei.
Nevasta tl ocărăşte cu pofidll., iar el o plesneşte d e necaz cu dosul
palmei peste gură. Domnul şi Cucoana, plictisiţi de o existenţă
mediocri., se ceartă dintr'un nimic şi se iau la bătaie.
Aceste nuvele, a.zi lngălbcnitc, aratll raza exactă de inve·
stigaţie psibologicl a scriitorului, care este sufletul lntunecat,
quasi-bestial. cu procese lnccte, trudnice, cu izbucrtiri vio-
lente, aproape fioroase.
Ion este pănza enormă, ieşitl din aceste dibuiri de detaliu.
Ca roman ţărănesc, ci are un precursor !n M ara hti 1. Slavici,
ca roman al ambiţiei, milcar tn aparenţă. e to linia Ciocoii()•
vechi şi noi. Mai substanţială este lnrudirea cu Mara. Lumea
rurall, prin reducţia vie\ii sufleteşti, ar trebui să dea mai
de grabă materie <le nuvelă. Totuşi p.~nă la automatitare, prin
fixarea lntr'o singură formă de adaptare adesea maniacală,
mai e o treaptă, aceea a reducţiei prin reacţiuni tipice, colective.
Viaţa ruralului n'are nici complexitaka existenţei o~neşti .
dar nici fJlgllstimea traiului vegetativ. Ţăranul vietueşte in·
tcgral lnsă obiectiv. Găndirea lui c a lntregli lumi din care
face parte, reacţiunile li sunt unifonne. Naţi şi Mara sunt
nu atât doi indivizi lndrăgostiţi, căt două exponenţe. Apro-
pierea şi conflictul dintre ci reprezintă pe de o parte criza ero-
tică tipică a flăcăului şi a fetei d o ~ară, pe de alta ostilitatea
de ordin etnic şi confesional dintre lumea germanică şi cea
a Românilor. Când c:riza a trecut şi confl ictul a fost rezolvat.
Naţi şi Mara lncep să capete altA valoare simbolică. In Naţi
so varsă prin maturizare toate instinctele tatălui, ln Mara,
toată firea mamei. Naţi şi Mara ln~ţişcul pe bltrâni la un
nou nivel de timp. Acestea sunt to fond condiţiile epopeei.
Achile, Odiseu n'au individualitate, e.i sunt simboluri a două
ipostatc virile. Achile trece prin criza erotică şi rhboinică,
Odiseu prin aceea de intrepiditate maturi. O simpll schim·
bare a vâ!stei şi continuarea !aptelor apare imposibilă, căci
ei no sunt caractere ci atitudini. :-liciodatl Maca, ca fată de
tara. nu va putea trece dintr'un roman erotic !n altul, cum
putem $l ne tnchipuirn despre orice eroină de roman orăşe·
nese, ale cărei ipostaze sentimentale decurg din complexitatea
 1\48 - ROMANCIERII
Liviu Rebreanu.
conştiinţei. Mara e fata de măritat. Odată tnsoţirea făcută, ea
devine nevastă, intrând tn mecanismul 11ouel condiţii, fără
putinţă de a prelungi fata idilică, din cauza. reducţiei vieţii
sufleteşti. Ion e numai un exponent, up erou de epopee, care
trece prin crîia aşezării la casa lui. La vârsta însurătoarei, Ion
suieră de un scurt proces de incertitudine. I-ar plăcea Florica,
fată săracă, dar U atrage Ana, pentru posibila ei zestre. El se
hotărăşte penlTU Ana care, în ciuda tatălui ei, ii şi iubeşte.
S'ar zice prin urmare că avem de a face cu un ambiţios. cu
un Julien Sorel rural, cu an Dinu Pătu.rică. Noţittnea de am-
biţie este însă exagerată. fiindcă ea presupune o conştiinţă
1argă care să.şi reprezinte o finalitate. Păturică est<> un inte-
ligent, care, cunoscându-şi facultăţile, limitele şi epoca, se
decide să se procopsească cu ajutorul unui boier. In alte vre.
muri şi-ar fi fixat alt ideal şi ar fi ales alte mijloace. Insuşirea
lui permanentă este energia, scopurile sunt determinate de
inteligenţă. Dinu Păturică este, ca orice individ lucid, dotat
cu o mare capacitate de plăcere gratuită, care li şi pierde.
Ion nu e inteligent şi prin urmare nici ambiţios. Ar fi putut
să se smulgă din locul naşterii sale, să facă o carieră orăşe·
nească. El vrea tnsă pămil.nt. Dorinţa lui nu e un ideal ci o
lăcomie obscură, poate mai puternică decât a altora dar la
fel cu a tuturor. Orice ţăran voieşte zestre ln pămâ.nt şi
vite, o lnsurătoare dezinteresată fi ind o adevărată înstrăinare
dela legile de conservare ale familiei rurale. Toţi flăcăii din
sat sunt varietăţi de lon. Desfăşurarea romanului poate să
dea in1presia că ln atingerea scopului său Ion pune multă
i11 teligcnţă. El seduce pe Ana, aşteaptă ca ac&asta să ajungă
prin graviditate de râsul satului şi sileşte pe tată să vină să
se tocmească in privinţa zestrei. Con nu c tnsă dect1t o brută,
căreia ş iretenia li ţ.ine loc de deşteptăciune. Ideea de a seduce
porneşte dintr'o vorbă nevinovată aruncată de Titus Her·
delea.. Flăcăul e un animal plin de candoare, egoist, am zice
lipşit de scrupu le, dacă n'ar fi străin co ingenuitate de orice
noţ.iunc de scrupul. Lăcomia lui de zestre e centrul lumii şi
ol cere cu inocenţă sfatur.i, dovedind o ingratitudine calmă„
Wia.lă. Nu din inteligenţă a ieşit ideea seducerii ci din viclenia
11stinctualâ. caracteristică. oricărei fiinţe redt1se. Un 01n in-.
teligcnt s'ar fi informat asupra formalităţilor întocmirii ac·
tulul dotal, ar fi vârit pe socru lntr' un cerc de fier procedural.
Dimpotrivă, Ton. naiv, se mulţumeşte cu simpla făgăduială
şi cade 1.otr'o bucurie de proprietate .nebună, Tot alâl de
viclean apare acum socrul, care refuză să predea avutul său.
spre stupoarea lui Ion. Intre Ion şi socru se duce o luptă de
!ndărătnicii şi de avariţii care se sfârşeşte cu lnfrângcrea celui
mai puţin răbdător. Ca şi in A1ara,indărătul indivizilor stau
gropurile simbolizate, conflictul fiind !n fond Intre categorii.
Familia Iul Glanetaşu vrea să absoarbă averea lui Vaşile
Baciu. Ana e doar un mij loc, urît şi de unii şi de alţii. Scena
toemeW Intre cele două părţi, in faţa miresei tnsărciuate şi
neluate tn seamă. este de o rece vigoare ln zugrăvirea acestei
ciocniri de interese colective:-
-.Dac'ai socotit să-ţi baţi joc de tată ca sA·m i smulgi moşia,
apoi· rau te„ai socotit, că .11u ţi-ai găsit omuJ. , . Nu, nu. băe te . . :
Hm . . • Ş tiu cA \l·ar pl ăcea .. • Onr cu. . . hm . . . ln>A pe 1nlne . .•
Nu, t1u 1 toane, să 111ă ferească l) 11n1nezeu şi ~faJea precista I
, 11\ clipa următoare Ion, Zer1ohli,\ ş i G ln1u.: ta.şu pro.teslaru i11<li·
gi1 nţi, aco1)erind tndcrnnur:lle la eumpl\tarc ale preotului ... Dcnbia
acuma se rupse g11iaţa aevea şi se tnrJnse o vo rbărie de vreo trei
ceas-uri) aci ·apropiind.u„sc, aci gala s~ se Io de 1>ăr cn l'cste u ~ niinut
sJ se mulcomească Iar. Nu1na1 Atta Ulcea nilllc ş i SU$J) it1n ea o osAn-
dită care -Şi aştea ptă verdlctul . .. •.
ln societatea ţărănească femeia repretintă două l>raţo de
lucrn, o zestre şi o producătoare de copii Odată criza erotică
trecută, ea lncetează de a mai însemna ce"a prin feminitate.
Soarta Anei e mai rea, dar deosebită cu rnult de a oricărei
femei dela ţară. ou. Drama Ion-Ana este dar drama căsniciei
ţărăueşti. Pe o treaptă ceva mai înaltă a conştiinţei se
petrece existenţa familiei lnvăţătorului Herdelea. E lemen-
tele acestei vieţi sunt banale şi am face o nedreptate scrîito·
rului judecându-l după adâncimea eroilor. E i nu sunt compli-
caţi el tipici . Rostogolirea romanului este epopeică şi prin .oe-
i.tlseronatcle evenimente familiale din casa lui Herdclea au-
torul cântă familia. Herdelea e tatăl prudent, umil, ca să-şi
poată creşte progenitura. d-na Herdelea e mama. impulsivă,
nesocotită, dar cu repulsie de ideile generale, Laura e fata de
măritat tntâiu , Ghighi e fata de măritat pe or~. Titus e tfl,
nărui care tn căutarea adaptării la viaţă se pune temporar
ln conflict cu genera.ţia părinţilo r . Laura, trecând prin crjza
erotici idealistică, se tndrăgosteşte de Aurel şi priveşte cu
silă pe George. Apoi când Aurel se dovedeşte nepăsător. tmbol-
dită de părinţi, ·se căsătoreşte cu George şi cade acum ln Caza
dragostei orgolioase de soţ. Acum Laura şe dezinteresează.
de părinţi şi ca şi Mara începe să reconstruias~ la alt moment
din secol tipul marnei. O fată cu suflet individual ar fi răma.s
rănită de intâia d ragoste, sau oricum modificată. Laura însă
nu e o Cată ci fata de toate zilele. Ipostazele ei sunt repetate
!ntocmai de Gbighi, iără altă deosebire decât nominală. Na-
 rs·roR JA t.IT(;RATURll ROMÂNE - 649

tura!, un roman propriu zis n'ar putea trăi din atăta tipicitate.
Dar 1011 nici nu e un roman. Fiindcă fr.ua o lipsită de coloaro,
deşi observarea limbajului ardelenesc e făcută cu foarte multă
exactitate, scrisului lui L . Rebreanu i s'au rc!qut meritele
artistice. Totuşj le are lntr'anume tnţeles. fon e opera unui
poet epic care c1ntă cu solemnitate condiţiile generale ale
vieţii, naşterea, nunta, moartea. Romanul e făcut din cănturi,
vădit cadenţate ln stilul marilor epopei şi nm1ta Laurei e po-
vestită cu festivităţi epice de Hermann ~i Dorothea:

• lnslArşlt mirii se s ulr~ tn trăsură şi vizitiu! dădu biciu Ciiiior.

Batiste multe IAllâlrA 111 vânt, noul valuri de lacro ml •• revnrsnrA .. .
- Drum bun I. „ SA ne scr lcţll „ . De pretutindeni I... Ne·
greşit I. . . Adio I. . .
• TrAsur~ eo depArtA şi se micşo ră repede. lntr'lnsn o b"UstA
mlcA albA nuturo noobosllll cn o aripă speriată. Pe urmd şoseaua
Inghiţ i şi LrAsurn ~I b11Us'"1 . . . Rudele se lntoarscrA Io mosotlrl.
l11ccp11rA toa&turUc, urmară glumele şi \•esella pdnA ce deodată
mu7.I~ atncli un \ als lin, lcşciloat, care ademeni Uneretul . . . ~1 ilndru
1

şi lndoioşat, Hcrdelea wnblo mereu de ici-colo, ciocnind cu unii.

~Ambind ru al\11, cilutdnd să vtwl pe toţj mul\uml\I. F.J era azi
ornut cel ntnl ftrlclt <Ic pc rtAmAnt . Ziua de mAlne cine ftle ce.-.o
mal aduce. Grtjllc şi nc•o~urll• •unt vqnlce, pe cind l criclra t
atAl de nosutomlct . . „.

O lectură rea, fără gravitate, a cântului. prăbuşeşte totul

în banal. Hora ln sat, bătaia intre flăcăi, tocmeala pentru
zestre, nunta ţlLrăneasc.'l şi nunta lnvâţătoreascll. naşterea la
câmp a copilului Anei, m.o artea bătrânului Dumitru Moarcr.ş.
spânzurarea cârciumarului ~i a Anei, sunt momente din calan·
darul sempltern al satului, mişcătoare prin calitatea lor ele-
men,tară. 1011
c un pocrJ1 epic, solemn ca. u11 n,lviu an1crica11,
o capodoperl\ de milreţie liniştită.
Norocul a făcut ca această operă să iasă atât de rotundă
tncât sll. dea impresia perfecţiunii . Jon este o epopee perfectă
şi dacă vrem sA·i gii.sim cusururi, trebue să ne punem dintr' un
punct de vedere strict uoretio . .Romanul s'a născut viabil b1
ciuda scriitorului a clrui conştiinţă estetică se ghiceşte infe-
rioară creaţiei. Este nelndoios că autorul exaltă pe Ion, el
vede tn el o figurii măreaţă a câmpului. lon este, după chiar
afirmaţia scriitorului, un individ care ln lipsa de orientare a
celorlalţi ştie ce vrea. Ion ridică. întocmai ca ln tablourile
alegorice, bulgă.ril de pământ !n mână, Ion fără prea multă
conştilnţll ln!ăptueşte procesul economiei agricole. Şi ca să
ne dovedească nobleţa ţli.tanului. autorul O pune să umble
după iubirea dezinteresată, adică după Plorica, ~i !;.\ moară
din această cauxă. ln fond lnsă, toată aceast/1 parte este su-
perOuă. ln planul creaţiei lon o o brută. A batjocorit o fată.
ηa luat averea, a lmplns·o la spânzurare, şi a rămas tn cele
d,jn umiă cu pllmAnt. Conţinutul lui a fost epuizat şi isprAvlle
sentimentale li scot din sfera instinctelor oarbe Şi·I duc ln
lumea conştiinţei. banalizlndu-l. Pred.ispo:tiţiile alegorice ale
autorului se strevăd ln titlurile de manifest (Glasul f>ămtfn·
/ului, Glasul iubirii) şi 'n dedicarea cindată, de gust fndoelnic.
a căr~ii. • celo.r mulţi umili •. Romanul nu suferă lnsă deloc
de reaua poziţie estct ic:l şi se cade să admitem genialitate
cui naşte tn condiţii atât de grele .
Valabile ln cAmpul absolut al ficţiunU. multe aspecte ale
romanului sunt Interesante şi istoriceşte. Nici un scriitor al
Ardealului n'a zugrăvit cu mai deplină nepărtinire incertitu·
dinea din suOotele Românilor de peste munţi dln epoca Tmpe·
riului. Acest realis m e mai patriotic decât toate tir.idele,
fiindcă incertitudinea arată puterea termenului naţional. licr-
delea ar putea fi un bun cetăţean austriac, lil1iştit. l!I este
tnsă muncit de gânduri, ruşinat. Onoarea. instinctul li spun
să fie patriot român, adică martir. Simţul de conservare fa·
milia!A, datele poUtice imediate. U lndeamnă la cuminţenie.
Cum s'ar putea pretinde lui Herdelea să bănuiască prăbuşirea
Llvlu Rebreanu.
Imperiului şi să ia o atitudine pe care Statul român fnsuşi
n'o ia I De aci chinul lui sufletesc. duplicitatea umilă, impru·
dcnţele naţionaliste şi micile tranzacţii • renegate t . Titus
Rerdelea, mai aproape de evenimentul războiului, se orien-
tează spre Regat. lullnd atitudine iredentistă. Şi totu~i e şi
el muncit de incertitudini . Ca intelectual vorbeşte ungureşte,
şi cu satisfacţie, şi se complace lu tovărăşia erotică a Rozei
Lang. Belciug, popa. c un inin1ic de lucruri mărunte al lui
Herdelea. amândoi constituind un conflict permanent şi pi·
toresc al satului. Dar istoriceşte He.rdelea este lnvăţătorul
român care nu vrea să lnvcţe pe copii ungureşte şi Belciug
este preotul care păstreazl conştiinţa românească prin bise-
rică. Cei doi se pârăsc reciproc !n mărunţişuri. dar Io proble-
mele esenţiale se lmpacă. Incertitudinile lui Herdelea sunt
artistice prin mediocritatea personagiului. Şi asta e un semn
de putere creatoare. Herdelea putea să se declare ln legalitate
şi să devină un renegat fanatic. Ar fi dovedit prin asta o mare
bot.ărlre. Putea dimpotrivă să se dcstăinuiascll naţionalist şi
să sufere martiriul. Şi lntr'uo cai şi lntr'altul poziţia lui ar
fî fost teatrală, anti-artistică. Sufletul lui Herdelea e un pahar
subţire, lnfierbântat până la plesnire de două acide grele,
fumegoase. Legalismul. naţionalismul sunt atitudini care-i
apasă conştiinţa lui mediocră, lucertă. lierdelea are ceva
mai multă conştiinţă decAt lon, dar şi el e un suflet obscur,
(,r udit de porniri nelămurite.
Psihologia sufletului mediocru combătut de două atitu·
dini impuse din afară a dat PdduY<a $f>4nzuraţil<w. roman
660 - ROMANCIERII
care ar fi putut al fie politic şi din instinct creator a n\ma8
un roman de analitl. Problema fusese schiţat.\. şi nu fări
vigoare. Io Colastro/a. Acolo un Ardelean mediocru, un David
Pop, se c:onstatl mobilizat ca ofiţer tn armata aWJtrim. lnca·
pabil de reacţiuni proprii, el luptă ln serviciu comandat, hltr'o
absenţ,\ aproape totala de gândire politică. Apoi deodatl se
pomeneşte pe frontul român, pus ln dureroasa situaţie de a omori
conslngeni. Omul care luptase fără ideal pe alte fronturi "
prea sll.rac sufleteşte pentru a-şi determina unul repede. P!n~
ce mintea Iul greoaie sli aducă luminii ln acest confiiot dra·
matlc, el so trcieşte trâgand cu mitraliera tn fraţii săi, spro
ind.i gnarea adversaru lui care, d~i plutonier, nu suferă de
oscilaţiuno politică:
- Ne omorl'l cinci ceuurl co mitraliera 11 acuma mol •Ici dl
qlJ Irate? ... Grijania 11 arulfura ta de c41nol •.
La Apostol Bologa din P41Wrt4 sp8>UUYa/il<W inteligenţa e
mai vie, voinţa tnsl ramlne inferioara. CAiă vreme Bologa,
ofiţer şi el, nu an Români lltaicte, el este ou numai un eott>Ct
soldat, ci un viteu austriac. Lealitatea lui c onorabil.' fn sfera
lngustll a serviciului, to aceea a conştiinţei e o deficienţJ.. El
ar trebui sl fie sau patriot austro·uogar, decis. chiar şi spro
oroarea Romlnilor. sau un franc trădător, martir pentru
Români, deşi canalie pentru Imperiali. Le.'\.lltatea lui e o
obstinaţie, somnul unei conştiinţe turburi. Abia când 13ologa.
e trimis po un front cu adversari romî'lni suOclul lui so tns-
pă.imântă. E l 101icitA doar mutarea pe alt ironl, cn sll oludeze
conflictul. NO!Ob\inând·o, se gândeşte să dezerteze. Dar dczer-
ţiunea e pregătit! atât de rău fncât 'Bologa e priJJS şi spânzurat.
El primeşte osânda cu voluptate, ca o izbăvire de o problemă
pe care n'a putut-o rezolva. Contradicţia sufletea8CA a lui
Bologa se vildeştc fi ln alt domeniu. El rupe logodna cu ro-
mânca Marta, fiindcă a auzit-o vorbind ungureşte cu un ofiţer,
dar el tnsufi se logodeşte puţin tnaiote de moarte cu o tAnlrl
ţlrancl maghiara. Cazul lui Bologa e al tuturor naţionalită­
ţilor care luptll ln tabă,ra austro-ungară. Cehi, ltomilni, etc.
se rubocsc Iliră al ştie pentru ce, ara tnsufleţirc patriotică,
dar şi flirt. speranţe naţionale. Ei sunt bieţi oameni comuni
nedecişi. Publicat lnaintea prăbuşirii Imperiului austro-ungar,
acest roman prin gravitatea şi melancolia lui. ar 11 putut de·
veni un solu do l.d mie prigioni. Acum el este un roman psi-
hologic, monografia incertitudinii chinuitoare ln a{arl de
orice consideraţH politico. Autorul a avut grljil sil dea lui
&loga o creditate coinple><ă, o copilărie cu crize mistice.
care să predispun! la neurastenia oscilaţiei. Niciodatil cu·
vintelo c patrie" •naţie romlnl • şi alte clişee politice nu vin
ln gura lui 13ologa. Limbajul lui e de un misticism profetic.
cu o puternici sentenţiozitate ibsenianll, ceea ce di cazului
sin o şi mal ceţoasă obscuritate casuisticll.
Drama ln1erioritlţii voînţii obsedează pc autor. Calvarul
pare a 6 o justificare a lui Liviu Rebreanu tnsuşi. Remus Lun·
ceanu, Ardelean din Vechiul Regat, ou-şi poato oferi ecrvi-
ciile salo Statului romăn din cauza suspiciunii asupra lea.-
litllţii ardelene. Ar pleca ln refugiu, dar n'are mijloace. E
persecutat de autoritllţile de ocupaţie şi fuge fn Moldova, spro
a constata că acolo lumea li tntoarce spatele ca unui spion
austri11c. Atunci se sinucide. De data ooeasta scrierea are o
supărătoare cursivitate demonstrativă de memoriu şi, lipsită
de concreteţll. rămâne fllr!I. interes l.iterar.
Către Rd.scoala U duceau pe romancier şi conştiinţa sa este-
tică şi instinctul creator. Coruitiinţa li spunea că so cuvenea
să urm4reascll iubirea de pământ şi !n Vechiul Regat, ca să
dea un tablou lntreg al Romlnimii agrare. Ion ardeleanul
trebuia pus alătur de Tonii Tegliţeneşti. Conştiinţa acea.sta
estetică e rea şi se observă ln titluri de manifest: Rdsârilul,
Pdm4nturile. Flăm4nzii. Desflşurarea naraţiunii e aparent
obiectivă, tnsă scriitorul ţine cu ţaranii, pe care li idealizeuă.
Liviu Rebreanu are, ca şi Slavici, ca şi Coşbuc, repnlsie
pentru societatea boiereascii a Romf.niei vechi. pentru pre·
tinsa ei putreziciune bizantină.. ea unul ce vine dintr"o pro„
vinele unde clasa orlşeneascll romloA lipsea cu desă~ire.
Instinctul de c:J'eator corectează deviaţiile estetice. ln ţAm·
nimea răsculată dela 1907 romancierul putea găsi năzuinţa
tntunecată spre proprietatea ngrară, brutalitatea ingenuii,
procesele sufleteşti obscuro. greoaie, gesturile epice, violente.
criminale. Acum cele doul straturi, noţiunea artistică şi
spontanoitatea, so despart ca doud lichide impenetrabile şi
putem al ne dăm seama de marginile talentului scriitorului.
lnt:Uu de toate observarea indlvldulul dela oraş, cu suflet
mai complicat, e null. Hc"1elea, Belciug erau fn fond nişte
ţărani ardeleni şi ei, iar ron1anclerul li cllnta ca pe nişte indi-
vizi eterni ai solului. Aci e pus ln situaţiunea de a prezenta
persoane, de a portretiza; dar ochiul nu prinde. Pe de o parte
scriitorul nu poate urmlrl (•i niciodată do aci tncolo nu va
putea face aceasta) penonagiUe intuite dela început tn no-
ţiunea lor caracteristici.. Procedeul obişnuit este • conver-
saţia • la care participă foarte mulţi inşi fără ca vreunul să
iasâ conturat. Scriitorul nu vede individualul ci numai co-
lectivul. Nadina, moşiereasa fină, frivolă, care se priveşto
mereu goalll ln oglindă, care lnşcală eu preaviz pe soţ, tânăr11I
boier tuga, umanitarist, soţ orb, de o nepăsare coojugalll
absurdă, ce vrea sll fie delicateţă, o serie tntreagă de moşieri,
arendaşi , volubili, uşurateci, sunt numai n~te fantome şi adesea
nişte caricaturi. Nicio figura nu se poate memora. Titus Her-
delea e adus ca un simplu apectator, ln numele autorului,
Iliră să-şi poată lndreptliţi prezenţa. Activitatea lui erotică
este trivialll, nesemnificativl. Mediul orlşenesc !n genere e
tnfălişat ara &imţul geografic şi sociologic, tn plin! platitu-
dine şi vulgaritate. Clnd losl o vorba de ţărani, văzuţi tn
massll, lucrurile se schimbll. Scriitorul redevine genial. cam
tot volumul !ntliu este, luat Io sine, fărd interes. Prin el se
pregăteşte lnsll tncet mişcarea grozavi ce se apropie. Fraz.ele,
considerate singure, sunt incolore ca apa de mare ţinută ln
palmă, câteva sute de pagini au tonalitatea neagră-verde şi
urletul mării. Teroarea surdă, colbul do rlismcriţă, tntunecarea
apocaHpticll sunt pregătite ln timpuri lungi şi măsurate, cu
un efect epic considerabil . Epopeea debutează Incot ca un cer
lnorat. devine bubuitoare spre 1nijloc, apoi se rezolvă. Mi·
stern! existenţei epice nu stă tn obscrva~ic, ci ln durată. De
altfel scriitorul nu observă nici I'<' individul rural şi nici un
erou n'ar putea fi ţinut minte. Avem de atace aici cu un
ţăran colectiv, cu o psihologic de gloată. La Jund mocnesc
instinctul de pământ, nemulţumirea ancestrală. Tzbucnirea se
produce repede, tn termeni ilogici, mitologici. CAlllreţi misterioşi
lnveşmântaţi ln alb duc tn ţan\ vestea - aşa cred ţlranli -
cll Vodll va fmplirţi pământul boierilor la oameni. Că me-
toda uzurpării atinge notiunea l~i de proprietate. ou vede
nimeni, fiindcll gloata nu gândeşte. Automobilul boierului a
strivit un cocoş. Şo1erul a tras de urechi un copil obraznic
care se punea de·a-curmczişul şoselei. Fiul arend~ului grec
a necinstit o iată. Unui sătean sil.rae perceptorul i-a luat porcul
zlllog. Toate acestea suot fapte neln!lemnate, indiferente ln
sine şi altă dată meschine. l\runcnte acum cu metodă !n această
subconştiinţă tnficrb~nto.tl du sulcrinţă, ele devin enorme
motivări ale furtunii. Rom"ncioru l dovcd~tc şi aici pătrun·
dorea sufletelor obscure, cu proco.•e de inteligenţă şi voîntâ
lncete, ln care deşteptllclunea e tnlocuită cu viclenia ş1 cu
umorul sinistru. Vorbirea acestor fiinţe c apăsată şi inter ·
jecţionalll:

- Noroc, noroc. Triloane I •lrlg{ Leonte Orblior din ullţ4,
oprindu-oe o cllpA, cu lllpa d~ umi\r. Te-ai apucat de lrthari?
- Ce d facem? Pe 14ngA easli - rilspnnse Trlf•n GuJu de pe
prlsp:I, cloclnlnd de zor.
„„ „
- Ball coua, Triloane, ori .. . t lntnbl Leonte !Art mirare.
- O bat fle bAtutl I rtu Trlfan firi ridica capul.
- Ml P""" cil YTel d cosqU tnalnte d„a annlna T
- Apoi dncll LrebUle?. . . Oe I •.
Tol cu un turbl\tor •De• răspunde Ştefan ln numele IA·
rnnllor n1uţi , lmpenctrabili. adunaţi ln fata moşierului :
,_ Nu m'nm trudit eu destul eu alde voi Io armatA? VO tllu
şi mlselolo din ~urA I . . . Dar mie ce puteţi sA-ml lacetl? SA m5
omort\l'I Ce, ml~e. rrlcA mie de moarte, mA? D'ala·s eu mlUtor, mit?„.
Ori •A mA pn'lda\I? PrAd•\l·mA, dacii vA dA mAno l. CA eu tot ce
am, aici am bftgat fi cu voi am hnp4r\ll. . . Nu-! nimic, bA.le\11
Dumnezeu e sus fl vede.t ... Eu nu v'am bătut, nu v'nm fnşelat.
nu v'am n5pAstult, v'am ajatat, v'am ocrotit, v'am lnvA\at Acu
puteţi sA·nll lra~t\I cu 1>arul. ~a-1?
• Colonelul se ultG pe r.lnd la \mml, aflepUnd o vorbi de pro-
testare aau de ttcun oaţ lttt. Oamenii t.Acir:ao.. Deabla tntrun Lentu
Şttfan, cel mal deschis, f4cu :
- De t •.
lndeciihmea sunetului colectiv, ciocnirea instinctului de
servilitate cu cel de ură, confiiotul între umanitatea indivi-
duală şi irationnlitatea gloatei, sunt Tn chip magistral exempli-
ficate ln năvalR Mupra conacului boierului Iuga. Ţlranii vin
să prade şi totuşi se tem să calce pe iarba parcului :
• AlarA sgomotul de p"'I şi de glasuri •• lntcţea. Mulţimea ••
rovărsn&e din ullţA tn ogroda şi ln potcul conacUlul ca un rAu care
fi·• schimbat brlUc albia. Pe aleea prnndultll şi curAţl!A de curând
\Aranll se lmbulztau şi se fereau să nu calce pe 1norgtnlle cu llrt-
cele de iarbA deablo lncolţltA. Id-t:olo cite-un glas dojenea:
- Fereşte , n11SI creştine, nu strica larba c1„1 picul de muneA I -.
ln partea ln care se povesteşte represiunea, conştiinţa arti-
stică a autorului lnvinge ln detrimentul operei. Accas!J
parte e sarca.• ticl. tendenţioe.să. Oamenii politici sunt tnflţi­
şaţi ca nişte caricaturi ale laşităţii şi ueserio<itiţil, armata ca
o ceată de bestii crude. Nici istoriceşte lucrul nu e adevlrat
şi nici economia artistică n'ar lngădui asemenea tncheiero
patetică. Represiunea trebuia să se iacă grabnic şi cu botă·
rtre, altfel graniţele ţării erau ameninţate. Iar din punct de
vedere al adevii.rului uman, dacă un ţ4:an tod.o bitocit de
răscoală o tn stare să ferească iarba, nu o cu putinţă s4 ne
inchipuim un maior şi soldaţi integral furibunzi, lmpuşcănd
ou S<!te, cu absurditate. Autorul a voit să ne tnfăţişcze oameni
politici, perceptori, prefecţi, jandarmi, soldaţi criminali şi o
ţlrllnime inocentll, lmpinsll la rasmeriţă din exaspera.ro. E
caracteristic cil. ţăranul Petre Petre care silueşte ln chip
groaznic pe Nadina, se tndrllgosteşte apoi de ca şi tnccarcl
s'o feread de alte silnicii. Lucrul e romanţios. deci tn afara
adevărului.
In privinţa cruzimii, este de notat preferinţa şi am zt ee
compllcerea &Criitorvlui to scenele de violenţi. Violurile be-
stiale. stllcirile, sugrumările, evirarea, spânzurarea, lmpuş­
carea sunt povestite cu atenţie. Asta lnseamoă d. scriitorul
trăeşte mai ales impulsiunea instinctuală pe care o rotun·
jeşte epic, şi mai putin stările de conştiinţ:ll. Mişcare colectivl ,
cruzime, execuţii sunr şi tn Crăişm-ul, ales poate tocmai pentru
aceasta. Dar revoluţia lui Hori.a, deşi narată cu !adem:lnarc,
nu e adăncitl epic şi scrierea rămâne o rece biografie romanţată.
CAnd Liviu Rebreanu trece la romanul oraşenesc. el elu -
dează pe c.\t se poate luJăţişarea de indivizi şi se refugiazll
to monogmfia unei pasiuni, a unei porniri, adicll. tn romanul
psihologic, conştient sau nu de lipsa putinţei de a intui per·
soane. Ciuleandr11 e un astfel de roman analitic. Din neferi·
cire materia scapă experjenţei autorului. Bologa c tn fond
ISTORIA LITEHATUR ll ROMĂNE - 661
Liviu Rebreanu. adică Ardeleanul la răscroos de dinainte de
rllzboiu . Incertitudinea lui Bologa e şi a lui Henlelea şi a lui
Titus, a deputatului GTofşorn IMufi. Io Ciuka1Ulra cazul e
dedus, văzut exterior şi excesiv sistematic. Puiu Faranga e
odrasla unui boier de viţă veche, purtAnd ID săngcle său obo-
seala generaţiilor trecute. Familia lui Faran.ga. tată, mătuşă,
e lnlăţişată to linii oajv lnclrcate (protocol, vorbirea limbii
franceze, politeţă exagerată) şi probabil nu intenţional ci din
lipsa unei percepţii adecvate. Puiu se n"'lte cu instincte cri-
minale. repetând oarecum cazul lui Lantier din La bit• hu·
mafot de Zoia. Ca s.\ primeueascll sângele familiei. Faranga
tat11.l a cules dela ţară o fată sl!.nătonsă, Mădălina, pe care a
creacut-o aristocratic to vederea cJWltoriei cu Puiu. Insă Puiu
o sugrumă (i.arlşi voluptatea criminală I) fără motiv. Familia
11 internează lntr'un sanatoriu, sperlnd sl obţină din comple-
zenţii un certificat de iresponsabilitate. lnaă Puiu este chiar
un nebun. Materia romanului o formează această becexe trep-
tatl dela logica aparent nonnală la conduita şi ţinuta demen-
ţială, nu fără tnr.\urirea nuvelisticei ru9eşti. Puiu a lntălnit
pe Mădlllina la jocul ţlrănesc numit Ciuleandra şi acum, re-
construindu-şi trecutul, ajunge la tncbeierea că Ciuleandra e
jocul ce duce la crimă. Venind ~i scoată fiul din sanatoriu,
spre a·I sustrage unei pretÎniO persecuţii a doctornlni, tatil
11 găseşte jucând Ciuleandra. Persecuţia din partea doctorului
e pretinsă, dar romancierul a strecurat totuşi o anume anti-
teză. Doctorul e din satul Mldălinei, şi iubise pe fată. l·a luat-o
tnsă boierul detracat. Faţă tn laţA stau doi duşmani, uo ţAran
şi un aristocrat, până ce aptitudinea profesională restabileşte
raporturile dela medic la bolnav. Intr'o literatură lncă să·
racii. in invenţie ca a noastră, Ciuleandr11 tnfllţişează o nuvelă
onorabilă, n:ee. superficială, dar bine lntocmitll
fa~ e romanul sinuciderii ca ti p44.,,,,. ~MUriJlilOf'. O
lată burgb~ e sedusl de un ofiţer, pilrisită şi eondusl, prin
exasperare, la moarte. Cazul e banal şi ar fi admis numai
tntr'o epopee. lasă epopeea tmbrlţişeazl viaţa toată, ou e
monografică. Banalitate& ar deveni observaţie numai con·
cretizată Io fiinţe vii. Dar oamenii dela o~ ai lui Liviu
Rebreanu nu tră.esc. Reounţlod la metoda creării prin tipuri.
romancierul a amestecat monografia deprimării cu poemul.
tmpărţind cartea Io cânturi mcnaullle (Octomvrie, Noemvrie,
etc.) lntr'o simetrie a.rtificiaJă. Psihologia seducerii este ar-
bitrara şi am putea-o admite 1ub unghiul iraţionalitlţii ero-
tice, numai ln Mpcct poetic. 'fotuşl romanul c franc proza.ic.
Ofiţerul vine ln casa Lianei, o Invită brutal acasll la el, Liana
se ameţeşte de aceasti procedură pentru ea romanţioasă.
primeşte to cele din urmă ,1 devine luni lntregi amanta ofi-
ţeru lui fără a scruta o cllpâ intenţiile aceluia. Purtarea băr­
batului e cu mult prea groeolană, dovedind o indiferenţă to-
tală de opinia farniliilor car&-1 primesc şi chiar lipsa. prudenţei
Io carieră. Liana e cu mult prea nesocotiU, dovedind nu
atăt pasiune. căt rea creştere. Oe altminteri toată atmos-
lera e de o penibilă vulgaritate fi nu din cauza mediului bur·
ghez. Atăta vreme cât oamenii n'au adâncime structurală,
lumea lor apare ca o caricare a clasei şi ln această ambianţă
d.etestabllă drama pierde orios serio•itate şi i.a tonuri de pa·
rodie. Din această cauzil j "' e o tnoercare lipsită de orice
valoare artistică.
Fuga de realitatea tipică este lnvederată ln Adam şi Eva.
care nici nu este roman ci un lei de poem metafizic. Tema e
o veche predilecţie a Romantismului şi Eminescu tncepuse
a o trata ln Avalarii Faraonului Tlâ, necunoscut tnsă pe atunci
autorului. Unii au văzut tnrluriri mai recente şi e de observat
că cinematograful din primii aoi de după războiu cul~va
metempsicosa spre a-şi tngAdui prin ea plimbarea eroilor
prin mai multe decoruri. Cam acesta este şi tn A d4m şi Evo
662 - HOMANCIEllll
efectul literar. Toma Novac şi Ileana sw1t 1>rototipii unei
perechi eterne care se vor realiza de şapte ori ln scria mate-
rial.I a universului fenomenal, până ce uniţi Intru veşnicie vor
trece ln lumea spiritelor pure. Prilej pentru autor de a fac:c
o casă cu şapte etaje felurit decorate, cu nume sonore arhaice,
cu coloratură exotic<\. ln secţiunea India, Mahavira se lndră­
gosteşte spontan de Navamalika. Pădurile sunt de • kesara •,
tufişurile sunt de• vetaza •,pe lac se plimbă rata ociakravak:u,
ln aer cântâ pasârea • kokila " focul se face cu lemn • sami •.
Regele Arjuna lns.'l pune stApâniro pe Navamalika. şi fiindcă
Mahavira a sllrut:u;.o, li osi\ndeşte la moarte, iur scriitoru l
se complace ln povestirea jupuirii de viu a tânăru lui. Spi·
ritul trece ln compartimentul arheologic Egipt. Unamonu
se lndrăgosteştc de Islt. iubita Faraonului. Numele colorato
abundă: J{ufu, Nefura. Al'IOtu, Senusret, Ncftis, Dadefra. ln
cele din unni o săgcat'1 lungă intră în gâtul lui Unamonu,
ca.re lnvia.ză ca Cungunum, umblător din nostalgie structu-
rală după fata Hamrna, ln perioada lui Babilu. Suntem lntr'o
epocă străluc.ită şi crudă, care lngădue îmbrăcarea lui Jon şi a
lui Petre PelTC ln veşminte asstro-babilonene. căci regii ordonă
să li şe aducl pat IO.Ogă masa de ospăţ şi fetele fecioare se
aşeazi l'e'lpectoase spre a fi siluite tn faţa curţii. Cungunum
e decapitat tnb"un Ulnţ tntref( de osândiţi masacraţi cu mult:i
coloare bestială. ln epoca romană Axius iubeşte sc lava fatală,
dispreţuind pe soţie, şi moare cu vinele tăiato tn baie, la anul
o mie călugărul Adeodatus moare chinuit de a nu fi iubit pe
Maria, ln compartimentul Revoluţiei franceze Gaston tşi gl\-
seşte tovarăşa eternă pe eşafod (vărsarea de săngc a.paro aici
!n toiul ei) ln făptura căiugărl\ili Yvonne, tn epoca actunlil
Novac rocunoa~ numaidecâi tn Ueana, soţia unui emigrant
rus, partea lui tntregitoare. Soţul ii împuşc<\ şi s unetul pro·
totipului trece tn scria spirituală.
Mulţi vor gliai plăcere 111 citirea acestei cărţi, căreia trebu~
să-i recunoaştem informaţia hamică, sobrietatea şi echilibrul
narativ, la care se adaogă meritul invenţiei. Opera este onora·
bilă. I-ar trebui tnsă alte daruri ca să Io.semne ceva mai mult .
Aparatura decorativă e nominală, rece. lipsită de fastul re-
constructiv al lui Flaubert. Tema ln.săşi duce la monotonie,
lipsind fantazia poeticii, lntrucăt e de prevăzut că momentul
unu se va repeta cu nume schimbate lncă de şase ori. E absentă
mai ales acea atmosferă hieratică, feerică, din Le romtw
de la momie al lui Th. Gauticr. ori imensitatea lunatecă. halu·
cinantă din lncbipuirllc lui Eminescu. Şi mal ales ci deficientă
speculaţia metafizicll., capabilă ca tn nuvelele lui Edgar Poo
de a stârni imaginaţia dialectică, redusă aci la nişte pro11oziţii
stângace de publicaţii teosofice.
Gorila este scrierea cea mai rea a lui Liviu Hebreanu,
tnflţi~nd mvelul de jos al mijloacelor sale. Pentrucă s'ar
părea ci printr'unul din croi, autorul ar nutri sentimente
antisemite, tablra democratici a repudiat acest rom:in cu
mai multi violen~ decât "" cuvenea. Atunci cealaltă tabăril
naţionalistă a tmbrăţişat opera, găsindu-i mari lnsuşirl pe
care nu le are. De fapt, oricare ar fi tendinţa romanului, el
putea fi preţuit, ideile autorului nefiind !n chestiune lntr'o
operă litcrarl. Chiar cu tendinţă antisemită, o scriere poate
fi o capodoperă, dovadă Jjrica lui Eminescu, genială ş1 xeno-
fobă. Apoi L. ltcbreanu are atât meşteşug literar lnc!l sll. nu
desvălue ln mod supări.tor atitudinea sa şi in planu l fic\iunii e
nedreaptl!. orice obiecţie de acest fel întru cât pllrţilc nu sunt
alimentate abuziv de scriitor şi fiecare conştiinţă o liberă sn.
tragă concluzia practică ce-i convine. Romanul c doar neiz-
butit Tema totuşi nu e lipsită de virtualităţi. Un gazetar cu
talent dar şi fArl multe scrupule vrea să facă avere şi nume,
oscilead tn lumea politicll. după oportunitate şi se prlbu~ştc
nu prin inconseeven\ele sale reprobabile ci tocmai din
nobleţa de a aplra o femeie iubită. Omul e dar un ambiţios, cu
mari însuşiri şi scăderi, căruia soarta li face ironia de a-1 surpa
printr'un accident. Chiar alegerea politicei ca domeniu de dcs-
lllşurare nu e neindicat1, deoarece energia omului de toate
xilele g~e aci spaţiul său vital. Balzac dă eroilor săi ambiţii
politice, mondene, financiare, şi gazetarul Pahonţu are aspecte
de erou balzacian. Condiţiile actuale din care a ieşit observaţia
s unt prea tnvederate din lipsa de organizatie creatoare, iar a-
ceasta vine de acolo că talentul lui Liviu Rebreanu nu poate să
nască indivizi. E foarte probabil că figura lui Pahonţu a fost
inspirată de acelaşi cunoscut ga•ctar ln viaţA la care se face
aluzie şi ln romanul Jar. Romancieru l n'a putut să inventeze
ş1 apa.re clara atenuarea liniilor. din temerea de a nu fi prea
•trăveziu. Pahonţu Tnsă rămllno amor!, fără consistenţă, fiindcă
nici nu e lăsat să aibă atitudini semnificative. Erou 1n războiu,
fiu de ţăran, el fundează o gazetă independentă, bine scrisă,
ajută pc Rotaru să ajungă ministru, se la.o;ă el lnsuşi ales de-
putat, apoi se apropie de l3elcineanu, la a cărui nevastă ari-
stocrată (din obscure năzuin1e de om de jos) ţine. Acum apare
Dolinesco, căpeter1ia unei organizaţii totalitare, care cere şi
ob\ine sprijinul lui Pahon\u . La alegeri tnsă gazetarul trădează
pe Dolinescu ~i nu fiind cumpărat de mimstrul acum la guvern
Belcineaou, cî pentruci acesta e preţul prin care Cristiana,
iubita lui, ar putea obţine divorţarea de Bclcineanu. Un fa-
natic partizan al lui Dolinescu tmpuşcll pe Pahonţu, E cu
putinţă ca Liviu Rebreanu sl fi lmbraţişat partea lui Do-
linescu (ceea cc era liber sl\ facă). avl<nd ln vedere conturul
prea ideal şi deci nesubstanţ1al a l eroului, de altfel fugitiv.
Atitudinea. ascunsă este la !.. Rebreanu, ln romanele epo·
peice, un aliment al vigoare! epice. 111 I (io Şirul tk:ertor. schiţă
lă;ă intel'e'I, suprapretuită lnllă do partea in teresată, atitudinea
ocupă toată scrierea. Jţic, Evreu român, care s'a purtat bine
ln războiu, e dus din ordinul ofiţerului ln apropierea liniei ina"
mice şi silit să dezerte1.e. Cum el lnsă nu poate lnţelege, fi.
reşte. de ce trebue să dezerteze, se spân zură de un pom Intre
tranFle vrăjmaşe. Morala ghicită : Evreul e un paria, respins
chiar de naţia pentru care a luptat. Desenatorul •~nu a fost
aşa de mişcat de aceastll interpretare tncăt a reprezentat.
lntr'o ilustraţie, un ofiţer care bate cu bici"? pe Jţic, deşi
acest moment nu se c11prinde ln schi\ll. O astfel de enormitate
nu s'a putut lntămpla şi dacă s 'a lntăniplat cumva, atunci
cazul patologic al ofiţerului respectiv e acela care trebue
analizat. Că prin urmare autorul a ales aci o atitudine con-
Lrarie, asta nu dovedeşte decât un temperament care, lipsit
de ba.za observaţiei individuale, se lntăreştc prin îmbrăţişarea
pasională, fie şi temporară. a unei lumi. Dolinescu, Belci-
neanu. Rotaru şi toţi ceilalţi sunt Inexistenţi. Viaţa mondenă
e zugrăvită fără sentimentul ei, iar mediul burghez cu ştiuta
vulgaritate. T'itus Herdelea apare şi aici ca un spectator ară
rost. Ce e Pahonţu ? Un cuceritor de posturi Io viaţă, inteli-
gent şi onest în fond, care-şi dl oeama lnsl că sentimentalis-
mele etice sunt o piedică la izbândi ? Un cinic profitor? Un
idealist pervertit de mediu I Nu se poate şt:i, fiindcă mişcarea
eroului e lipsită de manifesta\ii decisive. Metoda unică a ro-
mancierului tmpiedică realizarea indivizilor. Liviu Rebreanu
prezintă grupuri nu 1>ersoane, incapabil să urmărească indi·
vidul ln gloată. Gorila e făcută din logodne, nunţi, prânzuri,
unde h1me multi se aciunl şi vorbeşte firă tnţeles adlno. ln
1?6scoala cuvântul anonim din mulţime zugri\vea, aci, nefiind
gloata, romanul se platilică ~i se Iezeşte. Când nu mai poate
aduna pe eroi, romancieru l le· Iace istoricul sau li pune să
peroreze, adăogând şi această tmprejurare supărătoare de a
da graiu ardelenesc eroilor de dincoace. Bizareria numelor
este un indiciu al lipsei de observaţie. Cătl vreme suntem ln
mediu ardelenesc numele sunt fireşti. ln roman.ele orăşeneşti

ele supără urechfle. Un general se cbiamă Dadarlat (după un
nume comun tn Ardeal: Dadârlat). Belcineanu, Spulbereanu,
Tolontan, Rotaru , Cumpănaşu , Dolinescu, Drugeanu sunt
:n ume sau rău inventate sa.u nepotrivit ardeleneşti. Psihologia
măruntă a l"'rsonagiilor de oraş e arbitrară şî simplistă. Vir-
ginia, nevasta lui Toma, femeie de treabă, nu găs.eşte altceva
de tăcut spre a se admira, decât, ca Nadina din RăsCl)ala, să
se aşeze !n faţa ogli.âzii, goală.
Nu mai bun este romanul poliţist Amâ11doi, istorie a unei
servitoare criminale.
Din felul regresiv· cum s'a desfăşurat talentul lui Liviu
Rebreanu se pot desprlnde aceste constatări: romancierul
percepe ruralul şi aproape deloc orăşenescul tmbrăfişează,
colectivul şi nu tnregistrea.ză individualul, pătrunde minţile
haotice tntunecate, prd.buşite în u1stinct şi nu e în stare să
a nalizeze conştiinfa, poate urmări deslănţuirile brutale, Jio-
roase chiar, dar nu-i este în putinţă să noteze deplasările ne-
văzute ale sufletului subtil, el are aproape geniu in producerea
gloatelor şi e1q1onenţilor ei, şi e un scriitor adesea cu totul
inferior al lumii dela nivelul ori,ontului nostru. Cu toate
aceste inegalităţi Liviu Rebreanu este 11n mare scriitor şi pe
drept cuvănt creatorul romanului românesc modern , cu mult
asupra a ceea ce epoca lui produsese.
HORTENSIA PAPADAT-BENGESCU.
Faţă de Uteratura Hortensiei 1'apadat-Bengescu op1ma
cr.itică este împărţită în chipul cel mai contrastant. Pentru E.
Lovinescu, pentru • proustieni • tn genere, pentru cei care se
lasă. lnrluriţi fără examen adânc de o atitudine, H-a P .-Ben-
gescu e o mare TOmancieră, este creatoarea Tomanului oră·
şeuesc român, este o analistă profundăa sufletului inaparent.
Pentru alţii 1nsă. (şi aci se adună aproape toţi cititorii care
„
cer cărţilor •adevăr •. • c'laritate « bun simţ •. adică mai toţi
cititorii) H-a P.-Bengescu e o autoare de volume cu neputinţă
de citit. Pe mulţi preţuirile admiratorilor ii uimesc şi le irtsullă
dispreţ pentru neseriozitatea criticei. De bună seamă că mt
critic experimentat ou se cade să se lase intimidat de rezi-
stenţa contimporanilor imediaţi. Dar azi, după destulă tre-
cere de vreme utilă observaţiei, examinând fără prej udecăţi
literatura scriitoarei şi făcând uz de cea mai largă înţelegere
estetică, trebue să recunoaştem că amândouă reacţiunile citi-
torilor au, dacă nu o îodreptăţire, cel puţin o explicaţie. Sunt
pagini ln această operă, care sugerează critic11lui o adâncime
wsibilă, care Ct\tusiasmează chiar, prin ceea ce credem că ar
putea tnfăptui. Dar nu e mai 11uţin adevărat că apoi cădem
tu zone absolut aride, de o insipiditate ce descurajea1.ă. Opera
H-siei P.„Bengescu ~ compusă din mari promisiuni şi din în-
frângeri şi stabilirea valorii ci trebue făcută ţinând seama
de însemnătatea estetică a acestei inegalităţi.
Intâiul volum, AP• adât1ci, este dedicat t cenaclului literar
v;aţa Românească. >, cum se exprimă autoarea tnsăşi cu foarte
mult respect de realităţJle sociale. Când mai apoi H -a P.-
Beogescu lşi !nchinâ activitatea •cercului literar Sburiilorul •
se întâmplă un lucru foarte omenesc. t Cenaclul literar Viaţa
llotnâ11eascci • socoteşte că ceea ce produsese scriitoarea tn
cadrul lui fusese remarcabil, dar că, orientată greşit la • Sbu-
rătorul >, se rătăcise cu desăvârşire. Dimpotrivă •cercul literar
Sburiitorul • respinge ca insuficiente lnceputurile dela Via/a
Româneasca, admiţând numai producţia închinată lui. J~de­
cluJd obiectiv şi acceptAlld valoarea totală a scriitoarei, este
1n orice caz lăudabil. pentru Viaţa Rom4ntasc4 faptul de a ii
descoperit-o. Dar tot atăt de evidentă apare acum. sub o cri-
tică absolută, perimarea operei prime. Ape addtwi, Femeia f„
/a(a oglinui. scrieri care acum douăzeci de ani interesau prin
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE - 653
spiritul lor de observaţie introspectivă, azi sunt superfi-
ciale, cu neputinţă de recitit. Sunt pagini de jurnal vaporoase,
inconsistente, ln care o notaţie acută este înecată ln divaga··
ţiuni de o importanţă mediocră. Autoarea e mai mult o ama·
toare, fără o conştiinţă estetică liberă, probabil, judecând
<lupii toată opera, fără nicio noţiune de artă, căreia îi vine
$~ scrie şi care pune pe hârtie tot ce-i trece prin cap şi mai
ales prin simţuri. Insăcapul acestei femei este inteligen.t iar
siniţurile ti sunt rafinate, locât to mald.ăruJ de !raze nn cuvânt
o foarte adesea remarcabil.
Ca documente ale sufletului feminin, analizat fără prefă·
cătorie , primele volume sunt foarte interesante. Apare netedă
oricărui cercetător de literatură feminină in afară de orice
misoginism lipsa de idealitate a Jemeii. Obişnuit de poezia
virilă cu transcendenţa, cu aşezarea femeii intr'o aureolă
metafiz ică, cititorul cau tă şi in literatura femeilor mişcările
de abstragere. Insă Beatr.ice e produsul unei minţi bărbă­
teşti. Femeia, legată de pământ prin fiziologia ei, nu se simte
Beatrice, nu are vocaţia conducerii spre cer. Ea e stăpânită
mereu de problema raporturilor cu bărbatul şi a procreaţiei.
Gândirea ei este total practică, prin urmare din câmpul
sentimentului. Femeia. e o fiin.ţă sociabilă şi etică. Nici!)dată
ea nu s'a plâns de nerecunoaşterea contemperanilor şi n'a
aşteptal reabilitarea postumă. O femeie trăeşte lit socic·
tate, ea tnsăşi fiind producătoare de indivizi . De aceea lite-
ra tura feminină are două aspecte ce se pot reduce uşor la
unitate: sunt femei de i;:ipul .moral, care cântă iubirea de copii
virtuţile casnice şi civice şi dragostea ca o instituţie, mal rar
însă patria, aceasta fiind o idealitate, uneori primejdioasă
pentru viaţa copiilor, contra ~e ntllnentului egoist de mamă;
s·u11t ln slâ.rşit femei de tipul curat fiziologic, cum era CQntesa
de Noailles, care cântă fără acoperământ dorinţa de împreu-
nare, aspiraţia de a fi iubită de bărbat şi bucuria de a trăi
trupeşte.
Psihologiceşte, R -a P.-13engescu .lnfă\i'i"ază lmbinarea su-
perioară a acestor două atitudini. Literatura sa, chiar aceea
din urmă, pretinsă obiectivă,
e o literatură fundamental femi-
nină, fără nicio scăpare din cercul lnchis al condiţiei sexuale.
Intâiu de toate lipseşte orice interes pentru ideile generale,
pentru finalităţile îndepărtate ale universului, pentru sim-
boluri. pentru problema morţii coşmice. Viaţa simţurilor,
a căminului şi a societăţii, ct1 încrederea implicită în. aceste
valori, sunt singurele aspecte cultivate. Ce si mte tr11peşte
o femeie, când e sănătoasă ori când e boloavli, cum doreşte
sau cum repudiază ea un bărbar. oroarea de miierie şi plă­
cerea de lux, distincţia riguroasă .i ntre clasele sociale (femeia
e m.iloasâ dar nu e democrată). stima pentru poziţia socială,
credinţa în sfârşit în valoarea. acestei lumi, acestea sunt te·
mele scriitoarei. /?rivită cu prejudecăţi virile, această lltera-
tură e • plată " însă originalitatea ei stă tocmai în platitudine .
S'a tnt.ântplat acest lucru curios, în romanu] .românesc, că. o
femeie a fost adesea mai aproape de formula genul.ui decât
110 bărbat, fără a Ji, cum se pretinde, obiectivă. l{omancicru l
român, lipsit de o suficientă experienţă, a (ost tmpins să idea-
lizeze această. lume. H-a P .-Beni:rescu însă, luând-o in serios,
trăind in mijlocul ei, a adus acea iluzie de ade,„âr pc care o
dau romanelor lui Balzac tocmai admiraţia burgheză a va-
lorilor terestre. Cât de • plată '' tn înţeles superior este au-
toarea, c.~t de puţin dispreţuitoare a vieţii sociale pe care o
descrie, se vede din dedicaţiile volumelor. Prima carte era
închinată • tatei şi memoriei mamei•. celelalte • Cercului li-
terar SbHrător1<l >. Deşi a.rta e deasupra oricăror convenlenţe,
autoarea nu poate să nu fie fe1neie de lume şi să nu dea fie-
cărui cerc satisfacţiile mondene pe care Je-a primit. Ea zugră­
veşte o lume în care s imte plăcere să. trăiască .
654 - ROMANCIERn
HorLensla Papadal-Benge.scu.
Examinând acum lntâiele con!csiuni ln fonnă de jurnal,
interesante tn Hnia evolutivă a scriitoarei. vom observa pe
dată marea intensitate a vieţii fiziologice, care uneori duce
la un sentiment panic dannun•ian, dar fără figuraţţe poetică,
poezia lipsind de altfel integral din toată opera, care este (ranc
prozaicii, aţintită la momentele cele i;nai mărunte ale exi-
stenţei. Dacii vreo impresie de poe•ie rezultă câteodată, ea
vine numai din vigoarea păgână a sensualităţii:
" . . M'am descul\at cu piciorul meu gol, atingând covorul
adânc de frunziş putregAlt, sA simt!! de-a-dreptul •curgându-se ln
eJ, din lutul umed fiorul dragostei de pAmAnt.
• i-\m ta1tins braţele să cop-ritld trut1chiol. dar braţele nu l·au
put\,\l face colan; um netezit cu mAna scoarţa a.s1>ră ·şi prin 011\nă
s'a strecurat cântecul lemnului . . . .fi am .rlmns aşa, cu bra~cle
tnlinse, s.orbind glasul care., ca U,11 fior plcurn din sunetul lemnului
tn sutJetul meu . . .
•Aş fi volt s1i arunc de pe mine Ita.inele ca pe nişte poveri, ~:1
nlmtc;esc şi carne~ şi sAngcle, sa rnîl nasc. nouă, ca o lnt.rupare o.
pădt1rij . . . •.
f emela care s 'a tnfiorat de asprimea virilă a copacilor pă­
durii, se lasă violentată de valurile mării şi de ardenţa. soarelui :
• Am ie1it din apA ameţită de loviturile ei .. _ şi nu m'am lmbrA-
cnt, 1u'am a.şternut pe nisip to plin soare, cu fa'\a ascuusli tn el. Arn
tntins trupul să-l rup, şi am llmţlt că lneordarea asta mă odihneşte;
de halr1ele mele ude, fierbinţeala nisipoluJ s'a prlns ca un vest·
1nAnt do foc! •·
Particularitatea femeii este de a avea un sentiment .mai
acut al trupolui, un instinct al selecţiei naturale, ce se con·
vert~te ln tristeţe sau bucurie, după cum trupul trăieşte ln
arm.o nle sau ln vrajbă cu legile naturii. Toate femeile H-ei
P.-Beogescu au această rcprerentare a propriei lor existenţe
fizice. Fetiţa e n eliniştită; e cuprinsă de o teroare su rdă,
care nu e decât se.n timentul fizic al creşterii:
• Slin ţta cu_
m nilpAde.sc tn ca puterile vii ; cum se măresc tn_ ea
toate dimensiunile. \'feţil: lungimea, rotunzl111ea, antploarea, lo(en-
aitatea; ln toate n1embrele, til toate organele, tn toate fw1cţiunlle.
• Fctl\a. se. auzea cum crc-,ştc •·
Aceeaşi feHtA are acuităţi tactile vecine cu voluptatea :
• . _. geouncbll goi sub rochl'a de flanelă, lăceau un sgo1not
rnl\ tăSos pe carc~t auzea numat en •·
Manuela face din actul desbrăcării un moment culp:\bil.
Ea arc 1elurite bucurii discrete care ' o amuză • : să.şi scoată.
ciorapii de mătase neagră, să-şi privească tn semi·obscuritat.e
bijuteriile sclipitoare, să-şi onduleze părul, să simtă exalaţia
uşoară şi călduţă a rufelor asvâdit.e pe scaune, şi să se plimbe
iu cămaşe subţire, cu Wpile goale pe podea, să se cuprindă
pe sine tnsăşi cu mâinile tn căldura patului •simţind curba
cărnii pe tot trupul, simţindu-şi toate tncheieturi le, toate
încovoierile la orice mişcare•. să se con temple nudă tn oglindă
sau să se plimbţ tn ambianţa lcnevitoare a buduarului pe ju-
mătate lmbrăcată •ca wi paj r oz cu picioare negre, cu piep·
tănătura gata, strălucitoare de briliante t . Ea are sentimentul
luxului, al rochiilor somptuoase, al blănurilor grele şi simple.
Dar în afară de senzaţiile, uneori vinovate, ale propriei
vieţi trupeşti, Manuela ne cântă terOOiea surdă şi răscolitoare
a virilităţii care pândeşte, insinu11.ndu-se printr'o privire. E
o milogul • care cere cu ochiul Io fundul căruia mocneşte o
cupiditate nemărturisită şi care, dacii uneori murdăreşte cu
fixi tatea lui tulbure, strecoară alteori ln su!Jct nevoia de a se
prinde de ceva tare, de a-şi găsi un sprijiu şi un sens, asemeni
plantelor acăţătoarc co se tncolăcesc ln jurul trunclliurilor
aspre. intrâJld !n carnea lor fibroasă. Şi nicăiri sentimentul de
ostilitate faţă de ma.'ICul şi totuşi de abandonare Io faţa forţei
fatale nu e mai evident ca ln gestul de repulsie al ll1anuelel
poveste fără de s !ârşit, o Mai tncă „.
pentn1 copilul murdar, care cu lndărătnici\ violenţă cere o
mai lncă t:
• .. . Slrnţl t1tflplc ftt picior 111âlnile copilului şi li nuzi vorbele
parcA tntoarse· din apol: •• . '.rtlai spune, maJ este 111
•Se scutură brutal, se nec!ljl nepotrivit; -Sârnân\il de bftrbatl
• ·1·ot să rnal fle. . . tot. sil \I se deaJ cli11d aJ apucat a_ Jun? •·
La prima vedere s'ar părea că 8â1rân11-l
es te drama unui
suflet de femeie delicat, nctnţeles de tovarăşul de viaţă, a unei
fiinţe tnsetate de iubire. ln realitate e ceva mai pupn sau ceva
mai mult. Este o dramă !iziologică. teatrul instlnctuJui de
procreaţie !mpiedecat în activitatea sa electivă cu care su-
praveghează puritatea rasei de arbitrarictatea impercche·
rilor sociale. Pentru ce suferli 8ălnln1<1, peotru ce-şi urăşte
familia? Fiindcă, dintr'o eroare de selecţie erotică, rasa i-a
fost lnjosită printr'o progenitură vulgară. a cărei expresie
ultimă este Codea, imbecilul cu membrele moi. O roarea lui
Deleanu e de natură şanguină„ Paraliticul, epilepticul cu
crlre. istericul cu stări late.ote tnfăţişează o primejdie a speţei
sale normale. sănătoase. Ciudatul duşman al poporului său
neam, tatăl care răpeşte din a lcov pe soţia fiului său, pentru a
o apăra de un contact legal. este personificarea instfoctulu i
de continuitate a speţei pe care Gina. ll presimte fără să-l
priceapă. Femeia caută să iscod<-ascli substratul sufletesc prin·
tr'un examen fizic. In paginile H-ei P .-Bengescu trec Jn pro-
cesie schilozii: Gemenii Halipa. participând amândoi la o in-
teligenţă care ar fi satisfăcătoare numai pentru unul. Codea

cu braţele moi, Mika-Lo degenerata cu instincte erotice, cu
chipul stârpit şi ln disooaoţă cu tipul fatoilial. Aneta mito·
mana şi erotomana, prinţul Maxenţin istovitul, purU.nd tn
membrele tnguste şi pale ecoul fiz:icului sugrumat al curte·
zanei Zaza, Slavo-teutonul dio restanrallt, cu capul cucuiat ,
cu dinţii lngllbeniţi, cu o tăietura dela nas pA.nă la bărbie,
stigmat reprodWI lntocmai, spre oroarea intelectualei Mini,
pe bui.ele fiicei lui. Iatll. şi pe Melcu cel cu oasele dezordonate,
hidoasă apariţie antropologică: c Obrazul era contractat tntr'o
un\ţenie bolni!.vicioasil, catnlogatll. degeneresoenţei ca o piesă
de muzeµ . Doi ochi mici şi gălbui care \le obiceiu fugeau eludat
şi urât tntr'o parte, tntr'un vag strabism, se pironeau alte ori
lucitori pc un punct" '.Manuela priveşte cu repulsie t'lgurile
mascule care se perindă ln tumultul balului, simte o oroare
internă pentru aceaatll. disproporţie ce frânge ritmul armonic
al formelor. Observă mai ales figurile bărbaţilor tineri: c unul
ca u.u păianjen, cu picioarele şi mâinile subţiri de tot şi ln·
covoiate, avea faţa niţel stnl.mbă dintr'o parte. Altul avea
tn frunte un stuf mic de păr creţ dedesubtul căruia holba ochi
de huhurez puţintei, neisprăviţi uraţi, ca şi cum ar li fost
caricaturi ale propriei lor figuri desenate de naturf. maliţios
tn dauna liniilor adevll.mte, n'imânllnd condeiului sA rectifice
schiţa umanii. ,1 să restabilească imaginea dreaptll.. Detilau
ca tntr'un panoptic al dcgene=nţei •· Ca o punte de tre-
cere Intre tainele naşterii insuficiente şi spiritul artistic al
formelor umane stă vigilenţa discretă a Cucoanei Moaşe sau
a bunci Lina . B-a P.-Beugescu e cel dintâ.iu scriitor român
care face loc ln literatură acestor nobile portărese ale vieţii .
O fonnll. do impuritate este şi naşterea nelegitimă, pentru
care autoarea aratil o repulsie nepreflcutll. Mika-Le o o adul·
terinl, ieşită din tmperecherea Lenorei cu un 7.idar ltaliaJl cu
lnfăţişanl african!!.. Sia este rodul plăcerilor nelegitime ale lui
Lică Trubadurul şi ale bunei Lina. Nory feminista !şi simte exi-
stenţa aplsatl fiindc:l e fiica boierului 1laldovin cu o Cornelia,
căreia fata nu-l zi.c e niciodată m.aml, precum nu·i spuno
soră Diei, aorl totuşi prin tată.
Nobleţa ou e dcclt o formă de selecţionare a tipului ome·
oesc, ce apără de promiscuitate. In nhuiuţa instinctivă a
Jemeii de a-şi alege masculul bine condiţionat, al cărui suflet
sl batlL Impreunii cu sângele tntr'nn ritm egal, stă germenul
aristocratismului. Iată de ce H·a P.-Bengescu mani.festă prin
mijlocirea eroilor săi tendinţe nobilitare . Licl Trubadurul
reprenntA mahalaua, aceea care prin lipsa continuităţii fu.mi·
lialc produce exemplare inferioare ca Sia. Şi Mika·Le e mahala.
E procentul neprevilzutului lntr'un corp social oarecum or-
ganic. Bl!.tranul ce niţel neam•. c M'am vârlt ln mahala - zice
el - şi o 'am mai ieşit din ea •· Urmarea a.cestei coborlri este
monstruozitatta unei familii stigmatizate ce oscileul tntre
marginile relative ale diformităţii şi lipsei de educaţie. Socie-
tatea on\şenead pe care o zugn'iveşte H-a P.-Bengescu este
de altfel foarte pestriţă, pestriţătură tn care se simbolizead
latent sensibilitatea autoarei pentru factorul sanguin. D-1
profesor Rim e catolic, fiu de vameş sas. E blond şi vorbeşte
cu acoent nemţesc, având rigiditatea şi egoismul calculat al
aventurierilor făn\ legături etnice. D·rul Walter e • de originll.
germană•, desr4dlcinat f'ărl •pasiunea naţionalităţii " lucid,
rece, aproape hieratic şi de un mare cinism. Salema, luxurioasa
de 1 zo kile, e o fiică problematică a Levantu lui arroeno-ebraic,
absorbită de nostalgia Pireului, unde soţul ei Elraim vindea
smochine, stafide şi alte fructe de Orient. ln ochii concupis·
cenţi al cutlrii urmăritor anonim citeşti ascendenţa bu lgarii.,
M-me Ledru e o elveţiană expatriată dintr'o ţară de botele
internaţionale, Sepbon., evreica, o urnă impurii a instinc·
tutui erotic rasial, Maxenţiu produsul racbitic al unei no-
bleţe sllllpecte 9i al clntăreţei Zaza. Venen internaţionali,
ISTORIA LITERATURII ROMANE - 655
Horten1Je Papadt.t-Bengeacu.
probabil creolă, Mika·I..e e odrasla naturall şi degenerat«. nă­
scută dintr'o lmperechere fugitivă cu zidarul !talo-african,
coloarea pământie a Adei Razu sugerează ideea de cort şi de
nomad. Pictorul Grey s'a convertit la catolicism. La Con-
stanţa se sinucide un tânlr Grec. Prin ţaţa Graroatula familia
Rallipa dest:ll.iuue o obârşie peninsulară. lntr'un res1auraut,
un public suspect citeşte gazete cu caractere slavone. D-l
Kilian, satrap al familiei, eate kurd sau tătar. Prin urmare
literatura H -ei P.-Bengescu este o expresie a ororii delncrucişat.
Atenţia feminină asupra structurii fiitiologice aduce tn
opera B-ei P.-Bengescu şi un alt aspect i~bitor. Aci nu suut
tipuri, caractere, oameni buni ori oameni rli, ci indivizi bine
ori rău contormaţi, sAnătoşi sau bolnavi. Dramele din toate
romanele se lnvârtesc ln j urui unei boale, descrise cu totală
şi uneori brutală lipsă de repulsie, cu o atenţie calmă de in·
firmieră. Balaurul, care e un !el d11 jurnal de rll.zboiu, dovedeşte
cât de •practică • este temeia, cât de aplicată la problema te-
restră a boalei, fll.ră simboluri şi fărl idei generale. Eroii ro-
manelor sunt mai des femei şi ele tn general sunt bolnave.
Stăpânul acestor infirme eate medicul, care intri Io intimi-
tatea lor. Adriana vindecată de o congestie cerebrală se ln-
dn\gosteşte de Sergiu , medicul şef al sanatoriului Dop;;. o
cură miraculoasă la Sinaia, deprimată, Lenora se clsltoreşte
cu d-rul Walter. Io Fuioortu lksf>Wiu domină neurologia,
tn ConuTI din mtu"kă lk Baeh apar boalele infecţioase. Lia
moare de o septicemie, tubercutoz.a lui Maxenţiu cu perver-
sităţile şi euforia finală e descrisl cu minuţio1itate. Drumul
ouum nu o decât romanul suferinţei canceroasei Lenora.
Aci Drăgănescu are prilejul să moară dintr'o boală de cord,
examinată şi ea cu marc atenţie clinică. Lo11odn1'cul cuprinde
tn fond lunga agonie a unei femei atinse de ulcer stomacal.
In Rădăcini toţi sunt bolnavi. Nory &uferă de frigiditate,
Madona are o anemie pemlcioasll. şi, se crede, o prematurii. tn-
cetare a feminităţii. Soţul ei este de a ltminteri medic. Aneta
este isterică, subnormală, Ghigbi, bliatul Elenei, are o criză
de adolescenţă care se terminl cu sinuciderea. Dia fusese
logodită cu un om, care, luetic, blebuni din fericire lnaiutea
uuui primejdios contact.
 656 - ROMANCIERI!
S'a vorbit ln legătură cu opera H-ei P.-Bengescu de o me-
toda proustiană •· Nimic din asta în realitate. Naraţiunea o
plană, continuli, exterioară şi dacă personagiile sunt urmărite
din roman l'n roman, aceasta e o procedare vec:b e -pe care
dela Balzac, pdn Zoia, a tras-o şi Duiliu ZaznfU:escu. Abia ln
Răăăci11i autoarea inrpresionată, pare-se, de criticli, se lasă
tn voia -proustianlsmulu.i. aruncând chiar unele cuvinte ri·
tuafe. ca • memo.rie •· •narcisism•. Dar ·m etoda e obositoare
şi superficială, în discordanţă cu natura materiei. La Proust
compoziţia iese din condiţia specială a experienţei autorului.
redusă de mult la simpla su prapunere de planurj de con-
ştiinţă. H ·a P.-Bengescu însă are să ne povestească eveni-
mente recente. Ca să le • proustianiieze" autoarea se fereşte
să facă direct expoziţia evenime.n telor. Ghighise sinucide. Jn loc
ca acest fapt să se întâmple sub ochii .noştri, e.1 se. re<:.o nstitue
prin ancl1etă. Nory aleargă în toate. părţile ~i după multe.
ptea multe pagmi, aflăm din anchetă un lucru atât de simplu.
Nimic nu se petrece tn acest roman, totul se află, şi Nory nu
e o eroină, ci o colportoare. De altfel cam toată opera nu trăieşte
din acţiuni, ci, ca o adevărată operă de Jemeie, din colportaj.
Eroinele se vizitea1.ă şi bârfesc, născând literatura tainelor
de alcov. a clevetirilor şi a insinuărilor calomnioase. Opera
toată" a l:!-ei P.-Bengescu este o lungă, fină, inteligentă cle-
vetire de femeie de lume. într' un limbaj imposibil, absolut vorbit.
r s'au fii.cut scriitoarei amare şi meritate reproşuri. H-a
P .-Bengescu nu cunoaşte limba roml.nă şi se. pot scoate din
orice pagină exemple distractive de stângăcie. Lucrul este cu
totul secundar, ·atâta vreme cât romanul me.rge direct la
substanţe. Limbajul acesta agasează, dare un limbaj de temei
şi in ultima analiz! limbajul H -ei P.-Bengescu care se desin-
teresează complet de orice artă, prinsă numai de adevărul
observaţiilor Sale.
Şi totuşi, privind mai adanc, opera H-ei. P.-Bengescu se
\U'.zeşte pe un fond de estetism care, printr'o uşoară necum-
pătare. poate părea uneori pueril. E peste tot o grijă de a
compune interiorurile, de a le armoniza pe o singură notă
sulletea~. de a ridica utilul la !nălţimea unei impresii unice
de sunet sau coloare. Sunt săli monumentale cu mobile grele,
sufragerii pretenţioase, hali-uri sonore tnfiorate de bătaia
sincronic.\ a pendulelor cu ape line, aule m1de tn care se odih-
ne}te liniştea multicordă a pianului cu coadă, uşi geometrice
şi apartamente cu somptuozităţi modeo1e în ploaia omogenă
a luminii electrice, care la intoarce.rea precisă a butonului
se cufundă intr'o semi-obscuritate. albastra. Dar mai impre-
sionante ln singurătatea Io~ "nobilă sunt sanatodile. cu mobile
infantile de lac alb. cu dll;creţia compuncţioasă a unui arfsto·
~ .
-?W7'
Â" dA__.
~
~.av~/.~~
/?_
- Yl/."Z,~~Z2..c.„ "t.
.,.. / <e.....
/_,~/l'f'"-#~r- &0..cp,;.,&._ _,.,...;. ~~ ,-.W "'"'~
-a<-u a· ~„,~~&, (7"~~~
;:z-, -/ " ,,,u-a ~L .,,.,,~ ~~.,_
ee -cf!u- d'~--~&/a~ ;~· - ~
A',_..~.,. ( )/.,,-„,~ ~ (:;h..,$___,,,. --:'> .
.(,~"' ~/~~~.
y~~~.u.c/?7~~
C/I. t:U--~~ a~~
~ / r~. o~~~_:
/ )/ _ / r ~. / ' .__...__
Frngn1ont autogrftf dl_ntr'o setlsoare a Hortensiei
Papadat-Bengescu.
cratism medical. Aci Adriana tşi recapătă liniştea sufletească
după o c"ură savantă cu senzaţii de alb, pusă la cale cu minu·
ţiozitate matematică de un medic cu faţa tânără, dar cu păr
alb, intr'o cameră albă lncărcată cu flori albe. tn fereastra
căreia bate un viscol alb, cu o sobă de porţelan alb, I.togă care
o infirmiera cu şorţ alb împleteşte un ciorap de lână albă.
san medici tn halaturi albe meditea7.ă asupra â noui mâncări
cu sosuri albe.
Intâiul roman notabil. şi poate cel mai bun, este Conuri
din muzică de Rach. Vreo desfăşurare epică propriu 2isă nu
există ci numai o lentă mişcare t.n viaţa socială a unor familii,
care sunt spionate rând pe rând de scriitoare cu ajutorul per-
sonagiilor care fac vizite. şi surprinse !n dramele lor intime.
Sunt trei grupuri principale : familia Elenei Drăgănescu, casa
prinţului Maxenţiu şi casa profesorului Rim. Elena Drăgă­
nescu e.ste. fata Lenorei din Fecioarele despletite. Lenore, femeie
frumQaSli,, dar de extracţie mediocră (e originară din Mizil),
făcuse un prim pas spre promovarea socială căsătorindu-se
cu moşieru I Hallipa, Fratele ei, Lică Trubadurul, c:"<-plutonier,
ti umbreşte mereu llSCensiunea. Dintr'o uniune hazardată
Lcnore mai avea o fată, Mika·Le, obiect de stânjenire pentru
E lena. Profesorul Rim e căsătorit cu buna Lina, care Lină
lnsă ln tinereţe avusese legături cu Licli Trubadurul. Rodul
acestor legături este o fată nelegitimă. Sia. ce deocamdată
trece drept fiică a lui Lică dintr'o mamă necunoscută. Ace.laşi
Lică izbuteşte a intra ln graţiile Adei Razu, devenind amantul
ei. Lică este unchiul Elenei, care însă avusese odată ideea de
a se căsători cu Maxenţiu, soţul de azi al Adei. Acestea sunt
elementele. Oricare ar fi impresiunea estetică a cititorului,
pentru omul atent la substanţe nu poate să scape condiţia tun·
damentală a romanului. Cartea nu porneşte dela teme arbi·
trarc, ci evocă stru.c tura socială în toată complexitatea ei.
E atâta sigu ranţă tn relaţiunile scriitoarei despre cele trei
familii, încât simţim că aceste familii exisfil. Nemulţwnirea
poate veni nunW din insuficienţa sau încetineala comunică­
rilor. Dar cum eroii, aceiaşi, sunt urmăriţi pe mii de pagini
ln celelalte romane, impresia generală. fie şi mitologică, este
a nelndoiclnicei existenţe a acestor grupuri de oameni. In
abundenţa verbală· a scriitoarei, este o absolută economie,
intru cât dacă destăinuirea e risipită, laptele înseşi se revelă
ca strict ·posibile, tără niciun foi de ornamentaţie literară.
Paginile sunt prolixe, greoaie, ca nişte depoziţii de martori
zăpăciţi, dar nici decum in afara realităţii. Arta scriitoarei
constă în surprinderea dramelor ascunse ~ub calmul conven-
ţiilor mondene, a murdăriilor lustruite. Din acest punct de
vedere se poate vorbi de Proust. Acela zugrlivea mai ales ari-
stocraţia o clasă unde reacţiunile indivizilor sunt de prea mult
exerciţiu ereditar, inaparente, protocolare, şi în care preocu-
părilor vitale li s'au substituit de mult cazuri de conştiinţă
măruntă, puerile. ln cazul nostru, lipsind o aristocraţie bine
organizată şi de o vechime incontestabilă, avem de a face cu
o mixtura de oameni de cele mai disparate origini, care Jnsă
lncearcă a constitui o clasă de elită, înlăturând instincte.le de
conservare animală şi cultivând viaţa scn2aţiilor moderne.
Această lume există şi oricât de ridicule ar fi unele n>anife-
st.'tri, orientarea ei se face tn folosul civilizaţiei, tiindcl. unde
nu se află o clasă frivolă, specializată tn existenţa de lux, nu
poate răsări 11ici marea cultură. Deocamdată eroii R·ei P.-
Bengescu s unt Io faţa parvenitismului. Elena. ca fată a mizi·
lencei Lenore, va fi mai mult o snobă. şi o intelectuală. decât
o adstocrată, punând teatralitate şi excesivă rigoare acolo
unde o aristocrată adevărată s'ar fi lăsat ln voia celei mai
nealterate simplităţi. Eroii scriitoarei sunt mai toţi snobi,
exagerat stilizanţi. < Adria:na nu mânca de obiceiu decât
pureuri de orei şi cartofi spumoase Şi catifelate. Refuia mai

ales eu tArie supele d" carne ea pe eeva otrăvit care ofensa
gustul ei delicat, prin natura lor substanţială•· Nici lui Mini
nu-i place muşchiul Insângerat. cu • palpit•· Ea proferA, ca
• ultima coloarc a vieţii. deci a săngelui să fi dispărut abia,
şi fraged tncll dar lmpăciuit, să fie tnconjurat de buchetul
cartofilor tranaparenţi şi rumeni•· ln snobismul protocolar
al Elenei intră prea multA estetică, iar estetica e booml. vio-
lentă. adicl anti-aristocraţie.
Un aspect caracteristic al acestei lumi este eA indivizii nu
sunt preocupaţi de bani, decât la început, lu momentul in-
trării ln clasă. Toţi sunt mai mult sau mai puţ.în bogaţi. ln
afara oricărol griîi mntcriale. Averea este unicul mediu ln
care pot pluti aceste fiinţe diafane. Energia. nemai liind ln-
dreptatA tn sensu l câştigării existenţei, toate subiectele ro.
manului balincian sunt ciudate. Aci n'avcm de a Cac:e cu am-
biţioşi politici, cu avari, cu speculanţi, ci cu persoane preotu·
pate de • ee iice lumea t, ambiţionând să dea serate. să fie
primite la anume recepţii dificile, sl reacţioneze ln toate mo-
mentele vieţii, chiar cele mai grave, fn modul cel mai diltins.
Femeile caută apattnţa socială, plăcerea fizică, higiena cor-
porală, niciodată pasiunea, idealul. Avem de a faec cu uu
roman feminin. de aspiraţii teresbe.
ln ce sens se mişeă lent personagiile din Con&erl din tt11uic4
iU Bac~ ! Ma.xen\iu, prinţ tuberculos, suferă de o draml foarte
particulară. Nu se teme de boală, în gravitatea. cărein nici nu
crede, contribuind şi euforia de origine toxicii. E l e plictisit
de tean1a dcscnli!foA.ri1 po care i-ar putea-o aduce tn lume o
suferinţă al.\l de proletariană. Pe deoparte ca bolnav simte
voluptatea zăceri i, pc de alta ca monden se sileşte sA urmeze
cu exactitate 1nccaniea mondenităţii. Elena e tnebunittl de
protocol. Ea pune la cale un concert din Bacb, ln locuinţa
ei, la care nu vor lua parte decât invitaţi selecţi. Toată acti-
vitatea 01 se reduce la pregătirea eonecrtului şi redactarea
listei de invitaţi. Profeserul Rim a primit fn casâ pe Sia, fata
lui Lică, cu eare lnccpe a avea legături. Chiar când Lin.a h
destăinue că Sia c roduJ ei, Rim. tşî continuă plăcerile, satis·
făcut de a domina pe Lina printr'o inferioritate do ordin
intim. Sia moare şi la lmnormăntarea ei, foarte distinsă, se
cântă muzicii de &eh, ln faţa unei lumi solemne şi corecte
ca.re··şi ascunde sub lnrn1alităţi nulitatea ori turpitudinea. Un
contur mal precis n'au decât Maxenţiu şi E lena. Adn Rntu
cu pretenţiile ei do amazoană voluptoasă, Lică Trubadurul,
Sia. sunt personagii , terse. de o structură comună. De altfel ro-
manul anali7.at pn.s cu pas este insuficient. aproape uum'11
o schi ţă. ln să o sch iţr. caro nr fi putut deveni un mare roman.
Asta este de alllcl valoarea operei H-ci P.-Bengescu. Alte
romane sunt mai lnfăptui te, acestea puteau li mai bune.
Nivelul dela care pleacă experienţa lor e mai bogată •l deci
mai utilă artisticeşte pentru viitorul romancier.•\tarile energii
depuse de Mn.xenţiu şi de Elena ca să rămână impasibili •i pro-
tocolari evoacll o lumo complexl, bogată ln nuanţe su fleteşti.
Impresia ultimll, după lectura. indiferent de analid, este a
unei noui realităţi fictive indiscutabile.
Drumul a.st1ms este un roman poate şi mai proli.x şi mai
agasant prin inaptitudine narativă. Compoziţia e nulă şi in-
troducerea vienezei Hilda un inutil artificiu pentru a cana-
liza observaţiile lu epistole. Dar o substanţă este şi lncă f~Y"le
organic.'1. L-Onorc s'n căsătorit cu doctorul Walter. Cudlnd
se lmboln!lveşte de cancer şi moare. Elena, fa.ta ei, ncrnul ţu ·
mită de c1lsătoria ei burgheză cu Drăgănescu se sileşte a'o
desfacă pentru a se lnsoţi ca muzicantul ~farcian . Aiml·c.
altă fată a. l.enoroi, se totoarec din străinătate şi ln\clegc n
!ncepe viaţa mondenă. Aceasta este toată materia. Nu trebuc
să căutăm caractere, analiză psihologică clară ci o atmosferă
socială. Lumea aceasta ca un individ unic există. Lui Walter.
ISTORIA LITE l'IATURll ROMANE - 667
fost soţ al milionarei bătrăne Salcma, autoarea vrea sl-i atribue
un desgust de propriile lui compromisuri, o nlzuinţă de pu·
rificare. Io fond el reprezintă un chip de snobism. Aspi·
raµa lui la aristocra~e s'a cristaliiat tn sanatoriul de lux, ho
care nu pol intra declt cei foarte bogaţi. Eroii • bine • din
roman mer1ţsl moara tn sanatoriul Walter.
Doctorul a strâns şi o marc colecţie de artă şi dă recepţii.
Nota aristocratismului său de subţire ~enit este apara·
tura rece şi exactă. Sanatoriul luncţionev.il în llL"<, tăcere
şi regularitate cronometrică şi mal ales cu lnlăturarea ori-
căror semne de suferinţii umanii. Pateticul est" eliminat
ca impur. Decesurile se potrec ln mină, mascate de recepţiile
de gală. Doctorul arc o musculaturii !acio.Jă impenetrabilă.
Relaţiile Intre el şi Lenore sunt diplomatice. Hotăr!rile lui
\\' altor sunt s ugerate politicos şi iritaţia nu e niciodată exterio-
rizată. Toată existenţa familială e un joc de aluzii, de sub-
lnţelesuri, de audienţe şi formalitllţi, de mici gesturi semni-
ficative. Elena vrea să se despartă de Drlgănescu dar nu gl\·
sqtc formula decentă pentru a·i face intimaţia. Atunci pleacă
•ub un pretext firesc tn Elveţia, de unde tncepe cu sorul un
duel subtil de scrisori, cu o tactică •i un protocol atăt de exa-
gerate !ncât itnpulsiunile sunt omorlte de convenienţe şi soţii
ou pot să decidl oficial ceea ce ln faptă s'a petrecut de mult.
Lumea aceasta este, se lnţclege, uşu ratecă. Lenore. din pudoare
feminină, nu destăinue suferinţl\ ci d·rului Walter. Cănd
boala este evidentă, nu-şi d1l scama do gravitate şi se pierde
to .frivolităţi, lnciircându-şi patu l de @uatoriu cu dantelării,
cu cutii. Walter suportă deso.gregarea Lcnorei şi moartea ei,
cu o impasibilitate perfectă. Totul se petrece după normele
exacte ale sanatoriului, făr!'I tntArderi, fără dezordini senti-
mentale. De altfel Walter c un artist Io a notifica economic
o ştire - rea, evitând supărătoarea mărturisire şi provocand
diplomatic ideea !n chiar mintea celui interesat. Elena pierde
lu sanatoriul \Valt.er pe mamil-sa Lenore şi pe soţul ei Dră­
gănescu. ilJsă e atât de tngbep.t:A de oficialitate mondenă
tncât pare să preţuiască bunul gust al eelor doi, de a fi murit
lnlr' un loc convenabil. ln Aim~ se exemplilicii. nu fără fineţe,
structura unei fete ieşite din acest mediu . Aim~ este o snobă
nellniştitâ, desordonată. capabilă de dcsfrilnări şi atât de
lneca tă în această mondenitate lnc!i.t orioe altă preocupare
mai ideală li lipseşte. Se poate bănui, că atât de împătimată
de mediul Walter. Aim~e nu va ezita să. devină soţia sau
amanta tatălui ei vitreg. Oricât de lnoroiat de inutilităţi a r fi
•icest roman, intuiţia exactll. a unei lumi probabile ajunge
pentru a da un merit solid scriitonroi.
Cu Logodnicul H-a P.-Bengescu a voit să se coboare to
mediul roab.a lagesc, cu acea micâ pasiune a aristocraţilor
pentru verdeaţa lumii Instinctualo. Ar putea fi vorba şi de
căutarea unui alt mediu ereditar, având ca [uncţie conser·
va.rea clasei. •li.lini reflectă - spune undeva romanciera -
a.supra. realităţii unei noble~ mahalageşti, o tradiţie a unei
aceleiaşi clase, oricare ar fi ea şi care din ealităţile ei păs­
trate intact. din buna ei stare şi purtare, ajunge a-şi forma o
educaţie, fie ea chiar la un nivel inforior. O mahala are va-
loarea, demnitatea, sculele ei de preţ şi chiar strămoşii ei•.
lntr'adevăr, f>Uiuţil lui Costel, mici burgheii din Brăila,
a u o atare demnitate. Fiul tnsă vrea să iasă din clasa lui.
Unii au găsit acest roman lipsit de Interes. Insl tema e foarte
originală şi bogată ln posibi li tăţi. C'1 tntotdeauna, mn.i mult
poate ca altădată, scriitoarea s'a răt.~cit ln minuţii banale şi
chiar scabroase. Io fond ea nu cunoaşte această clasă şi eva-
1uărilc băneşti ale existenţei •iln icc sunt de eca mai simpatică
necompetenţă. Costel a venit la or~. botărlt să se tmpingă
cu orice chip to lumea mare. Funcţionar modest la o bancă,
el are toate uneltele (haine, cravate) pentru cucerirea marilor
 668 - ROMANCIERU

sa.Ioane. O conservatoristă, cam suspectă deşi frumoasă, tl Alexandru cel tânăr bătea pe Mătuşa :M atilda cea bătdnă.
duce în casa somptuoasă a lui Nenea. Costel are impresia că (De fapt soţul de atunci îşi bătea soţia de atunci). Ideea nuvelei
a păşit !n lume şi pare lnvederat că ar accepta orice compromis. este lnsă alta. Din scrisori găsite tn pod, Liliana află că mătuşa
date fiind calităţile Ninei, spre a se promova. AI dori cu alte Matilda pârăsise pe !ntâiul soţ spre a se căsători cu un al doilea
cuvinte să se lase tntreţinut de femei. Nina ll atrage ·t ntr'o şi găseşte nemotivată o asemenea cruzime. Cu toate acestea
căsătorie care se dovedeşte mai puţin rentabilă. Fata fusese mătuşa pare foarte puţin m~cată de suferinţa defuncţilor,
br utalizată şi depravată de Nenea, curand falimentar, şi nu opinia ei fiind că bărbaţii •sunt toţi la fel • şi o nu se poate şti
căpăta nicio zestre. Costel lucepe o existenţă dificilă cu Nina niciodată • dacă sunt sinceri. La bătălia dela Port ArlnHr tra-
şi cu sora ei mai ln vi\rstll Ana. Curând Nina pleacă, dedfln- tează despre fericirea d-rei E vrlclicbi, fată urltă din familie de
du-se unei prostituţii neoficiale, iar Costel, rămas cu. Ana, cârciumari care este numai un obiect de traasacţiuni comerciale
tşi deo;coperă sub aerele lui de !ante un temperament casnic şi Intre ·f ratele ei, domnul Temistocle, şi seducător ln vederea spo-
.un sentimental. lncepe concubinajul Costel-Ana, lntunecat ririi alacerilor cu o grădină de vară. Cât despre fericirea per-
de boala celei din urmă. Interesul romanului stă dar în această sonală a d~rei, ou se ocupă nimeni. E a es.t.e 11umai • domt1işoara
situaţie. Pan>enitul voise a trăi po sph1area femeilor şi de- Ridjcbe • care •a făcut un Ridic •· Altă nuvelă ca N u poale
venea acum, prin ciru:!< ştie ce atavism bun. un infirmier. o j; , ;. e prea de tot teatrală tn spiritul literaturii !genei F ioru.
victimă a bunătăţii neprevăzute. lnsă toată nararea evoluţiei Aco.l o vedem o femeie c.a re se lasă urmărită şi probabil cucerită
ulcerului stomacal al Anei e făcută cu o amănunţime ce de- de un bărbat, căruia li mărturiseşte lnsă catastrofal că nu -l
vine trivială ~i prin lipsă de semnificaţie, scabroasă şi plic- iubeşte :
tisitoare.
Cu RddtU;ini H-sia P .·Bengescu s'a lăsat sedusă de o pre- •- Crezi cl\ ni putea ţi11e JQ mine?
- Nu. spuse ea blând~ nu . . . ş i ochii se d eschiseră clari, l(OI . . . •.
judecată care circulă, anume de ideea că un roman n1asiv e
un roman adânc. Cele o mie de pagini trebue să fie chinuitoare Cam de soiul acesta, al disocierii actelor sexuale de drepturile
pentru cititorul necăutător de rafmamente scump plătite. lăuntrice Ia iubire ale femeii, este romanul Steaua. roirilor. Maria
Luat sub absolutul artistic, romanul e lipsit de valoare. Nory este amanta 1ul Saşa şi se poate pune întrebarea de ce amantă
(eminista, eroina principală, nu e decât un agent de legăturii şi nu logodnică, la care fireşte că ar răspunde cu enunţarea
şi de informaţie. la roman sunt numai câteva relatări , nici de drepturilor ei la fericire. Saşa se arată foarte rezistent la ideea
cum fapte. Totuşi, cine a avut răbdarea să citească toată căsătoriei, susţin ut şi de mamă-sa. Paginile despre rezervata
scrierea, rămâne cu impresia unui o,aterial înecat în fraze. ostilitate a bătrll.nei sunt remarcabile şi p line de adevăr. E
Aci se petrec drame feminine, fiziologice, disparente pentru curjos lntr'adevâr cum dintr'u.n instinct matern, orientat spre
ochiul epic. Nory suferă de a fi fecioară şi ajunsă la maturi- vieaţa practică, mamele se dovedesc duşmane ale femeilor şi
tate tnceaTCă lucid o aventură ce se terminâ rău, Intru cât ocrot.i toare a indelicateţii vlriJe, Mâhnită, Maria se lasă pose-
descoperă o inaptitudine pentru plăcerile sexuale, frigiditate dâtă eu o uimitoare lipsă de IIllpotrivire de un ofiţer plat care
cauzată de conformaţii anatomice neprielnice. fi ·rămâne devine OlllU.DILtul să u , apoi se oferă liber unui altuia, căru ia
însă instinctul matern, care se mulţumeşte in caritate şi in li mărtnriscşte mereu că nu-l iuh<lşte, cl1ip de a spune că simte
obscură lngrijorare pentru copii ca Ghighi şi Lisandru . Dia, numai nevoia satisfacţiilor carnale. Jn fiue Saşa, rămas orfan
sora ei, este o nesatisfăcută sentimental!. Madona e un caz şi cu oroarea singurătăţii, ia pe Maria tn căsătorie, iar aceasta
de anemie cu emoragii, Ghigbi suferă o criză de creştere, constată că bărbatul a făcut gesttJl n1ai m11lt di.o nevoia con-
Aneta e o erotomană, o isterică. Câteva pa.gini privind această fortului i nterior. Atuhci dă divorţ şi se arur1cl ln 'braţele a ltuja
eroină sunt fine. Agăţarea Anetei de bărbaţi, neliniştea ei care o iubea de mult. Tot romanul stă pe o idee morală falsă,
oarbă, Jmpulsia de a minţi, criza de demenţă erotică din pe aceea că Maria are dreptul Să·Şi cat1te fericirea. Tn să ea nu
tramvai, un.d e împarte flori pasagerilor, sunt dovezi de ob- e decât o desfrânată care putea li doar scuzată de in temperanţă
servaţie a nuanţelor. Rădă&ini ar fi romanul crizel6r întime la întâile legături cu Saşa. Toate pretenţiile ei I.a iubire din
femeieşti. Insă tot ce e legat de .fiziologie nu e fundamental restu.I cărţi i lasă rece pe citit<>r şi sunt ·manifestaţii ale unui
tn literatură (afară de lirismul ingenuu al vârstei erotice) şi feminism exagerat.
de altfel tnaintarea. romanului e atât de nămoloasă lncăt nimic
nu iese di.o zona bunelor intenţii. C,,U,fiL PETHESCU.
Aşa cum este, H-a P.-Bengescu merită să ocupe un loc de
Mulţi vor li observat clispropor(ia care stă la bar.a roma-
frunte tn stima criticei, nu pentru realizlri, uneorj impure,
ci pentru unghiul dela care îşi porneşte observaţia, pentru nului Ullima 11oaf>I• de dragoskl, fnlliia "oapkl de. ră:lwiu. O
nivelul estetic teoretic. Dacii nu e totdeauna excelentă, şi bună parte din volurnul lntâiu cuprinde romanul propriu r.is
(după concepţiunea noastr;l clasică) şi anume istoria gelo7.iei
câteodată nici satisfăcătoare, H-a P.-13engescu are însă struc-
tura marii scriitoare şi opera ei conţine prin aceasta mai multă lui Ştefan Gheorghidiu. Volumul 11 lnsă e un jurnal de cam-
valoare exemplară, decât operele izbutite la un nivel mai jos. panie care ar fi putul să lipsească fără a ştirbi nimic din s ub-
stanţa romanului. Ceea ce nu ştie cititorul este că d.i spro-
porţia aceasta este ieşită din. adaose ln corecturi. Tipografii
HENRIETTE YVONNE STAHL.
erau într'o vreme lnspăimântaţi la ideea de a Upărl operele
Literatura Henriette! Stahl este ·feminină Intru căt se spri- lui Camil Petrescu, deoarece acesta ln loc să corecteze, sfă­
jină în chip discret pe problema :fericirii femeii. In MăJuşa râma spalturile, introduc/inel !raze ~i pagini nouă care dublau
Matilda remarcabilă este, totuşi, mai ales poezia lucrurilor textul. Deci Camil Petrescu proceda ca Proust : • Corecturile
tmbătrânite, a rochiilor demodate, a oglinzilor ce nu se pot lui Proust, despre care a apărut u1l volu·n1 tntreg, s unt tn·
curăţi fiindcă înlăuntrul lor • s'au împăinjenit imaginile" Se tr'adevăr tu rburătoare o. Probabil că tn această purtare este
mai observă o măsură de pirandellism tn acea scrutare a reali- şi o manifestare a temperamentului propriu, dar intră desigur
tăţilor prin aparenţa lor, înlăturându-se analiza timpului. şi u1l n1imetisn1. Cine 11'a fost izbit de a.semeni de nt1n1eroa·
Fiindcă Matilda e bătrână şi unchiul Alexandru, soţul ei de· Sele note din Pal'ltl ltti Procust, r1ote care subţiază şi co1Jcu-
!unct, este in fotografii tânăr, Liliana nu-şi poate închipui cum Tcază textul principal? Acestea corespund programului enw1ţat

de scrii!()r: • lo mod simplu yoiu lăsa să se deslllşuro fluxul
amintirilor. Dar daci tocmai când povestesc o tntlimplare,
!mi aduc aminte, pornind dela un cuvânt. de o altli lntam-
plare? Nu·i nimic, fac un soiu de paranteză etc. •. l nm partea
l şi partea li din Ul/imit noapu nu e niciun echilibru şi jur·
naiul de campanie poate dura oricât de mult, materia din
Polul lui P roeusl se desfăşură ln totală neprevedere şi infi·
uitate. Asta apro a se figura disproţal de compoziţie, de ec<>·
nomie. • E destul de neserioasă această economie a scrisului,
când spaţiul o nelimitat, când timpt•l e infinit, când oamenii
se t.ndcletniccsc ntlit de puţin cu fapte vrednice de stlmll •·
Totu,şi, Ultima >1oapta e mai puţin proustian şi mai mult roman
o~oesc to SCJlsul cerinţelor scriitorului tntr'un articol antisc-
mllnătorist din 19z7. Eroii sunt nu numai citadinl. dar oameni
opulent-I şi cultivaţi. Şte fan Gheorghidiu aparţine unei familii
bogate, cu suprafaţă politică, şi moşteneşte o avere scrioaall. Prin
urma.re eroii nu sunt constrânşi amânca •cinci m.Asline tn trei
săptămAnh ci pol gusta alimente fine şi să-şi pliv<aSCA eul
intr'o desăv.\rşitll indiferenţă de problemele materiale. De
obiceiu romancierul romin ne lnfăţişează parveniţi, specii
de Dinu Păturlcl şi de Tănase Scatiu tn goană dup1 prospe-
ritate. Camil Petrescu s'a gândit. desigur că numai un Individ
stabilizat !n societate poate avea răgaz să trăiască llluntri.c .
Căci tendlnta de a .., ocupa de viaţa interioară este vilditli.
Prin asta Ullitt1a noapu c mai de grabă un roman stcndhalian.
Stendhal fugea de frază, de stil, era adică un anti-calofil şi
simţea o pllle-0re (vizibilă ln deosebi tn .funuil) de a-şi nota
exact experie n ţele după cc le trăise. Eroul stcndhll.lian nrc
capacJtatca de a se vedea trăind şi tn această dedublare el
pune voluptate. Deci roman •de experienţă" am zice •de
cunoaştere• (cu o expresie a autorului lnsuşi aplicată la tentn1)
voJeşte a li Ultima „onpte. Bărbatul iubeşte femeia şi este robit
ei, dare ln stare ln acelaşi timp s'o observe. se umple de cta mai
animalică gelozie, putând să se scrutexe lnsă pe sine. Eroul
e operator şi pacient, impulsiv şi lucid.
Ceea ce i•beştt- lnsă numaidecât pe cititorul dotat cu oa-
recare perspicacitate este reducţiunea stilistică a romanului
la pe™>ana autorului. Camil Petrescu este un prozator re-
marcabil, cu un dar vildit de a se exprima exact. mai colorat
prin asta decât mul~i colorişti intenţionaţi. El şi-a lnsu~it
perfect acel ner de nepăsare formală, de precisiune, pe caro o
cere a utenticitatea indiscutabilă a fap telor , ca.re este a clasi-
cilor france•I, a lui Prcvosl, a lui Diderot, înainte de a fi a lui
Stendhnl. Dnr şi l-a ln~uşit cu atâta facilitate, tncâl ln ucea.stll
uşurinfă tnsăşi descoperi ceea cc repugnă autorului, adie!\ un
stil. Desigur cil orice autor are fizionomia lui particula.ră tn
exprimare. totuşl un romancier de tipul clasic izbuteşte 11â
dea Iluzia li mbajului eroilor săi, imitându-le cum s ·nr tice
conduitele verbale. Eroii lui Camil Petrescu au toţi repezi-
ciunea discursului şi tonul acela tipic de iritaţie caro sunt ale
autorului insuşi ln scris, tncAc toţi sub felurite veşminte par
a purta capul multiplicat al vorbitorului la persoana lntlia.
Stilul lui Camil Petrescu zugrăveşte prin ritmica lui pc un singur
erou, pe acela caro observi şi se analiuiau. De aceea poate,
conştient sau nu, autorul aduce pe rând pe mai toate perso-
nagiile din Patul lui Procust la vorbirea subiectivă, folosind
pretextul corespondentei.
O altă impresie covârşitoare e a ceea de inexperienţă aproape
totalA a nu torului tn materie de \'iaţă. N u s 'ar putea •pune cil
anu.rue Camil Petrescu nu observll nimic 111 romanele salo, că
11'are substan\ă. O atare afirmaţie ar fi lmpotriva adevilrului.
Da.r propriu zi~ autorul nu dă observaţie observând, ci oferă
observaţie prin ingenuitatea cu care jucând febril comedia
observaţiei se dl'Stăinue pe sine insuşi. Camil Petrescu c un
analist involuntar ~i l~am compara cu Saint„Simon men10--
ISTORIA l.ITERATlJRll ROMÂNE - 669
rialistul. Acesta era un ingenuu plin de talent, încredinţat că
a făcut -pentru eternitate portretele infamante ale contimpo-
ranilor. Dar tnverşunaroa lui e atât de aparentă, atât de sa-
vuros inabill, tocAt noi gustlm acele pagini pentru spontanei-
tatea lor. Singurul po1 bet obiectiv de acolo este al lui Saint-
Simon tnsuşi. Tot scrisul lui Camil Petrescu e al unui soli-
tar impulsiv, caro n'a gustat existenţa din plin niciodatll,
care n'are prin ur mare voluptatea unui Balzac ln lo,-,,gi-
strarea speţelor de oameni. făn\ mltnie şi fllră iubire, cu pa-
s iune numai de colecţionar. Şi Ullima t1oapte şi Patul lui Pro·
c11sl sunt romane de analhll oroticl\, personagiile principale
liind femei. Autorul ideali zcatll. odl\tll eroina tn Doamna T „
propriu 7.iS dând O formulă educativ/I. pentru femeie. Dar pe
celelalte le. priveşte cu d uşmll.nie, le pune ln atitudini de ani-
male tngusle. rele, lacomo, necredincioase şi incapabile de a
pricepe un om superior. Să deschidem nu romanele lui Stendhal
ci jurnalul lui intim. Stcndbal culege dela orice femeie ceea ce
i se poate da, e un colecţ.iour de senzaţii, un robust jouisseur.
Eroul !ndrlgostit trobue să fie plat şi fără spirit critic. El
poab" să fie foarte bine tncredinţat că toate femeile n'au nicio
minte ş; se cuceresc cu tndrllzneall, dar aceste femei li plac.
Nicio femee n 'ar fi câştigată dacA ar simţi repulsia cucerito·
ruluL Gelozia tnsăşi 11 'ar fi explicabilll !Ari acest sincer sen-
timent de valoare a femeii. (..iJinl! sau perversă, femeia. are
un punct sufletesc misterios care lncredinţeaUI pe bărbatul
oricât de complcl< inteleclualiceşte, că sunt clipe în care e
deiarmat. A lnfăţişa amestecu l de fam1ee inanalizabil şi de
platitudine, aceasta e observaţia rece lugll.duit.li. Camil Pe-
trescu es.te tnsă misogin.
Dar să analizăm Ulli•na noap~ d• dra11osle, t1Jtâio noapte
de rdtb<>i. Ne povesteşte tribulaţiilo lui casnice tnsuşi eroul
Ştefan Gbeorghidiu. Acesta, student la litere, se căsătol'e'jte
cu o colegă. l n curând moşteneşte o avere importantă lncât
este exclusă dela lnceput posibilitatea ca romanul să devină
semănătorist. Eroii sunt preocupaţi numai de probleme de
conştiinţă. Int.\ia problemă a lui Gheorghidiu este de a se
apropia cât mai mult sufletcfte de nevasta lui. Şi cum el ex-
plorează metafizicul, ln\elegc s1l comunice ln aceastl sfera de
preocupări cu soţia lui. A trebuit un talent solid ca acela al
lui Camil Petrescu pentru ca aeeasUI lipsl de tact să nu de-
vină ridiculă. Situaţia este ln teorie absurdă. Totuşi, recitite
azi, aceste pagini p.·u do o decenţă deslvArşltă, cu observarea
cil ele zugrăvesc numai tragedia unui bărbat lipsit de o
noţiune pozi·t ivl a femei i. care cere acesteia ceea ce ca nu
poate da. Lui Gheorghidiu nevastă-sa li plaoe fiziceşte,
fărll ca el sl-i poată delini un aspect mai su fletesc, mai
complex. El ar vrea-o frumoasă şi capabilă de speculaţia
filosoflcl. De aceea exclamaţii le ei • lJf. .. şi filosofia asta•
•cu un fel de ciudă cum a.r fi spus • uf, rochia asta I •
sau •ul, pantoful ăsta I • care o strânge • li contrariau şi-l
decid să-i facă tn patul conjugal o mică Einfah"'"f tn
metafizică:
• Primii filosofi gttcl mal cunos.cuţl au emis teorii oarec.wu
simple. Pentru Tales din ~lllct, daeâ al câuta fi al căuta. al vedea
<:A esenţa. absolutul, este apa. EA .se transformă 1n loate lucrurile
ca.re su11l pe lume. Pe11tru l fe.rnclll('.5 1 care 11u vedea de~t n1ifcare
şitrans·formare, d1mpotrlv:l CRCJt\tl, RbsO)UtUI, era tocul, un foc
mal pur lns:1. t\l~i.I , LnaJ vecltl, crczuscrA cA e pAmd11tul, alţii acrul,
De ln)ll. toţi lnlele~e.~u prin 11ceslc •principii • ceea ce ştiinţa mo-
den1il fnţelegc 1>rh' • cncrgln '• corc trnnlîrorrnându·se ln orice.
creea.71' lumea exJstc.nt:l.. l)ecJ, vechil filosofi greci erau nişte fizl·
cleni . Er3\J dealtfel şl bwti 1n.ntcn1ottclcnl. Pythngora .. . •·
Şi conferinţa, iil pal, tlm1ează
ln ooest ton eatedratic.
;\ceastl originală lecţie, tncheiBtă cu nebunii sexuale, e
lntâia scenă fundamentală, din care rozul tă inferioritatea femeii.
 660 - ROMANCIERfl

Apoi soţia se dovedeşte geloasă fără obiect şl necredincioasă

cu disimulaţie. O femeie nu tnşeală niciodată nemotivat,
chiar dacă motivul ar fi o sirt1plă slăbiciune. Madame 'Bovary
e tipul femeii plate care se scuză prin însăşi setea el de viaţă,
prin însăşi sinceritatea greşelilor ei. Nevasta lui Gheorghidiu
este nefilosoafă, geloasă, tnşelătoare, lacomă, seacă şi rea.
Atunci pentru ce o iubeşte Gheorghidiu? E l însuşi nu poate
explica„ Analiza devine un monolog liric tn care eroul lşi de·
stăinue febrilitatea sufle tească:

• Viaţa mi-a devenit. curtlnd o torturii fOttli11uA. ŞtJru11 c1' 11u

mal pot trA.i fără ea. Ca o armată care şi-a pregătit ore11si,rn pe o
direcţie, nu mal puteam schimba bazo pasiunii mele. Era ln (oale
plaourlle melc. Era. tu toi;ite bucuriile v'ijloru1ui. La mnisă, la 1n ieiul
nopţii 1n grAdlna de vard, fn loc sA ascult <'e-mi spunea vcci1Yol
sau \'ecina, trngeam cu urccl\ea nervos, sfi prind c.rllmpce din
co11vorbirile pe c.nre nevastă - nlta Je avea cu don111ul elega11t de
alături de ea. Nu mai puteam cet1 nici o cnrle. pArU.slsem U11l-
\1ersilntea •·

Incontes tabil. aici se ascund adevărU"ri sulletcşll care erau

l'Oate mai bine spuse la modul obiectiv. Avem tn fa-t a noastră
u11 nou Des Gricux, care lnşclat, părăsit, nu poate trăi fără o
"h'1anor1 . A.şa,, cu111 este, !emeia 1i e necesară, ea i·a devenit un
viţiu.Dar Mnnon cucereşte la fiece apariţie pe cititorul însuşi.
ea e simbolul feminităţii înse~i. nestatornice şi cu inocenţă
culpabile. Dar soţia lui Gheorghidiu este ·aU.t de defăimată
d~ autor, preze11tată cu atâta. duşmănie, tncâ.t rloi n'o i11l>i1n.
Şi atunci toată gelozia lui Gheorghidiu r~mâne tui fenomen
psihic particular, învederată este agitaţia continuă a enmlui,
care pare a voi mereu să ne convingă (aici stă dedesupt tempe·
ramcntul autorului) că întâmplarea lui este enormă, că sufe-
rinţa lui este extraordinară, că o astiel de ti:agedie e nemai-
auzită. Când află intâmplător dela 1rn colonel limbut purtările
nevestei, Gheorghidiu, tn loc să fie paralizat de mâhnire, face
gesturi ruseşti:

.._. Âscullă VasJle, Al zece poli dela mlne. dacil te t11torci, acum,
cu trăsura, pilnă la Cdmpulung . . . Vasile, lţ.I dau douăzeci de napo-
leoni . . . Poţi campA.ra o pereche de cal de trAsurA •·

Strigătul celui care suferă nu comunică durerea, ba chiar
excită vitalitatea noastră, dar gemetele neliniştesc. Eroii lui
Camil Petrescu au o suferinţă grandilocventă.
Autorul a voit să Iacii roman stendbalian (şi sunt indicii
ln privinţa aceasta), roman cătând a fi monografia unui de-
ment psihic, acolo ambiţ-ia, pasiunea, aici gelozia. E l a umlărit,
nu mai tncape discuţie, să creeze eroi care trăesc tn plan su-
~rior. fiind totuşi lucizi. scăpaţi clin faza poziţiei pasive faţă
de univers. Dar curioasă răzbunare a londului etnic şi a tin1-
pului ! Gheorghidiu e un erou din galeria • inadaptabililor •
tip Btătescu-Voineşti, e un lnvins. El e filosof tntr'o lume
de neştiutori de carte cinici, şi aceşti neştiutori de carte li
păcălesc şi-i fw·ă bună parte din moştenire. El nu cunoaşte
femeia Şi nu o poate stăpâni iar femeia tJ face să su fere. Deci
e vorba mai puţin de analiza geloziei cât de cazul unu i ina·
daptat la viaţa erotică, a unui infinn. Şi această incapacitate
de viaţă a ·eroilor este şi mai evidentă ln Patul lt<i Procust.
Om de o rară mobilitate a spiritului şi de inteligenţă ar·
tistică, Camil Petrescu rtu e lipsit nici de modalitatea obser-
vaţiei obiective, adică de putinţa creării de tipuri, cum se
zice. Nae Gheorghidiu cu suficienţa lui calm.li. şl incultă, cu
•deşteptăciunea•· cu cinismul lui, trăcşte, dar clin păcate nu
e lăsat să se amestece intr'o acţiune, 'Să se desfăŞure. Roman·
cierul are intuiţii strălucite, dar le su1ocă prin viţiul demon·
·strativ. Desigur că Tănase Vasilescu Lumânăraru, omul care
nu ştie să scrie şi care poartă ochelari ca să ascundă infirmitatea
de a nu !nţclege slova scrisă, care cu toate acestea pătrunde
Camil Petrescu, tn campania 1916- 1918.
Ir) e o descoperire de ţinută balzaciană. Usat
v.iaţă şi domină,
să se mişte, acest erou ne-ar revela. ciudata colâbora.re între
analfabetism şi spiritul de iniţiativă Ja unii indivizi. Dar
Camil Petrescu cu înclinarea sa spre enormitate. e atât de sa-
tisfăcut de invenţia sa, atât de neliniştit, lntâl se pierde tn
consideraţii, voind parcă să .ne atragă atenţia asupra excep-
ţionalei j.rnportanţe a personajului. lnsă <tbandouat, neîntre-
ţinut, Lumânăraru se şterge şi dispare. Creaţia ln roman vine
din capacitatea şi plăcerea de a trăi prin fiece erou şi când Flau-
bert a declarat M tUlam~ Bovary c' est moi a spus un fin adevăr.
Balzac pune ln croii săi toate viţiile şi virtuţile lui latente şi
se complace ln aceste exterioriiări. li place să fie avar, bătrân
tată de familie stricat, ocnaş, proprietat specula.nt şi este
cum sun.tem toţi. câte puţin dirt toate acestea·, măcar tn formă
larvară. Lui Camil Petrescu însă persoanele li sunt străine,
repulsive. Intre filosofia sa şi anaUabefismul lui Lumii.năraru
autorul pune distanţă, şi cu tot stilul său de roman exact,
această neparticipare la viaţă se s imte şi totul ia o mişcare
curioasă de protest violent, de pamflet, de memoriu, de notă
critică, de proces.
Dar atunci care este însuşirea romanului Ultima noapte
de dragoste, tntâia noapte de război} Este aceea de a fi o proză
superioară. . Un om cu un suflet clocotitor· de idei şi pasiuni. un
om inteligent şi neprihănit totdeodată, plin de subtilitate, de
pătrwidere psihologică dar şi naiv, cu inocenţe (şi cu talent)

Camil Petrescu.
de poet, vorbeşte despre dragostea lui, despre femeie, a.şa
cum o vede el, despre oameni, despre naşterea pământului
din haos cte. şi din acest monolog nervos se desprinde
lncetul cn lncetul o viaţă sufletească, indeterminată dar reală,
un soiu de simfonie intel ectuală, care te surprinde prin exac-
titatea cu care elemente disparate se intreţes, care te lncântă
prin plăcerea ce ,,oate rezulta din clarităţile psihice. Camil
Petrescu a adoptat aci stilul clasic francez al annlizei şi dacă
uşurinţa supără ·puţin, meritul de inovator este incontestabil .
Sunt unii ea.re au văzut în partea a doua a romanului, ce
n'are ce-i dreptul cu restul decât o legătură accidentală, fiind
un junia! de campanie, un •documentar •. Nedreptate I Aceste
pa.gini constitue tot oe s'a scris mal subtil, mai frumos despre
războiu, tn literatura noastră şi ar sta cu merit alături de pa-
gini străine strălucite. Căci n'avem de a face cu un reportaj
despre dzboiu ci cu o viziune personală a lui, cu un spectacol
straniu, apocaliptic, de un tragic grotesc. asemănător cu ta-
blourile primitivilor, narative, hilare, grave. Aici Camil Pe-
trescu este UTI mare prozato.r . Nu fără acele parti<;ularităţi
de fizionomie, care uneori amuz.ă. Felul iritat şi decisiv tn
<;are scriitorul critică. tactica română, lecţiile pe care le dă
statului major, superioritatea cu care descoperă incompe-
tenţa militarilor, aparţin acelui spirit de eno.r mitate de care
e capabil. De altminteri intenţia de a imita pe Stendhal este
clară. In La charlYeuse de Parnu! ni se lnfăţişează o bătălie
dela Waterloo, care e o simplă lnvălmăşeală, .fără niciun spec-
tacol eroic. Stendhal se distra chiar în saloane demonstrând
ISTORIA l.lTERATURll ROMÂNE - 661
inexistenţa eroismului. •Eroismul ? - zicea el -A.m văzut o
brigadă tntreagă fugind, fiindcă fusese . surprinsă d.e cinci
cazaci ; generali cu bicorn brodat alergau ca iepurii; iar eu
li urmam schiopătănd. cu o cismă tn picior şi una în mână.
Numai un jandarm tndrăzni să reziste; dar cănd n căutară
să-i dea decoraţie se ascunse, apoi jură pe toţi sfinţii că. nu
fusese la luptă: cre<lea că vor să-"l tmpuşte. Iacă eroismul •·
Camil Petrescu aplică această formulă şi astfel vedem pe
solda ţi ascunzându·se sub podeţţ, de frică, pe ofiţeri tră­
gându·i de picioare şi pe eroul însuşi, de groază, văitându-se
de turburări intestinale. Observaţia este l'rea schematică şi
ine"actă, 6.indcă ln răzbOiu laşitatea stă alături de acte de bra-
vu.Tă care uimesc spiritele cele Illai blazate. Nu asta trebue să
căutăm in romanul lu.i Camil Petrescu ci. o viziune personală,
torturată de o mare anxietate şi de un realism fantastic,
grotesc. Momentul tn care ofiţeru l, scăpat dintr'un. infern,
ajunge sus pe o măgură şi de acolo privind tn jos coloanele
are un sentiment idilic. extatic, e turburător şi grandios. Plă­
cerea de vân.ător a lui Gheorghidiu, salutul amical cu mâna al
u.nui ofiţer care are maţele scoase afară., curiozitatea comba·
ta_otu lui de a şti • cu,1n are să. fie ciocnirea 1. bătrâna care ia
ele mână pe Gheorghidiu şi·l chiamă • ai să-ţi arăt eu pe unde
vin, ~:l·ţi arăt eu pe unguri •, groaza de şrapnele a soldaţilor
care cerşesc din ochi un adăpost •cât de mic t, plutonierul
care tn culmea zăpăceli! adună oamenii şi le ţine discurs de-
spre patrie, sunt momente vii, care dau asupra misterului
uman o privire scurtă şi profundă.
Din multe puncte de vedere Palid liti Procusl lnfăţi~az.ă
o scriere mai matură. Materialul este mai bogat, ochiul mai
liniştit, fraza a pierdut o parte din lunecarea aceea puţin cam
iritantă şi se apropie de data aceasta mai mult de ariditatea
e>eactă a Codului civil pe care o râvnea Stendhal. Ceea ce slil-
beşte atenţia creatoare, este poate prea marea pasiune de teo-
retîcian estetic a autorului. Romanul e o demonstraţie# un
program. ca să insinueze Că O arta • n'are nimic de a face Cil
romanuJ, autorul afectează a nu-.şi fi scris el lnsuşi cartea.
Scrierea tncepe cu. trei pretinse scrisori ale d-nei T. D-na T .
e o femeie lucidă, cu probleme de conştiinţă. şi asta ajunge.
Auto.r ul o îndeamnă să scrie:
. - Nu pot - protesteazA aceasta - .. . Cum o Sl şcrlu? . ..
N'am talent •·
._ Dacii ·~ vrea s1 lac o gluma le!UnA, - spune cel dintâlu
- aş rA.spunde: tocmai de aceea „. Dar Iţi spun serios: Nici unul
cllntre marii scriitori n'a avut talent "
Restul romanului e un raport al unui amant al d-nei T. ,
al unui cmonden>, taviator" .Io sfârşit al fiului analfabetulu.i
Lumânăraru, el tnsuşi. om foarte puţin dedat cu literele şi
uimit de conversaţia ciudată a scrittorilor. Dar fiindcă. con-
vorbirea lui d!i o t impresie unică de irăi.re adevărată>. au·
torul tl invită şi pe el să scrie. Şi pentrucă şi acesta stll la ln·
doială, ştiind că n'are talent, îi dă ghies cu recomandaţia lui
Stendhal:
- . , . Povesteşte ne\y ta tntAmplare., totuJ ca tntr'un. proces-
verbal •.
Fred Vasilescu, acesta e numele aviatorului monden, face
procesul-verbal, însă ln el se foloseŞte şi de scrisor ile, poetului.
Ladima.. alt erou. Acestea barem sunt documente curate,
prinse tn fierberea trăirii, lipsite de orice intenţie artistică.
Camil Petrescu mai face şi tăieturi de jurnal şi amestecă totul,
cum ti vine, aruncând frazele când sus, când tn notă, spre 2ăpă­
cirea cititorului.. Este de netăgăduit că, ori cltă demon-
straţie estetică. ar (i aici. pentru o elită de intelectuali iote·
resul cărţii creşte şi clî tocmai aceste digresiuni sunt sângele
romanului. OmuJ de ştiinţă care citeşte un memoriu de spe·
662 - ROMANC IERll
cialitate, cetăţeanuJcare urmăreşte cu pasiune fazele unui
războju nu vor sorbi toate digresiunile şi notele ce sporesc
tumultuos fruruişul informaţiei ? Condiţia este ca materia
lnsăşi, ori unde ar 1i aruncată, să fie de un interes capltaL Pro-
blema aceasta tn roman e dilicilă, dar se cade să recunoaştem
că măcar tehniceşte modul de tratare jumalistic sugerează
int.:resul de substanţă. Ca dem.onstraţie tehnică cel pu ţin,
Camil Petrescu a câştigat luj>ta,. deocamdată pentru cei doi-
sprezece oameni l'.in.i care formează conştiinţa estetică a unei
epoci. Autorului i-a scăpat din vedere un lucr u. Scrisor ile,
rapoartele nu sunt autentice, ci compuse de autor. Crezând
că face roman moder n, Camil Petrescu s 'a întors la romanul
epistolar. Insă vechiul roman epistolar, asta e întrebarea, nu
urmărea oare aceia.şi problemă estetică a autenticităţii şi a
procesului-verbal ?
Dacă încercăm a.cum să d escoperim metoda proustiană ln
Patul lu i P•oru#, cn toate teoriile autorului, suntem aevoiţi
să constatăm că ea e foarte slab illlstrată. Can1il Petrescu !şi
propunea în Tui şi a11/i1tze să consulte memoria involuntară,
bine tnţeles ln marginile semnificaţiei pşihologice. Recon-
strucţia prin incidente de memorie şi asociaţie discontinună ar
lnfăptui-o caietul lui Fred Vasilescu tn special. Intr'adevăr
romanul nu are nic.io ordine epică, _niciun plan obiectiv. Nin1ic
nu se ln.c epe ca şă culmineze şi să scadă. Se apucă să noteze
dezordonat Fred , lnsă lntr'un cerc restrâns de experienţă, cu
un număr limitat de indivizi memorabili, şi raporturile Intre
aceşti indivizi se conturează încetul cu 1nc0 tul. Impresia lnsă
nu este de pagini proustiene, lipsind tot acel esseism al scriito-
rului !rancez şi de altfel spiritul lui Camil Petrescu este mereu
încordat de atenţie ea un. cap de şopârlă. Asta li dă o~cum
meritul originalităţii. Curios! Scriitorului ii repugnă romanul
poliţist, care are fineţele sale ş.i totuşi Pmul tu; Procust pentru
lect orul .mai sub ţi.re oferă o superioară emoţie poliţistă, emoţie
ce constă tn putinţa de a participa ca cititor la construcţia
Î..( <<: ~ .....:f• 11._,......,
•• 3". .. • I I
(J..A.. ...... M ~
• - • că faţă de noi n'avea secrete - cum era am:\not mereu J>C la
~ ... : ...... ... ....Jb
~- e;.w. .i.w.,;t-
c....... /Io'•.e. .... "" """'. fi .t;.. ~ , "
t;,,_,J
o ~ J_,,,, .~ eV c. ~ ~l'.u.t, I J!!!Jt.. ~ ~ au..t;;....
A, J,. ~ ~ , fl.,..1.., V'.......,.
12.#.J..JJ \ (,. ... .t... „ Cc;Jl ~
~ ... ,...........
~ c..t r- """' ..._} "' (Ji,.,J;,..,,, ,..,.,,t;.,,..~
w ~ ~ .4C.~ MtW (,.
r- ~ .l...· ~ -.... (;- f, -ih4 ~
(di~ ~ifu., ~ ~,,..,.;,..- (~ ~
(J.Al(w ~ I c.Ja..1 i.tl. .:t;_ I
.J~ .)A- c,....~ .,(. ......<. Vµ, ·~ -.., '·. 'C.. ~
...._~ <AL.~ ~ ~ 1-v "" Up
odo.. ~ r.. ~ ,,.,..; ~ : ~
Cl. "'
~~,-t.~lrh- c(, MA.uo. hi . -... ·~ ~~ ~
PO$il•A de "''- a lui Camil Pet rescu.
romanului, Cine se afll înaintea unui vraf de scrisori ale unui
scriitor sau lo faţa. unui voluminos dosar al unui proces cri··
min.a l, are o satisfacţie asem.ăn.ătoare cu aceea pe care putem
s'o căpătăm din citirea romanuJui Patul 114i PYotust. Totul e
amestecat, nedatat, biurocratic, dar eveoim.entuJ respiră şl se
construeşte pas eu pas, regăsindu-şi prin umpleri succesive
adevărata cronologie. lnsă adevărata izbândă tehnică a lu i
CamJJ Petrescu e de un caracter dramatic. Să zicem prin ur-
mare că romancierul a. găs i t o varietate de proustianism în
expoziţia scenică a atitudinilor sufleteşti. La un moment dat
Fred Vasilescu (aşa rezultă din memoriul lui) se află neînves-
mântat ln patul Eruliei, care e o actriţă mediocră, cu o acti·
vitate de semi-prostit uată. Insă Emilia a Iost anJanta poetului
La.clima care s'a s inucis. Ladima a iubjt„o pe d ·na T. cu care
avusese legături !nsuşi Fred Vasilescu. Emilia oferă spre
distracţie lui Fred pachetul cu scrisori al lui Ladima, adică
documentul tr.Ut al altei tragedii umane. Fred citeşte, !şi
memorează unele întâmplări din propria experienţă. Emilia
intervine şi ea cu comen tarii. Este aici ut1 joc subtil, aproape
genial, de a paytt teatral fiecar<> comentând, cu ochiul către
cititor, faptul şi dovedind disparitatea punctelor de vedere.
far din toate aceste glasuri (glasul din scrisoare, oomentariul
lui Fred, comentariul Emiliei) se desprinde încetul cu lncetul
o turburătoare drami, aceea a lui Ladinla, gazetar onest şi
fări, noroc in dragoste,. iubind o femeie finll. şi furul răsplătit
cu milă, iubind o fomcie plată şi rămânând neînţeles. Iată un
specimen . F red citeşte tare o scrisoare a poetului siaucis:
•... A-rn tncremenlt câteva clipe tnaintea uşei tnculat.e. ~1.'llm
purtat atât de trivial c:u tine Emilia, singura femee din oraş 11l acc~ta.
care găseşte din cAnd ln c:And câteva clipe şi pentru utt nclerlcll ea
mine, - lilrll niciun inl<lres. . . Cu ce neroiJI 1\1 răspund? Buna
mea, draga mea Enlilla.. iar tă-l pe George •.
Acum comentează tn ordinea dialogului, E milia, desvă·
luind astfel sărăcia ei s u fletească:
- O ducea rău săracu pentrucă n'a\'ea nici slufbi\. Tmi :;punea
gazele . . . de azi pe n1dine. •·
Insă to paranteză, adică mental, comentează şi F red :
• . .. de •z1 pe mdlne. (Ce lipsă de experienţă, ce nalv1tate, gAn-
dcsc cu, să-ţi iei confidentă a necazurilor materiale o tem.ee. c:a
Emilia. Nu era un mijloc mai
tilnd compAtimirea el, etc).„•.
si ~ ur sll piardă totul, decnt sollcl-
Dacă ne gândim că Emilia ţine scrisorile ln mână şi Fred
le citeşte peste umărul ei, înţelegem jocul excepţional dramatic.
Ladima vorbeşte postum din scrisoare, Emilia comentează
tare şi Fred, fără ca ea să-şi de<t seama, are rezervele lui men·
tale. Ladima se sbate tn scrisoare să facă bună atmosferă
ln presă Emiliei ca actriţă, Emilia aminteşte tare de •creaţia•
c:...... ei şi de invidia colegilor, iar F red !şi aduce aminte, ţinând-o
ln braţe, de iasu!ic ienţa ei arti~t i că .
Lăsând acum deoparte invenţia tehnică, rămânem ceva
mai puţin satisfăcuţi de creaţia de indivizi care, ori~t am
lnainta tn formulărfle estetice, rămâne un factor f1mdame11tal
al romanului. Personagiile nu se ţin minte. Fred e necoagulat,
Ladima unilateral, lemeile caricate. Camil Petrescu răruăue
un misogin. Pentru ca Emilia să atragă pc un poet ca ·t adima,
1.>e u.r1 monden C..'l. Fred, trcbue să-i a.dmite1n nu numai tnstt-
ULA« . şiri fizice, dar şi oarecare putere de atracţie morală. Roman-
cierul face din ea o bestie incultă şi e vădit că-i lncarcă vor-
birea. Emma dă să strângă scrisorile şi fiindcă Fred vrea s'o
împiedice, li tntreabă mirată dacă •li plac c.hestiile astea• .
Dar nu e de tncbipuit că o femeie care păstrează scrisorile unui
mort să n'aibă măcar un scurt cutremur afectiv. Cuvintele

sunt trădătoare şi spun adesea prea puţin. In faţa Emiliei,
Camil Petrescu premiază pe d-na T„ femeie cu probleme de
conştiinţă, lucidă, fără prejudecăţi, care se oferă liniştită cu mo·
tivări Jnalte, şi e o estetă. Ea este atât de lucidă încât 000ervă
cu de-a-mănuntul trupul celui invitat ln alcovul ei. De aici
li vine fireşte o anume repulsie penttu viaţa erotică. Emilia
este prea bestie, d ·na T , e prea cerebrală şi de aceea amândouă
apar !ntr'un ton de falsitate . In general eroii lui Camil Pe·
trescu nu se ţin minte, nu reprezintă odioasele pentru scriitor
caractere, nu se .tnsumeaz.ă unui -tip. .Romanul durează numai
sub regimul lecturii.
Şi aici realităţile se răzbună. Românul e un liric care ţipă
de bucuria vieţii, ori se vaită de inicvităţile ei. Aşa prec11m
Ştefan Gheorghidiu e.r a un tnvins tn dragoste, poetul Ladima
e un tnvins fn toate. Brătesou-Voineşti nu l-ar fi văzut altfel.
Ladima e simţitor şi poet, e cinstit şi nu poate spune decât
adevărul. e sincer tn iubire şi fireşte sărac. Expulzat din lume
prin aceste tnsnşiri păgubitoare adaptării, el nu are altceva
de ales decât sinuciderea. Se sinucide probabil de foame, dar
ca să lndepărteze ruşinea unei atari bănueli (alt element poli·
ţist lnsă superior) are grijă să aibă din lmprumut o bancnotă
asupra-i.
1n deceniul Intre 1920 şi 1930 trei romancieri ocupA locuri
caracteristice Io literatura noastră, pe trepte diferite cc nn
se pot încă determina: L . Rebreanu, .fiortensia Papadat·
Bengescu şi Camil Petrescu . H-a P.- Bengescu are o e.xperieoţă
acută, o situa.ţie de observator excepţiona.lă, pe care poate
din anume netndemAnări tehn.ice n'o cM;ploatează suficient,
Camil Petrescu e un scriitor mai sprin~n. mai rut.inat decât
H ·a. P.-Dengescu şi decât Rebream1. L. Rebreanu tn Ion e un
creator mai solid. Camil Petrescu rămâne o inteligenţă mereu
tn (.ăutare de sisteme artistice, ttnul clin acei scriitod mai
puţin înfâptuiţi poate, dar care încantă ln perpetuitate spiri-
tele delicate. Nu este al doilea ori al treilea ln literatură, ci
unicul pe un drum lăturalnic, lntr'o junglă virgină. ln care
nu intră decât pionerii. Prin el romancierii de mâine vor medita
asupra tehnicei romanului. Dar se va iice că o preţuire atât
de neacoperită este desminţită de lipsa de popularitate. Sten-
dhal nu vânduse din vestitul De I'A mour nici 40 de exemplare.
lnainte de a scrie roman, Camil Petrescu compuse teatru
care avu succese şi reversuri, deopotrivă motivate. Cu toate
acestea marile sale însuşiri au rămas tocă rău cunoscute. Auto·
rul !şi presară piesele cu note pentru actori şi pentru regisorl.
cu ideea că cea mai mică greşală de gest şi de intonaţie distruge
drama. Asta plictiseşte pe interpret. mai cu seamă că teatrul
trăieşte din mişcările slllleteşti exterioare, nicidecum din infi-
nitesimal. Dar pentru cititor, luate ca pa1te integrantă din
text, notele sunt' excelente. fiind aci portrete şi construcţii de
atmosferă aci analize ale psihologiei de moment. Stamatiu
r dă mâ.na savant t. Andrei devine deodată • de o stranie fru-
museţe • (pentru actor lucrul e imJ>05ibil. pentru cititor e
sugestiv) . Inteligente sunt indicaţiile de expresie corespunzând
unei atitudini sufleteşti tipice. Dantoo, c uimit, ia mandatul.,
fa.ce un gest de c sunteţi nebuni• •. Pentru botărtrea Preşedin­
telui de tribunal revoluţionar de a găsi cu orice chip lui Fabre
un punct de acuzare, se explicâ. interpretului: c calm cu soco-
teală, - deosebeşte un fir >. Analiza aceasta parantetică şi
subtilă dă mari satisfacţiuni intelectuale, rămâne probabil
străină căutătorilor de emofii vii. Camil Petresou este şi !n
roman ca şi în teatru, un analizator. .Fiind un autor cu verbul
pripit, exaltat, deşi fără ieşiri catastrofa.le. dramaturgul izbu·
teşte. cu toată pasiunea. şi încă şi mai mult, mania pentru
nuanţe care li lmpinge la aitificii psihologice şi Ja cazuistică,
să cadă din când Io că.nd peste scene de un mare patetic,
care, indiferent dacă dr.amele sunt sau nu reprezentabile, dau
ISTORIA 1..ITERATURLI ROMANE - 668
satisfacţie instinctului nostru liric. Acesta e cazul în Suflete
lari. Drama ar dori să fie analitică. Inu.în, autor ul ar voi să
demonstreze spectatorului cult, că sunt unele situaţiL aşa de
inerente vieţii, încât poţi intra tn ele, fără a p lagia cărţile
ce le ilustrcată. E un fel de profesie de credinţă anti-livrescă.
Acesta e cazul Iul Andrei Pietraru, care, bibliotecar h1 casa
boie1ului Matei Boiu, iş; propune, fără a fi citit Le r<>uge el
le noir, să facă exact ce hotărtse Julien Sorel, adică să cuce-
rească până la o oră dată pe fata pa.tronului, ln cazul de faţă
Ioan:\, ori să se sinucidă. Andrei procedează la fel şi izbuteşte.
In al doilea rând tnsă, dramaturgul complică tema iniţială tn
sensul analitic. Andrei nu e un arivist, ca Julien, el ;ubeşte
cu adevărat. E un timid care-şi ·tratează boala prin autos11·
gestic. De altfel se ştie că timizii sunt tndrăzueţi lntâmplător.
La e) e şi o chestiune de amor propriu jignit. Plebeu de ori-
gine, dispreţuit distant de Mateiu Boiu, el suferă de incapa-
citatea. Ioanei„ care tncepe să-l iubească, de a avea lncreder~
ln eL Paralizia lui aproape ancilară to faţa lui Boiu, când e
vorba de a·i mărturisi legăturile cu fata, redeşteaptă !n minte
situaţii substanţial asemăo.ătoaredin Iulia de Strindberg. Ioana
11 sw:prinde tn gest'llri afectuoase, lnsă inocente pentru o tânără
guvernantă, geloasă ti aruncă tn faţă insulta c suflet de slugă •,
pune la lndoială cuvtlntul lui de onoare, iar Andrei scoate revoi ·
verul, atins, şi tice : c Dacă m'aş omori? „. . Ai crede ? . .. •·
Joana nu crede, fireşte, căci il mai auzise spunând accl.aşi lucru
şi Andrei (to versiunea cea mai acceptabilă), se tmpuşcă. Solu·
ţia. e neaşteptată, tntr'adevăr şi,' dramatică. Prin urmare am bi·
ţia tânărului nu era să parvină, ci să dovedească bărbăţia
nouei clase. (de altfel fusese pe cale de a se bate ln duel cu
un aristocrat). ldeea nu-i ~ de stendhaliană cum apare la
tntâia vedere. Ea se lncadrează perfect ln tradiţie şi se leagă
prin Buior~tii lui Caton Theodorian de literatura conflictului
intre boieri şi ciocoi. Matei Boiu a1e cultul trecutului şi al clasei
lui, pe ca.re o socoteşte singură pă.~trătoare a bunurilor naţio·
nale iar Ioana li seamănă, cu oarecare lndoială asupra virtu·
ţilor epigonilor marei boierii, Bujorescu acceptă o continuitate
nominală, Boiu vrea rezistenţa sanguină, dat amândoi simt
ducerea. de a nu avea urmaşi ln 'l inie bărbătească: o • • . un
şirag de torţe fumegânde, care se pierde ln noaptea timpului ...
Din mâna asta uscată a căzut cca din urmă ... o. Şi lui îi murise
unicul băiat. Andrei vrea să demonstreze bătrânului că torţa
poate fi cedată altei clase: o Ei da. I Am tăcot până acum ...
ţi-am respectat durerea absurdă. . . da1 sfârşeşte odată . • . nu
uita că nu-mi vorbesc nici spătari, nici palate. nici -poz.îţie
sodală. . • Astăzi stă faţă tn faţă. stomacul dumitale bolnav,
dinţii dumitale cariaţi, craniul dumitale pleşuv, cu muşchii
mei de oţel, cu sănătatea mea de sălbatec .. . Bătrâneţea tml
insultă tinereţea •· Mişcarea srenicâ este adesea ingenioasă cu
priiă asupra spectatorului:
Andni. - .. . Domnule Bolu, dac.li aş lndrlltnl 5ll cer mAna fetei
dumneavoastră?
Jl1alel (glumind); 'Jl·ft!; acorda-o ceva mnl greu decAt graUllca\ia
de adl11eauri.
Andrei (lncă odată) : Domnule Bolu, dacă aş cere mâna Cetei
dumneavoa.strA?
Matei (IArll să se supere): Te-aş ruga s4 nu Iaci decât glume
cuviincioase.
Andrei: El bine, domnule Boiu. vA rog sa·ml daţi mftna tlicel
dumneavoastră.
Mioara este, hotărft, o piesă slabă. Autorul care a glosat-o
c-u explicaţii de regie abuzive, a pus insuccesul tn vina. acto-
rilor şi a criticei teatrale. lntr'un Fals tratai pe11lru ""'' auto·
rilor dramatic,i, amuzant şi savuros (nu lipsit. de luciditate)
s'a lncăpăţdnat să-şi apere banala piesă, care ar putea da
tosă un bun roman. Pictorul 'Radu se bate în duel pentnl
664 - ROMANCIERII
Mioara, pierde un ochiu din cauza asta. Mioara li jură dra-
goste eternă, U acceptă drept soţ, dar, femeie m~ocră, se
plictiseşte curâ.nd, şi cere despărţenia. Excesul de nuanţe
mimice nu salvează un subiect nedtamatic. Descoperirea uimită
a platitudinii feminine ce făcea meritul Palullli lui Procu~I
nu se poate comunica spectatorului. Scena 1n care ?tiioara
nu poate mânca supă şi şniţel, Jiindcă .n'are societate şi se
delectează cu imitaţia de lătrat a Iul ~adu e departe d e a
sugera. publicului subtila dramă a incompatibilităţii de Struc-
tură. Mai interesant e·sfârşitul. ?tiioara are calmul de a aştepta,
printr·' o abilă conducere a convorbirii, să fie repudiată, ca să
coboare (moment prevăzut) la banda ei care o aştepta jos.
Milică Popescu pune probleme mai interesante, tăJă a le
rezolva satisfăcător. Se !nceatcă definil'ea miticismului (şi
Hortensia Papadat-Bengescu tn Lică a unni(rit aceeaşi pro·
blemă lăsată de Caragiale) . Mitică Popescu, funcţionar de bancă,
e inasiduu la slujbă, totuşi câ11d i se cere o jertfă o face, e plin
de datorii, e antisemit cu vorba şi tolerant cu fapta, e fanfaron,
spilcuit, fabricant de spirite proaste ca.re plac grozav. Episodul
pe i;ceo!I. divizată tn două, tn car« Mitică, umil cu directorul,
ln faţa spectatorului, denaturează faţă de colegii de birou ade-
vărul, lăudându...e cu vitejia, e ingenios. Deodată vedem
pe Mitică nemaipomenit de galant, cedâ.nd patroanei o ren-
ta.bilă concesie de fabrică Qbţinută dela un amic clin Minister.
Atunci aflăm că Mitică a fost un erou, deşi lui li place să treacă
drept canalie. După aceea descoperim că Mitică n'are tii·
toare la mahala ci o soră pe care o lotreţine. E un fanfaron
de ispravă, Jn afară de intriga silită şi de lipsa observaţiei
limbajului sup!l.ră faptul de a nu dii de niciun Mitic!, ci d e
vechiul personagiu de teatru clasic, pâ.nă azi popular (A. de
flerz 1-a convertit tn femeie) care sub aparenţe defavontbile
ascunde, spre plăcerea ·publicului, un om de inimă. ln tradiţia
caragialiană !.litică e de roate şi deci şi canalie. Cu A ci vene·
/ia11, mică admirabilli dramă de un Sem Benelli mai adânc,
Camil Petrescu sare pe adevărata treaptă de ascensiune. Ideea,
tntr'un fel, e aceea din Pati11ia roşie. Cellino e un Rudi, care a
sedus cu inocenţă şi făril eroism o sumedenie de femei. Alta,
specie de Tofană, li terorizează cu o dragoste gravă care
nu-i ln obiceiurile lui de • biet căţel " Alta şi-a găsit şi ea
un fel de Castriş. pe Pietro, comandantul !Iotei veneţiene. Se
tntâ.mplă ca soţul să vinli pe neaşteptate acasă. Alta ascunde
pe Cellino şi are tăria de suflet, spre a nu fi surprinsă ln culpă,
să ucidă pe Pietro Astfel lnoită, piesa e de un mare dramatism
şi când Cellino iese din ascunzătoare, poltroneria lui e intr'o
bună măsură lnţeleasă de spectator:
Pitlro: Bunătatea ta e nemll.rglnltli (se apleacll pc mAna el.
sArutAnd.o).
d•
Alia (plitlmaş): O I meriţi ca nimeni pe lume pentn1 sulletul tău .. .
pentru Inima asta trumoasli care tot făra Sll ceară nimic .. .
Pietro , . . sunetul meu . .. .sunetul meu e al l i\ u pentru totdeauna.
pentru toate vieţile care vor mai veni.
Pietro (cu ochii tn lacrlml): Sunetul tău unic I. . .
1\lla (eautll sfi-I loveascil): Pietro, ln adancul sufletului meu
turburat d.c toate vârtejurile . . . tn adâncul sufletului meu este o
a.pA limpede, neajuns§ de nlC'IO privire, de. niciun gând . .. Pe undele
el tremură. . . lărll trup. . . numai chipul tlu,
Pietro (se şt.rânge IAngA ea): Spune-ml tot .. . ml·• buzele an;e, , .
Mă lubeşti Alta?
Alta (tace toată albă).
Pietro (lnfiotat): Alta mă Iubeşti ?
Alia (după un răstimp): Da .. . sufletul meu ar muri de dur•re
tărA line (Pietro !şi lngroapă faţa ln palma ei. lncel, Intel, eaută
sll-1 lnligll puninalul tn spate. Când a zis • da •, Pietro s'a aplecat
pe mâna el. Ea a ridicat pumna.lul. Jn clipa aceea lntoarce el capul
şH vede m!na rldlcatil,. Are o lncleştare a corpului. o strAlucire ln
ocbi groaznicii. Privirile Jl,se lotAlnese lulgcrAndu·se. · Jncleştal e
gata s'o loveascA~ Pe urmi privirea lui are un zâmbet de dispreţ
nemllrglnlt, de descurajare, de tnduloşare asupra propriei Iul soarte,
se 'nmoale, şl părăsindu·•• ca un ucigaş , !şi apleacă lruntea de·,• ·
lungul braţului . o ·up4 ce a lovit, Alta vrea sll la&A loalntea lui Qcl-
Uno, care a sărit lnAuntru).
Alia (eu !aţa descompusă ca o mască, cu braţele tn jos arâtându·I
ce sacrificiu a !Acut).. .
Ce/lino: Din ce am scllpa.t . .. (lese. Femeia rămâne lngbeţată.
Are pe brate numai mantila lui).
Reprezentabilă sau nu (mai de grabă nereprezentabilă prin
excesul de nuanţe şi prea multele tablouri) Danton este o
opera excepţională, un portret de o uimitoare vitalitate. Repli·
cele (lnlemeiate pe document) sunt sobre, comentariile adevă·
rate analize. Explicaţia la Marat e uo portret fin, irealizabil
scenic: • trup t11desal, cu umeri laţi, dar .Usarticulat, ros <U
/ebf'ă. Da&<! tnlr'adevdr ca11cerul e boala prov°"atli de o celuld
oare se tnm11l(eşte dezorganizat, a/u>1ci toi truplll lepros al lui
Marai e parcti <Uvoral de inima lui care C<'eşle t1econte„il, distru-
gdnd reslW. llre oe/iii tncinţi de o 0011/inuă panică. E si1igurul
dinln şefi> revolu/io11ari sordid tmbnlcat •· Grija autorului e
de a nu melodramatiza nişte evenimente aşa de tncordate ln
ele tnsele, de a nu face din revoluţionari eroi de teatru. Dra·
matismul e scos din faptul cliurn şi din valoarea intrinsecă a
evenimentelor. Mm al..s complexitatea oamenilor Revoluţiei,
amestecul de fanatism şi frică, de Ingenuitate şi intrigă, de
milă *i ferocitate esw cu atenţie studiată. Dantim e un burghez
bonom, soţ bun, politician ferm, fără şovăiri sentimentale,
dispreţuind formalismele şi paperaseria, suflet suav tn inti-
mitate. tată de familie fără puritanism. Trecerea dela pescuit
la lupta tn Convenţie se face tn chip firesc. Totul e plin de adevăr
sufletesc, de cea mai rară pătrundere. Daoton apare la înce-
putu.I piesei cu şervetul la gât, ieşind din sufragerie, ln această
ţinu.tă sunt puse la cale întâmplările istorice ale Revoluţiei.
Nevasta lui Danton leşină tn a.,<teptarea lovit urii. Danton
întorcându-se bil'uitor pică de somn şi intrea.bă casnic:·• Ce-i
asta? . . , De ce nu mi-aţi făcut patul? •. In plină lncordare
ministerială, el are thnp să·şî aducă aminte că era odată pasio-
nat de Shakespeare şi să răsfoiască o ediţie. La Arcis sur
l'Aube Danton prinde crapi, dă sfaturi la bucătărie, joacă tric-
trac cu un Louboulot. Şi în tot acest timp mintea lui, obseda.tă
de Franţa, e frământată de vaste probleme. Scenele magistrale
sunt numeroase. Iată pe acelea din care constatăm că toţi
couspită şi se suspectează. GraI!geneuve se oferă să facă pe
victima regaliştilor, lăsăndu·se ucis, Cbabot reclamă el această
o noare. Sublim! La plecare, discret, Daoton pune pe Cbabot
>ă spioneze pe Graogeneuvc. Cn acest timp Marat se ascunde
după perdea. Un X emisar al regelui vine să ceară sprijinul
Iul Dant.on, Acesta ou·I oferă, dar se vede că nu·i străin de
Curte. Exaltare sincera, mistificaţie, politică şi trădare :
Grangcneuve (locă tAhlr, burghez, eu aer c·umsecade, cu vorba
molatecii. n ghlceşU ml!rglnlt, dar chinuit d.o lrămAntăr! Interioare.
E (4cultat de toţi cu bunA voinţă): Aveţi d.reptate. Poporul ou se va
ridica singur, tl tre.bue ceva care să-l provoac"e un acces de mAnle
şi groază. Cum să l·I dăm? (cu o emoţie uşoară, largă). Cred eli
l·am gă•lt ln Inima mea. Trebue ca o viclimă să cadă sub cuţitul
arist.ocraţ.llor. eli e necesar omorul sA ll• comis la porţlle '.l'ulier!ilor.
Dar cine sA· fie cel sacrificat? (respiră, puţin astmatic). Să fiu eu .. .
(toţ.I ·tncremenesc). CuvAntul meu e nul, viaţa mea e Inutilă llber-
tăţll. Cel puţin moartea mea li va servi.
(O tăcere grea; ln acelaşi sfert de secundă toate privirile au deve-
nit umede. Danton emoţional ar vrea să spuie cev[4 sA facl un
gest, dar negăsind nimic surâde cu buza crestată . ·Calz.i, ochU tul
mari şi iluminaţi tn.vi1lute eu .o -adâncă simpatie pe Crangeneuve).
Chabot: Ei bine, dacă t.rebue două victime„ .. voi11 "li eu o. doua
(tăcere apăsătoare c.~ci to\i sunt sub lrrtlia Impresie).
Grang<n•u••: Nu, tu vei fl acel care vei executa planul.
Caml//t: Grangencuve nu sunt vrednic să te lmbrăţlşez (ln tim-
pul acesta· lul Danton I se aduce un blleL n citeşte, Iace un semn
allrmatlv şi pe urmll revine la convorbi.rea generală).
Grangeneuve: Aşadar prieteni. mă duc acasă s4·mi scriu testa·
meniul, lar la miezul nopţii vol fi la Tulllerii. Cadavrul meu, gil•lt
mline .acolo, va li, să nAdljdulm . . .
 ISTORIA LITEHATURll ROMANE - 866

Wutuma.n n (mUfc.lndu·tl turburat bu.za de Jos): Atunci. .. ? Agtnlu/: Oa ... şi cel adunaţi ln Jurul mesei rAdeao ...
(se scoalA). Mugcm cu toţU? nu f (se scoa!JI rAnd pe rlnd tootl Robup/uu (cu umerii ridicaţi): Al notai pe cd coJ'I ntdeao 1
lum••· clici toţi au hnpr„la c.l dupt gestul lui Grangcneuve trcbue Agentul: Da.
• rldlcall ttdln\a o). Robupiurt (rece sc4zut): Unde-l nota?
Danian: \Vtstermann, mllne de dlmlntaţA. tnalnte de plecar„
mea vU, 1>enlru sla_bllltta am.lnun.te.Jor. Poeziile de războiu ale lui Camil Petrescu, tnrudite tntr"un
(ConducAnd pe oaspeţi, ~llne puţin ln urm4, reţine, cu mSn•
pe umi!rul lui, pe Chllllot, li spune tneet) : Chabot nu vei pune ln fel cu acelea ale lui Aron Cotroş, cultivă cu o mare virtuozitate
aplicare pionul. Sunt tapte care nu se !ac. Dar ~ vrea 14 tllu, de apocalipticul. Ele nu sunt • imagi•te • (prin imagism tnţele­
curlotltate, docA vine la Tulllcrii . . . Du-te. Io noapte, numnl co sa gâ.ndu-se facultatea de a e xpune e lemente plastîce tn sine) ci
vezi (ca un r6lultat ni propriei experienţe). Cunon1tem otAt de vizionare. Nota lor persona!A esto teroarea de o primejdie ano-
puţin oamenii . .. (vorbind apoi tare, ca sli fie auzit pe ar.a ră) . C:nmlllo.
eu p lec mdlne dimineaţa la Arcls. nimă. Războiul apare monstru os, universal, botăr!t de trâ.m-
Camille (revcnlnd 1urprl11s, uluit). Danton l biţe divine. Coloana e o t nnnll de v ite:
Danton (stAnJonlt, !neurcat): E neapărat nevoie sA ma duc. Nu
se şlle ee se poete lntAmplo. Vreau sli foc un act de donntlunc la Ca o cirendA,
notar. Trebue sA asigur biltrdue\Jle mamei. ŞI pe urmii, am nevoie Colo:inn urla$A •nsenmnA 'n urntA drumul
de o pllmbore cu trAsuta. Aci nu pot gândl nimic. NlcAerl nu pot lt'l loc de oxcremenlc,
gAndl mal bine dccAI trdntlt ln droafcil pe şosea, aşa prlnlre dea· Cu cadavre de soldo\!.
lurl şi ogoare . , .
bordelul o mare bestie strivitl :
SCENA V·A
Bordelul pare·un monstru de pAmAnt,
Danton (o lumlnat cu un 'feşnic scara, pentru ca sA poalA cobori O.zut pe bntncl, de mlJloc tnt.nl,
to\l : pe urmA revine, li!rA IA observe cA Marat s'a 0$CUns dupA o De-I vede-acum orlclne
draptrle. SIA putln pe g4ndurl şi apoi se duCC' la uşa opusl, care dA Şir.\ de copaci, tira 1plnllrlJ
pe scaro slugilor. Revine cu X şi urmlirind parc! o Idee flxl. tace Stropitl crnd de slnse
cAtva timp : apoi) : Te-am primit numai co sA·\l spun cA c ultimo Şi vinete !rAnturl de lnttstlne.
datA ednd mal calci Io mine.
X: Trebulo neapdrot sA vorbim astbearA. Am Intrat pe ceolaltd Priveliştile sunt crispate, halucinante :
uşe, cAcl ştiam ..•
Danton (osprlt, cu o dutitalo masivă, fără si\~I prlve11sc11): Cu Cu1n $0QfCle, prea roşu, cAxmc pestf. culmi.
re-gele d· tnlc, cu un rege care aduc~ armatele străine fn tnrA nll se Am strAbAtul p~durl necunoscute
poote sto de vorbn . .. Oe allmlnlerl de trei Iun!, n'nl mnl rost po (Tttfişurl lnedlclt• printre ulmi
oei şi bine ol t1\cut. De ce al venit azi 1 sau plalurl eu stejari biltrAnJ)
X : Dnnton eşti hotArlt sn r~stoml pe rege I Aslilsea.m 1 lnlrlgur•ţl, cu bnlonctclc Io armA
Danlon (prlvln<lu-1 precla): Nu •.. Vineri seara . . . Şi armelo ln\oponlte 'n mAlnl.
X (ulmii, d.,.abla se aşezase şi sare Jn picioare): Donton, la •
Palat •• conteo•4 pc d-ta. &atâta necllnllre. pe drumu-acesla gol
Danton: Repetl·I• şi din partea mea lntrebarea lui C uadet : Ca un 5lmbo1,
Are regele mljloocele •A 1alvczc ordinea publlcA şi Imperiul? (X Ca 'n ţara adormltii de·un mll•nlu
lnţepenefte surprins). El bine, dacA no, sli plece I Orice guvern c De suflul b1utemal al unul geniu.
maJ bun pentru un stat. decAt cel anarhic. ?"ici oameni.
X (nu.şi ma.I glsefte echilibrul): Dar slmpallUe tale, Dantonf Nici plslrl,
Avtal alte „nUm•nte pentru rege şi regini ••. 11 N1clo vi.etate no strlbate
Danton : Ce lnJOamnA un rege lnconJurat do at4ţJ proşti eu creer Drumul gol fi "ncrtmenll a l morţU ...
do glllnA . .. f Ce lnJOmneuA simpatiile mele, atunci clnd o vorba
do Franţa1 Starea d e spirit e pânda, aşteptarea dementă. Consultarea
X (rec4plt4nd euraJ): Dar f lll edl Iubeşte regele aceastA Fronţl?
Danton (mAnloa, profund lnduruat ): Alunel de eo o d6 legoU h~rtilor ia aspecte de concilii de liînţe supranaturale (•pro-
duşmanilor? Oe ce. pune Interesele lui mai presus de ale el. Nu vulf zaicul • la Camil Petrescu este punctul poetic cel mai pur) :
Un Ludovic e mol lnUll monarh şi numai !n urmA !rnncez (desparte
gAndurl vechi). i;: alAl do Ipocrit (cu o strAmbAlurA de sllA). Ast11 La lumina vie şi •CurtA·A lumdndrll
ma desRustA. Pre tor !ndr4snenlo conţilor Anglemol\t şi d 'Hervlllc Comandan\11 cncrvnţl consultA hărţile,
(trist). l·am spua lui Ludovic să aJeagA .lntro, Franţa şi Coblenz. Cu buzele n•cnte şi ochii dlh1taţl
El a ales Coblenzul. S'a s!i\Jlll ... (l-a condus pe X - pur •I alm· Noi oşteptAm,
piu - vorbind. RAmllne apoi singur ln scenă. DeodatA apare de Pllndlnd ln toate pAr\llo.
dupA perdea M~rat).
Donlon (uimit): Marat ... Ce-i asta? Hot.\rtrea atacului e o condom.n are la moarte la ora incertă:
l>faral (lnlrlgural, ruşinat de ta.pta Iul, pilimaş, blllblte): Donton
toatl lumea trAdea.a:A . . , Fli gota, prietene soldat. III gata,
Danian (tol trupul luî urlaf lnlloreşte, co un arbore tn surb ): Curliţl-ţl cu grlJe arma fi lopata
Maral? Şi pun...ţl crnclullţa la glt, -
Afaral (tot mal 111.flnat. dor cu privirea ca de fler. hoUlrft): Nu MAlne va fi un atac mare,
ftiu ... t o\I lrldul6 .,, de toţi mi-e frici. Fli gata
Danlon (privindu-l mirat, surAde mereu). Şl-alAI.

La fel do find. cerllnd un actor mare, este seena urilor Oe undC"va. de departe. ne vor trimite ordine:
Cu raniţa ş i arma tn •plnare,
verzi a.le lui Robespiemo. Resentimentul lui e cinic şi hidos
Pe dnnnurtle ude de ploole şl-tntunerlc
de rece, avid de delaţiune: Ne vor purta t11treap noapte
ln 1oapte.
Robupttrre (cu oclll mici, nervos, dar tlră gesturi) : Sµun e I TAr~lu ne vor opri ln !aţa porţU,
Ag<nJul: Oonton 1puneo c4 Front• are nevoie de pncc.. . . cA ln fata porţii nevii.tule a moi;ţll . „
tnsl nlclodatA Comltctul actual nu o sd !le ln slore IA obţlo pncco, Unic. Imens şt nou
pentrucll o un comitei do . . . (şovăie) , Va •ta 'nnlntea noutrA cOn1pul de bAtae.
Robesplerro (rece tntlns, automat): Spune.
.'4.genlul: Spunea cil o un comitet de. . . de . . . proşti.
Poezia aceasta nu e eroică (eroic ul, IW exaltlrile conven-
R.obupl•rre (obla se ob•uv4 u~or de tot cil e nervos): Do.
Agentul: Po urmA spunea cil la (şovllle) Robesplerro nu·I nicio \ionale, e producător şi e l d e viziuni, mai tonice, ln sensul
n4deJde. cA trAleşte numai Intre cumetre bAlrAne, la Duplay. seraficului martirilor pentru o idee) dar este, lucrul nu se poate
RobuplU't'C (automat): A •pus chiar • cumetre •. t:'lgăduî, valabilă. Presimţirea uneî tranşee gigantice dela
666 - ROMANCJJ;RJI

Baltică până fn Dunăre atestă la poet. cu mijloace moderne. Spre cărări spre luun 1noartA,
tnclinaţiunea lui V . Hugo pentru colosal : dincolo de $cărl de •r~ ....
•
CAcl dela Riga plină la Galaţi Lu11i .tntregi f11 (\1ndul 111:\rii.
Hotarele de ţară căpiitar!i ochi. • . peşti şi bivoli ctl burţi albe,
crtslc lungi oe os şi salbe.
CI".lspate ca '11tr'u11 spa.sm de dramA, cu 1 ntr10 metil 'n rw1dul tnărU .
Hotarele de ţară se privesc
Prin mii şi milioane de ochi galvanizaţi imposibilitatea ln erotică de a poseda total obiectul este
De urli, de nelint1te şi teamă .. . exprimată aşa:

o. dela Nord I• Sud un şanţ. Un nebun tncţ:ar~ pftnă la exasperare,

ocolind o c.·asl pe el tnituşi s-1 5e prindă . . .
Un Janţ,
De oameni carl-ascultll şi pAndesc stllrultor
O• oameni osllndlţt la moarte şi omor. Fa\~ 'n laţA stAn1. C~ groaz~ ln\elegem cum
Sub clime dilerite-aceh1fl şir dorinţ ele s au ridicat tlt noi
1
şi se ,,nvt.st
Cu·un gest pe malul Balticei de s'ar pomi, ca vipere 'nălţate 'n coadA.
Ca pe un fir,
Pe Dunlre, tn ~corburi de sălcii s'ar opri. Lipseşte lirismul care să lege elementele. Totuşi poezia
rămâne interesantă prin s ugestiile eî, bunăoară llt miraculosul
ŞI 'n faţa ooastrll, mecanic al locomotivelor,
Pe ·tmdeva pc aproape.
Pe unde"·a se aud i11tcr1nl.te1it Pe zec;e linii paralele tn ra1t1bleu
Loviri de • •P• o.r.m.ate de. Jocomotive s'au pomil
(De zile tntregl IJ căutA.o:n atent dcs l dnţ.ullţ, îndârjite t11 granit . . .
Dar nu-l găsim) Când fler fn fler .$'a prăbuşit, n1ereu.
Temuţi de nevAzut
Sunt Ei. .. al curentului el.e ctric:

Poetul Incertă şi o poezie de idei, urmărind să exprjmc
transcendentalul. Poezia fil~fică este posibilă, cum a dovedit
cazul lui Eminescu, dacă se trag conceptele ln mituri. Camil
Petrescu foloseşte şi aici viziunea. ideile tnseşi apărându-i pal.
pabile ca un mru:e muzeu natural cu milioane de piese:
Bibliotecile cu rafturi ş i zAbrcle
Sunt pline
De tomuri grele
Pergamente şi colecţii ''cehi nepreţuite
Legate 'n marochine,
In care iac orânduite,
Erarhlc ·:Sub capitole şi titluri
MU şi mllloano de Idei,
ln zeci de ml.l de tomuri, anexe
ŞI opuscule
Cu pagini lncărcate de calcule subtile . . .
Acestea nu sunt lnsll. decât ideile moartţ ,
Insectele 'n \•ilrinll. 1
Cu specii rare_,
Sălbaticele plante ln herbare,
Pllnlilntul necuprins, ln petece de hărţi,
!deUi:, ln prăfuite căr\l.
Adevăratele idei (profesie de credinţă anti-drturărea.scă,
relnvierea conceptului de t viaţă•) poetul le-a văzut desfă­
şurate tn spaţiu, lantastice :
Dar eu1
Eu am văzut idei . ..
Atent şi răbdător,
Deci le pAndesc prelung stilruitor
Cum aiteptam pe când eram eopll.
Privind prin erăpll.tura gardului.
Ograda şi ruina caselor pustii
Să văd cum se .Ivesc stnfil . ..
Eu $Wtl dintre acel
Cu ochi halucinaţi şi nlistulţl IAunlrlc
Cu sunetul mărlt
Căci am văzul Idei.
Halu cinaţii lntr'adevăr sunt. ideile, nedevenite mituri, din
Tramcedenlalia (unde se zăresc oarecari barbisme: melcul
lumii. . . matematic. . . logică) ;
Doar un buton lntors, curentul ţ'a oprit ~
automat tn tot 0Taş11l au tncrcmen.it
tramvaiele pe linie. lnlorci şi lor
tramvaiele se mi$că t\alelar..
Şi criticul este interesant. deşi nu se aplică .la fapt . .Mereu
avangardist, el e un ideolog precipitat, plin de vervă, ca.re se
descrie pe sine cu cea mai perfectă luciditate, obst inat !n câteva
poziţii (automatism, fenomenalism, problema muncii Intelec-
tuale) . Teu ş;.· antitue, Eugen Lovine.<t1< si<bt :cdia se11inăta(ii
imperturbabile sunt .scrieri delectabile prin humorul lor curat
intelectual, spontan şi deferent.
'IONEL TEODOREANU.
Chiar dela lntâiul volum Uliţa eopildriei. l onel Teodoreanu
apare ca un scriitor original. ln posesiunea deplină a formulei
sale. Dacă, exterior, această literatură lirică şl imagistică
trăind aproape exclusiv din ev<>Carea vâTStei infantile, duce
t n cbip vădit la Jules Renard, la Anghel şi la Delavrancea.
ea rămâne foarte personală prin tinereţea ei, autentică, prin
extrnordiitara memorie a copi11triei. Intr'un soiu de poeme ln
proză şi de însemnări, cam vaporoa~e şi dezordonate. dar nu
mai putin suave. autorul recons.trucşte ln ton idilic acea <•â.rstă
a exuberanţei pc care adultul o uitâ de obiceiu uşor. Cu tot
aspectul lor liric, poemele prezintă interes psihologic t-0ca1ai prin
puterea de a fixa o experienţă pe ca.re toţi o pierd . Voluptăţile
şi melancoliile creşterii, inocenţele car:nale, tulburările ivirii
unei vieţi. sufleteşti ma.i complexe. în general faza de nelămurit
fizic şi psihic, acestea sunt temele statornice. Centrul Uruver·
suim 11 formează băiatul, iar tn jurul său se tnvârtcsc părinţii,
bunicii, surorile, domnişoarele prietene ale familiei. slugile,
caii, câinii, pomii, florile. uliţa. Fetiţa Nuni doarme cu păpuşa.
ca tntr'un tnceput de maternitate :
• Deschlse ocbU. CllpJ, clipi. . . şi vlzA.nd cil pilpuşa cil.tuse,
lncepu sA tAdA:
- Al căzut, Puşo I OacA nu stal cu Nunl I •·
Ea mănâncă, lacomă, cozonac ln săptă.mâna Patimilor,
dar promite să facă mătănii. !'<[iloasă, răsuflă uşurată când
află că şoarecii dintr'o poveste improvizată n'au fos t mâncaţi
de Motanscbi. Suzica, Şireată, aleargă l11aintea greoaei servi-
toare, Tăpindu·i lntâ.ietatea vestirii dejunului. Pachiţa, ca
 ISTOR!A LITERATUR II ROMANE - 667

toate slugile, este o fiinţă grotescă şi blândă, necesară idilei. conştiinţă clară de sine, copiii n'au caracter şi nu pot intra
Gânsacul. o apucă de picior şi· toată familia ocupată la pian decât tntr'o tipologie temperamentală, ale cărei două prime
cu descifrarea unei sonate o izgoneşte vehement : Afară I categorii sunt cele donă sexe. Viaţa instinctuală se desfăşoară
Afară! Afară I Ştefănel e tulburat vag de prezenţa domni- în seria .masculină şi în cea feminină, cu mici nuanţe de stil
şoarei Sonia şi dragostea lui incipientă se traduce 1n pudori fiziologic pe temeiul cărora se vor delimita. mal târziu indi·
şi tncăpăţâ:nări delicate. li e ruşine să ceară o căma.şe de noapte, vidualităţile. In. drumul spre diferenţiere, copili !şi descoperă
de faţă cu fata, şi tndcmnat' de ea să sărute pe Nuni_ ln semn şi-şl exercitează, prin joc, funcţiunile de mai târziu. Când
de tmpăcare. el dă su.rarei o slrutare castă pe Jrunte. Dinu, Dănuţ !şi dă seama că este o existenţă aparte tn Univers,
Ştefănel fac demonstraţii de tnot sau de ecvitaţie in preajma, lncepe să tncerce sentimentul vanităţii şi să se simtă o forţă:
acelei tinere doamne ori domnişoare care Ic-au deştepta.t
lntâiele nelinişti virile. ,_ O'apol nu te doboarll, boerule, namUo asta? - lntrebA unul
din IAranl.
Metafore.l e poetului (căci avem de alace cu un veritabil poet) - Pe 1nlnel t •
interesează mal puţin sub 1aturea lor artistică. Ele sunt de fapt
semnul unei mari capacităţi de recepţie, a. unei bucurii excep- El are gravitatea individului care luptă :
ţionale de a. palpa Universul, văzut lntr' un spirit foat:te animist.
•- Stai, mama, nu vezi el am treabă I •.
Sonia fumează aruncând inele de fum pentru degetele fetiţei.or
Nuni şi Suzica şi ele, vrăjite, ţin o contabilitate strânsă a roto- Incepo să tncerce orgoliul viril:
coalelor. Clăbucii d~ săpun sunt punctul de plecare a.I unui
...... ·voi. .. - le spune el surorilor cu dlsproi - vol sunteţi Dlfte
mic poem japonez:
/ei• I „
•Pe la geamurile albl\strll de noapte, râdeau merii tnnori\I,
ea nişte copil cu obrajii clll.buclţl de •Apun " Visează că un Sultan fură pe Olguţa şi JlO Monica şi el le
scapă din mâinile tiranului, după care ispravă cele două fete
Cămaşa albă tn deosebi, chiar păturile de l~nă. deşteaptă • tngenunchiază şi-i sărută mâinile •· Dimpotrivă la cele două
euforii tactile (lntr'un poom al hulubilor): fetiţe se conturează armele feminităţii. Monica e languroasă,
plină de sentiment, şi se lasă trasă de coade ln chipul cel mai
Oar de-atât sburdat
osteniţi
Pe o alee din iulldinli definitiv s'nu aşezat ispititor. Olguţa, dimpotrivă, li distruge pe sălbaticul Dănuţ
Ş'aşa tmi par p rin •buna creŞtere •· Ea e corectă cu ostentaţie şi are ln
Un şir de copilaşi, lnh'un etac de pensionat„ conversaţie îndrăzneala femeii, părănd mai inteligentă din
CAnd seara - lmbrăeati tn dlmeşuţe h1ngi - c;auza facultăţii de adaptare. Odată cu personalitatea se naşte
Pe pături mol de !Anâ lngenwichlată 'ncct,
simţul demnităţii şi copili vor să fie crezuţi pe • cuvântul lor
Şi se lncl1lnă.
de onoare•:
za.r drul Inflorit, copacul tipie al acestor idile, corespunde
•-- _• să te juri că 11u spui
în ordinea vegetală senzatiei totale de alb proaspăt al cămeşei:
- Eu nu spun!-... „
•. _- ŞI-I amlntoa de cAnd era mlr. : şi ci, şi zanarul. Copl!Arl- - Te Juri?
serA. __ Crescuse cu lncetul, rAzAnd cu dll\lll de lapte al mugurllor - Nu ml jur: eu nu •pun .. . •.
1iecărnl Apr.li, 1nlll\llndu-se pe treptele primii.verilor, spre fereastra
odăii. ŞI lnt.r'o dimineaţă neuitată, copilul 111 dlmaşă de noapte şi Dându-şi seama că reprezintă
ceva pe a.ceastă lume, copiil
pomul ln cllmaşA de flori, !şi lnlindeau mAnlle la geam- pe pragul cer să fie respectaţi pentru contribuţia lor la. realitate. Olguţa
prin care zarzărul Intra ln odnle, cu vântul şi cu soarele .. . •- nu vine la masă fără invitaţii oficiale:
Ştefănel aleargă în zorii zilei pe sub crengile zarzărului, ,_ Fllndcl\ nu m'a po!Ut pe mine: .. •
flutudi.nd,beat de candoare, pulpanele pelerinei, şi se intoarce
şi chiar blânda Monica protestează contra expresiilor autori-
• cu părul cărunţit de flori •-
Lumea pentru noi inertă, este vie şi vorbeşte lu chip tainic tare, ca.re încalcă liberul ei arbitru:
cu copilul. Uliţa se piaptănă: • - Oa lu ce vrei?
- Să vă duc la Moş Gbcorg·be I
•Uliţele de cllpetenle ale târgului. au ~lojltotli lor : mâturAtorl - Să mă duci lu pe mine? •.
care le pia_ptăn.3, stropit oi:j care le spatii, meşterJ care le s ulim·enesc
cu smoală şi asfalt. Se iveşte simţul proprietăţii şi cu el posesivul:
•Ea so slujeş t e singu ră. l şi toarnă apă de plonle prin uluce;
!~I potriveşte pl!rul eu vrăbii . . . •- Ce cautl la mine tn od.ae"l . .. •·
• Ea li dllrul• miităn.11 de os lntortochiat, care se tnşirao singure:
melci •. Activitatea teoretică
e ln cnrs. Copiii încep să disocieze
noţi unile şi să experimenteze cuvintele. Lui Dănuţ, nedumerit
Nuca verde face figură amară :
lncă a.supra tainei la.cerii, ti e teamă să nu nască, Olguţa crede
•... Cl1zu o nucă, sJ)eriindu·i, şi tAmqse pe pled amArttă, cu că orice om poate să se 'nsoare şi să se mărite. Investigaţia
etanlul ci pleşuv leşit din broboada verde ._ duce la didacticism:
lntâiul volum din ciclul La Mdeleni organizează totr'o ..-- Vezi, Monica, asta se chlami fes . .. •··
formă mal obiectivă aceste date, intitulându-se •Hotarul
nestatornic•. ca spre a apăsa asupra indeciziunii su.Uetului Odată cu inteligenţa se desvoltă şi viaţa etică. Olguţa ar c
infantil. Copilul se naşte fără o conşt'Un,\;ă limpede do sine un simţ viu al decenţei şi moralir.eată pe un pui de ţăran
şi fără simţul realulu_i, tntrucât 1n Eul lui graniţele Non-Eului bătăuş:
n 'au fost tncă trase. Neputând Iace deosebire Intre spirit şi
- ce-l baţi, măi. nu ţi-l ruşine? •.
materie. tntre vis şi realitate. el e animist. Eroii fiind copii,
n.u se poate vorbi de caractere. de creaţlune de oameni. Intâlu Ea are instinctul protecţiei (aceste atitudini sunt mai com-
de toate copilul nu e o miniatură a omului de mai târziu, patibile cu sufletu.I !eminin, matern) şi lnt:roabă foarte serios
precum sâmănţa nu este efigia minusculă a copacului. Neavând pe unul din copiii învrăjbiţi:
668 - ROMANCIERI!

Nu-i lipsesc experienţa

umanl şi viclenia. A băgat de
seamă că mamă-$> nu cit.efto pedepeele tn scris pe care i le
dă şi nw:oerotează fals propoziţiile. E tncredinţată că ea arc
dreptate. insă ca sl facl un hatâr tatlllui ei, joacă comedia
~upuncrii. afirmând din guri şi negând cu gestul :

._ F.I, acuma. fllndci eşti o fatA cuminte. să ne spui frumos

şi drept cine-a awl dreptate: lu sau OAnui'
• Olgu\a prh·I adAnc pe domnul Oeleanu.
- Mala. maro.li dragii o.

Odată cu funcţiile ~uflct'!Şti se desvoltă trupul. Copiii

au poftă de mâncare : • Mi·o foame ... ; mi-i poftă de castra·
vcte <.TDd . . . ; mi-i poftă de cafea . . . " Ei mA.nâocă zahăr
do ghiaţă, roşcove, dulceaţă. (furată) din gava.noasele din sobă,
pere dela Oţăleanca, mere coapte, şocolată • Marquis •, harbuz
cu mie:.ul geros. struguri de culoarea dlmineţelor blonde etc.
Şi adulţii se hrănesc bine in opera scriitorului, nu-i vorbă.
tnsă adesea e la mijloc şi o paradl sensualistă. lntoarsă dela
Paris, Olguţa mănâncă sărmăluţe, •adevărata sărmălu~ mol·
dovenească t; tntr'un Stambul de •sidef, de purpură. de
ametist, de roz oangbin, de mahon, de perii, de mărgean •·
\ 'ania mănâncă banane; Olguţa colectJ.nd scri3orile iubitului ei
• mănâncă prune, minlncl dulce şi amărui miu de nucă şi
muşcă din fagur•. Copiii au şi voluptatea tactili şi unele jocuri
absurde sunt indiciul unei ceneste1ii sporite. Olguţa se sule
pe divan şi face tumbe. Ea e veseli!. când i se rupe ciorapul
fiindcă poate sl mişte c degetul cel mare dela picior, prin
spărtura mernu lărgită de tnnorirea lui roză şi ghiduşă . .• •·
Se simte bine • tn pantalon]._ Cu degetele dela picioare. ea
face acrobaţii:

• - Tu 1><>ll sll m~ll de~ctul cel 111n.re /lfrll •ll l< ml§ll ~ c<ltlallt?
-Nu pot.
- Do ce râzi?-. ..
- Nu ştiu ... b caraghioase dtştete.le plcloarelort •.

I 11 sfârşit se bate la tălpi :

·-Auzi, Monica?
- Ce s•aud ?
- MA bal la Ulpl. . •
Ionel Teodoreanu. - Dcce?
- Ştiu eu I. . . FA 11 lu af• · .. •·
._ Cu.m Iţi zice ţie? ' · Faptul că Olguţa inveoteaiA un joc al colorilor e o dovadă
că şi celelalte sim\uri sunt to pll.nă funcţiune. Totuşi delimi.·
.La Monica sentimentul de afecţiune la nuanţă esteticii, tarea Intre subieet şi obiect nu s'a terminat şi copiii rămln
eugenică :
I.oei!. nişte animişti, atribuind membrelor o independenţă
•- Olgu\o, apune &ll·f fteargl nasul. Uite ce ochi frumoşi •ro...• proprie şi însufleţind lucrurile inerte, pe care le laudă ori le
pedepsesc. Olguţa vorbeşte cu tnlsura :
Se delineaiA şi •imţul consanguinităţii, mândria familială.
Olguţa pooe~te pe Dănuţ, dar ou togâduie altuia s.\ -i .-- Tante. Alice.I TrAsura n'are nu.miri
- Sigur e1l. n'ano I Trhurilo do cui n'au numAr.
critice fratele : - N'al oumlr t - şopti Monica trlsur11 fi-o bitu cu mJnuţa,
bueoros •·
._ Ala·• bleţll.
. . p~ I .. .
-Cum' Dinul U prost, .. . Visele lnsqi mărturisesc el copiii n'au ci.pătat tnel ideea
- El nu-l prost • . • Oa' aşa-s bleţ:ilt •.
limpede a limitării lor. ei au spaime surde, teroare de strigoi
şi de balauri, vise cu apariţii de !ngeri şi metamorfoze. Moş
Tn deosebi fetele, mai precoce, anticipea>A prin mimetism
viaţa adultă. Olguţa comandă senil:
Gheorghe seamănă cu Dumnezeu, Dănuţ se teme, ca tras de
zmeu, să nu se 'nece ln văzduh, Olguţa ar voi să fie muscă
._ . .. Maml dragi, fA·ml fi mie o calea ' · ca să se plimbe cu capul tn jos pe plafoo. De observat Iarăşi,
că primitivi prin vArstll, ei au mentalitatea magică a primiti-
Ea are 1 insomnii• sat.1 bune dispoziţii: vilor şi (ac jurăminte după un ritual sever:
._Azi sunt blno dl1pu&ll, mamA dragA I '·
~Stal I se tncruntl OIRUI•· Mal apune dopl mine l •.. ŞI dac'ol
spune . . .
E •atentă 1 faţă de oa.meni. mărturisind lui Moş Gheorghe - . • . şl dac'ol •pw1c. . . repetA Monica tn sllA. rldlcAnd din
că dulceaţa lui e un lucru rar, şi e totodată linguşitoare : umeri.
- ... să·ml moarA pipUf•·
..-- Ce p4r frumos al tu, papa . .. Maml drogll, lare te lube$c I „ - ••. sl-ml moan plpup ••• •·

Dacă copiii au numai o existenţă funcţională, adulţii tră­
iesc tn umbră, priJitr'o conseevenţă ocultă dar mereu prezentă,
ca proiecţii ale sufletului infahtil. In <!eosebi scriitorul li lnfăţi­
şează ln acele ipostaze ce-i coboară la copilărie. ln faţa daru-
rilor. aduse de Herr.Director, doamna Deleanu !şi pierde serio·
zitatea. Domnul Deleanu mănâncă cu copiii mere coapte
la bucătărie, Baba este prin vârsta, dimensiunile şi maniile
sale o apariţie de poveste. Ea conversează cu găinile, cu pişi­
cile, cu crătiţelc. Moş Gheorghe e copil prin naivitatea şi
slăbiciunile lui. El strânge ln taină mătăsuri pentru Olguţa,
care se taie lnsă pe fund ul lăzii, şl nu fumează faţă de ea ca
să nu facă •mi.r os ur!t" Sufletul •vizitiului • e destăim1it
cu delicateţă ln câteva cuvinte:
..- ŞI-I frumos la n'lzbolu, Moş Gbeor•he?
- Ell l „ . Oucă·se pe pustii I. „ Mor bieţii cai - „ .o
ln volumul tntll.iu metaforele sunt dozate cu sobrietate
şi apar aproape numai ca sublinieri ale vitalităţii. Zahărul de
ghiaţă se prezintă ca • ceţoasele diamante tnşirate pe sfoară t,
caisele de pe farfurie, nemâncate, sunt •graţiate dela moarte•,
din cantalupul tăiat •ca dintr'o besacteaorientală • curg <Şira­
guri blonde şi roşcate •. zmeu l ţinut de doi ţărani e «arestat•,
sfoara lui •curge spre cert, iar cerul toarce !năbuşit, trenul la.
orizont e • un punct negru, duşmănos ca o gaură de revolver
tncărcat », clanţa uşei tr!ntite descarcă un loc de puşcă,
ciorile speriate izbucnesc • carbonizând livada şi cerul, cu o
explozie de negru sonor •. ochii Olguţei sunt negri • ca ilouă
capete de rlndunki eşite din cuib "
Prin adânca incursiune ln sufletul copilăresc, prin atmos-
lera de ferici.re şi prin ·prospeţimea recepţiei Uli/a to(nldriei
şi tntll.iul volum din La M edelet1i sunt opere de o valoare dura,-
bilă şi adevăratelelnfăptuiri ale scriitorului. Totuşi, aşezându-se
pe teritoriul noţiunii epice, o parte a. criticei a acceptat cu
mai multă îngăduinţă cele două volume următoare din La
Mtdskni. Autorul lnsuşi socoteşte vrednic de tnchinat cuiva·
abia volumul II, tnsă respinge principial (prin gura unui erou)
intenţia epică : • Poexn şi roman, mereu suprapuse. Contopire
de viaţă Şi basm. Să aibă lectorul mereu impresia miracolului
posibil, ca tn epocile evanghelice deşi acţiunea să fie situată ln
Tealitatea contimporană ... Eroii să se joace mereu. Să fie tntr'o
continul!. recreaţie. Să nu-i amestece ln nicio dramă a pi\rinţilor
. sau a altor persoane mari. Nicio tragedie matură să nu le im-
pună gesturi de liliputani actori .... " De acum încolo apare
acel amestec de stagnante însuşiri şi enorme cusururi, ce va
rărnlne aproape neschimbat tn toată opera lui Ionel Teodo-
reanu. Linia epică (trebuitoare chiar lntr'un roman cu ado-
lescenţi) lipseşte din capul locului şi va lipsi constant ln orice
roman. Scriitorul nu poate nara şi când, fiind vorba de cutare
scriere, dăm de subiectul epic, ce poate să pară uneori bogat, e
numai o iluziune la mijloc. 1n majoritatea paginilor roman-
cierul hoinăreşte printre teorii şi lirisme şi numai când cartea
ameninţă să-şi închidă. ca.pacele, ghemueşte analitic tot motivul
epic tntr'o pagină. Volumul II 5e tntemeiază ca şi Emile al lui
J. J. Rousseau pe, un program pedagogic. Urmând sfaturile
lui Herr Director, părinţii trimit pe Dănuţ la Liceul Lazăr din
Bucureşti pentru. ca sufletul lui de contemplativ moldovean
să se oţeleMCă tn activismul muntean. ;Vară de aceasta, ado-
lescenţa lui Dlnuţ se va desfă.~ura liberă, nu numai fără mo-
ralităţi paterne, dar şi cu o ascunsă c.omplicitate din partea
lui Elerr Director, care pune la îndemână băiatului aparta-
mentul său. Ca orice teorie, programul educativ al lui Dănuţ
ne lasă reci, iar pentru cetitoru I străin care nu s'a pătruns
tncă de diferenţa specifică Intre cele două provincii (obSGură
şi pentru noi) el e incomprehensibil. Dealtfel Ionel Teodoreanu,
agravând inteligentul regionalism al lui G. !brăileanu, merge
ISTORIA LITERATUl'\U ROMANE - 669
Fragment di11lr'o seri.soare a 1\11 Ionel 'l'eodortanu,
nu ln diiecţia concilierii ci a unui separatism sufletesc. Dănuţ
trăeşte la Bucureşti i7.olat de Bucureşteni. Prietenul lui de
şcoală este Mircea Balmuş anti-valah violent pentru care
Bucureşti e un oraş •strident şi trivial•· Simbolul acestui
oraş e un papagal lnjurător pe care Balmuş li pomeneşte cu
• scârb.ă •· Nici Dănuţ nu receptează obiectiv specificul bucu-
reştean. Capitala i se pare •vulgară ca un • mă• tn gura unui
om cu buze groase şi burta plină t şi se socoteşte •osândit•
să-şi plimbe sufletul ln acest oraş. lu faţa ochilor lui se ridică
laşul •ca un Bosfor al dealurilor moldovene t. Mal mult decât
;'vlunteanul, vorbeşte sufletului lui Dănuţ evreul Meşulein,
cumpărător de haine vechi, care li deşteaptă tn suflet •Cea-
hll\ul vaporos ca un lum de tămăe cădelniţat de Trecut. •-
Ca să so izoleze de vulgaritatea Capitalei, Dan se refugiază
uneori la părinţii Iul Mircea Balmuş. Aceştia se mutaseră
cu emoţie la Bucureşti, fiindcă oraşul li se pilrea • mai aproa~
ue Paris dec!t nauf~giatul Iaşi t. lnsă. tn casa lor din Capitală
•decretase moldovenismul. Se vorbea moldoveneşte, se mânca
mold'oveneşte, se trăia moldoveneşte •· Coana Catinca avea
mai degrabă « un pat pentru Moldovenii .mei decât salon
pentru Munteni t. In aceste inolensive teribilităţi trebue să se
vadă mai a les inaptitudinea d.e a vedea realitatea. Zugrăvirea
vieţii şcolare la Liceul Lazăr este tn afara oricărui adevăr.
Capitala e prezentată prin invective. Scriito.r ul de altfel nu
poate să descrie şi dincolo de exploziile Imagistice e incapabil
să organizeze o lume. Cu toate că romancierul lnsuşi !şi pro-
pune să evite • labulaţiunea conlecţionată a romanelor în
genere•, legăturile erotice ale lui Dănuţ cu nevasta unui căpitan
e de domeniul absurdului şi în cazul când scriitorul ar fi putut
crea condiţiile credibilităţii psihologice, ar fl zugrăvit moravuri
provinciale, deoarece în Bucureşti. ca fn Qrice oraş mare.
disciplina şcolară e mai rigidă $i liceanul. dispreţuit de femei
ca.copi l, nu se bucură de acel prestigiu romantic pe care U are·
tn intimitatea micilor târguri din care s 'au inspira-t poeţii
internatelor. De aceea, privind lucrutile ln intenţia autorului
de a opune două puncte geografice deosebite, existenţa lu;
l;)ănuţ la Bucureşti este neverosimilă. Mai .fireşti sunt purtările
din Moldova a a,ltor copii dela Medeleni, I n deosebi ale lui
Puiu. Jnsă acum, voind să evoacc vârsta tulburărilor sexuale,
autor ul presară cartea cu scene lubrice. Adolescentul aleargă
prin Livezi, bucătării, pivniţi, ln căutare de femei . Şi mai absurd
este volumul nr ln care eroii au devenit nubili. Prin apropieri
şi lndepărtări, romancierul încearcă a clasa perechile după
afinităţi. Practicul Mircea, după o scurtă adoraţie pentru
Olguţa, se căsătoreşte cu practica Marietta. Visătorul OOnuţ·
670 - ROMANCIERII

se tnsoţeşte cu melancolica Monica. Virila Olguţa se tndrăgo­ gongorisme ca miliarde de greeri, miliarde de <>lbine, milioane
steşt.e de virilul şi aveottlrosul Vania. Ca exist.enţe organice, de iatagane, miliarde de clipe, o sum edenie tn fine de artifiţii
indivizii sunt imposibili Eroi ca Alexandru Paliă, Joana şi petarde, vrednice de Cavalerul Marino.
Paliă, Adina Stephano sunt de domeniul cbimericului. Vania Totuşi, din ac.e st neistovit iureş de cuvinte se desprind
(Io care autorul a pus ceva din C. Stere) e tenebros şi melo- siloetcle celor două fete, prezentate p.rintr'un suav examen
dramatic. Preferinţa Olguţei pentru acest impenetrabil bătrân fizic. Monica are incarnatul exuberant al îngeri lor lw ?>feiozzo
nu este explicată. Un singur moment mişcător se află lu acest da Forll:
volum: acela al sinuciderii Olguţei. Ea face acest gest desco-
• Formele ~lonlclll erau lungi aUntllrl de Boii lntretlllate, curu
perindu-se bolnavă de cancer şi cititorul e sguduit, funde! SUitl tnmănuncherlle jel„d'cau.-x.urllot sau JtlCle><liiJe \1iolelor cântate
Olguţa există pentru el temperamental ca o expresie a exu- cu arcu.şuri
lungi.
beranţei şi ca o sfidare a morţii. Paginile roma