1

0VIDIU PAUN
S-a nascut la 30 ianuarie 1913, la Bucuresti. Este
absolvent al Eaculta[ii de drept din Capitala. A ndragit de
la o vrsta toarte frageda literatura, iar din 1955 este un
consecvent cititor al colec[iei S.E. si al tuturor car[ilor de
anticipa[ie publicate la noi. Din 1963 colaboreaza frecvent
cu diverse articole la ,Via[a studen[easca', ,Informa[ia
Bucurestiului', ,Steagul rosu', ,Scnteia tineretului' etc.
Actualmente este redactor la ziarul ,Scnteia tineretului'.
n 1969 i apar n revista ieseana ,Cronica' primele
ncercari literare, schi[ele ,Homer' si ,Scurt circuit'. A
definitivat recent un volum de schi[e si povestiri pe care l-a predat Editurii ,Albatros'
sub titlul ,Cum am ramas corijent la religie'. Lucreaza la romanul poli[ist ,Ucigasul
cedeaza regina' si la un ciclu de nuvele inspirate din via[a muncitorilor de pe santiere.
Mai are n pregatire o culegere de povestiri stiin[ifico-fantastice, ,Extraordinarele
aventuri ale lui Petrache Petrescu', una dintre acestea fiind prezentata n numarul
de fa[a al Colec[iei.
Mesajul lui Paganini
de 0VIDIU PUN
Capitolul I
n care Petrache Petrescu are prilejul s scape de plictiseal
Robotul-fotograf zumzaia ncetisor, trebaluind prin camera crimei. Petrache
Petrescu, un barbat nalt, adus de spate, purtnd cu jena vizibila o barbu[a firava si o
chelie fara speran[e, privea.
Era nca nauc.
n zorii zilei, cnd [i-e somnul mai dulce, toate jigodiile de robo[i de alarma se
pornisera sa [iuie, sa sfrie, sa clipeasca si sa-l pipaie cu degetele lor boante si
ncarcate de electricitate. Se trezise si se mbracase masinal. Era frnt de oboseala.
Jucase sah pna dupa miezul nop[ii cu o venusiana dragu[a coz, aflata n carantina la
marele hotel interplanetar din Calafat.
Desigur, prin video. Ei, si dupa ce schimbi attea priviri galese, bezele si tot tacmul
cum ziceau stramosii e si normal ca nu-[i prea vine sa te duci la culcare. Asa se
face ca Petrache Petrescu, inspectorul regional pentru fapte antisociale, a[ipise cu
greu si numai cu sprijinul robotului de adormit, pe care l concepuse, l construise
si-l programase de unul singur. Asta pentru ca, n calitatea lui de cobortor dintr-o
veche familie de olteni, avea un dispre[ suveran fa[a de somnifere si de orice alte
pilule, indiferent de efectul lor.
2
Dar, ve[i ntreba, de ce o fi avut nevoie Petrache Petrescu de un robot care
sa-l ajute la adormit?
Doar, dupa cte a[i n[eles, omul era un soi de detectiv, ma rog, un tip care, oricum,
ar fi trebuit sa aiba de lucru pna peste cap.
Ei bine, gresi[i! Petrache Petrescu murea de plictiseala! Petrache Petrescu soma,
pur si simplu! n zona imensa de a carei liniste era direct raspunzator, n asa-numitul
parc natural al Olteniei, faptele antisociale erau nca de pe atunci ceva mai rare
dect eclipsele de soare. Petrache Petrescu, barbat nca tnar abia trecuse de
optzeci de ani fost pilot de aeronava si vestit jucator de tenis, nu se putea mpaca
neam cu sedentarismul.
Mai clocea el la cte-o inven[ie marunta, mai se aduna la cte o partida de dublu
mixt cu doctorul Grbea si cele doua asistente de la centrul de carantina, se mai
juca uneori de-a scufundatorul n apele de lacrima ale marelui fluviu
*
, dar, n rest
nimic interesant, nimic care sa poata captiva pe un om care se sim[ea nca n
deplinatatea puterilor sale.
De aceea ntocmise nenumarate rapoarte catre Consiliul Eor[elor Umane cernd
o munca mai activa, mai dificila. De aceea, pentru a scapa de insomniile care-i
macinau nervii, nascocise robo[elul acela de adormit. Si tot de aceea cazuse n extaz
n fa[a gglicei celeia de venusiene, cu ochii ,ca doua guri de calimara, cum spunea
nu mai stiu care poet din veacurile trecute.
n ochii imensi ai fetiscanei acesteia venite sa picteze tocmai aici, n Romnia,
burlacul nrait care era Petrache Petrescu ntrezarise posibilitatea aventurii, a evadarii
din plictiseala celor doua sau trei amenzi de inactivare
**
date cine stie caror aerobuzisti
neaten[i, amenzi care erau singurele rezultate ale muncii lui de un an ntreg.
Gemu ncetisor. Sunetul rasuna straniu n ncaperea cu pere[ii de sticla. Petrache
Petrescu tresari. si dadu seama, surprins, ca adormise.
Mhrr! facu el catre robotul-fotograf, care, terminndu-si treburile, se asezase
n pozi[ie de drep[i si statea neclintit, asteptnd ordine.
Dar namila nu-i raspunse.
Sa stii ca inactivitatea asta m-a ndobitocit de tot, spuse ca pentru sine
inspectorul. De-atta plictiseala am ajuns un somnoros plngare[ si sentimental. Am
si eu un caz mai de doamne-ajuta si tocmai acum m-a lovit somnul! Stau aici, cu
victima lnga mine, peste o ora trebuie sa raportez la centru ce s-a ntmplat si ce
masuri am luat, iar mie-mi arde de vise si de melancolie. Pfui!
Cu gesturi hotarte se dezbraca, sco[nd la iveala un trup usca[iv, pe care semnele
vrstei puteau fi cu greu descoperite. Apasa pe butonul camerei etanse, intra si dadu
*
Este vorba de Dunare, pe care oamenii reusisera s-o salveze de la poluare nca din ultimii
ani ai celui de-al doilea mileniu.
**
Pentru oamenii din epoca despre care vorbim, singura ra[iune de a exista era munca,
activitatea creatoare. n mod firesc, sanc[iunile constau n interdic[ia de a munci.
3
drumul la apa. Peste un minut urca spre suprafa[a ca o naluca. Tsni ntr-un guler de
stropi, vazu ca afara se iveau zorile, trase, salbatic, o gura de aer si plonja din nou n
adnc. ntoarcerea fu cu mult mai dificila. Curentul l mpingea cu putere catre est, si
luminile camerei subacvatice n care zacea corpul fara via[a al Ilenei Dumitru se
zareau departe, n strafunduri. ncordndu-se ca un arc, Petrache Petrescu izbuti sa
se agate de bara camerei etanse. Intra, nchise usile si apasa pe butonul de evacuare
a apei. Sim[ea ca e pe cale sa lesine. Cnd dadu de aer respira adnc, nciudat. Se
uitase la ceasul de pe pieptul lui Demostene, robotul si facuse un calcul rapid: un
minut si jumatate n sus, n jos trei minute pus treizeci de secunde n camera de
evacuare.
Altadata rezistam fara grija cinci minute sub apa, mormai el. Sau o fi de vina
insomnia de azi-noapte?
Ideea paru sa-i surda.
Pentru ca, dupa cum poate v-a[i dat deja seama, Petrache Petrescu era un om
teribil de orgolios.
mbracndu-se, inspectorul manevra cu siguran[a cteva butoane colorate, aflate
sub un mic ecran, n col[ul dinspre mal al ncaperii. Se auzi hritul unui robot de
nregistrare
*
. Petrache Petrescu urmari n tacere imaginile care se perindau pe ecran.
Observnd ca lipseste sunetul, cerceta n amanunt circuitele robotului, apoi dadu din
umeri, resemnat:
De fapt, nu mai e nevoie de sunet. Apoi, ntr-un fel edificat, inspectorul manevra
din nou butoanele multicolore. Imaginea se stinse. Un microfon mascat pna atunci
se dezlipi de perete si se aseza, obraznic, sub nasul lui Petrache Petrescu. n difuzor
se auzea respira[ia metalica a unui robot ndepartat. Desigur, tot un robot de
nregistrare.
E normal, mri cu naduf inspectorul. La ora asta oamenii dorm.
Apoi vorbi catre microfonul minuscul care i se clatina lnga buze. Vocea i rasuna
clar si neasteptat de ferm:
Snt inspectorul teritoriului numarul patru. Raportez Centrului na[ional de
combatere a faptelor antisociale. n noaptea de saptezeci si doi spre saptezeci si trei
a trimestrului intermediar
**
, pe raza localita[ii Corabia a fost ucisa tnara balerina
Ileana Dumitru. Vrsta: 38 de ani. Constitu[ia: atletica. Starea sanata[ii nainte de
*
n a doua jumatate a secolului XXI oamenii ajunsesera la un nalt grad de tehnicitate.
Dar, cum n constiin[a lor existau nca reminiscen[e ale vremurilor demult apuse, unele, cuceriri
ale tehnicii erau utilizate ntr-un mod de-a dreptul absurd. Astfel, poate din orgoliu, poate din
suspiciune, exista pe atunci moda robo[ilor de nregistrare, meni[i sa imortalizeze pe benzi
video si sonore tot ce se ntmpla ntre pere[ii unei case.
**
Aventura stiin[ifica a omenirii acelor ani a fost lipsita de impulsuri gratuite, de idei
nefondate si hotarri pripite. Centrul mondial al timpului mpar[ise vremea n cicluri de cte 18
ani, anii n trimestre de cte 91 de zile si 10 ore fiecare. Ulterior s-a constatat ca tot vechiul
sistem era mai bun si s-a revenit la el. E sistemul pe care l folosim si azi (anul 2614 n.n.),
4
deces: excelenta. Moartea s-a produs prin strangulare la ora zero patru zero noua.
Datorita dificulta[ii de a se ajunge la locul producerii evenimentului, n-a mai fost
posibila interven[ia n timp util a robo[ilor de reanimare. Cadavrul se afla n vila
subacvatica a familiei Roman, la opt kilometri vest de Corabia, malul stng al Dunarii,
adncimea douazeci si doi de metri fa[a de nivelul fluviului.
Autorul faptei este Stelian Roman, arhitect si biolog
*
. Vrsta: 49 de ani. Starea
sanata[ii autorului nainte de fapta: excelenta. Dupa comiterea faptei: grava depresiune
morala. Pentru a atenua socul si a preveni un alt act nesabuit i-au fost administrate
somnifere. Se afla, supravegheat ndeaproape, n vila doi-doi din Complexul de odihna
Visina.
Alte date: autorul si victima se cunosteau de douazeci si patru de ani. De sase
ani erau casatori[i
**
. Copilul minor rezultat din aceasta casatorie este student la
Academia Nordului
***
. So[ii erau n cele mai bune rela[ii posibile. Consider ca fapta
s-a produs accidental, ntr-un moment nefericit de dereglare psihica a autorului.
Continui cercetarile. Nu e necesara o alarma generala n acest caz. Am terminat.
Petrache Petrescu mai astepta cteva clipe, pna cnd, cu o voce care semana cu
zornaitul unor lan[uri, robotul de nregistrare i raspunse sec:
Consemnat raportul cu numarul zero doi din anul zero sase ciclul sase sute
noua zeci si unu.
****
Repet recomandarea: nu e necesara o alarma generala n acest
caz. Am terminat confirmarea. Robot de serviciu Richard o suta douazeci si unu.
Petrache Petrescu nchise, cu o miscare ndemnatica, toate circuitele dintr-o
data. mpreuna cu Demostene se instala n liftul cu care puteau ajunge usca[i la
suprafa[a.
Prin geamul gros, verzui, omul mai arunca o privire n camera crimei.
ntr-un col[, cam la trei metri de trupul inert al femeii, pe jumatate mascat de o
tava cu pahare prelungi, aproape pline, se zarea, bondoc si cenusiu, un mic magnetofon
stereo; butoanele si clapele albe, de fildes, aratau ca fusese produs pe pamntul
Africii.
Magnetofonul i reaminti lui Petrache ca oamenii care asistasera fara voia lor la
actul incredibil al lui Stelian Roman se adunasera, de fapt, aici, ca sa asculte muzica...
*
nca de pe atunci, dornici de a-si valorifica pe deplin poten[ele intelectuale, oamenii
aveau doua sau chiar trei profesii pe care le practicau alternativ. Eaceau excep[ie de la asta
doar artistii, care aveau dreptul sa se limiteze la o singura activitate arta. Dreptul, dar nu si
obliga[ia.
**
n secolul XXI so[ii nu mai purtau dect n mod cu totul ntmplator acelasi nume.
***
Pe atunci scoala ncepea la trei ani si dura 600 zile. Urma academia.
****
Se considera ca societatea istorica s-a nascut cu 10328 ani .e.n.
5
Capitolul II
n care se ia un scurt interogatoriu
De cnd i cunosteai pe so[ii Ileana Dumitru si Stelian Roman?
Pe ea, pe Ileana, o stiu din scoala, de cnd avea patru ani. Pe Stelian l-am
cunoscut cu vreo doua decenii n urma, la o conferin[a de presa, pe Venus. I-am luat
si un interviu pentru sta[iile din circuitul interplanetar. Tocmai facuse o descoperire
senza[ionala poate [i amintesti de ochii electrici .
I-ai auzit vreodata certndu-se?
Niciodata. I-am ntlnit destul de des dupa ce s-au casatorit si am petrecut
multe clipe placute mpreuna. Nu numai ca nu se certau deloc, dar erau unul cu altul
de o tandre[e cum n-am mai vazut dect la unele animale inferioare.
Ce vrei sa spui?
Scuza-ma, poate ca n-am fost prea clar. Tandre[ea asta a lor era altceva dect
obisnuita apropiere ntre doi oameni. Probabil de aceea mi-a trecut prin minte
compara[ia cu animalele inferioare. Pareau, cteodata, ca snt ntr-un fel de simbioza,
ac[ionau la unison, uneori aveam senza[ia ca gndesc si chiar simt unul prin celalalt,
unul pentru celalalt... Adesea vocea martorului sovai o clipa adesea am avut
impresia ca pur si simplu se n[eleg de la distan[a.
Hm! facu Petrache Petrescu. N-ar fi exclus sa fi exersat vreun sistem nou de
legatura prin undele cerebrale. Din cte-mi amintesc, Stelian asta umbla tot timpul la
cte-o idee traznita.
Si, n cazul acesta, s-ar putea sa fie vorba de un accident. Totusi, logic vorbind,
cum [i explici altfel omorul, draga profesore? Cum [i explici ca, avnd aceleasi
gnduri si senza[ii cu Stelian, Ileana n-a sim[it ca el vrea s-o loveasca, n-a prins din
aer gndul ucigas? Si, pe urma, tandre[ea fie ea si simbiotica, vorba ta nu exclude
nen[elegerile...
[i repet, nu stiu sa fi avut vreo umbra de nen[elegere. Ct despre explica[ii
n-am. Asta-i treaba ta, facu profesorul Germain Comte, unul dintre cei mai cunoscu[i
reporteri ai timpului. Era, evident, nemul[umit de felul n care Petrache Petrescu
conducea discu[ia. ,Paznic sclerozat' l eticheta el de cteva ori n gnd.
Si se ntreba, nciudat: ,Oare ce mai vrea? Am fost de fa[a opt oameni si trei
robo[i cnd Stelian a luat vsla aceea antediluviana si s-a pornit sa-i piseze capul
neveste-si. Omul a spus tot, a recunoscut tot, desi nu vad ce-ar fi putut adauga la
marturiile noastre. Stiu ca e mai ndurerat dect ar fi fost pentru propria lui moarte!
n plus, l asteapta opt ani de exil pe planetele arse din centrul Galaxiei. Iar pisalogul
asta chelit de tnar face pe interesantul cu interogatoriul lui ca acum o suta de ani!'
,Sclerozatul' si ,pisalogul' paru sa nu ia n seama cutele de antipatie care marcau
fa[a virila de pe ecranul video. Un asemenea caz nu picase de cine stie cnd vreunui
inspector din zonele sud-estice ale Europei. Un asemenea caz avea sa-i dea si lui
6
dreptul de a cere o munca mai activa. Binen[eles, daca se va remarca rezolvndu-l. Si
asta nainte ca indivizii aceia lipsi[i de romantism din conducerea Centrului sa apeleze
la cine stie ce calculator insensibil. n plus, Petrache Petrescu si dadu seama ca e
curios. Se trezise n el un soi de curiozitate atavica, felul acela ciudat de interes
lacom pentru nenorocirile altora care i facea pe oamenii trecutului sa savureze
presa de scandal.
,Iata-ma si cinic', si spuse el, cam necajit ca poate gndi macar o clipa altfel
dect un om al secolului sau, ca se poate ntoarce catre sentimente care i repugnau
profund.
n ce priveste moartea Ilenei Dumitru, lucrurile nu erau chiar asa de simple cum
parea a crede profesorul-ziarist Germain Comte.
E adevarat, crima a fost comisa de fa[a cu opt martori, fara a mai socoti si
robo[ii. E adevarat, Stelian Roman a recunoscut totul, fara nsa a se putea explica.
Asadar, motiva[ia? Ce motive l-au putut ndemna pe un om sanatos si perfect
echilibrat mintal sa comita un gest care l coboara cu peste o suta de ani pe scara
timpului?
Or, daca vreun bacil sau vreo leziune a creierului a provocat o astfel de criza,
cum arata exact un asemenea bacil, de unde provine leziunea aceea? Nu cumva
exista primejdia ca si altor oameni sa li se ntmple ceva asemanator?
Iata ntrebarile-sarcini care defilau ame[itor prin mintea lui Petrache Petrescu, n
timp ce pe ecranul video figura lui Germain Comte se lungise de nerabdare.
Mai pot sa-[i fiu de folos cu ceva, P.P.? ntreba el cu o acreala pe care nu-si
dadu ctusi de pu[in osteneala sa si-o mascheze.
Un singur lucru, profesore. Iarta-ma ca te-am re[inut atta, dar necazul lui Stelian
Roman este, de fapt, si al nostru. As fi vrut sa-mi povestesti cum arata camera n
clipa n care s-a ntmplat nenorocirea. Crezi ca po[i?
Ea[a de pe ecran se ncre[i, vadind brusc vrsta naintata a profesorului.
Germain Comte ezita. Parea ncurcat.
N-as putea sa-[i spun foarte exact, facu el. Ma uitam n alta direc[ie cnd am
auzit un gen de mrit furios. M-am ntors si l-am vazut pe Stelian napustindu-se cu
vsla n mna catre Ileana. Pe urma to[i au sarit de la locurile lor si s-a iscat o
nvalmaseala ca la lunobuzul 31. Dar era prea trziu.
Cine a ,mrit?
Probabil ca Stelian.
Bine, profesore. Daca mai am nevoie de tine, lansez simbolul V.O.!
*
Nici nu se stinsesera bine trasaturile de pe ecran ca Petrache Petrescu se si
rasucise catre alt videofon, de data aceasta un simplu aparat de reprodus si tipizat
situa[ii.
*
V. O. Via[a ocupata! salut urare a oamenilor de la sfrsitul secolului XXI, amenin[a[i
de plictiseala.
7
Benzile video cu toate cele opt declara[ii ale martorilor, precum si cele care
con[ineau relatarile descifrate din memoria robo[ilor prezen[i n camera crimei fura
introduse pe rnd n selectorul aparatului. Dupa patru minute aparu un semnal verde
care indica sfrsitul opera[iei. Petrache Petrescu apasa pe clapa neagra, sub[ire.
Ecranul se lumina si, dnd senza[ia puternica de relief palpabil, camera de sticla de
sub apa se ivi n fa[a anchetatorului.
Capitolul III
Dansatoarea subacvatic
Imaginile se derulau ncet si, excelent programat, robotul-selector puncta fara sa
mai fie ndemnat momentele critice, fazele neclare ale ntmplarii.
Mai nti se perindara pe obrazul de sticla al aparatului cutele vesele ale unei
ntlniri ntre prieteni. Un barbat nalt, puternic, a carui figura radia de voie buna, si
ntmpina oaspe[ii. Rnd pe rnd, n camera cu reflexe de jad coborra Germain Comte
si Linda Altonen, o frumoasa finlandeza care asa gndea Petrache Petrescu
facuse prostia de a-l lua de barbat pe acel ziarist antipatic: apoi sosi, nvesmntat n
straiele lui dinainte de potop, Miroiu, un astrobiolog do birou, dispre[uit de toata
suflarea stiin[ifica pentru ca refuza sa paraseasca Pamntul pentru a-si verifica la
fa[a locului teoriile. Era si el nso[it, dar nu de nevasta sa (cu care toata lumea stia ca
se afla n cele mai proaste rela[ii)
*
. ci de o faptura gra[ioasa, cu o superba coama
roscata, pe care o prezenta simplu, Diana. Diana Moltke preciza robotul-selector,
ntrerupnd o clipa rularea imaginilor este prezentatoare de moda pe cosmodromul
din Sanhai.
Iata-i si pe cei mai prestigiosi invita[i, se vede dupa interesul strnit printre cei
deja prezen[i.
Atena Deleanu, decan la Eacultatea de Astronautica din Craiova, si Matei
Deleanu, Erou al gndirii, autor a peste o mie opt sute de inven[ii.
So[ii Deleanu pareau desi nu erau ceva mai n vrsta dect ceilal[i.
Petrache Petrescu si spuse gndul catre plnia aparatului de nregistrare.
A fi lua[i n eviden[a Centrului de recuperare for[ata. A li se aplica amenzi
pentru neglijarea propriilor persoane
**
.
Din ascensor coborra si ultimii prieteni astepta[i de Roman.
O femeie nalta, cel pu[in doi metri, se constitui de cum patrunse pe usa n piesa
*
Nen[elegerile dintre so[i atrageau, pna la separarea juridica pronun[ata numai de un
Consiliu Suprem al Eamiliei o imediata separare de fapt.
**
Aten[ia consecventa pentru starea fizica, morala si intelectuala nu mai era demult la
bunavoin[a fiecaruia, ci devenise o obliga[ie fa[a de societate. Neglijen[a fa[a de sine era
contraven[ie.
8
dominanta a ntregului grup. Era, lamuri selectorul, Venera Dragu, cea mai buna
inginera de mine din Romnia, celebra cu doua-trei decenii n urma pentru Succesele
ei n cele mai diferite ramuri sportive. Printr-unul dintre acele capricii ale iubirii,
aceasta femeie dominatoare, cu un temperament vulcanic si cu o sanatate de fier se
legase prin casatorie cu un barbat molatic, efeminat, bolnavicios si lipsit de autoritate.
Cel pu[in asa parea la prima vedere. Pu[inii ini[ia[i, prieteni ai familiei, stiau nsa ca
Pavel Dragu este numele sub care se ascunde cel mai mare compozitor din zona
estica a Europei.
Muncind cele patru ore pe zi
*
ca mecanic de ntre[inere la un laborator interstelar,
Pavel Dragu si dedica restul timpului mbinarii de sunete, crearii de noi instrumente
si genuri muzicale. Artistii care-i interpretau operele nu-l vazusera niciodata la fa[a.
Dar to[i, fara excep[ie, omagiau arta componistica a lui Peter Dragan acesta i era
pseudonimul de artist atribuind unei puternice nclina[ii romantice dorin[a sa de a-
si pastra cel mai strict anonimat.
Pe ecran se ivira noi imagini. Musafirii pareau nerabdatori, gazda asijderea. Pavel
Dragu se rasucea ca un titirez n jurul Venerei, Atena si Matei Deleanu priveau,
instala[i n comode fotolii de unde, jocul mirific al animalelor subacvatice atrase de
lumina, ceilal[i se tot foiau cu sau fara rost, n stnga si-n dreapta.
Petrache Petrescu blestema cu voce tare circuitul defect care mpiedicase pe
singurul robot capabil de asta sa re[ina si sunetele: ce se vorbise, ce se cntase, ma
rog, tot ce rasunase n camera de sticla de sub apele Dunarii. Dar faptul era consumat,
si acum trebuia sa se mul[umeasca cu un film mut si cu explica[iile, fara ndoiala
subiective, date de martori, cu amintirile lor carora era mai mult dect greu sa le dea
coeren[a.
Dintr-o data ecranul se lumina. Oamenii afla[i n camera de sticla se ntoarsera
ca la comanda catre peretele din dreapta. O faptura ciudata, jumatate om, jumatate
peste, se zvrcolea ritmic n [esatura de lumini multicolore ale reflectoarelor.
n cei e[iva metri feri[i de curentul impetuos al fluviului dansa o sirena.
,Ileana.Dumitru, so[ia lui Stelian Roman', explica, meticulos, robotul-selector.
Dansul sirenei continua o vreme. Privindu-si cronometrul, Petrache Petrescu
pali de invidie. Eemeia se unduia sub apa de aproape zece minute. Calculnd si
timpul n care parcursese drumul pna la peretele-ecran, precum si clipele petrecute
n camera etansa, ajunsese la un total de aproape 15 minute! Iar el fusese gata sa
lesine dupa cinci minute, dupa numai cinci minute de not liniar!
Inspectorul un om n care nca mai rasunau gnduri de care lui nsusi i era
rusine nu avu, nsa, timp pentru a trece de la invidie la un sentiment mai activ.
Pe micul ecran imaginile se schimbau nencetat. Ileana Dumitru, asteptata de
noua oameni ce pareau literalmente coplesi[i de ncntare, se ivi din camera etansa.
*
Exista obliga[ia de a munci zilnic patru ore n una din specialita[ile fiecaruia. Desi artist
P. D. facea o asemenea munca de placere.
9
Era goala. ,Ce lipsa de pudici-tate, ce nerusinare!', ar fi clamat cu siguran[a moralistii-
asce[i sau fetele batrne din alte vremuri. Pentru genera[ia lui Petrache Petrescu, o
femeie ca Ileana reprezenta, nsa, o statuie vie. O opera de arta n miscare, o alcatuire
din marmura nsufle[ita, care oferea alte si alte satisfac[ii estetice cu fiecare gest, cu
fiecare pas ncarcat de gra[ie.
Iata de ce musafirii lui Stelian Roman nu numai ca nu se scandalizara, dar n
priviri li se aduna numai parere de rau atunci cnd balerina se drapa n peplumul
oferit de so[ul ei.
Aceeasi parere de rau si-o surprinse n propria gndire nsusi Petrache Petrescu.
Ofta. ,Cum poate sa distruga cineva o asemenea crea[ie a naturii? Cum e posibil ca
o astfel de femeie care merita aplaudata numai pentru felul n care se mbraca sa fie
att de expusa accidentelor?' Si hotar pe loc sa inventeze un sistem de protec[ie a
balerinelor cosmice.
ntre timp, n camera crimei, cei ce asistasera la dansul subacvatic trecusera de
la extaz la o forma mai activa de admira[ie. Ileana se nclina ca o trestie. Amfitrionul
si cei opt oaspe[i ai sai aplaudau. Desigur, n felul hazliu al oamenilor acelui sfrsit de
veac, adica declansndu-si to[i dintr-o data pulverizatoarele de parfum
*
, Petrache
Petrescu opri imaginea. i venise o idee. Eormula o ntrebare si o introduse n circuitul
suplimentar al robotului-selector. Dupa un singur minut, pe ecran chiar la picioarele
superb desenate ale artistei disparute, se nsirui raspunsul:
AM ANALIZAT TOATE COMBINATIILE CHIMICE POSIBILE NTRE
CELE NOU ESENTE. NICI UNA DINTRE ELE NU DUCE LA MODIEICRI
DE REACTIE ALE CONSTIINTEI. AM TERMINAT RSPUNSUL. ROBOT
ADJUNCT E.E.
Bun! facu inspectorul. Sa vedem mai departe.
Capitolul IV
Despre moartea prin inactivare
Pentru a putea n[elege mai bine cele ce s-au petrecut n urmatoarele imagini
derulate fugar n fa[a lui Petrache Petrescu cititorul contemporan
**
trebuie sa
aiba o imagine de ansamblu asupra [inutei etice generale a oamenilor din acele
vremuri. Desi nu foarte mul[i, anii care se scursesera de la dispari[ia marilor motive
generatoare de comportari antisociale, nivelul atins nca de pe atunci de civiliza[ia
materiala a Galaxiei inclusiv a Terrei, desigur , operasera muta[ii adnci n carac-
*
nca una dintre experien[ele de scurta durata ale oamenilor, care nca si cautau cele mai
elocvente modalita[i de expresie. Aplauzele sonore, cele luminoase, apoi cele odorifice au
fost etape n drumul catre actualele aplauze magnetice.
**
E vorba, reamintim, de anul 2614 cnd a fost scrisa aceasta relatare n.a.
10
terele oamenilor, modificasera n profunzime constiin[a fiecarui individ.
Munca, activitatea creatoare devenisera ntr-atta chestiuni vitale pentru toate
fiin[ele de tip uman nct, n unicul caz de condamnare la moarte nregistrat de istoricii
acelui timp, vinovatul fusese executat prin procedeul straniu si de nen[eles n aparen[a
al inactivarii.
Omul respectiv un individ evoluat spre rau din pricini pe care nu e cazul sa le
discutam aici
*
ncercase sa puna la cale distrugerea unui grup de ciudate fiin[e
cubice sosite de pe o planeta ndepartata.
Cu tot curajul pe care-l dovedise n attea rnduri (fusese medic
autoexperimentator), auzind sentin[a Marelui Consiliu, nefericitul se prabusise n
genunchi ca orice faptura lasa din veacurile ndepartate. Iar moartea-i, fara ndoiala,
fusese cumplita.
Chinuitor si groaznic trebuie sa fie atunci cnd esti obligat sa stai macar o singura
zi n inactivitate absoluta, sa stii ca to[i n juru-[i creeaza, iar tu esti osndit la vesnica
necrea[ie!
**
Domina[i de curiozitate stiin[ifica, mereu preocupa[i de inovare, lipsi[i de insatisfac[ii
materiale, locuitorii Terrei si celelalte fiin[e gnditoare din civiliza[ia Galaxiei noastre
intrau rareori n stari de conflict.
Cearta, intrigile, contradic[iile de tot felul se mai puteau vedea doar n piesele
prafuite jucate la unele teatre clasice, iar lovirea mai era mimata numai pe terenurile
de sport.
Cu cine si de ce sa te cer[i? Pe cine sa lovesti si de cine sa fii lovit?
Cum sa adresezi cuvinte urte unei fiin[e asemeni [ie, pentru ce sa provoci cuiva
neplacere lovindu-l? Ce ra[iune, ce efecte pot avea asemenea acte? Nici unul!
raspunsese omenirea la aceasta ultima ntrebare. Si oamenii se conformasera unei
concluzii logice rezultata, dealtfel, dintr-un ndelungat si agitat proces istoric.
Descoperind legile naturii si ale societa[ii, nva[asera, de-a lungul unui sir de pasionante
cautari si experien[e, sa le foloseasca n propriul lor interes, n consens cu ideea att
de generoasa de evolu[ie. Iata cum faptele antisociale, gesturile ndreptate mpotriva
obstii iesisera n modul cel mai firesc din via[a oamenilor, alunecasera pe tacute n
zona cenusie a spectrului istoriei. Maruntele abateri care mai ncre[eau fruntea
colectivita[ii erau fie de natura morala cele mai grave, fie de natura disciplinara
cele mai frecvente. Ct despre ,frecven[a' lor, se poate usor deduce din spleen-ul
de care se sim[ea att de grav atins Petrache Petrescu.
*
Pentru a arunca macar o raza de lumina asupra acelui caz tragic, men[ionam ca turbulentul
personaj era un consumator abuziv de asa-zisa ,literatura poli[ista, un gen literar pus la
arhiva, dar nca agreat pe furis de unii fanatici.
**
Desigur, stravechiul sistem al izolarii n carcere era tot o forma de inactivare. Dar pe
atunci pedeapsa nu era att de nfioratoare, ntruct pur si simplu, ra[iunea de a fi a oamenilor
nu era nca munca, activitatea creatoare.
11
Totusi activitatea acestor inspectori pentru fapte antisociale era necesara n spe-
cial la ndrumarea armatelor de robo[i care asigurau ordinea si disciplina publica.
Eiind o munca usoara, neinteresanta, dar de oarecare raspundere, era ncredin[ata,
ndeobste, unor oameni a caror intensitate de existen[a depasise normalul si care, n
ciuda unor aparen[e nfloritoare, ar fi putut fi puternic uza[i n interior, nselnd chiar
si vigilen[a aparatelor ultrasensibile de care dispuneau medicii.
Petrache Petrescu, convins n sinea sa ca e capabil nca de cele mai intense
eforturi, fusese nevoit, n aceste condi[ii, sa accepte decizia Marelui Consiliu.
Anii petrecu[i pe aeronave, multiplica[i de jocul relativita[ii, uzura nervoasa
presupusa de fosta sa ocupa[ie erau argumente pe care anevoie le-ar fi putut combate.
Oricum, el se considerase pus pe linie moarta, pensionat cum se zicea n vechime
, iar contrastul ntre energia sa si banalitatea muncii pe care o avea de facut i era
din ce n ce mai greu suportabil.
Pus n fa[a enigmei din camera subacvatica, nca uluit de ntmplarile pe care le
vedea pe ecran, Petrache Petrescu reusea cu greu sa intre n pielea unui poli[ist
iscusit. Mai ales ca pe ct privea si iar privea filmul faptelor, pe att i era tot mai greu
sa le priceapa si sa le accepte.
Capitolul V
n care P.P. nu mai ntelege nimic
Pe ecran pornira sa se perinde alte imagini ciudate, Un robo[el scund, cu miscari
neasteptat de delicate, trecu prin fa[a fiecarui musafir, oferind bauturi si gustari.
Desi, ca arheolog, Stelian Roman dispunea de originale re[ete descoperite si mpru-
mutate de la pamntenii altor secole, invita[ii nu se nghesuita la mncare. n schimb,
gustara cu to[ii o licoare rosiatica, spumoasa, pe care, fara a-i mai cere parerea lui
E. E., Petrache Petrescu o trecu n rndul amestecurilor de bere, must si sirop de
coarne, att de mult apreciate n zona Oltenie. Totusi, si facu datoria pna la capat si
solicita din nou sprijinul robotului-chimist. Raspunsul aparu imediat:
AM ANALIZAT COMBINATIA. NU ARE NICI UN EEECT NEGATIV SAU
NECUNOSCUT ASUPRA SNTTII OAMENILOR SI NICI ASUPRA
CONSTIINTEI LOR. AM TERMINAT RSPUNSUL. E.E.
Imaginile care urmara marira si mai mult nedumerirea lui Petrache Petrescu.
Pavel Dragu, muzicologul, i oferi n dar Ilenei Dumitru o caseta minuscula. La
rndul ei, aceasta o trecu lui Stelian Roman, iar el mosmondi ceva la magnetofon.
Privind spectacolul nop[ii subacvatice si schimbnd ntre ei felurile impresii, musafirii
lui Stelian Roman se relaxau. To[i pareau ca se simt excelent. Muzica nu se auzea,
dar Petrache Petrescu vedea pe micul ecran cum creste spre stnga grupul de cifre
care reprezentau distan[a parcursa de banda. n plus, observa cum unul dintre
12
fermecatoarele picioare ale Ilenei tresalta ritmic, parca alintnd covorul de alge.
Numai un motiv muzical lent ar putea inspira o asemenea miscare mngietoare.
Dar ce s-a ntmplat? Ce a dus la aceasta schimbare brusca n atitudinea tuturor?
De unde aceasta crispare, aceasta raceala prevestitoare de rau care si-a pus pecetea
pe cele zece figuri?
Pna si piciorul gra[ioasei balerine mprumuta ceva din acea ncremenire ncordata.
Petrache Petrescu privea uluit. Vazu cum profesorul Comte si studiaza partenera
cu coada ochiului, l vazu apoi aplecndu-se ncetisor si apucnd o vsla asezata n
lungul peretelui. i vazu pe so[ii Atena si Matei Deleanu schimbnd o privire nghe[ata,
rnjindu-si, pur si simplu. Apoi, cautnd sa nu fie vazut de ceilal[i, fiecare dintre ei si
apropie un obiect care ar fi putut fi folosit ca arma. Linda Altonen apucase o alga
prelunga pe care o ncolacea ca pe un la[, Diana Moltke nsfacase pe ascuns a lama
izolatoare, de ebonita, Venera Dragu lua pe nesim[ite o pozi[ie favorabila aplicarii
uneia dintre acele cumplite lovituri ale sportului stravechi cunoscut sub numele de
karate, iar Atena Deleanu si scotea cu miscari ncete din coc un ac ascu[it si prelung.
Ileana Dumitru, cu o privire stralucind de sentimente greu de definit, l [intuise
lnga unul dintre pere[ii de sticla chiar pe Stelian Roman.
La rndul lui, acesta o privea ca un posedat, ceea ce nu-i oprea sa se apropie
leganndu-se ncetisor de so[ia sa.
Parca snt la o lec[ie de hipnotism! exclama Petrache Petrescu.
Eelul straniu n care se fixau cei doi so[i amintea, ntr-adevar, de o lec[ie de
hipnotism. Stelian Roman era evident facea eforturi disperate sa se smulga din
focarul privirii balerinei. Un peste imens, de aproape doi metri, se izbi de peretele
verzui, translucid. Ochii sai fosforescen[i staruira doar o clipa la marginea nop[ii.
Suficient pentru ca Stelian Roman sa se rupa din vraja hipnotica n care ncepusera
sa-l [easa privirile Ilenei. Aceasta deschise gura cu o expresie de groaza.
Stelian Roman plonjase asupra ei ca o fiara si o strngea de gt cu toata for[a sa
de practicant cotidian al canotajului. n cadere, cei doi rasturnasera magnetofonul.
Robotul-selector starui ndelung asupra imaginii.
Era inutil. Petrache Petrescu nu reusea sa priceapa nimic
Eiecare dintre oamenii prezen[i n camera de sticla fusese surprins ntr-o pozi[ie
care nu lasa nici o ndoiala: dorea sa-si lichideze pe loc partenerul sau partenera.
Dar Stelian Roman era singurul care apucase sa transforme inten[ia n fapta. Cu
vertebrele cervicale sfarmate, cu fa[a mutilata de spaima, Ileana Dumitru zacea ca
o mare pasare alba la picioarele so[ului ei.
nnebunit, Stelian Roman si privea minile. La fel de consterna[i, ceilal[i priveau
fara a se putea smulge din pozi[iile n care surprinsesera si n care fusesera surprinsi
de scena. Primul se dezmetici reporterul. Cu un aer vinovat si parasi vsla ntr-un
col[, se apropie de dictafon clatinndu-se, apasa o clapa albastra si rosti cu o precipitare
usor de n[eles: ,Catre Centrul Mondial de Interven[ii Medicale, urgent: n zona
13
orasului Corabia, parcul natural Oltenia, unei femei tinere i-a fost zdrobit capul cu un
corp dur. Robotul va transmite coordonatele exacte ale locului. Urgen[a zero. Profesor
Germain Comte.'
Nu mai astepta confirmarea. nso[it de femeia eu care venise, parasi imediat
ncaperea. Ceilal[i procedara la fel. Nu mai aveau de ce sa astepte. Oricum, nu o
puteau ajuta pe Ileana dect lasnd echipelor de interven[ie posibilitatea de a-si face
datoria n liniste.
Ultimul, cu miscari de somnambul, iesi Stelian Roman. Camera ramase asa cum
o gasise Petrache Petrescu, la douazeci de minute dupa fapte.
Capitolul VI
Enigma persist
Repeta integral emisia! ordona robotului inspectorul regional.
Mai privi o data, concentrat.
Ceru sa fie analizata for[a hipnotica si influen[a ochilor pe care, doar o clipa, i
apropiase de peretele verzui pestele acela imens.
OCHII ACELUI PESTE NU AU EORT HIPNOTICA, NU POT
INELUENTA OMUL. AM TERMINAT RSPUNSUL. V.T. 16 ROBOT
MEDIC.
Nemul[umit de raspuns si din ce n ce mai contrariat, Petrache Petrescu asculta
iarasi banda cu declara[iile martorilor.
Acestea prezentau imensa ciuda[enie de a concorda asupra faptului ca Stelian
Roman si ucisese so[ia, dar de a diferi de la persoana la persoana n ce priveste
arma folosita.
A ucis-o izbind-o n cap cu o vsla spunea Germain Comte.
I-a nfipt n ureche un ac lung, folosit la prinderea parului, afirma Atena Deleanu.
I-a aplicat n ceafa o lovitura de karate Venera Dragu.
A izbit-o cu o linie groasa, de ebonita zicea Diana Moltke.
Ileana a fost sugrumata de so[ul ei cu un lan[ confec[ionat dintr-o alga declara
Linda Altonen.
Stelian Roman si-a izbit so[ia cu pumnul n tmpla. n pumn [inea un obiect greu,
cred ca o bila de plumb pentru lest declara Pavel Dragu.
A injectat n ea o doza de substan[a chimica otravitoare Matei Deleanu.
Arbaleta pentru vnatoare subacvatica avea o singura sageata, cea cu care
Stelian Roman si-a ucis so[ia, strapungndu-i pieptul Daniel Miroiu.
Mi-am ucis so[ia strngnd-o cu putere de gt, cu ambele mini afirma autorul
faptei. Ceea ce spuneau, dealtfel, si robo[ii.
Privind pentru a treia oara tot filmul, Petrache Petrescu remarca coinciden[a
14
perfecta ntre obiectele [inute n mna sau atitudinile martorilor n clipa crimei si
mijlocul de savrsire a faptei pe care fiecare l indicase.
Capitolul VII
Un manuscris din secolul XIX!
ntrebare: Ce obiect a oferit compozitorul Pavel Dragu Ilenei Dumitru.
Precizeaza con[inutul si dimensiunile. Terminat ntrebarea.
Raspuns: Compozitorul Pavel Dragu a oferit n dar Ilenei Dumitru o banda de
magnetofon. Nu am elemente pentru a cunoaste con[inutul. Lungimea benzii 148
metri. Diametrul rolei 19 cm. Culoarea roz. Propun legatura cu compozitorul pentru
determinarea con[inutului. Am terminat raspunsul. Robot sef.
Dispozi[ie: Ea-mi legatura video cu compozitorul Pavel Dragu. Imediat. Am
terminat dispozi[ia.
Petrache Petrescu se lansase n treburile rutiniere, cunoscute de cnd lumea
tuturor detectivilor. Verificase datele existente. Eliminase, cu nepre[uitul ajutor al
robo[ilor, aproape toate punctele neclare.
Dupa parerea lui enigma se redusese acum la trei ntrebari:
Ce a provocat acea stare de ncordare cumplita n rndul celor zece oameni
prezen[i n vila subacvatica a lui Stelian Roman?
Ce element a putut ndemna spre agresivitate maxima si nca asupra omului
ndragit niste oameni normali, neafecta[i vreodata de boala agresiunii? si 3) Ce a
facut ca, la un minut dupa ce Ileana se prabusise sugrumata, to[i sa-si stearga din
memorie propria atitudine, propria ncordare, re[innd doar obiectul cu care se savrsise
crima, si acela n mod eronat (adica obiectul cu care ei nsisi ar fi ucis)?
Aceste ,ce'-uri nu erau, se dovedise, nici aplauzele cu esen[e de parfum, nici
combina[ia racoritoare servita de gazda, nici ochii fosforescen[i ai pestelui care
privise n ncapere.
Sa fi incitat la asemenea atitudini tocmai dansul subacvatic al Ilenei? Atunci de
ce si-a facut efectul att de trziu? Si, mai ales, de ce nu a fost influen[at de acest
dans el nsusi, Petrache Petrescu, att de receptiv si de permeabil la tot ce nseamna
arta? Dimpotriva, privind unduirile gra[ioasei sirene, a fost cuprins de o adnca liniste,
de un calm olimpian, cum numai unele, att de pu[ine pasaje din acel clasic al Terrei,
Enescu, mai pot instaura n sufletele sensibile.
Ramnea obiectul daruit de compozitor Ilenei Dumitru. O banda de magnetofon.
Si ce poate cuprinde o banda de magnetofon daruita de un compozitor dect muzica?
Muzica, desigur. Dar din relativ vasta lui cultura muzicala Petrache Petrescu nu
putea desprinde nimic asemanator. Niciodata muzica nu mpinsese oamenii la rau.
Le rascolea, e adevarat, uneori, sentimentele. i facea sa fie tristi sau veseli. Le
15
crea ritmuri sau le sus[inea pe cele existente. Dar nicicnd oamenii nu devenisera
agresivi datorita muzicii. Cel pu[in asa stia el.
Am ob[inut legatura video cu Hotelul Pelicanilor din Babadag. La aparat
compozitorul Pavel Dragu. Am terminat. Robot sef.
V.O.!, Pavel Dragu! Snt inspectorul zonal pentru fapte antisociale Petrache
Petrescu. Prescurtat P.P. Am citit declara[ia dumitale n legatura cu Ileana Dumitru
si Stelian Roman. Am nevoie de amanunte.
V.O.!, P.P. Ascult ntrebarile.
Unu. Ce cuprindea banda pe care i-ai oferit-o Ilenei Dumitru?
Un text de muzica clasica pe care l-am descoperit n fundul arhivei, rascolind
muzeul na[ional din Cernavoda.
Ce fel de muzica?
Am spus. Clasica. Este vorba de o fuga, daca stii ce este aceea, raspunse,
mali[ios, compozitorul.
ntmplator, stiu, raspunse Petrache Petrescu fara sa se supere. Astept date
asupra manuscrisului respectiv.
Manuscrisul este original. El dateaza din anul 1824 si apar[ine unui cunoscut
violonist din acele vremuri, Nicollo Paganini din Italia. Este scris cu vechea nota[ie
muzicala.
Ai ascultat muzica?
Nu, P.P. Am dat manuscrisul spre restaurare si nregistrare sonora celor doi
robo[i principali pe care i am de la Uniunea artistilor cosmici. Din pacate, n clipa n
care au terminat de interpretat si de nregistrat opusul, s-a produs un scurtcircuit si
robo[ii s-au defectat unul pe celalalt, nclcind programarea. Ma grabeam, asa ca
am luat banda, am pus-o n caseta si ara plecat spre Corabia, unde eram astepta[i.
Eu si a mea
*
.
Spune-mi, ce senza[ii [i-a oferit ascultarea muzicii?
Nu stiu sigur daca am ascultat-o, mi amintesc ca, nainte de uciderea Ilenei,
magnetofonul lui Roman ncepuse o tema clasica, pare-mi-se chiar o fuga. S-ar
putea ca naintea casetei aduse de mine sa fi fost folosita o alta.
Spune-mi, ce ambalaj avea banda?
O caseta de culoare roz.
Atunci asta este. Mai ai manuscrisul?
Da. Din fericire a scapat de ac[iunea distrugatoare a celor doi robo[i restauratori.
n ct timp po[i veni la Corabia?
E neaparata nevoie?
Da. Te astept mpreuna cu manuscrisul lui Paganini. Daca ai cumva si istoricul
*
A mea termen arhaic, cu sens posesiv, ntrebuin[at nca pe atunci n rela[iile de dragoste
dintre oameni, desi era demult desuet.
16
lui, am nevoie si de asta.
l am. Robo[ii au apucat sa-i faca un scurt istoric. Voi sosi n 40 de minute.
V.O.
V.O.
Capitolul VIII
Din nou sub ap
Petrache Petrescu si chema prin radio aerobuzul. Dadu ochi si cu frumoasa
venusiana Xe 8, care mai avea doua ore de carantina. i fagadui ca o va astepta ca
sa bea mpreuna un suc de rosii la barajul de lnga orasul Rmnic. Ceru Centrului de
repartizare a mijloacelor mecanice un robot restaurator muzical si un robot inter-
pret.
B 14 si 14 B, o pereche care lucreaza demult mpreuna si se n[eleg la perfec[ie,
vor fi acolo n opt minute. Robot dispecer K.A.P. 121.
Peste exact opt minute, mpreuna cu cei doi robo[i care si cam dadeau aere de
artisti din alte vremuri (unul era exagerat de nengrijit, siguran[ele i atrnau ca niste
la[e pe umeri). Petrache Petrescu parasea Caracalul. Din aerobuz orasul se zarea
tot mai mic, nti ca o gradina, apoi ca un strat cu flori, apoi ca o uriasa garoafa
sngerie.
Cu aceasta imagine Petrache Petrescu ateriza pe malul Dunarii. Peste un sfert
de ora cobora, mpreuna cu Pavel Dragu, n ncaperea subacvatica
Capitolul IX
Accidentul
Lipsea numai trupul nghe[at prematur al balerinei cosmice. Camera si pastrase,
n rest, nfa[isarea din noaptea dramei.
Eacem o baie? ntreba compozitorul privind masa lichida care i nvaluia n
celula lor de cristal.
Dupa. Unde e manuscrisul?
Poftim. Aici e istoricul. L-am citit abia acum, adauga vinovat, compozitorul.
Altfel n-as fi daruit asa ceva celor mai buni prieteni ai mei.
De ce, P.D.?
Citeste-l. ntre timp, eu am sa pregatesc robo[ii pentru interpretare. Probabil
ca vrei sa ascul[i si tu muzica.
Desigur. Dar sa citesc mai nti istoricul.
Si Petrache Petrescu instala banda cu date n robotul video. Pe ecranul ngust se
17
perinda o poveste sngeroasa: ,Acest opus a fost creat n 1824 de compozitorul si
violonistul italian Nicollo Paganini. A apar[inut lui Giovanni Mosca, viconte de Padua,
care a fost executat pentru uciderea so[iei sale iubite la 19 mai 1827.
Apoi lui Andrea Mosca, fiul sau, care a murit n exil, n Grecia, unde fugise
pentru a scapa de pedeapsa pentru asasinarea bestiala a amantei sale, Erancesca.
n 1880, prin mostenire, manuscrisul a revenit ducesei Javorska din Lublin, Polonia.
Pentru ca si-a ucis cu salbaticie copilul unic, ducesa a fost internata ntr-un azil de
nebuni unde a decedat n 1887. Un nepot al ei, boierul Cepolschi din Vaslui (Romnia)
a pastrat opusul pna n 1904, cnd a fost interpretat la o sindrofie. Mai mul[i boieri
be[i, foarte buni amici, s-au ncaierat si unsprezece persoane au fost ucise, ntre ele
si boierul Cepolschi. Urmatorul proprietar industriasul romn Eftatiades la lasat
fara a-l fi oferit spre interpretare fiului sau, care a fost gasit strapuns de un pumnal
ntr-o vila de lnga Brasov; alaturi de el se afla o vioara si acest manuscris. Lo-
godnica sa, Maria Calotescu, banuita de crima, a disparut fara urme. Manuscrisul a
fost apoi preluat de stat, pus la arhiva si uitat pna acum.'
Ce zici? Dramatica poteca au strabatut aceste zece file. Si compozitorul i
arata lui Petrache Petrescu o mapa n care se zareau foile ngalbenite, acoperite de
note ncrligate, lasate mostenire lumii de acel virtuos din vechime numit Paganini.
Dar sa-l ascultam, P.P. S-ar putea sa gasim explica[ia.
Oricum, banda daruita de tine, dupa cum vezi, s-a distrus cnd Stelian Roman
s-a repezit la Ileana. Sa folosim serviciile acestor doi amici.
ntrebare: B. 14 si 14 B., snte[i gata sa descifra[i si sa interpreta[i acest
manuscris?
Raspuns: Da. Am terminat raspunsul. Robo[ii autonomi B. 14 si 14 B.
Pavel Dragu aseza manuscrisul pe pupitrul lui B. 1.4. Cei doi robo[i se pipaira cu
antenele lor multicolore.
Un deget metalic rasuci prima fila a manuscrisului.
.Petrache Petrescu asculta, parca fascinat. Mai gasi puterea sa priveasca spre
Pavel Dragu, care fusese cuprins de un tremur ciudat. Mai nti, o romantica poveste
de iubire se revarsa din instrumentele robo[ilor. Apoi, dintr-o data.
Sunetele emise de robotul interpret flfiau straniu prin ncaperea de sticla, se
izbeau de obiecte si reveneau, ciocnindu-se de notele urmatoare. O senza[ie de
nemul[umire profunda puse stapnire pe Petrache Petrescu.
Crispat, compozitorul asculta la rndul lui captivanta agresiune sonora. Petrache
Petrescu si auzi inima batnd, asa cum n-o auzise la cele mai periculoase aterizari
pe planetele necunoscute din Cosmos. O mare primejdie l nconjurase, i se rasucea,
sugrumndu-l, n jurul trupului, i nce[osa mintea. Imaginea frumoasei venusiene i
aparu dintr-o data pe retina. Ah, fiara asta de femeie care i-a batjocorit demnitatea
si timpul, care sta acum linistita acolo, n carantina ei, careia nu-i pasa de via[a si
18
necazurile lui nici ct negru sub unghie! Ce pacat ca pistoletul gama
*
nu bate pna la
Corabia, ar nva[a-o el sa se poarte cu un barbat de pe pamnt!
Clac! Pf! Pfum! Trosc!
Clinchete neplacute i izbira auzul. Privi la Pavel Dragu care era aproape lesinat,
cu pumnii strnsi, cu buzele nclestate. Ce fel de muzica o mai fi si asta? gndi,
cautnd sa se dezmeticeasca, inspectorul teritorial.
n ncapere se raspndi un fum necacios.
Petrache Petrescu, tusind ngrozitor, ncerca sa ajunga la ventilatorul de rezerva.
Izbuti. l trase lnga sursa de aer si pe compozitorul Dragu.
Apoi ncerca sa gaseasca sursa fumului.
Ajunse tocmai la timp ca sa smulga dintre cei doi robo[i, ncrncena[i ntr-o
distrugatoare mbra[isare metalica, filele ngalbenite ale manuscrisului lui Paganini.
Si, fireste, porni sa sufle din rasputeri ca sa destrame flacara ce ncepuse sa roada
unul dintre col[urile hrtiei.
Dar ce miracol, ce taina straveche ascund aceste foi aproape distruse?
Sus, lnga titlu si semnatura, pe galbenul hrtiei se ivira niste semne ciudate.
,Cerneala simpatica!' si aminti P.P. lec[iile de istorie a poli[iei si infrac[iunii. Se
ntoarse spre compozitor sa-i comunice descoperirea. Dar lumina se stinse pe
neasteptate si un suvoi de apa navali n ncapere. Istovit, Petrache Petrescu, si
pierdu cunostin[a.
EPILOG
Cei doi pacien[i se priveau zmbind.
Am avut noroc, P.P.! Era gata sa fim ultimele victime ale acestui manuscris
blestemat. Mai bine l lasam sa putrezeasca la Cernavoda.
Ba mai bine ca l-ai descoperit. Cine stie ce drame ar mai fi provocat. [i dai
seama ce for[a are muzica aceasta, daca influen[eaza pna si sim[irea unor forme de
organizare inferioara, cum snt robo[ii?
De fapt, ce scria pe hrtiile acelea care au ars?
N-au ars. Am reusit sa le sting. Mai greu a fost sa se nlature efectele apei.
Dupa ce ne-au salvat, mi-au scos manuscrisul din buzunarul n care l vrsem cu
ultimul gest, aproape inconstient. Cnd m-am trezit le-am spus despre ce e vorba.
Acum o ora am primit textul descifrat.
l ai?
Poftim. Eu am de vorbit cu cineva. Si conectnd aparatul video la Centrul de
pictura intergalactic din Tusnad, P.P. ncepu o discu[ie intima cu frumoasa lui
*
Cosmonau[ii si inspectorii pentru combaterea faptelor antisociale erau singurii care mai
aveau dreptul sa poarte arme, dar numai cnd erau n misiune.
19
venusiana. Nu-l mai interesa nimic altceva.
Ridicndu-se ntr-un cot, Pavel Dragu introduse banda ngusta n aparatul de
reprodus. Pe ecranul minuscul aparura cteva rnduri de litere. Compozitorul citi:
,Eu, Nicollo Paganini, violonist si compozitor italian, am facut o mare, uriasa
descoperire. Am aflat ce legatura este ntre sunete si sim[amintele oamenilor, stiu
cum sa mbin notele n asa fel nct sa provoc cele mai diferite sentimente.
Boala necru[atoare de care sufar si singuratatea pe care o datorez blestema[ilor
iezui[i, teama ca de aceasta descoperire ar putea profita cei rai care snt, oh!, att de
mul[i, mi impun sa ma opresc aici. Snt sigur ca, ncaput pe mna unor oameni de
bine, codul sunetelor ar putea aduce n lume liniste, pace, fericire. Am aproape
certitudinea ca multe, foarte multe boli ale trupului si mai ales ale sufletului pot fi
vindecate prin muzica.
Ceea ce izbuteste ntmplator si doar pentru o clipa cte un geniu al artei mele
trebuie sa stea la ndemna oamenilor, sa fie unealta de lucru a medicului sau a
profesorului. Iata de ce ma simt ndurerat sa constat ca oamenii timpului meu nu snt
capabili sa foloseasca pentru binele lor legile muzicii. Ei, care mi-au facut atta rau,
care snt nca domina[i de sim[iri animalice, nu snt demni, nu merita aceasta
descoperire. De aceea o nchin si o las celor ce vor veni, acelora care, ntr-un viitor
pe care l doresc ct mai aproape, vor fi cu adevarat oameni.
Creznd n ei si n n[elegerea lor, iata, notez mai jos codul sonor al linistei, al
iubirii, al prieteniei, al neagresiunii, grupele de sunete care pot potoli foamea, care
pot mari sau micsora numarul de batai ale inimii, care pot strni rsul sau pot provoca
somnul.
n ce priveste notele scrise cu litere vizibile pentru toata lumea, ele con[in codul
muzical al furiei sau, mai bine zis, un ,spectru' al lui.
Aici, n aceste note snt ascunse sunetele care ne fac sa ne pierdem min[ile si sa-
i urm cu disperare pe oamenii care ne snt mai dragi, pe cei pe care pna atunci i-am
iubit. Interpretnd singur, fara martori, acest opus, am lesinat de furie si de ura.
Daruiesc aceasta partitura unui om care, cu zmbetul pe buze, mi-a facut cele
mai mari rele, m-a umilit si m-a lovit, aducndu-mi numai nenorocire. Eie ca el,
urmasii si urmasii urmasilor sai sa sufere la fel ascultnd muzica pe care le-a oferit-
o nedrepta[itul si nefericitul maestru al viorii, signor Nicollo Paganini.'
ANTI-EPILOG
Rachetoplanul bzia abia auzit, survolnd desenul albastru al Marii Caspice.
Petrache Petrescu, avansat de curnd sef al Centrului na[ional pentru probleme de
disciplina, se lafaia n fotoliul sau din unde, acordnd o aten[ie minima peisajului pe
care l cunostea nca din excursiile facute la gradini[a. Principala lui preocupare era
20
privirea dragastoasa a pictori[ei de pe Venus, care si prelungise sederea pe Terra
doar ca sa-l astepte pna cnd medicii i vor da mult rvnitul ,bun de via[a'
*
Poate de
aceea, cu gndurile la gradinile de meri de la poalele Altaiului, unde se stabilise
pentru o vreme venusiana, P.P. nu observa perechea sobra si distinsa de pe canapeaua
alaturata. Abia la aterizare una dintre figurile vecinilor i se paru cunoscuta si detectivul
tresari violent. Nu cumva.
Ba da, eu snt, chiar eu! rse barbatul cel nalt si suplu, [innd tandru pe dupa
umeri femeia aceea superba.
Stelian Roman! facu uluit detectivul.
Da, eu nsumi. [i prezint pe so[ia mea, balerina Ileana Dumitru.
Bine, dar.
Nici un dar, hohoti vesel arheologul. Este chiar ea si nu o plasmuire de pe
enigmatica Solaris
**
. Stimulat de durere, dornic sa nlatur efectele groaznice ale
clipei mele de nebunie, am pus pe roate o idee mai veche, de pe cnd buchiseam n
Academia din Tomis. M-a ajutat mult si Matei Deleanu. Este vorba de
un reanimator de mare putere, pe baza de curen[i cerebrali, dar care poate fi pus n
miscare numai si numai de omul care a [inut cel mai mult la vremelnicul disparut.
Dar sa nu intram acum n detalii tehnice.
Petrache Petrescu uitase pur si simplu ca polite[ea l obliga sa spuna ceva, acolo,
cteva vorbe. Privea uluit la frumoasa balerina, al carei cadavru, rastignit n camera
de sticla de sub Dunare, i staruia nca pe retina.
n[elegndu-l, cei doi i facura un semn amical de despar[ire si, parca plutind
ferici[i, se ndreptara spre rachetoplanul de Jawa.
,E vie! E vie! Hm, mhrr, nici sa mori nu mai po[i n ziua de azi!' repeta nca n
nestire detectivul atunci cnd Xe-8, pasind descul[a prin iarba, l ntmpina la liziera
codrului de pin.
Si, uitnd brusc de toate ciuda[eniile ultimelor luni, seful Centrului na[ional pentru
probleme de disciplina sociala privi n vale, spre merii care nfloreau pentru a patra
oara n anul acela.
Se ntreba, nu fara emo[ii, cum naiba se saruta o venusiana.
*
Bun de via[a formula medicala prin care se certifica deplina nsanatosire a unui pacient.
**
Solaris planeta imaginara despre care se vorbeste ntr-o carte de anticipa[ie ce facuse
vlva n secolele XIX XXII.
21
Pulsul nostru actual
Science-fiction-ul compromis ntre fantastic yi ytiint?
de ANA-BARBARA REBEGEA
Science-fiction yi fantastic - variante ale aceleiayi conceptii artistice
Ultimul volum al cunoscutului scriitor clujean Leonida Neam[u Blondul mpotriva
umbrei sale* este o culegere de nuvele si schi[e cu profil divers, de la povestirea
poli[ista la medita[ia filozofica si la textul de umor absurd. Eantasticul strabate aceste
ipostaze literare, uneori asociat, alteori nediferen[iat de stiin[ifico-fantastic, cam n
maniera n care proceda Vladimir Colin n Un peste invizibil sau Viitorul al doilea
ori, ca sa recurg si la autori straini, n maniera n care erau alcatuite volumele Moartea
si busola de Jorge Luis Borges, Monstrul Colombre de Dino Buzzatti, Planeta
cu sapte masti de Gerard Klein etc. Relev acest fapt, ntruct el mi se pare
semnificativ pentru modul cum privesc rela[ia ntre fantastic si science-fiction autorii
nsisi si, de asemenea, ntruct socot ca e un merit al Editurii ,Albatros de a fi
promovat si la noi acest tip de edi[ii.
Povestirile se pot mpar[i, tematic, n mai multe grupe distincte. Astfel, paradoxurile
temporale apar n Eotografii, stampe, calatorii, unde este lansata ipoteza posibilita[ii
ca la ntoarcerea dintr-un voiaj cosmic astronau[ii sa ajunga ntr-un timp anterior
plecarii lor n cursa. De asemenea n povestirea Miraje pe Marile Sudului, unde
apare o contaminare cu o idee a lui Lovecraft: ,Lovecraft si imagineaza timpul ca
o pura iluzie. Nimic nu se succede, totul exista dinainte, numai planul existen[ei
noastre opereaza, ntr-o simultaneitate de forme mpietrite, sec[iuni diferite, ca prin
pnzele unui con, ob[innd curbe variabile.2 Capitanul de marina Inglesias descopera
ca nava lui, despre care se credea ca disparuse, a patruns, de fapt, ntr-un sector a
carui existen[a se desfasoara n alt timp: ,n largul golfului... (este) o zona. Nu e
fixa. Are un fel de miscare de gira[ie, nsa pentru acel timp miscarea de gira[ie e cu
totul altceva dect pentru timpul nostru. Pre zentul acelei zone e cu ceva mai mult de
o secunda n fa[a prezentului nostru...
O ipoteza absurda, Raport final si Riscurile meseriei vorbesc despre
imposibilitatea descoperirii si n[elegerii dintre lumile cosmice, din pricina orizontului
ngust al cunostin[elor lor, intoleran[ei manifestate de stiin[a fa[a de ipotezele ce
contravin datelor unanim acceptate. Ceea ce Stanislaw Lem dezbatea, n tonalitate
tragica, n Solaris, Leonida Neam[u preface n obiect de ironie amara, prizonier n
fond, al aceluiasi sentiment de neputin[a, dar si revoltat n fa[a prejudeca[ilor care ne
plafoneaza.
* ,Demonul, drama si fericirea cunoasterii' Via[a Romneasca, nr. 7/1966.
22
Pe de alta parte, povestirile fantastice Ultima aventura si visul etern si
Turnurile snt o imagine, dupa mine, a nevoii de absolut a omului, ca si a zadarniciei
ncercarilor lui de a-l atinge. Absolutul, privit ca un miraj inaccesibil, se refuza eroilor
nu pentru ca stradaniile acestora n-ar fi pe masura [elului propus (n cea dinti schi[a,
eroul si sacrifica cei mai frumosi ani ai vie[ii pentru a descifra harta care l va duce
la tezaurul scufundat, iar n a doua mai multe genera[ii ale unei familii scotocesc
dupa un vestit zacamnt diamantifer), ci pentru ca for[e obscure, neomenesti,
vegheaza la integritatea comorilor. Este, cred, si un avertisment implicit adresat
celor care se irosesc n cautarea unor mpliniri desarte, fiindca n Turnurile eroul
descopera diamantele mult rvnite, dar, din ntmplare, cade prada muscaturii viperelor,
n vreme ce alerga spre siluetele unor turnuri iluzorii, a caror gasire devenise tot
sensul existen[ei lui.
Din nefericire, fiind nevoita sa rezum ct mai concis posibil ideile acestor povestiri,
le grupez dupa criterii nu prea stricte si le saracesc de con[inut, ceea ce duce la o
nemeritata expediere a valen[elor lor ideatice si literare. Cu un sentiment de
stinghereala rezerv doar cteva cuvinte medita[iilor filozofice Marmura si nisipul
si Zapezile de la capatul firului, doua sinteze poetice asupra nasterii si pieirii
civiliza[iilor ntr-o continua miscare de maree, dincolo de care ramne nsa, ca ultima
esen[a, omul nentrerupt creator al valorilor.
Povestirile snt mai numeroase si nu am la dispozi[ie spa[iu pentru analiza tuturora.
Printre altele, pentru cele de factura poli[ista, nelipsite nici ele de elemente fantastice,
mai cu seama scurtele istorioare Un western aproape clasic si Roman detectiv
(clasic) n doua volume, care pun, ntr-un mod inedit, vechea problema a identita[ii
ntre structura de gndire a criminalului si cea a detectivului.
Important, consider n final, este ca talentatul autor al povestirilor aduce,
programatic sau nu, o noua dovada ca daca, asa cum ntr-un mai vechi articol sublinia
Sanda Radian3; ,veridicitatea, plauzibilitatea n prezentarea fantasticului,
extraordinarului snt caracteristici esen[iale n seience-fiction, prin acest fapt fan-
tasticul nu se anuleaza de la sine, ci din contra, poate deveni cu att mai tulburator.
Daca aptitudinile autorului o permit, fireste.
Aptitudinile lui Leonida Neam[u o permit.
1.Editura Albatros, 1973. 2. Ovid Crohmalniceanu, op. cit.
23
Eantezii de centaur
Salve, Lucretius!
de MAXIMIN TRACUL
Pe maestrul Carus, cunoscut mai degraba prin prenumele pe care l-a facut
celebru, l ntlnesti daca dai ocol bustului nverzit de vreme al lui Epicur. n umbra
racoroasa a aceluia, adapostindu-se astfel de canicula mediteraneeana, latinul si
transcrie versurile cu o pana [inuta oricnd la ndemna, n dosul urechii, sub cununa
de laur. ,Stii zice Lucretius, aratnd bustul snt fericit sa-l copiez, nu cutez a-l
depasi, e prea mare!' Iar recunoasterea aceasta exprima nu att modestie, ct un
real complex de inferioritate fa[a de acela pe care l numise cndva, cam retoric: ,a
Greciei podoaba', promi[ndu-si sa nu se abandoneze tihnei si odihnei pna ce
n-avea sa-i traduca sistemul de fizica ntr-o ampla poema.
Daca ai rabdare sa-l ascul[i, maestrul [i mai face uitate complexele, vorbindu-[i
cu nsufle[ire despre felul cum vede el nasterea luminilor n cosmogonia poetizata la
care trudeste. ,La naiba cu miturile!' izbucneste uneori, strmbndu-si fa[a ntr-o
expresie acra. Si ntr-adevar, sub privirile nciudate ale lui Joe si ale clanului sau
olimpian, teoretizeaza, n ritmul leganat al spuitorului de versuri, despre niste corpusculi
indivizibili si indestructibili, proveni[i din universuri degradate si predispusi la compu-
nerea altora, ntr-o inspirata dialectica a transformarii. Atomii acestia ar parcurge
vidul prin caderea cauzata de propria lor greutate, pe o direc[ie usor deviata de la
verticala. Eireste, caderea i conduce spre aglomerari, sus[ine Lucretius, nascndu-
se astfel materia condensata, cu corpurile ei nsufle[ite si nensufle[ite. Parca
recunosti ceva din Democrit, dar caden[ele largi, ndelung repetate, te fac sa ui[i de
faptul ca [i se explica riguros un sistem de fizica si te crezi intrat ntr-un spa[iu
primordial, unde materia ncearca un colosal efort de realcatuire. Eierberea haotica?
Nu, mai dregaba o disciplinare severa a substan[ei, fara ca prin aceasta spectacolul
imaginat sa-si piarda din propor[ii, nici din puterea de seduc[ie exercitata asupra
aceluia care-l urmareste pe fundul min[ii.
Maestrul e convins ca formarea planetei trebuie sa urmeze o anumita ordine,
prioritate avnd atomii grei, din care se ncheaga pamntul. Apa, focul, eterul vor
avea la baza, ca n mai toate bunele teorii ale timpului, atomi din ce n ce mai usori si
mai netezi. Ajunsi n nucleul imens, nca nediferen[iat, acestia vor fi elimina[i prin
presiune, ca dintr-un burete care se contracta, [snind afara n ordinea inversa a
greuta[ii lor. O implozie si o explozie stelara, vazute cu ochiul usor si miop al Antichita[ii,
care aduna sub aceeasi retina intui[ii surprinzatoare si reprezentari naiv-mecaniciste
ale fenomenelor originare.
Epopeea cosmogonica va continua cu expulzarea corpurilor astrale (soare, luna),
despre care maestrul stie si e gata sa jure ca snt niste sfere relativ dense, miscate
prin spa[iul aerian ntre cer si pamnt. Asa ca nu-[i mai ramne altceva de facut dect
sa meditezi cu ngaduin[a la neajutorata stiin[a a epocii, stapna abia pe cteva metode
24
de cercetare, si acelea inoperante n cazul unor fenomene mai greu de desclcit.
Sprijinindu-se de soclul lui Epicur (n partea cu umbra), Lucretius zmbeste superior
atunci cnd, cu gndul fugit la niste inamici banui[i, neaga fara drept de apel existen[a
gravita[iei universale. Si uite ca atunci, intrnd n jocul maestrului, iei si tu n derdere
teoria antipozilor, care tot de la inamicii contesta[i pleaca. l aprobi pe Lucretius, ca
sa nu-i strici discursul, desi observi cum, de la o vreme, cununa de laur i-a cam
alunecat pe ceafa si sta strmba. Dar de ce sa nu te prefaci uimit, fie si numai pentru
cteva clipe, de nerusinarea cu care unii afirma ca la antipozi (,Ce antipozi, de unde
pna unde antipozi?' exclami ntr-un bine regizat acces de revolta) ar exista fiin[e
care merg cu capul n jos, fara sa se prabuseasca n genunea cereasca de sub ei.
Chiar asa: cum sa nu se prabuseasca, din moment ce maestrul nu admite atrac[ia
universala? Ascultndu-l, ncepi sa te ntrebi daca nu cumva catastrofa aceea, n
eventualitatea ca nca nu s-a produs, se va produce de acum nainte. Dar n-ai ragaz
sa duci cugetarea pna la capat, ca maestrul insista sa-[i citeasca rolul versificat al
unei surprinzatoare si profetice medita[ii despre caderea corpurilor n vid. Si daca nu
mai apuca s-o faca, asta e din pricina faptului ca, n timp ce-si potriveste rasuflarea
pe dimensiunile caden[ate ale versului clasic, dispare treptat ntr-un sul de papirus
cu literele prafuite, de milenii, frumos: Ie rerum natura.
Cronic fantastic a yahului
de ADRIAN ROGOZ-EMANUEL REICHER
Portretul-robot al celui care l-a nvins pe Fischer (1)
Stabilirea unei ierarhii obiective a eroilor ce au dominat n decursul istoriei scena
esichierului va deveni o problema solubila doar atunci cnd vom putea sa furnizam
unui computer toate criteriile necesare determinarii priorita[ilor. Dificulta[ile scad
vertiginos daca ne propunem sa desemnam pe acela care a strnit cea mai mare
vlva. Numele acestuia este incontestabil Robert James Eischer. Eaima de scandal
planetar a unui jucator altminteri cu excep[ionale nsusiri a suscitat o nemaipomenita
risipa de calificative, multe dintre ele friznd naiv absolutul.
De fapt, sensul si dimensiunile celui de al unsprezecelea campion al lumii ne
ramn tainuite n valurile viitorului care, clarificnd unele probleme majore, ridicate n
fa[a fiecarui lider al sahului, va fixa coordonatele parabolei lui R.J.E.
Unde se afla punctul maxim al carierei sale? Momentul cuceririi titlului coincide
cu apogeul curbei lui evolutive sau abia dupa mplinirea visului sau i vom cunoaste n
toata amploarea geniul? Nu cumva a atins el un vrf n timpul memorabilelor meciuri
ale candida[ilor si era n declin nca de pe atunci cnd l-a nvins pe Spasski? Poate ca
nu va mai juca deloc (sa ne amintim de ciuda[eniile unor stele ale firmamentului
american: Morphy, Eine) sau, dimpotriva, asemenea lui Tal, si va ului adversarii prin
25
reveniri spectaculoase dupa ce-si va pierde coroana...
Deocamdata sntem doar n domeniul supozi[iilor, iar viitorul are for[a de a intro-
duce acel parametru n stare sa faca viabila oricare dintre ele. Totusi exista si anumite
condi[ii obiective, datorita carora unele linii de dezvoltare se vor realiza cu o mai
mare probabilitate dect altele. Or, tocmai n aceasta privin[a tabloul periodic al stilurilor
*
ne poate fi de folos. Si, reciproc, trebuie sa declaram deschis: socotim ca acest ultim
episod (,fantastic') al cronicii sahului are, de fapt, rolul unui test al validita[ii tabloului
periodic. Atunci cnd adevaratul nvingator al lui Eischer va fi cunoscut de to[i, se va
putea stabili n ce masura trasaturile lui stilistice esen[iale coincid cu acelea induse
de noi, pe baza unor legita[i pe care le-am presupus ca ar exista n dezvoltarea
sahului.
Tenta[ia anticiparii, existenta de-a lungul ntregii aventuri umane, ne ncearca si
pe noi sa deslusim n semnele trecutului si n ale unui prezent tulbure chipul nca de
negura al nvingatorului lui Eischer. Chiar daca el figureaza de pe acum n diagramele
oficiale si i se cunoaste structura sahista, numele lui este mai pu[in important deoarece
precumpanitoare vor fi acele laturi ce s-au dezvoltat dupa instaurarea domniei lui
R.J.E. Asimilarea crea[iei fischeriene, ncorporarea acesteia n tezaurul de cunostin[e
ale esichierului vor produce muta[ii nu numai n genera[iile ce vor urma, ci si n
viziunea contemporanilor, astfel nct daca, de exemplu, va aparea un spectaculos
,Spasski redivivus, realizatorul performan[ei se va deosebi structural de cel ce a
fost nfrnt n 1972, dupa cum nsusi Eischer, pastrndu-si titlul, va fi o varianta net
mbunata[ita fa[a de cel de astazi.
Acum, dupa ncheierea pasionatei calatorii (doar en passant fantastice) pe oceanul
furtunos al sahului, angajndu-ne mpreuna cu Eischer ntr-un ame[itor periplu n
spa[iile viitorului, vom invoca spiritul de lupta, de arta si stiin[a al celui ce va fi
campionul deceniului urmator. Prin mijlocirea unor eroi fictivi, vom reliefa, n paginile
urmatoare, trasaturile plauzibile ale unor mari potrivnici, alesi dupa criteriile impuse
de nsusi tabloul stilurilor, din care nici chiar R.J.E. nu poate evada, urmnd ca, dupa
un notoriu procedeu de identificare, sa alcatuim un portret-robot al aceluia care va
face din actualul ,moment Eischer' rampa de lansare spre o noua culme a esichierului,
culme desigur uimitoare, dar, din fericire, nu cea din urma.
200 000 de reni pentru un meci
Desi salonul celebrului hotel specializat ,Caissa' din Los Angeles era plin pna la
refuz, larma produsa de cei aproape doua mii de ,fani' ai sahului nu depasea numarul
de decibeli impus de normele interna[ionale. Temndu-se de reac[iile bizare ale
campionului, cei mai mul[i comunicau doar prin intermediul radiourilor portative.
Pe masura ce se apropia ora nceperii celor mai ciudate tratative din istoria
esichierului, discu[iile deveneau mai rare, zgomotul de fond al salii se diminua treptat,
* Vezi Colec[ia numarul 464.
26
marcnd tensiunea celor ce asteptau cu sufletul la gura desfasurarea evenimentului.
Un ropot puternic de aplauze exploda pe neasteptate, anun[nd intrarea lui Ro-
bert James Eischer. Imediat ce acesta lua loc n mijlocul avoca[ilor si al consilierilor
sai, purtatorul de cuvnt al ilustrului mare maestru se ridica si se adresa auditoriului:
Doamnelor si domnilor, de cteva luni ziarele din ntreaga lume comenteaza
hotarrea campionului lumii de a-si pune titlul n joc naintea termenului fixat de
Eedera[ia interna[ionala. S-au lansat nenumarate supozi[ii, nascocindu-se cele mai
fanteziste variante. Tocmai pentru a clarifica definitiv situa[ia a fost convocata
aceasta ntrunire, n care oricine doreste sa devina challenger va putea anun[a n
fa[a tuturora ofertele sale, condi[iile ntlnirii si, mai ales, onorariul pus la dispozi[ia
noastra. Celor ce ar considera aceasta licita[ie sui generis drept o lezare adusa
sistemului oficial, le oferim urmatoarea explica[ie: din moment ce R.J.E. considera
ca va nvinge pe oricine i va sta n fa[a, indiferent ce coeficient Elo ar avea
singurele criterii interesante le constituie asigurarea succesului publicitar si dobndirea
unei burse ct mai mari. n consecin[a, asteptam sa auzim parerile dumneavoastra.
Cei care se asteptau la proteste vehemente din partea unor foruri oficiale au fost
dezamagi[i. Ici-colo se creara imediat grupuri n jurul unora dintre asii epocii, diferi[i
bancheri ntreprinzatori oferind capitalurile necesare avansarii unor propuneri.
Un timp se scurse fara sa se ntmple nimic. Apoi, din mijlocul asisten[ei, se ridica
un ins cu totul necunoscut specialistilor si care rosti ntr-o englezeasca impecabila:
Domnule Eischer, ma numesc Knut Borg si asigur un fond de un milion de
dolari n urmatoarele condi[ii: 70 nvingatorului, restul nvinsului. n cazul unei
egalita[i, ntruct dv. ramne[i n posesia titlului pe care l pute[i exploata mai departe,
mi vor reveni mie cele 70. ncasarile si drepturile pentru televiziune le vom mpar[i,
binen[eles n mod egal. Drept garan[ie a contractului, va prezint acceptarea de
catre ,Meat and Horn Corporation' a unei livrari de 200.000 de reni, a caror valoare
depaseste cu mult suma n discu[ie. Snt gata sa ncep meciul oricnd si oriunde.
Permite[i-mi, va rog, sa ma retrag pentru a va da posibilitatea sa studia[i cu aten[ia
cuvenita clauzele anun[ate. Locuiesc n acest hotel si voi astepta 24 de ore raspunsul
dv. Va mul[umesc. La revedere!
Efectul discursului fu asemanator celui al uraganului ,Innocenza'. Ziaristii
disparura ntr-o clipa si luara cu asalt cabinele de transmisie pentru a lansa noutatea.
Socul era cu att mai mare cu ct noul pretendent era un anonim al lumii esichierului.
Aparuta dupa numai 50 de minute, edi[ia speciala se epuiza rapid si isca n rndul
majorita[ii cititorilor zmbete n[elegatoare pentru extravagantul multimilionar dornic
sa plateasca orict evadarea din anonimat.
n aceeasi zi, o noua edi[ie publica declara[ia lui Eischer: ,Desi ar fi trebuit sa
astept si alte oferte, am acceptat. Acordul meu se datoreaza numai inten[iei de a
descuraja alte exhibi[ii ale celor dornici de publicitate prin mijlocirea nobilului nostru
sport. Eara nici o pauza, vom juca o zi runda, o zi partida ntrerupta. Eiindu-mi necesare
27
sase victorii, sfatuiesc spectatorii sa nu-si rezerve bilete pentru runda a saptea'.
Cota pariurilor se stabili de la nceput la 100:1, dar pu[ini erau aceia care se
ncumetau sa arunce un cent pe sansa necunoscutului, desi meciul egal era dat n
favoarea sa.
Cu nu mai pu[in de cinci mii de dolari a fost platita o stire adusa la cunostin[a
publicului n seara zilei respective; John Babbler, radiotelegrafistul unei expedi[ii
arctice interna[ionale, comunicase urmatoarele date despre Knut Borg: acesta era
fiul unui sef lapon de pastori, proprietari ai unor imense turme de reni, mboga[i[i n
urma boom-ului produselor naturale; vorbea curent opt limbi moderne; absolvise
faculta[ile de matematica din Upsala si Gteborg; era autorul unei controversate
lucrari de doctorat: ,Rela[ii numerice ntre infiniturile de grade diferite'.
A doua zi diminea[a, bookmakerii nregistrara cteva pariuri pe numele lui Knut
Borg si scazura cota la 80:1.
Ziarul ,Big Racket' a platit zece mii de dolari lui George Beard reprezentantul
pentru Arctica al unei firme australiene de aparate electrice de barbierit , care
patrunsese n casa noului challenger, descoperind acolo sase ncaperi tixite cu publi-
ca[ii sahiste si un computer din genera[ia a patra.
Pna seara cota pariurilor scazu vertiginos la 15:1, si se fixa acolo. n edi[ia de
seara, jurnalele publicara articole ale unor mari somita[i care dovedeau negru pe alb
ca studierea exclusiva a literaturii sahiste, fara practica marilor turnee si a luptei cu
cei mai puternici adversari, nu poate asigura depasirea unui anumit plafon, total
insuficient pentru a face fa[a unui jucator de talia campionului lumii.
Prezen[a spectatorilor la prima runda ntrecu asteptarile organizatorilor, care, cu
aprobarea lui Eischer, instalara fotolii pna la 47 cm de scaunul sau. Opt puternice
reflectoare serveau tot attor camere de televiziune gata sa surprinda cele mai subtile
reac[ii ale combatan[ilor.
Sosit cu douazeci de minute naintea startului, Bobby mpar[i cu bunavoin[a sursuri,
strngeri de mna si autografe, lasndu-se cu o ngereasca rabdare fotografiat si
filmat de orice amator sau profesionist. si primi partenerul cu bunavoin[a bunicului
ce asista indulgent la nazdravaniile nepo[elului, si curnd partida ncepu.
Jucnd cu piesele negre, Eischer alese apararea Nimzovici, varianta din partida a
5-a a meciului sau cu Spasski. Spre surprinderea tuturora, Knut Borg executa mutarile
rapid, cu fa[a impasibila si relaxata. Curnd, se vazu ca el si-a ales cea mai buna linie
de joc, recomandata chiar de R.J.E. n best-seller-ul sau cu titlu amagitor ,Sahul
fara lacrimi'. Campionul ncepu sa gndeasca din ce n ce mai mult, fara sa reuseasca
totusi ruperea ritmului de metronom al adversarului, care dadea impresia ca nu este
surprins de nici una dintre magistralele riposte.
Pentru a evita pericolele surprinzatoarei dominari teritoriale pe care o exercita
Borg, Eischer bloca pozi[ia, elabornd periculoase contraatacuri n eventualitatea
unor strapungeri temerare ale rivalului. Dar, pe masura ce partida avansa, devenea
28
tot mai clar ca challengerul nu va risca nimic, organizndu-se si el n vederea combaterii
oricarei agresiuni. Duelul manevrelor fu lung si avu drept rezultat o blocare completa
a pozi[iei. Remiza era inevitabila, si, la propunerea astrului american, a si fost con-
semnata la mutarea a 50-a.
Senza[ionala stire facu ntr-o clipa ocolul lumii. Achizitorii biletelor pentru runda
a sasea, anticipata zi a triumfului fischerian, suferira o grea decep[ie, pierznd
posibilitatea vnzarii lor cu suprapre[. Societa[ile de televiziune, care si asigurasera
transmisiile numai pentru prima jumatate a ntlnirii, plateau acum nzecit pentru
prelungirea contractului.
Numarul ziaristilor acredita[i deveni de trei ori mai mare, dar cel al spectatorilor
admisi n sala se reduse: fura desfiin[ate, la cererea lui R.J.E., primele trei rnduri de
fotolii. De asemenea, au fost nlaturate si doua camere de televiziune cu reflectoarele
respective.
Runda a doua a confirmat excelenta pregatire teoretica a laponului, care a jucat
cu piesele negre o varianta, favorita a lui Eischer, din apararea siciliana.
Obligat sa lupte mpotriva propriilor lui sisteme si prevenit, asupra cunostin[elor
lui Borg, campionul pregati ndelung atacul, dar fu nevoit sa amne mereu declansarea
lui din pricina apararii exacte si a posibilita[ilor de contralovituri pe care le ntrevedea.
Ceea ce l uimea era constatarea ca i se opuneau idei de joc preconizate de el dupa
nenumarate ore de analize si pe care le stia cu totul necunoscute altora. Parea ca,
avnd un mecanism asemanator de gndire si pornind de la aceleasi structuri, Borg
ajunsese la concluzii identice. Situa[ia se stabiliza, si, din nclestarea strategica ce a
urmat, a reiesit limpede ca cel care calcula mai rapid era reprezentantul Europei
septentrionale,
O ncercare temerara a campionului de a complica cu orice pre[ partida opri
rasuflarea milioanelor de telespectatori; comentatorii pronosticau un duel pe via[a si
pe moarte, cu un oarecare avantaj nsa pentru challenger. Dar, spre uimirea tuturora,
acesta nu exploata ocazia ivita, ci gasi o cale de simplificari for[ate, dupa care
remiza deveni inevitabila.
Urmatoarele partide se desfasurara dupa acelasi tipic: Knut Borg ob[inea o pozi[ie
sigura din orice deschidere, utiliza un fantastic bagaj de cunostin[e pentru a elabora
structuri impenetrabile, evita printr-un calcul exact orice cursa, nu se lasa tentat de
nici una dintre posibilita[ile de a ob[ine avantaj pe cai periculoase si dovedea o tehnica
impecabila a finalurilor. Nici cei mai patrunzatori analisti nu gasira fisuri n rigoarea
construc[iilor sale, de pe nal[imea carora parea ca asteapta ocazia unei lovituri
sigure, decisive.
Ritmul rapid al rundelor, impus chiar de Eischer prin regulament, si imposibilitatea
de a ntrerupe sirul jocurilor au instaurat o stare de tensiune insuportabila. Dupa
zece remize consecutive, campionul risca necugetat, fu sanc[ionat prompt, dar reusi
sa ob[ina o jumatate de punct dupa o lunga aparare, usurata mult de maniera tehnicista
29
n care juca Borg. Sub semnul unei delasari, doua runde se ncheiara apoi prin egalita[i
dupa numai 15 mutari.
Cota pariurilor scazu vertiginos la 3:1, iar laponul primi 314 scrisori de amenin[are.
Grupuri rivale clanului bookmakerilor angajara lupte de strada soldate cu 27 de grav
rani[i si n oras se instaura o adevarata stare de asediu.
Constrnsi de pariori, avoca[ii lui R.J.E. cerura un minu[ios examen medical si un
control tehnic al mobilierului din jurul mesei de joc, pentru a descoperi eventualele
instala[ii electronice ascunse, dar nu se gasi nimic.
La runda a 14-a, se produse un veritabil seism: Eischer nu se prezenta si fu
declarat nvins. A clacat nervos? Voia sa abandoneze? Era o manevra pentru
dezechilibrarea adversarului? ntreaga omenire astepta cu nerabdare urmarile acestui
act extravagant. Contralovitura fu neasteptata: Borg nu se prezenta la jocul urmator
si scorul redeveni egal.
Lupta rencepu cu si mai multa nversunare ntr-o ncapere fara spectatori si fara
camere de televiziune, singurul admis n preajma jucatorilor fiind arbitrul. Nimic
nu-l scoase din echilibrul sistemului sau defensiv pe matematicianul-sahist construc-
tor al unor teribile metereze, care i creau o nestramutata ncredere, dar si o infailibila
constiin[a a propriilor limite.
Ultimele partide se desfasurara sub semnul unei totale indiferen[e din partea lui
Eischer, care dadea semne vadite ca a renun[at la ideea de a cstiga. Scorul final
(12-12) nu schimba de[inatorul titlului, dar producea comutari sensibile n optica
generala asupra sahului.
Despre Knut Borg s-a aflat apoi ca timp de 15 ani studiase aproape ntreaga literatura
de specialitate, sistematizata cibernetic. Pe aceasta temelie a elaborat programe de
analiza si de perfec[ionare a variantelor, pe care si le-a nsusit treptat, folosindu-se de
cea mai moderna tehnica pentru antrenarea puterii de calcul si a memoriei.
Problema ridicata de senza[ionala performan[a a dat multe dureri de cap
teoreticienilor, incapabili sa explice coerent acest fapt singular: chiar fara experien[a
marilor competi[ii, dar nsusindu-si tezaurul sahist prin metode cibernetice, o
excep[ionala inteligen[a matematica a putut [ine o clipa n cumpana geniul lui R.J.E.
Binen[eles, Knut Borg determina apari[ia unor exege[i care, printr-o avalansa
de studii, i dovedira ca poseda si alte calita[i ascunse sub mantia tehnicista si scornira
chiar legende despre mistuitoarele-i pasiuni din copilarie, legate de sportul min[ii. n
ciuda nenumaratelor pronosticuri asupra viitoarei activita[i a lui Borg, acesta,
satisfacut de splendida-i reusita, era ocupat acum pna peste cap cu documentarea
sa n direc[ia calculului numeric al proceselor psihologice,
Curnd nsa, ncepu sa fie uitat, n centrul preocuparilor ziaristilor din ntreaga
lume aflndu-se pregatirile pentru apropiata ,licita[ie de la Los Angeles, care urma
sa desemneze un al doilea adversar pentru Robert James Eischer, pna la proxima
ntlnire oficiala din programul E.I.D.E.
(In numrul viitr. ,HALLENGEF FF JIE')