Frumoasa si bestia

Deoarece ploaia si zapada il udasera pana la piele, se apropie de foc si isi zise: Stapanul casei si
slujitorii sai vor veni in curand si sigur imi va ierta indrazneala". Astepta o buna bucata de
vreme, dar cand batu ora unsprezece nu mai putu sa indure foamea si lua un pui pe care,
tremurand, il fripse la foc si il manca pe nerasuflate. Bau cateva pahare cu vin, se simti mai
indraznet si incepu sa cutreiere incaperile neinchipuit de frumoase. La sfarsit, gasi o odaie cu un
pat foarte bun si fiind trecut de ora douasprezece se hotari sa inchida usa si sa se culce.
A doua zi se scula catre pranz si fu surprins sa gaseasca nu straiele lui cu care venise, ci altele
noi si curate. Cu siguranta, gandi el, palatul este al unei zane careia i-a fost mila de
mine." Privi pe fereastra si nu mai vazu zapada, ci bolti de flori care incantau ochii.
Se duse din nou in locul in care mancase si vazu o masuta pe care erau randuite bucate
imbietoare. Iti multumesc, buna zana, pentru ca te-ai gandit la mine." Dupa ce se indestula,
negustorul iesi sa-si caute calul cu care venise. In timp ce trecea pe sub bolta de trandafiri isi
aminti ca Frumoasa il rugase sa-i aduca un trandafir. De aceea culese pentru ea unul din gradina.
Deodata auzi un zgomot puternic si vazu venind spre el o Bestie atat de infioratoare incat fu gata
s-o ia la fuga.
- Esti de-a dreptul nerecunoscator, zise Bestia cu un glas infiorator catre negustor. Ti-am salvat
viata gazduindu-te in castelul meu, iar tu, pentru a ma rasplati, imi furi trandafirii pe care-i
iubesc mai mult decat orice pe lume. Vei plati cu viata pentru asta. Mai ai timp doar pentru o
ultima rugaciune.
Negustorul isi impreuna mainile, se arunca in genunchi in fata Bestiei si ii spuse:
- Indurare, n-am crezut nici o clipa ca te voi mania atat cand am cules un trandafir pentru fiica
mea.
- Zici ca ai fete? Bine. Te voi ierta daca si numai daca una din fiicele tale vine de bunavoie aici
sa moara in locul tau, si acum, du-te. Daca niciuna din fetele tale nu vrea sa vina, jura ca te vei
intoarce peste trei luni.
Negustorul nu avea de gand sa-si sacrifice vreuna dintre fiice, dar se gandi: Cel putin voi putea
sa le mai imbratisez pentru ultima data". De aceea jura sa se intoarca, iar Bestia ii spuse ca
poate sa plece cand doreste si adauga:
- Nu vreau sa pleci de la mine cu mana goala, intoarce-te in odaia unde-ai dormit si vei gasi
acolo un cufar gol pe care poti sa-l umpli cu tot ce-ti va placea din palat.

Bestia pleca iar negustorul isi zise: Daca tot trebuie sa mor, macar sa las in urma ceva
avere". Si a umplut cufarul, cu bani de aur, a incalecat si a plecat cu o mare tristete in suflet.
Calul o apuca singur pe calea catre casa si negustorul ajunse degraba la fiicele lui.
Ajuns acasa, fiicele se stransera in jurul lui, dar in loc sa se bucure, negustorul incepu sa planga.
tinea in mana trandafirul pentru Frumoasa. I-l dadu si-i spuse:
- Frumoaso, ia acest trandafir, l-a costat tare mult pe bietul tau tata.
Apoi, povesti intamplarea. Auzind acestea, fiicele mai mari au inceput a tipa si-au certat-o pe
Frumoasa pentru ca nu plangea deloc.
- Iata unde a dus ingamfarea acestei creaturi! Ea n-a vrut rochii, nu, ea n-a vrut sa ceara prea
mult, si acum din pricina trandafirului, tata va muri si ea nu da o lacrima!
- Dar asta n-ar folosi la nimic, zise Frumoasa, de ce-as plange moartea lui tata? Nici vorba sa
moara, daca monstrul accepta pe una dintre noi in schimbul vietii tatalui nostru, eu voi fi aceea.
Sunt fericita ca-l pot salva pe tata si astfel ii voi dovedi dragostea mea.
- Ba nu, Frumoaso, spusera in cor fratii ei, n-ai sa mori! Vom merge sa gasim monstrul si de nu-l
vom putea rapune vom muri sub loviturile lui.
- Nici sa nu va ganditi la asta, copiii mei, zise negustorul. Puterea Bestiei este atat de mare, ca nu
pot spera s-o invingeti. Sunt miscat de bunatatea Frumoasei, dar nu vreau s-o trimit la moarte.
Sunt batran, mai am putin de trait, daca voi muri nu regret decat faptul ca nu voi putea sa mai fiu
alaturi de voi si sa va spijin la nevoie.
- Te asigur, tata, ca nu te vei intoarce la palat fara mine, zise Frumoasa. Nimic nu ma va
impiedica sa merg cu tine, desi sunt tanara, nu tin prea mult la viata mea, mai bine sa mor de
mana Bestiei decat sa mor de durere pentru pierderea ta.
In zadar au incercat s-o faca sa se razgandeasca, Frumoasa tinea cu tot dinadinsul sa mearga la
castel, si sa salveye astfel viata tatalui lor. Surorile se bucurau de plecarea Frumoasei care le
starnise ciuda prin purtarea ei.
Ajunsa la castel, Frumoasa este primita de Bestie care o cere cum o vede cat este de frumoasa, se
indragosteste de ea si o cere in casatorie. Frumoasa a refuzat, dar de-a lungul zilelor se
imprieteneste cu Bestia care se dovedeste a fi o faptura plina de bunatate, chiar daca arata hidos.
Frumoasa cere voia Bestiei sa se intoarca acasa pentru cateva zile, dar ramane mai mult decat a
promis.
Frumoasa incepu sa-si reproseze mahnirea pe care i-a provocat-o Bestiei pe care incepuse sa-l
iubeasca. incepu sa se plictiseasca fara Bestia. In a zecea noapte, visa ca era in gradina palatului
si ca o vazu pe Bestia intinsa pe iarba, gata sa moara si reprosandu-i intarzierea. Frumoasa se
trezi plangand. Cat de rea pot fi fata de Bestia care are atata dragoste pentru mine. Ce vina

are ca este atat de urata? Are un suflet atat de bun si asta inseamna mai mult ca orice. De
ce nu m-am casatorit cu Bestia? Voi fi mai fericita cu Bestia decat sunt surorile mele cu
sotii lor. Nu frumusetea aduce fericirea, ci bunatatea, iar Bestia este plina de bunatate. Nu
iubesc pe Bestia, dar o stimez, ii sunt recunoscatoare si-i sunt prietena. Daca o voi face
nefericita, nu-mi voi ierta toata viata nerecunostinta mea."
Fata si-a amintit de inelul magic daruit de Bestia. Scos de pe deget si pus pe masa, inelul avea
puterea s-o duca inapoi la castel. Frumoasa a pus inelul pe masa si a adormit.
A doua zi, cand se trezi vazu cu bucurie ca se afla deja la palatul Bestiei. Se imbraca in cea mai
frumoasa rochie ca sa-i placa Bestiei si astepta cu nerabdare sa se faca seara. Degeaba batu ora
noua, Bestia nu s-a aratat. Frumoasa s-a temut ca Bestia murise, alerga prin tot palatul strigand
disperata. Cauta peste tot si, intr-un tarziu, isi aminti de visul sau. Alerga in gradina spre rau, gasi
acolo pe Bestia fara cunostinta si crezu ca murise. Se arunca asupra trupului simtind ca inima
Bestiei mai batea inca. Bestia deschise ochii si-i spuse:
- Ti-ai uitat promisiunea! Mahnirea de a te fi pierdut m-a facut sa-mi doresc moartea. Sunt fericit
ca te mai pot vedea o data.
- Nu, nu vei muri, i-a zis Frumoasa. Vei trai pentru a-mi fi sot. Iti ofer mana si inima mea.
Credeam ca-ti sunt doar prietena, dar durerea pe care-o simt ma face sa cred ca n-as putea trai
fara tine.
Abia rosti Frumoasa aceste cuvinte, ca a vazut castelul, stralucind de lumina. Muzica, tortele
vesteau o mare bucurie, in urmatoarea clipa se intoarse catre Bestia si mare-i fu mirarea cand
vazu ca Bestia a disparut si in locul ei aparu un print frumos ca Soarele. Printul i-a multumit
Frumoasei ca a rupt blestemul pe care-l aruncase asupra lui o Zana rea.
Desi nu-si putea crede ochilor vazandu-l pe print, fata nu se putu opri sa intrebe unde a disparut
Bestia.
- Dar Bestia e chiar in fata ta, zise printul. O zana rea m-a pedepsit pentru vina de-a alunga o
cersetoare ce-mi ceruse adapost. Greu blestem a aruncat asupra mea. M-a facut o bestie
infricosatoare, mi-a dat cinci trandafiri, fiecare fiind un an din viata mea. Daca n-as fi invatat sa
fiu bun si sa ma fac iubit, trandafirii s-ar fi uscat, iar eu as fi ramas toata viata un monstru. Am
deschis larg portile castelului, am oferit adapost tuturor, dar eu m-am retras in turnul castelului
de unde n-am mai iesit pana la venirea tatalui tau. Numai tu ai fost fermecata de bunatatea mea,
numai tu m-ai iubit! Pentru toate astea, te rog, fii aleasa mea!
Frumoasa fu uimita de spusele printului. Mersera impreuna la castel unde, spre marea bucurie a
fetei, ii astepta intreaga ei familie.
- Frumoaso, spuse zana cea buna, vino sa-ti primesti rasplata. Ai ales virtutea in locul frumusetii,
acum meriti sa ai si frumusetea si bunatatea. Vei deveni regina si nadajduiesc ca tronul sa nu-ti

distruga virtutile. Cat despre voi, zise Zana surorilor, cunosc rautatea sufletului vostru. Pentru
asta sunteti pedepsite. De aici inainte veti fi doua stane de piatra, dar veti avea mintea intreaga.
Veti sta la portile palatului pedepsite sa priviti la fericirea Frumoasei. Nu veti putea scapa de
pedeapsa decat atunci cand va veti recunoaste greselile, dar mi-e teama ca veti ramane statui
pentru totdeauna. Ne indreptam cand suntem ingamfati, maniosi, lenesi sau lacomi, dar e o
minune sa se indrepte sufletele rele si invidioase.
In clipa urmatoare, rotind in aer bagheta ei magica, Zana ii duse in regatul printului spre nespusa
bucurie a supusilor. Frumoasa si alesul ei au trait fericiti ani nenumarati si nimic nu le-a
intunecat vreodata seninul vietii.