Ch.

Baudelaire
Armonie n amurg
E vremea cnd pe lujer, n seara ce se stinge,
Vibreaz-asemeni unei cdelnii orice floare;
Acum parfum i sunet de-a valma-ncep s zboare,
Vals trist i moleeal ce farmec i-nfrnge!
Vibreaz-asemeni unei cdelnii orice floare;
Vioara ca un suflet pe care-l chinui plnge;
Vals trist i moleeal ce farmec i-nfrnge!
Frumos i grav e cerul ca bolta din altare.
Vioara ca un suflet pe care-l chinui plnge;
Un suflet blnd pe care nimicnicia-l doare!
Frumos i grav e cerul ca bolta din altare;
i soarele n zare s-a necat n snge...
Un suflet blnd pe care nimicnicia-l doare
Vestigii luminoase din vremi trecute strnge!
i soarele n zare s-a necat n snge...
n mine amintirea-i e-o lacr de odoare!

Btrnele
n vechile orae cu strzi ntortocheate
Pe unde chiar urtul surde-ncnttor
Pndesc, purtat de toane fatale, cam ciudate
Fpturi trec garbovite, c-un ce fermector.

Fcndu-i din durere un strop de miere-ascuns

btrna dreapt nc i mndr st deoparte

Cu ochii-i de acvila clipind privea departe;

De marmur fruntea-i parc spre lauri se-nal!
.
Astfel v ducei toate, rbdnd i fr plngeri
Prin hul de orae, voi mame ce-ai trit
Cu inimi sngerate, voi curtezane-ori ngeri
Al cror nume-odat de toi era rostit.
.
Voi ce-ai trecut prin glorii, fcnd din graii jocuri
Nu v mai tie nimeni! Cheflii neomenoi
V-arunc-n treact vorbe de dragoste-n batjocuri;
Pe-ai votri pasi fac schime copiii ticloi
De soarta ruinate, voi umbre scorojite
Ce-n tremur mergei frnte, lungi ziduri dibuind
Nu v salut nimeni, amarnice ursite!
Umane vreascuri doar-n vecie nflorind!

Ruini! Suntem un snge! i-un gnd, o-ngemnare

Solemn, n orice sear v spun adio, eu!
Dar unde vei fi mine, voi Eve-octogenare
Pe cari cu mna-i crunt v-apas Dumnezeu?