Sunteți pe pagina 1din 1

Istoric

Fracturile maleolare au reprezentat pentru ortopezi o preocupare din cele


mai vechi timpuri. nc din antichitate n rmaiele mumiilor din Egiptul antic, au
fost descoperite vestigii ale tratamentului fracturilor maleolare.
Hippocrates descrie fracturile maleolare n anul 300 .e.n. artnd c :
fracturile maleolare nchise pot fi reduse prin traciunea piciorului, iar fracturile
maleolare deschise pot produce moartea prin gangrena piciorului n aproximativ 7
zile.
La nceputul secolului nostru razele X au devenit accesibile. Literatura
conine foarte multe date care au ncercat s coreleze datele clinice cu imaginile
radiografice pentru a defini mecanismul de producere, clasificare i principiile de
tratament.
n anul 1922 Ashurst i Bramer public un studiu al clasificrii fracturilor
maleolare n funcie de mecanismul de producere. El mparte fracturile maleolare
n fracturi prin abducie, adducie, rotaie extern i compresiune, fiecare categorie
fiind subdivizat n funcie de gradul leziunii. Ei au fost primii care au utilizat
studii clinice, anatomice, chirurgicale i radiologice pentru aceast clasificare, dar
au luat n considerare numai leziunile oasoase ignornd implicare concomitent a
ligamentelor.
Fracturile maleolei peroniere asociate cu ruptura ligamentului lateral intern
are dup numeroi autori indicaie chirurgical. Y. Amit a tratat chirurgical ntre
1978-1980 10 cazuri de echivalen de fractur bimaleolar. Autorul arat c acesti
tip de fractur apare la adultul tnr ntre 19 25 ani de sex masculin datorit
laxitii ligamentare ce scade odat cu vrsta. Acest tip de fractur se produce
printr-un mecanism de rotaie i reprezint 25% din fracturile bimaleolare. Ele
necesit intervenie chirurgical, deoarce aceasta asigur stabilitatea articular prin
reducerea anatomic a fracturii i reinseria sau sutura ligamentului colateral intern,
evitnd evoluia spre artroz.